ESTERA încerca să-şi stăpânească emoţiile în timp ce se apropia de curtea palatului din

Susa, dar nu-i era deloc uşor. Palatul era impresionant. Fusese construit pe platourile
imense din vecinătatea piscurilor înzăpezite ale munţilor Zagros, care se oglindeau în
apele cristaline ale râului Choaspes. Tot ce se putea vedea aici — basoreliefurile
multicolore din cărămidă smălţuită ce reprezentau tauri înaripaţi, arcaşi şi lei, coloanele
canelate din piatră şi statuile impunătoare — totul avea menirea de a le aminti
vizitatorilor de imensa putere a omului pe care Estera urma să-l vadă, cel ce se
autointitulase „marele rege“. Acesta era soţul ei.

Da, soţul ei! Cât de diferit era Ahaşveroş de genul de soţ pe care şi-l dorea probabil
2 

orice tânără iudeică fidelă! * El nu încerca să imite exemplul unor bărbaţi precum Avraam,
 

care a acceptat cu umilinţă îndemnul lui Dumnezeu de a asculta de soţia lui, Sara (Gen.
21:12). Regele nu ştia nimic sau prea puţine despre Dumnezeul Esterei, Iehova, ori
despre Legea Sa. Cunoştea însă legile persane, printre care şi legea care interzicea
exact ceea ce Estera era pe punctul să facă. Despre ce era vorba? Legea spunea că
oricine venea înaintea monarhului persan fără să fi fost chemat era pasibil de pedeapsa
cu moartea. Estera nu fusese chemată, dar, chiar şi aşa, intenţiona să meargă la rege.
Pe măsură ce se apropia de curtea interioară, de unde putea fi văzută de la tronul
regelui, ea avea probabil sentimentul că se ducea la moarte. (Citeşte Estera 4:11; 5:1.)

De ce şi-a asumat Estera un astfel de risc? Şi ce putem învăţa din credinţa acestei
3 

femei remarcabile? Să vedem mai întâi cum a ajuns Estera în poziţia neobişnuită de
regină a Persiei.

Cine era Estera

 

4. Ce ştim despre trecutul Esterei şi cum a ajuns ea să locuiască împreună cu vărul ei Mardoheu?

Estera era orfană. Se ştiu foarte puţine lucruri despre părinţii ei, care i-au pus numele
4 

Hadasa. Acesta este un cuvânt ebraic însemnând „mirt“, un arbust încântător, cu flori
albe. Când părinţii Esterei au murit, vărului ei Mardoheu i s-a făcut milă de ea. El era
mult mai în vârstă decât Estera. Plin de compasiune, Mardoheu a luat-o la el acasă şi a
tratat-o ca pe propria fiică (Est. 2:5–7, 15).
Mardoheu avea toate motivele să fie mândru de fiica sa adoptivă

5, 6. a) Cum a crescut-o Mardoheu pe Estera? b) Ce fel de viaţă duceau Estera şi Mardoheu în Susa?

Mardoheu şi Estera locuiau ca exilaţi în capitala Persiei, unde au trebuit, probabil, să

5 

suporte dispreţul oamenilor din cauza religiei lor şi a Legii pe care se străduiau s-o
respecte. Cu siguranţă, Estera s-a apropiat tot mai mult de vărul ei pe măsură ce el a
învăţat-o despre Iehova, Dumnezeul îndurător care îşi salvase de nenumărate ori
poporul şi care avea să facă din nou acest lucru (Lev. 26:44, 45). Fără îndoială, între
Estera şi Mardoheu se crease o legătură bazată pe iubire şi loialitate.

După cât se pare, Mardoheu era funcţionar la palatul din Susa, întrucât stătea de obicei
6 

la poartă alături de alţi slujitori ai regelui (Est. 2:19, 21; 3:3). Nu ştim cum şi-a petrecut
Estera anii adolescenţei. Ne putem imagina însă că a avut grijă de vărul ei mai în vârstă
şi de casa acestuia, aflată probabil pe celălalt mal al râului, în zona mai săracă a
oraşului. Poate că îi plăcea să meargă la piaţa din Susa, unde aurari, argintari şi alţi
negustori îşi expuneau mărfurile. Cu siguranţă, Estera nu se gândea că astfel de articole
de lux aveau să devină ceva obişnuit pentru ea. Nici nu bănuia ce-i rezerva viitorul.

„Plăcută la înfăţişare“
7. De ce a fost Vasti detronată şi ce s-a întâmplat ulterior?

Într-o zi, oraşul a fost cuprins de forfotă: toţi vorbeau despre situaţia apărută în casa
7 

regelui. La un mare banchet, în timp ce îi ospăta pe nobili cu vin şi bucate alese,

Ahaşveroş a hotărât s-o cheme pe frumoasa regină Vasti, care dădea separat un  ospăţ
pentru femei. Dar Vasti n-a vrut să vină. Umilit şi clocotind de mânie, regele i-a întrebat
pe sfetnicii săi cum ar trebui pedepsită Vasti. Drept urmare, regina a fost detronată.
Slujitorii regelui au început să caute în tot imperiul fecioare tinere şi frumoase, dintre care
regele urma să-şi aleagă o nouă regină (Est. 1:1—2:4).

8. a) De ce este posibil ca Mardoheu să se fi îngrijorat în privinţa Esterei pe măsură ce aceasta creştea?
b) Cum crezi că ţi-ai putea însuşi punctul de vedere biblic referitor la frumuseţea fizică? (Vezi şi Proverbele
31:30.)

8 
Ni-l putem închipui pe Mardoheu privind-o din când în când pe Estera cu drag şi
observând cu mândrie, dar şi cu îngrijorare, cum verişoara sa creştea şi devenea o
tânără foarte frumoasă. Iată ce citim despre ea: „Era frumoasă la trup şi plăcută la
înfăţişare“ (Est. 2:7). Biblia prezintă un punct de vedere echilibrat referitor la frumuseţea
fizică — este încântătoare, dar trebuie să fie însoţită de înţelepciune şi de umilinţă.
Altminteri, ea poate da naştere la aroganţă, la mândrie şi la alte trăsături
negative. (Citeşte Proverbele 11:22.) Aţi constatat şi voi aceasta? Ce avea să fie
frumuseţea în cazul Esterei: un avantaj sau un punct slab? Numai timpul avea să arate
acest lucru.

9. a) Ce s-a întâmplat după ce slujitorii regelui au remarcat-o pe Estera şi de ce trebuie să fi fost grea
despărţirea de Mardoheu? b) De ce a permis Mardoheu căsătoria Esterei cu un păgân? (Vezi chenarul.)

9 
Slujitorii regelui au remarcat-o pe Estera. Ei au luat-o de lângă Mardoheu şi au dus-o la
grandiosul palat de pe celălalt mal al râului (Est. 2:8). Lui Mardoheu şi Esterei trebuie să
le fi fost greu să se despartă, pentru că erau apropiaţi ca un tată şi o fiică. Mardoheu n-ar
fi dorit ca fiica sa adoptivă să se căsătorească cu un necredincios, fie acesta şi rege, dar
nu avea niciun control asupra situaţiei. * Cu câtă atenţie trebuie să fi ascultat Estera
 

sfaturile lui Mardoheu înainte de a pleca! În timp ce era condusă la palatul din Susa,
probabil că îi veneau în minte o mulţime de întrebări. Cum avea să fie viaţa ei în
continuare?

Ea a câştigat „favoare în ochii tuturor celor ce

o vedeau“
10, 11. a) De ce noul mediu în care trăia Estera ar fi putut s-o influenţeze foarte uşor? b) Cum a dovedit
Mardoheu că era preocupat de binele Esterei?

Estera a ajuns într-o lume complet nouă pentru ea. Era în mijlocul ‘multor tinere’ care
10 

fuseseră aduse din toate colţurile Imperiului Persan. Obiceiurile, limba şi atitudinea lor
trebuie să fi fost foarte diferite. Tinerele au fost date în grija unui funcţionar pe nume
Hegai. Ele aveau să urmeze un amplu tratament de înfrumuseţare, care dura un an şi
care includea masaje cu uleiuri parfumate (Est. 2:8, 12). În acest mediu şi cu acest stil
de viaţă, tinerele  aduse la palat ar fi putut cu uşurinţă să dezvolte o obsesie pentru
aspectul lor fizic şi, pe lângă aceasta, aroganţă şi spirit de competiţie. Cum a fost Estera
influenţată de noul mediu?
11 
Nimeni nu putea fi mai îngrijorat pentru Estera decât Mardoheu. Din Biblie aflăm că, în
fiecare zi, el încerca să se apropie cât mai mult de casa femeilor ca să afle cum îi
mergea Esterei (Est. 2:11). Frânturile de informaţii pe care le obţinea, poate de la
slujitorii dispuşi să i le împărtăşească, trebuie să-l fi făcut să se simtă foarte mândru de
fiica sa adoptivă. De ce?

12, 13. a) Ce impresie le-a făcut Estera celor din jurul ei? b) De ce trebuie să se fi bucurat Mardoheu să afle
că Estera nu a dezvăluit nimănui că era iudeică?

Estera i-a făcut o impresie atât de bună lui Hegai, încât acesta a tratat-o cu multă
12 

bunătate iubitoare, dându-i şapte slujitoare şi  cel mai bun loc din casa femeilor.
Relatarea mai spune: „În tot acest timp, Estera câştiga favoare în ochii tuturor celor ce o
vedeau“ (Est. 2:9, 15). Ar fi putut doar frumuseţea să lase o impresie atât de puternică?
Nu. În cazul Esterei, era vorba de mult mai mult.
Estera ştia că umilinţa şi înţelepciunea erau mult mai importante decât aspectul fizic

De exemplu, citim că „Estera nu vorbise nici de poporul ei, nici de rudele ei, căci
13 

Mardoheu îi poruncise să nu spună nimic“ (Est. 2:10). Mardoheu îi ceruse să fie discretă
cu privire la originea ei; fără îndoială, el observase că membrii familiei regale persane
aveau multe prejudecăţi faţă de poporul iudeu. Cât de mult trebuie să se fi bucurat
Mardoheu să afle că, deşi nu mai era sub privirile lui, Estera se dovedea la fel de
înţeleaptă şi de ascultătoare!

14. Cum pot tinerii de astăzi să imite exemplul Esterei?

 În mod asemănător, tinerii din prezent pot bucura şi ei inimile părinţilor lor şi ale celor
14 

care le poartă de grijă. Când nu se  află sub privirile părinţilor, chiar dacă sunt înconjuraţi
de oameni superficiali, imorali sau plini de cruzime, ei se pot opune influenţelor rele şi
pot continua să respecte normele despre care ştiu că sunt drepte. Astfel, ei bucură inima
Tatălui lor ceresc, la fel ca Estera. (Citeşte Proverbele 27:11.)

15, 16. a) Cum a câştigat Estera iubirea regelui? b) De ce trebuie să-i fi fost greu Esterei să se adapteze la
schimbările din viaţa ei?

Când a venit timpul să-i fie prezentată regelui, Estera a fost lăsată să aleagă orice lucru
15 

de care credea că ar avea nevoie, poate pentru a se înfrumuseţa şi mai mult. Dovedind
modestie, ea n-a cerut nimic în plus faţă de ceea ce îi spusese Hegai (Est. 2:15). Estera
a înţeles, probabil, că doar frumuseţea nu va cuceri inima regelui; un spirit modest şi umil
avea să se dovedească a fi un bun de preţ, rar întâlnit la curtea regală. Şi nu s-a înşelat!

Relatarea spune: „Regele a iubit-o pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei şi
16 

ea a câştigat mai multă favoare şi bunătate iubitoare înaintea lui decât toate celelalte
fecioare. Şi el i-a pus podoaba regală pe cap şi a făcut-o regină în locul lui Vasti“ (Est.
2:17). Trebuie să fi fost greu pentru această iudeică umilă să se adapteze la schimbările
din viaţa ei: era noua regină, soţia celui mai puternic monarh al vremii! S-a îngâmfat ea
din cauza noii sale poziţii? Nicidecum!

17. a) Cum a rămas Estera ascultătoare faţă de tatăl ei adoptiv? b) De ce ne este util exemplul Esterei?

Estera a rămas ascultătoare faţă de Mardoheu, tatăl ei adoptiv. Ea a păstrat secretă

17 

legătura cu poporul iudeu. Mai mult, când Mardoheu a descoperit un complot care viza
asasinarea lui Ahaşveroş, Estera a ascultat de Mardoheu şi i-a transmis regelui
avertismentul său, iar planul uneltitorilor a fost zădărnicit (Est. 2:20–23). De asemenea,
dând dovadă de umilinţă şi de ascultare, ea a arătat că avea o credinţă puternică în
Dumnezeul ei. Cât de util ne este exemplul Esterei în prezent, când ascultarea este
rareori considerată o virtute şi când la ordinea zilei sunt neascultarea şi răzvrătirea! Însă
oamenii cu o credinţă sinceră preţuiesc ascultarea, la fel ca Estera.

Credinţa Esterei este pusă la încercare

18. a) De ce nu s-a plecat Mardoheu înaintea lui Haman? (Vezi şi nota de subsol.) b) Cum imită slujitorii
fideli ai lui Iehova de astăzi exemplul lui Mardoheu?

Un bărbat pe nume Haman a ajuns într-o poziţie înaltă la curtea lui Ahaşveroş. Regele
18 

l-a numit pe Haman prim-ministru, făcându-l cel mai important sfetnic şi al doilea om din
conducerea  imperiului. Regele chiar a decretat ca toţi cei care îl vedeau pe acest înalt
demnitar să se plece înaintea lui (Est. 3:1–4). Pentru Mardoheu, această lege ridica o
problemă. El dorea să se supună regelui, dar nu cu preţul ascultării de Dumnezeu. În ce
consta problema? Haman era agaghit. Din câte se pare, aceasta însemna că el era un
descendent al lui Agag, regele amalecit care fusese executat de Samuel, profetul lui
Dumnezeu (1 Sam. 15:33). Amaleciţii au fost atât de răi, încât au devenit duşmani ai lui
Iehova şi ai Israelului. Poporul amalecit era condamnat de Dumnezeu (Deut.
25:19). * Cum putea un iudeu fidel să se plece înaintea unui amalecit? Mardoheu nu
 

putea să facă acest lucru şi nici nu l-a făcut. Până în zilele noastre, mulţi oameni ai
credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, şi-au riscat viaţa pentru a respecta principiul: „Trebuie
să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“ (Fap. 5:29).

19. Ce a vrut Haman să facă şi cum l-a convins pe rege?

 Haman era furios. Dar el nu s-a mulţumit să găsească o cale de a-l ucide pe Mardoheu.
19 

Haman voia să extermine tot poporul lui Mardoheu! El l-a convins pe rege să-l lase să-şi
ducă la îndeplinire planul, prezentându-i pe iudei într-o lumină nefavorabilă. Fără să-i
numească, el a lăsat să se înţeleagă că erau un popor neînsemnat, ‘risipit şi care se
menţinea separat printre popoare’. Ba mai mult, a spus că ei nu respectau legile regelui
şi că, din acest motiv, erau rebeli periculoşi. El a propus să doneze trezoreriei regelui o
sumă imensă de bani pentru a acoperi cheltuiala pe care o presupunea uciderea tuturor
iudeilor din imperiu. * Ahaşveroş i-a oferit lui Haman inelul său cu sigiliu ca să
 

pecetluiască orice poruncă pe care acesta ar fi dat-o (Est. 3:5–10).

20, 21. a) Cum i-a afectat legea dată la iniţiativa lui Haman pe iudeii de pe tot cuprinsul Imperiului Persan,
inclusiv pe Mardoheu? b) Ce a implorat-o Mardoheu pe Estera să facă?

În scurtă vreme, mesageri călare pe cai goneau spre toate colţurile vastului imperiu
20 

ducând ceea ce era, în realitate, sentinţa cu moartea pentru poporul iudeu. Să ne

imaginăm efectul pe care l-a avut această proclamaţie în îndepărtatul Ierusalim, unde o
rămăşiţă de iudei întorşi din exilul babilonian se străduiau să  reconstruiască un oraş
care încă nu avea zid de apărare. Poate că Mardoheu s-a gândit la ei, dar şi la rudele şi
la prietenii săi din Susa când a primit această veste îngrozitoare. Cuprins de disperare,
el şi-a sfâşiat veşmintele, şi-a pus pe el o pânză de sac, şi-a presărat cenuşă pe cap, a
ieşit în mijlocul oraşului şi a scos strigăte puternice. Însă Haman s-a aşezat să bea
împreună cu regele fără să-i pese câtuşi de puţin de iudeii şi de prietenii acestora din
Susa, cărora le provocase o mare durere. (Citeşte Estera 3:12—4:1.)

Mardoheu ştia că trebuia să acţioneze. Dar ce putea să facă? Estera a aflat despre
21 

suferinţa lui şi i-a trimis veşminte, însă Mardoheu le-a refuzat. Poate că el se întreba de
multă vreme de ce Iehova, Dumnezeul său, permisese ca Estera, care îi era atât de
dragă, să fie luată de la el şi să ajungă soţia unui conducător păgân. Abia atunci a
început să înţeleagă. Mardoheu i-a trimis Esterei un mesaj în care îi cerea să intervină
pe lângă rege „pentru poporul ei“ (Est. 4:4–8).

22. De ce îi era teamă Esterei să se înfăţişeze la rege, soţul ei? (Vezi şi nota de subsol.)

22 
Estera trebuie să fi fost foarte tulburată la primirea mesajului.  Urma cea mai mare
încercare a credinţei ei. Îi era teamă, aşa cum a recunoscut deschis în răspunsul pe care
i l-a trimis lui Mardoheu. Estera i-a amintit acestuia de legea potrivit căreia, dacă cineva
apărea înaintea regelui fără să fi fost chemat de el, era condamnat la moarte. Viaţa celui
ce cuteza să facă un asemenea gest era cruţată numai dacă regele îi întindea sceptrul
de aur. În plus, ţinând cont de ceea ce se întâmplase cu Vasti, care a refuzat să se
supună poruncii regelui de a se prezenta înaintea lui, avea Estera vreun motiv să se
aştepte ca regele să-i arate îndurare? Estera i-a spus lui Mardoheu că regele nu o
chemase la el de 30 de zile! Avea deci toate motivele să se întrebe dacă nu cumva
căzuse în dizgraţia capriciosului monarh (Est. 4:9–11). *  

23. a) Ce i-a spus Mardoheu Esterei pentru a-i întări credinţa? b) De ce este Mardoheu un exemplu demn
de imitat?

Mardoheu i-a dat Esterei un răspuns hotărât pentru a-i întări credinţa. El a asigurat-o
23 

că, dacă ea nu va acţiona, salvarea iudeilor avea să vină din altă parte. Mai mult,
probabil nici ea nu ar fi fost cruţată în timpul persecuţiei. Mardoheu şi-a dovedit astfel
credinţa puternică în Iehova, care n-ar permite niciodată ca poporul Său să fie exterminat
şi ca promisiunile Sale să rămână neîmplinite (Ios. 23:14). Mardoheu a întrebat-o apoi pe
Estera: „Cine ştie dacă nu pentru un timp ca acesta ai primit demnitate regală?“ (Est.
4:12–14). Mardoheu este un exemplu demn de imitat. El a avut o încredere absolută în
Iehova, Dumnezeul său. Avem şi noi o astfel de încredere? (Prov. 3:5, 6)

O credinţă mai puternică decât teama de

 

moarte
24. Cum a arătat Estera credinţă şi curaj?

Pentru Estera, sosise momentul să ia o decizie. Ea l-a rugat pe Mardoheu să le spună

24 

iudeilor să ţină împreună cu ea un post de trei zile. Estera şi-a încheiat mesajul cu
aceste cuvinte simple, dar emoţionante, care dezvăluie credinţa şi curajul ei: „Dacă
trebuie să pier, atunci să pier“ (Est. 4:15–17). În acele trei zile, ea trebuie să se fi rugat
cu mai multă fervoare ca oricând. În cele din urmă, a sosit momentul să acţioneze.
Estera s-a îmbrăcat cu cele mai frumoase veşminte regale, făcând tot posibilul să fie pe
placul regelui. Apoi a plecat.

Estera şi-a riscat viaţa pentru a ocroti poporul lui Dumnezeu

25. Descrieţi scena în care Estera se prezintă înaintea soţului ei.

25 
Aşa cum se arăta la începutul capitolului, Estera s-a îndreptat spre curtea regelui. Cu
câtă ardoare trebuie să se fi rugat în timp ce mintea şi inima îi erau cuprinse de
îngrijorare! Estera a intrat în curte, de unde îl putea vedea pe Ahaşveroş aşezat pe tron.
Îi vedea chipul încadrat de bucle ordonate şi cu barba tăiată în pătrat. Probabil că a
încercat să-i citească expresia feţei. Dacă a fost necesar să aştepte, aşteptarea trebuie
să-i fi părut o veşnicie. Însă momentul tensionat a trecut: soţul ei a văzut-o. Deşi a fost,
cu siguranţă, surprins, trăsăturile feţei i s-au îmblânzit. El i-a întins sceptrul de aur! (Est.
5:1, 2)

26. De ce au nevoie adevăraţii creştini de un curaj ca al Esterei şi de ce misiunea ei era doar la început?

Estera a fost primită în audienţă, regele fiind dispus s-o asculte. Ea a luat poziţie de
26 

partea Dumnezeului ei şi a poporului ei, fiind un exemplu de credinţă pentru toţi slujitorii
lui Dumnezeu. Creştinii de azi apreciază astfel de exemple. Isus a spus că adevăraţii săi
continuatori aveau să manifeste o iubire plină de sacrificiu. (Citeşte Ioan 13:34, 35.) A
arăta o asemenea iubire pretinde adesea un curaj ca al Esterei. Dar misiunea ei nu s-a
încheiat în ziua în care a luat apărarea poporului lui Dumnezeu; de fapt, era abia la
început. Cum avea să-l convingă pe rege că Haman, sfetnicul pe care acesta îl preţuia
cel mai mult, pusese la cale un complot mârşav? Cum putea contribui la salvarea
poporului ei? La aceste întrebări se va răspunde în următorul capitol.

^ În general, se consideră că Ahaşveroş a fost Xerxes I, care a condus Imperiul Persan la începutul
secolului al V-lea î.e.n.

^ Vezi chenarul „Întrebări cu privire la Estera“ din capitolul 16.

^ Haman s-a numărat probabil printre ultimii amaleciţi, întrucât „rămăşiţa“ lor fusese distrusă în zilele
lui Ezechia (1 Cron. 4:43).

^ Haman a oferit 10 000 de talanţi de argint, care echivalează în prezent cu sute de milioane de dolari.
Dacă Ahaşveroş a fost Xerxes I, oferta lui Haman trebuie să fi fost cu atât mai atrăgătoare. Xerxes
avea nevoie de foarte mulţi bani pentru a purta războiul împotriva Greciei, pe care şi-l propusese de
mult timp şi care s-a dovedit în cele din urmă un dezastru.

^ Xerxes I era cunoscut pentru temperamentul său schimbător şi violent. Istoricul grec Herodot a
consemnat câteva întâmplări din perioada războiului dus de Xerxes împotriva Greciei, întâmplări care
dezvăluie caracterul acestui monarh. De exemplu, regele ordonase construirea unui pod de vase care
să traverseze strâmtoarea Hellespont (Dardanele). Când o furtună a distrus podul, Xerxes a poruncit
ca inginerii care îl construiseră să fie decapitaţi şi le-a cerut slujitorilor săi „să pedepsească“
strâmtoarea, biciuind apele mării, în timp ce se citea cu glas tare o proclamaţie insultătoare. În aceeaşi
campanie militară, când un om bogat l-a implorat să-l scutească pe fiul său de armată, Xerxes a
poruncit ca fiul să fie tăiat în două, iar trupul lui să fie expus ca avertisment.
ESTERA se apropia încet de tron. Inima îi bătea foarte tare. În sala tronului, s-a aşternut
liniştea, o linişte atât de adâncă, încât Estera putea auzi sunetul paşilor ei uşori şi
foşnetul veşmintelor sale regale. Însă nu trebuia să se lase distrasă nici de măreţia curţii
regale, nici de coloanele elegante, nici de bogăţia de sculpturi de pe tavanul îmbrăcat în
lemn de cedru, adus din îndepărtatul Liban. Toată atenţia Esterei era concentrată asupra
regelui, omul în mâinile căruia se afla viaţa ei.

Regele o privea cu atenţie în timp ce se apropia, ţinând întins spre ea sceptrul de aur.
2 

Era un gest simplu, dar pentru Estera însemna viaţă. Regele arăta astfel că o ierta
pentru delictul grav pe care tocmai îl comisese, acela de a veni înaintea lui fără să fi fost
invitată. Când a ajuns în faţa tronului, Estera s-a apropiat şi, plină de recunoştinţă, a
atins vârful sceptrului (Est. 5:1, 2).
Estera a arătat în mod umil recunoştinţă pentru îndurarea regelui

Tot ce îl înconjura pe regele Ahaşveroş, precum şi felul în care arăta vorbeau despre
3 

imensa lui bogăţie şi putere. Potrivit istoricilor, veşmintele regale ale monarhilor persani
din acea vreme ar valora în prezent sute de milioane de dolari. Cu toate acestea, Estera
a văzut o oarecare căldură în privirea soţului ei, care, în felul lui, o iubea. Regele i-a
spus: „Ce s-a întâmplat, regină Estera, şi care-ţi este rugămintea? Chiar şi jumătate din
regat — ţi se va da!“ (Est. 5:3).

4. Ce misiune grea avea Estera?

 Estera îşi dovedise deja în mod remarcabil credinţa şi curajul; ea se înfăţişase înaintea
4 

regelui pentru a-şi apăra poporul împotriva căruia se urzise un complot menit să-l
şteargă din existenţă. Până în acel moment, Estera avusese succes, dar ceea ce trebuia
să facă în continuare era şi mai greu. Ea trebuia să-l convingă pe acest monarh mândru
că sfetnicul său cel mai de încredere era un om rău, care îl înşelase, determinându-l să
condamne la moarte poporul Esterei. Cum avea Estera să-l convingă pe rege şi ce
putem învăţa din exemplul ei de credinţă?

A ales cu înţelepciune „un timp pentru a vorbi“

 

5, 6. a) Cum a aplicat Estera principiul din Eclesiastul 3:1, 7? b) Cum a dat Estera dovadă de înţelepciune
când a vorbit cu soţul ei?

Ar fi trebuit Estera să-i dezvăluie regelui întreaga situaţie de faţă cu toţi membrii curţii?
5 

Dacă ar fi procedat astfel, l-ar fi umilit pe rege şi i-ar fi dat timp sfetnicului său Haman să
conteste acuzaţiile ei. Aşadar, ce a făcut Estera? Cu secole înainte, înţeleptul rege
Solomon scrisese sub inspiraţie divină: „Pentru orice lucru este un timp fixat, . . . un timp
pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi“ (Ecl. 3:1, 7). Ne putem imagina că fidelul
Mardoheu a învăţat-o pe Estera, fiica sa adoptivă, astfel de principii cât timp s-a aflat în
grija lui. În mod sigur, ea a înţeles cât de important era să-şi aleagă cu grijă ‘timpul
pentru a vorbi’.

De aceea, Estera a spus: „Dacă regele găseşte de cuviinţă, să vină azi regele împreună
6 

cu Haman la ospăţul pe care l-am pregătit pentru el“ (Est. 5:4). Regele a acceptat şi a
trimis să fie chemat Haman. Aţi observat cu câtă înţelepciune a vorbit Estera? Ea nu a
ştirbit  demnitatea soţului ei. Totodată, a creat un cadru mai potrivit în care să-i dezvăluie
ce o îngrijora. (Citeşte Proverbele 10:19.)

7, 8. Cum a fost primul ospăţ dat de Estera, dar de ce a amânat ea momentul în care să-i vorbească
regelui?

Fără îndoială, Estera a pregătit cu grijă acest ospăţ, asigurându-se că totul avea să fie
7 

pe placul soţului ei. La ospăţ s-a servit şi vin ales pentru a înveseli atmosfera (Ps.
104:15). Lui Ahaşveroş i-a plăcut ospăţul şi s-a simţit îndemnat s-o întrebe din nou pe
Estera care îi era cererea. Sosise oare momentul să vorbească?

Estera a ales să mai aştepte. Prin urmare, i-a invitat pe rege şi pe Haman a doua zi la
8 

un alt ospăţ (Est. 5:7, 8). De ce a amânat ea momentul în care să-i vorbească regelui?
Să ne amintim că tot poporul Esterei fusese condamnat la moarte în virtutea unui decret
emis de Haman cu autorizaţia regelui. Dat fiind că era o chestiune de viaţă şi de moarte,
Estera trebuia să fie sigură că alege momentul potrivit. De aceea, a aşteptat, creându-şi
alt prilej pentru a-i dovedi soţului ei cât de mult îl respecta.

9. De ce este important să manifestăm răbdare şi cum putem imita exemplul Esterei în această privinţă?

 9 Răbdarea este o calitate pe cât de rară, pe atât de preţioasă. Deşi era îngrijorată şi
dornică să-i vorbească regelui, Estera a aşteptat cu răbdare momentul potrivit. Putem
învăţa multe din exemplul ei. Fiecare dintre noi a văzut probabil unele lucruri care ar
trebui îndreptate. Dacă încercăm să convingem o persoană cu autoritate să rezolve o
problemă, ne-ar putea fi de folos să imităm exemplul Esterei şi să avem răbdare.
În Proverbele 25:15 se spune: „Prin răbdare poate fi convins un comandant şi o limbă
blândă poate zdrobi un os“. Dacă, la fel ca Estera, aşteptăm cu răbdare momentul
potrivit şi vorbim cu blândeţe, putem „zdrobi“ chiar şi opoziţia cea mai înverşunată. A
binecuvântat Iehova, Dumnezeul Esterei, răbdarea şi înţelepciunea ei?

Răbdarea deschide calea dreptăţii

10, 11. Din ce cauză şi-a schimbat Haman dispoziţia după primul ospăţ şi ce l-au îndemnat să facă soţia şi
prietenii săi?

Răbdarea Esterei a făcut posibilă derularea unui remarcabil  şir de evenimente. Haman

10 

a plecat de la primul ospăţ „bucuros şi cu inima veselă“ deoarece considera că regele şi

regina îl preţuiau mai mult decât pe alţii. Însă, când a ieşit pe poarta palatului, Haman şi-
a oprit privirile asupra lui Mardoheu, iudeul care încă refuza să-i acorde o onoare
specială. Aşa cum am văzut în capitolul precedent, motivele lui Mardoheu nu aveau nicio
legătură cu lipsa de respect, ci, mai degrabă, cu conştiinţa lui şi cu relaţia lui cu Iehova
Dumnezeu. Totuşi, Haman „s-a umplut de furie“ (Est. 5:9).

Când el le-a spus soţiei şi prietenilor săi că Mardoheu nu i-a acordat onoare, aceştia l-
11 

au îndemnat să pregătească un stâlp foarte înalt, de peste 22 de metri, şi apoi să-i ceară
regelui ca Mardoheu să fie atârnat pe stâlp. Haman a fost încântat de idee şi a luat
imediat măsuri în acest sens (Est. 5:12–14).

12. De ce a cerut regele să i se citească din cartea cronicilor şi ce a aflat el din cele citite?

Între timp, s-a întâmplat ceva mai puţin obişnuit. Biblia spune că „în noaptea aceea,
12 

regele n-a avut somn“. Prin urmare, a cerut să i se citească cu glas tare din cartea
cronicilor din timpurile acelea. În cronici se vorbea şi despre un complot care vizase
asasinarea lui Ahaşveroş. Regele şi-a amintit de acest lucru; oamenii care au vrut să-l
omoare au fost prinşi şi executaţi. Dar ce se întâmplase cu cel care dăduse în vileag
complotul, şi anume cu Mardoheu? Când regele a întrebat ce răsplată primise
Mardoheu, slujitorii i-au spus că nu se făcuse nimic pentru acest om. (Citeşte Estera
6:1–3.)

13, 14. a) Cum a început să se înrăutăţească situaţia lui Haman? b) Ce i-au spus lui Haman soţia şi
prietenii săi?

Cuprins de nelinişte, regele a vrut să ştie ce demnitari erau disponibili pentru a-l ajuta
13 

să corecteze această scăpare. Dintre toţi demnitarii, în curtea regelui se afla tocmai
Haman. Se pare că venise dis-de-dimineaţă, nerăbdător să obţină permisiunea de a-l
executa pe Mardoheu. Dar, înainte ca Haman să poată spune ceva, regele l-a întrebat
care era cel mai bun mod de a-l onora pe un om ce câştigase favoarea regelui. Haman a
presupus că regele se gândea la el, astfel că i-a sugerat să-l onoreze pe acel om cu mult
fast: să-l îmbrace cu veşmântul regal, iar un înalt funcţionar să-l plimbe prin Susa călare
pe calul regelui şi să strige laude la adresa omului aceluia în auzul tuturor. Să ne
imaginăm expresia feţei lui Haman când a aflat că omul care trebuia onorat era
Mardoheu! Şi pe cine a desemnat regele să-l laude pe Mardoheu? Chiar pe Haman!
(Est. 6:4–10)

Haman a îndeplinit fără tragere de inimă această însărcinare, urându-l şi mai mult pe
14 

Mardoheu. Apoi, plin de amărăciune,  s-a dus în grabă acasă. Soţia şi prietenii i-au spus
că această schimbare de situaţie nu putea fi decât de rău augur: în mod sigur, avea să
fie înfrânt în lupta împotriva iudeului Mardoheu (Est. 6:12, 13).

15. a) Ce s-a realizat prin faptul că Estera a dat dovadă de răbdare? b) De ce este înţelept ‘să aşteptăm cu
răbdare’?
 Deoarece Estera a fost răbdătoare, aşteptând încă o zi pentru a-i face cunoscută
15 

regelui cererea ei, Haman a avut timp să-şi sape singur groapa, ca să spunem aşa. Este
posibil ca Iehova însuşi să-i fi provocat regelui insomnia (Prov. 21:1). Nu ne surprinde că
în Cuvântul lui Dumnezeu suntem îndemnaţi ‘să aşteptăm cu răbdare’. (Citeşte Mica
7:7.) Când aşteptăm ca Dumnezeu să acţioneze, am putea constata că soluţiile sale la
problemele noastre sunt mult mai bune decât orice soluţie la care ne-am putea gândi noi.

A vorbit în mod curajos

16, 17. a) Când a sosit timpul ca Estera să vorbească? b) Cum s-a deosebit Estera de Vasti, fosta soţie a
regelui?

Estera nu îndrăznea să pună şi mai mult la încercare răbdarea regelui; cu ocazia

16 

următorului ospăţ trebuia să dezvăluie totul. Dar cum? Chiar regele i-a oferit această
posibilitate, întrebând-o din nou care îi era cererea (Est. 7:2). Sosise timpul ca Estera să
vorbească.

Probabil că Estera s-a rugat în gând Dumnezeului ei înainte de a rosti următoarele

17 

cuvinte: „Dacă am găsit favoare în ochii tăi, o, rege, şi dacă regele găseşte de cuviinţă,
să-mi fie dat sufletul meu la cererea mea şi poporul meu la rugămintea mea“ (Est. 7:3).
Să observăm că Estera l-a asigurat pe rege că îi respecta judecata cu privire la ce
considera el a fi de cuviinţă. Cât de mult se deosebea ea de Vasti, fosta soţie a regelui,
care îşi umilise soţul în mod intenţionat!  (Est. 1:10–12) În plus, Estera nu l-a criticat pe
rege pentru imprudenţa de a avea încredere în Haman. În schimb, ea l-a implorat s-o
apere de un pericol care îi ameninţa viaţa.

18. Cum i-a prezentat Estera regelui problema?

Fără îndoială, această cerere l-a mişcat şi l-a surprins pe rege. Cine ar fi cutezat să
18 

primejduiască viaţa reginei lui? Estera a spus în continuare: „Am fost vânduţi, eu şi
poporul meu, ca să fim distruşi, omorâţi şi nimiciţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca
servitoare, aş fi tăcut. Dar necazul acesta n-ar trebui permis, căci este spre paguba
regelui“ (Est. 7:4). Să remarcăm că Estera a prezentat problema în mod deschis. Totuşi,
ea a adăugat că n-ar fi spus nimic dacă ameninţarea ar fi constat numai în luarea în
sclavie. Era vorba însă despre un genocid, iar acesta avea să însemne o pierdere prea
mare pentru rege ca să fie trecut sub tăcere.

19. Ce învăţăm de la Estera despre arta de a convinge?

Din exemplul Esterei învăţăm multe despre arta de a convinge. Dacă va trebui vreodată
19 

să-i vorbim despre o problemă serioasă unei persoane iubite sau chiar unei persoane cu
autoritate, ne poate fi de mare ajutor să dăm dovadă de răbdare, respect şi francheţe
(Prov. 16:21, 23).

20, 21. a) Cum l-a demascat Estera pe Haman şi cum a reacţionat regele? b) Ce a făcut Haman după ce a
fost demascat ca uneltitor plin de laşitate?

Ahaşveroş a întrebat: „Cine este acela? Unde este cel care a îndrăznit să facă aşa
20 

ceva?“. Să ne-o imaginăm pe Estera arătând spre vinovat în timp ce spune: „Omul acela,
împotrivitorul şi duşmanul, este Haman, răul acesta!“. Simţind că urma să fie condamnat,
Haman a fost cuprins de panică. Ne putem imagina faţa capriciosului  monarh înroşindu-
se de furie când a înţeles că sfetnicul său cel mai de încredere îl înşelase, făcându-l să
semneze un ordin care urma să ducă la uciderea iubitei sale soţii! Furios, regele a ieşit în
grădină ca să-şi recapete calmul (Est. 7:5–7).
Estera a demascat în mod curajos răutatea lui Haman

Demascat ca fiind un uneltitor şi un laş, Haman s-a aruncat la picioarele reginei. Când
21 

regele s-a întors din grădină şi l-a văzut pe Haman căzut pe divanul Esterei, implorând-o
pe aceasta să se îndure de sufletul lui, l-a acuzat că încerca s-o violeze pe regină chiar
în casa regelui. Această acuzaţie însemna moarte sigură pentru Haman. El a fost luat şi
i-a fost acoperită faţa. Apoi, unul dintre demnitari i-a spus regelui despre stâlpul înalt pe
care Haman îl pregătise pentru Mardoheu. Ahaşveroş a ordonat imediat ca pe acel stâlp
să fie atârnat chiar Haman! (Est. 7:8–10)

22. Cum ne ajută exemplul Esterei să nu ne lăsăm cuprinşi de deznădejde, să nu devenim pesimişti şi să

nu ne pierdem credinţa?

În lumea nedreaptă din prezent, am putea cu uşurinţă să credem că nu se va face

22 

niciodată dreptate. Ai trecut şi tu prin momente în care ai gândit la fel? Estera nu s-a
lăsat cuprinsă de deznădejde, n-a devenit pesimistă şi nu şi-a pierdut credinţa. La
momentul potrivit, ea a susţinut în mod curajos dreptatea şi a avut încredere că Iehova
îşi va face partea. Să imităm şi noi exemplul Esterei! Iehova nu s-a schimbat. Şi în
prezent, el poate să-i prindă pe cei răi şi înşelători în propriile lor capcane, aşa cum a
făcut cu Haman. (Citeşte Psalmul 7:11–16.)

A dovedit altruism, luând poziţie de partea lui

Iehova şi a poporului său
23. a) Cum i-a răsplătit regele pe Mardoheu şi pe Estera? b) Cum s-a împlinit profeţia privitoare la
Beniamin, făcută de Iacob pe patul morţii? (Vezi chenarul „ O profeţie împlinită“.)
 

Regele a aflat, în sfârşit, cine era Mardoheu: era nu doar slujitorul loial care îl ocrotise
23 

ca să nu fie asasinat, ci şi tatăl adoptiv al Esterei. Ahaşveroş l-a numit pe Mardoheu

prim-ministru, funcţie pe care o ocupase înainte Haman. Regele i-a oferit Esterei casa lui
Haman, inclusiv imensa lui avere. Iar Estera l-a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman
(Est. 8:1, 2).

24, 25. a) De ce a continuat Estera să fie îngrijorată, chiar dacă planul lui Haman fusese demascat? b) Cum
şi-a riscat Estera din nou viaţa?
 24 Putea regina să stea liniştită acum, că ea şi Mardoheu erau în siguranţă? Numai dacă
ar fi fost egoistă. Decretul dat de Haman cu privire la uciderea tuturor iudeilor urma să
ajungă în toate colţurile imperiului. Haman pusese să se arunce sorţii, sau purul — după
cât se pare o formă de spiritism —, ca să stabilească momentul cel mai potrivit pentru
declanşarea acestui atac plin de cruzime (Est. 9:24–26). Mai erau câteva luni până la
ziua aceea, dar timpul se scurgea cu repeziciune. Se mai putea evita dezastrul?

Dovedind altruism, Estera şi-a riscat din nou viaţa venind înaintea regelui fără să fi fost
25 

invitată oficial. De această dată, ea a plâns pentru poporul ei, implorându-l pe rege să
anuleze îngrozitorul decret. Însă legile emise în numele monarhului persan nu puteau fi
anulate (Dan. 6:12, 15). De aceea, regele i-a împuternicit pe Estera şi pe Mardoheu să
emită un nou decret. Astfel, a fost trimis un al doilea decret, prin care li se acorda iudeilor
dreptul de a se apăra. Călăreţii au gonit în tot imperiul pentru a le duce această veste
bună iudeilor. Ca urmare, speranţa a încolţit din nou în multe inimi (Est. 8:3–16). Ni-i
putem imagina pe iudeii de pe cuprinsul acestui vast imperiu înarmându-se şi
pregătindu-se de luptă, lucru pe care nu l-ar fi putut face dacă nu ar fi existat al doilea
decret. Dar avea „Iehova al armatelor“ să fie cu poporul său? (1 Sam. 17:45)

Estera şi Mardoheu le-au trimis decrete iudeilor din Imperiul Persan

26, 27. a) Cât de mare a fost victoria pe care Iehova a dat-o poporului său? b) Ce profeţie s-a împlinit când
fiii lui Haman au fost omorâţi?

 26 Când a sosit ziua stabilită, poporul lui Dumnezeu era pregătit. De partea iudeilor erau
şi mulţi demnitari persani, deoarece în tot imperiul se aflase despre noul prim-ministru,
iudeul Mardoheu. Iehova i-a dat poporului său o mare victorie. Înfrângerea duşmanilor a
fost completă. Fără îndoială, Iehova a vrut ca aceşti duşmani să nu mai constituie o
ameninţare pentru poporul său (Est. 9:1–6). *  
 Mai mult decât atât, Mardoheu n-ar fi fost niciodată în siguranţă ca supraveghetor al
27 

casei lui Haman câtă vreme cei zece fii ai acelui om rău erau în viaţă. Prin urmare, şi ei
au fost omorâţi (Est. 9:7–10). Astfel s-a împlinit o profeţie biblică. Dumnezeu prezisese
distrugerea completă a amaleciţilor, care se dovediseră duşmani înverşunaţi ai poporului
său (Deut. 25:17–19). Este posibil ca fiii lui Haman să fi fost chiar ultimii membri ai acelei
naţiuni condamnate.

28, 29. a) De ce voinţa lui Iehova era ca Estera şi poporul ei să se implice în războaie? b) De ce este
exemplul Esterei o binecuvântare pentru noi?

Deşi tânără, Estera a trebuit să poarte pe umerii ei poveri foarte grele. De exemplu, a
28 

fost nevoită să emită decrete regale referitoare la război şi execuţii. Desigur, nu i-a fost
uşor. Însă voinţa lui Iehova era ca poporul său să nu fie distrus, întrucât din mijlocul
naţiunii Israel avea să iasă promisul Mesia, singura sursă de speranţă pentru întreaga
omenire! (Gen. 22:18) Slujitorii lui Dumnezeu din prezent sunt bucuroşi deoarece ştiu că,
atunci când a fost pe pământ, Mesia, adică Isus, le-a interzis discipolilor săi să mai ia
parte la războaie (Mat. 26:52).

Totuşi, creştinii iau parte la un război spiritual; Satan vrea mai mult ca oricând să ne
29 

distrugă credinţa în Iehova Dumnezeu. (Citeşte 2 Corinteni 10:3, 4.) Ce binecuvântare

este exemplul Esterei pentru noi! Asemenea ei, să dovedim credinţă folosind cu
înţelepciune şi răbdare arta de a convinge, fiind curajoşi şi stând cu altruism de partea
poporului lui Dumnezeu.

Întrebări cu privire la Estera

De ce i-a permis Mardoheu Esterei să se căsătorească cu un păgân?

Unii erudiţi au sugerat că Mardoheu a fost un oportunist care a vrut ca Estera să se

căsătorească cu regele pentru prestigiu. Însă această idee este lipsită de fundament.
Întrucât era un iudeu fidel, Mardoheu nu şi-ar fi dat consimţământul pentru o astfel de
căsătorie (Deut. 7:3). Potrivit vechii tradiţii iudaice, el a încercat să împiedice această
căsătorie. Totuşi, pare puţin probabil ca Mardoheu sau Estera, simpli străini într-o ţară
condusă de un monarh cu puteri absolute şi considerat zeu, să fi avut de ales în această
situaţie. Cu timpul, a devenit clar că, prin intermediul căsătoriei Esterei, Iehova şi-a
ocrotit poporul (Est. 4:14).

De ce cartea biblică Estera nu conţine nicio menţiune a numelui lui Dumnezeu,

Iehova?

După cât se pare, cel care a scris sub inspiraţie divină această carte a fost Mardoheu.
Probabil că, iniţial, cartea a fost păstrată alături de unele documente persane oficiale, iar
mai târziu a fost dusă la Ierusalim. Folosirea numelui „Iehova“ i-ar fi putut îndemna pe
închinătorii la zeii persani să distrugă cartea. În orice caz, este limpede că Iehova a avut
un rol important în evenimentele din această relatare. Este interesant că numele lui
Dumnezeu apare în textul ebraic original în câteva acrostihuri şi telestihuri, aceasta
însemnând că frazele au fost formulate în aşa fel încât primele, respectiv ultimele litere
ale unor cuvinte succesive să alcătuiască numele lui Dumnezeu.

Este cartea Estera inexactă din punct de vedere istoric?

Aşa consideră unii critici. Anumiţi erudiţi însă au remarcat că scriitorul cărţii a dovedit o
cunoaştere foarte amănunţită a membrilor familiei regale, a arhitecturii şi a obiceiurilor
persane. Este adevărat, în documentele laice care s-au păstrat până în zilele noastre nu
s-a găsit nicio menţiune cu privire la regina Estera. Dar se pare că nu este prima dată
când numele unui membru al familiei regale este scos din documentele publice. În plus,
unele documente laice arată că un bărbat numit Mardukâ, un echivalent în limba persană
pentru „Mardoheu“, a slujit ca demnitar la curtea din Susa în perioada descrisă în carte.

  O profeţie împlinită
Luptând pentru poporul lui Dumnezeu, Estera şi Mardoheu au împlinit o profeţie biblică
veche. Cu peste 1 200 de ani înainte, Iehova l-a inspirat pe patriarhul Iacob să facă
următoarea prezicere cu privire la unul dintre fiii săi: „Beniamin va sfâşia ca un lup.
Dimineaţa va mânca animalul prins, iar seara va împărţi prada“ (Gen. 49:27). În
„dimineaţa“, sau în zorii, perioadei în care Israelul a fost condus de regi, descendenţi ai
lui Beniamin, precum regele Saul şi alţi războinici viteji, au luptat pentru poporul lui
Iehova. Iar „seara“, sau după apusul perioadei regilor Israelului, Estera şi Mardoheu,
amândoi din tribul lui Beniamin, au luptat împotriva duşmanilor lui Iehova şi i-au învins.
Se poate spune şi că ei au împărţit prada, în sensul că imensa avere a lui Haman a intrat
în posesia lor.

^ Regele le-a acordat iudeilor încă o zi pentru a-şi desăvârşi victoria asupra duşmanilor lor (Est. 9:12–
14). Chiar şi în prezent, evreii comemorează acea victorie în fiecare an, în luna adar, care corespunde
sfârşitului lunii februarie şi începutului lunii martie. Sărbătoarea este numită Purim, după sorţii aruncaţi
de Haman în încercarea de a-i distruge pe iudei.