Treptele decăderii spirituale

1 Împărați 12:25-33
1 Introducere
- Ați auzit probabil în ultima perioadă de mulți cântăreți, slujitori ( mă refer în
Occident) care au ajuns să renunțe la credința creștină.
- Însă această întreagă degradare spirituală nu a avut loc peste noapte
- Ea se întâmplă în trepte la fel cum s-a întâmplat în viața lui Ieroboam

2 Introducere în context

- După ce Solomon își încheie domnia, o domnie caracterizată de:

o Prosperitate
o În mare parte de pace
o deși pe umerii poporului sunt puse niște taxe mult prea mari
 care apasă precum un jug,
o Datorită nevestelor păgâne ale lui Solomon, există multă idolatrie
 Atât în viața regelui
 Și cel mai probabil și în poporul Israel
o Urmează ca la tronul lui Israel să urce fiul său Roboam.
- La începutul capitolului 12 Roboam vine la Sihem unde urma să fie locul
încoronării sale.
- Însă datorită faptului că Roboam nu a vrut să înlesnească jugul greu al
taxelor puse de tatăl său
o 10 seminții ale poporului Israel se desprind din marele regat al lui
Israel și formează regatul de Nord al lui Israel
 o Iar Roboam rămâne rege peste regatul lui Iuda format din 2
seminții (Iuda și Beniamin)
- Iar în locul lui Roboam peste Israel, va domni Ieroboam un slujitor al lui
Solomon.
- Însă așa cum știtți cei care sunteți familiarizați cu textul Scripturii și după
cum se poate vedea în acest pasaj, parcursul acestui rege nu a fost unul
după inima lui Dumnezeu
- Ba mai mult acest rege ajunge alături de Ahab un etalon și un apogeu al
închinării idolatre în Israel,
o Spunându-se despre anumiți împărați răi că au umblat în calea lui
Ieroboam.
- Ideea de bază a acestui pasaj este decăderea spirituală a acestui împărat și
felul în care decurge acest lucru în viața lui Ieroboam.
- De aceea în dimineața aceasta ne vom uita la treptele decăderii spirituale
regăsite în acest text.

Treptele decăderii spirituale

- Ca orice împărat, Ieroboam își începe domnia încercând să asigure pază

și protecție pentru poporul său întărind două dintre cetăți:
o Sihemul
o Penuel
- Deoarece se teme pentru siguranța poporului său.
- Însă în inima lui Ieroboam mai bântuie o frică – v. 27
- Explică raționamentul v. 27 – se teme deoarece poate pierde împărăția.
 - Însă vă chem să vă aduceți aminte că nu cu mult timp înainte ca să moară
Solomon, Dumnezeu îi vorbește prin prorocul Ahia lui Ieroboam
o 1 Împărați 11:31-33, 37, 38
- Dacă Ieroboam ar fi crezut Cuvântul Domnului, Ieroboam nu ar fi avut
de ce să se teamă.
- Însă Ieroboam se îndoiește de Cuvântul lui Dumnezeu – PRIMA CAUZĂ
1. Să ne îndoim Cuvântul lui Dumnezeu– v. 27
- Atunci când nu ne mai raportăm la Cuvântul lui Dumnezeu ca la
realitatea ultimă care ne definește viața atunci va trebui să ne extragem
acest adevăr ultim din altă parte.
o Fie din sentimentele noastre
o Fie din felul în care ni se pare nouă că ar trebui să fie
o fie din experiențele pe care le-am trăi în viața noastră
- Această negare a Cuvântului lui Dumnezeu nu este adeseori una directă
- ci contextul din jur ne influențează astfel încât deși în adunare când ne
strângem afirmăm adevărul
o atunci când ieșim afară ne comportăm uneori
o sau punem problema ca și cum acele lucruri nu sunt adevărate.
- De pildă se întâmplă ca uneori să discutăm între noi diferite subiecte
o Și felul în care punem noi problema reflectă clar că eliminăm din
considerente adevărurile Scripturii
o Iar dacă cineva în acel context are curajul să aducă în discuție
principiul Scripturii tindem să reacționăm cam așa
o „Ne lași te rog?!”
o Sigur nu mă refer la interpretările noastre adeseori bizare ale
Cuvântului, sau pe subiecte discutabile ( care sigur merită
 discutate), ci la acele adevăruri fundamentale ale Scripturii care
definesc CINE ESTE DUMNEZEU? CE FACE DUMNEZEU?
- Aș mai face o precizare:
o Viața de rugăciune care nu are la temelia ei Cuvântul lui
Dumnezeu este o spiritualitate fără o credință clară.
o Deși este adevărat este important ca să ne rugăm din inima nu
acesta este singurul lucru important
o Cuvântul lui Dumnezeu este acea seva din care este alimentată
viața noastră de rugăciune.
o În același timp și rugăciunea noastră este acel element care face ca
acest Cuvântul al lui Dumnezeu să devină real pentru noi, să nu fie
doar o teorie lipsită de realitate.
- Atunci când ne îndoim de Cuvânt și nu îl mai credem, nu doar că
ajungem să nu mai credem în nimic, ci ajungem să credem în absolut
orice.
- Și acest lucru ne duce la a doua treaptă a decăderii spirituale.
- Ce face Ieroboam după ce pune la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu?

2. Să pervertim închinarea prin idolatrie – v.28-29

- Omul are în natura sa nevoia de a se închina, există intrinsec în el această
nevoie. Omul nu poate să trăiască fără să se închine.
- „Omul este o ființă religioasă incurabilă” – Mircea Eliade
- Oriunde vei găsi oameni vei găsi închinare.
- Chiar și ateii se închină.
- Prin introducerea vițeilor în închinare, deși poporul este chemat să se
închine tot Dumnezeu lui Israel, Iahve, este introdus un element păgân în
 închinare, un element ce ține mai degrabă de cultura canaanită, vițelul ca
reprezentare a fertilității.
o Când închinarea noastră comunitară reflectă mai mult cultura din
jurul nostru decât principiile împărăției lui Dumnezeu atunci
Biserica încetează să mai fie Biserică.
o Când spunem că nu ne place închinarea
o Vedetismul este o altă metodă prin care implementăm principii
păgâne în contextul închinării comunitare înaintea lui Dumnezeu

- Dar sigur că închinarea noastră în cea mai mare parte a ei constă din ce se
întâmplă în exteriorul strângerilor noastre laolaltă.
- Cui ne închinăm acolo?
- Și cum ne putem identifica idolii în cazul în care îi avem?
- Cine/Ce pot deveni idoli noștri? – Christopher Wright, Misiunea lui
Dumnezeu, p. 173.
A. Lucrurile/Persoane pe care le admirăm – Deuteronom 4:19
o Acele lucruri care stârnesc in inima noastră anumite sentimente și
trăiri înalte pot deveni idolii noștri cărora să le dăm închinare.
 Acele persoane care reușesc să facă acele lucruri care mă
impresionează,
 celebritățile,
 corporațiile extraordinar de profitabile,
 metodele de lucru într-o firmă/Biserică care stârnesc
admirația
 sisteme
B. Lucrurile/persoanele care stârnesc în noi teama – Psalmul 96:4
 o Deși noi trăim într-un context în care spunem noi suntem mai
păziți, mai în siguranță față de cei care trăiau acum 2-3 milenii
o Totuși suntem mistuiți de anxietăți și frici, hrănindu-ne în mod
continu din ceea ce mass-media ne pune la dispoziție spre spaima
noastră.
C. Lucrurile/Persoanele în care ne încredem – Ps. 33:16-17, 20-22.
o Orice resursă de-a noastră sau a unui sistem nu ne pot garanta
absolut nimic
o Abilitățile noastre
o Relațiile noastre daca ne punem încrederea în ele într-un sens
ultim, acestea ne vor dezamăgi deoarece doar Domnul este vrednic
de toată încrederea noastră.
D. Lucrurile de care avem nevoie/sau pe care le dorim – Matei 6:33/
Osea 2:5-8
o Acele lucruri care sunt nevoile noastre fundamentale sau acele
lucruri pe care le râvnim mult pot deveni miza idolatriei noastre.
o Ieroboam datorită faptului că a dorit să păstrez în mod intact
imperiul și să își păstreze propria viață a căzut în plasa propriei
idolatri
o Dorința noastră de a controla situația vieții noastre
o Dorința noastră de a fi siguri că lucrurile vor ieși așa cum dorim
poate să genereze idolatria în viața noastră
o Dorința de popularitate, de succes, de afirmare de sine, de a avea
dreptate.

- În special felul în care ne investim resursele:

 o banii, timpul, imaginația
o dovedește încotro se îndreaptă închinarea noastră.
- Idol este orice lucru care revendică loialitatea care Îi aparține numai
lui Dumnezeu – J.D. Douglas – Dicționar Biblic p. 636.
- Însă s-ar putea ca în această fază totul să pară religios, cu puțin păgânism
dar religios.
- Dar toata idolatrie care are loc în inima noastră ne va determina la mai
mult de atât, chiar dacă inițial nu așa par să stea lucrurile.
- Ce spune Ieroboam în v. 28 - Destul v-ați suit la Ierusalim?

3. Să alegem mereu calea mai ușoară/ mai confortabilă – v. 28 – Destul v-

ați suit la Ierusalim
- Principiul de funcționare a degradării în orice domeniu este să fugim de
ceea ce ni se pare dificil, complicat, stresant și să alegem mereu acele
lucruri care ni se par mai ușoare
- Aplicații :
o De ce să mai vin la Biserică când pot să ascult online?
o De ce să mai particip la serviciul divin și de seara?
o De ce să-mi chinuiesc sufletul postind?
o De ce să stau și să studiez Scriptura și să particip la studiul
Bisericii?
o Este mai confortabil să așteptăm să primim fără să slujim
o De ce nu suntem dispuși să ne cheltuim pe noi înșine pentru
lucrarea lui Dumnezeu?
  Dar suntem dispuși să ne găsim timp, energie, bani
pentru atâtea și atâtea lucruri care ne plac, care ne
convin?
- Sigur asta nu înseamnă ca mereu în viață în orice lucru trebuie să alegem
calea grea, dificilă, însă dacă nu ne deprindem să facem asta, atunci când
vom fi puși între a alege:
o Să ne compromitem și a alege calea ușoară sau a alege calea
dificilă și să rămânem verticali ce vom alege?

4. Prin permiterea compromisurilor – v.31-33

- Prin fapta pe care o face de a stabili două centre religioase Ieroboam
încalcă mai multe prescripții din Lege:
a. Descentralizarea închinării stabilite de Dumnezeu – Deuteronom
12:26-27
b. Închinare folosind chipuri cioplite care să reprezinte imaginea
Dumnezeului adevărat, interzisă în mod categoric de Dumnezeu prin a
doua poruncă din lege.
c. Oameni care nu făceau parte din seminția leviților erau făcuți preoți
d. Este schimbat calendarul religios instituit de Domnul prin Moise cu
sărbătorile lui și sunt puse alte sărbători după imaginația și ideile lui
Ieroboam
e. Ieroboam intră în slujba altarului, ceea ce dacă vă aduceți aminte urma
să facă și Ozia, împăratul lui Iuda, când în mândria sa și-a asuma
atribuțiuni de preot și vrând să aducă jertfe de închinare a fost lovit de
Dumnezeu cu lepră pentru semeția lui.
 - Inevitabil atunci când cădem pradă îndoieli față de Cuvântul lui
Dumnezeu, ajungem să ne făurim alți idoli, care ne vor da o cale mai
permisivă, care în final ne va duce la compromis.
- Exemplul cu Gina:
o Renunță la credința în Dumnezeu – ajunge să trăiască în
promiscuitate
Soluție:
- Să identificăm unde ne aflăm – să nu ne ridicăm împotriva
adevărului precum Ieroboam împotriva omului lui Dumnezeu în cap.
13.
- , și să venim înaintea lui Dumnezeu cu sinceritate. NU SCUZÂNDU-
NE ci CERÂNDU-NE IERTARE.
- C. S. Lewis – Ferigi și elefanți – capitolul despre iertare.

- Cum învingem asta? – știind că Dumnezeu știe totul și vrea să ne

ierte.

- Al doilea lucru este să veghem! - Matei 25:13

- „Mi se pare însă că adeseori greşim atât cu privire la iertarea de către

Dumnezeu a păcatelor noastre, cât şi cu privire la iertarea pe care
suntem chemaţi s-o oferim altora. Să ne oprim mai întâi la iertarea lui
Dumnezeu. Descopăr că, atunci când consider că îi cer lui Dumnezeu
să mă ierte, îi cer de fapt adesea (dacă nu mă supraveghez cu mare
atentie) să facă altceva, diferit. Îi cer nu să mă ierte, , ci să mă scuze.
Dar între a ierta şi a scuza există o diferenţă ca de la cer la pământ.
 Iertarea spune: „Da, ai făcut acest lucru, dar accept cererea de iertare
şi nu-ţi voi purta pică, iar între noi totul va fi exact cum a fost înainte.
" A scuza înseamnă a spune: „Văd că a fost rară voia ta, n-a fost cu
intentie, n-a fost vina ta." Dacă un lucru n-a fost cu adevărat din vina
cuiva, atunci nu este nimic de iertat. În acest sens, a ierta şi a scuza
sunt aproape antonime.”
- „Dacă ari avea o scuză perfectă, n-ati mai avea nevoie de , , iertare;
dacă întreaga acţiune trebuie iertată, atunci a fost lipsită de orice
scuză. Dar necazul este că ceea ce numim noi „a-i cere iertare lui
Dumnezeu" constă foarte adesea în a-i cere lui Dumnezeu să ne
accepte scuzele. Cădem în DESPRE IERTARE 51 această greşeală din
cauza faptului- că de regulă există anumite scuze, anumite
„circumstanţe atenuante". Suntem atât de nerăbdători să i le punem în
vedere lui Dumnezeu (şi nouă înşine), încât avem tendinţa de a uita
lucrul cu adevărat important; mai exact, partea rămasă, partea pe care
n-o acoperă scuzele, partea care este nescuzabilă, dar nu şi, slavă
Domnului, de neiertat. Dacă uităm asta, vom merge mai departe
închipuindu-ne că ne-am pocăit şi că am fost iertaţi, când în fapt n-am
făcut decât să ne mulțumim cu propriile noastre scuze. Scuze care s-ar
putea să fle foarte şubrede; prea lesne ne arătăm mulţumiţi cu privire
la noi înşine”