Pilda vameșului și a fariseului

(Luca 18:9-14)

Introducere

Pilda vameșului și a fariseului vine în urma pildei cu judecătorul nedrept. Ambele au legătură
cu rugăciunea. Dacă în parabola cu judecătorul nedrept observăm că disciplina noastră în
rugăciune arată de fapt ceea ce credem noi despre Dumnezeu – și anume că El este milostiv,
grijuliu, răspunde nevoilor noastre indiferent de statutul nostru social. Rugăciunea ne ajută
să-l descoperim mai mult pe Dumnezeu.
Însă, în pilda fariseului și a vameșului învățăm că rugăciunile noastre dezvăluie, fără să vrem,
ceea ce credem despre noi înșine.
Spunea cineva că dacă vrei să afli mai multe despre o persoană ascultă-l atunci când se roagă.
Rugăciunea noastră spune multe despre noi înșine, mai multe chiar decât am vrea noi să
spunem.

(mulțumesc că nu sunt ca fariseul)

Rugăciunea fariseului
Rugăciunea fariseului a început destul de bine: (v. 11b). El era recunoscător în mod
corespunzător pentru ceea ce Dumnezeu îl ferise. El nu furase de la nimeni. Îi fusese
credincios soției sale. Este potrivit să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că ne-a ferit de
anumite păcate grave. Pentru un evreu expresia „sau chiar ca acest vameș” era una cât se
poate de normală. Nu e greșit să te rogi lui Dumnezeu și să îi mulțumești lui Dumnezeu
pentru faptul că te-a ferit de anumite anturaje care te puteau duce la păcate grave.
Fariseul nu e ipocrit. Nu minte! El chiar făcea ceea ce spunea. Rugăciunea lui e legitimă într-
un anume sens; poate chiar biblică. Știți că avem în Scriptură un psalm care seamănă izbitor
cu rugăciunea fariseului?
Ce facem cu această rugăciune a lui David?
Și noi putem formula astăzi o mulțime de rugăciuni asemenea rugăciunii fariseului:
„Doamne, îți mulțumesc că eu nu am căzut în ceea ce au cedat mulți frați contemporani cu
mine – senzualitate, practici de afaceri necinstite / ilegale / ilicite, faimă, iubire de bani. Eu
mă îmbrac cuviincios, Doamne, chiar și acasă nu cum fac ceilalți tineri din biserică care își
iau fustă numai la biserică. Eu nu râd la glume proaste... nu părăsesc biserica cum fac o
mulțime de oameni ca să se poată bucura de plăcerile lumii... etc.
Ar trebui să fim mai recunoscători pentru harul lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, există ceva în neregulă cu fariseul și rugăciunea lui.
1. În primul rând observăm proeminența (vizibilitatea) lui.
  V. 11 – „Stătea în picioare” (...) – comp. cu v. 13 „vameșul stătea departe”
o Asta înseamnă că fariseul a intrat în curtea templului și nu a rămas în spate, ci
s-a dus până în față unde era altarul.
Ilustrație: Toiu – seara de colinde
2. S-a rugat cu voce tare astfel încât toți să îl audă.
 Expresia „chiar ca vameșul acesta”
3. Rugăciunea lui era egocentrică.
 V. 11a - „în sine” – sensul literal în limba greacă este „pentru sine”.
o El nu are un dialog cu Dumnezeu, el are un monolog.
 El rostește cuvinte pe care îi place să le audă. Cuvinte care să îi etaleze
competențele spirituale.
Aplic: haideți să ne evaluăm și noi rugăciunile și cuvintele pe care le rostim atunci când ne
rugăm.
Ilustrație: ()
4. Neprihănirea lui se baza pe eșecurile morale ale altora.
Acel tip de om care e sfânt doar pentru că ceilalți din jur sunt toți niște păcătoși. Acel om care
se hrănește cu eșecurile altora și evidențiază greșelile altora doar ca să iasă el în evidență cât
e de neprihănit.
Ilstrație: exact ca fiul cel mare din pilda fiului risipitor (Luca 15). Când se întoarce acasă fiul
cel mic care este reacția fiului cel mare? (:::)
Acel tip de oameni care se îngâmfă și se laudă atunci când văd cum alții cad și se pierd... Nici
un pic de dragoste, de compasiune pentru acești oameni. Ne izolam rapid de ei și îi acuzăm, îi
disprețuim, îi respingem.
Fariseul se fălește că îl iubește pe Dumnezeu când, de fapt, el nu arată iubire față de semenul
său.

 (1 Jn 4:20) Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este
un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească
pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
 (1 Jn 2:9) Cine zice că este în lumină și urăște pe fratele său este încă în întuneric
până acum.
 (1 Jn 2:11) Dar cine urăște pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric și nu știe
încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.
 (1 Jn 3:15) Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș n-are
viața veșnică rămânând în el.
Mulți dintre creștinii de astăzi care se declară creștini fac aceeași greșeală ca și fariseul. Ei îi
mulțumesc lui Dumnezeu pentru faptul că nu duc o viață păcătoasă, rugăciune care este bună
într-un anume sens, dar ei uită că stilul lor de viață nu se datorează propriei discipline și
efortului lor, ci harului lui Dumnezeu.
Harul lui Dumnezeu te ține să nu cazi, nu eforturile tale proprii (citesc vs. 9).

Rugăciunea vameșului
În contrast cu rugăciunea pompoasă și elocventă a fariseului vine rugăciunea vameșului
(citesc vs. 13).
Exact ca și fariseul, vameșul își verbalizează rugăciunea, dar cu o diferență: una este să-ți
anunți public virtuțile, calitățile, și cu totul altceva este să-ți verbalizezi păcatele.
Vameșul nu se sfiiește să recunoască că este un păcătos.
Ilustrație: rugăciune pentru mărturisire la Cină.
Vameșul nu dorea să se compare cu nimeni. El aplică versetul din 1Timotei (1:15) „O,
adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume
ca să mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu.”
Un om care e conștient de propriile lui păcate nu are vreme de păcatele altora.
Și vameșul se roagă tot conform unui psalm din Scriptură: Psalmii 51:1.4 – „Ai milă de
mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!
Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curățește-mă de păcatul meu! Căci îmi
cunosc bine fărădelegile și păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai
împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta; așa că vei fi drept în hotărârea
Ta și fără vină în judecata Ta.”
Știți cum e, fiecare vede ce îi place în Scriptură. Fiecare citește ce îi place în Scriptură.
Fiecare aplică ce îi place din Scriptură.
Foarte puțini sunt cei care lasă Scriptura să îi confrunte.