IOSAFAT

GBV Dillenburg
C.H.M.

BUCURESTI
1995
GBV Dillenburg
ADUNAREA CRETIN
BUCURESTI
STR. DR. FELIX 40-42
1995

2
 Iesii din mijlocul lor si
desprii-v de ei

(2 Corinteni 6.17)

GBV Dillenburg

3
GBV Dillenburg

4
 P arcurgnd istorisirea biblic
referitoare la mpriile lui Israel si Iuda, dup
desprirea lor sub Roboam, recunoastem cu usurin
deosebirea profund care exist ntre ele.
Sirul de mprai ai lui Israel de la Ieroboam la Ozia

GBV Dillenburg
nu este dect o trist succesiune de oameni care fac ce
este ru naintea lui Dumnezeu, astfel c vom cuta
zadarnic vreo excepie. Chiar Iehu, care dovedise
atta rvn si energie ca s nimiceasc idolatria, a
dovedit mai trziu c inima lui era departe de a fi
dreapt naintea lui Dumnezeu. n adevr, un nor gros
de idolatrie pare s fi acoperit toat casa lui Israel,
pn n ziua cnd cele zece seminii au fost duse
dincolo de Babilon si mprstiate printre neamuri.
Nu tot asa a fost cu Iuda. Aici gsim cteva fericite
excepii si vedem licrind, din timp n timp, raze
strlucitoare din lumina pe care Dumnezeu, n harul
Su, a promis s o pstreze la Ierusalim, din dragoste
pentru robul Su, David. Sufletul se reconforteaz ci-
tind istoria unor oameni ca Ioas, Asa, Iosia si Ezechia,
ale cror inimi erau devotate slujbei altarului si, n
consecin, exercitau o influen sfnt.
As dori s m opresc puin asupra vieii unuia
dintre acesti oameni ai lui Dumnezeu, cu ncredinarea

5
 c Domnul va face s gsim n ea folos si nvtur.
Iosafat, mprat al lui Iuda, este prezentat pentru
prima dat n 2 Cronici 17. l vedem pe Dumnezeu, n
harul Su, asezndu-Si robul ca mprat, confirmat de
popor, peste Iuda.
Prima decizie a lui Iosafat a fost s se ntreasc
mpotriva lui Israel. Acest fapt este vrednic de luat
n seam. Israel si mpratul su au fost totdeauna o
curs ntins n calea lui Iosafat. Dar la nceputul
domniei sale, ca mprat evlavios, el a fost capabil s-
si ntreasc mpria mpotriva puterii lui Israel.

GBV Dillenburg
Adesea acest fapt se observ si n istoria crestinilor.
Rul care constituie pentru ei cea mai mare curs este
acela de care s-au ferit la nceput cu cea mai mare
grij. Ct de fericii ar fi dac la spiritul de veghere ar
aduga o cunoastere mai atent a tendinelor inimii!
Dar nu este totdeauna asa, ci dimpotriv, crestinul
ajunge deseori, dup ani de veghere, s-si ngduie
lucruri de care altdat si ferea cugetul. El poate
considera aceasta ca o eliberare de spiritul legalist,
desi, mai degrab, este pierderea sensibilitii
cugetului.
Ar fi un lucru trist dac vederi mai largi ar avea ca
rezultat un spirit nepstor sau o constiin
mpietrit sau dac cunoasterea celor mai nalte
principii ale adevrului n-ar servi dect ca s-i fac
comozi, indifereni si lumesti pe aceia care mai nainte
triau n lepdare de sine si desprii de lume. Dar lu-
crurile nu sunt asa. A creste n cunoasterea adevrului
nseamn a creste n cunoasterea lui Dumnezeu si, cu

6
 ct l cunosti mai mult pe Dumnezeu, sufletul creste n
manifestrile de sfinenie practic. Constiina care
poate s treac, fr s le judece, peste lucruri din faa
crora s-ar fi retras n momente anterioare, n loc s
rmn sub aciunea adevrului lui Dumnezeu, este,
mai degrab, sub influena de mpietrire a nselciunii
pcatului.
ntreaga scen pe care o prezint capitolul 17 din 2
Cronici este plin de nvminte.
Iosafat nu numai c pstreaz cuceririle tatlui su
Asa, ci, prin strdaniilor lui, reuseste chiar s spo-

GBV Dillenburg
reasc bunstarea mpriei. Totul era bine rnduit:
Domnul a fost cu Iosafat pentru c a umblat n cele
dinti ci ale tatlui su David si n-a cutat pe
Baali; cci a alergat la Dumnezeul tatlui su si a
urmat poruncile Lui, fr s fac ce fcea Israel.
Domnul a ntrit domnia n minile lui Iosafat,
cruia tot Iuda i aducea daruri. Si a avut o mulime
de bogii si slav. Inima lui s-a ntrit din ce n ce
n cile Domnului si a ndeprtat din Iuda chiar si
nlimile si idolii (2 Cronici 17.3-6).
Inima lui s-a ntrit din ce n ce n cile Domnului.
Aceasta era taina belsugului su. Cnd inima se
ntreste n cile Domnului, totul merge bine. Dar ce
schimbare gsim n capitolul 18! Bogia lui Iosafat a
ajuns o capcan ntins de Satan n calea lui. Iosafat
a avut bogii si slav din belsug si s-a ncuscrit cu
Ahab (versetul 1). Am remarcat deja c Iosafat si-a
ntrit mpria; dar vrjmasul recurge la o tactic
mpotriva creia Iosafat nu pare s se fi pregtit: el nu

7
 i atac mpria, ci inima. El nu i se nfiseaz ca un
leu, ci ca un sarpe. Oile si boii lui Ahab impresioneaz
mai mult dect oamenii de rzboi. Dac ar fi declarat
rzboi lui Iosafat, acesta ar fi cerut ajutor de la
Dumnezeu; dar Ahab s-a ferit. Iosafat si ntrise
mpria mpotriva atacurilor lui Ahab, dar inima lui a
rmas deschis fa de ispitele venite din partea m-
pratului lui Israel. Acest lucru este foarte important.
Facem de multe ori eforturi mari mpotriva rului care
mbrac o form anume, n timp ce l lsm s ne
ptrund atunci cnd se prezint sub o alt form.

GBV Dillenburg
Iosafat se ntrise la nceput mpotriva lui Israel si
acum se aliaz prin cstorie cu mpratul lui Israel!
De ce aceast schimbare? Era vreo mbuntire n
purtarea lui Ahab? Inima lui Ahab se ntorsese spre
Domnul? Nicidecum. El era acelasi, dar cugetul lui
Iosafat si pierduse mult din sensibilitatea dinti. El s-a
apropiat de ru, s-a unit cu el, s-a atins de noroi si s-a
murdrit. El s-a ncuscrit cu Ahab. Aici era rul, un
ru care orict de ncet ar lucra, mai devreme sau mai
trziu va da roade. Cine seamn n firea lui
pmnteasc, va secera din firea pmnteasc
putrezirea; dar cine seamn n Duhul, va secera din
Duhul viaa etern (Galateni 6.8). Urmarea este de
nenlturat; principiul se mplineste inevitabil. Harul
poate birui, iertnd pcatul, dar roadele pcatului vor
aprea la vremea lor, potrivit guvernrii divine.
Domnul sterge pcatul lui David n problema cu Urie,
dar copilul moare si Absalom se revolt. Totdeauna va

8
 fi asa: dac semnm n firea pmnteasc vom secera
putrezirea. Firea pmnteasc, nu poate naste altceva.
n cazul lui Iosafat au trebuit civa ani ca s se
arate urmrile pasilor gresii pe care i fcuse. Dup
civa ani, a cobort la Ahab n Samaria. Ahab a tiat
pentru el si pentru poporul care era cu el un mare
numr de oi si boi si l-a rugat s se suie la Ramot din
Galaad (2 Cronici 18.2). Satan cunoaste terenul. El
stie dac rul a prins rdcin si dac inima este gata
s rspund ispitei. El stie c ncuscrirea dintre
mpratul lui Iuda si mpratul lui Israel nsemnase

GBV Dillenburg
primul pas pe drumul acesta fatal. Cnd un crestin se
uneste cu lumea, se expune s fie convins de ea si s
porneasc pe o cale care nu este crestin. David
primise de la mpratul Achis cetatea iclag, apoi s-a
unit cu Achis ca s lupte mpotriva lui Israel (1 Samuel
27.6). Lumea nu va da niciodat nimic unui copil al lui
Dumnezeu, fr s-i cear n schimb mult. Pentru c
mpratul lui Iuda primise ca Ahab s taie pentru el oi
si boi, el nu putea s refuze ceea ce i se cerea cu
privire la Ramot din Galaad. Poziia cea mai sigur
este de a nu datora nimic lumii. Iosafat trebuia s nu
aib nimic de-a face cu Ahab. El trebuia s rmn
curat. Domnul nu era cu Ahab, cu toate c era de dorit
s smulg una din cetile de scpare din minile
vrjmasului. Iosafat trebuia s stie c de la ru nu poi
astepta binele. Dac ne amestecm n treburile lumii,
trebuie s ne asteptm s fim nvluii n tulburrile ei.
Cetatea Ramot din Galaad fusese cndva aleas ca
cetate de scpare pentru ucigasii fr voie (vezi

9
 Deuteronom 4.43) si expediia lui Ahab avea ca scop
s o ia din nou de la mpratul Asiriei. n spatele
acestei expediii transpare o curs a vrjmasului cruia
puin i pas de cetatea de refugiu, att timp ct prin
acest mijloc poate deturna un copil al lui Dumnezeu de
pe calea curiei si a separrii de lume. Diavolul a
neles din totdeauna c obiectivele religioase si
caritabile sunt cele mai eficace pentru a-si exercita
influena asupra celor care-I aparin lui Dumnezeu. El
nu vine la ei cu propuneri evident rele si nu-l va angaja
pe un crestin s se alture lumii pentru cine stie ce

GBV Dillenburg
scopuri vinovate; stie bine c o constiin treaz l va
refuza. Mai degrab le plimb prin faa ochilor un
scop bun si de dorit, acoperindu-si planurile n mantia
religiei si a binefacerii, pentru a-i nlnui pe cei pe
care vrea s-i ademeneasc.
Exist totusi un adevr care poate elibera de
amestecul cu lumea pe orice credincios care l
respect. Apostolul Pavel ne nva, prin Duhul Sfnt,
c cei necredinciosi sunt netrebnici pentru orice fapt
bun (Tit 1.16); acest lucru este de ajuns pentru o
inim asculttoare; nu trebuie s ne unim cu astfel de
oameni. Nu conteaz ce ne propun ei, lucrare de
binefacere sau religioas. Scriptura ne spune c sunt
netrebnici, chiar dac mrturisesc c l cunosc pe
Dumnezeu. Aceste cuvinte ar trebui s ne fie de ajuns.
Dumnezeu nu poate s primeasc faptele sau darurile
celor a cror inim este departe de El; iar Biserica nu
trebuie s se uneasc cu ei chiar cnd inta lor este
ludabil. Pe tine nsui pstreaz-te curat (1

10
 Timotei 5.22) este un ndemn de folos pentru toi.
Ascultarea face mai mult dect jertfele si pzirea
Cuvntului Su face mai mult dect grsimea berbe-
cilor (1 Samuel 15.22). Ar fi fost mult mai de pre
pentru Iosafat s se fi ferit de orice intrare n contact
cu Ahab, dect s recucereasc Ramotul din minile
sirienilor presupunnd c ar fi reusit aceasta.
Iosafat a trebuit s nvee acest lucru printr-o
experien trist; n general si noi nvm astfel din
experienele noastre. Noi putem s vorbim mult
despre unele adevruri pe care le cunoastem foarte

GBV Dillenburg
puin din experien. Cnd, la nceputul carierei sale,
Iosafat se ntrise mpotriva lui Israel, nu bnuia c
mai trziu va cdea n capcana celui mai ru dintre
israelii. Singura aprare eficace mpotriva rului este
s fii, n ceea ce te priveste, n comuniune cu
Dumnezeu. Dac privim rul n lumina sfineniei
divine, vedem nu numai fapta, ci si principiul; si dac
principiul nu este bun, rezultatul nu are importan,
noi nu avem nimic de-a face cu el. Dar, ca s te com-
pori astfel fa de ru, trebuie un serios exerciiu de
inim naintea lui Dumnezeu, mult spiritualitate,
judecat de sine, rugciune si veghere. Domnul ne
acord aceste lucruri mpreun cu un cuget treaz,
sensibilizat de prezena Lui.
Sunt imprevizibile urmrile triste ale unui pas gresit
n umblarea unui copil al lui Dumnezeu. Rezultatele nu
apar totdeauna n toat amploarea lor, dar vrjmasul
are grij s se foloseasc de ele nu numai pentru a lovi
n cel care a gresit, ci si n cei care sunt martori la

11
 greseala fcut si care trebuie deci s-i suporte
consecinele. Iosafat n-a czut singur n curs, ci si-a
antrenat si poporul. Eu ca tine, a spus el lui Ahab,
apoi a adugat: si poporul meu ca poporul tu. Ce
nivel inferior si de dispreuit, pentru un om al lui
Dumnezeu! Ce teren periculos pentru poporul lui
Dumnezeu! Eu ca tine, spusese Iosafat si, pn la
urm, cuvintele lui nu s-au mplinit. Dumnezeu nu l-a
judecat ca pe Ahab. n aceasta consta scparea lui,
chiar n mijlocul teribilelor consecine ale purtrii sale
necugetate. El n-a fost ca Ahab, la sfrsitul carierei

GBV Dillenburg
sale, cu toate c s-a aliat cu el n intenia de a-i urma
planurile; el n-a fost ca Ahab, cnd acesta a fost
strpuns de o sgeat; el n-a fost ca Ahab, cruia cinii
i-au lins sngele. Domnul a fcut deosebire ntre el si
Ahab.
Atunci cnd un crestin se uneste cu lumea, pentru
un scop oarecare, religios sau filantropic, este ca si
cum ar spune (ca si Iosafat lui Ahab) eu (sunt) ca
tine. Cititorul crestin trebuie s se ntrebe: este
adevrat lucrul acesta? Este pregtit s spun asa? Nu
serveste la nimic s pretindem c nu i judecm pe
alii. Iosafat ar fi trebuit s judece, cum bine i-a spus
Iehu la ntoarcerea sa din Ramot: cum ai ajutat tu pe
cel ru si ai iubit pe cei care-L ursc pe Dumnezeu?
Cum ar fi putut el s-l cunoasc, fr s-l judece, pe
acela care-L era ru si care ura pe Dumnezeu?
Hotrt, noi nu avem nici un drept s-i judecm pe cei
din afar, dar suntem datori s ne exercitm judecata
fa de cei cu care intrm n comuniune. Aceasta nu

12
 implic n nici un fel ideea unei superioriti personale
asupra nimnui si n nici o problem. Aceasta nu n-
seamn: stai departe, nu m atinge, pentru c eu sunt
mai sfnt dect tine. Principiul de baz este: trebuie
s stau deoparte, pentru c Dumnezeu este sfnt.
Acesta este adevratul principiu. Ne separm de rul
cunoscut si manifestat pentru ceea ce este Dumnezeu,
nu pentru ceea ce suntem noi: Fii sfini, cci Eu sunt
sfnt.
Iosafat nu a stiut s menin aceast separare si,
prin greseala lui, i-a antrenat si pe alii n cderea sa.

GBV Dillenburg
Este o lecie important pentru noi. Pentru
devotamentul de care dduse dovad fa de Domnul,
se presupune c si cstigase o considerabil influen
asupra poporului su. ncrederea si afeciunea inimilor
i aparineau si, pn la un anumit punct, era drept.
Este bine ca cei care merg cu devotament s fie iubii
si s li se acorde ncredere; dar va trebui s veghem cu
grij asupra tendinei periculoase a influenei persona-
le. Nimeni fr o influen major nu ar fi putut spune:
poporul meu ca poporul tu. Ar fi spus: eu ca tine,
dar nu mai mult. Aceast mare influen ntrebuinat
n afara comuniunii cu Dumnezeu nu poate dect s
poteneze ca instrument al rului pe omul care o po-
sed.
Satan stia aceasta si cunostea poziia lui Iosafat. El
nu se apropie de un om de rnd din Iuda, ci de acela
spre care se ndreptau toate privirile si care avea cea
mai mare influen. Dac ar fi reusit s-l devieze, stia

13
 bine c ceilali l vor urma. Si asteptarea nu i-a fost
nselat.
Poate vor spune unii: ce este ru n a te altura
expediiei lui Ahab? Dac ar fi asa, un om credincios
ca Iosafat nu s-ar fi angajat la aceasta. Ct timp l vom
vedea cu noi, putem sta linistii! Dac aceast
discuie n-a avut loc n vremea lui Iosafat, n mod
sigur se face auzit n zilele noastre. Ct de frecvent
credinciosii spun: Cum ar putea fi ru n cutare sau
cutare lucru, cnd vedem atia oameni de o
credinciosie deosebit asociindu-se si ocupndu-se cu

GBV Dillenburg
ele? O astfel de gndire este gresit si rea de la un
cap la altul; este tot ce se poate spune! S fac alii ce
cred ei c este bine, noi avem rspunderea naintea lui
Dumnezeu de a ne comporta potrivit principiilor Sale.
Va trebui s fim capabili, prin har, s dm socoteal cu
smerenie, dar cu hotrre, ntr-un fel sntos si
nelept, de conduita pe care am adoptat-o, indiferent
de ce fac alii. Stim, de altfel, c oamenii cei mai buni
pot s se nsele si s se comporte nepotrivit. Ei nu sunt
si nici nu pot s fie cluz pentru noi. Dac st n
picioare sau cade este treaba stpnului su. O
pricepere spiritual, o constiin luminat de Cuvntul
lui Dumnezeu, sentimentul rspunderii personale si, n
acelasi timp, inteniile bune sunt lucrurile de care
avem nevoie cu precdere. Fr ele, drumul nostru n
via va fi nerodnic. Poate vom spune c sunt puini
oameni, sau deloc, care s poat exercita, asemenea
lui Iosafat, prin conduita lor o influen att de mare.
Ca s rspundem la aceast obiecie este necesar s ne

14
 oprim un moment asupra unui adevr neglijat, n mod
trist, n zilele noastre. Este vorba de unitatea trupului
lui Hristos, n care conduita celui mai nensemnat
mdular se rsfrnge asupra ntregului trup. Se pare c
marea nvtur a unitii Bisericii pe pmnt este
puin neleas si slab realizat chiar de credinciosii
cei mai pricepui si spirituali. Motivul este clar.
Aceast doctrin este privit din punctul de vedere al
condiiei actuale a Bisericii, mai degrab dect n felul
prezentat de Noul Testament, ceea ce face ca ea s nu
poat fi neleas.

GBV Dillenburg
Dac lum drept cluz Scriptura, care spune:
Dac sufere un mdular, toate mdularele sufer
mpreun cu el, orice dificultate dispare. Acest
principiu nu avea nici o aplicaie n timpul mpratului
Iosafat, pentru c trupul lui Hristos nu exista nc.
Toate mdularele erau scrise n cartea lui Dumnezeu,
dar, n fapt, nu exista nici unul. Ele erau doar n
planurile lui Dumnezeu, care nu fuseser nc
realizate. Si chiar dac Iosafat a antrenat pe muli prin
influena pe care o exercita, aceasta nu avea legtur
cu principiul de mai sus. Ei nu sufereau n urma
hotrrii unuia singur, ca fiind un singur trup; ei se
rtciser urmnd exemplul unuia singur. Deosebirea
este foarte mare. Nu exist nici un mdular al Bisericii,
orict de nensemnat, al crui mers si conduit s nu le
afecteze ntr-o msur oarecare pe toate celelalte:
Noi toi, n adevr, am fost botezai de un singur
Duh, ca s alctuim un singur trup, fie iudei, fie greci,
fie robi, fie liberi; si toi am fost adpai dintr-un

15
 singur Duh (1 Corinteni 12.13). Iat de ce, dac
mersul unui credincios este neatent, dac nu trieste n
prtsie cu Dumnezeu, dac nu se roag, dac nu
vegheaz si nu se cerceteaz, el face ru ntregului
corp, n timp ce, invers, dac mersul i este sntos si
plin de vigoare spiritual, el favorizeaz binele tuturor.
Iosafat nu a cedat fr lupt cererilor lui Ahab. Se
poate vedea un cuget nelinistit cnd spune: ntreab
acum, te rog, Cuvntul Domnului. Cerea n zadar
cluzire, dup ce spusese: Eu ca tine si poporul meu
ca poporul tu vom merge la lupt mpotriva lui cu

GBV Dillenburg
tine (2 Cronici 18.3). Este o batjocur s ceri clu-
zire dup ce ai luat hotrrea; si totusi, ct de frecvent
procedm asa! De cte ori decidem ce vom face si
dup aceea cerem lui Dumnezeu s ne cluzeasc!
Aceasta nseamn s-L cinstesti pe Dumnezeu cu
buzele, n timp ce inima este rzvrtit mpotriva Lui.
n loc s obinem cluzirea cerut, nu ne putem teme
oare c vom fi condusi de un duh de minciun?
Ahab nu ducea lips de consilieri. El a strns
imediat patru sute de profei, toi gata s-l
sftuiasc dup dorina inimii sale. Suie-te, spun ei, si
Dumnezeu o va da n minile mpratului. Era ceea ce
dorea el. Nu este de mirare c Ahab a fost deplin
mulumit de astfel de profei; i convenea de minune.
Cu siguran c Iosafat n-ar fi trebuit s-i recunoasc
ca profei ai lui Dumnezeu, cum de altfel a si fcut,
cnd a zis: Nu mai este aici nici un profet al
Domnului? Dac ar fi fost credincios Domnului, el ar
fi trebuit s infirme pe loc competena acestor profei

16
 mincinosi n a da un sfat. Dar, vai, el ncurajeaz din
plin religia lumii si pe slujitorii si. El nu se poate
hotr s rneasc sentimentele lui Ahab, com-
portndu-se cu credinciosie n privina profeilor si.
S-ar fi putut crede c ei erau toi oameni la locul lor.
Este foarte trist s ai o atitudine de inim care s te
fac incapabil n a da o mrturie clar de credinciosie
mpotriva lucrrilor lui Satan!
Trebuie s fim largi, se spune; trebuie s evitm
s rnim sentimentele oamenilor; peste tot sunt
oameni cinstii. Dar adevrul este adevr. Nu putem

GBV Dillenburg
s lum adevrul drept minciun si minciuna drept
adevr. Dac nu este dorina ascuns de a te avea bine
cu lumea, nimic nu va conduce la aceast comportare
indiferent fa de ru. Dac dorim s fim n termeni
buni cu lumea, atunci mcar s-o facem pe socoteala
noastr, nu n detrimentul adevrului lui Dumnezeu.
Se spune adesea: adevrul trebuie prezentat sub
form atrgtoare; n realitate, aceasta nseamn s
faci din adevr ceva variabil, elastic, care poate lua
orice dimensiune si form adaptabil gusturilor si
obiceiurilor celor care ar dori bucurosi s-l fac s
dispar. Dar adevrul nu se las tratat astfel; el nu se
poate cobor la nivelul lumii. Cei care pretind c-l
apr pot s-l trateze n felul acesta, dar el rmne n-
totdeauna acelasi martor sfnt, curat si credincios, m-
potriva lumii si a cilor ei. El va vorbi cu claritate,
dac vocea lui nu va fi nbusit de practicile celor
care-l mpart nedrept. Cnd Iosafat a cobort att de
jos nct s-i recunoasc pe falsii profei, pentru a fi

17
 pe placul lui Ahab, unde s gsesti o mrturie clar
pentru Dumnezeu? Totul pare s coboare la acelasi
nivel, iar vrjmasul tinde s aib cale liber. Vocea
adevrului este redus la tcere, profeii prezic fals,
Dumnezeu este uitat. Asa este totdeauna. ncercarea
de a adapta adevrul la gndirea celor din lume nu
poate duce dect la un total insucces. Nu exist
posibilitate de apropiere. Adevrul s rmn la
nlimea sa cereasc si sfinii s-i rmn alturi, cu
fermitate, ndemnndu-i pe cei pctosi s ocupe si ei
un astfel de loc; s nu coboare la problemele si

GBV Dillenburg
obiceiurile josnice si rele ale lumii si s ia seama s nu
rpeasc, att ct ine de ei, tisul si puterea adevru-
lui. Este mai de pre s lsm s se vad limpede
contrastul dintre adevrul lui Dumnezeu si cile
noastre, dect s ncercm s le identificm aparent, n
timp ce, n realitate, ele nu au nici o contingen.
Adesea se imagineaz prezentarea adevrului, fa
de cei din lume, asociat de efortul de a ne conforma
felului lor de via; dar prin aceasta, n loc de a-l
prezenta, l expunem la dispre. Cu siguran, Iosafat
n-a slujit cu nimic cauzei adevrului, aliniindu-se
felului de a vedea al lui Ahab si recunoscnd drepturile
falsilor profei. Omul care se pune de acord cu lumea
va fi vrjmas al lui Hristos si al ucenicilor Si. Nu va
putea fi altfel: Prietenia lumii este vrjmsie cu
Dumnezeu; cine vrea s fie prieten cu lumea se face
vrjmas al lui Dumnezeu.
Cele de mai sus capt o confirmare deplin n cazul
lui Iosafat. El devine prietenul si tovarsul lui Ahab,

18
 care-l ura pe Mica, slujitorul lui Dumnezeu; iat cu ce
consecine. Fr s-l persecute deschis pe acest
martor credincios si drept, el face un lucru ru,
asistnd alturi de Ahab si vznd cum profetul
Domnului este nti btut si apoi aruncat n nchisoare,
pentru simplul motiv c nu vrea s mint pentru
plcerea unui rege ru si n acordul celor patru sute de
falsi profei.
Ce va fi simit Iosafat, vzndu-l pe fratele su
btut si ntemniat din pricina credinciosiei sale, ca
martor mpotriva unei expediii n care era el nsusi

GBV Dillenburg
angajat! Dar aceasta era poziia n care l-a plasat
obligatoriu aliana sa cu Ahab; el nu putea evita s fie
martorul acestor acte de rutate si s participe la ele.
Cnd cineva se asociaz cu lumea, trebuie s mearg
pn la capt. Vrjmasul nu se mulumeste cu
jumti de msur; dimpotriv, el va depune toate
eforturile de a-l mpinge pe un sfnt care a iesit din
comuniunea cu Dumnezeu pn la ultimele limite ale
rului. nceputul rului este ca si cum ai da drumul la
ape. Dar micile nceputuri conduc la urmri grozave.
nti nu este dect o atingere a rului, ca de la distan-
; apoi, treptat, se face o apropiere care se strnge,
iar n final este o scufundare deplin, din care nimic,
afar de intervenia pozitiv a lui Dumnezeu, nu ne
mai poate scoate.
Iosafat s-a ncuscrit cu Ahab; apoi a acceptat
ospitalitatea sa; s-a lsat apoi convins s se asocieze
pe fa cu el si, n sfrsit, ia locul lui Ahab n btlia de
la Ramot din Galaad. El spusese: Eu ca tine si Ahab

19
 l-a luat pe cuvnt, astfel c i-a spus: Vreau s-mi
schimb hainele, ca s m duc la lupt; dar tu, mbrac-
te cu hainele tale (2 Cronici 18.29). Astfel Iosafat si-a
dezbrcat identitatea att de bine n faa lumii, nct se
spune: cnd au zrit mai-marii carelor pe Iosafat, au
zis: Este mpratul lui Israel. Grozav poziie pentru
Iosafat! S se vad acolo, reprezentndu-l pe cel mai
ru mprat al lui Israel si luat drept el, ce trist
dovad a pericolului de a te asocia cu oamenii din
lume! Iosafat a fost fericit c Domnul n-a inut cont
de ceea ce i-a spus el lui Ahab: Eu ca tine. Domnul

GBV Dillenburg
stia c Iosafat nu este Ahab, chiar dac, lund locul
lui, a putut fi luat drept acesta. Harul a fcut deosebire
ntre ei si drumul lui Iosafat trebuia s arate ce a fcut
harul pentru el. Dar, glorificat fie Domnul, El stie s-i
scape din ncercare pe oamenii evlaviosi si, n mila Sa,
El l-a scpat pe srmanul Su slujitor de rul n care
singur s-a aruncat si n care ar fi pierit, dac mna
puternic a lui Dumnezeu nu s-ar fi ntins ocrotitoare
spre el. Iosafat a scos un ipt. Domnul l-a ajutat si
Dumnezeu i-a ndeprtat de la el .*
Cum Se comport Dumnezeu fa de poporul Su
rscumprat? Mergnd naintea alor Si n slbiciunile

*
NOTA AUTORULUI. Cititorul ar putea observa c n acest
verset Dumnezeu este prezentat sub dou nume diferite.
Domnul este numele care exprim relaia Sa cu slujitorul
Su n strmtorare relaie n har; n timp ce numele
Dumnezeu arat controlul suprem pe care-l exercit
asupra conductorilor sirieni. Deosebire divin!

20
 lor si suplinind toate nevoile lor. Cum ine El n mna
Sa puternic inimile tuturor oamenilor, direcionndu-
le cum i place! n general, persoanele nentoarse la
Dumnezeu folosesc expresia Dumnezeu, mai curnd
dect Domnul sau Stpnul. Ei gndesc la
Dumnezeu ca la cineva care exercit o influen de la
distan, mai curnd dect la cineva de care esti
apropiat sau cu care esti n relaie. Iosafat stia cine era
Acela care l-a ajutat. Sefii sirieni nu stiau cine este
Acela care i-a ndeprtat.
Ne gsim n momentul decisiv al acestei perioade

GBV Dillenburg
din viaa lui Iosafat. Vedea bine poziia n care se
asezase cu voia lui, dar, nenelegnd rul moral din
conduita sa, nu vedea pericolul la care era expus. Prins
n strnsoare de conductorii sirienilor, a simit ce
nseamn s iei locul lui Ahab. Din fericire pentru el, n
adncul disperrii sale, la captul puterilor, a putut s
priveasc si s strige ctre Domnul. Dac n-ar fi fost
asa, sgeata ascuit a dusmanului l-ar fi strpuns si ar
fi cunoscut urmarea dureroas a alianei sale
nelegiuite. Iosafat a scos un ipt si iptul su a
urcat la Domnul, ale Crui urechi sunt totdeauna
deschise pentru cei care I se adreseaz n nevoia lor.
Petru a iesit afar si a plns cu amar. Fiul risipitor a
zis: M voi scula, m voi duce la tatl meu. Tatl
su a alergat la el, a czut pe grumazul lui si l-a srutat
mult. Asa procedeaz totdeauna Dumnezeul harului
fa de cei care, nelegnd c sunt puuri crpate,
care nu in ap, se ntorc la El, izvorul apelor vii. Toi
cei care simt c s-au ntors ntr-o oarecare msur de

21
 la Hristos, lsndu-se antrenai n vrtejul acestui
secol, s se ntoarc din drum, cu supunere si poc-
in, la Acela care a spus: Iat, Eu stau la us si bat.
Dac aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra
la el, voi cina cu el si el cu Mine (Apocalipsa 3.20).
Ct de diferit a fost soarta lui Ahab! Cu toate c a
fost rnit de moarte, el a stat n carul su pn seara,
ncercnd s-si ascund slbiciunea si s-si vad
ndeplinit dorina. Nici un strigt de umilin, nici o
lacrim de cin, nici o privire n sus, nimic altceva
dect ceea ce s-a artat n toat viaa sa. A murit asa

GBV Dillenburg
cum a trit, fcnd ce este ru naintea Domnului. Ct
de inutile au fost toate eforturile lui de supravieuire!
Moartea l-a cuprins si, cu toate c s-a strduit timp de
cteva ore s salveze aparenele, a murit pe la apusul
soarelui. Grozav sfrsit al omului care s-a vndut ca
s fac ce este ru naintea Domnului (1 Cronici
21.25). Cine ar dori s fie prieten cu lumea? Cine este
acela care, stiind valoarea unei viei simple si curate,
ar vrea s se uneasc cu lumea n dorinele si cutrile
sale si n felul ei de a tri? Cine dintre cei care doresc
un sfrsit linistit si fericit al vieii lor, ar cuteza s se
lege de destinele lumii?
Drag cititor credincios, s ne silim, cu ajutorul lui
Dumnezeu, s scuturm influena lumii si s ne
curim cile. Noi nu ne putem imagina ndeajuns ct
de usor alunec ea n noi. Vrjmasul caut nti s ne
devieze de la deprinderile cu adevrat simple si
crestinesti si, treptat, cdem si suntem antrenai n
curentul gndurilor lumii. Oh! S veghem, cu o sfnt

22
 gelozie si cu o constiin sensibil, mpotriva
apropierii rului, de team ca nu cumva cuvintele so-
lemne ale profetului s ni se potriveasc: Prinii ei
erau mai strlucitori dect zpada, mai albi dect
laptele; trupul le era mai rosu dect mrgeanul, faa le
era ca safirul; (dar ce schimbare!) nfisarea le este
mai negricioas dect funinginea, asa c nu mai sunt
cunoscui pe ulie, pielea le este lipit de oase, uscat
ca lemnul (Plngeri 4.7-8).
S aruncm acum o privire asupra capitolului 19.
Vedem aici urmrile binecuvntate ale ncercrii prin

GBV Dillenburg
care a trecut Iosafat: mpratul lui Iuda s-a ntors n
pace acas la Ierusalim. Fericit scpare! Dumnezeu
a intervenit si l-a scos din laul psrarului si, fr
ndoial, inima sa era plin de recunostin fa de
Acela care a fcut deosebire ntre el si Ahab, cu toate
c el spusese: Eu (sunt) ca tine. Ahab coborse n
groap, n rusine si degradare, n timp ce Iosafat se
ntorcea n pace n casa lui. Dar ce lecie nvase el!
Ct de important era pentru el s-si aminteasc c a
fost att de aproape de marginea prpastiei! Totusi
Domnul avea s-i spun cteva lucruri, referitor la
ceea ce fcuse el. Cu toate c i-a ngduit s se
ntoarc n pace la Ierusalim, fr s fie nspimntat
de dusman, Domnul voia s-i vorbeasc constiinei
sale n privina pcatului su. El l-a condus departe de
cmpul de lupt, pentru a i se adresa n particular:
Iehu, fiul profetului Hanani, i-a iesit nainte si a zis
mpratului Iosafat: cum de ai ajutat tu pe cel ru si
ai iubit pe cei ce ursc pe Dumnezeu? Din pricina

23
 aceasta este mniat Domnul pe tine (2 Cronici 19.2-
3). Era o chemare solemn care si-a atins inta.
Iosafat a mai fcut o cltorie prin mijlocul
poporului, de la Beer-Seba pn la muntele lui
Efraim, si i-a adus napoi la Domnul, Dumnezeul
prinilor lor (versetul 4). Tu, deci, dup ce te vei
ntoarce la Dumnezeu, s ntresti pe fraii ti (Luca
22.32), a spus Domnul lui Petru. Asa a fcut Petru si
asa a fcut mpratul Iosafat. Este mare lucru atunci
cnd, prin mila Domnului, greselile si lipsurile duc la
asemenea rezultate. Doar harul divin poate face

GBV Dillenburg
aceasta.
Dup ce l-am vzut pe Iosafat mpresurat de mai-
marii carelor siriene, l vedem parcurgnd ara, n lung
si n lat, ca s nvee pe fraii si frica de Domnul; si
atunci nu putem dect s strigm: Iat ce a fcut
Domnul! Iosafat era omul care putea spune astfel.
Experimentase fructele amare ale unui cuget nepstor
si acum putea cel mai bine s spun: Luai seama la
ce vei face! Dup lepdarea sa, Petru a reluat
prtsia cu Domnul si a fost instrumentul folosit
pentru a-i acuza pe iudei c au fcut acelasi lucru si
pentru a le prezenta acelasi snge preios, care i-a
eliberat cugetul de povara pcatului su. n acelasi fel
Iosafat, reabilitat, aproape de Dumnezeu, revine din
btlia de la Ramot din Galaad pentru a face s rsune
n urechile frailor si avertismentul solemn: Luai
seama la ce vei face! Cel care abia scpase din
capcan era calificat s spun n ce const ea si cum se
poate scpa.

24
 S remarcm care este trstura de caracter a
Domnului asupra creia Iosafat atrage aici atenia: la
Domnul Dumnezeul nostru, nu este nici o nelegiuire,
nici nu se are n vedere faa oamenilor, nici nu se
primesc daruri (2 Cronici 19.7). Capcana lui pare a
fi fost darul lui Ahab: Ahab a tiat pentru el si pentru
poporul care era cu el un mare numr de oi si boi si l-a
rugat s se suie la Ramot din Galaad (2 Cronici 18.2).
Ospitalitatea lui Ahab i-a nduplecat inima, apoi a fost
lesne antrenat de argumentele mpratului lui Israel.
Este ca si cu Petru care, ndat ce a fost primit ca s se

GBV Dillenburg
nclzeasc la foc n curtea marelui preot, s-a lepdat
de Domnul. Noi nu vom putea discuta niciodat cu un
duh linistit argumentele si sugestiile lumii, att timp
ct respirm atmosfera sa si acceptm avansurile sale.
Afar din lume si independeni de ea este cea mai
bun poziie pentru a-i ndeprta propunerile si pentru
a triumfa asupra corupiei sale.
Este folositor s remarcm c, dup reabilitarea sa,
Iosafat insist asupra acelei trsturi de caracter a lui
Dumnezeu pe care el o trecuse cu vederea, lucru care
l-a dus la o grav alunecare. Prtsia cu Dumnezeu
este cea mai puternic ocrotire mpotriva tuturor
ispitelor, pentru c nu exist pcat care s ne
ispiteasc si cruia Dumnezeu s nu-i poat sta m-
potriv. Nu putem evita rul dect prin prtsia cu
binele. Iat un adevr care, pe ct este de simplu, pe
att este de practic. Dac Iosafat ar fi fost n prtsie
cu Dumnezeu, n-ar fi putut fi n comuniune cu Ahab.
Putem spune c este singurul fel acceptat de

25
 Dumnezeu de a pune problema asocierii cu lumea. S
ne ntrebm: asocierea noastr cu lumea, oricare ar fi
ea, este n acord cu prtsia noastr cu Dumnezeu? n
realitate, aceasta este problema. Este o ticlosie s
participi la toate binecuvntrile care decurg din
Numele lui Hristos si, n acelasi timp, s dezonorezi
acest Nume, amestecndu-te cu oamenii din lume pe
acelasi teren cu ei. Ce lesne se rezolv toate lucrurile
cnd ne situm n prezena divin si sub puterea p-
trunztoare a adevrului lui Dumnezeu: ai ajutat tu
pe cel ru si ai iubit pe cei care ursc pe Domnul?

GBV Dillenburg
Adevrul smulge toate vlurile minciunii pe care
inima care a pierdut prtsia cu Dumnezeu obisnuieste
s le arunce asupra lucrurilor. Numai cnd adevrul si
arunc razele sale ptrunztoare asupra cii noastre,
putem vedea lucrurile n adevrata lor lumin. S re-
marcm felul n care adevrul dumnezeiesc smulge
vlul de pe faptele lui Ahab si ale Izabelei. Izabela
voise s arunce o frumoas mantie peste rutatea ei
revolttoare. Scoal-te, i spune ea mpratului, si
ia n stpnire via lui Nabot din Isreel, care n-a vrut s
i-o dea pe pre de argint, cci Nabot nu mai trieste,
a murit. Asa expune ea situaia; dar iat cum o
nfiseaz Dumnezeu: Asa vorbeste Domnul: Nu
esti tu un ucigas si un ho? Cu alte cuvinte: nu ai ucis
si ai furat? Dumnezeu Se ntemeiaz pe realiti.
naintea Lui, oameni si lucruri si iau locul si valoarea
proprie: frumoasele nfisri exterioare, prefctoria,
preteniile nu nseamn nimic. Totul este adevrul.
Asa era cu Iosafat. Scopul su care n ochii

26
 oamenilor putea s par religios nu era, potrivit
judecii divine, dect un ajutor dat celui ru si o
afeciune vinovat pentru cei care-L ursc pe
Dumnezeu. n timp ce, poate, oamenii l aplaudau,
Domnul era mniat pe el: din pricina aceasta este
mniat Domnul pe tine (2 Cronici 19.2).
Cu toate acestea, Iosafat avea motiv s fie
recunosctor pentru lecia folositoare pe care o
nvase din cderea sa. Aceasta l deprinsese s
continue s mearg n team de Dumnezeu si s se
strduiasc s-i nvee si pe alii. Nu era puin lucru!

GBV Dillenburg
Este adevrat c era un mod trist si dureros de a
nva, dar este bine cnd nvm chiar din cderile
noastre si cnd putem recunoaste, printr-o experien,
marele ru pe care l aduce amestecul cu lumea. Dum-
nezeu doreste ca s simim acest lucru la cel mai nalt
nivel si s ne continum drumul temndu-ne de
legturile cu lumea si de tendina noastr de a ne lsa
murdrii de ele. Vom putea astfel s-i nvm cu
eficacitate pe alii, vom fi n msur s le spunem cu
oarecare autoritate: Luai seama la ce vei face si
Domnul s fie cu cel care va face binele (2 Cronici
19.11).
Capitolul 20 ni-l prezint pe Iosafat n mprejurri
cu mult mai fericite dect capitolul 18. El trece acum
prin ncercare, datorit atacurilor dusmanilor lui Iuda:
Dup aceea, fiii lui Moab si fiii lui Amon si cu ei
niste maonii au pornit cu rzboi mpotriva lui Iosa-
fat (2 Cronici 20.1). Este infinit mai puin de temut
pentru Iosafat de a fi expus la ostilitatea vrjmasului,

27
 dect ateniei lui Ahab. n primul caz el este gata s se
abandoneze n mna lui Dumnezeu, n timp ce, n
cellalt, este gata s cad n cursa lui Satan. Este de
dorit pentru un om al lui Dumnezeu s se situeze n
opoziie fa de dusmanii lui Dumnezeu si nu n
relaie cu ei. Nu putem conta n nici un fel pe simpatia
si cluzirea divin, dac ne unim cu vrjmasii
Domnului. Zadarnic a ntrebat Iosafat pe Domnul ntr-
o problem despre care stia c este rea. Nu este
acelasi lucru n situaia de fa. El avea dreptate cnd
si-a ndreptat faa s caute pe Domnul si a vestit un

GBV Dillenburg
post pentru tot Iuda. Nu este un lucru de glum.
Nimic nu-l face mai bine pe cel credincios s se
despart de lume, dect ncercarea care vine din partea
ei. Cnd lumea ne surde, suntem n pericol de a fi
atrasi de ea; dar cnd ne amenin, suntem mpinsi n
fortreaa noastr; acest lucru este bun si de dorit.
Iosafat n-a spus unui moabit sau unui amonit: Eu
ca tine; el stia bine c nu era asa, pentru c, prin ceea
ce fceau, nu-l puteau determina s gndeasc astfel.
Este necesar cunoasterea adevratei noastre poziii n
raport cu lumea. Trei puncte deosebite sunt formulate
n cuvintele pe care Iosafat le adreseaz Domnului
(versetele 6-12): 1) Mreia lui Dumnezeu; 2)
Fgduina fcut lui Avraam, referitoare la ar; 3)
ncercarea vrjmasului de a-i izgoni din ar pe
urmasii lui Avraam. Rugciunea mpratului este
preioas si instructiv plin de nelepciune divin.
El face din acest atac o chestiune care se rezolv
exclusiv ntre Dumnezeul lui Avraam si fiii lui Moab si

28
 Amon, mpreun cu cei din muntele Seir. Asa
procedeaz totdeauna credina si rezultatul va fi
mereu acelasi.
Ei vin, spune el, s ne izgoneasc din mostenirea
Ta, pe care ne-ai dat-o n stpnire. Ct este de
simplu! Ei vor s ia ceea ce ne-ai dat Tu! Cu alte
cuvinte, Dumnezeu era chemat ca s-Si menin
legmntul. O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu
pe ei? Cci noi suntem fr putere naintea acestei
mari mulimi care nainteaz mpotriva noastr si nu
stim ce s facem, dar ochii nostri sunt ndreptai spre

GBV Dillenburg
Tine! Putem spune cu ceritudine c biruina era
asigurat aceluia care putea vorbi astfel lui Dumnezeu.
Si Iosafat a neles lucrul acesta, pentru c, n nvoire
cu poporul, a numit niste cntrei care, mbrcai cu
podoabe sfinte si mergnd naintea ostirii, ludau pe
Domnul si ziceau: Ludai pe Domnul, cci ndurarea
Lui ine n veac. Numai credina putea s cnte un imn
de laud chiar nainte de nceperea luptei.
Credina se bizuie totdeauna pe promisiune.
Credina care dduse lui Avraam sigurana c
Dumnezeu va da n stpnire urmasilor si ara
Canaanului ddea acum lui Iosafat sigurana c o va
pstra. El nu avea nevoie s astepte biruina pentru a
luda; se bucura deja de rezultatele ei depline.
Credina putea spune: Tu ai condus pe poporul
acesta pn la locuina sfineniei Tale, desi n acel
moment poporul nu era dect la intrarea n desert. Dar
ce priveliste ciudat pentru vrjmasii lui Iosafat, ca n
loc de arme, aceast oaste s fie nzestrat cu

29
 instrumente muzicale! Era cam acelasi principiu de
lupt cu cel pe care si l-a nsusit Ezechia cnd s-a
acoperit cu un sac n loc de o platos (Isaia 37.1).
De fapt era acelasi principiu, pentru c amndoi
nvaser la aceeasi scoal si luptau sub acelasi steag.
Este de dorit c lupta noastr cu veacul n care trim
cu moravurile, obiceiurile si aforismele lui s se
alinieze principiului bine cunoscut: Pe deasupra tutu-
ror acestora, luai scutul credinei, cu care vei putea
stinge toate sgeile arztoare ale celui ru (Efeseni
6.16). Ce deosebire este ntre Iosafat, care luase locul

GBV Dillenburg
lui Ahab la Ramot, si Iosafat, care lupt, cu ajutorul
Domnului, mpotriva vrjmasilor moabii! Era un
contrast puternic sub toate aspectele. Felul de a cuta
ajutorul si cluzirea lui Dumnezeu era diferit, felul de
a proceda n lupt difer, de asemenea; si ce rezultate
diferite! n loc s se vad coplesit de vrjmasi si s
strige n pericol din adncul disperrii sale, l vedem
unindu-se cu inimile care-L ludau pe Dumnezeul
prinilor lor, care le dduse biruina fr s fie nevoie
s dea nici o lovitur mcar, fcnd pe vrjmasii lor s
se omoare ntre ei si conducndu-i cu gingsie, din
ntunecata vale Acor (tulburare), n valea Beraca
(binecuvntare). Fericit schimbare! Acest exemplu ne
conduce s cutm o cale mai hotrt de desprire,
ntr-o permanent dependen de harul si credinciosia
lui Dumnezeu.
Valea Beraca sau a binecuvntrii, unde au
binecuvntat pe Domnul, este totdeauna locul unde
vrea s ne conduc Duhul lui Dumnezeu, dar nu o

30
 poate face att timp ct noi ne unim cu ahabii acestei
lumi, cu scopul de a-i ajuta n planurile lor. Cuvntul
din partea lui Dumnezeu este: Iesii din mijlocul lor si
desprii-v de ei, zice Domnul; nu v atingei de ce
este necurat si v voi primi. Eu v voi fi Tat si voi
mi vei fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic
(2 Corinteni 6.17-18).
Este nsemnat lucru s vezi cum ndeletnicirile
mondene stnjenesc si chiar distrug duhul de laud.
Ele sunt potrivnice acestui duh si, dac ne cuprind, vor
conduce la profunde nelinisti si la renunarea fis si

GBV Dillenburg
complet la orice aparen de evlavie. Din fericire, Io-
safat s-a comportat ntr-un mod potrivit. El a fost
smerit, reabilitat si introdus apoi ntr-o mai mare
binecuvntare. Ar fi trist, n adevr, ca cineva s se
cufunde ntr-o via monden, n sperana c va fi
condus pe un drum asemntor cu cel al lui Iosafat.
Experien zadarnic si nseltoare! Asteptare
vinovat! Cine dintre aceia care apreciaz valoarea
unei umblri n curie, n liniste si pace, ar putea,
chiar si pentru un moment, s admit un astfel de
gnd? Domnul stie s izbveasc din ispit pe cei
drepi, dar ne vom arunca noi de bunvoie n ispit
din pricina aceasta? Domnul s ne pzeasc de asa
ceva!
Si, n acelasi timp, cine poate ptrunde adncimile
inimii omenesti adncimile rutii sale? Cine poate
s dezlege labirintul vicleniilor ei? Si-ar fi imaginat
cineva c, dup niste lecii att de serioase, Iosafat ar
fi nc n stare s se alture celor ri, pentru a urma

31
 planurile lor ambiioase sau, mai degrab, avare?
Nimeni n-ar fi crezut aceasta, cu excepia celui care a
nvat s-si cunoasc propria inim. Iosafat s-a purtat
astfel prin aceea c s-a unit cu mpratul lui Israel,
Ahazia, a crui purtare era nelegiuit. S-a unit cu el
ca s zideasc niste corbii care s mearg la Tarsis si
au fcut corbii la Eion-Gheber. Atunci Eliezer, fiul
lui Dodava, din Maresa, a profeit mpotriva lui
Iosafat si a zis: Pentru c te-ai unit cu Ahazia,
Domnul i nimiceste lucrarea. Si corbiile au fost
smrmate si n-au putut s se duc la Tarsis (2

GBV Dillenburg
Cronici 20.35-37).
Ce este omul? O srman creatur, care se clatin,
schioapt si cade, aruncndu-se totdeauna n cine stie
ce nou nebunie sau purtare rea. Iosafat de-abia s-a
ridicat ca s spunem asa din efectele nefaste ale
asocierii cu Ahab si iat-l n legtur cu Ahazia. Cu
greu sau, mai degrab, prin harul deosebit si prin
intervenia direct a Domnului, el scpase de sgeile
sirienilor. Si acum l vedem din nou aliat cu mpratul
lui Israel si cu mpratul Edomului, pentru a lupta
mpotriva moabiilor (2 mprai 3). Asa a fost
Iosafat, asa a fost cariera sa.
S-a mai gsit si ceva bun n el (vezi capitolul 19.3),
dar cursa pentru el erau legturile lumesti, iar lecia pe
care trebuie s-o nvm din istoria lui este s ne
pzim de acest ru. Da, avem nevoie ca fr ncetare
s ne rsune n urechi si n inim ndemnul solemn:
Iesii din mijlocul lor si desprii-v de ei. Nu pu-
tem s ne atingem de smoal, fr ca ea s se lipeasc

32
 de noi, murdrindu-ne. Si, n nici un caz, nu putem s
ne amestecm cu lumea, lsndu-ne condusi de
principiile si maximile ei, fr s suferim n inimile
noastre si s ntunecm mrturia pe care o avem de
dat.
As vrea s remarc, n ncheiere, c exist n
cuvintele acestea: Iosafat a adormit cu prinii si
(capitolul 21.1) o anume usurare n duh. Este
asigurarea c, n sfrsit, el va fi la adpost de
capcanele si de vicleniile vrjmasului si, mai mult, c a
intrat sub binecuvntarea pe care Duhul o exprim

GBV Dillenburg
astfel: Ferice de morii care mor n Domnul, cci ei
se vor odihni de lucrrile lor da, ntr-o odihn care
este departe de orice lupt, curs sau ispit.

33