Poezia de astăzi este pentru tăticul meu

Probabil ca am uitat ce-I teama

Din clipa-n care te-am văzut
Venind cu flori la pat la mama
Din ziua-n care m-am născut

Ai plâns atunci când am spus tată

Și mi-ai dat tot, chiar de-a fost greu
Visez să nu mai plângi vreodată
Sper să-ți dau tot la rândul meu

M-ai protejat mereu cu pieptul

Mi-ai citit povești s-adorm
M-ai învățat ce e respectful
Și bunul simț. M-ai făcut Om!

De multe ori, pentru dreptate,

M-ai mai și cercetat, m-ai mai și pedepsit
Dar știu că le-ai făcut pe toate
Nu c-ai fost rău. Că m-ai iubit!

Mă rog la bunul Dumnezeu mereu

Să nu-mi răpească niciodată
Acest măreț dar ce-l am eu
De a avea cui să-I spun, Tată!