DANIEL- "OM PREAIUBIT SI SCUMP"

 
           In viata apar deseori momente de descurajare. In lupta cu pacatul, cu eul personal, dar
si cu rautatea celor din jur, uneori obosim. Este ocazia de aur pentru Satana de a ne invalui in
negura indoielii cu privire la iubirea lui Dumnezeu.
              Loviti, biruiti de ispitele celui rau, sau de propria noastra fire pacatoasa, ne intrebam
plini de neliniste: “ Oare ma mai iubeste Dumnezeu? Mai pot ajunge vreodata  la tinta, la
desavarsirea dorita de Dumnezeu? Desavarsirea caracterului este o tinta realista, care se poate
atinge, sau e o simpla iluzie, o”fata morgana “, spre care omul alearga intrega sa viata, dar pe
care nu o atinge niciodata?”
              Multumim lui Dumnezeu ca exista un raspuns  la toate aceste intrebari si indoieli,
precum si la multe altele care ar putea sa se nasca in mintea noastra. Si, unul din raspunsurile
date de Dumnezeu la aceste intrebari este insasi Cartea lui Daniel. Cartea aceasta,
supranumita pe drept cuvant ‘Apocalipsa Vechiului Testament”, nu contine doar fragmente de
istorie antica, nu ne prezinta doar profetie escatologica, ci si caractere de oameni care au atins
deasavarsirea. Si aceasta nu in conditii de viata normale, ci in conditii de viata cu totul
deosebite.
              Cu privire la autorul cartii, se pune o intrebare cat se poate de fireasca: Se poate gasi
in viata lui Daniel vreun lucru pacatos, vreun defect de caracter, vreo slabiciune? Greu de
gasit asa ceva in viata lui Daniel, asa cum este ea prezentata in Biblie.
              Sa tragem de aici concluzia ca Daniel era construit dintr-un alt material, ca nu era si
el un om ca si noi, cu slabiciuni omenesti, cu defecte?  Nu! Cu siguranta ca nu! Daniel era un
om ca oricare dintre noi, cu inclinatii spre rau ca orice om. Dorim dovezi in privinta aceasta? 
Iata doar doua:
              1. Biblia afirma ca”toti oamenii au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”.
Romani 3, 28. Nici Daniel nu facea exceptie, dupa cum nu au facut exceptie de la acesta
realitate dureroasa nici Moise sau Ilie, care, desi au avut caderi si slabiciuni omenesti, au fost
socotiti vrednici sa fie luati la cer.
              2. In rugaciunea sa, Daniel isi marturiseste pacatul sau impreuna cu al poporului:
“pe cand inca vorbeam eu, ma rugam, imi marturiseam pacatul meu si pacatul poporului meu
Israel …” Daniel 9, 20 pp.
              Asadar, Daniel era un om ca oricare dintre noi. Insa era un om care , prin supunerea
sa fata de vointa lui Dumnezeu si conlucrare cu Duhul Sfant, a atins niste culmi ale
caracterului pe care nu multi oameni au reusit sa le atinga.
              Cine dintre oameni a mai primit un calificativ maxim din partea cerului asa cum a
primit Daniel?  In raspunsul pe care ingerul Gabriel il aduce profetului, de trei ori apare
expresia “om preaiubit si scump”  Daniel 9, 23; 10, 11.12
              Un om pacatos nu-si poate dori mai mult. Ce poate fi mai incurajator decat sa stii ca
tu, om slab, cu caderi si pacate, in loc sa fii abandonat, esti pretuit inaintea cerului si esti
preaiubit de Creator?
              Asadar exista in Cartea lui Daniel un raspuns la momentele noastre de descurajare,
de singuratate, de instrainare si de cadere. Cand ne predam viata cu totul in mainile lui
Dumnezeu, cand Ii dam Lui inima noastra cu tot raul din ea, cerul este gata sa realizeze pentru
noi si in viata noastra lucruri marete.
              Un studiu atent al vietii acestui barbat al credintei, ne conduce la descoperirea unui
buchet de calitati deosebite, demne de a fi puse ca tinta in viata oricarui om. Ceea ce este de
remarcat in mod deosebit este faptul ca Daniel a exemplificat aceste calitati nu in conditii
normale de viata, ci in conditii exceptionale.
              Desi din familie regala, tanarul Daniel are parte inca din frageda tinerete ( in
adolescenta ) de o viata grea si tulburatoare. Dezradacinat din tara lui si instrainat de propria
sa familie,( care probabil a fost ucisa in timpul asediului Ierusalimului), apoi dus intr-o tara
straina, indepartata  si pagana, fara speranta de a se mai intoarce vreodata, avand conditia de
rob, Daniel realizeaza doua lucruri extraordinare:
              1. Ajunge la cea mai inalta pozitie sociala din timpul sau- prim- ministru sub mai
multi imparati, conducand doua imperii puternice: Babilonul si Medo- Persia . Mai mult decat
atat, el a reusit sa-si pastreze autoritatea si functia nu un an sau doi, ci aproape 70 ani- o viata
de om!
              2. Ajunge sa primeasca din partea cerului cel mai valoros calificativ moral: “om
preaiubit si scump”.
              Sa observam, pe scurt, cateva din acele calitati care au facut din Daniel un om cu
adevarat de succes, un model pentru toate generatiile care au urmat.
              CONCEPTIA DESPRE VIATA.
              O gasim inca din primele versete ale cartii sale: Daniel 1, 1-2 De subliniat in aceste
versete este afirmatia “Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim…”
              Pentru Daniel nu exista ghinion sau noroc. El nu pune infrangerea lui Israel pe seama
superioritatii armatelor lui Nebucadnetar, nici pe alte cauze. Dincolo de aparente, Daniel vede
mana lui Dumnezeu care conduce istoria natiunilor si a indivizilor. Aceasta viziune asupra
vietii inseamna maturitate spirituala, calitate pe care a pastrat-o si dezvoltat-o pe tot parcursul
vietii, chiar si atunci cand imprejurarile erau nefavorabile.
              UMILINTA
              Daniel nu era un om de rand. El era un om de vita regeasca, un print al lui Israel , cu
o educatie aleasa. Nobletea caracterului sau era recunoscuta printre cei din vremea sa. Profetul
Ezechiel scrie in cartea sa : “chiar de ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni: Noe, Daniel si Iov,
ei nu si-ar mantui decat sufletul lor prin neprihanirea lor, zice Domnul.”  Ezechiel 14, 14 
Dupa ascensiunea sa in pozitia de mare demnitar la curtea lui Nebucadnetar, renumele lui
Daniel creste vertiginos. Si totusi, Daniel ramane un om de o modestie exemplara.
              Desi el este autorul cartii ce-i poarta numele, Daniel nu se pune pe sine in centrul
acestei carti. Ar fi putut scrie cartea intr-un stil cu totul deosebit, elogiindu-se pe sine,
intelepciunea sa, biruintele sale, pozitia sa la curtea Babilonului. Literatura antica abunda in
asemenea elogii aduse omului. Daniel scrie despre sine doar strictul necesar, iar atunci cand
scrie despre hotararea si statornicia sa, scrie la persoana a 3-a, ca si cand ar vorbi despre
altcineva.
              Orice reusita si succes care-l inalta in ochii semenilor, el le pune pe seama
binecuvantarii lui Dumnezeu.  Cand imparatul il intreaba: “ Esti tu in stare sa-mi spui visul si
talcuirea?”, Daniel raspunde plin de modestie: “ Daca mi s-a descoperit taina aceasta nu
inseamna ca este in mine o intelepciune mai mare decat a tuturor celor vii…Dar este in ceruri
in Dumnezeu care descopera tainele.” Daniel 2, 26- 30
             
              HOTARAREA 
              Iata o calitate care e cu atat mai de apreciat cu cat Daniel a manifestat-o la o varsta de
adolescent ( 17 ani ) .
              “Daniel s-a hotarat”… Daniel 1,8   Noua ni se pare usor si firesc. Citim si credem ca
asa este firesc sa se intample. Sa nu credem ca lui Daniel i-a fost usor! Orice hotarare
presupune o lupta crancena in sufletul omului, o lupta intre bine si rau, intre ascultare si
neascultare fata de vointa lui Dumnezeu.
              Oare tanarului Daniel nu i-a fost teama de urmari? Oare frica si descurajarea nu-l
urmareau si pe el?  Desigur! Era doar un om ca oricare din noi. Era un tanar inca necalit in
greutatile vietii. Dar, desi lupta sufleteasca a fost teribila, Daniel a biruit.
              Hotararea unui om de a face voia lui Dumnezeu este un act juridic ce Ii permite lui
Dumnezeu sa lucreze in favoarea omului, fara ca Satana sa poata obiecta. La doar 17 ani,
Daniel s-a hotarat sa ramana de partea lui Dumnezeu, de partea adevarului si a dreptatii, iar
Dumnezeu nu a ramas dator fata de el: a binecuvantat aceasta hotarare cu o putere care l-a
facut pe Daniel sa-si pastreze si sa-si intaresaca hatararea intreaga sa viata.
              RESPECTUL
              Exista multi oameni hotarati, intr-un domeniu sau altul, insa hotararea insotita de
respect este o floare rara. Priviti-l pe Daniel cum vorbeste dregatorului babilonian dupa ce a
luat hotararea de a-si trai credinta asa cum a invatat-o!
“Daniel s-a hotarat…si a rugat pe capetenia famenilor sa nu-l sileasca sa se spurce”…Daniel
1, 8
              Daniel ar fi putut sa ia o atutudine sfidatoare, caracteristica varstei, si ar fi putut
spune dregatorului: “ Stii ceva? Eu sunt evreu si nu unul oarecare, sunt un evreu de vita
regala. Eu n-am sa ma ating de bucatele voastre spurcate chiar daca m-ai taia in bucatele!”
Nu, Daniel nu este arogant, desi stie ca Dumnezeu este de partea lui si il va ajuta. Dimpotriva,
vorbeste plin de respect si tact, chiar daca in fata sa se aflau asupritorii poporului din care
facea parte.
              “Vesnic sa traiesti, imparate! – este salutul cu care batranul Daniel, in varsta de peste
80 ani la acea data, il intampina pe imparatul Dariu, din mijlocul gropii cu lei in care fusese
aruncat. Ar fi putut recurge la blesteme, la amenintari, cuvinte de ocara la adresa imparatului
care-l trimisese pe nedrept la moarte, dar el nu a facut-o. Si-a pastrat respectul chiar intre
fiarele inspaimantatoare si infometate din groapa leilor, dovedind ca diamantul ramane
diamant chiar atunci cand este aruncat in noroi.
              CREDINTA
              “Incearca pe robii tai zece zile…” ii cere Daniel capeteniei famenilor.  Daniel 1, 12
Pe ce baza ii cere Daniel acest termen relativ scurt ? Pe baza experientei ca o alimentatie
sanatoasa si simpla ii vor face mai bine decat hrana de la masa imparatului? Putin probabil ca
intr-un timp atat de scurt putea sa se vada o diferenta atat de clara! Inclin sa cred ca Daniel s-a
bazat mai mult pe Dumnezeu decat pe alimentele sanatoase.
              Daniel a ramas un om al credintei si in postura de rob, dar si de mare demnitar, si ca
un condamnat la moarte, dar si in mijlocul onorurilor de la curtea celor doua mari imperii. Iar
atunci cand ii erau in joc averea, functia sau viata, el nu a ezitat nicio clipa in a se increde in
Dumnezeu, orice s-ar intampla. Daniel a stiut sa renunte la toate. La un singur lucru nu a
renuntat niciodata- la legatura sa cu Dumnezeul sau. El L-a iubit pe Dumnezeu din tota inima
sa, cu tot cugetul sau, cu toata puterea sa si cu tot sufletul sau. Iar Dumnezeu l-a onorat peste
asteptari.
              Si in viata noastra vor veni mereu ocazii de a alege intre un serviciu mai bun, cu
compromisuri, si unul mai putin bun, dar curat; mereu vom fi pusi in situatia de a alege intre
a-L asculta pe Dumnezeu si a nu-L asculta. Daniel a stiut sa aleaga partea cea buna care nu i
se va lua. Dumnezeu l-a onorat si in aceasta viata, dar il va onora si cu viata vesnica.
              SPIRITUL FRATESC
              Daniel nu a fost un om izolat, un singuratic, un pustnic. In momentele de incercare el
a cautat intotdeauna partasia fratilor sai, impartasind cu ei bucuriile si necazurile. Ar fi putut
lua singur povara luptei, inchizandu-se in sine si experimentand doar pentru sine puterea lui
Dumnezeu. El insa cunostea adevarul exprimat de Mantuitorul, cu sase secole mai tarziu:
“Acolo unde sunt adunati doi sau trei in NumeleMeu, voi fi si Eu in mijlocul lor.”Matei 18,
20
              Iar atunci cand primeste raspuns la rugaciunea unita a celor patru , el stie sa
multumeasca in numele tuturor. Da, lupta credintei se poate duce si de unul singur, dar ce
putere si binecuvantare este acolo unde alaturi de tine lupta, se roaga si pun umarul la greutati
si fratii tai de credinta!
              BUNATATEA
              Daniel a fost un om de o bunatate exemplara. Dupa ce este inaltat in slujba si onoruri,
el ar fi putut sa se retraga fericit in noua sa lume, consumandu-si succesul de unul singur.
Daniel insa se gandeste si la tovarasii sai de suferinta si rugaciune, cerandu-i imparatului sa le
dea lor slujbele imparatesti. Este adevarat ca nu e o mare virtute ca cineva sa-si iubeasca
prietenii. Orice om, cat de rau ar fi, are prieteni la care tine intr-un fel sau altul. Spunea
Domnul intr-o ocazie: “Daca-i iubiti pe cei ce va iubesc, ce lucru deosebit faceti?”
              Iata ca Daniel face un lucru cu totul deosebit: isi iubeste chiar si dusmanii. Si a
dovedit-o cu prisosinta, impiedicand uciderea inteleptilor Babilonului de indata ce i s-a
descoperit visul imparatului. “Nu pierde pe inteleptii Babilonului”!- a fost primul sau gand si
prima sa cerere dupa ce Dumnezeu i-a descoperit visul. Cine erau, de fapt, acesti intelepti?
Erau cei care, mai tarziu, il vor urmari pe Daniel, plini de ura si invidie, cautand un motiv de
a-i face cel mai mare rau posibil.
              CURAJUL
              Intreaga viata a lui Daniel poarta amprenta unui curaj sfant, izvorat dintr-o relatie
stransa cu Creatorul sau. Numai cu un asemenea curaj a putut Daniel sa se prezinte in fata
unor imparati pagani, ca Nebucadnetar, sau Belsatar, mustrandu-i pentru pacatele lor. Nu este
ceva usor de facut sa apari in fata celor mai puternici oameni ai lumii, in fata carora tremurau
multimi de oameni, si sa le transmiti un mesaj atat de incomod.
              De unde acest curaj? Care era sursa lui? Daniel era constient de misiunea sa cereasca.
Inainte de a fi un mare demnitar pamantesc, el stia ca este un ambasador al cerului. Si aceasta
misiune nu a uitat-o niciodata.
              DEZINTERESUL MATERIAL
              Pe tot prcursul vietii sale, de peste 90 ani, niciodata Daniel nu a fost manat in
actiunile sale de vreun interes material. “Tine-ti darurile!”, a fost raspunsul promt dat lui
Belsatar, atunci cand imparatul a dorit sa-l recompenseze pentru descifrarea mesajului
misterios de pe zid.
              CORECTITUDINEA
              Capitolul 6 al Cartii lui Daniel ne relateaza despre un moment din viata lui in care
totul a fost pus sub lupa. Vrajmasii sai au incercat sa gaseasca ceva, cat de marunt, in viata
lui, in slujba lui, in datoriile fata de statul de atunci, in religia lui. Zadarnice le-au fost
eforturile, trebuind sa recunoasca in Daniel o corectitudine de exceptie.
“Atunci capeteniile si dregatorii au cautat sa afle ceva asupra lui Daniel, ca sa-l parasca in ce
privea treburile imparatiei. Dar n-au putut sa gaseasca nimic, niciun lucru vrednic de
mustrare, pentru ca el era credincios si nu se gasea nicio gresealala la el si niciun lucru rau.” 
Daniel 6, 4
              Dupa controale repetate si amanuntite din partea garzii financiare a timpului, din
partea politiei economice si a curtii de conturi, plini de ciuda, acesti invidiosi au trebuit sa
recunoasca:        “ Nu vom gasi niciun cuvant de plangere impotriva acestui Daniel.” Daniel 6,
5
              Cat de mult a fost onorat Dumnezeu prin cinstea si corectitudinea acestui om! Oare
ce s-ar fi intamplat cu el daca ar fi fost gasit vinovat in vreo privinta: mita, inselaciune,
coruptie, evaziune fiscala, trafic de influenta, delapidare, deturnare de fonduri
guvernamentale, etc.?
              STUDIUL SCRIPTURILOR
              Daniel cunostea Scripturile existente la acea data, fapt care l-a ajutat sa-si dezvolte o
credinta puternica si sa treaca mai repede peste momentele de criza. Aplecandu-se asupra
cartii lui Ieremia, pe care o studia cu interes, el a inteles ca robia babiloniana se apropia de
sfarsit, fapt ce a fost o mare mangaiere pentru sufletul sau.
              VIATA DE RUGACIUNE
              De fapt aici gasim adevaratul izvor al tuturor calitatilor amintite pana acum. Dupa
interdictia semnata de Dariu cu privire la inaltarea vreunei rugaciuni in intreg imperiul ,
Daniel se retrage linistit in apartamentul sau si, fara sa-si ia masuri de siguranta speciale,
continua sa se roage de trei ori pe zi, asa cum facuse intotdeauna. Nici macar amenintarea cu
moartea nu-l impiedica pe Daniel sa mentina legatura lui cu Dumnezeu.
              Cateva concluzii:
              Cand a primit Daniel calificativul maxim din partea cerului, fiind numit “om
preaiubit si scump”? Oare atunci cand s-a hotarat sa nu se spurce cu alimentele necurate de la
masa imparatului?  Sau cand a mustrat plin de curaj pacatele celor doi imparati puternici?  A
primit el acest calificativ cand se afla in fundul gropii cu lei?  Sau cand a iesit curat in urma
controalelor de care a avut parte? Nicidecum!
              Momentul in care cerul ii adreseaza aceste cuvinte de dorit pentru orice om, este cel
al rugaciunii. De ce nu i se spune “om preaiubit si scump” si in alte imprejurari?  Pentru ca
oameni corecti, oameni care studiaza Biblia, care sunt curajosi, care dovedesc dezinteres
material, care sunt plini de respect fata de semeni si buni in relatiile cu cei din jur, mai exista
in lume. Putini insa , au avut o viata de rugaciune ca a lui Daniel.
              Virtutile sunt zerouri fara valoare, daca nu sunt precedate de o cifra care sa le dea
valoare. Si ceea ce da valoare tutror vitutilor este o legatura vie cu Hristos, Domnul.
              “ Om preaiubit si scump” este sigiliul lui Dumnezeu pus pe fruntea acestui barbat
care a ogindit intr-un mod desavarsit caracterul lui Hristos. Acestui om , care a devenit autorul
“Apocalipsei Vechiului Testament”, i s-a oferit privilegiul sa vada prin ochii profetiei, istoria
omenirii cuprinzand mai bine de 2500 ani.
              Fie ca acest sigiliu sa fie pus pe fruntea fiecaruia dintre noi, cei care traim pe pragul
implinirii ultimelor profetii care vestesc venirea Imparatiei slavei Domnului nostru Isus
Hristos!
 Lori Balogh