Te iartă Dumnezeu dacă ai premeditat păcatul?

Iosua 16 –
Invitat: Emanuel Popa- marți 03.05.2022, ora 12 în direct pe Speranța tv+ RVS.
Îmbrăcămintea=costum

1. Analizăm/dezbatem răscoala lui Core, Datan și Abiram din Numeri 16. Cine erau aceștia și împotriva
cui s-au răsculat? Cum au reușit să-i motoveze sau mai bine spus să-i molipsească pe cei 250 de
fruntași ai adunării lui Israel?

R: - Interesați de prosperitate, șopteau unii altora – râvnă de la Dumnezeu. Spiritul luciferic.

- Core: parte muzicală din Levi. Datat și Abiram, rubeniți – căpetenii.
- Cei 250 fruntași și slujitori la cort v.9.
- Au contestat conducerea/călăuzirea. A lui Moise sau a lui Dumnezeu?

2. Și liderii pot cădea?

R: Bineînțeles. Natura umană coruptă este prezentă și în cei aleși/căpetenii.

3. V. 3+v 15- Nu spuneau ei adevărul? – Toți sunt la fel, toți sunt sfinți și Dumnezeu era în mijlocul
lor?
R: Da. Cu toate acestea Dumnezeu rânduise pe leviți. Biserică teocratică. Centralizare.

4. Raspunsul lui Moise nu vine pe un fond al deranjului sufletesc, pe fondul unui atac la autoritatea sa?
R: Deranj sufletesc în sensul că e necăjit de lipsa lor de recunoștință. Nu a considerat un atac la
autoritatea, deoarece convocă adunarea la un test divin. Cine cheamă pe Dumnezeu decât un om fără
interese ascunse „nu lucrez din capul meu”v.28.

5. Versetul 16+v.27 – Tu și toată ceata ta – foarte interesant – nu casa ta, familia ta! Ce ne spune acest
lucru despre faptul că, uneori copiii sunt mai credincioși decât părinții lor, sau nu urmează calea și
alegerea părinților? (Biblia spune „fiii lui Core n-au murit”, ba mai mult, de la ei avem unii Psalmi –
ceea ce scoate în evidență faptul că ei nu au urmat calea tatălui lor)!
R: Dumnezeu este drept. Fiecare răspunde pentru păcatul său.

6. V.23 – „pământul și-a deschis gura si i-a înghițit”. Să înțeleg de aici că Dumnezeu nu iartă păcatul
premeditat?
R: Punctul central. Ba da, dar aici nu avem de a face doar cu un păcat premeditat. Și pentru păcate
premeditate exista posibilitatea de a aduce jertfe.

7. V. 40 - Un semn de aducere aminte – poate mai bine un semn al groazei. Până la urmă doreau și ei
preoția! Ce era rău în acest lucru?
R: Oare dorea preoția? Nu o aveau deja prin faptul că slujeau la cort? Era o încumetare să ceară mai
mult decât le oferise Dumnezeu. Aaron fusese deasemnea investit de Dumnezeu nu de el însuși.

8. Sunt mulţi oameni care păcătuiesc, dar nu văd ca fiind ceva greşit în ceea ce fac. De ce? – Cum să te
vezi bun când ești rău?
R: Mincinosul patologic ajunge să-și creadă minciuna. Atunci când ai o analiză de sine superficială
mereu te poți vedea bine. Ex: Nu am furat, nu am dat în cap.

9. De ce în dreptul lui Core, Datan și Abiram Dumnezeu nu a împlinit textul „...dar unde s-a înmulţit
păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20).
R: Răspunusl cel mai logic ar fi că cei trei nu au mai fost subiecții harului. Harul este disponibil
pentru cei care îl doresc. Deducem că cei trei nu au mai dorit harul divin, batjocorind însăși preoția
ca fiind o simpla poziție de conducere.
10. Oare este posibil ca, la un moment dat, Dumnezeu să se sature să ne tot ierte şi să ajungem la o limită
dincolo de care nu mai putem fi iertaţi? Când s-ar întâmpla acest lucru?
R: Dumnezeu nu se satură în a ierta. Chiar și atunci când harul este închis suferă pentru cei care l-au
refuzat.
- Nu putem cunoaște acea limită, deoarece doar Dumnezeu știe lucrurile ascunse. Însă nu merită să
testăm limita, a ne juca cu focul.
- Nu Dumnezeu este cel care refuză iertarea, ci omul ajunge într-o poziție din care să o respingă,
afirmând că nu are nevoie de ea. (ex: nu ne suim, omul care aduna lemne în Sabat – Numeri 15 –
păcat cu mâna ridicată, când știi că faci ceva greșit dar continui). Deuteronomul 17:2 – regula
clară.

11. Sunt păcate pe care Dumnezeu NU le iartă? Care sunt acestea? (vezi -
https://adevarul.ro/locale/calarasi/pacatele-dumnezeu-nu-ni-iarta-nu-primim-indurare-crima-lacomie-
homosexualitate-1_553beb1ecfbe376e358c80ec/index.html).
R: Obrăznicia corelată cu pedeapsa capitală.
- Nu există un păcat anume ce nu poate fi iertat. Ci atitudinea legată de acel păcat va decide soarta
vinovatului.

12. E o greșeala sau NU ca să creadem că Dumnezeu iartă păcatele mici, cum e minciuna, mânia și
gândurile necurate, dar nu le iartă pe cele „mari”, cum sunt uciderea, lăcomie, adulterul,
homosexualitatea?
R: Este cu adevărat o greșeală. Unde avem garanția că „micul păcătos” nu poate ajunge mare?

13. O importanţă mare a reprezentat teoria lombrosiană (Cesare Lombroso- criminolog si medic italian.
A fost fondator al Școlii Italiene Pozitiviste de Criminologie), potrivit căreia unii oameni, încă de la
naştere, au un anumit instinct criminal care se poate dezvolta pe parcursul vieţii. „De aceea, cel mai
bine este ca astfel de indivizi să fie definitiv şi irevocabil izolaţi de societate, pentru a nu o pune în
pericol”. Înțeleg că astfel de persoane chiar nu merită să trăiască? Îi mai iartă Dumnezeu?
R: Ex: Ham-Cannan-distrugere. Inclinații moștenite dar și cultivate.
Dacă societeta excomunică pe cineva, nu înseamană că au fost respinși și de Dumnezeu.

14. Iartă Dumnezeu păcatele făcute cu premeditare?

R: Da! Dar să fim atenți că premeditarea nu este un joc, și în final poate duce la sfidare.

15. Iartă Dumnezeu păcatele mari? Îl va ierta Dumnezeu pe un criminal?- vezi cazul CARACAL??
R: Bineînțeles că îl poate ierta, dacă își cere iertare și nu persistă în a nega sau a se autojustifica.

16. Este mărturisirea păcatelor o cerinţă a lui Dumnezeu pt a fi iertat? Se impune un răspuns la
întrebarea dacă în societatea permisivă şi tolerantă de astăzi mărturisirea păcatelor mai este
necesară sau importantă?
R: Cererți și vi se va da, daca este voia Domnului. Iar voia Domnului este ca toți să fie mântuiți
1Timotei 2:4.
- Societatea devine mai laxă dpdv moral, dar Legea lui Dumnezeu nu coboară standardele.

17. Să înțeleg că nu mărimea păcatului e factorul decisiv aici, ci mărimea jertfei ispășitoare a lui Cristos,
care poate să ierte orice păcat? De ce pe unii îi iartă mai repede (Manase) și pe alții nu (Core,
Datan și Abiram)?
R: Corect. Manase finalmente se smerește adică își cere iertare 2 Cr 33:12,13,23. Cei trei lideri au
rămas vehemenți în păcatul lor în fața corturilor lor.

18. Core, Datan și Abiram făceau parte din pop lui Dumnezeu si erau oameni importanți. Obisnuinta cu
lucrurile sfinte te poate îndeparta de Dumnezeu? Vezi și fii lui Aaron- Hofni și Fineas
R: Partea negativă a obișnuinței apare atunci când ajungi să îți atribuie/arogi poziția pe care o ai.
19. Cum să se manifeste teama cand rostim numele Lui D si cand facem lucrarea Lui? 2 Tim 2:19 vs
Amos 6:1.
R: Lucrarea lui Dumnezeu ca și natura Sa este una sfântă. De aici și comportamentul omului trebuie
să fie corespunzător/proporțional.

20. De ce Dumnezeu nu le dă timp să se reabiliteze, să se pocăiască?

R: Chiar mâine – timpul de har fusese acordat.
- Capii răscoalei s-au văzut părăsiți de aceia pe care îi înșelaseră, dar cerbicia lor era de
nezdruncinat. Ei stăteau cu familiile la ușa corturilor lor, ca o sfidare a avertizării divine PP 400.3
- Chiar și atunci când Moise i-a cerut poporului Israel să fugă de nimicirea ce stătea să vină,
judecata divină ar fi putut să fie oprită, dacă Core și ceata lui s-ar fi pocăit și ar fi cerut iertare.
Dar stăruința lor încăpățânată le-a pecetluit soarta PP 400.5
- Și cu toate acestea, ei n-au simțit nevoia de a căuta iertarea lui Dumnezeu pentru păcatul lor
întristător PP 402.1 – Cu privire la adunare după moarte celor 3.

21. Credeți că o comunitate/biserică nu prosperă pt că sunt persoane ca cele analizate astăzi (Core, Datan
și Abiram)? Cum să-i identificăm? Nu e mai bine să lăsăm grâul și neghina să crească împreună până
la seceriș?
R: Dumnezeu se descoperă prin Scripură. Oamenii nu pot da judecăți, ci doar Dumnezeu. Noi avem
datoria asemenea lui Moise să mijlocim pentru cei răi ca urgia să înceteze sau să nu vină.

22. Dacă Core, Datan și Abiram își mărturiseau păcatul, probabil nu mai aveau parte de sfârșitul pe care
l-a avut. De ce e greu oamenilor să recunoască păcatul?
R: Mândria și ambiția sunt răspândite foarte mult; și, atunci când sunt nutrite, deschid ușa invidiei și
luptei după întâietate; sufletul se înstrăinează atunci de Dumnezeu și, fără să-și dea seama, este atras
în rândurile lui Satana PP 403.4

23. Cum pot fi ajutați creștinii care continuă să pozeze a copii fideli ai lui Dumnezeu însă inima lor nu
mai aparţine lui Dumnezeu?
R: Să analizeze serios astfel de întâmplări biblice și să ceară sincer călăuzirea Duhului Sfânt.

24. Concluzii
Ei săvârșiseră păcatul împotriva Duhului Sfânt, un păcat prin care inima omului este într-adevăr
împietrită față de influența harului divin. "Oricine va vorbi împotriva Fiului omului", a spus Domnul
Isus Hristos, "va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat". ( PP
404.4Dumnezeu lucrează prin manifestarea Duhului Său ca să-l mustre și să-l convingă pe păcătos; și
dacă lucrarea Duhului este lepădată, în cele din urmă Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru acel
suflet. Ultimul mijloc al harului divin este folosit. PP 405.1Nu mai există o rezervă de putere, prin
care Dumnezeu să poată lucra pentru a-l convinge și converti pe păcătos. "Lăsați-l în pace" (Osea 4,
17) — este porunca divină. Atunci "nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare
înfricoșată a judecății și văpaia unui PP 405.1