Traducere de Cristina Stefanescu 2004 PRIETENII CARTII CP 58-47 BUCURESTI ISBN 973-573-316-1

-A ABATE (ABBE) Unde va duceti, domnule abate? etc. Stiti ca abate nseamna tata? Daca veti deveni vreodata asa ceva, veti face un serviciu statului; este, fara doar si poate, lucrul cel mai frumos pe care l poate savrsi un om; se va naste din domniavoastra o fiinta cugetatoare. E ceva divin n aceasta actiune. Dar daca nu sunteti abate dect pentru ca aveti tonsura, pentru ca purtati un guler micut si o mantie scurta, si pentruca va asteptati la un oarece beneficiu, nu meritati numele de abate. Calugarii de odinioara dadeau acest nume staretului pe care si-1 alegeau. Abatele era parintele lor spiritual. Iata caaceleasi cuvinte capata, n timp, semnificatii diferite! Abatelespiritual era un om sarac, n fruntea altor saraci: dar, de vreodoua sute de ani, saracii parinti spirituali au o ren ta de patrusute de mii de livre; iar n Germania, saracii parinti spiritualidispun astazi de un regiment de garda. Un sarac care a jurat ca va ramne sarac si care, pna laurma, este suveran! spus lucrul acesta, dar pasamite trebuie repetat de mii de ori ci bine, asa ceva este s-a mai

VOLTAIRE intolerabil. Legile acuza acest soi de abuz, religia l respingecu indignare, iar adevaratii saraci lipsiti de haine si de mncare, adunati Ia usa domnului abate, scot strigate catre cer. Dar i aud spunnd pe domnii abati din Italia, din Germania, din Flandra sau din Burgundia: De ce n-am acumula sinoi bunuri si onoruri? De ce n-am fi si noi printi? Episcopiinu se dau n laturi. La nceput au fost si ei saraci ca si noi, dar s-au mbogatit si s-au ridicat; unul dintre ei este chiar maimare peste regi; lasati-ne sa-i imitam atta ct ne va fi cu putinta." Aveti dreptate, domnilor, invadati pamntul; el apartinecelui puternic sau celui i scusit care stie sa puna stapnire peel; ati profitat de vremurile de ignoranta, d e superstitie si de nebunie, pentru a ne lipsi de ceea ce am mostenit si pentru ane calca n picioare, ca sa va ngrasati din trupurile celor nenorociti: cutremurati-va, caci va veni si ziua ratiunii. AVRAAM (ABRAHAM) Avraam este unul dintre acele nume celebre n Asia Mica si n Arabia, precum este Thot la egipteni, cel dinti Zoroastru n Persia, Hercule n Grecia, Orfeu n Tracia, Odin Ia semintiile de la miazanoapte si attea alte nume cunoscutemai curnd datorita renume lui lor dect datorita vreunei istorii dovedite ca fiind adevarata. Nu ma refer dect la istoria profana, caci, n ceea ce priveste istoria evreilor, profesorii sidusmanii nostri, pe care i credem si i detestam, ntruct istoria acestui popor a fost, negresit, scrisa chiar de catre DuhulSfnt, nutrim pentru ea sentimentele pe care trebuie sa le avem. Nu ne adresam n cele de fata dect arabilor; ei se

DICTIONAR FILOSOFIC lauda ca se trag din Avraam prin Ismael; ei cred ca patriarhul cu pricina a construit Mecca si a murit n acest oras. Adevarul este ca semintia lui Ismael a fost nespus de mult mai favorizata de Dumnezeu dect cea a lui lacov. Dar ambele semintii au dat nastere, s-o spunem pe-a dreapta, la hoti; numai ca hotii arabi au fost net superiori hotilor evrei. Urmasii lui lacov nu au cucerit dect un tinut foarte mic, pe care de altminteri 1-au si pierdut; ct despre urmasii lui Ismael, ei au cucerit o parte din Asia, o parte din Europa si o parte din Africa, au ntemeiat un imperiu mai ntins dect Imperiul romanilor si i-au alungat pe evrei din pesterile lor, pe care ei le numeau pamntul fagaduintei. Daca am judeca lucrurile doar dupa exemplele oferite de istoriile noastre moderne, ar parea destul de greu de crezut ca Avraam sa fi fost tatal a doua semintii att de diferite; ni se spune ca s-a nascut n Caldeea, ca a fost fiul unui olar sarac, care si cstiga existenta plamadind mici idoli din lut. E greu sa ne nchipuim ca fiul acestui olar s-a dus si a ntemeiat Mecca, care era la o departare de patru sute de leghe, la tropice, trecnd prin deserturi cu neputinta de strabatut. Daca a fost un cuceritor, s-a ndreptat, nendoielnic, spre frumosul tinut din Asiria, iar daca nu a fost dect un om de rnd, asa cum ne este zugravit, nu a ntemeiat regate dect acasa la el. Geneza spune ca Avraam avea saptezeci si cinci de ani cnd a parasit tinutul Haranului, dupa moartea tatalui sau, Terah olarul: aceeasi Geneza sustine si ca Terah 1-a zamislit pe Avraam la saptezeci de ani, ca acest Terah a trait doua sute cinci ani, iar Avraam n-a plecat din Haran dect dupa moartea tatalui sau. Daca facem socoteala, e limpede, chiar din ceea ce spune Geneza, ca Avraam avea o suta treizeci si cinci de ani cnd a parasit Mesopotamia. A plecat dintr-un tinut pe care-1 numim idolatru, ntr-un alt tinut tot idolatru, Sichem, n Palestina. Dar de ce s-a dus el acolo? De ce a

VOLTAIRE parasit malurile fertile ale Eufratului, pentru a se duce ntr-un tinut att de ndepartat, att de sterp si de pietros cum este Sichemul? Limba caldeenilor era, fara doar si poate, foarte diferita de cea din Sichem, care nu era un centru negustoresc; Sichem se afla la o distanta de mai bine de o suta de leghe de Caldeea; trebuie sa strabati pustiuri ca sa ajungi acolo; dar a fost voia lui Dumnezeu ca el sa faca aceasta calatorie, voia sa-i arate pamntul pe care aveau sa l ocupe urmasii sai, la A cteva secole dupa el. Ii vine greu mintii omenesti sa priceapa motivele unei asemenea calatorii. Abia a ajuns n micul tinut muntos Sichem, ca foamea l si determina sa plece. Se duce n Egipt cu femeia sa pentru a cauta acolo de-ale gurii, ntre Sichem si Memfis sunt doua sute de leghe; e oare normal sa te duci sa cauti gru att de departe, mai cu seama ntr-o tara careia nu-i ntelegi limba? Avem, asadar, de-a face cu niste calatorii ciudate, ntreprinse la vrsta de aproape o suta patruzeci de ani. O ia cu sine Ia Memfis pe Sara, sotia sa, care era extrem de tnara, un copil n comparatie cu el, caci nu avea dect saizeci si cinci de ani. Si cum era foarte frumoasa, Avraam s-a hotart sa profite de pe urma frumusetii ei. Prefa-te ca esti sora mea, i-a spus el, sa-mi mearga si mie bine de pe urma ta." Ar fi trebuit mai degraba sa-i spuna: Prefa-tc ca esti fiica mea". Regele s-a ndragostit de tnara Sara, si i-a dat pretinsului frate o multime de oi, de boi, de magari, magarite, camile, servitori si servitoare: fapt ce dovedeste ca Egiptul era, nca de pe-atunci, un regat foarte puternic si foarte civilizat, asadar foarte vechi, unde fratii care si ofereau surorile regilor din Memfis erau rasplatiti cu generozitate. Tnara Sara avea nouazeci de ani cnd Dumnezeu i-a promis ca Avraam, care avea atunci o suta saizeci, o sa-i faca n acel an un copil.

DICTIONAR FILOSOFIC Avraam, caruia i placea sa calatoreasca, s-a dus n cumplitul desert al Cadcsului, cu sotia sa nsarcinata, care era n continuare tnara si frumoasa. Aidoma regelui Egiptului, toti regii din desert s-au ndragostit de Sara. Parintele credinciosilor a recurs la aceeasi minciuna ca n Egipt: si dadea sotia drept sora, afacere din care s-a mai ales cu alte oi, cu alti boi, cu servitori si servitoare. Se poate spune ca acest Avraam a devenit putred de bogat de pe urma femeii sale. Comentatorii au scris un numar urias de volume pentru a justifica purtarea lui Avraam si pentru a da ct de ct de cap cronologiei. Asadar, trebuie sa l trimitem pe cititor la aceste comentarii. Toate sunt compuse de minti ascutite si delicate, de metafizicieni priceputi, indivizi fara prejudecati si ctusi de putin pedanti. Altminteri, acest nume, Bram, Abram, era faimos att n India ct si n Persia: mai multi nvatati pretind chiar ca era unul si acelasi legiuitor cu acela pe care grecii 1-au numit Zoroastru. Altii spun ca era Brahma al indienilor: fapt ce nu este nsa demonstrat. Dar ceea ce li s-a parut foarte cu putinta multor savanti este ca acest Avraam era din Caldeea sau Persia: n timp, evreii s-au laudat ca sunt unnasii lui, dupa cum francii se trag din Hector, iar bretonii din Tubal. Este limpede ca semintia evreiasca a fost o hoarda foarte moderna; ca ea nu s-a stabilit n apropierea Feniciei dect foarte trziu; ca era nconjurata de popoare stravechi; ca a adoptat limba lor; ca a luat de la ele pna si numele de Israel, care este caldeean, dupa cum marturiseste chiar evreul Flavius Josefus. Se stie ca evreii au preluat de la babilonieni chiar si numele ngerilor; ca, n fine, nu J-au numit pe DUMNEZEU Elohim, Iahve Adonai, lehova sau Savaaot dect dupa fenicieni. Este posibil ca evreii sa nu fi cunoscut numele de Avraam sau Ibrahim dect datorita babilonienilor; si asta pentru ca cea

VOLTAIRE mai veche religie din tinuturile cuprinse ntre Eufrat si Oxus se numea Kish-Ibrahim, Milat-lbrahim. Acest fapt este confirmat de toate cercetarile efectuate n zona de catre savantul Hyde. Evreii au procedat asadar cu istoria si cu vechea legenda aidoma negustorilor de haine vechi; le ntorc si le vnd drepthaine noi, ct mai scump cu putinta. Este doar o pilda de prostie omeneasca faptul ca i-am considerat atta amar de vreme pe evrei ca pe o natie de la carecelelalte natii au totul de nv atat, n timp ce istoricul lor Josefus marturiseste el nsusi contrariul. Este dificil sa patrunzi n negura Antichitatii; nsa este evident ca toate regatele Asiei erau deja foarte nfloritoare nainteca triburile nomade ale arabilor numiti evrei sa posede unpetic de pamnt al lor, nainte sa aiba un oras, legi si o religie statornica. Atunci cnd vezi un rit stravechi sau o opinie straveche mpamntenita n Egipt sau n Asia, dar si la evrei, este normal sa socotesti ca micul popor nou aparut, ignorant sigrosolan, fara nici un contact cu artele, a copiat, asa cum s-a priceput si el, natia antica, nfloritoare si harnica. Dupa acest principiu trebuie sa judecam ludeea, Biscaya, Comwallu], Bergamul tara Arlechinului eic.: fara ndoiala ca Roma cea victorioasa n-a copiat nimic din Biscaya, dinCornwall si nici din Bc rgam; trebuie sa fii sau un mare ignorant sau un mare pisicher ca sa spui ca evreii au fost cei carei-au nvatat pe greci. {Articol extras din domnul Freret)

DICTIONAR 11 FILOSOFIC ADAM (ADAM) Pioasa doamna Bourignon era sigura ca Adam a fost hermafrodit, ca de altminteri si primii oameni ai divinului Platon. Dumnezeu i dezvaluise acest mare secret; dar, cum eu n-am avut aceleasi revelatii, n-am sa ma opresc asupra acestui subiect. Rabinii evrei au citit cartile lui Adam; ei stiau cum s-au numit preceptorul lui si sotia sa de-a doua: dar cum eunu am citit aceste c arti ale ntiului nostru parinte, despre astan-am sa spun nici un cuvnt. Unele minti gaunoase, foarte savante, se mira nespus de tare, cnd citesc n Vedele vechilor brahmani ca primul om a fost creat n India etc., ca se numeaAdimo, care nseamna pr ocreatorul, si ca nevasta lui se numea Pocriti, care nseamna viata. Ei spun ca secta brahmanilor este fara de tagada mai veche dect a evreilor si caevreii n-au scris dect foarte tr ziu n limba cananeeana, ntruct nu s-au stabilit dect foarte trziu pe meleagurile micului Canaan; ei spun ca indienii au fost ntotdeauna inventatori, iar evreii, imitatori; indienii au fost ntotdeauna iscusiti, iar evreii mereu grosolani; ei mai spun ca este cam greu sa-tiimaginezi ca Adam, car e era roscovan si avea par, ar fi parintele negrilor, care sunt negri ca cerneala si au lna neagra pecap. Si cte si mai cte nu mai spun? n ceea ce ma priveste, eu nu mai scot o vorba; las aceste cercetari n seama parintelui Berruyer, de la Societatea lui lisus; este persoana ceamai inocenta pe care am c unoscut-o vreodata. I-a fost arsa cartea ca unuia care vrea sa ridiculizeze Biblia: dar stau chezas ca nu avea o minte chiar att de fina. (Extras dintr-o scrisoare a cavalerului de R...)

VOLTAIRE SUFLET (AME) Ar fi nemaipomenit sa-ti vezi sufletul. Cunoaste-te pe tine nsuti este un precept excelent, dar numai Dumnezeu poate sa-1 puna n practica: cine altul dect El poate sa-si cunoasca esenta? Numim suflet ceea ce nsufleteste. Nu stim mai mult, din pricina limitelor inteligentei noastre. Trei sferturi dintre oameni nu merg mai departe si nici nu-si prea bat capul cu fiinta gnditoare; celalalt sfert cauta; nimeni n-a gasit si nici nu va gasi vreodata. Sarmane pedant, vezi o planta vegetnd si spui vegetatie sau chiar suflet vegetativ. Bagi de seama ca trupurile au si dau miscare, si spui forta; ti vezi cinele de vnatoare nvatnd alaturi de tine meseria, si strigi instinct, suflet simtitor, ai idei combinate, si spui spirit, Dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce ntelegi tu prin aceste cuvinte? Aceasta floare vegeteaza, dar oare exista vreo fiinta reala care sa se cheme vegetatiei Acest corp l mpinge pe celalalt, dar poseda el oare n sine o fiinta distincta care se numeste fortai Acest cine ti aduce o potmiche, dar exista oare o fiinta care se numeste instinct1? Nu ai rde tu oare de un gnditor (chiar daca ar fi vorba de nsusi preceptorul lui Alexandru) care ti-ar spune: Toate animalele traiesc, va sa zica exista ntr-nsele o fiinta, o forma substantiala care este viata?" Daca o lalea ar putea vorbi si ti-ar spune: Starea mea de vegetatie si cu mine suntem doua fiinte vadit unite", nu ai face haz de laleaua cu pricina?

DICTIONAR 13 FILOSOFIC Sa vedem mai nti ce stii si de ce anume esti sigur: ca mergi cu ajutorul picioarelor; ca digeri datorita stomacului; ca simti cu tot corpul tau si ca gndesti cu propriul cap. Sa vedem daca ratiunea ta de una singura a putut sa-ti dea destula lumina ca sa poti trage concluzia, Iara ajutor supranatural, ca ai un suflet. Cei dinti filosofi, ca au fost ei caldeeni sau egipteni, au spus: Trebuie sa existe ceva n noi care sa produca gndurile noastre; acest ceva trebuie sa fie foarte subtil; este suflu, este foc, este eter, este chintesenta, este o biata iluzie, este entelechia, este numar, este armonie." n fine, potrivit divinului Platon, este un compus format din acelasi si din celalalt. Sunt niste atonii care gndesc n noi", a spus Epicur dupa Democrit. Dar, prietene, oare cum gndeste un atom? Marturiseste ca habar nu ai. Trebuie, fara doar si poate, sa ne nsusim ideea ca sufletul este o fiinta imateriala; dar, nendoielnic, nu va puteti nchipui ce este aceasta fiinta imateriala. Nu, raspund savantii, stim nsa ca sta n firea ei sa gndeasca." Si de unde stiti asta?" Stim, ntruct gndeste." O bieti savanti! Tare ma tem ca sunteti la fel de ignoranti ca si Epicur: sta n firea unei pietre sa cada, pentru ca ea cade; dar va ntreb cine o face sa cada? Stim, continua ei, ca o piatra nu arc suflet." De acord, va mpartasesc si eu opinia. Stim ca o negatie si o afirmatie nu sunt divizibile si nu sunt parti ale materiei." Sunt de aceeasi parere cu dumneavoastra. Dar materia, care de altminteri ne este necunoscuta, poseda calitati care nu sunt materiale, care nu sunt divizibile; ea poseda gravitatia spre un centru, pe care i-a dat-o Dumnezeu. Or, aceasta gravitatie nu are parti si nu este divizibila. Forta motrice a corpurilor nu este o fiinta compusa din parti. Vegetatia corpurilor organizate, viata lor, instinctul lor nu sunt nici ele fiinte alcatuite din parti, fiinte divizibile; nu puteti taia n doua vegetatia unui trandafir, viata

VOLTAIRE unui cal, instinctul unui cine, dupa cum nu puteti taia n doua nici o senzatie, o negatie, o afirmatie. Iscusitul dumneavoastra argument, provenind din indivizibilitatea gndirii, nu demonstreaza, asadar, absolut nimic. Ce ntelegeti dumneavoastra prin suflet? Ce stiti despre el? Nu puteti, dumneavoastra nsiva, fara vreo revelatie, sa admiteti ca exista n fiinta voastra altceva dect o putere necunoscuta voua de a simti si de a gndi. Iar acum, daca sunteti de buna-credinta, spuneti-mi daca aceasta putere de a simti si de a gndi este totuna cu aceea care va face sa digerati si sa mergeti? mi marturisiti ca nu, ntruct n zadar i-ar spune mintea dumneavoastra stomacului: Digera; el nu ar face nimic daca ar fi bolnav; n zadar fiinta dumneavoastra imateriala le-ar porunci picioarelor dumneavoastra sa mearga, ele ar ramne tot neclintite daca ar suferi de guta. Grecii si-au dat ei seama ca adesea gndirea nu are nimic de-a face cu jocul organelor noastre; ei au acceptat ca aceste organe au un suflet animal, iar gndurile un suflet mai fin, mai subtil, un vout. Dar iata acest suflet al gndirii care, n mii si mii de situatii, detine suprematia asupra sufletului animal. Sufletul gnditor Ic porunceste minilor sa apuce si acestea apuca. Insa nu le spune inimii sa bata, sngelui sa curga, chilului sa se formeze; toate acestea se nfaptuiesc si fara el: iata doua suflete ct se poate de stnjenite si care nu prea sunt stapne la casa lor. Or, fara ndoiala, acest prim suflet animal nu exista, el nu este nimic altceva dect miscarea organelor dumneavoastra. Baga de seama, sarmane om! caci nu ai alte dovezi, date de slaba ta ratiune, ca celalalt suflet exista. Nu poti sa stii lucrul acesta dect prin credinta. Te-ai nascut, traiesti, actionezi, gndesti, veghezi, dormi, fara sa stii cum. Dumnezeu ti-a dat

DICTIONAR 15 FILOSOFIC facultatea de a gndi, asa cum te-a nzestrat cu toate; si daca n-ar fi venit sa te nvete, n timpurile marcate de providenta lui, ca ai un suflet imaterial si nemuritor, nu ai fi avut nici o dovada. Sa aruncam o privire la frumoasele sisteme pe care filosofia ta le-a construit n legatura cu aceste suflete. Unul spune ca sufletul omului a purces din nsasi substanta lui Dumnezeu; altul, ca a purces din marele tot; un al treilea, ca este creat din eternitate; un al patrulea, ca e facut si nu creat; altii ne asigura ca Dumnezeu le formeaza pe masura ce avem nevoie de ele si ca se ivesc n clipa copulatiei. Salasluiesc printre micutele vietati seminale, striga unul. Nu, spune un allul, vor locui n trompele lui Fallopio. Va nselati cu totii, spune urmatorul: sufletul asteapta sase saptamni pna ce se formeaza foetusul, dupa care pune stapnire pe glanda pineala; iar daca gaseste un germene fals, se ntoarce si asteapta o ocazie mai buna." Ultima parere este ca el si are salasul n corpul calos; acesta este locul unde l plaseaza La Peyronie; trebuia sa fii primul chirurg al regelui Frantei ca sa poti hotar n felul acesta unde se gaseste situat sufletul. Totusi corpul sau calos n-a avut parte de un renume Ia fel de mare cum este averea adunata de acest chirurg. Sfntul Toma, n cea de-a saptezeci si cincca ntrebare, dar si n cele ce urmeaza, spune ca sufletul este o forma subsislante per se, ca este totul n tot, ca esenta sa difera de puterea sa, ca exista trei suflete vegetative, si anume cel nutritiv, cel augwnentativ si cel generativ; ca memoria lucrurilor spirituale este spirituala, iar memoria celor corporale este corporala; ca sufletul gnditor are o forma imateriala cnd se refera la operatiuni si materiala cnd se refera la fiinta". Sfntul Toma a scris doua mii de pagini cu aceasta forta si cu aceasta limpezime; asa se face ca este ngerul scolii.

VOLTARE S-au conceput la fel de multe sisteme despre modul n care acest suflet va simti cnd va fi parasit impui cu ajutorul caruia simtea; cum va mai auzi fara urechi, cum va mirosi fara nas si cum va pipai fara mini; apoi ce corp si va lua, va fi oare cel pe care l avea la doi ani sau cel de la optzeci de ani; cum eitt, identitatea aceleiasi persoane, va dainui; cum sufletul unui om devenit imbecil la vrsta de cincisprezece ani si mort imbecil la saptezeci si va relua ci firul ideilor pe care le avea la vrsta pubertatii; prin ce scamatorie un suflet ai carui picior a fost taiat n Europa si care si-a pierdut un brat n America si va regasi oare piciorul si bratul, care, fiind transformate n legume, au trecut de mult n sngele unui alt animal. Si putem sa continuam asa la nesfrsit, daca ne-am propune sa amintim toate extravagantele pe care acest biet suflet omenesc si le-a imaginat despre el nsusi. Este foarte ciudat faptul ca n legile poporului lui Dumnezeu nu se spune un cuvnt despre spiritualitatea si despre imortalitatea sufletului, nimic n Decalog, nimic n Levitic si nici n Deuteronom. Este foarte sigur, nu exista nici o ndoiala ca Moise nu le pomeneste nicaieri evreilor despre recompense sau despre pedepse ntr-o alta viata, nu le vorbeste niciodata despre nemurirea sufletului lor, nu-i lasa sa spere ca vor ajunge n cer si nu-i ameninta cu infernul: totul este vremelnic. El le spune nainte sa moara, n Deuteronom: ,,Daca, dupa ce veti fi avut copii si nepoti, nu va veti ndeplini ndatoririle, veti fi i/.goniti din tara si veti fi risipiti printre popoare. Sunt un Dumnezeu razbunator, care pedepseste nelegiuirea parintilor pna la a treia si a patra generatie. Cinstiti-va tatal si mama ca sa traiti ndelung. Veti avea ce sa mncati si hrana nu va va lipsi niciodata. Daca veti urma dumnezei straini, veti fi nimiciti...

DICTIONAR 17 FILOSOFIC Daca va veti supune veti avea ploaie primavara; iar toamna gru, ulei, vin si fn pentru animalele voastre, ca sa mncati si sa fiti satui. Asezati cuvintele acestea n inimile voastre, n minile voastre, dinaintea ochilor vostri, scrieti-le pe usile voastre, pentru ca zilele voastre sa se nmulteasca. Faceti ceea ce va poruncesc, fara sa adaugati sau sa stergeti ceva. Daca se ridica un profet care va prezice lucruri nemaipomenite si daca prezicerea lui este adevarata si ceea ce a spus el se mplineste si daca va va spune: Sa mergem si sa urmam dumnezei straini...", ucideti-1 de ndata si ntreg poporul sa loveasca dupa voi. Atunci cnd Dumnezeu va va da n stapnire alte popoare, ucidcti-i pe toti fara sa crutati un om macar si sa nu aveti mila de nimeni. Nu mncati pasari spurcate precum vulturul, grifonul, ixionu etc. Nu mncati animale care rumega si care nu au copita despicata, precum camila, iepurele, porcul etc. Daca veti respecta aceste porunci, veti fi binecuvntati n orase si pe cmpuri; roadele pntecelui vostru, ale pamntului si animalelor voastre vor fi binecuvntate... Daca nu veti urma ntocmai toate poruncile si toate slujbele, veti fi blestemati n orase si pe cmpii... veti suferi de foame si de saracie: veti muri n mizerie, de frig, de saracie, de febra; veti avea lepra, rie, bube, veti avea rani pe genunchi si acolo unde va sunt pulpele mai groase. Strainul va va mprumuta cu camata, iar voi nu veti putea sa-i mprumutati lui cu camata... pentru ca nu 1-ati slujit pe Dumnezeul vostru. Si veti mnca rodul pntecului vostru si carnea fiilor si a fiicelor voastre etc."

VOLTAIRE Este evident ca n toate aceste promisiuni si n toate aceste amenintari totul este vremelnic si nu gasirn nici un cuvnt despre nemurirea sufletului si despre viata viitoare. Mai multi comentatori ilustri credeau ca Moise cunostea foarte bine aceste doua mari dogme; si demonstreaza acest lucru cu ajutorul cuvintelor lui lacov, care, creznd ca fiul sau a fost devorat de fiare, spunea n durerea sa: Voi cobor mpreuna cu fiul meu n groapa, in infernum, n infern", adica am sa mor si eu, pentru ca fiul meu a murit. Ei mai demonstreaza asta si recurgnd la unele pasaje din Isaia si Ezcchiel; dar evreii carora le vorbea Moise nu puteau sa-1 fi citit nici pe Ezechiel, nici pe Isaia, ntruct acestia au aparut abia cteva secole mai trziu. Este inutil sa ne-apucam sa comentam sentimentele secrete ale lui Moise. Cert este ca n legile enuntate public el n-a pomenit niciodata despre o viata viitoare si ca el limiteaza toate pedepsele si toate recompensele la momentul prezent. Daca ntr-adevar cunostea viata viitoare, de ce n-a prezentat limpede aceasta dogma? iar daca nu a cunoscut-o, care era atunci scopul si ntinderea misiunii sale? Este o problema pe care si-o pun mai multe personaje de vaza; si raspund ca Stapnul lui Moise si al tuturor oamenilor si rezerva dreptul de a le explica evreilor la timpul potrivit o doctrina pe care ei n-ar fi fost n stare sa o nteleaga atunci cnd se aflau nca n desert. Daca Moise ar fi anuntat dogma nemuririi sufletului, o scoala importanta a evreilor n-ar fi combatut-o ntotdeauna; aceasta scoala importanta a saducheilor n-ar fi fost autorizata de catre stat; saducheii nu ar fi ocupat cele mai nalte dregatorii; din snul lor n-ar fi iesit mari pontifi. Se pare ca abia dupa ntemeierea Alexandriei s-au mpartit evreii n trei secte: fariseii, saducheii si esenienii. Istoricul Josefus, care era fariseu, ne informeaza n cea de-a XlH-a

DICTIONAR 19 FILOSOFIC carte din Antichitatile sale ca fariseii credeau n metempsihoza; saducheii credeau ca sufletul piere o data cu trupul; iar esenienii, mai spune Josefus, socoteau ca sufletele sunt nemuritoare: potrivit credintei lor, sufletele coborau n trup, din naltul vazduhului, sub o forma aeriana; ele ajung n coip datorita unei atractii violente, iar dupa moarte, sufletele care au apartinut unor oameni virtuosi vor dainui dincolo de Ocean, ntr-un tarm unde nu este nici cald, nici frig, nici vnt, nici ploaie. Sufletele celor rai salasluiesc ntr-un climat diametral opus. Iata cum era teologia evreilor. Acela care singur avea sa-i nvete pe toti oamenii a aparut pentru a condamna toate aceste trei secte; fara ci, noi n-am fi putut niciodata sa cunoastem nimic despre sufletul nostru, ntruct filosofii n-au avut nicicnd o idee bine conturata n legatura cu acest subiect, iar Moise, singurul adevarat legiuitor al lumii, naintea aparitiei propriului nostru legiuitor, Moise, care vorbea cu Dumnezeu fata n fata, a lasat oamenii ntr-o ignoranta deplina n legatura cu acest subiect att de important. Asadar, sunt numai saptesprezece secole de cnd suntem siguri de existenta sufletului si de nemurirea sa. Cicero nu avea dect ndoieli; nsa nepotul si nepoata lui au putut sa afle adevarul de la primii galileeni care au venit la Roma. Dar nainte de acele vremuri, si de atunci pretutindeni n lume unde apostolii nu au patruns, fiecare individ avea sa-i spuna sufletului sau: Cine esti tu? De unde vii? ce faci? unde te duci? Esti un nu-stiu-ce, gnditor si simtitor, si chiar daca vei simti si vei gndi o suta de mii de milioane de ani deacinainte, tot nu vei sti mai multe prin propria ta lumina, fara ajutorul unui Dumnezeu." Omule! acest Dumnezeu te-a nzestrat cu puterea de a ntelege pentru ca tu sa ai o purtare buna si nu ca sa patrunzi n esenta lucrurilor pe care el e-a creat.

VOLTAIRE <t^<^><2!^>4^^ Asa a gndit Locke si, nainte de Locke, Gassendi si, nainte de Gassendi, o multime de alti ntelepti; dar iata ca exista printre noi nvatati care stiu tot ceea ce acesti mari oameni ignorau. nsa anumiti dusmani nversunati ai ratiunii au ndraznit sa se ridice mpotriva acestor adevaruri recunoscute de toti nteleptii. Au mers cu reaua credinta si obraznicia pna la a-i nvinui pe autorii acestei lucrari ca ar fi sustinut cu convingere ca sufletul este materie. Stiti prea bine ca, Ia sfrsitul celei de-a 10-a pagini, se afla chiar aceste cuvinte mpotriva lui Epicur, Democrit si Lucrctiu: Prietene, oare cum gndeste un atom? Marturiseste ca habar nu ai." Negresit, sunteti niste calomniatori. Nimeni nu stie ce este fiinta numita spirit, careia dumneavoastra nsiva i dati acest nume material de spirit care nseamna vnt. Cei dinti parinti ai Bisericii au crezut, cu totii, ca sufletul este material. Ne este cu neputinta noua, biete fiinte marginite, sa ne pronuntam daca inteligenta noastra este substanta sau facultate: noi nu putem cunoaste pe deplin nici fiinta trupeasca, nici fiinta gnditoare sau mecanismul gndirii. Va spunem raspicat, mpreuna cu respectabilii Gassendi si Locke, ca noi nu stim nimic prin noi nsine despre tainele Creatorului. Oare sunteti voi dumnezei sa le stiti pe toate? Va repetam ca noi nu putem cunoaste natura si destinatia sufletului dect prin revelatie. Ce spuneti?! Revelatia nu va multumeste? Atunci sunteti cu siguranta dusmani ai acestei revelatii pe care noi o sustinem, ntruct i persecutati pe cei care asteapta totul de la ea si nu cred dect n ea, Noi pretindem ca ne raportam la cuvntul lui Dumnezeu; iar voi, dusmani ai ratiunii si ai lui Dumnezeu, voi care huliti att ratiunea ct si pe Dumnezeu, voi tratati umila ndoiala si umila supunere a filosofului asa cum se purta lupul cu mielul

DICTIONAR 21 FILOSOFIC n fabulele Iui Esop; i spuneti: M-ai ponegrit anul trecut, trebuie, asadar, sa-ti sug sngele." Filosofa nu se razbuna; ea rde molcom de stradaniile voastre zadarnice; i lumineaza n pace pe oameni, pe care voi vreti sa-i ndobitociti pentru a-i face aidoma voua. PRIETENIE (AMITIE) Prietenia este un contract tacit ntre doua persoane sensibile si virtuoase. Spun sensibile, deoarece un calugar, un solitar poate sa nu fie un om rau si totusi sa traiasca fara sa stie ce este aceea prietenia. Spun virtuoase, deoarece oamenii rai nu au dect complici, voluptosii nu au dect tovarasi de desfru, interesatii au asociati, politicienii aduna rebelii, omul de rnd lenes are legaturi, iar printii au curteni; numai oamenii virtuosi au prieteni. Cethcgus era complicele lui Catilina, iar Mecena era curteanul lui Octavian; nsa Cicero era prieten cu Atticus. Ce nseamna acest contract ntre doua suflete afectuoase si cinstite? obligatiile sunt rnai mari sau mai mici, potrivit gradului de sensibilitate al sufletelor si numarului de servicii facute etc. Entuziasmul prieteniei a fost mai puternic la greci si la arabi dect este la noi. Povestile pe care aceste popoare le-au nascocit despre prietenie sunt minunate; noi nu avem unele asemanatoare, noi suntem n toate mai seci. La greci prietenia era o chestiune religioasa si legislativa. Tebanii aveau un regiment al iubitilor: frumos regiment! unii 3-au luat drept un regiment de sodomiti; dar se nsala; c ca si cum ai lua ceea ce este secundar drept esential. Prietenia la

VOLTAIRE greci era prescrisa de lege si religie. Pederaslia era din pacate tolerata de moravuri; dar nu trebuie sa reprosam legii abuzurile rusinoase. O sa mai avem ocazia sa vorbim despre asta. IUBIRE (AMOUR) Amor omnibus idem. Aici trebuie sa ne referim la aspectul fizic; pnza naturii poarta broderia imaginatiei. Vrei sa-tifaci o idee despre iub ire, atunci priveste vrabiile din gradina ta; pnveste-ti porumbeii; contempla taurul care a fost aduspentru juninca ta; pr iveste acest armasar mndru pe care doivaleti l mna catre iapa blnda care l asteapta s i care siflutura coada pentru a-1 primi; uita-te cum i stralucescochii; asculta-i nechezatul; admira-1 cum tresalta, cum se apleaca; privestc-i urechile ciulite, gura care se ntrcdeschidccu mici convulsii, narile care se umfla si suflul nflacarat care iese din ele, coarna care se ridica si pluteste, goana eleganta n care se ndreapta spre obiectul pe care natura i 1-aharazit; dar nu fi gelos, gnde ste-te la avantajele speciei umane: ele compenseaza n iubire tot ce le-a daruit naturaanimalelor, forta, frumu sete, sprinteneala, rapiditate. Exista chiar unele animale care nu cunosc placerea. Pestii cu solzi sunt lipsiti de aceasta dulceata: femela arunca n mlmilioane de icre; mas culul care le ntlneste trece pe deasupralor si le fecundeaza cu samnta sa, fara sasi mai bata capulcarei femele i apartin. Majoritatea animalelor care se mpreuneaza nu gusta placerea dect printr-un singur simt; apoi, de ndata ce aceastadorinta a fost mplinita, totul se stinge. Nici un alt animal, nafara de tine, nu stie ce-s mbratisarile; simti c u fiecare fibra

DICTIONAR 23 FILOSOFIC a trupului; mai ales buzele tale se bucura cu o voluptate pe care nimic nu o oboseste si aceasta placere nu apartine dectspeciei tale; n fmc, t u poti sa te desfeti cu iubirea n oriceanotimp, pe cnd animalele nu au dect un timp bine stabilit. Daca ai sa cugeti la aceste privilegii, ai sa spui asemeneacontelui de Rochester : Iubirea, ntr-o tara de atei, te face sa adori Divinitatea." Cum oamenii au primit harul de a mbunatati tot ce ]e-a datnatura, au mbunatatit ch iar si iubirea. Curatenia si grija pentrupropria persoana fac pielea mai delicat a, sporind placerea atingerii, iar atentia pentru sanatate da un plus de voluptate organelor mai sensibile. Toate celelalte sentimente intra apoi n iubire, aidoma unor metale care se amesteca cu aurul: prietenia si stima sar najutor; nsusirile corpul ui si ale spiritului nlantuie si mai tare. Nam facit ipsa suis interdum foemina factis, Mongensque modis, et mundo corpore cultu, Ui facile insitesca secum vir degere vitam. Prin grija fata de trupul sau si prin virtutea binevoitoare, Ea l conduce pe barbat spre viata n doi. (Lucretiu, Cartea IV) Mai cu seama amorul propriu strnge aceste legaturi. Ne felicitam pentru alegerea facuta, iar noianul de iluzii vine sa mpodobeasca aceasta opera, careia natura i-a asezat temelia. Iata ce ai mai presus de animale; dar daca te nfrupti din attea placeri pe care ele le ignora, cte suferinte nu nduri despre care animalele n-au habar! Este ngrozitor, n ceea ce te priveste, ca natura a otravit, pe trei sferturi de pe fata pamntului, placerile iubirii si izvoarele vietii printr-o boala

VOLTAIRE nspaimntatoare, careia numai omul i cade prada si care nuinfecteaza dect la el organ ele procrearii. Nimic din ciuma aceasta nu seamana cu celelalte boli care sunt urmarea exceselor noastre. Nu desfrul a introdus-o n lume. Femei precum Fryna, Lais, Flora sau Mesalina n-ausuferit de pe urma ci; sa nascut n acele insule unde oamenii traiau n inocenta si de acolo s-a raspndit n lumea veche. Daca vreodata natura a putut fi acuzata ca-si dispretuieste opera, ca-si contrazice planul sau ca actioneaza mpotriva vederilor sale, ei bine, atunci a fost prilejul. Aceasta este oare cea mai buna dintre lumile posibile? Cum asa! Daca Cezar, Antoniu, Octavian n-au avut aceasta boala sa nsemne oare ca nu 1-a putut ucide pe Francisc I? Nu, se spune, lucrurile aufost ornduite ct mai b ine cu putinta: tare as vrea sa creduna ca asta, dar e greu. IUBIREA NUMITA SOCRATICA (AMOUR NOMME SOCRATIQUE) Cum se face ca un viciu distrugator al speciei omenesti, daca s-ar generaliza, ca un atentat infam mpotriva naturii estetotusi att de natur al? Ar parea ca este ultimul stadiu al coruptiei cu buna-stiinta; cu toate acestea, este lucrul de careau ndeobste parte cei care nu au avut nca tirnp sa fie corupti. El a patruns n inimile curate, care nu au cunoscut ncanici ambitia, nici nselaciune a, nici setea de bogatii; tineretea oarba care, dintr-un instinct prost nteles, este apucata deaceasta zapaceala la s frsitul copilariei. Atractia celor doua sexe unul catre celalalt se manifesta nca de timpuriu; dar orice s-ar fi spus despre africance si

DICTIONAR 25 FILOSOFIC despre femeile din Asia meridionala, aceasta atractie este n general mult mai puternica la barbat dect la femeie; este olege pe care natura a stabilit-o pentru toate animalele, ntotdeauna masculul este cel care ataca femela. Tinerii masculi din specia noastra, crescuti mpreuna, simtind aceasta forta pe care natura ncepe sa o dezvolte nci, si ncgasind n preajma obiectul natural al instinctului lor, searunca asupra a ceea ce parc sa-i semen e. Adesea, prin prospetimea chipului sau, prin stralucirea culorilor si prin blndetea din privirea sa, un tnar seamana, pret de doi-trei ani, cu o fata frumoasa; daca este iubit, asta se ntmpla pentru ca natura se nsala; se aduce omagiu sexului frumos, individulsimtindu-se atras de ce l ce poseda frumusetea, iar cnd datorita vrstei asemanarea aceasta dispare, confuzia nceteaza. Citraque juventam /Etalis breve ver et primos carpere flores. (Ovidiu. Metamorfoze X, 84-85) Stim prea bine ca aceasta confuzie a naturii este mult mai des ntlnita pe meleagurile cu clima blnda dect n tinutul gheturilor de la miazanoapte, ntruct acolo sngele este mai aprins, iar ocaziile mai frecvente: astfel, ceea ce nu pare dect o slabiciune la tnarul Alcibiadc este o nelegiuire dezgustatoare la un marinar olandez sau la un vivandier moscovit. Nu suport sa aud spunndu-se ca grecii au autorizat aceasta necuviinta. Se citeaza adesea numele legiuitorului Solon, pentru ca a afirmat n doua versuri neinspirate: Vei ndragi un flacau chipes Pna cnd i va miji barba. Dar, Ia drept vorbind, era oare Solon legiuitor la vremea cnd a scris aceste doua versuri ridicole? Era tnar la acea

VOLTAIRE vreme, iar cnd desfrnatul a devenit ntelept, nu a inclus o asemenea infamie n legile republicii sale; e ca si cum 1-amacuza pe Thcodore de B e/e ca ar fi predicat pcdcrastia nbiserica sa, legndu-ne de faptul ca, n tinerete, a compus versuri pentru tnarul Candide, si a spus: Amplector hune et illam. Se abuzea/a de textul lui Plutarh, care, n vorbaria sa din Dialoguri despre dragoste, l face pe unul dintre interlocutorii sai sa spuna ca femeile nu sunt demne de adevarata dragoste; dar un alt interlocutor sare n apararea femeilor, asa cum se cuvine, Este sigur, atta ct poate sa fie de sigura stiinta despre antichitate, ca iubirea socratica nu era o iubire nelegiuita: cuvntul iubire a dat nastere la confuzii. Cei numiti amantii unui tnar erau, (ara doar si poate, un echivalent a ceea ce sunt la noi tinerii aristocrati din suita printilor, ceea ce erau pajii ori tinerii din anturajul unui copil dintr-o familie distinsa, care primeau aceeasi educatie cu acesta, si participau la aceleasi exercitii militare institutie razboinica si sfnta de care s-a abuzat ca si de serbarile nocturne sau de orgii, Trupa amantilor instituita de Laius era o trupa de nenvins, formata din tineri razboinici angajati prin juramnt sa-si dea viata unii pentru altii; disciplina antica n-a cunoscut nicicnd ceva mai frumos. Scxtus Empiricus si altii ca el au sustinut n zadar ca pederastia era recomandata de legile din Pcrsia. Sa-i auzim citnd chiar din textul legii; sa ne arate codul persan; dar si daca l arata, eu tot n-arn sa cred una ca asta, am sa spun ca lucrul acesta nu e adevarat, pentru simplul motiv ca este cu neputinta. Nu, nu sta n firea omului sa faca o lege care contra/ice si care raneste natura, o lege care ne-ar distruge specia daca ar fi respectata ntocmai, fara nici o abatere. Cti oameni

DICTIONAR 27 FILOSOFIC n-au luat unele obiceiuri rusinoase, tolerate ntr-o tara, drept nsesi legile acelei tari! Sextus Empiricus, care se ndoia detot si de toate, ar fi trebuit sa se ndoiasca si de aceasta jurisprudenta. Daca ar trai n zilele noastre si ar vedea doi sau treitineri iezuiti abuznd de nis te scolari, ar avea el oare dreptulsa spuna ca aceasta joaca este ngaduita de con stitutiile luiIgnatiu de Loyola? Dragostea ntre tineri era un fenomen att de frecvent laRoma nct nimeni nu se mai gnde a sa pedepseasca un asemenea fleac ndragit de toata lumea mai mult sau mai putinfatis. Octavian August, acest ucigas desfrnat, dar fricos, care a ndraznit sa-1 exileze pe Ovidiu, socotea ca e minunat ca Virgiliu l cnta pe Alexis si ca Horatiu compune mici odepentru Ligurinus; dar v echea lege Scantinia, care interzicea pederastia, a dainuit: mparatul Filip a repus-o n vigoare si aalungat din Roma fla caii ce se ndeletniceau cu aceasta meserie, n sfrsit, cu unul nu cred ca a existat vreodata o natie civilizata care sa fi facut legi mpotriva firii. AMORUL PROPRIU (AMOUR-PROPRE) Un zdrentaros din mprejurimile Madridului cerea de pomana ntr-o maniera nobila; un trecator i spuse: Nu va c rusine sa practicati o meserie att de infama, cnd puteti sa munciti? Domnule, a raspuns cersetorul, eu v-am cerut bani, nu sfaturi"; apoi, i-a ntors spatele pastrndu-si ntreaga demnitate castiliana. Era un zdrentaros mndru acest domn, iar vanitatea lui s-a simtit ranita pentru un fleac. El cerea de pomana din dragoste de sine, si nu suporta sa fie mustrat tot dintr-un soi de dragoste de sine.

VOLTAIRE Un misionar ce calatorea n India a ntlnit un fachir ncarcat de lanturi, gol ca o maimuta, culcat pe burta, care se lasa biciuit pentru pacatele compatriotilor sai indieni, de la care primea n schimb ctiva banuti. Cta renuntare la sine! spuneau spectatorii. Ce renuntare la mine nsumi! a replicat fachirul; aflati ca ma las batut n aceasta lume doar ca sa v-o platesc n cealalta, n care voi veti fi cai, iar cu calaret." Cei care au spus ca amorul propriu sta la temelia tuturor sentimentelor noastre si a tuturor actiunilor noastre au avut mare dreptate n India, n Spania si pe tot cuprinsul pamntului locuit; si cum nu scriem pentru a le demonstra oamenilor faptul ca au un chip, tot asa nu este nevoie sa le dovedesti ca au amor-propriu. Acest amor-propriu este instrumentul conversatiilor noastre; el seamana cu instrumentul perpetuarii speciei: ne este necesar, ne este drag, ne face placere si trebuie sa-1 ascundem. NGER (ANGE) nger, n greceste, trimis; n-o sa fim ctusi de putin mai lamuriti cnd vom sti ca persii aveau Peris, evreii malakim, iar grecii Daimonoi-i lor. Dar ceea ce ne va lamuri poate mai bine este sa stim ca una dintre primele idei ale omului a fost sa interpuna ntotdeauna niste fiinte intermediare ntre Divinitate si noi; acesti demoni si aceste genii au fost inventate de antichitate; omul si-a plasmuit necontenit zeii dupa chipul si asemanarea lui. Daca printii si faceau cunoscute poruncile prin mesageri, atunci trebuia ca si Divinitatea sa-si trimita curieri: Mercur, Iris erau curieri, mesageri.

DICTIONAR 29 FILOSOFIC Evreii, acest unic popor condus de Divinitatea nsasi, Ianceput nu le-au dat nici u n nume ngerilor pe care Dumnezeu gasea de cuviinta sa li-i trimita; au mprumutat numele pecare le dadeau caldeenii , pe vremea cnd semintia evreiascaera captiva n Babilon; Mihail si Gavril sunt pom eniti pentruprima data de Daniel, la acea vreme n sclavie Sa aceste popoare. Evreul Tobit, care traia la Ninivc, 1-a cunoscut pengerul Rafael care calatorea c u fiul sau pentru a-1 ajuta sa recupereze banii pe care i-i datora evreul Gavail. n legile evreilor, si anume n Levitic si n Deuteronom, nu se face nici o mentiune la existenta ngerilor, cu att mai putin la cultul lor; astfel, saducheii nu credeau n ngeri. nsa n povestile evreilor se vorbeste mult despre ngeri. Acesti ngeri aveau chiar un trup; aveau aripi pe spate, asa cum pagnii si nchipuiau ca Mercur avea aripi la talpi; uneori si ascundeau aripile sub vesminte. Si cum sa nu fi avut un trup, din moment ce beau si mneau, iar locuitorii din Sodoma au vrut chiar sa comita pacatul pederastiei cu ngerii care se dusesera la Lot? Vechea traditie evreiasca, dupa Ben Maimon, admite zece trepte, zece ordine ale ngerilor: 1. Cliaios acodesh, cei puri, cei sfinti. 2. ofamin, cei rapizi. 3. oralim, cei puternici. 4. chasmaHm, flacarile. 5. serafim, scnteile. 6. malakim, ngerii, mesagerii, delegatii. 7. Eloim, dumnezeii sau judecatorii. 8. ben eloim, copiii dumnezeilor. 9. heruvim, imagini. 10. Ychim, cei nsufletiti. Istoria caderii ngerilor nu se regaseste n cartile lui Moise; prima marturie despre ea apartine profetului Isaia, care, apostrofndu1 pe regele Babionului, striga: ,,Ce-a ajuns strngatorul de biruri? brazii si cedrii se bucura de prabusirea sa; cum ai cazut din cer, o Hellel, stea a diminetii?" S-a tradus acest Hellel prin cuvntul latin Lucifer; si apoi, la modul alegoric, s-a dat numele de Lucifer printului ngerilor care au

VOLTAIRE pornit razboiul n cer; n final, cuvntul acesta, care nseamna fosfor si aurora, a devenit numele diavolului. Religia crestina se ntemeiaza pe caderea ngerilor. Cei care s-au razvratit au fost aruncati din naltimile unde locuiau n infern, n centrul pamntului, si au devenit diavoli. Un diavol, sub nfatisarea unui sarpe, a ispitit-o pe Eva, si a osndit omenirea ntru vesnicie. lisus a venit sa rascumpere semintia oamenilor, si sa biruiasca diavolul, care ne ispiteste nca. Totusi aceasta traditie fundamentala nu se ntlneste dect n cartea apocrifa a lui Enoh si chiar si acolo este sub o forma foarte diferita de traditia consacrata. Sfntul Augustin, n cea dc-a noua sa epistola, le atribuie, fara sa sovaie, trupuri subtiri si sprintene att ngerilor bunict si celor rai. Papa Grigore I a redus la noua coruri, la noua ierarhii sau ordine, cele zece coruri recunoscute de evrei: acestia sunt serafimii, heruvimii, tronurile, domniile, virtutile, puterile, principatele, arhanghelii si, n sfrsit, ngerii care dau numele celorlalte opt ierarhii. Evreii aveau n templu doi heruvimi, fiecare avnd cte doua capete, unul de bou si celalalt de vultur, si sase aripi. Chiar si azi i pictam sub forma unor capete zburatoare avnd doua aripioare dedesubtul urechilor. Iar ngerii si arhanghelii i pictam sub nfatisarea unor barbati tineri, avnd doua aripi pe spate. Ct despre tronuri si domnii, nu prea se stie cum ar trebui pictate. Sfntul Toma, la chestiunea CVTII, art. 2, spune ca tronurile sunt la fel de aproape de Dumnezeu ca heruvimii si serafimii, ntruct pe ele sade Dumnezeu. Scot a numarat o mie de milioane de ngeri. Cum vechea mitologie a geniilor bune si rele a trecut din Orient n Grecia si la Roma, noi am sprijinit aceasta parere, admitnd ca fiecare om are un nger bun si unul rau, dintre care unul l vegheaza, iar celalalt i este daunator, si asta nca de cum se naste si pna moare; dar

DICTIONAR 31 FILOSOFIC nu se stie nca daca acesti ngeri buni si rai trec n mod continuu dintr-un post n altul sau sunt nlocuiti de altii noi. Consultati n problema aceasta Summa sfntului Toma. Nu stirn cu precizie unde salasluiesc acesti ngeri, dacastau n vazduh, n vid sau n a stri: Dumnezeu nu a voit ca noi sa cunoastem lucrul acesta. ANTROPOFAGI (ANTHROPOPHAGES) Am vorbit despre iubire. Este dificil sa treci de la oamenicare se saruta la oam eni care se mannca. Este ct se poatede adevarat ca au existat antropofagi; i-am ga sit n America; poate ca acolo nca mai exista, iar ciclopii nu au fost singuriidin antichitate ca re s-au hranit uneori cu came de om. Juvenal relateaza ca la egipteni, acest popor att de ntelept, att devestit pentru legile sa le, la acest popor att de pios care adora crocodilii si ceapa, tintiritii si-au mncat unul dintre dusmaniicazuti n minile lor ; si nu este vorba despre o poveste care i-a ajuns la ureche, crima a fost comisa aproape sub ochiisai; el se afla pc-atu nci n Egipt, chiar la o mica distanta de Tin-tir. Cu aceasta ocazie, aminteste faptul ca, odinioara, gasconii si sagontinii s-au hranit cu carnea compatriotilorlor. n 1725, au fost adusi patru salbatici de pe Mississippi laFontainebleau si am avu t onoarea sa ma ntretin cu ei; se numara printre ei o doamna din tinuturile acelea, si am ntrcbato daca a mncat vreodata oameni; mi-a raspuns cu multanaivitate ca a mncat. Am paru t un pic scandalizat; s-a scuzatspunnd ca e mai bine sa-ti mannci dusmanul mort de ct sa l lasi prada fiarelor sa-1 devoreze si ca nvingatorii meritau sase bucure de ntietat e. Noi ne omoram vecinii n batalii, n

VOLTAIRE care ostirile sunt mai mult sau mai putin bine ornduite, si trudim pentru o simbrie de nimica toata, pregatind ospatul corbilor si al viermilor, n aceasta consta grozavia, n aceasta consta crima; ce mai conteaza, dupa ce ai fost ucis, daca te mannca un soldat, un corb sau un cine? i respectam mai mult pe morti dect pe cei vii. Ar fi trebuit sa-i respectam si pe unii si pe ceilalti. Natiile pe care le numim civilizate au facut bine ca nu si-au pus dusmanii nvinsi la protap; caci, daca ar fi fost ngaduit sa-ti mannci vecinii, n-ar mai fi trecut mult pna sa-ti mannci si compatriotii; fapt ce ar fi reprezentat un marc inconvenient pentru virtutile sociale. Dar natiile civilizate nu au fost dintotdeauna civilizate; toate au fost un timp ndelungat salbatice; si, n sirul nesfrsit de revolutii pe care le-a cunoscut acest glob, omenirea a fost cnd numeroasa, cnd mputinata. S-a petrecut cu oamenii exact ceea ce se petrece astazi cu elefantii, cu leii sau cu tigrii al caror numar s-a redus extrem de mult. n epocile ndepartate, cnd ntr-un tinut abia de locuia o mna de oameni, acestia nu se prea ndeletniceau cu artele si mai toti erau vnatori. Obiceiul de a se hrani cu ceea ce omorau a atras ndata un altul: au aplicat acelasi tratament dusmanilor lor ca si cerbilor sau mistretilor. Datorita superstitiei au savrsit jertfe de vieti omenesti, iar nevoia i-a mpins sa-i mannce. Care este cea mai mare crima, sa te aduni pios cu semenii pentru a mplnta, ntru slava divinitatii, un cutit n inima unei fete tinere mpodobita toata cu panglicute sau sa-ti mannci vrajmasul pe care 1-ai ucis n timp ce-ti aparai viata? Avem totusi mai multe marturii despre fete si baieti sacrificati dect despre fete si baieti mncati: aproape toate natiile cunoscute au sacrificat tineri si tinere. Si evreii au adus jertfe de vieti omenesti. Aceasta se numea anatema; era un sacrificiu n adevaratul sens al cuvntului, iar n capitolul douazeci si sapte din Levitic exista chiar porunca de a nu cruta sufletele

DICTIONAR 33 FILOSOFIC vii pe care le-ai fagaduit; nsa nu li se porunceste nicaieri evreior ca trebuie sa le si mannce, sunt doar amenintati cu asta: Moise, asa cum am vazut, Ic spune evreilor ca, daca nu vor respecta ceremonialul stabilit de el, vor fi plini de rie, bamai mult, mamele si vor mnca propriii copii. Se pare ca nvremea lui Ezechiel evreii au avut ntr-adev ar obiceiul de a mnca came de om, ntruct, n capitolul XXXIX, li se prezice ca Dumnezeu i va face sa mannce nu numai caii dusmanilor lor, ci si calaretii si pe ceilalti razboinici. E un faptde netagaduit. Si, la u rma urmei, evreii de ce n-ar fi fost si eiantropofagi? Ar fi fost singurul lucru care i-ar fi lipsit poporului lui Dumnezeu pentru a fi cel mai abominabil popor de pepamnt. Am citit n niste povestioare din istoria Angliei din epoca lui Cromwell ca o lumnareasa din Dublin vindea niste lumnari nemaipomenite facute din grasime de englezi. Dupa o vreme, unul dintre clientii sai obisnuiti i s-a plns ca lumnarea nu mai fusese la fel de buna. Din pacate, a spus ea, lunaasta n-am mai avut engle zi." Va ntreb cine era mai vinovat, cei care i macelareau pe englezi sau femeia care facea lumnari din seul lor? ANTITRINITARII (ANTITRINITAIRES) Pentru a le face cunoscute sentimentele, este suficient sa spunem ca ei sustin ca nimic nu este mai contrar dreptei judecati dect ceea ce se propovaduieste printre crestini referitor la treimea unor fiinte ntr-o singura esenta divina, n care cea de-a doua este zamislita de prima, iar cea de-a treia purcede din celelalte doua.

VOLTAIRE Sa mai spunem si ca aceasta doctrina de nenteles nu se regaseste nicaieri n Scriptura. Ca nu exista nici un pasaj care sa o autorizeze, si caruia, fara a te ndeparta n vreun fel de spiritul textului, sa nu-i poti da un sens mai clar, mai natural si mai conform cu notiunile unanim acceptate si cu adevarurile dinti si de neclintit. Ca a sustine, asa cum procedeaza adversarii lor, ca sunt mai multe fiinte distincte n esenta divina, si ca nu Cel Vesnic este singurul Dumnezeu adevarat, lui trebuind sa i se puna alaturi Fiul si Duhul Sfnt, nseamna sa introduci n Biserica lui lisus Hristos cea mai cumplita si mai periculoasa dintre greseli, ntruct devii astfel, n mod deschis, un partizan al politeismului. Ca te contrazici daca spui ca nu exista dect un Dumnezeu, dar ca exista totusi trei fiinte si fiecare dintre ele este Dumnezeu adevarat. Ca aceasta distinctie, unul n esenta, dar n trei fiinte, nu a existat niciodata n Scriptura. Ca distinctia cu pricina este n mod evident falsa, ntruct este sigur ca nu exista mai putine esente dect fiinte sau fiinte dect esente. Ca cele trei fiinte ale Treimii sunt fie trei substante diferite, fie accidente ale esentei divine, fie chiar aceasta esenta fara distinctie. Ca n primul caz cladesti trei dumnezei. Ca n al doilea caz l cladesti pe Dumnezeu compus din accidente, venerezi accidentele si transformi accidentele n fiinte. Ca n al treilea caz, n mod inutil si fara nici un temei, divizezi un subiect indivizibil, si distingi n trei ceva ce nu se distinge n sine. Ca daca spunem ca cele trei personalitati nu sunt nici substante diferite n esenta divina si nici accidente ale acestei

DICTIONAR 35 FILOSOFIC esente, o sa ne fie foarte greu sa ne convingem ca ele suntntr-adevar ceva. Ca nu trebuie sa credem ca triniarii cei mai rigizi si ceimai nversunati au ci nsis i vreo idee bine definita despre modul n care aceste trei ipostaze subzista n Dumnezeu, fara sa-i divida substanta, si n consecinta iara sa o multiplice. Ca nsusi sfntul Augustin, dupa ce a construit mii de rationamente asupra acestui subiect, pe ct de false pe att de obscure, a fost silit sa marturiseasca faptul ca despre acest subiect nu se putea spune nimic pe nteles. Ei citeaza apoi fragmentul apartinnd acestui parinte, si care este, cc-i drept, ct se poate de ciudat: Cnd se pune ntrebarea, spune el, ce sunt cei trei, limbajul oamenilor se dovedeste sarac si ne lipsesc termenii pentru a exprima ce sunt cei trei: am spus totusi trei fiinte, nu pentru a spune ceva, ci pentru a ne gasi si noi n vorba, caci altfel am ramne muti." Dictum est tamen tres personae, non ut aliquid diceretur, sed ne taceretur. (De Trinit. lib, V, cap. IX) Ca teologii moderni nu au adus nici ei mai multa lumina n chestiunea aceasta. Ca atunci cnd li se cerc sa spuna ce nteleg prin cuvntul fiinta, nu I explica dect afirmnd ca este o distinctie greu de nteles, potrivit careia distingem ntr-o natura unica n numar un Tata, un Fiu si un Duh Sfnt. Ca explicatia pe care o dau ei pentru termenii de a zamisli si a purcede nu este nici ea mai satisfacatoare, ntruct ea se rezuma la a spune ca acesti termeni marcheaza anumite relatii de nenteles care exista ntre cele trei fiinte ale Treimii. Ca din toate acestea se poate spune ca problema dintre ortodocsi si ei consta n a sti daca exista n Dumnezeu trei distinctii, despre care nu avem nici o idee si ntre care exista anumite relatii, despre care, de asemenea, nu avem nici o idee.

VOLTAIRE Din toate acestea ei au tras concluzia ca ar fi mai nteleptsa ne raportam doar la autoritatea apostolilor, care nu au vorbitnicicnd despre Treime, si sa alungam p entru totdeauna di n religie toti termenii care nu figureaza n Scriptura, ca de pildaTreime, fiinta, e senta, ipostaza, uniune ipostatica si a fiintei, ntrupare, zamislire, purcedere, si multi altii de acest gen, care, fiind totalmente lipsiti de sens, ntruct nu au n natura nici o faptura reala care sa i reprezinte, nu fac altceva dect sane bombardeze ntel egerea cu notiuni false, vagi, obscure siincomplete. (Extras n mare parte din articolul UNITTRES, din /'Encyclopedic, care articol este al abatelui de Bragehgne) Sa adaugam la acest articol ceea ce spune dom Calmet ndizcrtatia sa asupra unui f ragment din epistola evanghelistuluiloan: ,,Sunt trei care aduc marturie pe pamnt , duhul, apa si sngele; iar acestea trei sunt una. Sunt trei care aduc marturien cer, Tatal, Cuvntu l si Duhul; si acestia trei sunt unul." Dom Calnict recunoaste ca aceste doua fragmente nu se regasesc n nici o Biblie veche; si ar fi, ntr-adevar, foarte ciudat ca sfntul loan sa fi vorbit despre Treime ntr-o scrisoaresi sa nu fi spus nici un cuvnt despre ea n Evanghelia sa. Nuse regaseste nici o urma din aceasta dogma nici n Evangheliile canonice, nici n cele apocrife. Toate aceste motive si multealtele ar putea sa-i scu/e pe antitrintari, daca n-ar fi intervenit hotarrile conciliilor. Dar cum ereticii nu se sinchisesc de concilii, nu mai stii cum sa procedezi pentru a Ic arata ctse n sala.

DICTIONAR 37 FILOSOFIC APIS (AP/S) Cum era boul Apis venerat la Memfis: ca zeu, ca simbol sau ca bou? Ma tem ca fanaticii vedeau n el un zeu, nteleptii, nimic altceva dect un simbol, iar prostimea adora chiar boul. Oare a procedat bine Cambise cnd a cuceritEgiptul ca a omort boul cu mn a lui? Pai de ce nu? Le arata astfel neghiobilor ca zeul lor putea fi pus n frigare, fara canatura sa se narmeze ca sa razbune acest sacrilegiu. Egipteniiau fost foarte mult laudati. Eu nu cun osc nsa un popor maidemn de dispret; trebuie sa fi existat ntotdeauna n caracterull or si n crmuirea or un viciu radical ce i-a transformat necontenit n sclavi njositi. Sunt de acord ca n vremuri de multapuse au cucerit pamntul; dar n i storia mai recenta, au fostsubjugati de toti cei care si-au dat osteneala s-o fa ca, de asiricni, de greci, de romani, de arabi, de mameluci, de turci, nsfrsit, de toata lumea; doa r cruciatii nostri nu i-au cucerit, ntruct nesabuinta acestora a fost mai mare dect lasitatea egiptenilor. Militia mamelucilor i-a batut pe francezi. Probabil ca la aceasta natie nu exista dect doua lucruri multumitoare: nti de toate faptul ca oamenii care venerau un bou nu si-aupropus niciodata sa-i con strnga pe cei care venerau o maimuta sa-si schimbe religia si, n al doilea rnd, ca au scosmereu puii de gaina n clocitoa re. Se tot lauda piramidele lor; dar ele sunt niste monumenteale unui popor de sclav i. Trebuie, negresit, ca la ele sa fi lucrat toata suflarea, altminteri nu s-ar mai fi terminat nicicnd de ridicat masele acelea ngrozitoare. La ce foloseau ele? Pentru a conserva ntr-o odaita mumia unui print sau a vreunui

VOLTAIRE guvernator sau intendent, al carui suflet trebuia sa renasca lacapatul a o mie d e ani. Dar daca tot sperau n aceasta nviere a corpurilor, de ce li se mai scotea creierul nainte de aIe mbalsama? Egipte nii trebuia oare sa renvie fara creier? APOCALIPSA (APOCALYPSE) Iustin martirul, care a scris n jurul anului 270 al erei noastre, a fost primul care a vorbit despre Apocalipsa', el o atribuie apostolului loan evanghelistul: discutnd cu Triton, acest evreu l ntreaba daca nu crede ca Ierusalimul ar trebui reconstruit ntr-o buna zi. Iustin i raspunde ca da, si mpreuna cu el asa socotesc si toti crestinii care au credinta dreapta. ,,Sa numarat printre noi, spune el, un personaj numit loan, si a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui lisus; el a prorocit ca n Ierusalim credinciosii vor petrece o mie de ani." Aceasta domnie de o rnie de ani a fost o credinta care a avut o viata lunga printre crestini. Perioada aceasta se bucura de o mare trecere si n rndul necredinciosilor. Sufletele egiptenilor si regaseau din nou trupurile la capatul unui mileniu; sufletele din purgatoriu, ]a Virgiliu, si ispaseau pedeapsa acelasi interval de timp, et miile per annos. Noul Ierusalim de o mie de ani trebuia sa aiba douasprezece porti, n amintirea celor doisprezece apostoli, iar forma sa trebuia sa fie patrata; lungimea, latimea si naltimea sa trebuia sa masoare douasprezece mii de stadii, adica cinci sute de Icghc, astfel nct si casele trebuia sa aiba tot cinci sute de leghe n naltime. Ar fi fost destul de neplacut sa locuiesti la ultimul etaj; dar, n sfrsit, asa spune Apocalipsa n capitolul XXI.

DICTIONAR 39 FILOSOFIC Daca Iustin a fost primul care -a atribuit Apocalipsa sfntului loan, unele personaje au pus la ndoiala marturia lui, ntruct, n acelasi dialog cu Trifon evreul, el spunea ca, potrivit povestirilor apostolilor, lisus Hristos, cobornd n Iordan, a facut sa clocoteasca si sa se aprinda apele acestui fluviu, fapt care nu se regaseste nsa n nici una din scrierile apostolilor. Acelasi sfnt Iustin citeaza plin de ncredere oracolele sibilclor; ba mai mult, el pretinde ca ar fi vazut ruinele micilor ncaperi unde ar fi fost nchisi cei saptezeci si doi de ghicitori n farul din Egipt, pe vremea lui Irod. Marturia unui orn care a avut nefericirea sa vada aceste ncaperi parc sa indice faptul ca autorul trebuie ca a stat nchis n ele. Sfntul Irineu, care i-a urmat, si care credea si el n domnia celor o mic de ani, a spus ca stia de la un batrn ca sfntul loan a facut Apocalipsa. Dar i s-a reprosat sfntului Irineu faptul ca a scris ca nu trebuie sa existe dect patru Evanghelii, ntruct nu exista dect patru parti ale lumii si patru puncte cardinale, iar Ezechiel nu a vazut dect patru animale. El numeste acest rationament demonstratie. Trebuie sa recunoastem ca maniera de a demonstra a lui Irineu pretuieste tot att de mult ct viziunile lui Iustin. Clement din Alexandria nu vorbeste n Electa dect despre o Apocalipsa a sfntului Petru, n legatura cu care se facea foarte mare caz. Tertulian, unul din marii partizani ai domniei de o mie de ani, nu numai ca este convins ca sfntul loan a prorocit aceasta nviere si aceasta domnie de o mic de ani n Ierusalim, ba mai mult, pretinde chiar ca acest Ierusalim ncepuse deja sa se formeze n vazduh; mai spunea ca toti crestinii din Palestina si chiar unii dintre pagni l vazusera timp de patruzeci de zile-n sir, spre sfrsitul noptii; din pacate, nsa, orasul disparea de-ndata ce se lumina de ziua. Origene, n prefata sa la Evanghelia dupa loan si n Omilii, citeaza oracolele din Apocalipsa, dar citeaza deopotriva si

VOLTAIRE oracolele sibilelor. Totusi, sfntul Dionisic din Alexandria, care a scris catre mijlocul secolului III, spune ntr-unul din fragmentele sale, pastrate de Eusebiu, ca aproape toti teologii respingeau Apocalipsa ca fiind o carte lipsita de ratiune; ca aceasta carte n-a fost compusa de sfntul Toan, ci de un anume Cerintiu, care s-a servit de un nume ilustru pentru a da mai multa greutate visarilor sale, Conciliu] din Laodiceea, tinut n 360, nu includea Apocalipsa n rndul cartilor canonice. Este ct se poate de ciudat ca Laodiceea, care era o Biserica pentru care se scrisese, de fapt, Apocalipsa, respingea aceasta comoara cc-i era destinata; iar episcopul din Efes, care asista la conciliu, respingea si el aceasta carte a lui loan, desi acesta era nmormntat la Efes. Era limpede n ochii tuturor ca sfntul loan se rasucea ntruna n mormntul sau, drept pentru care pamntul se ridica si se cobora ncontinuu. Totusi, aceiasi indivizi care erau convinsi ca sfntul loan nu murise erau deopotriva de convinsi ca nu el scrisese Apocalipsa. Dar cei care sprijineau ideea domniei celor o mie de ani au ramas neclintiti la parerea lor. Sulpicius Severus, n a sa Istorie Sfnta, cartea IX, i trata drept smintiti si necredinciosi pe cei care respingeau Apocalipsa. n sfrsit, dupa o multime de ndoieli si dupa opozitiile succesive ale diferitelor concilii, opinia lui Sulpicius Severus a avut cstig de cauza. Problema fiind lamurita, Biserica a hotart ca Apocalipsa este fara de tagada opera sfntului loan; din acel moment, subiectul era definitiv nchis. Fiecare comunitate crestina a considerat ca profetiile continute n aceasta carte se refera la ea; englezii au gasit aici revolutiile din Marca Britanic; luteranii, tulburarile din Germania; reformatii din Franta, domnia lui Carol IX si regenta Caterinci de Medici: fiecare arc, n egala masura, dreptate. Bossuct si Newton au comentat, deopotriva, Apocalipsa; dar, pna la urma, discursurile pline de elocventa ale unuia si .mini/

DICTIONAR 41 FILOSOFIC descoperirile nemaipomenite ale celuilalt ie fac mai multa cinste dect aceste comentarii. ARIE (ARIUS) Iata acum o problema de nenteles care a strnit de maibine de saisprezece veacuri c uriozitatea, subtilitatea sofistica, acreala, spiritul de cabala, patima de a domina, furia de a persecuta, fanatismul orb si nsetat de snge si credulitatea barbara, si care a produs mai multe grozavenii dect ambitiaprintilor, care a pricinuit si ea, har Domnului, destule. lisus este Cuvnt? Daca este Cuvnt, este el emanat de Dumnezeu ntr-un moment anume sau nainte de vremuri? Daca este emanat de Dumnezeu, este coetern si consubstantial cu el sau este dintr-o substanta asemanatoare? este distinct de el sau nu este distinct? este facut sau nascut? Poate la rndul lui sa zamisleasca? are paternitate sau are virtutea reproductiva lipsita de paternitate? Sfntul Duh este facut, zamislit sau produs, purcede din Tatal sau purcede din Fiul sau purecde dinamndoi? Poate sa zamisleasc a, poate sa produca? ipostaza saeste consubstantiala cu ipostaza Tatalui si a Fi ului? si cum, avnd exact aceeasi natura, aceeasi esenta cu Tatal si Fiul, poate sa nu faca aceleasi lucruri ca celelalte doua fiinte care sunt totuna cu el nsusi? Eu unul, fireste, nu pricep nimic; nimeni n-a priceputniciodata nimic, dar a fos t un motiv suficient pentru ca oamenii sa se macelareasca. Oamenii denaturau, se contraziceau unii pe altii, se urau, erau excomunicati pentru unele dintre aceste dogme inaccesibile spiritului omenesc, nainte de epoca lui Arie si Atanasie.

/m VOLTAIRE Grecii egipteni erau indivizi abili, si despicau firul n patru; dar de data asta nu 1-au despicat dect n trei. Alexandros, episcop la Alexandria, s-a gndit sa predice ca Dumne/eu, fiind n mod necesar individual, simplu, o monada n adevaratul sens al cuvntului, aceasta monada este treime. Preotul Arios sau Arius, pe care noi 1-am numit Arie, a fost teribil de scandalizat de monada lui Alexandros; ci explica lucrurile n mod cu totul diferit; se ridica mpotriva acestei idei, ntructva aidoma preotului Sabcllius, care combatuse asemenea frigianului Praxeas, mare pricinos. Alexandros aduna n graba un mic conciliu format din oameni care i mpartaseau parerea si si excomunica preotul. Eusebios, episcop la Niconiedia, i tine partea Iui Arie: si iata acum ntreaga Biserica n flacari. mparatul Constantin era un scelerat, marturisesc, un paricid care si gtuisc nevasta n baie, si ucisese fiul, si asasinase socrul, cumnatul si nepotul, nu neg lucrul acesta; un om extrem de orgolios si sclavul placerilor, sunt de acord si cu asta; un tiran detestabil, la fel ca si copiii lui, transeaf, dar avea bun-simt. Nu ajungi sa stapnesti un imperiu, nu ti birui toti rivalii, fara sa ai o judecata limpede. Cnd a vazut izbucnind razboiul civil ntre nfierbntatele creiere scolastice, 1-a trimis pe vestitul episcop Ozius la cele doua parti beligerante cu niste scrisori oficiale n care dadea glas nemultumirii sale: Sunteti de-a dreptul nebuni, le spune el n mod limpede n scrisoare, sa va certati pentru niste lucruri pe care nu le ntelegeti. Este nedemn pentru functiile voastre att de nalte sa faceti asa o tevatura pentru un subiect att de nensemnat." Prin subiect att de nensemnat Constantin se referea nu la Divinitate, ci la maniera greu de nteles n care se ncerca sa se explice natura Divina. Patriarhul arab care a scris Istoria

DICTIONAR 43 FILOSOFIC Bisericii din Alexandria povesteste cum a vorbit Ozus cnd a venit sa .nmneze scrisoarea regelui: Fratilor, crestinismul nici n-a apucat bine sa se bucure de pace, ca voi va si aruncati ntr-o glceava care nu se va sfrsi nicicnd, mparatul are foarte mare dreptate spunndu-va ca va certati pentru niste lucruri att de nensemnate. Daca obiectul disputei ar fi fost esential, lisus Hristos, pe l recunoastem cu totii ca legiuitorul nostru, ar fi vorbit negresit despre el; Dumnezeu si-a trimis fiul pe pamnt pentru a ne nvata catehismul. Tot ceea ce nu ne-a spus n mod limpede este lucrarea oamenilor, si vina o poarta doar ei. lisus v-a poruncit sa va iubiti, iar voi ncepeti prin a nu-1 asculta, urndu-va si strnind zzanie n imperiu. Orgoliul si numai orgoliul naste disputele, iar lisus, stapnul vostru, v-a poruncit sa fiti smeriti. Nici unul dintre voi nu poate sa stie daca lisus este facut sau nascut. Si ce va pasa care este natura lui, atta vreme ct voua vi s-a cerut sa fiti drepti si cuminti? Ce legatura are o stiinta desarta a cuvintelor cu morala care trebuie sa va calauzeasca actiunile? Voi ncarcati doctrina cu mistere, cnd de fapt menirea voastra este de a ntari religia prin virtute. Vreti oare ca religia crestina sa fie doar un noian de sofisme? Pentru asta sa fi venit Hristos? Gata cu cearta: mai bine rugati-va, claditi, smeriti-va, hraniti-i pe cei saraci, potoliti certurile din familii si nu mai tulburati ntregul imperiu cu nentelegerile voastre." Asa e-a grait Ozius acelor ncapatnati. S-a ntrunit conciliul de la Niceea si a nceput un razboi civil n Imperiul Roman. Acest razboi a atras altele si altele si veac dupa veac persecutarile reciproce au continuat pna n zilele noastre.

VOLTAIRE ATEU, ATEISM (ATHEE, ATHEISME) Odinioara, oricine detinea un secret ntr-un mestesug oarecare, risca sa treaca drept un vrajitor; orice secta noua eraacuzata ca macelareste co pii n timp ce-si savrseste misterele; si orice filosof care se ndeparta de jargonul scolii eranumaidect acuzat de ateism de catre orice fanatic si orice escroc si condamnat de orice neispravit Cnd Anaxagora ndrazneste sa sustina ca soarele nu estemnat de Apolo din cvadriga sa , este declarat ateu si constrnssa fuga. Aristotel este nvinuit de ateism de catre un preot; sivncputnd sa-si pedepseasca acuzatorul, se retrage la Chalcis. nsamoartea lui Socratc ramne cel mai ngrozitor episod din istoriaGreciei. Aristofan (acest barbat pe care comentatorii l admira pentruca era grec, fara sa ia n scama ca si Soerate era tot grec), eibine, Aristofan a fost primul care i-a obisnuit pe atcnicni sa-Iconsidere pe Socratc ateu. Acest poet comic, care nu este nici comic nici poet, n-ar fifost primit la noi s a-si joace farsele nici la blciul Saint-Laurcnt; mi se parc chiar mai josnic si mai demn de dispret dect iii-1zugraveste Plutarh. Iata ce spune nteleptul Plutarh despre acestfarsor: ,,Limbajul lui Aristofan l tra deaza pe mizerabilul sarlatan: sunt glumele cele mai josnice si cele mai dezgustatoare; nuplace nici macar popo rului, iar oamenii cu judecata si onoare lsocotesc insuportabil; aroganta lui est e nesuferita si rautatea saeste detestata de oamenii de bine." Pe scurt, acesta este, asadar, Tabarinul pe care doamna Dacier, admiratoare a lui Socratc, ndrazneste sa-1 admire: ci este

DICTIONAR 45 FILOSOFIC omul care a pregatit de timpuriu otrava cu ajutorul careia judecatorii cei infami 1-au dus la pieire pe cel mai virtuos om al Greciei. Tabacarilor, cizmarilor si croitoreselor din Atena le-a placut nespus farsa n care Socrate era reprezentat atrnnd n aer ntr-un cos, declarnd ca nu exista Dumnezeu, si laudnduse ca a furat o mantie n timp ce preda filosofia. Poporul ntreg, a carui ticaloasa crmuire ngaduia asemenea nelegiuiri infame, si-a meritat din plin soarta, aceea de a ajunge sclavul romanilor, iar n zilele noastre al turcilor, Sa facem un salt peste toata perioada de timp scursa ntre republica romana si noi. Romanii, mult mai ntelepti dect grecii, n-au persecutat niciodata nici un filosof pentru opiniile sale. Nu la fel au sta lucrurile si la popoarele barbare care au succedat Imperiului Roman. De ndata ce mparatul Frederic n are oarece nentelegeri cu papii, este invinuit ca ar fi ateu si ca ar fi scris cartea Trei Impostori, alaturi de cancelarul sau de Vineis. Iar daca marele nostru cancelar de l'Hospital se declara mpotriva persecutiilor, este numaidect acuzat de ateism, Homo doctus, sed verus atheos. ' Un iezuit de speta mai joasa dect Aristofan, dupa cum Aristofan este mai prejos dect Homer, un netrebnic al carui nume a devenit ridicol chiar printre fanatici, pe scurt, iezuitul Garasse, vede ateisti la tot pasul; asa i numeste el pe toti aceia mpotriva carora se dezlantuie. Si despre Theodore de Beze spune ca este ateist; el este acela care a indus publicul n eroare n legatura cu Vani ni. Sfrsitul tragic al Iui Vanini nu ne strneste aceeasi indignare si mila ca sfrsitul lui Socrate, ntruct Vanini nu era i) Coramentarium rerum Gallicarum, lib. XXVHI. (Nota lui Voltaire.)

VOLTAIRE y dect un pedant strain, lipsit de merite; nsa Vanini nu era ateu, asa cum s-a sustinut; era, negresit, taman contrariul. Era un biet preot napolitan, de meserie predicator si teolog, care discuta cu nversunare despre quidditate si universalii, et utrum chimera bombinans in vacuo possit comedere secundas intentionez. Altminteri, nu avea o pornire deosebita catre ateism. Ideea pe care si-o facea despre Dumnezeu era inspirata de o teologie ct se poate de sfnta si unanim aprobata. Dumnezeu este principiul si sfrsitul sau, tatal si al unuia si al

celuil fi nicaieri. Nu exista pentru el nici trecut, nici viitor; alt si el este pretutindeni si n afara tuturor, guvernnd neav peste toate si, ntruct el le-a creat pe toate, este nd imuabil, infinit fara de parti; puterea sa este vointa nevoi sa etc." e nici Vanini se falea ca renviase acel frumos de sentiment al lui Platon, mbratisat si de Averroes, unul, potrivit caruia Dumnezeu crease un lant ntreg de nici fiinte, de la cele mai mici si pna la cele mai mari, de a carui ultima veriga era legata de tronul sau cel celala vesnic; la drept vorbind, aceasta idee este mai lt; curnd sublima dect adevarata; nsa este la fel de vesni departe de ateism ca fiinta de neant. c fara A calatorit pentru a se mbogati si pentru a a purta dispute; dar, din nefericire, disputa se gaseste avea la capatul opus al drumului spre bogatie; ti faci tot nevoi attia dusmani nversunati cti savanti sau pedanti e de ntlnesti, si mpotriva carora ncepi sa argumentezi. timp, Nenorocirea lui Vanini nu a avut alta cauza; nflapretut cararea si grosolania sa din timpul disputelor i-au indeni atras ura ctorva teologi; dupa o cearta cu un anume preze Francon sau Fran-coni, acest Francon, prieten cu nt dusmanii sai, nu a pierdut ocazia sa-1 acuze ca fara a este ateu si predica ateismul.

DICTIONAR 47 FILOSOFIC Acest Francon sau Franconi, cu sprijinul ctorva martori, a avut barbaria sa-si sustina afirmatia si la confruntarea de la tribunal. n banca acuzatilor, Vanini, interogat despre ce credea cu privire la existenta Iui Dumnezeu, a raspuns ca el adora, la fel ca si Biserica, un Dumnezeu n trei fiinte. Apoi, ridicnd un pai de pe jos, a spus: Acest pai este suficient pentru a demonstra ca exista un creator." Si a nceput sa rosteasca un foarte frumos discurs despre vegetatie si miscare, si despre necesitatea unei Fiinte Supreme, fara de care nu ar exista nici miscare si nici vegetatie. Presedintele Grammont, care se afla atunci la Toulouse, mentioneaza acest discurs n lucrarea sa Istoria Frantei, astazi att de data uitarii; si acelasi Grammont, printr-o prejudecata de neconceput, pretinde ca Vanini spunea toate acestea mai curnd din vanitate sau din teama dect dintr-o convingere interioara. Pe ce sa se fi ntemeiat aceasta judecata ndrazneata si nemiloasa a presedintelui Grammont? Este evident ca, dupa raspunsul sau, Vanini ar fi trebuit sa fie absolvit de acuzatia de ateism. Dar ce s-a ntmplat? Acest nefericit preot strain se ndeletnicea si cu medicina: s-a gasit o uriasa broasca rioasa vie, pe care o pastra la el acasa, ntr-un vas plin cu apa; a fost numaidect acuzat de vrajitorie. S-a sustinut ca aceasta broasca rioasa era dumnezeul pe care el l adora; mai multor pasaje din cartile lui li s-a dat un sens potrivnic credintei, ceea ce este foarte la ndemna si se practica adesea, lund obiectiile drept raspunsuri, interpretnd ntr-o maniera rauvoitoare unele fraze echivoce sau otravind cte o expresie nevinovata, n cele din urma, factiunea care l prigonea le-a smuls judecatorilor sentinta prin care acest nefericit era condamnat la moarte.

VOLTA1RE i Pentru a justifica aceasta moarte, acest nefericit trebuia nvinuit de tot ce era mai ngrozitor cu putinta. Cel mai netrebnic dintre netrebnici, Mersenne, a mpins nebunia pna Ia a declara ca Vanini plecase din Neapole cu doisprezece dintre apostolii sai, pentru a merge sa converteasca toate natiunile la ateism. Ce prostie! Cum si-ar fi putut permite un biet preot sa plateasca doisprezece oameni? cum ar fi putut ci convinge doisprezece napolitani sa purceada ntr-o calatorie costisitoare pentru a raspndi n cele patru zari aceasta doctrina abominabila si revoltatoare, punndu-si viata n pericol? Chiar un rege ar fi oare destul de puternic pentru a plati doisprezece predicatori ai ateismului? Nimeni nainte de P. Mersenne nu mai venise cu o asemenea gogomanie. Dar ea a fost repetata si dupa ci, s-au infectat cu ea jurnalele si dictionarele istorice; iar lumea, care se da n vnt dupa tot ce este extraordinar, a crezut

acea despre Vanini ca de un ateu: se foloseste de sta acest exemplu pentru a-si sustine paradoxul, plas anume ca o societate de atei poate dainui; ne muir asigura ca Vanini era un om cu moravuri e foarte la locul lor, si ca a fost martirul opiniilor fara sale filosofice. Se nsala asupra ambelor a o puncte. Preotul Vanini ne spune n Dialocerc gurile sale, ntocmite dupa modelul lui eta. Erasmus, ca avusese o metresa pe nurne B Isabelle. Era la fel de liber n scrierile sale, ayle cum era si n conduita sa; nsa ateu nu era. nsu La un secol de la moartea sa, savantul La si, Corze si cel care si-a luat numele de Philalete n au vrut sa-1 dezvinovateasca; dar cum ale amintirea unui amart de napolitan, un autor sale prost de altfel, nu mai intereseaza pe nimeni, Gn aproape nimeni n-a citit aceste apologii. duri Iezuitul Hardouin, mai savant dect dive Garassc, si nu mai putin ndraznet, n cartea rse, sa intitulata Athei detecti, i nvinovateste de vorb ateism pe Descartes, pe Arnauld, pe Pascal, este pe

DICTIONAR 49 FILOSOFIC Nicole, pe Malebranche si pe multi altii ca ei: din fericire, nuau avut soarta I ui Vanini. De la toate aceste fapte trec acum la chestiunea de ordinmoral la care s-a refer it Bayle, anume daca o societate de atei poate dainui. Sa subliniem mai nti, cu privire la acestsubiect, ct de uriasa e ra contradictia indivizilor porniti sa sedispute: cei care s-au ridicat mpotriva opiniei Iui Baylc cucea mai mare nversunare, cei care au negat cu potop deinjurii posibilitatea, enuntata de el, a existentei unei societatide atei au sustinut p e urma cu aceeasi ncrncenare ca ateismul este religia guvernarii din China. Nendoielnic, s-au nselat amarnic asupra guvernarii chineze; ar fi fost suficient sa citeasca edictele date de mparatii acestei tari att de ntinse, si ar fi constatat de ndata ca edictele cu pricina sunt adevarate predici si ca peste tot se vorbeste despre Fiinta Suprema, care guverneaza, razbuna si rasplateste. De asemenea, s-au nselat nca si mai amarnic n ceea ce priveste imposibilitatea existentei unei societati de atei; si chiar ca nu pricep cum de a putut domnul Bayle sa uite un exemplu izbitor care ar fi reusit sa aduca victoria cauzei sale. Dar de ce oare parc imposibila o societate de atei? Pentru ca socotim ca oamenii care nu ar avea fru n-ar putea trai niciodata mpreuna; ca legile nu pot face nimic mpotriva faradelegilor secrete; ca trebuie sa existe un Dumnezeu razbunator care sa-i pedepseasca, n aceasta lume sau n cea de dincolo, pe nelegiuitii care scapa de justitia oamenilor. Legile lui Moise, este adevarat, nu propovaduiau o viata viitoare, nu amenintau cu pedepse dupa moarte si nu Ic predicau primilor evrei despre nemurirea sufletului; dar evreii, departe de a fi atei, departe de a crede ca se pot sustrage razbunarii divine, erau cei rnai religiosi dintre toti oamenii. Nu numai ca aveau credinta ca exista un Dumnezeu vesnic,

VOLTAIRE ba mai mult, credeau ca el este mereu prezent printre ei; se nfiorau la gndul ca vor fi pedepsiti n fiinta lor, n femeile lor, n copiii lor, n urmasii lor, si asta pna la a patra generatie: era o frna extrem de puternica. Dar, n rndul pagnilor, se aflau mai multe secte ce nu aveau nici o frna: scepticii se ndoiau de tot si de toate; academicienii nu se mai pronuntau n legatura cu nimic, iar epicurienii erau convinsi ca Divinitatea nu putea sa intervina n treburile oamenilor si, n esenta, nu admiteau existenta nici unei divinitati. Erau convinsi ca sufletul nu este o substanta, ci o facultate care se naste si piere o data cu trupul; nu aveau, asadar, nici o alta opreliste n afara moralei si onoarci. Senatorii si cavalerii romani erau adevarati atei, ntruct zeii nu existau pentru niste oameni care nu se temeau de ei si nici nu asteptau nimic de la ei. Prin urmare, senatul roman, n vremea lui Cezar si Cicero, era ntr-adevar o grupare de atei. Iata ce spune acest mare orator n discursul pentru Cluentiu, rostit dinaintea ntregului senat: ,,Ce rau i face moartea? Respingem toate legendele prostesti legate de infern: si ce i-a luat lui moartea? Nimic, n afara de durere." Cezar, prieten cu Catilina, vrnd sa salveze viata prietenului sau n pofida aceluiasi Cicero, nu obiecteaza oare ca a pedepsi un criminal ucigndu-1 nu nseamna nimic, ntruct moartea nu este nimic, caci ea nu este dect sfrsitul suferintelor noastre, si ca este mai curnd un moment fericit dect unul fatal? Cicero si ntregul senat nu s-au nclinat oare n fata acestor argumente? nvingatorii si legiuitorii universului cunoscut formau, va sa zica, n mod evident, o societate care nu se temea ctusi de putin de zei, si erau adevarati atei. Bayle analizeaza apoi daca idolatria este mai periculoasa dect ateismul; daca este o crima mai marc sa nu crezi deloc n Divinitate dect sa ai pareri nedemne despre ea: n legatura cu acest subiect, el mpartaseste opinia lui Plutarh; socoteste

DICTIONAR 51 FILOSOFIC ca este mai bine sa nu ai nici o parere dect sa ai o parere gresita, dar, cu toata stima pentru Plutarh, este evident ca era mai bine pentru greci sa se teama de Ceres, de Neptun si Jupiter dect sa nu se teama de absolut nimic. Este limpede ca sfintenia juramintelor este necesara, si ca poti avea mai multa ncredere n oamenii care cred ca un legamnt mincinos va ti pedepsit, dect n aceia care gndesc ca pot sa jure strmb si sa ramna, totusi, ncpcdcpsiti. Este de netagaduit faptul ca ntr-un oras civilizat este infinit mai util sa ai o religie, fie ea chiar rea, dect sa nu ai deloc. Se pare, asadar, ca Bayle ar fi trebuit sa analizeze mai curnd ce este mai periculos: fanatismul sau ateismul. Nendoielnic, fanatismul este de mii de ori mai funest; si asta pentru ca ateismul nu insufla pasiuni sngeroase; n ceea ce-I priveste, fanatismul o face; ateismul nu se opune crimelor, dar fanatismul poate sa duca la comiterea lor. Sa presupunem, mpreuna cu cel care a scris Commentarium rerum Gallicarum, ca marele cancelar de l'Hospital a fost ateu; ci n-a dat dect legi ntelepte si nu a propovaduit dect cumpatarea si buna ntelegere: fanaticii au comis masacrele de Sfntul Bartolomeu. Hobbes trecea drept un ateu; a dus o viata linistita si neprihanita; fanaticii din epoca sa au scaldat n snge Anglia, Scotia si Irlanda. Spinoza nu numai ca era ateu, dar el chiar a predicat ateismul: cu siguranta ca nu el a fost acela care a contribuit la asasinatul juridic al lui Barneveldt; si n-a fost el acela care i-a sfsiat bucati-bucatele pe cei doi frati de Witt si care i-a mncat fripti pe gratar. n marea lor majoritate, ateii sunt niste savanti ndrazneti si rataciti, care rationeaza gresit si care, neputnd ntelege creatia, originea raului si alte asemenea dificultati, au recurs la ipoteza vesniciei lucrurilor si a necesitatii. Ambitiosii sau voluptuosii nu au timp sa gndeasca si sa mbratiseze un sistem gresit; ei au treburi mai importante de

VOLTAIRE facut dect sa-1 compare pe Lucretiu cu Socrate. Cam asa stau lucrurile la noi. Nu la fel se ntmpla, nsa, n senatul Romei, care era compus aproape n ntregime din atei teoreticieni si practicanti, adica oameni care nu credeau nici n Providenta si nici ntr-o viata viitoare; acest senat era o adunare de filosofi, de voluptuosi si de ambitiosi, eu totii extrem de periculosi; ei au dus republica Ia picire. Epicurismul a dainuit sub mparati: ateii din senat fusesera rebeli n epoca lui Sylla si a lui Ce/.ar; sub Augustus si sub Tibcriu ei au fost atei sclavi. Nu mi-as dori sa am dc-a face cu un print ateu care ar considera ca este n interesul lui sa fiu zdrobit ntr-o piulita: sunt ferm convins ca as fi zdrobit. Nu mi-as dori, daca as fi suveran, sa fiu nconjurat de curteni atei, al caror interes ar fi sa ma otraveasca: ar trebui sa nghit la nimereala, zilnic, o substanta mpotriva otravurilor. Prin urmare, le este absolut necesar printilor si popoarelor ca idcea de Fiinta suprema, care creeaza, care crmuicste, care rasplateste si care razbuna, sa fie gravata adnc n spiritul fiecaruia. Exista popoare atee, declara Bayle n lucrarea sa Gnduri despre comete. Cafrii, hotentotii, topinambuii si o sumedenie de alte semintii micute nu cunosc nici un Dumnezeu: ele nici nu-1 neaga, nici nu-1 afirma: n-au au/it niciodata vorbindu-sc despre Dumnezeu. Spuncti-lc ca exista unul si va vor crede numaidect; mai spuneti~lc si ca totul se face prin firea lucrurilor, si va vor crede si de aceasta data. A pretinde ca ei sunt atei este ca si cum le-am reprosa ca sunt anticartczicni; ei nu sunt nici pentru si nici mpotriva lui Dcscartes; un copil nu este nici ateu, nici deist, el nu este nimic. Ce concluzie trebuie sa tragem din toate acestea? Ca ateismul este un monstru extrem de periculos fa cei care guverneaza; ca el este deopotriva de periculos la dregatorii din cabinete, chiar daca viata lor este fara de prihana, ntruct din

DICTIONAR 53 FILOSOFIC cabinetele lor ci pot patrunde pna la oamenii care ocupa fcisi fel de alte functi i nalte; ca daca este mai putin nefast cafanatismul, el este ntotdeauna fatal pent ru virtute. Sa mai adaugam ca numarul ateilor este asta/J mai redus dect oricnd, de cnd filosofii au recunoscut faptul ca nu exista nici o fiinta vegetnda fara samnta, nici o samnta fara scopetc., si ca grul nu iese din p utregai. Geometrii neflosofi au respins cauzele finale, nsa adevaratii filosofi le recunosc; si, dupa cum a spus un autorcunoscut, un catchist l vestest e pe Dumnezeu copiilor, iar Newton l demonstreaza nteleptilor. II Pe cine trebuie sa consideram raspunzatori de faptul caexista atei, daca nu pe t iranii mercenari de suflete, care, strnindu-nc revolta mpotriva viclesugurilor lor, silesc unciespirite mai slabe sa1 nege pe Dumnezeul pe care tocmaiacesti monstri l pngaresc? De cte ori aceste adev aratelipitori pentru sngele poporului nu au mnat cetatenii oprimati pna acolo nct sa se razvrateasca mpotriva regelui Oameni ngrasati din substanta noastra vin si ne striga: Fiti convinsi ca o magarita a vorbit; nu va ndoiti ca un peste a nghitit un om si 1-a adus napoi, dupa trei zile, viu si nevatamat, pe mal; nu cumva sa va ndoiti ca Dumne/eul universului nu i-a poruncit unui profet evreu sa mannce scama (Ezechiel), si unui alt profet sa cumpere doua trfe si sa Ic faca fii de trfa (Osea) (aceste cuvinte sunt puse chiar n gura Dumnezeului adevarului si al neprihanci), credeti o suta de lucruri care sunt fie n mod evident abominabile, fie imposibile 1) Consultati articolul FRAUDA. (Nota lui Voltaire.) ,i;

BBBT ^WWWWmffW"^WIIIIPWrP VOLTAIRE din punct de vedere matematic: altminteri, Dumnezeul ndurarii va va arde n focul infernului, nu numai timp de milioane de miliarde de secole, ci ntru vesnicie, indiferent ca aveti sau nu un trup." Asemenea bazaconii de neconceput revolta att spiritele slabe si temerare ct si pe cele hotarte si ntelepte. Si ajungsa spuna: Daca stapnii n ostri ni-1 zugravesc pe Dumnezeuca pe cea mai nesabuita si mai barbara dintre to ate fiintele, atunci Dumnezeu nu exista;" dar ar trebui sa spuna maicurnd: Va sa zica stapnii nos tri i atribuie lui Dumnezeuabsurditatile si furiile lor; prin urmare, Dumnezeu es te tamaninvers de cum l nfatiseaza ei, asadar Dumnezeu este tot att de ntelept si de bun pe ct l descriu ei de nebun si de rau". Asa si explica nteleptii. Dar daca i aude un fanatic, i si denunta unui magistrat n slujba preotilor; si acest magistrat va porunci sa fie arsi la foc mic, creznd ca razbuna si imita astfel maretia divina pe care o pngareste.

DICTIONAR 55 FILOSOFIC -B BABEL (BABEL) Vanitatea a ridicat ntotdeauna monumente mari. Din vanitate au construit oamenii frumosul turn Babei: Haideti sa ridicam un tuni al carui vrf sa ajunga pna la cer si sa ne facem numele cunoscut nainte sa fim risipiti pe tot cuprinsulpamntului" Lucrarea a fost facuta n vremea unuia numit Faleg, care l socotea pe batrnul Noe drept cel de-al cincileastramos al sau. Se ve de treaba ca arhitectura si toate mestesugurile care o nsotesc facusera mari progrese n cinci generatii. Sfntul Icronim, acelasi care a vazut fauni si satiri, n-a vazut turnul Babei mai mult dect 1-am vazut eu; dar ne asigura ca avea o naltime de douazeci de mii de picioare. Si cemare lucru. Vechea carte J acitlt, scnsa de unul dintre cei mai nvatati evrei, demonstreaza ca naltimea turnului era de optzeci si unu de mii de picioare evreiesti; si toata lumea stieprea bine ca piciorul ev reiesc avea aproape aceeasi lungime cu piciorul grecesc. Aceasta dimensiune pare mult mai lesnede crezut dect cea a l ui Ieronim. Tumul acesta exista nca; dar nu mai este chiar att de nalt. Mai multi calatori ct se poate de demni de crezare 1-au vazut; eu unul, care nu 1-am

56 VOLTAIRE vazut, n-am sa vorbesc despre el mai mult dect despre Adambunicul meu, ntruct nici cu acesta nu am avut onoarea sa stau de vorba. Dar consultati-1 pe R. P. dom Calmet: este untip cu un spirit fin si are o filosofic profunda; o sa va explice el cum sta treaba. Eu nu stiu de ce se spune n Geneza ca Babei nseamna confuzie; ntruct Ba nseamna tata n limbile orientale, iar Bel nseamna Dumnezeu; Babei nseamna orasul lui Dumnezeu, orasul sfnt. Cei din vechime dadeau acest nume tuturor capitalelor lor. Dar este de netagaduit ca Babeinseamna confuzie, fi e pentru ca arhitectii s-au simtit completbuimaciti dupa ce si-au ridicat opera pna la naltimea de optzeci si unu de mii de picioare evreiesti, fie pentru ca s-auamestecat limbile; si, ne gresit, din vremurile acelea dateazafaptul ca germanii nu i mai nteleg pe chinezi; ntruct este limpede, potrivit savantului Bochard, ca la origine chineza erauna si aceeasi li mba cu germana vorbita n nord. BOTEZ (BAPT&ME) Botez, cuvnt n limba greaca ce semnifica o scufundare. Oamenii, care se calauzesc ntotdeauna dupa simturi, lesne si-au nchipuit ca ceea ce spala trupul spala si sufletul, n subteranele templelor egiptene existau cuve mari, pentru folosinta preotilor si a initiatilor. Indienii, nca din negura vremurilor, s-au purificat n apele Gangelui, si aceasta ceremonie mai este si astazi foarte pretuita. Ea a trecut la evrei: se botezau toti strainii care mbratisau legea iudaica, dar care nu voiau sa se supuna circumciziei; se botezau mai cu seama femeile, carora nu li se facea aceasta operatie si care nu erau supuse circumciziei dect

DICTIONAR 57 FILOSOFIC n Etiopia; era o regenerare; ti dadea un suflet nou, la fel ca n Egipt. Vedeti n acest sens Epifan, Maimonide si Ghcmara. loan bote/a n Iordan, si 1-a botezat chiar pe lisus, care nu a botezat, totusi, pe nimeni, niciodata, dar care a binevoit sa consacre aceasta straveche ceremonie. Orice semn este lipsit de importanta prin el nsusi, iar Dumnezeu acorda hanii sau aceluia dintre semne pe care vrea sa l aleaga. Botezul a devenit curnd cel dinti ritual si pecetea religiei crestine. Cu toate acestea, primilor cincisprezece cpiscopi li s-a aplicat, fara exceptie, circumcizia; nu este sigur ca au fost botezati. In primele secole ale crestinismului s-a abuzat de aceasta taina; nimic nu era mai obisnuit dect sa astepti agonia pentru a primi botezul. Exemplul mparatului Constantin este o dovada destul de graitoare n aceasta privinta. Iata cum gndea el: botezul purifica totul; pot, asadar, sa-mi ucid sotia, fiul si toate rudele; dupa care ma voi boteza, si voi ajunge n cer; cum, de altminteri, s-a si ntmplat. Acest exemplu era periculos; ncetul cu ncetul, s-a renuntat la obiceiul de a astepta moartea ca sa te scufunzi n baia sacra. Grecii au continuat sa pastreze bote/ul prin scufundare. Latinii, catre sfrsitul secolului VIII, dupa ce si-au extins religia n rndul galilor si n Germania, constatnd ca scufundarea n apa putea provoca moartea copiilor din tarile cu clima lece, au nlocui-o cu o simpla stropire, fapt pentru care au fost adesea anatemizati de catre Biserica greaca. A fost ntrebat sfntul Cipnan, episcop al Cartaginci, daca aceia carora li se stropea doar corpul erau si ei cu adevarat botezati, n cea de-a saptezeci si sasea epistola, el a raspuns ca mai multe Biserici nu considera ca doar prin simpla stropire poti deveni crestin; ca, n ceea ce-1 priveste, el crede ca si ei sunt crestini, dar ca gratia lor divina este infinit mai mica dect a acelora care sunt scufundati de trei ori, potrivit obiceiului".

VOLTAIRE Erai initiat la crestini imediat ce erai scufundat; nainte de acest moment nu erai dect catehumen. Pentru a fi initiat, trebuia sa ai persoane care sa raspunda de tine, ca un soi de garantie, si care purtau un nume ce corespunde celui de nas', astfel, Biserica se asigura de fidelitatea noilor crestini, iar tainele nu erau divulgate. Iata de ce, n primele secole, pagnii au fost n general la fel de ignoranti n privinta tainelor crestine pe ct erau crestinii de ignoranti n ce priveste misterele lui Isis si cele oficiate la Eleusis. Chirii din Alexandria, n scrierea sa ce-1 avea drept tinta pe mparatul Iulian, se exprima astfel: As vorbi despre botez, daca nu m-as teme ca discursul meu ar putea ajunge la urechile celor care nu sunt initiati." n cel de-al doilea secol au nceput sa fie botezati si copiii; era normal ca crestinii sa doreasca sa-si boteze copiii, care ar fi fost damnati, daca nu ar fi primit aceasta taina. S-a ajuns la concluzia ca trebuia sa li se administreze botezul cnd mplineau opt zile, ntruct la evrei aceasta era vrsta la care erau circumcisi. Biserica greaca mai practica si azi acest obicei. Cu toate acestea, n secolul trei, a prevalat datina de a nu te boteza dect la moarte. Potrivit celor mai rigurosi Parinti ai Bisericii, indivizii care mureau n prima saptamna erau damnati. Dar Petru Hrisologul, n secolul al cincilea, a imaginat limbul, un soi de infern diluat, chiar la marginea infernului, suburbie a internului, unde ajung pruncii morti ncbotezati, si unde salasluiau patriarhii nainte de coborrea lui lisus Hristos n infern; asa se face ca din acel moment s-a impus parerea potrivit careia lisus Hristos a cobort n limb si nu n infern. S-a pus problema daca un crestin aflat n deserturile Arabici ar putea fi botexat cu nisip: raspunsul a fost ca nu; daca se putea boteza cu apa de trandafiri; si s-a hotart ca trebuia folosita doar apa pura, dar ca, la nevoie, se putea utiliza si

DICTIONAR 59 FILOSOFIC apa din mlastini. Se vede limpede ca toata aceasta disciplina a depins de prudenta celor dinti pastori care au stabilit-o. Idei ale unitarienilor rigizi referitoare la botez Este evident pentru orice om dispus sa rationeze fara prejudecati ca botezul nu este nici un semn al harului conferit, nici pecetea unei aliante, ci pur si simplu o manifestare a credintei. Ca botezul nu este necesar, nici ca o necesitate a unui precept, nici ca o necesitate a unui mijloc. Ca nu a fost instituit de lisus Hristos, drept pentru care crestinul se poate lipsi de el fara sa i se ntmple ceva rau din aceasta pricina. Ca nu trebuie sa se boteze nici copiii, nici adultii, ndeobste nici un om. Ca bote/ul putea sa fie ceva folositor la nceputurile crestinismului pentru aceia care ieseau din pagnism, pentru a face cunoscuta profesiunea lor de credinta, ca simbol al autenticitatii ei; dar ca n prezent el este absolut inutil, si lipsit de orice importanta." (Extras din Dictionarul Enciclopedic, articolul despre UNITARIENI.) Adaugire importanta mparatul Iulian filosoful, n nemuritoarea sa Satira a Cezarilor, pune aceste cuvinte n gura lui Constantin, fiul lui Constantin: Oricine se simte vinovat de viol, de omor, de tlharie, de sacrilegiu, si de toate celelalte nelegiuiri ngrozitoare, de ndata ce l voi spala cu aceasta apa, va fi curat si pur". ntr-adevar, aceasta este doctrina fatala care i-a ndemnat pe toti mparatii crestini si pe toti naltii dregatori ai imperiului sa-si amne botezul pna n clipa mortii. Credeau ca au

VOLTAIRE gasit secretul prin care poti sa traiesti ca un criminal si sa mori fara de prihana. (Extras din domnul Boulanger) Alta adaugire Ce idee stranie, inspirata din spalatul rufelor, potrivit careia o oala de apa curata toate crimele! Astazi, cnd se boteaza toti copiii, ntruct n urma unei idei nu mai putin absurde se presupune ca sunt toti criminali, iata-i pe toti mntuiti, pna n momentul n care ajung la vrsta ratiunii, si pot sa pacatuiasca. Macclariti-i, asadar, ct mai timpuriu, pentru a-i harazi paradisului. Aceasta consecinta este att de justa nct a existat chiar o secta habotnica ce mergea prin lume si otravea sau omora toti copiii proaspat botezati. Acesti credinciosi rationau perfect. Ei spuneau: Le facem acestor micuti nevinovati cel mai mare bine cu putinta; i mpiedicam sa fie rai si nefericiti n aceasta viata, si le daruim viata vesnica." (Din domnul abate Nicaise.) FRUMOS, FRUMUSETE (BEAU, BEAUTE) ntrebati un broscoi rios ce este frumusetea, frumosul desavrsit, to kalon. Va va raspunde ca este femela sa cu doi ochi mari si rotunzi care i ies din orbitele capatnu sale micute, un gogeamite bot turtit, o burta galbena si un spate maroniu, ntrebati un negru din Guineea; frumosul pentru el este o piele neagra, uleioasa, ochi nfundati si un nas tesit. ntrebati diavolul; va va spune ca frumosul este o pereche de coarne, patru gheare si o coada. Consultati-i apoi pe

DICTIONAR 61 FILOSOFIC filosofi, si va vor raspunde printr-o vorbarie nclcita; au nevoie de ceva care sa fie conform cu arhetipul frumosului n esenta, cu to kalon. Am asistat ntr-o zi la o tragedie alaturi de un filosof: Ct este de frumoasa, zicea ci. Ce vi se pare frumos? am ntrebat eu. Faptul, a spus ci, ca autorul si-a atins scopul." A doua zi, a luat o doctorie care i-a facut bine. Si-a atins scopul, i-am spus eu; este o doctorie frumoasa!" A nteles ca nu se poate spune despre o doctorie ca este frumoasa, si ca, pentru a spune ca ceva este frumos, lucrul cu pricina trebuie sa-ti provoace admiratie si placere. A fost de acord ca acea tragedie i inspirase ambele sentimente, si era, ntr-adevar, vorba de io kalon, frumosul. Am facut amndoi o calatorie n Anglia: se juca acolo aceeasi piesa, tradusa perfect; toti spectatorii cascau de mama focului. Oh, oh, a spus el, to kalon nu este acelasi pentru englezi si pentru francezi." A tras concluzia, dupa ce s-a gndit ndelung, ca frumosul este adesea ceva foarte relativ, ca si faptul ca ceea ce este socotit decent n Japonia trece drept indecent la Roma, iar ceea ce este la moda la Paris nu este musai la moda si la Pekin; si si-a crutat eforturile de a mai compune un lung tratat despre frumos. ANIMALE (BETES) Ce pacat, ce nerozie, sa spui ca animalele sunt niste masini lipsite de cunostinte si de sentimente, care si executa mereu operatiile n acelasi mod, care nu nvata nimic, nu perfectioneaza nimic ctc.!

wi, 62 VOLTAIRE Cum asa?! Pasarea aceasta care si face cuibul n semicerc cnd l fixeaza de un perete, care l construieste n sfert de cerc cnd se afla ntr-un unghi, si sub forma de cerc, ntr-un copac; vreti sa spuneti ca pasarea aceasta face totul n acelasi mod? Cinele de vnatoare pe care 1-ai dresat pret de trei luni nu stie oare mai multe la capatul acestei perioade dect stia nainte sa-i dai lectii? Canarul pe care l nveti o melodie o repeta oare numaidect? nu cumva te straduiesti o gramada de timp sa-1 nveti? n-ai bagat de seama ca greseste si ca se corecteaza? Doar pentru ca ti vorbesc consideri ca sunt nzestrat cu sentimente, cu memorie si cu idei? Ei bine1 nu-ti mai vorbesc; ma vezi ca ma ntorc acasa cu un aer mhnit, ca scotocesc nelinistit dupa o hrtie, ca deschid biroul unde mi amintesc ca as fi pus-o, si ca gasind-o, o citesc cu bucurie. Socotesti ca m-a ncercat un sentiment de mhnire si unul de bucurie, ca am memorie si cunostinta. Fa acelasi rationament si n privinta cinelui care si-a pierdut stapnul, 1-a cautat pretutindeni gemnd de durere, se ntoarce acasa, agitat si nelinistit, urca si coboara, umbla dintr-o camera ntr-alta, l gaseste n cele dm urma n biroul sau pe stapnul mult iubit, si si marturiseste bucuria prin strigate dragastoase, prin topait si prin mngieri. Niste barbari nhata cinele acesta, care este incomparabil mai nzestrat dect omul pentru prietenie; l bat n cuie pe o masa si l diseca de viu pentru a-ti arata venele mezentcrice. Descoperi n el exact aceleasi organe dotate cu simtire care se gasesc si n line. Raspunde-mi, masinistule, natura a aranjat cumva n acest animal toate resorturile sentimentelor de o asa maniera ca ci sa nu simta nimic? are el oare nervi ca sa ramna impasibil? Nu care cumva sa-ti nchipui ca ar putea exista n natura o contradictie att de obraznica.

DICTIONAR 63 FILOSOFIC Dar dascalii ntreaba la scoala ce este sufletul animalelor. Nu pricep aceasta ntrebare. Un copac arc facultatea de a primi n fibrele sale seva care circula prin ci, de a-si desface mugurii frunzelor si ai fructelor; ma veti ntreba oare ce este sufletul acestui copac? El a primit aceste daruri; animalul Ic-a primit pe acelea de a simti, de a avea memorie si un numar oarecare de idei. Cine a facut toate aceste daruri? cine a oferit toate aceste facultati? Acela care a facut sa creasca iarba pe cmpuri si care face ca pamntul sa graviteze n jurul soarelui. Sufletele animalelor sunt forme substantiale, a spus Aristotel; si dupa Aristotel, scoala araba; si dupa scoala araba, scoala angelica; si dupa scoala angelica, Sorbona; si dupa Sorbona, nimeni. Sufletele animalelor sunt materiale, striga alti filosofi. Nici acestia n-au avut rnai mult succes dect ceilalti, n zadar au fost ntrebati ce anume este un suflet material; trebuie sa fie de acord ca e vorba de o materie care simte; dar cine i-a dat aceasta facultate de a simti? Este un suflet materia], adica materie care da senzatii materiei; ei nu reusesc sa mai iasa din acest cerc. Ascultati alt soi de animale cugetnd despre animale; sufletul lor este o fiinta spirituala care moare o data cu trupul: dar ce dovada aveti despre acest lucru? Ce stiti dumneavoastra despre aceasta fiinta spirituala, care, la drept vorbind, are sentimente, memorie si o cantitate oarecare de idei si de combinatii, dar care nu va ajunge niciodata sa stie ct un copil de sase ani? Pe ce va bazati cnd va imaginati ca aceasta fiinta, care nu este trup, piere o data cu trupul? Cei mai mari dobitoci sunt aceia care au avansat ideca ca sufletul nu este nici trup nici spirit. Frumos sistem, n-am ce zice. Nu putem ntelege prin spirit dect ceva necunoscut, care nu este trup: astfel, sistemul acestor domni se reduce la a afirma ca

VOLTIRE sufletul animalelor este o substanta care nu este nici trup sinici altceva care nu este trup. De unde pot aparea attea erori care se contrazic unele pealtele? Din obiceiul oam enilor de a cerceta ntotdeauna ce este un lucru, nainte chiar de a sti daca lucrul n cauza exista. Numim pana supapa unor foaie, este sufletul foalelor. Dar ce este acest suflet? Este un nume pe care i 1-am dat acestei supape care coboara, lasa aerul sa intre, se ridica si l mpinge printr-un tub, atunci cnd mise foalcle. Asta nu nsemna, nsa, ca masinaria arc un suflet distinct. Dar cine face sa se miste foalele animalelor? V-am mai spus, acelasi care face sa se miste astrele. Filosoful care a spusDeus est anima bruto rum avea dreptate; dar trebuia sa mearga mai departe. BINELE (BINELE SUVERAN) (BIEN SOUVERAIN BIEN) Antichitatea a dezbatut ndelung problema binelui suveran. Ar fi meritat la fel de mult sa se ntrebe ce este albastrul suveran sau tocanita suverana sau mersul suveran sau cititul suveran etc. Fiecare si asaza binele n ce poate si arc ct poate, n felul sau. Quid dem? qmd non dem? Renuis tu quod iubet alter... ," Castor gaudet eqms; ovo prognatus eodem Pugnis... Cel mai mare bine este acela care va desfata att de tare nct va este cu neputinta sa mai simtiti altceva, asa cum raul

DICTIONAR 65 FILOSOFIC cel mai mare este acela care ajunge sa va lipseasca de orice alt sentiment. Iata cele doua extreme ale naturii umane si ambele momente sunt scurte. Nu exista nici placeri extreme, nici framntari extreme care sa poata dura o viata ntreaga: binele absolut si raul absolut sunt niste himere. Sa luam de pilda frumoasa fabula a lui Crantor: el face sa intre n competitia jocurilor olimpice Bogatia, Voluptatea, Sanatatea si Virtutea; fiecare revendica marul. Bogatia spune: Eu sunt binele suprem, ntruct cu ajutorul meu se pot cumpara toate celelalte bunuri". Voluptatea spune: Marul mi apartine, ntruct bogatia nu serveste dect pentru a ma obtine pe mine". Sanatatea da asigurari ca fara ea nu exista voluptate, iar bogatia devine inutila, n sfrsit, Virtutea declara ca ea este mai presus de celelalte trei, ntruct, chiar daca ai si aur si placeri si sanatate, poti sa ajungi foarte nefericit daca te porti rau. Virtutea a primit marul. Fabula aceasta este foarte ingenioasa, dar ea nu rezolva problema absurda a binelui suveran. Virtutea nu este un bine, ea este o datorie; ea apartine unui gen diferit, unui ordin superior. Ea nu are nici o legatura cu senzatiile dureroase sau placute. Omul virtuos, bolnav de guta si cu pietre la rinichi, fara nici un sprijin, fara prieteni, care nu are ce pune pe masa, prigonit, aruncat n lanturi de un tiran voluptos si sanatos tun, este foarte nefericit; iar prigonitorul nerusinat, care si dezmiarda o metresa noua n patul sau de purpura, este foarte fericit. Hai, spuneti ca nteleptul urgisit este preferabil nerusinatului persecutor; hai, spuneti ca l iubiti pe primul si l detestati pe celalalt; dar marturisiti ca nteleptul n lanturi turbeaza de furie. Daca nteleptul nu recunoaste acest lucru, va minte, este un sarlatan.

66 VOLTAIRE BINE (TOTUL ESTE) (BIEN-TOUT EST) Atunci cnd Leibniz, parafrazndu-1 pe Platon, a construit edificiul celei mai bune dintre lumile posibile si si-a imaginatca totul se ndrea pta catre cel mai bine cu putinta, a strnitrumoare n scoli, si chiar printre oamen ii care gndesc. A afirmat n nordul Germaniei ca Dumnezeu nu putea sa facadect o singura lume. Platon i lasase macar libertatea de aface cinci, pe motiv ca nu exista dect cinci corpurigeometr ice regulate: tetraedrul sau piramida cu trei fete, toateavnd baza egala; cubul, hexaedrul, dodecaedrul si icosaedrul. Dar cum lumea noastra nu are forma nici unuia dintre cele cinci corpuri ale lui Platon, acest lucru avea sa-i permita Iui Dumnezeu sa o cladeasca ntr-o a sasea maniera. Dar sa-1 lasam deoparte pe divinul Platon. Leibniz, care era, fara doar si poate, un geometru mai bun dect el, si unmetafizician mai profu nd, a facut un serviciu speciei omenestiaratndu-i ca ar trebui sa fim foarte mult umiti, si ca Dumnezeu nu putea sa faca mai mult pentru noi; ca, dintre toatevariantele posibile, o ale sese musai pe cea mai buna, fapt denetagaduit. Ce se va ntmpla cu pacatul originar? i s-a strigat. Osa faca si el ce-o putea," spu neau Leibniz si prietenii sai; dar, n public, el scria ca pacatul originar face n mod necesar parte din cea mai buna dintre lumile posibile. Cum asa?! Sa fim alungati de pe tarmul placerilor, undeam fi trait de-a pururi da ca nu s-ar fi mncat un mar! Curn! Sa faci n nenorocire copii nenorociti, care vor suferi tot ce sepoate suferi si c are i vor face si pe ceilalti sa sufere tot ce se

DICTIONAR 67 FILOSOFIC poate suferi! Cum! Sa ai toate bolile, sa nduri toate tristetile, sa mori n durere, si sa ai drept singura alinare faptul ca vei fi ars n eternitatea secolelor! n asia sa constea oare tot ce putea fi mai bun? Nu este prea bun pentru noi; si prin ce poate sa fie bun pentru Dumnezeu? Leibniz simtea ca nu era nimic de raspuns: asa a scris ci niste carti groase n care nici macar el nu pricepea ce spune. Sa negi ca raul exista, asa ceva poate fi spus cu zmbetul pe buze doar de un Lucullus care plesneste de sanatate, si care se ospateaza din belsug cu prietenii si cu metresa n salonul Apolo; dar ia sa scoata putin capul pe fereastra; o sa vada numaidect nefericitii; iar daca ar avea febra, ar fi el nsusi nefericit. Tare nu-mi place sa citez; este, de obicei, o treaba spinoasa: neglijezi ceea ce precede si ceea ce urmeaza citatului cu pricina, si risti sa fii ocart dintr-o mie de parti. Trebuie, totusi, sa-1 citez pe Lactantiu, Parinte al Bisericii, care, n capitolul XIII din lucrarea Despre mnia lui Dumnezeu, pune pe seama lui Epicur urmatoarele vorbe: ,,Fic Dumnezeu vrea sa nlature raul din aceasta lume, si nu poate sa o faca, fie poate sa o faca si nu vrea, fie nici nu poate si nici nu vrea; fie, n sfrsit, poate si vrea, deopotriva. Daca vrea si nu poate, atunci se cheama ca e neputinta, ceea ce este contrar naturii lui Dumnezeu; daca poate si nu vrea, atunci se cheama ca e rautate, fapt nu mai putin contrar naturii Divine; daca nici nu vrea si nici nu poate, atunci este vorba de neputinta si rautate la un loc; daca vrea si poate (si numai aceasta varianta i se potriveste lui Dumnezeu), atunci de unde vine raul pe pamnt?" Grele vorbe; iata de ce Lactantiu raspunde foarte prost, spunnd ca Dumnezeu ngaduie sa existe raul, dar ca el ne-a dat ntelepciunea cu ajutorul careia putem dobndi binele. Trebuie sa recunoastem ca acest raspuns este extrem de slab

VOLTAIRE n comparatie cu gravitatea obiectiei; ntruct ci presupune ca Dumnezeu nu putea sa dea ntelepciunea dect producndraul; si-apoi frumoasa ntelepciun e mai avem si noi! Originea raului a fost dintotdeauna un abis al carui fundnimeni nu 1-a putut zar i. Datorita acestui fapt, numerosi filosofi din vechime si legiuitori au fost constrnsi sa recurga ladoua principii, unul bun , celalalt rau. Tifon era principiulraului la egipteni, iar Ahriman la persi. Ma niheistii au adoptat, dupa cum se stie, aceasta teologie; dar cum acesti oameni nu au vorbit nici cu principiul binelui si nici cu celal raului, nu trebu ie sa i credem pe cuvnt. Printre absurditatile de care este plina aceasta lume, si pecare le putem adauga la rndul relelor noastre, nu este o absurditate marunta aceea de a fi presupus ca exista doua fiinteatotputernice, care se lupta pentru a stabili care dintre ele saaiba mai marc nrurire n lume, si se trguiesc aid oma celordoi medici ai lui Moliere: Lasa-ma sa-rni folosesc vomitivul, iar eu te las sa iei snge. Basilide, dupa platonicieni, a predicat, nca din primul secol al Bisericii, ca Dumnezeu a ncredintat lumea noastra sprezidire ultimilor lui ngeri, si ca acestia, nefiind priceputi, au facut lucrurile asa cum le vedem noi. Aceasta legenda teologica este zdrobita de aceasta obiectie teribila, potrivit careia nu este n natura unui Dumnezeu atotputernic si atotstiutor sa dea constructia unei lumi pe mna unor arhitecti care habar nu au cum sa procedeze. Simon, care a simtit obiectia de mai sus, a venit n ntmpinarea ei, spunnd ca ngerul care era seful atelierului a fostdamnat pentru ca a lucrat att de prost; dar arderea acestui nger nu ne vindeca pe noi. Aventura Pandorei, Ia greci, nu raspunde mai bine la aceasta obiectie. Cutia n care se gasesc toate relele, si pe fundul careia mai ramne speranta, este, de fapt, o alegorie

DICTIONAR 69 FILOSOFIC ncntatoare; dar aceasta Pandora nu a fost facuta de Vulcan dect pentru a se razbuna pe Prometeu, care plamadise un om din tarna. Nici indienii nu s-au descurcat mai bine: Dumnezeu, dupa ce 1-a creat pe om, i-a dat un leac cu ajutorul caruia ramnea mereu sanatos; omul a pus leacul pe spinarea magarului sau, iar magarului i s-a facut sete si sarpele 1-a ndrumat spre o fntna; apoi, n timp ce magarul si potolea setea, sarpele a furat leacul. Sirienii si-au imaginat ca barbatul si femeia care fusesera creati n al patrulea cer au avut chef sa se nfrupte dintr-o placinta, n loc sa mannce doar ambrozie, care era felul lor de mncare obisnuit. Ambrozia se elimina prin pori, dar, dupa ce au mncat placinta, au avut nevoie sa mearga la toaleta. Barbatul si femeia au rugat un nger sa-i ndrume ntr-acolo. Vedeti, Ic-a spus ngerul, planeta aceea micuta, micuta de tot, care se afla a vreo saizeci de milioane de leghe de aici, ei bine, acolo este privata Universului; mergeti degraba." S-au dus si acolo au ramas; si de atunci a ajuns lumea noastra asa cum este. Sirienii vor fi necontenit ntrebati de ce i-a ngaduit Dumnezeu omului sa se nfrupte din placinta, fapt din pricina caruia ni s-au ntmplat attea si attea rele ngrozitoare. Trec repede de la acest al patrulea cer la milord Bolingbroke, ca sa nu ma plictisesc. Acest barbat, nzestrat, nendoielnic, cu geniu i-a dat celebrului Pope proiectul sau pentru Totul este bine, care se regaseste, ntr-adevar, cuvnt cu cuvnt n opera postuma a lui milord Bolingbrokc, si pe care milord Shaftesbury l introdusese mai nainte n lucrarea sa Caracteristici. Cititi n Shaftesbury capitolul despre moralisti, si veti descoperi acolo urmatoarele cuvinte: Avem multe de raspuns acestor plngeri referitoare la defectele naturii. Cum de a iesit att de neputincioasa si att de

VOLTAIRE plina de cusururi din minile unei fiinte desavrsite? Dar neg ca ar fi plina de cusururi... Frumusetea ei rezulta din contrarii, iar ntelegerea universala se naste dintr-o lupta necontenita... Fiecare fiinta trebuie sa fie sacrificata pentru altele: cele vegetale pentru animale si cele animale, pentru pamnt; iar legile puterii centrale si ale gravitatiei, care dau corpurilor ceresti greutatea si miscarea lor, nu vor fi tulburate de dragul unui c? > ' * * animal plapnd care, desi ocrotit de aceleasi legi, va fi n curnd preschimbat n pulbere tot de catre ele." Bolingbroke, Shaftcsbury si Pope, cel care le-a slefuit teoriile, n-au rezolvat nici ci mai bine chestiunea dect ceilalti: Totul este bine nu nseamna nimic altceva dect ca totul este dirijat de legi imuabile; dar cine nu stie asta? Voi nu ne nvatati nimic nou cnd declarati, si pna si copiii o stiu, ca mustele se nasc pentru a fi mncate de paianjeni, paianjenii, de rndunici, rndunclclc, de sfrncioc, sfrnciocul, de vulturi; vulturii vin pe lume pentru a fi ucisi de catre oameni, iar oamenii pentru a se omor unii pe altii, si pentru a fi devorati de viermi si apoi de diavoli, cel putin o mie la unu. Exista o ordine bine stabilita si constanta n snul tuturor speciilor de animale; exista ordine pretutindeni. Cnd n vezica mea se formeaza o piatra, procesul este de o mecanica admirabila: sucuri ncarcate cu pietris trec putin cte putin n sngele meu, sunt filtrate de rinichii mei, trec prin uretre, se depun n vezica mea si se aduna acolo printr-o excelenta atractie newtoniana; pietricica prinde forma, creste, iar eu ndur niste suferinte de o mie de ori mai cumplite dect moartea, prin cea mai frumoasa dintre rnduielile lumii; un chirurg, care a perfectionat arta inventata de Tubalcain, vine de-mi nfige n pcrincu un fier ascutit si cu lama taioasa, si mi apuca piatra cu un clestisor. piatra s-a spart n urrna stradaniilor sale, potrivit legilor naturii; si eu mor n niste dureri sfsietoare, potrivit necesitatii acelorasi legi. Toate acestea

DICTIONAR 71 FILOSOFIC sunt bune, toate acestea sunt urmarea fireasca a principiilorfizice inalterabile ; va mpartasesc opinia, dar toate astea lestiam si eu la fel de bine ca si dumnea voastra. Daca am fi insensibili, n-ar fi nimic de obiectat referitor la aceasta fizica. Dar nu despre asta este vorba; va ntrebamdaca nu exista rele sens ibile si de unde vin ele. Nu exista ru, spune Pope n cea de-a patra epistola a sa legata de Totul este bine; sau, daca exista rele particulare, ele sunt parte integranta a binelui general." lata un bine general destul de neobisnuit, compus din piatra, din guta, din toate crimele si din toate suferintele, din moarte si din damnare. Caderea omului este plasturele pe care l punem la fiecare din acele boli ale trupului si sufletului, pe care voi le numiti sanatatea generala; dar Shaftesbury si Bolingbroke si bateau joc de pacatul originar; Pope nu vorbeste despre el; este limpede ca sistemul lor sapa religia crestina chiar la fundamentul ei, dar nu explica absolut nimic. Totusi acest sistem a fost de curnd aprobat de mai multi teologi care recunosc de buna-voic contrariile; sa fie ntr-un ceas bun, nu trebuie sa invidiczi Ia nimeni faptul ca se consoleaza cugetnd, fiecare cum poate, asupra potopului de rele care ne napadesc. Este bine sa le dai voie bolnavilor fara speranta sa mannce ce vor. S-a ajuns pna la a pretinde ca acest sistem aduce alinare. Dumnezeu, spune Pope, vede cu acelasi ochi cum piere un erou si o vrabie, un atom sau mii de planete care se ndreapta iute spre distrugere, un balon de sapun sau o lume pe calc sa se nasca." Frumoasa consolare, n-am ce zice; nu gasiti oare o mare alinare n reteta lui milord Shaftesbury, care spune ca Dumnezeu n-o sa dea peste cap legile vesnice pentru un animal att de plapnd cum este omul? Trebuie macar sa recunoastem ca acest animal plapnd are dreptul sa strige cu

VOLTAIRE umilinta, si sa ncerce sa nteleaga, strignd, de ce aceste legivesnice nu sunt facut e pentru bunastarea fiecarui individ n parte. Acest sistem al lui Totul este bine nu l reprezinta pe creatorul naturii n ansamblul ei dect ca pe un rege puternic siraufacator, caruia nu-i pasa ca pretul este viata a patru saucinci sute de mii de oameni si ca ceilalti si tras c zilele n saracie si n lacrimi, doar pentru ca el sa poata sa-si atingatinta. Prin urmare, nici vorba ca ideea referitoare la cea mai buna dintre lumile posibile ar aduce vreo consolare, dimpotriva, ea aduce deznadejde filosofilor care o mbratiseaza. Chestiunea binelui si a raului ramne un haos cu neputinta depriceput de catre min tile care cauta cu buna credinta; este un joc al spiritului pentru cei care poarta dispute: ei sunt aidomaunor ocnasi care se joaca cu lanturile lor. Pentru poporul care nu cugeta, seamana cu niste pesti care au fost transportatidintr-un ru ntr-un reze rvor; ei nu si dau seama de faptul caau fost adusi acolo pentru a fi mncati n timpu l PostuluiPastelui: astfel, noi nu stim absolut nimic prin noi nsinedespre cauzel e destinului nostru. Sa asternem la sfrsitul aproape tuturor capitolelor legatede Metafizica cele doua litere folosite de judecatorii romaniatunci cnd nu ntelegeau o pricina: N. L., no n liquet, acest lucru nu este limpede.

DICTIONAR 73 FILOSOFIC LIMITELE SPIRITULUI OMENESC (BORNES DE L'ESPRIT HUMAIN) Sarmane doctor, clc exista pretutindeni. Vrei sa stii cum de bratul si piciorul tau asculta de vointa ta, iara" ficatul tau nu? ncerci sa deslusesti cum se formeaza gndul n mintea ta plapnda, iar acest prunc n uterul acestei femei? Nu te zoresc ca sa-mi raspunzi. Ce este materia? Semenii tai au scris zece mii de volume n legatura cu acest subiect; si au descoperit unele dintre calitatile acestei substante: copiii Ie cunosc la fel de bine ca si tine. Dar aceasta substanta ce este ca, de fapt? dar ceea ce ai numit spirit, de la cuvntul latin care nseamna suflu, neputnd sa te descurci mai bine, ntruct habar nu ai ce reprezinta? Priveste acest bob de gru pe care l introduc n pamnt, si spune-mi cum se nalta el pentru a da nastere unui tub nzestrat cu un spic. nvata-ma cum de acelasi pamnt produce un mar n vrful acestui copac, si o castana n copacul de alaturi. As putea sa ti ntocmesc un in-folio de ntrebari, la care nu ar trebui sa-mi raspunzi dect prin cteva vorbe: nu stiu nimic despre toate acestea. Si totusi ai absolvit toate gradele cu putinta si esti mbracat n blanuri, boneta ti-e tot din blana, si lumea te striga maestre. Iar acest natarau orgolios, care si-a cumparat o slujba ntr-un oras mic, crede ca si-a cumparat si dreptul de a judeca si de a condamna ceea ce nu ntelege! Deviza lui Montaigne era: ce stiu eu! Iar a ta este: ce nu stiu eu!

VOLTAIRE -C CARACTER (CARACTERE) De la cuvntul grec imprimare, gravura. Este ceea ce natura a gravat n noi. Putem oare sa-1 stergem? Grea ntrebare. Daca am nasul strmb si doi ochi de pisica pot sa Ic ascundcu o masca. Pot, nsa, nfa ptui mai multe asupra caracterului ce mi-a fost harazit de natura? Un om violent si nabadaios din nascare se prezinta dinaintea lui Francisc I, rege al Frantei, pentru a se plnge de o nedreptate ce i se facuse; figuraprintului, tinuta respect uoasa a curtenilor, chiar locul unde seafla produc o impresie puternica asupra a cestui om; si pleacanumaidect privirea, vocea sa aspra se mblnzeste, si siprezinta um il plngerea; ti-ai putea nchipui ca este la fel deblnd pe ct sunt (cel putin n zilele noastre) curtenii n mijlocul carora sade buimac; numai ca Francisc I se pricepe la fizionomia oamenilor, si descopera cu usurinta n ochii plecati, dar aprinsi de un foc sumbru, n muschii ncordati ai chipuluisau, n buzele strns lipi te, ca omul cu pricina nu este chiar att de blnd pe ct este silit sa para. Acest om l urmeaza laPavia, cade prizonier mpre una cu regele si este trimis cu el la nchisoare, la Madrid; maretia lui Francisc I nu mai produce

DICTIONAR 75 FILOSOFIC asupra omului nostru aceeasi impresie; el se familiarizeaza cuobiectul care i strn ise la nceput respectul, ntr-o zi, pecnd i scotea regelui cizmele, si i le scotea ca m nendemnatic, regele, nasprit de soarta sa nefericita, se supara: omul meu ltrimite la plimbare pe rege si azvrle cizmele pe fereastra. Sixtus V era din nascare neastmparat, ncapatnat, mndru, nabadaios, razbunator, arogant: acest caracter pare sa sefi mblnzit n ncercarile din timpul noviciatului sau. Dar abia de ncepe sa se bucure de oarece ncredere n snul ordinului sau, ca se si mniaza pe un paznic si casuna pe el sa-1 ucida cu lovituri de pumn; devenit inchizitor la Venetia, sindeplineste sarcina cu insolenta; devenit apoi cardinal, este posedat della rabbia papale: aceasta furie este mai puternicadect firea sa; si asc unde n marc taina persoana si caracterul; se preface ca este umil si muribund; este ales papa; n acestmoment lucrurile ies la iveala, anume ca politica i tinusemulta vreme n fru nflacararea; este cel mai tru fas si mai despotic dintre suverani. Natwam expellas furca, amen usque recurret. Religia si morala stavilesc pornirile firii; dar nu pot sa Ie distruga. Betivul aflat ntr-o manastire, silit sa se multumeasca doar cu o jumatate de clondir de cidru la fiecare masa, n-o sa se mai mbete, dar vinul o sa-i placa n continuare. Vrsta domoleste caracterul; seamana cu un pom care nu mai produce dect putine fructe, si acelea vai de capul lor, dar care si pastreaza aceeasi natura; pomul este cuprins de noduri si de muschi, se umple de viermi, dar el tot stejar sau par ramne. Daca am putea sa schimbam caracterul, sa dam un altul, am fi stapnii naturii, nsa putem noi da ceva? oare nu primim noi totul? ncercati sa nsufletiti un om delasator printr-o activitate sustinuta, sa nghetati prin apatie sufletul clocotitor al unui

VOLTAIRE impetuos, insuflati gustul pentru muzica si poezie unui omcaruia i lipseste gustu l si urechea muzicala: n-o sa reusiti mai mult dect daca ati ncerca sa-i redati vederea unui orb din nascare, mbunatatim, mblnzim sau ascundem ceea ce natura a sadit n noi; dar noi nsine nu sadim nimic. I se spune unui agricultor: Ai prea multi pesti n crescatoriaasta, n-o sa le mearg a bine; ai prea multe animale pe cmpuriletale, iarba e putina si au sa slabeasca" . Dar iata ca numaidectdupa aceasta constatare, se ntmpla ca stiucile sa mannce juma tate din crapii omului meu, iar lupii jumatate din oi; restul animalelor se ngrasa. Se va felicita el oare pentru economiaobtinuta? Acest taran esti chiar tu; una dintre pasiunile tale le-a devorat pe celelalte si tu socotesti ca te-ai nvins pe tine nsuti. Oare nu semanam mai toti dintre noi cu acest batrn general n vrsta de nouazeci de ani care, ntlnind niste tineri ofiteri ce se distrau nitel cam zgomotos cu niste fete, Ic spune furios: Domnilor, acesta este exemplul pe care vi-1 dau eu?" POSTUL PASTELUI (CAREME) ntrebari asupra Postului Pastelui (QUESTIONS SUR LE CAREME) Oare cei dinti oameni care au nceput sa posteasca s-au supus acestui regim pentru ca asa i-a sfatuit medicul, ntruct sufereau de indigestie? Lipsa de pofta de mncare pe care o simti atunci cnd te cuprinde tristetea a stat la originea zilelor de post prescrise de religiile triste?

DICTIONAR 77 FILOSOFIC Evreii au mprumutat obiceiul de a posti de la egipteni, carora le-au imitat toate ritualurile, chiar si obiceiul de a se biciui si cel legat de tapul ispasitor? De ce a postit lisus vreme de patruzeci de zile n desert, unde a fost dus de catre diavol, de Knathbull? Sfntul Matei remarca faptul ca dupa acest post lui lisus i s-a facut foame; va sa zica nu i-a fost foame n timpul postului? De ce socoteste Biserica Romano-Catolica ca este o crima sa mannci, n zilele de abstinenta, animale ce traiesc pe uscat, dar este un lucru pios sa ti se serveasca limba de mare si somoni? Papistasul cel bogat care va avea Ia masa peste ce a costat cinci sute de franci va fi mntuit; iar saracul, care moare de foame, dar care a mncat o bucatica de pastrama de porc de patru parale prapadite va fi damnai! De ce trebuie sa-i ceri voie episcopului tau ca sa mannci oua? Daca un rege le-ar porunci supusilor sai sa nu mai mannce oua niciodata n-ar trece el oare drept cel mai ridicol dintre tirani? Ce aversiune ciudata au episcopii pentru omlete? Cine va putea crede oare ca au existat la papistasi tribunale nlr-att de imbecile, de lase, de barbare nct sa condamne la moarte niste bieti cetateni a caror singura crima fusese ca mncascra carne de cal n Postul Pastclui? Faptul este ct se poate de adevarat: am sub ochi o sentinta de acest fel. Ciudat este nsa ca judecatorii care au pronuntat asemenea sentinte s-au crezut superiori irochezilor. Preoti smintiti si cruzi! Cui porunciti voi sa tina postul? Pasamite bogatilor? au ei grija sa nu-1 respecte. Atunci saracilor? Ei postesc tot anul. Nenorocitul de agricultor nu mannca aproape niciodata came si nu are cu ce sa-si cumpere peste. Nebuni ce sunteti, cnd o sa va corectati aceste legi absurde?

VOLTAIRE CATEHISMUL CHINEZESC (CATECHISME CHINOIS) Sau convorbirile Iui Ku-Su, discipol al iui Confucus, cu printul Kou, fiul regelui din Lou, vasal al mparatului chinez Gnen-Van, cu 417 ani nainte de era noastra vulgara. (Tradus n latina de P. Fouquet, un oarecareex-iezuit. Manuscrisul se afla n biblio teca ' Vaticanului, nr. 42759) 5 PRIMA CONVORBIRE KOU Ce trebuie sa nteleg eu atunci cnd mi se spune sa ador cerul (Chang-ti)? KU-SU Ceea ce vedem noi nu este cerul material; ntruct acest cer nu este altceva dect aer, iar acest aer este compus din toti aburii care se ridica din pamnt: ar fi o nebunie ntr-adevar absurda sa adori niste vapori. KOU Nu m-ar surprinde deloc. Mi se pare ca oamenii au facut nebunii chiar mai mari. KU-SU Asa este; dar tu esti harazit sa crmuiesti; trebuie sa fii ntelept.

DICTIONAR 79 FILOSOFIC KOU Sunt attea popoare care adora cerul si planetele! KU-SU Planetele nu sunt dect niste Pamnturi ca al nostru. Luna, de pilda, ar putea la fel de bine sa adore nisipul si tarnanoastra, dupa cum si n oi ara putea la fel de bine sa cadem n genunchi dinaintea nisipului si tarnii de pe luna. KOU Ce vor oamenii sa spuna prin cer si pamnt, sa te nalti la cer, sa fii demn de cer? KU-SU Spun o prostie uriasa. -1 Nu exista cer; fiecare planeta estenconjurata de atmosf era sa, ca de o cochilie, si se nvrte nspatiu n jurul soarelui sau. Fiecare soare es te centrul mai multor planete care calatoresc necontenit n jurul lui: nu existanici sus, nici jo s, nici urcare, nici coborre, ti dai seama ca daca locuitorii de pe luna ar spune ca urca spre pamnt, catrebuie sa te arati dem n de pamnt, ar spune o extravaganta. Si noi pronuntam un cuvnt care nu are sens, atunci cndspunem ca trebuie sa fim dem ni de cer; este ca si cum amspune: trebuie sa fim demni de aer, demni de constel atia dragonului, demni de spatiu. KOU Cred ca te nteleg; nu trebuie sa-1 adoram dect pe Dumnezeul care a facut cerul si pamntul. KU-SU Fara ndoiala; nu trebuie sa-1 adoram dect pe Dumnezeu. Dar atunci cnd spunem ca el a facut cerul si pamntul, 1) Consultati articolul CER. (Nota lui Voltaire)

VOLTAIRE spunem cu piosenie o desertaciune, ntruct, daca ntelegemprin cer spatiul nemarginit n care Dumnezeu a aprins attia sori, si a poruncit attor lumi sa se nvrta, devine mult mairidicol sa spui cerul si pamntul dect sa spui muntii si un graunte de nisip. Globul nostru este infinit mai putin dect unfir de nisip n compa ratie cu aceste milioane de miliarde deuniversuri n fata carora disparem. Tot ce putem noi face estesa ne alaturam plapnda noastra voce vocilor nenumaratelorfiint e care aduc cinstire lui Dumnezeu n abisul spatiului. KOU A nseamna, asadar, ca am fost amarnic nselati cnd m s-a spus ca Fo a cobort la noi dintr-al patrulea cer, si a aparut n chip de elefant alb. KU-SU Sunt povesti pe care bonzii le spun copiilor si babelor: noi nu trebuie sa-1 adoram dect pe creatorul cel vesnic al tuturor fiintelor. KOU Dar cum a putut o fiinta sa le faca pe celelalte? KU-SU Priveste steaua aceasta; ea se afla la o distanta de cincisprezece mii de milioane de Usi ' de micul nostru glob: din ea pornesc raze care vor face pe suprafata ochilor tai doua unghiuri egale la vrf; fac aceleasi unghiuri pe ochii tuturor animalelor: nu indica oare acest fapt o intentie vadita? nu este oare o lege admirabila? Or, cine face o lucrare daca nu un lucrator? Cine face legi daca nu un legiuitor? Exista, asadar, un lucrator, un legiuitor vesnic. 1) Unitate de masura chinezeasca, echivalentul a aproximativ 576 de meln. (N.t.)

DICTIONAR 81 riLOSOFIC KOU Dar cine 1-a facut pe acest lucrator? Si cum este el facut? KU-SU Printe, ma plimbam ieri n apropierea vastului palat pe care1-a construit regele, tatal vostru. Am auzit vorbind doi greieri, dintre care unul i spunea celuilalt: Iata un edificiu nemaipomenit. Da, a spus celalalt; ct sunt cu de glorios, recunosc faptul ca trebuie sa fi fost cineva mai puternic dect greierii ca sa nfaptuiasca o minune ca asta; dar nu am nici o ideedespre fiinta cu pricina ; vad ca exista, dar nu stiu ce este." KOU Iar eu ti spun ca esti un greiere mai nvatat dect mine; si ceea ce-mi place la tine este ca nu pretinzi ca stii ceea ce, de fapt, ignori. A DOUA CONVORBIRE KU-SU Asadar esti de acord ca exista o fiinta atotputernica, si ca ea exista prin ea nsasi, suprem artizan al ntregii naturi? KOU Da, dar daca exista prin ea nsasi, atunci nimic nu poate sa o margineasca, si este, asadar, pretutindeni; exista, prin urmare, n toata materia, n fiece particica din mine? KU-SU De ce nu? KOU Va sa zica atunci as fi eu nsumi o parte din Divinitate? KU-SU Poate ca nu este o consecinta. Aceasta bucata de sticla este patrunsa din toate directiile de lumina; dar este oare ea nsasi

VOLTAIRE lumina? Nu este dect nisip si nimic mai mult. Nendoielnic, totul este n Dumnezeu; ceea ce nsufleteste totul trebuie sa fie pretutindeni. Dumnezeu nu este ca mparatul Chinei, carelocuieste n palatul sau si si transmite poruncile prin Kolaos, Din moment ce exista, este necesar ca existenta lui sa umplentregul spatiu si toa te lucrarile sale; si cum el se gaseste n tine, acesta reprezinta un avertisment necontenit ca sa nu facinimic din pricina caruia ai putea sa rosesti dinaintea lui. KOU Ce trebuie sa faci pentru a ndrazni sa te privesti pe tine nsuti fara a-ti fi scrba si rusine dinaintea Fiintei supreme? KU-SU Sa fii drept. KOU Si mai ce? KU-SU Sa fii drept. KOU Dar secta Laokium spune ca nu exista nici drept, nici nedrept, nici viciu, nici virtute. KU-SU Secta Laokiurn nu spune oare ca nu exista nici boala, nici sanatate? KOU Nu, nu spune o asemenea gogomanie. KU-SU Greseala de a crede ca nu exista nici sanatate a sufletului, nici boala a lui, nici virtute si nici viciu este la fel de mare si chiar mai funesta, Cei care au spus ca toate sunt egale sunt

DICTIONAR 83 FILOSOFIC niste monstri: este oare acelasi lucru sa-ti hranesti fiul sau sa-1 zdrobesti cu o piatra, sa-ti ajuti mama sau sa-i mplnti pumnalul n inima? KOU Cc-mi spui ma cutremura; urasc secta Laokium; dar exista attea nuante a ceea ce este drept. Care om stie precis ce anume este ngaduit si ce anume este interzis? Cine va putea aseza, fara sa se nsele, marginile care separa binele si raul? Catre ce regula ma ndrumi ca sa Ic pot deosebi? KU-SU Regulile lui Confucius, nvatatorul meu: Traieste asa cum n ceasul mortii de-ai fi ti-ai dori sa fi trait; poarta-te cu aproapele asa cum vrei sa se poarte el cu tine". KOU Marturisesc ca aceste povete ar trebui sa fie nsusi codul neamului omenesc; dar ce-o sa-mi mai pese mic cnd o sa fiu n ceasul mortii daca am trait cum se cuvine? Ce voi mai avea de cstigat? Orologiul acesta, cnd va fi distrus, va fi el fericit pentru ca a sunat corect orele? KU-SU Acest orologiu nici nu simte, nici nu gndeste; nu poate sa aiba remuscari, nsa tu ai cnd te simti vinovat. KOU Dar daca, dupa ce voi fi savrsit mai multe crime, o sa sfrsesc prin a nu mai avea remuscari17 KU-SU Atunci va trebui sa ti se ia suflarea; si n-ai nici o ndoiala ca printre oamenii carora nu le place sa fie oprimati, se vor gasi unii n stare sa te puna n imposibilitatea de a face noi si noi crime.

VOLTAIRE KOU Va sa zica Dumnezeu, care se afla n ci, Ic va ngadui sa fie rai dupa ce-mi va fi ngaduit si mie sa fiu rau? KU-SU Dumnezeu ti-a dat ratiunea, si nu trebuie sa abuzezi de ea nici tu, nici ei. Nu numai ca vei fi nefericit n aceasta viata, dar cine ti spune ca nu vei fi nefericit si ntr-o alta? K O U i Si cine ti-a spus ca exista o alta viata? \ KU-SU Daca exista un strop de ndoiala, trebuie sa te porti ca si cum ar exista. KOU Dar daca cu sunt sigur ca nu exista o alta viata? KU-SU Haida de... chiar te provoc. A TREIA CONVORBIRE KOU Ma provoci, Ku-Su. Pentru ca sa pot fi rasplatit sau pedepsit dupa ce nu voi mai fi, trebuie sa dainuiasca n rnine ceva care sa simta si sa gndeasca dupa moartea mea Or, cum nainte de nasterea mea nimic din mine nu avea nici sentiment, nici ratiune, de ce ar continua ele sa existe dupa moartea mea? ce ai-putea fi aceasta parte de nenteles din mine nsumi? Zumzetul acestei albine va mai ramne si dupa ce albina va disparea? Vegetatia acestei plante va mai dainui oare si dupa ce planta este smulsa din radacina? Vegetatia nu este ea doar un cuvnt de care ne folosim pentru a desemna modul inexplicabil n care Fiinta suprema a vrut ca planta sa-si

DICTIONAR 85 FILOSOFIC extraga sucurile din pamnt? La fel si sufletul este tot un cuvnt nascocit pentru a exprima, n chip destul de sters si de neclar, resorturile vietii noastre. Toate animalele se misca; si aceasta putere de a se misca este numita forta activa; dar nu exista o fiinta distincta care sa fie aceasta forta. Avem pasiuni; aceasta memorie, aceasta ratiune nu sunt, fara ndoiala, lucruri distincte; nu sunt niste mici fiinte care sa aiba o existenta individuala; sunt cuvinte generice, nascocite pentru a da un contur ideilor noastre. Sufletul, care nseamna memoria noastra, ratiunea noastra, pasiunile noastre, nu este, asadar, n sine dect un cuvnt. Cine creeaza miscarea n natura? Dumnezeu. Cine face sa vegeteze toate plantele? Dumnezeu. Cine actioneaza n animale? Dumnezeu. Cine face gndirea omului? Dumnezeu. Daca sufletul omenesc ) ar fi o fiinta mica nchisa n trupul nostru, caruia i-ar dicta miscarile si ideile, asta nu ar vadi oare la artizanul cel vesnic al lumii o neputinta si un artificiu nedemne de el? Sa nu fi fost ci, asadar, capabil sa faca niste automate care sa aiba n ele nsele darul miscarii si al gndirii? M-ai nvatat limba greaca si mi 1-ai dat sa-I citesc pe Homer; dupa parerea mea, Vulcan este un fierar divin cnd face trepiede de aur care se duc singure la sfatul zeilor, dar acelasi Vulcan mi s-ar parea un sarlatan netrebnic, daca 1-ar fi ascuns n trupul acestor trepiede pe vreunul dintre baietii sai, care, neobservat de nimeni, ar face trepiedul sa se miste. Exista visatori lipsiti de clan care au luat drept o fantezie frumoasa idcca potrivit careia planetele s-ar nvrti datorita unor genii care le mping fara ncetare; dar Dumnezeu n-a fost redus la aceasta jalnica activitate; ntr-un cuvnt, de ce sa pui doua resorturi la o lucrare cnd unul singur este arhisuficient? Nu vei ndrazni sa negi ca Dumnezeu are puterea sa 1) Consultati articolul SUFLET. (Nota lui Voltaire.)

VOLTAIRE ^ f L nsufleteasca fiinta att de putin cunoscuta noua pe care o numim materie; de ce s-ar mai folosi atunci de un alt agent pentru a o nsufleti? Ba mai mult; ce ar fi acest suflet pe care l dai cu atta larghete trupului nostru? De unde ar veni el? si cnd oare ar veni el? Creatorul universului ar trebui pasamite sa pndeasca ntruna mpreunarea barbatilor cu femeile, sa observe atent clipa n care samnta iese din trupul

uMCI KR

DICTIONAR 87 FILOSOFIC drept pentru care poti fi iertat. Dar gndeste-te ca toate cte mi le-ai propus nu sunt dect niste ndoieli si ca aceste ndoieli sunt triste. Admite perspective mai mngietoare: este cumplit sa fii spulberat; spera ca vei trai. Stii ca gndul nu arc nici un raport cu materia; atunci de ce ti-ar fi att de greu sa crezi ca Dumnezeu a asezat n tine un principiu divin care, ncputnd fi dizolvat, nu poate fi supus mortii? Ai ndrazni sa spui ca este cu neputinta sa ai un suflet? Nu, fara ndoiala ca nu, iar daca acest lucru este posibil, nu este ct se poate de verosimil ca ai ntr-adevar unul? Ai putea sa respingi un sistem att de frumos si att de necesar speciei omenesti? Sa dai napoi doar din pricina unor mici dificultati? KOU As vrea sa mbratisez acest sistem, dar as vrea deopotriva ca el sa-mi fie dovedit. Nu sunt dispus sa cred atunci cnd nu am dovezi. Sunt ntotdeauna frapat de aceasta idee extraordinara cum ca Dumnezeu a facut totul, ca este pretutindeni, ca patrunde n tot si n toate, ca da miscarea si viata la toate cte sunt; iar daca el se afla n fiece particica a fiintei mele, asa cum se gaseste n fiece parte a naturii, atunci nu nteleg ce nevoie as mai avea si de un suflet. La ce-mi mai trebuie aceasta micuta fiinta subalterna cnd sunt nsufletit de Dumnezeu nsusi? la ce mi-ar servi acest suflet? Nu noi suntem aceia care ne dam ideile noastre, ntruct le avem aproape ntotdeauna n pofida noastra; avem idei chiar si cnd dormim: totul se face n noi fara ca noi sa avem vreun amestec. Sufletul le-ar spune n zadar sngelui si pornirilor animalice: Alergati, va rog, n cutare sau cutare mod, pentru a-mi face placere", ele vor circula ntotdeauna asa cum le-a poruncit Dumnezeu. Prefer sa fiu masinaria unui Dumnezeu care mi este demonstrat dect sa fiu masinaria unui suflet de care ma ndoiesc.

VOLTAIRE KU-SU Ei bine! daca Dumnezeu nsusi te nsufleteste, sa nu ntinezi niciodata prin crime acest Dumnezeu care se afla n tine; iar daca ti-a dat un suflet, fie ca acest suflet sa nu l supere niciodata. Att n primul ct si n cel de-al doilea sistem te bucuri de vointa; esti liber; asta nseamna ca ai puterea sa faci ceea ce vrei; serveste-te de aceasta putere pentru a-1 servi pe acest Dumnezeu care ti-a dat-o. Este bine sa fii filosof, dar este necesar sa fii drept. O sa fii nca si mai drept cnd ai sa cre/J ca ai un suflet nemuritor. Fii att de bun si raspunde-mi: nu este oare adevarat ca Dumnezeu este justitia suprema? KOU Nendoielnic; iar daca el ar nceta sa mai fie justitia suprema (eeea ce este o blasfemie), eu tot as dori sa fiu drept. KU-SU Nu este oare adevarat ca datoria ta, cnd vei ocupa tu tronul, va fi sa rasplatesti actiunile virtuoase si sa le pedepsesti pe cele criminale? Ai vrea ca Dumnezeu sa nu savrseasca ceea ce tu nsuti esti obligat sa savrsesti? Stii ca exista si vor exista ntotdeauna n aceasta viata virtuti nefericite si crime nepedepsite. De aceea este necesar ca binele si raul sa-si gaseasca judecata ntr-o alta viata. Tocmai aceasta idee att de simpla, de naturala si de generala este cea care a mpamntenit la attea popoare credinta n nemurirea sufletelor noastre, ca si n justitia divina care ne judeca sufletele dupa ce ele au abandonat ramasitele muritoare. Exista oare un sistem mai rational, mai potrivit Divinitatii si mai util semintiei omenesti? KOU Atunci de ce sunt multe natii care nu au mbratisat acest sistem? Stii ca exista n provincia noastra n jur de doua sute

DICTIONAR 89 FILOSOFIC de familii de vechi sinusi, ^ care au locuit odinioara pe meleagurile stncoase ale Arabiei; nici ei si nici stramosii lor nuau crezut vreodata ca sufle tul esle nemuritor; ci au cele cinci Carti ale lor, asa cum avem noi cele cinci King; am citit traducerea acestor carti; legile lor, n mod necesar asemanatoarecu legile tuturor celorlalte popoare, le poruncesc sa-si respecteparintii, sa nu fure, sa nu minta, sa nu fi e nici adulteri, nici ucigasi; dar aceste legi nu le vorbesc nici de recompense sinici de pedepse ntr-o alta viata. KU-SU Daca aceasta idee nu a fost nca dezvoltata de catre acest sarman popor, ea va fi negresit dezvoltata ntr-o buna zi. Darce ne pasa noua de o natie mica si nefericita, atunci cndbabilonienii, egiptenii, indienii si toate n atiile civilizate auprimit aceasta dogma salvatoare? Daca ai fi bolnav, ai refuz asa ici un leac aprobat de toti chinezii, sub pretextul ca nistebarbari din munt i n-ar fi vrut sa-1 foloseasca? Dumnezeu ti-a dat ratiunea, si ea ti spune ca sufletul trebuie sa fie nemuritor; prin urmare, Dumnezeu nsusi este cel care ti spune acestlucru. KOU Dar cum as putea eu sa fiu rasplatit sau pedepsit, cnd nu voi mai fi eu nsumi, cnd nu voi mai fi nimic din ceea ce va fi constituit cndva fiinta mea? Numai datorita memoriei mele eu sunt ntotdeauna eu nsumi; mi pierd memoria n timpul ultimei boli; dupa moartea mea, n-ar trebui sa se ntmple un miracol pentru a-mi recapata memoria si pentru a ma ntoarce din nou la existenta pe care o pierdusem? 1) Este vorba despre evreii clin cele zece triburi care, atunci carui s-au risipit prin lume, au patruns pana n China; aici ev sunt numiti sinusi, (Nota Iui Voltajre, adaugata n 1765.)

VOLTAIRE KU-SU Asadar, daca un print si-a macelarit familia pentru a putea domni si si-a tiranizat supusii, ar scapa basma curata pur si simplu spunndu-i lui Dumnezeu: Nu sunt eu de

vina, mi-am pierdut memoria, te nseli, eu nu mai sunt acee asi persoana." Socotesti ca Dumnezeu ar fi ntr-adevar mul tumit de acest sofism? KOU Ei bine, fie, ma predau \ voiam sa fac binele pentru minensumi, l voi face, de ase menea, si pentru a li pe placul 1) Ei bine! Jalnici vrajmasi ai ratiunii si ai adevarului, veti mai spune oare voi acuma ca aceasta lucrare propovaduieste faptul ca sufletul e muritor? Acest fragment a fost imprimat n toate editiile. Cu ce drept ndrazniti sa-l calomniati? Vai! daca sufletele voastre si vor pastra caracterul si n vesnicie, atunci vor fi pururi niste suflete proaste si nedrepte. Nu, autorii acestei opere cuminti si utile nu va spun ca sufletul moare o data cu trupul: ei va spun doar ca sunteti niste ignoranti. Nu va rositi la chip; toti nteleptii si~au marturisit ignoranta: nici unul dintre ei n-a fost nsa ntr-att de impertinent nct sa ajunga sa cunoasca natura sufletului; Gassendi, rezwnnd tot ce a spus antichitatea, va graieste astfel: ,,Stii ca gnditi, dar ignorati ce soi de substanta sunteti, voi aceia care gnditi asa: Semanati cu un orb care, simtind caldura soarelui, si nchipuie ca stie precis cum este acest astru." Cititi pna la capat aceasta admirabila scrisoare adresata lui Descartes; cititi-l pe Locke; apoi recititi aceasta lucrare cu atentie si veti vedea ca ne este imposibil sa avem chiar si cea mai mica notiune despre natura sufletului doar prin ratiune si ca i este cu neputinta unei fiinte sa cunoasca resorturile tainice ale Creatorului; veti constata ca, fara a cunoaste principiul gndurilor noastre, trebuie sa ncercam sa gndim cumpatat si drept; ca trebuie sa fii taman contrariul a ceea ce sunteti voi: modest, blnd, binefacator, ngaduitor; sa semeni cu Ku-Su si

DICTIONAR 91 FILOSOFIC Fiintei supreme; socoteam ca este suficient ca sufletul meu safie drept n aceasta viata, si voi spera sa fie fericit si ntr-oalta. Bag de seama ca aceasta opinie este buna pentru popoaresi pentru printi, dar cultul lui Dumnezeu ma pune n ncurca tura. A PATRA CONVORBIRE KU-SU Ce anume ti se pare socant n Chu-Caing, aceasta prima carte canonica, att de respectata de toti mparatii chinezi? Muncesti la cmp cu minile tale regesti pentru a da exemplupoporului si oferi prime le roade Iui Chang-Ti, lui Tien, siFiintei supreme; i aduci sacrificii de patru o ri pe an; estirege si pontif; i fagaduiesti lui Dumnezeu ca vei face totbinele ca re ti sta n putinta; este ceva respingator n toateastea? KOU Ce pot sa spun mai mult? stiu ca Dumnezeu nu are nici o nevoie de sacrificiile noastre si nici de rugaciunile noastre; dar noi avem nevoie sa i le adresam; cultul lui nu este nfiintat pentru el, ci pentru noi. mi place nespus de mult sa ma rog, si vreau, mai presus de orice, ca rugaciunile mele sa nu fie ridicole; ntruct daca voi fi strigat ca Muntele Chang-Ti este un munte gras si ca nu trebuie sa privesti muntii grasi"; cnd voi fi pus soarele pe fuga si voi fi uscat luna, aceste vorbe goale vor fi ele oare pe placul Fiintei supreme, vor fi ele de folos supusilor mei si mie nsumi? Kou, si nu cu Toma d'Aquino mu Scot, ale caror suflete erau foarte ntunecate, sau cu Luther si Calvin, ale caror suflete au fost nespus de aspre si navalnice. StrMuiti-va ca sufletele voastre sa aiba ceva dintr-al nostru, si atunci va veti amuza pe cinste de voi nsiva. (Nota lui Voltaire, adaugata n 1765.)

VOLTAIRE Nu pot sa suport nicidecum nebunia sectelor care ne nconjoara: l vad, de pilda, pe Lao-Tsc, pe care mama sa 1-aconceput prin mpreunarea cerului c u pamntul, si cu care a fost nsarcinata pret de optzeci de ani. Nu am mai multacredinta n doctrina sa, car e propovadui este nimicirea si renuntarea universala, dect n parul sau alb cu care a venit pelume, si n vaca neagra pe care s -a suit pentru a merge sa-sipredice doctrina. Nici Zeul Fo nu-mi inspira mai multa ncredere, desi a avut drept tata un elefant alb si promite o viata vesnica. Dar ceea cc-mi displace mai presus de orice este faptul caasemenea visari sunt p redicate ntotdeauna de bonzi carevrajesc poporul pentru a-1 conduce: si impun resp ectul asupracelorlalti prin mortificari care nspaimnta natura. Unii se lipsesc ntreaga lor viata de alimentele cele mai bune pentrusanatate, ca si cum nu ai put ea sa-i fii pe plac lui Dumnezeudect tinnd un regim nesanatos; altii si atrna la gt n iste lanturi pe care se arata uneori foarte vrednici sa Ic poarte; sinfig cuie n coapse, ca si cum coapsele lor ar fi scnduri; iar poporul se buluceste pentru a-i urma. Daca un rege da vreunedict care nu le conv ine, ti spun cu raceala ca acest edict nu se regaseste n nvataturile Zeului Fo, si ca este mai bine sa tesupui lui Dumnezeu dect oamenilor. Cum sa vindeci o boala a poporului att de extravaganta si att de periculoasa? Stii ca toleranta este principiul guvernarii n China, si al tuturorcrmuirilor din Asia; dar oare aceasta ngaduinta nu este ca maidegraba funesta, expunnd un imperiu primejdiei de a firasturnat de niste opinii fanatice? KU-SU Fie ca Chiang-Ti sa ma fereasca sa vreau sa sting n tine acest spirit al tolerantei, aceasta virtute att de respectabila, care reprezinta pentru suflete ceea ce este permisiunea de a

DICTIONAR 93 FILOSOFIC mnca pentru trup! Legea naturii ngaduie fiecaruia sa creada ce vrea, asa cum i ngaduie si sa se hraneasca cu cepofteste. Un medic nu ar c dreptul sa-si omoare pacientiipentru ca nu au urmat ntocmai dieta prescrisa de ei. Unprint nu are dreptul sa-i spnzure pe aceia dintre supusii saicare nu au gndi i ntocmai ca el; dar arc dreptul sa mpiedicetulburarile; iar daca este ntelept, i va foarte usor sa dezradacinexe superstitiile. Stii ce i s-a ntmplat lui Daon, al saselea rege al Cal-deei, acum vreo patru mii de ani? KOU Nu, nu stiu nimic despre asta; o sa-mi faci placere povestindumi. KU-SU Preotii caldeeni s-au hotart sa venereze stiucile din Eufrat; pretindeau ca o siuca faimoasa numita Oannes i nvatase odinioara teologia, ca aceasta stiuca era nemuritoare, ca eralunga de trei picio are si avea o mica semiluna pe coada. Dinrespect pentru acest Oannes era interzi s sa mannci stiuci. S-a iscat o apriga disputa ntre teologi pentru a stabili daca acestOannes avea lapti sau icre. Cele doua tabere s-au excomunicat reciproc, si s-a ajuns chiar de mai multe ori la ncaierari. Iatacum a procedat re gele Daon pentru a pune capat zzaniei. Le-a poruncit celor doua tabere sa tina un post aspru pret de trei zile, dupa care i-a chemat la el pe partizanii stiucii cuicre, pentru a asista la cina sa; a cerut sa i se aduca o stiucalunga de trei picioare, pe a ca rei coada cineva pusese o micasemiluna. Acesta este Dumne/eul vostru? i-a ntrebat el pesavanti. Da, sire, i-au raspuns ei, ntruct are o semilunape coada." Regele a poruncit sa se spintece stiuca care aveacei mai frumosi lapti din lume. Vedeti bi ne ca nu este Dumnezeul vostru, din moment ce are lapti." Iara stiuca a fost mncata de rege si de satrapii sai, spre marea multumire a

94 VOLTAIRE teologilor partizani ai icrelor, care vedeau ca Dumnezeul adversarilor lor fusese prajit. Apoi au fost eautati si adusi degraba nvatatii partii adverse: li s-a aratat un Dumnezeu cu o lungime de trei picioare, careavea icre si o semi luna pe coada; ei au dat asigurari ca era chiarDumnezeul Oannes, si avea lapti: a fost si el prajit ca si primulsi s-a constatat ca avea icre. Cum ambele parti s i dovediseradeopotriva prostia, si cum nu mncascra, bunul rege Daon le-aspus ca n u avea dect stiuci sa le ofere Ia cina; le-au nfulecat lacomi, fie ca pestii aveau lapti, fie ca aveau icre. Razboiul civila ncetat, si tot omul 1-a binecuvntat pe bunul rege Daon; iar cetatenii, din acel moment, au pus pe mesele lor orict de multestiuci au vrut. KOU mi place nespus regele Daon, si promit ca am sa-i urmez pilda cu prima ocazie care se va ivi. Voi mpiedica ntotdeauna, att ct mi va sta n putinta (fara sa urgisesc pe nimeni), sa fie venerate zeitati de soiul lui Fo sau stiucile. Stiu ca n Pegu si n Tonkin exista niste mici zei si nistemici calugari numiti alapo ni care fac sa coboare luna n timpuldescresterii sale si care prezic limpede viit orul, adica vad limpede ceea ce nu exista, ntruct viitorul nu exista. Am sa mpiedic, att ct mi va sta n putinta, ca acesti talaponi sa vinala mine, pentru a lua viitorul drept prezent, si pentru a faceluna sa coboare. Ce pacat ca exista secte care umbla din oras n oras si-si debiteaza visarile, aidoma sarlatanilor care-si vnd leacurile! Ce rusine pentru spiritul uman ca exista mici natii care si nchipuie ca doar ele cunosc adevarul si ca marele imperiu al Chinei traieste cufundat n greseala! Fiinta vesnica sa fie ea oare doar acel Dumnezeu din Insula Formosa sau din Insula Bornco? sa fi abandonat ca oare restul universului? Dragul meu Ku-Su, Fiinta suprema este parintele tuturor oamenilor;

DICTIONAR 95 FILOSOFIC ea le ngaduie tuturor oamenilor sa mannce stiuci; iar cel rnai mare omagiu pe care putem sa i-1 aducem este de a fi virtuosi; o inima pura este cel mai frumos dintre toate templele sale, dupa cum spunea marele mparat Hiao. A CINCEA CONVORBIRE KU-SU Din moment ce iubesti virtutea, cum ai sa o practici cnd vei fi rege? KOU Ncfiind nedrept nici fata de vecinii mei, nici fata de popoarele melc. KU-SU Nu este suficient sa nu nfaptuiesti raul, vei nfaptui binele; i vei hrani pe saraci dndu-le sa faca lucruri utile, si nu nzestrnd trndavia; vei nfrumuseta marile drumuri; vei sapa canale; vei ridica edificii publice; vei ncuraja toate mestesugurile si vei rasplati orice merit; vei ierta greselile savrsite fara voie. KU Toate acestea reprezinta exact ceea ce nteleg eu prin a nu fi nedrept; sunt tot attea datorii. KU-SU Gndesti ca un adevarat rege; dar exista regele si exista omul, viata publica si viata personala. In curnd o sa te casatoresti; cte sotii doresti sa ai? KOU Cred ca vreo douasprezece mi vor ajunge; un numar mai mare ar putea sa-mi rapeasca din timpul destinat crmuirii. Nu-mi plac acei regi care poseda cte trei sute de neveste si alte sapte sute de concubine si eunuci cu miile care sa Ic

96 VOLTAIRE serveasca. Mai cu seama aceasta practica a eunucilor mi se pare o ofensa ngrozitoare adusa naturii umane. Faptul ca sunt transformati n claponi cocosii mai treaca-mearga, ntruct sunt mai buni de mncat; dar deocamdata nu a pus nimeni eunuci la protap. La ce serveste mutilarea lor? Dalailama are cincizeci de eunuci care cnta n pagoda lui. Tare as vrea sa stiu daca lui Chang-Ti i place att de mult sa auda vocile cristaline ale acestor cincizeci de barbati care au fost juganiti. Socotesc deopotriva foarte ridicol faptul ca exista bonzi care nu se casatoresc; ei se lauda ca sunt mai ntelepti dect ceilalti chinezi: foarte bine! n-au dect sa faca copii ntelepti. Este un mod ciudat de a-1 slavi pe Chang-Ti, acela de a-1 lasa fara de adoratori! Iata o maniera neobisnuita de a fi de folos neamului omenesc, dnd taman pilda de nimicire a neamului omenesc! Bunul si micutul lama numit Stelca ed isant Errepi ' voia sa spuna ca orice preot trebuie sa aduca pe lume ct mai multi copii cu putinta"; el predica prin exemplul personal, si a fost foarte util la vremea sa. n ceea ce ma priveste, eu i-as casatori pe toti lama si pe toti bonzii precum si pe toate femeile lama si pe toate femeile bonze care ar avea vocatie pentru aceasta lucrare sfnta; ar fi, nendoielnic, niste cetateni mai buni, iar eu as socoti ca printr-un asemenea gest as face un mare bine regatului Lou. KU-SU Oh! Ce print bun vom avea! mi dau lacrimile de bucurie. Dar nu te vei multumi doar sa ai femei si supusi; ntruct, n sfrsit, nu poti sa-ti petreci toata ziua numai dnd edicte si facnd copii; o sa ai, negresit, si prieteni? 1) Stelca ed isant Errepi ndeamna, n chineza, abatele Castel de Saint-Perre. (Nola adaugata de Voltaire n 1765.)

DICTIONAR FILOSOFIC KOU Am deja, si chiar prieteni buni, care mi atrag atentia asupra defectelor mele; mi iau libertatea de a-i dojeni la rndul meu pentru defectele lor; ci ma consoleaza, iar eu i consolez si eu; prietenia este balsamul vietii, valoreaza mai mult dect balsamul chimistului Erueil si chiar dect saculetii cu leacuri ai marelui Ranoud. Ma uimeste faptul ca nu s-a facut din prietenie un precept religios; ma ispiteste sa-1 introduc n ritualul nostru. KU-SU Nu care cumva sa faci una ca asta; prietenia este oricum sfnta prin ca nsasi; nu trebuie niciodata sa-i poruncesti; trebuie ca inima sa fie libera; si apoi, daca ai face din prietenie un precept, un mister, un ritual, o ceremonie, ar aparea o mie de bonzi care, predicnd si scriindu-si visarile, ar face prietenia ridicola; ea nu trebuie sa fie expusa unor astfel de profanari. Dar cum o sa procedezi cu dusmanii tai? La Confucius apare de vreo douazeci de ori povata ca trebuie sa-i iubesti; nu ti se pare un sfat cam greu de urmat? KOU Sa-ti iubesti dusmanii? Ei, Doamne Dumnezeule, nimic nu este mai lesne ca a-ti iubi dusmanii! > KU-SU Si curn ntelegi tu una ca asta? f KOU Cred ca nteleg asa curn trebuie. Mi-am facut ucenicia ntralc razboiului sub domnia printului din Dccon, care lupta mpotriva printului din Vis-Brunck . de ndata ce unul dintre i) Este extraordinar faptul ca, daca ntoarcem cuvintele DECON

VOLTAIRE dusmanii nostri era ranit si cadea n minile noastre, l ngrijeam ca si cum ar fi fost fratele nostru: ne-am cedat de multeori paturile dusmanilor nostri raniti si luati prizonieri, iar noine-am culcat lnga ei pe niste piei de tigru ntinse pe pamnt; ne-am ocupat noi nsine de ei: ce vrei mai mult de-att? sa-i iubim asa cum iubim o metresa? KU-SU Eu unul m-am lamurit pe deplin asupra a toate cte mi le-aispus, si tare as vrea c a toate natiunile sa te priceapa; spun astapentru ca primesc informatii ca exist a popoare care sunt ntr-att de nerusinate nct ndraznesc sa pretinda ca noi nu cunoastem adevarata virtute, ca faptele noastre bune nu suntdect niste splendide pacate, ca avem nevoie sa luam lectiide la talaponii lor pentru a avea si noi principii bu ne. Vai! Bietii de ei! Abia mai ieri au nvatat sa scrie si sa citeasca si uita-c la ei cum au pretentia sa-si nvete profesorii! A SASEA CONVORBIRE KU-SU N-am de gnd sa-ti repet toate banalitatile care se debiteaza ntruna printre noi, de cinci sau sase mii de ani, nlegatura cu toate virtutile. Su nt unele care nu ne folosescdect noua nsine, ca de pilda prudenta n a ne stapni sufl etele si cumpatarea n a ne guverna trupurile; sunt preceptereferitoare la politica si l a sanatate. Adevaratele virtuti suntacelea care sunt de folos societatii, ca de pilda fidelitatea, si VIS-BRUNCK, care sunt niste nume chinezesti, nimerim peste numele de CONDfi si BRUNSVICK, ntr-att oamenii de seama sunt celebri pe tot cuprinsul pamntului! (Nota adaugata de Voltaire n 1765.)

DICTIONAR 99 FILOSOFIC generozitatea, facerea de bine, toleranta etc. Slavit fie cerul, nu exista nici o batrna printre noi care sa nu-si calauzeascanepotii pe calea tut uror acestor virtuti; este ceea ce suntemnvatati de mici att la sat ct si la oras; exista, nsa, o virtute neasemuita care este tot mai putin pusa n practica, si dinaceasta pricina sunt ta re mhnit. KOU Care sa fie ea oare? Numeste-o degraba; voi ncerca sa fac n asa fel nct sa o rcnviez! KU-SU Este vorba despre ospitalitate; aceasta virtute att de sociala, aceasta legatura sfnta ntre oameni ncepe sa se piarda, de cnd au aparut hanurile. Institutia aceasta periculoasa ne-afost adusa, dupa cte se spune, de catre anumiti salbatici din Occident. Acesti nenorociti se parc ca nu au case pentru agazdui calatorii. Ce p lacere se poate compara cu aceea de aprimi n marele oras Lou, n frumoasa piata Hon chan, n locuinta mea Ki, un strain de vita nobila care soseste din Samarkand, pentru care cu devin numaidect un om sfnt, sicare este obligat prin toate legile d ivine si omenesti sa maprimeasca la el atunci cnd voi calatori eu nsumi n Tarariasi sa fie prietenul meu apropiat. Salbaticii despre care ti vorbesc nu-i adapostesc pe strainidect pentru bani, si a sta n niste maghernite dezgustatoare; ei vnd scump aceasta primire mizerabila; si iata ca am auzitspunndu-se ca din acest m otiv acesti sarmani oameni se considera superiori noua, si se lauda ca au o morala mai curata. Ei pretind ca predicatorii lor predica mai bine dect Confucius, n sfrsit, ca ei trebuie sa ne nvete pe noi justitia, si astapentru ca vnd vin prost la drumul mare, pentru ca femeilelor umbla ca nebunele pe strada si danseaza, n v reme ce femeile noastre cresc viermi de matase.

100 VOLTAIRE KOU Socotesc ca ospitalitatea este un lucru foarte bun; si eu dau dovada de ospitalitate cu draga inima, dar ma tem de abuz. Exista niste oameni n apropierea Marelui Tibet care locuiesc n niste conditii foarte rele, carora le place sa calatoreasca si care ar cutreiera lumea de la un capat lacelalalt, te miri pentr u ce; dar cnd o sa te duci la ei acasa, n Marele Tibet, ca sa te bucuri de dreptul la ospitalitate, n-osa gasesti nici pa t, nici de-ale gurii; si asta poate sa te dezguste de a mai fi tu nsuti politicos. KU-SU Inconvenientul este marunt; este usor sa treci peste el, neprimind Ia tine dect persoane bine recomandate. Nu exista virtuti care sa nu aiba si pericole; si tocmai pentru ca prezinta pericole devine si mai placut sa le mbratisezi. Ct este de ntelept si de sfnt Confucius al nostru! Nu-ivirtute pe care el sa nu o i nspire; n fiecare dintre povetelelui, el tinteste catre fericirea oamenilor; si i ata ca mi vine n minte una dintre povetele sale, cea de-a cincizeci si treia: Recunoaste binefacerile prin binefaceri si nu te razbunaniciodata cnd esti insulta t." Ce maxima, ce lege ar putea popoarele din Occident saopuna unei morale att de pur e? n cte locuri Confucius nurecomanda el oare umilinta! Daca s-ar practica aceasta virtute, n-ar mai exista niciodata certuri pe pamnt. KOU Am citit tot ce au scris Confucius si nteleptii secolelor anterioare despre umilinta; dar mi se parc ca nu i-au dat nicicnd umilintei o definitie precisa: poate ca nu e o dovada deumilinta faptul ca ndrazn esc sa-i dojenesc; dar am macarumilinta de a marturisi ca nu i-am auzit. Spune-m i ce parereai despre acest lucru. Jtajjijlf*^ttA|^^ w*^^

DICTIONAR 101 FILOSOFIC KU-SU * Am sa ma supun cu umilinta. Eu cred ca umilinta estemodestia sufletului; si asta pentru ca modestia exterioara nueste dect o forma de politete. Umilinta nu poate sa constean a-ti nega tie nsuti superioritatea pe care este posibil sa ofi dobndit n raport cu un altul. Un medic bun nu poate sasi ascunda faptul are mai multa sti inta dect bolnavul sau aflat n delir; cel care preda astronomia trebuie sa-si marturiseasca siesi faptul ca este mai savant dect discipolii sai; el nu se poate mpiedica sa creada acest lucru, dar nu trebuie sa fie ncrezut. Umilinta nu nseamna musai josnicie; ea corecteaza amorul propriu, asa cum modestia domolesteorgoliul. KOU Ei bine! In ceea ce ma priveste, eu vreau sa traiesc practicnd toate aceste virtuti si nchinndu-ma unui Dumnezeu simplu si universal, departe de himerele sofistilor si de iluziile propovaduite de falsii profeti. Dragostea pentru aproapele meu va fi virtutea mea cnd voi fi pe tron, iar dragostea pentru Dumnezeu, religia mea. Am sa-i dispretuiesc pe Zeul Fo si pe Lao-tse, pe Visnu care s-a rencarnat de attea ori la indieni si pe Sammonocodom care a cobort din cer ca sa se joace cu zmeul la siamezi, precum si pe camizii sositi de pe luna n Japonia. Vai de poporul care este att de natng si att de barbar nct sa-si nchipuie ca exista un Dumnezeu doar pentru provincia sa! Este o blasfemie. Cum asa?! Lumina soarelui poate sa lumineze toti ochii, n schimb lumina lui Dumnezeu n-ar putea lumina dect o mica si plapnda natie dintr-un colt al acestui glob! Ce oroare si ce prostie! Divinitatea se adreseaza inimilor tuturor oamenilor, iar legaturile

102 VOLTAIRE create de caritate trebuie sa-i uneasca pe oameni de la un capat la celalalt al universului. KU-SU O nteleptule Kou! Ai grait ca un om inspirat de Chang-Ti nsusi; vei fi un mare print. Ti-am fost dascal, iar acum ai devenit tu dascalul meu. CATEHISMUL PREOTULUI (CAT&CHISME DU CURE) ARISTON Ei bine! Dragul meu Theotime, asadar o sa fii preot de tara! THEOTIME Da, mi se da o mica parohie, iar mie mi place mai mult o parohie mica dect una marc. Nu sunt dotat dect cu o cantitate limitata de inteligenta si de activitate; n-as putea cu nici un chip sa conduc saptezeci de mii de suflete, din moment ce eu nu am dect unul singur; si ani admirat ntotdeauna ncrederea pe care o au cei care s-au ncumetat sa se ocupe de acele districte imense. Eu nu ma simt capabil de o asemenea sarcina; o turma mare ma sperie, nsa as putea fi de folos pentru una mica. Am studiat destula jurisprudenta pentru a-i mpiedica, att ct mi va sta n putinta, pe bietii mei enoriasi sa se ruineze n procese. Cunosc suficienta medicina pentru a le indica leacuri simple cnd vor cadea bolnavi. Am destule cunostinte de agricultura pentru a le da uneori sfaturi utile. Proprietarul domeniului si sotia lui sunt niste oameni cumsecade care nu sunt deloc bigoti si au sa ma

DICTIONAR 103 FILOSOFIC ajute sa nfaptuiesc binele. Nadajduiesc ca am sa fiu destul de fericit, si ca oamenii nu vor fi nefericiti alaturi de mine. ARISTON Nu ce pa sa esti mhnit ca nu ai o nevasta? Ar fi o mare alinare; placut ar fi ca, dupa ce ai predicat, dupa ce ai cntat, dupace ai spovedit, du ce ai mpartasit, dupa ce ai botezat si nmormntat, te astepte acasa o femeie blnda, placuta si

cumsecade, care sa se ocupe de rufele tale si de fiinta ta, care sa te nveseleasca cnd esti sanatos, care sa te ngrijeascacnd esti bolnav si care sati faca niste copii frumosi, pe caresa-i educi pentru a fi de folos statului. Te plng, te plng petine, care esti n slujba oamenilor, ca tocmai tu sa nu ai partede o mngiere att de necesara oamenilor. THEOTIME Biserica greaca are grija sa-i ncurajeze pe preoti sa secasatoreasca; Biserica an glicana si protestantii dovedesc aceeasi ntelepciune, ntelepciunea Bisericii latine este taman pedos: trebuie sa ma supun e i. Poate ca astazi, cnd spiritul filosofic a nregistrat attea progrese, un conciliu va face legimai favorabile omenirii dect l egile date de conciliul de la Trento. Dar, pna atunci, trebuie sa respect legile care existan momentul de fata; e mare pretul, o stiu; dar de vreme ce attia oameni care au fost cu mult mai valorosi dect mine s-au supus, nici eu nu trebuie sa murmur. ARISTON Esti nvatat si ai o elocventa nteleapta; cum te-ai gndit sa predici dinaintea unor oameni de la tara? THEOTIME Ca si cum as predica dinaintea unor regi. Voi vorbi mereu despre morala si niciodata despre controverse; fereasca Dumnezeu sa ma apuc sa aprofundez harul concomitent sau harul

104 VOLTAIRE eficace, caruia i se rezista, sau harul suficient care nu e niciodata suficient; sa cercetez daca ngerii care au mncat la masacu Avraam si cu Lot aveau trup ori s-au prefacut doar camannca. Exista mii de lucruri pe care auditoriul me u nu le-arputea ntelege, dupa cum nici eu nu le-as ntelege. Ma voi stradui sa fac oamenii sa fie buni si sa fiu eu nsumi bun; dar nu am sa-i transform n teologi, iar eu am sa fiu ct mai putin cu putinta. ARISTON Oh! Ce preot bun! Vreau sa-mi cumpar o casa la tara, latine n parohie. Spune-mi r ogu-te, cum ai sa procedezi n timpul spovedaniei? THEOTIME Spovedania este un lucru extraordinar de bun, o frna ncalea crimelor, inventata n a ntichitatea cea mai ndepartata; te marturiseai n timpul celebrarii tuturor vechilor mistere; noiam imitat si sanctif icat aceasta practica nteleapta; este foarte buna pentru a determina inimile nveninate de ura sa ierte, sipentru a-i face pe h otii marunti sa napoieze ce au furat de Iaaproapele lor. Ea prezinta nsa unele nea junsuri. Exista multiindivizi indiscreti printre cei care spovedesc, mai ales pr intrecalugari, care le nvata uneori pe tinerele fete mai multeprostii dect ar reus i sa le nvete totii flacaii dintr-un sat. Faradetalii n momentul spovedaniei: nu e ste un interogatoriu juridic, ci marturisirea greselilor pe care un pacatos o face dinaintea Fiintei supreme si o depune n minile unui altpacatos care, la rndul sau, se va nvinu i pe sine. Aceasta marturisire salvatoare nu are nicidecum menirea de a satisface curiozitatea unui om. ARISTON Si excomunicarile? Ai sa te folosesti de ele?

DICTIONAR 105 FILOSOFIC THEOTIME Nu; exista ritualuri n timpul carora sunt excomunicatelacustele, vrajitorii si co mediantii: eu n-am sa le interziclacustelor sa intre n biserica, ntruct ele oricum nu vin niciodata la biserica: n-am sa excomunic vrajitorii, pentru ca nicinu exista vrajitori; ia r n ceea ce-i priveste pe actori, cum ei primesc o renta de la rege si sunt autorizati de un magistrat, o sa ma feresc cu strasnicie sa-i defaimez. Am sa-ti marturisesc chiar, vorbindu-ti ca unui prieten, ca teatrul ma atrage, atunci cnd nu socheaza moravurile, mi place la nebunie Mizantropul, Athalie, dar si alte piese care mi se par nisteadevarate scoli unde se nvata virt utea si buna-cuviinta. Din porunca seniorului din satul meu, se joaca la castel unele dintre aceste piese, interpretate de catre tineri si tinere care autalent: aceste repre zentatii, prin farmecul lor, atrag lumea pecaile virtutii; ele formeaza gustul; i nvata deopotriva peoameni sa vorbeasca si sa pronunte corect. Nu vad n toateacest ea dect niste lucruri ct se poate de inocente si de folositoare; am intentia sa asist negresit la aceste spectacolentru desavrsirea pr opriei melc educatii, dar voi sta ntr-o loja cu zabrele, pentru a nu-i scandaliza pe cei slabi de nger. ARISTON Cu ct mi dezvaluiesti mai mult sentimentele dumitale, cu att mi doresc mai mult sa-ti devin enorias. Mai exista nsa un punct foarte important care ma nedumireste. Cum o sa procedezi pentru a-i mpiedica pe tarani sa se mbete n zilele de sarbatoare? ntruct se stie ca acesta este modul lor de a celebra o sarbatoare, i vezi pe cte unii doborti de o otrava lichida, cu capul alrnndu-le pna spre genunchi, ncmaivaznd nimic, nemaiauzind nimic, ntr-o stare mult sub cea a animalelor, balabanindu-se n timp ce sunt trti spre casa de nevestele lor nlacrimate, incapabili de a se mai

106 VOLTAIRE duce Ia munca a doua zi, adesea bolnavi si abrutizati pentru tot restul vietii lor. Vei mai vedea altii deveniti furiosi din pricina vinului, strnind certuri sngeroase, lovind si primind lovituri, uneori scenele acestea ngrozitoare, care sunt o rusine pentru specia omeneasca, ispravindu-se chiar printr-o crima. Fiindca, trebuie sa o marturisim, statul pierde mai multi supusi din pricina sarbatorilor dect n batalii; cum vei putea oare sa reduci n parohia dumitale un abuz att de dezgustator? THEOTIME Stiu deja cum am sa procedez; am sa le permit, chiar am sa-i ndemn sa-si cultive ogoarele n zilele de sarbatoare, dupaserviciul divin, pe care-1 voi savrsi dis-de-dimineata. Trndavia si numai trndavia din zilele de sarbatoare este cea care i mna spre crciuma. Zilele n care lucreaza nu sunt ctusi de putin zile dedicate dezmatului si crimei. Muncaefectuata cu cumpatare co ntribuie la sanatatea trupului si asufletului; pe deasupra, aceasta munca este n ecesara statului. Sa ne imaginam cinci milioane de oameni care lucreaza, nmedie, cam de zece parale pe zi, si aceasta socoteala nu este ctusi de putin exagerata; aceste cinci milioane de oameni stau cu bratele ncrucisate vreme de treizeci de zile pean: sunt, prin urma re, de treizeci de ori cinci milioane de monezi de zece parale pe care statul le pierde n mna delucru. Or, este sigur ca Du mnezeu n-a poruncit niciodata nici aceasta pierdere si nici betia. ARISTON Va sa zica vei propovadui rugaciunea si munca; Dumnezeu Ic porunceste deopotriva pe amndoua. Vei fi n slujba luiDumnezeu si a aproapelui t au. Dar n disputele ecleziasticecui ai sa-i tii partea?

DICTIONAR 107 FILOSOFIC THEOTIME Nimanui. Virtutea nu trebuie niciodata adusa n discutie, ntruct ea vine de la Dumnezeu: oamenii se cearta pentru pricini omenesti, ARISTON O! ce preot bun! ce preot bun! CATEHISMUL JAPONEZULUI (CATECHISME DU JAPONAIS) INDIANUL Este adevarat ca odinioara japonezii nu stiau sa gateasca, ca si lasasera regatul n stapnirea marelui lama, ca acestmare lama hotara n chip de suveran absolut ce trebuia ei samannce si sa bea, ca trimitea din cnd n cnd pe la ca selevoastre cte un mic lama, pentru a ridica tributurile; si ca va daruia n schimb un semn de protectie facut prin alaturareaprimelor doua degete cu degetul mare de la mna? JAPONEZUL Vai! Nimic mai adevarat. Imagineaza-ti ca toate dregatoriile de canuzi , care sunt cei mai mari bucatari de pe insula noastra, erau mpartite de catre ama, si asta nicidecum n numele iubirii de Dumnezeu, n plus, fiecare casa apartinnd unor preoti independenti sau laicilor nostri i platea cte o uncie de argint pe an acestui mare bucatar din Tibet. Nu ne dadea drept despagubire dect niste amarte de mncaruri 1) CanuzH \unt vechii pteoti din Japonia. (Nota adaugata de Voltaire n 1765.)

108 VOLTAIRE destul de rele la gust care se numesc resturi. Iar cnd l apucavreo noua fantezie, ca de pilda sa declare razboi popoarelor din Tangut, ridica de la noi nca alte si alte subsidii. Natiuneanoastra se plngea adesea, dar fara nici un rezultat; ba chiar, fiecare plngere ducea la o noua crestere a platilor, n fine, iubirea care le drege pe toate ne-a eliberat de aceasta servitute. Unul dintre mparatii nostri s-a certat cu marele lama dinpricina unei femei: dar trebuie sa marturisim ca cei care ne-auajutat cel mai mult n aceasta afacere au f ost canuzii, altfelspus pauxcospi , lor trebuie sa c fim recunoscatori ca ne-au scapat de acest jug; si iata cum. Marele lama avea o manie amuzanta, credea ca are ntotdeauna dreptate; dairiul si canuzii nostri au vrut sa aiba si eidreptate, cel putin din cnd n cnd. Marele lama a socotit aceasta pretentie absurda; canuzii nostri nu s-au lasat batuti cuuna cu doua, si au rupt-o pentru totdeauna cu el. INDIANUL Ei bine! Din acel moment, fara ndoiala ca ati fost si voi fericiti si linistiti. JAPONEZUL Nici vorba de asa ceva; timp de aproape doua secole am fost n continuare persecutati, sfsiati, devorati. Canuzii nostri voiau n zadar sa aiba dreptate; numai de o suta de ani sunt rezonabili. Astfel, din acel moment, am putut si noi sa ne consideram, fara teama dc-a gresi, drept una dintre natiile cele mai fericite de pe pamnt. INDIANUL Cum de va puteti bucura de o asemenea fericire, daca este adevarat ceea ce mi s-a spus, si anume ca exista la voi 1) Pauxcospie, anagrama a cuvntului episcopi. (Nota a lui Vollaire, adaugata n 1765.)

DICTIONAR 109 FILOSOFIC n imperiu douasprezece orientari ntr-ale bucatariei? Ar trebui sa aveti douasprezece razboaie civile pe an. JAPONEZUL De ce? Daca exista doisprezece bucatari si fiecare are oalta reteta, sa fie aces ta un motiv pentru a ne taia gtul unii la altii n loc sa mncam? Dimpotriva, fiecare va mnca ce-ipofteste sufletul, ducndu-se l a bucatarul care i va fi cel mai mult pe plac. INDIANUL Drept este ca nu ar trebui sa ne ciorovaim din pricina gusturilor; dar iata ca o facem si cearta se ncinge. JAPONEZUL Dupa ce ne-am tot ciorovait atta amar de vreme, si ampriceput ca toate aceste cer turi nu-i nvata pe oameni dectsa si faca rau unii altora, am hotart ntr-un final sa n e toleram reciproc si, nendoielnic, este cel mai bun lucru pe care lputem face. INDIANUL Si cine sunt, rogu-te frumos sa-mi spui, acesti mesteri bucatari care va mpart natia n ce priveste arta de a bea si de a mnca? JAPONEZUL Mai nti de toate sunt Breuxeh-ii ' care n-au sa va serveasca niciodata caltabosi sau slanina; ei sunt credinciosi vechii bucatarii; mai curnd ar prefera sa moara dect sa pregateasca pui umplut cu slaninuta; altfel, sunt nentrecuti la calcule; iar daca exista o uncie de argint de mpartit ntre ei si ceilalti unsprezece 1) Se vede destul de limpede ca Breuxeh-n wmt evreii, ct sic de cetens. (Nota a lui Voltaire, adaugata n 1765.)

110 VOLTAIRE bucatari, iau mai nti jumatate pentru ei, restul mpartinduse ntre cei care stiu sa socoteasca cel mai bine. INDIANUL mi nchipui ca nu mannci niciodata cu oamenii acestia. JAPONEZUL Nu. Urmeaza apoi pispatii, cei care, n anumite zile dinsaptamna, si chiar o perioa da considerabila din an, ar prefera de o suta de ori mai mult sa mannce calcan, pastravi, limbade mare, somon, sturio ni n valoare de o suta de scuzi dect sa se hraneasca cu o tocanita de vitel, care ar costa doar patruparale. In ceea ce ne priveste pe noi ceilalti canuzi, noua ne merge la suflet carnea de vaca si o prajitura care se cheama njaponeza pudding. Altmint eri, toata lumea este de parere cabucatarii nostri sunt infinit mai priceputi de ct ai pispatilor. Nimeni n-a aprofundat mai mult dect noi gan/m-ul romanilor, n-a cunoscut mai bine ceapa din vechiul Egipt, pasta delacuste a celor dinti arab i sau carnea de cal a tatarilor; si gasesti ntotdeauna cte ceva de nvatat n cartile canuzilor, numite ndeobste pauxcospie. N-am sa-ti vorbesc despre aceia care nu mannca dect nstil Terluh, nici de aceia car e ndragesc regimul lui Vincal, nici de batistapani, nici de ceilalti; quekar-ii merita, nsa, sa leacordam o aten tie speciala. Sunt singurii meseni pe care nu i-am vazut niciodata mbatndu-se sau njurnd. De nselatnu-i nseli cu una cu doua; dar ni ci ei nu te vor nsela niciodata. Ai putea zice ca nvatatura de a-ti iubi aproapele ca petine nsuti nu a fost facuta dect pentru acesti oameni; pentruca, la drept vorbind, cum poate un adevarat jap onez sa selaude ca-si iubeste aproapele ca pe sine nsusi, cnd doar pentru ctiva banuti i va trage un glont de plumb n teasta sau iva sfrteca gtul cu un pumnal l at de patru degete, si toate

DICTIONAR 111 FILOSOFIC acestea ca la o defilare sub drapel. Risca el nsusi sa fiemacelarit si sa primeas ca vreun glont de plumb: asadar, ar fi mai potrivit sa se spuna ca si uraste aproapele ca pe sine nsusi. Quekar-ii n-au manifestat niciodata o asemenea frenezie; ei spun ca oamenii, bietii de ei, sunt ca niste ulcioare din argila facute ca sa dureze foarte putin, si ca nu merita sa seduca, cu inima usoara, ca sa se ciocneasca unele de altele. Te rog sa ma crezi ca, daca n-as fi eu nsumi un canuzi, nu mi-ar displacea deloc sa fiu quekar. O sa-mi spui ca estecu neputinta sa te c erti cu niste bucatari att de pasnici. Maiexista altii, n numar foarte mare, care sunt numiti diesti; acestia hranesc pe toata lumea, indiferent despre cine ar fi vorba, iar la ei esti liber sa mannci tot cc-ti pofteste inima, mpanat cu slaninuta, nvelit cu felii de slanina, fara slaninuta, fara nvelis de slanina, cu oua, n ulei, potrnichi, somon, vinalb sau vin rosu; toat e acestea le sunt lor indiferente: cu conditia sa adresezi o rugaciune lui Dumnezeu nainte de cinasau dupa cina, si chi ar mai simplu, nainte de masa de prnz, si, de asemenea, sa fii un om cinstit, iar atunci vor rde mpreuna cu tine pe seama marelui lama, caruia toate astea nu-ivor dauna n nici un fel, pr ecum si pe seama lui Terluh, a luiVincal sau a lui Memnon etc. Se cuvine, totusi , ca diestii nostri sa marturiseasca faptul ca ai nostri canuzi sunt foartepriceputi ntr-ale b ucatariei, dar mai ales sa nu pomeneasca niciodata despre reducerea rentelor noastre; atunci vom trai nbuna pace unii cu a ltii. INDIANUL Dar trebuie, pna la urma, sa existe o bucatarie dominanta, de pilda bucataria regelui. JAPONEZUL Sunt si cu de acord cu asta; dar cnd regele Japoniei s-a ospatat cu tot ce i-a poftit inima, trebuie sa fie bine dispus si

112 VOLTAIRE nu trebuie sa-si mpiedice supusii credinciosi sa digere la rndul lor, INDIANUL Dar daca niste ncapatnati vor vrea sa mannce sub nasul regelui cmati, iar acesta nu poate sa sufere carnatii, daca se vor strnge vreo patru sau cinci mii, narmati cu gratare pentru a-si frige carnatii, si daca i vor insulta pe aceia care se vor mpotrivi sa mannce astfel de bucate? JAPONEZUL Atunci va trebui sa fie pedepsiti ca betivii care tulbura linistea cetatenilor. Am luat masuri mpotriva acestui pericol. Numai aceia care mannca dupa preceptele bucatariei regale vor putea ocupa dregatoriile cele mari din stat: toti ceilalti pot mnca tot ce vor pofti, dar nu vor primi functii importante. Adunarile sunt strict interzise si pedepsite pe loc, fara nici o ndurare; orice glceava n timpul mesei va fi reprimata cu grija, n conformitate cu preceptul marelui nostru bucatar japonez, care a scris n limba sfnta, SUTI RAHO CUS FLAC: Natis in uswn laetitiae scyphis Pugnare Thracum est... ceea ce nseamna: Cina este facuta pentru o bucurie cumpatata si cinstita, si nu trebuie sa ne aruncam cu paharele n teasta." Cu aceste maxime, traim fericiti la noi acasa; libertatea noastra este ntarita sub ai nostri taicosema; bogatiile ne sporesc, avem doua sute de corabii de linie si suntem spaima vecinilor nostri.

DICTIONAR 113 FILOSOFIC INDIANUL Atunci de ce oare iscusitul versificator Recina, fiul acelui poet indian Recina \ att de tandru, att de exact, att de armonios si att de elocvent, a spus n lucrarea sa didactica n versuri, intitulata Gratia si nu Gratiile: Japonia, unde odata stralucea atta de multa lumina, Nu mai e dect o trista ngramadire de viziuni nebune? JAPONEZUL Recina de care mi vorbesti este el nsusi un mare vizionar. Acest sarman indian ignora oare ca noi 1-am nvatat ce este lumina; ca daca se cunoaste astazi n India adevaratul mers al planetelor, noua ne datoreaza acest lucru; ca noi sinumai noi am transmi s omenirii legile primitive ale naturii sicalculul infinitului; ca daca trebuie sa ne coborm la lucruri cu o utilizare mai obisnuita, atunci oamenii din tara lui n-au nvatat oare tot de la noi sa construiasca ionki potrivit proportiilor matematice; ca ne datoreaza pna si pantalonii numiticiorapi de gherghef , cu care si acopera picioarele? Cum ar fi cu putinta ca, dupa ce am inventat attea lucruri admirabile siutile, sa nu fim de ct niste nebuni, si cum este posibil ca un om care a pus n versuri visarile altora sa fie socotit singurulntelept? Sa ne lase pe noi sa ne vedem de bucataria noastra, iar el sa scrie, daca vrea, versuri cu subiecte mai poetice \ 1) Racine; probabil Louis Racine,fiul admirabilului Racine. (Nota adaugata de Voltaire n 1765.) 2) N. B. Acest indian Recina, potrivit credintei visatorilor din tarasa, socotea ca nu se pot face .sosuri gustoase dect atunci cndBrahma, dintr-o dorinta cu totu l speciala, i nvata el nsusi pefavoritii sai cum se pregateste sosul; ca exista un numar infinitde bucatari carora le era imposibil .va faca o tocanita din dorinta nestramutata de a reusi sa o gateasca, si ca Brahma lepunea bete-n roate pur si simplu din rautate, m Japonia nu se

114 VOLTAIRE INDIANUL Ce vrei? Are prejudecatile tarii lui, ale grupului sau, precum si propriile sale prejudecati. JAPONEZUL O! Sunt prea multe prejudecati. CATEHISMUL GRADINARULUI (CATECHISME DU JARDINIER) Sau dialogul dintre basa Tuctan si gradinarul Karpos TUCTAN Ei bine! Draga prietene Karpos, ti vinzi scump legumele; dar sunt bune... Care-i religia ta n prezent? KARPOS Pe legea mea, basa, mi-ar fi destul de greu sa ti spun. Pe vremea cnd mica noastra insula Samos apartinea grecilor, mi amintesc ca mi se cerea sa spun ca agion pneuma nu era produs dect de catre tou patron; mi se cerea sa ma rog laDumnezeu stnd drept, n pic ioare, cu minile ncrucisate: mi se interzicea sa mannc lapte n Postul Pastelui. Au venitapoi venetienii, si atu nci preotul meu venetian mi-a cerut saspun ca agion pneuma venea de la tou patro n si de la tou viou, crede o asemenea impertinenta, .sz se considera litera de lege urmatoarea maxima japoneza: God never acts by partial will, but by general laws. (Dumnezeu nu actioneaza printr-o vointa partiala, ci pnn legi generale.) (Nota adaugata de Voltaire n 1765.)

DICTIONAR 115 FILOSOFIC mi-a ngaduit sa beau lapte si m-a pus sa ma rog la Dumnezeu asezat n genunchi. Insa grecii au revenit si i-au alungat pe venetieni, iar atunci a trebuit sa renunt la ton viou si la smntna, n cele din urma, voi i-ati alungat pe greci; si vaaud strignd din toti rarun chii Allah illa Allah. Asa ca nu preamai stiu cine si ce sunt; l iubesc pe Dumnez eu din toatainima, si mi vnd legumele la un pret ct se poate de rezonabil. TUCTAN Ai niste smochine foarte frumoase. KARPOS Basa al meu, toate ti stau la dispozitie. TUCTAN Se spune si ca ai si o fiica frumoasa. KARPOS Da, basa al meu, dar ea nu ti sta la dispozitie. TUCTAN Cum asa, nefericitule? KARPOS Pai eu sunt un om cinstit: mi este ngaduit sa-mi vndsmochinele, dar nu sa-mi vnd si fata. TUCTAN Si potrivit carei legi nu-ti este ngaduit sa vinzi si acel fruct? KARPOS Potrivit legii gradinarilor cinstiti; onoarea fiicei mele nu-mi apartine mie, ci i apartine ei; nu este o marfa. TUCTAN Asadar nu-i esti credincios lui basa al tau?

116 VOLTAIRE KARPOS Ba foarte credincios n lucrurile drepte, atta vreme ct vei fi stapnul meu. TUCTAN Dar daca parintele tau grec ar pune la cale o conspiratie mpotriva mea, si daca ti-ar porunci n numele lui tou patron si al lui tou viou sa intri n complotul sau, devotamentul nu ti-ar cere sa uneltesti si tu? KARPOS Eu? Ctusi de putin, m-as feri cu strasnicie de asa ceva. TUCTAN Si de ce ai refuza sa-1 asculti pe parintele tau grec ntr-o ocazie att de frumoasa? KARPOS ntruct am jurat sa-ti fiu credincios si pentru ca stiu ca tou patron nu le porunceste oamenilor sa intre n conspiratii. TUCTAN Ma bucur; dar daca din nefericire grecii tai ar lua din nou n stapnire insula si m-ar alunga, mi-ai mai fi credincios? KARPOS Eh! Cum as mai putea sa-ti fiu credincios, din moment ce nu vei mai fi basa al meu? TUCTAN Si juramntul pe care mi 1-ai facut, ce-o sa se ntmple cu el?' KARPOS O sa se ntmple ca si cu smochinele mele, n-o sa mai ai parte de ele. Nu este oare adevarat (cu tot respectul) ca, daca,

DICTIONAR 117 FILOSOFIC n clipa asta n care ti vorbesc, ai fi mort, eu nu ti-as mai datora nimic? TUCTAN Supozitia ta este nepoliticoasa, dar ce spui este adevarat. KARPOS Ei bine! Daca ai fi alungat, e ca si cum ai fi murit; ntruct n acest caz ai avea un succesor, fata de care ar trebui sa depun un alt juramnt. Ai putea oare sa pretinzi de la mine o fidelitate care nu ti-ar mai servi la nimic? E ca si cum, neputnd sa mai mannci smochinele mele, ai vrea sa ma mpiedici sa le vnd altora. TUCTAN Esti un om care gndeste: ai oare si principii? KARPOS Da, n felul meu: nu sunt multe la numar, dar mi ajung; iar daca as mai avea si altele, m-ar ncurca. TUCTAN Sunt curios sa-ti cunosc principiile. KARPOS Iata, de pilda, sa fiu un sot bun, un tata bun, im vecin bun, un supus bun, un gradinar bun; nu merg dincolo de acestea, si nadajduiesc ca Dumnezeu va avea mila de mine. TUCTAN Si crezi ca va avea mila si de mine, eu care sunt guvernatorul insulei tale? KARPOS N-am eu de unde sa stiu una ca asta. Pot eu oare sa ghicesc ce are Dumnezeu de gnd sa faca cu un basa? Este ceva care va priveste pe voi doi; eu nu ma amestec n nici un chip.

118 VOLTAIRE Tot ce pot sa-mi nchipui este ca daca esti un basa la fel de cinstit pe ct sunt eu de cinstit ca gradinar, atunci Dumnezeu o sa aiba negresit grija de tine. TUCTAN Pe Mahomed! Sunt foarte multumit de acest idolatru. Adio, prietene; Allah sa te aiba n sfnta sa paza. KARPOS ti multumesc mult! Iar Theos sa aiba mila de tine, basa al meu! CERT, CERTITUDINE (CERTAIN, CERTITUDE) Cti ani are prietenul tau Christophe? Douazeci si opt; i-am vazut contractul de casatorie si un fragment din registrul de botez; l cunosc de cnd era copil; are douazeci si opt de ani, am aceasta certitudine, sunt sigur de asta." Nici n-am auzit bine raspunsul acestui barbat att de sigur de ceea ce spune, precum si spusele altora douazeci care confirma acelasi lucru, ca aflu faptul ca s-a antidatat, din ratiuni secrete si printr-o uneltire neobisnuita, registrul de botez al lui Christophe. Cei cu care vorbisem nu stiu nca nimic despre asta; cu toate acestea, au n continuare certitudinea a ceea ce nu este. Daca ati fi ntrebat lumea de pe ntreg pamntul, nainte de Copernic: Soarele a rasarit? A apus el astazi?" toti oamenii v-ar fi raspuns: Suntem pe deplin siguri de asta". Erau siguri si se nselau. Vrajitoriile, divinatiile, obsesiile au fost vreme ndelungata cel mai sigur lucru de pe lume n ochii tuturor popoarelor. Ce

DICTIONAR 119 FILOSOFIC multime nenumarata de oameni care au vazut toate aceste lucruri minunate si care au fost siguri ca le-au vazut! Astazi, aceasta certitudine s-a mai domolit. A trecut pe la mine un tnar care ncepe sa studieze geometria; abia de a ajuns la definitia triunghiurilor. ,,Nu estisigur, i spun eu, ca cele t rei unghiuri ale unui triunghi echivaleaza cu doua unghiuri drepte?" mi raspunde ca nu numaica nu este deloc sigur, dar nici macar nu a priceput prea bineaceasta propozitie: i-o demonstrez; devine atunci foarte sigursi asa va ramne tot restul vietii. Iata o certitudine foarte diferita de celelalte: nu erau dect niste probabilitati si, o data examinate, aceste probabilitati au devenit erori; dar certitudinea matematica este imuabila, este vesnica. Exist, gndesc, simt durerea; toate acestea sunt oare la fel de sigure ca un adevar geometric? Da. De ce? Pentru ca aceste adevaruri sunt dovedite prin acelasi principiu, si anume ca un lucru nu poate deopotriva sa fie si sa nu fie. Nu pot ca n acelasi timp sa exist si sa nu exist, sa simt si sa nu simt. Un triunghi nu poate avea n acelasi timp o suta optzeci de grade, care reprezinta suma a doua unghiuri drepte, si sa nu aiba o suta optzeci de grade. Certitudinea fizica a existentei melc, a simtirii mele si certitudinea matematica au, asadar, aceeasi valoare, n pofida faptului ca apartin unor genuri diferite. Nu la fel stau lucrurile si cu certitudinea sprijinita pe aparente sau pe relatarile pe care toata lumea le face despre un anumit lucru. Cum asa?! mi vei spune, nu esti sigur ca Pekinul exista? nu ai la tine acasa niste stofe aduse de la Pekin? oameni din diferite tinuturi, cu opinii diferite, si care au scris ntr-o maniera violenta unii mpotriva altora, predicnd cu totii adevarul la Pekin, nu v-au asigurat ei oare de existenta acestui

120 VOLTAIRE oras?" Raspund ca n acest caz mi se pare extrem de probabil ca orasul Pekin chiar exista; dar nu as vrea sa pariezpe viata mea ca a cest oras exista; voi paria, nsa, oricnd, pe viata mea, ca suma celor trei unghiuri ale unui triunghieste egala cu suma a doua unghiuri drepte. S-a tiparit n Dictionarul enciclopedic ceva foarte amuzant; se sustine acolo ca un om ar trebui sa fie la fel de sigur si lafel de convins c a maresalul de Saxa a nviat, daca ntregParisul i-ar spune lucrul acesta, pe ct este de sigur ca maresalul de Saxa a cstigat batalia de la Fountenoy, atunci cndtot Parisul i spune acest lucr u. Judecati si domniile voastre, va rog, daca acest rationament nu este absolut admirabil: Cred ntregul Paris cnd mi spune un lucru posibil dinpunct de vedere moral; asadar, t rebuie sa cred ntregul Paris si cnd mi spune un lucru imposibil din punct de vedere moralsi fizic." Aparent, autorul acestui articol voia sa rda, iar celalalt autor, care se extaziaza la sfrsitul acestui articol si scrie mpotriva lui nsusi, voia, de asemenea, sa rda1-1. LANTUL FIINTELOR CREATE (CHANE DES 'ETRES CREES) Prima data cnd 1-am citit pe Platon si am ntlnit acea gradatie a fiintelor care se ridica de la cel mai marunt atom pna la Fiinta suprema, scara aceasta mi-a strnit o mare admiratie; dar, dupa ce am privit-o cu atentie, uriasa fantoma cu 1) Consultati aiticolul CERT1TUDE din Dictionwul enciclopedic. (Nota lui Voltaire.)

DICTIONAR 121 FILOSOFIC pricina s-a risipit, la fel cum dispareau odinioara nalucile dimineata, o data cu cntecul cocosului. La nceput, imaginatiei i place sa priveasca trecerea imperceptibila de la materia bruta la materia organizata, de la plante la zoofite, de la aceste zoofite la animale, de la animale la om, de la om la genii, de la aceste genii, nzestrate cu un mic corp eteric, la substante imateriale si, n sfrsit, mii si mii de organizari diferite ale acestor substante care, prin frumusetea si perfectiunea lor, se ridica pna la Dumnezeu nsusi. Aceasta ierarhie place mult oamenilor cumsecade, care si nchipuie ca l si vad pe papa si pe cardinalii sai, urmati de arhiepiscopi si de episcopi; vin apoi preotii, vicarii, preotii de rnd, diaconii, subdiaconii; dupa care apar monahii, iar convoiul se ispraveste cu capucinii. Dar ntre Dumnezeu si creaturile sale cele mai desavrsite exista o distanta nitelus mai mare dect ntre sfntul parinte si decanul sfntului colegiu al cardinalilor: acest decan poate sa ajunga papa, nsa nici cel mai desavrsit dintre geniile create de Fiinta suprema nu va putea nicicnd sa fie Dumnezeu; ntre el si Dumnezeu se ntinde infinitul. Acest lant, aceasta pretinsa gradatie nu exista nici n lumea vegetala, dupa cum nu exista nici n cea animala; dovada stan faptul ca nenumarate specii de plante si de animale aupierit pur si simplu, n zilele noastre, murexul nu mai exista. Evreilor le era interzis sa mannce grifon si ixion; acestedoua specii au disparut de pe fata pamntului, orice ar spuneBochart despre acest fenomen: atunci, unde e ste lantul? Totusi, nu numai ca am pierdut cteva specii, dar se vede limpede ca putem sa le distrugem noi nsine Leii si rinocerii au nceput sa fie tot mai rari. Nu este ctusi de putin exclus ca au existat rase de oameni pe care astazi nu le mai ntlnim. Dar as vrea ca toate sa fi dainuit, precum albii, negrii, cafrii, pe care natura i-a nzestrat

122 VOLTAIRE cu un sort facut chiar din pielea lor ce le atrna de pntece pna la jumatatea coapselor; ori samoiezii, ale caror femei au un frumos mamelon de culoarea abanosului etc, Nu este oare evident ca exista un vid ntre maimuta si om? Nu ne este oare usor sa ne imaginam un animal cu doua picioare, fara pene, inteligent, desi nu ar sti nici sa vorbeasca si nu ar avea nici chipul nostru, pe care 1-am putea mblnzi, care ar raspunde la semnele noastre si care ne-ar sluji? Iar ntre aceasta noua specie si cea a omului, nu ne-am putea imagina si altele? Afara de om, divinule Platon, tu asezi n cer un ntreg sir de substante celeste; noi astelalti, noi credem n unele dintre aceste substante, ntruct asa ne nvata credinta. Dar, tu, ce motiv ai tu ca sa crezi n ele? Dupa ct se pare, nu ai vorbit cu spiritul lui Socrate, iar Heres, care a nviat n mod special pentru ca sa te nvete secretele lumii de dincolo, nu te-a nvatat nimic n legatura cu aceste substante. Pretinsul lant nu este mai putin ntrerupt n universul sensibil. Haida de, ce gradatie sa fie ntre planetele voastre?! Luna este de patruzeci de ori mai mica dect globul nostru. Pornind de la Luna ntr-o calatorie prin vid, o sa dati de Venus: ea este aproximativ la fel de mare ca Pamntul. De la Venus, va duceti la Mercur. EI se nvrte pe o elipsa care este foarte diferita de cercul pe care l parcurge Venus: Mercur este de douazeci si sapte de ori mai mic dect noi, Soarele de un milion de ori mai mare, iar Marte este de cinci ori mai mic; acesta si termina turul n doi ani, Jupiter, vecinul sau, n doisprezece ani, iar Satura, n treizeci; ct despre Saturn, cea mai ndepartata dintre toate planetele, el nu este la fel de marc ca Jupiter. Unde este pretinsa gradatie? Iar apoi, cum vrei sa existe, n nemarginitele spatii vide, un lant care sa lege totul? Daca chiar exista un lant, atunci

DICTIONAR 123 FILOSOFIC este vorba negresit despre cel descoperit de Newton; el este cel care face sa graviteze toate globurile lumii planetare unelespre celelalte n acest vid imens. O, Platon, tu cel att de admirat! Nu ai povestit dect legende, dar iata ca a venit pe Insula Casiteridelor, unde n epoca ta oamenii umblau goi pusca, un filosof care a nvatatomenirea adevaruri la fel de mari pe ct erau de puerilenascocirile tale. LANTUL EVENIMENTELOR (CHANE DES EVENEMENTS) De multa vreme s-a sustinut ca toate evenimentele se nlantuie unele de altele printr-o fatalitate careia nu i te potimpotrivi: este des tinul, care la Homer i este superior lui Jupiter nsusi. Acest stapn al zeilor si al oamenilor declara n mod limpede ca nu poate sa-1 mpiedice pe Sarpedon, fiulsau, sa moara cnd i va fi su nat ceasul. Sarpedon se nascuse n momentul n care trebuise sa se nasca si nu ar fi pututnicicum sa se nasca n alt m oment; nu putea sa moara nicaieri altundeva dect n fata Troiei; nu putea sa fie nmormntat altundeva dect n Licia; la momentul cuvenit, trupul sau aveasa produca legume care aveau sa se transforme n substantactorva licieni; mostenitorii sai trebuia sa stabileasca o noua ordine n statele sale; aceasta noua ordine avea sa influenteze regatele vecine; din aceasta aveau sa rezulte noi raporturi derazboi si de pace cu vecinii vecinilor Liciei: astfel, din aproape n aproape, destinul ntregului pamnt a depins de moartea lui Sarpedon, care depindea, la rndul ei, de un alt eveniment, care era legat de altele, si tot asa, pna la originea lucrurilor.

124 VOLTAIRE Daca doar unul singur dintre aceste fapte ar fi fost altfel potrivit, ar fi rezultat un alt univers; ori nu era cu putinta ca universul actual sa nu fi existat: asadar i era cu neputinta lui Jupiter sa salveze viata fiului sau, orict ar fi fost el de Jupiter. Acest sistem al necesitatii si al fatalitatii a fost inventat n zilele noastre de Leibniz, dupa cum spune el, sub numele de ratiunea suficienta; nsa el este foarte vechi: nu e de azi de ieri faptul ca nu exista efect fara cauza, si ca adesea cauza cea mai mica produce efectele cele mai mari. Milord Bolingbroke marturiseste ca micile certuri dintre doamna de Marlborough si doamna de Mashan 1-au inspirat n redactarea tratatului particular al reginei Annc cu Ludovic "XIV: acest tratat a contribuit la ncheierea pacii de la Utrecht; aceasta pace de la Utrecht a consolidat domnia lui Filip V pe tronul Spaniei. Filip V a pus capat stapnirii casei de Austria asupra Ncapolelui si Siciliei; printul spaniol care este astazi regele Neapolelui si datoreaza n mod evident regatul lui milady Mashan; si nu ar fi avut acest regat, poate ca nici nu sar fi nascut, daca ducesa de Marlborough s-ar fi aratat mai amabila fata de regina Angliei. Prezenta lui la Neapole depindea de o prostie n plus sau n minus nfaptuita la curtea Londrei. Examinati situatiile n care se gasesc toate popoarele din univers: ele se ntemeiaza pe o nlantuire de fapte care par sa nu se lege de nimic, dar care se leaga de tot. Totul este rotita, scripete, funie sau arc n aceasta uriasa masinarie. La fel stau lucrurile si n lumea fizica. Un vnt care sufla din adncul Africii si din marile australe aduce cu sine un crmpei din atmosfera africana, care astfel cade sub forma de ploaie n vaile Alpilor; aceste ploi ne fecundeaza pamnturile; vntul nostru din nord, la rndul sau, trimite vaporii nostri n tinuturile locuite de negri; noi i facem un bine Guineei si

DICTIONAR 125 FILOSOFIC Guineea ne face, la rndul ei, un bine. Lantul se ntinde de la un capat al universului la celalalt. Dar mi se pare ca se abuzeaza n mod straniu de adevarul acestui principiu. S-a ajuns la concluzia ca nu exista atom, orict de mic ar fi el, a carui miscare sa nu fi influentat rnduirea actuala a ntregii lumi; ca nu exista accident, orict de mic, fie printre oameni, fie printre animale, care sa nu reprezinte o za esentiala n marele lant al destinului. Sa ne ntelegem: orice efect are, evident, cauza sa, care coboara, din cauza n cauza, pna n abisul eternitatii; dar nu orice cauza are un efect al sau, care sa se faca simtit pna la sfrsitul veacurilor. Fiecare eveniment naste un altul, care naste la rndul sau un altul, sunt de acord cu asta; daca trecutul da nastere prezentului, prezentul naste viitorul; orice are un parinte, dar nu orice are ntotdeauna urmasi. Toate acestea seamana foarte bine cu un arbore genealogic: fiecare casa se trage, dupa cum bine stim, din Adam, dar n familie a existat o multime de oameni care au murit fara sa lase urmasi. Exista un arbore genealogic al evenimentelor din aceasta lume. Este un fapt de netagaduit ca locuitorii Galiilor si Spaniei se trag din Gomer, si ca rusii descind din Magog, fratele sau mai mic: ntlnim aceasta genealogie n attea si attea carti voluminoase! Din acest punct de vedere, nu putem nega faptul ca lui Magog i datoram cei saizeci de mii de rusi care se lupta astazi n Pomerania, si cei saizeci de mii de francezi care se ndreapta spre Frankfurt. Dar daca Magog a scuipat la dreapta sau la stnga, aproape de Muntii Caucazului, daca a facut doua sau trei rotogoale n adncul putului, daca a dormit pe partea stnga sau pe partea dreapta, nu pricep cum ar fi putut toate acestea sa influenteze decizia luata de mparateasa Rusiei, Elisabeta, de a trimite o armata n ajutorul mparatesei romanilor, Maria-Tereza. Daca dulaul meu viseaza sau nu n

126 VOLTAIRE timp ce doarme, nu nteleg raportul care poate sa existe ntre aceasta importanta afacere si cele ale Marelui Mogul. Trebuie sa ne gndim ca n natura mai exista si goluri, sica nu toate miscarile se c omunica din aproape n aproape, pna la a face nconjurul lumii. Aruncati n apa un corp de oanume densitate, si veti calcula cu usurinta ca, dupa un timpoarecare, miscarea acestui corp si cea comun icata de el apeise reduc treptat pna cnd nceteaza definitiv; miscarea sepierde si s e reface; asadar, miscarea pe care a produs-o Magog cnd a scuipat ntr-un put nu poate sa fi influentat ceeace se ntmpla astazi n Rusia si n Prusia. Va sa zica, evenimentele din prezent nu sunt copiii tuturor evenimentelor dintrecut; fiecare si are obrsia sa directa; dar mii de obrsii colaterale nu le servesc la nimic, nca o data, orice fiinta are un tata, dar nu orice fiinta are copii: vom spune poate mai multecnd vom vorbi despr e Destin, CHINA (DE LA CHINE) Noi ne ducem n China sa cautam pamnt, ca si cum noin-am avea; stofe, ca si cum near lipsi stofele; o planuita pecare sa o infuzam n apa, ca si cum nu le-am avea s i noi peale noastre acasa. Drept rasplata, vrem sa-i convertim pe chinezi: este o dovada de zel foarte laudabila; dar nu trebuie sa le contestam antichitatea si sa le spunem ca sunt idolatri. La drept vorbind, cum ni s-ar parea, oare, ca un capucin, dupa ce a fost bine primit ntr-un castel al familiei de Montmorency, sa vrea sa-si convinga gazdele ca sunt nobili proaspat facuti, precum secretarii regelui, si sa-i acuze ca sunt idolatri, pentru simplul fapt ca a gasit n acest castel doua sau

DICTIONAR 127 FILOSOFIC trei statui de conetabili, fata de care ei manifestau un mare respect? Celebrul Wolf, profesor de matematica la Universitatea din Halle, a rostit ntr-o zi un discurs foarte frumos, n care elogia fllosofia chineza; a laudat aceasta veche semintie de oameni care difera de noi prin barba, prin ochi, prin nas, prin urechi si prin felul de a rationa; va asigur ca i lauda pe chinezi pentru ca adora un Dumnezeu suprem si pentru ca iubesc virtutea; le aducea astfel un ndreptatit omagiu mparatilor Chinei, acelor kalao, tribunalelor si nvatatilor lor. Reparatia la adresa bonzilor este de o cu totul alta natura. Trebuie stiut faptul ca acest Wolf atragea la Halle n jur de o mie de studenti, apartinnd tuturor natiilor. Mai era, n aceeasi universitate, un profesor de teologie pe nume Lange, care nu atragea pe nimeni; acest om, disperat ca tot ngheata de frig singur n sala sa de curs, a vrut, se ntelege, sa-1 distruga pe profesorul de matematica; asa ca nu a ntrziat, potrivit obiceiului semenilor sai, sa-1 acuze ca nu crede n Dumnezeu. Ctiva scriitori din Europa, care nu fusesera niciodata n China, sustinusera ca guvernul de la Pekin era ateu. Wolf i laudase pe filosofii din Pekin, asadar, Wolf era ateu; invidia si ura nu fac niciodata silogisme mai bine ticluite. Acest argument al lui Lange, sustinut de o cabala si de un protector, a fost considerat concludent de catre regele tarii, care i-a trimis matematicianului o dilema n toata regula: aceasta dilema consta n a alege ntre a parasi Halle n douazeci si patru de orc si a fi spnzurat. Si cum Wolf avea o judecata foarte sanatoasa, nu a sovait sa plece; retragerea sa 1-a lipsit pe rege de doua sau trei sute de mii de scuzi pe an, pe care filosoful i aducea n regat prin afluenta discipolilor sai. Acest exemplu trebuie sa-i faca pe suverani sa nteleaga ca nu este bine sa asculte ntotdeauna calomnia si sa sacrifice un

128 VOLTAIRE om mare, din pricina furiei unui prost. Sa ne ntoarcem la China, Cum de ne ncumetam noi, noi astilalti, tocmai din capatul Occidentului, sa purtam dispute nversunate si nsotite de potop de insulte, pentru a sti daca au fost sau nu paisprezece printi nainte de Fo-Hi, mparat al Chinei, si daca acest FoHi a trait cu trei mii sau cu doua mii noua sute de ani nainte de era noastra vulgara? Tare-as vrea ca doi irlandezi sa nceapa sa se certe la Dublin pentru a afla cine a fost, n secolul al doisprezecelea, proprietarul pamnturilor pe care le ocup eu astazi; nu este oare limpede ca ar trebui, n acest caz, sa ia legatura cu mine, care tin arhivele n minile mele? La fel stau lucrurile, dupa parerea mea, si n ceea ce-i priveste pe primii mparati ai Chinei: trebuie sa avem ncredere n tribunalele din aceasta tara. N-aveti dect sa va certati ct oti pofti asupra celor paisprezece printi care au domnit nainte de Fo-Hi, strasnica voastra disputa nu va reusi sa faca altceva dect sa demonstreze ca n acea epoca populatia Chinei era foarte numeroasa si ca era ocrmuita de legi. Va ntreb, acum, daca o natie constituita, care arc legi si printi, nu presupune si o antichitate prodigioasa. Gnditi-va numai ct timp trebuie pentru ca, printr-un extraordinar concurs de mprejurari, sa se gaseasca fier n mine, ca acesta sa fie apoi folosit n agricultura, pentru ca sa fie inventate suveica si toate celelalte mestesuguri. Cei carora le place joaca pe hrtie au nascocit dintr-un condei un calcul amuzant. Iezuitul Petau, printr-o frumoasa estimare, i atribuie pamntului, la doua sute optzeci si cinci de ani dupa potop, de o suta de ori mai multi locuitori dect ndraznim sa presupunem ca are n prezent. Indivizi precum Comberland si Whiston au facut niste calcule la fel de comice; acesti oameni de treaba n-aveau dect sa consulte registrele coloniilor noastre din America si ar fi fost foarte mirati:

DICTIONAR 129 FILOSOFIC ar fi aflat astfel ct de putin se nmulteste neamul omenesc, si ca, adesea, mai curnd scade, n loc sa sporeasca. Sa-i lasam, asadar, noi care suntem de-abia de ieri, noi care descindem din celti, noi care tocmai ne-am defrisat padurile din tinuturile noastre salbatice, sa-i lasam pe chinezi si pe indieni sa se bucure n pace de clima lor placuta si de antichitatea lor. Sa ncetam mai ales sa-i numim idolatri pe mparatul Chinei si pe guvernatorul din Dekkan. Nu trebuie, nsa, sa ne transformam n niste admiratori ai meritelor chinezilor: constitutia imperiului lor este, ntr-adevar, cea mai buna care exista n lume, singura ntemeiata n ntregime pe autoritatea tatalui (fapt ce nu-i mpiedica pe mandarini sa k mai traga cte una copiilor cu batul); singura n care guvernatorul unei provincii poate fi pedepsit, atunci cnd, iesind dintr-o functie, nu este aclamat de popor; singura care a instituit premii pentru virtute, n timp ce oriunde altundeva legile se limiteaza sa pedepseasca crima; singura care a reusit sa-i convinga pe nvingatorii sai sa-i adopte legile, n vreme ce noi suntem nca supusi obiceiurilor burgunzilor, francilor si gotilor, care ne-au mblnzit. Dar trebuie sa recunoastem ca poporul de rnd, guvernat de bonzi, este la fel de smecher ca al nostru; ca produsele care se vnd strainilor sunt mai scumpe, practica ce se aplica, de altminteri, si la noi; ca n materie de stiinte chinezii se afla acolo unde eram si noi acum doua sute de ani; ca au la fel ca noi mii de prejudecati ridicole; ca, n sfrsit, cred n talismane, n astrologia judiciara, asa cum am crezut si noi multa vreme. Sa mai adaugam ca au fost uimiti de termometrul nostru, de felul nostru de a pune lichiorurile la gheata cu salpetru si de toate experimentele lui Torricelli si ale lui Otto de Guericke, la fel cum am fost si noi cnd am vazut pentru prima oara aceste jocuri ale fizicii; sa mai amintim si ca medicii lor nu vindeca bolile mortale mai mult dect ai nostri si ca doar

130 VOLTAIRE natura vindeca n China bolile marunte, la fel ca si la noi; dar toate astea nu i-au mpiedicat pe chinezii de acum patru miide ani, ntr-o vreme n ca re noi nici nu stiam sa citim, sa stie toate lucrurile acelea neaparat trebuincioase, cu care noi nelaudam azi. Religia nvatatilor este, si repet acest lucru, admirabila. Ea alunga orice superstitie, toate legendele absurde, toate dogmele care sunt o insulta la adresa ratiunii si a naturii, si carora bonzii le dau mii de sensuri diferite, ntruct ele nu au nici un sens. De peste patruzeci de secole, cultul cel mai simplu li s-a parut cel mai bun. Ei sunt ceea ce consideram noica au fost Seth, Enoh si Noe; ei se multumesc sa se nchine unui Dumnezeu mpreuna cu toti nteleptii lumii, n vreme ce n Europa suntem nca mpartiti ntre Toma si Bonaventura, ntre Calvin si Luther, ntre Jansenius si Molina. CRESTINISM (CHR1STIANISME) Cercetari istorice asupra crestinismului Mai multi istorici si-au manifestat surpriza de a nu fi gasit la istoricul Josefus nici o mentiune legata de lisus Hristos; ntruct toti savantii adevarati sunt astazi de acord ca micul pasaj din Istoria sa, care face trimitere la Hristos, a fost interpolat \ Tatal lui Flavius Josefus trebuie sa fi fost, totusi, unul 1) Printr-una din acele fraude pe care le numim pioase, crestinii au falsificat la modul grosolan un pasaj din Josefus. Ei i atribuie acestui evreu, att de ndaratnic n religia sa, patru rnduri inserate n chip ridicol; iar la sfrsitul acestui fragment el adauga: El era Hristos. Cum axa? pai daca Josefus ar

DICTIONAR 131 FILOSOFIC dintre acei martori care au asistat la toate minunile lui lisus. Josefus apartinea clasei sacerdotale, si era ruda cu regina Mariamna, sotia lui Irod; el intra n cele mai marunte detalii referitoare la actiunile acestui print; totusi nu pomeneste un cuvnt nici despre viata si nici despre moartea lui lisus; acest istoric care nu ascunde nici una din cruzimile lui Irod nu vorbeste despre masacrarea tuturor copiilor, poruncita de el, si n consecinta despre vestea care i-ar fi parvenit, anume ca se nascuse un nou rege al evreilor. Calendarul grec nregistreaza paisprezece mii de copii macelariti cu acest prilej. Este, negresit, dintre toate faptele savrsite de toti tiranii, cea mai nfioratoare. Nu exista un alt asemenea exemplu n istoria ntregii lumi. Totusi, cel mai bun scriitor pe care 1-au avut vreodata evreii, singurul stimat de romani si de greci, nu face nici o referire la acest eveniment pe ct de neobisnuit, pe att de nspaimntator. Nu pomeneste nimic despre steaua cea noua care aparuse n Orient dupa nasterea Mntuitorului; fenomen extrem de important care n-ar fi putut sa treaca neobservat de catre un istoric att de luminat cum era Josefus. El pastreaza, deopotriva, tacerea si n ceea ce priveste ntunericul care ar fi acoperit ntregul pamnt, ziua n amiaza mare, pret de trei ceasuri, la moartea Mntuitorului; de asemenea, n ceea ce fi auzit vorbindu-se despre attea evenimente care uimesc natura, s-ar fi marginit el oare la numai patru rnduri n aceasta istorie a neamului sau? Cum vine asta? acest evreu nversunat sa fi zis oare: lisus era Hrxtox? Bine, dar daca l-ai fi crezut ntradevar ca este Hristos, ai fi tu nsuti crestin. Ce absurditate sa-l faci pe Josefus sa vorbeasca precum un crestin! Cum de se mai gasesc nca teologi att de imbecili sau att de obraznici nct sa ncerce sa justifice aceasta impostura a primilor crestini, recunoscuti drept plasmuitori de imposturi de o suta de ori mai mari?! (Nota lui Voltaire.)

132 VOLTAIRE priveste numarul nsemnat de morminte care s-au deschis n acele clipe; tacere si n ceea ce priveste multimea celor drepti care au nviat. Savantii nu nceteaza sa-si marturiseasca surpriza, constatnd ca nici un istoric roman nu a vorbit despre aceste minuni, ntmplate sub domnia mparatului Tiberiu, sub ochii unui guvernator roman, si ai unei garnizoane romane, care ar fi trebuit sa le trimita mparatului si senatului o descriere amanuntita a celui mai miraculos eveniment despre care auzisera oamenii vorbindu-se vreodata. Roma nsasi trebuie sa se fi cufundat pret de trei ore n acea bezna deasa; aceasta minune trebuie sa fi fost nregistrata n cronicile Romei si n cele ale tuturor celorlalte natii. Dumnezeu n-a vrut ca aceste lucruri divine sa fie scrise de mini de profan. Aceiasi savanti gasesc, de asemenea, unele nepotriviri n istoria Evangheliilor. Ei remarca faptul ca n sfntul Matei, lisus Hristos le spune scribilor si fariseilor ca tot sngele nevinovat care a fost varsat pe pamnt trebuie sa se ntoarca asupra lor, ncepnd cu sngele lui Abel cel drept, pna la Zaharia, fiul lui Barac, pe care ei 1-au ucis ntre templu si altar. Nu exista, spun ei, n istoria evreilor, nici un Zaharia care sa fi fost ucis n templu nainte de venirea lui Mesia, nici n timpul lui; dar n istoria asediului Ierusalimului,scrisa de Josefus, ntlnim un Zaharia, fiu al lui Barac, ucis n mijlocul templului de catre factiunea zelotilor. E la capitolul XIX din cartea IV. Din toate acestea, ei presupun ca Evanghelia dupa sfntul Matei a fost scrisa dupa cucerirea Ierusalimului de catre Titus. Dar toate ndoielile si toate obiectiile de acest soi dispar numaidect, daca se tine seama de diferenta infinita care trebuie sa existe ntre cartile de inspiratie divina si cartile oamenilor. Dumnezeu a vrut sa-si nvaluie nasterea, viata si moartea ntr-un nor pe ct de respectabil, pe att de ntunecat. Caile sale sunt n tot si n toate diferite de ale noastre.

DICTIONAR 133 FILOSOFIC Savantii par sa aiba nedumeriri si n ceea ce priveste diferenta dintre cele doua genealogii ale lui lisus Hristos. Sfntul Matei l da drept tata lui losif pe lacob; lui lacob, pe Matan; lui Matan, pe Eleazar. Sfntul Luca, dimpotriva, spune ca losif era fiul lui Eli; Eli, al lui Matat; Matat, al lui Levi; Levi, al lui Melhi etc. Ei nu vor sa puna de acord cei cincizeci si sase de stramosi pe care Luca i atribuie lui lisus, ncepnd cu Avraam, cu cei patruzeci si doi de stramosi diferiti pe care Matei i atribuie ncepnd cu acelasi Avraam, Si sunt zapaciti de faptul ca Matei, vorbind de patruzeci si doua de generatii, nu mentioneaza dect patruzeci si una. Mai au obiectii si n legatura cu faptul ca lisus nu este fiul lui losif, ci al Mariei. Ei ridica, de asemenea, unele ndoieli asupra miracolelor nfaptuite de Mntuitorul nostru, citndu-i pe sfntul Augustin, pe sfntul Ilarie si pe multi altii, care au dat povestirii acestor miracole un sens mistic, un sens alegoric: ca n cazul smochinului usca pentru ca nu avea smochine, cnd nu era anotimpul smochinelor; al demonilor trimisi n trupurile unor porci, ntr-un tinut unde nu se cresteau porci; al apei preschimbate n vin la sfrsitul unei mese, cnd mesenii erau deja ametiti. Dar toate aceste critici ale savantilor sunt reduse la tacere de credinta, care nu devine astfel dect mai pura. Scopul acestui articol este doar acela de a urma firul istoriei, si de a da o idee precisa n privinta unor fapte pe care nimeni nu le contesta. Mai nti de toate, lisus s-a nascut sub legea mozaica, a fost circumcis potrivit acestei legi, i-a ndeplinit toate preceptele, a participat la toate sarbatorile ei, si nu a predicat dect morala; nu a dezvaluit misterul venirii sale pe lume; nu le-a spus niciodata evreilor ca se nascuse dintr-o fecioara; a primit binecuvntarea lui loan n apa Iordanului, ceremonie la care se supuneau multi evrei, dar nu a botezat niciodata pe nimeni; n-a vorbit despre cele sapte taine si nu a instituit vreo ierarhie

134 VOLTAIRE ecleziastica n timpul vietii sale. Le-a ascuns contemporanilor sai ca era fiul lui Dumnezeu, zamislit mai nainte de toti vecii, consubstantial cu Dumnezeu si ca Sfntul Duh purcede din Tatal si Fiul. Nu a afirmat ca persoana sa ar fi compusa din doua naturi si din doua vointe; a vrut ca aceste mari mistere sa le fie vestite oamenilor pe firul timpului, de catre aceia care vor fi luminati de lumina Sfntului Duh. Atta vreme ct a trait, nu s-a ndepartat prin nimic de legea stramosilor sai; nu s-a aratat oamenilor dect ca un drept pe placul lui Dumnezeu, persecutat de cei care l invidiau si condamnat la moarte de catre judecatori attati mpotriva lui. A vrut ca sfnta sa Biserica, ntemeiata de el, sa se ocupe de toate celelalte. Josefus, n capitolul XII din Istoria sa, vorbeste despre o secta a evreilor rigoristi, recent nfiintata de catre unul numit Iuda galilcanul. Ei dispretuiesc, spune el, relele de pe pamnt; nving suferintele prin statornicia lor; prefera moartea, vietii, atunci cnd este vorba despre ceva ce tine de onoare. Au suferit de pe urma fierului si a focului, si au preferat sa li se zdrobeasca oasele mai curnd dect sa rosteasca cel mai mic cuvnt mpotriva legiuitorului lor sau sa mannce soiuri de carne interzisa." Se parc ca acest portret li se potriveste mai degraba iudaistilor dect esenienilor. Iata ce spune Josefus: Iuda a fost creatorul unei noi secte, complet diferita de celelalte trei, adica de saduchei, farisei si esenieni." El continua si afirma: Sunt evrei de neam; traiesc uniti ntre ei si considera voluptatea drept un viciu." Sensul firesc al acestei fraze demonstreaza ca autorul se refera Ia iudaiti. In orice caz, iudaitii au fost cunoscuti nainte ca discipolii lui Hristos sa nceapa sa fie o grupare larg raspndita n lume. Tamaduitorii erau o comunitate diferita de esenieni si de iudaiti; semanau cu gimnosofistii din India si cu brahmanii.

DICTIONAR 135 FILOSOFIC Datorita unui elan de iubire cereasca, spune Filon, sunt cuprinsi de un entuziasm asemanator celui al bacantelor si coribantilor, si care i transpune n acea stare de contemplatie la care aspira. Aceasta secta s-a nascut n Alexandria, care era toata ntesata de evrei, si a avut o mare raspndire n Egipt." Discipolii lui loan Botezatorul s-au raspndit si ei putin n Egipt, dar mai ales n Siria si n Arabia; mai erau, de asemenea, si n Asia Mica. n Faptele Apostolilor (cap. XIX) se spune ca Pavel a ntlnit mai multi n Efes; si le-a zis: Ati primit Duhul Sfnt?' Ei i-au raspuns: Nici macar n-am auzit vorbindu-se despre Duhul Sfnt." EI le-a spus: Atunci ce botez ati primit?" Iar ei i-au raspuns: Botezul lui loan." Existau, n primii ani de dupa moartea lui lisus, sapte societati sau secte diferite n rndul evreilor: fariseii, saducheii, esenienii, iudaitii, tamaduitorii, discipolii lui loan si discipolii lui Hristos, a caror mica turma era calauzita de Dumnezeu pe necunoscutele carari ale ntelepciunii omenesti. Acela care a contribuit cel mai mult si mai mult la ntarirea acestei comunitati care abia se nascuse a fost Pavel, acelasi care o persecutase cu cea mai mare cruzime. S-a nascut la Tarsis n Cilicia si a fost crescut de faimosul carturar fariseu Gamaliei, discipol al lui Hillcl. Evreii pretind ca s-a despartit de Gamaliei, ntruct acesta a refuzat sa i-o dea pe fiica sa n casatorie. Se regasesc unele marturii ale acestei anecdote n continuarea Faptelor sfintei Tecla. Aceste fapte relateaza ca avea fruntea nalta, capul plesuv, sprncenele mpreunate, nasul coroiat, picioarele strmbe si ca era mic si bondoc de statura. Lucian, n Dialogul lui Fihpatris, i face un portret destul de asemanator celui de mai sus. Nu este ctusi de putin sigur faptul ca ar fi fost cetatean roman, ntruct n epoca aceea nu se acorda acest titlu nici unui evreu; ei fusesera alungati din Roma de catre Tiberiu, iar Tarsis n-a devenit colonie romana dect o suta de ani mai trziu, sub

136 VOLTAIRE Caracalla, dupa cum observa Cellarius n a lucrarea sa Geografia, cartea IU, si Grotius n Comentarii asupra Faptelor. n Antiohia, credinciosii au primit numele de crestini, n jurul anului 60 al erei noastre vulgare; dar au fost cunoscuti n Imperiul Roman, asa cum vom vedea n cele ce urmeaza, sub alte nume. Odinioara nu se distingeau dect prin numele de frati, de sfinti si de credinciosi. Dumnezeu, care coborse pe pamnt pentru a fi un exemplu de umilinta si de saracie, dadea astfel Bisericii sale nceputurile cele mai firave si o ndrepta spre aceeasi stare de umilinta u care voise el nsusi sa se nasca. Cei dinti credinciosi au fost, fara exceptie, oameni umili: cu totii munceau cu minile. Apostolul Pavel marturiseste ca si cstiga existenta construind corturi. Sfntul Petru a nviat-o pe croitoreasa Dorcas, care facea hainele fratilor. Adunarea credinciosilor se tinea la Joppe, n casa unui tabacar numit Simon, asa cum se vede n capitolul IX din Faptele Apostolilor. Credinciosii s-au raspndit n secret n Grecia, iar unii dintre ei au mers de acolo la Roma, amestecndu-se printre evreii carora romanii le permiteau sa aiba o sinagoga. La nceput nu s-au separat de evrei; au continuat sa practice circumcizia si, asa cum am mai aratat deja, primii cincisprezece episcopi ai Ierusalimului au fost cu totii circumcisi. Cnd apostolul Pavel 1-a luat cu el pe Timotei, care era nascut dintr-un tata pagn, 1-a circumcis el nsusi n micul oras Listru. Insa Titus, un alt discipol de-al sau, n-a vrut sa se supuna circumciziei. Fratii discipoli ai lui lisus au ramas uniti cu evreii, pna cnd Pave s-a aflat n centrul unei persecutii la Ierusalim, ntruct adusese straini n templu. Era acuzat de evrei ca voia sa distruga legea mozaica prin lisus Hristos. Pentru a se spala de aceasta acuzatie, apostolul lacov i-a propus apostolului Pavel sa-si rada parul de pe cap si sa mearga sa se purifice n templu mpreuna cu alti patru evrei

DICTIONAR 137 FILOSOFIC care facusera legamntul de a se rade: ,,Ia-i cu tine, i spune lacov (cap. XXI., Faptele Apostolilor); purifica-te alaturi de ei si fie ca ntreaga lume sa stie ca tot ceea ce se spune despre tine nu este adevarat si ca vei continua sa pastrezi legea lui Moi se." Astfel, Pavel, care la nceput fusese un aprig persecutor al comunitatii ntemeiate de lisus, Pavel, care din acel moment a vrut sa conduca aceasta comunitate care tocmai se nastea, Pavel, crestinul, Pavel iudeul, pentru ca lumea sa stie ca este o calomnie sa spuna despre el ca este crestin, a facut ceva ce astazi trece drept o crima abominabila, o crima pedepsita cu focul n Spania, n Portugalia si n Italia; si face asta la insistentele apostolului lacov; si o face dupa ce a primit Duhul Sfnt, adica dupa ce a fost nvatat de Dumnezeu nsusi ca trebuie sa renunte la toate aceste ritualuri iudaice, lasate odinioara de Dumnezeu nsusi. Pavel a continuat sa fie acuzat de impietate si de erezie, iar procesul de incriminare a sa a durat mult timp; dar se poate lesne constata, chiar din acuzatiile care i s-au adresat, ca el venise la Ierusalim pentru a se supune ritualurilor iudaice. Iata propriile lui cuvinte spuse lui Festus (cap, XXV din Fapte}: ,,N-am pacatuit nici fata de legea iudaica, nici fata de templu." Apostolii l vesteau lumii pe lisus Hristos ca fiind evreu, cu respect fata de legea evreiasca, trimis de Dumnezeu pentru ca ea sa fie respectata. Circumcizia este utila, spune apostolul Pavel (cap. II, Epistola catre romani}, daca vrei sa respecti legea, dar daca vrei sa nclci legea, atunci circumcizia devine preput. Daca unul netaiat mprejur respecta, totusi, legea, atunci el va fi ca si circumcis. Adevaratul evreu este acela care este evreu n cugetul sau."

138 VOLTAIRE Cnd acest apostol vorbeste despre lisus Hristos n Epistolele sale, el nu dezvaluie misterul inefabil al consubstantialitatii cu Dumnezeu. Suntem mntuiti prin el, spune el (cap.V, Epistola catre romani), de mnia lui Dumnezeu. Darul lui Dumnezeu s-a raspndit asupra noastra prin harul dat unui singur om, care este lisus Hristos... Moartea a domnit prin pacatul unui singur om; cei drepti vor domni n viata printr-un singur om, care este lisus Hristos." Si n capitolul VIE: Noi, mostenitorii lui Dumnezeu si mpreuna mostenitori cu lisus Hristos." Si n capitolul XVI; Singurului preanteleptului Dumnezeu, marire si slava prin lisus Hristos... Voi sunteti ai lui lisus Hristos, iar lisus Hristos este al lui Dumnezeu." (7 Catre corintleni, cap. HI.) Si (7 Catre corintiem, cap. XV, V. 27): Toate i sunt supuse lui, negresit afara de Dumnezeu, care le-a supus pe toate." Au existat unele dificultati n a explica pasajul din Epistola catre filipieni: Nu faceti nimic din glorie desarta; cu smerenie socotiti-i pe ceilati ca fiindu-va superiori; aveti aceleasi sentimente pe care le avea si lisus Hristos, care, avnd chipul lui Dumnezeu, n-a socotit ca se poate egala cu Dumnezeu." Acest pasaj pare bine aprofundat si deslusit pe deplin ntr-o scrisoare care ne-a ramas de la bisericile din Viena si din Lyon, scrisa n anul 117 si care este un pretios monument al antichitatii. Se lauda n aceasta scrisoare modestia ctorva credinciosi: Nu au vrut, spune scrisoarea, sa-si ia marele titlu de martiri (pentru unele suferinte ndurate), urmnd pilda lui lisus Hristos care, fiind dupa chipul lui Dumnezeu, nu a socotit ca are calitatea de a fi ega cu Dumnezeu." Origcne spune, de asemenea, n ale sale Comentarii asupra lui Joan: maretia lui lisus s-a dezvaluit si mai stralucitoare atunci cnd s-a umilit dect daca s-ar fi socotit egal cu Dumnezeu", ntr-adevar, o explicatie contrara ar fi n mod vadit o absurditate. Ce ar

DICTIONAR 139 FILOSOFIC putea sa nsemne: Socotiti-i pe ceilalti superiori voua nsiva; faceti precum lisus care n-a socotit ca este o pradaciune, o uzurpare, sa fie egal cu Dumnezeu?' Ar fi nsemnat o contradictie evidenta, ar fi nsemnat sa dea un exemplu de marire pentru un exemplu de modestie; ar fi nsemnat sa pacatuiesti mpotriva bunului-simt. ntelepciunea apostolilor punea astfel temelia Bisericii ce tocmai se nastea. Aceasta ntelepciune n-a fost alterata de nentelegerile care au aparut ntre apostolii Petru, lacov si loan, de o parte, si Pavel de cealalta parte. Aceasta disputa s-a iscat la Antiohia. Apostolul Petru, altfel spus Cephas sau Simon pescarul, mnca alaturi de pagnii convertiti, si nu respecta alaturi de ci ceremoniile legii, nici nu se sinchisea de diferitele soiuri de carne; el, Barnaba si alti discipoli mncau carne, indiferent ca era porc, came de animal strangulat, animale cu copita despicata si care nu rumega; dar, dupa ce au sosit mai multi evrei crestini, sfntul Petru a trecut la abstinenta, evitnd sa mannce carnuri interzise, si respectnd ceremoniile legii mozaice. Aceasta actiune parea foarte prudenta; nu voia sa-i scandalizeze pe evreii crestini, tovarasii sai; dar sfntul Pavel s-a ridicat mpotriva lui destul de dur. ,,M-am mpotrivit lui, spune el, fatis, caci era demn de a fi blamat" (Epistola catre Galateni, cap. H). Aceasta cearta pare cu att mai neobisnuita venind din partea sfntului Pavel, ntruct, fiind el nsusi mai nti persecutor, ar fi trebuit sa se arate mai moderat, si, de asemenea, ntruct el nsusi se dusese sa faca sacrificii n templul din Ierusalim, si taiase mprejur discipolul, pe Timotei, si savrsise acele ritualuri evreiesti, pe care i le reprosa lui Cephas. Sfntul Ieronim pretinde ca aceasta cearta ntre Pavel si Cephas era numai de ochii lumii. El spune n ntia sa Omilie, tomul ni, ca au procedat ca doi avocati care se ncing si

140 VOLTAIRE se nteapa reciproc la barou, doar pentru a se bucura de mai multa autoritate n fata clientilor lor; el spune ca Petru Cephas, fiind sortit sa le predice evreilor, iar Pavel, pagnilor, s-au prefacut numai ca se cearta, Pavel, pentru a-i cstiga pe pagni, iar Petru, pentru a-i cstiga pe evrei. Dar sfntul Augustin nu mpartaseste ctusi de putin aceasta parere: Sunt mhnit, spune el n Epistola catre Ieronim, ca un om att de mare se face patronul unei minciuni, patronum mendacii." Altminteri, daca Petru era destinat evreilor iudaisti, iar Pavel strainilor, este foarte probabil ca Petru nu s-a dus niciodata la Roma. Faptele Apostolilor nu mentioneaza nimic n legatura cu vreo calatorie a lui Petru n Italia. Oricum, abia n jurul anului 60 al erei noastre au nceput crestinii sa se desparta de comunitatea evreiasca, fapt care le-a atras attea certuri si attea persecutii venite din partea sinagogilor raspndite n Roma, n Grecia, n Egipt si n Asia. Au fost acuzati de impietate si de ateism de catre fratii lor evrei, care i excomunicau n sinagogile lor de cte trei ori n zilele de sabat. Dar Dumnezeu i-a sustinut necontenit n mijlocul persecutiilor. Treptat, s-au format mai multe biserici, iar despartirea dintre evrei si crestini s-a ncheiat nainte de sfrsitul primului secol; guvernarea romana ignora aceasta despartire. Nici senatul Romei, nici mparatii nu interveneau n aceste certuri ale unei mici comunitati pe care Dumnezeu o condusese pna atunci ferita de ochii lumii si pe care o crestea ncet-ncet, n salturi insesizabile. Trebuie sa stim n ce situatie se gasea atunci religia imperiului roman. Misterele si expiatiunile se practicau aproape pe tot cuprinsul lui. mparatii, ce-i drept, oamenii de vaza si filosofii nu credeau ctusi de putin n aceste mistere; nsa poporul, care n materie de religie face legea celor mari, le-a

DICTIONAR 141 FILOSOFIC impus necesitatea de a se conforma, cel putin n aparenta, cultului sau. Pentru a-1 tine n lanturi, trebuie sa te prefaci caporti aceleasi lanturi ca si el. Cicero nsusi a fost initiat n misterele de la Eleusis. Recunoasterea unui Dumnezeu unic era principala dogma anuntata n timpul acestor sarbatori misterioase si magnifice. Trebuie sa marturisim ca rugaciunile siimnurile care ne-au ramas d e la aceste mistere reprezinta aspectu ce] mai pios si mai admirabil a] pagnismului. Crestinilor, care adorau si ei un singur Dumnezeu, le-a fostastfel mult mai lesn e sa converteasca un mare numar de pagni. Ctiva filosofi din secta lui Platon au devenit crestini. Iata de ce Parintii Bisericii din primele trei secole au fost cutotii platonicie ni. Zelul nemasurat al unora nu a daunat adevarurilor fundamentale. I s-a reprosat sfntului Iustin, unul dintre primii Parinti, de a fi spus, n Comentariu asupra lui Isaia, ca sfintii se vor bucura, ntr-o domnie de o mie de ani pe pamnt, detoate bunatatile. I s-a luat n nume de rau faptul ca a spus, nApologia crestinismului, ca Dumnezeu, dupa ce a c reat pamntul, 1-a lasat n grija ngerilor, care, ndragostindu-se defemei, le-au facut copii, care sunt demonii. Lactantiu si alti Parinti au fost condamnati, pentru ca s-auncrezut n oracolele si bilelor. Lactantiu pretindea ca sibilaEritreea compusese aceste patru versuri n l imba greaca, acaror explicatie literala o aratam mai jos: Cu cinci pini si doi pesti El va hrani cinci mii de oameni n desert; Si, strngnd bucatelele care vor ramne, Va umple cu ele douasprezece cosuri. Li s-a reprosat, de asemenea, primilor crestini ca au 3uat n serios cteva acrostihuri ale unei vechi sibile, care ncepeau

142 VOLTAIRE toate, n ordine, cu literele initiale ale numelui lui lisus Hristos. Li s-a reprosat ca au inventat existenta unor scrisori ale lui lisus Hristos catre regele din Edesa, ntr-o epoca n care nu exista nici un rege al Edesei; de asemenea, de a fi nascocit niste scrisori ale Mariei, niste scrisori adresate de Seneca lui Pavel, scrisori si fapte ale lui Pilat, false evanghelii, false miracole si o mie de alte imposturi. Avem nca povestea sau Evanghelia nasterii si a casatoriei Fecioarei Maria, n care se spune ca a fost dusa Ia templu, la vrsta de trei ani, si ca a urcat treptele singura. Se spune n continuare ca din cer a cobort un porumbel pentru a vesti ca losif era cel care trebuia sa o ia n casatorie pe Maria. Avem protoevanghelia lui lacob, frate cu lisus din prima casatorie a lui losif. Se spune acolo ca dupa ce Maria a ramas grea n absenta barbatului ei, si cnd sotul ei s-a plns de aceasta, preotii Ic-au dat amndurora sa bea din apa geloziei, si ca amndoi au fost declarati nevinovati. Avem Evanghelia copilariei, atribuita sfntului Toma. Potrivit acestei Evanghelii, lisus, la vrsta de cinci ani, se juca alaturi de copiii de vrsta lui, framntnd argila si modelnd din ea mici pasari; a fost mustrat si atunci le-a dat viata pasarilor care si-au luat zborul. Alta data, dupa ce a fost batut de un copil, i-a atras acestuia moartea pe loc. Mai avem n limba araba o alta Evanghelie a copilariei care este nsa ceva mai serioasa. Avem o Evanghelie a lui Nicodim. Aceasta pare sa merite o mai mare atentie, ntruct regasim aici numele acelora care 1-au acuzat pe lisus naintea lui Pilat; erau personajele de vaza ale sinagogii: Ana, Caiafa, Sumas, Datam, Gamaliei, Iuda, Naftalim. Exista n aceasta poveste lucruri care se potrivesc destul de mult cu Evangheliile traditionale si altele pe care nu le ntlnim nicaieri n alta parte. Se poate citi aici ca femeia

DICTIONAR 143 FILOSOFIC vindecata de scurgerea de snge se numea Veronica. Vedemtot ce a facut lisus cnd a cobort n infern. Avem apoi cele doua scrisori despre care se presupune caPliat i le-ar fi scris l ui Tiberiu, relatndu-i patimile Iui Isus; dar latina incorecta n care au fost scrise le dovedeste clar falsitatea. S-a mers att de departe cu acest asa-zis zel nct s-a spusca exista chiar mai multe scrisori ale lui lisus Hristos. S-a pastrat scrisoarea despre care se pretinde ca i-ar fi scris-o luiAbgar, rege n Ed esa; dar la acea vreme nu mai era nici un rege n Edesa. S-au contrafacut cincizeci de Evanghelii care au fost apoideclarate apocrife. Sfn tul Luca ne informeaza el nsusi ca multe persoane compusesera astfel de scrieri. S-a crezut caexista una numita Eva nghelia vesnica, potrivit afirmatiilor care se afla scrise n Apocalipsa, cap. XIV: Am vazut unnger care zbura n mijlocul ce rurilor si care tinea Evangheliavesnica." Cordelierii, abuznd de aceste vorbe, au compus, nsecolul XIII, o Evanghelie vesnica prin care domnia DuhuluiSfnt trebuia sa fie nlocuita cu aceea a lui lisus Hristos; dar n primele secole ale Bisericii nu a aparut nici o carte sub acest titlu, S-a presupus apoi ca ar exista unele scrisori ale Fecioarei, adresate sfntului Ignatiu martirul, locuitorilor dfn Mesina si altor persoane. Abdias, care a trait imediat dupa apostoli, a scris povestea lor, n care a introdus niste legende att de absurde nct aceste istorioare au fost, cu timpul, n ntregime discreditate; dar nainte de asta au fost larg raspndite. Abdias este acela care relateaza lupta sfntului Petru cu Simon magicianul. Se gasea, ntr-adevar, la Roma un mester foarte priceput, Simon pe numele lui, care nu numai ca facea fel si fel de obiecte sa pluteasca deasupra teatrelor, cum se procedeaza si n zilele

144 VOLTAIRE noastre, dar a nnoit el nsusi minunea atribuita lui Dedal. Si-a confectionat aripi, a zburat si a cazut aidoma lui Icar; Pliniu si Suetoniu relateaza acest fapt. Abdias, care se afla n Asia, si care scria n ebraica, pretinde ca sfntul Petru si Simon s-au ntlnit la Roma sub domnia lui Nero. S-a ntmplat atunci ca un tnar, ruda apropiata a mparatului, sa moara; toata curtea 1-a rugat pe Simon sa-1 readuca la viata. Sfntul Petru, la rndul lui, s-a prezentat si el sa realizeze aceasta operatie. Simon s-a folosit de toate regulile artei sale; parea ca reuseste, mortul si-a miscat usor capul. Nu este de-ajuns, a strigat sfntul Petru, trebuie ca mortul sa vorbeasca; Simon sa se ndeparteze de pat si vom vedea atunci daca tnarul este n viata." Simon s-a ndepartat si mortul nu s-a mai miscat, iar Petru 1-a readus la viata cu un singur cuvnt. Simon s-a dus sa se plnga la mparat ca un nenorocit de galilean s-a apucat sa nfaptuiasca minuni mai mari dect ale lui. Petru s-a prezentat mpreuna cu Simon si ramnea acum sa se hotarasca cine era mai iscusit n arta sa. ,,Spune-mi la ce ma gndesc, i-a strigat Simon lui Petru. As vrea mai nti, a raspuns Petru, ca mparatul sa-mi dea o pine de orz, si vei vedea apoi daca stiu ce-i n sufletul tau." Si i s-a dat o pine. Simon face numaidect sa apara doi dulai mari care se si reped la Petru sa-1 devoreze. Dar el le arunca pinea; si n timp ce ei o mannca: Ei bine! spune el, stiam sau nu stiam la ce te gndeai? voiai ca dulaii tai sa ma devoreze." Dupa aceasta prima sedinta li s-a propus lui Simon si lui Petru sa se ntreaca n arta zborului, si va fi declarat cstigator acela care se va ridica cel mai sus n aer. Simon a nceput, sfntul Petru a facut semnul crucii si Simon si-a rupt picioarele. Aceasta istorioara reproducea o poveste pe care o gasim n Sepher oldos Jeschut, unde se spune ca lisus nsusi a zburat si ca Iuda, care a vrut sa-1 imite, s-a prabusit. M\\\\\\

DICTIONAR 145 FILOSOFIC Nero, enervat ca Petru i rupsese picioarele favorituluisau, a poruncit ca Petru s a fie rastignit cu capul n jos; si de aici s-a raspndit parerea potrivit careia Petru a ajuns laRoma, unde si-a ndurat p atimile si unde se afla, de altminteri, si mormntul sau. Acelasi Abdias a contribuit la mpamntenirea credintei casfntul Toma s-a dus sa pred ice crestinismul n Indiile-Mari, la regele Gondafer, si ca s-a dus acolo n calitate de arhitect. Cantitatea de carti de tipul acesta, scrise n primele secoleale crestinismului, e ste ntr-adevar uriasa. Chiar sfntul leronim si sfntul Augustin pretind ca scrisorile lui Sencca si alesfntului Pavel sunt ct se poate de autentice, n prima scrisoare, Sencca i ureaza sanatate fratelui sau Pavel. Bene te vaiere, frater, cupio. Pavel nu vorbeste latina la fel de bine ca Seneca. ,,Am primit scrisorile talc ieri, spune el, cu bucurie: Litteras tuas hilaris accept; si ti-as fi raspuns numaidectdaca as fi avut prezen ta tnarului pe care ti 1-as fi trimis: si praesentiam juvenis habuissem." In rest, aceste scrisori, pecare le-am fi putut crede ca sunt instructive, nu contin dectniste complimente. Toate aceste minciuni scornite de niste crestini prost instruiti si mnati de un zel pagubos n-au adus nici un prejudiciu adevarului crestinismului si nu au daunat nscaunarii sale; dimpotriva, ele lasa sa se vada faptul ca acest crestinism seraspndea pe zi ce tr ecea, si ca fiecare adept al sau voia sa contribuie Ia aceasta propasire. Faptele Apostolilor nu pomenesc nimic despre faptul ca apostolii ar fi convenit asupra vreunui Simbol. Daca ar fi redactat, ntr-adcvar, acest Simbol, Crezul asa cum ne-a fost el transmis, sfntul Luea n-ar fi putut omite din istoria sa tocmai aceasta piatra de temelie a religiei crestine; substanta Crezului se regaseste n Evanghelii, dar componentele sale n-au fost puse cap la cap dect mult mai trziu.

146 VOLTAIRE ntr-un cuvnt, Crezul nostru reprezinta, fara ndoiala, credinta apostolilor, dar nu este scris de ei. Rufm, preot n Aquileea, este primul care vorbeste despre crez; iar o omelie atribuita sfntului Augustin este primul monument care lasa sa se ntrevada felul n care acest Crez a fost facut. Petru spune la o adunare: Cred n Dumnezeu-Tatal atotputernic, Andrei spune: si n lisus Hristos; lacov adauga: care a fost conceput din Duhul Sfnt', si asa mai departe. Aceasta formula se numea symbolos n greaca, si collatio n latina. Sa amintim n treacat faptul ca n greaca se spune: Cred ntr-unul Dumnezeu-Tatal atotputernic, jucatorul cerului si al Pamntului: niOTEUO) eiteva 0e6v7KXTepot7amoxpaTOpa TCOtTiTrjV ODpavcn) KCCI yris; latina traduce facator, formator, prin creatorem. Dar, de atunci, traducnd crezul primului conciliu de la Niceea, s-a spus factorem. Crestinismul s-a mpamntenit mai nti n Grecia. Crestinii au avut de combatut aici o noua secta a evreilor deveniti filosofi, datorita faptului ca traiau ntr-un mediu grecesc; era vorba despre secta gnozei sau a gnosticilor; n ea au patruns si noii crestini. Toate aceste secte se bucurau n acea epoca de o libertate deplina n a elabora dogme, n a purta dispute si a scrie; dar, sub Domitian, religia crestina a nceput sa dea de banuit guvernarii. nsa acest zel al ctorva crestini, care nu se potrivea cu stiinta, nu a mpiedicat Biserica sa nregistreze progresele pe care i Ie harazise Dumnezeu. La nceput, crestinii si-au celebrat misterele n case retrase si n pesteri, n timpul noptii; de aici le-a venit si numele de lucifugaces (dupa Minutius Felix). Filon i numeste geseeni. n primele patru secole, numele lor cele mai obisnuite printre pagni erau acelea de galileeni si nazareeni; dar denumirea de crestini a prevalat asupra tuturor celorlalte.

DICTIONAR 147 FILOSOFIC Nici ierarhia si nici obiceiurile nu au fost stabilite dintr-o data; timpurile apostolice s-au deosebit foarte mult de timpurile care le-au urmat. Sfntul Pavel, n Prima Epistola catre corinticul, ne spune ca atunci cnd fratii, fie ca erau circumcisi, fie ca nu erau circumcisi, se aflau n adunare, daca mai multi profeti voiau sa vorbeasca, trebuia ca dintre acestia sa nu ia cuvntul dect doi sau trei, iar daca cineva n acest timp avea vreo revelatie, profetul care luase cuvntul trebuia sa taca. Pe aceste obiceiuri ale Bisericii primitive se ntemeiaza nca si astazi anumite comunitati crestine, care tin adunari ce nu cunosc ierarhia. Odinioara i era permis oricui sa ia cuvntul n Biserica, mai putin femeilor. Este adevarat ca n Prima Epistola catre corintieni apostolul Pavel le interzice sa vorbeasca; pe de alta parte nsa, se pare ca n aceeasi epistola, Ia capitolul XI, versetul 5, el le-a autorizat sa predice si sa profeteasca: Orice femeie care se roaga si proroceste cu capul dezvelit si pngareste capul"; este ca si cum ar fi fost rasa-n cap. Drept pentru care femeile au socotit ca le era ngaduit sa vorbeasca, nsa cu conditia sa-si puna un val pe cap. Ceea ce astazi este sfnta slujba care se celebreaza dimineata, era odinioara cina, care se oficia seara; aceste obiceiuri s-au schimbat pe masura ce Biserica a devenit mai puternica. O societate care ocupa un teritoriu tot mai ntins cerea mai multe reglementari, iar prudenta pastorilor s-a supus vremurilor si locurilor. Sfntul Ieronim si sfntul Eusebiu relateaza ca, atunci cnd Bisericile au capatat o forma, ncet-ncet s-au putut distinge cinci ordine diferite: supraveghetorii, episcopoi, de unde au provenit episcopii; batrnii comunitatii, presbyeroi, adica preotii; diaconoi, adica cei ce servesc sau diaconii; pistol, credinciosii, initiatii, adica cei care erau botezati si luau parte la agape; si catehumenii si energumenii, care asteptau botezul.

148 VOLTAIRE Nici unul dintre aceste cinci ordine nu purta un vesmnt diferit de al celorlalte; nici unul nu era constrns la celibat, marturie stnd n aceasta directie cartea lui Tertulian dedicata sotiei sale sau chiar exemplul apostolilor, n adunarile lor din primele trei secole, nu a existat nici o reprezentare, fie ea n pictura sau n sculptura. Crestinii si ascundeau cu grija cartile de pagni; nu le ncredintau dect initiatilor; catehumenilor nu le era ngaduit nici macar sa recite rugaciuunea de duminica. Ceea ce-i deosebea cel mai mult pe crestini, si s-a pastrat pna n vremurile noastre, era puterea de a alunga diavolii facnd semnul crucii. Origene, n Tratat mpotriva lui Cesits, marturiseste la numarul 133 ca Antinous, divinizat de mparatul Hadrian, savrsea miracole n Egipt, prin puterea farmecelor si vrajitoriilor sale; dar spune si ca diavolii ieseau din trupul celor posedati la simpla rostire a numelui Iui lisus. Tertulian merge mai departe si, din inima Africii unde se afla, spune n Apologia sa la capitolul XXIII: ,,Daca Dumnezeii vostri nu marturisesc ca nu sunt dect niste diavoli n prezenta unui adevarat crestin, nu ne mpotrivim ca voi sa varsati sngele acestui crestin." Exista oare vreo demonstratie mai clara? ntr-adevar, lisus Hristos si-a trimis apostolii sa alunge demonii, n timpul lui lisus evreii aveau si ei harul de alunga demonii, pentru ca, atunci cnd lisus a eliberat niste posedati si a trimis diavolii n trupurile unei turme de o mie de porci, savrsind si alte tamaduiri asemanatoare, fariseii au spus: ,,E1 alunga demonii prin puterea lui Belzebut. Daca cu i alung prin Belzebut, a raspuns lisus, atunci fiii vostri prin cine i alunga?" Fara nici o ndoiala, evreii se mndreau cu aceasta putere; aveau exorcisti si cxorcisme. Se invoca numele Dumnezeului lui lacov si al lui Avraam. Se puneau ierburi sfintite n nasul celor bntuiti de demoni (Josefus povesteste o parte a acestor ritualuri). Aceasta putere asupra demonilor, pe care

DICTIONAR 149 FILOSOFIC evreii au pierdut-o, le-a fost transmisa crestinilor, care par sa o fi pierdut si ei de la o vreme ncoace. n puterea alungarii demonilor era cuprinsa si aceea de a face neputincioasa lucrarea magiei; caci magia a existat ntotdeauna si la toate natiile. Toti Parintii Bisericii pomenesc despre magie. Sfntul Iustin marturiseste n Apologia sa, n cartea III, ca sunt evocate adesea sufletele mortilor si gaseste n aceasta un argument n favoarea nemuririi sufletelor. Lactantiu, n cartea VII din Institutiile divine, spune ca Daca am ndrazni sa negam existenta sufletelor dupa moarte, magicianul ne-ar convinge imediat de contrariu, facndu-le sa apara." Irineu, Clement din Alexandria, Tertuian si episcopul Ciprian afirma cu totii acelasi lucru. Este adevarat ca astazi lucrurile s-au schimbat, si ca nu exista mai multi magicieni dect oameni posedati de diavol; dar se vor gasi atunci cnd asa va fi voia Domnului. Cnd comunitatile crestine au devenit mai numeroase si cnd s-au ridicat, mai multe, mpotriva cultului practicat n Imperiul Roman, magistratii au tunat si au fulgerat mpotriva lor, si popoarele au fost primele care le-au persecutat. Nu erau persecutati evreii care se bucurau de privilegii speciale si care se nchideau n sinagogile lor; li se ngaduia sa-si practice religia, asa cum se ntmpla nca si azi Ia Roma; se tolerau toate cultele de pe cuprinsul ntregului imperiu, chiar daca senatul nu le-a adoptat. nsa crestinii, declarndu-se dusmanii tuturor acestor culte si mai cu seama ai cultului oficial practicat n imperiu, au fost supusi n repetate rnduri la grele ncercari. Unul dintre primii martiri si cu siguranta printre cei mai vestiti a fost Ignatiu, episcop al Antiohiei, condamnat chiar de mparatul Traian, aflat atunci n Asia, si trimis din porunca sa la Roma, pentru a fi aruncat la fiare, ntr-o epoca n care la Roma nu erau masacrati alti crestini. Nu se stie de ce anume

150 VOLTAIRE a fost acuzat Ignatiu dinaintea acestui mparat, renumit dealtminteri prin clementa sa; pasamite sfntul Ignatiu a avut niste dusmani dintre cei mai aprigi. Oricum, povestea martiriului sau relateaza ca s-a gasit numele lui lisus Hristos gravat n inima lui, cu litere de aur; asa se explica faptul ca n unele locuri crestinii au luat numele de theofori, nume pe care Ignatiu si-1 daduse siesi. Ni s-a pastrat o scrisoare de la el, prin care-i roaga pe episcopi si pe crestini sa nu se opuna martiriului sau; aceasta demonstreaza fie faptul ca la acele vremuri crestinii erau deja destul de puternici pentru a-1 elibera, fie ca, din rndurilor lor, unii se bucurau de credit, altfel ca i puteau obtine gratierea. Ceea ce este nsa ntr-adevar remarcabil este faptul ca li s-a ngaduit crestinilor din Roma sa-i iasa n ntmpinare atunci cnd a fost adus n aceasta capitala; acest gest dovedeste n mod evident ca intentia era de a pedepsi persoana si nicidecum secta. Persecutiile au continuat. Origene, n cartea lui Celsus, spune: Se pot numara cu usurinta au murit pentru religia lor, ntruct ei sunt ei au fost trimisi la moarte doar din cnd n perioade." IE mpotriva crestinii care putini, si, oricum, cnd, n anumite

Dumnezeu a avut o att de mare grija de Biserica Sa nct, n ciuda dusmanilor ei, n primul secol s-au tinut cinci concilii sau adunari tolerate de ocrmuire, saisprezece n al doilea, si treizeci n al treilea. Aceste adunari au fost uneori interzise, atunci cnd falsa prudenta a magistratilor s-a temut ca ele sa nu devina cumva prea tumultoase. Ne-au ramas putine pro-cese-verbale de la proconsuli si de la pretori care sa demonstreze ca acestia au condamnat multi crestini la moarte. Ar fi singurele acte prin care s-ar putea constata acuzatiile ce le erau aduse si chinurile pe care le-au ndurat.

DICTIONAR 151 FILOSOFIC Avem un fragment scris de Dionisie din Alexandria, n care acesta reproduce un extras dintr-un act nregistrat la grefaunui proconsul al Egiptului, sub mparatul Valerian; iata extrasul cu pricina: Dionis, Faust, Maxim, Marcel si Heremon, fiind introdusi pentru a fi audiati, prefectul Emilian le-a spus: Ati avutposibilitatea sa consta tati din discutiile pe care le-am purtat cuvoi si din ceea ce v-am scris n legatu ra cu aceste discutii, cta bunatate au manifestat printii nostri fata de voi; va maispun si eu, nca o dat a: ei doresc ca viata si salvarea voastra sa depinda de voi nsiva, asadar soarta voastra este n minilevoastre. Ei nu cer de l a voi dect un singur lucru, pe care ratiunea l cere altminteri de la orice persoana cu judecata: vacer sa i venerati p e zeii protectori ai imperiului lor si sa valepadati de celalalt cult att de cont rar naturii si bunuluisimt." Dionis a raspuns: Nu avem cu totii aceiasi zei si fiecarei adora pe cei pe care i c onsidera a fi cu adevarat Dumnezei." Prefectul Emilian a continuat: Bag seama ca sunteti niste ingrati care abuzeaza de bunatatea pe care mparatii o au fata de voi! Ei bine! Nu veti sedea mai mult n acest oras; o sa va trimit la Chefro, n fundul Libiei; acolo veti merge n exil, potrivit poruncii pe care am primit-o de Ia mparatii nostri; n rest, nu care cumva sa va treaca prin cap sa va tineti acolo adunarile sau sa va duceti sa va faceti rugaciunile n locurile pe care voi le numiti cimitire; va este interzis cu strasnicie, si n-am s-o ngadui nimanui." Nimic nu ne nfatiseaza mai clar adevarul dect acest procesverbal. Rezulta de aici ca au fost timpuri n care adunarile erau interzise. Tot asa, la noi, calvinistilor le este interzis sa se reuneasca n Languedoc; au fost chiar spnzurati si trasi pe roata pastori si predicatori care tineau adunari n ciuda legilor.

l 152 VOLTAIRE La fel se ntmpla n Anglia si n Irlanda, unde adunarile ro mano-catolicilor sunt interzise, si au fost chiar situatii n care delicventii au fost condamnati la moarte. n pofida acestor oprelisti impuse de legile romane, Dum nezeu le-a insuflat multor mparati ngaduinta fata de crestini. Diocletian nsusi, care trece drept persecutor printre ignoranti, Diocletian, a carui domnie ncepe n plina epoca a martinilor, a fost pret de mai bine de optsprezece ani un protector decla rat al crestinismului, astfel nct multi crestini au detinut functii importante la curtea sa. A fost chiar de acord ca, n Nico media, resedinta sa sa aiba o superba biserica, ridicata vizavi de palatul sau. In fine, s-a casatorit cu o crestina. Cezarul Galerius, fiind, din pacate, instigat mpotriva cres tinilor, de care si nchipuia ca are a se plnge, i-a poruncit lui Diocletian sa distruga catedrala din Nicomcdia. Un crestin, mai mult zelos dect ntelept, a rupt bucati-bucatele edictul mparatului; asa s-a nascut prigoana aceea att de faimoasa, n care mai bine de doua sute de persoane au fost condamnate la moarte, pe tot cuprinsul Imperiului Roman, fara a-i mai pune la socoteala pe aceia pe care dezlantuirea furiei gloatelor, n totdeauna fanatice si barbare, i-a putut duce la pieirc fara forme legale. Dc-a lungul timpului a existat un numar att de mare de martiri nct nu se cuvine sa primejdiuim adevarul istoric al acestor adevarati marturisitori ai sfintei noastre credinte prin

acest amestec periculos de legende si de asa-zisi martiri. Benedictinul dom Ruinart, de pilda, om altminteri pe ct de instruit si de stimabil, pe att de zelos, ar fi trebuit sa aleaga cu ceva mai mult discernamnt ale sale Fapte sincere. Nu este suficient ca un manuscris sa provina de la abatia Saint-Benot sur-Loire sau dintr-o manastire de celestini din Paris, si sa fie conform cu un manuscris al feiantilor, pentru ca acest document sa fie autentic: pentru asta trebuie ca documentul cu pricina sa

DICTIONAR 153 FILOSOFIC fie vechi, scris de oameni care au trait n acea epoca ndepartata si sa poarte, de altfel, toate nsemnele autenticitatii. Ar fi putut foarte bine sa nu povesteasca aventura tnarului Romanus, aventura ntmplata n anul 303. Acest tnar Romanus obtinuse iertarea de la Diocletian n Antiohia. Cu toate astea, Ruinart spune ca judecatorul Asclepiadc 1-a condamnat sa fie ars. Niste evrei care asistau la acest spectacol au nceput sa-si bata joc de tnarul sfnt Romanus, reprosndu-le crestinilor ca Dumnezeul lor i lasa sa arda, el care i eliberase pe Sidrac, Misac si Abdenago, scapndu-i de rug; el mai spune ca imediat s-a pornit, din senin, o furtuna care a stins focul; ca atunci judecatorul a poruncit sa i se taie limba tnarului Romanus; ca primul medic al mparatului, aflndu-se de fata, si-a asumat rolul de calau, si i-a taiat limba de la radacina; ca imediat tnarul, care pna atunci fusese blbit, a vorbit cu multa usurinta; ca mparatul a fost uimit ca putea vorbi att de bine fara limba; ca medicul, pentru a repeta aceasta experienta, a taiat de ndata limba unui trecator, acesta murind pe loc din aceasta pricina. Eusebiu, de la care benedictinul Ruinart a preluat aceasta poveste, ar fi trebuit sa respecte cu grija adevaratele miracole care se savrsesc n Vechiul si n Noul Testament (de care nimeni nu se va ndoi niciodata) astfel nct sa nu le puna alaturi de povesti att de suspecte, care i-ar putea scandaliza pe cei slabi. Aceasta ultima persecutie nu s-a raspndit n ntreg imperiul. Existau la acea vreme n Anglia cteva forme de crestinism, care au disparut numaidect, pentru a reaparea ulterior sub regii saxoni. Tinuturile din Galia meridionala si Spania erau pline de crestini. Cezarul Constantin Chloriu i-a ocrotit mult n toate aceste provincii. Avea chiar o concubina care era crestina: este vorba despre mama lui Constantin, cunoscuta sub numele de sfnta Elena: nu a existat niciodata

154 VOLTAIRE o casatorie dovedita ntre cei doi, si mparatul nsusi a ndepartato nca din anul 292, cnd s-a casatorit cu fiica lui Maximilian Hercules; dar ea a pastrat un ascendent puternic asupra lui, si i-a inspirat o afectiune puternica pentru sfnta noastra religie. Divina Providenta a pregatit, printr-o suita de ntmplari mai curnd omenesti, triumful Bisericii sale. Cnd a murit Constantiu Chloriu n 306 la York n Anglia, copiii pe care i daruise fiica unui cezar erau de o vrsta prea frageda, pentru a putea sa ridice pretentii la conducerea imperiului. Constantin, ncrezator n destinul sau, a fost ales la York de cinci sau sase mi de soldati, n mare majoritate germani, gali si englezi. Nu exista nici un semn ca aceasta alegere, facuta fara consimtamntul Romei, al senatului si al armatei, ar fi putut avea cstig de cauza; dar Dumnezeu a voit ca el sa-1 nfrnga pe Maxentiu, care fusese ales la Roma, si 1-a scapat n cele din urma de toti tovarasii sai. Nu se poate ascunde faptul ca la nceput s-a aratat nedemn de favorurile Cerului, prin uciderea tuturor apropiatilor sai, a sotiei si a fiului sau. Ne putem ndoi de spusele lui Zosima referitor la acest subiect. El relateaza ca mparatul Constantin, chinuit de remuscari dupa attea crime, i-a ntrebat pe pontifii imperiului daca exista vreo cale de a-si ispasi pacatele, acestia raspunzndui ca ei nu cunosc nici una. Este foarte adevarat ca nu existase nici o izbavire pentru Nero si ca acesta nu ndraznise sa asiste la misterele sacre din Grecia. Totusi jertfele de animale erau nca des practicate si este greu de crezut ca un mparat atotputernic n-ar fi putut gasi un preot care sa vrea sa savrseasca niste sacrificii pentru a-i rascumpara greselile. Pare nca si mai putin probabil ca mparatul Constantin, ocupat cu razboiul, mistuit de ambitia sa, cufundat n proiectele sale si nconjurat de lingusitori, ar fi avut timp sa aiba remuscari. Zosima adauga ca un preot egiptean sosit din Spania,

DICTIONAR 155 FILOSOFIC care era binevazut de mparat, i-ar fi fagaduit iertarea tuturor crimelor sale prin religia crestina. S-a presupus ca acest preot era Ozius, episcop de Cordoba. Oricum s-ar fi ntmplat lucrurile, Constantin s-a mpartasit n rnd cu crestinii, desi el nu a fost dect catehumen si a asteptat clipa mortii pentru ca sa se boteze. A construit orasul sau, Constantinopole, care a devenit centrul imperiului si al religiei crestine. Din acel moment, Biserica a capatat o forma augusta. Trebuie remarcat faptul ca ncepnd cu anul 314, nainte ca mparatul Constantin sa se stabileasca n noul sau oras, cei care i persecutasera pe crestini au fost pedepsiti chiar de catre acestia pentru cruzimile lor. Crestinii au aruncat-o pe sotia lui Maximilian n rul Oront; i-au macelarit toate rudele; i-au masacrat n Egipt si n Palestina pe toti acei magistrati care se aratasera cei mai nversunati mpotriva crestinismului. Vaduva si fiica lui Diocletian, la acea vreme ascunse la Tesalonic, au fost recunoscute, iar trupurile lor au fost aruncate n mare. Le-ar fi stat mai bine crestinilor sa asculte mai putin de spiritul razbunarii; dar Dumnezeu, care pedepseste potrivit justitiei, a vrut ca minile crestinilor sa fie patate de sngele prigonitorilor lor de-ndata ce acesti crestini au fost liberi sa actioneze. Constantin a convocat si a ntrunit la Niceea, n apropiere de Constantinopole, primul conciliu ecumenic, pe care 1-a prezidat Ozius. La acest conciliu s-a pus n discutie marea problema care tulbura Biserica, si anume natura divina lui lisus Hristos. Unii se prevalau de opinia lui Origene, care spune n capitolul VI mpotriva lui Celsus: Ne ndreptam rugaciunile noastre catre Dumnezeu prin lisus, care se afla la mijloc ntre natura creata si cea increata, care ne aduce iertarea tatalui sau, si poarta rugaciunile noastre dinaintea lui Dumnezeu, n calitate de pontif al nostru." S-au sprijinit, de

156 VOLTAIRE asemenea, pe mai multe pasaje din sfntul Pavcl, dintre care unele le-am mentionat deja. Insa ei faceau mai cu seama referire ia cuvintele lui lisus Hristos: Tatal meu este mai mare dect mine", si-1 priveau pe lisus ca pe ntiul nascut al creatiei, ca pe cea mai pura emanatie a Fiintei supreme, dar nu tocmai ca pe Dumnezeu. Altii, care erau ortodocsi, se sprijineau pe niste pasaje mai potrivite cu divinitatea eterna a lui lisus Hristos, ca de pilda acesta: Tatal meu si cu mine suntem una"; cuvinte pe care adversarii le interpretau ca nsemnnd: Tatal meu si cu mine avem acelasi tel si aceeasi vointa, iar eu nu am alte dorinte dect cele ale tatalui meu." Alexandru, episcop al Alexandriei, si dupa el Atanasie, erau n fruntea ortodocsilor; iar Eusebiu, episcop n Nicomedia, mpreuna cu alti saptesprezece episcopi, preotul Arie si multi alti preoti, erau n partida adversa. Cearta a fost de la nceput nveninata, pentru ca sfntul Alexandru si-a tratat adversarii drept anticristi. n cele din urma, dupa multe dispute, Sfntul Duh a decis astfel la conciliu, prin gura a doua sute nouazeci si noua de episcopi contra altor optsprezece episcopi: lisus este fiul unic al lui Dumnezeu, zamislit din Tatal, adica din fiinta Tatalui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, de o fiinta cu Tatal; credem deopotriva n Sfntul Duh etc." Aceasta a fost formularea adoptata de conciliu. Se vede din acest exemplu ct de puternici erau episcopii n comparatie cu preotii. Doua mii de persoane din ordinul al doilea erau de aceeasi parere cu Arie, fata de doar doi patriarhi din Alexandria, care au scris cronica din Alexandria n araba. Arie a fost exilat de Constantin; dar Atanasie a fost si el exilat la putina vreme dupa aceea si Arie a fost rechemat la Constantinopol; numai ca sfntul Macaric 1-a rugat pe Dumnezeu cu atta nfocare sa-i curme viata lui Arie nainte ca acest preot sa apuce sa intre n catedrala, nct

DICTIONAR 157 FILOSOFIC iata ca Dumnezeu i-a ndeplinit ruga. Arie a murit n timp ce se ndrepta spre biserica, n 330. mparatul Constantin s-a sfrsit din viata n 337. Si-a lasat testamentul n minile unui preot arian si a murit n bratele unuia dintre sefii arienilor, Euscbiu, episcop n Nicomedia, neprimind botezul dect pe patul de moarte si lasnd Biserica victorioasa, dar divizata. ntre partizanii lui Atanasie si cei ai lui Eusebiu s-a iscat un razboi plin de cruzime; si ceea ce se numeste arianism s-a instalat vreme ndelungata n toate provinciile imperiului. Iulian filosoful, supranumit Apostatul, a vrut sa puna capat acestor schisme, dar nu a reusit. Al doilea conciliu general a avut loc la Constantinopol, n 381. S-a explicat cu acest prilej ceea ce conciliul de la Niceea nu socotise oportun sa spuna despre Sfntul Duh si s-a adaugat la formularea adoptata la Niceea ca: Sfntul Duh este datator de viata care purcede dintru Tatal si este slavit si adorat deopotriva cu Tatal si Fiul". Abia prin secolul IX, Biserica latina a statuat, n mai multe etape, ca Sfntul Duh purcede din Tatal si din Fiul. n 431, cel de-al treilea conciliu general, tinut la Efes, a stabilit ca Maria era cu adevarat mama de Dumnezeu si ca lisus avea doua naturi si o fiinta. Nestor, episcop al Constantinopolului, care voia ca Sfnta Fecioara sa fie numita mama a lui Hristos, a fost declarat Iuda de catre conciliu si cele doua naturi au fost nca o data confirmate la conciliul tinut la Calcedonia. Am sa ma opresc doar n treacat asupra secolelor ce au urmat, care sunt destul de bine cunoscute. Din nefericire, toate aceste dispute au fost o sursa necontenita de razboaie, iar Biserica s-a vazut mereu obligata sa lupte. A fost iarasi vrerea lui Dumnezeu, pentru a pune la ncercare rabdarea credinciosilor sai, ca grecii si latinii sa se desparta, n secolul IX, fara putinta de a face cale-ntoarsa; a fost nca o data vrerea

158 VOLTAIRE lui Dumnezeu ca n Occident sa aiba loc douazeci si noua de schisme sngeroase pentru a ocupa tronul Romei. n acest timp, Biserica greaca aproape n ntregime si toata Biserica din Africa au cazut n sclavie, mai nti sub arabi, iar apoi sub turci, care au cladit religia mahomedana pe ruinele crestinismului. Biserica romana a continuat sa existe, nsa patata vesnic de sngele scurs n cei sase sute de ani de discordii ntre imperiul din Occident si cler. Cu toate acestea, tocmai aceste certuri au facut-o extrem de puternica, n Germania, toti episcopii si toti abatii s-au declarat principi, iar papii au dobndit, putin cte putin, dominatia absoluta asupra Romei si asupra unei tari de o suta de leghe. Astfel, Dumnezeu si-a pus Biserica la ncercare prin umilinte, prin tulburari, prin crime si prin stralucire. Aceasta Biserica latina a pierdut n secolul XVI jumatate din Germania, Danemarca, Suedia, Anglia, Scotia, Irlanda, cea mai buna parte din Elvetia si Olanda; a cstigat mult mai mult teren n America, datorita cuceririlor spaniolilor, dect pierduse n Europa; dar, desi stapneste teritorii mai ntinse, are mai putini supusi. Providenta divina parea sa fi destinat Japonia, Siamul, India si China sa ajunga si ele sub ascultarea papei, pentru a-1 consola de pierderea Asiei Mici, Siriei, Greciei, Egiptului, Africii, Rusiei si a tuturor celorlalte state despre care am vorbit. Sfntul Francisc Xavier, care a propovaduit Sfnta Evanghelie n Indiile Orientale si n Japonia, n epoca n care portughezii s-au dus sa caute acolo marfuri, a savrsit un numar foarte mare de miracole, toate atestate de RR. PP. iezuiti; unii spun ca ar fi nviat noua morti; dar R.P. Ribadeneira, n Floarea sfintilor, se margineste sa spuna ca nu a nviat dect patru: chiar si asa e destul de bine. Providenta a vrut ca n mai putin de o suta de ani sa fie mii de catolici romani n insulele Japoniei; dar diavolul si-a nsamntat neghina n mijlocul

DICTIONAR 159 FILOSOFIC semintelor bune. Crestinii au format o conjuratie, urmata de un razboi civil, n timpul careia, n 1638, au pierit cu totii. Atunci natia aceasta a nchis portile tuturor strainilor, cu exceptia olandezilor, care erau priviti mai degraba ca niste negustori si nu ca niste crestini si care au fost obligati sa calce pe cruce nainte de a obtine permisiunea sa-si vnda marfurile n temnita n care sunt nchisi, atunci cnd acosteaza la Nagasaki. Religia catolica, apostolica si romana a fost izgonita si din China, n ultima vreme, nsa ntr-o maniera mai putin cruda. La drept vorbind, preotii iezuiti nu nviasera morti la curtea din Pekin; se multumisera sa predea astronomia, sa construiasca tunuri si sa fie mandarini. Nefericitele lor dispute cu dominicanii, si nu numai cu ei, 1-au scandalizat n asemenea masura pe marele mparat Yong-Ting, nct acest print, care era dreptatea si bunatatea ntruchipate, s-a aratat suficient de orb nct sa nu mai permita propovaduirea sfintei noastre religii, asupra careia misionarii nostri nu reuseau sa se puna de acord. I-a alungat cu o bunatate parinteasca, oferindu-le de-ale gurii si trasuri care sa i conduca pna la granitele imperiului sau. Toata Asia, toata Africa, jumatate din Europa, tot ceea ce apartine englezilor si olandezilor n America, toate hoardele americane nemblnzite, toate pamnturile australe, care reprezinta a cincea parte din suprafata globului, au ramas n ghearele diavolului, pentru a dovedi temeinicia acestor vorbe sfinte: Multi sunt chemati, dar putini sunt alesi." Daca exista aproximativ un miliard sase sute de mii de oameni pe pamnt, dupa cum pretind unii nvatati, atunci sfnta Biserica romano-catolica universala nu cuprinde dect n jur de saizeci de milioane: aceasta nseamna ceva mai mult de a douazeci si sasea parte a locuitorilor din lumea cunoscuta.

160 VOLTAIRE CERULANTICILOR (LE CIEL DES ANCIENS) Daca un vierme de matase ar da numele de cer pufului micut care i mbraca gogoasa, judecata lui ar fi la fel de buna ca cea a oamenilor din timpurile stravechi, care au dat numele de cer atmosferei, care este, dupa cum foarte bine spune domnul de Fontenelle n Lumile, puful de pe gogoasa noastra. Vaporii care ies din marile noastre si din pamntul nostru, si care formeaza norii, meteorii si tunetele, au fost luati, la nceput, drept salasul zeilor. La Homer, zeii coboara ntotdeauna nvaluiti n nori de aur; asa se face ca pictorii i mai zugravesc nca si astazi asezati pe nori; dar, cum se cuvenea ca stapnul zeilor sa se simta mai confortabil dect ceilalti zei, i s-a dat un vultur care sa-1 poarte, si asta pentru ca vulturul zboara mai sus dect celelalte pasari. Vechii greci, vaznd ca mai marii oraselor locuiau n citadele, cocotate n vrful cte unui munte, au socotit ca zeii ar putea avea si ei o asemenea citadela si au asezat-o n Tcsalia, pe Muntele Olimp, ale carui piscuri sunt uneori nvaluite de nori grosi; astfel nct palatul lor se afla la acelasi nivel cu cerul lor. Stelele si planetele, care par atrnate de bolta albastra a atmosferei noastre, au devenit apoi si ele locuinte ale zeilor; sapte dintre ei au avut fiecare planeta sa, iar ceilalti s-au instalat fiecare pe unde a putut. Consiliul general al zeilor se tinea ntr-o sala uriasa, Ia care ei ajungeau strabatnd Calea Lactee; ntruct trebuia neaparat ca zeii sa aiba si ei o sala n vazduh, din moment ce oamenii aveau primarii pe pamnt.

DICTIONAR 161 FILOSOFIC Cnd Titanii, o specie de animale ntre zei si oameni, audeclarat, si pe buna drepta te, razboi acestor zei, revendicnd oparte din mostenirea ce li se cuvenea pe lini e paterna, ca fii aiCerului si ai Pamntului ce erau, s-au apucat sa puna doi saut rei munti unii peste altii, socotind ei ca asta le era suficientpentru a deveni stapni ai cerului si ai palatului din Olimp. Neve foret tenis securior arduus aether, Affectasse ferunt regnum cocleste gigantes, Altaque congestos stnixisse ad sidera montes. Aceasta fizica demna de niste copii sau de niste babe era extrem de veche; totusi este ct se poate de sigur ca si caldeenii au avut niste idei la fel de sanatoase ca ale noastre referitor la ceea ce numim cer, ei plasau soarele n centrul lumii noastre planetare, cam la aceeasi departare fata de globulnostru pe care am recu noscut-o si noi; dupa parerea lor, pamntul si toate planetele se nvrteau n jurul acestui astru: aflam acest lucru de la Aristarh din Samos; este adevaratul sistem al lumii, pe care Copernic 1-a rennoit de atunci; nsa filosofii pastrau secretul pentru ei, n scopul de a se face mairespectati de catr e regi si de catre popor sau, mai curnd, pentru a nu fi persecutati. Greseala este att de nradacinata n limbajul oamenilor nct mai desemnam nca acesti vapori ai nostri si spatiul dintre pamnt si luna cu numele de cer, spunem a urca la cer, asa cum spunem si ca soarele se nvrte, desi se stie foartebine ca el nu se nvrte; no i reprezentam probabil cerul pentrulocuitorii de pe luna, si fiecare planeta si p laseaza cerul nplaneta cu care se nvecineaza. Daca Homer ar fi fost ntrebat n care cer anume s-a dus sufletul lui Sarpcdon si unde era sufletul lui Hercule, Homer s-ar fi simtit foarte stnjenit: si ar fi raspuns prin versuri armonioase.

162 VOLTAIRE Ce certitudine aveau oare oamenii ca sufletul aerian al lui Hercule s-ar fi simtit mai n largul sau pe Vcnus sau pe Saturn dect pe globul nostru? Sa fi fost ci pe soare? Nu pare un loc prielnic, n acest cuptor, n sfrsit, ce ntelegeau oare oamenii din vechime prin ceri Nu stiau mai nimic despre el; strigau sus si tare: cerul si pamntul: este ca si cum ai striga: infinitul si un atom. La drept vorbind, nu exista cer, exista o cantitate extraordinar de mare de globuri care se nvrtesc n spatiul vid, iar globul nostru se nvrte si el la fel ca celelalte. Oamenii din vechime credeau ca a merge n ceruri nsemna sa urci; dar de la un glob la celalalt nu se urca; globurile ceresti sunt cnd deasupra orizonturilor noastre, cnd dedesubtul lor. Sa presupunem, de pilda, ca Venus, venind la Pafos, se rentoarce pe planeta sa cnd aceasta planeta apune; zeita Venus nu urca, atunci, n raport cu orizontul nostru: de fapt ea cobora si ar trebui sa spunem mai degraba n acest caz a cobor n cer. Dar oamenii din vechime nu pricepeau asemenea fineturi n legatura cu lucrurile acestea; ei aveau notiuni vagi, nesigure si contradictorii despre tot ceea ce tinea de fizica. S-au scris volume uriase pentru a sti ce gndeau ci despre o seama de chestiuni de genul acesta. Patru cuvinte ar fi de-ajuns: ei nu gndeau deloc. Trebuie, totusi, sa excludem un mic numar de ntelepti, dar acestia au aparut abia mai trziu; putini dintre ei au explicat ce gndesc, iar cnd au facut-o, sarlatanii de pe acest pamnt i-au trimis la cer pe drumul cel mai scurt. Un scriitor, care se numeste, pare-mi-se, Pluchc, a ncercat sa faca din Moise un mare fizician; un altul, mai-nainte, l pusese de acord pe Moise cu Descartcs, si tiparise Cartesius mosaizans; n opinia lui Pluche, Moise a fost primul care a inventat vrtejurile si materia subtila; dar se stie destul de bine faptul ca Dumnezeu, care a facut din Moise un mare legiuitor si un mare profet, nu a vrut ctusi de putin sa-1 faca

DICTIONAR 163 FILOSOFIC profesor de fizica; el le-a dat evreilor povete n legatura cu datoria lor si nu i-a nvatat nimic legat de filosofic. Calraet, care a compilat mult, dar nu a gndit niciodata, vorbeste despre sistemul evreilor; dar nici nu se pune problema ca acest popor grosolan sa fi avut vreun sistem; nu avea nici macar o scoala de geometrie; chiar si aceasta denumire le era necunoscuta; singura lor stiinta era sa se ocupe de negot si de camatarie. Se gasesc n cartile lor unele idei destul de confuze, de incoerente si demne de un popor barbar, referitoare la structura cerului. Primul lor cer era aerul; al doilea, bolta cereasca, de care erau prinse stelele; aceasta bolta era solida, alcatuita din gheata si continea apele superioare, care s-au scurs din acest rezervor prin niste porti, ecluze si cataracte, n timpul potopului. Deasupra acestui firmament sau deasupra acestor ape superioare, se afla al treilea cer sau empireul, unde a fost rapit sfntul Pavel. Firmamentul era un soi de semibolta care mbratisa pamntul. Soarele nu se nvrtea n jurul unui glob pe care oamenii acestia nu-1 cunosteau. O data ajuns la apus, el se ntorcea la rasarit pe un drum necunoscut; iar daca nu era vazut, aceasta se explica, dupa cum spune baronul de Foeneste, prin faptul ca se ntorcea n timpul noptii. Si n aceasta privinta evreii mprumutasera aceste reverii de la alte popoare. Majoritatea natiilor, cu exceptia scolii caldeenilor, socotea cerul ca fiind solid; pamntul, fix si imobil, era mai lung cu mai bine de o treime de la est la vest dect de la sud la nord; de aici provin expresiile de longitudine si de latitudine pe care le-am adoptat noi. Se vede limpede ca potrivit acestei opinii era imposibil sa existe antipozi. Sfntul Augustin considera si el ideca antipozilor drept o absurditate, ct despre Lactantiu, acesta spune fara echivoc: Exista oare

164 VOLTAIRE oameni ntr-att de nebuni nct sa creada ca exista indivizi al caror cap se afla mai jos dect picioarele? etc." Sfntul loan Gura de Aur exclama n cea de-a paisprezecea omilie: Unde sunt aceia care pretind ca cerurile sunt mobile si ca forma lor este circulara?" Lactantiu mai spune n cartea HI din Institutii: As putea sa va dovedesc prin multe argumente ca este imposibil ca cerul sa nconjoare pamntul," Autorul Spectacolului naturii n-are dect sa-i spuna orict va dori domnului cavaler ca Lactantiu si sfntul loan Gura de Aur au fost mari filosofi; i se va raspunde ca acestia au fost mari sfinti, si ca nu este ctusi de putin necesar ca pentru a fi un sfnt sa fii deopotriva si un bun astronom. Sa admitem ca ei sunt n cer, dar marturisind ca nu se stie precis n ce parte anume a cerului. CIRCUMCIZffi (CIRCONCISION) Cnd Herodot povesteste ce i-au spus barbarii din tinuturile pe care le-a vizitat, el povesteste niste bazaconii; iar majoritatea calatorilor nostri procedeaza ia fel; de altminteri, el nici nu cere sa fie crezut atunci cnd vorbeste despre aventurile lui Gyges si ale lui Candaul; sau despre Arion, purtat de un delfin; sau despre oracolul consultat pentru a afla ce facea Cresus, care i-a raspuns ca n acel moment Cresus tocmai a pus la fiert o broasca testoasa ntr-o oala acoperita; sau despre calul lui Darius, care necheznd cel dinti, si-a proclamat stapnul rege; nici despre o mie de alte legende bune sa amuze copiii, si sa fie compilate de retori; dar atunci

DICTIONAR 165 FILOSOFIC cnd vorbeste despre ceea ce a vazut el nsusi, despre obiceiurile popoarelor, pe care le-a examinat, despre antichitatile lor, pe care le-a consultat, atunci el se adreseaza oamenilor. Se pare, spune el n cartea Euterpei, ca locuitorii din Colhida sunt originari din Egipt; iar cnd spun asta judec cu mintea mea si nu ma iau dupa zvonuri, ntruct am descoperit ca n Colhida oamenii au mai multe amintiri despre vechii egipteni dect au n Egipt oamenii despre vechile obiceiuri ale lui Colhos. Acesti locuitori de pe tarmurile Pontului Euxin pretindeau ca sunt o colonie ntemeiata de Sesostris; n ceea ce ma priveste, eu am presupus asta nu numai datorita faptului ca au pielea nchisa la culoare si parul cret, dar si datorita faptului ca locuitorii din Colhida, din Egipt si din Etiopia sunt singurii de pe fata pamntului care s-au circumcis dintotdeauna: ntruct fenicienii si neamurile din Palestina marturisesc ca au mprumutat circumcizia de la egipteni. Sirienii, care locuiesc astazi pe malurile Thermodonului si Partheniei, precum si macronii, vecinii lor, marturisesc ca doar de putin timp s-au conformat acestui obicei venit din Egipt; acesta este motivul principal pentru care sunt recunoscuti ca fiind egipteni de origine. n ceea ce priveste Etiopia si Egiptul, cum aceasta ceremonie este foarte veche la ambele semintii, n-as putea sa spun care dintre cele doua a mostenit circumcizia de la cealalta; nu este nsa deloc exclus ca etiopienii sa o fi preluat de Ia egipteni; dupa cum, pe de alta parte, fenicienii au renuntat la obiceiul de a-si taia mprejur copiii nou-nascuti de cnd au intrat mai intens n contact cu grecii." Este evident, din acest fragment extras din Herodot, ca mai multe popoare preluasera circumcizia din Egipt; nici o natie nu a pretins niciodata ca ar fi primit circumcizia de la evrei. Asadar, cui am putea sa-i atribuim originea acestui obicei: fie

166 VOLTAIRE natiei de la care alte cinci sau sase natii marturisesc ca au mostenit-o, fie unei alte natii, mult mai putin puternica, mai putin mercantila, mai putin razboinica, ascunsa undeva n pustiurile Arabici, care nu si-a comunicat niciodata nici cel mai nensemnat obicei vreunui alt popor? Evreii spun ca odinioara au fost primiti de mila n Egipt; nu este oare foarte probabil ca micul popor sa fi imitat un obicei al marelui popor, si ca evreii sa fi mprumutat anumite practici de la stapnii lor? Clement din Alexandria relateaza ca Pitagora, aflat n calatorie n Egipt, a fost obligat sa se supuna circumciziei pentru a fi initiat n misterele lor; asadar, era absolut necesar sa fii circumcis pentru a te numara printre preotii Egiptului. Acesti preoti existau deja de mult timp atunci cnd losif a ajuns n Egipt; guvernarea era foarte veche, iar ceremoniile antice ale Egiptului erau respectate la modul cel mai scrupulos cu putinta. Evreii recunosc faptul ca au locuit pret de doua sute cinci ani n Egipt; ei afirma ca nu au practicat circumcizia n aceasta perioada de timp; drept pentru care este limpede ca n acesti doua sute cinci ani egiptenii nu au primit circumcizia de la evrei. Sa o fi luat oare de la evrei dupa ce acestia le-au furat toate vasele pe care le primisera cu mprumut de la egipteni, si au fugit n desert lund prada cu ei, potrivit propriei lor marturisiri? Dar un stapn va adopta oare principala marca a religiei sclavului sau hot si fugar? Asa ceva nu sta n firea omeneasca. Se spune, n cartea lui losua, ca evreii au fost circumcisi n desert: ,,V-am eliberat de ceea ce facea obiectul rusinii voastre printre egipteni." Atunci n ce putea sa consiste aceasta rusine la niste oameni care se gaseau printre popoarele feniciene, arabe si egiptene, daca nu n acel ceva care i facea demni de dispret n ochii acestor trei natii? Si cum putea fi

DICTIONAR 167 FILOSOFIC ndepartat acest oprobiu? ndepartnd un pic din preput. Nu este acesta sensul firesc al acestui pasaj? Geneza spune ca Avraam a fost circumcis mai nainte; dar Avraam a calatorit prin Egipt, care era de mult timp un regat nfloritor, guvernat de un rege puternic. De ce n-ar fi fost, n acest regat att de stravechi, taierea mprejur un obicei practicat deja cu mult nainte ca natia evreiasca sa se fi format macar? n plus, taierea mprejur a lui Avraam n-a avut urmari; descendentii sai nu au fost circumcisi dect n epoca lui Tosua. Or, nainte de losua, israelienii, dupa cum marturisesc ei nsisi, au adoptat multe obiceiuri de la egipteni; au imitat multe dintre sacrificiile lor, au preluat multe ceremonii, ca de pilda posturile pe care le tineau egiptenii n ajunul sarbatorii lui Isis, ablutiunile sau obiceiul de a rade capul preotilor; tamierea, candelabrul, sacrificarea vacii rosii, purificarea cu isop, interdictia de a mnca carne de porc, scrba fata de obiectele de bucatarie ale strainilor, totul atesta ca micul popor evreu, n pofida aversiunii sale fata de marca natie egipteana, mprumutase o infinitate de obiceiuri de la fostii sai stapni. Tapul Azazel, care era trimis n desert, purtnd povara pacatelor neamului, era o copiere evidenta a unei practici egiptene; rabinii au fost chiar de acord ca Azazel nu este un cuvnt evreiesc. Asadar, nu este ctusi de putin exclus ca evreii sa-i fi imitat pe egipteni n practicarea circumciziei aidoma arabilor, vecinii lor. Nu este nimic extraordinar n faptul ca Dumnezeu, care a dat o nota de sfintenie botezului, obicei att de vechi la asiatici, va fi sanctificat deopotriva si taierea mprejur, obicei la fel de vechi printre africani. Am aratat deja ca sta n puterea Iui sa daruiasca harurile sale semnelor pe care binevoieste sa le aleaga.

168 VOLTAIRE Altminteri, din momentul n care, sub losua, poporul evreu a nceput sa practice circumcizia, el a pastrat acestobicei pna n zilele noast re; arabii i-au fost si ei credinciosi ntotdeauna; dar egiptenii, care n negura vremurilor aplicaseracircumcizia att baiet ilor ct si fetelor, au ncetat, cu timpul, sa mai supuna fetele acestei operatii, astfel nct, n celedin urma, au restrns-o doar la preoti, la astrologi si laprofeti. Aflam acest lucru de la Clement din Alexa ndria side la Origene. ntr-adevar, nu exista dovezi ca Ptolemeii arfi fost taiati mprejur. Autorii latini, care manifesta fata de evrei un dispret att de profund nct i numesc curtus ApeHa, n semn de batjocura, credat Judaeus Apella, curti Judaei, nu folosesc aceste epitete la adresa egiptenilor. Astazi, ntregul popor al Egiptului este taiat mprejur, nsa dintr-un alt motiv, si anume datorita faptului ca mahomedanismul a adoptat stravechea circumcizie a Arabiei. Si tocmai aceasta circumcizie araba este cea care a trecut la etiopieni, care mai circumscriu nca si n prezent att baietii ct si fetele. Trebuie sa recunoastem ca ceremonia circumciziei pare, la prima vedere, ct se poate de stranie; dar trebuie sa subliniemca, din toate timpu rile, preotii Orientului s-au consacrat divinitatilor lor aplicndu-si anumite semne particulare. Preotii luiBachus aveau, gravata pe co rp cu ajutorul unui poanson, ofrunza de iedera. Lucian ne spune ca fidelii zeite i Isis si imprimau niste caractere speciale pe pumn si pe gt. Iar preotiilui Cibele erau eunuci. Este foarte probabil ca egiptenii, care venerau instrumentul reproducerii, si care i purtau imaginea cu multa pompa n procesiunile lor, sa fi socotit de cuviinta sa le ofere lui Isis si lui Osiris, prin care toate se zamisleau pe pamnt, o bucatica micuta din madularul prin care acesti zei voisera ca semintia

DICTIONAR 169 FILOSOFIC omeneasca sa se perpetueze. Datinile stravechi ale orientalilorse deosebesc ntr-a tt de mult de ale noastre nct nimic nu trebuie sa para extraordinar n ochii cuiva care a citit ct dect la viata lui. Un pa rizian este extrem de surprins cnd aflaca hotentotii le taie un testicol copiilor lor de sex barbatesc. Hotentotii sunt poate si ei surprinsi ca parizienii le pastreazape amndoua. CONCILII (CONCILES) Toate conciliile sunt, nendoielnic, infailibile; si asta pentru ca sunt compuse din oameni. Este imposibil ca pasiunile, intrigile, nclinatia spre dispute, ura, gelozia, prejudecata, ignoranta sa domneasca vreodata n aceste adunari. Dar atunci de ce, se va replica, au existat attea concilii care s-au opus unele altora? Ei bine, pentru a ne pune la ncercare credinta; fiecare dintre ele a avut dreptate, la vremea sa. Astazi, la catolicii de rit latin, nu se mai acorda ncredere dect conciliilor aprobate la Vatican; iar catolicii de rit bizantin nu mai cred dect n cele aprobate la Constantinopol. Protestantii si bat joc deopotriva si de unii si de altii; astfel, probabil ca toata lumea e multumita. Noi nu ne vom referi dect la marile concilii; cele mici nu merita osteneala sa le luam n seama. Primul este conciliul de la Niceea. S-a ntrunit n anul 325 al erei noastre vulgare, dupa ce Constantin a scris si a trimis prin Ozius aceasta frumoasa scrisoare clerului nitel cam ncurcalume din Alexandria: Va certati pentru un subiect total lipsit de importanta. Aceste subtilitati sunt nedemne de niste oameni cu judecata." Era vorba de a sti daca lisus era creat

170 VOLTAIRE sau nu. Aceasta nu avea nici o legatura cu morala, care este o chestiune esentiala. Indiferent ca lisus a existat n timp sau nainte de timp, tot om cinstit si drept trebuie sa fii. Dupa multe certuri, s-a hotart, n cele din urma, ca Fiul este de-un veac cu Tatal, si consubstantial cu Tatal. Decizia cu pricina este greu de priceput; dar tocmai datorita acestui fapt, ea devine si mai sublima. Saptesprezece episcopi au protestat mpotriva acestei hotarri, iar o veche cronica din Alexandria, care se pastreaza la Oxford, spune ca alte doua mii de preoti s-au ridicat mpotriva ei; dar marii prelati nu se prea sinchisesc de preotii de rnd, care sunt ndeobste saraci, n orice caz, la acest prim conciliu nu s-a adus n discutie problema Trinitatii. Formula adoptata suna asa: Credem n lisus, cel de o fiinta cu Tatal, Dumnezeu din Dumnezeu, lumina din lumina, nascut, iar nu facut; si mai credem deopotriva n Duhul Sfnt." Sfntul Duh, trebuie sa o recunoastem, a avut parte de un tratament destul de necuviincios. /\ In suplimentul conciliului de la Niceea se mentioneaza ca Sfintilor Parinti, frindu-le foarte greu sa faca deosebirea ntre cartile adevarate si cele apocrife din Vechiul si din Noul Testament, le-au asezat pe toate claie peste gramada pe un altar; iar cartile care trebuiau respinse au cazut pe jos. Ce pacat ca aceasta frumoasa reteta s-a pierdut n zilele noastre. Dupa primul conciliu de la Niceea, la care au asistat trei sute saptesprezece episcopi infailibili, s-a tinut un altul Ia Rimini; de asta data numarul infailibililor a fost de patru sute, fara sa mai punem la socoteala detasamentul considerabil din Seeucia, alcatuit din aproximativ doua sute de indivizi. Acesti sase sute de episcopi, n unanimitate, dupa patru luni de certuri, 1-au lipsit pe lisus de consubstantialitatea sa. I-a fost nsa redata ntre timp; doar socinienii se mai mpotrivesc nca; astfel, toata lumea e multumita.

DICTIONAR 171 FILOSOFIC Unul dintre marile concilii este cel tinut la Efes, n 431; Nestor, episcopul Constantinopolului si aprig persecutor al ereticilor, a fost el nsusi condamnat ca fiind eretic, pe motiv ca, desi sustinuse ca lisus era cu adevarat Dumnezeu, mai afirmase si ca mama sa nu era n mod necesar mama lui Dumnezeu, ci mama lui lisus. Sfntul Chirii a fost cel care 1-a condamnat pe Nestor; dar, n timpul aceluiasi conciliu, partizanii lui Nestor 1-au ndepartat, la rndul lor, pe sfntul Chirii: fapt care 1-a pus n mare ncurcatura pe Sfntul Duh. i atragem n acest moment atentia cititorului ca Evanghelia nu a vorbit, niciodata, nici despre consubstantialitatea Cuvntului, nici despre onoarea pe care o avusese Maria de a fi mama lui Dumnezeu si nici despre alte si alte certuri care au facut necesara ntrunirea attor concilii ale infailibililor. Eutihios era un calugar care l criticase cu nversunare pe Nestorius, a carui erezie mergea pna la a presupune existenta a doua fiinte n lisus, ceea ce este ngrozitor. Calugarul, pentru a-si putea contrazice mai bine adversarul, striga sus si tare ca lisus nu are dect o singura natura. Un anume Flavian, episcop al Constantinopolului, sustinea ca trebuia, n mod absolut necesar, ca n lisus sa existe doua naturi. Se reuneste un conciliu numeros la Efes, n 449, n timpul caruia participantii si-au tras lovituri de ciomege, la fel ca la micul conciliu de la Cirtha, din 355, si la o anumita conferinta tinuta la Cartagina. Fiinta lui Flavian a fost batuta mar, iar lui lisus i s-au atribuit doua fiinte. La conciliul de la Calcedonia, n 451, lisus a fost redus la o singura fiinta. Trec de la conciliile tinute ma opresc asupra celui de-al ntrunit la Constantinopole, neavnd dect o fiinta, avea ct este de important lucrul Dumnezeu. pentru fel si fel de fleacuri, si saselea conciliu general, pentru a stabili precis daca lisus, doua vointe. Ne dam bine seama acesta pentru a fi pe placul lui

172 VOLTAIRE Acest conciliu a fost convocat de Constantin cel Barbos, asa dupa cum toate celelalte concilii fusesera convocate de mparatii precedenti: legatii episcopului de Roma au stat n stnga; patriarhii Constantinopolului si ai Antiohiei au stat n dreapta. Nu stiu daca aceia care poarta trena mantiei cardinalilor sau a papei de la Roma sustin ca stnga este locul de onoare. Oricum ar sta lucrurile, din aceasta afacere lisus s-a ales cu doua vointe. Legea mozaica interzisese chipul cioplit. Pictorii si sculptorii nu facusera niciodata avere la evrei. Se stie ca lisus nu a avut niciodata tablouri, cu exceptia, poate, a tabloului Mariei, pictat de Luca. Pe scurt, lisus Hristos nu propovaduieste nicaieri nchinarea la icoane. Crestinii ncep totusi sa se nchine la icoane spre sfrsitul secolului IV, dupa ce prind gustul artelor frumoase. S-a mers att de departe cu abuzurile, n secolul VIII, nct mparatul Constantin Coproniu a cerut ntrunirea la Constantinopol a unui conciliu de trei sute douazeci de episcopi, care a aruncat anatema asupra cultului imaginilor, tratndu-1 drept idolatrie. mparateasa Irina, aceeasi care mai apoi a poruncit sa i se scoata ochii fiului ei, a convocat al doilea conciliu de la Niceea, n 787: nchinarea la icoane a fost repusa n drepturi. Se ncearca astazi justificarea acestui conciliu sustinndu-se ca aceasta nchinare la icoane era un cult de dulie si nu de latrie. Dar, fie ca a fost vorba de dulie, fie ca a fost vorba de latrie, un lucru e sigur: Carol cel Mare, n 794, a cerut ntrunirea la Frankfurt a unui alt conciliu, care a acuzat cel de-al doilea conciliu de la Niceea de idolatrie. Papa Adrian I a trimis doi legati, nsa nu 1-a convocat oficial. Cel dinti mare conciliu convocat de un papa a fost primul dintre cele tinute la Latran, n 1139; au participat n jur de o mie de episcopi; dar nu s-a ntmplat nimic special, afara doar V

DICTIONAR 173 FILOSOFIC de faptul ca au fost anatemizati cei care spuneau ca Biserica este prea bogata. La un alt conciliu tinut la Latran, n 1179, si convocat de papa Alexandru HI, cardinalii, pentru ntia data, le-au luat-o nainte episcopilor; nu s-au discutat dect probleme legate de disciplina. Un alt mare conciliu a avut loc la Latran, n 1215. Papa Inocentiu III 1-a excomunicat si, prin urmare, 1-a deposedat pe contele de Toulouse de toate bunurile sale. Este primul conciliu la care se vorbeste despre transsubstantiere. n 1245, n cadrul conciliului general de la Lyon, oras imperial la acea vreme, papa Inocentiu IV 1-a excomunicat pe mparatul Frederic II si, n consecinta, '1-a detronat, interzicndui, de asemenea, focul si apa: la acest conciliu li s-a dat cardinalilor o palarie rosie, pentru a-i ndemna sa-si aminteasca de faptul ca trebuie sa se scalde n sngele partizanilor mparatului. Acest conciliu a fost cauza distrugerii casei de Suabia si tot el a provocat treizeci de ani de anarhie n Italia si n Germania. n urma conciliului general tinut la Vienne, n Dauphine, n 1311, a fost abolit ordinul templierilor, ai carui principali membri fusesera condamnati la cele mai cumplite chinuri, pe baza unor acuzatii ctusi de putin ntemeiate. n 1414, marele conciliu de la Constance s-a multumit sa-1 detroneze pe papa oan XXIII, silit sa-si recunoasca o mie si una de crime; tot atunci au fost condamnati sa fie arsi pe rug lan Huss si Jeronim din Praga, nvinuiti de a fi fost ncapatnati, ntruct ncapatnarea este o crima infinit mai mare dect omorul, furtul, simonia si sodomia. n 1431 a avut loc marele conciliu de la Basel, nerecunoscut de Roma pentru ca acolo a fost nlaturat papa Eugeniu IV, care nu avea nicidecum intentia sa se lase nlaturat.

174 VOLTAIRE Cei din Roma socotesc al cincilea conciliu tinut la Latran, n 1512 si convocat mpotriva lui Ludovic XII, regele Frantei, de catre papa luliu II, drept un conciliu general; dar, murindacest papa razboin ic, conciliul s-a dus pe apa smbetei. n sfrsit, iata-ne ajunsi Ia marele conciliu de la Trento, care nu este primit n Franta pe motive de disciplina; dardogma acestui conciliu e ste incontestabila, ntruct Sfntul Duh ajungea de la Roma la Trento n fiecare saptamna, ncufarul curierului, potrivit spuselor lui fra Paolo Sarpi; nsafra Paolo Sarpi mirosea deja un pic a erezie. (De domnul Abausit, cel tnar.) SPOVEDANIA (CONFESSION) Este nca o problema daca spovedania, fie ea si numai n politica, a facut mai mult bine dect rau. Oamenii se spovedeau n timpul misterelor Iui Isis, n celeale lui Orfeu si n cele al e zeitei Ceres, dinaintea hierofantului si a initiatilor; ntruct, din moment ce aceste mistere aveau menirea de a ierta greselile, trebuia neaparat sa marturisesti caaveai pacate de ispasit. Crestinii au adoptat spovedania nca din primele secole aleBisericii, astfel nct ei au mprumutat, ntr-o oarecare masura, ritualurile antichitatii, ca de altminteri si templele, altarele, tamia, lumnarile, procesiunile, apa purificatoare, hainele sacerdotale si mai multe formule folosite n timpul savrsiriimisterelor: acel Sursum corda sau Ite missa est, si attea altele. Scandalul provocat de spovedania publica a unei femei, scandal care s-a petrecut la Constantinopol n secolul IV, a dus la abolirea spovedaniei.

DICTIONAR 175 FILOSOFIC Confesiunea secreta pe care un om o face unui alt om nu a fost admisa n Occidentul nostru dect n secolul VII. Abatii au nceput prin a cere ca, de doua ori pe an, calugarii sa seduca sa-si marturisea sca toate greselile. Acesti abati au fostcei care au inventat formula: ,,Te iert att ct mi sta n putinta si att ct ai nevoie", Se pare ca ar fi fost mai respectuos fata de Fiinta suprema, si mai just sa se spuna: Fie caEl sa ierte att greselile t alc ct si pe ale mele!" Binele pe care spovedania 1-a facut a constat n faptul ca, uneori, hotii de rnd au napoiat obiectele furate. Iar raul aconstat n faptul ca une ori, n timpul tulburarilor din snul statului, i-a silit pe condamnati sa aiba o constiinta rebela sisngeroasa. Preoti i guelfi refuzau cu nversunare sa ierte pacatelor gibelinilor, iar preotii gibelini se ncapatnau n a nu-iabsolvi de pacate pe guelfi. Asasinii unor Sforza, Medici, aiprintilor de Orania, ai regilor Frantei, puteau sa comita oriceparicid, sub obladuirea sfintei spovedanii. Ludovic XI si marchiza de Brinvilliers se spovedeau imediat dupa ce savrseau o crima si se spovedeau des, aidomagurmanzilor care iau medicame nte pentru a-si spori pofta demncare. Daca ne-ar putea uimi ceva, ar fi acea bula a papei Grigorie XV, emisa de Sanctitatea Sa la 30 august 1622, prin care el porunceste dezvaluirea continutului spovedaniilor, nanumite cazuri. Raspunsul dat de iezuitul Coton lui Hcnric IV va dainuimai mult dect ordinul iezu itilor: Mi-ati dezvalui spovedaniaunui om care a pus la calc sa ma asasineze? Nu; dar m-aspune ntre domnia voastra si el." tftiiit/ii/f/* c^\\\\\\\\\ti

176 VOLTAIRE CONVULSII (CONVULSIONS) S-a dansat, cndva, n anul 1724, n cimitirul din SaintMedard; s-au ntmplat acolo multe miracole; iata unul dintre ele, povestit ntr-un cntec al doamnei ducese du Mine: Un lustragiu n stil regesc Ce schiopata de membrul stng Primi un dar mparatesc Sa schioapete de membrul drept. Convulsiile acestea miraculoase, dupa cum bine se stie, au continuat pna cnd s-a adus un paznic la cimitir. De la rege porunca, oprit si de Dumnezeu Sa mai puna piciorul n acest loc mereu. Iezuitii, e lucru bine stiut, nemaiputnd sa nfaptuiasca asemenea miracole de cnd Xavier al lor secatuise harurile Companiei nviind noua morti, daca e sa-i punem la socoteala pe toti, s-au apucat, pentru a mai reduce faima jansenistilor, sa graveze o stampa nfatisndu-1 pe lisus Hristos mbracat n iezuit. Un tip mai glumet din partida jansenistilor, si acest lucru e deopotriva bine stiut, a scris n josul stampei: Un artificiu suprem, demn de privit Al acestor calugari plini de idei: Te-au mbracat n al lor strai, O, Doamne, de teama ca vei fi iubit.

DICTIONAR 177 FILOSOFIC Jansenistii, pentru a demonstra si mai limpede ca lisus Hristos nu ar fi putut nicicnd sa mbrace straiele iezuitilor, au provocat o multime de convulsii n tot Parisul si si-au atraslumea de partea lo r. Consilierul de la parlament, Carre deMontgeron, s-a dus sa-i prezinte regelui o culegere in quatron care se relatau toate acele miracole, atestate de mii si m ii de martori. A fost dus, si pe buna dreptate, ntr-un castel, unde s-a ncercat vindecarea creierului sau prin regim; daradevarul este ntotdeauna mai puternic dect persecutiile; miracolele au continuat pret de treizeci de ani, fara-ncetare. Oamenii le chemau la ei acasa pe sora Rose, pe sora IIluminee, pe sora Promise sau pe sora Confite: ele se lasau biciuite, fara ca a doua zi sa se mai vada vreo urma a biciului; ncasau lovituri de ciomag n pntecele lor mplatosatstrasnic si umplut cu clti de lna, f ara ca sa simta vreodurere; erau culcate dinaintea unui foc mare, cu fetele frec ate cu pomada, fara ca sa se arda; n sfrsit, cum toate mestesugurile se perfectioneaza, s-a ajuns pna acolo nct lis-au mplntat sabii n carne, si au fost crucificate. Chiar si unfaimos teolog s-a bucurat de privilegiul de a fi rastignit pecruce: si toate astea s-au ntmplat pentru a convinge lumea ca o anumita bula era ridicola, fapt ce s-ar fi putut dovedi faraatta cheltuiala, ntr e timp, iezuitii si jansenistii s-au aliat cu totii mpotriva Spiritului legilor, si mpotriva... si mpotriva... si mpotriva... si mpotriva... Iar noi iata ca ndraznim, dupa toate astea, sa ne batem joc de laponi, de samoiezi si denegri!

VOLTAIRE CORP (CORPS) Dupa cum habar nu avem ce este spiritul, tot asa ignoram si ce este corpul; vedem unele proprietati; dar care estesubiectul n care salaslu iesc aceste proprietati? Nu exista dectcorpuri, spuneau Democrit si Epicur; ba co rpurile nu exista, spuneau discipolii lui Zenon din Eleea. Episcopul de Cloyne, Berkeley, este ultimul care, folosind o suta de sofisme ametitoare, a pretins ca a dovedit ca trupurile nu exista. Ele nu au, spune el, nici culoare, nici miros, nici caldura; aceste modalitati se afla n senzatiile voastre, si nu n obiecte. Ar fi putut la fel de bine sa nu se mai osteneasca att pentru a demonstra acest adevar; era si-asa destul de cunoscut. Dar de aici el trece la ntindere, la soliditate, care sunt esente ale corpului, si si nchipuie ca a dovedit ca nu exista ntindere ntr-un balot de postav verde, ntruct, defapt, postavul cu pricina nu este verde; aceasta senzatie deverde nu exista dect n voi: asadar, senzatia de ntindere nu exista dect tot numai n voi. Si, dupa ce a distrus astfel ntinderea, el trage concluzia ca soliditatea, care este legata dentindere, cade de la sine s i ca, prin urmare, nu exista nimicpe lume n afara ideilor noastre. Drept pentru c are, potrivitacestui nvatat, zece mii de oameni ucisi de zece mii de lovituri de tun nu sunt, de fapt, dect zece mii de aprehensiuniale sufletului nostru. Depindea doar de domnul episcop de Cloyne sa nu cada n excesul acesta att de ridicol. El si nchipuie ca a demonstrat ca ntinderea nu exista, ntruct un corp i s-a parut, privindu-1 cu ochelarii, de patru ori mai mare dect atunci cnd 1-a privit

DICTIONAR 179 FILOSOFIC cu ochiul liber, si de patru ori mai mic atunci cnd s-a uitat la el printr-o alta bucata de sticla. De aici el a tras concluzia ca un corp, neputnd avea n acelasi timp o ntindere de patru picioare, de saisprezece picioare si de un singur picior, aceasta ntindere nu exista; asadar, nu exista nimic. N-avea dect sa ia o masura oarecare, si sa spuna: orict de mare mi s-ar parea ntinderea acestui corp, el este de attea ori aceasta masura. li era destul de usor sa constate ca ntinderea si soliditatea nu sunt precum sunetele, culorile, gusturile, mirosurile etc. Este limpede ca n noi exista aceste senzatii strnite de configuratia partilor; dar ntinderea nu este o senzatie. Daca acest butuc de lemn aprins se stinge, nu-mi mai este cald; daca melodia aceasta nu mai este cntata, nu mai aud nimic; daca acest trandafir se ofileste, nu-i mai simt mirosul; dar acest butuc de lemn, aceasta melodie si acest trandafir au o ntindere independent de mine. Paradoxul lui Berkeley nu merita osteneala de a fi respins. Nu strica sa stim ce anume 1-a dus la acest paradox. Am discutat, mai demult, de cteva ori cu el; mi-a spus ca la originea opiniei sale statea faptul ca nu se poate concepe ce anume este acest subiect nzestrat cu ntindere. Si, ntr-adevar, el triumfa n cartea sa cnd l ntreaba pe Hilas ce este acest subiect, acest substratum, aceasta substanta. Este corpul ntins", raspunde Hilas. Atunci episcopul, sub numele de Philonoiis, si bate joc de el; iar bietul Hilas, vaznd ca a spus ca ntinderea este subiectul ntinderii, care va sa zica a spus o prostie, ramne complet aiurit, si marturiseste ca el unul nu ntelege nimic, ca nu exista corpuri, ca lumea materiala nu exista si ca nu exista dect o lume a intelectului. Hilas ar fi trebuit sa-i spuna lui Philonoiis doar att. Noi nu stim nimic despre fondul acestui subiect, despre aceasta substanta ntinsa, solida, divizibila, mobila, reprezentata etc.; nu o cunosc mai bine dect cunosc subiectul gnditor, simtitor si care

180 VOLTAIRE are o vointa; dar nu nseamna ca acest subiect nu exista, din moment ce are proprietati esentiale de care poate fi lipsit. Suntem cu totii aidoma majoritatii doamnelor din Paris: ele mannca pe saturate fara sa aiba habar din ce anume estefacuta tocanita: la fel, s i noi ne bucuram de corpuri fara sa stim din ce anume sunt compuse. Din ce e facut corpul? Dinparti, iar aceste part i sunt compuse la rndul lor din alte parti. Ce sunt ultimele parti? Tot corpuri; divizati ntruna si nuavansati niciodata. n sfrsit, un filosof subtil, remarcnd faptul ca un tabloueste facut din ingrediente , nsa nici unul dintre ingrediente nueste un tablou, si ca o casa este facuta din materiale, nsa nici unul dintre materialele cu pricina nu este o casa, si-a imaginat(ntr-o maniera un pic diferita) ca aceste corpuri sunt construite dintr-o infinitate de fiinte mici, care nu sunt corpuri; acestea se numesc monade. Acest sistem are, nendoielnic, partile lui bune si, daca ar fi revelat, 1-as crede foarte posibil; toate aceste fiinte micute ar fi puncte matematice, un soi desuflete care nu ar astepta dect o haina pentru a intra n ea; ar fi o metempsihoza continua; o monada s-ar duce cnd ntr-obalena, cnd ntr-un arbore , cnd ntr-un sarlatan. Acest sistem valoreaza ct oricare altul; mi place la fel de mult ca declinarea atomilor, ca formele substantiale, ca darul versatilitatii sau ca vampirii lui dom Calmet. CREZUL (CREDO) Recit Pater si Credo n fiecare dimineata; nu sunt dintre cei ca Broussin, despre care Reminiac spunea: Broussin, nca de mic copil,

DICTIONAR 181 FILOSOFIC Prinse din zbor sosul cu ceapa, Insa nu reusi nici chiar cu chin Pater sau Credo sa-l priceapa. Simbolul, sau colatiunea, vine de la cuvntul symbolein, iar Biserica latina a adoptat acest cuvnt, cum, de altminteri, a luat tot ce se putea lua de la Biserica greaca. Teologii ceva mai nvatati stiu ca acest simbol pe care l numim al apostolilor nu provine ctusi de putin de la apostoli. Grecii ntelegeau prin simbol acele cuvinte si acele semne dupa care se recunosteau ntre ei initiatii n misterele lui Cercs, Cibcle si Mithra; crestinii, cu timpul, au avut si ei propriul lor simbol. Daca ar fi existat n vremea apostolilor, estede presupus ca sfntul Luc a ar fi vorbit de el. Sfntului Augustin i s-a atribuit o istorie a simbolului, ceade-a 115 predica a sa , se pretinde ca n aceasta predica el arfi spus ca Petru ar fi nceput simbolul ros tind aceste vorbe: Cred n Dumnezeu, tatal atotputernic; loan a adaugat: Creatorul cerului si al Pamntului; lacov a adaugat: Cred n lisits Hristos unicul sau fiu, Domnul nostru; si asa mai departe. Aceasta poveste a fost nlaturata din ultima editie a lui Augustin. Cercetez documentele Parintilor reverenzi benedictin! pentru a sti cu precizie daca acest fragment, care este destul de curios, trebuia eliminat sau nu. Cert este ca nimeni nu a auzit vorbindu-se despre acestCredo timp de mai bine de patru sute de ani. Poporul spuneca Parisul nu a fost construit ntr-o zi; poporul are adeseadreptate n proverbele sale. Apostolii au avut simbolul acestaal nostru n inima, dar nu 1-au asternut n scris. S-a compusunul n vremea sfntului Irineu, nsa nu seamana ctusi de putin cu cel pe care l recitam noi. Simbolul nostru, asa cumse prezinta el astazi , dateaza din secolul V. Este posterior celui de la Niceea. Fragmentul care spune ca lisus a cobort

182 VOLTAIRE n infern sau cel care vorbeste despre comuniunea sfintilor nu se regasesc n nici un alt simbol care l precede pe al nostru. Si, ntr-adevar, nici Evangheliile, nici Faptele Apostolilor nu spun ca lisus ar fi cobort n infern. Dar era o parere mpamntenita nca din secolul III, potrivit careia lisus ar fi cobort n Hades sau n Tartar, cuvinte pe care noi le traducem prin Infern. Infernul, n acest sens, nu este cuvntul evreiesc scheol, care nseamna subteran, adncuri. Acesta este motivul pentru care, ulterior, sfntul Atanasie ne face cunoscut modul n care Mntuitorul a cobort n infern. Omenescul din el, ni se spune, nu s-a aflat nici n ntregime n mormnt, nici n ntregime n infern. A fost n mormnt cu trupul, iar n infern cu sufletul." Sfntul Toma ne asigura ca sfintii care au nviat la moartea lui lisus Hristos au murit din nou pentru a nvia din nou o data cu ci; este opinia cea mai des ntlnita. Toate aceste pareri sunt nsa absolut straine de morala; trebuie sa fii un om cinstit, indiferent ca sfintii au fost nviati de doua ori sau ca Dumnezeu nu i-a nviat dect o singura data. Simbolul nostru a fost compus trziu, recunosc acest lucru; nsa virtutea este vesnica. Daca ne este ngaduit sa citam autori moderni ntr-o problema att de grava, as reproduce aici Crezul abatelui SaintPicrre, asa cum a fost el scris de mna lui n cartea sa despre puritatea religiei, carte care nu a fost tiparita, dar eu am copiat din ea ntocmai. Cred ntr-un singur Dumnezeu si l iubesc. Cred ca el lumineaza toate sufletele care vin pe lume, asa cum spune sfntul loan. nteleg prin aceasta toate sufletele care cauta cu buna credinta. Cred ntr-un singur Dumnezeu, caci nu poate sa existe dect un singur suflet al marelui tot, o singura fiinta datatoare de viata, un singur facator.

DICTIONAR 183 FILOSOFIC Cred n Dumnezeu, tatal atotputernic, caci el este deopotriva tatal naturii si al tuturor oamenilor, care sunt fara deosebire copiii lui. Cred ca acela care le da tuturor viata fara deosebire, care a potrivit resorturile vietii noastre n acelasi fel si care le-a dat aceleasi principii de morala, ntrezarita de ei nca din momentul n care ncep sa judece, n-a asezat alta diferenta ntre copiii sai n afara de crima si virtute. Cred ca un chinez drept si facator de bine este mai pretios dinaintea lui dect un nvatat european pricinos si trufas. Cred ca Dumnezeu, fiind tatal nostru al tuturor, se cuvine sa-i privim pe toti oamenii ca pe niste frati ai nostri. Cred ca acela care urgiseste este dezgustator si merge imediat dupa acela care otraveste si dupa paricid. Cred ca disputele teologice sunt n acelasi timp cea mai ridicola farsa si cea mai ngrozitoare napasta de pe fata pamntului, imediat dupa razboi, ciuma, foamete si sifilis. Cred ca oamenii Bisericii trebuie sa fie platiti si nca bine platiti, n calitatea lor de slujbasi ai poporului, propovaduitori ai moralei, pastratori ai registrelor de nasteri si de morti; dar cred ca nu trebuie sa li se ofere nici bogatiile acelor nalti diriguitori ai finantelor, nici rangul de printi, caci ambele corup deopotriva sufletul, si nimic nu este mai revoltator dect sa vezi cum oameni att de bogati si att de mndri le predica umilinta si dragostea de saracie unora a caror singura avere se margineste la o simbrie de o suta de scuzi. Cred ca toti preotii care slujesc ntr-o parohie trebuie sa fie casatoriti, nu numai pentru ca sa aiba o femeie cumsecade care sa se ngrijeasca de gospodaria lor, ci si pentru ca sa fie mai buni cetateni, dnd supusi de nadejde statului, si pentru ca sa aiba multi copii binecrescuti. Cred ca trebuie sa se ispraveasca o data pentru totdeauna cu tagma calugarilor, fapt care ar nsemna un foarte mare serviciu facut patriei, dar si lor nsile; ei sunt ca acei barbati

184 VOLTAIRE pe care Circe i-a preschimbat n purcei; nteleptul Ulise trebuie sa le redea forma omeneasca. Fie ca Paradisul sa fie al facatorilor de bine! CRITICA (CR1TIQUE) Nu mi propun sa vorbesc aici despre aceasta critica ascoliastilor, care interpret eaza gresit un cuvnt al unui autor din vechime care fusese mai nainte foarte bine nteles. Nu ma leg de acele critici adevarate, care au deslusit att ct s-aputut din istoria fi losofici stravechi. Am n vedere criticilecare tin de satira. Un iubitor al literelor l citea ntr-o zi pe Tasso mpreunacu mine; a dat de aceasta stanta: Chiama gli abitator d'ell' ombre eterne l rauco suon della tartar ea tromba. Treman ie spaziose atre caverne; E l'aer cieco a quel rumor rimbomba: Ne si strdendo mai dalie superne Regioni del cielo U folgor piomba; Ne si scossa giammai trema la terra. Quando i vapori in sen gravida serra. A citit apoi, la ntmplare, mai multe stante avnd aceeasi forta si aceeasi armonic: ,,Ah! Iata, asadar, a exclamat el, ce ntelege Boileau al tau prin stralucire amagitoare! Prin urmare asa vrea el sa micsoreze valoarea unui mare om care a trait cu o suta de ani naintea lui, pentru a-1 ridica astfel si mai tare n slavi pe un alt mare om care a trait acum o mie sase sute de ani si care i-ar fi facut el nsusi dreptate lui Tasso?

DICTIONAR 185 FILOSOFIC Linisteste-te, i-am spus eu, sa luam mai bine operele lui Quinault." Am deschis cartea si am gasit numaidect un motiv ca sane nfuriem pe critica; admir abilul poem Armide se asternea dinaintea ochilor nostri, si am dat peste aceste cuvinte: SIDONIE Ura-i ngrozitoare si barbara, Iubirea sileste inimile stapnite Sa-ndure suferinte mari si cumplite. De poti sa-ti hotarasti singur soarta, Alege nepasarea: Ea da o tihna fericita. ARMIDE Nu, nu-mi mai este cu putinta Sa las deoparte tulburarea si sa uit de suferinta, Inima-mi nu se mai poate domoli; Renaud ma chinuieste, e tot numai dorinta; Eu musai sa aleg din asta clipa Sa l urasc sau sa fiu a lui. Am citit piesa Awnide de la uu capat la altul, piesa n caregeniul lui Tasso dobnde ste un farmec nou iesind din minilelui Quinault. ,,Ei bine, i-am spus eu prietenu lui meu, estetotusi acelasi Quinault pe care Boileau s-a straduit necontenitsa-1 faca sa para cel mai demn de dispret scriitor; 1-a convins chiar pe Ludovic XIV ca acest scriitor plin de gratie, emotionant, patetic si elegant, nu avea alt merit dect acela pe care l mprumuta de la muzicianul Lulli. mi dau si eu foarte bine scama, mi-a raspuns prietenul meu; Boileau nu era gelos pe muzician, ci era gelos pe poet. Ce idee trebuie sa ne

186 VOLTAIRE facem despre judecata unui om care, pentru a gasi o rimaunui vers care se termin a n aut i denigra cnd pe Boursault, cnd pe Henault, cnd pe Quinault, n functie de raporturilesale, mai bune sau mai rel e, cu acesti domni? Dar, pentru a nu lasa sa ti se raceasca zelul ndreptat mpotriva injustitiei, apropie-te numai de fereastra si privesteaceasta frumoasa fatada a Luvrului, prin care Perrault si-a cstigat nemurirea: acest om iscusit era fratele unui academician deosebit de nvatat, cu care Boileau a avut cteva dispute; iata suficiente motive pentru a fi considerat un arhitectignorant" Amicul meu a cazut un pic pe gndim si apoi a continuat, cu un suspin: Asa e firea omului. Ducele de Sully, n Memoriile sale, vorbeste despre cardinalul d'Ossat si despresecretarul de stat V illeroi socotmdu-i niste ministri nepriceputi; Louvois facea tot cc-i statea n putinta pentru a nu-1stima pe marele Colbert. Dar , n timpul vietii lor, nu autiparit nimic unul mpotriva celuilalt, am raspuns eu; asta-i o prostie care nu s-a nradacinat dect pe tarmul literaturii, justitiei si teologiei. Am avut un om plin de merite, si ma refer acum la Lamotte, care a compus niste stante foarte frumoase: Uneori opune oarece rezistenta Focului care farmeca o juna frumuseta. Si chiar mpotriva sa ea se narmeaza Cu o duritate ce dauneaza. Dar vai! acest extrem supliciu O lipseste taman de-un rvnit deliciu Fugind de rusinea pe care o detesta. Severitatea poate fi fasta, Iar cinstea de-a parea casta O hotaraste la acest sacrificiu.

DICTIONAR 187 FILOSOFIC In zadar acest sever stoic, De mii de cusururi prigonit, Se faleste c-un suflet eroic Doar virtutii harazit: Dar nu virtutea o iubeste el Ci inima sa, beata sa-i ramna fidel, Ar darma si-altarele chiar, Si prin ntelepciunea sa frivola Nu vrea dect sa-mpodobeasca un idol Oferit ntru cultul oricarui muritor. Cmpiile de la Farsala si de la Arbelle Vazut-au ele doi nvingatori, Si amndoi erau demne modele Cc-n inimi mari pot face furori. Dar doar izbnda le-a adus glorie; Iar daca pecetea numita victorie, Nu i-ar fi consacrat ca semizei, Alexandru, n ochii plebei, Ar fi parut un simplu cuceritor, Iar Cezar, el, un biet conspirator. Acest autor, am continuat eu, a fost un ntelept care a nfrumusetat de mai multe on filosofia cu farmecul versurilor sale. Daca n-ar fi scris dect astfel de stante, ar fi fost cel dinti dintre poetii lirici; totusi, taman atunci cnd a compus aceste frumoase bucati, unul dintre contemporanii sai 1-a numit: Un gscan, un vnat din ograda orataniilor, ntr-alt loc, el spune despre Lamotte: A discursurilor lui plictisitoare frumusete.

188 VOLTAIRE Iar n alt loc spune: ...Nu le gasesc dect un betesug: Autorul doar n proza trebuia sa scrie. Aceste ode ale caror arome la Quinault de-abia ajung. l urmareste peste tot; i reproseaza necontenit uscaciunea si lipsa de armonie. N-ai vrea sa vezi odele pe care le-a compus, ctiva ani mai trziu, acest cenzor care l judeca pe Lamotte fara pic de compasiune, si care l ponegrea ca pe un dusman al sau? Ia de citeste: Aceasta influenta suverana Nu-i pentru el dect un lant ilustru Ce-1 prinde de fericirea altuia; Toate nestematele ce-1 mpodobesc; Toate talentele care-1 nnobileaza, Sunt n el, dar nu sunt ale lui. Nu e nimic pe care timpul sa nu-1 nghita sau sa-1 de voreze, Iar faptele pe care lumea le ignora De cele ne-ntmplate nca nu difera. Bunatatea care straluceste-n ea Cu ncntarea cea mai dulce E o imagine a celei Pe care-o vede stralucind n voi. Si, doar prin voi mbogatita, Politetea ei dezrobita De micile obscuritati, E stralucirea oglindita A sublimelor voastre luciri.

DICTIONAR 189 FILOSOFIC Ei au vazut prin buna ta credinta A popoarelor lor tulburate de spaima, Teama n mod fericit decazuta, Si pe veci dezradacinata Ura att de des primita In semn de amintire pentru pace. Dezvaluie privirii mele prea grabite Aceste zeitati de mprumut, Sinonime ale gndirii Simboluri ale abstractiunii. Nu este oare un noroc Cnd greutatea unei sarcini comune Se-mparte n doua jumatati, Iar cea mai mica nu se da-ndarat, Si cnd de fericirea sufletului, Doar trupul singur se ocupa. Nu trebuia, a spus atunci nteleptul meu amator de literatura, nu trebuia, fara doar si poate, sa se dea niste opere attde jalnice drept model a celuia care era criticat cu atta nversunare; ar fi fost mai potrivit sa-ti lasi adversarul sa se bucure n pace de meritele sale, si sa-ti vezi de meritele tale proprii. Dar ce vrei? acel genits irntabile vatum sufera de acelasi venin care l necajea si odinioara. Publicul iarta acestecusururi oamenilo r talentati, pentru ca pe public nu-1 intereseaza dect sa se distreze, ntr-o alegorie intitulata Pluton, el vede judecatori condamnati sa fie jupuiti de vii si sa sada ninfern pe un jilt ac operit cu propria lor piele, n loc de floride crin; cititorului nu-i pasa daca ac esti judecatori meritau saunu una ca asta, sau daca reclamantul care i cheama din aintea lui Pluto are sau nu are dreptate. El citeste aceste versuri doarpentru placerea Iui: iar daca versurile cu pricina i ofera

190 VOLTAIRE placerea pe care si-o doreste, nu vrea mai mult; dar dacanu i plac, lasa deoparte alegoria, si nu ar face nici macar unpas pentru a confirma sau pentru a resping e sentinta. Inimitabilele tragedii ale lui Racine au fost toate criticate sinca foarte aspru; erau criticate de rivalii lui. Artistii suntjudecatorii cei mai competenti ai a rtei, este adevarat, dar acesti judecatori competenti sunt aproape ntotdeauna corupti. Un critic ntr-adevar exceptional ar fi acel artist care ar avea multa stiinta si gust, lipsit de prejudecati si de invidie. Dar un asemenea om e greu de gasit."

DICTIONAR 191 FILOSOFIC D DAVID (DAVID) Daca un tnar taran, care cauta niste magarite, da, n schimb, peste un regat, acesta nu este un lucru care se ntmpla n mod curent; daca un alt taran si vindeca regele aflat ntr-o criza denebunie, doar cntndu -i din harpa, nici acest lucru nu se ntmpla prea des; dar ca acest mic cntaret din harpa sa devinarege pentru ca a ntlnit ntr-un colt de lume un preot de tara care i-a turnat o sticla de ulei de masline pe crestetul capului, acest lucrul este nca si mai miraculos. Cnd si de catre cine au fost aceste miracole scrise? Habar nu am; sunt nsa foarte sigur ca nu au fost scrise nici de unPolibiu, nici de un T acit. Ma nclin cu respect dinaintea venerabilului evreu, oricine ar fi fost el, care a scris adevarata istorie a puternicului regat al evreilor, ntru stiinta universului, istoriedictata de Dum nezeul tuturor lumilor, cel care 1-a inspirat pe acest evreu cumsecade; dar sunt mhnit ca prietenul Davidncepe prin a aduna o ceata de patru sute de hoti si ca, n fruntea acestei trupe de oameni de treaba, cade la nvoiala cu Abimclec, marele preot, care l narmeaza dndu-i sabia lui Goliat, dar si cteva pini sfintite. (I. Regi, capitolul XXI, v. 13)

192 VOLTAIRE Sunt un pic scandalizat ca David, unsul lui Dumnezeu, omul drag inimii lui Dumnezeu, se ridica mpotriva lui Saul, un alt uns al lui Dumnezeu, se duce mpreuna cu patru sutede banditi sa strnga biru ri din toata tara si se mai duce sa-1 fure si pe bunul Nabal, iar imediat dupa ce Nabal moare, David o ia de nevasta pe vaduva acestuia, fara a pierde oclipa. G- Regi, capitol ul XXV, v. 10-11) Am oarece scrupule si n ceea ce priveste purtarea sa fatade marele rege Achis, po sesorul, daca nu cumva ma nsel, acinci sau sase sate n tinutul Geth. David, aflat atunci n fruntea a sase sute de banditi, navalea n teritoriile aliatilor binefacatorului sau Achis; jefuia tot si omora tot omul care-istatea n cale, batrni, femei si copi ii de la snul mamei. Dar de ce i macelarea el pe copiii de la snul mamei? ,,Deteama, spune divinul autor ev reu, ca acesti copii sa nu care cumva sa se duca sa-i dea de veste regelui Achis." (I. Regi, capitolul XXVn, v. 8-9-11) Acesti banditi se supara pe el si vor sa-1 ucida cu lovituride pietre. Ce face a tunci acest adevarat Mandrin evreu? Cere sfatul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i raspunde ca trebuie sase duca sa-i atace pe a maleciti si ca acesti banditi vor cstigaprazi frumusele si se vor mbogati. (I. Reg i, capitolul XXX) ntre timp, unsul lui Dumnezeu Saul pierde o batalie mpotriva filistenilor si este ucis. Un evreu i aduce aceasta vestelui David. David, care, dupa ct se pare, nu avea ce sa-i dea curierului n chip de buona nuncia, porunceste, drept rasplata, sa fie omort. (H. Regi, capitolul I, v. 10) Isboset i succede tatalui sau Saul; David este destul de puternic pentru a porni razboi mpotriva lui: n cele din urma, Isboset este asasinat David pune stapnire pe ntregul regat; ia prin surprinderemicul oras sau sat Rabat, si porunceste uciderea tuturor locuitorilor n chinuri absolut ngrozitoare; trupurile le sunt despicate

DICTIONAR 193 FILOSOFIC n doua, sunt spintecati cu grape de fier sau sunt arsi n cuptoarele unde se ard caramizile; un mod de a purta un razboict se poate de nobil si de gen eros. (II. Regi, capitolul XII) Dupa aceste strasnice expeditii, tara este bntuita de o foamete care dureaza trei ani. Cred si eu, fiindca, dupa cum ducearazboaiele bunul David , pamntul nu putea sa fi fost dect prostlucrat. Este consultat Dumnezeu si este ntrebat de ce bntuia foametea. Raspunsul era ct se poate de simplu: ntr-o tara care de-abia de produce o bruma de gru, atunci cnd i fngilucratorii n cuptoarele pen tru caramizi si-i spinteci n doua, ramn putini oameni care sa mai cultive pamntul; dar Domnul raspunde ca aceasta se ntmpla ntruct, odinioara, Saul iomorse pe ghibeoniti. Ce face numaidect bunul David? i aduna pe ghibeoniti; le spune ca Saul savrsise o mare nelegiuire atunci cnd porniserazboi mpotriva lor; ca Saul nu era precum el, adica drag inimii lui Dumnezeu si ca este drept sa i se pedepseasca neamul; si leda sapte nepoti a i lui Saul ca sa-i spnzure, iar ei i-au spnzurat, pentru ca bntuia foametea. (II. Regi, capitolul XXI) Este o adevarata placere sa vezi cum acest imbecil de dom Calmet justifica si canonizeaza toate aceste actiuni care e-ar putea face sa te cutremuri de spaima daca nu ar fi de necrezut. N-am sa ma opresc aici asupra cumplitului asasinat al lui Urie si nici asupra adulterei Batseba; ea este destul de cunoscuta, iar caile Domnului sunt att de diferite de caile oamenilor nct el a ngaduit ca lisus Hristos sa fie cobortor din aceasta infama Batseba, totul fiind purificat prin acel sfnt mister. Nu ntreb n acest moment cum de Jurieu a avut ndrazneala de a-1 persecuta pe nteleptul Baylc ntruct nu a fost de acord cu toate actiunile bunului rege David; ntreb nsa cum de a fost cu putinta ca un om ca Jurieu sa molesteze un om ca Bayle.

194 VOLTAIRE DESPRE DELICTELE LOCALE ( DES DELITS LOCAUX) Parcurgeti pamntul n lung si-n lat, si veti afla ca furtul, crima, adulterul si calomnia sunt privite ca niste delicte pecare societatea le condamna si le reprima; dar ceea ce estengaduit n Anglia, si condamnat n Italia, tr ebuie oare pedepsit n Italia ca fiind un atentat mpotriva ntregii omeniri? Iata ce nteleg eu prin delict local. Ceea ce nu este socotit o nelegiuire dect n tinuturile din preajma ctorva munti sauntre doua ruri nu necesita o are mai multa ngaduinta din partea judecatorilor dect acele atentate care sunt considerateniste orori pretuti ndeni n lume? Judecatorul n-ar trebui oaresa-si spuna siesi: N-as ndrazni sa pedeps esc la Ragusa ceeace nu as pedepsi la Lorette?" O asemenea cugetare n-ar trebuis a ndulceasca n inima sa aceasta duritate care se dobndeste att de usor de-a lungul practicarii meseriei sale? Se cunosc chermezele din Randra: ele mergeau, n secolultrecut, pna la o indecenta care putea revolta niste ochi neobisnuiti cu asemenea spectacole. Iata cum era sarbatorit Craciunul n cteva orase. Aparea mainti un tnar pe jumatate go l, cu aripi prinse pe spate; el i recita Ave Maria unei tinere care i raspundea prin fiat, si ngerul o saruta pe gura; apoi un copil nchis ntru-un urias cocos din carton striga imitnd cntecul cocosului: Puer natiis est nobis. Un bou mare spunea, mugind, ubi, pe care l pronunta de fapt oubi; o oaie behaia strignd Bethleem. Un magar ragea hihanus, care voia sa nsemne eamus; o lunga procesiune, precedata depatru nebuni cu zurgal ai si sceptru, ncheia marsul. S-au mai

DICTIONAR 195 FILOSOFIC pastrat nca si astazi urme ale acestor sarbatori populare, care laneamurile mai i nstruite ar fi socotite drept niste profanari. Unelvetian prost dispus si pasami te mai abtiguit dect cei care jucau rolul boului si al magarului s-a luat n gura cu ei, la Louvain; s-a lasat cu o bataie strasnica; elvetianul a fost ct pe ce safie spnzurat s i a scapat ca prin urechile acului. Acelasi individ a fost eroul unei dispute violente la Haga, n Olanda, ntruct luase sus si tare partea lui Barneveldt mpotriva unui gomarist nversunat. A fost trimis ntr-o nchisoaredin Amsterdam, deoarece spuse se ca preotii sunt un flagel pentru omenire si izvorul tuturor nenorocirilor noastre. Asta-ibuna! spunea el. D aca crezi ca operele de binefacere te pot ajuta sa te mntuiesti, ajungi la nchisoare; daca ti bati joc deun cocos si de un ma gar risti sa fi spnzurat." Aceasta patanie, orict ar parea de burlesca, lasa sa se vada destul de limpede ca poti fi osndit ntr-unul sau doua locuri din emisferanoastra si sa fi absolut ne vinovat n restul lumii. DESTIN (DESTIN) Dintre toate cartile care au ajuns pna la noi, cea mai veche i apartine lui Homer; gasim la el toate moravurile antichitatii profane, eroi grosolani si zei grosolani, facuti dupa chipul omului; dar tot n scrierile lui descoperim si germenii filosofici, si mai cu seama ideea de destin, care este stapn chiar si peste zei, asa cum zeii sunt stapnii lumii. Jupiter vrea n zadar sa-1 salveze pe Hector; el consulta sortii; cntareste ntr-o balanta destinul lui Hector si pe cel al lui Ahile; afla ca troianul trebuie musai sa fie omort de grec; iar zeul nu poate face nimic mpotriva acestui lucru; si din

196 VOLTAIRE

l/ 'l " acest moment, Apolo, ocrotitorul lui Hector, este obligat sa-1 abandoneze. Poemul lui Homer este plin de idei contradictorii, urmnd privilegiul antichitatii; dar el este prunul la care se ntlneste notiunea de destin. Ea era, asadar, foarte n voga n epoca sa. Fariseii, n cadrul micului popor evreu, n-au adoptat ideea de destin dect cteva secole mai trziu; ntruct fariseii nsisi, care au fost cei dinti stiutori de carte din rndul evreilor, aparusera doar de putin timp. La Alexandria, ei au mpletit o parte din dogmele stoicilor cu stravechi idei pvreiesti. Sfntul

I ste mult anterioara erei noastre e vulgare. r Filosofii n-au avut niciodata o nevoie nici de Homer si nici de n farisei pentru a nutri convingerea ca i totul se face prin legi imuabile, ca m totul este rnduit si ca totul este un efect necesar. p Fie lumea dainuie prin propria r sa natura, prin legile sale fizice, fie e o Fiinta suprema a creat-o dupa t legile ei supreme: si ntr-un caz si n i celalalt, aceste legi sunt imuabile; si n ntr-un caz si n celalalt, totul este d necesar; corpurile grele tind spre e centrul pamntului, fara a putea tinde sa ramna n aer. Perii nu vor c rodi niciodata ananas. Instinctul h unui prepelicar nu poate sa fie i acelasi cu instinctul unui strut. a Totul este ornduit, nlantuit si r limitat. c Omul nu poate sa aiba dect un a anumit numar de dinti, de fire de par si de idei; vine o vreme cnd s musai si pierde dintii, parul si e ideile. c Este absurd ca ceea ce a fost ieri t sa nu fi existat, iar ceea ce este a astazi sa nu fie; este la fel de absurd ca ceea ce trebuie sa fie sa l poata sa nu trebuiasca sa fie. o Daca ai putea sa tulburi destinul r unei muste, nu ar exista nici un n motiv care tc-ar putea mpiedica sa u croiesti destinul tuturor celorlalte muste, al tuturor celorlalte animale, e al tuturor

DICTIONAR 197 FILOSOFIC oamenilor, al ntregii naturi; te-ai dovedi, n cele din urma, mai puternic chiar dect Dumnezeu. Imbecilii spun: Medicul meu a salvat-o pe matusa meadintr-o boala mortala, a aju tat-o pe matusa mea sa traiascazece ani mai mult dect avea de trait. Altii, care fac pe capabilii, spun: Omul prudent si croieste singur destinul. Nullum numen abest, si si prudentia, sed te Nos facimus, fortuna, deam, cceloque locamus. Dar adesea omul prudent, departe de a-si croi destinul, piere zdrobit de el; destinul este acela care i face pe prudenti. Politicieni plini de judecata ne asigura ca, daca Cromwell, Ludlow, Ireton si o duzina de alti parlamentari ar fi fost asasinati cu opt zile nainte de a i se taia capul regelui Carol I, acest rege ar mai fi putut sa traiasca si ar fi murit n patul sau: si au dreptate; mai pot adauga si ca, daca ntreaga Anglie ar fi fost nghitita de mare, acest monarh n-ar fi pierit pe un esafod n apropiere de Whitehal, sau sala alba, dar lucrurile fusesera ornduite n asa fel nct lui Carol trebuia sa i se taie capul. Cardinalul d'Ossat era, fara ndoiala, mai prudent dect un nebun internat la Petites Maisons; dar nu este oare evident ca maruntaiele nteleptului d'Ossat erau cu totul altfel facute dect cefe ale acestui descreierat, dupa cum si maruntaiele unei vulpi sunt diferite de cele ale unui cocor sau de cele ale unei ciocrlii? Medicul tau a salvat-o pe matusa ta; dar cu siguranta ca savrsind aceasta fapta el nu a contrazis ordinea naturii: a urmato. Este limpede ca matusa ta n-avea cum sa nu se nasca n cutare oras, ca n-avea cum sa nu aiba la un moment dat cutare boala, ca medicul nu putea sa se gaseasca n alta parte dect n orasul n care se gasea, ca matusa ta trebuia sa-1 cheme, ca el trebuia sa-i prescrie leacurile care au vindecat-o.

198 VOLTAIRE Un taran crede ca grindina a cazut din ntmplare pe cmpul sau; dar filosoful stie ca nu exista ntmplare, si ca esteimposibil, n mersul aceste i lumi, ca grindina sa nu fi cazut nacea zi si n acel loc. Exista oameni care, nspaimntati de acest adevar, nu l recunosc dect pe jumatate, aidoma acelor datornici care nu leofera dect jumatate creditoril or lor si le cer un ragaz pentrurestul. Exista, spun ei, evenimente necesare si evenimente care nu sunt necesare. Ar fi nostim ca o parte din lumea aceasta safie ornduita, iar o alta parte sa nu fie ornduita; ca o parte din ceea ce se ntmpla sa trebuiasca sa se ntmple, iar oparte din ceea ce se ntmpla sa nu trebuiasca sa se ntmple. Cnd cercetezi mai atent, constati ca doctrina contrara doctrinei destinului este absurda; dar exista multi oameni destinati sa cugete prost, altii sa nu cugete deloc, iar altii destinati sa-ipersecute pe cei care cugeta. Exista oameni care va spun: Nu credeti n fatalism; ntruct atunci totul o sa vi se para inevitabil si nu va veti mai ndeletnici cu nimic, veti cadea n indiferenta, nu veti mai iubi nici bogatiile, nici onorurile si nici laudele; nu veti mai dori sa dobnditi nimic si va veti crede deopotriva fara merite sifara putere; nici un talent nu va mai fi cultivat si totul va pieri distrus de apatie." Nu va temeti, domnilor, vom avea ntotdeauna pasiuni si prejudecati, ntruct destinul nostru este sa fim supusi prejudecatilor si pasiunilor; vom pricepe ca nu depinde de noi sa fim plini de merite si mari talente, dupa cum nu depinde de noi nici sa avem un par des si o mna frumoasa; ne vom convinge ca nu trebuie sa fim n nici un chip vanitosi si, cu toate acestea, vom fi mereu vanitosi. Eu simt ca trebuie neaparat sa scriu toate astea; iar tu, tusimti ca trebuie mus ai sa ma condamni: suntem amndoi la fel de prosti, si n egala masura, jucarii ale destinului. Natura

DICTIONAR 199 FILOSOFIC ta este sa faci rau, iar a mea este sa iubesc adevarul si sa-1 public, n pofida ta. Bufnita care se hraneste cu soareci n maghernita ei i-a spus privighetorii: nceteaza sa tot cnti n frumoasa ta padure umbroasa, hai, vino n vagauna mea, ca sa te nfulec;" si privighetoarea i-a raspuns: M-am nascut pentru ca sa cnt aici si pentru ca sa-mi bat joc de tine." Ma ntrebati ce se va ntmpla cu libertatea. Nu va pricep. Nu stiu ce este aceasta libertate despre care vorbiti; va dondaniti de att de multa vreme asupra naturii ei nct cu siguranta ca nu o cunoasteti. Daca doriti sau mai degraba daca puteti sa analizati n liniste alaturi de mine ce este ea, atunci mergeti la litera L. DUMNEZEU (DffiU) In timpul imperiului lui Arcadius, Logomachos, teolog dinConstantinopol, s-a dus n Scitia, si s-a oprit la poalele Caucazului, n fertilele cmpii ale Zefirimului, la granita cu Colhida. Batrnul Dondindac, om tare cumsecade, se afla n odaia lui cea mare si joasa, asezata ntre stna sa de oi si vastul sau hambar; statea n genunchi mpreuna cu femeia sa, cu cei cinci fii si cele cinci fiice ale sale, precum si cu rudele sislugile sale, si cu totii i aduceau slava Domnului, dupa cemncasera un prnz usor. Ce faci acolo, i dolatrue? i-a spusLogomachos. Nu sunt idolatru, i-a raspuns Dondindac. Ba esti cu siguranta idolatru, a spus Logomachos, pentru caesti scit si nu grec. Ia spunc-mi mai bine ce cntai tu n jargonul tau barbar din Scitia? Toate limbile sunt egale n urechile Domnului, a raspuns scitul; cntam cntece de slava.

200 VOLTAIRE Unde s-a mai pomenit asa ceva, a urmat teologul; o familie de sciti care se roaga la Dumnezeu fara sa fi primit nvatatura de la noi.'" Si a nceput numaidect o discutie cu scitul Dondindac, ntruct teologul stia o bruma de scita, iar celalalt o bruma de greaca. S-a descoperit aceasta conversatie a lor ntr-un manuscris pastrat la biblioteca din Constanti-nopol. LOGOMACHOS Sa vedem daca stii catehismul. De ce te rogi la Dumnezeu? DONDINDAC Pentru ca se cuvine sa adoram Fiinta suprema, care ne-a dat toate cte sunt. LOGOMACHOS Vorbesti bine pentru un barbar. Si ce i ceri? DONDINDAC i multumesc pentru bunurile de care ma bucur, si chiarpentru cele rele prin care ma pune la ncercare; dar ma feresc cu strasnicie sa-i cer ceva: ea stie mai bine dect noi ce ne trebuie si, de altminteri, mi-ar fi teama sa-i cer vreme buna, atunci cnd vecinul meu ar cere ploaie. LOGOMACHOS Ah! eram convins ca o sa spuna o prostie. Sa o luam maibine mai de la-nceput. Ba rbarule, cine ti-a spus ca exista un Dumnezeu? DONDINDAC Natura ntreaga, LOGOMACHOS Nu e suficient. Ce stii tu despre Dumnezeu?

DICTIONAR 201 FILOSOFIC DONDINDAC Stiu ca este creatorul meu, stapnul meu, caie ma va rasplati daca voi face bine, si care ma va pedepsi daca voi face rau. LOGOMACHOS Toate astea-s fleacuri, nimicuri! Sa ne ndreptam spre ceea ce este esential. Dumnezeu este infinit secundum quid sau potrivit esentei? DONDINDAC Nu pricep o iota, LOGOMACHOS Dobitoc idiot! Dumnezeu se afla ntr-un loc sau n afara oricarui loc sau n toate locurile? DONDTNDAC Habar nu am... oricum v-o fi dumneavoastra pe plac. LOGOMACHOS Ignorantule! Poate el sa faca ca ceea ce a fost sa nu fi fost si ca un ciomag sa nu aiba doua capete? Vede el viitorul caviitor sau ca prezent ? Cum face el pentru a scoate fiinta din neant si pentru a nimici fiinta? DONDINDAC N-am cercetat niciodata lucrurile astea. LOGOMACHOS Ce neghiob! Trebuie sa ne coborm la ntelesul tau. Spune-mi, prietene, crezi ca materia poate sa fie vesnica? DONDINDAC Ce-mi pasa mie daca ea exista dintotdeauna sau nu? Eu unul nu exist dintotdeauna. Dumnezeu este ntotdeauna stapnul

202 VOLTATRE meu; el m-a nvatat ce este dreptatea, iar eu trebuies-o urmez; eu nu vreau sa fiu filosof, ci vreau sa fiu om. LOGOMACHOS Tare greu mai merge cu capetele astea seci. S-o luam pas cu pas: ce este Dumnezeu? DONDINDAC Stapnul meu, judecatorul meu, tatal meu, LOGOMACHOS Nu la asta m-am referit. Care este natura sa? DONDINDAC Sa fie puternic si bun. LOGOMACHOS Dar este el trup sau spirit? DONDINDAC Da de unde sa stiu eu una ca asta? LOGOMACHOS Cum! Nu stii ce este acela un spirit? DONDINDAC Habar nu am: si la ce mi-ar folosi? As fi oare mai drept daca as sti? As fi un sot mai bun, un tatamai bun, un stapn mai bun, un cetatean mai bun? LOGOMACHOS Trebuie neaparat sa te-nvat ce este un spirit; asculta: este... este... este... O sa-ti spun mai bine alta data. DONDINDAC Tare ma tem ca o sa-mi spuneti mai putin ceea ce este si mai mult ceea ce nu este. Cu voia dumneavoastra o sa va pun l v

DICTIONAR 203 FILOSOFIC si eu o ntrebare. Am vazut mai demult un templu de-al vostru: de ce l pictati voi pe Dumnezeu cu o barba mare? LOGOMACHOS Este o ntrebare foarte grea, care presupune o stiinta preliminara. DONDINDAC Mai-nainte de a-mi mpartasi stiinta voastra, trebuie sa va povestesc ce mi s-a ntmplat ntr-o zi. Tocmai construiam otoaleta n fundul gradinii; am auzit atunci o crtita care discuta cu un carabus: Iata o lucrare frumoasa, spunea crtita; pasamite este o crtita foarte puternica cea care a facut lucrarea asta! Glumesti, desigur, a spus carabusul. E nendoielnic un carabus plin de geniu acela care a fost arhitectulacestei constructii." Din a cel moment, m-am hotart sa nu mai port nici un fel de dispute. DIVINITATEA LUI IISUS (DIVINITE DE JESUS) Socinienii, care trec drept blasfemiatori, nu recunosc divinitatea lui lisus Hristos. Ei ndraznesc sa sustina, aidoma filosofilor din antichitate, aidoma evreilor si mahomedanilor, si aidoma attor altor natii, ca ideea unui Dumnezeu om este monstruoasa, ca distanta dintre Dumnezeu si om este infinita, si ca este cu neputinta ca Fiinta infinita, nemarginitasi vesnica sa p oata fi cuprinsa ntr-un corp vremelnic. Ei l citeaza cu ncredere n sprijinul opiniei lor pe Eusebiu, episcop al Cezareci, care n a sa Istorie Ecleziastica, cartea I, cap. XI, declara ca este absurd ca natura necrcata, imuabila, a Dumnezeului atotputernic, sa ia forma unui om. i

^^^^Hfljjjmjiir 204 VOLTAIRE citeaza si pe Parintii Bisericii, Iustin si Tertulian, care au spus acelasi lucru: Iustin n Dialogul sau cu Trifoii, iar Tertulian nDiscursul sau mpotr iva lui Praxcas. l citeaza si pe sfntul Pavel, care nu-1 numeste niciodatape lisus Hristos Dumnezeu , dar care l numeste foarte des om. Ei merg cu ndrazneala lor pna la a afirma ca crestinilorle-au trebuit trei sec ole batute pe muchie pentru a construi, putin cte putin, apoteoza lui lisus, si ca ei n-au ridicat acestuimitor edificiu dect urmnd exemplul pagnilor, care divinizasera muritori. Mai nti, dupa parerea lor, lisus n-a fostprivit dect ca un om inspirat de Dumnezeu; iar apoi, ca ocreatura mai desavrsita dect celelalte. Dupa o vreme, i s -aacordat un loc undeva deasupra ngerilor, dupa cum spune sfntul Pavel. Maretia lui sporea cu fiecare zi ce trecea. El adevenit o emanatie a lui Dumnezeu produsa n timp. Dar nu a fost suficient; s-a spus ca se nascuse naintea timpului nsusi. In sfrsit, a fost facut Dumnezeu, consubstantial cu Dumnezeu. Crellius, Voquelsius, Natalis Alexander si Hornebeck au sprijinit cu totii aceste blasfemii prin argumente carei uimesc pe ntelepti si i pervertesc pe cei slabi. Mai cuseama Fauste Socin a fost cel care a raspndit sem inteleacestei doctrine n Europa; iar spre sfrsitul secolului XVI nua lipsit mult s a stabileasca o noua specie de crestinism: existau deja mai bine de trei sute de specii. DOGME (DOGMES) Pe 18 februarie, n anul 1763 al erei vulgare, soarele intrnd n semnul pestilor, am fost purtat la cer, dupa cum stiu prea bine toti prietenii mei. N-am ncalecat nici pe iapa Borac

DICTIONAR 205 FILOSOFIC a lui Mahomed; nici carul de foc al lui Ilie nu mi-a servit drept trasura; nu am fost purtat nici de elefantul lui Sam-monocodom din Siam, nici de calul sfntului Gheorghe, patronul Angliei, nici de porcul sfntului Anton; marturisesc cu naivitate ca habar nu am cum s-a produs calatoria mea. Oricine poate sa ma creada ca am fost uimit; dar ceea ce n-o sa creada nimeni este ca am vazut cum sunt judecati toti mortii. Si cine erau judecatorii? Erau, nu va fie cu suparare, toti aceia care au facut bine oamenilor, Confucius, Solon, So-crate, Titus, Antoninii, Epictct, toti acei mari oameni care, nvatndu-i pe altii si practicnd ei nsisi virtutile pe care Dumnezeu le cere, pareau a fi singurii ndreptatiti sa-i pronunte sentintele. Nu voi spune pe ce tronuri stateau asezati, nici cte milioane de fiinte ceresti se prosternau dinaintea creatorului tuturor globurilor, nici ce multime de oameni de pe aceste nenumarate globuri s-a prezentat n fata judecatorilor. Nu ma voi referi aici dect la acele mici particularitati extrem de interesante care m-au uluit. Am observat ca fiecare mort care si pleda cauza si care si scotea n evidenta sentimentele sale frumoase i avea alaturi de el pe toti aceia care fusesera martori ai actiunilor Iui. De pilda, atunci cnd domnul cardinal de Lorraine s-a laudat ca unele dintre parerile sale fusesera adoptate de conciliul de la Trento si drept rasplata pentru ortodoxia sa a cerut viata vesnica, pe data au aparut n jurul lui douazeci de curtezane sau dame de )a curte, purtnd toate pe frunte numarul ntlnirilor pe care le avusesera cu cardinalul. Se vedeau cei care pusesera mpreuna cu el bazele Ligii; toti complicii planurilor sale perverse au venit si 1-au nconjurat. n fata cardinalului de Lorraine se afla Calvin, care se lauda n limbajul sau grosolan ca daduse lovitura de gratie idolului papal, dupa ce altii l doborsera. Am scris mpotriva picturii i

U^^^^^^^Wi^wWm VOLTAIRE si a sculpturii, spunea el; am demonstrat ct se poate de limpede ca faptele bune nu servesc la nimic, si am demonstrat, de asemenea, ca este un gest diabolic sa dansezi menuet: alungati-l repede de-aici pe cardinalul de Lorralne si asezati-ma pe mine alaturi de sfntul Pavel." n timp ce vorbea, s-a ivit lnga ci un rug n flacari; un spectru nspaimntator care purta n jurul gtului un guler n stil spaniol, pe jumatate ars, iesea din mijlocul flacarilor scotnd niste strigate oribile, Monstrule, tipa el, monstru execrabil ce esti, cutremura-te! recunoaste-1 pe acest Servet pe care 1-ai dus la pieire n cele mai crude chinuri cu putinta, pentru ca s-a contrazis cu tine asupra felului n care trei fiinte pot alcatui o singura substanta." Atunci toti judecatorii au poruncit azvrlirea n abisuri a cardinalului de Lorraine, pe cnd Calvin urma sa fie pedepsit cu si mai multa severitate. Am vazut o multime uriasa de morti care spunea: Am crezut, am crezut"; dar pe fruntea lor statea scris: Am faptuit"; si erau condamnati. Iezuitul Le Tellier se apropia mndru, tinnd n mna bula Unigenitus. Dar lnga el s-a ridicat dintr-o data un teanc urias de doua mii de scrisori regale de trimitere n temnita. Un jansenist le-a dat foc: Le Tellier a ars pna n-au mai ramas dect oasele din el; iar jansenistul, care nu uneltise mai putin dect iezuitul, a avut si el partea lui din prjolul acesta. Vedeam venind din dreapta si din stnga trupe de fachiri, de preoti budisti, de bonzi, de calugari albi, negri si gri care si nchipuisera cu totii ca, pentru a intra n gratiile Fiintei supreme, trebuia fie sa cnti, fie sa te biciuiesti sau sa umbli n pielea goala. Am auzit o voce teribila care i-a ntrebat: Ce fapta buna ai facut tu pentru oameni?" Acestei voci i-a urmat o tacere apasatoare; nimeni n-a ndraznit sa raspunda, si au fost cu totii dusi la balamucul universului: este una dintre cele mai mari constructii care se pot imagina.

DICTIONAR 207 FILOSOFIC Unul striga: Trebuie sa credem doar n metamorfozele luiXaca"; un altul spunea: cele ale lui Sammonocodom. Bachus a oprit soarele si luna, zicea unul. Zeii 1-au nviat pe Pelops, spunea un altul. Iata bula in Caena Domini", spunea un nou venit; iar aprodul judecatorilor striga: Labalamuc, la balamuc cu v oi!" Cnd toate aceste procese au luat sfrsit, am auzit numaidect pronuntndu-se aceasta sentinta: N NUMELE CREATORULUI CELUI VESNIC, PASTRATOR, RASPLATITOR, RAZBUNATOR, IERTATOR etc., sa fie stiut de catre toti locuitorii din cele o mie de milioane de miliarde de lumi ce am voit sa le cream, ca nu vom judeca niciodata vreunul dintre susnumitii locuitori dupa ideile sale gaunoase, ci doar dupa faptele sale; caci asa este dreptatea noastra." Marturisesc ca a fost pentru prima data cnd am auzit un asemenea edict: toate cele pe care le citisem pe micul fir denisip unde m-am nas cut se terminau cu urmatoarele cuvinte: Caci asa este voia noastra. Ba n

208 VOLTAIRE - E EGALITATE (EGALITE) Ce-i datoreaza un cine altui cine si un cal altui cal? Nimic, ntruct nici un animal nu depinde de semenul sau; dar omul, care a primit de la Divinitate raza numita ratiune, ce rod a obtinut el de pe urma ei? Acela de a fi sclav aproape pe ntreg cuprinsul pamntului. Daca acest pamnt ar fi ceea ce se pare ca ar fi trebuit sa fie, adica, daca omul ar gasi pretutindeni o hrana usor de procurat si sigura, si o clima prielnica naturii sale, este limpede ca ar fi fost cu neputinta ca un om sa asupreasca un alt om. Daca acest glob ar avea din belsug fructe bune si sanatoase; daca aerul care trebuie sa ne ajute sa traim nu ne-ar mai aduce boala si moarte; daca omul nu ar avea nevoie de alta locuinta si de alt pat dect al cerbilor si al caprioarelor: atunci cei de teapa unui Gengis-han si a unui Timurlenk n-ar avea alte slugi n afara copiilor lor, care s-ar dovedi destul de cumsecade si ar vedea de ei la batrnete. n aceasta stare att de naturala de care se bucura toate patrupedele, pasarile si reptilele, omul ar fi la fel de fericit

DICTIONAR 209 FILOSOFIC ca si ele, dominatia ar fi Atunci o himera, o absurditate la care nimeni nu s-ar mai ^ndi; ntruct, la ce bun sa mai cauti servitori, atunci cnd nu ai nevoie de nici un serviciu? Daca vreunui individ tiranic din fire si cu brate vnjoase i-ar trece prin cap sa-si si^puna vecinul mai putin puternic dect el, lucrul acesta ar fi Cu neputinta: cel asuprit s-ar afla deja la o departare de o suta de leghe nainte ca opresorul sa fi apucat sa ia vreo masura. Asadar, toti oamenii ar j n mod necesar egali, daca n-ar avea mereu nevoie de ceva. Mizeria care este sortita speciei noastre face ca un om sa n nrobeasca pe un alt om; nu inegalitatea este adevarata rtefcricire, ci starea de dependenta. Ce importanta arc ca un anume om se numeste naltimea Sa, iar un altul Sfintia Sa; dar ^stc greu sa-1 servesti pe unul sau pe celalalt. O familie numeroasa a cultivat un petec bun de pamnt; alte doua familii mai putin numeroase au pamnturi sterpe si care se ncapatneaza sa nu rodeasca; c de Ia sine nteles ca cele doua familii sarace trebuie sa slujeasca familia bogata sau sa o ucida. Una dintre cele doua familii nevoiase si va oferi forta bratelor familiei bogate, pentru a avea de-ale gurii; cealalta familie o va ataca, dar va iesi nvinsa. Familia care serveste este la originea servitorimii si a minii de lucru; familia nfrnta sta la originea sclavilor. Pe acest nefericit glob al nostru, e cu neputinta ca oamenii ce traiesc n societate sa nu se mparta n doua clase, una a celor bogati care comanda si cealalta a celor saraci care servesc; si aceste doua clase se subdivizeaza ntr-o mie de alte clase si aceste o mie de clase au la rndul lor o gramada de nuante diferite. Nu toti saracii sunt neaparat nefericiti. Cei mai multi dintre ei se nasc n aceasta stare, iar faptul ca muncesc necontenit i

p^lfl^^^^^^^wr 210 VOLTAIRE mpiedica sa simta prea puternic conditia n care se afla; dar cnd si dau seama de ea, vedem razboaie, cum este cel al partidului popular mpotriva partidului senatorilor la Roma; sau cele ale taranilor din Germania, Anglia si Franta. Mai devreme sau mai trziu, toate aceste razboaie se termina prin aservirea poporului, pentru ca cei puternici poseda banii, iar banul este stapnul a tot si toate ntr-un stat: am spus ntr-un stat, pentru ca lucrurile nu stau ntotdeauna la fel de la o natie la alta. Natiunea care se va servi cel mai bine de fier o va subjuga ntotdeauna pe aceea care va avea mai mult aur, dar mai putin curaj. Orice om se naste cu o nclinatie destul de violenta de a domina, de a acumula bogatii si de a se bucura de placeri, dar si cu o dorinta puternica de a lenevi; prin urmare, orice om ar vrea sa aiba banii si femeile sau fetele celorlalti, sa fie stapnul lor, sa le supuna tuturor capriciilor sale, si sa nu faca nimic sau, cel putin, sa nu faca dect lucruri foarte placute. Vedeti asadar ca, avnd aceste frumoase nclinatii, este la fel de imposibil ca oamenii sa fie egali, pe ct este de imposibil ca doi predicatori sau doi profesori de teologie sa nu fie gelosi unul pe celalalt. Neamul omenesc, asa cum se prezinta el, nu poate exista, daca nu ar exista si o infinitate de oameni utili care sa nu posede absolut nimic; ntruct, far-ndoiala, un om cu dare de mna n-o sa-si paraseasca pamntul ca sa vina sa-1 lucreze pe al vostru; iar cnd veti avea nevoie de o pereche de pantofi sa nu va asteptati cumva ca o sa v-o faca vreun raportor la consiliul de stat. Egalitatea este, asadar, n acelasi timp lucrul cel mai natural, dar si cel mai himeric. Cum oamenii comit ntotdeauna excese atunci cnd pot, aceasta inegalitate a capatat forme extreme; s-a decretat n mai multe tari ca unui cetatean nu-i este ngaduit sa plece din

DICTIONAR FILOS 211 OFIC locul unde hazardul a voit sa se nasca; sensul acestei legi este, nendoielnic, urmatorul: Aceasta tara este att de rea si att de prost guvernata nct le interzicem tuturor indivizilor sa o paraseasca, de teama ca o vor parasi cu totii. Procedati mai bine astfel: dati-le tuturor supusilor vostri motive sa-si doreasca sa locuiasca la voi n tara, iar strainilor motive sa aiba chef sa vina la voi. Fiecare om, n strafundul inimii sale, este ndreptatit sa se creada perfect egal cu ceilalti oameni; asta nu nseamna ca bucatarul unui cardinal ar trebui sa-i porunceasca stapnului sau sa-i gateasca cina; dar bucatarul poate sa spuna: Sunt un om ca si stapnul meu, de altminteri, si m-am nascut ca si el plngnd; va muri si el ca si mine, n aceleasi spaime si cu aceleasi ceremonii. Avem amndoi aceleasi functii animalice. Daca turcii vor cuceri Roma, si daca atunci eu am sa devin cardinal si stapnul meu bucatar, am sa-1 iau n serviciul meu." Tot acest discurs este rational si just; dar pna n momentul n care Marele Turc va cuceri Roma, bucatarul se cuvine sa-si vada de treburile lui, altminteri ntreaga societate omeneasca este pervertita. Ct despre omul care nu este nici bucatarul unui cardinal si nici nu detine vreo alta dregatorie n stat; ct despre omul obisnuit pe care nu-1 leaga nimic, dar care este mhnit cnd este primit peste tot cu aere protectoare sau cu dispret, care vede limpede ca attia si attia monsigniori nu sunt nici mai nvatati, nu au nici mai mult spirit si nici mai multa virtute dect el, si care se plictiseste sa stea uneori n anticamerele lor, ce atitudine trebuie el sa ia? Aceea de a pleca.

212 VOLTAIRE INFERN (ENFER) l Din clipa n care oamenii au nceput sa traiasca n socie9 l tate, au observat negresit ca multi vinovati scapau de severitatea legilor. Oamenii pedepseau crimele recunoscute n mod public: trebuia gasita o frna pentru crimele secrete: si numai religia putea sa fie aceasta frna. Persii, caldcenu, egiptenii si grecii au nascocit pedepse dupa moarte; si din toate popoarele stravechi pe care le cunoastem, evreii au fost singurii care nu au admis dect pedepsele n timpul vietii. Este ridicol sa crezi sau sa te prefaci a crede, sprijinindu-te doar pe cteva pasaje foarte obscure, ca infernul era admis de vechile legi ale evreilor, de Leviticul lor, de Decalogul lor, atunci cnd autorul acestor legi nu rosteste nici macar un cuvnt care sa aiba fie si cea mai mica legatura cu pedepsele din viata viitoare. Am fi ndreptatiti sa-i spunem autorului Pentateucului: Sunteti un om inconsecvent si lipsit deopotriva de probitate si de ratiune si cum nu se poate mai nedemn de numele de legiuitor pe care vi-1 atribuiti. Cum vine asta''! Aveti cunostinta de o dogma att de punitiva si att de necesara poporului precum cea a infernului, si nu o anuntati n mod expres? si, n timp ce aceasta dogma este admisa de toate natiile care va nconjoara, voi va multumiti sa o lasati sa fie abia ghicita de unii comentatori care vor aparea dupa patru mii de ani si care se vor chinui sa gaseasca n vorbele voastre ceva ce, de fapt, voi nu ati spus? Ori poate sunteti un ignorant, care nu stie ca aceasta credinta era universal acceptata n Egipt, n Caldeea si n Persia; sau sunteti poate pur si simplu un om nechibzuit,

DICTIONAR 213 FILOSOFIC ntruct, desi aveati cunostinta despre aceasta dogma, nu ati asezat-o la temelia religiei voastre." Autorii legilor evreiesti ar putea n cel mai bun caz sa raspunda: Marturisim ca suntem extrem de ignoranti; ca am nvatat sa scriem doar foarte trziu, ca poporul nostru era o hoarda salbatica si barbara care, potrivit propriei noastre marturii, a ratacit aproape o jumatate de secol n pustiuri respingatoare; ca, n cele din urma, ea a dus la pieire o tara mica, prin jafurile cele mai odioase si prin cruzimile cele mai detestabile mentionate vreodata n istorie. Nu aveam nici un contact cu natiile civilizate: cum va nchipuiti voi ca noi, noi cei mai pamnteni dintre oameni, am fi putut sa inventam un sistem n ntregime spiritual? Noi nu foloseam cuvntul care i corespunde cuvntului suflet dect pentru a ne referi la viata; noi nu 1-am cunoscut pe Dumnezeul nostru, pe mesagerii si pe ngerii sai dect sub forma unor fiinte corporale: distinctia dintre suflet si trup, precum si ideea unei vieti dupa moarte nu pot sa fie dect fructul unei ndelungate meditatii si al unei filosofii foarte fine. Intrebati-i pe hotentoti si pe negri, care locuiesc ntr-un tinut de o suta de ori mai ntins dect al nostru, daca au cunostinta despre viata de apoi. Credem ca am facut destul de mult convingnd poporul nostru ca Dumnezeu i pedepseste pe raufacatori pna la a patra generatie, fie prin lepra, fie prin morti subite, fie prin pierderea chiar si acelor putine bunun pe care le puteam poseda." S-ar putea replica astfel la toata aceasta apologie: Ati inventat un sistem al carui ridicol sare n ochi; ntruct raufacatorul care era sanatos, si a carui familie prospera, trebuia fara doar si poate sa-si bata joc de voi." Atunci apologetul legii iudaice ar raspunde asa: Va nselati; pentru ca, daca exista un criminal care rationa just, mai

214 VOLTAIRE existau alti o suta care nu rationau ctusi de putin. Acela care, dupa ce a savrsit o crima, nu se simtea pedepsit nici n trupul sau si nici n cel al fiului sau, se temea, totusi, pentru nepotul sau. Mai mult, daca n clipa de fata nu avea nici o ulceratie urt mirositoare, de care noi, de altfel, sufeream destul de des, acest lucru putea foarte bine sa l ajunga n ctiva ani: ntr-o familie exista ntotdeauna fel si fel de nenorociri, iar noi reuseam sa convingem cu usurinta ca aceste nenorociri erau trimise de o mna divina, care razbuna greselile secrete." La acest raspuns s-ar putea lesne replica spunnd: Scuza voastra nu face doi bani, caci n fiecare zi se ntmpla ca oameni foarte cumsecade sa-si piarda sanatatea si bunurile; iar daca nu exista familie careia sa nu i se fi ntmplat vreo nenorocire, si daca aceste nenorociri sunt pedepse venite de la Dumnezeu, atunci toate familiile voastre sunt niste familii de pungasi." Preotul evreu ar putea continua sa riposteze; ar spune ca exista nenorociri care tin de firea omeneasca si altele care sunt anume trimise de Dumnezeu. Dar i-am explica atunci acestui gnditor ct este de ridicol sa socotesti ca febra si grindina sunt cnd o pedeapsa divina, cnd un efect natural. In sfrsit, fariseii si esenienii, din snul evreilor, au admis credinta ntr-un infern, n maniera lor; aceasta dogma trecuse deja de la greci la romani si fusese adoptata de crestini. Mai multi Parinti ai Bisericii n-au crezut n pedepsele vesnice: li se parea absurd sa arzi ntru vesnicie un om sarman, doar pentru ca a furat o capra. Degeaba spune Virgiliu n cel de-al saselea cnt din Eneida: ...Sedet ceternumque sedebi Infelix Theseus.

DICTIONAR 215 FILOSOFIC n zadar pretinde el ca Tezeu sta asezat pentru totdeauna pe un scaun si ca n aceasta consta supliciu] sau. Altii credeau ca Tezeu este un erou si ca el nu se afla n infern, ci n Cmpiile Elizee. Nu a trecut mult timp de cnd un pasnic si cinstit pastor hughenot a predicat si a scris ca cei osnditi vor primi si ei ntr-o buna zi iertarea, ca trebuia sa existe o proportie ntre pacat si pedeapsa, si ca o greseala de o clipa nu poate sa merite o ispasire vesnica. Preotii, confratii sai, i-au atras atentia indulgentului judecator; unul dintre ei i-a spus: Prietene, nici eu nu sunt mai convins dect tine ca infernul este vesnic; dar este mai bine ca servitoarea ta, croitorul tau si chiar procurorul tau sa creada ca este vesnic." ENTUZIASM (ENTHOUSIASME) Acest cuvnt grecesc nseamna emotie viscerala, agitatie launtrica. Grecii au inventat oare acest cuvnt pentru a exprima tremurul pe care l simtim n nervi, dilatarea si contractarea intestinelor, violentele pulsatii ale inimii, marsul navalnic al acestor spirite nflacarate care urca din adncul maruntaielor pna la creier atunci cnd suntem puternic afectati? Sau poate ca s-a dat mai nti numele de entuziasm, de la tulburare a maruntaielor, contorsiunilor Pitiei care, pe trepiedul de la Delfi, primea spiritul lui Apolo printr-un loc care nu pare facut dect pentru a primi corpuri? Ce ntelegem noi prin entuziasm? Ct de multe nuante n simtamintele noastre! Aprobare, sensibilitate, emotie, tulburare, nfiorare, pasiune, mnie, dementa, furie, turbare: iata toate starile prin care poate sa treaca acest biet suflet omenesc.

VOLTAIRE Un geometru asista la o tragedie nduiosatoare: el remarca doar faptul ca este bine sustinuta. Un tnar pe lnga el este emotionat si nu remarca nimic; o femeie plnge; un alt tnar este att de miscat nct, din nefericire pentru el, va savrsi si el o tragedie: s-a molipsit de boala entuziasmului. Centurionul sau tribunul militar, care nu privea razboiul dect ca pe o meserie de pe urma careia se putea ncropi o mica avere, mergea la lupta linistit, aidoma unui sindrilar care se suie pe un acoperis. Cezar plngea cnd se uita la statuia lui Alexandru. Ovidiu nu vorbea de iubire dect cu mult spirit. Safo exprima entuziasmul acestei pasiuni; si daca este adevarat ca a platit cu viata pentru aceasta pasiune, faptul se explica din pricina ca la ea entuziasmul a devenit dementa. Spiritul partizan predispune minunat catre entuziasm; nu exista grupare care sa nu aiba exaltatii sai. Entuziasmul este mai cu seama o devotiune prost nteleasa. Tnarul fachir care si priveste vrful nasului n timp ce-si face rugaciunile se nflacareaza treptat, mergnd pna la a crede ea, daca si pune lanturi n greutate de cincizeci de livre, Fiinta suprema i va fi nespus de favorabila. El adoarme cu imaginatia plina de Brahma, si l vede negresit n somnul sau. Uneori chiar, n aceasta stare n care omul nu este nici adormit, nici treaz, din ochii sai ies scntei; el l vede pe Brahma ntr-o mare stralucitoare de lumina, intra n extaz, iar aceasta boala este adesea incurabila. Lucrul cel mai rar este de a mpleti ratiunea cu entuziasmul; ratiunea consista n a vedea ntotdeauna lucrurile asa cum sunt. Acela care, beat fiind, vede lucrurile duble, este lipsit de ratiunea sa. Entuziasmul este aidoma vinului; el poate strni un asemenea tumult n vasele de snge, si vibratii att de violente n

DICTIONAR 217 FILOSOFIC nervi nct ratiunea iese complet distrusa. Poate nsa provoca doar zdruncinaturi usoare, care nu fac dect sa puna nitel mai mult creierul n activitate; acest lucru se ntmpla n marile momente de elocventa, dar mai cu seama n poezia sublima. De un entuziasm cumpatat au parte doar marii poeti. Si tocmai acest entuziasm cumpatat le desavrseste arta; datorita lui, odinioara s-a crezut ca sunt inspirati de catre zei, opinie care nu s-a manifestat niciodata n legatura cu alti artisti. Dar cum poate ratiunea sa calauzeasca entuziasmul? Gnditiva la un poet care schiteaza mai nti cadrul general al tabloului sau; n acele clipe ratiunea este cea care tine creionul. Dar daca doreste sa le dea viata si pasiuni personajelor sale, atunci imaginatia se nflacareaza, iar entuziasmul intra n actiune; este aidoma unui armasar care o ia la goana pe pista sa; dar conturul pistei este riguros trasat. JUDECATA FALSA (ESPRIT FAUX) Avem oameni orbi, chiori, sasii, oameni care se uita crucis, altii care vad la distanta, altii cu vedere scurta, cu vederi limpezi sau confuze, slabe sau neobosite. Toate acestea ofera o imagine destul de fidela asupra ntelegerii noastre; dar nu se cunosc vederile false. Nu exista oameni care sa ia ntotdeauna un cocos drept un cal, nici o olita de noapte drept o casa. Atunci de ce ntlnim adesea spirite, altminteri destul de juste, care judeca absolut fals anumite lucruri importante? De ce unul si acelasi siamez, care nu se va lasa niciodata nselat cnd este vorba sa i se numere trei rupii, crede cu fermitate n metamorfozele lui Sammonocodom? Datorita carei stranii

218 VOLTAIRE ciudatenii, oameni cu bun-simt seamana cu don Quijote, care credea ca vede niste uriasi, acolo unde alti oameni nu vedeau dect niste mori de vnt? Don Quijote era chiar mai scuzabil dect siamezul care crede ca Sammonocodom a venit de mai multe ori pe pamnt sau dect turcul care este convins ca Mahomed a pus o jumatate din luna n mneca sa; si asta pentru ca don Quijote, caruia i intrase n cap ideea ca trebuie sa se lupte cu uriasii, poate sa-si nchipuie ca un urias are trupul la fel de mare ct o moara, iar bratele la fel de lungi ca aripile unei mori; dar de la ce supozitie poate sa plece un om cu bun-simt pentru a se convinge ca jumatate din luna a intrat ntr-o mneca, si ca Sammonocodom a cobort din cer pentru a veni sa se joace cu un zmeu la Siam, pentru a taia o padure si pentru a face tot soiul de scamatorii? Chiar si cele mai mari genii pot avea o judecata gresita n legatura cu un principiu pe care 1-au primit fara a-1 cerceta. Newton a dat dovada de o judecata ct se poate de gresita cnd a comentat Apocalipsa. Tot ceea ce-si doresc anumiti tirani ai sufletelor este ca oamenii pe care i nvata sa aiba o judecata falsa. Un fachir creste un copil care promite mult; pret de cinci sau sase ani, el se straduieste sa-i vrc n cap ideea ca zeul Fo s-a aratat oamenilor sub nfatisarea unui elefant alb, si l convinge pe copil ca o sa fie biciuit dupa moarte timp de cinci sute de mii de ani, daca nu crede n aceste metamorfoze. El mai adauga si faptul ca, la sfrsitul lumii, dusmanul zeului Fo va veni sa se lupte cu aceasta divinitate. Copilul studiaza si ajunge un copil minune; discuta pe marginea nvatamintelor primite de la profesorul sau; considera ca Fo nu putea sa se preschimbe dect n elefant alb, ntruct acesta este cel mai frumos dintre toate animalele. Regii din Siam si din Pegu, spune el, se razboiesc pentru un

DICTIONAR 219 FILOSOFIC elefant alb; cu siguranta ca, daca Fo n-ar fi fost ascuns n acest elefant, regii cu pricina n-ar fi fost att de necugetati nct sa se lupte doar pentru a intra n posesia unui simplu animal. Dusmanul lui Fo va veni sa-1 nfrunte la sfrsitul lumii; dusmanul acesta va fi, negresit, un rinocer, pentru ca rinocerii se lupta cu elefantii." Asa rationeaza, ajuns la o vrsta matura, elevul savant al fachirului, si el devine unul dintre capetele luminate ale Indiei; cu ct spiritul sau este mai subtil, cu att el judeca mai fals; apoi el va forma spirite la fel de false ca al sau. Daca li se aduce la cunostinta tuturor acestor fanatici un pic de geometrie, ei o nvata destul de usor; dar, lucru ciudat! cu toate acestea, spiritul lor nu si revine; ei ntrezaresc adevarurile geometriei, totusi acestea nu-i nvata sa cumpaneasca si probabilitatile; drumul lor este croit; ei vor judeca anapoda toata viata lor, iar eu sunt mhnit din aceasta pricina pentru ei. STATE, GUVERNE (ETATS, GOVVERNEMENTS) CARE ESTE CEL MAI BUN? N-am cunoscut pna acum pe nimeni care sa nu fi guvernat vreun stat. Si nu ma refer Ia domnii ministri care guverneaza ntr-adevar, unii doi sau trei ani, altii sase luni, iar altii sase saptamni; ma refer Ia toti ceilalti oameni care, la masa sau n cabinetul lor, si etaleaza sistemul lor de guvernare, reformnd armatele, Biserica, justitia si finantele. Abatele de Bourzeis a nceput sa guverneze Franta pe la anii 1645, sub numele de cardinalul de Richelieu, si a facut

220 VOLTAIRE acest Testament politic n care si propunea sa nroleze nobilimea n cavalerie pentru o perioada de trei ani, sa oblige camerele de conturi si parlamentul sa plateasca birul precum oamenii de rnd si sa-1 lipseasca pe rege de veniturile din impozitul pe sare; el demonstreaza mai ales ca pentru a porni ntr-o campanie cu cincizeci de mii de oameni, trebuie sa convoci, pe putin, o suta de mii. El afirma ca Proventa singura are mult mai multe porturi la mare dect Spania si Italia la un loc." Abatele de Bourzeis nu a calatorit. Altminteri, opera sa este plina de anacronisme si de erori; l face pe cardinalul de Richelieu sa semneze de o maniera n care el n-a semnat niciodata, si l face, de asemenea, sa vorbeasca ntr-un fel n care n-a vorbit niciodata, n plus, el se foloseste de un capitol ntreg pentru a spune ca ratiunea trebuie sa fie regula ntr-un stat" si ncearca sa demonstreze aceasta descoperire. Aceasta lucrare tenebroasa, acest bastard al abatelui de Bourzeis, a trecut vreme ndelungata drept odrasla legitima a cardinalului de Richelieu; si nici un academician, n discursul de primire la academie, nu a ratat ocazia de a aduce laude peste laude acestei capodopere n materie de politica. Domnul Gatien de Courtilz, vaznd succesul Testamentului politic al lui Richelieu, a tiparit la Haga Testamentul lui Colbert, cu o frumoasa scrisoare adresata de catre domnul Colbert regelui. Este limpede ca daca acest ministru ar fi redactat un asemenea testament, ar fi trebuit sa fie interzis; cu toate acestea, cartea cu pricina a fost citata de ctiva autori. Un alt ticalos, al carui nume nu l cunoastem, nu a ratat nici el ocazia de a publica Testamentul lui Louvois, care este chiar mai prost, daca se poate asa ceva, dect cel al lui Colbert; un abate de Chevremont i atribuie si lui Charles, duce de Lorraine, un testament. Am avut Testamentele politice ale

DICTIONAR 221 FILOSOFIC cardinalului Alberoni, ale maresalului de Belle-Isle si, n sfrsit, al lui Mandrin. Domnul de Bois-Guillebert, care a scris Detalii despre Franta, lucrare tiparita n 1695, a schitat un proiect, imposibil de pus n practica, referitor la dijma regala, semnnd cu numele maresalului de Vauban. Un nebun, pe nume La Jonchere, care nu avea ce mnca, a facut, n 1720, un proiect de finante n patru volume; si ctiva prosti au citat aceasta productie socotind-o o opera a lui La Jonchere, trezorierul general, imaginndu-si ca un trezorier nu poate sa scoata o carte proasta despre finante. Dar trebuie sa recunoastem faptul ca au existat si oameni foarte ntelepti, poate foarte potriviti pentru a guverna, care au scris despre administrarea statelor, fie n Franta, n Spania sau n Anglia. Cartile lor au facut mult bine: nu ntelegem nsa prin asta ca ele i-au ndreptat pe ministrii care erau n functie la data aparitiei acestor carti, ntruct un ministru nu se ndreapta si nu poate sa se ndrepte; el a ajuns mare; nici vorba de nvataminte, nici vorba de sfaturi; nu are timp sa le asculte; tumultul afacerilor i rapeste tot timpul; dar aceste carti bune i formeaza pe tinerii destinati sa ocupe, mai trziu, dregatorii nalte; ele i formeaza pe printi si, astfel, cea de-a doua generatie devine instruita. Partile bune si partile slabe ale tuturor crmurilor au fost, n ultimul timp, examinate ndeaproape. Spuneti-mi dumneavoastra, dumneavoastra care ati calatorit, care ati citit si ati vazut multe, n ce stat, sub ce fel de guvernare v-ar fi placut sa va fi nascut? mi nchipui ca unui mare proprietar de pamnturi din Franta nu i-ar fi fost cu suparare sa se fi nascut n Germania; ar fi fost suveran, n loc sa fie supus. Un pair din Franta ar fi foarte multumit daca ar avea privilegiile pairilor din Anglia; ar fi un legiuitor.

222 VOLTAIRE Oamenii din justitie si cei din finante s-ar simti mai bine n Franta dect oriunde altundeva. Dar ce patrie si-ar alege un om ntelept, liber, un om cu o avere micuta si lipsit de prejudecati? Un membru al consiliului din Pondichery, destul de nvatat, se ntorcea n Europa pe uscat, mpreuna cu un brahman, mai instruit dect brahmanii obisnuiti. Cum ti se pare guvernarea Marelui Mogul? a ntrebat consilierul. ngrozitoare, a raspuns brahmanul. Cum vreti ca un stat sa fie guvernat cum se cuvine de catre tatari? Raiasii, omrasii si nababii nostri sunt foarte multumiti, dar cetatenii nu sunt multumiti si cteva milioane de cetateni nseamna ceva." Consilierul si brahmanul au traversat cugetnd asa toata Asia de nord. mi trece prin cap un gnd, a spus brahmanul; si anume ca nu exista nici o republica n toata aceasta ntinsa parte a lumii. A existat odinioara republica din Tyr, a spus consilierul, nsa nu a rezistat prea mult. A mai existat una n pustiurile Arabici, ntr-un colt de lume numit Palestina, daca poate fi onorata cu numele de republica o hoarda de hoti si de camatari, guvernata cnd de judecatori, cnd de fel si fel de regi, cnd de mari pontifi, dar a cazut n sclavie de sapte sau opt ori, pentru ca ntr-un sfrsit sa fie alungata din tara pe care o uzurpase. mi pare, a spus brahmanul, ca pe pamnt nu exista dect foarte putine republici. Oamenii sunt rareori n stare sa se guverneze singuri. Aceasta fericire nu le apartine pasamite dect popoarelor mici care se ascund n insule sau n munti, precum iepurii care se feresc de animalele carnivore; dar, n cele din urma, sunt descoperiti si devorati." Cnd cei doi calatori au ajuns n Asia Mica, consilierul i-a spus brahmanului: ti vine sa crezi ca a existat o mica republica, undeva ntr-un colt al Italiei, care a dainuit mai bine ivijj^m

DICTIONAR 223 FILOSOFIC de cinci sute de ani, si care a stapnit aceasta Asie Mica, Asia, Africa, Grecia, Galia, Spania si toata Italia? Dar s-a ndreptat repede spre monarhie? a spus brahmanul. Ati ghicit, a spus celalalt, nsa aceasta monarhie a cazut, iar noi nu contenim n fiecare zi cu dizertatiile noastre frumoase pentru a descoperi care au fost cauzele decadentei si ale prabusirii sale. Va dati prea multa osteneala, a spus indianul; acest imperiu a cazut pentru ca exista. Pna la urma totul cade; nadajduiesc ca acelasi lucru se va ntmpla si cu imperiul Marelui Mogul. Apropo, a spus europeanul, credeti ca trebuie sa existe mai multa onoare ntr-un stat despotic si mai multa virtute ntr-o republica?" Indianul, dupa ce i s-a explicat ce se ntelege prin onoare, a raspuns ca onoarea este mai necesara ntr-o republica si ca este nevoie de mult mai multa virtute ntr-un stat monarhic, ntruct, a spus el, un om care pretinde ca este ales de popor nu va mai fi ales daca este lipsit de onoare; la curte, n schimb, el ar putea lesne obtine o dregatone, potrivit maximei unui mare print, care spune ca un curtean, pentru a reusi, nu trebuie sa aiba nici onoare, nici umoare. Ct despre virtute, trebuie sa ai cu vrf si ndesat la curte, pentru a ndrazni sa spui adevarul. Omul virtuos se simte mult mai n largul sau ntr-o republica; nu trebuie sa flateze pe nimeni. Credeti, a spus barbatul din Europa, ca legile si religiile sunt facute n functie de clima, asa dupa cum la Moscova sunt necesare blanuri, iar la Delhi pnzeturi usoare? Da, fara ndoiala, a zis brahmanul; toate legile care privesc fizica sunt calculate pentru meridianul unde locuiesti; unui neamt nu-i trebuie dect o femeie, n timp ce persanului i trebuie trei sau patru. La fel se ntmpla si cu ritualurile religiei. Cum ti imaginezi ca eu, daca as fi crestin, as putea sa rostesc slujba n provincia mea, unde nu exista nici pine, nici vin? Ct

224 VOLTAIRE despre dogme, altfel stau lucrurile; ele nu sunt supuse climei. Religia voastra n-a nceput ea oare n Asia, de unde a fost apoi alungata? Si iat-o ca a ajuns pna la Marea Baltica, unde era necunoscuta. n ce stat si sub ce crmuire ti-ar placea mai mult si mai mult sa traiesti? a zis consilierul. Oriunde, numai la mine nu, i-a raspuns tovarasul sau; si am ntlnit multi siamezi, tonchinczi, persani si turci care spun acelasi lucru. Te mai ntreb o data, a spus europeanul, ce stat ai alege?" Brahmanul a raspuns: ,,Pe-acela n care nu trebuie sa te supui dect legilor. Este un raspuns vechi, a spus consilierul. Asta nu nseamna ca nu este bun, a spus brahmanul. Si unde se afla aceasta tara?" a ntrebat consilierul. Brahmanul i-a raspuns: Trebuie sa o cautam." EVANGHELIA (EVANGILE) E o marc problema aceea de a sti care sunt primele Evanghelii. Este un adevar care nu poate fi pus la ndoiala, orice ar spune Abbadie despre aceasta, ca nici unul dintre primii Parinti ai Bisericii, pna la Irineu inclusiv, nu citeaza nici un pasaj din cele patru Evanghelii pe care le cunoastem. Dimpotriva, ereticii si theodosienii au respins n mod constant Evanghelia sfntului loan, si au vorbit ntotdeauna despre ea cu dispret, dupa cum afirma sfntul Epifan, n cea de-a treizeci si patra omelie a sa. Dusmanii nostri mai remarca si faptul ca nu numai ca cei mai vechi dintre Parinti nu citeaza niciodata nimic din Evangheliile noastre, ba mai mult, ei fac

DICTIONAR 225 FILOSOFIC referiri Ia mai multe pasaje care nu se regasesc dect n Evangheliile apocrife, respinse de canon. Sfntul Clement, de pilda, relateaza ca Domnul Nostru, ntrebat fiind cnd anume va veni mparatia sa, a raspuns: Va veni atunci cnd doi nu vor mai face dect unul, cnd ceea ce se afla n afara va semana cu ceea ce se afla nlauntru si cnd nu va mai fi nici femeie, nici barbat." Or, trebuie sa recunoastem ca acest pasaj nu se regaseste n nici una dintre Evangheliile noastre. Exista exemple cu sutele care dovedesc acest adevar; ele au fost grupate n Examenul critic al domnului Freret, secretar permanent al Academiei de literatura din Paris. Savantul Fabricius si-a dat osteneala sa adune vechile Evanghelii, care s-au pastrat peste timp; Evanghelia lui lacob pare a f prima. Este un fapt de netagaduit ca aceasta Evanghelie se bucura nca de multa autoritate n unele Biserici din Orient. Este numita prima Evanghelie. Ne ramn patimile si nvierea despre care se pretinde ca au fost scrise de Nicodim. Aceasta Evanghelic a lui Nicodim este citata de sfntul Iustin si de Tertulian; n ea se gasesc numele celor care 1-au acuzat pe Mntuitorul nostru: Ana, Caiafa, Summas, Datam, Gamaliei, Iuda, Levi, Neftalim: atentia cu care au fost nregistrate aceste nume da o aparenta de candoare acestei lucrari. Adversarii nostri au tras concluzia ca, din moment ce attea Evanghelii au fost mai nti socotite ca fiind adevarate, iar apoi s-a dovedit ca sunt false, se poate presupune acelasi lucru si despre cele care fac azi obiectul credintei noastre. Ei insista mult asupra credintei primilor eretici care si-au dat viata pentru aceste Evanghelii apocrife. Au existat, asadar, spun ei, falsificatori, seducatori si oameni sedusi, care au murit pentru aceasta greseala: prin urmare, faptul ca martirii

226 VOLTAIRE si-au sacrificat viata pentru religia noastra nu reprezinta o dovada a adevarului acestei religii? Mai mult, ei adauga ca martirii nu au fost niciodata ntrebati: Credeti n Evanghelia lui loan sau n Evanghelia lui lacob?" Pagnii nu-si puteau ntemeia interogatoriile pe niste carti pe care nu le cunosteau: magistratii au pedepsit ctiva crestini pentru tulburarea linistii publice; dar nu i-au interogat niciodata n legatura cu cele patru Evanghelii ale noastre. Aceste carti au fost ct de ct cunoscute de catre romani abia sub Traian, si nu au ajuns n minile publicului dect n ultimii ani ai domniei lui Diocletian. Prin urmare, socinienii rigizi considera cele patru Evanghelii ale noastre drept niste lucrari clandestine, fabricate la aproximativ un secol dupa lisus Hristos si ascunse cu grija de pagni pret de nca un secol; lucrari, spun ei,-grosolan scrise de niste oameni grosolani, care vreme ndelungata nu s-au adresat dect prostimii. Nu vrem sa repetam aici si celelalte blasfemii ale lor. Aceasta secta, desi destul de raspndita, este astazi la fel de ascunsa precum au fost si primele Evanghelii. Este cu att mai greu sa-i convertesti, cu ct ei nu cred dect n ratiunea lor. Ceilalti crestini nu i combat dect prin vocea sfnta a Scripturii: asa se face ca este imposibil ca aceste doua tabere, fiind ntotdeauna dusmane, sa poata sa se ntlneasca vreodata, (Scris de abatele de Tilladet.)

DICTIONAR 227 FILOSOFIC DESPRE EZECfflEL (D'EZECHIEL) DESPRE CTEVA PASAJE CIUDATE DIN ACEST PROFET SI DESPRE CTEVA OBICEIURI VECHI. Se stie destul de bine astazi ca nu trebuie judecate obiceiurile vechi dupa cele moderne: acela care ar vrea sa reconstruiasca curtea lui Alcinous din Odiseea dupa curtea Marelui Turc sau dupa cea a lui Ludovic XIV nu ar fi bine primit decatre savanti; acela care 1-ar dojeni pe Virgiliu, pentru ca 1-a nfatisat pe regele Evandru acoperit cu o piele de urs, sinsotit de doi cini, pentru a primi niste ambasadori, n-ar fi un bun critic. Moravurile egiptenilor si evreilor din vechime sunt nca simai deosebite de ale no astre dect cele ale regelui Alcinous, ale Nausicai, fiica sa, sau dect ale lui Evandru. Ezechiel, sclav la caldeeni, a avut o viziune n apropiereamicului ru Chobar, care se varsa n Eufrat. Nu trebuie sa ne mire ca el a vazut animale cu patru fete si cu patru aripi siavnd picioare de vit el, si nu trebuie sa ne mire nici rotile care mergeau singure si aveau spiritul vietii; aceste simbolurichiar sunt pe pla cul imaginatiei: dar mai multi critici s-au revoltat mpotriva poruncii pe care Domnul i-a dat-o de amnca, timp de trei sute no uazeci de zile, pine de orz, de gru si de mei, acoperita cu excremente de om. Profetul a exclamat: Ptiu! Ptiu! Ptiu! sufletul meu n-a cunoscut pna acum scrna"; iar Domnul i-a raspuns: Eibine! ti dau atunci balega de bo u n locul excrementelor deom, si o sa-ti plamadesti pinea cu aceasta balega."

Si cum nu prea se obisnuieste sa mannci asemenea dulceturi pe pine, cea mai mare parte a oamenilor considera aceste porunci nedemne de maretia divina. Totusi, trebuie sa recunoastem ca att balega de vaca ct si toate diamantele Marelui Mogul sunt ntocmai deopotriva, nu numai n ochii unei fiinte divine, dar si n ochii unui adevarat filosof; ct despre ratiunile pe care Dumnezeu le-ar fi putut avea pentru a-i porunci profetului sa mannce o asemenea masa, nu este de caderea noastra sa le cercetam. Este suficient sa aratam ca aceste porunci, care noua ni se par ciudate, evreii nu le-au socotit defel asa. Este adevarat ca Sinagoga nu permitea, n timpul sfntului Ieronim, ca Ezechiel sa fie citit nainte de mplinirea vrstei de treizeci de ani; dar asta se datora faptului ca, n capitolul XVIII, el spune ca fiul nu va mai purta povara nelegiuirilor parintelui sau, si ca nu se va mai spune: Parintii au mncat agurida, iar copiilor lor li se vor strepezi dintii." Prin aceasta el intra n mod vadit n contradictie cu Moise, care, n capitolul XXVUI al Numerilor, ne asigura ca odraslele vor purta povara nelegiuirilor tatilor pna la a treia si la a patra generatie. n capitolul XX, Ezechiel pretinde ca Domnul a spus ca le-a dat evreilor precepte care nu sunt bune. Iata de ce Sinagoga Ic interzicea tinerilor o lectura care i-ar fi putut face sa se ndoiasca de irefutabilitatea legilor lui Moise. Criticii din zilele noastre sunt nca si mai uimiti de capitolul XVI din Ezechiel: iata cum procedeaza profetul pentru a face cunoscute crimele Ierusalimului. El l prezinta pe Domnul vorbind cu o copila si Domnul i spune copilei: Cnd te-ai nascut, nu-ti taiasera nca buricul, nu fusesesi sarata, erai n pielea goala, iar eu am avut mila de tine; ai crescut si snul tau a prins forma, ti-a mijit parul, iar eu am trecut si e-am vazut, si am priceput ca era vremea de iubit; si ti-am

DICTIONAR 229 FILOSOFIC acoperit rusinea, m-am ntins cu mantia mea asupra ta; aifost a mea; apoi te-am sp alat, te-am parfumat, ti-am dat straie si ncaltari frumoase; ti-am daruit o naframa de bumbac, bratari si margele; ti-am prins o nestemata n nas, cercei nurechi si pe cap ti-am asezat o coroana etc. Atunci, ncrezatoare n frumusetea ta, ti-ai luat lumea-n cap si ai nceput sa te desfrnezi cu orice trecator... Si aicladit un loc al raului si ai ajuns de te-ai destrabalat pna si-npietele publice si ti-ai deschis picioa rele tuturor trecatorilor... te-ai desfrnat cu fiii Egiptului... si, n sfrsit, ti-ai platit iubitiisi le-ai ofer it daruri ca sa se culce cu tine...; si platind, n locsa fii platita, te-ai purta t cu totul altfel dect celelalte fete... Proverbul zice: Cum e mama, asa e si fiica', si asta se spune si despre tine etc." Capitolul XXIII strneste o revolta nca si mai mare. Omama avea doua fiice care siau pierdut fecioria de timpuriu: cea mare se numea Oolla, iar cea mica Ooliba... Oolla a fost nebuna dupa tineri de neam, magistrati si cavaleri; ea s-a culcat cu egipteni nca din prima sa tinerete... Ooliba, sora ei, s-adesfrnat nca si mai ab itir cu ofiteri, cu magistrati si cucavaleri chipesi; ea a cazut ntr-o mrsavie far a de seaman; si-a nmultit desfrnarie; a cautat cu patima mbratisarile acelora care au un organ ca de magar si care si raspndescsamnta precum caii..." Aceste descrieri, care nspaimnta attea spirite slabe, nu se refera, totusi, dect la nelegiuirile savrsite n Ierusalim si Samaria; expresiile, care noua ni se par libertine, nu erau ctusi de putin socotite astfel n acele vremuri. Aceeasi naivitate se arata fara teama n mai multe locuri din Scriptura. Se vorbeste adesea despre deschiderea vulvei. Termenii pe care i foloseste pentru a descrie mpreunarea lui Booz cu Ruth sau a lui Iuda cu nora sa nu sunt lipsiti de pudoare n ebraica, dar sunt, n limba noastra.

230 VOLTAIRE Nu te acoperi cu un val, atunci cnd nu te rusinezi de goliciunea ta; cum sa fi rosit n acele vremuri vorbind despre organele genitale, cnd ele le erau atinse tuturor acelora carora li se facea o promisiune? Era o dovada de respect, un simbol al fidelitatii, asa dupa cum odinioara, la noi, seniorii castelani si puneau minile ntr-ale suzeranilor lor. Am tradus partile genitale prin coapse. Eiazar si asaza mna pe coapsa lui Avraam; losif si asaza mna pe coapsa lui lacob. Acest obicei era foarte vechi n Egipt. Egiptenii erau att de departe de a numi rusinoase acele lucruri pe care noi nu ndraznim nici sa le dezgolim, nici sa Ic numim, nct mergeau pna la a purta n procesiuni o imagine uriasa a membrului viril numit phallum, multumindu-le astfel zeilor ca i-au ajutat sa se foloseasca de acest membru ntru nmultirea semintiei omenesti. Toate acestea demonstreaza destul de limpede ca ceea ce socotim noi a fi buna-cuviinta nu este musai buna-cuviinta si la alte popoare. Cnd a existat la romani mai multa politete, daca nu n veacul lui Augustus? Totusi Horatiu nu simte nici o opreliste n a spune ntr-o bucata ct se poate de morala: Nec vereor ne, dum futuo, vir rure rectorat. Augustus ntrebuinteaza aceeasi expresie ntr-o epigrama mpotriva Ful viei. Un om care ar pronunta dinaintea unui alt semen de-al nostru cuvntul care i corespunde lui Jutito ar fi privit ca un hamal beat; acest cuvnt, ca multe altele pe care le folosesc Horatiu si alti autori, ne pare nca si mai indecent dect expresiile lui Ezechiel. Sa ne lasam deoparte toate prejudecatile atunci cnd i citim pe autorii din vechime sau cnd calatorim prin tinuturile ndepartate ale altor natii. Natura este aceeasi peste tot, dar obiceiurile sunt ntotdeauna diferite.

DICTIONAR 231 FILOSOFIC Am ntlnit ntr-o zi la Amsterdam un rabin ncntat nevoie mare de cele spuse n acest capitol. ,,Ah, prietene, mi-aspus el, nici nu stii ct ti suntem de recunoscatori! Ai contribuit la cunoasterea ntregii minunatii a legii mozaice, cndai vorbit de masa lui Ezechie l si de frumoasele lui atitudini dinspre partea stnga. Oolla si Ooliba sunt lucruri admirabile; sunt adevarate tipuri, frate, tipuri care demonstreaza ca ntr-o buna zi poporul evreu va fi stapn peste tot pamntul; dar dece ai omis attea altele care au aceeasi forta? de ce nu 1-ai aratat pe Domnul spunndu-i nteleptului Osie, nca din celde-al doilea verset al prim ului capitol: Osie, ia-ti o femeie desfrnata si fa-i copii de femeie desfrnata." Sunt chiar propriile lui cuvinte. Osie a luat o domnisoara si a avut cu ea unbaiat, apoi o fata si ap oi nca un baiat; si era un tip si acesttip a durat trei ani. Asta nu e tot, i-a sp us Domnul n capitolul al treilea: du-te si ia-ti o femeie care sa fie nu numai desfrnata, ci si adultera." Osie a ascultat; dar toata treaba asta 1-a costat cincisprezece scuzi si un oboroc si jumatate deorz; si asta pent ru ca, stii prea bine, pe pamntul fagaduintei existau foarte putine grne. Dar ai idee ce nseamna toateastea? Nu, i-am raspuns eu . Nici eu," a spus rabinul. Un savant cu un aer grav s-a apropiat de noi si ne-a spusca toate astea erau doa r niste fictiuni ingenioase si pline de haz. Vai, domnule, i-a raspuns un tnar foarte instruit, dacavreti fictiune, ascult ati-ma pe mine, cititi-i mai curnd peHomer, Virgiliu si Ovidiu. Oricui i plac prof etiile lui Ezechiel merita sa ia masa alaturi de el."

232 VOLTARE F LEGENDE (FABLES) Cele mai vechi legende nu sunt oare n mod vizibil alegorice? Prima despre care avem cunostinta n ncercarea noastra de a scruta timpul nu este oare cea care apare n alnoualea capitol din ca rtea Judecatorilor1? Trebuia ales un regedin rndul copacilor; maslinul a vrut sasi vada n continuarede uleiul sau, smochinul a vrut sa se ocupe de smochinelesale , vita de vinul sau, iar ceilalti pomi de fructele lor; ciulinul, care nu era bun de nimic, s-a facut rege, ntruct el aveaspini si putea sa faca rau . Vechea legenda a lui Venus, asa cum este ea povestita deHesiod, nu este oare o a legorie a naturii n ansamblul sau? Partile procreatoare au cazut din Eter pe tarmul marii; Venusse naste din aceast a spuma pretioasa; cel dinti nume al sau este de iubita a creatiei; exista oare vreo imagine mai plina desimtire? aceasta Venus este zeita frumusetii; frumusetea nceteaza sa mai fie demna de a fi iubita daca nu este nsotita si de gratie; frumusetea face sa se nasca iubirea; iubirea aretrasaturi care strapu ng inimile; ea poarta o banderola ce ascunde privirii defectele fiintei pe care o iubim.

DICTIONAR 233 FILOSOFIC ntelepciunea este zamislita n creierul stapnului zeilor subnumele de Minerva; sufle tul omului este un foc divin pe care Minerva i-1 arata lui Prometeu, iar acesta se foloseste de focul divin pentru a nsufleti omul. Nu se poate sa nu recunosti n aceste legende o zugravireplina de viata a ntregii n aturi. Cea mai mare parte a celorlaltelegende este fie o corupere a vechilor pov estiri, fie un capriciu al imaginatiei. Cnd e vorba de legendele din vechime, lucrurile stau la fel ca si cu povestile noastre modeme; existaprintre ele unele morale, c are sunt fermecatoare; exista nsa sialtele care sunt insipide. Legendele vechilor popoare pline de ingeniozitate au fost n mod grosolan imitate de popoarele grosolane; marturie staucele ale lui Bachus, Hercule, Prometeu, Pandora si attea altele; ele reprezentau distractia lumii din acele timpuri ndepartate. Barbarii care au auzit vorbindu-se despre ele n chip nedeslusit le-au introdus n mitologia lor salbatica; iar apoi aundraznit sa spuna: Noi suntem cei care le-au inventat." Vai! sarmane popoare ignorate si ignorante, care nu ati cunoscutnici o arta, nici din tre cele placute, nici dintre cele utile, voi, la care nici macar numele de geometrie nu a ajuns niciodata, puteti voi oare spune ca ati inventat ceva? Voi nu ati stiutnici sa gasiti adeva ruri si nici sa mintiti cu pricepere. FANATISM (FANATISME) Fata de superstitie, fanatismul este ceea ce e delirul pentru febra ori ceea ce e furia pentru mnie. Acela care cunoaste stari de extaz, care are viziuni, care ia visele drept realitati si lucrurile nchipuite drept profetii, acela este un entuziast; cel

234 VOLTAIRE care si nsoteste nebunia cu crima, acela este un fanatic. Jean Diaz, retras la Niimberg, care era ferm convins de faptul ca papa este Anticristul din Apocalipsa, precum si de faptul ca poarta semnul fiarei, nu era dect un entuziast; fratele sau, Bartolomco Diaz, care a plecat de la Roma pentru a-si asasina ntru sfintenie fratele, si care 1-a ucis ntr-adevar din iubire pentru Dumnezeu, a fost unul dintre cei mai ngrozitori fanatici pe care superstitia i-a putut plasmui vreodata. Polyeuct, care se duce la templu ntr-o zi solemna, pentru a sparge si pentru a distruge statuile si odoarele, este un fanatic mai putin dezgustator dect Diaz, dar la fel de prost. Asasinii ducelui Fransois de Guise, ai lui Wilhelm, print de Orania, ai regelui Henric III, ai regelui Hcnric IV, si ai attor altora, erau niste fanatici bolnavi de aceeasi turbare ca si Diaz. Cel mai respingator exemplu de fanatism este cel al burghezilor din Paris care au dat navala sa-i asasineze, sa-i macelareasca, sa-i arunce pe fereastra, sa-i sfsie n bucati, n noaptea sfntului Bartolomeu, pe concetatenii lor care nu se duceau la slujba. Exista fanatici cu snge rece: acestia sunt judecatorii care i condamna la moarte pe acei indivizi a caror singura crima este ca gndesc altfel dect ei; si acesti judecatori sunt cu att mai vinovati, cu att mai demni de a fi respinsi de neamul omenesc cu ct, neaflndu-se ntr-o criza de nebunie, precum oameni de soiul unor Clement, Chtel, Ravaillac sau Damiens, ei par totusi capabili sa asculte vocea ratiunii. O data ce fanatismul a atins cu gangrena sa creierul, boala este aproape incurabila. Am ntlnit indivizi suferind de convulsii care, pe masura ce vorbeau despre miracolele sfntului Paris, ncepeau sa se ncalzeasca, fara voia lor: ochii le aruncau flacari, membrele le tremurau, patima le desfigura chipul, si ar fi fost n stare sa omoare pe oricine i-ar fi contrazis.

DICTIONAR 235 FILOSOFIC Nu exista alt leac pentru aceasta boala epidemica dect spiritul filosofic care, raspndit din aproape n aproape, domoleste n cele din urma purtarea oamenilor si previne instalarea raului; ntruct, de ndata ce acest rau se nradacineaza, trebuie sa fugi si sa astepti ca aerul sa se purifice. Legile si religia nu sunt suficiente atunci cnd trebuie luptat mpotriva acestei ciume a sufletelor; n acest caz religia, departe de a fi un aliment sanatos, se transforma n otrava n creierele molipsite. Acesti nemernici au necontenit prezent n minte exemplul lui Aod, care l asasineaza pe regele Eglon; al uditei, care i taie capul lui Holofem; al lui Samuel, care l taie n bucati pe regele Agag. Ei nu pricep ca aceste exemple, care au fost respectabile n antichitate, sunt dezgustatoare n timpurile de acum; ei si hranesc nebunia tocmai cu religia care i condamna. Legile sunt nca neputincioase mpotriva acceselor de turbare; este ca si cum i-ai citi o sentinta a consiliului unui smintit. Acesti oameni sunt convinsi ca spiritul sfnt care patrunde n ei este mai presus de legi si ca entuziasmul lor este singura lege de care trebuie sa asculte. Ce poti sa-i raspunzi unui om care ti spune ca prefera sa-1 asculte pe Dumnezeu dect sa asculte de oameni si care, n consecinta, este sigur ca merita sa ajunga n cer ucigndu-te? ndeobste escrocii sunt cei care i conduc pe fanatici si care asaza pumnalul n minile lor; ei seamana cu acel Batrn al Muntelui care i facea, se spune, pe unii neghiobi sa guste din bucuriile paradisului, si le promitea ca aceste placeri, din care le daduse sa guste doar un pic, vor dura o vesnicie, nsa cu conditia sa se duca sa-i asasineze pe toti aceia pe care avea sa-i numeasca el. Nu a existat dect o singura religie n lume care nu a fost pngarita de fanatism, si anume religia nvatatilor din China. Sectele filosofilor nu numai ca nu sufereau de aceasta ciuma, dar ele reprezentau chiar leacul mpotriva acestei boli;

236 VOLTAIRE ntruct efectul filosofici este de a aduce liniste n suflet, iar fanatismul este incompatibil cu linistea. Daca sfnta noastra religie a fost att de des corupta de aceasta furie infernala, pricina trebuie cautata n nebunia oamenilor. ntruct aripilor primite Icar le-a schimbat menirea, Anume de a-i opri caderea, La a sa pieire au fost folosite. (BERTAUD, episcop de Seez.) FALSITATEA VIRTUTILOR OMENESTI (FAUSSETE DES VERTUS HVMAINES) Dupa ce ducele de La Rochefoucauld si-a scris cugetarile despre amorul propriu si a dezvaluit acest resort al omului, un anume domn Spirit, membru al Oratoriului, a scris o carte nselatoare, intitulata: Despre falsitatea virtutilor omenesti. Acest Spirit spune ca nu exista virtute; dar, din delicatete, el si ncheie fiecare capitol cu o trimitere la mila crestina. Astfel, dupa parerea domnului Spirit, nici Cato, nici Aristide, nici Marc-Aureliu, nici Epictet nu au fost niste oameni de bine; asemenea oameni nu se pot gasi dect printre crestini. Iar n snul crestinilor, nu exista virtuti dect la catolici; din cadrul catolicilor mai trebuiau exclusi iezuitii, dusmani ai oratorienilor; prin urmare, virtutea nu putea fi gasita dect la dusmanii iezuitilor. Acest domn Spirit ncepe prin a spune ca prudenta nu este o virtute, iar motivul este acela ca prudenta se lasa adesea

r DICTIONAR FILOSOFIC 237 nselata. Este ca si cum ai spune ca Cezar nu a fost un mareconducator, ntruct a fos t nfrnt la Dyrrachium. Dar daca domnul Spirit ar fi fost filosof, nu ar fi examinat prudenta ca pe o virtute, ci ar fi privit-o ca pe un talent, ocalitate utila, be nefica; pentru ca si un scelerat poate fi foarte prudent, si am cunoscut chiar eu oameni de acest soi. Cu cepatima se pretinde ca : Nimeni nu va avea virtute n afara de noi si de prietenii nostri! Dar ce este virtutea, prietene? Virtutea nseamna sa facibine: fa-ne bine si e suf icient. Te vom scuti atunci de motiv. Cum asa? dupa parerea ta nu exista nici o diferenta ntrepresedintele de Thou si R availlac, ntre Cicero si acel Pompilius caruia acesta i salvase viata, si care i-a taiat capul pentru bani? Si vei declara ca Epictet si Porfiriu sunt nisteticalosi, doar pentru ca n u au urmat dogmele noastre? O asemenea insolenta strneste revolta. N-am sa spun mai multedespre acest subiect, pentru ca m-as nfuria rau. SCOP, CAUZE FINALE (FIN, CAUSES FIN ALES) Pasamite trebuie sa fii cam turbat din fire pentru a nega ca stomacul este facut sa digere, ochii sa vada, iar urechile sa auda. Pe de alta parte, trebuie sa manifesti o dragoste stranie pentru cauzele finale pentru a sustine ca piatra a fost facuta pentru a construi din ea case, si ca viermii de matase s-au nascut n China astfel ca noi sa avem satin n Europa.

238 VOLTARE Dar, se spune, daca Dumnezeu a facut un lucru cu un scop vadit, atunci nseamna ca a facut toate lucrurile cu un scop anume. Este ridicol sa admiti Providenta ntr-un caz si sa o negi n celelalte. Tot ceea ce este facut a fost prevazut, a fost rnduit. Nici o rnduiala fara obiect, nici un efect fara cauza; drept pentru care totul este deopotriva rezultatul, produsul unei cauze finale; asadar, este la fel de adevarat sa spui ca nasurile au fost facute ca sa poarte ochelari, iar degetele pentru a fi mpodobite cu diamante, pe ct este de adevarat sa spui ca urechile au fost facute pentru a auzi sunetele, iar ochii pentru a primi lumina. Cred ca aceasta dificultate poate fi lamurita usor. Cnd efectele sunt invariabil aceleasi oriunde si oricnd, iar cnd aceste efecte uniforme sunt independente de fiintele carora le apartin, atunci nseamna ca exista negresit o cauza finala. Toate animalele au ochi si vad; toate au urechi si aud; toate au o gura cu care mannca; au un stomac sau ceva asemanator, unde se produce digestia; toate au un orificiu care expulzeaza excrementele, toate au un instrument prin care se nmultesc: si aceste daruri ale naturii lucreaza n ele fara interventia vreunui mestesug. Iata cauzele finale clar stabilite, si ar nsemna sa ne pervertim judecata gndindu-ne sa negam un adevar att de universal. nsa pietrele nu servesc musai la ridicarea unor constructii, oriunde si oricnd; nu toate nasurile poarta ochelari; nu toate degetele au un inel; nu toate picioarele sunt acoperite cu ciorapi de matase. Prin urmare, un vierme de matase nu a fost facut pentru a-mi acoperi mie picioarele, asa cum a fost facuta gura ta pentru a mnca sau asa cum a fost facut dosul tau pentru a merge la toaleta. Exista asadar efecte produse de cauze finale, si numeroase alte efecte, care nu pot fi numite cu acest nume.

DICJIONAR 239 FILOSOFIC Dar si unele si celelalte se afla n egala masura n planul Providentei generale: incontestabil, nimic nu se face n pofida ei sau fara ea. Tot ceea ce apartine naturii este uniform, imuabil, este lucrarea nemijlocita a Stapnitorului; el este cel care a creat legile dupa care luna participa cu trei patrimi n producerea fluxului si a refluxului oceanului, iar soarele participa cu patrimea sa; el este cel care i-a dat soarelui miscarea de rotatie prin care acest astru trimite n cinci minute si jumatate raze de lumina n ochii oamenilor, ai crocodililor si ai pisicilor. Dar daca, dupa multe secole, ne-a trecut prin cap sa inventam foarfecele si frigarea, sa tundcm cu prima lna oilor si sa ne servim de cea de-a doua ca sa le frigem pentru a le mnca, ce alta concluzie putem sa tragem, daca nu aceea ca Dumnezeu ne-a facut n asa fel nct ntr-o buna zi sa devenim negresit ingeniosi si carnivori? Nendoielnic, oile n-au fost facute musai pentru a fi fripte si mncate, ntruct multe natii se abtin de la aceasta oroare; oamenii nu au fost creati esentialmente pentru a se masacra unii pe altii, din moment ce brahmanii si quakerii nu omoara pe nimeni; dar aluatul din care suntem plamaditi produce adesea masacre, asa cum produce si calomnii, vanitati, persecutii si impertinente. Asta nu se ntmpla din pricina ca formarea omului este neaparat cauza finala a furiilor si prostiilor noastre: pentru ca o cauza finala este universala si invariabila, oricnd si oriunde; dar ororile si absurditatile speciei omenesti sunt si ele n ordinea eterna a lucrurilor. Cnd batem grul, mblaciul este cauza finala a desprinderii lui de boabe. Dar daca acest mblaciu, n timp ce bate grul meu, zdrobeste mii de insecte, asta nu se ntmpla neaparat datorita vointei mele, nsa nu se datoreaza nici strict ntmplarii: motivul este ca aceste insecte s-au aflat n acel moment sub mblaciul meu, si trebuia sa se gaseasca acolo.

240 VOLTAIRE Este o consecinta a naturii lucrurilor ca un om sa fie ambitios, ca omul acesta sa nregimenteze uneori alti oameni, ca el sa fie nvingator sau sa fie nfrnt; dar nu se va putea spune niciodata: Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a fi ucis n razboaie. Instrumentele pe care ni le-a dat natura nu pot sa fie ntotdeauna niste cauze finale n actiune, ale caror efecte sa aparanegresit. Ochii primiti pe ntru a vedea nu sunt ntotdeauna deschisi; fiecare simt are momentele sale de odihna. Exista chiar simturi de care nu ne folosim niciodata. De pilda, o biatafiinta imbecila, nchisa ntr-o manastire la paisprezece ani, zavoraste pentru totdeauna ntr-nsa poarta prin care ar fi trebuit sa iasa o generatie noua; dar cauza finala nu nseamnaca a disparut: ea va actiona de ndata ce va fi libera s-o faca. CREDINTA (FOI) l ntr-o buna zi, printul Pico della Mirandola I-a ntlnit pe papa Alexandru VI la curtezana Emilia, n timp ce Lucretia, fiica sfntului parinte, era n durerile facerii, iar la Roma nu se stia daca acel copil era al papei, al fiului sau, ducele de Valentmois, sau al sotului Lucretiei, Alfonso de Aragon, care trecea drept impotent. Conversatia a fost la nceput extrem de vesela. Cardinalul de Bembo a consemnat o parte din ea. Micutule Pico, a spus papa, cine crezi tu ca ar putea fi tatal nepotului meu? Cred ca este ginerele vostru, a raspuns Pico. Ei! Cum poti sa crezi prostia asta? Din credinta. Dar tu stii prea bine ca un impotent nu face copii. Credinta consta, a replicat Pico, n a crede n anumite lucruri

wewmmmmm \nimimmmswmmasmstwmtRmiaimmtnmmimiinmtiiiini R DI CTI ON AR FIL OS OFI C tocmai pentru ca sunt imposibile; ba mai mult, onoarea casei voastre cere ca fiul Lucretiei sa nu treaca drept fructul unui incest. Ma faceti sa cred n mistere nca si mai de nenteles. Nu trebuie oare sa fiu convins ca un sarpe a vorbit, ca de atunci toti oamenii sunt blestemati, ca magarita Iui Balaam a vorbit si ea ct se poate de elocvent si ca zidurile Ierihonului au cazut la sunetul trompetei?" Pico a nsiruit numaidect o groa/a de fel si fel de lucruri admirabile n care credea. Alexandru s-a prabusit pe o sofa de atta rs. Cred n toate acestea, la fel ca voi, spunea el, pentru ca mi dau foarte bine seama ca nu pot fi salvat dect prin credinta, iar operele mele nu ma pot salva. Ah, simte parinte, a spus Pico, voi nu aveti nevoie nici de opere si nici de credinta; toate astea sunt bune pentru sarmanii profani ca de-alde noi; dar voi care sunteti un viceDumnezeu, voi puteti crede si face orice va va placea. Voi aveti cheile cerului; si, fara ndoiala, sfntul Petru n-o sa va nchida usa n nas. n ceea

ce ma priveste, va marturisesc ca as avea nevoie de o protectie puternica, daca, nefiind dect un biet print, m-as f culcat cu fiica mea si daca m-as fi servit de stilet si de cantarella la fel de des ca Sanctitatea Voastra." Alexandru VI pricepea de gluma. Hai sa vorbim serios, i-a spus el printului dclla Mirandola. Spune-mi ce merit poti avea spunndu-i lui Dumnezeu ca esti convins de niste lucruri de care, de fapt, nu poti sa fii convins? Ce placere poate sa-i faca una ca asta lui Dumnezeu? Intre noi fie vorba, a spune ca ntr-adevar crezi n lucruri imposibil de crezut nseamna sa minti." Atunci Pico della Mirandola s-a nchinat adnc. ,,Ei, Dumnezeule parintesc, a exclamat el, Sanctitatea Voastra sa bine-voiasca sa ma ierte, dar nu sunteti crestin. Nu, pe legea mea ca nu, a spus papa. Banuiam cu," a spus Pico della Mirandola. u i (Sens de un descendent al Iui Rabelais.)

242 VOLTAIRE II Ce este credinta? Sa crezi ceea ce pare evident? Nu: mipare evident ca exista o F iinta necesara, vesnica, suprema, inteligenta; asta nu tine nsa de credinta, ci de ratiune. Nu amnici un merit n a crede ca aceas ta Fiinta vesnica si infinita, pe care o cunosc ca fiind virtutea si bunatatea nsasi, vrea caeu sa fiu bun si vi rtuos. Credinta consta n a crede nu ceea ce pare adevarat, ci ceea ce pare fals puterii noastre de ntelegere. Asiaticii nu pot crede dect prin credinta n calatorialui Mahomed n cele sapte plane te, n ncarnarile zeului Fo, ale lui Visnu, ale lui Xaca, ale lui Brahma, ale lui Sammonocodom etc etc etc. Ei si supun ntelegerea, se nfioara sa cerceteze si nu vor nici sa fie trasi n teapa si nici arsi de vii; cispun: Cred." Departe de noi intentia de a face aici cea mai mica aluziela credinta catolica. Nu numai ca o veneram, dar o avem: nu vom vorbi dect despre credinta mincinoasa a celorlalte natiide pe lumea asta, des pre aceasta credinta care nu estecredinta, si care nu consta dect n cuvinte. Exista o credinta n lucrurile uimitoare si o credinta n lucrurile contradictorii si imposibile. Visnu s-a ntrupat de cinci sute de ori; e ct se poate deuimitor, dar, n sfrsit, lucr ul nu este imposibil din punct de vedere fizic; caci, daca Visnu are un suflet, el poate sa-si fipus sufletul n cin ci sute de trupuri pentru ca asa i-a facut lui placere. Indianul nu arc, la drept vorbind, o credintafoarte vie; el nu este convins din adncul fiintei sale de aceste metamorfoze; dar n final i va spune bonzului sau:

DICTIONAR 243 FILOSOFIC Am credinta; vreti ca Visnu sa fi trecut prin cinci sute de ntrupari, atunci asta va aduce o renta de cinci sute de rupii; perfect; vrei sa strigi mpotriva mea, sa ma denunti si sa-miruinezi negotul, daca nu am credinta? Ei, bine! Am credinta, si mai tine de la mine nca zece rupii pe care ti le dau." Indianul poate sa se jure dinaintea acestui bonz ca el crede, fara sa faca astfel un juramnt strmb; pentru ca, una pestealta, nu i-a fost demons trat ca Visnu nu a venit de cinci sute de ori n India. Dar daca bonzul i cere sa creada un lucru contradictoriu, imposibil, ca doi si cu doi fac cinci, ca unul si acelasi trup poate sa se gaseasca ntr-o mie de locuri diferite sau ca a fi sia nu fi este exac t acelasi lucru; daca indianul spune atunci ca are credinta, el a mintit; iar daca jura ca ntr-adevar crede, este sperjur. El i spune asadar bonzului: ,,Parinte reverend, eu nu pot sa te asigur ca, de fapt, chiar cred n absurditatileastea, cnd, pentru a crede n ele, tu ai obtine din parte-mi orenta de zece mii de rupii, n loc de cinc i sute. Fiule, raspunde bonzul, da douazeci de rupii, si Dumnezeu se va ndura si vei cred e n tot ceea ce nu crezi. Cum ti nchipui tu, raspunde indianul, ca Dumnezeu va savrsi n mine ceea ce nu poate savrsi asupra luinsusi? Este imposibil ca Dumnezeu sa faca sau sa creadalucruri contradictorii. Ma nvoiesc sa-ti spun, ca sa ti fac peplac, casi eu cred n ceea ce este obscur; dar nu pot sa ti spunca eu cred n ceea ce este imposibil. Dumnezeu vrea sa fimvirtuosi, nsa nu vrea sa fim absurzi. Ti-am dat zece rupii, mai tine nca douazeci; ncrede-te n cele treizeci de rupii, fiiom bun, daca poti, si nu ma mai bate la cap."

244 VOLTAIRE NEBUNIE (FOLIE) Nu se pune problema de a relua cartea lui Erasmus, care n-ar mai reprezenta astazi dect un Ioc comun, destul de insipid. Prin nebunie ntelegem acea boala a organelor creieruluicare l mpiedica totalmente p e un om sa gndeasca si saactioneze ]a fel ca ceilalti. Ncputnd sa-si administreze bunurile, este proscris; neputnd avea idei folositoare pentru societate, este exclus; daca devine periculos, este nchis; iar dacaeste furios, este legat. Este important totusi sa observam ca omul acesta nu estelipsit de idei; are tot attea idei ca si ceilalti oameni n stare de veghe, si adesea are idei si cnd doarme. Si te ntrebi cumse face ca sufletul sa u spiritual, nemuritor, care se afla n creierul sau si care primeste prin intermediul simturilor ideict se poate de clar e si de distincte, nu judeca niciodata de omaniera sanatoasa. Vede obiectele la fel cum le vedea si sufletul lui Aristotel si al lui Plafon, al lui Locke si al lui Newton; aude aceleasi sunete, are acelasi simt al pipaitului; cumse face, asadar, ca, pr imind aceleasi perceptii ca si cei maintelepti dintre oameni, el construieste un ansamblu extravagant si nu poate sa se abtina sa procedeze n acest fel? Daca aceasta substanta simpla si vesnica dispune pentru actiunile sale de aceleasi instrumente pe care le au sufletelecreiercior celor m ai ntelepti dintre oameni, atunci ar trebui sa gndeasca la fel ca ei. Dar cine l mpiedica? Cred cu tarie ca, daca nebunul meu vede rosu, n timp ce toti nteleptii vad albastru; daca, atunci cnd nteleptii aud muzica, nebunul meu

DICTIONAR FILOSOFIC l 245 aude ragetul unui magar; daca, atunci cnd ei sunt la predica, nebunul meu crede ca se afla la comedie; daca, atunci cnd ei aud da, el aude nu, n acest caz nseamna ca sufletul sau gndeste pe dos fata de celelalte. Dar nebunul meu are aceleasi perceptii ca si ei; aparent nu exista nici un motiv pentru care sufletul sau, dupa ce a primit prin intermediul simturilor sale toate instrumentele, sa nu se poata folosi de ele. Se spune ca sufletul este pur; nu este supus prin el nsusi nici unei infirmitati; iata-1 nzestrat cu toate ajutoarele necesare; chiar daca se ntmpla ceva n trupul sau, nimic nu poate sa-i schimbe esenta; totusi este dus n nvelisul sau la casa de nebuni. Aceasta reflectie poate sa ne dea de banuit ca facultatea de a gndi, daruita omului de catre Dumnezeu, este supusa unor dereglari la fel ca toate celelalte simturi. Un nebun este un bolnav al canii creier este n suferinta, asa dupa cum pe un bolnav de guta l dor picioarele si minile; el gndea cu creierul, tot asa cum mergea cu picioarele, fara sa cunoasca nimic n legatura cu puterea sa misterioasa de a merge, si fara sa aiba habar de puterea sa, nu mai putin de nenteles, de a gndi. Ai guta la creier, dupa cum ai si la picioare, n sfrsit, dupa mii si mii de rationamente, pasamite numai credinta reuseste sa ne convinga ca o substanta simpla si imateriala poate sa fie bolnava. Doctii sau doctorii i vor spune nebunului: Prietene, desi ti-ai pierdut bunul-simt, sufletul tau este Ja fel de spiritual, Ia fel de pur si la fel de nemuritor ca al nostru; numai ca sufletul nostru sta undeva bine, n vreme ce al tau sta ceva mai prost; pentru el, ferestrele casei sunt astupate; nu are aer, se sufoca." Nebunul, n momentele lui bune, le-ar raspunde; Prieteni, voi va dati cu presupusul, dupa obiceiul vostru, n legatura cu problema n cauza. Ferestrele mele sunt la fel de larg deschise ca si ale voastre, ntruct si eu vad aceleasi

246 VOLTAIRE obiecte si aud aceleasi cuvinte ca si voi: atunci nseamna negresit ca sufletul meu le da simturilor mele o ntrebuintare anapoda sau poate ca sufletul meu nu este el nsusi dect unsimt viciat, o calitate deteriorata, ntr-un cuvnt, fie sufletul meu este nebun prin el nsusi, fie chiar nu am suflet." Unul dintre doctori i va putea raspunde: Confratele meu, Dumnezeu, a creat poate unele suflete nebune, asa dupa cum acreat si suflete ntel epte." Nebunul va replica: Daca as credeceea ce-mi spuneti, as fi si mai nebun de ct sunt. Rogu-va, voicare stiti attea, spuneti-mi de ce sunt nebun?" Daca doctorilor le-a mai ramas un strop de bun-simt, i vorraspunde: Habar nu avem. ". Ei nu vor ntelege de ce un creier are idei incoerente; nu vor ntelege nsa nici de ce un altcreier are idei normale s i bine nchegate. Ei se vor crede ntelepti, dar vor fi la fel de nebuni ca si el. NSELATORIE (FRAUDE) DACA TREBUIE FOLOSITE NSELATORII PIOASE CU POPORUL Fachirul Bambabef s-a ntlnit ntr-o buna zi cu un discipol de-al lui Confutze, pe care noi l numim Confucius, iar pe acest discipol l chema Ouang; si Bambabef sustinea ca poporul are nevoie sa fie nselat, si Ouang pretindea ca nu trebuie sa nseli pe nimeni, niciodata; iata cum suna disputa lor. BAMBABEF Trebuie sa imitam Fiinta suprema, care nu ne arata lucrurile asa cum sunt ele; ne prezinta soarele sub un diametru

DICTIONAR 247 FILOSOFIC de doua sau de trei picioare, desi acest astru este de un milion de ori mai mare dect pamntul; ne pune sa vedem luna si stelele agatate toate de acelasi fundal albastru, nvreme ce ele se gasesc la distante diferite. Vrea ca un turnpatrat sa ne para rotund cnd l privim din de partare; vreaca focul sa ne para cald, desi el nu este nici cald nici rece; n sfrsit, el ne nconjoara cu fel si fel de erori care convinnaturii noastre. OUANG Ceea ce numesti tu eroare nu este, de fapt, eroare. Soarele, asa cum este el situat la milioane si milioane de li ' dincolo de globul nostru, nu este soarele pe care l vedem noi. n realitate, noi nu zarim, si nu putem zari, dect acel soare carese deseneaza pe retina noastr a, sub un unghi determinat. Ochiinostri nu ne-au fost dati pentru a cunoaste mar imile si distantele; trebuie sa dispunem de alte ajutoare si de alte operatiipentru a le cunoaste peacestea. Bambabef a parut foarte uimit de aceste cuvinte. Ouang, care era foarte rabdator, i-a explicat teoriile din optica; iar Bambabef, care era nzestrat cu ntelegere, s-a supus dinainteademonstratiilor disci polului lui Confticius; dupa care a reluat disputa n acesti termeni: BAMBABEF Daca Dumnezeu nu ne nsala prin intermediul simturilor noastre, asa cum socoteam eu, recunoaste macar faptul ca medicii i nsala ntruna pe copii pentru binele lor: le spun ca le dau zahar, cnd n realitate le dau rubarba. Drept pentru care, pot si eu, ca fachir, sa nsel poporul, care este la fel de ignorant ca si copiii. I) Un li aie 124 de pasi. (Nota lui Voltaire.)

OUANG Eu am doi fii si nu i-am nselat niciodata; cnd au fost bolnavi, le-am spus: ,,Acesta este un medicament foarte amar, dar voi trebuie sa aveti curajul sa l luati; daca ar f dulce, nu v-arvindeca." Nu am fost niciodata d e acord ca guvernantele si profesorii lor sa le insufle fricade spirite, fantome, spiridusi sau vrajitori: amfacut astfel din ei niste tineri cetateni curajosisi ntelepti. BAMBABEF Poporul nu s-a nascut la fel de bine nzestrat ca familia dumitale. OUANG Toti oamenii se aseamana; se nasc cu aceleasi predispozitii. Fachirii sunt aceia carecorup natura oamenilor. BAMBABEF Marturisesc ca^le propovaduim fel si fel deerori; dar e spre binele lor. i convin gem sacreada ca, daca nu vor cumpara cuiele noastrebinecuvntate, daca nu-si ispas esc pacatele dndu-ne noua bani, vor ajunge, ntr-o alta viata, cai de posta, cini sau soprle: asta iintimideaza, si devin oameni de bine. OUANG Nu ti dai seama ca voi i pervertiti pe bietii oameni? Se afla printre ei, si nca mai multi dect ne nchipuim noi, unii care judeca, care si bat joc de miracolele voastre, de superstitiile voastre, care stiu foarte bine ca nu vor fi preschimbati nici n soprle si nici n cai de posta. Ce se ntmpla atunci? Oamenii au destul bun-simt pentru a ntelege ca voi le predicati o religie prosteasca, nsa nu au destul bun-simt pentru a se ridica spre o religie pura si eliberata de superstitii, asa cum este a noastra. Pasiunile lor i fac sa VOLTAIRE l

DICTIONAR 249 FILOSOFIC creada ca nu exista religie, ntruct singura religie care li se transmite este una ridicola; va faceti vinovati de toate viciile n care ci se afunda. BAMBABEF Ctusi de putin, deoarece noi i nvatam sa aiba o morala solida. OUANG Ati fi omorti cu pietre de catre popor daca 1-ati nvata o morala impura. Oamenii sunt astfel facuti nct vor sa comitaraul, nsa nu vor ca aces ta sa le fie predicat. Ar trebui doar sa nu mai amestecati o morala nteleapta cu tot soiul de legendeabsurde, pentru ca, p rin imposturile voastre, de care ati puteade altminteri sa va lipsiti, voi slabi ti aceasta morala pe caresunteti obligati sa o propovaduiti. BAMBABEF Cum asa?! Doar nu crezi ca poporul poate fi nvatat adevarul fara a-1 sprijini cu legende? OUANG Ba sunt chiar convins de asta. Carturarii nostri sunt plamaditi din acelasi aluat ca si croitorii, tesatorii si muncitorii nostri. Ei adora un Dumnezeu creator, care rasplateste si carerazbuna. Ei nu si pngaresc c ultul nici cu sisteme absurde, nici cu ceremonii extravagante; si exista, fara-ndoiala, maiputine crime n rndul nv atatilor dect n snul poporului. Dece nu socotim potrivit sa i instruim si pe muncito rii nostriasa cum i instruim pe nvatatii nostri? BAMBABEF O sa comiteti o mare prostie; este ca si cum ati vrea ca ei sa dea dovada de aceeasi politete sau sa fie jurisconsulti; asa ceva nu este cu putinta si nu este nici convenabil. Stapnii trebuie sa mannce pine alba, iar servitorii, pine neagra.

250 VOLTAIRE OUANG Sunt de acord ca oamenii nu trebuie sa aiba cu totii aceeasi stiinta; dar exista lucruri care le sunt necesare tuturor. Este necesar ca fiecare om n parte sa fie drept, si cea maisigura modalitate de a le insufla dreptatea tuturor oameniloreste aceea de a le insufla religia fara s uperstitii. BAMBABEF Este un proiect frumos, dar nu poate fi pus n practica. Vanchipuiti cumva ca oamen ilor le ajunge sa creada ntr-unDumnezeu care pedepseste si care rasplateste? Mi-a ti spusca se ntmpla adesea ca aceia care sunt mai dezghetati Ia minte din popor sa se revolte mpotriva legendelor mele; sevor razvrati nsa Ia fel si mpotriva adevarului vostru. Vor spune: Cine mi da garantia ca Dumnezeu pedepseste si rasplateste? Unde se afla dovada? Care este misiunea ta? Ce miracol ai nfaptuit tu ca sa te cred? si vor bate joc de voinca si mai tare dect de mine. OUANG Iata unde este eroarea voastra. Va imaginati ca oamenii se vor scutura de jugul unei idei cinstite, demne de crezare si utile ntregii lumi, o idee pe care ratiunea omeneasca o accepta, numai pentru ca ei resping lucrurile necinstite, absurde, inutile, periculoase, care nfioara bunul-simt. Poporul este ct se poate de dispus sa-i creada pe magistratii sai: cnd acesti magistrati ai sai nu i propun dect o credinta rezonabila, atunci o mbratiseaza cu draga inima. Nu ai nevoie de minuni pentru a crede ntr-un Dumnezeu drept, care citeste n inima omului; aceasta idee este mult prea naturala pentru a fi combatuta. Nu este necesar sa spui cu precizie cum va pedepsi si cum va rasplati Dumnezeu; este suficient ca oamenii sa creada n dreptatea sa. Te-asigur ca ara vazut

orase ntregi care aproape ca nu aveau nici o alta dogma; si tocmai acolo am ntlnit cea mai desavrsita virtute. BAMBABEF Fii cu bagare de seama; o sa ntlnesti n aceste orase si filosofi care vor nega att pedepsele ct si recompensele de care pomenesti. OUANG Trebuie nsa sa recunosti ca acesti filosofi vor nega ncacu si mai mare tarie plasm uirile voastre; nu cstigati nimic ndirectia asta. Daca ar exista filosofi care nu ar fi de acord cu principiile mele, asta nu nseamna ctusi de putin ca ei nu potfi oameni de bine; si nu nseamna, de asemenea, ca nu vor cultiva virtutea, de care trebuie sa te apropii din dragoste si nu de frica. Ba mai mult, te asigur ca nici un filosof n-o sadeclare niciodata c u tarie ca Providenta nu le rezerva pedepse celor rai si recompense celor buni; iar daca ei ma vor ntrebacine mi-a spus ca Du mnezeu pedepseste, am sa-i ntreb si eu cine le-a spus ca nu pedepseste. In sfrsit, te-asigur ca filosofii, n loc sa ma contrazica, ma vor ajuta. N-ai vrea sa fiifilosof? BAMBABEF Ba cu draga inima; dar sa nu le sufli o vorba fachirilor.

254 VOLTAIRE Animale (betes) ........................................................... 61 Binele (binele suveran) (bien l souverain bieri) ... 64 Bine (totul este) (bien-tout est).......................................... 66 Limitele spiritului omenesc (bornes de l'esprit humain) . 73 -CCaracter (caractere)............................................................ 74 Postul Pastelui (careme).................................................. ...76 Catehismul chinezesc (catechisme chinois)........................78 Catehismul preotului (catechisme du cure) .... 102 Catehismul japonezului (catechisme du japonais) . . 107 Catehismul gradinarului (catechisme du jardimer) . . 114 Cert, certitudine (certain, certitude)..............................118 Lantul fiintelor create (chane des etres crees) ... 120 Lantul evenimentelor (chane des evenements) ... 123 China (de la Chine)............................................. ...........126 Crestinism (christianisme)..............................................130 Cerul anticilor (le ciel des anciens)..............................160 Circumcizie (circoncision).............................................164 Concilii (conciles).........................................................169 Spovedania (confession)................................................174 Convulsii (convulsions).................................................176 Corp (corps) ..............................,............................178 Crezul (credo)...............................................................180 Critica (critique)......................................................... ...1 84 -D David (David)....................................................... ........ 19 1 Despre delictele locale (delits locaux - des) ... . 194 Destin (destin)........................................................... .... 195 Dumnezeu (Dieu).......................................................... 199

DICTIONAR FILOSOFIC 255 |j Divinitatea lui lisus (divinite de Jesus)........................ 203 l Dogme (dogmes).......................................................... 204 l\ -E dEgalitate (egalite)........................................................ 208 Infern (enfer)............................................................ ..... 212 Entuziasm (enthousiasme)............................................. 215 Judecata falsa (espnt faux)............................................ 217 State, guverne (Etas, gouvernements) ..................... 219 Evanghelia (Evangile) ............................................. 224 Despre Ezechiel (d'tzechiel)......................................... 227 -F i Legende (fables) . . . '................................... ....... 232 Fanatism (fanatisme)..................................................... 233 Falsitatea virtutilor omenesti (faitssete des vertus humaines) . . . 236 Scop, cauze finale (fin, causes finales)......................... 237 Credinta (foi)............................................................. .... 240 Nebunie (folie).............................................................. 24 4 nselatorie (fraude) .................................... ............... 246