SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ DISCERNEM

“Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc

păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind
străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma
împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la
desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat
aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care
este în Isus, aţi fost învăţaţi.” (Efeseni 4:17-21)

1. Trăim vremuri de crescândă confuzie şi amăgire spirituală:

 Sunt mulți escroci religioși pe care îi întâlnim la TV și chiar în realitatatea în care
trăim.
 Există un potop de învăţături religioase revărsat prin intermediul radioului,
revistelor, ziarelor, şi al unor biserici locale, astfel că, ne trezim cu un amestec
omogen ce-i cuprinde pe unii dintre cei mai buni învăţători creştini, dar şi pe
unii dintre cei falşi, iar printre ei chiar şi câţiva impostori desăvârşiţi.
 Scriptura ne-a avertizat de potopul (iureşul) de doctrine false ce se vor revărsa în
biserică, învăţături ale demonilor, al ereziilor nimicitoare, al miturilor băbeşti,
basmelor frumos meşteşugite, minciunilor, filozofiilor deşarte, porunci ale
oamenilor, speculaţiilor (izvodirilor minţii), miturilor lumeşti, înţelepciunii
lumeşti, datinilor şi tradiţiilor religioase, certurilor de cuvinte, duhurilor
înşelătoare, de cei ce strică şi răstălmăcesc Cuvântul lui Dumnezeu, etc.
 "lupi în haine de oi" (Mat.7:15) – Isus
 Pavel : "lupi răpitori care nu vor cruţa turma, se vor vârâ între voi", (Fapte
20:29) şi "din mijlocul vostru, se vor scula oameni, care vor învăţa lucruri
stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor" (vers.30).
 Pavel i-a scris lui Timotei şi i-a spus că: "oameni răi şi înşelători vor merge din
rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi" (2Tim.3:13).
 "Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă,
ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor..." (1 Tim.4:1)
 Nu-i de mirare că lumea de afară este confuză, că nu poate să recunoască
adevărul şi să identifice minciuna !! Handicapul ei este aprofundat de campania de
"înceţoşare" a oricăror precepte biblice exacte, care s-au păstrat în tradiţia vreunei
biserici. Se renunţă la lucrurile clare şi absolute ale Cuvântului lui Dumnezeu,
în favoarea relativismului doctrinar care să producă o unitate superificială.
1
  (La urma urmei, este normal având în vedere cine este STĂPÂNITORUL
ACESTEI LUMI! - Tatăl minciunii ) - sunt bombardaţi de minciună, din toate
părţile.
 Imaginea teologiei unor persoane:
o Teologia pestriţă - "a cuverturii" - "un ghiveci" - "îi lăsăm pe studenţi să
aleagă!" (Seminarul Centrului Creştin Bucureşti).
o o "largă gamă variată" de crezuri, idei şi păreri - un "sortiment variat
de produse"??
o de multe ori teologia (sistemul de crezuri) a unui pocăit este o combinaţie
de petece de diferite culori şi forme, ce provin de la sisteme teologice
diametral opuse, cusute cu aţă albă pe veştmântul Creştinismului! "Haina
pestriţă" a teologiei unor biserici. Exemple...
o Unii citesc materiale foarte variate, toate reprezentând crezuri diferite,
iar ei caută ce-i bine în toate, ei spun că toate spun ceva bine. Ei citesc
totul şi spun că păstrează doar ce-i bun. (o pervertire a lui 1 Tes.5:21-
22!!).
o Bisericile zilelor noastre sunt pline de oameni cărora le lipseşte abilitatea
de a discerne între adevăr şi jumătate de adevăr dar, lucru şi mai grav,
de a discerne eroarea evidentă de adevăr.
o În permanenţă poţi să dai peste credincioşi care sunt incapabili să replice
deformărilor celor mai evidente ale credinţei creştine, de către cultişti, iar
în faţa unor mai profunde erori, se află complet dezarmaţi.
o Acesta este o reprezentare greşită a adevărului lui Dumnezeu, a
Cuvântului Său şi a credibilităţii Sale. Adevărul nu este confuz, greu
de desluşit, obscur, şi tainic. Adevărul trebuie să fie limpede, clar şi
răspicat. Aşa ne este prezentat de Scriptură şi aşa trebuie păstrat.

2. De ce avem nevoie de discernământ:

 Definiția discernământului: înseamnă capacitatea sau calitatea de a deosebi
între adevăr şi minciună şi mai ales între adevăr şi "jumătate de adevăr".
 Pentru a deosebi doctrinele false, a-i deosebi pe lideri spirituali falşi,
fenomenele sau evenimentele neobişnuite ale vremurilor (vezi, fenomenul
OZN! ) - pentru a lua deciziile corecte în viaţă!
 Discernământul este vital pentru a fi plăcuţi Domnului.
 Nu este posibil a se avea o reală viaţă creştină până ce nu sunt formate şi
deprinse cel puţin trei aspecte ale ei:
o O viaţă interioară de devoţiune.
o o viaţă exterioară de slujire.

2
 o o viaţă intelectuală de gândire.

3. Unele Biserici nu sunt capabile să facă față acestor fenomene:

 Inepuizabilă credulitate a oamenilor care o alcătuiesc, i-a distrus capacitatea de
a discerne.
 Invazia de învăţături cultice şi aberante i-a surprins pe cei mai mulţi, nepregătiţi în
învăţăturile elementare ale Creştinismului, multe din bisericile consacrate,
devenind pepinierele cultelor eretice.
 Scandalurile din lumea religioasă, în loc să-i facă pe oameni mai precauţi, pare
să-i facă mai creduli, mai naivi.

4. Să analizăm învățătura pe care o auzim, rugându-L pe Dumnezeu să ne conducă:

 Să nu ne lăsăm influiențați de nici un om sau organizație, ci să verificăm cu
Biblia, pentru a învăța să-i deosebim.
 FA 17:10-11 O adunare de evrei dintr-o sinagogă din oraşul grecesc Berea au
fost vizitaţi de către apostolul Pavel, care a încercat să-i convingă că Isus era
Mesia Scripturilor, beneficiază din partea Bibliei de o extraordinară apreciere.
Acolo ni se spune că aceştia au fost dispuşi să asculte ce avea de spus apostolul
Pavel. Adică, aveau o minte şi o inimă deschisă. Dar se remarcă un fapt şi mai
important: ei au verificat dacă ceea ce el le-a spus se potrivea cu ceea ce
Scriptura învăţa, de fapt.
 Biblia este “Curtea Supremă” a adevărului spiritual, fiind o sursă accesibilă de
informație pentru a verifica veridicitatea afirmațiilor spirituale de azi.
 În Biblie, Dumnezeu ni se revelează: putere, înțelepciune, dragoste, milă
răbdare, bunătate, dreptate, planul Său, etc.
 Contrar impresiei populare, creştinul descris de Biblie nu este persoana credulă,
naivă, care umblă pe nori şi are capul în nori: 1 Tesaloniceni 5:21- 22 "Ci
cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău".
 "Cercetaţi", Biblia nu spune nicăieri "crede şi nu cerceta"! Dimpotrivă, ea ne
spune ca înainte de a crede ceva, să cercetăm neapărat. Ea ne spune să cercetăm
înainte de a veni la Domnul, dacă are dreptate să ne pretindă supunere faţă de El
(Isaia 1:18-20), să cercetăm tot ceea ce oamenii şi spiritele spun (1 Ioan 4:1-3), să
cercetăm tot (1 Tesaloniceni 5:21).
 BIBLIA NU PROMOVEAZĂ CREDULITATEA, NAIVITATEA,
CREDINŢA OARBĂ, SALTUL ÎN GOL, ÎN NECUNOSCUT, etc. Credinţa
creştină este o credinţă raţională, cea mai raţională, pentru că oferă răspunsurile
esenţiale la dilemele fundamentale ale vieţii. Dimpotrivă, Biblia promovează o
gândire critică, o atitudine de diferenţiere între adevăr şi minciună. Cuvântul lui
Dumnezeu ne cheamă la formarea, dezvoltarea şi exercitarea
3
 discernământului.

5. Pe ce bază analizăm:
 Pentru ca "cercetarea" noastră să nu fie subiectivă, să nu fie afectată de
pasiunile şi preferinţele noastre, avem nevoie de un criteriu obiectiv. Dumnezeu nu
ne-a lăsat în voia diverselor curente de opinie teologică, a vânturilor de doctrine
care bat prin biserică, ci ne-a oferit ancora solidă a Cuvântului Său, numit
"tare, neschimbător, neclintit, veşnic", dar mai ales insuflat!! El este criteriul
final. Curtea înaintea căruia trebuie aduse toate pretenţiile( Ioan 10:35, Mat.5:18,
Luca 16:17, 2Tim.3:16-17, Psalm 138:2, 1Petru 1:32).
 în Evrei 4:12 Cuvântul este numit "kritikos", "Căci Cuvântul lui Dumnezeu este
viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo
că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile
inimii. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea
ochilor Aceluia cu care avem a face"

6. De ce sunt creștinii atât de confuzi în viața și credința lor creștină;

cauzele lipsei discernământului:
 Unii sunt aproape la fel de confuzi ca și necreștinii.
 Ei nu citesc Biblia în rugăciunea inimii, pentru a primi convingeri.
 Un creștin a arătat că sunt adunări unde creștinii primeau orice li se spunea că era
biblic, dar fără să se arate vreun interes în a se convinge singuri dacă era aşa.
Întrebările ce mai erau puse din timp în timp erau considerate divizive,
provocatoare, iar cei ce le puneau erau acuzaţi de încercări de rebeliune. O situaţie
înspăimântătoare. Dar şi mai alarmant este faptul că multe din aceste condiţii au
devenit predominante printre cei care indiferent de denominaţiune (denumire), se
autointitulează evanghelici.
 Cererea lui Solomon de a avea o inimă “pricepută” şi capacitatea personală de
a “deosebi binele de rău” i-a plăcut lui Dumnezeu (vezi, 1 Regi 3:9-10). Domnul
doreşte, ca în acelaşi fel, şi noi să arătăm dragoste faţă de adevăr şi personal
fiecare să căutăm priceperea.
 Cu acest scop, Isus le-a spus ucenicilor Săi, că după plecarea Lui El le va trimite
Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care îi va învăţa (şi ne va învăţa şi pe noi) toate
lucrurile ce ţin de viaţă şi evlavie (Ioan 14:26; 15:26; 2Petru 1:13).
 Rugăciunea lui Pavel pentru creştinii din Efes subliniază importanţa şi natura
personală a discernământului şi a duhului de pricepere pe care să-l aibă fiecare
credincios: “Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei,
să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă
4
 lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi (discerneţi) care este nădejdea chemării Lui,
care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi,
credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui…“
(Efes.1:17-19).
 Noi, “cei ce credem”, suntem înzestraţi cu discernământ spiritual. Când am
devenit credincioşi în Hristos am fost pecetluiţi de El cu Duhul Adevărului ce ne
“călăuzeşte în tot adevărul” (Ioan 16:13). Acelaşi Duh, care prin inspiraţie
supranaturală, ne-a dat Cuvântul lui Dumnezeu, este şi Cel ce ne înzestrează cu
discernământ oferindu-ne o pricepere supranaturală (2Tim.3:16; 1Cor.2:10-12)
 De ce nu au mai mult discernământ ? Adesea, din teamă, apatie, sau din pură
lenevie, mulţi stau comod în scaunele lor ascultând nişte mesaje persuasive fără a
avea atitudinea de a “cerceta toate lucrurile” (1Tes.5:21), din punctul de vedere al
Scripturii.
 Dacă aşa spune predicatorul favorit, învăţătorul sau liderul creştin, aşa este.
De prea multe ori se întâmplă aşa. O asemenea atitudine produce o credinţă prin
asociere căreia îi lipseşte caracteristica principală a credinţei adevărate:
convingerea personală care să fi condus la aplicarea adevărului crezut.
 Chiar dacă am crede un anume adevăr biblic fiindcă un individ impozant îl spune,
acel aspect al credinţei noastre poate să ajungă să depindă de un alt om. Însă
dacă acel om va deveni o ruşine pentru Hristos, ce se va întâmpla atunci cu
încrederea noastră în doctrinele pe care le-am crezut doar fiindcă el ne-a spus aşa ?
 Să acordăm atunci mai puţină atenţie acelora care învaţă Cuvântul lui Dumnezeu ?
Nicidecum. Scriptura ne spune clar că Dumnezeu a dat învăţători dăruiţi cu scopul
“desăvârşirii sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui
Hristos” (Efes.4:12).
 De aceea, chemarea aceasta este una foarte importantă pentru Biserică. Când
învăţătorii lucrează prin puterea Duhului Sfânt (o condiţie pentru a fi roditori), ei
pur şi simplu ne indică şi ne comunică ceea ce Biblia învaţă. Indiferent de cât de
învăţat sau de evlavios este învăţătorul, lucrarea de înţelegere se realizează
doar prin intervenţia directă a Duhului Sfânt asupra inimii şi minţii
credinciosului.
 Cel mai sigur se poate ajunge la o credinţă solidă atunci când se ia în considerare
ce este învăţat şi apoi se cercetează Scripturile pentru a verifica învăţătura,
îngăduindu-i Duhului Sfânt să ne confirme şi să ne convingă dacă este adevărul
lui Dumnezeu.
 Pentru aceia pe care Domnul îi înzestrează, El le oferă o condiţie a
discernământului: “…Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr
ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:31-
32).
 Atleţii care sînt echipaţi şi înzestraţi cu tot echipamentul necesar unui eveniment
5
 sportiv, dar nu se folosesc de acesta pentru a participa la competiţie, nu sînt
“într-adevăr” nişte atleţi. Nu au nici o şansă de a se pregăti şi de a evolua în
sportul practicat.
 În acelaşi fel, pentru ca noi să creştem în credinţă şi să ne dezvoltăm
discernământul trebuie “să rămânem” în Cuvântul Lui. Cuvântul folosit aici
pentru “a rămâne” este plin de înţelesuri. Poate să însemne a fi supus învăţăturii
lui Hristos, a rămâne în aceasta (adică, a-ţi guverna mintea, viaţa şi spiritualitatea
după învăţătura Lui), şi doar stăruind în aceasta noi putem deveni neclintiţi în
credinţă. “Dacă” vom face aceasta, atunci vom vedea în vieţile noastre roade
demne de nişte ucenici adevăraţi ai Săi !
 Discernământul vine însoţit de cunoştinţă, fără ca aceasta să însemne neapărat
informaţia inutilă care le umple minţile intelectualilor, apologeţilor sau savanţilor.
A-l cunoaşte pe Hristos personal este miezul Creştinismului. Cu alte cuvinte,
cunoaşterea dobândită de cineva printr-o relaţie personală cu Isus este singura
modalitate de înţelegere reală a credinţei creştine.
 Cum putem dobândi noi o asemenea cunoştinţă ? În acelaşi fel în care
înfiripăm o relaţie cu un prieten. Petrecem timp cu Acesta. Citim ceea ce a
revelat Acesta despre Sine în Cuvântul Său. La fel cum ne purtăm cu un prieten
sau cu cineva drag, cu cât petrecem mai mult timp cunoscîndu-L pe Isus, ne
apropiem de El şi ajungem să-l cunoaştem mai bine. Celor pe care-i numeşte
ucenicii Săi, Isus le spune: “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan
14:15). De aceea, a-l cunoaşte pe Domnul Isus în mod personal, a creşte în
relaţia noastră cu El, aflând tot mai multe despre El şi făcând ceea ce-i este
plăcut Lui, va produce un credincios care este în stare să discearnă lucrurile
lui Dumnezeu.
 Daţi-mi voie să vă ofer o ilustraţie personală a unui discernământ simplu ce se
bazează pe relaţie. Fiul meu îl cunoaşte personal pe Isus. În urmă cu o lună s-a
întâmplat ca el să mă urmărească şi să mă asculte cu mare atenţie în timp ce le
vorbeam despre Isus unor martori ai lui Iehova. Mi-am concentrat discuţia asupra
lui Isus şi ce a făcut El pentru ca ei să-i fie alături pe veşnicie (şansă nesperată
pentru ei, după cum au recunoscut şovăitori, devreme ce doctrina lor susţine că
doar 144.000 vor putea petrece veşnicia împreună cu El).
 Ascultându-i pe martorii lui Iehova ce au avut de spus despre Isus, lui i s-a părut
evident că nu vorbeau despre Hristosul pe care el îl cunoştea. Chiar dacă ei au
încercat să-l facă pe Hristosul lor cât mai convingător din punct de vedere biblic,
băieţelul meu, i-a întrebat insistent despre cine vorbesc, încercând să se asigure
că vorbesc despre aceeaşi Persoană.
 Fiindcă fiul meu mă ştie bine din anii de relaţie a noastră, eu sînt convins că nu ar
asculta o descriere distorsionată a mea. În acelaşi fel, martorilor lui Iehova nu
le-a venit uşor să-l convingă de Hristosul lor fals (un dumnezeu creat), datorită
6
 cunoştinţei sale a Domnului şi Mântuitorului dobândite în cei trei ani de când are o
relaţie personală cu El.
 Astfel, el înţelege nişte lucruri foarte simple cu privire la Isus. Şi anume, că El este
Dumnezeul lui, Creatorul lui şi că El a plătit pe deplin pentru păcatele lui pe
cruce înviind trupeşte din morţi, iar acum este acum viu, stând la dreapta
Tatălui în ceruri. Ştie că are Duhul lui Isus în inima lui.
 Conţinutul credinţei băieţelului este foarte simplu. Cu toate acestea, el este bine
echipat în vederea discernământului, aşa cum este şi fiecare adevărat
credincios în Hristos.
 Pentru că noi ne găsim într-o epocă de supraîncărcare informaţională, ştim că
aceste vremuri pot fi foarte descurajatoare pentru aceia care se tem să nu fie
duşi în rătăcire. Cu toate acestea, o asemenea frică este nejustificată pentru aceia
care iubesc adevărul şi care umblă cu seriozitate pe căile lui Dumnezeu.
 Protecţia Domnului pentru cei ce-i aparţin este absolut suficientă pentru
deosebirea de către aceştia a falsului de adevăr, iar puterea Duhului Său, mediată
prin Fiul este mângâietoare. De aceea, să fim nişte buni creștini, stăruind în
Cuvântul lui Dumnezeu şi primind încurajare de la Însuşi Domnul !

7. CARE SUNT CÂTEVA DIN CAUZELE LIPSEI DE DISCERNĂMÂNT?

 SLĂBIREA CLARITĂŢII DOCTRINARE. O boală mai veche:
MAI BUNI METEOROLOGI DECÂT TEOLOGI! (azi: mai buni oameni de
afaceri...etc., decât teologi! Ştiau să determine mai bine starea vremii decât starea
timpurilor!!) Matei 16:1-4. Cum putem explica nerecunoaşterea de către
farisei şi saduchei a semnelor vremurilor? A incapacităţii lor de a discerne
vremurile pe care le trăiau şi revelaţiile care li se făceau? Cum au putut să
nu-l recunoască pe Mesia? Să fie atât de orbi, atât de lipsiţi de tact spiritual?
Aceşti oameni promovau un fel de credinţă a cărui obiect nu era Cuvântul ci
tradiţia creată de ei. Ei nu-i învăţau pe oameni să gândească "biblic", să
cerceteze cu seriozitate Scripturile (vezi, apologetul Bisericii Romano-Catolice!),
să testeze orice cu Biblia, să discearnă între adevăr şi minciună. În loc, au
formulat reguli şi ritualuri, şi le pretindeau oamenilor să trăiască după ele. Ei
înlocuiau dragostea pentru adevăr şi preocuparea faţă de el, cu activitatea
religioasă. Le impuneau oamenilor împlinirea ceremoniilor şi ritualurilor, în loc
de cercetarea Scripturilor. Multe din aceste noi reguli erau invenţiile lor pe care
le-au adăugat Legii lui Moise. Asemenea tuturor legaliştilor conducătorii Iudeilor
erau caracterizaţi de ipocrizie. De aceea, cuvintele pe care Isus le-a adresat au
fost extrem de dure:

 "Vai de voi, învăţători ai Legii" a spus Isus. "Pentru că voi puneţi pe spinarea
oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele
7
 voastre nu vă atingeţi de ele" (Luca 11:46)

 "Puneţi pe spinarea oamenilor" - imaginea catârilor încărcaţi!! În timp

animalul era încărcat peste măsură împleticindu-se sub greutatea poverii, omul
umbla alături de el, cu mâinile goale. Dacă poverile se deplasau pe spinarea
animalului, nici măcar nu se deranjau să le îndrepte cu un deget!! Imagine vie!!

 "Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia
cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să
intre" (Luca 11:52)

 Eroarea cea mai mare a acestor oameni, eroare moştenită de mulţi în zilele
noastre, este că devenind atât de absorbiţi de ritualurile şi tradiţiile lor, au
ignorat şi neglijat adevărul Cuvântului scris. Au mers până acolo încât de
dragul respectării noilor lor dogme, au desfiinţat şi redus la zero învăţătura
Cuvântului lui Dumnezeu:

 "Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: "Norodul
acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar cu inima lui este departe de Mine. Degeaba
Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti". Voi
lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum:
spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea". El
le-a mai zis: "Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina
voastră." (Marcu 7:6-9)
 RELATIVISMUL DOCTRINAR - prea mulţi creştini sunt mulţumiţi să
privească cu nonşalanţă doar la suprafaţa adevărului biblic, al doctrinelor
fundamentale - doar să-l survoleze - fără să plonjeze dincolo de suprafaţă.
Teologia şi doctrinele sunt preocuparea pastorilor, a liderilor de biserici, nu a
membrilor de rând!

 ANALFABETISMUL (IGNORANŢA) BIBLIC ... "creşterea spectaculoasă a

cultelor se face în proporţie directă cu scăderea cunoştiinţelor biblice la
membrii bisericilor creştine"

8. DRAGOSTEA DE ADEVĂR : ÎNGUSTIME LA MINTE?

 Astăzi este la modă să se afirme că o preocupare faţă de doctrine exacte este un
dezechilibru şi duce la dezbinare. Pentru unitatea creştinilor, ar trebui să
8
 sacrificăm din convingerile noastre puternice.
 Chiar faptul de a sugera că există o diferenţă între adevăr şi minciuni este privită
de unii ca fiind o periculoasă dovadă de intoleranţă.
 Există o noţiune răspândită ce spune că orice dispută asupra doctrinei este inerent
rea. Grija pentru ortodoxie este considerată ca fiind incompatibilă cu unitatea
creştină.
 Doctrina în sine, este etichetată divizivă (adică, provocând dezbinarea), iar aceia
care fac din doctrină o problemă sunt numiţi urâcioşi, altfel spus, lipsiţi de
iubire creştină. Nimănui nu-i mai este permis să critice crezurile altuia, indiferent
cât de nebiblice par să fie acele crezuri. Dacă ai o dragoste faţă de adevăr rişti să fi
etichetat ...şi criticat pentru:
o "despicarea firului în patru"
o "că cauţi nod în papură"
o nesociabil, iar dacă ideile sunt împărtăşite şi de conducători şi oameni
politici, vei fi criticat pentru
o atitudine antisocială
o Antinaţională
o anticreştină?!
o vei fi numit, trădător, eretic, rătăcit, pierdut , intolerant...
 DE CE CREDEŢI CĂ I-AU FOST DATE ISRAELULUI LEGI ATÂT DE
COMPLEXE ŞI DETAILATE DE ÎNCHINARE ŞI VIAŢĂ? Pentru a-i forma şi
dezvolta un simţ critic; a-i învăţa să deosebească!

9. Acestă poziţie sabotează rolul sacru al Bisericii din două puncte de vedere biblice:
 (1Tim.3:15) Fiindcă, Biserica a fost rânduită de Dumnezeu să fie, CASA,
STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI!
 Fiindcă, în Ioan 17:17-21 se spune: "Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău
este adevărul...Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin
adevăr. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin
cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată eşti în Mine şi Eu în Tine; ca,
şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis"
 Deci, e pe tocmai dos! Adevărata unitate este înrădăcinată în adevăr. Unitatea
spirituală fără adevăr biblic este compromiţătoare! Unitatea pentru care Isus s-a
rugat este precedată şi urmată de sfinţirea în adevăr. Părtăşia celor ce ignoră,
neglijează sau trece cu vederea doctrinele esenţiale ale Creştinismului nu este o
adevărată unitate spirituală, ci un compromis diavolesc.
 AVERTISMENT! În ultima vreme mi-a fost dat să aud cum în urma unor mari
crize economice, creştinii vor ajunge la unitate. Văzându-şi situaţia disperată,

9
 ei vor încuviinţa să abandoneze unele convingeri care i-au separat şi se vor
uni. Aceasta va fi lucrarea Domnului dinaintea sfârşitului, în urma căreia toată
lumea va vedea ridicarea în forţă a creştinilor şi o mare recoltă de suflete va avea
loc!!?? Unul dintre exponenţii acestor ideii este d-l Gene din Pennsylvania care
afirmă că a lucrat 8 ani pentru Pat Robertson şi locuieşte la o familie
penticostală din Petrila. Ceea ce el afirmă este cu desăvârşire nebiblic, pentru că
aşa cum am văzut în Ioan 17, reţeta biblică a unităţii creştinilor include, nu
exclude, ingredientul esenţial al adevărului! Chiar afirmă că în lipsa lui, acestă
unitate este imposibilă!!
 De fapt aşa cum a spus Gordon Clark, "Din moment ce adevărul este
Dumnezeu, dispreţul faţă de adevăr este un dispreţ faţă de Dumnezeu".

 ADEVĂRUL ESTE DIVIZIV ŞI EXCLUSIVIST!

Isus este Calea, şi alta nu este ! Numele dat sub cer oamenilor în care să fie
mântuiţi, este Isus, nu altul! Dacă noi susţinem că Isus este Calea, Adevărul şi
Viaţa, şi este adevărat, atunci orice altă afirmaţie este falsă. Iată caracterul
exclusivist al Adevărului. Aceasta este natura adevărului.
 EXEMPLU: Fapte 4:12
 ÎNTREBARE: În cartea Faptele Apostolilor, Petru declară că, "în nimeni altul nu
este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie
să fim mântuiţi". El spune că doar prin Isus, oamenii pot fi mântuiţi. Nu este
acesta exclusivism şi obtuzitate? Ce se va întâmpla cu păgânii sinceri sau membrii
sinceri ai altor religii, ca budiştii, hinduşii, etc.? Îi va trimite Dumnezeu în iad
fiindcă cred într-un alt nume?
 RĂSPUNS: Pentru un răspuns adecvat la aceste întrebări sunt necesare nişte
observaţii. Întâi de toate, sinceritatea nu constituie un test al adevărului. Mulţi
oameni au greşit şi încă pot greşi, din sinceritate. Biblia confirmă această
observaţie adevărată spunând în Proverbe 14:12 că, "multe căi pot părea bune
omului, dar la urmă se văd că duc la moarte".
 În al doilea rând, adevărul este prin însăşi natura lui, exclusivist. Adevărul că "doi
plus trei, fac cinci" este foarte exclusivist. Nu îngăduie o altă concluzie, nu dă un
alt rezultat. Acelaşi lucru rămâne adevărat în sistemul de valori sociale. Afirmaţii
ca, "rasismul este greşit" sau "oamenii nu ar trebui să fie cruzi", sunt de asemenea
foarte exclusiviste. Nu tolerează alte alternative.
 În al treilea rând, toate afirmaţiile adevărate sunt exclusiviste. De exemplu, dacă
umanismul este adevărat, atunci oponenţii lui greşesc. Dacă ateismul este
adevărat, atunci toţi cei ce cred în Dumnezeu greşesc. Fiecare afirmaţie
adevărată o exclude pe opusul ei. Ca prin urmare, dacă Isus este singura cale la
Dumnezeu, atunci nu mai există o alta. Această afirmaţie nu este mai exclusivistă
decât alte afirmaţii adevărate. Întrebarea care ar trebui să se pună este dacă
10
 afirmaţia e adevărată!
 Argumentul de necontestat al veridicităţii acestei afirmaţii, deci că Isus este
singura cale de mântuire este învierea Lui din morţi. Acest eveniment este cel ce
autentifică toate celelalte afirmaţii făcute de el, adeverindu-le.
 După aceea, Noul Testament subliniază în repetate rânduri că Isus este singura
cale de mântuire. Isus a spus, "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu
vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6).
 De asemenea, în Ioan 10:9, Isus a afirmat că El este Uşa, după ce în versetul 1 a
insistat că, "cine nu intră pe uşă...este un hoţ şi un tâlhar". Apostolul Pavel a
adăugat în 1Timotei 2:5 că, "este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor
între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos".
 Pe lângă mărturia documentară a Noului Testament care adevereşte pretenţia de
exclusivitate a căii de mântuire numai prin Isus, avem şi mărturia istorică a învierii
Lui. Acestea sunt probe mai mult decât suficiente pentru a valida o astfel de
afirmaţie şi a inspira încredere.
 Nimeni nu spune că dragostea sau unitatea nu sunt importante. Noi trebuie să
ne iubim unii pe alţii aşa cum Hristos ne-a iubit. Trebuie să fim uniţi aşa cum El
este una cu Tatăl. Dar toate acestea se dobândesc pornind de la adevărul
necompromiţător, absolut al Scripturii. Aceste deziderate se pot atinge doar
bazându-ne pe adevărul Cuvântului Său.
 Filipeni 1:9 şi Coloseni 1:9

10. Cum s-a ajuns să se creadă că în calea unităţii stă tocmai adevărul biblic?
 RĂSPUNS : EXISTENŢIALISMUL EPOCII!
 RELATIVISMUL MORAL: Aproape întreaga societate respinge revelaţia
biblică. Nu mai există în societate nici un standard pentru adevăr şi minciună.
Curentul umanist a redus fiecare păcat la nimic mai mult decât o curiozitate,
sau la o orientare diferită în viaţă. (Vezi, interpretarea homosexualităţii: "a avea o
orientare sexuală diferită; un stil de viaţă alternativ").
 O societate în care nu se mai face nici o evaluare morală. În loc de a fi şocată,
lumea este plăcut impresionată de forţarea limitelor. Eşecul bisericii de a
discerne se reflectă în cultura şi societatea în care noi trăim. Din clipa când şi-a
pierdut puterea de a deosebi binele de rău, revărsarea răului în lume, a fost şi
mai mare.
 Cineva a spus că, "Prigoana întăreşte Biserica, dar confuzia (doctrinară) o
slăbeşte".
 Priviţi la discoteca copiilor de la subsolul Casei de Cultură din Petroşani. Cât de
rău se mai poate ajunge? Până unde vom împinge limita bunului-simţ?
 LIPSA DE DISCIPLINĂ PERSONALĂ A MEMBRILOR BISERICII,
prezenţa celor "trei D" fatali, în viaţa credincioşilor : dezorganizare + dezordine
11
 + dezorientare!!

12