SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE

Confruntarea dintre Dumnezeu şi om în lumina vieţii Sfântului Antonie Cel

Mare

Viaţa noastră pământeasca este o continuă confruntare şi luptă cu cel mai mare inamic al
nostru, diavolul, care întotdeauna încearcă să ne oprească spre a ajunge la scopul vieţii fiecărui
om, mântuirea, adică viaţa de veci în Împărăţia cerurilor, în comuniune cu Dumnezeu şi cu toţi
cei care au bineplăcut Lui în viaţa pământească şi s-au învrednicit a-L vedea pe Dumnezeu.
Acesta nu va înceta niciodată să ne împiedice prin tot felul de curse şi meşteşuguri, dar noi,
creştini avem armele necesare pentru a-l înfrânge pe vrăjmaşul omului.

Hristos le-a dăruit oamenilor armele necesare pentru al birui pe vrăjmaş, prin faptul că a
biruit puterea morţii, prima armă este credinţa în Iisus şi prin cruce, el neputând să ne facă vreun
rău, de aceea trebuie să credem în Hristos că să-l înfrângem şi să îl ruşinam pe neprietenul
omului.

Diavolii dintru început au fost făcuţi buni, dar din cauza mândriei au căzut şi din îngeri
de lumină au devenit întunecaţi, căzând din rândul cetelor îngereşti, iar locul lor îl vor ocupa
oamenii care vor devenii virtuoşi în timpul vieţii, ajungând sfinţi, trăind conform Evangheliei lui
Hristos, de aceea diavolul din invidie vrea san a oprească să îi ocupăm locul în rândul cetelor
îngereşti, folosindu-se de tot felul de viclenii.

Vrăjmaşul omului în momentul în care vede că oricine dintre noi vrea să se pocăiască va
încerca să îl opresca, făcând toate împotriva noastră, va încerca să ne doboare din nevoinţă,
aducându-I aminte de desfătările vieţii, toate cele trebuincioase vieţii desfătate şi pline de toate
cele trebuincioase, cele care ne fac viaţa mai uşoară şi plăcută. După care recurge la alt vicleşug,
dacă cel dintâi nu funcţionează, adică îi va arăta asprimea virtuţii şi osteneala cerută de ea, atât
ziua cât şi noaptea, frământându-l şi tulburându-l pe om. Apoi urmează gândurile spurcate,
furnicături ale trupului şi preinchipuiri, diavolul are puterea de a se transforma în orice, animal
sau om, chiar şi înger de lumină, doar pentru a ne împiedica în creşterea şi dezvoltarea virtuţilor.

1
 Pentru a ne lupta cu neprietenul omului, diavolul, toţi trebuie să alunge gândurile
spurcate care ne vin în minte şi să le blocăm intrarea în minte prin rugăciuni şi postiri, acestea îl
slăbesc pe diavol şi împreună cu gândirea la Hristos şi la curăţia insuflata de El, acestea sunt
arme foarte puternice. Prin acestea vrăjmaşul este slăbit şi înfrânt iar omul este întărit şi începe
urcuşul spre Dumnezeu.

Sfântul Antonie ne îndeamnă să ne umbrim trupul şi să îl conducem pe un rob. Trupul

nu trebuie să devină stăpân al omului, ci trebuie condus ca şi un rob. Atunci poate fi eliberat
depatimi şi să fie un mijloc de împlinire a binelui, prin slăbirea trupului, sufletul se întăreşte şi
devine mai puternic. Acesta nu dormea cu nopţile şi mânca cât se poate de rar,mânca doar pâine
şi bea doar apă, dormind pe jos sau pe o rogojină, aceasta pentru a-şi slăbi trupul şi pentru al
supune.

Ca mijloc de ispitire a omului, diavolul foloseşte nălucirile şi preinchipuirile, chinuind pe

oameni prin zgomote, luând închipuiri de animale sălbatice şi târâtoare pentru ai speria pe
oameni, sau încercând să îi amăgească prin bogaţii fictive, dar pentru a le da pe toate acestea pe
fata trebuie să ne însemnăm cu semnul sfintei cruci şi să ne rugăm lui Dumezeu ca să ne
descopere adevărul şi să ne dăruiască darul deosebiri duhurilor, ca să putem cunoaşte cele ale lor,
cât de rai sunt, ce fel de uneltiri folosesc împotriva noastră şi cum pot fi învinşi, căci multe sunt
meşteşugurile lor, însă care pot fi însă descoperiţi şi înfrânţi.

Diavolii sunt vicleni şi sunt gata să se prefacă şi să se preschimbe în toate înfăţişările,

rostind cu noi cele citite, sculându-ne la rugăciune, luând chip de călugări sau chiar şi de îngeri
de lumină, doar pentru a ne amăgi, fiind pururea voitori de rău şi gata spre vătămare.

Aceştia însă nu ne pot vătăma, iar dacă o fac în unele situaţii au îngăduinţa da la
Dumnezeu spre a ne încerca, de aceea ei se folosesc de preinchipuiri şi năluciri, ca să ne
amăgească spre a ne opri din urcuşul duhovnicesc. Ei nu au arme pe care să le folosească
împotriva noastră, noi suntem cei care avem arme şi chiar foarte puternice prin care noi îi putem
învinge, dacă la folosim correct. Viaţa dreaptă şi credinţa în Dumnezeu, postul, privegherea şi
rugăciunile, blândeţea şi smerită cugetare, înfrânarea, milostenia şi răbdarea, acestea toate îl
slăbesc pe vrăjmaş şi îl ruşinează, diavolul astfel nu mai are putere asupra noastră, căci virtuţile
ne înălţă către Dumnezeu.

2
 Dracii încerca in cele din urmă după ce nu reuşesc să ne ispitească prin preinchipuiri şi
măguliri să ne facă să ne încredem în ei prin descoperirea unor evenimente viitoare, spunând de
mai înainte cele ce se vor întâmpla, însă nu trebuie să ne încredem în ei ci să ne însemnăm cu
semnul sfintei cruci, căci este arma noastră, prin ea Hristos a biruit puterile diavoleşti şi să ne
rugăm pentru că Dumnezeu să ne lumineze ca să putem diferenţia duhurile, care este bun şi care
ester au, că precum este scris să nu credem oricărui duh.

Așadar neprietenul omului va încerca prin orice mijloace, uneltiri şi meşteşuguri să ne

facă să ne oprim sau să ne împiedicăm în urcuşul nostru duhovnicesc, ca să nu îi luăm locul între
cetele îngereşti, locul de unde el a căzut din cauza mândriei, transformându-se din înger de
lumină intrun înger întunecat.

Dar noi, creştini, avem lăsate de la Dumnezeu prin Fiul Său, Care după înălţarea sa la cer
a trimis pe Duhul Sfânt în lume, armele necesare pentru a-l înfrânge pe diavolul și a merge pe
drumul cel bun sub oblăduirea şi ascultare lui Dumnezeu .

Să avem astfel grijă și să cerem ajutor de la Dumnezeu pentru al birui pe diavol prin
armele creştinului și să ajungem la scopul vieții pământeşti ,viața veșnică în Împărăția luminii ,
în comuniune cu Dumnezeu şi cu toți cei care au bine plăcut înaintea Lui.

Creștinii care cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și îi slujesc din inimă şi cred
în El închip drept, îi dovedesc pe draci , ba îi calcă în picioare și îi alungă , ca pe unii care
amăgesc și strică pe oameni, în Hristos Iisus Domnul nostru Căruia este slavă în vecii vecilor.
Amin.