SEPARAȚI DE LUME

În noi înșine nu este nimic bun – vezi Romani 7:24. Trupul nostru este un trup de
moarte, pentru că este trupul păcatului – Romani 6:6. Eliberați de păcat înseamnă
eliberați de noi înșine, ieșirea din Babilon. Omul care nu renunță la sine apartine lumii și
lumea reprezintă Babilonul. Dacă eu însumi am o formă exterioară de evlavie, dar fără
putere, atunci sunt babilonian și duc Babilonul cu mine oriunde, inclusiv la Biserică. Când
Hristos ne salvează de această lume rea, El ne eliberează de păcat și de noi înșine: Galateni
1:4. Atunci suntem în Împărăția lui Dumnezeu: deși trăim în lume, nu aparținem lumii –
vezi Ioan 15:18,19. Dacă în inima și afecțiunea mea am rupt legăturile cu lumea, atunci
sunt liber, dar dacă păstrez spiritul lumii în inima mea, voi iubi lumea și când voi fi testat
în timpul crizei finale, mă voi supune lumii și voi rămâne în Babilon, închinându-ma fiarei.
2 Timotei 3:1-5 ne spune că dacă suntem egoisti, trebuie sa ne îndepărtăm de noi
înșine, să ne lepădăm de noi înșine, să ne răstignim firea pământească. Această lume este
vanitate, idolatrie. Dumnezeul acestei lumi este diavolul și suntem sfătuiți să nu ne
conformăm acestei lumi : Romani 12:2. Iacov 4 :4 : «Cel ce vrea să fie prieten cu lumea, se
face vrăjmaș cu Dumnezeu». Dacă urmăresc moda și lucrurile din lume, în loc de a-L
întreba pe Dumnezeu cum vrea sa mă aibă, atunci ador lumea și dumnezeul acestei lumi.
Creștinul trebuie să zică deschis adevărul, fără a se îngrijora de ce va zice lumea. Noul
Testament ne învață că adevărul în Hristos îl face pe credincios asemănător lui Isus în
spirit, dar și curajos pentru a proclama adevărul – vezi Ioan 2:13-17; Luca 3:7-9; Fapte
4:13, 19-20 ; Fapte 13: 8-12. O caracteristică a zilelor din urmă este că oamenii sunt
neînduplecați, datorită încăpățânarii lor. Dumnezeu dorește ca oamenii să fie inimoși, nu
încăpățânați.
Suntem uniți cu mirele divin ca o mireasă cu mirele ei, prin căsătorie. Hristos S-a
coborât din cer pentru a ne conduce la Dumnezeu, departe de această lume și orice relație
cu lumea. El a zis: «Eu nu sunt din lume » (Ioan 17:14) Niciodată Hristos n-a avut încredere
în lume și n-a avut nici o relație cu lumea. Adevărul lui Dumnezeu ne va separa de noi
înșine, de această lume rea, de păcat, datorită puterii Sale care lucrează în noi, dacă Îi
permitem. Adevărul lui Dumnezeu ne va ridica deasupra lumii și noi vom rămâne în
lumina slavei Sale, împlinind misiunea pe care ne-a încredințat-o, aceea de a avertiza
lumea: «Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu.» Eu nu pot să le spun oamenilor să se separe
de lume și să aibă încredere numai în Dumnezeu, dacă sunt încă legat de lume. În ciuda
faptului că pot rosti «Ieșiți», nu va fi nici o putere în cuvintele mele. Numai puterea lui
Dumnezeu îi poate determina pe oameni să iasă din lume, pentru că ei înșiși nu pot ieși.
Începând din această clipă, noi ar trebui să fim atât de legați cu cerul prin misiunea
noastră, încât atunci când predicăm Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii să audă vocea din
cer făcând apelul solemn. Dumnezeu va lega atât de strâns cu cerul pe omul care va voi să-
L accepte, încât acesta va descoperi cerul pe pământ. Dumnezeu va face astfel cu fiecare
om care se va supune pe deplin lui Dumnezeu și adevărului Său și care va auzi vocea din
cer. Adevărul lui Dumnezeu este cel care săvârșește această lucrare în noi. Să ne supunem
pe deplin lui Dumnezeu și să-I spunem: «Vorbește, Doamne, căci robul Tau ascultă» - 1
Samuel 3: 9. Când Dumnezeu ne vorbește, să acceptăm Cuvântul Său, care ne va ridica și
atunci vom putea lumina – vezi Isaia 60: 1: «Scoală-te, luminează! Căci lumina ta vine și
slava Domnului răsare peste tine».
În curând toate guvernele lumii vor trece sub conducerea diavolului și vor lupta
împotriva adevărului lui Dumnezeu și a celor care păzesc adevărul pe pământ – vezi
Efeseni 6: 12. Dar știm că în Hristos suntem protejați, pentru că dacă rămânem în El, El

1
este la dreapta Tatălui în cer și deci, deasupra tuturor puterilor mondiale conduse de
Satana. Nu este aceasta o binecuvântare, sa știm că Isus și adevărul Său ne ridică deasupra
acestor puteri și că în El noi avem biruința?
Când Satana s-a răzvrătit împotriva conducerii lui Dumnezeu pentru a se afirma el
însuși, el a folosit forța împotriva dreptății; Hristos l-a biruit pe Satana fără forță, doar prin
puterea dreptății asupra forței, adica puterea dragostei. Confruntarea a fost întotdeauna
între aceste doua puteri spirituale: Hristos: neprihănirea și dragostea, și Satana: forța și
minciuna. Cel de-al doilea Adam a luat asupra Sa natura degenerată a umanității și în
această stare a contestat conducerea diavolului, care obținuse pământul prin minciună,
fraudă. Hristos și Satana s-au confruntat pentru a decide cui va aparține lumea. Isus a
dovedit că este mai puternic decât rebelul și l-a învins. Pentru a demonstra universului că
este mai puternic, Hristos S-a dat El Însuși mort, în mâinile diavolului, care L-a închis cu
toată puterea lui în moarte. Chiar și în moarte, Hristos l-a învins pe diavol, dovedind că și
mort este mai puternic decât diavolul. De aceea, cand a înviat, El a strigat bucuros: «Eu
sunt Cel Viu. Am fost mort și iată-Mă viu în vecii vecilor.» - Apocalipsa 1:18. Noi nu
trebuie deci, să ne temem nici în fața morții, deoarece Isus ne eliberează din moarte,
dându-ne viața veșnică. El ține cheile locuinței morților. Când Isus a înviat, El a eliberat
mulți captivi ai diavolului, care erau morți – vezi Matei 27: 51-53.
Deși Isus a fost abuzat, lovit, insultat, scuipat, provocat în mod constant, El n-a
folosit niciodată forța, dar a crezut în triumful dreptății asupra forței. Este puterea
neprihănirii lui Dumnezeu cea care animă lumea și cucerește oameni pentru Împărăția Sa.
Duhul Sfânt strânge pe cei drepți în grânarul lui Dumnezeu. Satana lucrează intensiv ca să-
și strângă neghina. Solia fiecarui discipol al lui Hristos este solemnă și serioasă. Suntem
angajați într-un război care se va sfârși când Isus va reveni.
Suportul universului este principiul de a se sacrifica pentru a învinge, prin non
opoziție. Aceasta este evanghelia lui Hristos: Dumnezeu care renunță la Sine și ni Se dă
nouă. Lumea din zilele noastre este la fel de rea ca și cea din timpul primei veniri a lui Isus.
Dar este și ipocrită, păstrând o formă exterioară de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Sub
numele de creștini, oamenii își ascund păcatele și pervertesc singurul mijloc de salvare
prevăzut de Dumnezeu pentru ei. Hristos l-a învins pe diavol, având natura noastră
omenească, decăzută, dar mintea Sa nu a consimțit la păcat. Aici este victoria Sa! Hristos a
câștigat lupta în dreptate și nici diavolul nu-l poate acuza că a avut vreun avantaj asupra
lui. Isus nu a utilizat propria Sa putere pentru a Se proteja. El a îndurat totul și a avut
încredere în puterea dreptății divine, fiind biruitor, Domnul tuturor celor răscumparați pe
noul pământ. Deoarece Isus a învins, El este Avocatul nostru și diavolul nu poate contesta
dreptul Său de răscumpărare asupra noastră , vezi Apocalipsa 12:10.
Dragostea lui Dumnezeu creează în noi o motivație mai înaltă decăt recompensa
sau teama de pedeapsă (care reflectă dragostea de sine, invenția diavolului), adică:
aprecierea, recunoștința și credința, care nu e egocentrică! Credința adevărată, care
lucrează prin dragoste agape, elimină iubirea de sine. Adevarații copii ai lui Dumnezeu
sunt motivați mai degrabă pentru onoarea și reabilitarea lui Hristos decât pentru
recompensa lor personală. Ei caută mai degrabă împlinirea misiunii evangheliei în lume,
decat siguranța lor personală. Pentru ei, dragostea de sine a cedat în fața experienței de a
fi răstigniți cu Hristos; ei sunt «sub har», o nouă motivație născută din aprecierea
sacrificiului Său, și nu «sub Lege», motivația spirituală inițiată de interesul personal.
Testul ultimelor zile îi va separa din poporul lui Dumnezeu pe cei ce sunt motivați pentru
siguranța lor personală.