Sunteți pe pagina 1din 3

ARSENIE BOCA MEDITATII 18 fragmente

1. Copii ajung n bratele lui Dumnezeu, fiindc ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de a fi, e cel mai iubit de Dumnezeu. nteleptii l nteleg pe Dumnezeu, ca pe o necesitate n explicarea lumii. Copii l au, ca pe un tat de pe cellalt trm. Iat de ce copii sunt n Adevr, pe cnd nteleptii pe dinafara lui. [Arsenie Boca, Meditatii, manuscris dactilografiat, pag. 26] 2. Cstoria are multe motive s fie tain. Cnd familia nu va mai fi ntemeiat pe tain, oamenii vor fi o turm de fiare destrblate. [pag. 33] 3. Deosebirea, marea deosebire ntre noi si Iisus, e c Iisus n-avea vin, pe cnd noi toti avem vin. Si iarsi, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a aprat de ea, n-a stricat nevinovtia Sa, n-a amenintat stpnirea omeneasc ce-L rstignea, ci s-a purtat blnd, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L rstigneau, si-L huleau dup ce L-au rstignit. Noi, dimpotriv, cutm pe toate crrile, cum s scpm de cruce , cum s ne strigm nevinovtia, cum s ne ascundem pcatele si s strigm n gura mare, cruce grea avem de dus. Ne numim crestini, dar ducem crucea trs si am fi buni bucurosi s scpm de ea. Noi facem de rusine Crucea lui Hristos, dar si Crucea lui Hristos ne face pe noi de rusine. Cci s fim drepti : nou nc nu ne-a ndesat nimeni cununa de spini pe cap, nc nu ne-a btut nimeni piroane n mini si n picioare, si nc nu si-a btut nimeni joc de noi, cum si-a btut de Iisus. Dar, chiar acestea toate de le-am ptimi, trebuie s rbdm pentru mntuirea noastr, asa cum le-a rbdat Hristos, tot pentru a noastr mntuire. Nu este o alt cale de mntuire, de ispsire a pcatelor, dect calea Crucii. Dac ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi artat-o pe aceea. [pag. 45] 4. n crestinism omul e ridicat pn la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu, iar aceast colaborare e destinul. Talantii - talentele, sunt nzestrrile acestei colaborri ale lui Dumnezeu cu omul. Lucrnd n sensul nzestrrilor, lucrezi n sensul destinului. Omul e nelinistit, ct vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el. Viata nu e un scop n sine; numai un mijloc; e numai cadrul unui destin sau e n cadrul unui destin. Multi se tem de cuvntul destin, ca nu cumva s nsemneze predestin, prin urmare s se trezeasc ntr-o doctrin fr libertatea vointei, deci fr conceptul specific al responsabilittii ultime. Cum s nu rspunzi de ce si-a dat Dumnezeu? Si cum s nu rspunzi, dac n-ai fcut ce ti s-a dat s faci? [pag. 85] 5. Blndetea si smerenia inimii, pe care ni le mbie Iisus odihn, nu le avem odihn dect prin Iisus. Cu alte cuvinte, persoana lui Iisus si rsfrnge blndetea si smerenia Sa prin noi si asa se face liniste, altfel nu se face. Dar ce s ntelegem c toat odihna lui Iisus, care n-avea loc unde s-si plece capul, si pe care nu l-a vzut nimeni rznd, dar plngnd adesea, cum glsuieste traditia, toat odihna lui Iisus nu-i dect o cruce a iubirii si sfsiere de mil, o zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazr, o sudoare de snge ce picur ca apa si nc o zguduire n suflet, cnd avea Iuda s-L vnd. Si totusi Iisus avea o odihn, odihna misiunii Sale n lume, care se mplinise si se va mplini deplin, orict vor scrsni mpotriv portile iadului. Dar s lum model un om dintre noi, Sfntul Ioan Gur de Aur, care mrturiseste c: mai multe sunt furturile care zbucium sufletul preotului, dect talazurile care bntuie marea. Linistea, odihna, nu ti-o d dect dorul de a mbrtisa destinul Su, e una cu noi; iar noi nu suntem singuri. Deci nu poti fi blnd si smerit cu inima, pn nu iesi din tine si te muti n Iisus. n tine esti trufas si tulburat, n Iisus esti blnd si smerit si odihnit cu sufletul. Deci Iisus e odihna noastr, de aceea El se mbie mereu tuturor necjitilor si vamesilor lumii, s le fie dulam, s le fie inim, s le fie ideal n viat. [pag.93, 94]

6. Un locuit de Dumnezeu e strmutat n alte evidente ale existentei. Prezenta lui provoac lumea si-o antreneaz ntr-un conflict de limit. Lumea nu mai are ce-i face, dect s omoare mrturisitorii, amgindu-se, c prin aceasta a scpat de realitatea ce-i contrazicea si-i mustra linistea. [pag. 97] 7. n toat lumea nu gsesti un lucru mai usor de fcut dect pcatele si iarsi nimic nu pricepe omul mai greu ca: Ce-i acela pcatul?, cnd petrece n el. De aceea pctuim cu usurint, dar ne pocim anevoie! Alt privint care te mpiedic de la spovedit e c judec preotii, esti nemultumit de preot, iar de care ai fi multumit, ti-e fric. La unul nu te las pcatele lui, la altul nu te las s mergi pcatele tale. [pag. 108] 8. Sunteti nemultumiti de preoti, dar care ce ati fcut pentru preoti, ca s fiti mai multumiti? Cerut-ati de la Dumnezeu un copil mcar pe care s-l nchinati slujirii lui Dumnezeu? Credeti c vina o poart numai ei, preotii ? Si sunt fii vostri. Cum i-ati nscut, asa-i aveti. Ce le bgati de vin? Tot poporul e rspunztor c nu are slujitori mai strvezii spre Dumnezeu. Poporul si are n toate privintele povtuitorii pe care i merit! Nu mai stati cu gnduri ucigase mpotriva copiilor, c nu stiti n calea crui dar de la Dumnezeu te-ai gsit mpotriv, si ai s dai seam, ci nasteti copii cu gndul s fie slujitorii lui Dumnezeu ntre oameni. [pag. 109] 9. Nu stiu pe lume o biruint mai mare, ca aceea de a te lepda de tine si a ajunge liber: e trirea liberttii spiritului. Adevrul v face liberi. Deci, ntelegem c fr aceast vam a fpturii noastre vechi, stteam n minciun, ncoltiti de iluzii si striviti sub rotile necesittii fr iesire. De aici ne scoate Iisus. Cnd se ntmpl aceasta? Cnd l cunoastem pe Iisus ca inim a inimii noastre, ca suflet al sufletului nostru. l putem cunoaste numai n iubirea si bucuria pe care o simtim cnd renuntm la eul nostru si ne aflm fat ctre fat cu Dnsul. Noi nu fgduim s-L urmm pe Iisus n marea cltorie interioar a ntoarcerii la Tatl, si prin simpla noastr hotrre Providenta divin realizeaz treptat aceast dorint a noastr. Asa dm de primul examen de admitere, examenul crucii. Pn aici noi eram o sum de dorinte si aranjamente pmntesti, care ntunecau chipul lui Dumnezeu din viata noastr. Deci Crucea e la acest loc al hotrrii, linia naintea dorintelor noastre omenesti, peste care coboar Dumnezeu o dung de-a curmezisul. Providenta, urmrind interesul nostru vesnic, trimite peste socotelile noastre corecturi divine. Toat aceast corectur o simtim ca o experient de cruce, trebuie s treac putin vreme de reculegere ca s pricepem c asa cum s-a ntmplat a fost cel mai bine, iar nu cum am fi vrut noi n ngustimea noastr. Suferinta aceasta care ne simplific treptat viata, care pune conditia crucii n fat, e simbolul nesfrsitei posibilitti de desvrsire. [pag. 121, 122] 10. Invidiosul nu primeste doctor pentru boala lui si nu poate gsi leac tmduitor al suferintei, desi Sfnta Scriptur e plin de ele. El asteapt usurarea bolii numai ntr-un singur fel: s vad prbusit pe unul din cei invidiati. Captul urii lui e s vad pe cel invidiat, din fericit, nefericit, din norocos, nenorocit. Pe unii oameni cu totul potrivnici, binefacerile i mblnzesc. Pe invidios ns, binefacerile mai mult l nriesc, cu ct invidiosul are parte de mai mari faceri de bine, cu att mai tare fierbe de ciud, mai mult se supr si se mnie. Multumind pentru darurile primite si mai mult se ctrneste de purtarea binefctorului. Ce fiar nu ntrece invidiosul prin rutatea nravului lui? Ce slbticie nu depseste el prin cruzimea lui? Cinii, crora li se arunc o coaj se domesticesc. Leii crora li se poart de grij, se mblnzesc. Invidiosii ns, mai mult se irit cnd li se arat ngrijire si atentie. Rnile invidiei sunt adnci si ascunse si ele nu sufer vindecare, ca unele ce s-au nchis n durerea lor oarb, n ascunzisurile propriei sale suferinti. Cel invidiat poate s scape si s ocoleasc pe invidios, dar invidiosul nu poate scpa de sine nsusi. Tu, invidiosule, dusmanul tu e cu tine, vrjmasul ti-e continuu n inim, primejdia e nchis n adncul tu : esti legat cu un lant nendurat, esti prizonierul invidiei si nici o mngiere nu-ti vine n ajutor. A prigoni pe un binecuvntat de Dumnezeu si a ur pe cel fericit, iat o nenorocire fr leac. [pag. 129, 130] 11. Durerea nu e obiect sntos de meditatie. De durere trebuie s scapi, s o depsesti, s fi deasupra ei. Dar trebuie s vin cineva s te scoat din cercul tu chinuitor de ngust. Cci durerea ta te ia n vrtejul ei si te nchide dinspre toat lumea si dinspre orice lume. E parc o prelungire a iadului dup tine. Cu ct orizontul tu e mai ngust si mai ngust de durerea ta, cu att nelinistea e mai mare - si poate s fie mai mare ca la toat lumea. [pag. 159] 12. A fcut Iisus minuni si oamenii cred c, cele mai mari sunt cele care privesc sntatea trupului. Dar marea minune a nvierii din morti, e ceea ce mrturisim cnd zicem: Astept nvierea mortilor si viata veacului ce va s vie. Abia atunci va scpa firea omului de slbnogie. Pn atunci are putinta de a scpa de pcate. Si aceasta e mai mare minune dect a tmdui un stomac, o mn uscat, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele si acestea , dar n-au nimic religios n ele, le fac si medicii. Omul cere lui Dumnezeu, cere minuni. n definitiv, ce cere omul? Cere sfintenia pe care a pierdut-o. Acesta-i singurul lucru pe care-l cere si Dumnezeu din partea omului. Iar sfintenia vietii o pot avea si oamenii cu trup neputincios. De aceea, nou, preotilor ne-a dat Iisus numai jumtate din darul Su, rmnnd ca cealalt jumtate, nsusi s o ndeplineasc, cnd va nceta desvrsit slbnogia omului "la nviere". Dar a doua nu se dobndeste fr prima. [pag. 214, 215]

13. Sufletul ce cuget la mrturisire, ca de o frn se mpiedic de la pcate. Iar cine n-ar frna, le va face fr grij, fiind n ntuneric. Cnd lipseste mai marele nostru, s avem mcar chipul lui n minte si despre tot ce am sti c s-ar scrbi, de ar fi de fat, s nu facem, fie cuget, fie vorb, fie lucru, fie hran, fie somn si orice alta de la acestea s ne ntoarcem. Atunci cunoastem cu adevrat, cum e ascultarea noastr. Numai copii fr minte se bucur de lipsa dasclului lor. Ceilalti ns, o socot o pagub. Cel ce-si vdeste Pstorului su serpii ispitelor, credinta adevrat dovedeste; iar cine-i ascunde, pe drumul pierzrii se afl. Cine va ajunge la cuget curat, ascult desvrsit pe Printele su, acela nu se va teme de moarte, ci ca pe un somn spre o alt viat i va fi. Cel ce uneori ascult pe printele su, si alteori nu, se aseamn unui bolnav de ochi, ce pune pe ei odat ierburi tmduitoare, altdat var nestins. Cci zice: unul zidim si altul stricnd, ce au folosit? fr numai osteneal n zadar! S nu ne speriem vznd c si dup mrturisire nu se d rzboi, c mai bine este a ne lupta cu ntinciunea, dect cu trufia. [pag. 215, 216] 14. Omul se roag de Dumnezeu s-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roag de om s-si schimbe purtrile. Socotiti si voi, care de cine s asculte nti? S nu dati vina pe Dumnezeu, c El ne usc pmntul de sub picioare si vlaga din oase. S nu-i faceti nedreptatea aceasta! Toate necazurile, noi ni le-am pricinuit, cu pcatele noastre si ele sunt urmri si plata ndesat pentru pcate, pn vom ntelege la mblteal, ne iau de nas, ca s ne sturm odat de ele. [pag. 218] 15. Dac veti avea si rbdare n necazuri, s stiti c veti avea si Duhul Sfnt. Dar dac veti avea si puterea de a multumi n necazuri, atunci strluceste Duhul Sfnt n voi. [pag. 236] 16. Eu nu v dau canoane ca ceilalti preoti, mtnii, rugciuni, post, ci ndemn s v schimbati purtrile si s-i multumiti lui Dumnezeu de crucea pe care v-a dat-o, cci Sfnta Biseric si Sfnta mprtsanie le stiti, dar faptul acesta l-am gsit de cuviint s vi-l spun mai mult. Vreau s v schimb lacrimile voastre n bucurie, multumind lui Dumnezeu de toate durerile si schimbndu-v purtrile, v ve-ti bucura. O veti face? [pag. 242] 17. Multi ati mrturisit pcatele voastre si totusi cugetul v mai mustr. Oare de ce? De aceea, ori c n-ati primit leacul dup mrimea ranei, ori c l-ati primit, dar nu l-ati fcut. Si v mai mustr cugetul chiar si dup ce ati mplinit toat pocania si dup ce veti fi ispsit pcatele acelea, pentru c mai sunt pcate nemrturisite si pn ce nu le vei mrturisi toate si nu vei ispsi de bun voie toate, nu vei avea pace cu prsul tu. Cci cugetul nostru, cnd ne mustr, s stiti c e glasul lui Dumnezeu n noi. Dac noi am fi cum trebuie, glasul acesta al lui Dumnezeu ne-ar nvta tainele lui Dumnezeu si ne-ar rpi n rai nc de pe pmnt, dar nu poate de multimea si greutatea pcatelor noastre. De aceea ea ne tot mustr, c doar, doar ne va apuca lucrul ispsirii, lucrul curtirii. [pag. 282, 283] 18. Cu pcatele nemrturisite are Dumnezeu alt socoteal; tot socoteal milostiv, ns pe noi ne ustur. Stiind Dumnezeu ntngia noastr nu ne va lsa prsiti n ntunericul necunostintei, ci ne trimite necazuri sau pocanie fr voie: dureri, pagube, vrajbe, tulburri, copii slabi si orice alt suferint. Ispsirea de nevoi e de obicei mai aspr ca ispsirea de bun voie, pentru c si pcatele nemrturisite sunt mai grele dect cele mrturisite. Cu toate acestea, tu n nestiint, te porti mpotriva rnduielii lui Dumnezeu n ceea ce ti trimite Dumnezeu spre ispsire, s strici si s ntorci spre mai mare osnd, cci toate le poate Dumnezeu fr tine, dar s te mntuiasc din lumea aceasta nu poate fr tine. Nici tu nu te mntuiesti fr mna lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridic, dac tu nu-i ntinzi mna. Destul ti este, c te cerceteaz mereu si att de mult te roag! [pag. 283, 284]