Sunteți pe pagina 1din 84

Pr.

Marius Matei

Schițe de predici
Învierea

A ne îndepărta de Dumnezeu înseamnă a ne prăbuși, iar a ne întoarce la Dumnezeu înseamnă a învia.


A sălășlui în Dumnezeu înseamnă a trăi.

Dumnezeu amână pedeapsa, noi să nu amânăm întoarcerea. În fața noastră nu e moartea, ci învierea.
Locul nostru nu e aici, ci lângă Hristos înviat și înălțat. Problema noastră nu e moartea, aceasta a
rezolvat-o Hristos.

Cine nu are izvor limpede, bea din baltă. Noi avem Apa cea Vie, ca să nu mai însetăm niciodată. Noi
avem Viața, ca să nu mai murim niciodată după trecerea din acest univers.

Mântuirea nu este o sentință a vreunui tribunal, ci o scăpare din primejdie. Dușmanul este iremediabil
învins. Noi suntem în echipa triumfătoare?

Prin înviere, Dumnezeu ne scapă de agațamentul morții. Vrea să împartă veșnicia Lui cu noi. Moartea
nu este sfârșitul, ci adevăratul început. Dumnezeu ne promite viața veșnică și El nu minte niciodată.

Hristos reia ceea ce fusese întrerupt prin păcatul lui Adam. Plasează totul în condițiile inițiale. Omul
poate reintra în Rai. În iad nu e bine nici ca turist.

Creștinii sunt învăluiți în lumina învierii ca într-o mantie protectoare. Există o singură primejdie: cea a
nepăsării. Nu există pericolul ca Dumnezeu să nu ne ierte, ci ca noi să nu mai credem în iertarea Lui.

Starea de înviere nu poate fi trăită decât în duh de rugăciune. La fiecare Liturghie trăim Învierea și A
Doua Venire. Când va veni Hristos, să ne găsească în rugăciune, cu haină de nuntă, cu candela aprinsă,
așteptându-L.

Pe vremea Sfântului Grigorie al Omirului, Hristos înviat se arată în cetate la peste 3.000 de oameni.

Hristos înviat se arată Sfântului Siluan și îi spune: Ține mintea în iad și nu deznădăjdui.
Toma

Dumnezeu face totul ca să ne asigure viața veșnică, nu există motive de îndoială. Prin Hristos înviat,
avem garanția că specia umană nu va dispărea.

Deși oferta lumii este tentantă, Biserica își continuă drumul spre veșnicie.

Medaliile se dau la finalul cursei. Câți mai așteaptă o răsplată abia după moarte?

Îndoiala creează zăpăceală și neîncredere. Îndoiala ucide mai multe vise decât eșecul.

Toma nu vrea să Îl vândă, ci vrea să Îl vadă. Intenția lui este curată și legitimă. Nu poate pleca nicăieri,
până nu Îl îmbrățișează.

Nu ne îndoim de puterea lui Dumnezeu de a face minuni: Cuthbert oprește incendiile în Anglia,
Hermann oprește incendiile în Alaska, Ioan Maximovici oprește taifunul în Filipine.

Totuși, unii nu vor crede1! Necredința unora nu micșorează dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Discipolii depun mărturie despre minunile lui Dumnezeu. Ei nu rămân indiferenți la mesajul Lui.

Scopul principal: să vestim Evanghelia tuturor celor ce vor să asculte.

Acum este momentul să Îl acceptăm pe Dumnezeul Scripturilor.

Mironosițele

1
Isaia 53, 1.
Hristos Se arată abia după ce mironosițele se conving că mormântul este gol.

Participă la crucificare și la înmormântare. Nu L-au părăsit, ci L-au urmat și L-au iubit de la început.
Adeziunea lor este necondiționată.

Oferă sprijin activ și constant în grupul apostolic. Îl urmează, deși nu au nici chemare, nici trimitere,
cum au apostolii.

Scopul vieții lor este să Îl slujească pe Hristos.

Ele au iubit acea frumusețe care aduce bucurie duhovnicească în suflet 2.

Puterea credinței: au așezat învierea pe primul loc în viața lor.

Răsplata că Îl căutau: s-au umplut de bucurie.

Dumnezeu ascultă, Dumnezeu adăpostește, Dumnezeu intervine, Dumnezeu împărățește, Dumnezeu


încurajează.

Doar cei ce lucrează cu Hristos vor putea trăi o veșnicie cu El.

Primul lucru pe care L-a făcut Hristos după înviere: a împăturat o haină. Mahrama nu era împreună cu
giulgiurile, ci deosebit înfășurată într-un loc 3. Un hoț de morminte nu ar fi făcut asta. Acest detaliu
este un indiciu care atestă învierea.

Vitezda

2
Sf. Ioan Gură de Aur.
3
Ioan 20, 7.
Am uitat să cultivăm dorul după Dumnezeu și să alinăm suferința celor ce nu au om să îi ajute. Ce îi
lipsea lui Jar: iubirea altora față de el. Nimănui nu îi păsa de durerea lui.

Doar Dumnezeu nu a uitat de el. Nu ni se promite absența necazurilor, ci capacitatea de a le face față.

Dumnezeu caută pe cel pierdut și vindecă pe cel bolnav.

Romanii așteptau aici vindecări, ridicând un tempu lui Asclepios. În 1936, era un strat de 25 de m de
moloz peste ruine.

Hristos nu adună trupe împotriva Romei. El îi vizitează pe cei bolnavi. Îl vede pe omul care are cea mai
mare nevoie de El.

Pentru Jar, Hristos este singura lui scăpare. Doar că Jar va fi cel care Îl va pălmui pe Hristos în fața lui
Caiafa.

Jurnalui unui gal vindecat aici în anul 333: Apa care țâșnește este roșie. Doar în momentul învolburării
se obține vindecarea.

Ne-am fi așteptat să îi cedeze cineva locul pe parcursul celor 38 de ani.

Avem Om, avem Dumnezeu. Hristos euharistic depășește toate categoriile: substanța, calitatea,
cantitatea, relația, locul, momentul, poziția și acțiunea 4. În Euharistie, Hristos este întreg în fiecare
fărâmitură.

Vitezda este Biserica. Avem mai mult decât un înger care tulbură apa. Avem toate armele lui
Dumnezeu. Suntem datori să Îi slujim doar Lui 5. Ajutorarea să nu o dăm uitării: Să fim om pentru cel
fără de om6.

Fotini samarineanca

4
Sf. Nectarie de Eghina.
5
Deuteronom 10, 20.
6
Evrei 13, 15.
Bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. Fotini dialoghează cu Dumnezeu. Dovada că suntem păcătoși:
greutatea cu care recunoaștem adevărul. Să nu ne amăgim că am terminat lupta cu patimile.

Biruința vine atunci când căutăm Permanentul. Fără Punct-de-Sprijin, nu putem supraviețui.

Cum petrec cei care poartă numele lui Hristos: dialoghează stăruitor în rugăciune 7.

Cerul e noua Casă, nu Ierusalimul sau Roma.

Nu e cazul să ne temem că viața va avea un sfârșit, ci fel de nou început dorim să trăim.

Samarinenii Îl numeau pe Mesia Taeb, adică Cel ce se întoarce. Fotini: Știu că va veni Taeb. Hristos: Eu
sunt.

Suntem sau nu pe calea mântuirii? Doar Hristos ne poate oferi totul, restul sunt amăgiri.

Dumnezeu strălucește pentru noi, noi strălucim pentru El? Dumnezeu își revarsă dragostea pe măsura
capacității noastre de a răspunde.

Spovedania de la fântână: merge să scoată apă, dar își scoate păcatele, își mărturisește infidelitățile.

Dumnezeu lasă întotdeauna omului rătăcit o cale de a se întoarce la El. Nu ne putem apropia de
Dumnezeu, decât dacă avem o inimă deschisă în totalitate 8. Hristos ne ajută să facem pasul decisiv.

Orbul din naștere

7
Sf. Grigorie Palama.
8
Pr. Dumitru Stăniloae.
Dacă nu vom crede, vom rămâne în păcatele noastre 9.

Dumnezeu ne pune în valoare, la lumină. Minunile ne descoperă puterea lui Dumnezeu.

Siloam este un canal care aduce apa râului Ghihon în Orașul de Jos. Preînchipuie un baptiseriu. A fost
construit cu 800 de ani înainte de Hristos, pe vremea regelui Iezechia. În timpul asediului Asiriei, a fost
singura sursă de apă potabilă din cetate.

Mărturia celui vindecat: evită orice fel de exagerări sau denaturări.

Rabinul Iohan Ben-Zaka, contemporan cu Pavel: Marea întrebare a vieții este cea referitoare la
identitatea lui Iisus din Nazaret. Este El Mesia?

Excomunicarea din sinagogă: mâncai singur la masă, toți te evitau. În piață, trebuia să păstrezi o
distanță de 2 metri față de ceilalți. În templu, exista o ușă specială pentru cei excomunicați. În anul 90
d. Hr., toți creștinii (și urmașii lor) sunt excomunicați.

Ce face Hristos pentru noi: ne deschide ochii.

Cu cât omul trăiește mai departe de Dumnezeu, cu atât se amăgește mai tare că vede mai bine.

Șarpele îi promite Evei că îi va deschide ochii 10.

Orbul din naștere nu știe ce e lumina, așa cum sclavul din naștere nu știe ce e libertatea. Dumnezeu
ne promite eliberarea din sclavia și din orbirea păcatelor 11.

Ca toți să fie una

Ca nici unul să nu piară, ca toți să rămână în dragostea Lui, să înțeleagă chemarea.

9
Ioan 8, 24.
10
Facere 3, 5.
11
Ieșire 3, 12.
Ca nici unul să nu se poticnească, să nu rămână confuz, ci să înțeleagă mesajul, să știe ce are de făcut.

Ca nici unuia să nu îi fie frică și să nu se îngrijoreze.

Ca fiecare să imite viața Lui, ca nici unul să nu se complice în detalii inutile, să nu uite tabloul general,
imaginea de ansamblu.

Ca nici unul să nu înțeleagă eronat, să nu Îi răstălmăcească cuvintele.

Ca nici unul să nu răstoarne valorile morale, să nu denatureze adevărul, să nu împrăștie ură și răutate.

Ca nici unul să nu se îndoiască de făgăduințele Lui.

Ca nici unul să nu fie corupt, incorect, nedrept, crud. Dacă Hristos domnește în viețile noastre, păcatul
nu ne mai corupe.

Ca nici unul să nu fie osândit, ci ca fiecare să fie gata de apostolat.

Ca toți să fie smeriți și să primească alinare în întristări.

Rusaliile

Prea mulți vor să schimbe lumea, prea puțini vor să se schimbe ei înșiși.
Ca să poți admira frumusețea unei cascade, trebuie ca mai întâi să poți localiza cascada. Ca să te
bucuri de har, trebuie să afli de unde te realimentezi. Azi vine harul și nu mai pleacă. Dumnezeu ne-a
dat harul și nu are de gând să ni-l ia înapoi.

Crezul creștin înseamnă să treci dincolo de o ușă, pe care mulți nici nu au observat-o 12.

Să le povestim copiilor despre sfinți, nu doar despre eroi. Să îl cunoască și pe Petru, nu numai pe
Spiderman.

După Cincizecime, noi luptăm în partea finală a bătăliei, când victoria e deja asigurată.

Rusaliile inaugurează o nouă lume, mai frumoasă, însetată de har și de adevăr.

Creștinii devin agenți ai harului. Dumnezeu operează în istorie, pentru a salva omenirea de orice
formă de urâțenie.

Hristos nu refuză niciodată Bisericii Sale harul. Hristos Cuvântul se ține de cuvânt: Îl trimite pe Duhul
Sfânt. Păcatele nu se vindecă prin metode, ci prin har.

Sfântul Duh este Autorul nașterii noastre spirituale. Noi Îl primim ca Mângâietor, ca Duh al Vieții, ca
arvună a vieții veșnice.

Dumnezeu Își ține promisiunea făcută prin profetul Ioil: harul se va da tuturor. Cei care rămân în păcat
însă, nu gustă harul13.

Curajul de a fi sfânt

Ca omul să afle cum a trăit Hristos, e nevoie ca Hristos să trăiască în cel ce vrea să afle.

12
Alister McGrath.
13
Sf. Chiril al Alexandriei.
Sfinții ne privesc așa cum ne privește Hristos. A Îl urma pe Hristos înseamnă a avea parte de mântuire.

Sfinții au scris ceva ce merită citit și au făcut ceva ce merită scris.

Sfinții ne călăuzesc către Dumnezeu, iar Dumnezeu ne călăuzește către sfințenie 14.

Sfinții cunosc și aplică regulile prin care sufletul se ridică la starea de mântuire.

Sfinții sunt trimiși pentru a binecuvânta, pentru a mângâia și pentru a binevesti.

Pedagogia sfinților: adevărul nu poate fi spus decât într-un singur fel, așa cum l-au mărturisit sfinții.
Explicațiile lor ne clarifică multe aspecte.

În sfânt nu e nimic trivial, grosolan, ci totul e frumusețe și bunătate 15. Sfântul nu poate renunța: în joc
este mântuirea multor generații16.

Sfântul este vocea, Hristos este Cuvântul. Fără Cuvânt, ce mai este vocea 17? Prin vocea sfântului,
Cuvântul se răspândește.

Să ne alegem patru sfinți, care să ne ducă pe targă în fața lui Hristos: Ioan de Kronstadt, Nicolae
Velimirovici, Ioan Gură de Aur, Grigorie Palama. Dumnezeu nu ne va primi în funcție de diplome, ci în
funcție de cicatrici.

La ce ne cheamă Hristos?

Cu siguranță nu suntem chemați să avem fețe posomorâte. Evanghelia oferă sens vieții noastre.

14
Sf. Ioan Gură de Aur.
15
Pr. Dumitru Stăniloae.
16
Natalia Manoilescu-Dinu.
17
Armand Puig.
Vom fi cercetați dacă avem vreo asemănare cu Hristos. Ne cheamă să fim asemenea Lui.

Hristos nu ne amăgește. Ne spune de la început ce ne așteaptă. Nu ne promite croaziere de plăcere 18.

Îl așteptăm cu bucurie, nu cu groază, să vină cât mai repede, curând, degrabă, iute.

Ne cere disponibilitate și slujire. Numai cine Îl urmează înțelege planul de mântuire.

Ne cere să oferim bucurie celor din jur.

Când suntem triști, să cerem ajutorul sfinților Stelian și Iuda Tadeu, ocrotitorul cauzelor pierdute.

Suntem prea fragili19, prea răsfățați, prea egoiști. Hristos ne cheamă la rezistență împotriva
păgânismului și la altruism.

Sfinții români: Andrei Șaguna, Neagoe Basarab, Calinic de la Cernica.

Noi canonizări: Dometie Manolache, Ilarion Felea, Dumitru Stăniloae.

Grijile vieții

Puțina credință duce la îngrijorare. Să ne lăsăm în brațele lui Dumnezeu, să ne predăm cu totul.

Multe griji sunt inutile. Omul are zeci de mii de gânduri pe zi. Majoritatea sunt repetitive și nu se vor
18
C.S. Lewis.
19
Monahia Siluana Vlad.
adeveri niciodată.

Îngrijorarea se naște din oboseală, din deznădejde, din lăcomie, din lene, din mânie, din mândrie, din
invidie. Din toate păcatele se nasc îngrijorarea excesivă, panica, anxietatea, depresia. Soluția este să
scăpăm de păcate.

Să renunțăm la strategiile pesimiste, la acumularea de informații negative. Evanghelia este o veste


bună, optimistă, liniștitoare, plină de speranță.

Să nu îl lăsăm pe diavol să fure cuvântul lui Dumnezeu din sufletul nostru.

Hristos nu este neconvingător în nici o împrejurare 20. Fără Noul Testament, Scriptura ar fi o carte
neterminată.

Dumnezeu ne înregistrează toate lacrimile, ne numără toți pașii.

Doar pentru omul rupt de Dumnezeu, totul pare ostil. Creatorul nu își abandonează creația. Dovada
este trimiterea Fiului ca Salvator.

Nimic altceva nu Îl convinge pe Hristos să rămână în noi decât iubirea. Singura noastră grijă să fie că L-
am iubit prea mult.

Să nu ne imaginăm agravarea bolilor, să nu ne facem scenarii. Totul se întâmplă din voia Lui. Are El
grijă de toate. Viticultorul are grijă de via Sa. Soluția este solidaritatea cu grijile altora.

Centurionul

Credința nu se găsește undeva, ea se naște în sufletul nostru. Unde lipsește credința, nu poate
supraviețui nici o minune.

De câte ori un popor descoperă Evanghelia, începe un nou capitol.

20
Sf. Ioan Gură de Aur.
Centurionul renunță la idolatrie. Este blând cu un sclav, care îi devine prieten.

Blândețea creștină înseamnă forță fără duritate și iubire fără agresivitate. Curaj fără violență,
mângâiere fără reproș.

Blândețea este opusul barbariei.

Buna-credință este intenția de a face bine. Nu vrea să fie vindecat sclavul pentru a fi vândut, ci pentru
a fi salvat de la moarte.

Centurionul nu are nevoie de dovezi și argumente. El crede fără rezerve.

Cuvintele lui Hristos sunt inegalabile, dau viață.

Fiecare credincios este ateu atunci când nu își trăiește credința. Revelația pe care am primit-o e cea
mai bună dintre toate revelațiile posibile.

Toți sutașii din Noul Testament au fost oameni de caracter 21.

Gadara

Cea mai mare capcană este să credem că am scăpat de patimi 22.

Diavolul ispitește din dorința de a stăpâni peste alții. În Carantania, diavolul eșuează. Nu poate stăpâni

21
Leon Morris.
22
Mitropolit Hierotheos Vlachos.
peste Hristos.

Hristos a slăbit considerabil puterea diavolului și ne-a dat arme de apărare împotriva lui. Puterea de
ispitire este limitată. Avem nevoie de toate armele duhovnicești, pentru ca Hristos să biruie în noi.
Pacea sufletească vine după un război duhovnicesc.

Cine se leapădă de satana vrea să se unească cu Hristos. Chemarea lui Avraam este răspunsul lui
Dumnezeu la căderea lui Adam. Adam va fi ridicat.

Toate relele din lume vin din necunoașterea tehnicilor de apărare din Evanghelie 23. Dumnezeu
intervine în mod radical și îl înfrânge pe diavol.

Sindromul Gadara se referă la respingerea vindecării. Europa seamănă mai degrabă cu Gadara (unde
Hristos este rugat să plece), decât cu Sodoma (unde milostenia este interzisă). Orașe fără altare:
Victoria, lângă Făgăraș. Diavolul nu suportă nimic din cele sfinte.

Țelul lui Dumnezeu este fericirea oamenilor, prin exorcizarea de la Botez. Nu trebuie să înțelegem
rugăciunea, diavolul o înțelege și pleacă 24. Cerem ajutor sfântului Sisoe.

Cei ce se refugiază în Biserică sunt în siguranță. Diavolul este un câine legat, nu se apropie decât cât îi
permite lanțul. Șarpele atacă la firul ierbii, dar omul e sfătuit să se ridici la înălțimi.

Fără Biserică, opera de mântuire nu se poate realiza. Doar în Rai mergi de bună voie. Treaba diavolului
este să îndruge multe, treaba noastră este să nu îl ascultăm.

Depărtarea de Dumnezeu aduce doar spaimă și nefericire. Oamenii iubesc întunericul, pentru că
faptele lor sunt rele. Sărută cătușele, nu vor să scape de ele.
Ghergheseni

Deși în lume mai există o zvârcolire a răului, nu ne pierdem nădejdea în Dumnezeu 25.

Avem un reflex euharistic (de mulțumire) sau un reflex malefic (de ură)?

23
Sf. Ioan Gură de Aur.
24
Mari stareți ruși.
25
Pr. Nicolae Steinhardt.
În această luptă, Dumnezeu este de partea noastră. Misiunea creștină este o permanentă campanie
militară împotriva inamicului.

Evanghelia oferă o speranță veritabilă tuturor combatanților.

Numai Hristos ne învață cum să murim spre înviere. Platon vorbise doar despre demnitate.

Creștinul este cel ce aspiră la sfințenie, cel ce Îi aparține lui Dumnezeu. Este pus de o parte, neimplicat
în circuitul patimilor.

Există fericire, dar o minte întunecată nu o caută unde trebuie.

Deși suferă, Iov se află permanent în atenția lui Dumnezeu, nu e abandonat nici o clipă.

Cine pierde credința, rămâne cu nemernicia omului căzut.

Fără Hristos, toate sunt pline de întuneric 26.

Slăbănogul din Capernaum

Pentru un câștig de nimic, omul aleargă un drum lung. Pentru Dumnezeu, abia ridică picioarele de pe
pământ. Omenirea șchiopătează de ambele picioare.

Omul contemporan e îngrozitor de bolnav. Numai iubirea lui Dumnezeu îl ține în viață.

26
Filocalia, vol. 8.
Biserica mișcă lumea, dar nu se mișcă împreună cu lumea. Dumnezeu vede suferința noastră și nu
rămâne indiferent27.

Ni se cere să fim milostivi cu toți, nu doar cu cei care par demni de milostivirea noastră.

Milostivirea este secretul iertării. Abolește resentimentul, furia, răzbunarea.

A fi milostivi înseamnă a ne despărți de ura noastră. Iubirea lui Dumnezeu ajunge până în adâncurile
mizeriei, altfel nu ar întâlni cazul celui mai suferind.

Are patru prieteni, cel de la Vitezda nu avea nici unul. Prietenia creștină: fără lăcomie, fără glume care
nu se cuvin, râvnă pentru a face binele.

E impardonabil să avem atât de mult timp de pregătire și să fim nepregătiți.

Dumnezeu vindecă orice suferință. El vede suferința noastră, suferă alături de noi și va pune capăt
tuturor suferințelor.

Cine s-a încrezut în Hristos nu s-a încrezut degeaba niciodată.

Doi orbi și un mut

Evanghelia se adresează celor ce vor să se vindece.

Cine e mut: cine nu răspunde iubirii Lui infinite. Ce înseamnă mut: nu poate binecuvânta.

Ca să-i vindece, Dumnezeu îi însoțește pe cei din poporul ales în călătoria lor. Dumnezeu dă
instrucțiuni pentru construirea Cortului Sfânt, ca să îi învețe să binecuvinteze.
27
Sf. Atanasie cel Mare.
Sfântul nu e orb, ci văzător cu duhul28. Unde lipsește înfrânarea, e multă orbire.

Cei doi orbi sunt teama și mândria. Nevindecate, vor elimina speranța.

Efectul vindecării: dorința de a-L vedea pe Dumnezeu. Doar cei cu inima curată Îl vor vedea.

Cu cât ne debarasăm mai mult de gândurile distructive, prin întoarcerea la Dumnezeu, devenim din ce
în ce mai sănătoși.

Doctorul se apropie doar de cei care recunosc că sunt bolnavi, nu îi vindecă cu forța.

În istorie, Hristos a vindecat mii de orbi și de muți 29. Singurii care au rămas orbi: fariseii.

Cei ce nu simt nici o legătură spirituală cu Dumnezeu nu pot vedea.

Tabga

Mulți L-au părăsit când le-a vorbit despre Pâinea din Cer.

În Carantania, nu face pâine din piatră. La Tabga, din pâine face mai multă pâine: Euharistia nu se
termină , deși se consumă permanent (Cel ce se dă pururea și niciodată nu se sfârșește).

Hristos nu folosește minunea ca să câștige adepți. Dacă ar fi repetat această minune zilnic, toți L-ar fi
urmat, dar nu din convingere.

28
Sf. Ioan Gură de Aur.
29
Sf. Grigorie Palama.
Sfântul Ioan din Rila a înmulțit și el pâinile cu care i-a hrănit pe vânătorii rătăciți prin pădure.

Masa de la Tabga este un mare semn mesianic. Toți se satură, nimeni nu rămâne flămând.

Hristos convoacă multă lume la Masa Sa. Realizează un semn major, un semnal care indică clar ce
Proiect are. Nu e un semn de violență, ci de fraternitate între cei care Îl urmează.

Cei lipsiți cunosc în sfârșit ce înseamnă abundența.

Ce Îi datorăm lui Hristos? Totul. Providența divină ne hrănește.

Apostolii aduc oamenii la masă, dar de mâncare le dă Hristos. Adună firmiturile. Nu vrea să se piardă
nimic.

Darul vine de la Dumnezeu, iar de la noi osteneala 30.

Furtuna

Noe intră în arcă, Dumnezeu intră în sufletele noastre. Se naște credința și dispare frica.

Cea mai mare ispită este gândul că vom fi stârpiți și nimeni nu ne va sări în ajutor.

Ne temem de furtună, pentru că nu s-a aprins în inima noastră dorința după cele veșnice 31.

30
Sf. Nicolae Velimirovici.
31
Sf. Ioan Gură de Aur.
În Hristos se află întreaga speranță a vieții. Prin încercări, Dumnezeu ne oprește de pe drumul greșit al
vieții.

Frica e doar pentru începători32. Trebuia să vină furtuna, ca să ne trezim.

La porunca lui Dumnezeu, lumea începe să intre în starea de armonie.

La vechii slavi, Perun, zeul tunetului, aduce doar spaimă, niciodată liniștire.

Doar Dumnezeu poate crea apa, poate potoli furtuna și potopul. Evanghelia nu e o știre meteo, ci
soluția de a depăși furtuna.

Dumnezeu ne izbăvește din toate primejdiile, de aceea suntem bucuroși și Îi aducem cântări de
mulțumire.

De nu ar fi fost Dumnezeu cu noi, am fi pierit. Furtunile din viața nastră ne dau ocazia să ne întâlnim
cu Hristos. Dacă Hristos e la cârmă, nici o furtună nu ne înfricoșează.

Lunaticul

Hristos vorbește și acționează ca un adevărat profet. Și mai mult, vorbește ca Dumnezeu: nu spune
ceea ce a învățat de la altul.

Prin cuvintele Lui se manifestă puterea care sălășluiește în El. Cuvântul Lui are darul de a-l pune pe
om în contact nemijlocit cu Dumnezeu.

32
Sf. Nicanor Savici.
Doar forțele întunericului se tulbură când glasul lui Hristos se face cunoscut. Ele nu pot îndura
prezența Sa: după eșecul din Carantania, presimt că pieirea lor se apropie.

Hristos îndepărtează demonii și aduce alinare. Voltaire îndemna pe tineri să invoce pe diavol,
amenințându-i că doar așa vor avea succes.

Ateul Benedetto Croce: Să nu ne mai prefacem că nu știm de ce suntem nefericiți. Am făcut crime
împotriva Bisericii!

Biblia nu ne spune că există diavol, noi știm asta. Biblia ne spune că diavolul nu va rămâne nepedepsit.

Avem în noi un lup alb și un lup negru, va câștiga cel pe care îl hrănesc mai mult 33.

Apostolul zilei34: cei îndrăciți acuză de păcate pe cei cuvioși. 35

Mântuirea o vom obține, numai să vrem. Creștinismul a dezrădăcinat mentalitatea păgână din viața
oamenilor36.

Cel mai potrivit titlu: Hristos ne scapă de osândă.

Datornicul nemilostiv

Bucuria ștergerii datoriilor imposibil de achitat este de neegalat. Hristos plătește în locul nostru.

Dacă Hristos nu S-ar fi făcut om, nu era doar pericolul ca oamenii să nu creadă în existența lui
Dumnezeu, ci și să nu mai creadă în iertare.

33
Jacob Niedelmann.
34
I Corinteni, cap. 4.
35
Sf. Fotie al Constantinopolului.
36
Sf. Nicolae Velimirovici.
A primit mult și nu a știut să ofere puțin. Evanghelia ne arată până unde poate merge răutatea
omului.

Blândețea omului atrage bunăvoința Domnului 37. Cei milostivi vor ajunge să-L vadă pe Dumnezeu.

Dumnezeu e darnic în a ne dărui încă o șansă. Omul lucrează fie la propria mântuire, fie la propria
damnare.

Fără iertare, sufletul nostru nu are valoare 38. Suntem recunoscători Celui ce ne-a iertat.

Calea de a evita pedeapsa: iert, ca să fiu iertat.

Să avem încredere în Dumnezeu, chiar dacă din jur vin multe semnale negative.

La maturitate, nu se mai pune problema de a afla despre Dumnezeu, ci de a trăi cu El.

Idoli moderni: strategia (planuri exclusiv omenești), cantitatea (prea mute cămăși) și progresul
(încrederea în grafice mai mult decât în Dumnezeu).

Tânărul bogat

Hristos este Cel-ce-vine. Este sigur că va veni. Fiecare generație se pregătește de această întâlnire.

Pentru a ajunge la viața veșnică, omul trebuie să renunțe la fleacuri 39. A crede înseamnă a nu nega
Principiul Vieții.

37
Fer. Augustin.
38
C.S. Lewis.
39
Lev Tolstoi.
Suntem lucrători ai gospodăriei lui Dumnezeu. E timpul să ne cunoaștem menirea. Tânărul își simte
insuficiența: îi lipsea milostenia40. Refuză oferta vieții lui.

Pericolul iminent este excluderea lui Dumnezeu din viața noastră, slăbirea credinței, sufocarea în
grijile cotidiene.

Nu e timp pentru lucruri inutile. Fiecare secundă e importantă pentru a ne duce misiunea la bun
sfârșit. Tânărul cere sfat, dar nu e pregătit de jertfă 41.

Slab în fața averilor, tânărul refuză invitația și pleacă trist și abătut. Putea deveni bucuros, dar nu era
pregătit să își schimbe viața radical. Cartea Junglei: Strictul necesar te face fericit.

Cel care acceptă chemarea și devine ucenic suspendă tot ce era până atunci: Matei lasă vama, Petru
lasă barca.

Numai așa discipolul se poate integra în proiectul lui Hristos de salvare a omenirii. Fiecare ucenic
contribuie la realizarea Împărăției42.

Misiunea de a fi creștin implică întreaga viață, întreaga energie. O viață înțeleasă în termeni de
autosuficiență nu Îl are în centru pe Dumnezeu.

Idolul Mamona trebuie exclus din viața noastră. Pentru unii, este partea cea mai dificilă. Cum
câștigăm banii și cum îi cheltuim? Cea mai bună investiție este milostenia.

Lucrătorii viei – lucrători vs. slujitori

Misiunea Bisericii este slujirea: ducerea Evanghelia până la marginile lumii. Pentru Care stăpân
muncim? Hristos nu ne concediază niciodată. Cine caută speranța, să nu privească în direcția greșită.

Lucrătorii se tem prea mult să nu își piardă lucrurile. Slujitorii nu au nimic de pierdut și nu se tem de
nimic43.
40
Luca 18, 24.
41
Sf. Nicolae Velimirovici.
42
Sf. Siluan Athonitul.
43
Sf. Tihon de Zadonsk.
Sub reverenda fiecărui slujitor se ascunde un înger 44. Misiunea lor pare inutilă, dar este cea mai
importantă din lume.

Biserica, cu slujitorii ei, este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

Hristos nu i-a ales ca slujitori pe cei cu inteligența cea mai ridicată, pentru că Evanghelia este vestită
prin puterea lui Dumnezeu, nu prin puterea slujitorilor.

Hristos nu a dat greș în misiunea Lui și nici nu s-a descurajat. Slujitorii nu își fac calcule, ci doar Îl
iubesc și se încred în bunătatea Lui.

Slujitorii trebuie să dea pe față o credință tot atât de puternică ca cea a lui Hristos.

Hristos nu le-a spus niciodată slujitorilor că această misiune va fi ușoară, dar I-a încredințat mereu de
sprijinul Lui constant și de răsplată.

Slujitorul merge cu un pas înaintea creștinului și îi arată unde să pășească pe un teren minat.

Filmul Căința are o întrebare pe final: Ce rost are un drum care nu duce la Biserică?

Dregătorul bogat. Păzirea Poruncilor

Să Îl căutăm pe Dumnezeu câtă vreme Îl putem găsi.

Pe cine încurajează Dumnezeu: pe cei ce nu abandonează Arca, pe cei ce nu își pierd entuziasmul, pe
cei ce au motivația corectă.

44
Luigi Epicoco.
Cei ce nu păzesc Poruncile nu au suficientă credință 45. Oamenii nu resping Evanghelia pentru că ar găsi
greșeli în ea, ci pentru că Evanghelia găsește greșeli în ei.

Păzirea Poruncilor este o condiție pentru primirea binecuvântării lui Dumnezeu.

Nepăzirea Poruncilor duce la vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu 46. Doar cel ce păzește Poruncile se
poate numi credincios.

Nu poate există întâlnire cu Cel Sfânt, fără mărturisirea propriei nesfințenii. Prin păzirea Poruncilor,
Hristos se naște în noi.

În închisoare, lumea ne aruncă un covrig, dar Dumnezeu ne aruncă cheia.

Toate Poruncile ne luminează. Înțelepciunea divină nu expiră și nu poate fi depășită. Chiar dacă
oamenii le încalcă, Poruncile nu își pierd valoarea.

Poruncile nu pot fi înlocuite. Există un singur Dumnezeu, Care ne cere să renunțăm la idoli, să nu
blestemăm, să cinstim ziua de odihnă, să ne cinstim părinții, să nu ucidem, să nu fim desfrânați, să nu
furăm, să nu depunem mărturie mincinoasă și să nu ne dorim ceea ce are vecinul.

Omul fără Decalog nu mai vrea să mai învețe despre Dumnezeu, ci să se studieze doar pe sine.

Talanții

Ne folosim talanții pentru a nu rata învierea.

Talantul e puterea fiecăruia, mai mică sau mai mare, de a înfăptui binele.

Cauza nefericirii este inconsecvența de a ne îndeplini datoria de creștini.

45
Sf. Ioan Gură de Aur.
46
Sf. Nectarie de Eghina..
În fiecare dintre noi este sădită o intenție divină. Devenim colaboratorii Lui.

Să conștientizăm cât de multe daruri am primit de la Dumnezeu 47.

Nu e important ce avem, ci ce dăruim. Tot ce avem am primit pentru a dărui mai departe. Să
răspundem iubirii cu iubire.

Să calculăm corect valoarea veșnică a sufletului și valoarea efemeră a lumii.

Osteneala noastră nu este zadarnică, noi muncim pentru Dumnezeu 48.

Ateul cu un talant vrea cinci talanți. Acesta este motivul pentru care ateismul are adepți în rândul
celor care vor mereu mai mult49.

Soluții: renunțarea la lucrurile inutile, necedarea în fața presiunilor sociale, gândul la călăuzirea divină.
Răsplata e pe măsura loialității. Ucenicia nu poate fi privită superficial.

Cananeanca (Străina din Nord)

Hristos se lasă înduplecat de insistența mamei pentru fiica ei. El este Prieten al celor slabi, îi primește
pe toți.

Hristos nu ezită să îi caute pe oameni exact acolo unde se află. Nimeni nu e ocolit.

47
Filocalia, vol. X.
48
I Corinteni 15, 58.
49
Sf. Nicolae Velimirovici.
Să nu judecăm pe alții, doar pentru că sunt din altă regiune geografică.

Vechii greci considerau că nu oricine merită ascultat și ajutat 50. În lumea antică, bogații nu reușeau să
facă binele, deși aveau vile și sclavi, deoarece se lăsau pradă furiei.

Să nu fim triști dacă altora nu le place fularul nostru 51.

Cel mai greu nu e să îi iubești pe oameni, ci să îi suporți 52.

Să nu ne lăsăm mințile vrăjite de falsele valori din jur. Să nu ne lăsăm sabotată memoria creștină.

Dacă Sfântul Duh s-ar lua din Biserică, nimeni nu ar observa.

Între noi și Dumnezeu nu mai sunt baricade de netrecut. Era moartea o astfel de baricadă, dar Hristos
a înlăturat-o.

Ni se cere o dinamizare a vieții noastre creștine.

Pescuirea minunată

Fără Hristos, apostolii nu au prins nimic. Ne învață să pescuim corect.

Nu pescuim singuri. Hristos este Colegul nostru de exil.

Unii refuză să Îl caute și preferă să pescuiască în mlaștini întunecate. Prin căderea în păcat,
50
Socrate.
51
Arthur Schopenhauer.
52
Sf. Ioan Gură de Aur.
integritatea inițială a fost sfărâmată, risipită ca un vas spart în o mie de cioburi.

Opera lui Dumnezeu: adună și lipește bucățile sfărâmate. Ne pescuiește din oceanul tristeții și ne
învață să pescuim fericirea.

Unde pescuim? În ce anturaj? Și ce facem cu surplusul de pește?

Piscina cu apă curățitoare este cristelnița Botezului.

Marele Pescar este Hristos, Petru este doar un corăbier-ucenic. Hristos nu pescuiește suflete doar în
Galileea.

Din sclavi revoltați, devenim pescari înveșniciți. Cele Zece Porunci: nu pescuim de capul nostru. Nu ne
alipim prea tare de bălțile de pește: chiar dacă ne perfecționăm undițele, nu uităm scopul pescuitului
nostru.

Năvodul este credința. Sufletul emigrează în Dumnezeu.

Există și o pescuire otrăvită a celui-ce-strâmbă-din-nas 53. Dumnezeu nu ne obligă să pescuim


împreună. Zi de zi alegem în ce tabără suntem. Dumnezeu vrea să ne atragă de partea Lui 54, să ne
pescuiască și să vorbească inimilor noastre.

Predica de pe Munte

Ni se cere o disponibilitate totală de a crede în Dumnezeu: disponibilitatea de a dori numai ce dorește


Hristos.

Hristos ne oferă perspectiva veșniciei: aduce o învățătură nouă, care poate fi formulată clar până azi 55.

53
Martin Luther.
54
Osea 2, 6.
55
Pr. Alexandr Elceaninov.
Când ne-a dat porunca iubirii, Hristos chiar asta a vrut să spună 56: iubirea noastră să fie neșovăielnică.

Rugăciunea să fie pentru noi ca scrisul: mereu să ne întoarcem la ea cu nerăbdare 57.

A fi orientat spre Dumnezeu înseamnă a-I sta la dispoziție. Dumnezeu modelează iubirea noastră, ca
să semene cu a Lui.

Cuvintele Evangheliei trebuie puse în practică mereu, nu doar ocazional 58.

Să cerem în rugăciune doar ceea ce Hristos ar cere. Să facem numai ceea ce Hristos ar face.

Cu Hristos, nici trecutul nu ne mai apasă, nici viitorul nu ne mai îngrijorează.

Pentru a fi ucenicul unui rabin trebuia să faci o cerere. Hristos nu ne cere formulare, ci ne cheamă pe
toți.

Nu putem să Îl iubim, decât dacă Îl cunoaștem.

Învierea lui Mihail din Nain

Tora era nucleul educației la evrei. Copiii memorau Tora de la 5 ani, la școala yeshiva. O astfel de
școală era la Nain, la 10 km de Nazaret.

Mișna prevedea ca toți băieții să se căsătorească la 18 ani. Mihail era minor, necăsătorit.

Moartea nu are ultimul cuvânt: apostolul Ioan îl înviază pe Domnus, apostolul Toma îl înviază pe Gad,
56
Armand Puig.
57
Sf. Ioan Gură de Aur.
58
Mircea Vulcănescu.
sfântul Paladie înviază un negustor, sfântul Fanurie înviază o tânără, sfinții Ipatie și Pantelimon înviază
copii mușcați de șerpi.

Nain înseamnă drăgălaș. Văduva era lipsită de apărare într-o lume crudă. Talmudul spune că poți
întrerupe studiul Torei pentru a participa la o înmormântare.

Mama își primește copilul complet nou din mâna lui Dumnezeu. Prezența lui Hristos este
mângâietoare. Acesta este fiorul veșniciei: să te bucuri de prezența Lui.

Unde vorbește Hristos, moartea trebuie să tacă.

Hristos este Sănătatea noastră59: sănătatea minții noastre, sănătatea inimii noastre, sănătatea voinței
noastre, sănătatea întregii omeniri.

Hristos este Arhistrategul care îl răpune pe vrăjmașul. Hristos vrea să ne învie, oamenii vor să Îl
omoare.

Parola prin care Hristos ne vestește învierea: Nu mai plânge!

Scena de la marginea cetății Nain este o profeție: văduva care își plânge fiul mort este imaginea
Fecioarei Maria, văduva lui Iosif, care – la poarta cetății Ierusalimului – își va plânge curând moartea
Fiului.

Semănătorul

Sămânța care cade pe drum, călcată în picioare, nimănui nu îi pasă, îi reprezintă pe cei indiferenți.

Sămânța de pe piatră, care nu are rădăcină și se uscă îi reprezintă pe cei delăsători.

Sămânța dintre spini îi reprezintă pe cei sufocați de multe treburi, ocupați peste măsură, care nu vor
să își simplifice viața60.

59
Sf. Nicolae Velimirovici.
Sămânța din pământul fertil îi reprezintă pe cei ce se mântuiesc. E bună pentru că e fără spini.

Sămânța nu rodește fără Dumnezeu. Dacă vor rodi toate, cu atât mai bine 61. Ar putea rodi, dar nu vor.

Creștinul are datoria să semene permanent focul credinței 62.

Cuvântul Evangheliei trebuie să rodească în noi: să avem o minte curată, o voință care alege binele, o
inimă plină de bunătate și să ne străduim să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu.

Dacă nu va încolți în noi sămânța harului, mântuirea este imposibilă. Să ne ferim de semințele
otrăvite, ereziile63.

Unele semințe rodesc mai târziu. Părinții pun sămânța cea bună, dar rezultatele se văd peste 20 de
ani.

Să nu semănăm neghină, dezbinare. Dumnezeu vrea rod, dar și facilitează rodul. Ne oferă cele
necesare pentru rodire.

Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr

Calea cea mai sigură către Împărăția lui Dumnezeu este milostenia 64.

Avea nevoie bogatul de toată averea? Să îi educăm pe copiii noștri să nu fie materialiști.

Fuga după avere nu sădește nici o virtute. Hristos nu îi dă nume bogatului, dar un papirus din secolul
al III-lea d. Hr. îl numește Fineas. Despre sărac, Dumnezeu îi cunoaște numele (scris în cer): Lazăr.

60
Cuv. Paisie Aghioritul.
61
Ellen G. White.
62
Fer. Augustin.
63
Sf. Grigorie Palama.
64
Sf. Ioan Gură de Aur.
Portretul bogatului: credință neconvingătoare, moralitate îndoielnică, ipocrizie supărătoare.

Ce îi lipsește: evlavia, curăția inimii, perseverența, generozitatea.

Hainele prea mari incomodează trupul, averile prea mari incomodează sufletul. Hristos nu dorește
ucenici lacomi.

Biserica e dar. Biserica descoperă darul. Biserica face totul să devină dar 65. Hristos ne oferă iertare
pentru trecut, sens pentru prezent și Casă pentru viitor.

Păcatul bogatului: a uitat de Dumnezeu. A făcut planuri fără El. Avariția este biletul de intrare în
infern.

Abia când vom fi conștienți că nu avem nimic, vom fi aproape de hotarul Raiului.

Poate că unii nu trăiesc timpuri prospere. Să fim aproape de Dumnezeu, asta e tot ceea ce contează.

Învierea Semidei, fiica lui Iair

În fața morții cuiva drag, rabinii și fariseii se deșteaptă. Uneori e nevoie de o situație-limită pentru a
ne trezi.

Să începem să împachetăm pentru pelerinajul la finalul căruia Îl vom întâlni pe Dumnezeu 66.

Când simțim că nu aparținem acestei lumi, soluția nu este să ne străduim să ne adaptăm lumii, ci să
ne străduim să aparținem lui Dumnezeu 67.

65
Nicole Roccas.
66
Richard Holloway.
67
Harta credinței.
E imposibil să învățăm să trăim creștinește, putem doar învăța să murim creștinește 68, pentru a trăi
veșnic cu Hristos.

Ne temem de moarte, pentru că nu s-a aprins în noi dorința după veșnicie.

Semnul lui Iona: profetul din Ninive fuge de misiune, Hristos vine de bunăvoie 69. Iona este considerat
răufăcător, Hristos este pedepsit ca un criminal. După trei zile, Iona învie, iar Hristos biruie moartea.

Iona se roagă în iad, Hristos eliberează iadul. Iona salvează Ninive, Hristos salvează lumea.

Cei morți vor învia70! Vor primi viață veșnică. Hristos nu vrea să ne înfricoșeze, ci să ne salveze.

Hristos poate să facă incomparabil mai mult decât oricine. Soluționează drama familiei rabinului Iair.
Oricine crede, va fi ajutat.

Hristos biruie tot răul, nu numai o parte 71. În față e învierea, nu moartea.

Samarineanul milostiv

Dumnezeu vrea să se poată bizui pe noi. Omenie, asta cere de la noi.

Fără Dumnezeu, viața e o zbatere neputincioasă. Faceți așa și veți avea viață veșnică: pansați răni.

Suntem chemați să devenim brancardieri pe frontul duhovnicesc: rugăciune și milostenie.

Există o fragmentare între noi, din cauza păcatelor 72. Milostenia divină pune capăt lenei noastre.

68
Sf. Ioan Gură de Aur.
69
Sf. Chiril al Alexandriei.
70
Ioan 5, 25.
71
Sf. Nicolae Velimirovici.
72
Fer. Augustin.
Dacă nu avem puterea de a iubi și a ajuta, trebuie să o cerem de la Dumnezeu.

Hristos le spală picioarele ucenicilor Lui, pentru că știe că și le vor murdări ajutând pe alții.

Tristețea vine din undele de șoc ale răutății noastre față de ceilalți: când putem ajuta, dar nu o facem.

Aproapele este oricine are nevoie de ajutorul nostru. Cine îndeplinește voia lui Dumnezeu, e aproape
de El.

Hristos suplinește lipsa și aduce bucurie. Trebuie să fim atât de pregătiți să ajutăm, încât să depășim
măsura de care este nevoie73.

Binecuvântați sunt cei ce încep să ajute 74! Binecuvântați sunt cei ce își lasă stupoarea în urmă și încep
să acționeze constructiv!

Celor ce le rodesc țarinile

Comoara îngropată în pământ până la A doua Venire a lui Hristos este trupul.

Alții mor de foame și noi ne mărim cămările? Să micșorăm hambarele, ca să ne rodească inimile.

De la Hristos încoace, unica soluție este iubirea. Atitudinea de bază trebuie să fie o deschidere totală
față de mila Sa.

Nu ne mai lăsăm înșelați de forțele răului75. Avrram nu a cumpărat nici o țarină, decât locul de veci din
Macpela, pentru soția sa.

73
Rainer-Maria Rilke.
74
Nicole Roccas.
75
Efeseni 4, 14.
Credința nu este o relație contractuală, ci o expresie a iubirii. Ortodoxia este marșul omului către
îndumnezeire76.

Există o Țarină Cerească. Sfinții au ajuns deja acolo.

Greutățile actuale sunt un travaliu de transfigurare și de îndumnezeire 77.

Să ne raportăm la civilizația Cerului78.

Unii sunt în Biserică, dar nu știu încă sigur de ce se află acolo.

Hristos bate la ușă, dar unii se prefac nu bate nimeni. El nu este spărgător de uși.

Gârbova

Bunătatea lui Dumnezeu nu are margini. Evanghelia ne prezintă un Dumnezeu grijuliu.

Tot ceea ce face Hristos explică entuziasmul oamenilor. Cine se apropie de El, se apropie de foc, care
mistuie neputințele și îndreaptă ce era strâmb. Fierul strâmb se îndreaptă prin foc 79.

Nici un alt om nu făcuse atât de multe minuni, ci maxim 3-4. Doar pe seama lui Apolonius din Tyana
sunt puse 9.

Minunile sunt dovezi ale puterii lui Dumnezeu. Ele trezesc entuziasm și adeziune.

76
Cuv. Efrem de Arizona.
77
Patriarhul Iustinian Marina.
78
Pr. Visarion Alexa.
79
Sf. Ioan Gură de Aur.
Un om vindecat e un semn viu al apropierii lui Dumnezeu și al implicării Sale în soluționarea
problemelor noastre.

Raiul ne e accesibil, în măsura în care ne dorim și ne străduim să ajungem acolo.

Creștinul este chemat să devină o prezență vindecătoare pentru cei din jur.

Gârbovirea: așa vrea să ne mențină diavolul, ca să nu putem privi spre cer. Cu ochii în noroi, nu vedem
stelele80.

Hristos îi vindecă pe cei cocârjați, infirmi, marginalizați, nebăgați în seamă.

Fără o educație religioasă, vom avea o generație gârbovită în fața computerului.

Cei chemați la Cină

Hristos ne oferă o invitație de nerefuzat. Cei ce declină invitația nu vroiau să fie cu Stăpânul la Cină.
Preferau să fie oriunde altundeva.

Boala de obște este amănarea: voi merge, dar nu acum, mai târziu. Poate e ultimul tren.

Unii se rătăcesc pe drum, atrași de vitrine atrăgătoare.

A participa presupune: să fii chemat, să răspunzi chemării, să împărtășești tuturor această bucurie. Să
nu mergi acolo bosumflat.

80
Lucian Mândruță.
Chemarea Lui e grabnică. Hristos se alătură participanților la Cină, așa cum se alătură ucenicilor în
drum spre Emaus. Cutremur: la Liturghie, Hristos este prezent.

Cina este un semn de împăcare. Suntem iertați de toate obrăzniciile și scăpăm de pedeapsă 81. Dacă nu
ne împărtășim multă vreme, crește puterea celui rău în noi.

Tatăl își cheamă copiii la Masă, dar unii se prefac că nu aud și mai zăbovesc afară.

Când e prezent Hristos, nu ne uităm la ceas. Hristos nu vine în zadar. Nici o prezență a Lui nu e un
eșec.

Doar demonii și cei ce slujesc lor refuză iubirea lui Hristos.

Duminica falselor pretexte: nu îl putem păcăli pe Dumnezeu. Putem comunica cu Dumnezeu oriunde,
dar numai în Biserică ne putem îndumnezei. Hristos a spus tot ce era de spus, acum așteaptă
răspunsul nostru.

Zece leproși

Virtutea recunoștinței: recunoașterea faptului că alții au un rol major în formarea noastră.

Știe să vadă în ceilalți cauza bucuriei, nu doar în sine.

Mulțumitori și recunoscători pentru ce avem.

Recunoștința transformă zilele obișnuite în binecuvântări.

Dumnezeu ne oferă scăpare și adăpost, nu putem să nu Îi mulțumim zi de zi.

81
Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa.
Cine nu preferă să primească un cadou decât o lovitură? Mai bine recunoscători pentru iertare, decât
pedepsiți.

Biblia este inspirată, infailibilă și indispensabilă.

Nici Noe nu a fost luat în serios de contemporanii săi. În loc să mulțumească pentru Arcă, au
batjocorit și au fost nimiciți.

Biserica nu imită comunitatea apostolilor, ea este acea comunitate. O comunitate euharistică, de


slujire și mulțumire neîncetată.

Adam a stat în iad 4612 ani. Să mulțumim Celui ce a zdrobit iadul! Hristos e Stăpânul întregului
cosmos.

Orbul Bartimeu din Ierihon

Hristos vindecă în Ierihon pe cel mai bogat (Zaheu) și pe cel mai sărac (orbul).

Dumnezeu este la dispoziția celui ce Îl caută. Evanghelia proclamă biruința lui Hristos în fiecare
generație.

Dacă nu cercetăm suficient Evanghelia, devenim orbi 82.

Mai avem râvnă pentru veșnicie? Hristos trăiește alături de oameni, este la dispoziția lor. Poate fi găsit
cu ușurință. Cei care doresc stabilesc o relație personală cu El.

82
Sf. Ioan Gură de Aur.
Cel ce crede se îmblânzește, iar ce se îmblânzește se luminează.

Dumnezeu strălucește. Pune capăt orbirii noastre.

Orbul nu avea nimic de pierdut. Este vindecat imediat, fără amânare.

Toată zidirea ar zăcea în întuneric, dacă nu ar lumina-o Hristos 83.

Evanghelia ne învață cum să ajungem în partea luminoasă a vieții.

În cei 40 de ani din pustie nu a fost nici un orb 84. Nici în Rai nu vor fi orbi85.

Zaheu

A vrut cu orice preț să Îl vadă pe Hristos. Nu i-a mai păsat de ce zic alții.

Identitate: Cine am fost? Păcătoși. Cine suntem? Luptători. Cine vom fi? Moștenitori.

Hristos nu e neconvingător în nici o împrejurare.

Zaheu face milostenie, fără ca Hristos să îi ceară asta. A înțeles mesajul.

Întoarceți-vă din toată inima86! Așa cum s-a întors Zaheu: s-a făcut mântuire casei lui.

83
Sf. Nicolae Velimirovici.
84
Talmud.
85
Isaia 29, 18.
86
Ioil 2, 12.
Cuvântul mântuire conține ideea de victorie, dezrobire, salvare, scăpare.

Mântuirea este cel mai mare dar posibil. Planul de mântuire: ca să avem viață veșnică, trebuie să Îl
câștigăm pe Hristos87.

Capcană: să avem prea multe argumente, dar să nu avem suficientă iubire în noi.

Avantajul unui creștin: știe că e un om căzut, într-o lume căzută. Cine nu cunoaște problema, nu caută
soluția.

Credem în Hristos, pentru că datorită Lui putem vedea totul. În ce constă mântuirea: în a ne lega
toate acțiunile de Dumnezeu.

Înainte de Ziua Crucii - Nicodim

Omul față în față cu Fiul Omului. Talmudul îl numește pe Nicodim cu apelativul Nakai, discipol
apropiat al lui Hristos, alături de Nezer, Buni, Toda și Levi Matei.

Merge noaptea din teamă. Talmudul zice că noaptea e potrivită pentru studiul Torei și pentru discuții
didactice (seri duhovnicești, privegheri).

Nicodim Îl vede pe Hristos ca pe un Rabin făcător de minuni. În epocă, celebru era rabinul Canina Ben-
Dosa, care făcea vindecări prin rugăciune. Cunoscut era și Coni Trăgătorul-de-Cercuri, care aducea
ploaia.

Nașterea din nou este premisa vieții veșnice. O naștere de Sus, de la Dumnezeu, o convertire /
schimbare radicală.

87
I Ioan 5, 11.
Nașterea din nou asigură apartenența la grupul celor mântuiți 88.

Deocamdată, Nicodim nu poate descifra această taină. Om cult, nu pune întrebări prostești.

Scopul principal este să dobândim harul, puterea dumnezeiască care învinge răul din noi.

Dependența totală de Dumnezeu: nu ne putem naște singuri din nou, doar Dumnezeu ne trimite
harul, noi nu îl putem obține pe cont propriu.

Numai Hristos mijlocește viața veșnică pentru noi. Nimic nu e mai greu pe lume decât să vorbești
despre lupta cu păcatul celor mai mari păcătoși 89.

Ce Îl motivează pe Hristos: vrea ca Nicodim să se mântuiască. Ce îl motivează pe Nicodim: avea nevoie


de o certitudine.

După Ziua Crucii – Urmarea lui Hristos

A-L urma pe Hristos înseamnă a avea parte de mântuire. Evanghelia este învățătura care dă sens vieții.

Cuvintele Lui au pentru noi o forță mai mare decât oricare alte cuvinte.

Cine primește noua învățătură, nu o mai păstrează pe cea veche.

Hristos nu ne amăgește cu speranțe deșarte 90. Ne spune de la început ce ne așteaptă.

Meditând la viața Lui, nici o strădanie nu e prea grea. Viața creștină este o permanentă întoarcere
către Dumnezeu, o continuă stare de pocăință.

88
Apocalipsa 21, 4.
89
Sf. Nicolae Velimirovici.
90
Toma de Kempis.
Hristos vrea inimile noastre, bătaie după bătaie, răsuflare după răsuflare.

Cine nu e conștient că e păcătos și nu-și dorește îndreptarea, nu se poate apropia de Hristos.

Trepte ale urmării: liniștirea (gândul la Dumnezeu, chiar și în cea mai dificilă stare posibilă),
rugăciunea (alungarea gândurilor pesimiste), răbdarea (să nu ne grăbim la sarcina următoare),
perseverența și recunoștința.

Soluția: disponibilitatea de a iubi așa cum iubește Hristos.

Tristețea ne hărțuiește, dar nu e obligatoriu să ne și învingă.

Înainte de Crăciun - Genealogia

Globul de diamant pe care îl punem pe bradul vieții este smerenia.

Dumnezeu vorbește pe limba noastră, poate fi înțeles. Talmud: Numele din listele genealogice erau
citite cu voce tare, doar numele păcătoșilor erau citite în șoaptă 91.

Profeții au pregătit calea venirii lui Hristos. Căutați pacea și rugați-vă Domnului 92, de acestea depinde
fericirea voastră. Dar pe pământ nu e pace, între oameni nu e bunăvoire.

Miheia: Cetatea Ierusalimului nu își pierde speranța că va renaște.

Ioil: Sărăcia e atât de mare, încât lipsesc prinoasele pentru jertfă din templu. Harul este o bogăție

91
Rabinul Simeon cel Înțelept.
92
Deuteronom 29, 7.
infinită, care va fi dăruită tuturor popoarelor.

Naum: Dreptatea divină nu poate fi coruptă.

Avacum: Cei nedrepți se vor prăbuși.

Agheu: Delăsarea generală trebuie mustrată.

Venirea lui Hristos este strălucită93.

Evanghelia ne arată că Hristos nu s-a născut la Focșani 94. Dumnezeu vrea să refacă experiența pe care
a avut-o cu Israel în pustie, când poporul încă Îi era fidel.

După Crăciun – Fuga în Egipt

Încă de la naștere, Pruncul e prigonit. Soldații, care trebuie să-L protejeze, Îl vânează ca pe un
criminal. Gărzile încă Îl urmăresc și azi, ura chiar a crescut.

Hristos S-a făcut Om, ca să îi mântuiască pe magi, să îi cheme pe păstori și să ne îndrume să fugim de
uneltirile celui viclean95.

Hristos este singurul Prieten adevărat al omenirii 96, singurul Om indispensabil istoriei umane.

Dragostea divină nu e în zadar: miliarde de suflete sunt deja răscumpărate.

Hristos suferă ca un fugar, hăituit: dacă L-ar fi găsit, soldații nu L-ar fi cruțat.
Dacă lovește cineva un Prunc, atunci Pruncul nu va lovi și El, ci va privi spre Tatăl și va plânge, știind că
93
Sf. Nicolae Velimirovici.
94
Petre Țuțea.
95
Canonul Sf. Andrei Criteanul.
96
Sf. Nicolae Velimirovici.
Tatăl îl va apăra și Îi va face dreptate.

Uciderea pruncilor97 se împlinise ca profeție pe vremea lui Ieremia. Acum se împlinea a doua oară.

Nouă nu cere să fugim în Egipt, ci să fim lumină în lumea aceasta întunecată. Hristos Călătorul: a
transpirat, a flămânzit, a însetat, a suferit pentru salvarea noastră.

Nu e suficient să știm că Dumnezeu există, dacă nu facem din căutarea Lui scopul principal al vieții,
fugind de ateism.

Cultivând virtuți, avem în vedere nu doar viața de aici, ci și viața viitoare 98.

Irod nu a câștigat nimic. Palatul lui Irod e surpat, Peștera din Betleem e intactă. Nimic nu e mai
trecător decât triumful răului, nimic nu e mai veșnic decât triumful binelui.

Înainte de Bobotează

Există idei care nu pot fi trecute cu vederea: mesajul profeților capta atenția întregului popor.

Strategia greșită poate duce la înfrângere: deși bogate, Cartagina și Veneția au fost înfrânte. Coloniile
grecești și spaniole s-au destrămat. Când renovăm o casă, să nu uităm să reașezăm icoanele pe
perete. Pocăința este strategia câștigătoare.

Nu e indicat să glumim pe teme serioase: există riscul să banalizăm, să ridiculizăm.

Adevărul nu trebuie să placă, ci să vindece 99. Dacă nu se antrenează suficient, atletul nu poate câștiga.

Fără Hristos, suntem neputincioși100.

97
Ieremia, cap. 31.
98
Paul Curcă.
99
Sever Voinescu.
100
Ioan 15, 5.
Hristos este Veghetorul101: păzește sufletele noastre, precum grădinarul păzește răsadurile sale.

De ce suntem aici pe pământ: ca să învățăm să Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât iubim păcatul.

Hristos ne descoperă o viață mai înaltă: viața cerească.

Iordanul se desparte pentru a trece poporul ales spre Pământul Făgăduinței 102: Dumnezeu ne face
culoar.

Dacă Îl iubim din toată inima, ne va face unelte ale voii Sale, iar harul va lucra prin noi.

După Bobotează

Hristos nu are o activitate secretă, ascunsă, ilegală, ci publică. E mereu în mijlocul oamenilor,
vindecându-i, învățându-i, îmbrățișându-i.

Cu cât cunoaștem mai bine activitatea publică a lui Hristos, cu atât Îl vom iubi mai mult 103. Ne vom
convinge că nu a amăgit pe nimeni și că toți au avut de câștigat de pe urma întâlnirii cu El.

Mesajul e limpede: să nu amânăm întoarcerea la Dumnezeu, chiar dacă pedeapsa este amânată.
Putem scăpa de tot de pedeapsă, nu doar parțial. Hristos nu ne îmbunătățește doar condițiile din
sclavie, ci ne eliberează total și definitiv.

Harul nu e iremediabil pierdut, îl putem recupera 104.

Rebelii cer un singur lucru: să nu se facă voia Lui. Devin ostili ai Binelui.

101
Sf. Nicolae Velimirovici.
102
Iosua, cap. 3.
103
Sf. Tihon din Zadonsk.
104
Pavel Evdokimov.
Nu toți cei chemați răspund. Adesea, credinciosul se simte singur într-o lume păgână 105. Dar Hristos nu
Îl părăsește.

Dumnezeu ne cercetează clipă de clipă.

Să eliminăm tot ce se împotrivește lui Hristos și Îl împiedică să locuiască în noi.

Să nu ne mai îndeletnicim cu nimic din cele ce nu poartă pecetea veșniciei 106.

Dacă ne simțim străini față de Hristos, e momentul să facem din nou cunoștință cu El.

Vameș și fariseu

Dacă i-am întreba pe toți creștinii dacă vor cu adevărat să aibă smerenia vameșului, am putea avea
surprize107.

Ar fi mai ușor să iubim, dacă am vrea să ne și smerim 108.

Smerenia înseamnă să conștientizăm că nu avem nimic, că nu ni se cuvine nimic, că nu avem garantat


nimic, că nu suntem atât de importanți precum ne credem și – cu toate acestea – Dumnezeu nu va
uita de noi109.

Nici un apostol și nici un profet nu a pretins că este fără de păcat (cum a făcut fariseul).

Hristos câștigă miliarde de suflete pentru veșnicie, prin smerenie: le înscrie numele în Cer.

105
Sf. Ioan Gură de Aur.
106
Sf. Ioan de Kronstadt.
107
Kant.
108
Dostoievski.
109
Fer. Augustin.
Mândria ne împiedică să ne vedem viața cu obiectivitate.

Dacă omul se va prezenta în fața lui Dumnezeu cu smerenie, Dumnezeu va clădi Împărăția Sa în inima
lui110.

Ce gândea vameșul Levi Matei când auzea această pildă? Cred că era convins încă o dată că a luat
decizia corectă, urmându-L pe Hristos.

Omul suferă, pentru că nu vrea să se vindece de îngâmfare 111.

Noe a rămas smerit, chiar dacă toți în jurul lui erau mândri 112.

Fiul risipitor

Risipirea timpului și a minții: din păcate, alcoolismul numără mai mulți adepți decât creștinismul și
budismul la un loc.

Patru cincimi dintre europeni se declară fericiți: confundă fericirea cu prosperitatea.

E cu neputință să dobândim înțelepciunea, dacă nu vom trăi într-un mod înțelept.

Hristos nu ne alungă, ci ne cheamă la un alt fel de viață. Ca să trăiești alt fel, trebuie să trăiești cu
Altcineva.

Sindromul Casanova113: toată filosofia acestui tip de om ar încăpea într-o coajă de nucă. Fără
preocupări religioase, fără grija vieții de apoi, fără să-i pese de moarte, fără să-i pese de morală. Nu îl
interesează decât plăcerea imediată și bunăstarea materială.

Dobândirea fericirii nu ține doar de dorința noastră, ci și de lupta cu noi înșine, cu propriile patimi 114.

110
Ambrozie Iurasov.
111
Sf. Irineu de Lyon.
112
Sf. Nicolae Velimirovici.
113
Paul Curcă.
Toată lumea are nevoie de iertarea generoasă a lui Dumnezeu. Hristos înlătură deznădejdea celui ce
se credea pierdut. Reintegrează oaia pierdută în turmă și o protejează de haită.

Luciditate: eiberare de iluzii, trezire din euforie, venire în fire, revenire la normalitate. Hristos nu ne
înșeală așteptările115.

Oaia pierdută nu mai găsește singură drumul de întoarcere. Hristos o caută și o găsește, nu eșuează în
misiunea Lui. Când o găsește, nu o ceartă. Dacă e rănită, o ia în brațe.

Cel nelegiuit să se întoarcă la Dumnezeu, Care va avea milă de el, pentru că Dumnezeu nu obosește
iertând116. Mergem spre Dumnezeu cât ne țin picioarele, restulu drumului vine El în întâmpinarea
noastră.

Judecata universală

Dumnezeu este un judecător îndelung-răbdător, drept și milostiv.

Dumnezeu nu îi va părăsi la judecată pe cei cuvioși. El va judeca toate faptele ascunse. Judecata Lui e
după adevăr. Dumnezeu a hotărât o zi în care va judeca lumea.

Dumnezeu îl călăuzește continuu pe cel milostiv. Criteriul judecății este milostenia 117.

Judecata va pune capăt neînțelegerilor, conflictelor, războaielor.

Strădania principală: de a-L recunoaște pe Hristos deghizat 118 și de a ne împăca cu El.

Judecata este fundalul noii creații. Cel ce nu simte nici o legătură spirituală cu Dumnezeu, nu poate
trăi veșnic cu El.

114
Fer. Augustin.
115
Sf. Nicolae Velimirovici.
116
Isaia 55, 7.
117
Matei, cap. 25.
118
Sf. Ioan Gură de Aur.
Dumnezeu cere de la noi altceva decât cere lumea (milostenie, nu realizare).

Un singur lucru cere Mirele Hristos de la Mireasa Biserică: iubire.

Să construim poduri, nu ziduri. Dumnezeu ne poate chema în orice moment. Hristos nu vrea să ne
înfrice, ci să ne scape.

Cine va fi condamnat: cine nu răspunde iubirii Lui infinite. Smochinul neroditor se taie. Dumnezeu
aștepta rod.

Izgonirea din Rai

Dumnezeu nu a făcut Raiul ca să îl țină gol.

Ca să distrugi civilizația creștină nu e nevoie să distrugi Biblia, ci doar să încurajezi oamenii să nu o


citească. Deoarece nu mai citesc Biblia, oamenii nu se mai îndrăgostesc de Autorul ei.

Cu cât greutățile sunt mai mari, cu atât rugăciunile sunt mai profunde.

Pentru cei de azi, imaginea Raiului și-a pierdut din intensitate, de când oamenii au descoperit
bunăstarea materială.

Tot ce a pierdut Adam, a recâștigat Hristos. În Rai se poate intra, suntem convinși de asta.

Să aducem Raiul mai aproape de noi 119.

Adam a fost izgonit, pentru ca păcatul să nu devină veșnic. După vindecare, omul e reprimit. Este cea
mai completă restaurare umană.
119
Ernest Bernea.
Inima omului trebuia golită de abjecții 120. Era plină de egoism și goală de har.

Unde este Hristos, acolo este Raiul. Înseamnă că Biserica este Raiul lui Hristos pe pământ, o colonie a
Cerului, care respectă regulile Cetății-Mamă.

În iad nu e bine nici ca turist. Nu suntem curioși cum arată iadul. Ținta noastră este una singură, Raiul,
unde Hristos ne promite că ne va reprimi. Fericit este cel ce și-a cârmit barca drept spre Rai 121!

Sfântul Grigorie Palama

Sufletul plin de dragoste se simte partener de fiecare clipă a lui Dumnezeu.

Știm că oazele sunt necesare pentru odihnă și reaprovizionare. Ajută-ne să vedem că nu oazele sunt
destinația noastră finală.

Fără cale, nu se poate merge. Fără adevăr, nu se poate cunoaște. Fără viață, nu se poate trăi. Ajută-ne
să nu ne abatem de pe cale, să mărturisim adevărul și să nu pierdem viața.

Nenumărați oameni lucrează de dimineața până seara, fără a cugeta nici o clipă la cele veșnice.

Cea mai mare lipsă nu poate fi decât lipsa lui Hristos. Dacă Îl avem pe Hristos, avem totul.

Singurul eșec este să nu ajungi la mântuire. Nu trebuie să fim mai mulți, ci mai rugători.

Una e să vorbim despre Dumnezeu și altceva e să ne întâlnim cu El.

Când Dumnezeu nu lucrează în noi, tot ceea ce facem e păcat. Binele se poate învăța, se poate
120
Pascal.
121
Sf. Efrem Sirul.
deprinde.

Dintre toate virtuțile, păgânii admiră cel mai mult la creștini curajul, faptul că nu se mai tem de
moarte.

Doar Biserica îi integrează pe cei excluși de toți. Lumea ne răpește mai multe bucurii, decât ne oferă.
Totul s-a spus deja, dar – cum prea puțini ascultă – trebuie să o luăm de la capăt.

Duminica Sfintei Cruci

Crucea este rezumatul mântuirii. Prin Jertfă suntem răscumpărați. Hristos plătește prețul Sângelui
Său, ca noi să câștigăm libertatea.

Suferința aduce răbdare, iar răbdarea aduce nădejde. Suferința ne întărește credința și ne scapă de
deznădejde.

La Dumnezeu nu se poate intra decât în stare de jertfă. Ne dă întâlnire pe Cruce.

Să ne găsească pe noi, oile pierdute, asta contează pentru Hristos 122. Să ne ofere suport real, într-o
lume haotică.

Hristos ne scapă de tot ce e josnic în noi. Lângă Hristos vor fi cei ce au suferit pentru El.

Dacă nu urmăm această cale, e cu neputință să ne mântuim.

122
Sf. Ioan Gură de Aur.
Crucea delimitează cele două etape ale istoriei: sclavie și libertate. Azi e Duminica celor-ce-mai-cred-
în-Rai.

Crucea este calea dureroasă, dar biruitoare. Abruptă, dar sigură.

Prin Cruce, avem câștig de cauză. Hristos ne cheamă să biruim cu El.

Hristos nu a avut unde să Își plece Capul și L-a plecat pe Cruce.

Înălțarea Sfintei Cruci

Noi căutăm Crucea, așa cum au căutat-o Sfânta Elena și împăratul Heraclie?

Crucea ne amintește în numele Cui ne rugăm. Troparul Crucii a fost sute de ani Imnul popoarelor
ortodoxe. Un singur imn, un singur drapel, un singur popor creștin.

Cu 100 de ani înainte de venirea sovieticilor, Sfântul Serafim de Sarov profețește dărâmarea crucilor
de pe biserici din U.R.S.S. (unele chiar în ziua de Paști).

Crucea este expresia iubirii supreme, iar noi trebuie să citim Evanghelia așa cum un tânăr citește
scrisoarea iubitei sale123.

Creștinii sunt numiți cruciați. Cruciații eliberează Sfântul Mormânt. Care e adevăratul mormânt care
trebuie eliberat: inima noastră.

Biruința Crucii a fost atât de mare, încât a sfărâmat idolatria.

123
Soren Kierkegaard.
Nu te teme, această luptă nu e a ta, ci a lui Dumnezeu 124!

Hristos nu începe nici o minune fără să o termine. Hristos a venit așa cum eram noi capabili să Îl
vedem.

Un oarecare Chambers L-a dat în Judecată pe Dumnezeu să îi ceară daune pentru inundații.

Prigoana sovietică: interzicerea clopotelor, mutarea troițelor (soldații aveau glonț pe țeavă), umilirea
creștinilor.

Sfântul Ioan Scărarul

Pentru a scăpa de iad, Hristos trebuie să se nască în noi.

Dacă omul Îl iubește pe Hristos, viața lui se va schimba negreșit.

Mintea urcă la Cer trasă de o căruță cu 4 roți: liniștea, rugăciunea, înfrânarea și iubirea.

Omul e stânjenit de îndemnul la virtute, deoarece e obișnuit să păcătuiască.

Dumnezeu îndepărtează îngerul păzitor de la omul mândru!

Curajul este scara pe care se montează celelalte virtuți. Noi nu trăim decât participând la viața lui
Dumnezeu. La capătul Leastviței / Scării e Dumnezeu.

Cauzele nefericirii: frica, invidia, lăcomia. Omul e nefericit, pentru că se poartă ca un neghiob.

124
II Cronici 20, 15.
Să nu osândim pe nimeni, să fim plini de blândețe și de pace. Chiar dacă exilul nostru e lung,
Dumnezeu nu a uitat de noi.

Suntem dependenți de Dumnezeu și în criză și în succes. Lumea așteaptă succesul / realizarea, Hristos
așteaptă Crucea.

Secretul constă în fuga de slava deșartă. E de neînțeles de ce oamenii iubesc o lume plină de suferință
mai mult decât Raiul plin de bucurie. Ne-am bucura să vină Hristos azi?

Cuvioasa Maria Egipteanca

Duminica Sfântului Ioan Scărarul a fost despre scările virtuții, iar cea de azi despre treptele pocăinței:
Și cei mai păcătoși oameni pot spera la mântuire, nimeni nu e exclus.

Prima treaptă: Neîncuviințarea gândului păcătos, respingerea lui din fașă. Păcatul să nu devină
deprindere.

A doua treaptă: La fiecare atac, să cădem în genunchi, e singura soluție, să chemăm întăriri. Ce ne
lipsesc: metaniile cu lacrimi.

A treia treaptă: Să fugim de funcții lumești, să nu ne dorim putere și influență, pentru ca gândul
păcătos să nu se întărească125. Renunțăm la veleitățile personale și la dorințele absurde de dominare.

A patra treaptă: Sufletul amorțit înviază. Descoperim lumea fascinantă a harului.

A cincea etapă: Conștientizăm ajutorul îngerului păzitor și prindem curaj. Datorită ajutorului lui
Dumnezeu, lumea e cruțată.
125
Sf. Ambrozie.
A șasea etapă: Hristos ne aduce o imensă bucurie în suflet, de nedescris și de neînțeles pentru cine nu
a experimentat-o. Doar Hristos oferă un răspuns falimentului lumii.

A șaptea etapă: Răbdarea necazurilor, cu speranța solidă în viața veșnică. Cine sunt cei fericiți: cei ce Îl
iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice. Nimic altceva nu Îl convinge să rămână în noi decât
pocăința.

Omul se simte iertat abia când nu mai săvârșește păcatul.

Nimic nu ne e folositor, decât ceea ce servește pentru dobândirea vieții veșnice.

Floriile

Dumnezeu este Împărat peste tot pământul. El instaurează Împărăția pentru totdeauna. E prezent cu
toată puterea de eliberare, de integrare și de clemență.

Intrarea noastră în Rai a devenit accesibilă. Nimeni nu va fi scutit de a sta față în față cu Dumnezeu 126.

Hristos combate tentația de a crede că nu avem nimic de schimbat.

Chemării Lui de a intra în Cetatea Sa trebuie să i se răspundă fără ezitare, cu hotărâre.

Cosmonautul se simte singur în spațiu. Deși sute de oameni îl ajută din centrul de comandă.
Dumnezeu ne ajută când ne simțim singuri. Tot Cerul e alături de noi. Am intrat în Familia Veșniciei.

Dumnezeu ne vine în ajutor și nu suntem făcuți de ocară 127. A luat decizia de a însănătoși omenirea.

Dumnezeu ne iubește cu iubire veșnică și ne păstrează bunătatea Lui 128.

126
Sf. Ioan Gură de Aur
127
Isaia 50, 7.
Dumnezeu vrea să ne replămădească prin Hristos. Creștinismul nu a inventat crucea romană, ci
curajul de a o purta.

Împăratul lumii ne va învia cu înviere de viață veșnică 129.

Teologia se înțelege în genunchi. În măsura în care ne unește cu Hristos, rugăciunea ne desparte de


diavol. Să vină peste noi îndurările Tale, Doamne, și vom trăi 130.

Sf. Vasile cel Mare

Să nu ne mai ocupăm de păcatele altora. Nu putem lucra binele, dacă nu fugim de rău.

Să nu ne pierdem curajul de a vorbi despre Dumnezeu.

Să fim făcători de pace, nu conflictuali. Dumnezeu îi primește pe cei ce se îndreaptă.

Știm ce avem de făcut. E de neiertat să avem atât de mult timp de pregătire și să fim nepregătiți.

Să ne amintim de Dumnezeu mai des decât respirăm. Dumnezeu vrea ca binele să se reverse și să se
înmulțească.

Lucrarea Evangheliei trebuie să se răspândească prin noi. Singura piedică în misiune este șovăirea.

Să nu ne lipsească râvna pentru cele veșnice. Suntem nefericiți atunci când ne risipim în lucruri fără
rost. Mai vrem să ne întâlnim cu Dumnezeu?

Dacă vrem ca Dumnezeu să ne declare învingători, să urmăm Evanghelia. Nu există început mai bun,

128
Ieremia 31, 3.
129
II Macabei 7, 9.
130
Psalmul 118, 77.
decât alături de Dumnezeu.

Lăsăm în urmă nereușitele și luăm din urmă binecuvântările. Să ascultăm de Dumnezeu mai mult
decât de oameni131.

Există fericire, dar o minte întunecată nu o caută unde trebuie. Când toate ni se par potrivnice, să nu
ne tulburăm, Hristos ne promite că vom birui împreună cu El.

Boboteaza

Numele lui Hristos sfințește gura, mintea și inima 132. Ne sfințim viața și tot ce ne înconjoară. Sfințirea
apei este o purificare, o restaurare a creației.

Ca să ne ajungem la sfințirea vieții, lucrăm binele. Pregătim calea Domnului, nu doar ne prefacem.

Diavolul și-a epuizat toate strategiile, știe că a pierdut.

Fiecare om e născut pentru Cer133. Răsplata noastră va fi să Îl vedem.

Arătarea Sfintei Treimi la Iordan. Fiul ne dăruiește Împărăția Tatălui și părtășia Duhului.

Hristos împlinește istoria. Oferă încredere maximă. Provoacă la inițiativă. Distruge iluziile. Aduce
bucurie. Întrupează meajul de salvare.

Necesitatea Botezului într-o lume atee: prunci nebotezați.

131
Fapte 5, 29.
132
Sf. Efrem de Arizona.
133
Sf. Inochentie al Penzei.
Păstrarea supremației lui Dumnezeu în viața noastră: diavolul nu ne mai ține captivi.

Marea problemă: lumea se arată refractară să își schimbe viața 134. Soluția: mutarea minții de la cele
banale la cele sfinte.

Lumea nu s-a sfârșit, dar continuă altfel.

Sfântul Ioan Botezătorul

Necesitatea pocăinței: mușcăm ca niște vipere, mâncăm ca niște urși, suntem vicleni ca niște vulpi 135.

Botezător în pustia lumii de azi: Înainte-Mergătorul care pregătește venirea lui Hristos.

Cel mai mult ne lipsește dorința de a fi cu Dumnezeu, de a fi atenți la mesajul Lui.

Până la sfârșitul veacurilor, pentru noi este vremea înfrânării 136.

Clarificare: Raiul nu e imaginar, să luptăm pentru dobândirea lui. Să învățăm să ne alegem bătăliile
care contează, nu toate sunt importante, nu toate sunt ale noastre.

Nici o Fericire nu vorbește despre succes lumesc. Fericiți sunt cei cărora li s-au iertat păcatele 137, cei
care nădăjduiesc în Domnul.

Cea mai mare boală este păcatul. Primul semn al bolii e atunci când nu ne mai rugăm. Dumnezeu ne
alocă timp de îndreptare.

134
Sf. Nicolae Velimirovici.
135
Sf. Ioan Gură de Aur.
136
Sf. Chiril al Alexandriei.
137
Psalmistul David.
Unele lucruri nu se învață repede, dar nu trebuie să renunțăm 138.

Să ne exprimăm admirația față de Prietenul Mirelui, acesta ne va duce la Nuntă 139.

Cine se mântuiește: cine arde de iubire pentru Patria cerească.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Primul profet după 400 de ani. Se arată în iad celor care nu au auzit de Hristos și le vestește acolo
Evanghelia.

Ispitirea din Carantania140: diavolul știe versete biblice pe de rost, pare specialist. Nu e suficient să știi
Tora, cum o știau fariseii.

O parte dintre farisei cred: Gamaliel, Iair, Matei, Nicodim, Iosif din Arimateea, Huza.

Un fariseu cuvios este și preotul Zaharia din Ein Karem. Pentru că nu crede în mesajul îngerului, așa
cum crede dreptul Iosif, este orb până la împlinirea profeției despre proorocul care va pregăti calea
Celui Prea-Înalt.

Preoteasa Elisabeta o cinstește pe Maica Domnului. Pruncul Elisabetei se naște cu 6 luni înaintea
Pruncului Mariei. Ioan se naște la echinocțiul de vară, iar Hristos se naște la echinocțiul de iarnă.

Ioan este Mesagerul profețit de către proorocul Maleahi.

Conținutul pozitiv al mesajului: îndemn la practicarea virtuții.

138
Hemingway.
139
Sf. Grigorie Dialogul.
140
Matei, cap. 4.
Cruciadă împotriva păcatelor: chemare la viață nouă, nu la măcel 141.

Dumnezeu e aproape de toți ce Îl caută.

E nevoie de crainici ai credinței. Omul spiritual să nu devină instinctual.

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Nu și-a dat doar cămașa, și-a dat și sângele.

Azi știm numele sportivilor și ale muzicienilor, mai puțin ale sfinților.

În secolul al XVII-lea au fost atacați sfinții. XVIII – minunile. XIX – Biblia. XX – preoții. XXI – toți creștinii.

Biserica trece prin lume, sfințește lumea, dar nu rămâne în lume și nu se confundă cu lumea.

Biserica poate fi recunoscută doar în rugăciune și în martiraj 142.

Hristos încă cheamă discipoli și le cere aceeași râvnă și aceeași disponibilitate pentru jertfă.

Cartagina 404: un creștin a fost ucis de către spectatori, pentru că a încercat să oprească luptele de
gladiatori.

Creștinismul este prima religie care interzice abandonarea orfanilor în fața lupilor.

Tomas Gordon: supraviețuiește prăbușirii unui avion și se convertește.

141
Sfântul Ricardo.
142
Matt Jenson.
Grigore din Năsăud: un an a fost pomenit cu voce tare la adormiți 143 la cununa anului, dar nu a zis
nimic. Știe Dumnezeu!

Sfinții Trei Ierarhi

Sunt multe moduri de a ne pierde credința, dar unul singur de a ne-o regăsi: în Biserică.

Dumnezeu nu poate fi șterpelit din inimă. Să nu ne temem decât să nu ne pierdem credința, aceasta
este miza luptei duhovnicești.

Încă de la primele cuvinte pe care le-a rostit, Hristos a fost întâmpinat cu ură.

Hristos ne iubește prea mult, pentru a ne lăsa să luptăm singuri cu moartea. Unde e Hristos, acolo
sunt și sfinții Lui.

De ce Dumnezeu nu se mulțumește cu o credință pe jumătate: pentru că aceasta mai mult vatămă,


decât ajută.

Toată pedagogia divină urmărește un singur lucru: eliberarea omului din sclavia diavolului.

Nimic nu aduce mai multă bucurie decât învățătura duhovnicească.

Sunt trei etape: de la idoli la Lege, de la Legea lui Moise la Hristos și de la Hristos la viață veșnică.

Hristos a venit fără ele și a plecat cu ele: semnele cuielor 144, pecetea mântuirii.

143
Pr. Crin din Năsăud, speolog.
144
Sf. Grigorie de Nazianz, scăpat de o furtună pe Marea Egee.
Deși izvorul e aproape, mulți sunt însetați.

Întâmpinarea Domnului

Să nu ne irosim pentru lucruri care nu au nici un rost.

Îl întâmpinăm pe Hristos citindu-i cuvântul.

Sărbătoare a întâlnirii: dreptul Simeon și proorocița Ana L-au așteptau cu evlavie.

Ce cunoaște Dumnezeu despre noi: potențialul, păcatul, pretențiile, planurile și provocările.

Alergați la Domnul și la ajutorul Lui, căutați pururea fața Lui 145.

Pentru unii, Biblia vorbește într-o limbă străină. Nu sunt familiarizați cu termenii. Nu sunt interesați de
subiect146.

Cine ratează startul, nu ajunge la sosire.

Dacă minunile ar fi fost o minciună, s-ar fi dovedit de mult 147.

În anul 500, Hadrian scrie o Gramatică cu exemple din Biblie, pentru a ilustra figurile de stil, și
constată că Biblia este o carte fără egal, singura inspirată.

145
II Cronici, cap. 16.
146
William Lamb.
147
Papa Benedict XVI, pe când era cardinal.
Cuvântul inspirat nu se schimbă, nici nu poate fi interpretat ca un cuvânt oarecare. În acest cuvânt
găsim alinare și scăpăm de obscurantism148.

Buna Vestire

Fecioria Maicii domnului este un simbol al sfințeniei Bisericii.

Poartă în pântece pe Cel pe Care lumea nu Îl poate ține.

Noua Evă ni L-a adus pe Dumnezeu.

Imitați-o149, sfinte mame, pe cea care ne-a dat exemplu de virtute. Iubiți-o, ca să vă puteți bucura de
Dumnezeu.

Îndemnul la virtute e stânjenitor pentru cei obișnuiți să păcătuiască.

Maica Domnului ne învață ce înseamnă a iubi pe Dumnezeu.

Suntem fericiți când simțim că Îl avem pe Dumnzeu cu noi.

Prin Maica Domnului, avem îndrăzneală la Dumnezeu.

Cele mai importante catedrale îi poartă numele.

Viața Maicii Domnului este o jertfă adusă lui Dumnezeu.


148
Prof. Daniel David.
149
Sf. Ambrozie.
Adormirea Maicii Domnului

Nici mormântul nu i-a putut opri rugăciunea.

După Înălțare, apostolii și creștinii se adună în jurul ei.

Pe Dumnezeu Îl face Fiu al Omului, pe om îl face fiu al lui Dumnezeu.

Există un om care îî întrece pe îngeri: Maica Domnului.

Oare nu am gustat iubirea ei când eram la capătul puterilor 150? Oare nu am simțit liniștea ei când
eram tulburați? Oare nu e ea mereu gata să ne ajute?

Este protectoarea cauzelor socotite fără speranță.

Cei ce caută fără să creadă nu vor găsi nimic.

Hristos o lasă pe Maica Domnului în grija apostolului Ioan și pe noi în grija ei.

Îi dăruiește lui Aldefons de Toledo un epitrahil.

Istoria propune conflicte și înfrângeri, Evanghelia prezintă împăcări și soluții.

150
Sf. Grigorie Palama.
Nașterea Maicii Domnului

De la casa din Ierusalim unde s-a născut Fecioara Maria, începe Calea Crucii.

Nașterea Fecioarei este rodul rugăciunii părinților ei, Ioachim și Ana 151.

Maica Domnului ne ajută, numai să o chemăm cu stăruință.

Ea este bucuria celor necăjiți, împărăteasă a toată zidirea.

Este numită Preasfântă, cea fără de prihană, Pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Reamintește omenirii adevărul uitat și neglijat.

Îndeamnă la simplitate și bunătate.

Să respectăm porunca a V-a: Nimeni nu a reușit să se nască de unul singur 152.

A XI-a poruncă nu e de la Dumnezeu: Să nu te sacrifici!

Să nu iubim filosofia lui Cicero mai mult decât Evanghelia lui Hristos 153.

151
Sf. Grigorie Palama.
152
Pr. Crin din Năsăud, speolog.
153
Fer. Ieronim.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Promisiunile făcute Domnului trebuie respectate.

Goblen: vedem o adunătură de ațe și nu înțelegem. Dumnezeu vede și partea cealaltă a goblenului,
fața.

Îngerul o hrănește cu mană în Sfânta Sfintelor.

La anul 400, Maica Domnului se arată Sfântului Teofil al Alexandriei: Era învăluită într-o lumină
puternică și mii de îngeri mergeau în jurul ei.

Maica Domnului este modelul vieții contemplative.

Păcatul este direcția greșită a vieții, iar Biserica este stație de drum 154.

Omenirea este chinuită de tristeți apăsătoare.

Harul aduce întotdeauna roade155. Ne face apți pentru accesul în Rai.

Nașterea de sus se realizează prin primirea harului. Dumnezeu e împărțitorul harului.

Cum vom scăpa, dacă vom fi nepăsători?156

154
Sf. Nicolae Velimirovici.
155
Sf. Diadoh.
156
Evrei 2, 3.
Sfântul Gheorghe

La temeiul nevoinței noastre zace tânjirea de a agonisi dragostea lui Hristos ce ni s-a poruncit 157.

Mai este o icoană în primejdie: icoana lui Hristos din noi.

Hristos e Lumină, dăruiește strălucire mucenicilor. Hristos este viață, dăruiește curaj și viață. Hristos
este adevăr, dăruiește înviere celor ce mor pentru El.

Suntem în întregime ai Lui.

Hristos nu s-a făcut om ca să explice suferința, ci ca să o umple de prezența Sa.

Tatăl a binevoit să dea nouă Împărăția158.

În Biserica martirilor nu exista nici o îndoială cu privire la cei ce se mântuiesc 159.

Dumnezeu a lucrat prin sfinți, nu prin Pitagora, pentru că era plin de slavă deșartă 160.

După înviere, Hristos se arată numai sfinților, deoarece numai aceștia Îl pot percepe în trupul
îndumnezeit161.

Avem nevoie de o țintă concretă, să știm spre ce ne îndreptăm, ce vrem să realizăm, care e scopul
157
Sf. Siluan Athonitul.
158
Luca 12, 32.
159
Natalia Manoilescu-Dinu.
160
Sf. Ioan Gură de Aur.
161
Sf. Siluan Athonitul.
vieții.

Sfântul Dumitru

Hristos este Păstorul cel Bun162, conducătorul legitim al poporului lui Dumnezeu.

Oile merg după El, pentru că Îl cunosc și știu că le va duce la pășunea de are au nevoie.

Cine găsește Ușa, e la adăpost de lupi. Păstorul își dă viața pentru oile sale.

Tot ceea ce ține de Dumnezeu poartă pecetea nemuririi 163.

Hristos Învățătorul ne învață cum trebuie să cugetăm, cum trebuie să vorbim și cum trebuie să
viețuim, ca să ne mântuim.

Hristos Arhiereul – Îi dăruim fiecare gând, fiecare osteneală, fiecare lacrimă.

Sfântul dobândește desăvârșirea prin împlinirea voii lui Dumnezeu.

Hristos este Prietenul celor cuvioși, Aerul proaspăt pe care îl respiră drepții.

Hristos este Meșterul cel Bun: din netrebnici face sfinți.

Raiul ne e accesibil în măsura în care ne străduim să ajungem acolo.

162
Ioan, cap. 10.
163
Sf. Nicolae Velimirovici.
Săptămâna Mare

Ce ne aduce Hristos: informații clarificatoare, pace interioară, sarcini misionare și – mai ales – puterea
harului.

Să dăm mărturie despre nădejdea noastră 164.

Hristos eliberează ostaticii din iad. Dismas ajunge primul în Rai.

Să nu treacă bucuria pe lângă noi.

Dumnezeu nu ne dezamăgește niciodată.

Trăirile lui Hristos pe Cruce: singurătate, părăsire, încredințare, moarte.

De acum, nici un mort nu va mai muri singur.

Hristos se identifică cu condiția umană și ne arată Calea.

Deși era lovit continuu, Hristos avea o privire blândă. Nu arăta nici un pic de ură sau de dorință de
răzbunare.

Oricine și-ar fi putut da seama că El e complet nevinovat. El a luat asupra Lui durerile lumii.

164
I Petru 3, 15.
Izvorul Tămăduirii

Credința îngropată în beton va țâșni ca un izvor puternic.

Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon, înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă
vindecătoare.

Izvoare: Ghighiu, Dervent, Horaiciova, Izbuc.

Putem cumpăra pat, nu și odihnă. Medicamente, nu și sănătate. Loc în cimitir, nu și loc în Rai.

În primul an de activitate, Hristos a vorbit despre Împărăție. În al doilea, despre Biserică. În al treilea,
despre viața veșnică165.

Să Îl copleșim pe Dumnezeu cu binele făcut de noi.

Danemarca: credința e înlocuită cu succesul social, numit fericire.

Problemele lumii să nu ne preocupe mai mult decât întâlnirea cu Hristos. E imposibil să menținem
relația cu un Prieten, fără să Îl căutăm, fără să-I vorbim.

Trezirea credinței este scopul întregii propovăduiri apostolice.

Procuratorul Felix s-a cutremurat la mărturia sf. Pavel, dar nu s-a convertit 166.

165
Natalia Manoilescu-Dinu.
166
Fapte, cap. 24.
Sfinții Constantin și Elena

Persecuțiile nu au reușit să distrugă lucrarea Bisericii, semn că aceasta e de la Dumnezeu.

Atunci când Biserica e în strâmtorare, în sânul ei intră doar cei cu adevărat credincioși.

Pentru sclavul bolnav și sărac, singura scăpare era la Dumnezeu.

Popoarele au semnat Contractul lui Constantin, fără să citească cu atenție ce înseamnă libertatea
religioasă167.

Păgânismul se blocase, nu mai deschidea nici o ușă. Nero umbla noaptea prin cetate și ucidea creștini
la întâmplare în cartierul de la periferia capitalei. Guvernatorii semănau groază și haos. Lucrurile nu
puteau continua așa.

Singura salvare era o nouă religie, care să condamne crima.

După Edict, condițiile de viață s-au îmbunătățit considerabil.

Crezul de la Niceea (325) este o lentilă spre veșnicie, prin care dobândim ochi noi 168.

Mai importante decât întrebările noastre sunt răspunsurile noastre la chemările Lui repetate.

Creștinii minimali: trăiesc cu un Aliluia 10 ani, s-au botezat cu apă rece. Creștini maximali: Venceslav
(regele Boemiei – se ruga toată noaptea, ajuta mii de săraci, făcea prescură), Iustinian al Bizanțului,
Carol cel Mare al francilor, Alfred al anglo-saxonilor, Vladimir al rușilor, Harald al vikingilor, Neagoe
Basarab al românilor nord-dunăreni.

167
Lev Tolstoi.
168
Alistar McGrath.
Sfinții ardeleni

Nu e nimic mai jalnic decât să nu avem cine să ne povățuiască pe calea lui Dumnezeu 169.

Există un singur mod de a regăsi credința: în Biserică. Dumnezeu nu poate fi șterpelit din inimă.

Biruința satului împotriva imperiului dunărean.

Sfinții ardeleni nu ne lasă să ne vindem sufletul pentru promisiuni deșarte 170.

Ispita dezbinării să o depășim prin rugăciune.

Sfinții sunt primiți de oamenii simpli ca niște îngeri în reverendă.

Unii preoți au fost arestați pentru că fac Deniile din Săptămâna Mare.

1988 – revistă de la Rohia despre sfinții ardeleni.

Prostitu-m-am de bună voie171. Șaguna este dangătul de clopot care i-a trezit pe români 172.

Cine nu are un duhovnic, să îl caute plângând 173.

169
Cuv. Visarion Sarai.
170
George Barițiu.
171
Sf. Pahomie de la Gledin.
172
Nicolae Iorga.
173
Cuv. Vasile de la Poiana Mărului.
Înălțarea Domnului

Locul nostru nu e aici, locul nostru e lângă Hristos înălțat.

Ultima poruncă înainte de înălțare: Să vă iubiți!

Când pleacă cineva drag, nu știm dacă se va mai întoarce. Dar Hristos, Dragul nostru, cu siguranță se
va întoarce după noi, să recupereze răniții de pe frontul duhovnicesc, nu ne va abandona.

Înălțarea este confirmarea învierii. Mort, nu S-ar fi putut înălța.

La Înălțare, Hristos are ceva ce nu avea la Naștere: semnele cuielor 174, pecetea mântuirii.

Nu ne lasă orfani. Adevărații orfani sunt cei ce nu Îl cunosc pe Dumnezeu și pierd moștenirea.

Hristos a mai învins o ispită: aceea de a face spectacol.

Cele mai multe căutări pe internet conțin întrebarea: Mai există credință adevărată? Nimeni nu caută
ceva neadevărat.

Grecii puteau accepta că Dumnezeu s-a făcut om, dar nu înțelegeau de ce s-a făcut evreu.

În Hristos, adevărul s-a cristalizat în forma cea mai pură.

Sfânta Treime
174
Sf. Grigorie de Nazianz.
Tatăl este Părintele veșniciei. Fiul este Purtătorul Crucii mântuirii omenirii. Duhul Sfânt este Luminător
și Mângâietor.

Existența Sfintei Treimi este copleșitoare. Pe Cruce, Fiul Își încredințează Duhul în mâinile Tatălui.

Prin Sângele Fiului, dobândim împăcare cu Tatăl și harul Duhului.

Ce ne dăruiește Fiul: Împărăția Tatălui și părtășia Duhului.

Duhul Sfânt vădește lumea de păcat. Îi ajută pe oameni să realizeze că depărtarea de Dumnezeu este
cauza bolilor și – mai ales – că există vindecare.

Sfântul Duh proclamă biruința Fiului în fiecare generație, prin lucrarea Bisericii.

Ereticii vor să impună minciuna și să aducă tulburare 175.

Am cucerit dreptul la speranță. Cu Dumnezeul iubirii supreme, nimic nu e pierdut 176.

Moartea pune capăt vieții pământești, nu unei relații. Relația (legătura) noastră cu Dumnezeu
continuă și după moarte.

Fiul nu vine la noi cu mâna goală: Tatăl Îi trimite harul Duhului, să ne dea putere în lupta cu păcatul.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

175
Sf. Fotie al Constantinopolului.
176
Pr. Dumitru Stăniloae.
Sfântul Petru scrie despre Biserica apostolică: necesitatea inițierii unui limbaj creștin, prețuirea darului
noii vieți dobândite, păstrarea nealterată a credinței, încrederea în planul divin de salvare a omenirii.

Faptul că Dumnezeu ne adresează această chemare este o favoare imensă pentru noi.

Învie pe Tavita la Ioppe, oscilează în credință și e reprimit, moare la Roma ca martir.

Sfântul Pavel este un fost persecutor, convertit în urma minunii de pe drumul Damascului.

Devine un misionar în întreg imperiul roman.

Principiile apostolice: asocierea de colaboratori devotați (Tit, Timotei, Marcu, Luca, Barnaba) și
propovăduirea neîncetată a învierii.

Sfântul Pavel este cel mai mare teolog al Bisericii. Epistola I Corinteni are consistența unei evanghelii.

Pavel vede în Hristos un Mesager și un Artizan al reconcilierii.

Apreciem lucruri pe care înainte nici nu le observam.

Scopul nu e să vedem peisaje noi, ci să dobândim ochi noi.

Sfântul Ilie
Ilie este model de credință, ca și Avraam 177.

Seceta este o pedeapsă, un șoc, pentru ca omenirea să se treazească din somnolență.

Baal era zeul naturii și al ploii, dar nu poate aduce ploaia.

Talmud: Rabinul Coni aducea ploaia prin rugăciune. Sfântul Hermann de Alaska aduce ploaia și stinge
incendiile.

GPS-ul divin îl trimite pe ilie în Sarepta. Aici îl învie pe tânărul Avacum. Peste 20 de ani, un înger îl va
duce pe Avacum în zbor în Babilon, la profetul Daniel. Dumnezeu l-a înviat, pentru că avea o misiune
specială pentru el.

După ce îl resuscitează pe copil, Ilie resuscitează credința poporului. Pe Muntele Carmel, fiecare face o
alegere: cu sau fără Dumnezeu. Dumnezeu îl înalță la cer într-un car de foc, arătând că nu moartea e
ultima realitate. Se arată pe Tabor, alături de Moise.

Profețiile aduc unitate într-un popor dezbinat. Isaia are o activitate de o jumătate de secol. De obicei,
sfinții sunt martirizați la tinerețe. Altă excepție: Ioan de Kronstadt.

Singura preocupare a profetului este slujirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu îl ascultă pe cel drept. Aduce ploaia și binecuvântarea.

Se părea că Izabela va câștiga. Intervine îngerul, care îl hrănește pe profet, și situația se schimbă.

Schimbarea la Față

177
Iacob 5, 17.
Să nu mai plecăm de pe Tabor, să se permanentizeze această bucurie. Dar trebuie să urcăm Golgota.

Confirmarea Tatălui: Acesta, nu altul, este Fiul Meu. Apostolii Petru, Iacov și Ioan au păstrat acest
secret până după înviere.

Lumina de pe Tabor precede lumina învierii: semn că Hristos era Dumnezeu, nu a primit puterea abia
pe Cruce, cum susțin ereticii.

Nici o zi de praznic nu e mohorâtă pentru sufletele noastre 178.

Ce bine e să fim în Biserică, aici avem totul 179.

Taborul e răspunsul lui Hristos la o întrebare: Cine zic oamenii că sunt Eu?

Orice îndoială despre originea Lui divină e alungată.

Lumina e moștenirea celor ce se mântuiesc 180.

Hristos ne ajută să scăpăm de solzii de pe ochi.

Suntem privilegiați să cunoaștem secretul lui Hristos. Adevărul ne face liberi.

Cuvioasa Parascheva

178
Sf. Neagoe Basarab.
179
Sf. Ioan de Kronstadt.
180
Sf. Grigorie Palama.
Să părăsim lucrurile care ne împiedică să ne dedicăm lui Dumnezeu.

Singurul impuls care mișcă spre lucrarea binelui este dorul după Rai.

Cuvioasa este Raza mângâierii. Iași – cetate culturală și spirituală.

Prin rugăciunile ei, Dumnezeu eliberează de neliniști inimile noastre.

Patroana multor familii creștine: Sfânta Vineri sau Petka.

Face parte din galeria copiilor lui Dumnezeu: Filoteea, Tatiana, Ecaterina, Agafia de la Coșelăuca.

Limbajul lui Dumneze: cuvinte de încurajare, timpul acordat, darurile primite și ajutorul primit.

Ce ne lipsește: evlavia, perseverența, bucuria.

Dar eu alerg la Dumnezeu și Lui îi arăt necazul meu 181.

În Biserică intrăm lupi și ieșim miei182, intrăm tâlhari și ieșim sfinți, intrăm furioși și ieșim blânzi.

Sfinții Arhangheli

Dumnezeu conduce întregul univers, toate galaxiile și miliardele de îngeri 183.


181
Iov 5, 8.
182
Sf. Ioan Gură de Aur.
Îngerii Îl cunosc pe Dumnezeu: au o mare familiaritate cu El.

Când venim la biserică, îngerii ne numără pașii.

Dumnezeu îndepărtează îngerul păzitor de la omul mândru 184.

Sfânta Tatiana – un înger îi vindecă rănile. Sfântul Codrat – un înger îi picură rouă pe buze. Budapesta
(1942) – un înger salvează doi copii dintr-o explozie.

Tobit cere un companion, Dumnezeu îi trimite un înger (Rafail), care îl inițiază în experiența spirituală.
Tobit asultă de sfaturile îngerului.

Îngerul dejoacă planurile de divorț ale dreptului Iosif, duce vestea Fecioarei, vestește învierea.

La înviere, vom fi toți ca îngerii. Dumnezeu completează numărul îngerilor căzuți.

Dumnezeu își împarte slujitorii cu noi: Mihail, Gavriil, Uriil, Gudiil, Selafiil, Varahiil.

Când suntem în dileme, îngerul alungă tulburarea și ne ajută să luăm decizia corectă.

Sfântul Andrei

L-a găsit pe Mesia și i-a dat vesea fratelui său, Petru.

183
Gala Galaction.
184
Sf. Ioan Scărarul.
Bucuria credinței este condiția de bază a misiunii. Este punctul de sprijin în persecuții (Patras) și
dispare când lipsește legătura directă cu propovăduirea Evangheliei (Sciția Mică).

Înviază un copil în Sinope, vindecă un muribund în Peloponez, vindecă pe soția unui dregător în Ahaia.

Propovăduirea adevărului dă vigoare inimii 185. Mesajul dus de apostoli în toată lumea este etraordinar
de optimist, mult peste așteptările oamenilor. Dumnezeu nu încetează să ne uimească și să ne
fascineze.

Ne punem toată nădejdea în Dumnezeu și nu ne vom teme 186.

Cine nu are credință, transmite noțiuni. Doar cine are credință, poate transmite credința.

Oamenii vor să Îl vadă pe Dumnezeu în noi187.

Apostolul este vocea, dar Hristos este Cuvântul. Dacă iei Cuvântul, ce este vocea 188? Un sunet gol, de
neînțeles.

Prin vocea apostolului, Cuvântul se răspândește.

Un apostol nu poate renunța: ce ar fi dacă ar renunța pompierii?

Sfântul Nicolae

Omul credincios este calea prin care Dumnezeu intră în legătură cu alți oameni.

185
Toma de Kempis.
186
Isaia 12, 2.
187
Ernest Bernea.
188
Fer. Augustin.
Nu poate spune că crede în Dumnezeu cel ce nu face ceea ce l-a învățat Dumnezeu să facă.

E de ajuns un om cu o credință mare ca să îndrepte o cetate. Sfântul dărâmă tempul zeiței Artemis din
Mira.

Cruciații duc sfintele sale moaște la Bari.

Să ne trezim din moleșeală: combate arianismul. Oferă ajutor discret sărmanilor.

Acatist: slujitor al Împăratului Ceresc, trâmbița Sfintei Treimi, mângâierea celor asupriți.

Sfântul nu se apropie de Hristos cu înțelepciune lumească, ci cu simplitate și credință.

Grecia: înmulțește grâul în timpul foametei. Rusia: salvează o tânără de la înec.

Să nu ne fure nimeni mințile cu filosofia omenească, să nu ne amăgească 189.

Suferim de o gravă sărăcire duhovnicească 190.

Crăciunul

Dumnezeu nu întârzie făgăduința191.

189
Coloseni 2, 8.
190
Sf. Nicolae Velimirovici.
191
II Petru 3, 9.
Planul divin reușește mereu.

Betleem: se colindă zilnic.

Să dăm mulțumire pentru toate192.

Dumnezeu intervine, salvează, ocrotește, împărățește.

Singura certitudine din lume este mila lui Hristos 193.

Unii vor să ajungă pe Marte, dar câți mai vor să ajungă în Rai 194?

Pruncul Hristos este singurul Om indispensabil istoriei mântuirii.

Dumnezeu ne vine în ajutor și nu suntem făcuți de ocară 195.

Hristos este nădejdea noastră în deznădejde, puterea noastră în neputință, lumina noastră în
întuneric196.

Sfântul Ștefan – predica primului martir

Dumnezeu se arată lui Avraam: dreptul ascultă chemarea.

192
I Tesaloniceni 5, 18.
193
Fer. Augustin.
194
Pr. Constantin Necula.
195
Isaia 50, 7.
196
Sf. Tihon de Zadonsk.
Dumnezeu îl salvează pe Iosif: dreptul nu e abandonat.

Dumnezeu îl salvează pe pruncul Moise din apelele Nilului: dreptul nu piere.

Ucis cu pietre, Ștefan îi iartă pe persecutori.

Martirii de azi merg spre înviere.

Persecuții iudaice: interdicția de a predica despre Hristos.

Evreii nu aveau voie să condamne la moarte, dar îi ucid pe Ștefan și pe Iacov.

Dragostea de Dumnezeu e începutul virtuții. Prin învățătura duhovnicească, se naște în noi


cunoașterea celor viitoare. Recunoaștem pe Cel care naște în noi virtuțile 197.

Un izvor care nu curge, o lumină care nu luminează, o sămânță care nu rodește: toate acestea sunt
asemenea unui creștin care se leapădă, de frica persecuțiilor.

Capacitatea de a crede e condiționată de iubirea închinată lui Hristos 198.

Back-up

Cel care nu are înlăuntrul său frica de Dumnezeu este un om ușor de cucerit prin atacurile diavolului.
Are silă de smerenie și cu greu va scăpa de osândă.
197
Sf. Grigorie Palama.
198
Pr. Dumitru Stăniloae.
Nefericit este cel care trăiește departe de iubire, fiindcă își trăiește viața plăsmuind vise. Cine nu Îl
iubește pe Hristos, este vrăjmașul Lui.

Cel care nu are răbdare este mereu mânios și duce o luptă fără sens. Este nefericit, fiindcă nu are
statornicie, nu are discernământ și se sfătuiește cu cel rău, în loc să îl înfrunte.

Cel care este mereu invidios simte părere de rău pentru propășirea altora și va fi împreună osândit cu
diavolul. Se umple de slavă deșartă și de ură și devine incapabil să se bucure de ceva.

Cel necumpătat primește gânduri murdare și patimile îl duc la nebunie. Nu suportă să citească nici o
carte despre înțelepciune și consideră folositor tot ce este dăunător.

Să ducem la bun sfârșit, cu smerenie, lucrarea încredințată nouă de Dumnezeu.

Să nu părăsim lupta duhovnicească sub nici un chip. În acest război vom birui cu sfinții.

Să nu ne pierdem curajul din nepăsare sau din pricina oboselii și harul nu ne va părăsi.

La rugăciunea Bisericii să rămânem până la final, având nădejde în puterea harului.

Să ne ferim de întâlnirile cu ereticii și cu ateii, care nu caută nimic duhovnicesc, pentru ca săgețile lor
să nu ne aducă răni grave. Miliardele de îngeri se vor bucura pentru pocăința noastră 199.

199
Sf. Efrem Sirul.

S-ar putea să vă placă și