CORANUL

Traducere din arabă:

Dr. Silvestru Octavian Isopescul
(1910)

INTRODUCERE
I
Arabii înainte de Mohammed
Între Africa şi Asia, aparţinînd geografic încă la Asia, este situată peninsula
Arabia, care după formaţiunea teritorială, flora, fauna şi clima ei formează o
aşa- zisă punte între cele două continente susamintite. Teritoriul acestei
peninsule este de trei ori mai mare decît România şi Austria la un loc şi totuşi
este numai rar populată, are numai cîteva milioane de locuitori, fiindcă
pămîntul este foarte puţin roditor. Înlăuntrul peninsulei este o ţară din cele mai
puţin cunoscute de pe faţa pămîntului.
Fiind despărţit de Siria şi de Babilonia prin pustiu, acest pămînt nu era
prea mult expus mişcărilor popoarelor din antichitate, numai Arabia sudică
stătea în contact mai viu cu lumea. Aici se află Iemen, Arabia ferice, şi Saba,
cea vestită prin mituri, şi de aici s-a întemeiat împărăţia abessynică căruntă în
vechime, şi cînd au ajuns Sassanizii la culmea puterii lor, cuceriră Arabia
sudică. Totuşi şi în nordul Arabiei principatele cele mai mici erau parte sub
stăpînirea împăraţilor bizantini, parte sub cea a Chosroenilor perşi, înlăuntrul
ţării însă, în Negj şi Higjâs, în ţara care se coboară treptat în nordul Iemenului
de la Negj pînă la Marea Roşie, trăiau seminţiile arabice în neatîrnare deplină.
Partea cea mai mare dintre ei, Beduinii, sau locuitorii pustiului, trăiau ca
nomazi în corturi de păr sau de pănură, mînînd vitele lor din păşune în păşune,
după cum era anotimpul, pe teritoriul seminţiilor lor. O parte mai mică s-a
sălăşluit în oraşe şi purta negoţ extins cu caravanele pînă la Siria, Iemen şi
limanul Persic. O oarecare întocmire politică sau conştiinţă naţională nu se
formase între ei.
Între beduini se dădeau lupte veşnice, care erau limitate numai prin unele
legi severe, nescrise, cum e, bunăoară, răzbunarea de sînge sau pacea în
decursul unor luni sfinte. Pe lîngă cea mai mare simplitate patriarhală a
datinilor şi virtuţilor, precum e ospitalitatea darnică, cavalerismul şi vitejia, mai
stăruiau la acest popor încă şi hoţia, cruzimea sîngeroasă, beţia şi hazardul.
Femeia ocupa la ei o treaptă de tot inferioară şi divorţul se întîmpla cît ai
bate din palme. Fiii erau întîmpinaţi ca binecuvîntare, iar fiicele ca blestem, aşa
încît acestea din urmă, adesea chiar îndată după naştere se îngropau de vii. De
altfel, simţul familial şi conştiinţa de seminţie erau foarte dezvoltate; ocărîrea
unui individ necinstea întreaga seminţie şi o întărită spre apărarea celui ocărît.
Între arte era dezvoltată, aşa zicînd cu patimă, numai poezia cea întru preamă-
rirea voinicilor şi a cailor. Poeziile antemohamedane sînt cele mai frumoase în
întreaga literatură arabă. Arta scrierii se importase în Arabia, cu puţin timp îna-
inte de Mohammed, din Siria; pentru îndeletnicire ştiinţifică însă nu era terenul
necesar.
Deşi arabii erau izolaţi din toate părţile, totuşi ei nu erau autohtoni, cel pu-
ţin după tradiţia lor proprie, ci erau cuceritori veniţi din nord. După limba lor, ei
făceau parte din marea familie de popoare semitice, iar cele mai nobile
seminţii ale lor, mai cu seamă cele ce au imigrat ulterior, pretindeau că-şi trag
originea de la Ismael, fiul nelegiuit al lui Avraam. Cultul lor originar era
Sabeismul chaldeik, adorarea stelelor, care însă, pe timpul lui Mohammed,
degradase şi se risipise cu totul. Pe lîngă Allah, zeul cel mai înalt, care juca, e
drept, un rol secundar, avea fiecare seminţie şi zeul său propriu. Îngerii se
considerau şi se adorau drept fiicele lui Allah, şi pe lîngă ei mai venea încă o
treaptă mai joasă de fiinţe supranaturale, duhurile (arăbeşte: Gjinn, genii), care
erau demoni buni sau răi, de bună seamă personificări ale puterilor naturii.
Pe lîngă acestea, mai credeau arabii încă şi în fermecătoare şi fermecători,
dar cu privire la credinţa în lumea de apoi, la viaţa de după moarte, la ei se
păstrau numai puţine urme. Pe timpul lui Mohammed, în privinţa religioasă
domnea un indiferentism foarte mare şi ideea de Dumnezeu, cea înainte mult
mai curată, se redusese la superstiţiuni şi la un fetişism cras, încît un
contemporan al lui Mohammed se exprima: "Unde vedeau ei o piatră, se
închinau la dînsa, iar dacă lipsea, mulgeau o cămilă peste o movilă de nisip şi
se închinau la aceasta". Unul din cele mai însemnate obiceiuri ale adorării îl
constituiau la ei pietrele sfinte, întocmai ca şi la cele mai multe popoare
semitice; de o considerare deosebită însă se bucura la o mare parte a
seminţiilor arabice meteorul cel negru din Kaaba, templul cel pătrat din Mekka
în Higjâs. Acest meteor părea să fi fost adus lui Avraam de îngerii din rai, cînd a
rezidit el Kaaba, pe care o zidise întîi Adam, după un prototip ceresc. Meteorul
însuşi se credea că a fost alb la început. În fiecare an se organizau pelerinaje
mari la Kaaba, al cărei tărîm era declarat sacrosanct atît pentru oameni, cît şi
pentru animale. În Kaaba însăşi, cultul celorlalte zeităţi arabice era centralizat,
ca într-un "pantheon", deoarece chipurile tuturor zeită-ţilor seminţiilor arabice
erau aşezate după numărul zilelor anului, lîngă chipurile lui Avraam şi Israel. Pe
cînd adorarea Kaabei deriva din vechimea cea mai căruntă, oraşul Mekka sau
Bekka dată din timpuri mai noi. În secolul al cincilea al erei creştine Kusai, un
strămoş al lui Mohammed, în alianţă cu Koreişiţii, un ram al seminţiei beduinice
Kinâna, răpi Kaaba de la păzitorii ei de pe atunci şi înduplecă pe Koreişiţi să se
sălăşluiască în valea mekkană cea fierbinte de arşiţa soarelui şi neroditoare.
Păzirea Kaabei, precum şi privilegiul de a îngriji peregrinii cu provizii şi apă,
rămase în familia lui Kusai cu drept de moştenire, din care familie îşi cîştigară
cea mai mare glorie două case, şi anume casa Abd Şem, de la care derivă califii
omaiiadici, şi casa Hâşim; aceasta din urmă, pe timpul lui Mohammed, ajunse
la mare sărăcie în urma dărniciei ei mărinimoase.

II
Mohammed
În anul 570 sau 571, după părerea comună: la 20 aprilie, în anul elefanţilor
— numit astfel, în urma elefanţilor din oştirea negusului Abraha din Abissynia,
care a purces contra Mekkăi — s-a născut Mohammed (resp. Mahommed), un
strănepot al lui Hâşim, ca fiul lui Abdallfh şi al Aminei. După o tradiţiune, tatăl
său murise încă înainte de naşterea sa, după alta, doi ani în urmă. Mohammed,
deşi rămas în sărăcie, după moartea tatălui său — moştenirea sa consta numai
în cinci cămile şi o roabă —, totuşi a fost crescut după felul orăşenilor fruntaşi,
de o doică, în aerul proaspăt al pustiului, în corturile acelei doice, care se
numea Halima. Deoarece el încă din fragedă tinereţe suferea de afecţiuni
nervoase, ceea ce pe timpul său se numea îndrăcire, doica îl aduse înapoi la
maică-sa. Cînd era el de şase ani, muri maica şi bunicul său Abd El-Mottalib îl
luă la sine şi-l crescu mai departe, cu multă dragoste, timp de doi ani, după
care muri şi-l încredinţă pe băiat epitropiei unchiului său Abu Tâlib. Acesta avea
însă familie numeroasă şi era sărman: ca săşi cîştige pîinea zilnică, trebuia ca
tînărul Mohammed să se năimească pe la mekkanii cei avuţi, ca păstor de oi şi
capre. După tradiţiunea care poartă caracterul unei legende, nu-i exclus să-l fi
însoţit el acum, în vîrstă de nouă ani, pe unchiul său într-o călătorie comercială
în Siria şi acolo să-i fi profeţit un călugăr mărirea sa ulterioară.
Cînd era Mohammed în etate de douăzeci şi cinci de ani, se făcură mari
schimbări în situaţia sa exterioară, prin aceea că el intră în serviciu la o văduvă
avută şi nobilă, cu numele Chadigja, şi întreprinse pentru ea mai multe călătorii
comerciale, cu bună seamă însă, ca vizitiu la cămile. Chadigja, deşi era acum în
vîrstă de patruzeci de ani, totuşi află mult plăcut la Mohammed şi se căsători
cu el. Deşi între ei erau cincisprezece ani deosebire de vîrstă, totuşi au trăit
foarte fericiţi în acea căsătorie, binecuvîntată cu şase copii, doi băieţi şi patru
copile, dintre care însă băieţii muriră de timpuriu. În amintirea băiatului celui
mare, Mohammed îşi puse numele Abul-Kâsim, i.e. tatăl lui Kâsim. În această a
doua perioadă a vieţii sale avu el odată şi prilejul să se manifeste în public,
cînd, la rezidirea Kaabei, se iscă o ceartă de rang între diferitele familii şi
anume cine să aibă cinstea de a ridica piatra Kaabei şi de a o duce la locul ei.
Mohammed decise cearta într-acolo ca piatra să se pună pe un covor şi să se
ducă de toate căpeteniile familiilor. Din mulţumire faţă de unchiul său, Abu
Tâlib, luă el pe fiul acestuia Aii la sine şi-l căsători cu fiică-sa Fâtime, prin care
se străplantă neamul său în cei doi fii nenorociţi ai săi, Hasan şi Husein. Aii
deveni pe urmă al patrulea calif. De altfel, ştim numai foarte puţin din acest
răstimp al vieţii lui Mohammed, mai cu seamă ne lipseşte orice ştire vrednică
de credinţă cu privire la dezvoltarea sa interioară. Din împrejurarea că el pe al
doilea fiu al său l-a numit Abd El-Manaf, servul lui (idolului) Manaf, rezultă că el
pe timpul naşterii acestuia încă nu se lepădase de credinţa părinţilor şi
concetăţenilor săi. Afară de aceasta ni se mai comunică despre el că era un om
cu totul cinstit şi din toate părţile stimat, încît căpătă conumele El-Amin, cel
credincios (fidus).
Cu privire la înfăţişarea sa, ni se spune că el era de statură mijlocie, dar
impunătoare. Pe capul său mare avea păr negru, puţin creţ, sub gene lungi şi
grele sclipeau neîncetat ochii cei negri, nasul se ridica în forma ciocului de
seceră din faţa sa ovală, gălbuie, înconjurată de o barbă deasă. Capul său era
postat pe umeri largi şi el avea un piept puternic şi totuşi era de statură mai
mult zveltă. Cînd umbla mişca vioi întreg corpul, ca şi cînd s-ar fi coborît de pe
un mal. Deşi era puternic şi bine făcut, totuşi avea o constituţie nervoasă şi din
copilărie suferea de afecţiuni epileptice, sau mai bine zis isterice, îmbinate cu
halucinaţii. Dureri fizice nu putea suferi şi deşi legea sa a răspîndit-o prin sabie,
totuşi nu se poate zice că a fost viteaz. De asemenea nu suferea miros rău şi se
parfuma cu aromatele cele mai alese. Temperamentul său era aplecat spre
melancolie, totuşi era amabil, elocvent şi cu mare popularitate. Între umeri
avea un semn curios: pecetea profeţiei. In care timp şi prin care împrejurări
ajunse Mohammed la îndoieli şi lupte religioase, nu se poate constata. O
influenţă hotărîtoare seamănă să fi avut asupra sa Varaka, un neam al soţiei
sale, şi Zeid Ibu Amr, care, amîndoi, ţineau de acea grupă mică de oameni ce,
văzînd corupţia religiunii poporului lor se străduia să ajungă la o cunoştinţă mai
adevărată religioasă şi ajunseră aşa la monoteism, trecînd sau la judaism sau
la creştinism sau în fine formîndu-şi un deism propriu. Erau anume mulţi jidovi
în Arabia, care pribegiră încolo, după ce-şi pierdură independenţa politică în
Palestina şi se arăbiseră cu totul, pînă la legea lor, pe care şi-o păstrară curată.
De asemenea, se aduse la Mekka, prin sclavi abissynici, şi creştinismul, deşi
într-o formă cu totul degenerată: icoana preacuratei era pusă în Kaaba lîngă
idolii seminţiilor arabice, iar oraşul Nagjran în Iemen era rezidenţa unui episcop
creştin, şi seminţiile arabice de lîngă hotarele Siriei asemenea primiseră
creştinismul. Mohammed n-a cunoscut nicicînd sf. Scriptură, nici Testamentul
Vechi, nici Testamentul Nou, ci auzise numai istorii de la jidovi şi creştini,
primele pline de fabule rabbinice, iar celelalte amestecate cu legende apocrife.
Deşi cunoştinţele sale despre judaism şi creştinism erau foarte reduse, totuşi
sufletul său se zgudui şi se aprinse la ideea despre un Unic Creator al lumii,
despre profetism, precum şi la învăţătura despre învierea şi judecata de apoi.
Zeii crăenilor săi deveniră pentru el nişte idoli fără fond şi adorarea lor i se
părea urîciune; şi cu cît se adîncea cunoştinţa sa despre Dumnezeu, cu atît mai
spurcat i se părea păgînismul poporului său şi cu atît mai mult îl cuprindea
dorinţa să restabilească credinţa cea adevărată a patriarhilor Avraam şi Ismael.
Adesea se retrăgea în singurătatea sălbatică a munţilor şi stătea acolo pe
gînduri. Asceza şi privegherile peste noapte măriră nervozitatea sa, visuri şi
halucinaţiuni îl iritară pînă la boală şi într-o zi, cînd se afla el pe muntele Hira, în
anul al patruzecilea al vieţii sale, în anul 610, în luna Ramadân, i se arătă
deodată arhanghelul Gavriil şi strigă către dînsul: "Citeşte!" Răspunzînd el apoi
că nu ştie citi, îl provocă îngerul de trei ori să citească şi îi făcu prima
revelaţiune, rostind către el cuvintele conţinute în primele cinci versuri ale
surei 96, care sună cum după urmează:
Citeşte! În numele Domnului tău, care a făcut,
A făcut pe om din sînge închegat,
Citeşte! căci Domnul tău e prea bun,
El este cel ce [ne-]a învăţat [să purtăm] condeiul,
L-a învăţat pe om ceea ce n-a ştiut.
Plin de spaimă şi de groază că ar fi îndrăcit, se grăbi Mohammed acasă la
Chadigja şi-i istorisi păţania sa. Ea îl mîngîie, însă el totuşi rămase chinuit de
gînduri negre şi aşteptînd o manifestare nouă a îngerului. Acesta însă nu se
mai arată şi Mohammed se purtă acum cu gîndul să se arunce din vîrful unei
stînci purpurii, spre a pune capăt îndoielilor. În fine, după un răstimp de
aproape trei ani, numit Fatra, îi apăru iarăşi arhanghelul Gabriel în glorie
cerească. Tremurînd de iritare, se grăbi el acasă şi o provocă pe Chadigja să-l
acopere cu mantaua sa, ca de obicei, cînd avea afecţiuni nervoase. Zăcînd în
astă stare, auzi el cuvintele surei 74, l-7.
O, tu, acoperitule,
Scoală-te şi îndeamnă,
Şi pe Domnul tău îl preamăreşte,
Şi hainele tale le curăţeşte,
Şi de spurcăciune fugi:
 Şi nu dărui ca să capeţi mai mult.
Şi aşteaptă-l cu răbdare pe Domnul tău.
Această descoperire o ţinu el de sfinţire pentru dregătoria profetică şi
conştiinţă nestrămutată, cum că el ar fi trimisul ales de Dumnezeu ca să
restituie religiunea lui Avraam, ca binevestitor pentru cei credincioşi şi iertător
pentru cei necredincioşi, nefiind înzestrat cu altă putere minunată decît cu
versuri din Coran, recitate în extaz, îi dă puterea să sufere ocară, batjocură,
dispreţ şi prigonire, să părăsească oraşul său de baştină, să ia în ajutor
vicleşug, înşelăciune şi forţă, pînă reuşeşte să intre ca biruitor în Mekka şi să
consolideze sub steagul Islamului seminţiile arabice pururea dezbinate şi să
formeze din ele o comunitate războinică şi vitează, care, după o sută de ani
după moartea sa, domnea în cea mai mare împărăţie ce o văzuse lumea pînă
atunci.
La manifestarea sa ca profet în public, află Mohammed dintru început nu-
mai puţină aderenţă. Chiar propria sa familie, mai cu seamă unchiul său Abu
Lahab, căruia i-a anunţat pieirea în sura 111, se întoarse de la el. Numai Cha-
digja, fiicele sale, tînărul văr al său Ali şi libertinul şi fiul său adoptiv Zeid şi
puţini alţi mekkani credeau în misiunea sa. Între oamenii mai cu vază din
Mekka îşi cîştigă el dintru început numai doi aderenţi, pe cinstitul şi avutul
negustor Abu Bekr, primul calif după el, care în timpul îndoielilor şi luptelor
sufleteşti ale lui Mohammed, i-a fost acestuia prieten şi mîngîietor şi pe tînărul
Othmân, mai pe urmă al treilea calif, care i se alătură mai puţin din
încredinţare, decît mai mult ca să cîştige mîna mîndrei Rukeiia, fiica lui
Mohammed. Ceilalţi credincioşi se formau în prima linie din sclavi, între care
abissinianul Bilâl, primul Muezzin al comunităţii şi din femei, pe care le
cîştigase Chadigja.
Koreiţiţii la început nu-şi prea băteau capul de mişcarea religioasă cea
nouă. Unii, precum El-Valid şi Abul-Hakam Amr, numit de Mohammed
Abul-Gjahl, tatăl prostiei, căutau să-l facă de rîs, cerînd de la el minuni sau
pedeapsă ameninţată; alţii îl ţineau de un înşelător, sau de un poet "săltat" sau
chiar de un îndrăcit. Oamenii mai serioşi însă îl ţineau de un aderent al
bărbaţilor, ca Varanka, Zeid Ibn Amr etc, al aşa numiţilor Hanifiţi. Cîştigînd
Mohammed aderenţă tot mai mare, natural că aceasta era în detrimentul
material al Koreişiţilor, fiindcă aceştia trăiau mai cu seamă din venituri de la
peregrinii care veneau la Kaaba ca să se închine idolilor pe care Mohammed îi
declarase ca deşertăciune. De aceea, creştea mereu ura şi duşmănia
Koreişiţilor contra lui Mohammed şi ei căutară să-l înduplece pe Abu Tâlib,
unchiul lui Mohammed, ca el să-i retragă scutul, ceea ce însă Abu Tâlib nu voia
nici într-un chip, deşi el însuşi nu credea în misiunea lui Mohammed. Aşa s-a
pornit o prigonire contra credincioşilor, la care aveau cel mai mult să sufere
sclavii cei fără scut şi muierile. Unii dintre sclavi, cum e bunăoară Bilâl, fură
răscumpăraţi de avutul Abu Bekr, pe alţii îi sfătui Mohammed să tăgăduiască în
faţa lumii. În fine, le dădu sfatul să pribegească în Abissinia, aşa că în ciuda
Koreişiţilor, fugiră încolo, cu timpul, cam o sută de suflete şi prin aceasta se
zădărnici o suprimare a mişcării. O solie la negusul Abissiniei, ca să extrădeze
pe pribegi, rămase fără efect pentru că acesta fu cîştigat de ei la un colocviu
religios, în decursul căruia citară ei mai multe cuvinte relative la Isus. În urma
înverşunării ce creştea mereu în contra sa, Mohammed începu să şovăiască şi
se lăsă înduplecat la o pactizare. Koreişiţii anume îi făgăduiră că-l vor
recunoaşte drept trimis al lui Dumnezeu, dacă şi el va recunoaşte cele trei
zeităţi de căpetenie ale seminţiilor învecinate, şi anume zeităţile: Allât, Manât şi
El-Uzza. Cînd recită, apoi, Mohammed sura 53, zise el, ca vv. 19-22 ale acestei
sure, cuvintele următoare:
Ce credeţi despre Allât şi El-Uzza
Şi Manăt, a treia după ele?
Acestea sînt lebede ce zboară sus
Şi în mijlocirea lor să se nădăjduiască!
Însă, chiar a doua zi, îl cuprinde căinţa. El se înfăţişă din nou înaintea
poporului şi declară cuvintele din vv. 21 şi 22, ca inspiraţie satanică, şi le
schimbă apoi astfel cum sună ele astăzi.
Această revocare înmulţi numai înverşunarea contra lui, totuşi nu cutezară
contrarii lui să întreprindă ceva împotriva sa, deoarece familia sa îl scutea cu
credinţă. Într-aceea veni vestea la Abissinia că Mekka întreagă s-ar fi convertit
şi unii dintre pribegi, între care şi Othmân, se pregătiră de reîntoarcere.
Ajungînd la Mekka, văzură însă că treaba stă mult mai rău înainte, aşa încît ei
iarăşi se întoarseră la adăpostul lor în Abissinia. În aceste vremuri grele, cîştigă
Mohammed încă doi aderenţi cu influenţă mare, pe unchiul său viteaz Hamza şi
pe tînărul şi înfocatul Omar, pe urmă pe al doilea calif, care pînă acum a fost un
contrar aprig al lui Mohammed, de acu înainte însă împreună cu acesta şi cu
Abu Bekr a devenit unul dintre căpeteniile Islamului. Întărit prin sucurs şi
îndemnat de Omar, ţinu Mohammed, împreună cu credincioşii săi, serviciu
public înaintea Kaabei. Dar şi duşmanii săi nu stăteau cu mîinile în sîn.
Deoarece casa Haşim nu putu fi înduplecată să-i retragă scutul lui Mohammed,
o excomunicară ei, abstrăgînd de Abu Lahab, şi opriră conubiul şi comerţul cu
această casă, iar documentul de excomunicare îl atîrnară în Kaaba. Mai bine de
doi ani dură excomunicarea, în care timp întreaga casă Hâşim, credincioşi şi
necredincioşi se retraseră în valea îngustă Abu Tâlib, înspre răsărit de la
Mekka, împreună cu averile lor şi numai în decursul peregrinajului şi al lunilor
sfinte puteau ei îndrăzni să părăsească adăpostul lor. Ajungînd casa lui Hâşim
prin aceasta la mizeria cea mai mare şi îndurîndu-se de ei mulţi mekkani
înrudiţi cu ei, excomunicarea fu ridicată după cei doi ani. Poziţia lui Mohammed
însă prin aceasta nu se îmbunătăţi. Credincioşii începură să şovăiască după
atîtea nevoi, prozeliţii nu mai veneau aproape de loc, şi spre a mări întristarea
lui Mohammed, muri în vremea aceea Chadigja, soţia sa cea credincioasă,
numită "maica credincioşilor", şi unchiul său nobil Abu Tâlib, încît Mohammed
din timp în timp trebuia să caute chiar scutul unchiului său urît Abu Lahab. În
această nevoie, căută el scut la Thakifiţi în oraşul Taif la hotarul de la Negj,
care oraş rivaliza cu Mekka. El însă fu alungat cu lovituri de pietre, şi, obosit şi
rănit, se întoarse el, fără să calce Mekka, pînă ce nu fu asigurat de scutul unui
mekkan cu vază. În timpul fugii sale de la Taif avu el o viziune, în care se
grămădeau duhurile în jurul său mărturisind Islamul (conf. sura 72). Cu puţin
mai tîrziu cade viziunea nocturnă sau visul în care fu dus Mohammed pînă la
Ierusalim şi fu ridicat pînă la cerul al şaptelea la lotosul peste care nu se mai
poate trece. După moartea Chadigjei se căsători el cu o văduvă a unui
credincios şi se logodi cu Aişa, fiica lui Abu Bekr, cînd era ea în vîrstă de opt ani
şi o luă în căsătorie, cînd ajunse la zece ani. Aişa avu mai tîrziu, între toate
muierile lui Mohammed, cea mai mare influenţă asupra acestuia şi chiar şi în
istoria ulterioară a Islamului a jucat un rol destul de trist.
În nevoia cea mai mare, după multe şi îndelungate necazuri, îi surîse în
fine şi profetului norocul! în vremea unui pelerinaj la Mekka reuşi Mohammed
să cîştige pentru învăţătura sa cîţiva peregrini din oraşul Iathrib. Acest oraş era
la început în mîinile unor seminţii jidoveşti, însă, pe la finele secolului al
cincilea, fu cucerit de seminţii arabice, imigrate din sud, şi anume de seminţiile
Aus şi Chazragj. Însă jidovii rămaseră în Iathrib şi aşa trecură mai mulţi arabi la
jidovism, alţii cel puţin se făcură cunoscuţi cu învăţătura judaică despre unicul
şi adevăratul Dumnezeu şi despre aşteptarea lui Messia, aşa că propovăduirea
lui Mohammed ajunse pe pămînt roditor. Afară de aceea, oraşul Iathrib nu se
afla tocmai bine cu Mekka, iar seminţiile Aus şi Chazragj erau în ceartă
continuă, încît îl doreau pe Mohammed ca împăciuitor. Pe vremea
peregrinajului următor, avu Mohammed o întîlnire cu doisprezece bărbaţi din
cele două seminţii înduşmănite la Akaba, care este cam la mijloc între Mekka şi
Iathrib, şi acolo se îndatoriră acei bărbaţi să primească învăţăturile
fundamentale ale Islamului. Totodată, trimise Mohammed împreună cu aceştia
la Iathrib ca predicator şi cititor de Coran pe aderentul său Muzab, care de
curînd se întoarse din Abissinia. În Iathrib se răspîndi apoi Islamul foarte de
grabă şi fu primit de partea cea mai mare a seminţiilor Aus şi Chazragj. La
următorul peregrinaj, Mohammed se întîlni iarăşi într-ascuns cu şaptezeci de
bărbaţi din Iathrib de citi cele mai însemnate părţi din Coran şi-i îndatori cu
jurămînt la legea sa, pe cînd ei din partea lor juruiră că-l vor primi la sine şi-l
vor scuti, ca şi pe unul dintre ai lor. După ce denumi Mohammed încă
doisprezece preposiţi, nouă din Chazragj şi trei din Aus, se întoarse el acasă.
Koreişiţii însă auziră despre această înfăţişare şi luară o atitudine atît de ostilă,
încît Mohammed îi sfătui pe credincioşi să fugă la Iathrib şi aşa pribegiră încolo
mai bine de o sută de bărbaţi cu familiile lor, pe cînd Mohammed, Abu- Bekr şi
Ali mai rămaseră în Mekka. Hotărîndu-se acum Koreişiţii să-l omoare pe
Mohammed, fugi el împreună cu Abu-Bekr printr-o fereastră de dinapoia casei
sale, pe cînd Ali se culcă pe patul său acoperindu-se cu mantaua sa. Trei zile
rămaseră Mohammed şi Abu Bekr ascunşi într-o peşteră a muntelui Thaur a-
proape de Mekka, apoi grăbiră pe cămile spre Iathrib, pe cînd Ali, care fu liberat
după închisoarea scurtă, îi ajunse acolo cu trei zile mai tîrziu. Aceasta este
Hegjra, sau fuga, care a avut loc în 16 iunie 622 şi de la care se datează şi era
mohammedană.
Cu Hegjra începe o perioadă nouă în viaţa lui Mohammed. Pînă acum era
Mohammed un profet prigonit şi batjocorit, fiind înconjurat numai de puţini ade-
renţi în Mekka, de aici înainte însă în Iathrib, care acum este Medânat En-Nabi,
cetatea profetului numită şi simplu Medina, devine el Emir sau principe al unui
oraş, totodată însă profetul ca atare păşeşte îndărăt şi la iveală iese mai mult
legislatorul, politicianul şi generalul. De aceea au şi surele medinense alt
caracter decît cele mekkane; ele, pe lîngă lucirea sporadică a vechiului foc
profetic, sînt de-a rîndul prozaice, tare amestecate cu elemente legislatoare.
Puţine zile înaintea intrării în Medina, a pus Mohammed piatra fundamen-
tală pentru o moşee (giamie) în Kuba, un orăşel lîngă Medina. De către
medinensi fu el dus cu triumf în oraş şi familiile cele mai fruntaşe se întreceau
rugîndu-l să fie oaspetele lor. Ca să nu ofenseze pe nimenea, se lasă
Mohammed în seama lui Dumnezeu, declarînd că acolo va găzdui unde-l va
duce cămila sa. Ea îl duse la casa lui Abu Aiiâb, unde a locuit pînă ce şi-a
alcătuit o casă simplă pentru haremul său, care pe atunci consta numai dintr-o
muiere.
În acea casă trăia Mohammed de tot simplu, ca şi medinensul cel mai
neînsemnat. Îndată ce ajunse el în Medina, rîndui şi referinţele sale. Lîngă casa
sa lăsă el să se zidească o moşee mare şi aduse împăcare între Aus şi
Chazragj.
Credincioşii de loc din Medina primiră numirea Ansâr, ajutători, în opunere
mekkanii veniţi încolo, care se numeau Muhagjirun, emigranţi. Aceştia din urmă
n-aveau deloc avere, de aceea făcu Mohammed o înfrăţire strînsă între tot cîte
unul din Ansâr şi unul din Muhagjirun, care instituţiune fu însă ridicată după
lupta de la Bedr. Afară de aceste două partide, mai era în Medina încă şi o a
treia, numită Munafikun, i.e. făţarnicii, care de obşte nu se arătară vrăjmaşi lui
Mohammed, ba chiar luau parte la întreprinderile lui; dacă însă îi mergea rău,
atunci îl părăseau şi nu voiau numic să ştie despre Islam. În fruntea acestui
partid stătea Abdallah Ibn Ubei, înainte de Mohammed, cel mai cu vază bărbat
din Medina. Ca diplomat, trebuia Mohammed cu cea mai mare cruţare să se
poarte cu acest partid. Însă, cu cît creştea puterea sa, cu atît se micşora şi
partidul, pînă ce dispăru cu totul în Islam.
Una dintre cele mai însemante probe i se părea lui Mohammed cîştigarea
jidovilor numeroşi din Medina pentru Islam, de aceea se şi ocupă el detailat cu
ei în surele medinense. El căuta să le dovedească anume că învăţătura sa nu
este deosebită de cea a lor şi se referea la cărţile sfinte ale lor, în care ar fi
profeţită venirea lui; afară de aceea, primi el postul jidovesc de ziua împăcării
şi porunci credincioşilor la rugăciune să se îndrepte spre Ierusalim şi nu spre
Mekka. Jidovii însă nu-l puteau recunoaşte ca Messia, nefiind şi el jidov, şi-şi
băteau joc de el, aşa că el îi ameninţă cu muncile iadului pentru nătîngia lor, iar
mai tîrziu, cînd îi încuviinţau puterile, purta el luptă de nimicire contra lor.
Asemeni mută el postul pe luna Ramadân şi porunci ca credincioşii la rugăciune
să se îndrepte spre Mekka.
Îndată ce şi-a întărit Mohammed poziţia sa în Medina şi a ordonat afacerile
comunităţii sale, el trebui să cugete la supunerea mekkanilor, spre a cîştiga
sanctuarul naţional pentru credincioşii săi. El vesti, deci, războiul sfînt contra
mekkanilor, după ce a emis înainte de toate orînduiala ca nici un credincios să
nu fie pedepsit cu moartea pentru omorîrea unui necredincios.
Ostilităţile sale le începu el pîndind caravanele mekkane şi se hotărî, după
unele întreprinderi mai mici, să le dea mekkanilor o lovitură simţitoare. Venind
vestea că o caravană mare, încărcată cu odoare bogate, avînd o mie de cămile,
se întoarce din Siria spre Mekka, sub conducerea lui Abu Sofiân, cel mai de
frunte bărbat din seminţia Adb Şems, Mohammed căută să-i închidă drumul şi
să o prindă.
Adu Sofiân însă presimţi ce va să fie şi-l înconjură pe Mohammed, abătîn-
du-se spre mare de la drumul obişnuit al caravanelor, care ducea peste Bedr şi
cerînd totodată prin curieri ajutorul mekkanilor. Îndată purceseră cam o mie de
mekkani, între care şapte sute de călăreţi pe cămile şi o sută pe cai, pe drum
însă le veniră înainte alţi curieri de ai lui Abu Sofiân, care vestiră că el a scăpat
acum de pericol; cam a treia parte din ostaşi se întoarseră atunci la Mekka, iar
ceilalţi hotărîră să meargă la Bedr şi să ocupe acolo o poziţie ofensivă.
Auzind despre apropierea duşmanilor, Mohammed se hotărî să atace
duşmanul, după ce frînase rezistenţa celor din partidul Ansâr, care voia mai
bine să cîştige prada decît să se lupte. Aşa ocupă Mohammed fîntînile de la
Bedr cu o ceată, drept că mică, numai de 300 de inşi, între care 70 de
Muhagjirun, cu toţi însă viteji pînă la moarte. A doua zi se pogorîră mekkanii,
orbiţi de lumina soarelui dimineţii, spre moslemii de pe colina de nisip, pe care
tăbărîseră şi care se muiase peste noapte în urma unei ploi. Trei mekkani din
cei mai de frunte, Otba, fiul său El-Valid şi Şeiba provoacă la luptă trei moslemi,
deci ieşiră Hamza, unchiul lui Mohammed, Ali, vărul acestuia, şi Obeida Ibn
El-Harith. Peste scurt timp zăceau cei trei mekkani morţi la pămînt, pe cînd în
partea moslemilor numai Obeida fu greu rănit.
După aceea, se încinse o luptă dezordonată, în care moslemii,
răzbunîndu-se pentru chinurile suferite, ucideau fără cruţare pe mekkanii cei
discurajaţi prin căderea conducătorilor lor. Înaintea tuturor se lupta Ali, care
numai singur făcu capătul la douăzeci şi doi de vrăjmaşi. Spre amiază aruncară
mekkanii zalele şi o apucară la fuga sălbatică, lăsînd în urma lor cam şaptezeci
de ucişi şi cam tot pe atîţia prizonieri.
În decursul luptei, Mohammed se ruga într-o colibă ce i-o făcură aderenţii
săi, din crengi, şi acolo iarăşi căpătă o afecţiune epileptică, în urma căreia
credea că ajutorul lui Dumnezeu este de partea lui. În acea stare, văzu el
anume mii de îngeri luptîndu-se contra duşmanului şi el singur ridică un pumn
de nisip şi-l aruncă în mod simbolic asupra duşmanului. Vestea despre
înfrîngerea şi moartea atîtor bărbaţi nobili produse consternare în Mekka, pe
cînd în Medina răsunau chiote de bucurie şi Mohammed îşi cîştigă astfel teren
fix. Cît de neînsemnată era această luptă mică, totuşi izbînda morală era
incalculabilă. Din toate părţile, arabii plini de aşteptare începută să privească
spre Medina. La intrarea sa în Medina, Mohammed primi vestea întristătoare că
fiica sa Rukkeiia, soţia lui Othmân, murise; de aceea Othmân nici n-a luat parte
la lupta de la Bedr, pentru că trebuia să rămînă acasă spre a o îngriji pe
bolnavă. Totuşi, el şi mai mulţi medinensi fruntaşi primiră o parte din prada cea
bogată care consta din cămile şi cai, iar Mohammed îşi opri sie, sau, mai bine
zis, luă pentru scopurile politice, a cincea parte din pradă.
Îndată după lupta de la Bedr, se îndreptă Mohammed contra seminţiei jido-
veşti Band Keinuka, ce nu voia să se supună autorităţii sale şi împresură
cetatea ei, care era o suburbie a Medinei. După o împresurare de
patrusprezece zile, capitulară jidovii şi, la intervenţia lui Abdallah Ibn Ubei,
căpătară ei drum liber spre Siria.
Între aceea durară duşmănii între Mohammed şi mekkani mai departe,
pînă aceştia din urmă sfîrşiră cu întrărmarea. În anul 625, purcese Abu Sofân,
care acuma era capul mekkanilor, cu 3000 de inşi, între care mulţi beduini din
seminţia Kinana, 3000 de cămile şi 200 de cai spre, a se răzbuna pentru
înfrîngerea de la Bedr. Mohammed voia să aştepte duşmanul în Medina, ca
astfel să-i silească pe toţi medinensinii la luptă pentru oraşul lor, însă oastea lui
cea bucuroasă de luptă îl împingea mereu, încît el purcese cu 1000 de inşi,
între care şi 300 de Munafikun, sub conducerea lui Abdalah Ibn Ubei, care îl
părăsiră, scurt timp înainte de luptă. Mohammed se postă la piciorul muntelui
Ohod cu faţa spre Medina, iar duşmanii se puseră între el şi Medina. Pe cînd la
mekkani se aflau 700 de inşi cu zale şi 100 de arcaşi, Mohammed nu avea
călăreţi de loc şi numai 50 de arcaşi, pe care îi postă la aripa stîngă, spre a
reţine cavaleria duşmanului. Lupta începu iarăşi cu hărţuieli singulare şi era
cea mai aprinsă în jurul steagului Koreişiţilor. Acum se pleca izbînda pe partea
moslemilor, care intrară în tabără şi începură să prade, cînd arcaşii părăsiră
poziţia lor, ca şi ei să prade. Atunci năvăli Châlid, mai tîrziu luptătorul cel mai
aprig pentru Islam, cu cavaleria şi-i împrăştie pe moslemi. Între cei căzuţi se
afla şi Hamza; chiar Mohammed însuşi ajunse în pericol şi trebui să se lupte cu
arcul şi cu lancea; o lovitură de piatră îi scoase un dinte, iar altele îl aruncară
fără conştiinţă de sine la pămînt, încît lipaşii săi îl ţineau de mort şi o apucară la
fugă. Unii, care ţineau cu credinţă la el, rămaseră numai singuri la el şi-l scutiră
cu trupurile şi apoi îl duseră pe deal într-o prăpastie, pe cînd învingătorii nu
cutezară să se suie pe deal şi să-i prigonească mai departe pe moslemi. Cînd
auziră ei că Mohammed trăieşte, se vorbiră ca la anul să se întîlnească iarăşi la
Berd pe acelaşi timp, şi apoi se depărtară după ce pierdură douăzeci de inşi.
Mohammed însă pierdu şaptezeci de inşi şi toate rodurile izbîndei sale de mai
înainte. Dar prin energia lui, îşi veni el curînd în fire după lovitura aceasta.
În revelaţiunile sale, îi învinuia el pe lipaşii săi de necredinţă şi
neascultare, trimise din cînd în cînd ceva oaste contra beduinilor, care începură
a fi neliniştiţi, şi se îndreptă contra seminţiei jidoveşti duşmănoase Nadâr, pe
care o sili să emigreze: în parte la Siria, în parte la Chaibar, o localitate cîteva
zile depărtare de Medina, iar pămîntul lor îl împărţi între cei ce erau
Mugagjirun. Pe la finele anului purcese cu o trupă puternică la Bedr, şi-i
aşteaptă acolo pe Koreişiţi, care însă nu veniră, din cauza secetei prea mari.
Într-aceea, Abu Sofiân nu stătea cu mîinile în sîn. După ce se aliase cu se-
minţiile din Negj, care erau în vrăjmăşie cu Mohammed, purcese, la începutul
anului 627, cu o oaste de mai mult decît 10.000 de inşi, în care se aflau numai
mekkani 4000 de inşi, spre Medina. Întru această nevoie, întări Mohammed, la
sfatul unui sclav persic cu numele Salmân, oraşul cu un şanţ larg şi cu valuri şi
se puse după valuri cu 3000 de inşi. Şi seminţia jidovească Kureiza trecu de
partea lui Abu Sofiân, însă mekkanii cei neîndătinaţi cu arta asedierii nu putură
nimic izbuti faţă de obstacolul acesta neobişnuit şi nearabic. Greutăţi la
menajare, diplomaţie iscusită din partea lui Mohammed şi vremea cea rece de
iarnă pe la Medina, după o furtună de noapte, care le răsturnă corturile, toate
acestea îi siliră pe mekkani să se retragă cu fuga după o asediere de o lună şi
zece zile. Îndată ce se depărtară aceştia, îi chemă Mohammed pe moslemi la
luptă contra celor din seminţia Kureiza şi-i asedie pe aceştia în cetatea lor, pînă
ce capitulară ei siliţi de foame; după aceasta omorî Mohammed toată partea
bărbătească, iar muierile şi copii îi vîndu în sclavie.
După această expediţiune nenorocită a Koreişiţilor, puterea lui Mohammed
stătea mai sus decît orişicînd. Koreişiţii fură strîmtoraţi la defensivă şi acum era
numai o întrebare a timpului cînd vor capitula. După mai multe întreprinderi
mai mici contra unor seminţii Beduinice, se hotărî Mohammed, după ce lipsise
şase ani din Mekka, să facă peregrinajul la Kaaba. Însoţit de 1500 de inşi,
înarmaţi numai cu sabia, care era unica armă era iertată peregrinilor, purcese
el în luna Zul-Kaada la peregrinajul cel mic; totuşi, nu i se încrezură, ci îi ieşiră
înainte cu armele, aşa încît el înconjură spre Hudeibiia, la marginea hotarului
sfînt din Mekka. Aici fu încheiat un armistiţiu pentru zece ani, în care se mai
afla, între altele, şi hotărîrea lui Mohammed să-i fie încuviinţat pe timpul
peregrinajului din anul viitor să petreacă trei zile în Mekka. Deşi în acest pact fu
el tratat numai ca "Mohammed, fiul lui Abdallah", şi nu ca profet, totuşi el fu
aici întîia dată recunoscut prin uric ca o putere independentă şi putea acum, în
decursul armistiţiului de zece ani să răspîndească Islamul după plac. După
întoarcerea sa îi supuse el pe jidovii din avutul oraş Chaibar şi-i lăsă acolo
arendaşi pe pămîntul lor propriu. În anul viitor, împlini el, împreună cu 2000 de
credincioşi, peregrinajul cel mic, care-i fu conces în urma pactului pentru trei
zile, în care timp se depărtară Koreişiţii din Mekka. Pe timpul petrecerii lui
Mohammed în Mekka, se convertiră la el Châlid, învingătorul de la Ohod şi Amr,
care a cucerit mai apoi Egiptul, amîndoi cei mai iscusiţi generali ai Islamului. De
acum înainte întreprinderile lui Mohammed erau tot mai grandioase. Islamul
avea să devie religiunea lumii, de aceea în revelaţiunile sale se poruncea de
acum înainte război împotriva tuturor necredincioşilor. Mohammed trimite
scrisori către împăratul din Bizanţ, către regele Persiei, către negusul Abissiniei
şi către ceilalţi, provocîndu-i peremptoriu să-l recunoască de trimisul lui
Dumnezeu, să primească Islamul şi să se supuie sub stăpînirea lui. Drept că
solii fură trataţi cu rîs şi batjocură şi numai locţiitorul din Egipt îi răspunse şi-i
făcu dar două sclave, din care una cu numele Mâriia, o muiere Coptică, şi-o ţinu
el pentru sine. Chiar în acelaşi an purcese o oaste cu 3000 de moslemi, sub
conducerea fiului său adoptiv Zeid, pînă la Marea Moartă, unde fu bătută de
către grecii cei mult mai numeroşi la Muta. Aici căzu Zeid şi numai prin
prudenţa lui Châlid se mîntuiră fărîmile oştirii. Însă alte expediţii războinice
restituiră vaza lui Mohammed, la hotarele Siriei.
Violîndu-se din partea mekkanilor pactul încheiat cu ei, i se oferi lui Mo-
hammed un prilej favorabil să aducă acum şi Mekka sub stăpînirea sa. Deşi Adu
Sofiân fu trimis la Medina, ca să-l mokomească pe Mohammed, acesta din
urmă înarmă o oştire de 10000 de inşi şi apăru pe neaşteptate, în Ramadân
630, înaintea sfintei cetăţi. Faţă de o astfel de putere erau Koreişiţii cu totul
fără scut şi aşa îngîmfatul Abu Sofiân trebui să vie rugîndu-se pentru milă în
tabăra lui Mohammed şi să primească Islamul. Însă Mohammed ca învingător
s-a purtat cît se poate de blînd. El îi făgădui lui Abu Sofiân că va fi îndurător
faţă de toţi mekkanii care se vor ţine închişi în casele lor sau în Kaaba ori vor
căuta adăpost în casa lui Abu Sofiân. După aceea, împărţi el oştirea sa în patru
cete şi intră cu linişte în Mekka; numai Châlid avu o luptă scurtă cu Ikrima, fiul
lui Abu Gjahi.
Întîiul lucru al lui Mohammed în cetatea cucerită a fost că el a înconjurat
Kaaba de şapte ori călare, apoi a intrat înlăuntru, a curăţit sanctuarul de idoli şi
apoi şi-a făcut acolo rugăciunile. După acestea, lăsă el să se vestească
amnistie generală, de la care erau excluse numai patru persoane. Trecînd
partea cea mai mare a mekkanilor la Islam, se îndreptă Mohammed apoi contra
seminţiei puternice a Thakifiţilor şi-i bătu în pasul Honein, după o luptă
crîncenă, care la început semăna să fie pierdută pentru dînsul. Prada cea mai
imensă fu împărţită între Koreişiţi şi Beduini din împrejurime, ca astfel să fie
cîştigaţi pentru Mohammed, pe cînd Ansâr, oamenii de credinţă ai lui
Mohammed, care aduseseră biruinţa în lupta acum pierdută, fură mîngîiaţi cu
aceea că Mohammed însuşi este partea lor. Cetatea Taif capitulă abia mai
tîrziu. În anul următor, numit "anul deputaţiunilor", primi Mohammed din toate
părţile deputaţiuni de supunere de la Beduini, care e drept că numai de faţa
lumii se convertiră la Islam, gata fiind, la orişice ocaziune binevenită, să se
lepede iarăşi de el. Cu caravana peregrinilor merse, de astă dată Adu Bekr,
pentru că Mohammed nu voia să calce tărîmul Mekkăi pînă ce păgînismul nu va
fi fost stîrpit cu desăvîrşire de acolo. Spre acest scop, hotărî Mohammed ca de
acum înainte să nu mai participe vreun păgîn la peregrinajul spre Mekka şi că,
după ce vor trece lunile sfinte, să înceapă războiul de nimicire contra tuturor
necredincioşilor, care nu sînt scutiţi prin oareşicare contracte. Aşa fu stîrpit în
scurt timp păgînismul din Arabia, pe cînd creştinii şi jidovii fură suferiţi ca
supuşi ce plăteau bir, însă creştinii se contopiră cu totul în Islam, pe cînd jidovii
cu toţii fură alungaţi din Arabia de către Omar.
În anul 631 avu loc şi expediţiunea spre Tabuk, pentru înfrîngerea seminţi-
ilor de pe lîngă hotarul Siriei, care seminţii, în urma împrejurării că Mohammed
rămase învins la Muta, se răsculară. Această expediţiune războinică era ultima
pe care o întreprinse profetul, cel ce îmbătrînea acum cu grabă în urma
necazurilor celor multe prin care trecuse în viaţa sa.
Ultimul său peregrinaj, aşa-numitul "peregrinaj de rămas bun", îl
întreprinse Mohammed în martie 632. Înaintea a mai mult decît 40.000 de
peregrini ţinu el, pe muntele Arafât, o cuvîntare, punîndu-le la inimă
aşezămintele Islamului şi adăugînd încă şi altele noi, între care şi hotărîrea
pentru calcularea timpului după ani curat lunari de cîte douăsprezece luni. Că
acesta a fost ultimul peregrinaj se pare că a prevăzut-o el; doar conştiinţa sa
sumeaţă că şi-a împlinit pe pămînt misiunea sa se poate observa din cuvintele
sale de rămas bun:
"Astăzi am împlinit religiunea mea pentru voi şi am umplut măsura
îndurării mele faţă de voi; şi este voinţa mea ca Islamul să fie religiunea
voastră.
Eu am împlinit misiunea mea; v-am lăsat în urmă cartea lui Dumnezeu cu
porunci răsvedite; şi dacă le veţi împlini, nu veţi umbla rătăcind".
După întoarcerea sa la Medina, se ocupă el iarăşi cu pregătiri pentru o
expediţiune mare împotriva Bizanţului, însă în decursul acestor pregătiri se
îmbolnăvi greu de nişte friguri, în care fantază. Încă o dată se mai înfiripă în el
flacăra vieţii şi, pe cînd conducea Abu Bekr în locul lui rugăciunea, apăru el
deodată în moşee şi ţinu pentru ultima oară către credincioşi o cuvîntare
scurtă, dar puternică, avînd moartea înaintea ochilor săi.
Puţine ore mai tîrziu, cam pe la amiază zi, în 8 iunie 632, muri el liniştit în
braţele soţiei sale favorite Aişa, fantazînd despre cer şi îngeri şi lăsînd ca testa-
ment pentru urmaşii săi cucerirea Siriei sau, în înţeles mai larg, supunerea
întregii lumi.

III
Coranul
1. Prima şi cea mai importantă întrebare este ce fel de materii au servit ca
substrat la alcătuirea Coranului? Netăgăduit că iudaismul şi creştinismul au fost
izvoare principale ale învăţăturii lui Mohammed. După cum am amintit deja, în
capitolul precedent, Mohammed nicicînd n-a avut el însuşi Sfînta Scriptură în
mînă, deoarece în întreg Coranul nu se află urme de conştiinţă mai exactă a
cărţilor biblice. Mai multă atingere a avut Mohammed cu jidovii, precum se
vede aceasta din istoria vieţii sale, şi de la ei a şi luat el învăţătura funda-
mentală a Islamului: La ilaha illa Allahu, nu este Dumnezeu afară de
Dumnezeu. Dar deoarece el însuşi nicicînd nu citise Testamentul Vechi, ci
cunoştea unele episoade din el numai din auzite, de aceea istorisirile sale sînt
cu caracter cu totul legendar. Numai un singur loc, de tot scurt, este un citat
direct din Testamentul Vechi şi anume sura XXI, 105: "Şi noi am scris în Psalmi
după îndemnare: Să moştenească pămîntul servii mei cei drepţi", care loc este
luat din Ps. XXXVII, 29. Dar şi aceste cuvinte Mohammed trebuie să le fi auzit
din gura unui jidov.
Asemenea a auzit el de la un creştin neînvăţat că Cristos a făgăduit
lipaşilor săi că după el va veni unul care-i va conduce întru tot adevărul (Ioan
XVI, 7); el aceste cuvinte le referi la sine, în sura LXI, 6 şi dacă poate i-a tîlcuit
acel creştin deosebirea dintre "Paracletos" şi "Periklytos", de aici nu rezultă că
Mohammed să fi citit Testamentul Nou, căci este ceva absurd să presupunem
că el ar fi cunoscut limba greacă. Este lucru foarte îndoios că pe timpul acela
exista o traducere a Sfintei Scripturi în limba arabă, şi mai multe argumente
sînt contra decît pro.
Creştinii arabi erau numai foarte superficial convertiţi, încît califul Ali s-a
exprimat cu privire la o seminţie arabică creştină: "Cei din seminţia Taghlib nu
sînt creştini şi din creştinism au primit numai băutul vinului". Toate întocmirile
la acei creştini erau siriene şi literatura lor din timpul acela încă este siriană.
Dacă şi este lucru îndoios că înainte de Coran exista vreo carte arabă, de tot
îndoios este că şi Testamentul Vechi ar fi existat pe atunci în traducere arabă.
Şi că tocmai jidovii din Iathrib i-ar fi dat lui Mohammed cărţile lor sfinte, din
care şi ei pricepeau de tot puţin, ar fi ceva cu totul contra sfielii superstiţioase,
în urma căreia se temeau chiar jidovii înşişi să se atingă de cărţile lor sfinte, cu
atît mai mult acuma să le dea în mîinile unui credincios. Afară de aceea, ar fi
fost de lipsă ca Mohammed să priceapă limba ebraică sau cea arameică,
deoarece nu se poate cugeta la o traducere judeo-arabică pe timpul acela. Cu
rezultatul că Mohammed n-a putut citi Biblia, devine irelevantă întrebarea ori
de putea el în de comun citi şi scrie. Moslemii în privinţa aceasta se contrazic
de-a dreptul, deoarece unii o susţin, iar alţii o tăgăduiesc. Sunniţii mai mult sînt
contra, pe cînd Şiiţii cred că ar fi ceva nevrednic de profet, ca el să nu fi ştiut
nici măcar principiile ştiinţei. Aşa se vede aceasta cu privire la armistiţiul
încheiat la Hudeibiia (vezi cap. precedent). Acolo spune tradiţia că Mohammed
să fi şters din contract cuvintele "rasulul-Iahi" (trimisul lui Dumnezeu) şi să fi
pus în loc cu mîna sa proprie "bnu Abdil-Iahi" (fiul lui Abdallah); altă tradiţie
spune că profetul a şters cuvintele anterioare şi că Ali a scris apoi celelalte
cuvinte; în fine, alta spune că Ali a scris cuvintele dintîi, apoi le-a şters şi le-a
scris pe cele de apoi. Tot aşa de puţin dovedeşte tradiţia următoare:
Mohammed anume să fi cerut, pe patul morţii, un condei şi o tablă, ca să scrie
ceva ce să-i păzească pe moslemi de rătăcire, însă această tradiţie, care
purcede de la Ibu Abbas, se face suspectă din alta, care purcede de la Aişa şi
care sună într-acolo că Mohammed a voit în scris să-l denumească pe Abu Bekr
ca urmaşul său. Nu e imposibil că această tradiţie fu anume făurită, ca să
apere dreptul de succesiune al lui Abu Bekr; în fine, cuvintele lui Mohammed:
"ca să scriu" pot totodată însemna cît: "ca să dictez". Nici Coranul nu ne dă în
privinţa aceasta o desluşire mulţumitoare; căci cuvîntul, de la începutul surei
XCVI: "Citeşte!", poate să însemne şi atît cît: "Recită pe de rost!", însă şi
argumentele ce se aduc pentru aceea că Mohammed nu putea citi sînt tot atît
de slabe, ca şi cele ce susţin contrariul. Noi trebuie să ne mulţumim cu
rezultatul că Mohammed însuşi voia să fie ţinut de unul ce nu ştie citi şi scrie şi
că el nici într-un caz n-a citit Biblia sau oareşcare alt om mai mare. Dar dacă el
pentru învăţătura sa s-a folosit de cele auzite de la jidovi şi în parte de la
creştini, el totuşi n-a rămas numai la aceasta, ci a mai avut şi alte izvoare. La
aceste izvoare orale anume se pare că a mai venit şi influenţa lui Zeid Ibn Amr
(conf. cap. precedent), care înţelese neghiobia idolatriei arabe şi se întoarse la
unicul, adevăratul, Dumnezeu. Zeid predicase mekkanilor acum înaintea lui
Mohammed şi de bună seamă şi Mohammed a avut ocazia să-l audă şi să
primească şi de la el idei folositoare. Ori de a fost influenţa lui Zeid aşa de
mare, precum o susţin aceasta unii scriitori mai vechi arabi, aceasta nu se
poate şti, pentru că cele mai multe cuvinte ale lui Zeid, cum ni s-au păstrat
pînă acum, sînt falsificate.
 Un izvor destul de însemnat pentru învăţătura lui Mohammed însă era şi
credinţa poporului său. Nici un reformator nu se poate cu totul dezbăra de cre-
dinţa în care a fost crescut; aşa rămaseră şi la întemeietorul Islamului unele su-
perstiţii vechi (bunăoară, despre Gjinn — duhuri). Altele le-a păstrat el însuşi,
mai mult sau mai puţin, cu voia lui. Aşa, datinele îmbinate cu Kaaba şi cu pere-
grinajul le-a susţinut şi le-a adaptat pentru învăţătura sa, pe motiv că ele ar
deriva de la Avraam, ceva despre ce n-aveau nici o cunoştinţă arabii cei vechi.
Unele basme vechi arabe asemenea le-a primit, cum bunăoară istoria despre
Ad, despre Thamud etc; acestea însă le-a schimbat cu totul, după felul istoriilor
jidoveşti despre profeţi, aşa încît la ele puţin ceva original a mai rămas.
Din astfel de materii felurile a format Mohammed o religiune nouă, care a
cutremurat întreaga lume. Ceea ce a adaus el însuşi la acestea era de tot neîn-
semnat faţă de elementele străine, afară de a doua învăţătură fundamentală a
Islamului: "va Muhammadun rasuli-Iahi" şi Mohammed este trimisul lui Dumne-
zeu, care deriva din încredinţarea că el este orînduit de Dumnezeu să
vestească învăţătura cea adevărată.
2. Mohammed pretindea că descoperirile sale le primeşte prin "Duhul
sfînt", care era un înger, după părerea sa, şi pe care în surele medinense îl
numeşte Gjibrail (Gavriil). La întrebarea în ce fel primeşte descoperirile, se zice
să fi răspuns el odată Aişei că el aude cîte odată zgomot ca sunetul clopotului,
şi aceasta îl zguduie cel mai mult; dar dacă s-a depărtat îngerul, atunci a şi
primit el descoperirea; cîteodată vorbeşte el cu îngerul ca şi cu un om, încît îi
înţelege cuvintele. Cei mai tîrzii însă deosebesc mai multe trepte ale
descoperirii, bazîndu-se pe unele tradiţiuni, şi anume acele trepte se numără
astfel: 1) Visul; 2) inspirarea lui Gavriil în inima profetului; 3) arătarea lui Gavriil
în chipul bărbatului Dahia Ibn Chalafa El-Kalbi; 4) cu sunetul clopotului; 5)
Gavriil în chipul său adevărat, pe care l-a arătat numai de două ori; 6)
descoperirea în cer, cum, bunăoară, orînduirea celor cinci rugăciuni zilnice; 7)
Dumnezeu în persoană, însă acoperit şi 8) Dumnezeu descoperindu-se
nemijlocit şi fără acoperămînt. Alţii mai adaugă încă două trepte şi anume: 1)
Gavriil în chipul altui om şi 2) Dumnezeu arătîndu-se personal în vis. Din
aceasta se vede că aceste trepte s-au format din tîlcuiri false ale unor locuri din
Coran. Aceasta rezultă acum din aceea că Aişa i-a numit nelegiuiţi pe aceia
care susţineau că Mohammed l-a văzut pe Dumnezeu în persoană. De
asemenea şi revelaţiunea îngerului în chipul lui Dahia se bazează pe o neînţe-
legere şi anume împrejurarea că în anul al cincilea după Hegjra oastea lui Mo-
hammed văzîndu-l odată pe Dahia grăbind înainte, credea că el este
Arhanghelul Gavriil. Asemeni şi treapta 6 este luată din istoria despre călătoria
lui Mohammed în ceruri, iar treapta 5 îşi are izvorul în tîlcuiri la surele LXXXI şi
LIII. În ce priveşte însă treapta 4, despre ea avem multe rapoarte. Se zice
anume că Mohammed, la primirea descoperirilor, adesea era cuprins de o
afecţiune grea, încît i se făceau spume la gură, capul i se pleca, iar faţa i se
făcea sau palidă, sau roşie ca focul: el striga ca un mînz de cămilă; odată au
curs sudorile de pe el, măcar că era iarnă etc. Această afecţiune se numeşte,
de către scriitorul arab El-Vakidi: "friguri rele", în timpul mai nou însă s-a
dovedit că e vorba de un fel de epilepsie, ceea ce au susţinut şi bizantinii.
Mohammed seamănă în tinereţe să fi pătimit de răul acesta. Pentru că la arabi
epilepticii se credeau de îndrăciţi, Mohammed la început însuşi se ţinea
îndrăcit, mai apoi prescria afecţiunile sale influenţei dumnezeeşti. Cîteodată
stătea el pe gînduri şi apoi îl cuprindea leşin adînc, de la care nu-i rămînea
nimic în memorie, decît un zgomot surd. Atunci credea el că puterea
dumnezeiască intră în el; însă, am văzut mai sus, revelaţiunea abia atunci se
făcea lămurită cînd îl părăsea îngerul. Aceste spasme veneau asupra lui
Mohammed atît la revelarea versurilor, cît şi ale altor hotărîri dumnezeieşti.
Trebuie să mai adăugăm că descoperirile în mare parte au avut loc noaptea,
cînd spiritul este mai dispus pentru impresii fantastice. Afară de aceea,
Mohammed priveghea şi postea mult; prin post însă dispoziţia la visuri sporeşte
foarte mult, precum se poate vedea aceasta din rezultatele fiziologiei moderne.
Dar acum, la o citire superficială a Coranului, se poate cunoaşte că nu întreg
Coranul s-a născut în supremul grad de extaz. Surele cele mai vechi în adevăr
sînt extatice, cu timpul însă Mohammed deveni liniştit. Şi aşa se vede că şi
surele mai tîrzii sînt de caracter mai liniştit. Lungimea diferitelor descoperiri
este foarte variată. Tradiţiunea variază cu privire la acest punct. Unii susţin că
profetul a primit Coranul literă cu literă şi vers după vers, afară de surele IX şi
XII, care fură revelate deodată. După alţii, pare să se fi revelat tot cîte unul sau
două versuri deodată, iar după alţii unul pînă la cinci versuri, iar după alţii cinci
pînă la zece versuri sau mai mult, după alţii în fine tot cîte cinci versuri
deodată. La aceasta mai vine că despre unele sure se zice că ele ar fi venit
deodată din cer, cum bunăoară sura VI. Totuşi, se vede din însuşi Coranul că au
fost şi descoperiri mai lungi, căci avem sure care au un început potrivit şi un
sfîrşit asemenea potrivit, iar mijlocul formează un întreg pentru sine, cum,
bunăoară, sura XII. Alte descoperiri e drept că au fost foarte scurte. Dar şi
Mohammed mai adesea a extras diferite revelaţiuni din diferite timpuri şi a
format un întreg din ele. De multe ori se poate aceasta recunoaşte foarte bine,
altă dată mai puţin sau deloc. O singură descoperire de sine stătătoare
Mohammed o numea Sura sau Corân. Cuvîntul prim, la care şi-au dat moslemii
multă silinţă zadarnică spre a-l tîlcui, nu este altă nimică decît evreescul surâ,
i.e. un şir de pietre într-un zid, apoi un rînd într-o carte sau epistolă. Coran se
derivă din tulpina verbală kara'a şi înseamnă sau o pericopă destinată pentru
citire, sau mai multe pericope sau în fine toate pericopele unei cărţi la un loc, şi
această însemnare de pe urmă a rămas, apoi numindu-se Coran întreaga
colecţiune a revelaţiunilor lui Mohammed.
Stilul Coranului este felurit, urmînd diferitelor răstimpuri. Unele părţi, mai
cu seamă cele mai vechi, sînt de tot vioaie; s-ar putea zice, sălbatice; altele
sînt într-o limbă de tot vulgară, încît sînt aproape prozaice. În general Coranul
este mai mult retoric decît poetic. El conţine şi poezie rimată, partea cealaltă
însă este proză rimată, cum se obişnuia la retorii arabi. Totuşi domneşte la
rimă o libertate şi o inconsecvenţă foarte mare, încît mulţi comentatori arabi ai
Coranului în parte nici nu vor să recunoască rima, deoarece ea nu corespunde
nici legilor privitoare la cea mai de rînd proză rimată. Alţii caută să treacă peste
această greutate prin aceea că ei presupun că în Coran este un fel anumit de
rimare, aşa-numita "rimă a Coranului", prin care presupunere voiesc ei să
treacă peste greutatea că cea mai sublimă carte este scrisă cu atît de puţină
artă, încît stilul nici nu este vrednic de conţinutul cel dumnezeesc. Şi refrenuri
se află pe ici-colo în Coran, aşa, bunăoară, în sura LIV, apoi în LV un refren,
care se repetă pînă la dezgust, şi în LXXVII. Jocuri de cuvinte de asemenea se
află pe ici-colo, deşi la poeţii de pe timpul lui Mohammed nu prea erau
îndătinate, ci abia poeţii, mai tîrziu puneau mare preţ pe ele. Or, dacă a lăsat
Mohammed să se scrie toate descoperirile sale, este foarte îndoios. Cu bună
seamă că multe din descoperirile sale, mai cu seamă cele de pe timpul cînd
încă nu prea avea lipaşi, el singur le-a uitat şi aşa s-au pierdut. Unele poate le-a
dictat, altele poate că au rămas păstrate numai în memoria tovarăşilor săi, căci
tradiţiunea spune că el repeta de atîtea ori locuri din Coran, pînă ce tovarăşii
săi le învăţau pe de rost. Mohammed, cînd propunea astfel de locuri din Coran
pentru învăţat pe de rost sau pentru scris, cu bună seamă că abia în decursul
rostirii le dădea forma definitivă. Aceasta se vede răsvedit din episodul istorisit
în cele mai multe comentarii la sura VI, 93: Cînd dicta odinioară Mohammed
începutul surei XXIII lui Abdallâh Ibn Saad Ibn Abâ Sarh, care-i servea adesea
ca scriitor, acesta din urmă auzind, aici, despre activitatea lui Dumnezeu la
crearea omului, ajunse aşa în extaz încît exclamă: "Fatabâraka Allâhu
ansanu-l-chalikîna" (Atunci binecuvîntat să fie Dumnezeu, cel mai bun între fă-
cători!). Atunci declară profetul că exclamarea lui Abdallâh consună pe deplin
cu cuvintele Coranului. Din aceasta se vede răsvedit că lui Mohammed i se
păreau aceste cuvinte atît de potrivite încît el le primi ex improviso şi ele astăzi
formează o parte a versului 14 din sura XXIII. Şi astfel se întîmpla că
Mohammed adăuga sau schimba adesea versuri coranice. Un exemplu clasic
este cel cu privire la cele trei zeiţe păgîne în sura LIII, 19-22, versuri pe care
Mohammed, a doua zi, le-a lepădat şi le-a schimbat cu altele. Dar noi mai aflăm
adesea în Coran şi versuri care se contrazic; acestea s-au iscat prin aceea că
Mohammed adesea a propus învăţături noi, fără să se gîndească la o
dezrădicare formală a celor vechi. După părerea teologilor moslemi, versurile
mai noi contrazic pe cele mai vechi şi ei enumeră în Coran de tot 225 de astfel
de contradicţii, împărţindu-le în trei clase şi anume: 1) locurile dezrădăcinate
după înţeles, însă conţinute în Coran după cuvînt; 2) locurile dezrădăcinate
după cuvînt, însă valabile după înţeles şi 3) locurile dezrădăcinate atît după
înţeles, cît şi după cuvînt.
3. De importanţă pentru cercetarea singuritelor părţi ale Coranului este
fixarea timpului în care s-au născut ele şi cunoaşterea faptelor istorice, în urma
cărora au avut loc diferitele revelaţiuni. Primul izvor pentru aceste constatări
este tradiţiunea istorică şi aceasta este mai sigură acolo unde purcede de la
evenimente de mare importanţă pentru istoria Islamului. Aşa, bunăoară, nu
încape îndoială că sura VII se referă la lupta de la Bedr, sura XLVIII la pacea din
Hudeiblia. Însă numărul acestor date sigure este mic şi acestea se referă de
fapt numai la surele medinensine. Cu mult mai îndoielnice sînt acum
tradiţiunile numeroase detectate de exegeţi şi istorici relativ la tot felul de
evenimente mai mici, din care îşi dau ei silinţa să explice versuri singulare.
Multe din aceste tradiţiuni sînt chiar false, totuşi există între ele şi referinţe
vrednice de crezămînt, care se bazează pe evenimentele istorice.
Toate părţile Coranului se împart în două clase şi anume în cea mekkană şi
cea medinensă. Această împărţire este întemeiată acum în firea lucrului,
pentru că fuga lui Mohammed a împărţit activitatea sa profetică în două
perioade diferite, care s-au observat încă din timpuri străvechi de către
moslemi şi pe care trebuie şi noi să le luăm în seamă. Înainte de toate, este de
observat că noi, conform obiceiului celor mai mulţi moslemi, locurile revelate
înainte de fugă le vom numi mekkane, iar pe cele de după fugă medinense, fie
că ele s-au născut în Mekka, fie că în Medina.
4. Unicul scop al lui Mohammed, în surele mekkane, este ca să-i
convertească pe oameni de la zeii mincinoşi la unicul adevăratul Dumnezeu.
Orişicum se întoarce cuvîntarea, aceasta rămîne ideea fundamentală. Însă el
nu caută argumentare logică, să încredinţeze auditorii, ci, pe cale retorică, să
influenţeze prin fantezie asupra inimii. Aşa îl laudă el pe Dumnezeu, descrie
manifestarea sa în natură şi în istorie şi-şi bate joc de zeii cei mincinoşi. De tot
echilibrate însă sînt descrierile fericirii veşnice a celor pioşi şi ale chinurilor
iadului pentru cei răi; acestea din urmă cu bună seamă că fac mare impresie
asupra inimilor de copii ale oamenilor timpului aceluia şi acesta a fost mijlocul
cel mai puternic pentru lăţirea Islamului. Pe lîngă toate, profetul îi atacă adesea
chiar personal pe păgîni şi îi ameninţă cu pedeapsa sa veşnică; trăind mai mult
între păgîni, polemizează rar de tot cu jidovii şi aproape deloc cu creştinii, prin
intermediul stilului putem cunoaşte noi trei feluri de sure ale perioadei
mekkane, care, după timp, trebuie să stea mai aproape. Mai cu seamă
bătătoare la ochi sînt două grupe mari, una din timpul mai vechi, mai agitată
de pasiuni, alta din timpul mai nou, apropiindu-se mai mult de felul surelor
medinense; iar între amîndouă se află o grupă mare, care formează o trecere
treptată de la o grupă la cealaltă.
Să privim grupele mekkane în special.
a) Surele primei perioade. Răstimpul acestei perioade îl constituie anii l-5,
număraţi de la chemarea lui Mohammed la profeţie. Surele acestei perioade
sînt cel mai probabil următoarele, în şir cronologic:
96. 74. 111. 106. 108. 104. 107. 102. 105. 92. 90. 94. 93. 97. 86. 91. 80.
68. 87. 95. 103. 85. 73. 101. 99. 82. 81. 53. 84. 100. 79. 77. 78. 88. 89. 75. 83.
69. 51. 52. 56. 70. 55. 112. 109. 113. 114 şi 1.
Stilul acestor sure arată că Mohammed, în perioada aceasta, era mai
pasionat şi că puterea inspirării îl mînă aşa de departe, încît, în visurile şi
viziunile sale, vedea chiar îngeri faţă în faţă. Cuvîntarea este sublimă şi are un
avînt retoric, de colorit cu totul poetic. Mişcarea pasionată se oglindeşte mai cu
seamă în versuri scurte; întreaga cuvîntare este ritmică şi sună cu totul natural,
liberă fiind de forme artificiale. O apariţie proprie, dar caracteristică sînt, în
această perioadă, jurămintele dese, prin care Mohammed, mai cu seamă la
începutul surelor, întăreşte adevărul celor profesate de el. El jură pe cele mai
felurite lucruri, cum îi vin în suflet, aşa că jurămintele lui adesea apar curioase,
bizare şi nepricepute, încît nici moslemii nu le mai înţeleg pe toate. Surele
acestea toate sînt scurte, pentru că mişcarea cea mare a sufletului, care le-a
dat însă, nu putea să dureze lung. Dacă Mohammed propunea astfel de
descoperiri între crăenii săi practici şi reci, nu este de mirare că partea cea mai
mare din ei îl ţineau de un minciunos sau de un nebun. Ei îl declarau drept poet
ieşit din minte sau drept fermecător aliat cu duhuriele numite Gjinn, sau drept
îndrăcit. Se înţelege că Mohammed trebuia să combată aceste păreri, după ce
a juns la concluzia că el este trimisul lui Dumnezeu. De aceea, în surele
acestea, un rol mare joacă atacurile aspre la adresa contrarilor săi, pe care
adesea chiar îi apostrofează personal, mergînd aşa de departe încît pe unul îl
numeşte chiar de-a dreptul pe nume (conf. sura CXI). De remarcat sînt, în
perioada aceasta, mai cu seamă două sure, şi anume sura XCVI, l-5, care a fost
prima descoperire ce a făcut-o Mohammed, şi despre aceste cinci versuri am
vorbit mai pe larg în cele precedente, mai ales la biografia lui Mohammed. Mai
adăugăm că această descoperire a avut loc în renumita noapte El-Kadr, care
fără îndoială cade în luna Ramadân. Apoi sura I. Aceasta este o sură care
cuprinde o rugăminte vrednică şi simplă; ea se bazează pe punctul de vedere
al unui monoteism naiv şi serios, şi, prin curăţenia şi adevărul cugetărilor ei,
întrece pe toate celelalte sure. Întrebarea dacă această sură ţine de perioada
întîia, sau are să se socotească de la începutul perioadei următoare? Că ea este
veche se vede, fără îndoială, din împrejurarea că ea în sura XV, 87 se expune
ca formulă de rugăciune obşteşte recunoscută şi se tratează în opunere cu
întreg Coranul. Ea este aşa-zicînd "Tatăl nostru" cel moslemic şi se
întrebuinţează de către credincioşi la fiecare ocazie. Înaintea surei acesteia stă
formula "bismil-lâhir-rahmânir-rahâmi" (În numele lui Dumnezeu, cel milostiv,
îndurat), care îşi are originea la jidovi. Această formulă plăcu atît de mult
profetului şi lipaşilor săi, încît ei o întrebuinţară la fiecare scriere. Aşa formează
ea începutul sau cel puţin suprascrierea fiecărei sure din Coran (cu excepţia
surei IX, unde lipseşte) şi nu există la moslemi nici o carte scrisă, sau, mai
tîrziu, tipărită, care să nu aibă în frunte această formulă. Şi astăzi moslemul
nu-ţi va scrie nici măcar o epistolă, fără să o înceapă cu aşa numitul "basmalâ"
(=bismil-lâhi).
b) Surele perioadei a doua. Această perioadă se extinde peste anii 5 şi 6
de la chemarea lui Mohammed. De această perioadă seamănă să ţină
următoarele sure, în şir cronologic:
54. 37. 71. 76. 44. 50. 20. 26. 15. 19. 38. 36. 43. 72. 67. 23. 21. 25. 17.
27. 18.
În surele acestea vedem trecerea de la entuziasmul mare al primei
perioade la o linişte mai mare, ce se manifestă, de obicei, în surele mai tîrzii.
Cuvîntarea caută, la început, să se menţină la înălţimea surelor anterioare, însă
descrierile devin tot mai largi şi mai puţin înfocate. O linişte mai mare se arată
în lungimea versurilor şi surelor, care se extind mereu. Această schimbare a
stilului are ca urmare fraze noi şi revenirea unor dicţiuni vechi. Aşa dispar,
acum, jurămintele cele caracteristice din timpul trecut; încă sura XXXVII începe
şi cu un jurămînt mai lung, pe urmă rămîn, însă, numai jurăminte scurte, cum
sînt bunăoară: "pe Coran", "pe Scriptură" etc. Pe de altă parte, profetul începe
să dea surelor unele suprascrieri formale, cum e bunăoară: "Aceasta este
descoperirea lui Dumnezeu" ş.a. El se mai anunţă ca vorbitor al cuvîntului
dumnezeiesc prin "kul" (spune!), care lipseşte cu totul în surele anterioare şi
este pus numai înaintea unor formule, menite spre întrebuinţarea deasă a
oamenilor în surele CIX, CXII, CXIII. CXIV. Surele sînt pline de deliberări lungi
retorice asupra dogmelor, mai cu seamă asupra cunoaşterii lui Dumnezeu din
semnele împrăştiate în toată natura; mai departe, se găsesc istorisiri lungi, cu
deosebire despre profeţii anteriori, care au drept scop să adeverească
învăţătura cea nouă, să admonesteze duşmanii şi să mîngîie prietenii. Adesea
aceste istorisiri sînt doar îmbrăcăminte pentru unele cugetări dogmatice, pe
care le pune Mohammed în gura trimişilor dumnezeieşti celor vechi, întocmai
aşa cum obişnuia el însuşi să vorbească. În general, toţi profeţii aceştia au o
mare asemănare familială între ei, dar şi cu Mohammed; chiar în împrejurări
istorice grele se aseamănă ei cu Mohammed, aşa încît istoria lor este un izvor
folositor pentru istoria lui Mohammed, în unele privinţe, asupra cărora nu ne dă
Coranul nici o desluşire. Cel mai adesea este tratată istoria lui Moise, de care
Mohammed se simte cel mai aproape. Cele mai multe fraze, pe care le
introduce Mohammed în perioada aceasta, le păstrează şi în perioadele
următoare.
Inconsecvenţa de bază aici este că, în perioada aceasta, Mohammed pe
Dumnezeu îl numeşte "Er-Rahmân" (cel Îndurat). Acest nume, care înainte nu
se afla de loc (doar în cazul cînd sura I derivă din prima perioadă), este în
timpul acesta, în unele locuri, chiar mai des decît "Allâh", în perioada
următoare se mai găseşte doar în puţine locuri, iar în surele medinense dispare
cu totul. Mohammed, la un timp, seamănă să fi avut intenţia hotărîtă să mai
introducă încă un nume pe lîngă "Allâh", numele cel obişnuit pentru Dumnezeu,
însă, temîndu-se ca "Allâh" şi "El-Rahmân" să nu fie luaţi drept doi Dumnezei
deosebiţi, s-a lăsat de această intraţie.
c) Surele perioadei a treia. Acest răstimp durează de la anul al 7-lea al
chemării lui Mohamed pînă la fuga la Medina. Şirul cronologic al surelor acestei
perioade este următorul:
32. 41. 45.16. 30. 11. 14. 12. 40. 28. 39. 29. 31. 42. 10. 34. 35. 7. 46. 6.
13.
Ceea ce în perioada a doua se dezvolta cu privire la stil, limbă şi tratarea
obiceiurilor, în perioada aceasta ni se prezintă acum ca adus la perfecţiune.
Limba este domoală şi prozaică. Repetiţii necontenite, în care profetul nu
se sfieşte să întrebuinţeze chiar aceleaşi cuvinte, dovezi care sînt de agerime şi
claritate şi care nu convingea pe nimeni dacă nu crede a priori în rezultatul
final, istorisiri monotone — toate acestea la un loc fac descoperirile chiar
plictisitoare; şi de nu s-ar manifesta aici fineţea deosebită şi supunerea limbii
arabice, care însă mai este de pus pe seama epocii decît a individualităţii
autorului, atunci cu greu s-ar putea cineva îndupleca să mai citească încă o
dată surele perioadei acesteia. Drept că şi aici se mai manifestă spiritul înfocat
al perioadelor premergătoare, însă numai scîntei sporadice, şi cuvîntul prozaic
cel întins nu este apt să îmbrace fantezia după cuviinţă, dacă vine ea cîteodată
la iveală. Versurile sînt lungi, însă Mohammed totuşi nu cutează să le dezbrace
de podoaba rimei, care ca încheiere puternică a sensului, face adesea o
impresie însemnată, pe de altă parte însă şi stinghereşte. De altfel, rima este
tratată cu mare nepăsare şi se reduce la forme uşoare precum un, în etc.
Surele au în parte o extensiune mare, probabil însă că unele din ele sînt
compuse din altele mai mici, fără să se cunoască locul îmbinării. O însuşire
caracteristică a perioadei acesteia este şi adresarea: "o, voi, oamenilor!". Aşa
precum arabul nicicînd nu uita adresarea, cînd vorbeşte către o adunare, aşa şi
Mohammed, vorbind acum mai prozaic, se adresează către toţi oamenii cu o
adresare, pe cînd surele anterioare, fiind poetic mişcate, nu suferă această
formă.
5. Trecem acum la aprecierea surelor medinense. Despre împrejurările
cum a ajuns Mohammed la Medina şi despre partidele pe care le-a aflat acolo,
vezi cele zise în cap. II al introducerii noastre. Din date acolo citate, se poate
uşor aprecia şi caracterul surelor medînense. Surele publicate în Medina sînt
următoarele, în şir cronologic:
2. 98. 64. 8. 47. 3. 61. 57. 4. 65. 59. 33. 63. 24. 58. 22. 48. 66. 60. 110.
49. 9. 5.
Despre arabii medievali şi despre jidovii de acolo am vorbit deja în cap. II
al introducerii noastre, dacă mai amintim de păgînii din Mekka şi de pe aiurea,
precum şi de creştini, atunci am enumerat toate partidele la care se referă
surele medinense. Păgînii doar arar se mai atacă în Coran, deoarece contra lor
se poartă luptă deschisă; asemenea şi despre creştinii care locuiau departe de
Iathrib (Medina) şi cu care se învrăjbise profetul, abia în ultimii săi ani, vorbeşte
el rar şi atunci destul de prietenos, numai unele dogme ale lor le mustră. Pe
jidovi însă, după fugă, îi atacă aspru, în revelaţiuni lungi, şi caută să arate că ei
totdeauna au fost cerbicoşi şi nătîngi şi de aceea sînt blestemaţi de Dumnezeu.
Asemenea şi Munafikun (făţarnicii) se mustră adesea amar; căci Mohammed,
dacă şi de multe ori trebuie să aibă considerare cu fapta faţă de ei, în Coran nu
reţine sentimentele sale cu privire la dînşii, însă fără ca să-i numească. De
altfel, se îndreaptă profetul numai contra făţarnicilor din Medina; pentru că pe
ceilalţi arabi, care numai de faţa lumii au primit Islamul, căuta el să-i atragă la
sine şi nu să-i respingă prin cuvinte şi dispoziţii aspre. În fine, aceste sure
vorbesc adesea şi moslemilor, rar însă ca să le propună materii dogmatice sau
morale, care le erau destul de cunoscute din surele mekkane, ci profetul
vorbeşte mai cu seamă în calitatea sa de conducător, acasă şi pe cîmpul de
luptă, lăudîndu-i în măsura împrejurărilor, anume după o biruinţă sau pierdere,
dîndu-le porunci sau legi. Revelaţiile, care conţin legi, sînt de însemnătate
eminentă. Unele din ele au valoare numai pentru oarecare timp, altele pentru
totdeauna; asupra întrebărilor civile şi rituale decid legile, fără însă ca să
deosebească aceste terenuri. Precum întreg Coranul urmează mai mult unor
împrejurări fortuite ale timpului şi nu unui sistem fix, aşa şi multe din aceste
legi s-au format din decizii ocazionale cu privire la unele cazuri de proces.
Mohammed, dacă decidea un astfel de caz, adesea îi adăuga şi dispoziţii pentru
cazuri analoage. Fără orice şansă reală hotărîtă, cu greu s-ar fi putut naşte un
astfel de complex de legi. Unele dintre aceste dispoziţii şi porunci se referă la
afacerile casnice ale profetului. De la o astfel de varietate a materiilor surelor
acestora faţă de materiile surelor anterioare s-ar aştepta o deosebire mai mare
în stil de cum este ea în realitate. În general, stilul surelor medinense este tot
acela ca şi cel din a treia perioadă mekkană. Aproape numai acolo unde o cer
obiceiurile, se aleg expresii şi fraze noi. Aceasta este bătător la ochi mai cu
seamă la legi, unde se evită şi podoaba retorică, afară de rimă, de care
Mohammed nu se putea dezbăra, măcar că aiurea trebuia formată prin
adausuri molestătoare şi adesea cu totul superflue. Deoarece, în surele
acestea, Mohammed rar se îndreaptă către oameni în general, de aceea
adersarea: "o, voi, oamenilor" este foarte rară; din contră, foarte des aflăm
adresarea: "o, voi, cei ce credeţi", mai rar "o, voi, jidovilor" sau, "o, voi făţar-
nicilor" etc. De altfel, şi în surele acestea se află sporadic unele locuri puternice
şi chiar pline de poezie. Revelaţiile medinense în general, conţinînd mai mult
legi, adresări scurte, porunci etc. sînt mai scurte decît cele mai multe din
ultimele revelaţiuni mekkane; totuşi contrase fiind grupe din ele la un singur
complex, astăzi formează ele surele cele mai lungi. O dezvoltare a limbii, ca şi
înainte de Hegjra, se poate dovedi cel mult în unele sure singulare, de aceea
din limbă putem trage concluzii la timpul surelor medinense. Însă noi putem să
ne lipsim uşor de acest mijloc pururea nesigur, deoarece conţinutul, stînd în
îmbinare strînsă cu dezvoltarea istorică, ne dă aici o înţelegere mult mai bună.
Orişicine se ocupă cu istoria lui Mohammed observă ce deosebire este între
tradiţiunea evenimentelor de dinainte de Hegjra şi de după Hegjra; acolo avem
numai singulare reminiscenţe sigure ale unui cerc mic, şi acestea completate
prin fabule, pe cînd aici istoria curată formează partea principală, aşa că noi
putem să urmăm evenimentele an după an. Prin aceasta se face posibil să
fixăm ordinea cronologică a surelor medinense, la care singurele părţi se pot
determina cu siguranţă. Drept că unele şi altele totuşi rămîn nesigure, pentru
unele părţi se poate hotărî numai un răstimp mai îngust sau mai larg, în
decursul căruia s-au putut ele naşte, iar despre unele versuri nu putem spune
mai mult decît că ele derivă din perioada medinensă.
6. După moartea lui Mohammed, n-a lipsit mult ca întreg Coranul să se îm-
prăştie, să se nimicească şi să se uite. Numai prin osteneala primilor trei califi
s-a evitat acest dezastru pentru întregul Islam; cum s-a întîmplat însă aceasta,
cu anevoie putem cunoaşte în special; aşa de mult a întunecat totul
nepriceperea superstiţioasă, slăbiciunea tradiţiei şi minciuna tendenţioasă. Că
atîta timp cît trăia profetul Coranul n-a fost adunat, aceasta ne raportează o
tradiţiune neîndoioasă şi rezultă cu siguranţă din ştirile pe care le avem despre
faptul că Zeid a cules şi a împreunat fragmentele Coranului. Totuşi unii scriitori
arabi susţin că atunci Coranul ar fi fost adunat de patru bărbaţi, şi anume Ubai
Ibn Kaad, Muâz Ibn Iabal, Zeid Ibn Thâbit şi Abu Zeid El-Ansarâ. Dacă acest
lucru are oarecare valoare, nu poate să însemne decît că aceşti bărbaţi ştiau
pe de rost sau aveau în scris părţi mari din Coran, căci, dacă ar fi avut ei întreg
Coranul gata cules, de ce a fost mai tîrziu nevoie de atîta muncă pentru
adunarea lui? Cel dintîi care şi-a cîştigat mari merite cu adunarea fragmentelor
coranice, împrăştiate pretutindeni, este Abu Bekr, sau poate mai corect Omar,
sub domnia lui Abu Bekr. Cuprinsul tradiţiunii despre culegerea Coranului sună
în următorul mod: Cînd fu biruit Musailima (în anul 11 sau 12), căzură în lupta
decisivă mulţi dintre "purtătorii Coranului", aşa încît Omar Ibn El-Chattab
începu să se teamă că va veni timpul cînd cunoscătorii Coranului se vor săvîrşi
şi aşa Coranul se va pierde; de aceea îl sfătui el pe calif să culeagă
revelaţiunile. La început se sfia califul să întreprindă un lucru atît de vajnic,
pentru care n-a fost împuternicit de către profet; în fine, însă, ordonă el lui Zeid
Ibn Thâbit, un tînăr priceput, care servise ca scriitor profetului, ca el să adune
fragmentele Coranului. Zeid, la început, se codea, însă pe urmă a luat asupra
sa lucrul, deşi, după cum spunea el, ar fi fost mai uşor să mute un munte din
locul său decît să adune Coranul. Aşa culese el fragmentele coranice de pe
ţidule, oase, de pe frunze de finic, pietre şi din memoria oamenilor. În fine găsi
el sura IX, 129 sau XXXIII, 23 la Huzaima sau Abu Huzaima în Medina. Aceste
bucăţi de rînduri el le şi dădu califului; după moartea acestuia, încăpură ele în
mîna urmaşului său Omar şi, după moartea acestuia, ajunseră la fiica sa Hafsa,
văduva profetului.
Cu totul altfel însă istorisesc şiiţii. Ei cred că ar fi o batjocură dacă idolul lor
Ali Ibn Thâlib, al patrulea calif, n-ar fi fost adunător asemenea al Coranului. De
aceea, se găseşte la ei următoarea plăsmuire: Ali a cules Coranul încă pe
timpul cînd trăia profetul, şi anume de pe frunze, bucăţi de mătase şi ţidule,
care se aflau sub perina profetului; cu această ocazie, a juruit că nu va îmbrăca
haina sa de deasupra (aşadar, nu va ieşi din casă) pînă nu va săvîrşi lucrul;
nimenea altul, decît el, a făcut acest lucru. Alţii iară spun că Ali a făcut aşa
ceva îndată după moartea profetului şi de aceea n-a avut timp să rîvnească
după califatul care i se cuvenea. Sunniţii, pe jumătate şiiţi — şi aceştia sînt
aproape toţi sunniţii, după izbînda abbasizilor — care se nevoiesc să-l împace
pe Ali cu cel dintîi calif, au întors lucrurile aşa, ca şi cînd în activitatea amintită
a lui Ali s-ar afla cauza de ce nu s-a supus el lui Abu Bekr, în cele trei luni dintîi;
pentru care purtare Abu Bekr chiar pare să-l fi lăudat. Minciuna tendenţioasă
este aici aşa de evidentă, încît e păcat să mai pierdem timpul cu aprecierea ei.
Noi nu putem şti dacă colecţia lui Zeid a fost mai deplină sau mai puţin de-
plină decît redacţiunea pe care o avem astăzi; mai probabil este că a fost mai
puţin deplină, deoarece, la a doua adunare, s-au întrebuinţat încă şi alte
exemplare. Atîta este sigur: că el n-a putut să culeagă toate revelaţiunile lui
Mohammed, deoarece pe unele le-a nimicit Mohammed însuşi, altele scrise
s-au pierdut, altele, memorate, s-au uitat ori s-au pierdut din simplul motiv că
aceia care le ştiau pe de rost au căzut în luptele ce le purta Abu Bekr contra
rebelilor. Putem presupune cu siguranţă că, ici-colo, unele părţi de valoare
secundară, în urma greşelilor de memorare sau a nebăgării de seamă a
scriitorilor, au primit o formă puţin deosebită de aceea care iese din gura
profetului. Însă astfel de diferenţe nu puteau fi multe, deoarece adunarea a
avut loc scurt timp după publicarea revelaţiunilor. Făcînd abstracţie de aceste
diferenţe mici, Zeid nu poate fi învinuit în nici un caz că ar fi falsificat sau
interpolat ceva la revelaţiunile originale, deoarece, pe timpul cînd aduna el,
trăiau încă prea mulţi martori, care îl auziseră pe Mohammed vorbind, încît să fi
putut cuteza Zeid să facă schimbări esenţiale în materia Coranului.
Moslemii pun mult prea mare preţ pe prima adunare a Coranului. Înainte
de toate, trebuie să recunoaştem că aceasta n-a avut autoritate publică, ci a
fost o afacere privată a lui Omar şi Abu Bekr. Numai prin aceea a devenit vaza
ei aşa de mare, că sub Othmân a servit ca substrat pentru formarea canonică a
cărţii sfinte. Noi nu ştim exact dacă a săvîrşit Zeid lucrul său încă sub Abu Bekr,
sau abia sub urmaşul său. Părerea comună, e drept, aderă la prima ipoteză;
sînt însă şi mărturii pentru ipoteza contrară şi pentru ea vorbeşte şi
împrejurarea că adunarea îngrijită de Zeid n-a ajuns în mîna unui copil al lui
Abu Bekr, ci în mîna Hafsei, fiica lui Omar; dacă ar fi primit-o Omar ca avere
publică, ar fi dat-o în moştenire urmaşului său, iar nu fiicei sale; deci, se vede
că a considerat-o cu totul ca avere privată, şi aceasta consună cu caracterul
oficial al acestei adunări. Ceilalţi moslemi citeau aşadar Coranul întocmai cum
le plăcea, fără raportare la culegerea lui Zeid. Numărul adevăraţilor cunoscători
ai Coranului se micşora zi cu zi; cei mai mulţi moslemi, însă, erau prea ocupaţi
cu lupte şi cu prăzi, ca să se mai ocupe şi de o învăţare exactă a Coranului. O
pildă pentru faptul cît de puţin ştia de Coran un moslem de rînd ni se oferă prin
următoarea istorisire: După lupta de la Kadesia, scrise Omar către generalul
moslemilor Saad Ibn Abu Vakkâs, ca el să împărţească rămăşiţele prăzii între
cei ce cunosc Coranul; cînd veni înaintea acestuia Amr Ibn Ma'dâ-Karib şi fu
întrebat despre cunoştinţele sale relative la revelaţiune, zise el că s-a făcut
moslem în Iemen şi a fost mult prea ocupat cu războaiele sfinte, ca să înveţe
Coranul pe de rost; el deci nu primi nimic din pradă. Apoi veni Bişr din Et-Tâif şi,
la întrebarea ce ştie el din Coran, răspunse el: "Bismil-lâhir-rahmânir-râhimi" (în
numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurat). Atunci rîseră cu toţii, însă nici el
nu căpătă nimic din pradă.
7. Erau însă unii tovarăşi ai lui Mohammed, cărora le urmau ceilalţi mos-
lemi, din cauza cunoştinţei lor despre Coran. Aşa se ţineau locuitorii din Hims
de citirea lui El-Mikdâd Ibn El-Asvad, cei din Kâfa de cea a lui Mas'ud, cei din
Basra de cea a lui Abu Musa El-Aşari. În astfel de împrejurări, era inevitabil ca
unele părţi din Coran să se diferenţieze tot mai mult şi prin aceasta ameninţau
Islamul cu mari neînţelegeri. Aşa povesteşte tradiţia, că în războiul cu Armenia
şi Azerbaidjan, ostaşii din Siria şi din Irak se certau în jurul citirii adevărate a
Coranu-lui. Aceasta îl înduplecă pe Huzaifa Ibn El-Iamân să-l sfătuiască pe
Othmân, care pe atunci era calif, ca el să orînduiască o redacţiune a Coranului.
Lui Othmân îi plăcu sfatul acesta şi încredinţă lucrul lui Zeid Ibn Thâbit şi
cîtorva koreişiţi. Aceştia adunară toate exemplarele şi puseră ca bază
colecţiunea făcută sub Abu Bekr. După ce săvîrşiră ei lucrul, lăsă Othmân să se
nimicească toate celelalte exemplare, afară de cel al lui Abu Bekr, pe care
Hafsa îl căpătă înapoi. Othmân trimise apoi mai multe exemplare ale
redacţiunii sale în diferite provincii, ca să servească drept canon. Exemplarul
Hafsei, nu mult după aceea, fu nimicit de către Mervân, guvernatorul Medinei.
Cum am zis, afară de Zeid, mai erau atraşi la această redacţiune încă şi alţi
bărbaţi. De regulă, se numesc după tradiţiune următorii trei: Abdallâh Ibn
Zubair, Saâd Ibn El-As şi Abd-Er-Rahmân Ibn El-Harith Ibn Hişâm. Dintre
aceştia, era Saâd Ibn El-As un omaiiad şi favorit al bătrînului calif, care numai
cu mare greu se lăsă înduplecat de înghesuirile celor din Kufa să îl cheme de
acolo, unde el ocupa postul de guvernator, pentru că ei îl urau din cauza
zgîrceniei sale şi sumeţiei sale ca nobil koreişit. El era născut scurt timp după
Hegjra, deci încă nu putea să aibă treizeci de ani. Abd-Er-Rahmân Ibn El-Hârith
Ibn Hişâm, un bărbat din seminţia fruntaşă Banu Machzum, era la moartea
profetului de 10 ani, aşadară acum cam 30 de ani. Abdallâh Ibn El-Zubair, care
era deja în vîrsta celor amintiţi, pentru că se născuse scurt timp după venirea
lui Mohammed la Medina, este cel mai renumit dintre toţi. Altă tradiţiune îl
omite pe Saâd Ibn El-As şi numeşte în locul lui pe doi alţii şi anume pe Abdallâh
Ibn Amr Ibn El-As şi pe Abdallâh Ibn Abbas. Alt izvor, mai nou, adaugă la
aceştia patru încă şi pe Ubai Ibn Kaab. În fine, mai vorbeşte o tradiţiune despre
12 bărbaţi care erau ocupaţi întru redacţiune. Tuturor acestor tradiţiuni le stă
împotrivă o tradiţiune, în urma căreia avu Zeid ca tovarăş încă numai un
Koreişit din familia Omaiiazilor cu numele Abân Ibn Saâd Ibn El-As. Mai rea este
o asemenea tradiţiune, în urma căreia Othmân ar fi întrebat pe tovarăşii
profetului, cine din ei pricepe mai bine arăbeşte şi cine scrie mai bine. Ei ar fi
răspuns că Saâd Ibn El-As ştie cel mai bine arăbeşte, iar Zeid Ibn Thâbit scrie
cel mai frumos. Aşa pare să fi dictat apoi Saâd, iar Zeid pare să fi scris. Se vede
că această tradiţiune se bazează pe punctul de vedere al timpului de mai tîrziu
şi, pe lîngă toate, are drept scop să arate că redacţiunea Coranului a purces
mai mult de la toţi tovarăşii profetului, decît de la Othmân singur. Dintre toate
aceste tradiţiuni, este de preferat cea dintîi, ca una ce este mai bine adeverită
şi mai posibilă. In general, rezultă din referirile cele mai bune că medinensul
Zeid fu însoţit de cîţiva tineri Koreişiţi. Cum spune tradiţia ulterioară, aceştia ar
fi cunoscut cel mai bine dialectul Koreişit, în care a fost revelat Coranul. Mai
departe se spune că, dacă se ivea între ei ceartă despre modul scrierii unui
cuvînt, atunci decidea califul care scriere e mai bună după modul koreişitic.
Toate referinţele sînt de acord că la această redacţiune a servit drept îndreptar
exemplarul lui Abu Bekr. E drept că noi nu cunoaştem celelalte exemplare
folosite de adunător şi de aceea nici nu putem şti întrucît le-au considerat ei pe
acestea, şi anume de au adus ei multe locuri la colecţia lui Abu Bekr, sau au
schimbat multe din ea; însă, la adunarea acestor exemplare, putem presupune
ca scop principal mai mult nimicirea exemplarelor decît folosirea lor. Că, la
acest lucru, nici nu se putea cugeta la o procedură critică, nu e cazul să o
demonstrăm. Aşadar, Zeid şi tovarăşii săi fixară forma Coranului aşa cum este
ea valabilă şi astăzi. Înaintea surelor singurite puseră ei acel
"bismil-lâhir-rahmânir-rahâmi" (în numele lui Dumnezeu cel milostiv, îndurat),
introdus de Mohammed. Numai înaintea surei IX lipseşte, de bună seamă dina-
dins, căci toate exemplarele de atunci pînă astăzi arată lipsa aceasta. Între
cauzele acestei omiteri este cea mai probabilă aceea că redactorii nu se
puteau uni, dacă să se contragă surele VIII şi IX, ca o singură sură sau ba. De
aceea, căutară ei un mijloc să treacă peste greutatea aceasta şi aşa lăsară
între ambele sure un loc liber, fără să puie acolo acel "Basmala" despărţitor.
Ordinea celor 114 sure, cum s-a fixat atunci, nu se bazează pe nici un principiu,
afară de localizarea primei sure că sura deschiderii şi a ambelor sure ultime ca
surele scutirii. Principiile cele mai sigure care ar putea fi luate în considerare,
anume ordinea reală sau cea cronologică, amîndouă nu putură fi băgate în
seamă; ordinea reală era nepotrivită, pentru că Mohammed, în una şi aceeaşi
revelaţiune, adesea vorbea despre materii diferite, iar cea cronologică era
imposibilă, pentru că acum nu se mai aflau destui oameni în viaţă, care ar fi
putut spune cu acurateţă: cînd şi la care ocaziune s-a făcut cutare revelaţiune;
de aceea, culegătorii au căutat să ordoneze surele după lungimea lor, aşa că
înainte fură puse cele mai lungi, apoi urmară tot mai scurte. De s-au scris abia
atunci acele litere misterioase înaintea unor sure, ori de au fost aflate acum, de
redactori gata scrise, nu se poate şti. Este foarte regretabil că pînă acuma încă
nu s-a reuşit să se descopere ceva sigur cu privire la însemnătatea lor, căci nu
încape îndoială că din ele s-ar putea scoate concluzii valoroase cu privire la
compunerea Coranului. Atîta e sigur că ele nu pot deriva de la Mohammed; ar fi
prea curios ca el să fi pus semne neînţelese înaintea revelaţiunilor sale, care
erau destinate doar pentru toţi. Cel mai probabil este că acele litere şi grupe de
litere au fost nişte note, prin care posesorii exemplarelor folosite de Zeid şi
le-au însemnat pe acestea, ca posesiune a lor, şi care pe urmă, din nebăgare
de seamă, au trecut în forma definitivă a Coranului. În favoarea acestui lucru
vorbeşte, bunăoară, faptul că un şir întreg de sure care urmează după-olaltă,
deşi derivă din felurite timpuri, sînt prevăzute cu literele HM, aşa că aici de la
sine se înţelege că avem o copie a unui original, în care se aflau surele astfel
înşirate şi purtau literele sus-amintite. Nu este imposibil, ca literele amintite să
fie numai monograme ale posesorilor.
Numele surelor, cum le avem astăzi, sînt desigur foarte vechi, seamănă
însă să derive din timpul de după redacţiunea othmâniană. Aceste numiri sînt
luate de la un anume cuvînt din lăuntrul surei, adesea cu totul arbitrar, căci de
multe ori cuvîntul, primit ca numire, joacă un rol cu totul secundar în cuprinsul
surei, sau chiar este cu totul irelevant faţă de învăţăturile conţinute în sură. De
aceea, adesea una şi aceeaşi sură are şi două sau mai multe denumiri.
Din toate cîte le ştim, nu putem afla o urmă sigură că la a doua redacţiune
a Coranului, ar fi avut loc falsificări intenţionate sau că s-ar fi eliminat locuri ne-
plăcute. E drept că trebuie să admitem că dependenţa totală în care a încăput
bătrînul calif faţă de rudele sale ambiţioase adesea l-a împins să calce
poruncile profetului şi de aceea nu pare imposibilă o falsificare a revelaţiunilor:
lipsindu-ne însă orişice dovadă pozitivă pentru aceasta, nu putem aşa, fără
temei, să exprimăm o astfel de presupunere. Dacă cineva ar şi duce mărturia
şiiţilor contra lui Othmâh, aceasta n-ar avea nici o valoare. Căci, neaflînd ei în
Coran nici un loc ce ar vorbi despre sfinţenia ce o asociau ei cu Ali şi cu casa
sa, îndată l-au bănuit pe Othmân că el ar fi stîrpit toate locurile ce vorbesc
despre Ali, şi această învinuire nu este ceva extraordinar, deoarece şiiţii nu se
sfiau să împrăştie şi cu privire la Abu Bekr şi Omar cele mai mizerabile învinuiri.
Şi apoi Ali, dacă, la timpul său n-a putut opri ca Abu Bekr şi Othmân să corupă
atîtea locuri din Coran, de ce atunci, cînd a devenit calif, nici măcar o dată nu a
atentat la acele locuri? Însă şiiţii nu s-au mulţumit cu aceste învinuiri, ci au mai
susţinut că Othmân ar fi omis o sură întreagă, privitoare la Ali. Însă nu exista
cea mai mică îndoială că această sură s-a făurit abia mai tîrziu, după
Mohammed, şi din criterii interne se cunoaşte de o poştă că ea este un fals
nereuşit. Chiar şi dacă lipseşte cîte ceva, ici-colo, în Coranul nostru de astăzi,
totuşi este contra orişicărei probabilităţi că Othmân ar fi suprimat revelaţiunile
în cantitate aşa de mare; el avea destui duşmani şi aceştia n-ar fi stat cu
mîinile în sîn, dacă l-ar fi prins cu aşa ceva. În faptul că toţi moslemii au primit
fără crîcnire Coranul lui Othmân zace dovada cea mai bună că acest Coran a
fost cît se poate de deplin. Dacă Othmân ar fi suprimat multe locuri, desigur ar
fi fost încă destui moslemi care le-ar fi suplinit din memorie, chiar dacă s-ar fi
ars toate exemplarele. Aceasta s-ar fi întîmplat cu atît mai mult cu cît ei ar fi
avut un sprijin în Ibn Mas'ud, care se simţea ofensat prin aceea că el a fost
trecut cu vederea, iar tînărul Zeid, care se fălea cu ştiinţa sa relativă la Coran a
fost preferat încredinţîndu-i-se redacţiunea Coranului.
 Deşi din cele pînă acum spuse nu poate fi îndoială că redacţiunea îngrijită
sub Othmân a procurat un Coran cît se poate de deplin, totuşi mai există ştiri
despre alte exemplare care ar fi diferit de cel Othmânic. Dintre acestea, sînt
cele mai importante exemplarul lui Ubai Ibn Kaab şi cel al lui Ibn Mas'ud. În
exemplarul lui Ubai, surele 105 şi 106 par a fi format o singură sură, iar ordinea
celorlalte sure să se deosebească întrucîtva de ordinea othmânică; pe de altă
parte, să se mai fi aflat încă două sure de altfel necunoscute. Cea mai mare
deosebire între Coranul lui Ibn Mas'ud şi cel a lui Othmân era, pe lîngă diferenţa
în ordinea surelor, precum şi că surele 113 şi 114, ca şi sura 1, erau lăsate
afară. Deoarece aceste sure şi, mai cu seamă, sura 1 nu puteau să-i fi fost
necunoscute, se vede că el le-a omis intenţionat, pentru că ele, în întreaga fire
a lor, se deosebesc de celelalte sure.
Unii din tovarăşii lui Mohammed, ca, bunăoară, Ali, par a fi pus în exempla-
rele lor surele în şir cronologic. Aşa Coranul lui Ali începe precum urmează:
sura 96. 74. 68. 73. 111. 81. Dar această tradiţiune merită puţină încredere: se
vede că ea a fost plăsmuită numai cu scopul ca să explice de unde derivă o
listă cronologică a surelor, care se prescrie lui Ali. În exemplarul Aişei surele
aşijderea par a fi avut altă ordine, pe care ea însă nu punea nici un preţ. În fine,
unele exemplare par a fi contras surele 113 şi 114, care prin cuprinsul lor
seamănă foarte mult întreolaltă. Însă toate aceste variante s-au pierdut, spre
marele folos al Islamului şi spre cea mai mare daună a criticii, de cînd
exemplarele lui Othmân au rămas singurele valabile în domeniul Islamului.
Pînă în ziua de astăzi redacţiunea lui Othmân nu s-a schimbat mai deloc, şi
a fost copiată şi păzită cît se poate de scrupulos. Dacă s-au făcut ceva
schimbări, acestea sînt minime şi se referă numai la ortografie, de aceea
numărul variantelor este cu totul neînsemnat şi are puţin preţ pentru critica
textului.

IV
Islamul
Religiunea nouă, pe care a întemeiat-o Mohammed şi care, în intenţia sa a-
vea să fie îndeplinirea revelaţiunilor anterioare, se numeşte Islam, adică
supunerea devotată (faţă de voia lui Dumnezeu). Unul care se supune cu totul
voiei lui Dumnezeu este un moslem. Biblia Islamului este Coranul, care nu este
numai un codice religios, ci şi juridic şi moral, deoarece Coranul reglează
întreaga viaţă religioasă, politică, civilă şi penală, pînă la ocupaţia zilnică. Unde
nu ajunge Coranul, se îndeplineşte el prin Sunna sau tradiţiunea prin care se
porunceşte, bunăoară, tăierea împrejur, ceea ce în Coran nici nu se aminteşte.
Unde lipseşte atît Coranul, cît şi Sunna, intră în vigoare Igjmâ, i.e. consensul
comun al Imamilor sau al celor mai înalte autorităţi pe terenul teologiei
mosleme, care totodată este şi jurisprudenţă; în fine, dacă Igjmâ lipseşte,
atunci intră în putere Kiiâs, i.e. hotărîrea după cazuri analoge.
Învăţătura fundamentală a Islamului este foarte simplă: Nu este
Dumnezeu afară de Dumnezeu şi Mohammed este trimisul său (La ilâha illâ
Allâhu va Muhâmmadum rasulullâhi). La judecata de apoi raiul va fi răsplata
moslemilor, care cred în Allah, unicul Dumnezeu şi în trimisul său, iar iadul va fi
răsplata necredincioşilor. Unica învăţătură nouă faţă de Iudaism şi Creştinism,
aşadar, este învăţătura că Mohammed este trimisul lui Dumnezeu.
Datorinţele impuse de Islam pentru aderenţii săi sînt următoarele:
 1) Mărturisirea că nu este Dumnezeu afară de Dumnezeu şi că Mohammed
este trimisul său.
2) Rugăciunea, care, premergîndu-i spălarea, se împlineşte de cinci ori pe
zi, cu faţa spre Mekka şi constă din formule anumite, din citate din Coran şi din
înclinări ale corpului.
3) Postul în luna Ramadân, zilnic, de la răsăritul pînă la apusul soarelui cu
abstinenţă totală de la mîncare şi băutură.
4) Milostenia care este un bir constatator în a patruzecea parte a
veniturilor şi are să se plătească în bani sau în natură.
5) Peregrinajul la Kaaba, în luna Zul-Higjgja, pe care are să-l împlinească
fiecare moslem, măcar o dată în viaţa sa.
La aceste porunci principale se mai alăturează încă unele oprelişti cu
privire la mîncări anumite, precum şi abstinenţă totală de vin şi hazard, apoi
îndatorirea la ospitalitate faţă de străin şi călător, tratarea umană a supuşilor,
războiul sfînt împotriva necredincioşilor ş.a.m.d.
În special mai sînt următoarele de observat: Dumnezeu este numai unic în
opunere cu trinitatea creştină, pe care Mohammed o ţine de triteism şi în opu-
nere cu dualismul parsistic şi cu politeismul crăenilor săi. Deplinătatea lui Dum-
nezeu se descrie în Coran numărîndu-se nouăzeci şi nouă de atribute sau
numiri ale sale, care însă nu se află toate într-un loc, ci sînt împrăştiate pe
ici-colo. Dumnezeu este înconjurat de un stat de îngeri, care îl laudă şi sînt
pururea paraţi ca să-i servească; îngerii sînt fără păcat şi nu au trebuinţe
trupeşti. Între ei sînt patru arhangheli, şi anume: Gjibrail (Gavriil), numit şi
"Duhul" sau "Duhul sfînt", care i-a revelat lui Mohammed Coranul în fragmente;
Michael, îngerul păzitor al jidovilor; Israf âl (Rafael), care va suna în trîmbiţă, la
judecata de apoi, şi Asrael, îngerul morţii. Asupra iadului (Gjehannam)
domneşte îngerul Mâlik, iar portarul raiului este îngerul Ridvân. Doi îngeri stau
de-a dreapta şi de-a stînga fiecărui om şi înseamnă într-o carte faptele sale.
Îngerii Munkar şi Nakâr cer socoteală de la fiecare mort în mormînt. Dracul,
numit Iblâs (corupt din "diavolos") sau Şeitan (Satan), dintru început, era înger,
fu însă alungat din rai, pentru că n-a voit să se închine lui Adam.
O clasă mai jos dect îngerii sînt duhurile (Gjinn corupt din "genius"), care
sînt create din foc; acestea, e drept, că sînt înzestrate cu puteri suprafireşti,
totuşi au, asemenea cu oamenii, şi cerinţe trupeşti şi sînt supuse morţii. Duhu-
rile necredincioase caută să intre în ceruri şi să iscodească planurile lui Allah,
însă îngerii aruncă în ei cu stele şi-i ard pînă la cenuşă.
Asupra îngerilor şi duhurilor stau oamenii; ei sînt clasa cea mai înaltă de
fiinţe, fără păcat strămoşesc, prin căderea lui Adam, deoarece acestuia i s-a
iertat păcatul, în urma căinţei sale. Totuşi, oamenii sînt aplecaţi la păcat,
conform firii lor.
Revelaţiunea lui Dumnezeu este vizibilă în lume prin lucrurile sale măreţe.
Deoarece, însă, omul pururea se abate de la Dumnezeu prin neştiinţă şi
răutate, Dumnezeu a trimis în lume profeţi, dintre care cei mai de frunte sînt
Avraam, "prietenul lui Dumnezeu", Moise, Isus fiul fecioarei Măria, cel înzestrat
cu semne lămurite şi cu duhul, şi în fine cel mai deplin dintre toţi, Mohammed,
pecetea profeţilor, care adevereşte şi încheie toate revelaţiunile anterioare. El
este prezis în scripturile jidovilor şi ale creştinilor, însă acestea fură falsificate.
El este un muritor de rînd, care n-a venit cu alte semne şi minuni, decît cu
versurile Coranului, ca un îndemnător şi binevestitor. Cînd va veni asupra lumii
judecata de apoi, pe care a vestit-o, aceasta nimeni nu o ştie, decît numai
singur Dumnezeu. Însă, înainte de aceea, vor veni minuni şi spaime, precum
arătarea lui Mahdâ, a "conducătorul", venirea lui Antichrist Ed-Dagjgjâl, a doua
venire a lui Isus, care apoi va muri şi va fi înmormîntat în Medina, turbarea lui
Gog şi Magog, trîmbiţa lui Israfâl şi în fine cotropirea cerului şi a pămîntului.
Alte învăţături ale Islamului, precum predestinarea şi fatalismul, nu sînt
exprimate cu acurateţă în Coran. Lîngă locuri, care seamănă să propage o
libertate absolută a voinţei, se află şi locuri ca acestea: "Noi am legat destinul
fiecărui om de gîtul său" şi "Dumnezeu duce în rătăcire pe cine voieşte şi
ocîrmuieşte pe cine voieşte". Pe lîngă acestea, se mai află învăţătura despre
tabla pe care sînt scrise faptele oamenilor din vecie. Nehotărîrea Coranului în
privinţa aceasta şi a altor puncte a avut ca urmare războaie crunte religioase şi
formarea de secte, deşi Mohammed credea că a relevat o carte lămurită. Cele
patru şcoli ortodoxe ale Islamului sînt: Hanefiţii, Şafiiţii, Malikiţii şi Hambaliţii.
Cele două secte mari ale Islamului sînt Sunniţii, care recunosc tradiţiunea
păstrată de la Mohammed şi legitimitatea celor trei califi dintîi, şi Şiiţii, care
leapădă amîndouă.
Un rău foarte mare al Islamului este admiterea poligamiei, uşurinţa
divorţului, în general inferioritatea femeii şi instituirea sclaviei; însă pentru
aceasta Mohammed tocmai nu este responsabil; el şi aici s-a manifestat ca
reformator şi a căutat şi aici să îmbunătăţească lucrul, fără însă ca să se poată
ridica de asupra relaţiunilor sociale ale timpului său.

V
Istoria roabei Tavaddud
Cauza, de ce citez eu episodul acesta aici, o va înţelege lesne onoratul
cititor. Este o istorie din vestitul ciclu de basme arabe cunoscute sub numele
de "1001 de nopţi". Deoarece împrejurările nu mi-au încuviinţat să iau eu
însumi în mînă textul arab, a trebuit să mă mulţumesc cu reproducerea
traducerii germane a lui Max Hennig (în "Reclams Universalbibliothek", Nr.
3829-3830, pag. 136 ss.), de aceea corectitudinea traducerii cade pe seama
răspunderii lui Henning. Din istoria aceasta sînt pentru noi de interes mai cu
seamă nopţile 445-448, în care se arată în ce fel tratează moslemii Coranul lor,
efectuîndu-se aici un examen formal asupra Coranului.
Înainte de toate, să redăm pe scurt istoria roabei Tavaddud pînă la nopţile
sus amintite: Un negustor avut din Bagdad rămase lung timp fără copii. În fine,
fu auzită rugăciunea sa şi Dumnezeu îi dărui un fiu, ca să-l moştenească. După
moartea bătrînului, însă, fiul isprăvi întreaga avere, încît îi mai rămase numai o
roabă cu numele Tavaddud, care era de o frumuseţe rară şi foarte învăţată. La
cererea roabei, tînărul negustor se înduplecă să o vîndă califului
Harun-Er-Raşid, pentru preţul de 10.000 de dinari. Califului i se pare preţul
enorm, el deci, declară că-l va plăti numai în acel caz, dacă roaba în adevăr
posedă cunoştinţele cu care se laudă. Urmează, deci, în prezenţa califului, un
examen din retorică, poezie, logică, ştiinţa Coranului, jurisprudenţă, teologie,
medicină, astronomie, matematică, filosofie etc. Examenul asupra Coranului
sună ad verbum:
Sfîrşitul nopţii 445
 ...Atunci se sculă coranistul şi se aşază înaintea ei (a roabei Tavaddud) şi o
întrebă: "Ai citit cartea lui Dumnezeu, cel prea înalt, şi eşti ispitită în versurile
ei, în locurile cele dezrădicatoare şi cele dezrădicate, în versurile cele îndoioase
şi cele întunecoase şi în surele mekkane şi cele medinense?" Ea răspunde:
"Da!" şi el întrebă, deci: "Numeşte-mi, deci, numărul surelor Coranului precum
şi al decadelor şi versurilor sale, şi spune-mi cîte litere se află în Coran, cîte
postraţiuni se amintesc în el, cîţi profeţi se numesc, cîte sure medinense şi cîte
mekkane sînt şi, în fine, cîte paseri se amintesc acolo?" Ea răspunde: "O,
Domnul meu, în ce priveşte surele, ele sînt 114, din care 70 sînt sure mekkane
şi 44 medinense. Numărul decadelor sale este de 621, numărul versurilor sale
este 6236, numărul cuvintelor sale este 79.439, iar numărul literelor sale este
323.670, şi cititorul primeşte pentru fiecare literă zece binecuvîntări. Cît
priveşte prostaţiunile, sînt zece de toate,
Noaptea 446
şi numele celor douăzeci şi cinci1 de profeţi se numeşte în Coran, şi anume
Adam, Noe, Avraam, Ismael, Isaac, Iacob, Iosef, Eliseu, Iona, Salih, Hud, Şoeib,
David, Solomon, Zul-Kifl, Idrâs, Elia, Ioan, Zacharia, Iov, Moise, Aaron, Isus şi
Mohammed — binecuvîntările şi mîntuirea lui Dumnezeu peste ei cu toţii! — Cît
priveşte în fine paserile sau în general făpturile înaripate, se numesc de nouă
feluri: musca, albina, gîza, furnica, pupăza, corbul, lăcusta, paserile Ababil şi
paserea lui Isus — pace peste el! — care este liliacul". — "Bine, acum spune-mi
care este cea mai de căpetenie sură în Coran?" — "Sura vacii" — "Şi care este
cel mai măreţ vers în ea?" — "Versul tronului (II, 256); acesta are 50 de
cuvinte, din care fiecare aduce"50 de binecuvîntări". — "În care vers sînt nouă
minuni?" — "În care Dumnezeu, cel preaînalt, zice: în facerea cerurilor şi a
pămîntului, în schimbarea nopţii şi a zilei, în corăbiile care pătrund marea spre
folosul oamenilor, în ceea ce trimite Dumnezeu din cer ca apă, să învie
pămîntul din moartea sa, întru răspîndirea tuturor vietăţilor, întru ocîrmuirea
vînturilor şi a nourilor, care plutesc fără răsplată între cer şi pămînt, sînt
destule semne pentru poporul înţelept (II, 159)" — "Bine; acum spune-mi care
vers este cel mai drept?" — "Acela în care Dumnezeu, cel preaînalt, zice:
Dumnezeu porunceşte dreptate şi bunătate şi daruri pentru rude; şi El opreşte
răutate şi fapta rea şi nedreptate". "Care vers este cel mai plin de poftă?" —
"Acela în care Dumnezeu, cel preaînalt, zice: Oare pofteşte fiecare din ei să
intre în grădina plăcerii?" — "Şi care vers este cel mai plin de nădejde?" — "În
care Dumnezeu, cel preaînalt, zice: Spune: O, voi, servii mei, care aţi păcătuit
împotriva voastră înşivă, nu deznădăjduiţi în îndurarea lui Dumnezeu doară
iartă toate păcatele, El este iertător, îndurat". — "Bine, acum spune-mi după
care citinţă citeşti tu?" — "După citinţa celor din rai, după citinţa lui Nafi". "În
care vers Dumnezeu îi lasă pe profeţi să minţească?" — "În acel vers în care
Dumnezeu, cel preaînalt, zice: Şi ei aduseră cămaşa lui pătată cu sînge străin
(conf. XII, 18); ei adică fraţii lui Iosif". "Spune-mi acum în care vers Dumnezeu îi
lasă pe cei necredincioşi să spună adevărul?" — "În acel vers în care Dumne-
zeu, cel preaînalt, zice: Jidovii zic. Creştinii n-au temei pentru credinţă, iar creş-
tinii zic: Jidovii n-au temei pentru credinţă: şi totuşi amîndoi citesc scriptura şi
amîndoi au dreptate (conf. II, 107)". — "În care vers vorbeşte Dumnezeu

1 De toţi numără arabii 29 de profeţi. Cei omişi aici sînt: 26) Lokman, conf. sura
31, fiul lui Baur, Balaam al Bibliei, 27) Zul-Karneln, i.e. Alexandru cel Mare, 28)
El Chidr, profetul cel verde, care va muri abia în ziua de apoi, cînd se va suna
din trîmbiţă şi 29) Esdra.
despre sine însuşi?" "În acel vers în care Dumnezeu, cel preaînalt, zice: Nu am
făcut duhurile şi oamenii decît ca să-mi servească". "În care vers vorbesc
îngerii?" "În acel vers în care Dumnezeu, cel preaînalt, zice: Noi însă vestim
lauda ta şi te sfinţim (II, 28)". — "Acum lămureşte-mă asupra formulei: Eu caut
adăpost la Dumnezeu înaintea lui Satan, cel bătut cu pietre". "Această formulă
după porunca lui Dumnezeu trebuie fiecare să o rostească înaintea citirii
Coranului, ceea ce o dovedesc cuvintele lui Dumnezeu, cel preaînalt, care
sună: Dacă citeşti Coranul, caută adăpost la Dumnezeu înaintea lui Satan, cel
bătut cu pietre". — "Cum sună formula adăpostului şi ce diferenţe sînt în
formulă?" — "Unii spun: Caut adăpost la Dumnezeu, cel ce aude, ştie, înaintea
lui Satan, cel bătut cu pietre; alţii iarăşi spun: Caut adăpost la Dumnezeu, cel
tare. Cea mai bună variantă însă este aceea pe care o întrebuinţează măreţul
Coran şi care s-a păstrat în Sunna. Şi dacă profetul — Dumnezeu să-l
binecuvînteze şi să-i dăruiască mîntuire — deschidea Coranul, zicea de obicei:
Caut adăpost la Dumnezeu înaintea lui Satan, cel bătut cu pietre. Tot aşa se
istoriseşte de către Nâfi, care se reazimă iarăşi pe tradiţia lui tătîne-său, că
trimisul lui Dumnezeu — Dumnezeu să-l binecuvînteze şi să-i dăruiască
mîntuire — dacă noaptea se scula la rugăciune, se ruga astfel: Dumnezeu este
mare peste toate lucrurile; laudă Lui neîncetat, dimineaţa şi seara! Apoi, de
obicei urma: Caut adăpost la Dumnezeu înaintea lui Satan, cel bătut cu pietre,
şi înaintea şoptirii şi amăgirii dracilor. Apoi mai zice Ibn Abbâs — Dumnezeu
să-i fericească pe amîndoi — după tradiţiune: Cînd s-a pogorît Gabriel pentru
întîia dată asupra profetului — Dumnezeu să-l binecuvînteze şi să-i dăruiască
mîntuire — l-a învăţat el să caute adăpost la Dumnezeu şi i-a zis: Spune, o,
Mohammed: Caut adăpost la Dumnezeu, cel ce aude ştie; apoi spune: în
numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurat! Apoi citeşte în numele Domnului
tău, care a făcut pe om din sînge închegat! (XCVI, 1.2.)" — Cînd auzi coranistul
cuvintele ei, se minună el despre expresiunea ei, elocvenţa ei şi ştiinţele ei
eminente, însă totuşi o întrebă mai departe şi-i zise: "O, copilă, ce spui tu la
cuvîntul lui Dumnezeu, cel preaînalt: în numele lui Dumnezeu, cel milostiv,
îndurat? Este acesta un vers din Coran?" "Ea răspunse: "Da cuvintele acestea
sînt un vers din Coran şi se află în sura furnicii (XXVI, 32); mai departe, stau ele
ca vers tot între două sure şi multă dispută este asupra lor între învăţaţi", —
"Bine;
Noaptea 447
Acum spune-mi, formula: în numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurat, de
ce nu stă la începutul surei căinţei (IX)?" Ea răspunse: "Cînd fu trimisă sura că-
inţei spre dezlegarea legămîntului, care era între profet Dumnezeu să-l binecu-
vînteze şi să-i dăruiască mîntuire — şi idolatri, îl trimise el pe Ali, fiul lui Abu
Tâlib — Dumnezeu să cinstească faţa sa — cu sura căinţei într-o sărbătoare la
ei, şi le citi aceasta fără să citească formula: În numele lui Dumnezeu, cel
milostiv, îndurat". — "Spune-mi acuma, ce preferinţă şi binecuvîntare se află în
această formulă?" — "Tradiţiunea spune că profetul — Dumnezeu să-l
binecuvînteze şi să-i dăruiască mîntuire — a zis: Nu se spune Bismillâh asupra
unui lucru fără ca să aducă binecuvîntare: şi mai departe: A jurat Domnul
măririi pe mărirea sa ca această formulă nicicînd să nu se rostească asupra
unui bolnav, fără ca acesta să se vindece de boala sa. Mai departe se zice că
atunci cînd Dumnezeu a creat tronul său, acesta se clătina foarte încolo şi
încoace, atunci scrise el asupra lui cuvintele: în numele lui Dumnezeu, cel
milostiv, îndurat, şi îndată încetă să se clatine. Şi cînd s-a descoperit din cer
Bismillâh profetului — Dumnezeu să-l binecuvînteze şi să-i dăruiască mîntuire
— zise el: Sînt scutit de trei lucruri, de scufundare în pămînt, de schimbare în
chip de animal şi de înecare. Şi în adevăr preferinţele lui Bismillâh sînt mari şi
binecuvîntările sale multe, încît numărătoarea lor ar dura lung timp. Despre
trimisul lui Dumnezeu — Dumnezeu să-l binecuvînteze şi să-i dăruiască
mîntuire — spune tradiţiunea că el ar fi vorbit şi următoarele: Dacă un om în
ziua învierii va fi adus înaintea lui Dumnezeu, şi El va ţine socoteala cu dînsul şi
nu va afla fapte bune la el şi va porunci: pot să-l arunce în focul iadului şi omul
va zice: Dumnezeul meu, tu nu te porţi cu mine după dreptate; şi dacă
Dumnezeu, cel puternic, măreţ, va întreba atunci: De ce? Iar omul va zice:
Pentru că Tu însuţi Te numeşti cel milostiv, îndurat, şi totuşi voieşti să mă
pedepseşti cu focul iadului — atunci Dumnezeu, cel preamărit, va zice: Eu sînt
cel ce Mă numesc cel milostiv, îndurat; mergeţi de duceţi pe servul meu în rai
întru îndurarea mea, căci eu sînt cel mai îndurat între înduraţi" — "Bine; spu-
ne-mi cum a fost originea întrebuinţării lui Bismillâh?" — "Cînd Dumnezeu, cel
preaînalt, a trimis din cer Coranul, scriseră ei: în numele tău, o, Dumnezeule;
atunci a descoperit Dumnezeu, cel preaînalt, cuvintele: Spune: Chemaţi-l pe el
Dumnezeu sau chemaţi-l Cel Milostiv în ziua cînd vă rugaţi, căci el are cele mai
frumoase numiri — atunci scriseră ei: În numele lui Dumnezeu, cel milostiv. Iar
cînd s-a descoperit cuvîntul: Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu, nu este
Dumnezeu afară de El, cel milostiv, îndurat — atunci scriseră ei: În numele lui
Dumnezeu, cel milostiv, îndurat". Cînd auzi coranistul cuvintele ei, plecă capul
şi zise pentru sine: "În adevăr, aceasta este minune peste minune! Cum a
disputat copila aceasta despre originea lui Bismillâh! Pe Dumnezeu, nu merge
altfel, trebuie să-i pun o cursă, că poate aşa să o biruiesc!" Apoi zise către ea:
"O, copilă, a trimis Dumnezeu întreg Coranul deodată din ceruri, sau l-a
descoperit din secţiuni?" Ea răspunse: "Gavriil cel credincios — pace asupra sa
— îl aduse de la Domnul veacurilor asupra profetului său Mohammed, domnul
profeţilor şi pecetea profeţilor, cu poruncă şi oprelişte, cu făgăduinţă şi
ameninţare, cu istorii şi pilde, în decurs de douăzeci de ani în versuri deosebite,
cum tocmai o cereau împrejurările" — "Bine; acum spune-mi care sură fu întîi
trimisă asupra trimisului lui Dumnezeu — Dumnezeu să-l binecuvînteze şi să-i
dăruiască mîntuire?" "După Ibn Abbâs, sura sîngelui închegat (XCVI), după
Gjabâr Ibn Abdallâh însă sura celui acoperit (LXXIV), care merse înaintea
tuturor celorlalte sure şi versuri". — "Care vers fu descoperit la sfîrşit?" "Cel de
pe urmă vers care fu trimis asupra lui este versul care vorbeşte despre uzură,
după alţii însă versul: Cînd vine ajutorul lui Dimnezeu şi biruinţa (CX, 1)". —
"Bine, acum spune-mi numărul tovarăşilor care pe timpul trimisului lui
Dumnezeu — Dumnezeu să-l binecuvînteze şi să-i dăruiască mîntuire —
culeseră Coranul". — "De ei sînt patru Ubai Ibn Kaab, Zeid Ibn Thâbit, Abu
Obeide Amir Ibn El-Gjarrâh şi Othmân Ibn Affân — Dumnezeu pe toţi să-i
fericească!" — "Bine; acum spune-mi cititorii de la care s-au primit cetinţele".
— "Sînt de asemenea patru: Abdallâh Ibn Masud, Ubai Ibn Kaab, Maâz Ibn
Gjabal şi Sâlim Ibn Abdallâh". — "Ce zici la cuvîntul preaînaltului Dumnezeu: Şi
ce se jertfeşte pe pietre". — "Sub pietre se înţeleg idolii, care se aşezară şi se
adorară în locul lui Dumnezeu, ceea ce să ferească preaînaltul Dumnezeu". —
"Ce zici la cuvîntul preaînaltului Dumnezeu: Tu ştii ce este în sufletul meu şi eu
nu ştiu ce este în sufletul tău (V, 116)?" — "Cuvintele înseamnă: Tu cunoşti
fiinţa mea cea adevărată şi ceea ce este în mine şi eu nu ştiu ceea ce este în
tine; şi dovadă pentru aceasta este acest cuvînt al Său: Tu eşti cel ce cunoşti
din temelie cele ascunse; şi se mai zice: Tu cunoşti fiinţa mea, dar eu nu
cunosc fiinţa Ta". — "Ce ştii despre cuvintele: O, voi, credincioşilor, nu vă opriţi
voi înşivă lucrurile cele bune, pe care vi le-a încuviinţat Dumnezeu". — "Şeicul
meu — Dumnezeu să se îndure de el! — mi-a istorisit că Ed-Dahhâk a spus: Au
fost odată între moslemi oameni care au spus: Voim să ne ciuntim şi să ne îm-
brăcăm cu saci; după aceasta a fost trimis versul acesta. Kutâde însă susţine
că versul acesta a fost descoperit din cauza unor tovarăşi ai trimisului lui Dum-
nezeu — Dumnezeu să-l binecuvînteze şi şă-i dăruiască mîntuire! — aceşti
tovarăşi au fost Aii Ibn Abu Tâlib, Othmân Ibn Musab şi alţi cîţiva, care au zis:
Voim să ne castrăm, voim să îmbrăcăm haine de păr şi să purtăm o viaţă
călugărească; după aceea s-a descoperit versul acesta". — "Ce ştii despre
cuvîntul lui Dumnezeu, cel preaînalt: Şi Dumnezeu şi l-a luat pe Avraam ca
prieten?" (IV, 124) — "Prietenul lui Dumnezeu este cel nevoiaş, cel sărman, iar
după altă zicală cel iubitor, care s-a retras cu totul de la lume spre Dumnezeu,
cel preaînalt, şi a cărui retragere este slobodă de toată stingherirea". Cînd văzu
coranistul că vorba ei vine ca nourii şi că ea răspunde fără preget, se ridică el
pe picioarele sale şi zise: "Îl chem pe Dumnezeu ca martor, o, stăpîne al
credincioşilor, că această copilă este mai versată în Coran decît mine!" Acum
spuse copila: "Voi să-ţi pun numai o singură întrebare, dacă îmi vei răspunde,
atunci este bine; dacă însă nu, atunci te voi dezbrăca". Şi stăpînul credincioşilor
strigă: "Întreabă-l!" "Atunci îl întreabă ea: "Care vers conţine 23 de Kâf, care 16
Mâm, care 140 de Ain şi în care pericopă lipseşte glorificarea lui Dumnezeu?"
— Coranistul nu putu să răspundă la aceasta şi ea strigă: "Dezbracă hainele
tale!" Atunci dezbracă el hainele sale, pe cînd ea zise: "O, stăpîne al
credincioşilor, versul cel cu 16 Mâm stă în sura lui Hud şi cuvintele Dumneze-
ului preaînalt sună: S-a zis: O, Noe, coboară-te cu pacea noastră şi cu
binecuvîntări asupra ta (XI, 50). Versul cel cu 23 de Kâf stă în sura vacii şi este
versul credinţei, iar versul cu cei 140 de Ain este în sura zidurilor şi sună: Şi
Moise alese şaptezeci de bărbaţi din poporul său pentru timpul hotărît de Noi,
aşadar cîte doi ochi2 de fiecare. În fine, pericopa în care lipseşte glorificarea
sînt cele trei sure: S-a apropiat ora, s-a despicat luna, sura celui îndurat şi sura
celei ce se întîmplă (Surele LIV, LV şi LVI). Coranistul, cînd auzi aceasta, ieşi
afară ruşinat fără haine...
Urmează deci examenul din celelalte ştiinţe, tot cu acelaşi succes eminent,
încît califul ajunse în extaz de mirare şi porunci să se dea 100.000 de dinari
stăpînului roabei Tavaddud. La încuviinţarea califului, ca Tavaddud să roage
ceva ce doreşte, cere ea ca să fie înapoiată stăpînului ei. Aceasta se şi întîmplă
şi ea mai primeşte în dar 5000 de dinari, iar stăpînului ei se denumeşte pe
viaţă tovarăş la masa califului şi primeşte în fiecare lună cîte 1000 de dinari în
dar de la calif.
În episodul reprodus, citatele din Coran sînt foarte libere, de aceea cu anevoie
s-ar putea fixa locul lor, dacă se ia în considerare că unele versuri se repetă în
Coran de nenumărate ori. Istorisirea aceasta este de tot instructivă pentru felul
cum obişnuiesc moslemii să trateze Coranul în teologia lor. Vedem că la ei se
află aceeaşi scădere ca şi teologia jidovilor, anume jocul cu cuvintele. Vedem
că fiecare vers şi fiecare cuvinţel îşi are tîlcuirea sa, ba chiar literele joacă un
rol însemnat în exegeză. Aşa a dispărut cu timpul simţul istoric al tîlcuitorilor şi
s-a făcut loc unui haos de explicări şi tradiţiuni adesea cu totul fără noimă.
Dr. Silvestru Octavian Isopescul
(1910)

2 Sura VII, 154. Ain este a 18-a literă a alfabetului arabic şi înseamnă totodată
şi ochi.
 CORANUL

I
SURA CARE DESCHIDE CARTEA3
Din Mekka şi este cu şapte semne4
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Laudă lui Dumnezeu, Domul veacurilor,
2. celui milostiv, îndurat,
3. ce domneşte în ziua judecăţii.
4. Ţie voim să-ţi servim şi la Tine să ne rugăm.
5. Ocîrmuieşte-ne pe drumul cel drept,
6. pe drumul celora de care te-ai îndurat,
7. nu al celor asupra cărora eşti înfuriat, şi nu al celor ce rătăcesc.

II
SURA VACII
Din Medina şi este cu două sute optzeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. ALM. Aceasta este cartea în care nu e îndoială; ea este ocîrmuirea
celor cuvioşi,
2. care cred în cele tainice şi împlinesc rugăciunea şi fac milostenii din
aceea ce le-am dat Noi lor
3. şi care cred în ceea ce ţi s-a trimis ţie şi ce s-a trimis înaintea ta şi se
încred în lumea de apoi.
4. Aceia şpetrec] în ocîrmuirea Domnului lor şi le va merge bine.
5. Pentru cei ce nu cred e însă tot una, ori de-i îndemni sau ba: ei nu cred.
6. Dumnezeu a pus pecete pe inimile şi auzul lor şi un văl asupra vederii
lor şi pentru ei este pedeapsă mare.
7. Unii dintre oameni spun: "Noi credem în Dumnezeu şi în ziua de apoi",

3 I.e. care începe Coranul. Despre însemnătatea acestei sure conf.

introducerea, cap. III. Ea se mai numeşte şi Mama cărţii şi mai are încă şi alte
numiri.
4 Semne = versete. Numirea aceasta a versetelor deriva de acolo, că semn în
limba arabă se numeşte şi minunea, iar versetele Coranului toate se considera
ca minuni dumnezeieşti.
 şi ei [totuşi] nu sînt între cei credincioşi.
8. Ei îl înşală pe Dumnezeu şi pe cei credincioşi, însă ei îşi înşală numai
sufletul, fără să ştie.
9. În inimile lor e boală şi Dumnezeu le măreşte boala, însă lor [li se cade]
pedeapsă dureroasă, pentru că sînt minciunoşi.
10. Dacă li se spune: "Nu faceţi stricăciune pe pămînt!", zic ei: "Dar noi
facem bine!"
11. Oare nu sînt ei cei ce fac stricăciune şi totuşi nu voiesc să o ştie?
12. Şi dacă li se spune: "Credeţi cum cred oamenii!" zic ei: "Să credem
precum cred proştii?" Oare nu sînt ei înşişi proşti şi totuşi nu o ştiu?
13. Şi dacă se întîlnesc cu cei ce cred, zic ei: "Noi credem!", cînd petrec
însă într-ascuns cu Satanele lor5, zic ei: "[Sîntem doar cu voi, ne batem
numai joc de ei".
14. Dumnezeu îşi bate joc de ei şi-i face să rămîie rătăcind în fărădelegea
lor.
15. Ei sînt cei ce au cumpărat rătăcire în loc de ocîrmuire, însă negoţul lor
nu le aduce cîştig şi ei nu sînt bine ocîrmuiţi.
16. Ei seamănă cu cel ce aprinde focul, şi dacă a luminat [focul] ceea ce e
împrejurul său, ia Dumnezeu lumina şi-i lasă pe ei în întunecime, [încît]
nu văd [nimica].
17. Surzi, muţi, orbi sînt ei şi totuşi nu se căiesc.
18. Sau asemenea: [cînd cade] ploaie repede din cer întru întunecime,
tunet şi fulger, bagă ei degetele în urechi din pricina trăsnetelor, de
frică de moarte, Dumnezeu însă îi împresură pe cei necredincioşi.
19. Fulgerul împiedică, răpeşte vederile lor; el le luminează toate [şi ei]
umblă în el, şi dacă s-a întunecat asupra lor, stau [împietriţi], şi dacă ar
voi Dumnezeu, le-ar lua auzul şi văzul, căci Dumnezeu le poate pe
toate. O, voi, oamenilor6, serviţi Domnului vostru, care v-a făcut pe voi
şi pe înaintaşii voştri, poate vă veţi teme de El.
20. El v-a făcut vouă pămîntul covor şi cerul boltă; El trimite apă din ceruri
şi scoate prin ea roduri pentru susţinerea voastră, deci nu-l faceţi pe
nimenea asemenea lui Dumnezeu cu ştirea voastră.
21. Şi dacă staţi la îndoială despre cele ce le-am trimis Noi robului Nostru,
atunci aduceţi măcar o sură asemenea şi chemaţi martorii voştri cei
afară de Dumnezeu7, dacă iubiţi adevărul.
22. Şi de nu o faceţi aceasta — doar nici o puteţi face — atunci temeţi-vă
de focul care arde oameni şi pietre [şi] este pregătit pentru cei
necredincioşi.
23. Deci vesteşte celor ce cred şi fac cele bune că pentru ei sînt grădini
pătrunse de rîuri pe de supt; de cîte ori vor primi de acolo roduri, vor

5 I.e. rabinii jidoveşti şi preoţii creştini.

6 Cu "O, voi, oamenilor" se adresează de regulă mekkanii, iar cu "O, voi, cei ce
credeţi" sau "O, voi, credincioşilor" se adresează medinensii sau emigranţii din
Mekka. Vezi şi introd., cap. III.
7 I.e. idolii sau zeii cei minciunoşi
 zice: "Acestea sînt pe care le-am primit acum înainte". Şi li se vor da
roduri de asemenea. Şi ei vor avea acolo muieri curate şi vor petrece
acolo în veci.
24. Dumnezeu nu se ruşinează dacă ia pilde de la muşte şi fiinţe mai mici8,
în ceea ce-i priveşte însă pe cei ce cred, aceia ştiu că numai adevărul
vine de la Domnul lor; iar cei ce nu cred, aceia zic: "Ce voieşte Domnul
cu această pildă?" Prin aceasta îi momeşte El pe mulţi şi-i îndreaptă pe
mulţi, însă pe nimenea nu-l duce în rătăcire, decît pe cei nelegiuiţi.
25. Cei ce rup legămîntul lui Dumnezeu, după ce a fost încheiat, şi despăr-
ţesc ceea ce a poruncit Dumnezeu să se împreune şi fac stricăciune pe
pămînt, aceia sînt cei ce vor fi pierduţi.
26. Cum de nu credeţi în Dumnezeu? Doar aţi fost morţi şi El v-a înviat;
apoi vă va omorî, apoi vă va învia, apoi la El vă veţi întoarce.
27. El este acela care v-a făcut vouă toate cîte sînt pe pămînt, apoi s-a suit
în cer şi a făcut cele şapte ceruri unul ca altul şi El le ştie pe toate.
28. Şi cînd a zis Domnul tău îngerilor: "Voi să pun pe pămînt un locţiitor!"
au zis ei: "Vrei să pui pe unul care face stricăciuni acolo şi varsă sînge?
Însă noi vestim lauda Ta şi Te sfinţim!" El zise: "Eu ştiu ceea ce nu o
ştiţi!"
29. Şi El îl învăţă pe Adam numele tuturor lucrurilor, deci le arătă pe
acestea îngerilor şi zise: "Vestiţi-Mi numele acestora, dacă ţineţi la ade-
văr".
30. Ei ziseră: "Mărire Ţie! Nu ştim decît ceea ce ne-ai învăţat, doar tu eşti
cel ştiutor, înţelept!"
31. El zise: "O, Adam, vesteşte-le numele acestora!" Şi după ce le vesti
numele zise El: "Oare nu v-am spus, Eu ştiu taina cerurilor şi a
pămîntului şi ştiu ceea ce descoperiţi şi ceea ce tăinuiţi".
32. Deci spuseră îngerilor: "Prosternaţi-vă înaintea lui Adam". Atunci se
prosternară, numai diavolul nu voi, ci se îngîmfă şi se făcu necredin-
cios.
33. Iar Noi ziserăm: "O, Adam, să locuieşti tu şi muierea ta în grădină şi să
mîncaţi din ea cu prisosinţă de undo voiţi; dar de arborele acesta să nu
vă apropiaţi, ca să nu fiţi între cei nelegiuiţi!"
34. Satan însă îi împinse şi-i alungă, ca să nu mai petreacă acolo, şi Noi zi-
serăm: "Depărtaţi-vă de acolo! Duşmani să fiţi unul altuia! Pe pămînt
să aveţi locuinţă şi cele trebuincioase pînă la un timp".
35. Şi Adam învăţă cuvinte de la stăpînul său şi se întoarse la El, căci El
este iertător, îndurat.
36. Noi am zis: "Depărtaţi-vă de aici cu toţii; dar de la Mine vine la voi ocîr-
muire, şi cel ce urmează ocîrmuirii Mele nu va şti nici de frică, nici de
întristare.
37. Şi cei ce nu cred şi se leapădă de semnele Noastre vor fi tovarăşii
focului; acolo vor rămîne în veci".
38. O, voi, fiii lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce vi l-am făcut şi păs-
8 O scuză faţă de obiecţiunea că în Coran s-ar afla pilde şi vorbe care n-ar fi
vrednice de Dumnezeu şi nu s-ar potrivi în gura fiinţei celei mai înalte.
 traţi legămîntul Meu, căci şi Eu voi păstra legămîntul vostru, şi
temeţi-vă de Mine şi credeţi în ceea ce v-am trimis spre întărirea celor
ce le-aţi primit şi nu fiţi cei dintîi care nu cred în aceasta şi nu vindeţi
semnele Mele pentru un preţ mic, ci numai de Mine temeţi-vă.
39. Şi nu îmbrăcaţi adevărul cu deşertăciunea şi nu acoperiţi adevărul, mă-
car că-l cunoaşteţi.
40. Deci împliniţi rugăciunea şi daţi milostenii şi umiliţi-vă cu cei ce se umi-
lesc.
41. Voi porunciţi oamenilor cucernici şi uitaţi de sufletele voastre? Şi citiţi
scriptura9? Nu voiţi s-o pricepeţi?
42. Căutaţi adăpost la răbdare şi la rugăciune, care e grea, numai nu
pentru cei ce sînt umiliţi.
43. Cei ce cred că vor grăbi odinioară înaintea Domnului lor şi se vor
întoarce la El.
44. O, fiii lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce vi l-am făcut; Eu doar
v-am ales înaintea făpturilor.
45. Şi temeţi-vă de ziua în care nu poate sta un suflet pentru altul şi nu se
primeşte pentru el mijlocire, nici se ia pentru el preţ de răscumpărare
şi nici li se poate ajuta sufletelor.
46. Doar Noi v-am mîntuit pe voi de neamul lui Faraon, care vă asuprea cu
pedepse grele, înjunghia copiii voştri şi lăsa să trăiască numai muierile
voastre, şi întru aceasta a fost mare ispită de la Domnul vostru.
47. Noi am despicat pentru voi marea şi v-am mîntuit şi am înecat neamul
lui Faraon, pe cînd priveaţi voi.
48. Cînd am făcut mărturie cu Moise prin patruzeci de nopţi, atunci v-aţi
ales viţelul, pe cînd el10 nu era de faţă, şi aţi fost nelegiuiţi.
49. Atunci v-am iertat Noi, doar că să fiţi mulţumitori.
50. Deci i-am dat Noi lui Moise Scriptura şi Furkânul11, ca doar să fiţi bine
îndreptaţi.
51. Atunci zise Moise poporului său: "O, poporul meu, voi aţi spurcat
sufletele voastre prin aceea că v-aţi ales viţelul, deci întoarceţi-vă la
făcătorul vostru şi omorîţi-vă sufletele voastre: aceasta va fi bine
pentru voi la făcătorul vostru şi El se va întoarce către voi, căci El este
iertător, îndurat".
52. Şi cînd aţi zis: "O, Moise, nu-ţi vom crede, pînă nu-l vom vedea pe
Dumnezeu făţiş!", atunci v-a apucat furtuna cînd priveaţi voi.
53. Noi v-am înviat atunci din moartea voastră, ca să fiţi mulţumitori12.
54. Şi Noi am lăsat să vă umbrească nourii şi am trimis asupra voastră
manna şi potîrnichele: "Mîncaţi din bunătatea ce v-am dat-o spre

9 Cărţile lui Moise

10 Moise
11 O altă numire a Coranului. Furkân înseamnă deosebire, scil. Între adevăr şi
minciună.
12 O tradiţie spune că israelienii, care voiră să-l vadă pe Dumnezeu, fură
omoriţi şi apoi iarăşi înviaţi.
 trebuinţa voastră!" Iar ei n-au fost nedrepţi faţă de Noi, ci au fost
nedrepţi numai faţă de ei înşişi.
55. Noi am zis: "Intraţi în cetatea aceasta şi mîncaţi din ea pînă vă veţi
sătura şi intraţi în poartă cu umilinţă şi ziceţi: «Hittatun13!». Noi vă vom
ierta păcatele voastre şi-i vom spori pe cei buni".
56. Însă cei nelegiuţi au schimbat alt cuvînt în loc de ceea ce li s-a spus, şi
Noi am trimis asupra celor nelegiuiţi mînie din cer, pentru că s-au lepă-
dat de adevăr.
57. Şi cînd Moise ceru apă pentru poporul său am zis Noi: "Loveşte cu toia-
gul tău stînca!" şi au curs din ea douăsprezece izvoare14, ca să cu-
noască toţi oamenii fîntînile lor: "Mîncaţi şi beţi din ceea ce v-a dat
Dumnezeu şi nu faceţi răutăţi pe pămînt".
58. Şi cînd aţi spus: "O, Moise, nu putem suferi tot acelaşi fel de bucate;
roagă-te pentru noi la Domnul tău să ne dea nouă ceea ce scoate la
iveală pămîntul; legume, castraveţi, usturoi15, linte şi ceapă!" zise el:
"Voiţi să alegeţi ce e mai rău în loc de ce e mai bun? Coborîţi-vă în
Egipet şi acolo veţi avea ce aţi cerut!" Şi veni asupra lor înjosire şi
sărăcie şi căzu asupra lor mînia lui Dumnezeu, şi-i omorîră pe profeţi cu
nedreptul şi pentru că se răsculară şi se arătară duşmănoşi.
59. Însă cei ce cred, fie iudei, sau creştini, sau sabei16, dacă numai cred în
Dumnezeu şi în ziua de apoi şi fac bine, vor primi răsplata lor de la
Domnul lor şi nu va veni frică peste ei şi nu se vor întrista.
60. Iar cînd am încheiat Noi legămîntul cu voi şi am ridicat asupra voastră
muntele17, am zis: "Ţineţi cu tărie ceea ce v-am descoperit şi pomeniţi
ceea ce este întru aceea, ca să fiţi cuvioşi".
61. Atunci v-aţi întors voi de la aceasta şi de n-ar fi fost harul şi îndurarea
lui Dumnezeu asupra voastră, aţi fi fost pierduţi; însă voi ştiţi ceea ce
au păţit aceia din voi care au călcat Sabathul; Noi le-am zis: "Să fiţi
momiţe lepădate!"18
62. Şi i-am pus ca pildă pentru cei de faţă şi cei viitori şi ca îndemnare pen-
tru cei cuvioşi.
63. Iar Moise a spus poporului său: "Dumnezeu vă porunceşte să junghiaţi
o vacă!"19 Ei ziseră: "Îţi baţi joc de noi?" El zise: "Ferească Dumnezeu
ca să fii unul dintre nebuni!" Ei ziseră: "Roagă-te pentru noi la Domnul

13 Hittatun înseamnă iertare. În loc de acest cuvînt au spus ei Habbatun =

secară, sau Hintatun = orz.
14 Pentru cele 12 seminţii ale lui Israel.
15 După alţii, grîu sau mazăre.
16 Aşanumiţi creştini ai lui Ioan sau Mandei, o sectă religioasă care pretinde că
este întemeiată de s.Ioan Botezătorul, şi nu semiţii cei ce adorau stelele şi se
numeau asemenea sabei.
17 După tradiţiunea iudaică în Talmud, a ridicat Dumnezeu muntele Sinai
asupra israelienilor zicînd: "Dacă veţi primi legea, e bine, dacă nu, apoi aici e
mormîntul vostru".
18 Pe timpul lui David, unii locuitori din Elath să fi fost prefăcuţi în momiţe spre
pedeapsă, pentru că au pescuit în Sabbath. Talmudul nu aminteşte nimic de
această legendă.
19 Conf. la aceasta Num. XIX şi Deuterom, XXI, l-9.
 tău, ca să ne arate cum să fie vaca aceea?" El zise: "Iată, El zise, vaca
să nu fie prea bătrînă şi nici prea tînără, de vîrstă mijiocie şi să faceţi
ce vi se va porunci".
64. "Culoarea ei?" El zice: "Iată, El zice, vaca să fie la culoare gălbuie-roşie-
tică, plăcută privitorilor".
65. Ei ziseră: "Roagă-te pentru noi la Domnul tău ca să ne arate cum să fie
ea, căci vacile noastre seamănă între ele şi dacă voieşte Dumnezeu,
sîntem bine ocîrmuiţi".
66. El zise: "Iată, El zice ca să nu fie o vacă slăbită, ce ară pămîntul şi
adapă semănătura, ci sănătoasă şi fără greş". Ei ziseră: "Acum vii cu
adevărul!" şi junghiară vaca, dar puţin lipsea şi n-ar fi făcut aceasta.
67. Dacă aţi omorît pe cineva şi vă certaţi pentru aceasta, va scoate la
iveală Dumnezeu ceea ce aţi ascuns.
68. Şi Noi am zis: "Loviţi-l cadavrul cu o bucată din acea vacă şi Dumnezeu
îndată îl va învia pe mort şi vă va arăta semnele Sale, ca să veniţi la
pricepere".
69. Atunci se învîrtoşiră inimile voastre îndată ca pietrele, sau se făcură şi
mai vîrtoase; căci pietrele — din unele izvorăsc rîurile, iar altele se
despică şi din ele iese apa, iar altele se surpă de frica lui Dumnezeu,
însă Dumnezeu nu e nebăgător de seamă la ceea ce faceţi.
70. Doriţi voi ca ei să vă creadă?20 O mare parte din ei a auzit doară
cuvîntul lui Dumnezeu, totuşi l-au schimonosit, deşi l-au cunoscut şi
l-au priceput.
71. Şi dacă se întîlnesc cu cei ce cred, zic ei: "Noi credem!". Dacă
într-ascuns se întîlnesc laolaltă, zic ei: "Voiţi să le povestiţi ce v-a
descoperit Dumnezeu, ca să se certe [cu voi] despre aceasta înaintea
Domnului vostru?"
72. Oare nu pricepeţi că Dumnezeu cunoaşte ceea ce ascund şi ce
descoperă ei?
73. Şi între ei sînt proşti de aceia ce nu pricep scriptura, ci au numai
năluciri şi numai presupuneri, însă vai celor ce scriu scriptura cu mîna
lor şi zic: "Aceasta este de la Dumnezeu!" pentru ca să-şi cîştige puţină
simbrie, însă vai de ei pentru ceea ce au scris mîinile lor şi vai de ei
pentru ceea ce şi-au agonisit!21
74. Ei zic: "Nu ne va atinge focul [iadului], decît numai cîteva zile
numărate!" Spune-le: "Aveţi un legămînt cu Dumnezeu? Doară nu va
frînge Dumnezeu făgăduinţa Sa, sau ziceţi ceva despre Dumnezeu ce
nu o ştiţi?"
75. Într-adevăr, cel ce caută răul şi acela pe care-l îmbrăţişează păcatul,
aceia sînt tovarăşii focului: în el vor rămîne ei în veci.
76. Iar cei ce cred şi fac bine, aceia vor fi tovarăşii raiului, în el vor rămîne
ei în veci.
77. Şi noi am încheiat un legămînt cu fiii lui Israel: "Să nu [serviţi] altuia,

20 I.e. Iudeii să creadă Islamului. Cuvîntarea este aici îndreptată către moslemi.
21 Aici îi învinuieşte Mohammed pe jidovi că ar fi falsificat locurile scripturii care
se referă la ei.
 decît numai lui Dumnezeu şi [să vă] purtaţi bine cu părinţii, rudele,
orfanii şi sărmanii [voştri] şi să vorbiţi bine despre oameni şi să
împliniţi rugăciunea şi să daţi milostenie!" Atunci v-aţi lepădat, afară
de puţini din voi, şi v-aţi abătut.
78. Şi noi am încheiat un legămînt cu voi, ca să nu vărsaţi sîngele vostru şi
să nu vă alungaţi pe voi înşivă din locuinţele voastre: atunci aţi juruit
voi şi aţi fost martori.
79. Atunci vă omorîrăţi voi unul pe altul şi alungarăţi o parte din voi din lo-
cuinţele lor. Voi să ajutoraţi între olaltă numai la fărădelegi şi duşmănii.
Şi dacă vin ei la voi încătuşaţi, îi sloboziţi, şi totuşi v-a fost oprit să-i iz-
goniţi. Credeţi voi numai o parte a scripturii şi cealaltă n-o credeţi? Dar
ce vor primi aceia din voi ce se poartă astfel, decît ruşine în viaţa lu-
mească şi să fie aruncaţi la pedepse mai aspre în ziua învierii? Dumne-
zeu doar nu e nebăgător de seamă la ceea ce faceţi.
80. Aceştia sînt cei ce-şi cumpără viaţa lumească pentru [preţul vieţii] celei
de apoi. Lor nu li se va uşura pedeapsa şi lor nu li se va ajuta.
81. Odinioară i-am dat Noi lui Moise scriptura şi lui am lăsat [să-i urmeze]
alţi trimişi şi i-am dat lui lsus, fiul Mariei, semne desluşite şi l-am întărit
cu duhul sfînt22. Însă de cîte ori venea un trimis la voi cu ceva ce nu vă
plăcea, eraţi voi îngîmfaţi şi o parte [din trimişi] o învinuiaţi că ar aduce
minuni, iar altă parte o omorâţi.
82. Însă [jidovii] ziseră: "Inimile noastre sînt cu prepus". Dar Dumnezeu i-a
blestemat pentru necredinţa lor şi numai puţini fură credincioşi.
83. Şi cînd le veni scriptura23 din partea lui Dumnezeu spre întărirea [scrip-
turii] ce era la ei, deşi înainte cerură ajutor împotriva celor necredin-
cioşi şi deşi a venit la ei ceea ce au cunoscut, [acum] se lepădară de
ea24. Însă blestemul lui Dumnezeu este asupra necredincioşilor.
84. Pentru o nimica vînd ei sufletul lor. Căci ei nu cred din pizmă în ceea ce
a trimis Dumnezeu, că Dumnezeu se descoperă după plăcerea cui
voieşte dintre servii Săi. De aceea şi-au adunat ei urgie peste urgie.
Însă asupra celor necredincioşi [vine] pedeapsă ruşinoasă.
85. Iar cînd li se spune: "Credeţi în ceea ce a descoperit Dumnezeu", zic ei:
"Noi credem [numai] la ceea ce s-a descoperit", şi aşa se leapădă ei de
ceea (ce s-a descoperit) mai apoi, deşi este adevăr şi întăreşte
[descoperirile] ce sînt [acum] la ei. Spune: "De ce aţi omorît profeţii lui
Dumnezeu cei de mai înainte, dacă sînteţi credincioşi?"
86. Cînd a venit la voi Moise cu semne desluşite, atunci v-aţi ales voi
viţelul, cînd nu era el de faţă şi aţi păcătuit.
87. Şi cînd am încheiat Noi cu voi legămîntul şi am ridicat asupra voastră
muntele25 [zicînd]: "Primiţi ceea ce v-am descoperit cu putere şi
ascultaţi!", au zis ei: "Noi am auzit, însă ne-am împotrivit" şi fură
adăpaţi în inimile lor cu viţelul26 pentru necredinţa lor. Spune: "Greutăţi
22 Sub duhul sfînt îl înţeleg explicatorii Coranului totdeauna pe arhanghelul
Gavriil.
23 I.e. Coranul
24 Scriptura
25 Conf. celor zise supra la II, 60.
26 Conf. Exod. XXXII, 20, unde se spune despre Moise: "Şi el a luat viţelul pe
 vă porunceşte credinţa voastră, dacă sînteţi credincioşi".
88. Spune: "De voiţi să aveţi o locuinţă de apoi la Dumnezeu, care să fie
aleasă înaintea celorlalţi oameni, atunci doriţi-vă moartea, dacă iubiţi
adevărul".
89. Dar nicicînd nu voiesc ei aceasta din pricina celor ce le făcură înainte
mîinile lor27, însă Dumnezeu îi cunoaşte pe nelegiuiţi.
90. Şi tu vei afla că oamenii aceştia poftesc viaţa chiar mai mult decît cei
ce se închină altor zei; fiecare din ei doreşte să trăiască o mie de ani,
însă nu scapă de pedeapsă chiar dacă ar trăi [o mie de ani], căci
Dumnezeu ştie ceea ce au făcut ei.
91. Spune: "Vai de cel ce este un duşman al lui Gabriel, acesta doar l-a tri-
mis28 în inima ta cu îngăduirea lui Dumnezeu, ca să adeverească cele
de nainte spre îndreptare şi veste bună pentru cei necredincioşi.
92. Vai de cel ce este un duşman al lui Dumnezeu, al îngerilor săi, al trimi-
şilor săi, al lui Gabriel şi al lui Michael; Dumnezeu este doar un duşman
al necredincioşilor."
93. Şi ţie ţi-am trimis semne desluşite şi cine nu crede în ele decît cei nele-
giuiţi?
94. Dar de cîte ori încheie ei legământul, o parte din ei îl leapădă, ba chiar
cei mai mulţi nu cred.
95. Şi cînd a venit la ei trimisul de la Dumnezeu spre a întări
[descoperirea] ce era la ei, o parte din cei ce au scriptura lepădă
scriptura lui Dumnezeu după spatele lor, ca şi cînd n-ar şti ei nimic
despre aceasta.
96. Ei urmară sfaturilor pe care le născociră Satanii împotriva împărăţiei lui
Solomon29, însă Solomon nu era necredincios, ci Satanii erau necredin-
cioşi şi învăţau pe oameni vraja şi ceea ce s-a trimis celor doi îngeri din
Babei, lui Harut şi Marut30. Însă ei nu-l învaţă pe nimenea, pînă ce nu
zic ei: "Noi sîntem o ispitire, deci nu fi necredincios!"31 De la ei s-au în-
văţat [oamenii] cum se bagă ceartă între bărbat şi muiere; însă ei nu
pot să-i strice nimănui fără îngăduirea lui Dumnezeu. Ei învăţară ceea
ce aduce stricăciune şi nu foloseşte şi totuşi ştiau că cel ce-şi cumpără
acestea n-are parte la viaţa de apoi. Pentru stricăciune şi-au vîndut
sufletul lor; o, de ar pricepe aceasta!
97. Dacă ar fi crezut ei şi ar fi fost cu frica lui Dumnezeu, [ar fi primit] răs-
plată mai bună de la Dumnezeu. O, de ar fi priceput!
care l-au făcut ei şi l-a ars în foc şi l-a făcut praf şi l-a dat de băut fiilor lui
Israel".
27 I.e. din cauză că jidovii au falsificat scriptura.
28 Adaugă: Coranul.
29 Solomon fu calomniat de Satani, căci aceştia îngropară formule magice sub
tronul său. După moartea lui Solomon, fură descoperite acele formule şi
pietatea lui Solomon fu trasă la îndoială. Abia Mohammed i-a reparat onoarea.
30 După unii, doi îngeri care se îndrăgiră de copile şi spre pedeapsă fură
spînzuraţi de picioare într-o groapă de lîngă Babei, şi acolo îi învăţară ei pe
oameni magia. După alţii, doi magi.
31 Aceştia doi înainte de ce-i învaţă pe oameni magia îi fac întîi luători de
seamă ca să nu urmeze ispitei lor, ci mai bine credinţei adevărate.
 98. O, voi cei ce credeţi, nu ziceţi: "Raina!", ci ziceţi: "Unzuma!"32 şi fiţi
ascultători, căci pentru cei necredincioşi este pedeapsă dureroasă.
99. Cei necredincioşi din poporul scripturii33 şi păgînii nu doresc să vie bine
asupra voastră de la Domnul vostru, însă Dumnezeu alege întru îndura-
rea sa pe cine voieşte, căci Dumnezeu e mare binefăcător.
100. Dacă ştergem semne [din Coran] sau le uităm, aducem altele mai bune
decît ele sau asemenea cu ele. Oare nu ştii că Dumnezeu e atotputer-
nic?34
101. Oare nu ştii că a lui Dumnezeu este stăpînirea asupra cerurilor şi a
pămîntului şi că afară de Dumnezeu nu aveţi ajutător şi ocrotitor?
102. Sau voiţi să cereţi voi de la trimisul vostru ceea ce s-a cerut mai înainte
de la Moise?35 Însă cine schimbă necredinţă pentru credinţă se abate
de la drumul cel drept.
103. Doreşte o parte mare din poporul scripturii ca să vă întoarcă de la cre-
dinţa voastră la necredinţă din pizma sufletului lor, după ce li s-a făcut
dezvăluit adevărul36, însă iertaţi şi uitaţi pînă va veni Dumnezeu cu
porunca Sa; Dumnezeu atotputernic.
104. Şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenie şi ceea ce faceţi înainte bine
pentru sufletele voastre, aceea veţi afla la Dumnezeu, căci Dumnezeu
ştie ce faceţi.
105. Ei au zis: "Nu vor intra în rai decît cei ce sînt jidovi sau creştini!"
Acestea sînt dorinţele lor, [tu însă] spune: "Aduceţi dovada voastră,
dacă iubiţi adevărul!"
106. Într-adevăr, cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi se poartă bine,
acela [primeşte] răsplata sa de la Domnul său şi frică [nu vine] peste el
şi nu se întristează.
107. Jidovii spun: "Creştinii n-au [temei] pe nimic". Şi creştinii zic: "Jidovii
n-au [temei] pe nimic" şi totuşi citesc [atît jidovii cît şi creştinii] scrip-
tura. Asemenea vorbesc şi cei ce nu au cunoştinţă, însă Dumnezeu va
judeca în ziua învierii asupra certelor lor.
108. Şi cine e mai păcătos decît cel ce opreşte să se pomenească la
templele lui Dumnezeu numele Său şi năzuieşte să le pustiască?37
109. Doar al lui Dumnezeu este răsăritul şi apusul şi încotro vă întoarceţi,
acolo e faţa lui Dumnezeu: căci Dumnezeu este cuprinzător, înţelept.
110. Ei zic: "Dumnezeu a făcut un copil". Mărire lui! Ba nu! Ale lui sînt ceru-
rile şi pămîntul: toate ascultă de El.

32 Amîndouă cuvintele înseamnă "Priveşte-ne!". Deoarece cuvîntul prim jidovii

îl priveau ca derivat de la tulpina verbală RV în însemnarea de seducător,
făcător de rele, şi-l întrebuinţau cu privire la Mohammed, de aceea îi opreşte
aici profetul şi cere să se întrebuinţeze al doilea cuvînt la rugăciune.
33 Jidovii.
34 Aici scuză Mohammed inconsecvenţele sale din Coran. După cum, susţin
moslemii, să se fi abrogat 225 de versete prin alte versete mai tîrzii. Conf. la
aceasta şi introducerea noastră, cap.III.
35 I.e., să-L vadă pe Dumnezeu.
36 Adevărul revelat de Mohammed.
37 Aceştia sînt mekkanii.
 111. Făcătorul cerurilor şi al pămîntului şi cum hotăreşte un lucru, atunci
spune: "Să fii!" şi este!
112. Cei ce nu ştiu spun: "De-ar vorbi Dumnezeu cu noi sau de-ar aduce un
semn!" Cam asemenea cuvintelor lor au vorbit înaintaşii lor; inimile lor
seamănă întreolaltă. În adevăr, Noi am adus semne lămurite poporului
cunoscător.
113. Noi te-am trimis la adevăr să binevesteşti şi să îndemni, însă nu vei fi
întrebat despre tovarăşii iadului.
114. Şi nu se vor învoi cu tine jidovii şi creştinii pînă ce nu vei urma legea
lor. Spune: "Numai îndreptarea lui Dumnezeu este îndreptare [ade-
vărată]. În adevăr dacă ai fi urmat ceea ce le place lor, măcar că ţi-a
venit cunoştinţa, n-ai avea de la Dumnezeu scut şi ocrotire.
115. Aceia cărora le-am dat Noi scriptura, dacă o vor citi cum trebuie să se
citească, vor crede în ea; iar cei ce nu cred în ea sînt pierduţi.
116. O, fiii lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce vi l-am făcut Eu, v-am
ales doar înaintea făpturilor.
117. Şi temeţi-vă de ziua în care nu poate sta un suflet pentru altul şi nu se
primeşte de la el răscumpărare şi nu-i ajută şi nu este mîntuire.
118. Şi Domnul cînd l-a ispitit pe Abraam cu porunci pe care le-a împlinit
acesta, a zis: "Eu te aşez ca Imîm38 asupra oamenilor". El zise: "Nu vor
primi cei nelegiuiţi legămîntul meu".
119. Şi cînd am făcut Noi pentru oameni o casă de adunare şi adăpost39,
[am zis]: "Ţineţi locul lui Avraam40 ca loc de rugăciune!" Şi am încheiat
cu Avraam şi Ismael legămînt. "Curăţiţi41 casa mea pentru cei ce o
înconjură şi cei ce petrec în ea, precum şi cei ce se roagă şi se închină
în ea".
120. Şi cînd a zis Avraam: "Doamne, fă ţara aceasta liniştită şi nutreşte cu
roduri poporul ei, care crede în Dumnezou şi în ziua de apoi!", zise El:
"Şi pe cel ce nu crede voi să-l hrănesc cu puţin, apoi însă voi să-l arunc
în pedeapsa focului. Vai de drumul acela!"
121. Şi cînd puseră Avraam şi Ismael temeliile casei, [ziseră ei]: "Doamne,
primeşte-o de la noi, tu eşti doar cel ce aude, ştie!
122. Doamne, fă-ne moslemi şi pe urmaşii noştri [fă-i] un popor moslem şi
arată-ne pravila noastră şi te întoarce spre noi. Tu doar eşti cel bun şi
milostiv.
123. Doamne, ridică întru ei un trimis dintre ei, care să le arate semnele
Tale şi să-i înveţe scriptura şi înţelepciunea şi să-i curăţească. Tu eşti
doar cel puternic, înţelept".
124. Şi cine se leapădă de legea lui Avraam, afară de acela al cărui suflet
este neghiob? Ni l-am ales doar [pe Avraam] acum în lumea aceasta,
iar în cea de apoi va fi el între cei desăvîrşiţi.

38 Dregător, arhiereu.
39 Kaaba.
40 Un loc înlăuntrul Kaabei, numit Makîrn Ibrahim, unde şi astăzi se arată urma
piciorului lui Avraam.
41 De idoli.
 125. Cînd i-a zis lui Domnul său: "Fii moslem!", a zis el: "Mă supun Domnului
veacurilor!"
126. Şi Avraam a dat ca moştenire această [lege] fiilor săi, şi Iacov
[asemenea zise]: "O, fiii mei, iată, Dumnezeu v-a ales vouă credinţa
aceasta şi să nu muriţi altfel decît fiind moslemi".
127. Au fost alţi martori cînd moartea s-a apropiat de Iacob? Atunci a zis el
fiilor săi: "Cui îi veţi servi după mine?" Ei ziseră: "Voim să-i servim
Dumnezeului tău şi Dumnezeului părinţilor tăi Abraam, Ismael şi Isaac,
unicul Dumnezeu; Lui voim să ne supunem".
128. Acest popor s-a trecut. A primit ce şi-a agonisit, şi voi [aşijderea] veţi
primi ce vă veţi agonisi; însă voi nu veţi fi întrebaţi despre ceea ce au
făcut ei.
129. Şi ei zic: "Fiţi jidovi sau creştini, atunci sînteţi pe drumul drept!" Spune:
"Ba nu! [Noi primim] legea lui Avraam, cel dreptcredincios, şi el nu era
idolatru".
130. Spuneţi: "Noi credem în Dumnezeu şi în ceea ce ne-a trimis nouă şi lui
Avraam, Ismael, Isaac, Iacov şi seminţiilor şi în ceea ce s-a adus lui
Moise şi lui Isus şi ceea ce s-a adus profeţilor de la Domnul lor. Noi nu
facem deosbire cu vreunul din ei, ci sîntem moslemi".
131. Iar dacă cred ei întocmai cum credeţi voi, atunci sînt ei pe drumul
drept, iar dacă se abat, atunci sînt ei între duşmani. Şi ţie îţi va fi de
ajuns Dumnezeu faţă de ei, doar El aude, ştie.
132. Legea lui Dumnezeu [o avem] şi ce e mai bun decît legea lui
Dumnezeu? Lui voim să-i slujim!
133. Spune: "Voiţi să vă certaţi cu noi despre Dumnezeu? El doar e Domnul
nostru şi al vostru, iar faptele noastre sînt ale noastre, şi faptele
voastre sînt ale voastre, şi noi Lui ne închinăm".
134. Sau voiţi să ziceţi: "Avraam, Ismael, Isaac, Iacov şi seminţiile au fost
jidovi sau creştini?" — Spune: "Sînteţi voi mai înţelepţi decît Dum-
nezeu? Şi cine e mai nelegiuit decît acela care ascunde mărturiile ce le
are de la Dumnezeu?" — Dumnezeu doară nu e nebăgător de seamă la
ceea ce faceţi.
135. Acest popor s-a trecut. A primit ce şi-a agonisit, şi voi [aşijderea] veţi
primi ce vă veţi agonisi, însă nu veţi fi întrebaţi despre ceea ce au făcut
ei.
136. Vor zice cei nebuni între oameni: "De ce-i întoarce de la Kibla pe care o
aveau înainte?"42 Spune: "Al lui Dumnezeu este răsăritul şi apusul. Pe
cine voieşte, îl ocîrmuieşte El pe drum drept".
137. Noi v-am aşezat ca popor mijlocitor, ca să fiţi martori faţă de oameni,
însă şi trimisul va fi martor faţă de voi.
138. Şi de ce am schimbat Kibla pe care ai avut-o înainte? Numai ca să ştim

42 Mohammed, la început, n-a hotărit o direcţiune anumită pentru rugăciune

(conf. supra v. 109), dar apoi, ca să cîştige favorul jidovilor, porunci ca lipaşii
săi la rugăciune să fie îndreptaţi în direcţiunea (Kibla) spre Ierusalim. Deoarece
însă aceasta n-a avut nici un efect la jidovi, porunci el moslemilor să aibă Kibla
spre Mekka. Aici scuză el schimbarea orînduirii sale înainte.
 cine urmează trimisul şi cine se întoarce pe călcîiul său. Lucru greu li
se pare acesta43 unora, nu însă celora pe care îi îndreaptă Dumnezeu.
Însă Dumnezeu nu lasă să se piardă credinţa voastră, Dumnezeu e
dator faţă de oameni îndurat, milostiv.
139. Noi am văzut că am îndreptat faţa ta spre ceruri, dar Noi te vom
întoarce spre o Kiblă care-ţi place. Întoarce faţa ta spre templul cei
sfînt44 şi oriunde sînteţi faţa voastră este spre el. Iar aceia cărora li s-a
dat scriptura ştiu că acest adevăr este de la Domnul lor. Lui Dumnezeu
doar nu-i e necunoscut ceea ce fac ei.
140. Şi dacă le-ai aduce celor ce au scriptura toate semnele, totuşi n-ar
urma ei Kiblei tale, deci nu urma nici tu Kiblei lor45, doar nici ei nu
urmează aici unul Kiblei altuia. Dar dacă ai urma poftei lor, deşi ai
ajuns la pricepere, atunci vei fi un nelegiuit.
141. Cei cărora le-am dat Noi scriptura îl cunosc pe el46, ca şi cum i-ar cu-
noaşte pe copiii lor, însă o parte din ei ascund adevărul, deşi îl cunosc.
142. Adevărul este de la Domnul tău, deci nu fi între cei ce se îndoiesc.
143. Fiecare are o parte spre care se întoarce [la rugăciune]; voi însă rîvniţi
spre ceea ce este mai bun. Orişiunde veţi fi, Dumnezeu vă va conduce
la un loc. Dumnezeu e doar autotputernic.
144. De orişiunde vii, întoarce faţa ta spre templul cel sfînt, căci adevărul
acesta este de la Domnul tău. Lui Dumnezeu doar nu-i e necunoscut
ceea ce faceţi.
145. De orişiunde vii, întoarce faţa ta spre templul cel sfînt, şi ori şi unde
sînteţi întoarceţi faţa voastră spre el, pentru ca oamenii să nu aibă
dovezi împotriva voastră, ci numai împotriva celor nelegiuiţi. De ei nu
vă temeţi, ci temeţi-vă de Mine. Eu voi să umplu cu harul Meu şi veţi fi
îndreptaţi spre bine.
146. Noi deci v-am trimis vouă un trimis din mijlocul vostru, ca să vă
citească semnele Noastre şi să vă curăţească şi să vă înveţe scriptura
şi înţelepciunea şi să vă înveţe ceea ce nu ştiţi.
147. Aduceţi-vă aminte de Mine, ca să-Mi aduc aminte de voi şi să-Mi fiţi
mulţumitori; şi nu fiţi nemulţumitori faţă de Mine.
148. O, voi cei ce credeţi, cereţi ajutor întru statornicie şi rugăciune, căci
Dumnezeu e cu cei statornici.
149. Nu spuneţi despre cei ce fură ucişi în calea lui Dumnezeu "Ei sînt
morţi!", ci "Ei sînt vii!", căci aceasta nu o pricepeţi.
150. Nu vă vom ispiti cu nimic, nici cu frică, nici cu foamete, nici cu daună în
privinţa averii sufletului şi a roadelor; deci binevesteşte celor statornici,
151. care, dacă a venit asupra lor nenorocire, spun: "Noi sîntem ai lui Dum-
nezeu şi la Dumnezeu ne vom întoarce".
152. Asupra lor este binecuvîntare şi îndurare de la Domnul lor: ei sînt doar

43 Schimbarea Kiblei.
44 Templul din Mekka. Conf. supra nota la v. 109.
45 I.e. Moslemii de acum înainte să nu mai ţie Kibla spre Ierusalim împreună cu
jidovii.
46 I.e. pe Mohammed.
 pe drum drept.
153. Şi Safâ şi Mervah47 sînt locuri sfinte ale lui Dumnezeu şi cel care
peregrinează la casa Sa sau o cercetează nu păcătuieşte dacă merge
împrejurul lor şi [pentru] cei ce fac bine [este] Dumnezeu cel
mulţumitor, ştiutor.
154. Iar cei ce ascund ceea ce am trimis Noi ca semne desluşite şi
îndreptare, după ce am hotărît oamenilor în scriptură, pe aceia îi va
blestema Dumnezeu şi toţi cei ce blestemă îi vor blestema,
155. afară de aceia care se căiesc şi se îndreaptă şi mărturisesc — către
aceia Mă voi întoarce, căci Eu sînt paşnic, îndurător.
156. Iar aceia care nu cred şi mor în necredinţă — asupra lor [vine]
blestemul lui Dumnezeu şi al tuturor îngerilor şi oamenilor.
157. Ei vor rămîne în veci întru el48, nu le va fi uşurată pedeapsa şi nu vor fi
băgaţi în seamă.
158. Şi Dumnezeul vostru e numai un unic Dumnezeu; nu este Dumnezeu
afară de El, cel milostiv, îndurător.
159. în facerea cerurilor şi a pămîntului — în schimbarea nopţii şi a zilei — în
corăbiile care pătrund marea spre folosul oamenilor — în ceea ce
trimite Dumnezeu din cer ca apă să învie pămîntul din moartea sa —
întru răspîndirea tuturor vietăţilor — întru ocîrmuirea vînturilor şi a
nourilor, care [plutesc] fără răsplată între cer şi pămînt — sînt [destule]
semne pentru poporul cel înţelept.
160. Şi totuşi sînt oameni care primesc afară de Dumnezeu încă şi semeni49
şi îi iubesc precum se iubeşte Dumnezeu; însă cei ce cred îl iubesc mai
mult pe Dumnezeu. O, de ar înţelege cei nelegiuiţi, cînd vor vedea
pedeapsa, că toată puterea este a lui Dumnezeu şi că Dumnezeu pede-
pseşte cu asprime.
161. De se vor dezbăra cei amăgiţi de amăgitori şi dacă vor vedea
pedeapsa şi cum se rup legăturile,
162. atunci vor zice cei amăgiţi: "O, de ar fi pentru noi întoarcere, ca să ne
dezbărăm de ei, precum s-au dezbărat ei de noi!". Aşa le va arăta
Dumnezeu faptele lor, suspin va veni asupra lor şi ei nu vor scăpa din
foc.
163. O, voi, oamenilor, mîncaţi din ceea ce este iertat şi bun pe pămînt şi nu
urmaţi paşilor lui Satan; el vă este doar un duşman clar.
164. El vă porunceşte ce e rău şi ruşinos şi ca să vorbiţi de Dumnezeu ceea
ce nu ştiţi.
165. Dacă li se spune: "Urmaţi ceea ce a trimis Dumnezeu", zic ei: "Nu, [ci]
noi urmăm cele ce le-am aflat de la părinţii noştri". Oare n-au fost
părinţii lor nepricepuţi şi rău ocîrmuiţi?
166. Cei ce nu cred seamănă cu cel ce cheamă ceva ce nu aude decît numai

47 Doi munţi cu idoli lîngă Mekka. Moham-med le încuviinţă moslemilor să

umble cu ceremonii religioase în jurul a celor doi munţi cu ocazia peregrinajului
la Mekka.
48 Întru blestem.
49 I.e. idoli, asemenea cu Dumnezeu.
 chemarea şi strigătul50. Surzi, muţi, orbi sînt ei şi nu o ştiu.
167. O, voi, cei ce credeţi, mîncaţi din bunătăţile pe care vi le dădurăm şi
mulţumiţi lui Dumnezeu, dacă îl slujiţi.
168. Vouă vă sînt oprite numai mortăciune, sînge, carne de porc şi ceea ce
nu s-a junghiat în numele lui Dumnezeu51. Iar cine a fost silit [la
aceasta] fără să aibă poftă şi fără să se poată împotrivi, acela n-are
păcat, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.
169. Cei ce ascund ceea ce a trimis Dumnezeu în scriptură şi vînd aceasta
penru preţ josnic, aceia nu vor mînca înlăuntrul lor alta decît foc, şi
Dumnezeu nu va vorbi cu ei în ziua învierii şi nu-i va curaţi şi pentru ei
va fi pedeapsă dureroasă.
170. Ei sînt cei ce vînd rătăcire pentru drum drept şi pedeapsă pentru
iertare; ce vor suferi ei în foc!
171. Şi anume de aceea, pentru că Dumnezeu a trimis această scriptură
întru adevăr, şi cei ce se ceartă asupra scripturii cad în rătăcire mare.
172. Nu stă cuvioşia întru aceea ori de îndreptaţi faţa voastră spre răsărit
sau spre apus, ci cuvios este cel ce crede în Dumnezeu, în ziua de apoi,
în îngeri în scriptură şi în profeţi şi dă din averea sa din dragoste, către
El rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorilor, cerşetorilor şi celor din
robie şi-şi împlineşte rugăciunea şi dă milostenii, şi cei ce ţin întreolaltă
făgăduinţele pe care le-au făgăduit şi cei ce sînt statornici în nenorociri
şi în timpul vitejiei52. Aceştia sînt cei drepţi, cei temători de Dumnezeu.
173. O, voi, cei ce credeţi, aveţi ca îndatorire răzbunarea pentru omor:
slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar dacă i
s-a iertat cuiva aceasta din partea fratelui său, pentru acela să urmeze
bunăvoinţă, însă să aibă răscumpărare întru cuviinţă.
174. Aceasta este o uşurare şi îndurare de la Domnul vostru. Şi cel ce
greşeşte după aceasta, pentru acela este pedeapsă dureroasă.
175. Şi întru răzbunare este viaţa pentru voi, o, voi, cei pricepuţi, dacă
sînteţi cu frica lui Dumnezeu.
176. Aveţi îndatorirea: Dacă va să moară unul din voi şi lasă în urma sa ave-
re, atunci să facă testament pentru părinţi şi rude după bunacuviinţă; o
îndatorire pentru cei cu frica lui Dumnezeu.
177. Însă cel ce schimbă [testamentul], după ce l-a auzit, atunci vine
păcatul asupra celor ce schimbă. Dumnezeu doar aude, ştie.
178. De se teme însă cineva că testatorul a fost cu nedrepate sau în rătăcire
şi face pace între cei [ce se ceartă], acela nu cade în păcat; Dumnezeu
doar este iertător, milostiv.
179. O, voi, cei ce credeţi, şi voi aveţi îndatorirea pentru ajunare, cum
aveau îndatorire şi înaintaşii voştri, ca să fiţi cu frica lui Dumnezeu.
180. Un număr anumit de zile [să ajunaţi], însă acela din voi care e bolnav
sau în călătorie [să postească asemenea] alt număr de zile. Cei ce însă

50 I.e. sînt ca vita ce nu pricepe cuvîntul cu care este chemată.

51 I.e. vita la a cărei junghiere nu s-au rostit cuvintele: "În numele lui
Dumnezeu", aşadar vita junghiată de un necredincios.
52 I.e. timpul războiului
 sînt în stare [să postească, şi totuşi nu postesc, aceia să dea] unui
sărac bucatele ca răscumpărare; însă dacă face cineva bine de
bunăvoie, atunci e bine pentru el; iar dacă postiţi [totodată] e mai bine
pentru voi, dacă sînteţi pricepuţi.
181. Luna Ramadân53, în care s-a trimis Coranul ca îndreptar pentru oameni
şi ca învăţătură lămurită pentru drumul cel drept şi deosebirea [între
adevăr şi minciună], în luna aceasta să ajuneze cei ce sînt de faţă: cine
e însă bolnav sau în călătorie, să postească alt număr de zile;
Dumnezeu doreşte să vă uşureze, nu doreşte să vă facă greutate, ca
să împliniţi numărul [zilelor de post] şi să-L preamăriţi pe Dumnezeu
pentru că vă ocîrmuieşte şi să-L mulţumiţi.
182. Dacă te întreabă servii Mei despre Mine, atunci Eu sînt aproape; ascult
ruga celui ce se roagă, dacă se roagă; dar şi ei trebuie să asculte de
Mine şi să creadă în Mine; poate vor umbla întru dreptate.
183. Vă este iertat în noaptea postului să vă împreunaţi cu muierile voastre;
ele vă sînt vouă haină şi voi le sînteţi lor haină; Dumnezeu ştie că voi
înşivă v-aţi înşelat, însă El se întoarce spre voi şi vă iartă; deci împreu-
naţi-vă cu ele şi cereţi ce v-a [pre]scris54 Dumnezeu şi mîncaţi şi beţi
pînă ce se poate deosebi un fir alb de un fir negru în zori de zi. Atunci
împliniţi postul pînă noaptea şi nu vă împreunaţi cu ele55, ci petreceţi în
temple. Acestea sînt hotarele lui Dumnezeu, deci nu vă apropiaţi de
ele. Astfel îi învaţă Dumnezeu pe oameni să deosebească semnele
Sale, pentru ca ei să se teamă de El.
184. Nu istoviţi averile voastre între voi în deşert şi nu mituiţi cu ele pe jude-
cători, ca să mîncaţi o parte din averea cuiva în nelegiuire cu ştirea
voastră.
185. Te vor întreba şi despre lunile noi. Spune: "Ele sînt timpurile hotărîte
oamenilor de peregrinaj". Dreptatea nu stă în aceea ca să mergeţi în
casele voastre pe dindos, ci dreptatea este a se teme de Dumnezeu;
deci mergeţi în case prin poartă56 şi temeţi-vă de Dumnezeu, ca să fiţi
fericiţi.
186. Luptaţi-vă pentru calea lui Dumnezeu împotriva celor ce voiesc să se
lupte cu voi, însă nu începeţi cu nedreptul, căci Dumnezeu nu-i iubeşte
pe cei nedrepţi.
187. Omorîţi-i unde-i găsiţi, şi goniţi-i de acolo, de unde v-au gonit pe voi,
căci ispita e mai rea decît omorul, însă nu luptaţi împotriva lor lîngă
templul sfînt, doar dacă se luptă ei împotriva voastră acolo; omorîţi-i,
căci aceasta este răsplata celor necredincioşi.
188. Şi luptaţi împotriva lor pînă ce nu va fi ispitită, ci va fi legea lui Dumne-
zeu; iar dacă vor înceta, nu ţineţi duşmănie, ci numai faţă de cei nele-
giuiţi.

53 Luna a noua din anul moslemilor.

54 I.e. v-a încuviinţat
55 Cu muierile
56 La arabii cei vechi, era o superstiţie, în urma căreia peregrinii, dacă se
întorceau din Mekka, nu intrau în casă prin intrarea obişnuită, ci întrebuinţau o
uşa anume făcută pentru acest scop. Mohammed, aici, le opreşte această
superstiţie.
 189. Dacă însă înceată ei, atunci Dumnezeu este iertător, îndurător.
190. Luna cea sfîntă pentru luna cea sfîntă, iar templele pentru răzbunare57;
cine vă atacă, atunci atacaţi-l şi pe el întocmai cum v-a atacat pe voi şi
temeţi-vă de Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu e cu aceia care se tem
de El.
191. Jertfiţi pentru drumul lui Dumnezeu şi nu vă aruncaţi cu mîinile voastre
în pieire, ci faceţi bine; Dumnezeu doar îi iubeşte pe binefăcători.
192. Împliniţi peregrinajul şi cercetarea cea sfîntă a lui Dumnezeu58; iar dacă
vă e greu, pregătiţi ceva ca jertfă şi nu tundeţi capetele voastre pînă
ce n-a ajuns jertfa la locul junghierii; cine din voi însă este bolnav sau
are durere de cap59, acela răscumpere-se prin ajunare sau milostenie
sau prin vreo jertfă. Dacă sînteţi în siguranţă60 şi voieşte cineva să
cerceteze Mekka abia la peregrinaj, să pregătească ceva ca jertfă. Cel
ce însă are avere să postească trei zile în peregrinaj şi şapte zile la
reîntoarcere, aşadară zece de toate. Aceeaşi să o facă acela ai cărui
casnici n-au fost la templul cel sfînt. Deci temeţi-vă de Dumnezeu şi să
ştiţi că Dumnezeu pedepseşte groaznic.
193. Peregrinajul să fie în lunile cunoscute61, şi cel ce şi-a propus
peregrinajul în ele să nu se împreune cu muiere, să nu fie cu
nedreptate şi să nu se certe în peregrinaj, căci binele pe care-l faceţi îl
cunoaşte Dumnezeu. Luaţi-vă şi merinde, însă cele mai bune merinde
sînt frica lui Dumnezeu, deci temeţi-vă de Mine, o, voi, cei pricepuţi.
194. Nu greşiţi dacă cereţi un cîştig62 de la Domnul vostru şi dacă grăbiţi de
pe Arafît63 atunci aduceţi-vă aminte de Dumnezeu în locul cel sfînt şi
aduceţi-vă aminte că v-a ocîrmuit bine şi că înainte eraţi între cei ce ră-
tăcesc.
195. Atunci grăbiţi-vă de unde se grăbesc oamenii64 şi cereţi iertare de la
Dumnezeu, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.
196. Şi dacă aţi împlinit pravilele voastre, atunci aduceţi-vă aminte de Dum-
nezeu, precum vă aduceţi aminte de părinţii voştri, ba mai mult să vă
fie El aminte. Sînt oameni care zic: "Doamne, dă-ne [partea noastră] în
lume!", însă aceştia n-au parte în lumea de apoi.
197. Însă alţii din ei zic: "Doamne, dă-ne [parte] bună în lumea aceasta şi
[parte] bună în cea de apoi, şi mîntuieşte-ne de pedeapsa focului".

57 Înţelesul acestui loc întunecos seamănă să fie: Războiul religios este iertat să
se poarte şi în luna cea sfîntă, în care este războiul de altfel oprit. Asemenea
este iertat de a se lupta pentru religiune şi în sanctuarul din Mekka.
58 În Mekka — Cercetarea aceasta este peregrinajul cel mic, care se poate
orişicînd împlini, afară de luna peregrinajului cel mare, la care este obligat
fiecare moslem măcar odată în viaţa sa.
59 Încît trebuie să se tundă
60 Faţă de duşmani.
61 I.e. lunile Şawal, Zul-Kaadah şi Zul-Higjgjah.
62 Făcînd negoţ pe timpul peregrinajului
63 Un munte sfînt lîngă Mekka. Peregrinii se suiau pe el şi de acolo se
întoarceau fugînd cu paşi grabnici.
64 Peregrinii trebuiau să împlinească şi celelalte ceremonii, ale peregrinajului
cu alergare.
 198. Aceia vor primi partea ce şi-au agonisit-o, căci Dumnezeu este grabnic
la socoteală.
199. Aduceţi-vă aminte de Dumnezeu în zile anumite65. Cel ce se grăbeşte
să facă aceasta în două zile, nu păcătuieşte, iar cel ce rămîne încă şi
mai lung tot nu păcătuieşte, dacă se teme de Dumnezeu, de aceea
temeţi-vă de Dumnezeu şi să ştiţi că la El vă veţi aduna.
200. Şi între oameni este unul care te aduce la mirare cu vorbele sale
despre viaţa lumii şi-l cheamă pe Dumnezeu ca martor pentru ceea ce
e în inima lui şi totuşi e un duşman iubitor de ceartă66.
201. Însă cum se întoarce el, grăbeşte-te în ţară, ca să o strice, şi nimiceşte
sămănătura şi ceea ce a răsărit. Dumnezeu însă nu iubeşte
stricăciunea.
202. Dacă i se spune: "Teme-te de Dumnezeu!", îl cuprinde puterea
fărădelegii. Răsplata sa este iadul şi acesta este un pat rău.
203 Altul din oameni iarăşi vinde sufletul său, căutînd harul lui Dumnezeu şi
Dumnezeu e plin de îndurare faţă de slugi67.
204. O, voi, cei ce credeţi, intraţi în mîntuire pe deplin şi nu urmaţi paşilor
lui Satan, el doar vă este un duşman clar.
205. Iar dacă vă poticniţi, după ce v-au venit semnele lămurite, atunci să
ştiţi că Dumnezeu e puternic, ştiutor.
206. Sau aşteaptă el alta decît Dumnezeu să vie la ei în umbra nourilor îm-
preună cu îngerii? Şi porunca s-a împlinit şi la Dumnezeu se întorc lu-
crurile.
207. Întreabă-i pe fiii lui Israel, ce semne le-am dat Noi lor; însă cel ce
schimbă darul lui Dumnezeu, după ce a venit la El, pentru acela e
Dumnezeu grozav răsplătitor.
208. Împodobită e pentru cei necredincioşi viaţa lumească, de aceea îşi bat
ei joc de cei necredincioşi. Însă cei cu frica lui Dumnezeu vor fi mai
presus de ei în ziua învierii; şi Dumnezeu îngrijeşte pe cine voieşte,
fără măsură.
209. Oamenii au fost [odinioară] un singur popor68 şi Dumnezeu le-a trimis
profeţi, ca să le binevestească şi să-i îndemne; şi cu ei a trimis şi
scriptura adevărului, ca să judece între oameni, unde erau în ceartă.
Dară tocmai cei ce primiră hotărîrile se certară cu nătîngie
între-laolaltă; însă Dumnezeu îi ocîrmuieşte pe cei credincioşi între
certele lor asupra adevărului după voia Sa, căci Dumnezeu duce pe
drum drept pe cine voieşte.
210. Sau credeţi că veţi intra în rai fără să vie asupra voastră ceea ce au
suferit înaintaşii voştri? A venit asupra lor nenorocire şi nevoie şi asu-
prire pînă ce a zis trimisul şi cei ce credeau cu el: "Cînd vine ajutorul lui

65 I .e. cele trei zile pe care trebuiau să le petrea-că peregrinii după peregrinaj
în valea Mina.
66 Explicatorii zic că acest om a fost unul anume Akhmas lbn Shoraik, care era
un orator mare şi-i făţărea prietenie lui Mohammed. Dumnezeu însă dădu de
gol făţăria sa.
67
68 I.e. formau o singura comunitate religioasă.
 Dumnezeu?" — Oare ajutorul lui Dumnezeu este aproape?
211. Ei te vor întreba ce milostenie să dea? Spune: "Ceea ce daţi ca
milostenie din averea voastră să fie pentru părinţi, rude, orfani,
sărmani şi drumeţi, căci binele pe care îi faceţi îl cunoaşte Dumnezeu".
212. Războiul vă este orînduit şi el vă este urît.
213. Poate că urîţi tocmai ceva ce este bun pentru voi şi poate iubiţi ceva ce
este rău pentru voi; însă Dumnezeu o ştie aceasta, iar voi nu o ştiţi.
214. Dacă te vor întreba despre războiul din luna cea sfîntă, spune:
"Războiul este de neiertat în ea, însă a abate de la calea lui Dumnezeu
şi a se lepăda de El şi de templul său cel sfînt şi a alunga poporul Său
de acolo e păcat mai mare înaintea lui Dumnezeu". Ispita e mai rea
decît omorul. Şi ei nu vor înceta să lupte împotriva voastră pînă nu vă
vor abate de la credinţa voastră, dacă le va fi cu putinţă. Însă dacă se
leapădă cineva din voi de credinţă şi moare ca necredincios, atunci
rămîn faptele lor fără răsplată în lumea de acum şi cea de apoi. Aceştia
sînt tovarăşii focului, în veci vor petrece în el.
215. Însă cei ce cedează şi purced şi se luptă pentru drumul lui Dumnezeu,
aceia să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iertă-
tor, îndurător.
216. Te vor întreba despre vin şi despre Meisir69. Spune: "În amîndouă zace
nelegiuire grea, însă şi folos pentru oameni, dar nelegiurea lor e mai
mare decît folosul lor". Şi ei te vor întreba ce milostenie să dea;
217. Spune: "Prisosinţă!" Asfel Dumnezeu vă face desluşite semnele ca să
cugetaţi
218. la lumea cea de acum şi la cea de apoi. Şi ei te vor întreba despre
orfani; spune: "Este bine a se purta bine cu ei".
219. Voiţi să aveţi de lucru cu ei? — Ei doar sînt fraţii voştri, iar Dumnezeu
cunoaşte deosebirea între nelegiuiţi şi drepţi, şi dacă voieşte Dum-
nezeu, poate să vă facă greutăţi. El e doar cel puternic, înţelept.
220. Nu luaţi ca soţii pe păgîne, pînă ce nu s-au făcut credincioase: o roabă
credincioasă e mai bună decît una păgînă, chiar dacă vă place; nu
căsătoriţi [muieri credincioase] cu păgîni, pînă ce nu se fac ei
credincioşi, căci un rob credincios e mai bun decît un păgîn, chiar dacă
vă place.
221. Aceştia cheamă în foc, iar Dumnezeu cheamă în rai şi la iertarea
păcatelor după voia Sa şi face lămurite semnele Sale oamenilor, ca să
le fie amintite.
222. Şi ei te vor întreba despre menstruare; spune: Aceasta e o daună, deci
depărtaţi-vă de muieri la menstruare şi nu vă apropiaţi de ele pînă nu
se vor curăţi. Şi dacă vor fi curate, mergeţi la ele după porunca lui
Dumnezeu, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se căiesc şi se curăţesc.
223. Muierile voastre vă sînt un ogor: deci veniţi pe ogorul vostru cum voiţi,
însă pregătiţi înainte de aceea sufletele voastre şi temeţi-vă de
Dumnezeu şi să ştiţi că veţi veni înaintea Lui. Şi binevesteşte

69Un fel de hazard, ce se juca de mai multe persoane cu săgeţi pentru o

cămila tînără, care apoi se tăia şi se împărţea sărmanilor.
 credincioşilor!
224. Nu-l faceţi pe Dumnezeu ţintă a jurămintelor voastre, ca să fiţi drepţi,
cuviincioşi şi paşnici între oameni. Dumnezeu aude, ştie.
225. Dumnezeu nu vă va pedepsi pentru un cuvînt nechibzuit în jurămintele
voastre, ci vă va pedepsi pentru ceea ce are de gînd inima voastră.
Dumnezeu e doar iertător, blînd.
226. Cei ce voiesc să se despartă de muierile lor, să aştepte patru luni şi da-
că-şi trag pe seamă, atunci Dumnezeu e iertător, îndurător.
227. Dacă însă sînt hotărîţi să se despartă, Dumnezeu o aude, o ştie.
228. Muierile despărţite trebuie să aştepte pînă vor avea trei menstruări şi
nu le este iertat să ascundă ce a făcut Dumnezeu în pîntecele lor, dacă
cred ele în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Însă e mai cuviincios dacă se
întorc înapoi bărbaţii lor la ele. Dacă voiesc împăcare şi se poartă cu
ele după cuviinţă: însă bărbaţii stau mai presus decît ele. Dumnezeu e
doar puternic, înţelept.
229. Despărţirea este iertată de două ori, apoi trebuie să ţineţi [muierea] cu
bunătate sau să o sloboziţi frumos şi nu vă este iertat să luaţi ceva din
ceea ce le-aţi dăruit, doar dacă se tem amîndoi că nu vor împlini po-
runcile lui Dumnezeu. Şi dacă vă temeţi că amîndoi nu vor împlini
poruncile lui Dumnezeu, atunci nu este păcat asupra lor, dacă se răs-
cumpără ea cu ceva: acestea sînt poruncile lui Dmnezeu. Deci nu le
călcaţi, iar cei ce le calcă sînt nelegiuiţi.
230. Iar dacă o slobozeşte [a treia oară], nu poate s-o mai ia pînă ce nu s-a
căsătorit ea cu altul, şi dacă o slobozeşte acela atunci n-au păcat. De
se împreună amîndoi iarăşi, dacă cred că împlinesc poruncile lui
Dumnezeu, căci acestea sînt poruncile lui Dumnezeu, pe care le-a
făcut răsvedite pentru poporul ce pricepe.
231. Dacă sloboziţi muierile şi ele au împlinit timpul lor70, atunci ţineţi-le cu
bine sau daţi-le drumul cu bine, însă nu le ţineţi cu putere, ca să
greşiţi, căci cine o face aceasta, păcătuieşte împotriva sa însuşi. Nu
luaţi semnele lui Dumnezeu în batjocură, ci aduceţi-vă aminte de harul
lui Dumnezeu asupra voastră şi de aceea ce v-a trimis El din scriptură
şi din înţelepciune ca să vă îndemne prin acesta, deci temeţi-vă de
Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu toate le ştie.
232. Dacă sloboziţi muierile şi ele au împlinit timpul lor, nu le opriţi să ia
bărbaţi, dacă s-au învoit după cuviinţă. Aceasta este o îndemnare
pentru acela din voi care crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Aceasta
este pentru voi cuvioşie şi curăţie. Dumnezeu o ştie, voi însă nu o ştiţi.
233. Mamele să alăpteze copiii lor doi ani întregi, dacă voieşte cineva ca să
se împlinească timpul alăptării. Este însă datoria [tatălui[ susţinerea şi
îmbrăcarea copiilor după cuviinţă. Nimeni nu e dator să poarte
cheltuieli peste puteri. Nu poate fi silită mama pentru copilul ei, nici
tatăl pentru copilul său; aceasta este şi dreptul moştenitorului71. Iar
dacă se învoiesc la înţărcare, s-o facă aceasta cu sfătuire şi împăcare şi
nu vor avea păcat. Dacă voiţi să luaţi doică pentru copilul vostru, nu
70Cele patru luni prescrise de v. 226.
71Nu sînt datori părinţii să cheltuiască peste puteri cu creşterea copiilor,
asemenea nici epitropul, care este moştenitorul tatălui.
 aveţi păcat, dacă numai plătiţi ceea ce aveţi să daţi după cuvinţă. Deci
temeţi-vă de Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu vede cîte faceţi.
234. Iar de moare cineva din voi şi lasă în urmă muieri, atunci acestea să
aştepte patru luni şi zece (zile) şi după ce au împlinit timpul lor, vine
păcat asupra voastră dacă ele fac cu sine ce voiesc după cuviinţă;
Dumnezeu doar ştie ce faceţi.
235. Asemenea nu păcătuiţi dacă voiţi încă în timpul acela să peţiţi muierile
sau dacă ascundeţi [datorinţa aceasta] în sufletul vostru; Dumnezeu
doar ştie că voi gîndiţi la ele, însă totuşi să nu vă logodiţi cu ele într-as-
cuns, doar numai vorbind cuvinte cuviincioase.
236. Nu încheiaţi legătura căsătoriei pînă ce nu trece timpul orînduit. Să ştiţi
că Dumnezeu ştie ce se petrece în sufletul vostru; să vă fie aminte şi
să ştiţi că Dumnezeu este iertător, îndurător.
237. Nu păcătuiţi dacă sloboziţi muierile înainte de ce le-aţi atins sau le-aţi
atins sau le-aţi lăsat o zestre, atunci însă trebuie să le daţi un dar, cel
avut după putinţa sa, şi cel sărman după putinţa sa, după folos şi cuvi-
inţă. Aceasta e o datorinţă pentru cei drepţi.
238. Dacă le-aţi slobozit înainte de ce le-aţi atins şi după ce le-aţi hotărît o
zestre, atunci [primesc ele] jumătate din aceea ce aţi hotărît, doară
dacă se lasă de aceasta ele sau acela în mîna căruia este contractul de
căsătorie. Însă lăsarea este mai aproape de cuvioşie72. Deci nu uitaţi bi-
nefacerea între voi, căci Dumnezeu vede ceea ce faceţi.
239. Păziţi rugăciunea, şi [anume] rugăciunea mijlocie, şi staţi înaintea lui
Dumnezeu cu sfială.
240. De vă temeţi, [rugaţi-vă] pe jos sau călare; iar dacă sînteţi n siguranţă,
atunci aduceţi-vă aminte de Dumnezeu, care v-a învăţat cînd încă nu
ştiaţi nimic.
241. Iar cei ce mor dintre voi şi lasă în urma lor muieri, să le lase muierilor
moştenire cele trebuincioase pentru un an, fără ca să le alunge. Dacă
însă se duc ele [de bună voie], atunci nu aveţi păcat, de se poartă ele
după cuviinţă cu ele înseşi, căci Dumnezeu e puternic, înţelept.
242. Şi celor slobozite [să le daţi] cele trebuincioase după cuviinţă; aceasta
este o orînduire pentru cei cu frica lui Dumnezeu.
243. Aşa vă face Dumnezeu semnele lămurite, ca să înţelegeţi.
244. Nu i-ai văzut încă pe aceia care s-au dus din casele lor — au fost cu
miile temîndu-se de moarte? Dumnezeu le zise: "Muriţi!", apoi i-a în-
viat73. Dumnezeu e doar binefăcătorul oamenilor, însă cei mai mulţi
oameni nu-l mulţumesc.
245. Luptaţi-vă pentru drumul lui Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu aude,
ştie.

72 I.e. cei cu contractul de căsătorie în mînă, dacă sînt cuvioşi, nu fac pretenţie
la zestre.
73 O aluziune la următoarea fabulă: israelienii de frica de ciumă, şi-au părăsit
locuinţele şi au fugit într-un loc străin, unde i-a omorît Dumnezeu. După trei
sau opt zile a trecut profetul Ezechiel pe acolo şi a văzut oasele lor. Rugîndu-se
el apoi la Dumnezeu, ei au înviat, însă pentru totdeauna au purtat asupra lor
semnele morţii şi haine negre. Conf. Ezechiel XXXVII. l-l0.
 246. Cine voieşte să-i facă lui Dumnezeu un împrumut bun, aceluia [Dum-
nezeu] îi dă înapoi îndoit, înmulţit; şi Dumnezeu închide şi deschide
[mîna] şi la El vă veţi întoarce.
247. N-ai văzut adunarea fiilor lui Israel după [vremea lui] Moise, cînd ziseră
profetului74: "Ridică-ne un rege, să ne luptăm pentru drumul lui Dum-
nezeu!" El zise: "Poate nu vă veţi lupta, dacă vi s-a poruncit războiul?
"Ei ziseră: "Cum să nu ne luptăm pentru drumul lui Dumnezeu? Doar
am fost alungaţi din locuinţele noastre împreună cu fiii noştri". Şi cînd li
se porunci războiul, se întoarseră ei afară de puţini din ei, însă Dumne-
zeu îi cunoaşte pe cei nelegiuiţi.
248. Deci le zise profetul lor: "Dumnezeu vi l-a ridicat pe Saul ca rege!" Ei
ziseră: "Cum să aibă el stăpînia peste noi, dacă noi sîntem mai vrednici
de stăpînire decît el? Lui nu i s-a dat avere mare". El zise: "Dumnezeu
l-a ales asupra voastră şi i-a adaos deplinătatea înţelepciunii şi a
trupului, căci Dumnezeu dă stăpînia cui voieşte, Dumnezeu este doar
cuprinzător, înţelept".
249. Şi le zise lor profetul lor: "Un semn al stăpîniei sale este că va veni la
voi sicriul legii, în care este locuinţa75 Dumnezeului vostru şi rămăşiţele
pe care le-a lăsat în urmă neamul lui Moise şi al lui Aaron; îi vor aduce
îngerii. Acesta este pentru voi un semn, dacă sînteţi credincioşi".
250. Şi cînd purcese Saul cu oştirea, zise el: "Dumnezeu voieşte să vă ispi-
tească la rîul [acesta], cel ce va bea din el nu este pe partea mea, iar
cel ce nu gustă din el este pe partea mea, afară de cei ce scot din el
[apă] cu mîna". Ei însă băură, afară de puţini din ei76. După ce trecu pe
acolo el şi cei ce crezură împreună cu el, ziseră ei: "N-avem astăzi
putere faţă de Goliath şi oştirea sa". Ziseră însă cei ce credeau că vor
veni înaintea lui Dumnezeu: "De cîte ori a învins o oştire mică alta mai
mare cu voia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este cu cei statornici".
251. Şi cînd ieşiră înaintea lui Goliath şi a oştirii sale, ziseră: "Doamne, varsă
asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută-ne faţă
de acest popor necredincios".
252. Şi-i bătură cu voia lui Dumnezeu şi David îl omorî, pe Goliath, iar Dum-
nezeu îi dădu lui stăpînia şi înţelepciunea şi-l învăţă ce voi. De nu i-ar
ţine Dumnezeu pe oameni în frîu unul prin altul, ar fi pierit pămîntul,
însă Dumnezeu e binefăcător faţă de făpturi.
253. Acestea sînt semnele lui Dumnezeu; ţi le descoperim în adevăr; tu eşti
doar unul din cei trimişi.
254. Pe unii dintre profeţi i-am ales Noi înaintea altora. Cu unii a vorbit
Dumnezeu şi pe alţii i-a ales în mai mare treaptă. Noi i-am dat lui Isus
fiul Mariei semne clare şi l-am întărit cu duhul sfînt. De ar fi voit
Dumnezeu, nu s-ar fi certat cei de apoi, după ce au venit la ei semne
lămurite, însă ei erau de felurite păreri, căci unii din ei crezură, alţii nu
crezură. De ar fi voit Dumnezeu, ei nu s-ar fi certat, însă Dumnezeu
face ce voieşte.
255. O, voi, cei ce credeţi, daţi [milostenie] din ceea ce v-am dat Noi vouă,

74 Samuel
75 Odihna, prezenţa lui Dumnezeu, şechina Talmudului.
76 Mohammed confundă aici pe Saul cu Ghedeon. Vezi Jud. VIl, 4-7.
 înainte de ce vine ziua în care nu este negoţ, nici prietenie, nici
mijlocire. Cei necredincioşi sînt nelegiuiţi.
256. Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El; El este cel viu, veşnic. Pe El
nu-l cuprinde somnul, nici dormitarea. Ale Lui sînt cele din ceruri şi de
pe pămînt. Cine poate mijloci la El fără voia Sa? El ştie cele ce sînt
dinainte şi cele de apoi şi [oamenii] pricep numai aceea din ştiinţa Sa
ce o voieşte El. Tronul Său cuprinde cerurile şi pămîntul şi păzirea lor
nu-i face greutate; El este cel înalt, puternic77.
257. Nu este silă la credinţă. Clară este deosebirea între dreptate şi rătăcire
şi cel ce se leapădă de Taghut78 şi crede în Dumnezeu, acela se ţine de
un sprijin tare, care nu se frînge. Dumnezeu doar aude, ştie.
258. Dumnezeu este ajutorul credincioşilor. El îi scoate din întunerec la lu-
mină.
259. Dar celor necredincioşi Taghut le este prieten: ei79 îi scot de la lumină
la întunerec. Aceştia sînt tovarăşii focului, în care vor petrece de veci.
260. Oare nu l-ai văzut pe acela80 cu care s-a certat Avraam despre domnul
său, căci Dumnezeu i-a dat stăpînirea? Avraam a zis: "Domnul meu
este cel ce învie şi omoară". El zise: "Eu pot învia şi omorî!" Avraam a
zis: "Dumnezeu aduce soarele de la răsărit, deci adă-l tu odată de la
apus". Cel necredincios rămase nedumerit, căci Dumnezeu nu-i
ocîrmuieşte pe cei nelegiuiţi.
261. Sau nu l-ai privit pe acela81 care trecu pe lîngă o cetate pustiită pînă-n
temelie? El zise: "Oare o va învia pe aceasta Dumnezeu după moartea
ei?" Dumnezeu îl lasă să fie mort prin o sută de ani, după aceea îl invie
şi zise: "Cît ai petrecut [aici]?" El zise: "Am petrecut o zi sau o parte din
zi". El zise: "Ba ai petrecut o sută de ani. Priveşte, mîncarea ta şi
băutura ta încă nu s-au învechit şi priveşte asinul tău, ca să te punem
pentru oameni şi priveşte oasele82, cum voim să le culegem, apoi voim
să le îmbrăcăm cu carne", iar cînd i s-a arătat lui aceasta, zise el: "Ştiu
că Dumnezeu este atotputernic".
262. Cînd zise Avraam: "Doamne, arată-mi cum îl învii pe mort?" zise El:
"Încă tot nu crezi?" El zise: "Ba da, ci numai să se liniştească inima
mea". El zise: "Ia patru paseri şi le zdrumică la tine şi pune pe fiecare
munte o parte din ele, apoi cheamă-le [şi] ele vor veni la tine în grabă;
deci să ştii că Dumnezeu e puternic, înţelept83".
263. Cei ce dau averea lor pentru drumul lui Dumnezeu seamănă unei
seminţe care face şapte spice, în fiecare spic o sută de seminţe.
Dumnezeu doar răsplăteşte îndoit cui voieşte. Dumnezeu e cuprin-
zător, înţelept.

77 Renumitul verset al tronului. Conf. Introducerea, cap.V.

78 În general idol, special doi idoli mekkani: Allît şi El-Uzza. conf. LIII, 19-20;
apoi în general toţi idolii şi rătăcirea.
79 Taghut, care, aici, este colectiv pentru toţi idolii
80 După explicători: Nemrod
81 Esdra, cînd văzu ruinele Ierusalimului.
82 Adaugă: asinului tău. Acesta adică fu ajuns de moarte în răstimpul cel de o
sută de ani şi putrezi, încît îi rămaseră numai oasele.
83 Legenda aceasta poate că-şi are originea în Gen, cap. XV.
264. Cei ce dau averea lor pentru drumul lui Dumnezeu, apoi nu cer înapoi
ceea ce au dat şi nu fac greutăţi, răsplata lor este de la Domnul lor şi
asupra lor nu va veni frică şi întristare.
265. Un cuvînt cuviincios şi blînd este mai bun decît o milostenie îmbinată
cu greutăţi. Dumnezeu e avut, blînd.
266. O, voi, cei ce credeţi, nu faceţi deşerte milosteniile voastre necăjind şi
vătămînd, ca şi cel ce dă milostenie ca să fie văzut de oameni, însă nu
crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Aşa, unul seamănă cu prundul,
asupra căruia este colb: vine asupra sa ploaia şi-l lasă vîrtos. Ei n-au
nici un folos din ceea ce şi-au cîştigat. Dumnezeu nu ocîrmuieşte popo-
rul celor necredincioşi.
267. Cei ce dau averea lor ca milostenie, ca să caute plăcerea lui Dumnezeu
şi din tăria sufletului, aceia seamănă unei grădini pe o colină: vine
asupra ei ploaie şi ea dă mîncare îndoită, iar dacă nu vine ploaia
asupra ei, atunci [vine] rouă. Dumnezeu vede ceea ce faceţi.
268. Oare doreşte cineva din voi ca să aibă o grădină cu fenici şi butuci de
vie, pătrunsă cu rîuri pe desupt, cu tot felul de roduri în ea, [fără să-i
fie dor] ca să ajungă o vîrstă înaltă, pe cînd are urmaşi slabi? Însă vine
[asupra grădinii] un vînt, focul o arde. Aceste semne vă învaţă Dum-
nezeu pentru ca să cugetaţi.
269. O, voi, cei ce credeţi, daţi milostenii din averile ce le-aţi cîştigat şi din
ceea ce v-am scos Noi vouă din pămînt şi nu căutaţi pentru milostenii
lucruri rele,
270. pe care voi înşivă nu le-aţi primi, doar dacă aţi fi inchis ochii; deci, să
ştiţi că Dumnezeu este avut şi lăudat.
271. Satan vă ameninţă cu sărăcie şi vă porunceşte lucruri ruşinoase; însă
Dumnezeu vă făgăduieşte iertare şi har; Dumnezeu e blînd, înţelept.
272. El dă înţelepciune cui voieşte, şi cine a primit înţelepciunea aceea a că-
pătat un bun mare, însă la aceasta gîndesc numai cei pricepuţi.
273. Ceea ce daţi ca milostenie şi ceea ce juruiţi, aceasta o cunoaşte Dum-
nezeu, însă cei nelegiuiţi n-au ajutor. Dacă daţi de cunoscut miloste-
niile, e bine; iar dacă daţi într-ascuns săracilor, e mai bine. Aceasta vă
va răscumpăra de la răutăţile voastre. Dumnezeu ştie ce faceţi.
274. Nu e treaba ta să-i ocîrmuieşti [pe cei nelegiuiţi], căci Dumnezeu îl ocîr-
muieşte pe cine voieşte. Dacă daţi milostenii din avere, e pentru
sufletele voastre. Daţi milostenie numai spre a căuta faţa lui
Dumnezeu. Binele ce-l faceţi vi se va răsplăti şi nu veţi suferi nedrep-
tate. Cei sărmani, care ostenesc pentru drumul lui Dumnezeu şi nu pot
umbla în ţară după nutremînt — cei nebuni îi ţin de avuţi pentru
modestia lor. Poţi să-i cunoşti pe semnul lor, că ei nu cerşesc de la
oameni cu obrăznicie. Binele pe care li—1 faceţi îl cunoaşte Dumnezeu.
275. Cei ce dau milostenii din averea lor noaptea şi ziua, în ascuns şi făţiş,
vor primi răsplata lor de la Domnul lor şi nu va veni asupra lor nici
frică, nici întristare.
276. Cei ce se hrănesc din cămătărie nu vor învia altfel de cum învie cel ce
l-a bătut Satan atingîndu-l, pentru că ei zic: "Negustoria este ca şi
cămătăria". Însă Dumnezeu a încuviinţat negustoria şi a oprit
 cămătăria. Deci cine se lasă de aceasta în urma îndemnării Domnului
său, aceluia i se iartă şi afacerea sa stă la Dumnezeu. Cine însă începe
din nou [a cămătări], aceia sînt tovarăşii focului; acolo vor petrece în
veci.
277. Dumnezeu va şterge cămătăria, însă milostenia o va înmulţi.
Dumnezeu nu-i iubeşte pe toţi cei necredincioşi, păcătoşi. Însă cei ce
cred, fac bine, împlinesc rugăciunea şi dau milostenie, răsplata lor e la
Domnul lor, asupra lor nu vine nici frică, nici întristare.
278. O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi înapoi ceea ce v-a
rămas din camătă, dacă sînteţi credincioşi.
279. Şi dacă nu veţi face [aceasta], atunci să auziţi război de la Dumnezeu
şi trimisul său; însă dacă vă căiţi, atunci vă rămîne capitalul averii
voastre. Nu fiţi nedrepţi şi nu veţi păţi nedreptate.
280. Dacă-i vine cuiva greu [să plătească datoria], atunci aveţi răbdare
pînă-i va fi uşor; cînd îi dăruiţi [datoria], e mai bine pentru voi dacă
sînteţi pricepuţi.
281. Şi temeţi-vă de ziua în care vă veţi întoarce la Dumnezeu, atunci
fiecare suflet va primi răsplata pe care şi-a agonisit-o şi lor nu li se va
face nedreptate.
282. O, voi, cei ce credeţi, dacă v-aţi legat la o datorie pentru un timp
anumit, atunci faceţi-o în scris. Să scrie aceasta între voi un scriitor
după dreptate. Scriitorul să nu scrie altfel decît numai cum l-a învăţat
Dumnezeu. El să scrie ceea ce vorbeşte datornicul, să se teamă de
Dumnezeu şi să nu însemne cu nimic mai puţin. Dacă însă datornicul
este prost sau bolînd, sau nu poate vorbi, atunci să vorbească epitropul
său după dreptate şi să luaţi doi bărbaţi dintre voi ca martori. Dacă nu
se găsesc doi bărbaţi, atunci [luaţi] un bărbat şi două muieri ca
martori. De va greşi una din ele, atunci îi va duce aminte cealaltă.
Martorii să nu se împotrivească, dacă sînt chemaţi. Nu vă fie necaz de
a scrie [datoria], fie ea mică sau mare, împreună cu vadeaua. Asta este
cu dreptate pentru voi înaintea lui Dumnezeu şi stă ca mărturie şi vă
păzeşte de îndoială. Dacă însă este un negoţ îndată faţă între voi,
atunci nu păcătuiţi dacă nu-l scrieţi, luaţi însă martori la negoţurile
voastre, dar să nu aibă daună scriitorul sau martorul. De faceţi [altfel],
atunci greşiţi. Deci temeţi-vă de Dumnezeu şi El vă va învăţa, căci
Dumnezeu toate le ştie.
283. Cînd sînteţi în călătorie şi nu găsiţi un scriitor, atunci să se primească
zăloage; dacă însă se încrede unul în altul, atunci acela căruia i s-a
încrezut ceva să dea înapoi lucrul încrezut şi să se teamă de
Dumnezeu, Domnul său. Nu ascundeţi mărturia; cel ce o ascunde are
inimă rea, căci Dumnezeu ştie ceea ce faceţi.
284. A lui Dumnezeu e ceea ce este în ceruri şi pe pămînt şi, fie că
descoperiţi, fie că ascundeţi ceea ce este în sufletul vostru, Dumnezeu
totuşi vă va trage la răspundere. El iartă cui voieşte şi pedepseşte pe
cine voieşte, căci Dumnezeu e atotputernic.
285. Cel trimis crede în ceea ce i s-a trimis de la Domnul său şi toţi
credincioşii cred în Dumnezeu, în îngerii Săi, în scriptura Sa şi în trimişii
Săi. Noi nu facem deosebire cu vreunul din trimişii Săi. Ei zic: "Noi
 auzim şi ascultăm. Iertare pentru noi de la Tine, Doamne, căci la Tine
ne întoarcem!"
286. Dumnezeu nu-l sileşte pe nimeni peste putere. Ceea ce şi-a agonisit
cineva, aceea o primeşte ca răsplată. Nu ne pedepsi dacă am întrelăsat
ceva sau am păcătuit, o, Doamne, şi nu pune asupra noastră jugul ce
l-ai pus asupra celora înaintea noastră, o, Doamne. Nu ne încărca pe
noi cu ceva ce nu putem duce. Dăruieşte-ne [vina noastră], iartă-ne şi
Te îndură de noi. Tu eşti scutul nostru, deci ajută-ne împotriva
poporului necredincioşilor.

III
SURA FAMILIEI IMRÎN84
Din Medina şi este cu două sute de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. ALM. Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El, cel viu, veşnic.
2. El a trimis asupra ta scriptura în adevăr, întărind ceea ce a mers
înainte. El a trimis Thora şi Evanghelia, acum dinainte, ca îndreptare
pentru oameni, şi a trimis Furkânul85.
3. Cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu vor fi greu pedepsiţi, căci
Dumnezeu e puternic, se poate răzbuna.
4. Lui Dumnezeu nimic nu-i este ascuns pe pămînt şi în cer. El este acela
care v-a făcut în mitrasuri precum a voit. Nu este Dumnezeu afară de
El, cel puternic şi înţelept.
5. El este acela care a trimis asupra ta scriptura; în ea sînt unele semne
explicate, acelea sînt maica scripturii, altele sînt numai pilde. Cît îi pri-
veşte pe cei cu îndoială în inimă, aceia voiesc pildele din ea să le
cerceteze şi caută tîlcuirea ei, însă nu înţeleg tîlcuirea ei, ci numai
Dumnezeu; iar cei ce sînt tari în pricepere zic: "Noi credem în aceasta;
toate sînt de la Domnul nostru". Însă aşa cugetă numai cei pricepuţi.
6. Doamne, nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce ne-ai dus pe dru-
mul cel drept, şi dă-ne îndurarea Ta, Tu eşti doar cel ce dăruieşte [har].
7. Doamne, fără îndoială vei aduna într-o zi oamenii". Dumnezeu doar nu
calcă făgăduinţa.
8. Celor necredincioşi însă nu le ajută averea lor şi copiii lor la Dumnezeu
nimică. Aceştia vor arde în foc.
9. în felul poporului lui Faraon şi al înaintaşilor lor au lepădat semnele
noastre; însă Dumnezeu i-a prins întru fărădelegile lor, căci Dumnezeu
pedepseşte groaznic.
10. Spune celor necredincioşi: "Veţi fi biruiţi şi veţi fi adunaţi în iad şi
[acolo veţi avea] un pat rău.

84 Această sură tratează în mare parte despre familia iui Isus. Mohammed îl
numeşte Imrân pe tatăl preacuratei fecioare Maria. Elisabeta este după părerea
lui Mohammed o soră a Maicii Domnului. Acestea două, împreună cu Isus, Ioan
şi Zaharia, formează "familia Imrân".
85 Conf. II, 50.
 11. Aţi avut un semn în cele două oştiri, ce s-au ciocnit: o oştire se lupta pe
drumul lui Dumnezeu, iar cealaltă era necredincioasă. Ei i-au văzut de
două ori mai numeroşi la privire, însă Dumnezeu îl întăreşte cu ajutorul
său pe cine voieşte. Aceasta este o pildă pentru cugetători86."
12. Oamenii au fost împodobiţi cu dragoste şi poftă de muieri şi copii, de
taleri de aur şi de argint, de cai de soi, de cirezi şi ogoare. Aceasta este
lipsa vieţii din lume, însă la Dumnezeu este reîntoarcerea cea mai
frumoasă.
13. Spune: Pot să vă vestesc ceva mai bun decît aceasta? Cei cuvioşi vor
primi de la Domnul lor o grădină pătrunsă de rîuri pe dedesupt; în veci
vor fi acolo; şi muieri curate şi harul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu pri-
veşte la robii Săi",
14. care zic: "Doamne, noi credem; iartă-ne păcatele noastre şi
mîntuieşte-ne de pedeapsa focului".
15. [Astfel vorbesc] cei răbdători, cei drepţi, cei ascultători, cei ce dau
milostenie şi cer iertare în zori de zi.
16. Dumnezeu a mărturisit că nu este Dumnezeu afară de El, iar îngerii şi
poporul cel înţelept stau [vestind] cu dreptate că nu este Dumnezeu
afară de El, cel puternic, înţelept.
17. [Credinţa adevărată] înaintea lui Dumnezeu este Islamul. Nu s-au
certat cei ce aveau scriptura, pînă ce n-a venit la ei pricepere, [atunci
veni] pizma între ei. Cine nu crede în semnele lui Dumnezeu, [să ştie]
că Dumnezeu e grabnic la socoteală.
18. Dacă se ceartă ei cu tine, spune: "Supun faţa mea lui Dumnezeu
împreună cu cei ce-mi urmează".
19. Celor ce au scriptura şi celor neînvăţaţi87 [spune-le]: "Voiţi să primiţi
Islamul?". Dacă primesc Islamul, atunci sînt bine ocîrmuiţi, dacă însă
nu voiesc, e datoria ta să-i îndemni, căci Dumnezeu priveşte la robii
săi.
20. Cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu şi omoară profeţii pe nedrept
şi omoară pe cei ce poruncesc dreptatea, acelora vesteşte-le pedeapsă
dureroasă.
21. Faptele lor sînt pierdute în lumea aceasta şi cea de apoi şi nu va fi cine
să le ajute.
22. Oare n-ai privit la aceia care au primit o parte din scriptură? Ei fură în-
dreptaţi spre scriptura lui Dumnezeu, ca să judece certele între ei,
atunci se întoarseră o parte din ei şi se depărtară88.
23. Aceasta [s-a întîmplat] pentru că ei zic: "Nu ne atinge focul, decît
numai un număr de zile". Şi i-a înşelat în credinţa lor aceea ce au
născocit ei.
24. însă cum va fi, dacă-i vom aduna în ziua în care nu este îndoială şi va
primi fiecare suflet ce şi-a agonisit? Lor nu li se va face nedreptate.
25. Spune: "O, Dumnezeule, stăpîne al stăpîniei, Tu dai stăpînia cui voieşti

86 Este vorba despre lupta de ]a Bedr: vezi introducerea, cap. 11

87 I.e. arabilor pâgîni, care n-au primit revelaţiunea.
88 Se referă la o ceartă religioasă pe care o avusese Mohammed cu jidovii.
 şi iei stăpînia de la cine voieşti; îl ridici pe cine voieşti şi îl umileşti pe
cine voieşti; în mîna Ta este binele, eşti doar atotputernic.
26. Tu faci să intre noaptea după zi şi faci să intre ziua după noapte. Tu
scoţi la iveală viaţa din moarte şi scoţi la iveală moartea din viaţă şi-l
nutreşti pe cine voieşti fără măsură".
27. Credincioşii să nu ia necredincioşii ca apărători, dacă sînt de aflat cre-
dincioşi. Iar cel ce face aceasta n-are să aştepte de la Dumnezeu ni-
mic; doar dacă vă temeţi de dînşii. Însă Dumnezeu însuşi vă apără şi la
Dumnezeu este întoarcerea. Spune: "Dacă ascundeţi ceea ce e în
piepturile voastre, sau o scoateţi la iveală, Dumnezeu o ştie şi El ştie
ceea ce se află în ceruri şi pe pămînt, căci Dumnezeu e atotputernic".
28. În ziua aceea va afla de faţă fiecare suflet binele ce l-a făcut şi răul ce
l-a făcut şi va dori ca între el şi acesta să fie un hotar depărtat. Însă
Dumnezeu însuşi vă apără şi e plin de îndurare faţă de servii săi.
29. Spune: "Dacă-l iubiţi pe Dumnezeu, atunci urmaţi-mă, şi Dumnezeu vă
va iubi şi vă va ierta păcatele voastre, căci Dumnezeu e iertător,
îndurător". Spune: "Ascultaţi de Dumnezeu şi de cel trimis şi dacă vă
întoarceţi, Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei necredincioşi".
30. Dumnezeu l-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui
Imrân înaintea celorlalte făpturi, unul sămînţa celuilalt, căci Dumnezeu
aude, ştie.
31. A zis soţia lui Imrân: "Doamne, îţi juruesc rodul pîntecelui meu, primeş-
te-l de la mine, Tu doar auzi, ştii". Şi după ce născu, zise ea: "Doamne,
eu am născut o copilă". Dumnezeu doar ştia ce a născut ea, şi un băiat
nu e întocmai ca o copilă! — "eu am numit-o Maria şi o pun pe ea şi
sămînţa ei sub scutul Tău faţă de Satan cel bătut cu pietre89".
32. Domnul ei o primi cu primire bună şi o lăsă să crească cu creştere bună
şi Zaharia se îngrijea de ea. De cîte ori venea Zaharia în cămara ei, afla
el la ea mîncare. El zise: "O, Maria, de unde ai aceasta?" Ea zise:
"Aceasta este de la Dumnezeu, căci Dumnezeu îl îngrijeşte pe cine vo-
ieşte, fără să facă socoteală".
33. După aceea, se rugă Zaharia la Domnul său, zicînd: "Doamne, dă-mi de
la Tine urmaşi buni, căci Tu asculţi rugăciunile". Atunci îl chemară înge-
rii, pe cînd petrecea el în cămară, rugîndu-se:
34. "Dumnezeu ţi-l vesteşte pe Ioan, care va întări cuvîntul lui Dumnezeu.
El va fi [un bărbat] cinstit şi înfrînat şi un profet nepătat".
35. El zise: "Doamne, cum voi avea un copil, dacă sînt înaintat în vîrstă şi
muierea mea e stearpă?" El zise: "Dumnezeu face ce voieşte".
36. El zise: "Doamne, dă-mi un semn!" El zise: "Semnul tău va fi că trei zile
nu vei vorbi cu oamenii altfel decît numai prin semne. Adă-ţi aminte
adesea de Domnul tău şi laudă-l seara şi dimineaţa".
37. Îngerii ziseră: "O, Maria, Dumnezeu te-a ales şi te-a curăţit şi te-a ales

89 Satan se numeşte bătut cu pietre, pentru că el voia să-l seducă pe Avraam,

ca să nu-i jertfească pe Ismael (moslemii cred ca Ismael, nu Isaac, avea să se
jertfească). Atunci Avraam l-a alungat pe Satan de la sine cu pietre. De aceea
mohammedanii, pe vremea peregrinajului, cînd ajung lîngă Mekka, aruncă cu
pietre ca să-l alunge pe Satan. Conf. introd. cap. V.
 între muierile lumii.
38. O, Maria, ascultă de Domnul tău, prosternă-te şi închinate Lui împreună
cu cei ce se închină".
39. Aceasta este o veste ascunsă, noi ţi-o descoperim. Tu n-ai fost lîngă ei,
cînd aruncară sorţile lor, cine din ei să se îngrijească de Maria şi n-ai
fost lîngă ei cînd se certară.
40. Îngerii mai ziseră: "O, Maria, Dumnezeu îţi vesteşte cuvîntul [ce vine]
de la El90, numele lui va fi Messia Isus, fiul Mariei. Măreţ [va fi el] în
lumea de acum şi cea de apoi şi va fi aproape [de Dumnezeu].
41. El va vorbi cu oamenii din leagăn şi în vîrstă de bărbat şi va fi cucer-
nic91".
42. Ea zise: "Doamne, cum să am copil, fără să mă fi atins bărbat?" El răs-
punse: "Dumnezeu face ce voieşte. Dacă a hotărît un lucru şi-i zice: Să
fii! — apoi este."
43. El îl va învăţa scriptura, înţelepciunea, Thora şi Evanghelia şi-l va
trimite la fiii lui Israel [să zică]: "Eu vin la voi cu semne de la Domnul
vostru. Voi să vă plăsmuiesc din lut un chip de pasăre şi voi să suflu
asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Dumnezeu92. Voi să-i
mîntuiesc pe cei orbi şi pe cei leproşi şi voi să-i înviez pe cei morţi cu
voia lui Dumnezeu şi să vă vestesc ce să mîncaţi şi să păstraţi în casele
voastre. Aceasta să vă fie vouă semn, dacă sînteţi credincioşi.
44. Eu întăresc cele pe care le aveţi acum de'nainte din Thora, însă vă iert
unele din cele oprite; eu vin la voi cu un semn de la Domnul vostru,
deci temeţi-vă de Dumnezeu şi urmaţi-mă. Dumnezeu este Domnul
meu şi Domnul vostru, deci serviţi-L. Acesta este drumul cel drept".
45. Cînd cunoscu Isus necredinţa lor, zise: "Cine-mi va fi de ajutor pentru
Dumnezeu?" Ziseră apostolii: "Noi voim să-ţi fim de ajutor pentru Dum-
nezeu. Mărturiseşte-ne că sîntem moslemi.
46. Doamne, noi credem ceea ce ne-ai descoperit şi urmăm trimisului, deci
scrie-ne între martori".
47. Ei vicleniră, însă şi Dumnezeu vicleni, căci Dumnezeu este cel mai vi-
clean.
48. Dumnezeu zise: "O, Isuse, voi să te las să mori şi să te ridic la mine şi
să te mîntuiesc de cei necredincioşi, iar pe cei ce ţi-au urmat voi să-i
pun peste cei necredincioşi pînă la ziua învierii, atunci vă veţi întoarce
la Mine, iar Eu voi judeca certele între voi.
49. Pe cei necredincioşi îi voi pedepsi cu pedeapsă grea în lumea de acum
şi în cea de apoi şi nu va fi nimenea ca să le ajute.
50. Iar cei ce cred şi fac bine, lor le va plăti El răsplata lor. Şi Dumnezeu
nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi.
51. Acestea le citim asupra ta ca semne şi amintiri înţelepte".

90 Cuvîntul încarnat. Logos.

91 Aceasta se istoriseşte şi într-o evanghelie apocrifă şi anume în "Evangelium
infantiae".
92 Conf. introducerea, cap. V, unde se spune că această pasăre ar fi fost liliacul.
 52. Isus e asemenea înaintea lui Dumnezeu cu Adam93, pe care l-a făcut
din pămînt şi i-a zis: "Să fii!" şi el s-a făcut.
53. Adevărul vine de la Dumnezeul tău, deci să nu te îndoieşti.
54. Iar dacă se ceartă cineva cu tine despre aceasta, după ce a venit
asupra ta priceperea, atunci spune: "Veniţi să-i chemăm pe fiii noştri şi
pe fiii voştri şi pe muierile noastre şi pe muierile voastre şi pe noi
înşine şi pe voi înşivă, ca să ne rugăm şi să aducem blestemul lui
Dumnezeu asupra celor necredincioşi."
55. Aceasta este o istorie adevărată. Nu este Dumnezeu afară de
Dumnezeu şi Dumnezeu este puternic, înţelept.
56. Iar dacă întoarceţi spatele, atunci îi cunoaşte Dumnezeu pe cei
nelegiuiţi.
57. Spune: "O, voi, poporul scripturii, veniţi să facem o învoire între noi şi
voi, ca să nu servim altuia decît numai lui Dumnezeu şi să nu punem
nimic în rînd cu El şi să nu primim pe nimenea din noi ca Domn, afară
de Dumnezeu!" Iar de întorc spatele, atunci spuneţi: "Mărturisiţi că noi
sîntem moslemi!"
58. O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce vă certaţi asupra lui Avraam? Doară
n-a fost trimisă Thora şi Evanghelia decît după timpul său. Nu o ştiţi
aceasta?
59. Certaţi-vă doar despre lucruri pe care le ştiţi! De ce vă certaţi pentru
lucruri pe care nu le ştiţi? Dumnezeu le ştie, iar voi nu le ştiţi.
60. Avraam n-a fost nici iudeu, nici creştin, ci el a fost drept credincios, un
moslem, şi n-a fost idolatru.
61. Acei oameni sînt mai aproape de Avraam, care îi urmează şi aceştia
sînt profetul [Mohammed] şi cei ce cred. Dumnezeu este scutul cre-
dincioşilor.
62. O parte din cei ce au scriptura voieşte să vă amăgească, însă ei nu
amăgesc pe nimenea altul decît numai pe ei înşişi, şi nu o ştiu.
63. O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce nu credeţi în semnele lui
Dumnezeu? Doar totuşi trebuie să le mărturisiţi.
64. O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce îmbrăcaţi adevărul cu
deşertăciunea şi ascundeţi adevărul deşi îl ştiţi?
65. O parte din cei ce au scriptura zic: "Credeţi ceea ce li s-a descoperit
credincioşilor dimineaţa şi lepădaţi aceasta seara, ca ei să se întoarcă.
66. Nu credeţi nimănui decît numai celui ce urmează legii voastre!" Spune:
"Ocîrmuirea este o ocîrmuire a lui Dumnezeu, dacă şi s-a dat altuia
ceea ce s-a dat vouă". Sau: "Harul e în mîna lui Dumnezeu; El îl dă cui
voieşte; Dumnezeu doar e cuprinzător, înţelept".
67. El împărtăşeşte îndurarea Sa cui voieşte. El este binefăcător, mare.
68. Sînt unii din cei ce au scriptura cărora le poţi încredinţa un talant; ei ţi
—1 vor da înapoi; alţii însă, dacă le încredinţezi un dinar, nu ţi-l dau
înapoi, dacă nu-i urmăreşti mereu.
69. Aceasta, pentru că ei zic: "N-avem datorinţă faţă de cei ce nu ştiu

93 Pentru că amîndoi n-au tată omenesc.

 nimic". Aşa vorbesc ei minciuni despre Dumnezeu, deşi ştiu.
70. Însă cine ţine la datorinţă sa şi se teme de Dumnezeu — doar
Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se tem de El.
71. Însă cei ce se negoaţă cu legămîntul lui Dumezeu şi [dau] jurămintele
lor pentru preţ mic, aceia n-au parte la viaţa de apoi şi Dumnezeu nu
va vorbi cu ei şi nu-i va privi în ziua învierii şi nu-i va curăţi; pentru ei
este pedeapsa dureroasă.
72. Mulţi dintre ei întortocheau scriptura cu limbile lor, ca să credeţi că
acelea sînt din scriptură. Însă ele nu sînt din scriptură. Ei zic: "Aceasta
e de la Dumnezeu!", însă aceasta nu e de la Dumnezeu, ci ei spun
minciuni despre Dumnezeu, măcar că o ştiu.
73. Nu se cade omului ca Dumnezeu să-i dea scriptura, înţelepciunea şi
profeţia, iar el apoi să zică oamenilor: "Serviţi-mi mie lîngă Dum-
nezeu94!" ci el să zică: "Să fiţi învăţaţi în scriptura pe care o cunoaşteţi
şi vă îndeletniciţi cu ea".
74. Doar nu vă porunceşte [Dumnezeu] să-i primiţi ca stăpîni pe îngeri şi
profeţi. Oare să vă poruncească necredinţa, după ce sînteţi moslemi?
75. Cînd a încheiat Dumnezeu un legămînt cu profeţii [zise El]: "Aceasta e
scriptura şi înţelepciunea mea, pe care v-am dat-o. După aceea va veni
la voi un trimis, care va întări ceea ce aveţi acum, iar voi veţi crede în
el şi-l veţi sprijini". Deci, mai zise: "Sînteţi hotărîţi!" El zise: "Fiţi martori
şi Eu voi fi martor cu voi".
76. Cel ce se întoarce de la aceasta este un nelegiuit.
77. Cer ei altceva decît legea lui Dumnezeu? Doar Lui i se supune ce e în
ceruri şi pe pămînt, de bună voie sau în silă, şi la El se întorc [toate].
78. Spune: "Credem în Dumnezeu şi în ceea ce ni s-a trimis nouă şi s-a tri-
mis lui Avraam, Ismael, Isaac, Iacov şi seminţiilor şi ce s-a dat lui
Moise, lui Isus şi profeţilor din partea Domnului lor. Nu facem deosebire
cu vreunul din ei: sîntem doar moslemi".
79. Cel ce caută [altă] lege decît Islamul nu este primit de către El, căci el
va fi în lumea de apoi între cei pierduţi.
80. Cum să ocîrmuiască Dumnezeu un popor necredincios, care crezuse
odinioară şi mărturisise că trimisul este adevărat şi la care veniră
semne lămurite? Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor al nelegiuiţilor.
81. Partea lor este blestemul lui Dumnezeu, al îngerilor şi al tuturor oame-
nilor peste ei.
82. În veci vor rămîne în el; nu li se va uşura pedeapsa şi nu vor fi luaţi în
privire,
83. afară de aceia care se căiesc şi fac bine, căci Dumnezeu este iertător,
îndurător.
84. Cei ce sînt necredincioşi, după ce crezuseră, iar apoi sporesc în necre-
dinţă, căinţa acestora nu se primeşte şi ei rămîn în rătăcire.
85. Cei ce sînt necredincioşi şi mor în credinţă, de la nici unul din ei nu se

94 O aluzie la dumnezeirea lui Isus, care, după părerea lui Mohammed, se

afirmă de către creştini, în urma falsificării scripturii.
 primeşte nici chiar pămîntul plin de aur, ca răscumpărare; pentru
aceştia este pedeapsă dureroasă şi ei n-au ajutor.
86. Nu veţi ajunge la dreptate, pînă ce nu veţi da milostenie din ceea ce vă
e mai drag, căci toate milosteniile ce le daţi le cunoaşte Dumnezeu.
87. Toate mîncările erau iertate fiilor lui Israel, afară de aceea ce şi-a oprit
Israel însuşi95, înainte de ce fu trimisă Thora. Spune: "Aduceţi Thora şi
citiţi-o dacă sînteţi iubitori de adevăr".
88. Însă cei ce născocesc după aceasta minciuni despre Dumnezeu,
aceştia sînt nelegiuiţii.
89. Spune: "Dumnezeu este iubitor de adevăr, deci, urmaţi legea lui
Avraam cel dreptcredincios, care n-a fost idolatru" .
90. Cea dintîi casă [de închinare] fu aşezată pentru oameni în Bekka96,
spre binecuvîntarea lumii.
91. În ea sînt semne vădite. Ea este locul lui Abraam şi cine intră în ea este
scutit. De la Dumnezeu [s-a stătorit] un peregrinaj la acea casă, pentru
oamenii care sînt în stare să facă drumul.
92. Cel ce e necredincios [să ştie că] Dumnezeu este bogat şi fără de
lumea aceasta.
93. Spune: "O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce nu credeţi în semnele lui
Dumnezeu? Doar Dumnezeu e martor pentru faptele voastre".
94. Spune: "O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce abateţi de la drumul lui
Dumnezeu pe cei ce cred? Voi îl faceţi strîmb, deşi singuri îl mărturisiţi.
Lui Dumnezeu, însă, nu-i sînt necunoscute faptele voastre".
95. O, voi, cei ce credeţi, dacă urmaţi unei părţi din aceia cărora li s-a dat
scriptura, voiesc ei să vă împingă de la credinţa voastră la necredinţă.
96. Cum puteţi fi necredincioşi, dacă vi s-au citit semnele lui Dumnezeu,
iar urmaşul său se află printre voi? Însă cine ţine la Dumnezeu, acela e
dus pe drumul cel drept.
97. O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu cu frică adevărată şi să
nu muriţi decît fiind moslemi.
98. Ţineţi tare de frînghia97 lui Dumnezeu cu toţii şi nu vă împrăştiaţi, ci a-
duceţi-vă aminte de binefacerile lui Dumnezeu faţă de voi. Aţi fost duş-
mani, iar El a împreunat inimile voastre şi prin harul Său v-aţi făcut
fraţi.
99. Aţi fost la marginea prăpastiei focului şi El v-a mîntuit de acolo. Aşa vă
face vădite Dumnezeu semnele Sale, ca să fiţi bine ocîrmuiţi.
100. Şi ca să fie din voi un popor care cheamă la cele bune şi porunceşte ce
este cuviincios şi opreşte ce este nedrept. Aceştia vor fi fericiţi.
101. Şi nu fiţi ca şi aceia care se despărţesc şi se ceartă, deşi au venit la ei
semne răsvădite. Pentru ei este pedeapsă mare.

95 Explicatorii zic că Israel (lacob) în urma unei boli a depus făgăduinţa că nu

va mai mînca nici carne, nici lapte de cămilă.
96 Mekka.
97 I.e. conducerea
 102. În ziua aceea vor fi unii cu faţa albă, iar alţii cu faţa neagră98, iar către
cei cu faţa neagră [va zice Dumnezeu]: "V-aţi făcut necredincioşi, deşi
eraţi credincioşi? Deci, gustaţi pedeapsa pentru că sînteţi
necredincioşi".
103. Iar cei cu faţa albă vor petrece în veci în harul lui Dumnezeu.
104. Acestea sînt semnele lui Dumnezeu, pe care ţi le vestim întru adevăr:
Dumnezeu nu voieşte strîmbătăţirea făpturilor.
105. Ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi la Dumnezeu se
întorc toate.
106. Sînteţi cel mai bun popor care s-a născut între oameni. Voi porunciţi ce
e cuviincios şi opriţi ce e nedrept şi credeţi în Dumnezeu. Şi de ar fi
crezut cei ce au scriptură, ar fi fost mai bine pentru ei. Şi între ei sînt
credincioşi, cei mai mulţi însă sînt nelegiuiţi.
107. Nu vă vor strica decît numai puţin şi cînd se vor lupta împotriva
voastră, vă vor întoarce spatele şi atunci nu vor avea ajutor.
108. Bătuţi vor fi cu ruşine, orişiunde vor fi aflaţi, doar dacă vor fi sub stăpî-
nirea lui Dumnezeu sau sub stăpînirea oamenilor99. Ei ajung întru mînia
lui Dumnezeu şi sărăcie cade asupra lor şi anume pentru că n-au
crezut în semnele lui Dumnezeu şi au omorît profeţii pe nedrept,
răzvrătindu-se şi fiind nelegiuiţi.
109. Nu sînt toţi una cei ce au scriptura; sînt unii drepţi între ei care citesc
semnele lui Dumnezeu în timp de noapte şi se închină.
110. Ei cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi, ei poruncesc ce este cuviincios
şi opresc ce este nedrept şi se întrec în bunătăţi. Aceştia sînt cucernici.
111. Binele ce l-au făcut, nu veţi fi lipsit de el, căci Dumnezeu îi cunoaşte pe
cei cuvioşi.
112. Celor necredincioşi nu le va ajuta nici averea, nici copiii lor nimic la
Dumnezeu. Aceştia sînt tovarăşii focului şi în el vor rămîne în veci.
113. Ceea ce istovesc ei în viaţa lumii seamănă cu un vînt rece, care trece
peste ogoarele oamenilor, ce sînt ei înşişi nelegiuiţi, şi le pierde. Nu
însă Dumnezeu e nedrept faţă de ei, ci ei înşişi sînt nedrepţi faţă de
sine.
114. O, voi, cei ce credeţi, nu încheiaţi preietenie cu cei ce nu-s de-ai voştri,
ei nu încetează să vă amăgească, ei doresc pieirea voastră: a ieşit ura
din gurile lor, iar în pieptul lor e un lucru mai greu de ascuns. Noi v-am
dat semne vădite, dacă sînteţi pricepuţi.
115. Iată, voi îi iubiţi, ei însă nu vă iubesc. Voi credeţi în întreaga scriptură,
ei însă, dacă vă întîlnesc, vă zic: "Noi credem", iar într-ascuns îşi muşcă
vîrfurile degetelor, de ciudă asupra voastră. Spune: "Muriţi de ciudă!"
Dumnezeu doar cunoaşte lăuntrul piepturilor.
116. De vă merge bine, le pare lor rău, iar de vi se întîmplă o nenorocire, se
bucură ei de aceasta. Însă dacă veţi fi statornici şi vă veţi teme de
Dumnezeu, nu vă va strica viclenia lor la nimic; Dumnezeu doar ştie ce
fac ei.

98 Cei drepţi vor fi cu faţa albă, iar cei nelegiuiţi cu faţa neagră.
99 I.e. doar dacă vor primi Islamul sau se vor supune duşmanului.
 117. Cînd ai mers dimineaţa de la neamul tău — [îţi aduci aminte? — să
faci] pentru cei credincioşi o tabără de război — Dumnezeu aude, ştie,
118. atunci se înspăimîntează două oştiri de-ale voastre şi-şi pierdură
vitejia, însă Dumnezeu le ajutoră pe amîndouă; în Dumnezeu să se
încreadă, deci, credincioşii100.
119. Dumnezeu v-a ajutat şi la Bedr, măcar că eraţi puţini, deci temeţi-vă de
Dumnezeu şi fiţi mulţumitori.
120. Cînd ai zis credincioşilor: "Nu vă este destul dacă vă întăreşte Domnul
vostru cu trei mii de îngeri trimişi?"
121. Într-adevăr, dacă sînteţi statornici şi vă temeţi de Dumnezeu, îndată ce
vor veni [duşmanii] asupra voastră cu sălbăticie, vă va întări Domnul
vostru cu cinci mii de îngeri înzestraţi cu semne101.
122. Dumnezeu vă trimite această veste, ca să se ridice inimile voastre prin
ea, căci nu este ajutor decît la Dumnezeu cel puternic, înţelept. Ori de-i
nimiceşte cu totul pe cei necredincioşi, sau îi frînge, încît se trec cu
încetul,
123. sau se întoarce iarăşi spre ei, sau îi pedepseşte, de aceasta nu-ţi pese
nimic, ei sînt doară nelegiuiţi.
124. Ale lui Dumnezeu sînt toate din ceruri şi de pe pămînt; El iartă cui
voieşte şi pedepseşte pe cine voieşte, căci Dumnezeu este iertător, în-
durător.
125. O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi lacomi la camătă, luînd tot cîte de două ori
înapoi [cele împrumutate], ci temeţi-vă de Dumnezeu, ca să vă meargă
bine.
126. Temeţi-vă de foc, care este pregătit pentru cei necredincioşi, şi
ascultaţi de Dumnezeu şi de cel trimis, ca să aveţi har.
127. Grăbiţi spre iertare de la Domnul vostru şi spre raiul cel întins ca şi pă-
mîntul, cel pregătit pentru cei cucernici,
128. care dau milostenii la vremuri bune şi rele şi-şi stăpînesc mînia şi iartă
oamenilor, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei buni.
129. Însă şi aceia care au păcătuit şi au fost nelegiuiţi, dacă îşi aduc aminte
de Dumnezeu şi cer iertare pentru păcatele lor, — însă cine poate ierta
păcatele, decît numai Dumnezeu? — şi nu rămîn în faptele lor, ci le
cunosc,
130. şi aceştia vor agonisi iertare de la Domnul lor şi vor petrece în veci în
grădina cea pătrunsă cu rîuri pe dedesupt. Frumoasă răsplată au cei ce
se poartă bine.
131. [Dumnezeu] a trimis acum înaintea voastră legi, umblaţi pe pămînt şi
vedeţi ce sfîrşit au luat cei ce ţineau de minciună [adevărul].
132. Acesta102 este hotărîre pentru oameni şi drum drept şi îndemnare
pentru cei cu frica lui Dumnezeu.
133. Nu fiţi deci slabi şi întristaţi; voi veţi fi înălţaţi, dacă veţi fi credincioşi.

100 Se referă la lupta de la Ohod.

101 După explicatori: cu diferite feluri de armături.
102 Coranul.
 134. De aţi fost răniţi [în război], au fost asemenea răniţi şi [alţi] oameni.
Noi schimbăm astfel zilele între oameni, ca să cunoască Dumnezeu pe
cei ce cred şi să aleagă dintre voi martiri, pentru că Dumnezeu nu-i
iubeşte pe cei nelegiuiţi103,
135. şi pentru ce Dumnezeu să-i ispitească pe cei credincioşi şi să-i
nimicească pe cei necredincioşi.
136. Credeţi că veţi intra în rai înainte de ce-i va cunoaşte Dumnezeu pe cei
care s-au luptat dintre voi şi au fost statornici?
137. Voi doriţi moartea, înainte de ce o întîmpinaţi, însă aţi mai văzut-o şi o
veţi mai privi.
138. Şi Mohammed nu e nimic alta decît un trimis. Înaintea lui au murit [alţi]
trimişi. Însă dacă ar muri el sau ar fi ucis, v-aţi întoarce iarăşi pe
urmele voastre104. Cel ce se întoarce pe urmele sale nu-i strică lui
Dumnezeu nimic. Dumnezeu le va răsplăti celor mulţumitori.
139. Nimenea nu poate muri fără de voia lui Dumnezeu, [cum e scris] în car-
tea termenelor105 cine cere răsplată în lumea aceasta, îi vom da-o, iar
cine cere răsplată în lumea de apoi, şi aceluia îi vom da-o şi le vom
răsplăti celor mulţumitori.
140. Cîţi profeţi s-au luptat cu unii care erau de zeci de mii de ori mai puter-
nici decît ei, şi nu slăbiră în urma întîmplărilor de pe drumul lui Dumne-
zeu şi nu se poticniră şi nu se umiliră. Dumnezeu îi iubeşte pe cei
statornici.
141. Şi n-a fost cuvîntul lor altul decît că vorbeau: "Doamne, iartă-ne
păcatele noastre şi ce am greşit întru trebile noastre; întăreşte-ne
picioarele noastre şi ajută-ne faţă de poporul necredincios". Dumnezeu
le-a dat lor răsplată în lumea de apoi, Dumnezeu îi iubeşte pe cei buni.
142. O, voi, cei ce credeţi, de veţi asculta de cei necredincioşi, ei vă vor
duce pe urmele voastre, şi voi vă întoarceţi ca pierduţi.
143. În Dumnezeu este stăpînul vostru. El este cel mai bun ajutător.
144. Noi vom arunca în inimile necredincioşilor spaimă, pentru că adaugă
lîngă Dumnezeu încă şi altele, fără ca El să fi trimis împuternicire la
aceasta. Locuinţa lor este focul: o ospeţie rea pentru cei nelegiuiţi.
145. Dumnezeu şi-a împlinit făgăduinţa Sa faţă de voi, cînd i-aţi nimicit [pe
duşmani] cu voia Sa, pînă ce v-aţi poticnit şi v-aţi certat asupra porun-
cilor şi v-aţi răzvrătit, deşi [Dumnezeu] v-a arătat ce aţi dorit voi.
146. Unii din voi căutau lumea de acum, alţii căutau cea de apoi, atunci a
lăsat El să vă fugărească, spre a vă ispiti, însă acum v-a iertat, căci
Dumnezeu este binefăcătorul credincioşilor.
147. Cînd v-aţi suit în sus şi nu v-aţi întors după nimenea, iar trimisul striga
în urma voastră, atunci [Dumnezeu] a aruncat asupra voastră durere
peste durere, ca să nu vă întristaţi de ceea ce aţi pierdut şi de ceea ce

103 Versetul acesta este, fără îndoială, o aluziune la înfrîngerea de la Ohod. Cei
căzuţi în luptă şi cei răniţi se consideră ca martiri.
104 Adaugă: spre necredinţă.
105 Pentru fiecare este scris într-o carte, cît va trăi, şi-i este fixat un termen
pentru moarte, care nu se poate amîna.
 vi s-a întîmplat. Dumnezeu doar ştie ce faceţi106.
148. Atunci vă trimise asupra voastră după nevoie spre întărire un somn,
care veni peste o parte din voi. Altă parte se întrista şi cugeta
neadevăruri şi nebunii despre Dumnezeu, zicînd: "Avem ceva de la
lucrul acesta?" Spune: "Toată treaba este a lui Dumnezeu". Ei au as-
cuns în sufletele lor ceea ce nu ţi-au descoperit zicînd: "De am fi avut
ceva de la lucrul acesta, n-am fi fost omorîţi aici". Spune: "De aţi fi
rămas în casele voastre, ar fi trebuit să iasă la cîmp aceia cărora le-a
fost scrisă moartea: la locurile lor de odihnă". Dumnezeu a voit să
ispitească ce este în piepturile voastre şi să cerce ce este în inimile
voastre, Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.
149. Aceia din voi care s-au pus pe fugă, în ziua luptei între cele două oştiri,
pe aceia Satan i-a amăgit, pentru că umblau după cîştig; însă Dum-
nezeu le-a iertat, pentru că Dumnezeu este iertător, îndurător.
150. O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi ca şi cei necredincioşi, care spun despre
fraţii lor cei ce au călătorit în ţară sau au purces în război: "De ar fi
rămas la noi, n-ar fi murit şi n-ar fi fost omorîţi". Dumnezeu hotărăşte
aceasta, spre întristarea inimii lor, căci Dumnezeu dă viaţă şi moarte şi
Dumnezeu vede toate cîte le faceţi.
151. De veţi fi omorîţi pentru drumul lui Dumnezeu sau veţi muri, este ierta-
rea lui Dumnezeu şi îndurarea Sa mai bună decît [toate averile] cîte
le-aţi adunat.
152. Căci dacă veţi muri sau veţi fi omorîţi, vă veţi aduna la Dumnezeu.
153. Şi pentru îndurarea lui Dumnezeu107 ai fost prea blînd faţă de ei, căci
de ai fi fost mai aspru şi mai vîrtos la inimă, s-ar fi împrăştiat ei din
jurul tău. Deci, iartă-le şi roagă-te de iertare pentru ei şi sfătuieşte-te
cu ei în afacere; şi după ce vei fi venit la hotărîre, încrede-te în Dumne-
zeu, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se încred în El.
154. De vă ajută Dumnezeu, nimenea nu vă poate birui, însă dacă vă pără-
seşte El, cine vă va ajuta afară de El? Deci, să se încreadă în El cei cre-
dincioşi.
155. Şi nu este felul profetului ca să înşele108. Iar cine înşală, va veni, la ziua
învierii, cu ceea ce a înşelat. Atunci va primi fiecare suflet răsplata ce
şi-a agonisit-o şi lor nu li se va face nedreptate.
156. Oare să fie prigonit acela care a trăit după placul lui Dumnezeu, ca şi
cei care l-a oţărît pe Dumnezeu, şi să fie iadul locuinţa sa? Acesta este
un drum nenorocit.
157. Sînt [felurite] trepte [ale răsplăţii] la Dumnezeu, căci Dumnezeu vede
ce fac ei.
158. Dumnezeu s-a arătat binevoitor faţă de cei credincioşi, ridicîndu-le pe
cel trimis din mijiocul lor, ca să le citească semnele Sale şi să-i
curăţească şi să-i înveţe scriptura şi înţelepciunea, pentru că erau
înainte în rătăcire vădită.

106 Cele trei versete din urmă tratează despre dezordinea iscată în oştirea lui
Mohammed la Ohod, din care cauză pierdu el lupta. Conf. Introducerea, cap. III.
107 Adaugă: pe care ai anunţat-o necredincioşilor.
108 Mohammed fu învinovăţit că ar fi dosit o parte din pradă în lupta de la Bedr.
 159. Cînd a venit asupra voastră nenorocirea109 — măcar că a venit asupra
voastră un [bine] îndoit110 — aţi zis voi: "De unde este aceasta?" Spu-
ne: "Aceasta este de la voi înşivă, căci Dumnezeu este atotputernic".
160. Ceea ce a venit asupra voastră, în ziua luptei între cele două oştiri,
aceea a fost cu voia lui Dumnezeu, ca să-i cunoască pe cei credincioşi
şi să-i cunoască pe cei făţarnici. Lor li se spune: "Mergeţi de luptaţi pe
drumul lui Dumnezeu!" sau: "Respingeţi [duşmanul]!". Ei ziseră: "De
am pricepe să ne luptăm, v-am urma vouă". Ei erau atuncea mai
aproape de necredinţă decît de credinţă.
161. Ei vorbeau cu gurile lor ceea ce nu era în inimile lor, însă Dumnezeu
ştie ceea ce ascund ei.
162. Aceia care rămăseseră acasă ziseră către fraţii lor: "De n-ar fi ascultat,
n-ar fi omorîţi!" Spune: "Respingeţi moartea de la sufletul vostru, dacă
iubiţi adevărul!"
163. Să nu crezi că-s morţi cei ce fură omorîţi pe drumul lui Dumnezeu, ci că
sînt vii la Domnul lor, unde sînt bine grijiţi.
164. Ei se bucură cu ceea ce le-a dat Domnul lor ca binefacere şi se
veselesc asupra celora care încă n-au ajuns la ei, însă le vor urma.
Asupra lor nu vine nici frică, nici întristare.
165. Ei se veselesc asupra harului lui Dumnezeu şi a binefacerii Sale şi că
Dumnezeu nu lasă să se piardă răsplata credincioşilor.
166. Cei ce au ascultat de Dumnezeu şi de trimisul Său şi deşi fură răniţi, au
făcut bine şi s-au temut de Dumnezeu, vor primi răsplată mare.
167. Către aceştia ziseră oamenii: "S-au adunat oameni111 împotriva
voastră, deci temeţi-vă!" Însă aceasta mări credinţa lor şi ei ziseră:
"Dumnezeu este ajungător pentru noi şi ocrotitorul nostru cel mai bun."
168. Ei se întoarseră deci cu harul lui Dumnezeu şi cu îndurarea Sa, fără să-i
fi atins un rău; ei căutară să-i placă lui Dumnezeu, căci Dumnezeu e un
binefăcător mare.
169. Acel Satan112 vrea să vă înfricoşeze înaintea prietenilor săi, voi însă nu
vă temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine, dacă sînteţi credincioşi.
170. Nu te întrista de cei ce se grăbesc spre necredinţă, ei doar nu-i pot
strica nimic lui Dumnezeu; căci Dumnezeu nu voieşte să le dea parte în
lumea de apoi, ci pentru ei este pedeapsă mare.
171. Într-adevăr cei ce iau în schimb necredinţa pentru credinţă nu-i pot
strica lui Dumnezeu nimic, însă pentru ei este pedeapsă dureroasă.
172. Cei necredincioşi să nu creadă că Noi avem îndelungă răbdare cu ei,
pentru binele sufletelor lor, ci Noi avem îndelungă răbdare, ca ei să
crească întru păcate, pentru ei este pedeapsă ruşinoasă.
173. Dumnezeu nu-i va lăsa [mai mult] pe cei credincioşi [în starea] în care
vă aflaţi voi, [ci numai] pînă-i va despărţi pe cei răi de cei buni.
174. Dumnezeu nici nu vă descoperă cele ascunse, ci la aceasta îşi alege
109 La Ohod.
110 Lupta de la Bedr, care preţuia îndoit cît pierderea de la Ohod.
111 I.e. mekkanii.
112 I.e. Abu Sofiân, conducătorul Koreiştilor.
 Dumnezeu ca trimis pe cine voieşte. Deci, credeţi în Dumnezeu şi în
trimişii Săi, căci de veţi crede şi vă veţi teme de Dumnezeu, veţi primi
răsplată mare.
175. Să nu creadă cei zgîrciţi că ceea ce le-a lăsat Dumnezeu din harul Său
este spre binele lor, ci tocmai spre răul lor.
176. Li se va pune ca zgardă în ziua învierii ceea ce au strîns prin zgîrcenie;
a lui Dumnezeu este moştenirea cerurilor şi a pămîntului şi Dumnezeu
ştie ce faceţi.
177. Dumnezeu a auzit cuvîntul celor ce zic: "Dumnezeu este sărman şi noi
sîntem avuţi"113. Vom scrie vorba lor şi că au omorît profeţii pe nedrept
şi le vom zice: "Gustaţi pedeapsa arderii!"
178. Aceasta pentru aceea ce au făcut înainte mîinile voastre şi pentru că
Dumnezeu nu e nedrept faţă de robii Săi.
179. Cei ce zic: "Dumnezeu a încheiat un legămînt cu noi, ca să nu credem
unui trimis pînă ce n-a venit cu o jertfă, ca să o mistuie focul",
180. spune-le: "Au venit trimişi de la Mine cu semne vădite şi cu ceea ce aţi
vorbit; însă de ce i-aţi omorît, dacă sînteţi iubitori de adevăr?"
181. Dacă te-au învinuit că minţeşti, apoi au învinuit de minciună şi trimişii
de'naintea ta, care au venit cu semne vădite, cu scripturi şi cu cartea
cea luminată.
182. Tot sufletul va gusta moartea, iar voi veţi primi răsplata voastră în ziua
învierii, iar cel ce va fi departe de foc şi va fi adus în rai va fi mîntuit,
căci ce este viaţa lumii decît o folosire deşartă?
183. Veţi fi ispitiţi cu privire la averile voastre şi la voi înşivă şi veţi trebui să
ascultaţi sudalme mari de la cei ce au primit scriptura înaintea voastră
şi de la idolari; dar dacă sînteţi statornici şi vă temeţi de Dumnezeu,
atunci aşa e cu tărie hotărît.
184. Cînd a încheiat Dumnezeu un legămînt cu cei ce au scriptura:
"Descoperiţi-o oamenilor şi nu o ascundeţi!", atunci îl aruncară ei
[legămîntul] după spatele lor şi-l vîndură pentru un preţ mic, însă
acesta a fost negoţ rău.
185. Nu crede că cei ce se bucură de faptele lor şi le place să fie lăudaţi
pentru ceea ce n-au făcut, vor scăpa de pedeapsă, căci pentru ei este
pedeapsă dureroasă.
186. A lui Dumnezeu este stăpînia în ceruri şi pe pămînt şi Dumnezeu este
atotputernic.
187. În facerea cerurilor şi a pămîntului şi-n schimbarea nopţii şi a zilei sînt
[destule] semne pentru cei înţelepţi,
188. care îşi aduc aminte de Dumnezeu cînd stau şi cînd şed şi cînd zac. Ei
cugetă la facerea cerurilor şi a pămîntului: "Doamne, n-ai făcut aceasta
în deşert; mărie Ţie, mîntuieşte-ne de pedeapsa focului!"
189. Doamne, pe cine-l arunci în foc, pe acela îl şi acoperi cu ruşine, iar
pentru cei nelegiuiţi nu este ajutor.
113Mohammed să le fi scris jidovilor din seminţia Keinukah să împrumute lui
Dumnezeu bani pentru camătă bună. La aceasta răspunse Pinehas lbu Azusa:
"Dumnezeu trebuie să fie sărman, dacă împrumută bani de la noi".
 190. Doamne, noi am auzit un vestitor114, care cheamă la credinţă: "Credeţi
în Domnul vostru!", şi noi am crezut.
191. Doamne, iartă-ne păcatele noastre şi ascunde răutăţile noastre şi
lasă-ne să murim cu cei curaţi.
192. Doamne, dă-ne ce ne-ai făgăduit prin trimişii Tăi şi nu ne ruşina în ziua
învierii, căci tu nu calci făgăduinţa".
193. Acestora le răspunde Domnul lor: "Eu nu las să piară nici o faptă de ale
voastre, fie ea împlinită de bărbat sau de muiere.
194. Iar pe cei ce au pribegit şi fură alungaţi din casele lor şi au suferit
pentru drumul Meu şi s-au luptat şi au fost omorîţi, voi să-i curăţesc de
răutăţile lor şi să-i duc în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt".
195. Răsplata e de la Dumnezeu şi la Dumnezeu e cea mai frumoasă
răsplată.
196. Să nu te înşele umbletul necredincioşilor în ţară115; acesta e un cîştig
de nimica. Doar locuinţa lor este iadul — un pat rău!
197. Însă cei ce se tem de Domnul lor, pentru aceia sînt grădini pătrunse cu
rîuri pe desupt, acolo vor rămîne ei în veci: o ospeţie de la Dumnezeu
şi ceea ce este de la Dumnezeu e bine pentru cei curaţi.
198. Şi din cei cu scriptura sînt unii care cred în Dumnezeu şi în ceea ce vi
s-a trimis vouă, li s-a trimis lor, umilindu-se înaintea lui Dumnezeu, nu
vînd semnele lui Dumnezeu pentru un preţ mic.
199. Aceia vor primi răsplata lor de la Domnul lor, căci Dumnezeu e grabnic
la socoteală.
200. O, voi, cei ce credeţi, fiţi răbdători şi porunciţi răbdare, fiţi statornici şi
temeţi-vă de Dumnezeu, ca să fiţi fericiţi.

IV
SURA MUIERILOR116
Din Medina şi este cu o sută şaptezeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU,
CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, voi, oamenilor, temeţi-vă de Domnul vostru, care v-a făcut dintr-un
singur suflet117 şi anume făcînd din el pe soţia sa118 şi a răspîndit din ei
bărbaţi mulţi şi muieri. Deci temeţi-vă de Dumnezeu, la care vă rugaţi
pentru olaltă, şi [cinstiţi] pîntecele [care v-a născut], căci Dumnezeu vă
păzeşte.
2. Daţi-le orfanilor averea lor şi nu schimbaţi răul vostru cu
binele lor. Şi nu mîncaţi averea lor în folosul averii voastre, căci acesta este

114 Mohammed.
115 Umbletul negustorilor mekkani necredincioşi.
116 Această sură se numeşte astfel pentru că tratează despre drepturile şi
datorinţele muierilor.
117 Adam
118 Eva
 un păcat greu.
3. De vă temeţi că veţi fi nedrepţi către cei orfani, atunci luaţi ca soţii,
dacă vă pare bine, dintre muieri două, trei sau patru, şi dacă vă temeţi
că nu veţi fi cu dreptate, atunci [luaţi] numai una sau pe ceea ce
stăpîneşte dreapta voastră119; aşa vă va fi mai uşor să nu greşiţi.
Daţi-le muierilor zestrea cu bună voie. De vă iartă ele înşile ceva din
zestre, apoi întrebuinţaţi aceea pentru voi bucuroşi şi sănătoşi.
4. Nu le daţi celor bolînzi [în mînă] averea voastră, pe care v-a dat-o
Dumnezeu spre susţinerea lor, ci nutriţi-i şi îmbrăcaţi-i şi vorbiţi cu ei
cuvinte cuviincioase.
5. Cercaţi-i pe cei orfani pînă ce au ajuns timpul căsătoriei şi dacă aţi cu-
noscut că ei se pot înşişi ocîrmui, atunci încredinţaţi-le averea lor, însă
nu o mătrăşiţi fără măsură şi în grabă,
6. dacă [încă] nu vor fi în vîrstă. Cine este avut, să fie cumpătat, şi cine
este sărman, să întrebuinţeze [averea] după cuviinţă.
7. Dacă le încredinţaţi averile lor, atunci luaţi-vă martori la aceasta, căci
Dumnezeu cere socoteală ajungătoare.
8. Bărbaţilor li se cuvine o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi ru-
dele, asemenea li se cuvine şi femeilor o parte din ceea ce au lăsat în
urmă părinţii şi rudele; fie puţin sau mult, o parte anumită [li se
cuvine].
9. Dacă sînt de faţă la împărţire rude, orfani şi sărmani, atunci daţi-le
părţi şi lor şi vorbiţi cu ei cuvinte cuviincioase.
10. Cei ce sînt îngrijoraţi că vor lăsa în urma lor urmaşi slabi şi se tem din
pricina lor, aceia să se încreadă în Dumnezeu şi să vorbească cuvinte
bine chibzuite.
11. Cei ce mătrăşesc averile orfanilor pe nedrept, aceia mănîncă în
pîntecele lor foc şi se vor frige în flăcări.
12. În privinţa copiilor voştri a hotărît Dumnezeu: Bărbatul să aibă parte cît
două muieri. Dacă sînt însă [numai] femei [şi anume] mai mult decît
două, [primesc ele] două treimi din ceea ce a rămas, iar dacă este
numai una, capătă ea jumătate. Părinţii mortului primesc fiecare tot a
şasea parte din ceea ce a rămas, dacă are [răposatul] un copil, însă
dacă n-are copil şi moştenesc părinţii săi, atunci primeşte maică-sa a
treia parte, iar dacă are fraţi, atunci primeşte maică-sa a şasea parte,
plătindu-se legatele testate sau datoriile. Ori de vă sînt părinţii voştri
sau copiii voştri mai folositori, aceasta nu o ştiţi. [Cele zise sînt] o
poruncă de la Dumnezeu şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
13. Jumătate din ce lasă în urmă soţiile voastre e pentru voi, dacă n-au ele
copii; dacă însă au ele copii, atunci vă vine vouă a patra parte din ceea
ce au lăsat ele în urmă, plătindu-se legatele testate sau datoriile.
14. Asemenea şi muierilor li se cuvine a patra parte din ceea ce aţi lăsat în
urmă, dacă n-aveţi copii; însă dacă aveţi copii, li se cuvine muierilor a
opta parte din ceea ce aţi lăsat în urmă, plătindu-se legatele testate
sau datoriile.

119 I.e. roabele sau sclavele voastre

 15. Dacă un bărbat sau o muiere pune ca moştenitor o rudă depărtată şi
[testatorul] are un frate sau o soră, atunci primeşte fiecare din aceştia
din urmă tot a şasea parte. Dacă sînt însă mai mulţi [fraţi sau surori],
atunci primesc ei [cu toţii] partea a treia în părţi de-o potrivă,
plătindu-se legatele testate sau datoriile,
16. fără scurtare. Aceasta e o hotărîre nestrămutată de la Dumnezeu şi
Dumnezeu e ştiutor, înţelept.
17. Acestea sînt hotărîri ale lui Dumnezeu şi cel ce ascultă de Dumnezeu şi
trimisul Său, pe acela îl va duce [Dumnezeu] în grădini pătrunse cu
rîuri pe desupt şi acolo va rămîne în veci şi aceasta este o fericire
mare.
18. Însă cine se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său şi
calcă orînduielile Sale, pe acela îl duce [Dumnezeu] în foc, să rămîie
acolo în veci; pentru el este pedeapsă ruşinoasă.
19. Dacă preacurveşte una din muierile voastre, atunci să mărturisească
asupra lor patru inşi din voi; şi dacă au mărturisit, atunci ţineţi-le
închise în casele voastre, pînă ce moartea le va mîntui sau Dumnezeu
le va da drumul.
20. De se împreună doi din voi, pedepsiţi-i, însă dacă se căiesc şi se
îndreaptă, iertaţi-i, căci Dumnezeu este paşnic, îndurător.
21. Într-adevăr, la Dumnezeu este iertarea pentru cei ce au păcătuit întru
neştiinţă şi apoi se căiesc îndată; spre aceştia se întoarce iarăşi Dum-
nezeu, şi Dumnezeu e ştiutor, înţelept.
22. Însă nu este iertare pentru cei ce fac rău, pînă ce nu-l păleşte moartea
pe unul din ei, şi zic abia atunci: "Mă căiesc acum!", nici pentru cei ce
mor necredincioşi: pentru ei am pregătit Noi pedeapsă dureroasă.
23. O, voi, cei ce credeţi, nu vă este iertat să moşteniţi muieri împotriva
voiei lor120, nici nu le opriţi să se căsătorească cu alţii, ca să le luaţi o
parte din ceea ce le-aţi dat [ca zestre], doar dacă au preacurvit vădit:
ci purtaţi-vă cu ele după cuviinţă. Dacă le urîţi, se poate că urîţi ceva,
în ce a pregătit Dumnezeu mare fericire [pentru voi].
24. De voiţi să schimbaţi o soţie în locul alteia şi i-aţi dat uneia din ele un
talant, atunci să nu luaţi din aceasta nimic. Oare voiţi să luaţi înapoi cu
clevetire şi cu păcat vădit?
25. Şi cum să luaţi înapoi, dacă aţi fost lîngă olaltă şi au primit de la voi un
legămînt tare?
26. Nu vă căsătoriţi cu muierile cu care s-au căsătorit părinţii voştri — doar
dacă s-a întîmplat înainte121 — căci aceasta este un drum ruşinos,
urîcios şi rău.
27. Vă sînt oprite pentru căsătorie maicile voastre, fiicele voastre, surorile
voastre, mătuşile voastre după tată şi după maică, fiicele fratelui,
fiicele surorii, doicele care v-au alăptat surorile voastre după doice,
maicile muierilor voastre, fiicele voastre vitrege, care sînt scutul vostru

120 Înainte de Mohammed, era datina că, dacă murea un bărbat, apoi
moştenea ruda sa cea mai aproape şi haremul său, i.e. muierile sale. Aceasta o
opreşte, aici, Mohammed.
121 Înainte de ce s-a publicat Coranul.
 şi care sînt de la muieri la care aţi intrat; însă, dacă încă n-aţi intrat la
ele, nu este păcat asupra voastră; [oprite vă sînt] şi soţiile fiilor voştri,
care sînt din coapsele voastre, asemenea două surori deodată — doar
dacă s-a întîmplat înainte — Dumnezeu e iertător, milostiv.
28. Nici muieri căsătorite [să nu luaţi], doar acelea pe care le stăpîneşte
dreapta voastră. Aceasta e porunca dumnezeiască pentru voi. De acum
vă sînt iertate toate, afară de acestea, ca să vi le luaţi ca soţii, după
averile voastre, afară de curve, pentru folosul ce-l aveţi de la ele,
daţi-le lor zestre; aceasta este o hotărîre; nu păcătuiţi dacă încheiaţi un
legămînt slobod cu ele, afară de ceea ce s-a hotărît; Dumnezeu e
ştiutor, înţelept.
29. Care din voi nu este în stare să se căsătorească cu muieri slobode şi
credincioase, acela să-şi ia una din roabele voastre credincioase, pe
care le stăpîneşte dreapta voastră, căci Dumnezeu cunoaşte credinţa
voastră, aveţi doar o singură obîrşie; însă căsătoriţi-vă cu ele numai cu
voia Domnului lor şi daţi-le zestrea lor după cuviinţă; şi acestea să fie
ruşinoase, şi nu curve, şi să nu-şi ia ibovnici.
30. Dacă sînt căsătorite şi preacurvesc, atunci să vie asupra lor jumătate
din pedeapsa cuvenită muierilor slobode122. Aceasta este pentru acela
dintre voi care se teme de păcat: dacă însă sînteţi răbdători, e mai bine
pentru voi, căci Dumnezeu este iertător, milostiv.
31. Dumnezeu voieşte să vă dea de cunoscut şi să vă ocîrmuiască după
felul celor de naintea voastră şi să se întoarcă spre voi, căci Dumnezeu
e ştiutor, înţelept.
32. Dumnezeu voieşte să se întoarcă spre voi, iar cei ce umblă după
poftele lor, voiesc să vă abateţi foarte departe. Dumnezeu voieşte să
vă facă uşurinţă, căci omul este o făptură slabă.
33. O, voi, cei ce credeţi, nu isprăviţi între voi averile voastre pentru nimi-
curi, ci numai la negustorii cu învoire întreolaltă. Nu vă ucideţi înşivă,
căci Dumnezeu este îndurător cu voi.
34. însă cine face aceasta întru fărădelege şi păcat, pe acela îl vom lăsa să
ardă în foc, căci pentru Dumnezeu este acesta un lucru uşor.
35. De vă veţi feri de păcate grele, ce vă sînt oprite, vă vom curăţi de
răutăţile voastre şi vă vom lăsa să intraţi cu cinste [în rai].
36. Nu doriţi ceea ce i-a dat Dumnezeu unuia mai mult decît altuia dintre
voi; bărbaţii vor primi partea ce şi-au agonisit-o şi muierile vor primi
partea ce şi-au agonisit-o; deci rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru harul
Său, căci Dumnezeu este atotştiutor.
37. Tuturor le-am dat neamuri, [ca să poată moşteni] ceea ce au lăsat în
urmă părinţii sau rudele lor, sau aceia cu care aţi împreunat dreapta
voastră123, deci daţi-le partea lor. Dumnezeu este martor la toate
trebile.
38. Bărbaţii să fie înaintea muierilor, pentru că şi Dumnezeu i-a pus pe
aceia înaintea acestora şi ei le ţin din averile lor. Muierile cele cinstite

122 Aceasta pentru că la roabe nu se poate presupune o creştere aşa de bună

ca la muierile libere.
123 I.e. cu care aţi încheiat un legămînt.
 să fie ascultătoare şi să păzească tainele, ca să le păzească şi
Dumnezeu. Acele [muieri] însă, de care vă temeţi că vă vor oţărî prin
purtarea lor, proboziţi-le, legaţi-le în cămări şi le bateţi, iar dacă
ascultă de voi, atunci nu căutaţi pricină împotriva lor, căci Dumnezeu
este înalt, măreţ.
39. Dacă vă temeţi de ruptură între ei, atunci trimiteţi un arbitru din
neamul lui şi unul din neamul ei. Dacă voiesc ei împăcare, atunci va da
Dumnezeu noroc în mijlocul lor. Dumnezeu este înţelept, ştiutor.
40. Slujiţi lui Dumnezeu şi nu puneţi nimic pe o treaptă cu El şi purtaţi-vă
bine cu părinţii, rudele, orfanii, sărmanii şi cu vecinul, fie că e de
aproape sau străin, şi cu prietenii şi călătorii şi robii voştri, căci
Dumnezeu nu-l iubeşte pe cel semeţ, lăudăros.
41. Cei ce sînt zgîrciţi şi-i îndeamnă şi pe alţi oameni la zgîrcenie şi ascund
ceea ce le-a dat Dumnezeu întru bunătatea Sa... şi necredincioşilor
le-am pregătit Noi pedeapsă dureroasă.
42. Cei ce dau milostenie numai ca să fie văzuţi de oameni şi nu cred în
Dumnezeu şi în ziua de apoi şi cei ce au pe Satan ca tovarăş — un
tovarăş destul de rău.
43. Cîtă răsplată ar avea, dacă ar crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi
ar da milostenie din ceea ce le-a dat Dumnezeu, căci Dumnezeu este
atotştiutor cu privire la ei!
44. Dumnezeu nu face nedreptate nici cît e furnica de grea şi o binefacere
o plăteşte El îndoit şi dă şi din partea Sa mare plată.
45. Şi cum va fi, dacă vom aduce martori din toate popoarele şi te vom
aduce ca martor împotriva acestora? În ziua aceea, vor dori cei
necredincioşi şi cei ce se răzvrătesc împotriva trimisului ca să piară în
pămînt, însă nu vor putea ascunde nimic înaintea lui Dumnezeu.
46. O, voi cei ce credeţi, nu vă rugaţi cînd sînteţi beţi, pînă ce nu ştiţi ce
vorbiţi, nici cînd sînteţi pătaţi cu sămînţă — doar dacă sînteţi în
călătorie — pînă ce nu v-aţi spălat. Dacă sînteţi bolnavi sau în călătorie,
sau dacă a fost unul din voi la o parte, sau dacă aţi atins muierile şi nu
găsiţi apă, atunci luaţi ţărînă măruntă şi ştergeţi-vă cu ea faţa şi
mîinile, căci Dumnezeu iartă foarte multe.
47. Nu i-ai văzut pe cei ce au primit o parte din scriptură? Ei vînd rătăcire
şi voiesc ca şi voi să rătăciţi de la drumul [adevărat], însă Dumnezeu îi
cunoaşte pe duşmanii voştri, că doar Dumnezeu este îndeajuns scut şi
îndeajuns ajutor.
48. Unii din jidovi mută cuvintele din locul lor şi zic: "Am auzit şi ne răzvră-
tim. Auzi [cuvinte] fără să pricepi şi priveşte-ne". Vorbe înşelătoare sînt
pe limba lor şi ei blestemă credinţa.
49. De ar fi zis ei: "Noi auzim şi ascultăm, deci auzi şi Tu şi ne priveşte", în
adevăr aceea ar fi fost mai bine pentru ei şi mai drept, pentru aceea îi
blestemă Dumnezeu din pricina necredinţei lor şi nu vor crede decît
numai puţini din ei.
50. O, voi, cei ce aveţi scriptura, credeţi în ceea ce v-am trimis Noi spre
adeverirea celor ce le aveţi de înainte, înainte de ce vom distruge
feţele [voastre] şi le vom face asemenea dosurilor sau le voi blestema,
 cum i-am blestemat pe tovarăşii Sabatului124 — porunca lui Dumnezeu
fu împlinită.
51. Dumnezeu nu iartă celuia ce pune în rînd cu El o fiinţă afară de
aceasta, însă iartă cui voieşte; căci cel ce pune în rînd cu Dumnezeu o
fiinţă, a născocit un păcat mare.
52. Nu i-ai văzut pe cei ce se ţin pe sine înşişi de curaţi125? Însă Dumnezeu
curăţeşte pe cine voieşte şi nu face nimănui nedreptate, nici măcar cît
e pielicica unei seminţe.
53. Priveşte cum născocesc ei minciuni asupra lui Dumnezeu şi aceasta
este îndeajuns un păcat vădit.
54. Nu i-ai văzut pe cei ce au primit o parte din scriptură. Ei cred în Gjibt şi
în Taghut126 şi zic despre cei necredincioşi: "Ei sînt ocîrmuiţi pe drum
mai drept decît cei credincioşi."
55. Pe unii ca aceştia i-a blestemat Dumnezeu şi cei blestemaţi de Dumne-
zeu nu află ajutor.
56. Vor avea ei parte la împărăţia [cerurilor], dacă n-au dat oamenilor nici
măcar cît de puţin?
57. Oare-i pizmuiesc ei pe oameni pentru ceea ce le-a dat lor Dumnezeu
după bunăvoinţa Sa? Noi i-am dat acum neamului lui Avraam scriptura,
înţelepciunea şi o împărăţie mare.
58. Unii din ei au crezut în el127, alţii iară s-au întors de la el. Pentru aceia
ajunge focul iadului.
59. Cei ce nu cred în semnele noastre, pe aceia îi vom lăsa să ardă în foc şi
de cîte ori s-au fript pieile lor, le schimbăm pieile, ca să guste pe-
deapsa, căci Dumnezeu este puternic, ştiutor.
60. Cei ce cred şi fac bine, pe aceia îi vom aduce în grădini pătrunse cu
rîuri pe desupt; acolo vor petrece în veci; acolo vor avea femei curate
şi vor petrece în umbră necurmată.
61. Dumnezeu vă porunceşte să daţi înapoi stăpînului ceea ce v-a încredin-
ţat şi dacă judecaţi între oameni, să judecaţi după dreptate. Cît de fru-
mos este aceea la care vă îndeamnă Dumnezeu, căci Dumnezeu aude,
vede.
62. O, voi, cei ce credeţi, urmaţi lui Dumnezeu şi urmaţi trimisului şi dregă-
torilor voştri, şi dacă vă certaţi pentru ceva, aduceţi aceasta înaintea
lui Dumnezeu şi a trimisului, dacă credeţi în Dumnezeu şi în ziua de
apoi. Aceasta este cea mai bună şi cea mai frumoasă tîlcuire.
63. Nu i-ai văzut pe cei care zic că cred în ceea ce ţi s-a trimis ţie şi s-a tri-
mis înaintea ta, şi totuşi se supun judecăţii lui Taghut, deşi li s-a porun-
cit să nu creadă în el. Însă Satan voieşte să-i ducă în rătăcire lungă.
64. Dacă li se spune: "Urmaţi ceea ce a descoperit Dumnezeu şi
[cuvintelor] trimisului!", atunci poţi vedea cum se întorc de la tine cei
făţarnici.

124 Conf. II, 61.

125 Jidanii şi creştinii
126 Două zeităţi ale arabilor pagini. La Taghut conf. II, 257.
127 Mohammed
65. Însă cum [va fi], dacă-i va ajunge o nenorocire pentru ceea ce au făcut
cu mîinile lor? Atunci vor veni la tine şi vor jura pe Dumnezeu: "Voim
numai ce e bine şi împăcare!"
66. Dumnezeu ştie ce este în inimile lor, deci depărtează-te de la ei, însă
înfruntă-i şi vorbeşte către sufletele lor cu cuvinte puternice.
67. Noi numai de aceea am trimis trimişi, pentru ca să asculte de ei după
voia lui Dumnezeu. Dacă vin ei la tine, după ce au păcătuit, şi-l roagă
de iertare pe Dumnezeu şi se roagă de iertare şi trimisul pentru ei,
atunci îl vor afla ei pe Dumnezeu iertător, îndurător.
68. Însă, [jur] pe Domnul tău, ei nu vor deveni credincioşi, pînă ce nu te
vor lua ca judecător pentru certele dintre dînşii; ei atunci nu vor afla în
sufletele lor greşeala cu privire la ceea ce ai judecat şi se vor supune în
pace.
69. De le-am fi poruncit: "Omorîţi-vă înşivă!" sau: "Părăsiţi locuinţele voas-
tre!", numai puţini din ei ar fi făcut-o. De ar fi făcut însă ceva la ce i-am
îndemnat, ar fi fost mai bine pentru ei şi ei ar fi sporit în statornicie.
70. Şi atunci Noi le-am fi dat răsplată mare şi i-am fi ocîrmuit pe drum
drept.
71. Cel ce ascultă de Dumnezeu şi de trimis va fi împreună cu cei ce au ha-
rul lui Dumnezeu, între profeţi, drepţi, martiri şi cuvioşi; frumoasă este
tovărăşia aceasta.
72. Acesta este har de la Dumnezeu, care ştie toate îndestul.
73. O, voi, cei ce credeţi, luaţi seama [în război]! Purcedeţi în cîrduri sau cu
toţii la un loc.
74. De rămîne unul din voi înapoi şi vouă vi se întîmplă o nenorocire,
atunci zice acela: "Dumnezeu s-a îndurat de mine, că n-am fost de faţă
împreună cu ei".
75. Dacă însă vine la voi harul lui Dumnezeu, atunci se zice — doară între
voi şi acela n-a fost prietenie — "Păcat că n-am fost împreună cu ei,
mi-aş fi cîştigat mare izbîndă".
76. Să se lupte, deci, în drumul lui Dumnezeu, numai aceia care dau în
schimb viaţa lumii de acum pentru lumea de apoi. Iar cel ce se luptă,
pe drumul lui Dumnezeu, fie că este omorît sau biruieşte, lui îi dăm în
sfîrşit răsplată mare.
77. Şi ce vă este că nu luptaţi pentru drumul lui Dumnezeu şi pentru băr-
baţi, muieri şi copii slabi, care zic: "Doamne, scoate-ne din cetatea
aceasta cu popor nelegiuit şi dă-ne din partea Ta un scut şi dă-ne din
partea Ta un ajutor!"
78. Cei credincioşi se luptă pe drumul lui Dumnezeu, iar cei necredincioşi
se luptă pe drumul lui Taghut. Luptaţi împotriva prietenilor lui Satan,
căci vicleşugul lui Satan este slab.
79. Oare nu i-ai văzut pe aceia cărora li s-a zis : "Opriţi mîinile voastre de
la război, împliniţi-vă rugăciunile şi daţi milostenii!". Cînd li s-a poruncit
războiul, atunci o parte din ei se tem de oameni, ca şi cînd s-ar teme
de Dumnezeu, sau se temură şi mai mult şi ziseră: "Doamne, de ce
ne-ai poruncit război şi nu ne laşi să aşteptăm pînă la un termen
apropiat?" Spune: "Cîştigul lumii acesteia este mic, însă lumea de apoi
 este mai bună pentru cei ce se tem de Dumnezeu, acolo nu vi se va
întîmpla nedreptate, nici cîtu-i pielicica de pe sămînţă".
80. Ori şi unde veţi fi, moartea vă ajunge, chiar dacă aţi fi pe turnurile cele
mai înalte. Dacă-i întîmpină pe ei binele, zic ei: "Aceasta vine de la
Dumnezeu", iar dacă-i întîmpină răul, zic ei: "Aceasta vine de la tine".
Spune: "Toate sînt de la Dumnezeu!", însă ce este cu poporul acesta,
că abia înleleg ei un cuvînt?
81. Binele ce te întîmpină vine de la Dumnezeu. Iar răul ce te întîmpină
este de la tine însuţi. Noi te-am trimis la oameni ca trimis şi Dumnezeu
mărturiseşte aceasta îndeajuns.
82. Cel ce ascultă de cel trimis, ascultă de Dumnezeu, iar cel ce se
întoarce, către aceia nu te-am trimis Noi ca păzitor.
83. Ei vorbesc: "Ascultare!" Cum însă s-au depărtat de la tine, o parte din
ei îi născoceşte în gînd cu totul altceva, decît ceea ce ai vorbit cu ei.
Dumnezeu scrie ceea ce născocesc ei. Tu însă întoarce-te de la ei şi
încrede-te în Dumnezeu, căci Dumnezeu e scut îndeajuns.
84. Oare nu vor cugeta ei asupra Coranului? De n-ar fi de la Dumnezeu, ar
afla ei în multe contraziceri.
85. De vine la ei o afacere, fie de pace sau de frică, o răspîndesc [îndată];
dacă însă ar împărtăşi-o trimisul său unuia din dregătorii lor, ar price-
pe-o aceia care ar voi s-o scoată de la ei. De n-ar fi harul lui Dumnezeu
asupra voastră şi îndurarea Sa, afară de puţini, aţi fi urmat lui Satan.
86. Luptă-te, pe drumul lui Dumnezeu, şi numai tu însuţi să fii silit la
aceasta, pe cei credincioşi însă aţîţă-i la luptă, poate că Dumnezeu va
împiedica vitejia necredincioşilor; căci Dumnezeu are vitejie mare şi
poate mai bine pedepsi.
87. Cine mijloceşte bine la o afacere, să capete şi el o parte de acolo, iar
cine mijloceşte rău la o afacere, să capete şi el asemenea partea sa;
doar Dumnezeu vede toate.
88. Dacă vi se dă bineţe, apoi daţi înapoi bineţe încă mai frumos, sau răs-
pundeţi [cel puţin], căci Dumnezeu răsplăteşte toate.
89. Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de Dînsul: El vă va aduna în ziua
învierii, fără îndoială, căci cine este mai cu adevăr la făgăduinţe decît
Dumnezeu?
90. De ce sînteţi despărţiţi în două părţi din cauza făţarnicilor? Dumnezeu
i-a lepădat pentru păcatele lor. Voiţi să-i duceţi pe drumul drept pe cei
ce i-a dus Dumnezeu în rătăcire? Pentru cel dus în rătăcire de
Dumnezeu, nu poţi afla drum.
91. Ei doresc să fiţi necredincioşi, precum sînt şi ei necredincioşi şi să fiţi
asemenea [lor]. Deci nu prindeţi cu ei prietenie, pînă ce nu purced pe
drumul lui Dumnezeu; dacă, însă, se abat, apoi prindeţi-i şi omorîţi-i,
unde-i aflaţi, şi nu primiţi de la ei nici prieten, nici ajutător,
92. afară de aceia care vin la un popor cu care aveţi legămînt sau care vin
la voi pentru că îi strîmtorează piepturile128, ca să se lupte cu voi sau să
se lupte cu poporul lor; căci, de-ar fi voit Dumnezeu, le-ar fi dat putere

128 I.e. Îi mustră conştiinţa

 asupra voastră şi ei s-ar fi luptat cu voi. Dacă se depărtează ei de la voi
şi nu se luptă cu voi, ci vă îmbie cu pace, atunci nu vă dă voie Dumne-
zeu [să faceţi] drum împotriva lor.
93. Se vor găsi alţii care vor voi să aibă legămînt cu voi şi totodată cu
poporul lor; de cîte ori se vor răscula din nou, să fie zdrobiţi întru
aceasta. Dacă, însă, nu se depărtează de la voi şi nu vă îmbie cu pace
şi ridică mîinile [împotriva voastră], prindeţi-i şi omorîţi-i, unde-i găsiţi.
Noi vă dăm putere răsvădită asupra lor.
94. Un credincios să nu-l omoare pe alt credincios doară din greşeală. Cel
ce omoară din greşeală un alt credincios să slobozească un rob credin-
cios şi să dea un preţ de răscumpărare neamului [omorîtului], afară
dacă îl iartă. Dacă însă [cel omorît] este dintr-un popor duşman vouă şi
totuşi este credincios, atunci să slobozească un rob credincios, iar dacă
este dintr-un popor care are legămînt cu voi, atunci să se dea preţ de
răscumpărare neamului său şi să se slobozească un rob credincios. Cel
ce nu poate, să postească două luni după olaltă. Această căinţă e de la
Dumnezeu şi Dumnezeu e ştiutor, înţelept.
95. Cel ce omoară un credincios cu voia, partea acestuia este iadul; în veci
să rămîie acolo. Dumnezeu se mînie asupra sa şi-l blastămă şi-i pregă-
teşte pedeapsă mare.
96. O, voi, cei ce credeţi, dacă purcedeţi pe drumul lui Dumnezeu, luaţi
seama şi nu ziceţi fiecăruia care vă dă bineţe "Tu nu eşti credincios!",
căutînd voi averile vieţii lumeşti, căci la Dumnezeu este pradă mai
mare. Aşa aţi fost voi înainte, însă Dumnezeu a fost cu bunăvoinţă faţă
de voi: deci, luaţi bine seama, căci Dumnezeu ştie ce faceţi.
97. Cei credincioşi, care rămîn acasă fără să fie bolnavi, nu sînt asemenea
cu cei care luptă, pe drumul lui Dumnezeu, cu avere şi putere.
Dumnezeu îi ridică mult mai mult pe cei ce se luptă cu avere şi putere,
faţă de cei ce rămîn acasă. Dumnezeu le-a făgăduit tuturor frumosul,
însă celor ce se luptă le dă mai mare răsplată decît celor ce rămîn
acasă,
98. cu o treaptă mai mult, [le dă şi] iertare şi îndurare, căci Dumnezeu este
iertător, îndurător.
99. Îngerii, cînd uciseră pe cei ce păcătuiră în sufletele lor, le ziseră: "De
cine vă ţineţi?". Ei ziseră: "Am fost slabi pe pămînt". Ei ziseră: "Oare nu
este pămîntul lui Dumnezeu destui de larg ca să fi putut voi purcede de
acolo?". Locuinţa unora ca aceştia este iadul, o călătorie destul de rea!
100. Afară de cei slabi dintre bărbaţi, muieri şi copii, ce n-au mijloace şi
nu-şi găsesc drum de scăpare, acestora poate că le va ierta Dum-
nezeu, căci Dumnezeu este foarte iertător.
101. Cel ce trebuie să pribegească pe drumul lui Dumnezeu va afla pe
pămînt multe adăposturi şi bogăţii. Cel ce se depărtează de la casa sa,
ca să purceadă la Dumnezeu şi la trimisul său, şi-l ajunge moartea,
răsplata aceluia este la Dumnezeu, căci Dumnezeu este iertător,
îndurător.
102. Dacă purcedeţi în ţară, atunci nu păcătuiţi dacă scurtaţi rugăciunea,
temîndu-vă că vă vor ataca cei necredincioşi, căci cei necredincioşi vă
sînt duşmani răsvădiţi.
 103. Dacă eşti tu129 la ei şi te ridici la rugăciune cu ei, atunci să se ridice o
parte din ei cu tine şi să apuce armele. Iar după ce s-au închinat, să se
puie după voi şi să vie cealaltă parte, care nu s-a rugat şi să se roage
cu tine; şi ei să fie cu pază şi să apuce armele lor. Doresc doar cei ne-
credincioşi ca să negrijiţi armele şi uneltele voastre, ca să poată năvăli
asupra voastră deodată. Nu păcătuiţi dacă depuneţi armele pe timpul
ploii, sau dacă sînteţi bolnavi, însă luaţi seama. Dumnezeu a hotărît
pentru cei necredincioşi o pedeapsa ruşinoasă.
104. Dacă aţi împlinit rugăciunea, atunci aduceţi-vă aminte de Dumnezeu,
ori de staţi sau şedeţi, sau zăceţi pe coaste. Dacă sînteţi în pace, atunci
împliniţi rugăciunea întreagă, căci rugăciunea este orînduită celor
credincioşi pentru timpuri hotărîte.
105. Nu fiţi cu nepăsare la căutarea unui popor [necredincios], chiar dacă
aţi suferi greutăţi, căci şi ei suferă greutăţi precum şi voi, pe cînd voi
puteţi nădăjdui în Dumnezeu, iar ei nu pot nădăjdui, căci Dumnezeu e
ştiutor, înţelept.
106. Noi ţi-am trimis scriptura în adevăr, ca să judeci între oameni precum
ţi-a arătat Dumnezeu: deci, nu te certa cu înşelătorii, ci roagă-L pe
Dumnezeu de iertare: Dumnezeu este iertător, îndurat.
107. Nici nu te lupta pentru aceia care se înşală întreolaltă, căci Dumnezeu
nu-i iubeşte pe înşelătorii cei păcătoşi.
108. Ei se ascund înaintea oamenilor, însă nu se pot ascunde înaintea lui
Dumnezeu, căci El e la ei, cînd născocesc ei noaptea vorbe care nu-i
plac, căci Dumnezeu ştie ce fac ei.
109. Iată, în viaţa lumii acesteia aţi fost voi apărătorii lor, însă cine îi va
apăra în ziua învierii înaintea lui Dumnezeu, sau cine le va fi scut?
110. Cei ce-au făcut rău sau au păcătuit, apoi se roagă de iertare, acela pe
Dumnezeu îl află iertător, îndurat.
111. Cine a făcut păcat, sieşi şi l-a făcut, căci Dumnezeu e ştiutor, înţelept.
112. Cel ce a făcut păcat sau nedreptate şi pune aceasta pe seama unui
nevinovat, se încarcă cu înşelăciune şi nedreptate răsvădită.
113. De n-ai fi avut mila şi îndurarea lui Dumnezeu, ar fi cercat o parte din
ei să te amăgească, însă ei se amăgesc numai pe sine înşişi şi nu pot
să-ţi strice nimic, căci Dumnezeu ţi-a trimis scriptura şi înţelepciunea şi
te-a învăţat ceea ce n-ai ştiut, şi harul lui Dumnezeu a fost mare
asupra ta.
114. Nu este nimic bun în partea cea mai mare a vorbelor lor falnice, doar
numai la ceia care sfătuiesc milostenii sau cuviinţă, sau bine între oa-
meni. Iar cei ce fac aceasta din dor ca să placă lui Dumnezeu, primesc
răsplată mare.
115. Însă cine este împotriva trimisului, măcar că i s-a lămurit drumul
adevărat şi se întoarce spre alt drum decît cel al credincioşilor, de la
acela Ne vom întoarce, precum s-a întors şi el şi-l vom lăsa să ardă în
iad; rău este drumul într-acolo.
116. Dumnezeu nu-i iartă celuia ce face asemenea cu Dumnezeu o fiinţă.

129 Mohammed
 Însă toate celelalte, afară de aceasta, cui voieşte. Cel ce face o fiinţă
asemenea cu Dumnezeu, rătăceşte foarte mult.
117. Ei cheamă, afară de Dumnezeu, fiinţe femeieşti şi-l cheamă pe Satan
cel răzvrătitor.
118. Dumnezeu l-a blestemat pe el şi el zise: "Voi să iau o parte anumită din
robii tăi şi să-i amăgesc şi să le stîrnesc pofte rele şi să le poruncesc să
taie urechile dobitoacelor şi să schimbe făpturile lui Dumnezeu"130. Ci-
ne-şi ia, afară de Dumnezeu, pe Satan ca scut, este răsvădit pierdut.
119. El le face făgăduinţe şi le stîrneşte pofte rele; însă ceea ce făgăduieşte
Satan este numai înşelăciune.
120. Locuinţa lor este iadul şi ei nu vor afla scăpare de acolo.
121. Cei ce cred şi fac bine îi vom duce în grădini pătrunse cu rîuri pe
desupt; acolo vor petrece în veci, ceea ce a făgăduit Dumnezeu în
adevăr; şi ce e mai adevărat decît vorba lui Dumnezeu?
122. Nici pofta voastră, nici pofta celor ce au scriptura [va fi împlinită], cel
ce face rău, să i se răsplătească şi să nu se afle, afară de Dumnezeu,
nici scut, nici ajutor.
123. Cel ce face bine, fie bărbat sau muiere, şi dacă e credincios, aceia vor
intra în rai şi nu vor suferi nici cît de puţină nedreptate.
124. Cine are credinţa mai frumoasă decît cel ce supune faţa sa lui
Dumnezeu şi face urmînd credinţa lui Avraam celui dreptcredincios?
Dumnezeu l-a primit pe Avraam ca prieten.
125. Ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi Dumnezeu le
cuprinde pe toate.
126. Şi ei te vor întreba despre muieri. Spune: "Dumnezeu v-a învăţat
despre ele şi v-a vestit în scriptură despre orfanii femeieşti, cărora nu
le daţi ceea ce este orînduit pentru aceştia şi pe care nu voiţi să le luaţi
în căsătorie, şi despre copiii cei slabi, şi că trebuie să fiţi cu dreptate
faţă de orfani, căci binele ce-l faceţi îl cunoaşte Dumnezeu."
127. Dacă o soţie se teme de mînia sau lepădarea soţului ei, atunci nu păcă-
tuieşte dacă se împacă ei cu bine, căci împăcarea e foarte bună.
Sufletul se întoarce spre zgîrcenie; însă dacă vă purtaţi bine şi vă
temeţi de Dumnezeu, atunci ştie Dumnezeu ce faceţi.
128. Nu puteţi să vă purtaţi de-o potrivă cu [toate] muierile voastre, chiar
dacă aţi voi; deci nu vă întoarceţi cu totul [de la vreuna din muierile
voastre], ci lăsaţi-le în îndoială: însă dacă vă împăcaţi şi vă temeţi de
Dumnezeu, atunci este Dumnezeu iertător, îndurător.
129. Iar dacă se despărţesc, atunci Dumnezeu poate pe amîndoi să-i înzes-
treze cu avuţia Sa, căci Dumnezeu este cuprinzător, înţelept.
130. Şi ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt. Noi le-am po-
runcit celor ce au primit scriptura înaintea voastră, precum şi vouă, ca
să se teamă de Dumnezeu; şi dacă sînteţi necredincioşi — sînt ale lui
Dumnezeu cele din ceruri şi de pe pămînt, căci Dumnezeu este avut,
măreţ.
131. Ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi Dumnezeu e
130 Per usum sexualem contra natura şi prin adorarea lor ca zei.
 scut îndeajuns.
132. Dacă voieşte El, poate să vă ia, o, voi, oamenilor, şi să puie alţii [în
locul vostru], căci Dumnezeu are putere la aceasta.
133. Dacă voieşte cineva răsplată în lumea aceasta — la Dumnezeu e
răsplată pentru lumea aceasta şi cea de apoi, căci Dumnezeu aude,
vede.
134. O, voi, cei ce credeţi, rămîneţi la adevăr, mărturisind înaintea lui Dum-
nezeu, fie chiar împotriva voastră sau a părinţilor voştri, sau a rudelor
voastre, fie faţă de avuţi sau sărmani, căci Dumnezeu este mai
aproape de ei. Deci, nu urmaţi poftei, ca să vă abateţi [de la dreptate].
Ori-şi-cum vă întoarceţi şi ori-şi-unde vă îndreptaţi, tot Dumnezeu ştie
ceea ce faceţi.
135. O, voi, cei ce credeţi, credeţi în Dumnezeu şi în trimisul său şi în
scriptura pe care a descoperit-o încă înainte. Iar cel ce nu crede în
Dumnezeu, în îngerii Săi, în scriptura Sa, în trimisul Său şi în ziua de
apoi, rătăceşte foarte mult.
136. Cei ce cred, apoi nu cred, apoi iarăşi cred, apoi nu cred, apoi sporesc în
necredinţă, Dumnezeu nu le iartă şi nu-i duce pe drumul cel drept.
137. Vesteşte-le celor făţarnici, că pentru ei este pedeapsă dureroasă.
138. Cei ce-şi iau ca scut pe cei necredincioşi, în locul credincioşilor, pot să
caute la dînşii putere? Doar toată puterea este la Dumnezeu.
139. El doară v-a descoperit în scriptură: "Dacă veţi asculta de semnele lui
Dumnezeu, ei131 nu vor crede în ele şi-şi vor bate joc de ele"; deci, nu
şedeţi cu ei, doar dacă vorbesc ei de alte lucruri132; altfel aţi fi
asemenea cu ei; Dumnezeu însă îi va aduna pe cei făţarnici şi pe cei
necredincioşi cu toţii în iad.
140. Cei ce vă pîndesc zic, dacă Dumnezeu vă dă biruinţă: "Oare n-am fost
noi cu voi?" Iar de cîştigă necredincioşii un folos, ei zic: "Oare n-am fost
noi mai tari decît voi şi nu v-am apărat faţă de cei credincioşi?" Însă
Dumnezeu va judeca între voi în ziua învierii şi Dumnezeu nu va face
drum celor necredincioşi împotriva credincioşilor.
141. Cei făţarnici încearcă să-l înşele pe Dumnezeu, însă El îi înşală pe ei.
Cînd împlinesc rugăciunea, stau ei alene, ca să fie văzuţi de oameni,
însă la Dumnezeu nu se gîndesc decît foarte puţin.
142. Ei se clatină între acestea, nu sînt nici aici, nici acolo, însă pe cine-l
duce Dumnezeu în rătăcire, pentru acela133 nu vei afla drum.
143. O, voi, cei ce credeţi, nu-i luaţi pe cei necredincioşi, ca scut în locul cre-
dincioşilor. Voiţi să-I daţi lui Dumnezeu o putere răsvădită134?
144. Cei făţarnici vor ajunge în fundul cel mai adînc al focului şi nu vei afla
ajutor pentru ei.
145. Afară de cei ce se căiesc, se îndreaptă, ţin tare la Dumnezeu şi sînt sin-
ceri în credinţa lor faţă de Dumnezeu, aceştia se ţin la cei credincioşi,

131 Jidovii
132 I.e. nu disputaţi nicicînd cu jidovii despre lucruri religioase.
133 I.e. Între credinţă şi necredinţă.
134 Ca să vă pedepsească.
 iar Dumnezeu le va da credincioşilor mare răsplată.
146. Cum să vă pedepsească Dumnezeu, dacă sînteţi mulţumitori şi credin-
cioşi? Doar şi Dumnezeu este mulţumitor, înţelept.
147. Nu-i place lui Dumnezeu vorba rea în obşte, doar dacă a păţit cineva
nedreptate, căci Dumnezeu aude, ştie.
148. Dacă descoperiţi o faptă bună, sau o ascundeţi, sau iertaţi răul, atunci
Dumnezeu este iertător, puternic.
149. Cei ce nu cred în Dumnezeu şi în trimişii Săi şi voiesc să facă deosebire
între Dumnezeu şi trimişii Săi şi zic: "Credem în unii şi nu credem în
alţii", şi voiesc să-şi caute un drum mijlociu,
150. aceştia sînt în adevăr necredincioşi, şi pentru cei necredincioşi am
pregătit Noi pedeapsă ruşinoasă.
151. Cei ce cred în Dumnezeu şi trimişii Săi şi nu fac deosebire cu vreunul
dintre ei, acelora le vom da răsplata lor, căci Dumnezeu este iertător,
îndurător.
152. Cei ce au scriptura vor cere ca să trimiteţi o scriptură din cer. Au cerut
doar de la Moise lucru şi mai greu, zicînd: "Arată-ni-l pe Dumnezeu pe
faţă!". Atunci i-a pălit trăznetul pentru păcatul lor. După aceea şi-au
făcut viţelul [de aur] deşi au venit la ei semne răsvădite. Însă Noi le-am
iertat aceasta şi am dat lui Moise putere răsvădită.
153. Şi Noi am ridicat asupra lor muntele135, cînd [am încheiat] legămînt cu
ei şi le-am zis: "Intraţi pe poartă, închinîndu-vă!". Deci, le-am mai zis:
"Nu călcaţi Sabbathul!" şi am încheiat cu ei legămînt puternic.
154. Dară pentru că au frînt legămîntul lor şi n-au crezut în semnele lui
Dumnezeu şi au omorît profeţii pe nedrept şi au zis: "Inimile noastre nu
sînt tăiate împrejur!" — în adevăr Dumnezeu i-a semnat cu pecete
pentru necredinţa lor şi ei nu vor crede decît numai puţini,
155. şi pentru că n-au crezut şi au vorbit minciuni mari asupra Mariei...136
156. Ei au zis: "Noi l-am omorît pe Mesia Isus, fiul Mariei, trimisul lui
Dumnezeu". Ei însă nu l-au omorît şi nu l-au răstignit, ci pe altul, care
le părea asemenea. Însă părerile felurite în privinţa acestuia sînt numai
îndoieli, pentru că ei n-au despre aceasta cunoştinţă, ci urmează numai
unor presupuneri. Ei însă cu bună seamă nu l-au omorît, ci Dumnezeu
l-a ridicat la sine, căci Dumnezeu e puternic, înţelept137.
157. Cei ce au scriptura, vor crede toţi în El, înainte de ce vor muri; însă în
ziua învierii va fi El martor împotriva lor.
158. Jidovilor le-am oprit, din pricina păcatelor lor, [mult] bine ce le-a fost
iertat, pentru că au abătut pe mulţi de la drumul lui Dumnezeu.
159. Şi au luat camătă, măcar că le-a fost oprit, şi-au mîncat averea
oamenilor pe nedrept. Şi celor necredincioşi dintre ei le-am pregătit pe-
deapsă dureroasă.
160. Însă celor ce sînt puternici în pricepere între ei şi celor credincioşi, care
135Conf. nota la II, 60.
136Adaugă: pentru aceea i-am blestemat.
137Această credinţă cu privire la răstignirea lui Isus se află şi la multe secte
vechi gnostice creştine.
 cred în ceea ce ţi s-a trimis ţie şi s-a trimis înaintea ta şi celor ce împli-
nesc rugăciunea, dau milostenie şi cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi,
acestora le vom da răsplată mare.
161. Noi Ne-am descoperit înaintea ta, precum Ne-am descoperit înaintea
lui Noe şi a profeţilor după el, precum Ne-am descoperit înaintea lui
Avraam, Ismael, Isaac, Iacov şi a seminţiilor înaintea lui Isus, Iov, Iona,
Aaron şi Solomon, iar lui David i-am dat Noi psalmi.
162. Cîţiva trimişi ţi i-am numit Noi de nainte, alţi trimişi nu ţi i-am numit.
Cu Moise a vorbit Dumnezeu însuşi.
163. Trimişii au binevestit, însă au şi îndemnat ca să nu aibă oamenii dezvi-
nuiri faţă de Dumnezeu după [ce au venit cei] trimişi, căci Dumnezeu
este puternic, înţelept.
164. Dumnezeu doar va fi martor pentru ceea ce ţi s-a trimis, căci ţi-a trimis
după înţelepciunea Sa. Şi îngerii vor mărturisi, însă Dumnezeu e îndea-
juns ca martor.
165. Cei necredincioşi, care i-au abătut şi pe alţii de la drumul lui
Dumnezeu, rătăcesc foarte.
166. Cei necredincioşi şi nelegiuiţi nu vor fi iertaţi de Dumnezeu. Ei nu vor fi
ocîrmuiţi pe drumul drept,
167. ci pe drumul iadului, acolo vor rămîne în veci; pentru Dumnezeu este
aceasta uşor.
168. O, voi, oamenilor, trimisul a venit la voi cu adevărul de la Domnul vos-
tru, deci credeţi şi va fi mai bine pentru voi şi chiar dacă nu credeţi,
totuşi sînt cele din ceruri şi de pe pămînt ale lui Dumnezeu, căci Dum-
nezeu este ştiutor, înţelept.
169. O, voi, cei cu scriptura, nu treceţi hotarele credinţei voastre şi nu
vorbiţi despre Dumnezeu alta decît numai adevărul. Într-adevăr, Mesia
Isus, fiul Mariei, este un trimis al lui Dumnezeu şi cuvîntul Său pe care
l-a pus în Maria şi duhul Său. Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi
nu spuneţi nimic despre treime, opriţi-vă de asta şi va fi mai bine pen-
tru voi. Dumnezeu e doar un unic Dumnezeu. Mărire Lui! El să aibă un
fiu? A Lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt, căci Dumnezeu e scut
îndeajuns.
170. Mesia nu este aşa de semeţ, ca să nu fie robul lui Dumnezeu, nici chiar
îngerii, care sînt [aşa de] aproape [de Dumnezeu].
171. Cel ce e prea semeţ, ca să fie robul Său, şi se îngîmfează, pe aceia îi va
aduna la El cu toţii.
172. Celor ce cred şi fac bine, le va da El răsplata lor, mărind-o după harul
Său, iar pe cei semeţi şi îngîmfaţi îi va pedepsi cu pedeapsă dureroasă.
173. Şi ei nu vor afla scut şi ajutor afară de Dumnezeu.
174. O, voi, oamenilor, a venit de la voi o dovadă de la Domnul vostru şi noi
v-am trimis o lumină răsvădită; iar cei ce cred în Dumnezeu şi ţin tare
la El, pe aceia îi va aduce la Sine cu îndurare şi milă şi-i va ocîrmui la
Sine pe drumul cel drept.
175. Ei te vor mai întreba. Spune: "Dumnezeu va învăţa în privinţa rudelor
depărtate: dacă un bărbat moare fără copii şi are o soră, atunci pri-
 meşte aceasta jumătate din ceea ce a lăsat el în urmă, iar el o
moşteneşte, dacă n-are ea copii. Dacă sînt două [surori], atunci
primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat el în urmă. Dacă sînt fraţi şi
surori, atunci primeşte fiecare bărbat atît cît două muieri. Dumnezeu
vă învaţă ca să nu rătăciţi, căci Dumnezeu cunoaşte toate."

V
SURA MESEI
Din Medina şi este cu o sută douăzeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, voi, cei ce credeţi, ţineţi învoielile; vă este iertat să mîncaţi vite fără
de minte, afară de ceea ce vi s-a citit138 şi afară de vînatul de pe timpul
pelegrinajului, căci Dumnezeu orînduieşte ce voieşte.
2. O, voi, cei ce credeţi, nu pîngăriţi pravilele lui Dumnezeu şi nici luna
cea sfîntă şi nici vitele de jertfă şi nici podoabele acestora şi nu-i
supăraţi pe cei ce cercetează casa sfîntă139, ca să caute milă şi har de
la Domnul lor.
3. Dacă aţi împlinit pelegrinajul, apoi puteţi vîna. Să nu vă întărîte ura
poporului, ce v-a oprit de la templul cel sfînt ca să păcătuiţi. Ajutaţi-vă
întreolaltă la dreptate şi frica lui Dumnezeu, însă nu vă ajutaţi la păcat
şi nedreptate. Temeţi-vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu pedepseşte
aspru.
4. Oprită vă este mortăciune, sînge, carne de porc, apoi aceea [la a cărui
junghiere] s-a amintit altcineva în loc de Dumnezeu, deci ce e năduşit
sau a pierit în urma căderii, sau s-a străpuns de coarnele altei vite, sau
s-a sfîşiat de fiare, doar dacă aţi junghiat vietatea; [oprit este] şi ceea
ce s-a junghiat idolilor. Şi dacă împărţiţi ceva prin sorţi, aceasta este
pentru voi păcat140. Vai în ziua aceea de cei ce s-au lepădat de legea
voastră. Nu vă temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine.
5. Astăzi v-am îndeplinit legea voastră141 şi am săvîrşit asupra voastră ha-
rul meu şi v-am dat Islamul ca lege. Iar cine este silit de foame să mă-
nînce cele oprite, fără să voiască să păcătuiască, faţă de acela
Dumnezeu este iertător, îndurat.
6. Ei te vor întreba ce le este iertat [să mănînce]. Spune: "Vă este iertat
tot ce este bun pentru voi şi ceea ce le-aţi învăţat pe vietăţi să vîneze
ca şi cîinii, învăţîndu-le [să omoare sălbăticiunea], cum v-a învăţat
Dumnezeu pe voi. Mîncaţi ceea ce vă aduc ele şi pomeniţi numele lui
Dumnezeu asupra lor şi temeţi-vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu
socoteşte grabnic.
7. Astăzi vă este iertat tot ce este bun, şi mîncarea celor cu scriptura vă
este iertată, iar lor le este iertată mîncarea voastră". [Vă este iertat să
vă căsătoriţi] şi cu muieri slobode, credincioase, sau cu muieri de ale

138Porcul
139Din Mekka
140Conf. nota la II, 216.
141Comentatorii conchid că aceasta ar fi cea din urmă revelaţiune a lui
Mohammed şi că, după aceasta, nu s-a mai dat vreo poruncă.
 acelora care au primit scriptura înaintea voastră, dacă le daţi zestre, vă
purtaţi bine şi nu le faceţi să preacurvească şi nu le luaţi ca ţiitoare.
Cel ce se leapădă de credinţă, ale acelui fapte sînt zadarnice şi el piere
în lumea de apoi.
8. O, voi, cei ce credeţi, dacă vă gătiţi la rugăciune, spălaţi feţele şi
mîinile voastre pînă la coate şi ştergeţi-vă capetele voastre şi
picioarele voastre pînă la glezne.
9. Iar dacă v-aţi necurăţit prin sămînţă, atunci curăţaţi-vă; dacă sînteţi
bolnavi sau prin călătorie sau iese unul din voi din ieşitoare sau aţi
atins muieri şi nu se află apă, atunci luaţi nisip mărunt şi ştergeţi feţele
şi mîinile voastre cu acesta. Dumnezeu nu voieşte să vă facă greutate,
ci voieşte să vă curăţească şi să vă dea harul Său, pentru ca să fiţi
mulţumitori.
10. Aduceţi-vă aminte de harul lui Dumnezeu faţă de voi şi de legămîntul
pe care l-a încheiat cu voi cînd aţi zis: "Noi am auzit şi ascultăm".
Temeţi-vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.
11. O, voi, cei ce credeţi, aduceţi cu dreptate mărturie înaintea lui Dumne-
zeu. Nu vă lăsaţi împinşi de ura cuiva să fiţi nedrepţi, ci fiţi cu dreptate,
căci aceasta e mai aproape de frica lui Dumnezeu, deci temeţi-vă de
Dumnezeu, căci Dumnezeu ştie ce faceţi.
12. Dumnezeu le-a tăgăduit iertare şi mare răsplată celor ce cred şi se
poartă bine.
13. Cei ce nu cred şi ţin de minciună semnele Noastre, sînt tovarăşi ai
iadului.
14. O, voi, cei ce credeţi, aduceţi-vă aminte de harul lui Dumnezeu asupra
voastră; cînd voiau unii oameni să întindă mîinile spre voi, atunci îm-
pinse El mîinile lor de la voi; deci temeţi-vă de Dumnezeu şi numai în
Dumnezeu să se încreadă credincioşii.
15. Dumnezeu a încheiat un legămînt cu fiii lui Israel şi Noi am ridicat din
ei doisprezece voievozi142 şi Dumnezeu a zis: "Eu voi fi cu voi, dacă veţi
împlini rugăciunea, veţi da milostenie, veţi crede în cei trimişi ai Mei şi
le veţi ajuta şi veţi da lui Dumnezeu împrumut pentru camătă bună.
Atunci voi curaţi răutăţile voastre şi vă voi duce în grădini pătrunse cu
rîuri pe desupt. Acela dintre voi ce se va întoarce la necredinţă după
aceasta, rătăceşte de la drumul cel drept".
16. Pentru că au frînt legămîntul lor, i-am blestemat Noi şi le-am împietrit
inimile, pentru că au mutat cuvintele din locurile lor143 şi au uitat o par-
te din ceea ce li s-a amintit. Însă tu să nu încetezi de a descoperi
înşelătorii dintre ei, afară de numai puţin: însă iartă-le şi le dăruieşte,
căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce fac bine.
17. Iar cu cei ce zic: "Noi sîntem creştini" am încheiat Noi o legătură. Şi
aceia au uitat o parte din ceea ce li s-a amintit, noi deci am pus
duşmănie şi ură între ei pînă la ziua învierii. Atunci le va vesti
Dumnezeu ceea ce au făcut ei.
18. O, voi, cei ce aveţi scriptura, a venit la voi trimisul Nostru ca să arate o

142 Cei doisprezece fii ai lui Iacov.

143 Au falsificat locurile scripturii relative la Mohammed.
 mulţime de lucruri pe care le-aţi ascuns din scriptură. Multe vă va
şterge şi el. Vouă v-a venit o lumină şi o scriptură răsvădită cu care
ocîrmuieşte Dumnezeu pe aceia care rîvnesc după plăcerea Sa, pe
drumul păcii.
19. Necredincioşii sînt aceia care zic: "Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei!"
Spune: "Cine ar fi avut putere asupra lui Dumnezeu dacă ar fi voit El
să-l piardă pe Mesia, fiul Mariei, împreună cu maică-sa şi cu toţi cei de
pe pămînt?"
20. A lui Dumnezeu este stăpînirea peste ceruri şi pămînt şi peste ceea ce
este între acestea. El zideşte ce voieşte, căci Dumnezeu este atotpu-
ternic.
21. Jidovii şi creştinii zic: "Noi sîntem fiii lui Dumnezeu şi prietenii Săi".
Spune: "De ce vă pedepseşte El pentru păcatele voastre? Nu, ci voi
sînteţi oameni de cei făcuţi. El iartă cui voieşte şi pedepseşte pe cine
voieşte, căci Dumnezeu este stăpîn peste ceruri şi pămînt şi peste cele
ce se află între acestea şi la El este întoarcerea."
22. O, voi, cei ce aveţi scriptura, va veni la voi trimisul Nostru, ca să vă în-
veţe despre lipsa trimişilor, căci altfel aţi zice: "N-a venit la noi nime-
nea, nici ca să ne binevestească, nici ca să ne îndemne", însă acum a
venit la voi unul, care vă binevesteşte şi vă îndeamnă, căci Dumnezeu
este atotputernic.
23. Moise spuse poporului său: "O, poporule, aduceţi-vă aminte de harul lui
Dumnezeu asupra voastră, care a aşezat între voi profeţi şi voievozi şi
v-a dat ceea ce nu i-a mai dat cuiva din lume.
24. O, poporule, intraţi în ţara cea sfinţită pe care a hotărît-o Dumnezeu şi
nu vă întoarceţi înapoi, căci vă veţi turbura şi veţi rătăci".
25. Ei ziseră: "O, Moise, în ţară este un popor de uriaşi. Noi nu vom intra în
ea, pînă ce nu vor ieşi ei din ea, iar dacă vor ieşi ei, atunci vom intra
noi144".
26. Ziseră doi bărbaţi145, care se temeau de Dumnezeu şi erau părtaşi la
harul lui Dumnezeu: "Mergeţi spre ei la poartă şi dacă veţi intra, veţi
învinge. Încredeţi-vă în Dumnezeu, dacă sînteţi credincioşi".
27. Ei ziseră: "O, Moise, nu vom intra cît vor rămîne ei înăuntru. Deci,
mergi tu şi Domnul tău înlăuntru şi luptaţi-vă, iar noi vom rămîne aici".
28. El zise: "Doamne, nu stăpînesc asupra nimănui decît asupra mea şi
asupra fratelui meu, deci fă o deosebire între noi şi poporul ăst nele-
giuit".
29. [Dumnezeu] zise: "[Ţara] să le fie oprită prin patruzeci de ani şi ei să
rătăcească pe pămînt. Nu te îngriji pentru poporul ăst nelegiuit.
30. Istoriseşte-le veste despre cei doi fii ai lui Adam, cum era în adevăr".
Cînd aduseră ei jertfa şi aceasta fu primită de la unul din ei, iară de la
celălalt nu, atunci zise [acesta din urmă]: "Voi să te omor!" El zise:
"Dumnezeu primeşte numai jertfa celor cucernici.
31. De vei întinde mîna ta spre mine, ca să mă omori, eu nu voi întinde

144 Conf. Hum.,cap. XIII şi XIV.

145 Iosne şi Caleb.
 mîna mea spre tine, ca să te omor, căci mă tem de Dumnezeu, stăpînul
veacurilor.
32. Eu doresc să porţi păcatul meu şi păcatul tău şi să fii un tovarăş al
focului, căci aceasta este partea nelegiuiţilor".
33. Însă sufletul său îl puse la cale să omoare pe fratele său şi el îl omorî şi
a fost unul din cei pierduţi.
34. Şi Dumnezeu trimise un corb, care să scurme pămîntul ca să-i arate
cum să îngroape trupul frăţîne-său. El zise atunci: "Vai de mine, care
sînt aşa de slab ca să nu fiu nici cum e corbul acesta, spre a îngropa
trupul frăţîne-meu?" Şi acum deveni cîinicios.
35. De aceea am scris noi fiilor lui Israel: Cel ce omoară un suflet, nu [ca
răsplată] pentru alt suflet sau pentru că face stricăciune pe pămînt,
este aşa ca şi cînd ar fi omorît toţi oamenii, şi cel care susţine în viaţă
un suflet e ca şi cînd ar susţine în viaţă pe toţi oamenii.
36. Trimişii Noştri veniseră [de mult] la ei146 cu semne răsvădite şi totuşi
rămaseră după aceea încă mulţi păcătoşi pe pămînt.
37. însă partea celor Ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisul său şi
caută să facă stricăciune pe pămînt va fi că ei vor fi omorîţi sau vor fi
răstigniţi, sau li se vor tăia mîinile şi picioarele cruciş147, sau vor fi
alungaţi din ţară. Acest rău vine în lumea de acum peste ei, iar în
lumea de apoi îi aşteaptă pedeapsă mare,
38. afară de cei ce se căiesc înainte de cei siliţi; şi să ştiţi că Dumnezeu
este iertător, îndurător.
39. O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu şi căutaţi apropierea Sa
şi luptaţi-vă pe drumul Său, ca să fiţi fericiţi.
40. Cei ce nu cred dacă ar şi avea tot ce este pe pămînt şi încă o dată pe
atît, ca să se răscumpere cu aceasta de pedeapsă, în ziua învierii,
aceasta nu se va primi de la ei, căci pe ei îi aşteaptă pedeapsă
dureroasă.
41. Ei ar voi să iasă din foc, însă nu vor ieşi de acolo, căci pedeapsa lor va
fi veşnică.
42. Şi tîlharului şi tîlhăriţei tăiaţi-le mîinile, ca răsplată pentru ceea ce au
făcut; aceasta e o pildă de la Dumnezeu, căci Dumnezeu e puternic,
înţelept.
43. Cel ce se căieşte în urma fărădelegii sale şi face bine, şi Dumnezeu se
întoarce spre el, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.
44. Nu ştii că a lui Dumnezeu e stăpînia în ceruri şi pe pămînt şi El pedep-
seşte pe cine voieşte şi iartă pe cine voieşte, căci Dumnezeu este
atotputernic?
45. O, trimisule, să nu te întristeze cei ce se grăbesc spre necredinţă, cei
ce zic cu gurile lor: "Noi credem!" şi totuşi nu cred inimile lor şi jidovii
care ascultă numai de minciuni şi ascultă numai de alţii, care nu vin la
Tine. Ei încîlcesc vorbele [scripturii] din locurile lor şi zic: "De vi s-a
adus cartea aceasta, atunci primiţi-o, iar dacă nu vi s-a adus, atunci

146 La jidovi.
147 I.e. mîna dreaptă sau piciorul stîng sau invers.
 feriţi-vă de ea". Însă pentru cel ce voieşte Dumnezeu să-l ispitească nu
vei isprăvi nimic la Dumnezeu. Aceia ale căror inimi nu voieşte
Dumnezeu să le curăţească, pentru ei va fi în lume de acum ruşine, iar
în lumea de apoi pedeapsă mare.
46. Ei ascultă de minciuni şi mănîncă ce e oprit. Dacă vor veni la Tine, apoi
sau judecă între ei sau depărtează-te de la ei, iar dacă te vei depărta
de la ei, nu-ţi vor strica ei nimic, iar dacă judeci între ei, atunci judecă
după dreptate, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei drepţi.
47. Însă cum să se supuie ei judecăţii Tale, doar au Thora şi în ea sînt
judecăţile lui Dumnezeu? Atunci vor întoarce ei spatele după acestea,
căci ei nu sînt credincioşi.
48. Noi am trimis Thora în care este ocîrmuire dreaptă şi lumină: după ea îi
judecă pe jidovi profeţii cei moslemi, rabinii şi învăţaţii, după cum li se
încredinţase spre păstrare scriptura lui Dumnezeu şi ei erau martori
pentru ea. Deci nu vă temeţi de oameni, ci temeţi-vă de Mine şi nu vin-
deţi semnele Mele pentru preţ mic. Iar cine nu judecă după ceea ce a
trimis Dumnezeu, aceia sînt necredincioşi.
49. Şi le-am orînduit în ea suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, nas pentru
nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte şi răsplătire pentru răni.
Dacă însă unul dă aceasta înapoi ca milostenie148, atunci să fie aceasta
ca răscumpărare. Cei ce nu judecă după ceea ce a trimis Dumnezeu,
aceia sînt nelegiuiţi.
50. Noi l-am făcut pe Isus, fiul Mariei, să meargă pe urma lor, întărind Tho-
ra, care era în mîinile lor, şi le-am dat Evanghelia, în care este în-
dreptare şi lumină şi adeverire pentru Thora, ce se află acum înainte,
spre ocîrmuire şi îndemnarea celor cucernici.
51. Deci, să judece cei ce au Evanghelie după ceea ce le-a trimis
Dumnezeu, iar cei ce nu judecă după ceea ce a trimis Dumnezeu, aceia
sînt nelegiuiţi.
52. Şi ţie ţi-am trimis scriptura149 în adevăr, adeverind şi întărind ceea ce se
află în scriptură înainte, deci judecă asupra lor după ceea ce a trimis
Dumnezeu şi nu urma poftele lor, ca să te depărtezi de la adevărul
care a venit la tine. Fiecăruia din noi i-am dat o lege şi un drum desco-
perit.
53. De ar fi voit Dumnezeu, v-ar fi făcut pe voi un singur popor, aşa însă
voieşte să vă ispitească cu ceea ce v-a dat, deci întreceţi-vă în bine,
căci la Dumnezeu vă veţi întoarce cu toţii şi El vă va învăţa despre
ceea pentru ce v-aţi certat.
54. Şi tu judeci între ei după aceea ce a trimis Dumnezeu şi nu urma
poftele lor. Fereşte-te de ei, ca să nu te ispitească [să rătăceşti] de la
ceea ce ţi-a trimis Dumnezeu. Dacă se întorc ei de la tine, atunci să ştii
că Dumnezeu voieşte să-i piardă pentru o parte a păcatelor lor. Mulţi
din oameni sînt nelegiuiţi.
55. Cer ei judecăţi din vremea păgîniei? Însă cine poate judeca mai bine
decît Dumnezeu pentru un popor ce are conştiinţă?

148 I.e. nu cere pedepsirea vinovatului.

149 Coranul
 56. O, voi, cei ce credeţi, nu lăsaţi jidovi sau creştini ca prieteni numai
întreolaltă. Cine din voi însă şi-i alege ca prieteni, este ca şi unul din ei.
Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor nelegiuit.
57. Tu îi vei vedea pe cei cu inimă slabă că vor grăbi spre ei şi vor zice:
"Ne temem că vom fi biruiţi!" Însă Dumnezeu poate va da biruinţă sau
[va face] altă orînduială şi apoi le va părea rău pentru ceea ce au
ascuns în sufletele lor.
58. Atunci vor zice cei credincioşi: "Sînt aceşti oameni care au jurat la
Dumnezeu jurămînt sfînt că vor ţine cu voi?" Faptele lor sînt deşarte şi
ei vor fi pierduţi.
59. O, voi, cei ce credeţi, cei ce se leapădă din voi de credinţa sa, în locul
aceluia va pune Dumnezeu alt popor, pe care-l iubeşte şi care-l iubeşte
pe El, blînzi faţă de cei credincioşi şi aspri faţă de cei necredincioşi, şi
care se luptă pe drumul lui Dumnezeu şi nu se tem de bîrfeala bîrfito-
rilor. Acesta este harul lui Dumnezeu pe care-l dă oricui voieşte, pentru
că Dumnezeu este cuprinzător, înţelept.
60. Scutul vostru este Dumnezeu şi trimisul Său şi cei ce cred şi împlinesc
rugăciunea şi dau milostenii şi se închină adînc.
61. Cine-şi ia ca scut pe Dumnezeu şi pe trimisul său şi pe cei ce cred,
aceia sînt ceata lui Dumnezeu şi ei vor birui.
62. O, voi, cei ce credeţi, nu primiţi ca prieteni pe cei ce-şi bat joc şi rîd de
credinţa voastră, dintre cei ce au primit scriptura dinaintea voastră şi
nici pe cei necredincioşi, ci temeţi-vă de Dumnezeu, dacă sînteţi
credincioşi.
63. Nici pe cei care îşi bat joc şi rîd cînd sînteţi chemaţi la rugăciune. Ei o
fac aceasta pentru că sînt un popor nepriceput.
64. Spune: "O, voi, cei ce aveţi scriptura, vă lepădaţi de noi pentru că
credem în Dumnezeu şi în ceea ce ne-a trimis nouă acum şi a trimis
înainte, pentru că mulţi din voi sînt nelegiuiţi?"
65. Spune: "Să vestesc vestea [mai rea] decît răsplata lui Dumnezeu?
Acela pe care-l blestemă Dumnezeu şi asupra căruia e înfuriat — şi i-a
prefăcut pe unii din ei în momite şi în porci150 — şi cei ce-i servesc lui
Taghut151, aceia sînt într-un loc rău şi rătăcesc foarte departe de drum.
66. Dacă au venit la voi, au zis ei: "Noi credem"; însă ei au venit întru
necredinţă şi se duc întru necredinţă, însă Dumnezeu ştie ce ascund ei.
67. Vei vedea mulţi din ei cum grăbesc spre păcat şi nedreptate şi mănîncă
cele oprite, dar vai de ei pentru faptele lor.
68. Dacă nu le opresc rabinii şi învăţaţii vorbele cele păcătoase şi mîncarea
celor oprite, vai de faptele lor.
69. Jidovii zic: "Mînia lui Dumnezeu este legată"; însă mîinile lor să fie
legate şi blestemaţi să fie ei pentru astfel de vorbe. Nu, ci mîinile Lui
sînt întinse, ca să împărtăşească precum voieşte; însă ceea ce ţi s-a
trimis de la Domnul tău îi va face să mai sporească în fărădelege şi
necredinţa [lor], şi noi vom arunca între ei duşmănie şi ură pînă la ziua

150 Conf. II, 61. Cei tineri fură prefăcuţi în momite, cei bătrîni în porci.
151 Conf. II, 257.
 învierii. De cîte ori vor aprinde ei focul războiului, îl va stinge Dum-
nezeu. Ei caută să facă stricăciune pe pămînt, Dumnezeu însă nu-i
iubeşte pe cei ce fac stricăciune.
70. De ar crede cei ce au scriptura şi s-ar teme de Dumnezeu le-am ierta
răutăţile şi i-am duce în grădini pline de plăceri; de ar păzi ei Thora şi
Evanghelia şi ce li s-a trimis de la Domnul lor, atunci ar mînca din
bunătăţile ce se află asupra lor şi sub picioarele lor152. Sînt şi oameni
drepţi între ei însă cei mai mulţi din ei fac numai răutăţi.
71. O, trimisule, vesteşte ce ţi s-a trimis de la Domnul tău; însă dacă nu o
faci, atunci n-ai vestit trimiterea Sa; şi Dumnezeu te va scuti înaintea
oamenilor, căci Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul necredincioşilor.
72. Spune: "O, voi, cei ce aveţi scriptura, voi nu vă sprijiniţi pe nimic, pînă
ce veţi împlini Thora şi Evanghelia şi ce vi s-a trimis de la Domnul vos-
tru." însă ceea ce ţi s-a descoperit de la Domnul tău va mai mări încă la
mulţi din ei fărădelegea şi necredinţa, deci nu te scîrbi pentru poporul
necredincioşilor.
73. Cei ce cred, jidovii, sabeii153 şi creştinii, dacă numai cred în Dumnezeu
şi în ziua de apoi şi fac bine, nu vine asupra lor nici frică de întristare.
74. Cînd am încheiat noi legămîntul cu fiii lui Israel, am trimis la ei trimişi.
De cîte ori venea la ei trimis cu ceva ce nu le plăcea sufletelor lor,
parte îi învinuiau că minţesc, parte îi omorau.
75. Ei credeau că nu vor primi răsplată; orbi şi surzi erau ei; Dumnezeu,
apoi, se întoarse spre ei, apoi deveniră [iarăşi] orbi şi surzi o mulţime
din ei, însă Dumnezeu ştie ce fac ei.
76. Necredincioşi sînt cei ce zic: "Dumnezeu e Mesia, fiul Mariei". Doar a
zis Mesia: "O, fiii lui Israel, slujiţi lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul
vostru; cei ce adaugă lîngă Dumnezeu încă altă fiinţă, pe acela îl
opreşte Dumnezeu de la rai şi locuinţa sa va fi focul şi cei nelegiuiţi nu
vor avea ajutor".
77. Şi aceia sînt necredincioşi care zic: "Dumnezeu este al treilea din
trei"154. Căci nu este Dumnezeu afară de unicul Dumnezeu, şi dacă nu
se vor păzi să vorbească astfel, îi va atinge pe cei necredincioşi din ei o
pedeapsă dureroasă.
78. De ce să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-l roage de iertare?
Dumnezeu e doar iertător, îndurător.
79. Ce a fost Mesia, fiul Mariei, decît un trimis, precum au fost trimişi şi
înaintea sa, şi maică-sa o muiere adevărată. Amîndoi mîncau bucate de
[rînd]155. Priveşte ce semne răsvădite le-am tîlcuit Noi şi priveşte cum
au minţit ei!
80. Spune: "Voiţi să slujiţi şi altcuiva afară de Dumnezeu, unuia care nu vă
aduce nici stricăciune nici folos? Dumnezeu doar este cel ce aude,
ştie".
81. Spune: "O, voi, cei ce aveţi scriptura, nu treceţi în credinţa voastră

152 I.e. În cer şi pe pămînt.

153 Conf. lI, 159.
154 O aluziune Ia sf. Taine.
155 .e. aveau aceleaşi trebuinţe, ca şi oamenii de rînd.
 peste adevăr şi nu urmaţi poftele acelor oameni care au rătăcit ei înşişi
şi i-au amăgit pe mulţi; ei au rătăcit de la drumul cel drept".
82. Blestemaţi fură cei necredincioşi dintre fiii lui Israel, acum limba lui
David şi a lui Isus, fiul Mariei, pentru că s-au răzvrătit şi s-au împotrivit
şi nu s-au oprit întreolaltă de la fărădelegile pe care le împlineau; vai
de faptele lor.
83. Vei vedea că mulţi din ei se împrietenesc cu necredincioşii. Vai de cei
ce trimit înainte sufletele lor156. Dumnezeu se înfuriază asupra lor şi în
veci vor rămîne ei în pedeapsă.
84. De ar fi crezut ei în Dumnezeu şi în profet şi în ceea ce s-a trimis
acestuia, nu i-ar fi primit, de aceea, ca prieteni; însă cei mai mulţi din
ei sînt nelegiuiţi.
85. Vei afla că între oameni sînt din jidovi şi păgîni cei mai mulţi duşmani
ai credincioşilor; asemenea vei afla că cei mai aproape în prietenie
pentru cei credincioşi sînt aceia care zic: "Noi sîntem creştini". Aceea
vine de acolo pentru că între ei sînt preoţi şi călugări şi ei nu sînt
sumeţi.
86. De vor auzi ce s-a descoperit trimisului, vei vedea cum se umplu ochii
lor de lacrimi pentru adevărul ce l-au cunoscut şi ei vor zice: "Doamne,
noi credem şi scrie-ne împreună cu cei ce mărturisesc.
87. Şi de ce să nu credem în Dumnezeu şi în adevărul care a venit la noi şi
de ce să nu dorim ca Domnul nostru să ne ducă [în rai] împreună cu
poporul celor cucernici?"
88. Şi Dumnezeu le răsplăteşte vorbele lor cu grădini pătrunse cu rîuri pe
desupt, ca să petreacă în veci în ele. Aceasta este răsplata celor ce se
poartă bine. Însă cei ce nu cred şi ţin de mincinoase semnele noastre,
aceia sînt tovarăşii iadului.
89. O, voi, cei ce credeţi, nu opriţi binele pe care vi l-a încuviinţat
Dumnezeu; nu călcaţi [poruncile], căci Dumnezeu nu iubeşte pe
călcătorii poruncilor.
90. Mîncaţi din ceea ce v-a dat Dumnezeu, ceea ce este iertat şi bun şi
temeţi-vă de Dumnezeul în care credeţi.
91. Dumnezeu nu vă va mustra pentru o vorbă nesocotită în jurămintele
voastre, ci vă va mustra pentru că v-aţi legat cu jurămînt. Răscumpăra-
rea [unui astfel de jurămînt] este hrănirea a zece sărmani în felul cum
îi hrăniţi pe cei din familia voastră, sau să-i îmbrăcaţi asemenea, sau să
sloboziţi un rob. Cel ce nu poate aceasta, să postească trei zile.
Aceasta e răscumpărarea jurămintelor voastre pe care le-aţi jurat. Deci
păziţi jurămintele voastre. De aceea vă dă de cunoscut Dumnezeu
semnele Sale, ca să fiţi mulţumitori.
92. O, voi, ce credeţi, vinul, Meisirul157, idolii şi săgeţile158 sînt urîciuni din
făptuirile lui Satan, deci feriţi-vă de ele, ca să vă meargă bine.
93. Satan voieşte să arunce între voi duşmănie şi ură prin vin şi Meisir şi să

156 I.e. Vai de păcatele ce le trimite omul înainte în lumea de apoi, încă pe cînd
trăieşte în lumea aceasta.
157 Conf. II, 216.
158 Care se întrebuinţau ca sorţi la hazard.
 vă abată de la gîndul spre Dumnezeu şi de la rugăciune. Deci nu vă
veţi păzi de aceasta? Aşadar ascultaţi de Dumnezeu şi ascultaţi de
trimisul Său şi păziţi-vă. Iar de vă veţi abate, atunci să ştiţi că datoria
trimisului Nostru este propovăduire răsvădită.
94. Nu păcătuiesc cei ce cred şi fac bine de au gustat ceva din aceasta159,
dacă numai apoi se tem de Dumnezeu şi cred şi fac bine, căci Dum-
nezeu îi iubeşte pe cei ce fac bine.
95. O, voi, cei ce credeţi, Dumnezeu vă va ispiti şi la vînătoare ori de
prindeţi [sălbăticiunea] cu mîinile sau cu lăncile voastre, ca să ştie
Dumnezeu cine se teme de El într-ascuns. Însă cine păcătuieşte întru
acestea, pentru aceia este pedeasă dureroasă.
96. O, voi, cei ce credeţi, nu omorîţi sălbăticiune cînd sînteţi în peregrinaj,
iar cei ce omoară într-adins să înapoieze tot atîtea vite blînde după
judecata a doi bărbaţi drepţi dintre voi; ca jertfă, să se ducă în Kaaba;
sau, spre răscumpărare, să hrănească el doi sărmani, sau, în loc de
aceasta, să poftească ca să guste stricăciunea faptei sale. Dumnezeu
iartă ceea ce a trecut, însă cine iarăşi se întoarce [la păcat], pe acela
se răzbună Dumnezeu, căci Dumnezeu e puternic, răzbunător.
97. Vă este iertat vînatul mării160 şi mîncarea ei să vă fie vouă şi călătorilor
spre merinde; însă vă este oprit să vînaţi pe uscat, cît petreceţi în pere-
grinaj, deci temeţi-vă de Dumnezeu, căci la El vă veţi aduna.
98. Dumnezeu a făcut Kaaba, casa cea sfîntă, adăpost pentru oameni şi [a
hotărît] luna cea sfîntă şi jertfa cu podoabă, pentru ca să ştiţi că Dum-
nezeu ştie ce e în cer şi pe pămînt, căci Dumnezeu le ştie pe toate. Să
ştiţi că Dumnezeu pedepseşte aspru şi este iertător, îndurat.
99. Trimisul e numai dator la propovăduire, însă Dumnezeu ştie ce desco-
periţi şi ce ascundeţi.
100. Spune: "Nu e tot una răul cu binele, chiar dacă ţi-ar plăcea mulţimea
răului". Deci, temeţi-vă de Dumnezeu, o, voi, cei înţelepţi, ca să fiţi
fericiţi.
101. O, voi, cei ce credeţi, nu întrebaţi de lucruri care, dacă vi s-ar
descoperi, v-ar face scîrbă; însă, dacă întrebaţi de ele abia după ce s-a
trimis Coranul, atunci vi se vor descoperi; Dumnezeu vă iartă, căci
Dumnezeu este iertător, blînd. Au întrebat de ele şi oameni înaintea
voastră. Apoi n-au crezut în acesta.
102. Dumnezeu n-a stătorit nimic despre Bahirah, Saibah, Vasilah şi Hami161,
ci necredincioşii au născocit minciuni asupra lui Dumnezeu, căci partea
cea mai mare din ei este fără pricepere.
103. De li se spune: "Întoarceţi-vă la ceea ce a trimis Dumnezeu", zic ei:
"Noi ţinem ca de ajuns ceea ce am aflat la părinţii noştri". Însă cum
este, dacă părinţii lor nu pricepeau nimica şi n-au fost ocîrmuiţi?
104. O, voi, cei ce credeţi, fie-vă aminte de sufletele voastre, şi nu va strica
nici un rătăcit, dacă sînteţi ocîrmuiţi. La Dumnezeu este întoarcerea

159 I.e. dacă au comis unele păcate înainte de convertirea lor la Islam.
160 Pescuitul.
161 Nume ale cămilelor, care fură însemnate de arabii păgîni şi fură
întrebuinţate la idolatrie, ca jertfă.
 voastră a tuturor şi El vă va vesti ce aţi făcut.
105. O, voi, cei ce credeţi, să fie mărturie între voi, dacă se apropie moartea
de unul din voi, pe timpul testamentului, şi anume doi bărbaţi cinstiţi
dintre voi sau doi alţii afară de voi162, dacă sînteţi în călătorie în ţară şi
vine asupra voastră moartea. După rugăciune, închideţi ca să jure la
Dumnezeu, dacă vă îndoiţi de ei: "Nu vom vinde aceasta163 pentru nici
un preţ, chiar fie şi pentru o rudă, şi nici nu vom ascunde mărturia lui
Dumnezeu, altfel sîntem păcătoşi".
106. De s-ar cunoaşte însă că aceştia au judecat cu nedreptate, atunci să se
puie alţi doi în locul lor între rude, care să judece asupra lor, şi aceştia
să jure pe Dumnezeu: "Mărturia noastră e mai adevărată decît
mărturia lor; noi doar nu sîntem nedrepţi, altfel am fi nelegiuţi".
107. Astfel e mai uşor, căci vor depune mărturia după adevăr, sau se vor
teme că după jurămîntul lor se va jura alt jurămînt; însă temeţi-vă de
Dumnezeu şi ascultaţi, căci Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor
nelegiuit.
108. Într-o zi, Dumnezeu va aduna pe cei trimişi şi va zice: "Ce vi s-a
răspuns [cînd aţi vestit]?" Ei vor zice: "Noi nu ştim, Tu ştii cele
ascunse".
109. După aceea, va zice Dumnezeu: "O, Isuse, fiul Mariei, adă-ţi aminte de
harul meu asupra ta şi asupra născătoarei tale, cînd te-am întărit cu
duhul sfînt, ca să vorbeşti cu oamenii din leagăn şi ca bărbat164.
110. Eu te-am învăţat scriptura şi înţelepciunea, Thora şi Evanghelia, Tu ai
plăsmuit din lut chipul unei păsări cu voia Mea şi ai suflat asupra lui şi
el s-a făcut pasăre cu voia Mea şi ai vindecat orbi din naştere şi leproşi
cu voia Mea165 şi ai înviat morţi cu voia Mea, şi eu i-am respins pe fiii lui
Israel de la tine166, cînd ai venit la ei cu semne răsvădite. Atunci au zis
cei necredincioşi: "Aceasta este fermecătura răsvădită".
111. Cînd le-am poruncit apostolilor: "Credeţi în Mine şi în trimisul Meu", au
zis ei: "Noi credem, deci mărturiseşte-ne că sîntem moslemi".
112. Atunci ziseră apostolii: "O, Isuse, fiul Mariei, poate Domnul tău să ne
trimită o masă167 din cer?" El le zise: "Temeţi-vă de Dumnezeu, dacă
sînteţi credincioşi".
113. Ei ziseră: "Voim să mîncăm din ea, ca ea să ne ridice inimile noastre şi
să ştim că ne-ai vestit adevărul şi să fim martori asupra sa".
114. Zise Isus, fiul Mariei: "O, Dumnezeul, Domnul nostru, trimite-ne o masă
din cer, ca să ne fie nouă sărbătoare pentru cel dintîi şi cel de pe urmă
din noi şi [să ne fie[ semn de la Tine. Nutreşte-ne, căci tu eşti cel mai
bun nutritor!"
162 I.e. care n-au credinţa voastră.
163 I.e. mărturia noastră.
164 Conf. III, 41.
165 Conf. III, 43.
166 Ca să nu-ţi facă vreun rău.
167 Explicatorii istorisesc o mulţime de basne despre această masă, după care
este numită şi sura aceasta. Se vede însă că Mohammed n-a înţeles istoria cu
Cina Cea de Taină şi de aceea a schimonosit-o aici după felul său, cum a mai
făcut şi cu alte episoade biblice.
 115. Dumnezeu zise: "Voi să vă trimit [masa], însă cine din voi nu va crede
nici după aceasta, îl voi pedepsi cu o pedeapsă cu care n-am pedepsit
nici pe o făptură".
116. Şi dacă va zice Dumnezeu: "O, Isuse, fiul Mariei, zis-ai cîndva
oamenilor: Luaţi-mă pe mine şi pe maica mea ca doi Dumnezei afară
de Dumnezeu?" El va zice: "Mărire Ţie, nu mi se cuvine să zic ceva ce
nu e adevărat; de aş fi zis-o, ai şti-o; Tu doar ştii ce este în sufletul
meu, eu însă nu ştiu ce este în sufletul tău; în adevăr, Tu ştii cele
ascunse".
117. Nimic nu le-am zis lor, afară de aceea ce mi-ai poruncit, adică: Slujiţi lui
Dumnezeu, Domnului meu şi Domnului vostru! Eu am fost martor asu-
pra lor, cînd am petrecut între ei, şi după ce m-ai luat la Tine, eşti Tu
păzitorul lor, căci Tu eşti martorul tuturor lucrurilor".
118. De-i pedepseşti, ei sînt doar robii Tăi, şi de-i ierţi, eşti doar puternic,
înţelept.
119. Dumnezeu va zice: "În această zi, le va ajuta adevărul celor iubitori de
adevăr; pentru ei sînt grădini pătrunse de rîuri pe dedesupt, acolo vor
petrece în veci: Dumnezeu are plăcere la ei, şi ei vor avea plăcere la El.
Aceasta va fi o fericire mare".
120. A lui Dumnezeu este stăpînirea peste ceruri şi pămînt şi peste cele ce
se află între ele, căci El este atotputernic.

VI
SURA VITELOR
Din Mekka şi este cu o sută şasezeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Mărire lui Dumnezeu, care a făcut cerurile şi pămîntul şi a rînduit întu-
nericul şi lumina; necredincioşi sînt aceia care fac alte fiinţe, asemenea
cu Domnul lor.
2. El e acela care v-a făcut din lut. El a hotărît un termen168 şi un termen
hotărît169, însă voi vă îndoiţi.
3. El este Dumnezeu în ceruri şi pe pămînt. El ştie ce tăinuiţi şi ce
descoperiţi şi ştie ce v-aţi agonisit.
4. Nu li s-a dat lor nici unul din semnele Domnului lor, fără ca ei să se fi
întors de la el.
5. Ei învinuiră de minciună adevărul, care acum a venit la ei, însă curînd li
se va vesti aceea despre care şi-au bătut joc.
6. Oare n-au văzut ei cîte neamuri am pierdut Noi înaintea lor? Pe aceia îi
întăriserăm mai tare pe pămînt, de cum v-am întărit pe voi, şi am
trimis din ceruri ploaie şi am dat rîuri, care curgeau sub ei, însă, în
urma păcatelor lor, i-am pierdut şi am făcut după ei alte neamuri.
7. De ţi-am fi trimis Noi ţie o scriptură scrisă pe hîrtie, ar fi pipăit-o cei
necredincioşi cu mîinile lor şi ar fi zis: "Aceasta e fermecătură

168 Pentru sfîrşitul vieţii.

169 Pentru înviere
 răsvădită".
8. Ei zic: "De ce nu fu trimis pentru aceasta un înger?" Însă de am fi trimis
Noi un înger, treaba ar fi fost de'nainte hotărîtă, şi atunci nu ar fi fost
aşteptaţi.
9. De l-am fi făcut Noi pe el170 înger, l-am fi făcut în chip de om şi l-am fi
acoperit cu aceea ce acoperă ei.
10. însă batjocoriţi fură cei trimişi înaintea Ta, dară i-a cuprins pe cei ce-şi
băteau joc tocmai aceea de ce-şi băteau joc.
11. Spune: "Mergeţi în ţară şi vedeţi care este sfîrşitul acelora care
învinuiesc de minciună" .
12. Spune: "A cui e ceea ce e în ceruri şi pe pămînt?" Spune: "A lui Dumne-
zeu!" El însuşi îndurarea şi-a orînduit-o, ca să vă adune în ziua învierii;
nu e îndoială despre aceasta; numai aceia care se duc ei înşişi în
rătăcire nu cred.
13. Ale lui sînt cele ce locuiesc în noapte şi în zi şi El aude, ştie.
14. Spune: "Oare să-mi iau alt scut decît pe Dumnezeu, făcătorul cerurilor
şi al pămîntului, care dă mîncare şi singur nu mănîncă?" Spune: "Mie
mi s-a poruncit să fiu cel dintîi moslem; şi să nu fiu idolatru!"
15. Spune: "M-aş teme de pedeapsa zilei celei mari, dacă l-aş întărîta pe
Dumnezeu".
16. Cel ce scapă în ziua aceea, pentru acela este milă, fericire răsvădită.
17. De te atinge Dumnezeu cu vreun rău, nimenea nu-l poate depărta decît
numai El, iar dacă-ţi dă un bine, apoi El este cel atotputernic.
18. El este stăpîn asupra robilor săi şi El este cel înţelept ştiutor.
19. Spune: "Care este mărturia cea mai mare?" Spune: "Dumnezeu este
martor între mine şi voi şi mie mi s-a descoperit acest Coran, ca să vă
îndemn prin el pe voi şi pe aceia la care a venit el. Cum voiţi deci să
mărturisiţi că lîngă Dumnezeu mai sînt şi alţi Dumnezei?" Spune: "Eu
nu mărturisesc aceasta!" Spune: "El este un unic Dumnezeu şi nu e
vina mea dacă-i faceţi semeni".
20. Cei cărora le-am dat scriptura îl cunosc171 cum îi cunosc pe copiii lor,
însă ei rătăcesc, pentru că nu voiesc să creadă.
21. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciuni asupra lui Dum-
nezeu şi minciuni asupra semnelor Sale? Celor nelegiuiţi nu le merge
bine.
22. Într-o zi, îi vom aduna pe toţi; atunci vom zice către cei ce au păgînit:
"Unde sînt idolii voştri pe care i-aţi născocit?"
23. Atunci nu vor avea altă dezvinuire decît ca să zică: "Pe Dumnezeul
nostru, noi n-am păgînit!"
24. Priveşte cum minţesc ei faţă de sine înşişi şi piere ceea ce au născocit
ei.
25. Unii din ei ascultă de Tine, însă Noi am pus acoperămînt pe inimile lor,

170 Pe Mohammed
171 Adaugă: pe Mohammed.
 ca să nu-l priceapă172, şi surzenie în urechile lor, deci dacă şi văd toate
semnele, totuşi nu cred; ba ei încă vor veni la Tine ca să se certe cu
Tine. Vor zice cei necredincioşi: "Acestea sînt numai basme ale
înaintaşilor"!
26. Şi ei opresc aceasta şi se depărtează şi ei înşişi de la aceasta. Însă ei
se grăbesc ei înşişi la pieire şi nu o ştiu.
27. De ai vedea cum sînt ei aruncaţi în foc şi cum zic: "O, de ne-am
întoarce înapoi [în lume], cu bună seamă, n-am învinui semnele
Domnului nostru de minciună şi am fi credincioşi".
28. Atunci vor pricepe ceea ce au ascuns înainte. Dar şi de s-ar întoarce [în
lume], totuşi ar cerceta numai cele ce le sînt oprite, pentru că ei sînt
mincinoşi.
29. Ei zic: "Nu este viaţă decît cea din lume şi noi nu vom mai învia".
30. Dar să vezi cînd vor sta înaintea Domnului lor şi El va zice: "Oare nu
este aceasta într-adevăr?" Ei vor zice: "Ba da, pe Domnul nostru!" El va
zice: "Deci, gustaţi pedeapsa pentru că aţi fost necredincioşi!"
31. Rătăcesc cei ce tăgăduiesc întîlnirea cu Dumnezeu, pînă ce deodată
vine ora lor. Deci, vor zice: "Vai de noi pentru ceea ce am negrijit!"
Atunci vor purta ei sarcinile lor pe spatele lor şi oare nu va fi rău ceea
ce poartă?
32. Însă ce este viaţa lumii decît un joc şi o glumă? În adevăr, mai bună e
locuinţa cea de apoi pentru cei cucernici. Nu o pricepeţi aceasta?
33. Noi ştim că te întristează vorbele lor, însă ei nu te fac mincinos, ci nele-
giuţii luptă împotriva semnelor lui Dumnezeu.
34. Ei i-au făcut mincinoşi şi pe trimişii de'naintea Ta, însă aceştia răbdară
că-i învinuiră de minciună pînă a venit la ei ajutorul Nostru. Nimeni nu
poate schimba cuvintele lui Dumnezeu şi acum ţi-a venit veste de la
cei [înainte] trimişi.
35. De ţi-ar fi abaterea lor prea supărăcioasă şi de ai putea afla o peşteră
în pămînt sau o scară în cer ca să le aduci semn — căci de ar voi Dum-
nezeu, i-ar aduna pe drumul cel drept; deci, nu fi neştiutor.
36. El le va răsplăti numai celor ce ascultă şi pe morţi îi va învia Dumnezeu
şi atunci se vor întoarce la El.
37. Ei zic: "Numai de s-ar trimite semn de la Domnul său!" Spune: "Dumne-
zeu poate să trimită semn şi totuşi cei mai mulţi din ei nu o pricep".
38. Nu sînt vietăţi pe pămînt şi păsări ce zboară cu aripile lor, care să nu
fie popoare asemenea vouă. Noi n-am lăsat nimic afară în scriptură. Ei
se vor întoarce la Domnul lor.
39. Cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre, sînt surzi şi muţi şi petrec în
întuneric. Dumnezeu pe cine voieşte îl duce în rătăcire şi pe cine vo-
ieşte îl duce pe drum drept.
40. Spune: "Ce vi se pare, dacă va veni asupra voastră pedeapsa lui
Dumnezeu sau ora aceea173; îl veţi chema pe altul afară de Dumnezeu,
dacă sînteţi iubitori de adevăr?
172 Adaugă: Coranul.
173 I.e. ora judecăţii de apoi
 41. Nu, ci numai pe El îl veţi chema şi El vă va mîntui pentru că l-aţi che-
mat, dacă va voi, şi voi veţi uita de idoli".
42. Noi am trimis [profeţi] la popoare înaintea ta şi le-am cercetat cu neno-
rociri şi nevoi, ca să se umilească.
43. Iar cînd îi ajunse nenoricirea, de s-ar fi umilit! Însă inimile lor se învîr-
toşară şi Satan împodobi faptele lor.
44. Cînd uitară ceea la ce fură îndemnaţi, le-am deschis Noi porţile tuturor
lucrurilor174 şi, pe cînd se bucurau cu ceea ce au primit, i-am apucat Noi
deodată şi ei deznădăjduiră.
45. Deci, a fost smulsă rădăcina poporului nelegiut. Mărire lui Dumnezeu,
Domnul veacurilor.
46. Spune: "Ce vi se pare, dacă v-ar lua Dumnezeu vederea şi auzul şi v-ar
pecetlui inimile? Care Dumnezeu, afară de Dumnezeu, vi le-ar putea da
înapoi?" Priveşte cum tîlcuim Noi semnele şi ei totuşi se întorc [de la
Noi].
47. Spune: "Ce vi se pare, dacă v-ar ajunge deodată sau pe faţă pedeapsa
lui Dumnezeu, oare n-aţi pieri împreună cu poporul nelegiuiţilor?"
48. Noi i-am trimis pe trimişi numai să binevestească şi să îndemne. Cel ce
crede şi se îndreaptă, nu va veni asupra lor frică şi întristare.
49. Cei ce ţin însă de minciună semnele Noastre, pe aceia îi va ajunge pe-
deapsa pentru că sînt nelegiuiţi.
50. Spune: "Eu nu vă spun că la mine sînt comorile lui Dumnezeu, nici că
ştiu tainele; nici nu vă spun că sînt un înger, ci eu urmez numai ceea
ce mi s-a descoperit". Spune: "Oare sînt cei orbi şi cei ce văd tot una?
Nu vă gîndiţi la aceasta?"
51. Îndeamnă-i cu aceasta pe cei ce se tem că se vor aduna la Domnul lor,
căci n-au, afară de El, scut, nici mijlocitor, ca să se teamă de
Dumnezeu.
52. Nu-i alunga pe cei ce cheamă pe Domnul lor dimineaţa şi seara, dorind
faţa Sa; doar nu-ţi pasă de cugetul lor nimic, nici lor de cugetul tău,
căci de-i vei alunga, ai fi nelegiuit.
53. Astfel i-am ispitit Noi unul prin altul, ca să zică: "Sînt aceştia aceia asu-
pra cărora este harul lui Dumnezeu între noi?" Oare nu-i cunoaşte
Dumnezeu pe cei mulţumitori?
54. Dacă vin la tine de aceia care cred în semnele Noastre, spune: "Pace
asupra voastră!" Domnul vostru şi-a poruncit sie însuşi îndurare, deci,
cel ce face rău din necunoştinţă şi apoi se căieşte şi face bine, pentru
acela este Dumnezeu iertător, îndurător.
55. De aceea am dat Noi semne răsvădite, pentru ca să cunoaşteţi drumul
păcătoşilor.
56. Spune: "Mie-mi este oprit ca să servesc acelora pe care îi chemaţi,
afară de Dumnezeu". Spune: "Eu nu urmez poftele voastre, căci aş
rătăci şi nu m-aş ţine de cei bine ocîrmuiţi".
57. Spune: "Eu mă ţin numai de hotărîrea Domnului meu, pe care o ţineţi

174 I.e. le-am dat toate binecuvîntările pămînteşti.

 de mincinoasă. Nu stă în puterea mea ceea ce voiţi voi să se întîmple
în grabă. Judecata e la Dumnezeu, El va vesti adevărul şi El este cel
mai bun arbitru".
58. Spune: "De ar sta în puterea mea ceea ce voiţi ca să se întîmple mai
degrabă, ar fi hotărîtă treaba între mine şi voi; însă Dumnezeu îi cu-
noaşte pe cei nelegiuiţi".
59. Şi la El sînt cheile tainelor pe care nimenea nu le cunoaşte, numai El; El
ştie ce e pe uscat şi pe mare, şi nu cade nici o frunză fără ca El să o
ştie; nu este un fir de sămînţă în pămîntul întunecat, nici verdeaţă, nici
uscăciune, fără să fie însemnate într-o carte răsvădită.
60. El este cel ce vă ia la Sine noaptea175 şi ştie ce aţi cîştigat ziua, apoi vă
trezeşte în ea176, ca să împlinească un termen hotărît; atunci va fi la El
întoarcerea voastră; atunci vă va vesti El ce aţi făcut.
61. El este stăpîn asupra robilor Săi; El trimite paznici asupra voastră; cînd
ajunge unul din voi la moarte, pe acela îl iau la sine trimişii Noştri177
fără întîrziere.
62. Atunci se întorc ei la Dumnezeu, stăpînul lor adevărat; oare nu este a
Lui judecata? Şi El este repede la socoteală.
63. Spune: "Cine vă mîntuieşte de întunecimea uscatului şi a mării, cînd îl
rugaţi cu umilinţă şi într-ascuns; de ne vei mîntui de aceasta, vom fi
mulţumitori?"
64. Spune: "Dumnezeu vă mîntuieşte de aceasta şi de toată întristarea! Şi
totuşi adăugaţi la El şi alte fiinţe".
65. Spune: "El e în stare să vă trimită pedepse pe deasupra voastră sau pe
de desuptul picioarelor voastre sau să vă înzestreze cu pizmă şi să vă
facă să gustaţi ceartă întreolaltă". Priveşte cum tîlcuim semnele,
pentru ca ei să înţeleagă.
66. Însă poporul tău îl178 ţine de mincinos, cu toate că el e adevărul. Spune:
"Eu nu sînt scut deasupra voastră. Fiecare profeţie se adevereşte şi în
sfîrşit veţi înţelege".
67. Şi dacă vezi că unii se ceartă asupra semnelor Noastre, dă-te la o parte
de ei, pînă ce încep a vorbi despre altceva nou; iar dacă Satan te face
să uiţi aceasta, atunci nu şedea, îndată ce-ţi aduci aminte, cu poporul
cel nelegiuit.
68. Cei cu frica lui Dumnezeu nu vor fi traşi la răspundere pentru aceasta,
totuşi să-şi aducă aminte, ca să rămîie temători de Dumnezeu.
69. Fugi de cei ce-şi bat joc şi fac rîs de legea lor, căci pe ei i-a amăgit
viaţa lumii, însă aminteşte-le aceasta, că dacă piere un suflet prin
faptele sale, n-are scut afară de Dumnezeu şi nici mijlocitor, şi dacă ar
da tot felul de răscumpărare, nu s-ar primi de la el. Cei ce ajung la pier-
zare prin faptele lor vor bea apă clocotitoare şi [vor primi] pedeapsă
dureroasă, pentru că au fost necredincioşi.

175 Moslemii cred că, pe timpul somnului, sufletele se întorc la Dumnezeu.

176 În zi.
177 Îngerii morţii.
178 Coranul
 70. Spune: "Să chemăm afară de Dumnezeu ceva ce nu ne foloseşte şi nu
ne strică?" Să ne întoarcem pe urmele noastre, după ce ne-a ocîrmuit
Dumnezeu ca acela pe care l-au scos din minte Satanii să rătăcească
pe pămînt, măcar că are prieteni care îl cheamă la drum drept: "Vino la
noi"! Spune: "Numai ocîrmuirea lui Dumnezeu este ocîrmuire şi nu s-a
poruncit să ne supunem Domnului veacurilor".
71. Şi să împliniţi rugăciunea şi să vă temeţi de El, căci la El vă veţi aduna
odată.
72. El este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul întru adevăr; în ziua ce a zis
El: "Să fie!" — a fost.
73. Cuvîntul Său este adevăr. A lui este stăpînirea în ziua cînd va suna
trîmbiţa. El ştie cele ascunse şi cele descoperite. El este înţelept,
ştiutor.
74. Adă-ţi aminte cînd a zis Avraam lui Azar179, tatălui său: "Tu primeşti
idolii ca zei? În adevăr eu văd că tu şi poporul tău sînteţi în rătăcire
răsvădită".
75. După aceea, i-am arătat Noi lui Avraam împărăţia cerurilor şi a pămîn-
tului, ca să fie el între cei ce ţin tare la credinţă.
76. Şi după ce l-a acoperit noaptea, văzu el o stea; el zise: "Acesta e
Domnul meu!" Şi după ce spuse aceasta, zise el: "Eu nu-i iubesc pe cei
ce apun".
77. Şi văzu el luna răsărind, zise el: "Acesta este Domnul meu!", iar cînd
spuse, zise el: "Dacă nu mă ocîrmuieşte Domnul meu, sînt şi eu din
acest popor rătăcitor".
78. Şi cînd văzu el soarele răsărind, zise el: "Acesta este Domnul meu,
aceasta este mai mare!" Şi cînd spuse, zise el: "O, poporul meu, eu sînt
curat de idolii voştri.
79. Eu îndrept faţa mea cu dreaptă credinţă către Cel ce a făcut cerurile şi
pămîntul şi nu voi să fiu idolatru".
80. Şi s-a certat poporul său cu dînsul. El zise: "Voiţi să vă certaţi cu mine
despre Dumnezeu?" El m-a dus pe drumul cel adevărat şi eu nu mă
tem de fiinţele ce i le-aţi alăturat; numai ceea ce voieşte Domnul meu
[se întîmplă, căci] Domnul meu cuprinde toate lucrurile cu ştiinţă. Nu
voiţi să gîndiţi la aceasta?
81. Şi cum să mă tem de idolii voştri, dacă voi nu vă temeţi să alăturaţi lui
Dumnezeu fiinţe pentru care nu v-a trimis El împuternicire? Care din-
tr-amîndouă tabere [de credinţă] este cea adevărată, dacă sînteţi
pricepuţi?
82. Cei ce cred şi nu îmbracă credinţa lor cu nedreptate, aceia sînt în sigu-
ranţă şi sînt bine ocîrmuiţi.
83. Această dovadă a Noastră am dat-o Noi lui Avraam faţă de poporul
său. Noi îl ridicăm cu trepte pe cine voim. Domnul tău doară este
înţelept, ştiutor.
84. Şi Noi i-am dat lui pe Isaac şi Iacov şi pe amîndoi i-am ocîrmuit şi pe
Noe l-am ocîrmuit Noi [încă] înainte şi pe urmaşii săi şi pe David şi pe

179 În Biblie, tatăl lui Avraam se numeşte Tarc.

 Solomon şi pe toţi şi pe Iosef şi pe Moise şi pe Aaron şi aşa răsplătim
Noi celor ce fac bine;
85. şi pe Zaharia şi pe Ioan şi pe Isus, şi pe Elia, pe toţi cei cuviincioşi;
86. şi pe Ismael şi pe Eliseu şi pe Iona şi pe Lot, pe toţi i-am ales înaintea
lumii.
87. Şi pe unii din părinţii lor şi din urmaşii lor şi din fraţii lor i-am ales şi
ocîrmuit Noi pe drumul cel drept.
88. Aceasta este ocîrmuirea lui Dumnezeu, cu care ocîrmuieşte El pe cine
voieşte din robii săi. Şi de ar fi ei idolatri, ar fi fost zadarnic ceea ce au
făcut ei.
89. Aceştia sînt aceia cărora le-am dat noi cartea şi înţelepciunea şi
profeţia, iar dacă nu vor crede în aceasta, atunci aceasta o încredinţăm
unui popor care nu este aşa de necredincios.
90. Pe aceştia i-a ocîrmuit Dumnezeu şi tu urmează ocîrmuirii lor. Spune:
"Eu nu cer de la voi răsplată pentru aceasta. Doar aceasta nu e alta
decît o pomenire pentru cei din lume".
91. Ei nu-l preţuiesc pe Dumnezeu după preţul Său, pentru că zic: "Dumne-
zeu n-a trimis nimic asupra oamenilor". Spune: "Cine a trimis cartea pe
care a adus-o Moise, cu lumină şi ocîrmuire pentru oameni, pe care aţi
pus-o pe pergament, aţi dat-o pe faţă, însă aţi şi ascuns mult din ea180
şi aţi învăţat ceea ce n-aţi ştiut voi şi părinţii voştri?" Spune:
"Dumnezeu!" Apoi fugi de la ei. Joace-se ei cu vorbele lor goale.
92. Această carte pe care am trimis-o Noi este binecuvîntată şi adevereşte
ceea ce este în mîinile lor. Tu să îndemni maica cetăţilor181 şi împreju-
rimea ei. Cei ce cred în ziua de apoi vor crede în ea şi vor păzi vremea
rugăciunii lor.
93. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciună asupra lui
Dumnezeu sau cel ce zice: "Mi s-a descoperit ceva182!", şi nu i s-a
descoperit nimic; sau cel ce zice: "Voi să trimit ceva asemenea cu ceea
ce a trimis Dumnezeu!" Dar de i-ai vedea pe nelegiuiţi în apele morţii,
cînd întind îngerii mîinile lor [zicînd]: "Lepădaţi sufletele voastre! Astăzi
veţi primi pedeapsă ruşinoasă pentru că aţi vorbit despre Dumnezeu
neadevărul şi v-aţi sumeţit peste semnele Sale.
94. Şi acum aţi venit la Noi singuri, precum v-am făcut pe voi mai întîi şi aţi
părăsit ceea ce v-am dăruit în urma voastră şi Noi nu vedem mijlocitorii
voştri despre care aţi crezut voi că ei sînt tovarăşi [ai lui Dumnezeu].
Acum s-a tăiat toată legătura între voi şi v-a înşelat aceea în ce aţi cre-
zut".
95. Dumnezeu lasă să răsară sămînţa şi odrasla curmalului; El lasă să iasă
viaţă din moarte şi moarte din viaţă. Acesta vă este Dumnezeu, iar voi
voiţi să vă abateţi de la El?
96. El lasă să răsară zorile şi aşază noapte spre odihnă şi soarele şi luna
spre socotirea [timpului]. Aceasta este o hotărîre a Celui puternic, înţe-

180 Iarăşi o învinuire că jidovii ar fi suprimat în Scriptură locuri relative la

Mohammed.
181 Mekka
182 E vorba de profeţi mincinoşi care s-au ridicat la arabi.
 lept.
97. El este cel ce a pus stelele, ca să fiţi ocîrmuiţi de ele în întuneric, pe
uscat şi pe mare. Noi am tîlcuit semnele Noastre pentru poporul cel
priceput.
98. El v-a făcut dintr-un singur suflet şi v-a dat loc de repaus şi de odih-
nă183. Noi am tîlcuit semnele Noastre pentru poporul cel înţelept.
99. El este cel ce a trimis apă din cer şi Noi scoatem prin aceasta odraslele
tuturor lucrurilor şi scoatem din ea verdeaţă, scoatem din ea grăunţele
ce cresc în rînduri şi fenici, pe ale căror crengi sînt înşirate curmalele,
şi grădini de struguri, măsline şi rodii, asemenea şi neasemenea. Priviţi
rodurile lor, cum cresc şi se coc. În adevăr, aici sînt semne pentru
poporul credincios.
100. Ei au făcut tovarăşi lui Dumnezeu duhurile, pe care El le-a făcut, şi au
minţit că El ar avea fii şi fiice, fără înţelepciune; mărire Lui şi departe
de El tot ce-i adaugă ei.
101. Făcătorul cerurilor şi al pămîntului cum să aibă un fiu, neavînd soţie? El
a făcut toate şi El toate le cunoaşte.
102. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru. Nu este Dumnezeu afară de El,
făcătorul tuturor lucrurilor; deci, slujiţi-L, căci El se îngrijeşte de toate.
103. Nu-l ajung vederile, însă El ajunge vederile. El este ager, ştiutor.
104. Dovezi v-au venit de la Domnul vostru: cel ce le înţelege [face bine]
sufletului său, iar cine este orb, [vina cade] asupra sa, eu nu sînt
păzitor asupra voastră.
105. Astfel tîlcuim semnele Noastre, chiar dacă zic ei: "Tu tîlcuieşti încurcat,
noi însă vom tîlcui răsvădit oamenilor pricepuţi".
106. Urmează, deci, numai ceea ce ţi s-a descoperit de Domnul tău; nu este
Dumnezeu afară de El, şi dă-te-alături de la idolatri.
107. De ar fi voit Dumnezeu, n-ar fi ei idolatri; iar Noi nu te-am pus asupra
lor păzitor şi tu nu eşti vechil asupra lor.
108. Nu probozi [idolii], pe care îi cheamă ei, afară de Dumnezeu, ca să nu-L
probozească ei pe Dumnezeu întru duşmănie şi nepricepere. Astfel
i-am împodobit Noi fiecărui popor faptele sale; apoi se vor întoarce la
Domnul lor şi le va vesti răsvădit ce au făcut ei.
109. Ei au jurat lui Dumnezeu un jurămînt sfînt: că, dacă le va veni semn,
vor crede în El. Spune: "Într-adevăr semnele stau la Dumnezeu; însă ce
vă vesteşte că dacă ar veni ele, ei nu ar crede?"
110. Noi vom întoarce inimile şi vederile lor, dacă n-au crezut întîia dată;
deci, îi vom lăsa Noi la nătîngia lor să rătăcească.
111. Şi de le-am fi trimis Noi îngeri şi de ar fi vorbit morţii cu ei şi de am fi
adunat toate lucrurile înaintea lor, ei totuşi n-ar fi crezut, doară dacă ar
fi voit Dumnezeu, de aceea cei mai mulţi dintre ei sînt nepricepuţi.
112. Aşa am pus Noi pentru fiecare profet cîte un duşman, anume Satanele
oamenilor şi ale duhurilor, care descoperă altuia cuvinte sporite spre
înşelăciune; însă dacă ar voi Domnul tău, ei nu ar putea-o face, deci

183 În coapsele tatălui şi în pîntecele maicii.

 părăseşte-i pe ei şi ceea ce născocesc ei.
113. Şi să se aplece la aceasta inimile celora ce nu cred în viaţa de apoi şi
să afle plăcere în aceasta şi să aibă parte la ceea ce au cîştigat.
114. Să cer eu afară de Dumnezeu alt judecător? El este doar Acela care v-a
trimis vouă cartea ce arată [toate] răsvădit; iar aceia cărora le-am dat
Noi scriptura asemenea ştiu că aceasta s-a trimis în adevăr de Domnul
tău; deci, să nu fii între cei ce se îndoiesc.
115. Deplin este cuvîntul Domnului tău în adevăr şi dreptate, şi nimeni nu
poate schimba cuvîntul său, căci El aude, ştie.
116. De ai urma celor mai mulţi din cei ce sînt pe pămînt, ei te-ar abate de
la drumul lui Dumnezeu, căci ei urmează numai prejudecăţile lor şi
numai minţesc.
117. Într-adevăr, Domnul tău îi cunoaşte pe cei ce se abat de la drumul său
şi-i cunoaşte şi pe cei ce merg pe drumul drept.
118. Mîncaţi numai aceea peste care s-a pomenit numele lui Dumnezeu, de
credeţi în semnele Sale.
119. Şi ce vă este că nu mîncaţi aceea peste care s-a pomenit numele lui
Dumnezeu? El doară v-a hotărît ce vă este oprit, afară de aceea la care
sînteţi nevoiţi; mulţi vă amăgesc prin poftele lor şi prin neştiinţă, însă
Domnul tău îi cunoaşte pe cei nelegiuiţi.
120. Păziţi-vă de cele din afară ale păcatului şi de cele din lăuntru ale sale;
cei ce fac păcate vor primi răsplata ce şi-au agonisit-o.
121. Nu mîncaţi de aceea ce nu s-a pomenit numele lui Dumnezeu asupra
sa; aceasta este nelegiuire. Dar Satanele îi vor pune la cale pe prietenii
lor, ca să se certe cu voi. Dacă le veţi urma, veţi fi idolatri.
122. Sau cel ce a murit şi Noi l-am înviat şi i-am dat lumină, ca să umble cu
ea printre oameni, poate să fie asemenea cu cel ce este în întuneric,
de unde nu poate ieşi? Aşa li s-au împodobit celor necredincioşi faptele
lor.
123. De aceea am pus Noi în fiecare cetate căpetenii de făcători de rele, ca
să înşele acolo: însă ei se înşală numai pe ei înşişi fără să înţeleagă.
124. Şi dacă şi a venit la ei un semn, zic ei: "Noi nu credem, pînă ce nu ni se
va da ceea ce s-a dat trimisului lui Dumnezeu". Însă Dumnezeu ştie
unde pune trimiterea Sa. Asupra făcătorilor de rele însă va veni ruşinea
de la Dumnezeu şi o pedeapsă mare, pentru că au înşelat.
125. De voieşte Dumnezeu pe cineva să-l ocîrmuiască, apoi îi deschide
pieptul pentru Islam, iar dacă voieşte să-l ducă în rătăcire, apoi îi face
pieptul îngust, ca şi celui ce voieşte să se suie în cer184. Astfel de vină
pune Dumnezeu asupra celor ce nu cred.
126. Acesta este drumul cel drept al Domnului tău. Aşa am tîlcuit Noi sem-
nele pentru poporul care ia aminte.
127. Ei vor avea o locuinţă de pace la Domnul lor şi El le va fi scut în faptele
lor.

184 I.e. precum e imposibil a se sui în cer, aşa le va fi şi lor imposibil ca să-şi
îndrepte inima spre religie.
 128. în ziua cînd îi va aduna pe toţi, [va zice El]: "O, ceată a duhurilor, prea
mult v-aţi făcut de lucru cu oamenii!". Însă prietenii lor dintre oameni
vor zice: "Doamne, noi am avut folos unul de altul şi am ajuns ţinta
noastră, pe care ne-ai pus-o!" El va zice: "Focul să fie locuinţa voastră
şi în veci să rămîneţi acolo, de nu va voi Dumnezeu altfel; Domnul
vostru este doar înţelept, ştiutor".
129. Aşa vom pune Noi nelegiuiţi asupra altora, precum şi-au agonisit-o.
130. "O, ceată a Duhurilor şi a oamenilor, oare n-au venit la voi trimişi dintre
voi, ca să vă vestească semnele Mele şi să vă îndemne pentru
întîmpinarea zilei voastre?" Ei vor zice: "Trebuie să mărturisim
împotriva noastră înşine!" I-a înşelat viaţa lumii şi ei trebuie să
mărturisească împotriva lor înşişi, că au fost necredincioşi.
131. Aceasta, pentru că Domnul tău nu pierde cetăţile întru nelegiuire [lor],
pe cînd poporul lor este fără de grijă.
132. Sînt trepte [deosebite] pentru fiecare după faptele lor, căci Domnului
tău nu-i este necunoscut ce fac ei.
133. Şi Domnul tău a avut întru îndurare. Dacă voieşte, vă poate nimici şi vă
poate da urmaşi pe cine voieşte, precum v-a făcut pe voi urmaşi altor
popoare.
134. Într-adevăr, ceea ce vă ameninţă se şi împlineşte şi voi nu puteţi împie-
dica.
135. Spune: "O, poporul meu, lucraţi după putinţa voastră! Eu voi lucra şi pe
urmă veţi înţelege,
136. cine va primi în sfîrşit locuinţa185, aceasta nu-i face fericiţi pe cei nele-
giuiţi".
137. Ei186 au hotărît lui Dumnezeu o parte din ceea ce a lăsat El să crească
din seminţe şi vite şi zic: "Aceasta este pentru Dumnezeu — după păre-
rea lor — şi aceasta pentru tovarăşii187 noştri". Şi ceea ce a fost pentru
tovarăşi n-a ajuns la Dumnezeu, şi ceea ce a fost pentru Dumnezeu n-a
ajuns la tovarăşi. Rău judecă ei.
138. Aşa au împins idolii o parte mare din idolatri ca să omoare copiii lor188
ca să-i piardă şi să întunece credinţa lor; însă dacă ar fi voit Dumnezeu,
n-ar fi făcut ei aceasta; deci părăseşte-i pe ei şi ceea ce născocesc ei.
139. Ei zic: "Aceste vite şi seminţe sînt sfinţite; nimenea nu poate gusta din
ele, afară de acela căruia îi dăm voie — după părerea lor — şi sînt vite
la care este oprit a încărca spatele lor şi vite peste care nu se
pomeneşte numele în Dumnezeu". Astfel de minciuni născocesc ei
asupra Sa189. El le va răsplăti după minciunile lor.
140. Ei mai zic: "Ceea ce este în pîntecele acestor vite este iertat pentru
bărbaţii noştri şi este oprit pentru femeile noastre; dacă însă [ceea ce
s-a născut] este mort, amîndoi sînt părtaşi la aceasta. [Dumnezeu] le

185 Raiul
186 Mekkanii
187 Idolii, ca tovarăşi ai lui Dumnezeu.
188 O aluzie la faptul că la arabii păgîni copilele nou născute adesea se
îngropau de vii.
189 Lui Dumnezeu
 va răsplăti basmul lor; El este doar ştiutor, înţelept.
141. Pierduţi sînt cei ce omoară copiii lor întru prostie şi nepricepere şi
opresc ceea ce le-a dat Dumnezeu spre trai, născocind minciuni asupra
lui Dumnezeu. Ei au rătăcit şi n-au fost bine ocîrmuiţi.
142. El este acela care face să crească grădinile, atît cele cu rînduri de viţe,
cît şi cele fără de rînduri de viţe şi fenicul şi sămînţa spre mîncare felu-
rită şi măslinele şi rodiile, care seamănă şi nu seamănă întreolaltă.
Mîncaţi din rodul său, dacă a rodit şi daţi din el ce sînteţi datori în ziua
recoltei, dar nu isprăviţi, căci El nu iubeşte pe cei isprăvitori.
143. Unele din vite sînt pentru purtat povara, altele spre junghiere. Mîncaţi
ceea ce v-a dat Dumnezeu spre trai şi nu urmaţi paşilor lui Satan; el vă
este doar un duşman răsvădit.
144. Opt [vite] împerecheate190 [v-a dat Dumnezeu], din oi două şi din capre
două: "Oprit-a Dumnezeu cei doi bărbătuşi sau cele două femeiuşe,
sau ce este închis în pîntecele femeiuşelor? Hotărîţi-mi aceasta cu
pricepere, dacă sînteţi iubitori de adevăr!"
145. Şi din cămile v-a dat vouă şi din vite două. Spune: "Oprit-a Dumnezeu
cei doi bărbătuşi sau cele două femeiuşe sau cele închise în pîntecele
femeiuşelor? Fost-aţi martori cînd v-a poruncit aceasta Dumnezeu?"
Dar cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciuni asupra lui
Dumnezeu spre a-i amăgi pe oamenii cei fără pricepere, Dumnezeu
doar nu ocîrmuieşte poporul cel nelegiuit.
146. Spune: "Nu aflu în ceea ce mi s-a descoperit ceva oprit spre mîncare
decît numai mortăciunea sau sîngele vărsat sau carnea de porc — doar
aceasta e urîciune — sau ceva pîngărit, asupra căruia s-a chemat
altceva decît Dumnezeu". Iar cine fu silit [de nevoie], nu de plăcere şi
bucurie, [pentru acela] Domnul său este iertător, îndurător.
147. Iar jidovilor le-am oprit Noi toate cele cu copite191 şi de la vite şi oi
le-am oprit Noi grăsimea, afară de ceea ce o poartă pe spatele lor, sau
este în măruntaie, sau ceea ce e amestecată între oase. Cu aceasta
i-am pedepsit Noi pe ei pentru fărădelegea lor, Noi doar păzim ade-
vărul.
148. Dacă te învinuiesc de minciună, atunci spune: "Domnul vostru e plin de
îndurare, însă nu se va întoarce asprimea sa de la poporul
nelegiuiţilor".
149. Idolatrii zic: "De ar fi voit Dumnezeu, n-am fi idolatri nici noi nici părinţii
noştri; nici nu ni s-ar fi oprit nimic". Astfel şi înaintaşii lor învinuiau de
minciună [pe profeţi] pînă ce au gustat asprimea Noastră. Spune: "De o
ştiţi aceasta cu bună samă, atunci arătaţi-ni-o; însă voi urmaţi numai
închipuirii şi sînteţi numai mincinoşi"
150. Spune: "Numai la Dumnezeu este dovadă încredinţătoare şi dacă El ar
fi voit, v-ar fi ocîrmuit cu toţii".
151. Spune: "Adunaţi martorii voştri care pot mărturisi că Dumnezeu a oprit
aceasta". Şi dacă ar şi mărturisi ei, tu să nu mărturiseşti cu ei şi să nu

190 I.e. patru perechi.

191 Adaugă: "nedespicate", sau se vădeşte şi aici ignoranţa lui Mohammed cu
privire la sfînta Scriptură. Conf. Lev., XI, 3,4.
 urmezi poftele acelora ce se leapădă de semnele noastre şi celora care
nu cred în ziua de apoi şi fac alte fiinţe asemenea Domnului lor".
152. Spune: "Veniţi voi să vă citesc ce a oprit Domnul vostru; să nu aveţi
idoli pe lîngă El: să vă purtaţi bine cu părinţii voştri, să nu omorîţi copiii
voştri din pricina sărăciei: Noi vom griji de voi şi de ei; să nu vă
apropiaţi de cele ruşinoase, nici pe faţă, nici într-ascuns; şi să nu
ucideţi vreun suflet, ceea ce a oprit-o Dumnezeu, afară numai după
dreptate; aceasta v-a poruncit [Dumnezeu], pentru ca să fiţi înţelepţi.
153. Şi să nu vă apropiaţi de averea orfanilor, doar ca să o faceţi mai bună
pînă ce vor fi vîrstnici; întrebuinţaţi numai măsură şi cumpănă dreaptă;
nu porunci sufletului vostru mai mult decît poate purta. În cele ce
vorbiţi fiţi drepţi, fie chiar faţă de rudele voastre, şi de legămîntul lui
Dumnezeu ţineţi-vă. Aceasta v-a poruncit [Dumnezeu], pentru ca să vă
fie aminte".
154. Acesta este drumul Meu cel drept, deci urmaţi-l şi nu urmaţi alte [căi],
ca să nu vă despărţiţi de drumul Său; aceasta v-a poruncit Dumnezeu,
pentru ca să vă temeţi de El.
155. Apoi i-am dat Noi lui Moise scriptura despre deplinătatea celor ce fac
bine şi spre deosebire a tuturor lucrurilor şi spre ocîrmuire şi îndurare,
pentru ca ei192 să creadă la întîlnirea cu Domnul lor.
156. Şi această scriptură193 pe care am descoperit-o este binecuvîntată; ur-
maţi-i şi temeţi-vă de Dumnezeu, ca să fiţi părtaşi la îndurare.
157. Să nu spuneţi "Scriptura s-a descoperit [numai] pentru două popoare194
înaintea noastră şi noi n-am priceput să o citim".
158. Sau să nu spuneţi: "De ni s-ar fi trimis nouă scriptura, am fi fost mai bi-
ne ocîrmuiţi decît ei". Doară de la Domnul vostru a venit de la voi
învăţătura răsvădită şi ocîrmuirea şi îndurarea. Dar cine e mai nelegiuit
decît cel ce învinuieşte de minciună semnele lui Dumnezeu şi se abate
de la ele? Noi le vom răsplăti celor ce se abat de la semnele Noastre,
cu pedeapsă grea, pentru că s-au abătut.
159. Ce au să aştepte decît vor veni la ei îngerii195 sau va veni Domnul tău
însuşi, sau va veni o parte a semnelor Domnului tău? În ziua cînd va
veni o parte din semnele Domnului tău, nu-i foloseşte sufletului
credinţa sa, dacă n-a crezut el de'nainte sau n-a făcut bine întru
credinţa sa. Spune: "Aşteptaţi! Noi aşteptăm!"
160. Cu cei ce se dezbină în legea lor şi fac secte să nu-ţi faci de lucru.
Numai Dumnezeu are de lucru cu ei. El le va vesti atunci ce au făcut ei.
161. Cel ce vine cu fapte bune, aceluia îi va fi răsplată înzecită, iar cel ce
vine cu fapte rele, acela nu va fi pedepsit decît după purtarea sa. Ei,
deci, nu vor suferi nici o nedreptate.
162. Spune: "Într-adevăr Domnul meu m-a dus pe drumul cel drept spre cre-
dinţa cea adevărată, spre legea lui Avraam, cel dreptcredincios, care
n-a fost idolatru".

192 Jidovii
193 Coranul
194 Jidovilor şi creştinilor
195 Îngerii morţii
163. Spune: "Rugăciunea mea şi închinarea mea şi viaţa mea şi moartea
mea sînt ale lui Dumnezeu, Domnul veacurilor; El n-are tovarăşi lîngă
Sine. Aşa mi s-a poruncit şi eu sînt întîiul moslem".
164. Spune: "Cum să cer alt Domn afară de Dumnezeu? El e doar Domnul
tuturor lucrurilor. Fiecare suflet primeşte numai ceea ce şi-a agonisit
singur şi nu trebuie să poarte sarcina altuia. Atunci întoarcerea voastră
va fi la Domnul vostru şi El vă va învăţa despre cele asupra cărora aţi
fost în dezbinare.
165. El este acela care v-a pus ca urmaşi pe pămînt şi a ridicat treptat pe
unii din voi asupra altora, ca să vă ispitească întru ceea ce v-a dat.
Domnul tău este repede la pedeapsă, însă şi iertător, îndurător".

VII
SURA ZIDURILOR
Din Mekka şi este cu două sute cinci semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. ALMS. O scriptură ţi s-a descoperit ţie — deci să nu fie nelinişte în
pieptul tău pentru aceasta — ca să îndemni prin ea şi ea să fie
îndemnare pentru cei credincioşi.
2. Urmaţi ceea ce vi s-a trimis de la Domnul vostru şi nu urmaţi altui
apărător decît El. Numai puţini se lasă îndemnaţi.
3. Cîte cetăţi am pierdut noi şi le-a ajuns pedeapsa Noastră noaptea sau
cînd se odihneau de amiază.
4. Iar cînd i-a ajuns pedeapsa Noastră, n-a fost strigătul lor altul decît că
au zis: "Noi am fost nelegiuiţi!"
5. Vom cere socoteală de la cei la care am trimis profeţi, dară vom cere
socoteală şi de la cei trimişi.
6. Şi le vom arăta întru ştiinţă ceea ce au făcut ei, căci Noi doară n-am
fost departe.
7. Şi cumpăna va fi în ziua aceea întru dreptate; al căror disc va fi greu,
aceia vor fi fericiţi.
8. Însă al căror disc va fi uşor, aceia vor pierde sufletul lor, pentru că au
fost nelegiuiţi faţă de semnele Noastre.
9. Noi v-am aşezat pe pămînt şi v-am dat cele de lipsă pentru viaţă;
numai puţini sînteţi mulţumitori.
10. Noi v-am făcut bine, apoi v-am plăsmuit, apoi le-am zis îngerilor:
"Închinaţi-vă lui Adam!" Şi ei s-au închinat, numai diavolul n-a voit să
se închine.
11. El zise: "Ce te-a oprit să te închini, cînd ţi-am poruncit?" El zise: "Eu
sînt mai bun decît el. Pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el din tină".
12. El zise: "Jos cu tine de aici; să nu te mai arăţi semeţ aici; deci ieşi afară,
eşti dispreţuit!"
13. El zise: "Aibi cu mine răbdare pînă la ziua învierii".
14. El zise: "Da, vei fi între cei cu care avem răbdare".
 15. El zise: "Pentru că m-ai amăgit, îi voi pîndi pe ei pe drumul tău cel
drept
16. şi mă voi repezi asupra lor de dinainte şi de dinapoi şi din dreapta şi
din stînga şi partea cea mai mare din ei nu vei afla-o mulţumitoare".
17. El zise: "Cară-te de aici, dispreţuitule şi lepădatule! De-ţi va urma ţie
unul, voi să umplu iadul cu voi cu toţii.
18. Şi tu, o, Adam, locuieşte împreună cu muierea ta în rai şi mîncaţi de
unde voiţi, însă nu vă apropiaţi de acest pom, căci veţi fi nelegiuiţi!"
19. Dar Satan le-a şoptit că doreşte să le arate ceea ce le-a fost ascuns,
adică goliciunea lor, şi zise: "Domnul vostru nu v-a oprit de la acest
pom, decît numai ca să fiţi îngeri sau să fiţi veşnici".
20. Şi el le-a jurat: "În adevăr, eu vă sînt prieten credincios!"
21. Şi i-a amăgit cu vicleşug. Şi cînd au gustat din pom, li s-a descoperit
goliciunea lor şi ei au început să-şi coase asupra lor frunze de ale
gradinei, iar Domnul lor a strigat către ei: "Oare nu v-am oprit de la
acest pom şi v-am zis că Satan vă este un duşman răsvădit?"
22. Ei ziseră: "Doamne, am păcătuit împotriva noastră înşine şi dacă nu ne
ierţi şi nu te înduri de noi, sîntem perduţi".
23. El zise: "Jos cu voi. Unul să fie duşman altuia! Pe pămînt să vă fie
locuinţa şi mormîntul de-a pururi".
24. El mai zise: "Pe el să trăiţi şi pe el să muriţi şi din el să ieşiţi iarăşi".
25. O, fiii lui Adam, Noi v-am trimis vouă haine, ca să acopere goliciunea
voastră, haine foarte frumoase, însă haina cuvioşiei este mai bună.
Acestea sînt semne ale lui Dumnezeu, ca lor să le fie aminte.
26. O, fiii lui Adam, să nu vă amăgească Satan, precum i-a scos pe părinţii
voştri din rai şi a tras de pe ei hainele lor, ca să le arate goliciunea lor.
În adevăr, vă vede el şi tovarăşii săi, deşi voi nu-l vedeţi. Noi am pus
Satanele ca păzitori pentru cei necredincioşi.
27. Şi dacă împlinesc ei o faptă ruşinoasă, atunci zic: "Noi am aflat aceasta
la părinţii noştri şi Dumnezeu ne-a poruncit aceasta!" Spune:
"Dumnezeu nu porunceşte fapte ruşinoase. Voiţi să vorbiţi despre
Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?"
28. Spune: "Domnul meu porunceşte numai dreptate, întoarceţi, deci, faţa
voastră spre toate locurile de rugăciune şi chemaţi-l în credinţă curată.
Precum v-a făcut El, aşa vă veţi întoarce la EI. O parte a ocîrmuit-o El,
iar altă parte cu dreptate a lăsat-o să rătăcească. Ei şi-au luat Satanele
ca scut, afară de Dumnezeu şi au crezut că sînt bine ocîrmuiţi.
29. O, fiii lui Adam, luaţi podoabele voastre196 în tot locul de închinare şi
beţi197, însă nu fiţi îmbuibaţi, căci El nu iubeşte pe cei îmbuibaţi.
30. Spune: "Cine a oprit podoaba lui Dumnezeu, pe care a făcut-o El pentru
robii Săi şi lucrurile cele bune pentru nutrămînt?" Spune: "Acestea sînt
pentru cei credincioşi în viaţa lumească, mai cu seamă în ziua învierii".
196 I.e. Îmbrăcaţi-vă după cuviinţă - o poruncă în contra obiceiului păgînesc de
a alerga în pielea goală în jurul Kaabei
197 Contra acelora care în pelerinaj se abţineau de la toate, afară de cele mai
necesare.
 Astfel facem răsvădite semnele Noastre pentru un popor priceput.
31. Spune; "Domnul meu a oprit faptele ruşinoase, făţişe şi ascunse şi
nedreptăţile şi voinicia cea fără dreptate şi idolatria la care nici nu v-a
împuternicit şi [a oprit] să vorbiţi asupra lui Dumnezeu ceea ce nu ştiţi.
32. Şi pentru fiecare popor este un termen şi dacă vine acel termen, nu-l
pot ei întîrzia nici cu o oră şi nici nu-l pot apropia.
33. O, fiii lui Adam, vor veni trimişi din mijlocul vostru şi vă vor tîlcui
semnele Mele; cei ce vor crede şi se vor îndrepta, asupra lor nu va veni
frică, nici întristare.
34. Iar cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre şi se întorc semeţi de la
ele, aceia să fie tovarăşi ai focului şi să petreacă acolo în veci.
35. Iar cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciună asupra lui
Dumnezeu sau ţine de mincinoase semnele Sale? Ei vor primi partea
lor după scriptură, pînă ce vor veni la ei trimişii Noştri, ca să-i omoare.
Aceştia vor zice: "Unde este aceea ce aţi chemat voi, afară de Dumne-
zeu?" Ei vor zice: "Ei s-au depărtat de la noi!" şi aşa mărturisesc
împotriva lor înşişi că au fost necredincioşi.
36. El va zice: "Intraţi cu cetele care au fost înaintea voastră, cu duhurile şi
cu oamenii, în foc!" Şi de cîte ori va intra o ceată, va blestema pe so-
ră-sa198, pînă ce vor ajunge toate acolo, şi cea de pe urmă va spune
despre cea dintîi: "Doamne, aceştia ne-au amăgit, deci du-i la
pedeapsă îndoită în foc!" El va zice: "Pentru toţi să fie îndoială!" Voi
însă nu pricepeţi aceasta.
37. Atunci, cea dintîi va spune către cea din urmă: "Ce aveţi voi mai mult
înaintea noastră? Gustaţi pedeapsa pe care v-aţi agonisit-o!"
38. Cei ce ţin de mincinoase semnele noastre şi cu semeţie se întorc de la
ele, lor nu li se vor deschide porţile cerurilor şi ei nu vor intra în rai,
pînă ce nu va intra cămila în urechea acului199; astfel vom răsplăti celor
păcătoşi.
39. Lor iadul le este pat şi deasupra lor să fie acoperăminte [de foc]; astfel
vom răsplăti celor nelegiuiţi.
40. Cei ce cred şi fac bine — Noi nu punem mai mult pe un suflet decît
poate purta — aceştia sînt tovarăşi ai raiului, acolo vor petrece în veci.
41. Şi noi vom depărta din piepturile lor toată ura. Sub ei vor curge rîuri şi
ei vor zice: "Laudă lui Dumnezeu, care ne-a ocîrmuit încoace: n-am fi
putut fi bine ocîrmuiţi, dacă nu ne-ar fi ocîrmuit Dumnezeu. Trimişii
Domnului nostru au venit cu adevărul". Şi către ei se strigă: "Acesta
este raiul pe care-l moşteniţi, pentru ceea ce aţi lucrat".
42. Tovarăşii raiului strigă atunci către tovarăşii focului: "Acum am aflat că
e adevăr ceea ce ne-a făgăduit Domnul nostru. Oare nu aflaţi că e
adevăr ceea ce v-a făgăduit Domnul vostru?" Ei zic: "Da!" Iar un
vestitor va vesti între ei: "Blestemul lui Dumnezeu asupra nelegiuiţilor,
43. asupra celor ce momesc de la drumul lui Dumnezeu şi caută să-l facă
strîmb şi asupra celor ce nu cred în viaţa de apoi".

198 I.e. ceata care a mers înainte în iad.

199 Conf.Mat. XIX, 24; Marc. X 25; Luc. XVIII, 25.
 44. Şi între ei este un văl şi asupra zidurilor sînt oameni200 care îi cunosc pe
toţi după semnele lor201 şi ei strigă către tovarăşii raiului: "Pace asupra
voastră!" Ei nu pot să ajungă acolo, deşi o doresc.
45. Iar dacă se îndreaptă ochiul lor spre tovarăşii focului, zic ei: "Doamne,
nu ne pune la un loc cu poporul nelegiuiţilor".
46. Tovarăşii zidurilor vor striga către unii bărbaţi, pe care îi cunosc după
semnele lor, zicînd: "Ce v-a folosit că aţi adunat [averi] şi aţi fost se-
meţi?
47. Oare aceştia sînt aceia despre care aţi jurat că Dumnezeu nu le va
dărui îndurare? — intraţi în rai şi să nu vie asupra voastră nici frică, nici
întristare".
48. Tovarăşii focului vor striga către tovarăşii raiului: "Vărsaţi ceva apă
asupra noastră sau altceva, ce v-a dat Dumnezeu!" Ei vor zice: "Dum-
nezeu a oprit aceasta pentru cei necredincioşi,
49. pentru cei ce iau legea în rîs şi pentru aceia pe care i-a înşelat viaţa
lumii". Astăzi voim să uităm de ei, precum şi ei au uitat de venirea zilei
lor şi pentru că s-au lepădat de semnele Noastre.
50. Noi le-am dat o carte, am tîlcuit-o cu înţelepciune, spre ocîrmuire şi
îndurare pentru poporul credincioşilor.
51. Oare ce aşteaptă ei decît tîlcuirea ei? În ziua cînd se va împlini tîlcuirea
ei, cei ce acum de'nainte au uitat de ea vor zice: "Au venit trimişii
Domnului nostru cu adevărul. Oare vom avea mijlocitori care să
mijlocească pentru noi? Sau ne vom întoarce [în lume], ca să împlinim
alte fapte decît cele ce le-am împlinit?" Dar ei înşişi s-au pierdut şi au
dispărut de la ei născocirile lor.
52. Domnul vostru e Dumnezeu care a făcut cerurile şi pămîntul în şase
zile, apoi s-a suit pe tron. El face ca noaptea să acopere ziua şi aceasta
îi urmează în grabă. El a făcut şi soarele şi luna şi stelele, care ascultă
de porunca Sa. Oare nu este a Lui făptura şi stăpînirea? Binecuvîntat
fie Dumnezeu, Domnul veacurilor.
53. Chemaţi pe Domnul vostru cu umilinţa şi într-ascuns, căci El nu-i iubeş-
te pe nelegiuiţi.
54. Nu faceţi stricăciune pe pămînt, după ce fu el întocmit ci chemaţi-l
întru frică şi nădejde. Aproape este îndurarea lui Dumnezeu pentru cei
ce fac bine.
55. El este cel ce trimite vînturile, ca să vestească înainte îndurarea Sa,
pînă ce, dacă au ridicat nouri grei, le mînăm la un tărîm mort şi lăsăm
să cadă apă asupra sa, ca să scoatem acolo tot felul de roduri. Astfel îi
vom scoate odinioară şi pe morţi (din mormintele lor), ca să vă fie
aminte.
56. Un tărîm bun aduce (multe) roduri, cu voia Domnului său, iar unul rău
nu aduce decît puţin. Astfel tîlcuim semnele pentru un popor
mulţumitor.

200 I.e. asupra zidurilor despărţitoare între rai şi iad se află acei oameni ale
căror fapte bune şi rele işi ţin cumpăna, încît ei nu pot încăpea nici în rai, nici în
iad.
201 Semnele sînt: locuitorii raiului sînt albi la culoare, iar cei ai iadului negri.
 57. Noi l-am trimis pe Noe la poporul său şi el a zis: "O, poporul meu, slujiţi
lui Dumnezeu; să nu aveţi pe nimeni altul afară de Dumnezeu. Eu nu
mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile mari".
58. Fruntaşii poporului său au zis: "Vedem că te afli în rătăcire răsvădită".
59. El zise: "O, poporul meu, nu la mine este rătăcirea, ci eu sînt trimis de
Domnul veacurilor.
60. Eu vă aduc trimiterea Domnului meu şi voi să vă sfătuiesc, căci eu ştiu
de la Dumnezeu ceea ce voi nu ştiţi.
61. Oare vă miraţi că v-a venit o îndemnare de la Domnul vostru prin un
bărbat dintre voi, să vă dea de grijă, ca să vă temeţi şi să agonisiţi
îndurare?"
62. Ei învinuiră de minciună, însă noi îl mîntuirăm pe el şi pe cei ce erau
împreună cu el în corabie şi-i înecarăm pe cei ce învinuiră de minciună
semnele Noastre; ei erau un popor de orbi.
63. Şi la Ad [îl trimiserăm] pe fratele său Hud; el zise: "O, poporul meu,
slujiţi numai lui Dumnezeu; n-aveţi dar pe altul afară de El ca Dum-
nezeu, oare nu vă veţi teme de El?"
64. Fruntaşii cei necredincioşi din poporul său ziseră: "Noi vedem că eşti
prost şi te ţinem de mincinos".
65. El zise: "O, poporul meu, nu este în mine prostie, ci eu sînt trimisul
Domnului veacurilor.
66. Eu vă aduc vestea de la Domnul meu şi eu vă sînt un sfătuitor credin-
cios.
67. Vă miraţi că a venit o îndemnare de la Domnul vostru printr-un bărbat
dintre voi, spre a vă face luători aminte? Aduceţi-vă aminte că El v-a
făcut urmaşi ai poporului lui Noe şi v-a făcut un popor mare la chip şi
aduceţi-vă aminte de binefacerile lui Dumnezeu, ca să vă meargă
bine".
68. Ei ziseră: "Ai venit la noi ca să-i slujim numai lui Dumnezeu singur şi
să-i părăsim pe aceia cărora i-au slujit părinţii noştri? Adă asupra
noastră aceea cu ce ne-ai ameninţat, dacă adevărul e la tine!"
69. El zise: "Va veni asupra voastră de la Domnul vostru mînie şi
pedeapsă!" Voiţi să vă certaţi cu mine pentru numirile cu care i-aţi
numit pe ei202, voi şi părinţii voştri, pentru care lucru Dumnezeu nu v-a
dat împuternicire? Deci, aşteptaţi, eu aştept cu voi!"
70. Deci Noi l-am mîntuit pe el şi pe cei ce erau cu el întru îndurarea
Noastră şi am tăiat rădăcina celor ce ţineau de mincinoase semnele
Noastre şi nu erau credincioşi.
71. Şi la Thamud l-am trimis pe fratele lor Sâlih. El zise: "O, poporul meu,
slujiţi lui Dumnezeu şi să nu aveţi Dumnezeu afară de El. Aveţi doar
pentru aceasta dovadă răsvădită de la Domnul vostru. Această
femeiuşcă de cămilă a lui Dumnezeu203 vă este semn. Daţi-i drumul, ca
să mănînce pe pămîntul lui Dumnezeu şi nu o atingeţi cu scop rău, ca

202 Pe idoli
203 Thamudiţii cerură ca profetul Sâlih să scoată o cămilă îngreunată dintr-o
stîncă. Această dorinţă le-o împlini profetul şi mulţi deveniră credincioşi.
 să nu vă ajungă pedeapsă dureroasă.
72. Şi Aduceţi-vă aminte că El v-a pus ca urmaşi după Ad şi v-a dat
locuinţă pe pămînt şi aţi ridicat cetăţi şi şesuri şi v-aţi scobit case în
stînci, deci aduceţi-vă aminte de binefacerile lui Dumnezeu şi nu faceţi
stricăciune pe pămînt".
73. Ziseră fruntaşii cei îngîmfaţi din poporul său către cei ce păreau slabi şi
erau credincioşi între ei: "Ştiţi voi, cu bună seamă, că Sâlih este trimis
de Domnul său?" Ei ziseră: "Credem în aceea la ce fu trimis el".
74. Ziseră cei îngîmfaţi: "Aceea ce credeţi voi, noi nu o credem".
75. Şi ei ologiră cămila şi călcară porunca Domnului lor şi ziseră: "O, Sâlih,
adă asupra noastră aceea cu ce ne-ai ameninţat, dacă eşti trimis".
76. Atunci îi apucă un cutremur de pămînt şi dimineaţă fură aflaţi zăcînd
pe piepturile lor204.
77. El se întoarse de la ei şi zise: "O, poporul meu, v-am adus solia Domnu-
lui meu şi v-am sfătuit de bine, însă voi nu iubiţi pe cei ce sfătuiesc de
bine".
78. Şi Lot, cînd zise poporului său: "Faceţi voi spurcăciune care nu se în-
tîmplă la celelalte făpturi?
79. Voi mergeţi la bărbaţi cu poftă, lepădînd muierile. În adevăr, sînteţi un
popor desfrînat".
80. Poporul său nu dădu alt răspuns decît că zise: "Alungaţi-i din cetatea
voastră205, căci ei sînt oameni care se ţin de curaţi".
81. Şi Noi l-am mîntuit pe el şi familia sa, afară de muierea sa, pentru că
ea rămase înapoi.
82. Şi noi am lăsat să cadă asupra lor ploaie, deci priveşte cum a fost sfîrşi-
tul nelegiuiţilor.
83. Şi la Madian [l-am trimis] pe fratele lor Şoeib. El zise: "O, poporul meu,
slujiţi lui Dumnezeu; doar nu aveţi alt Dumnezeu afară de El. A venit la
voi [pentru aceasta] o dovadă răsvădită de la Domnul vostru. Deci, daţi
măsură şi greutate plină şi nu-l scurtaţi pe nimenea la averea sa şi nu
faceţi stricăciune pe pămînt după întocmirea sa. Aceasta va fi mai bine
pentru voi, dacă sînteţi credincioşi.
84. Şi nu vă puneţi la toate drumurile206 ameninţînd, ca să-i împiedicaţi în
calea lui Dumnezeu pe cei ce cred în ea; nici nu căutaţi ca să o faceţi
strîmbă. Aduceţi-vă aminte că aţi fost puţini şi că El v-a înmulţit şi
priviţi cum a fost sfîrşitul făcătorilor de rele.
85. Dacă o parte din voi crede în ceea pentru ce am fost eu trimis la voi,
iar o parte nu crede, atunci aşteptaţi pînă ce Dumnezeu va judeca între
noi, căci El este cel mai bun judecător".
86. Ziseră fruntaşii celor îngîmfaţi din poporul său: "Noi te alungăm pe
tine, o, Şoeib, şi pe cei ce cred împreună cu tine, afară din cetatea
noastră, sau trebuie să vă întoarceţi la legea noastră". El zise: "Dar
204I.e. morţi.
205Din Sodoma
206După unii, verbal: ca să prădaţi trecătorii; după alţii, figurat: să nu-i
împiedicaţi pe cei credincioşi în drumul adevărului.
 dacă nu voim s-o facem?
87. Am născoci minciună asupra lui Dumnezeu, dacă ne-am întoarce la le-
gea voastră, după ce Dumnezeu ne-a mîntuit de ea. N-avem pricină să
ne întoarcem la ea, doar dacă o voieşte Dumnezeu Domnul nostru.
Însă Domnul nostru cuprinde toate lucrurile cu ştiinţă. În Dumnezeu ne
încredem. Doamne, judecă între noi şi poporul nostru întru dreptate,
căci Tu eşti cel mai bun judecător".
88. Atunci ziseră fruntaşii celor necredincioşi din poporul său: "Dacă urmaţi
lui Şoeib, sînteţi pierduţi!"
89. Atunci îi apucă un cutremur de pămînt şi dimineaţa fură aflaţi zăcînd
pe piept.
90. Cei ce l-au învinuit de minciună pe Şoeib au fost ca şi cînd n-ar fi petre-
cut acolo; cei ce l-au învinuit de minciună pe Şoeib au fost cei pierduţi.
91. El se întoarse de la ei şi zise: "O, poporul meu, acum am împlinit faţă
de voi solia Domnului meu şi v-am sfătuit de bine, dar la ce să mă
întristez asupra unui popor necredincios?"
92. Nicicînd n-am trimis Noi un profet în vreo cetate, fără să nu cuprindem
poporul ei cu ticăloşie şi stricăciune, pentru ca ei să se umilească.
93. Atunci le-am schimbat răul cu bine, pînă ce au uitat şi au zis: "I-a atins
şi pe părinţii noştri nenorocire şi bucurie". Deci i-am apucat Noi pe
neaşteptate, fără ca ei să o ştie.
94. Dacă însă poporul acestor cetăţi ar fi crezut şi s-ar fi temut de Dumne-
zeu, atunci Noi le-am fi deschis binecuvîntarea din ceruri şi de pe pă-
mînt; ei însă ţinură de mincinoşi pe trimişii Noştri şi Noi îi apucarăm
pentru faptele lor.
95. Se credeau siguri locuitorii cetăţilor că nu-i va ajunge pedeapsa
Noastră la miez de noapte, pe cînd dorm ei?
96. Sau se credeau siguri locuitorii cetăţilor că nu-i va ajunge pedeapsa
Noastră ziua mare, pe cînd se joacă?
97. Sau se credeau siguri de viclenia lui Dumnezeu?207. Dar nimenea nu se
crede sigur de viclenia lui Dumnezeu, afară de poporul celor pierduţi.
98. Oare nu s-au încredinţat cei ce au moştenit ţara de la poporul de
nainte, că dacă voim, putem să-i pedepsim pentru păcatele lor? Însă
Noi vom pecetlui inimile lor, ca ei să nu audă.
99. îţi vom povesti unele din istoriile acestor cetăţi. Trimişii lor au venit la
ele cu semne răsvădite, însă ele nu voiră să creadă ceea ce au
tăgăduit înainte; aşa pecetluieşte Dumnezeu inimile celor
necredincioşi.
100. Partea cea mai mare din ei Noi n-am aflat-o ţinînd ea legămînt, ba am
aflat partea cea mai mare ca făcători de rele.
101. Apoi I-am trimis pe Moise cu semnele Noastre la Faraon şi la fruntaşii
săi, însă ei păcătuiră faţă de ele; priveşte, deci, cum a fost sfîrşitul
nelegiuiţilor!
207Viclenia lui Dumnezeu se numeşte, aici, felul cum se poartă El cu cei
păcătoşi; El anume îi lasă ca ei şă-şi umple măsura păcatelor lor, fără ca să-i
admonesteze, şi apoi îi aduce la pieire, tocmai atunci cînd ei nici nu o aşteapă.
 102. Şi zise Moise: "O, Faraon, eu sînt trimis de Domnul veacurilor.
103. Se cuvine, deci, ca să nu spun nimic alta despre Dumnezeu decît
numai adevărul. Eu vin la voi cu dovadă răsvădită de la Domnul vostru,
deci trimite cu mine pe fiii lui Israel". El zise: "Dacă ai venit cu un
semn, arată-l dacă eşti iubitor de adevăr!"
104. Atunci aruncă el toiagul său, şi iată el deveni şarpe răsvădit.
105. El scoase mîna sa şi iată, ea era albă în faţa privitorilor208.
106. Ziseră fruntaşii din poporul lui Faraon: "Acesta este un fermecător
înţelept!
107. El voieşte să vă alunge din ţară, deci, ce gîndiţi să faceţi?"
108. Ei ziseră: "Trimite-l pe el şi pe fratele său şi trimite în cetăţi adunători,
109. să aducă toţi fermecătorii înţelepţi".
110. Venind fermecătorii lui Faraon, ziseră: "Vom primi o răsplată, dacă vom
fi biruitori?"
111. El zise: "Da, veţi fi cel mai aproape de mine".
112. Ei ziseră: "O, Moise, vrei tu să arunci [toiagul tău], sau să aruncăm
noi?"
113. El zise: "Aruncaţi!" Şi cînd aruncară ei, fermecară ochii oamenilor şi-i
înfricoşară prin farmec mare.
114. Deci, i-am descoperit Noi lui Moise: "Aruncă toiagul tău!" Şi iată, el
înghiţi ceea ce au prefăcut ei209.
115. Şi s-a întărit adevărul, iar ceea ce au făcut ei a fost deşert.
116. Şi fură biruiţi acolo şi se turburară ruşinaţi.
117. Şi se prosternau fermecătorii, închinîndu-se.
118. Ei ziseră: "Credem în Domnul veacurilor,
119. Domnul lui Moise şi Aaron".
120. Faraon zise: "Voiţi să credeţi în El înainte de ce v-am dat voie? Acesta
este un vicleşug ce l-aţi născocit faţă de cetate, ca să alungaţi din ea
poporul210. Dar în sfîrşit veţi cunoaşte;
121. Voi să vă tai mîinile voastre şi picioarele voastre schimbiş şi apoi să vă
răstignesc pe toţi".
122. Ei ziseră: "Atunci, ne vom întoarce la Domnul nostru,
123. căci tu te răzbuni numai pentru aceea, pentru că noi am crezut în sem-
nele Domnului nostru, după ce au venit la noi. Doamne, varsă asupra
noastră răbdare şi lasă-ne să murim ca moslemi".
124. Ziseră fruntaşii din poporul lui Faraon: "Vrei să-l laşi pe Moise şi
poporul său ca să facă stricăciune în ţară şi să te părăsească pe tine şi

208 După tradiţia arabă, Moise era negru, de acolo minunea că mîna sa deveni
albă. În Biblie nu se aminteşte că Moise ar fi arătat înaintea lui Faraon minunea
cu mîna leproasă.
209 I.e. toiegele vrăjitorilor egipteni, prefăcute în şerpi.
210 Faraon crede că vrăjitorii egipteni lucrează împreună cu Moise în
detrimentul ţării.
 pe zeii tăi?" El zise: "Voim să ucidem fiii lor şi să lăsăm să trăiască
muierile lor şi aşa vom avea putere asupra lor".
125. Zise Moise către poporul său: "Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru ajutor şi
fiţi statornici; al lui Dumnezeu doar este pămîntul. El îi dă moştenire cui
voieşte dintre robii săi, şi fericit e sfîrşitul celor ce se tem de El".
126. Ei ziseră: "Furăm asupriţi înainte de ce ai venit la noi şi după ce ai
venit". El zise: " Poate că Domnul vostru voieşte să-i nimicească pe
duşmanii voştri şi să vă facă pe voi urmaşi în ţară şi să vadă cum vă
veţi purta".
127. Noi am cercetat poporul lui Faraon cu ani [de foamete] şi lipsă de
roduri, pentru ca să le fie aminte.
128. Şi cînd le mergea bine, atunci ziceau ei: "Aceasta e pentru noi211!", iar
dacă venea asupra lor o nenorocire, o puneau pe seama prezicerii de
rău a lui Moise şi a celor împreună cu el. Oare nu este nenorocirea lor
de la Dumnezeu? Şi totuşi cei mai mulţi din ei nu voiră să priceapă.
129. Ei ziseră: "Orişice semne vei aduce, ca să ne farmeci, noi nu-ţi vom
crede!"
130. Deci, trimiserăm asupra lor potop, lăcuste, muşte, broaşte şi sînge212,
ca semne răsvădite, însă ei se îngîmfară şi rămaseră popor nelegiuit.
131. Şi cînd venea asupra lor vreo plagă, ziceau ei: "O, Moise, strigă la Dom-
nul tău pentru noi după legămîntul pe care l-a încheiat cu tine şi dacă
vei lua de pe noi plaga, îţi vom crede şi vom trimite împreună cu tine
pe fiii lui Israel", iar dacă luarăm de pe ei plaga, după ce trecu timpul
hotărît pentru dînşii, călcau ei făgăduinţa.
132. Deci, Ne-am răzbunat asupra lor şi i-am înecat în mare, pentru că ei
ţineau de mincinoase semnele Noastre şi nu le băgau în seamă.
133. Şi lăsarăm poporul care era asuprit să moştenească răsăritul şi apusul
ţării pe care am binenecuvîntat-o şi s-a împlinit cuvîntul cel frumos al
Domnului tău asupra fiilor lui Israel, pentru că au fost statornici. Şi am
nimicit ceea ce a făcut Faraon şi poporul său şi ceea ce au zidit ei.
134. Iar pe fiii lui Israel i-am lăsat să treacă prin mare şi ei veniră la un
popor, care slujea cu străduinţă idolilor. Ei ziseră: "O, Moise, fă-ne un
zeu, precum au şi ei zei". El zise: "Voi sînteţi un popor nepriceput.
135. Acele [credinţe] în care petrec ei se vor pierde şi deşert este ceea ce
fac ei".
136. El [mai] zise: "Să vă caut alt Dumnezeu, afară de Dumnezeu, care v-a
ales înaintea lumii?"
137. V-am mîntuit doară de poporul lui Faraon, care v-a asuprit rău, a
omorît fiii voştri şi a lăsat să trăiască muierile voastre şi întru aceasta a
fost o ispită grea de la Domnul vostru.
138. Şi noi i-am hotărît lui Moise treizeci de nopţi213 şi i-am mai adus încă
zece şi s-a împlinit timpul Domnului său în patruzeci de nopţi. Şi Moise

211 I.e. acesta e meritul nostru.

212 Se vede că Mohammed n-avea cunoştinţă clară despre plăgile venite
asupra Egiptului.
213 I.e. treizeci de zile de post.
 zise către fratele său Aaron: "Ţine-mi locul la poporul meu şi poartă-te
bine şi nu urma drumul stricăcioşilor".
139. Şi cînd a venit Moise la timpul hotărît de Noi şi a vorbit cu el Domnul
său, zise el: "Lasă-mă să Te privesc, să Te văd!" El zise: "Nu Mă poţi
vedea! însă priveşte pe muntele acela şi dacă va rămîne el neclintit în
locul său, Mă vei vedea!" Şi cînd s-a arătat Domnul său muntelui, l-a
prefăcut într-un nisip şi a căzut Moise leşinat.
140. Iar cînd şi-a venit în fire, zise el: "Mărire Ţie, mă întorc la Tine, căin-
du-mă, şi voi să fiu cel dintîi între credincioşi".
141. El zise: "O, Moise! Te-am ales înaintea oamenilor, prin trimiterea Mea şi
cuvintele Mele, deci, primeşte ceea ce-ţi dau şi fii mulţumitor".
142. Şi Noi i-am scris pe table o îndemnare despre toate lucrurile şi o tîlcuire
despre toate lucrurile: "Primeşte-le cu putere şi porunceşte poporului
tău să primească ce e mai frumos în ele. Apoi vă voi arăta locuinţa
nelegiuiţilor.
143. Voi să depărtez de la semnele Mele pe toţi cei ce sînt îngîmfaţi pe
pămînt fără dreptate; căci dacă şi văd toate semnele, nu cred în ele, şi
dacă văd drumul cel adevărat, nu-l primesc drept drum, iar dacă e
drumul rătăcirii, îl primesc drept drum.
144. Aceasta, pentru că ţin de mincinoase semnele Noastre şi nu se
îngrijesc de ele.
145. Iar cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre şi întîmpinarea vieţii de a-
poi, faptele lor sînt deşarte. Oare se poate să li se răsplătească altfel
decît după faptele lor?"
146. Şi după depărtarea lui Moise, făcu poporul din sculele sale un viţel cu
trup care putea rage. Nu vedeau ei că el nu putea vorbi cu ei şi nu-i
putea ocîrmui pe cale?
147. Şi totuşi îl primiră [ca Dumnezeu] şi făceau nelegiuiri.
148. Iar cînd se căiră şi văzură că rătăciră, ziseră: "În adevăr, dacă nu se în-
dură de noi Domnul nostru şi nu ne iartă, sîntem pierduţi".
149. Şi cînd se întoarse Moise la poporul său, cu mînie şi furie zise el: "Un
mare rău aţi făcut pe cînd nu eram aici; voiţi să grăbiţi porunca lui
Dumnezeu?" Şi a aruncat tablele şi l-a apucat de cap pe fratele său şi
l-a tras la sine. El zise: "Fiu al mamei sale, poporul m-a ţinut de slab şi
aproape că m-a ucis. Nu lăsa să se bucure asupra mea duşmanii mei şi
nu mă pune asemenea cu nelegiuiţii".
150. El zise: "Doamne, iartă-mi mie şi fratelui meu şi lasă-ne să intrăm întru
îndurarea Ta, căci Tu eşti atotîndurător".
151. Pe cei ce au primit viţelul îi va ajunge mînie de la Domnul lor şi ruşine
în viaţa din lume. Astfel le vom răsplăti celor ce născocesc minciuni,
152. însă cu privire la cei ce au făcut rău, iar apoi s-au căit, şi după aceea
au crezut, este Domnul tău iertător, îndurător.
153. Şi după ce s-a potolit mînia lui Moise, luă el tablele şi în scrisoarea lor
era ocîrmuire pentru cei ce se tem de Domnul lor.
154. Şi Moise alese şaptezeci de bărbaţi din poporul său pentru timpul
 hotărît de Noi214 şi cînd îi apucă un cutremur de pămînt, zise el:
"Doamne, dacă ai fi voit, i-ai fi putut pierde acum de nainte pe ei şi pe
mine. Vrei să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei proşti dintre noi?
Aceasta este numai o ispită de la Tine, prin care duci în rătăcire pe cine
voieşti şi-l ocîrmuieşti pe cine voieşti. Tu eşti scutul nostru, deci,
iartă-ne şi îndură-Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun între iertători.
155. Scrie pentru noi binele în lumea aceasta şi în cea de apoi, doar la Tine
ne-am întors". El zise: "Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cine voiesc, iar
îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile şi voi să scriu [bine] pentru cei
ce se tem de Dumnezeu şi dau milostenii şi cei ce cred în semnele
Noastre,
156. cei ce urmează trimisului, profetului neînvăţat215, despre care află ei
scris chiar la ei în Thora şi în Evanghelie. Acesta le va porunci ceea ce
este bine şi le va opri ce este cu nedreptate. Şi le va ierta lor bucatele
cele bune şi le va opri cele necurate şi le va uşura greutatea lor şi ju-
gurile lor, care au fost asupra lor. Cei ce cred în el şi îi întăresc şi îl
ajută şi urmează luminei care s-a coborît cu el, acelora le v-a merge bi-
ne".
157. Spune: "O, voi, oamenilor, eu sînt trimisul lui Dumnezeu către voi toţi.
158. A lui este împărăţia cerurilor şi a pămîntului, nu este Dumnezeu, afară
de El. El dă viaţă şi moarte. Deci, credeţi în Dumnezeu şi în trimisul
Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Dumnezeu şi cuvîntul Său, şi
urmaţi-i lui, ca să fiţi bine ocîrmuiţi".
159. Şi din poporul lui Moise este un neam216, care cîrmuieşte cu dreptate şi
face ceea ce este după cuviinţă.
160. Şi Noi i-am împărţit217 în douăsprezece seminţii, neamuri, şi i-am desco-
perit lui Moise, cînd ceru de la el de băut poporul său, [zicînd]: "Loveşte
cu toiagul tău în stîncă!" Şi au curs de acolo douăsprezece izvoare,
încît fiecare om ştia unde să bea. Noi le-am dat nouri pentru umbră şi
le-am trimis Manna şi potîrnichile [zicînd]: "Mîncaţi din bunătăţile pe
care vi le-am dat spre nutremînt". Însă ei n-au făcut nelegiuire faţă de
Noi, ci au fost nelegiuiţi faţă de ei înşişi.
161. Şi cînd li s-a spus: "Locuiţi în cetatea aceasta şi mîncaţi din ea ce voiţi
şi ziceţi: "Hittatun!218 " şi intraţi în poartă închinîndu-vă, atunci vă vom
ierta păcatele voastre şi-i vom ridica pe cei ce se poartă bine".
162. Însă cei nelegiuiţi din ei au schimbat cuvîntul cu un altul, ce nu li s-a
spus: noi, deci, am trimis asupra lor pedeapsa din cer, pentru că au
fost nelegiuiţi.
163. Întreabă-i deci despre cetatea care a fost aşezată lîngă mare, cînd au
păcătuit în Sabbath, cînd au venit la ei peştii lor în zi de Sabbath pe
faţă; numai în ziua cînd nu serbau Sabbathul, nu se arătau. Aşa i-am

214 Ca să se suie pe munte

215 I.e. lui Mohammed, care nu învăţase nici a scrie, nici a citi.
216 După unii poate să fie o seminţie jidovească, ce locuieşte în China şi crede
în Mohommed şi l-a văzut pe acesta în noaptea cînd făcuse el călătoria sa în
ceruri.
217 Adaugă: pe fiii lui Israel.
218 Conf. II, 55.
 ispitit Noi, pentru că erau nelegiuiţi.
164. Şi cînd zise o parte din ei: "La ce să îndemnaţi un popor pe care
Dumnezeu voieşte să-l nimicească sau să-l pedepsească pedeapsă
grea?" Ziseră [ceilalţi]: "Ne va fi spre dezvinuire la Domnul vostru şi
poate că ei se vor teme".
165. Şi cînd uitară îndemnarea, îi mîntuirăm pe cei care îi opriră de la rău
şi-i apucarăm pe cei nelegiuiţi cu pedeapsă grea, pentru că erau
făcători de rele.
166. Şi pentru că totuşi călcară ceea ce le era oprit, le ziserăm lor: "Să fiţi
momiţe lepădate!"219 [Ştii] cînd a jurat Domnul tău să trimită asupra
lor220 [un popor] pînă în ziua învierii, care să-i cerceteze cu pedepse
grele? Domnul tău doară este repede la pedeapsă, însă şi iertător şi
îndurător.
167. Şi Noi i-am împrăştiat pe pămînt, ca popoare. Unii din ei se poartă bine,
însă alţii tocmai dimpotrivă; şi Noi i-am ispitit cu bine şi cu rău, pentru
ca ei să se întoarcă.
168. Lor le-au urmat urmaşi şi ei au moştenit scriptura, însă ei apucă numai
cele trecătoare ale lumii şi zic: "Aceasta ni se va ierta!" Şi dacă le mai
vine ceva trecător ca aceasta, o apucă. Însă nu s-a încheiat cu ei
legămîntul scripturii, ca să nu vorbească nimic despre Dumnezeu, decît
adevărul? Şi totuşi cercetează ei ce este înlăuntru; însă locuinţa în
lumea de apoi va fi mai bună pentru cei ce se tem de Dumnezeu. Nu
voiţi să pricepeţi asta?
169. Iar cei ce ţin strîns la scriptură şi împlinesc rugăciunea, pe aceia nu-i
vom lăsa să piardă răsplata celor cuvioşi.
170. Şi cînd am scuturat Noi asupra lor muntele, ca şi cînd ar fi fost o umbră
şi ei credeau că el va cădea asupra lor, [le ziserăm]: "Luaţi ceea ce
v-am dat cu putere şi fie-vă aminte ce e înlăuntru, ca să vă temeţi de
Dumnezeu."
171. Şi cînd a scos Domnul tău din fiii lui Adam, [adică] din coapsele lor, ur-
maşi221 şi i-a lăsat să mărturisească împotriva lor înşişi: "Oare nu sînt
Eu Domnul vostru?", au zis ei: "Dar noi o mărturisim". Ca, nu cumva, să
ziceţi în ziua învierii: "Noi nu ne-am îngrijit de aceasta".
172. Sau ca să ziceţi: "În adevăr, părinţii noştri au fost idolatri şi noi sîntem
urmaşii lor după ei. Vrei să ne pierzi pentru ceea ce au făcut oamenii
cei deşerţi?"
173. Astfel facem răsvădite semnele, ca ei să se întoarcă.
174. Şi citeşte-le şi vestea aceluia căruia i-am dat Noi semnele Noastre; dar
el s-a abătut de la dînsele, de aceea i-a urmat Satan şi el a rătăcit.
175. De am fi voit Noi, l-am fi ridicat, însă el s-a plecat la pămînt şi a urmat
poftei sale. El seamănă unui cîine; dacă-l alungi, scoate limba; şi dacă-l
laşi, tot scoate limba. Aceasta este pilda unui popor, care învinuieşte

219Conf. II, 61; IV, 50; V, 65.

220Jidovilor
221Tradiţa spune că Dumnezeu a lăsat să răsară din coapsele lui Adam pe toţi
oamenii, care aveau atunci mărimea furnicilor. Această fabulă este un
argument pentru credinţa arabilor în preexistenţa sufletului.
 de minciună semnele Noastre. Istoriseşte-le deci istoria, ca ei să se
recugete.
176. Rea este asemănarea poporului care ţine de minciună semnele Noastre
şi păcătuieşte împotriva lui însuşi.
177. Pe care-l ocîrmuieşte Dumnezeu, acela este bine ocîrmuit; pe care îl
duce însă în rătăcire, acela este pierdut.
178. Noi i-am făcut pentru iad pe mulţi dintre duhuri şi oameni. Ei au inimi,
însă nu înţeleg, şi au ochi şi nu văd şi au urechi şi nu aud. Ej sînt ca
vitele, ba chiar mai rătăciţi, ei nu sînt luători de seamă.
179. Ale lui Dumnezeu sînt numirile cele mai frumoase; chemaţi-l cu aceste
şi depărtaţi-vă de cei ce fac eres cu numirile Lui. Ei vor primi răsplată
pentru faptele lor.
180. Între cei făcuţi de Noi este un popor care ocîrmuieşte cu dreptate şi
singur se poartă cu dreptate.
181. Cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre îl vom aduce treptiş la
pieire, fără ca ei s-o ştie.
182. Voi să aib răbdare cu ei, iată, viclenia Mea este hotărtă.
183. Oare nu vor ei să priceapă că tovarăşul lor222 nu este cuprins de duh
rău? El nu este alta decît un îndemnător răsvădit.
184. Nu vor ei să privească spre împărăţia cerurilor şi a pămîntului şi spre
toate cîte le-a făcut Dumnezeu şi că poate s-a apropiat timpul lor? În ce
[descoperire] nouă, după aceasta, voiesc să creadă?
185. Pe cine-l duce în rătăcire Dumnezeu, acela nu are ocîrmuitor. El îi lasă
în nedreptatea lor să rătăcească.
186. Ei223 te vor întreba şi despre ora [cea de apoi], pe cînd este hotărîtă?
Spune: "Numai la Domnul meu este ştirea despre ea. Nimenea nu
poate descoperi timpul hotărît pentru ea, decît numai El. Va fi [o oră]
grea pentru ceruri şi pămînt. Nu va veni asupra noastră altfel decît pe
neaşteptate".
187. Ei te vor întreba, ca şi cînd ar şti toate despre ea. Spune: "Dumnezeu
numai singur o cunoaşte, cei mai mulţi oameni nu o ştiu".
188. Spune: "Eu însumi nu am putere peste ceva ce-mi este de folos spre
stricăciune, fără voia lui Dumnezeu. De aş şti cele ascunse ale lui
Dumnezeu, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m-ar atinge răul; eu sînt
numai un îndemnător şi binevestitor pentru poporul credincioşilor" .
189. El este cel ce v-a făcut dintr-un singur suflet şi din aceasta pe muiere,
ca să se împreune. Şi cînd a cunoscut-o, a purtat ea sarcină uşoară,
încît putea umbla cu ea. Iar cînd fu mai grea, strigară amîndoi către
Dumnezeu, Domnul lor: "De ne vei da [copil] bun, îţi vom fi mulţu-
mitori".
190. Însă, cînd le dădu [copil] bun, puseră lîngă El idoli ca răsplată pentru
ceea ce le-a dat. Însă Dumnezeu este înălţat peste ceea ce i-au pus ei
ca tovarăş.

222 Mohammed
223 Mekkanii
 191. Vor ei să facă tovarăşi lui Dumnezeu nişte fiinţe care n-au făcut nimic,
ci ele fură făcute şi nu le pot ajuta nimic, ba nici chiar sie înşişi nu-şi
pot ajuta?
192. Dacă-i chemaţi să fie ocîrmuiţi, ei nu ascultă. E tot atîta, orice îi
chemaţi, sau de tăceţi.
193. Aceia pe care îi chemaţi afară de Dumnezeu, sînt asemenea robi224 ca
şi voi. Chemaţi-i deci şi lăsaţi-i să vă răspundă, de iubiţi adevărul.
194. Au ei oare picioare, ca să umble cu ele, sau mîini, ca să apuce; sau
ochi, ca să vadă; sau urechi, ca să audă. Spune: "Chemaţi idolii voştri
şi apoi puneţi-mi curse şi nu mă lăsaţi să aştept".
195. Scutul meu este Dumnezeu, care a descoperit scriptura. El îi scuteşte
pe cei cuvioşi.
196. Aceia, însă, pe care îi chemaţi afară de El, nu vă pot ajuta nici vouă,
nici lor înşişi nu-şi pot ajuta.
197. Iar dacă-i chemaţi la ocîrmuire, ei nu aud, vezi-i cum privesc la tine,
însă nu te văd.
198. Fii cu iertare şi porunceşte ce este bun şi depărtează-te de cei
neştiutori.
199. Şi dacă voieşte să te îmboldească Satan cu îmboldire, fugi la
Dumnezeu, El doar aude, ştie.
200. Cei care se tem de Dumnezeu, dacă-i atinge o nălucă de la Satan, îşi
aduc aminte [de Dumnezeu] şi văd [primejdia].
201. Însă pe fraţii lor îi duc [Satanele] atît de adînc în rătăcire, încît nu mai
pot scăpa.
202. Şi dacă nu le aduci semn, zic ei: "Nu ai făcut o strînsură?"225 Spune: "Eu
urmez ceea ce mi s-a descoperit de la Domnul meu. Acestea sînt
dovezi răsvădite de la Domnul vostru şi ocîrmuire şi îndurare pentru
poporul credincios".
203. Şi dacă se citeşte Coranul, atunci ascultaţi şi tăceţi ca să nu fiţi părtaşi
la îndurare.
204. Adă-ţi aminte de Domnul tău în sufletul tău, cu umilinţă şi frică, fără de
strigăt226, de dimineaţă şi de seară, şi nu fi nebăgător de seamă.
205. Chiar cei ce sînt la Domnul tău, nu sînt prea îngîmfaţi, ca să-i slujească,
ci ei îl preamăresc şi se închină Lui.

VIII
SURA PRĂZILOR
Din Medina şi este cu şaptezeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Ei te vor întreba despre prăzi; spune: Prăzile sînt ale lui Dumnezeu şi
ale trimisului. Deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi puneţi treaba cu pace la

224 Soarele, luna şi stelele, care se adorau de către arabii păgîni.

225 I.e. oare nu este Coranul o cîrpeală făcută din Thora, Evanghelie şi fabule?
226 I.e. la rugăciune să te porţi decent şi umilit şi să nu strigi ca un sălbatec.
 cale şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său, dacă sînteţi
credincioşi.
2. Aceia sînt credincioşi [adevăraţi], cărora li se cutremură inimile cînd se
aminteşte de Dumnezeu şi cînd se citesc înaintea lor semnele Sale, li
se măreşte credinţa şi ei se încred în Domnul lor;
3. [şi] cei ce împlinesc rugăcinea şi dau milostenie din ceea ce le-am
împărtăşit Noi;
4. aceştia sînt în adevăr credincioşi. Lor le sînt hotărîte trepte [mari de
fericire] de la Domnul lor şi iertare şi îngrijire cinstită.
5. Cînd te-a scos Domnul tău din casa ta în adevăr, o parte din credincioşi
erau nătîngi.
6. Ei se certau cu tine pentru adevăr, deşi aceasta era răsvădit, ca şi cînd
ar fi fost duşi ei la moarte şi ar vedea-o chiar.
7. Şi cînd v-a făgăduit Dumnezeu una dintre două oştiri, ca să fie a
voastră227, atunci v-aţi ales ca să fie a voastră aceea care n-avea arme,
însă Dumnezeu a voit ca să adeverească adevărul cuvîntului său şi să
taie rădăcina necredincioşilor,
8. ca să se adeverească adevărul şi deşartă să se arate deşertăciune,
deşi cei nelegiuiţi se împotriveau.
9. Cînd cercaţi ajutor de la Dumnul vostru, El vă răspunse: "Voi să vă ajut
cu o mie de îngeri, care să urmeze după olaltă".
10. Şi n-a făcut-o aceasta Dumnezeu, decît numai spre veste bună şi ca să
liniştească inimile voastre, căci nu este ajutor decît numai la Dum-
nezeu; doar Dumnezeu e puternic, înţelept.
11. Cînd vă acoperiţi somnul spre odihnă, atunci trimise El asupra voastră
din ceruri apă, să vă curăţească prin ea şi să ia de pe voi pîngărirea lui
Satan şi să încingă inimile voastre şi să vă întărească, prin aceasta,
picioarele228.
12. [Asemenea] cînd descoperi Domnul tău îngerilor: "Eu sînt cu voi,
întăriţi, deci, pe cei ce cred, arunca-voi frică în inimile necredincioşilor;
deci, tăiaţi-le gîturile şi tăiaţi-le toate vîrfurile degetelor"229.
13. Aceasta anume pentru că s-au împotrivit lui Dumnezeu şi trimisului
său. Însă pentru cel ce se împotriveşte lui Dumnezeu şi trimisului Său,
Dumnezeu este foarte pedepsitor.
14. Aceasta e pentru voi, gustaţi-o deci, pentru cei necredincioşi este
pedeapsa focului.
15. O, voi, cei ce credeţi, dacă întîmpinaţi pe cei necredincioşi gata la
luptă, nu le întoarceţi spatele.
16. Căci cel ce le întoarce, în ziua aceea, spatele sale — doară dacă e
abătut prin luptă, sau se îndreaptă spre [altă] oştire — acela vine la
pedeapsa lui Dumnezeu şi locuinţa sa este iadul; rău este drumul
[încolo]!
227 I.e. ca să o biruiţi. Este vorba, aici, despre atacul lui Mohammed asupra
caravanei celei mari a lui Abu Şofian.
228 Cu ocazia acestei lupte, era secetă mare; peste noapte căzu, însă, o ploaie.
229 Această pedeapsă era hotărîtă pentru duşmanii Islamului.
 17. Voi nu i-aţi omorît, ci Dumnezeu i-a omorît. Şi nu tu ai aruncat cînd ai
aruncat230, ci Dumnezeu a aruncat, ca să ispitească pe cei credincioşi
cu ispită frumoasă. Dumnezeu doar aude, ştie.
18. Aceasta vi s-a întîmplat, pentru ca Dumnezeu să zdrobească viclenia
necredincioşilor.
19. De cereţi hotărîre, v-a venit hotărîrea, şi de veţi înceta, va fi mai bine
pentru voi; dacă însă vă veţi întoarce, Ne vom întoarce şi noi şi nu vă
va ajuta ceata voastră nimic, fie ei cît de mulţi, căci Dumnezeu este cu
cei credincioşi.
20. O, voi, cei ce credeţi, ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său, şi nu vă
întoarceţi de la el, doar aţi auzit231.
21. Şi nu fiţi ca şi cei ce zic: "Am auzit", şi ei n-au auzit.
22. Mai răi decît vitele sînt la Dumnezeu cei surzi şi muţi, care nu voiesc să
înţeleagă.
23. De ar şti Dumnezeu numai ceva bun la ei, i-ar lăsa să audă; însă dacă
şi i-ar lăsa să audă, ei totuşi s-ar întoarce şi s-ar abate.
24. O, voi, cei ce credeţi, răspundeţi lui Dumnezeu şi trimisului Său, dacă
vă cheamă la ceea ce vă înviază, şi să ştiţi că Dumnezeu merge între
om şi inima sa232 şi că vă veţi aduna la El.
25. Feriţi-vă de răscoală, nu-i ajunge [pedeapsa] numai singur pe cei
nelegiuiţi dintre voi. Să ştiţi doar că Dumnezeu pedepseşte foarte.
26. Aduceţi-vă aminte, cînd aţi fost puţini şi slabi în ţară şi vă temeaţi să
nu fiţi răpiţi de oameni; însă Dumnezeu v-a dat adăpost şi v-a întărit cu
ajutorul Său şi v-a hrănit cu bunătăţi, ca să fiţi mulţumitori.
27. O, voi, cei ce credeţi, nu-i înşelaţi pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, nici
nu fiţi vicleni în credinţa voastră, deşi o cunoaşteţi.
28. Să ştiţi că averea voastră şi copiii voştri sînt numai o ispită şi că de la
Dumnezeu este răsplată mare.
29. O, voi, cei ce credeţi, dacă vă temeţi de Dumnezeu, atunci vă va da el
Furkânul233 şi vă va curăţi de răutăţile voastre şi vi le va ierta, căci
Dumnezeu e foarte bun.
30. [Adă-ţi aminte], cum vicleneau împotriva ta cei necredincioşi, să te
puie în cătuşe sau să te omoare, sau să te alunge. Ei vicleneau, însă şi
Dumnezeu viclenea. Dumnezeu doar e de frunte între cei vicleni.
31. Şi dacă li se citesc lor semnele Noastre, zic ei: "Noi am auzit. Dacă am
voi, am putea vorbi lucruri de asemenea. Aceasta doar nu e nimic alta,
decît basme învechite".
32. Şi cînd ziseră: "Dumnezeu, dacă este [cartea] aceasta în adevăr de la
Tine, lasă să ploaie asupra noastră pietre din ceruri, sau adă asupra
noastră pedeapsă dureroasă!"
230 O minune, în acea luptă, era şi aceea că Mohammed a aruncat în faţa
duşmanilor un pumn de nisip şi duşmanii au apucat-o la fugă.
231 Îndemnările Coranului
232 I.e. inima omului este cu totul în mîna lui Dumnezeu.
233 Coranul, sau: Dumnezeu va face o deosebire cu voi faţă de cei
necredincioşi.
 33. Dumnezeu atunci nu i-a pedepsit, pentru că erai tu la ei, şi nu i-a
pedepsit Dumnezeu încă şi de aceea pentru că L-au rugat de iertare.
34. Nu era pricină, pentru ca să nu-i pedepsească Dumnezeu, pentru că ei
opriră intrarea la templul cel sfînt, deşi nu erau păzitorii săi, căci numai
cei ce se tem de Dumnezeu sînt păzitorii săi; însă cei mai mulţi din ei
nu ştiu aceasta.
35. Rugăciunea lor în acea casă nu era alta decît şuierat şi plesnit din pal-
me. Gustaţi, deci, pedeapsa, pentru că aţi fost necredincioşi.
36. Cei ce nu cred dau averea lor, ca să abată [pe alţii] de la drumul lui
Dumnezeu. Să o dea numai! Atunci vor veni asupra lor suspine, apoi
vor fi biruiţi234.
37. Cei ce nu cred se vor aduna în iad,
38. pentru ca Dumnezeu să deosebească pe cei răi de cei buni şi să-i pună
pe cei răi unul peste altul şi să facă din toţi o grămadă şi să-i dea în
iad. Aceştia sînt pierduţi.
39. Spune celor necredincioşi: dacă se vor reţine, li se va ierta ceea ce au
făcut, dacă însă o vor face iarăşi, atunci a fost acum pedeapsă pentru
cei de'nainte.
40. Şi luptaţi împotriva lor, pînă nu mai este răscoală şi pînă va fi la toţi
credinţa în Dumnezeu, şi dacă vor înceta, atunci Dumnezeu va vedea
ceea ce fac ei.
41. Şi de se vor întoarce, atunci să ştiţi că Dumnezeu este scutul vostru,
cel mai bun scut şi cel mai bun ajutor.
42. Şi să ştiţi că dacă faceţi pradă din ceva, a cincea parte este pentru
Dumnezeu şi pentru trimisul şi rudele [sale], şi pentru orfani şi
sărmani, şi pentru fiul drumului, dacă credeţi în Dumnezeu şi în ceea
ce am trimis Noi asupra robului Său, în ziua hotărîrii, în ziua cînd s-au
întîlnit amîndouă grămezile. Şi Dumnezeu este puternic peste toate.
43. Cînd eraţi voi pe malul de dincoace şi ei pe malul de dincolo, iar
caravana era mai jos decît voi, atunci chiar dacă v-aţi fi sfătuit, nu v-aţi
fi împăcat cu sfat. Totuşi, însă, [a fost lupta] ca Dumnezeu să
hotărască un lucru, care avea să se împlinească.
44. Cel ce piere să piară cu dovadă răsvădită, iar cel ce rămîne în viaţă să
vieze cu dovadă răsvădită. Dumnezeu doar aude, ştie.
45. [Adă-ţi aminte], cînd ţi i-a arătat Dumnezeu în visul tău puţini. Iar dacă
ţi i-ar fi arătat mulţi, aţi fi pierdut inima şi v-aţi fi certat asupra acestui
lucru; însă Dumnezeu v-a păzit de aceasta; El doar cunoaşte lăuntrul
piepturilor.
46. Şi cînd a lăsat El, la întîlnirea voastră, ca ei în ochii voştri să apară pu-
ţini şi v-a micşorat în ochii lor, ca Dumnezeu să împlinească lucrul ce
avea să se întîmple. Şi la Dumnezeu se întorc lucrurile.
47. O, voi, cei ce credeţi, cînd întîlniţi o ceată, fiţi tari şi aduceţi-vă aminte
de Dumnezeu, de multe ori, ca să vă meargă bine.
48. Şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său şi nu vă certaţi, ca să pier-
234Doisprezece Koreişiţi au adus jertfe, ca să procure merinde pentru oştirea
duşmanilor Islamului la Bedr.
 deţi inima şi să piară biruinţa voastră. Fiţi statornici, Dumnezeu doar
este cu cei statornici.
49. Şi nu fiţi ca şi cei ce ieşiră cu buiecie din locuinţele lor, ca să fie văzuţi
de oameni, ei doar abat de la drumul lui Dumnezeu, însă Dumnezeu
ştie ce fac ei.
50. Şi cînd le împodobi Satan faptele lor, zise el: "Nimenea nu vă va birui
astăzi între oameni, eu doar vă sînt aproape". Cînd însă se văzură
întreolaltă amîndouă grămezile, se întoarse el pe călcîiele sale şi zise:
"Am scăpat de voi; eu văd ceea ce nu vedeţi; eu mă tem de Dumnezeu
şi Dumnezeu pedepseşte foarte".
51. Cînd ziseră făţarnicii şi acei în ale căror inimi este boală: "I-a înşelat pe
ei credinţa lor" — însă cel ce se încrede în Dumnezeu: Dumnezeu doar
este puternic, înţelept.
52. De ai vedea numai cum îngerii îi iau la sine pe cei necredincioşi, îi bat
în faţă şi pe spate: "Gustaţi pedeapsa arderii!"
53. Aceasta e pentru ceea ce au pus înainte mîinile voastre: Dumnezeu
doar nu este nedrept faţă de robii Săi.
54. Ei seamănă poporului lui Faraon şi celor ce au fost înaintea lor, ce s-au
lepădat de semnele lui Dumnezeu, însă Dumnezeu i-a apucat întru pă-
catele lor. Dumnezeu doar e puternic şi aspru la pedeapsă.
55. Aceasta pentru că Dumnezeu nu schimbă îndurarea Sa, cînd se îndură
asupra unui popor, pînă ce nu schimbă ei ceea ce este în sufletul lor.
Dumnezeu doar aude, ştie.
56. Ei seamănă poporului lui Faraon şi celor care înaintea lui ţinură de min-
cinoase semnele Domnului lor. Atunci, îi pierdurăm în păcatele lor şi
înecarăm poporul lui Faraon; dar toţi erau nelegiuiţi.
57. Mai răi decît vitele sînt la Dumnezeu cei necredincioşi; ei doar nu cred;
58. cei care, de cîte ori fac un legămînt cu ei, de fiecare dată calcă
legămîntul şi nu se tem de Dumnezeu.
59. Şi de cîte ori îi biruieşti în luptă, împrăştie cu ei235 pe cei ce le urmează,
poate se vor lăsa îndemnaţi.
60. Şi dacă te temi de viclenie din partea unui popor, poartă-te cu el întoc-
mai aşa; Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei vicleni.
61. Şi nu crede că necredincioşii biruiesc, ei doar nu-L pot slăbi [pe
Dumnezeu].
62. Deci pregătiţi împotriva lor ce puteţi din puteri şi din cîrduri de călăreţi,
ca să înspăimîntaţi cu aceasta pe duşmanul lui Dumnezeu şi duşmanul
vostru şi alţii, afară de ei, pe care nu-i cunoaşteţi; Dumnezeu îi
cunoaşte, şi orişice daţi pentru drumul lui Dumnezeu, El vă va da
înapoi şi nu veţi păţi nedreptate.
63. Iar dacă sînt ei aplecaţi spre pace, fii şi tu aplecat spre ea şi încrede-te
în Dumnezeu; El doar aude, ştie.
64. Şi dacă voiesc să te înşele, atunci Dumnezeu să-ţi fie de ajuns. El doar
te întăreşte cu ajutorul Său şi cu cel credincios şi El a împreunat inimile

235 Cu pedepsele pe care le dictezi lor.

 lor. De ai fi dat totul pe pămînt, n-ai fi împreunat inimile lor, însă Dum-
nezeu le-a împreunat. El doar e puternic, înţelept.
65. O, profetule, să-ţi fie de ajuns Dumnezeu şi cei ce-ţi urmează din
credincioşi.
66. O, profetule, aţîţă-i pe cei credincioşi la luptă; dacă dintre voi douăzeci
sînt statornici, biruiesc ei două sute, iar dacă sînt între voi o sută, biru-
iesc ei o mie din cei necredincioşi, deoarece aceştia sînt un popor
nepriceput.
67. Dumnezeu v-a făcut aceasta uşor, căci El ştie că în voi este slăbiciune.
Şi dacă sînt între voi o sută statornici, biruiesc ei două sute, şi dacă sînt
între voi o mie, biruiesc ei două mii cu voia lui Dumnezeu. Şi
Dumnezeu este cu cei statornici.
68. Nu s-a întîmplat ca un profet să aibă captivi, pînă ce n-a măcelărit pe
pămînt. Voi voiţi bunurile lumii, însă Dumnezeu voieşte lumea de apoi
şi Dumnezeu este puternic, înţelept.
69. De n-ar fi venit înainte o scriptură de la Dumnezeu, v-ar fi ajuns
pedeapsă mare pentru ceea ce aţi luat236.
70. Deci, mîncaţi din ceea ce aţi cîştigat ca pradă cele iertate şi bune şi
temeţi-vă de Dumnezeu, doar Dumnezeu este iertător, îndurător.
71. O, profetule, spune celor prinşi în mîinile voastre: "Dacă va cunoaşte
Dumnezeu ceva bun în inimile voastre, vă va da mai bun decît ceea ce
vi s-a luat şi vă va ierta, căci Dumnezeu este iertător, îndurător."
72. Şi dacă voiesc ei să viclenească împotriva ta, au viclenit doar şi
împotriva lui Dumnezeu, acum de nainte, iar El i-a dat pe unii din ei în
puterea [voastră]; Dumnezeu doar este ştiutor, înţelept.
73. Cei ce cred şi au purces şi s-au luptat cu averea şi puterea lor în
drumul lui Dumnezeu, şi l-au găzduit [pe profet] şi l-au ajutat, aceia să
fie rudă unul altuia. Iar cei ce cred şi nu purced, aceia cu nimeni să nu
fie rude, pînă ce nu vor purcede. Dacă însă se roagă la voi pentru
ajutor cu privire la credinţă, voi trebuie să le ajutaţi, afară faţă de un
popor, dacă este între voi şi ei un legămînt; Dumnezeu doar vede ce
faceţi.
74. Cei ce nu cred [asemenea] sînt rude unul altuia; dacă nu faceţi aceas-
ta237, se întîmplă în ţară răscoală şi mare stricăciune.
75. Iar cei ce cred şi au purces şi s-au luptat, în drumul lui Dumnezeu şi cei
ce l-au găzduit [pe profet] şi l-au ajutat, aceia sînt în adevăr
credincioşi, lor li se cuvine iertare şi îngrijire cinstită.
76. Cei ce au devenit mai apoi credincioşi şi au purces şi s-au luptat
împreună cu voi şi aceştia sînt de-ai voştri. Şi rudele de sînge sînt rude
întreolaltă. [Aceasta este] în cartea lui Dumnezeu, doar Dumnezeu e
atotştiutor.

236 În lupta de la Bedr au făcut moslemii pradă mare, deşi încă nu le

descoperise Dumnezeu că sînt îndreptăţiţi la aceasta. Descoperirea a venit
ulterior şi aşa moslemii fură scutiţi de pedeapsa lui Dumnezeu.
237 I.e. dacă nu-i consideraţi pe cei necredincioşi ca rude întreolaltă.
 IX
SURA CĂINŢEI238
Din Medina şi este cu o sută treizeci de semne
1. Nevinovăţia să fie de la Dumnezeu şi de la trimisul Său pentru acei ido-
latri cu care aţi încheiat legămînt.
2. Să călătoriţi patru luni prin ţară şi să ştiţi că nu-l puteţi slăbi pe Dum-
nezeu, însă Dumnezeu îi ruşinează pe cei necredincioşi.
3. Şi o veste să fie de la Dumnezeu şi de la trimisul Său către oameni, în
ziua peregrinajului mai mare, că Dumnezeu este slobod de idolatri,
împreună cu trimisul Său239. Şi dacă vă căiţi, este mai bine pentru voi,
însă dacă nu vă întoarceţi, să ştiţi că nu-L puteţi slăbi pe Dumnezeu. Şi
să vesteşti necredincioşilor pedeapsă dureroasă,
4. afară de acei necredincioşi, cu care aţi încheiat legămînt [şi care]
atunci nu v-au scurtat cu nimic şi nu i-au ajutat cuiva împotriva
voastră. Faţa de ei trebuie sa împliniţi legămîntul lor pînă la termenul
lor; Dumnezeu doar îi iubeşte pe cei ce se tem de El.
5. Dacă însă au trecut lunile cele sfinte, atunci omorîţi-i pe idolatri, unde îi
aflaţi, şi-i apucaţi şi-i împresuraţi. Pîndiţi-i în toate cursele, iar dacă se
căiesc şi împlinesc rugăciunea şi dau milostenii, daţi-le drumul,
Dumnezeu doar este iertător, îndurător.
6. Şi dacă unul dintre idolatri te roagă pentru scut, dă-i scut, pînă ce aude
cuvîntul lui Dumnezeu, apoi lasă-l să ajungă la locul său de adăpost.
Aceasta pentru că ei sînt un popor fără de ştiinţă.
7. Cum pot idolatrii să aibă legămînt cu Dumnezeu şi cu trimisul Său, afa-
ră de aceia cu care aţi încheiat un legămînt la templul cel sfînt? Şi pe
cînd vă rămîn ei credincioşi, rămîneţi-le şi voi credincioşi, Dumnezeu
doar îi iubeşte pe cei ce se tem de El.
8. Cum? Ei, dacă biruiesc, nu păzesc faţă de voi nici o înrudire, nici legă-
mînt. Ei vă fac mulţumiţi cu gurile lor, însă inimile lor sînt întoarse şi cei
mai mulţi din ei sînt nelegiuiţi.
9. Ei vînd semnele lui Dumnezeu pentru preţ mic şi abat [pe alţii] de la
drumul lui Dumnezeu. Rău este ceea ce fac ei.
10. Ei nu păzesc faţă de credincioşi nici înrudire, nici legămînt, ei sînt cei
ce calcă.
11. Însă dacă se căiesc şi împlinesc rugăciunile şi dau milostenie, atunci
sînt ei fraţii voştri în credinţă. Noi semnele le facem răsvădite pentru
un popor priceput.
12. Şi dacă frîng ei jurămîntul lor după legămînt şi batjocoresc credinţa
voastră, atunci luptaţi-vă împotriva fruntaşilor celor necredincioşi. La ei
doar nu este credinţă. Poate vor înceta.
13. Nu voiţi să vă luptaţi împotriva unui popor, care şi-a frînt jurămîntul şi
238 Unica sură care n-are formulă introducătoare: "În numele lui Dumnezeu."
De aceea susţin unii că ea forma o singură bucată cu sura premergătoare.
Numele acestei sure derivă de acolo că în ea se vorbeşte despre patru luni
menite pentru convertirea necredincioşilor la Islam.
239 I.e. nu este iertat idolatrilor să calce tarîmul sfînt al Kaabei
 are de scop să-l alunge pe cel trimis şi a început întîi [ceartă] cu voi?
Oare vă temeţi de ei? Însă e mai cu dreptate să vă temeţi de
Dumnezeu, dacă sînteţi credincioşi.
14. Luptaţi-vă împotriva lor, Dumnezeu îi va pedepsi prin mîinile voastre
şi-i va ruşina şi vă va da biruinţă asupra lor şi va vindeca piepturile
poporului credincios,
15. şi va lua mînia inimilor lor. Şi Dumnezeu se întoarce la cine voieşte,
căci Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
16. Sau credeţi că veţi fi părăsiţi şi Dumnezeu nu ştie cine din voi s-a
luptat şi nu l-a primit pe nimenea altul ca prieten, afară de Dumnezeu,
de trimisul Său şi de cei credincioşi? Dumnezeu doar ştie ce faceţi.
17. Idolatrilor nu li se cade să cerceteze templele lui Dumnezeu,
mărturisind împotriva lor înşişi în necredinţă. Aceştia — zadarnice sînt
faptele lor şi în foc vor petrece în veci.
18. Să cerceteze templele lui Dumnezeu numai cel ce crede în Dumnezeu
şi în ziua de apoi şi împlineşte rugăciunea şi dă milostenii şi nu se teme
de nimenea afară de Dumnezeu. Şi poate că şi aceia sînt dintre cei
bine ocîrmuiţi.
19. Poate puneţi voi adăparea peregrinului şi cercetarea templelor celor
sfinte pe o treaptă cu cel ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi se
luptă pe drumul lui Dumnezeu? Ei nu sînt deopotrivă înaintea lui Dum-
nezeu, şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor240.
20. Cei ce au devenit credincioşi şi au purces şi s-au luptat în drumul lui
Dumnezeu cu avere şi putere au primit o treaptă mare la Dumnezeu.
Aceştia sînt cei fericiţi.
21. Le vesteşte Domnul îndurare de la El şi bunăvoinţă şi grădini sînt
pentru ei, în care este plăcere continuă.
22. Vor petrece acolo în veci. Da, Dumnezeu — la el este plată mare.
23. O, voi, cei ce credeţi, nu vă luaţi nici pe părinţii voştri, nici pe fraţii
voştri ca scut, dacă iubesc ei mai mult necredinţa decît credinţa; iar
care din voi îi iau ca scut, aceia sînt nelegiuiţi.
24. Spune: "Dacă vă sînt părinţii voştri şi fiii voştri şi fraţii voştri şi muierile
voastre şi gloata voastră şi averea pe care aţi cîştigat-o şi marfa pe
care credeţi că nu o veţi vinde şi locuinţele care vă plac mai dragi decît
Dumnezeu, atunci aşteptaţi pînă ce va veni Dumnezeu cu porunca Sa".
Şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor.
25. Dumnezeu v-a ajutat în multe cîmpuri de luptă şi în ziua de la Honein,
cînd v-aţi făcut semeţi cu mulţimea voastră241. Însă aceasta nu v-a
ajuns de loc şi îngust v-a fost pămîntul, măcar că este larg; atunci, aţi
întors spatele la fugă.

240 Aceste cuvinte sînt îndreptate împotriva celor ce scuză absenţa lor la
războiul cel sfînt, pe motivul că ei de altfel împlinesc toate celelalte datorii ale
unui moslem.
241 În lupta din valea Honein, lîngă Mekka, în anul al optulea al Hegjrei, veniră
în dezordine cei 12.000 de moslemi, care se luptau contra 4.000 de inşi. Totuşi
fură duşi la biruinţă de Mohammed.
 26. Atunci a trimis Dumnezeu locuinţa Sa asupra trimisului Său şi asupra
credincioşilor şi a trimis oştirile, pe care nu le-aţi văzut, şi i-a pedepsit
pe cei necredincioşi, şi aceasta este răsplata necredincioşilor.
27. Apoi se întoarce Dumnezeu după aceasta către cine voieşte;
Dumnezeu doară este iertător, îndurător.
28. O, voi, cei ce credeţi, idolatrii sînt necuraţi, deci să nu se apropie de
templul cel sfînt după acest an al lor242. Şi dacă vă temeţi de sărăcie243,
atunci vă va îmbogăţi Dumnezeu din prisosinţa Sa, dacă voieşte.
Dumnezeu doar este ştiutor, înţelept.
29. Luptaţi-vă împotriva celor ce nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi
nu opresc ceea ce a oprit Dumnezeu şi trimisul Său şi nu mărturisesc
mărturia adevărului — dintre cei cărora li s-a dat scriptura — pînă ce
nu dau tributul din mînă şi sînt umiliţi.
30. Şi zic jidovii "Esdra este fiul lui Dumnezeu"244, şi nazarinenii zic "Messia
este fiul lui Dumnezeu!" Acesta este cuvîntul lor, în gurile lor. Ei poartă
vorbe asemenea, ca şi cei ce erau necredincioşi de'nainte. Bată-i
Dumnezeu. Cît sînt de proşti!
31. Ei primesc pe Rabbinii şi pe călugării lor, ca Domni, afară de Dumnezeu
şi de Messia, fiul lui Dumnezeu, şi doar li s-a poruncit ca să servească
numai unui singur Dumnezeu: nu este Dumnezeu, afară de El, mărire
Lui peste ceea ce-i pun Lui de-o samă.
32. Ei voiesc să stingă lumina lui Dumnezeu cu gurile lor, însă Dumnezeu
nu voieşte nimic alta, decît să îndeplinească lumina Sa, chiar dacă nu
le place necredincioşilor.
33. El este cel ce a trimis pe trimisul Său cu ocîrmuire şi cu legea adevăru-
rilor, ca să o facă văzută asupra tuturor, chiar dacă nu le place necre-
dincioşilor.
34. O, voi, cei ce credeţi, mulţi din rabbini şi călugări mănîncă din averea
oamenilor degeaba şi amăgesc de la drumul lui Dumnezeu. Însă cei ce
adună aur şi argint şi nu-l dau pentru drumul lui Dumnezeu, acelora
vesteşte-le pedeapsă dureroasă.
35. Într-o zi se va înfierbînta245, în focul iadului şi cu acestea se vor înfiera
frunţile, laturile şi spatele lor: "Aceasta este ceea ce aţi adunat pentru
sufletele voastre; gustaţi ceea ce aţi adunat".
36. Numărul lunilor de la Dumnezeu este douăsprezece luni, în cartea lui
Dumnezeu, în ziua cînd a făcut El cerurile şi pămîntul. Din ele, patru
sînt sfinte. Aceasta este credinţa cea dreaptă. Deci, să nu păcătuiască
în ele sufletele voastre şi să nu vă luptaţi cu idolatrii toţi, întocmai cum
s-au luptat ei cu voi toţi, şi să ştiţi că Dumnezeu este cu ei şi se tem de
El.
242 I.e. anul al nouălea, după fuga lui Mohammed de la Mekka la Medina. În
acel an, a oprit Mohammed jidovilor şi creştinilor să intre în Mekka şi această
oprelişte a rămas în vigoare pînă în ziua de astăzi
243 Dacă vă temeţi ca, în urma opreliştei acesteia (conf. nota precedentă), va
suferi negoţul.
244 O învinuire falsă din partea lui Mohammed, căci jidovii nu zic nicăieri
aceasta.
245 Aurul şi argintul.
 37. Mutarea246 este un adaos la necredinţă. Prin aceasta, vin în rătăcire cei
necredincioşi. Ei o încuviinţează, într-un an şi o opresc în alt an, ca să
facă deopotrivă numărul [lunilor] celor sfinţite de Dumnezeu şi să
încuviinţeze ceea ce a oprit Dumnezeu. Împodobit le este răul pe care-l
fac, şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul necredincioşilor.
38. O, voi, cei ce credeţi, ce vă era cînd vi s-a spus: "Purcedeţi în drumul
lui Dumnezeu", iar voi v-aţi plecat grei la pămînt?247 Vă place prea mult
viaţa lumească decît cea de apoi? însă folosul vieţii lumeşti e mai mic
în lumea de apoi.
39. Dacă nu veţi purcede, vă va pedepsi El cu pedeapsă dureroasă şi va
pune alt popor în locul vostru şi voi nu-i stricaţi nimic, căci Dumnezeu
este atotputernic.
40. Dacă voi nu-i ajutaţi248, i-a ajutat Dumnezeu, cînd l-au alungat cei ne-
credincioşi, fiind ei cîte doi249, cînd au fost ei în peşteră, cînd zise el că-
tre tovarăşul său: "Nu fi întristat, Dumnezeu este cu noi!" Atunci
trimise Dumnezeu locuinţa Sa250 asupra lui şi l-a întărit cu oştiri pe care
nu le-aţi văzut şi a făcut josnic cuvîntul necredincioşilor, iar cuvîntul lui
Dumnezeu l-a înălţat. Şi Dumnezeu este puternic, înţelept.
41. Purcedeţi uşori şi grei251, şi luptaţi-vă cu avere şi putere pe drumul lui
Dumnezeu. Aceasta e mai bine pentru voi, dacă pricepeţi.
42. De ar fi un cîştig aproape şi un drum în vecinătate, ei ţi-ar fi urmat.
Însă departe le-a fost calea252. Dar ei jură la Dumnezeu: "De am fi
putut, am fi purces cu voi!" Ei se nimicesc înşişi. Şi Dumnezeu ştie că ei
sînt mincinoşi.
43. Dumnezeu să le ierte! De ce le-ai dat voie, înainte de ce nu ţi s-au
descoperit cei iubitori de adevăr şi nu i-ai cunoscut pe mincinoşi?253
44. Nu te vor ruga să dai voie cei ce cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi,
ca ei să se lupte cu avere şi putere; şi Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ce
se tem de El.
45. Te vor ruga să dai voie celor ce nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi
şi cei ale căror inimi mai stau la îndoială, şi care întru îndoiala lor se
poticnesc încolo şi încoace.
46. Şi dacă ei ar fi voit să purceadă, s-ar fi pregătit ei pentru aceasta. Însă
lui Dumnezeu nu i-a plăcut purcederea lor şi El i-a slăbit şi [li] s-a spus:
„Şedeţi [acasă] cu cei ce şed".
47. De ar fi purces cu voi, ce ar fi fost mergerea lor decît numai necaz şi
246 Adaugă: lunii Moharrem pe luna Safar. Arabii păgînî de multe ori mutau
sfinţenia unei luni pe altă lună, dacă nu le convenea ca să fie cu sfinţenie
vreuna din cele patru luni prescrise.
247 E vorba despre expediţia spre Tabuk (conf. Introducerea, cap. II), la care
moslemii cu mare neplăcere au luat parte, din cauza arşiţei cumplite de atunci.
248 Lui Mohammed
249 Mohammed şi Abu Bekr.
250 Conf. II, 249.
251 Uşor sau greu înarmaţi.
252 Spre Tabuk
253 Lui Mohammed i se fac reproşuri, că pe timpul expediţiei spre Tabuk, le-a
dat drumul unora să se întoarcă înapoi
 umblînd printre voi v-aţi fi aţîţat la răscoală şi unii din voi ar fi ascultat
de ei. Însă Dumnezeu îi cunoaşte pe cei nelegiuiţi.
48. Acum înainte, căutau ei răscoală şi întorceau pe dos trebile tale, pînă a
venit dreptatea şi a apărut porunca lui Dumnezeu, măcar că El nu le
plăcea.
49. Unii din ei zic: "Dă-mi voie şi nu mă ispiti!" Oare n-au căzut ei în ispită?
Însă iadul îi va cuprinde pe cei necredincioşi.
50. Dacă te întîmpină binele, se întristează ei; iar dacă te întîmpină o neno-
rocire, zic ei: "Noi ne-am pus treaba la cale, acum înainte!" şi-[ţi] întorc
spatele cu bucurie.
51. Spune: "Nicicînd nu ne întîmpină altceva, decît ceea ce a scris
Dumnezeu pentru noi. El este scutul nostru şi în Dumnezeu să se
încreadă cei necredincioşi".
52. Spune: "Oare aşteptaţi că nu ne va întîmpină unul din cele două lucruri
mai luminoase?254 Şi noi aşteptăm cu privire la voi, că Dumnezeu vă va
ajunge cu pedeapsa, fie de la El, sau prin mîinile noastre. Deci,
aşteptaţi; şi noi aşteptăm cu voi".
53. Spune: "Dăruiţi cu plăcere sau fără voie, totuşi nu se primeşte de la
voi. Sînteţi doar un popor de nelegiuiţi".
54. Şi ce opreşte primirea darurilor lor, decît numai că ei nu cred în
Dumnezeu şi în trimisul Său şi nu împlinesc rugăciunea, decît numai cu
lene şi nu dăruiesc, decît numai fără voie.
55. Deci nu te mira de averea lor, nici de copiii lor; Dumnezeu voieşte
numai să-i pedepsească prin aceasta, în viaţa lumii, ca să piară sufle-
tele lor, fiind ei necredincioşi.
56. Ei jură pe Dumnezeu că se ţin de voi, dar sînt un popor fricos.
57. De ar afla un adăpost sau peşteri, sau loc de ascuns, s-ar întoarce spre
el cu grabă mare.
58. Unii din ei te255 defăimă cu privire la milostenii. Dacă li se dau de aces-
tea, sînt ei mulţumiţi; iar dacă nu li se dau, sînt ei mînioşi.
59. Dar de ar fi ei mulţumiţi cu ceea ce le dă lor Dumnezeu şi trimisul Său
şi ar zice: "De ajuns ne este Dumnezeu. Ne va da Dumnezeu din priso-
sinţa Sa şi [aşa şi] trimisului Său. Lui Dumnezeu ne rugăm cu tot
dinadinsul".
60. Milosteniile sînt numai pentru cei sărmani şi nevoiaşi şi pentru cei ce se
ostenesc pentru ele, şi pentru cei ale căror mîini sînt împreunate, şi
pentru cei din temniţe, şi pentru cei datornici, şi pentru drumul lui
Dumnezeu şi pentru fiul drumului. [Aceasta e] o hotărîre de la
Dumnezeu şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
61. Şi dintre ei sînt unii care îl necăjesc pe profet şi zic: "El este ureche!"256
Spune: "O ureche a binelui pentru voi. El crede în Dumnezeu şi crede
celor credincioşi

254 Biruinţă sau moarte de martir

255 Mohammed
256 El ascultă toate şi le crede, este credul, i.e. toate cîte le istorisesc jidovii şi
creştinii ce le ţineau de adevărate.
 62. şi este o îndurare pentru cei ce cred din voi". Iar cei care îl necăjesc pe
trimisul lui Dumnezeu, pentru aceia este pedeapsă dureroasă.
63. El vă jură pe Dumnezeu, ca să placă. Însă Dumnezeu şi trimisul Său
sînt mai vrednici să le placă, dacă sînt credincioşi.
64. Oare nu ştiu ei că pentru cela ce se împotriveşte lui Dumnezeu şi trimi-
sului Său este focul iadului, să petreacă în veci în el? Aceasta este
ruşine mare.
65. Se tem cei făţarnici că se va trimite asupra lor o Sură, care le va vesti
ce este în inimile lor. Spune: "Bateţi-vă joc; Dumnezeu scoate la iveală
aceea de ce vă temeţi".
66. Iar dacă-i întrebi, zic ei: "Noi vorbeam întreolaltă şi glumeam"257.
Spune: "Vă bateţi oare joc de Dumnezeu şi de semnele Sale şi de
trimisul Său?"
67. Nu vă dezvinovăţiţi. V-aţi făcut necredincioşi, după credinţa voastră.
Dacă şi iertăm o parte din ei, pedepsim partea cealaltă, pentru că ei
sînt nelegiuiţi.
68. Făţarnici şi făţarnice sînt ei unul cu altul. Ei poruncesc strîmbătatea şi
opresc dreptatea şi-şi împreună mîinile. Au uitat de Dumnezeu şi El a
uitat de ei. Făţarnicii sînt fărădelege.
69. Dumnezeu pentru cei făţarnici şi cele făţarnice şi pentru cei
necredincioşi a făgăduit focul iadului: în veci vor petrece acolo. Aceasta
le ajunge. Şi i-a blestemat Dumnezeu şi pentru ei este pedeapsă
veşnică.
70. [Sînteţi] ca aceia care erau înaintea voastră. Ei au fost mai tari decît
voi la putere şi aveau mai multă avere şi copii şi se foloseau de partea
lor. Iar voi vă folosiţi de partea voastră, precum se foloseau înaintaşii
voştri de partea lor, şi bîrfiţi precum bîrfeau şi ei. Aceştia — zadarnice
sînt lucrurile lor, în lumea cea de acum şi cea de apoi. Ei sînt doară
pierduţi.
71. N-a venit, oare, la ei vestea despre înaintaşii lor? Despre poporul lui
Noe, lui Ad, lui Thamud şi despre poporul lui Avraam şi despre locuitorii
din Madian şi despre cele două cetăţi răsturnate? Veniră la ei trimişii
lor cu semne răsvădite, şi Dumnezeu nu voia să le facă nedreptate,
însă ei înşişi îşi făcură nedreptate.
72. Iar cei necredincioşi şi cele necredincioase sînt prieteni unul altuia; ei
poruncesc dreptatea şi opresc strîmbătatea, şi împlinesc rugăciunea, şi
dau milostenii, şi ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său. Aceştia —
Dumnezeu se va îndura de ei; Dumnezeu este puternic, înţelept.
73. Dumnezeu a făgăduit celor credincioşi şi celor credincioase grădini pă-
trunse cu rîuri pe de desupt. Acolo vor petrece în veci în locuinţe bune,
în grădinile Edenului. Însă bineplăcerea lui Dumnezeu e mai mare decît
aceasta. Aceasta este mare fericire.
74. O, profetule, luptă-te împotriva necredincioşilor şi a făţarnicilor şi fii
crud cu ei. Locuinţa lor este iadul şi [încolo] este drum rău.

257 Noi nu ne băteam joc de credinţă, ci vorbeam cu totul altceva.

 75. Ei jură pe Dumnezeu, că n-au vorbit258, şi totuşi vorbiră cuvîntul necre-
dinţei şi se făcură necredincioşi după Islamul lor şi plăsmuiră ceea ce
nu au izbutit. Lor nu le plăcu aceasta, pentru că Dumnezeu şi trimisul
Său i-au îmbogăţit din mila Sa. Însă, dacă se vor căi, va fi mai bine
pentru ei; iar de se vor întoarce, îi va pedepsi Dumnezeu cu pedeapsă
dureroasă, în lumea de aici şi în cea de apoi, şi nu vor avea pe pămînt
nici scut, nici ajutor.
76. Şi din ei au încheiat unii un legămînt cu Dumnezeu: "De ne va da Dum-
nezeu din harul Său, vom da milostenii şi vom fi drepţi".
77. Iar cînd le-a dat din harul Său, se făcură zgîrciţi şi se întoarseră şi se
lepădară.
78. Şi aşa lăsă El să urmeze făţărie în inimile lor, pînă în ziua cînd se vor
întîlni cu El, pentru că ei n-au ţinut faţă de Dumnezeu ce au făgăduit şi
s-au făcut minciunoşi.
79. Oare nu ştiu ei că Dumnezeu cunoaşte taina lor şi cele acoperite ale lor
şi că Dumnezeu cunoaşte cele ascunse.
80. Aceia care îi defaimă pe cei credinicioşi, ce dau milostenii de bună
voie, şi pe cei ce nu află nimic alta decît ce şi-au cîştigat şi-şi bat joc de
ei — îşi bate joc [şi] Dumnezeu de dînşii şi pentru ei este pedeapsă
dureroasă.
81. Roagă-te de iertare pentru ei sau nu te ruga de iertare pentru ei, chiar
de te-ai ruga de iertare de şaptezeci de ori pentru ei, Dumnezeu nu Le
va ierta; aceasta, pentru că ei nu cred în Dumnezeu şi în trimisul Său şi
Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor.
82. Se bucurară cei ce rămaseră în locuinţele lor259, că s-au împotrivit trimi-
sului lui Dumnezeu şi nu voiau să lupte cu avere şi putere în drumul lui
Dumnezeu şi ziseră: "Nu purcedeţi în fierbinţeală!" Spune: "Focul ia-
dului este cu mult mai fierbinte!" O, dacă ar fi ei cu pricepere!
83. Ei să rîdă mai puţin şi să plîngă mai mult, drept răsplată pentru ceea ce
şi-au agonisit.
84. Şi dacă te lasă Dumnezeu să te întorci la o parte din ei şi ei te roagă să
le dai voie să iasă, spune: "Nu veţi ieşi cu mine în veci şi nu vă veţi
lupta cu mine împreună împotriva duşmanului. V-a plăcut doară mai
bine întîia dată să şedeţi acasă, deci şedeţi cu cei ce rămîn înapoi!"
85. Şi nu te ruga pentru vreunul din ei nicicînd, dacă a murit şi nu stă la
mormîntul său; ei doară nu credeau în Dumnezeu şi trimisul Său şi au
murit nelegiuiţi.
86. Şi nu te mira de averea lor şi de copiii lor, Dumnezeu voieşte să-i
pedepsească prin aceasta în lumea de aici, ca să le iasă sufletele cît
sînt necredincioşi.
87. Şi cînd s-a trimis o sură: "Credeţi în Dumnezeu şi luptaţi-vă împreună
cu trimisul Său!", te rugară cei ce au avuţii dintre ei şi ziseră: "Lasă-ne
la cei ce şed [acasă]!"
88. Le-a plăcut să rămîie la muieri şi li s-au pecetluit inimile, încît ei nu pri-

258 Se referă Ia un atentat făcut la viaţa lui Mohammed, în Medina.

259 Se zice că aici e vorba despre cei ce nu participă la lupta de la Tabuk
 cep.
89. Însă trimisul şi cei ce cred împreună cu el se luptă cu avere şi putere, şi
aceştia — pentru ei este binele; şi aceştia — lor le va merge bine.
90. Dumnezeu le-a pregătit grădini pătrunse de rîuri pe dedesupt, acolo
vor petrece în veci. Aceasta este o fericire mare.
91. Şi veniră unii arabi, codindu-se ca să li se dea voie [să rămîie acasă], şi
şezură [acasă] aceia care au minţit lui Dumnezeu şi trimisului Său. Pe
cei necredincioşi din ei îi va atinge pedeapsa dureroasă.
92. Nu au păcat cei slabi şi cei bolnavi, şi nu cei ce nu află să dea ceva [de
rămîn acasă], numai dacă se poartă cu credinţă faţă de Dumnezeu şi
de trimisul Său. Împotriva celor drepţi nu este drum şi Dumnezeu este
iertător, îndurător.
93. Şi nu împotriva acelora cărora le-ai zis, cînd veniră la tine ca să-i înar-
mezi: "Nu aflu ce să pun pe voi!" Atunci se întoarseră ei şi ochii lor se
umplură cu lacrimi de tristeţe, pentru că nu aflară ce să dea.
94. Numai împotriva acelora este drumul care cerură să le dai voie [să
rămînă acasă], măcar că erau avuţi. Lor le plăcea să rămînă cu
muierile şi aşa a pecetluit Dumnezeu inimile lor şi ei nu pricep.
95. Ei se vor dezvinovăţi la voi, cînd veţi veni înapoi la ei. Spune: "Nu vă
dezvinovăţiţi, noi nu vă credem. Dumnezeu ne-a vestit faima voastră.
Şi Dumnezeu şi trimisul Său vă văd faptele voastre. Apoi, veţi fi duşi
înapoi la Cel ce ştie cele ascunse şi cele descoperite şi El vă va vesti ce
aţi făcut".
96. Ei vă vor jura pe Dumnezeu, cînd veţi veni înapoi la ei, ca să vă lăsaţi
de ei260. Deci, lăsaţi-vă de ei. Ei sînt o spurcăciune şi locuinţa lor este
iadul, ca răsplată pentru faptele lor.
97. Ei vă vor jura, ca să fiţi mulţumiţi cu ei; dar dacă şi sînteţi mulţumiţi cu
ei, atunci Dumnezeu nu este mulţumit cu poporul nelegiuiţilor.
98. Arabii sînt mult mai credincioşi şi mai făţarnici şi se poate că ei nu cu-
nosc orînduielile pe care le-a trimis Dumnezeu trimisului Său; şi Dum-
nezeu este ştiutor, înţelept.
99. Şi între arabi sînt unii care privesc ceea ce dăruiesc, drept o datorie sil-
nică, şi ei pîndesc la voi schimbările [norocului]. Asupra lor va veni
schimbarea rea, căci Dumnezeu aude, ştie.
100. Însă unii dintre arabi cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi privesc
ceea ce dăruiesc drept o apropiere de Dumnezeu şi de rugăciunile tri-
misului. Oare nu sînt acestea apropiere pentru ei? Dumnezeu îi va lăsa
să intre, întru îndurarea Sa. Dumnezeu este iertător, îndurător.
101. Şi cei ce au purces înainte dintre cei ce au pribegit dintîi261 şi ajutătorii
şi cei ce au urmat cu purtare bună, la aceştia are Dumnezeu plăcere şi
ei au plăcere Ia El şi Dumnezeu le-a pregătit grădini pătrunse cu rîuri
pe dedesupt, unde vor petrece în veci. Aceasta este fericire mare.
102. între arabii din jurul vostru sînt şi făţarnici; şi în poporul din Medina sînt
unii, care necontenit făţăresc. Tu nu-i cunoşti; Noi îi cunoaştem. Noi îi

260 I.e. să nu-i pedepsiţi

261 Fugind de la Mekka la Medina
 vom pedepsi de două ori; atunci vor fi aruncaţi la pedeapsă mare.
103. Alţii au mărturisit păcatele lor, au amestecat o faptă bună cu alta rea.
Poate că Dumnezeu se va întoarce iarăşi la ei, Dumnezeu este iertător,
îndurător.
104. Ia de la averea lor milostenie, ca să-i curăţeşti şi să-i sfinţeşti prin
aceasta şi roagă-te pentru ei; rugăciunile tale sînt odihnă pentru ei şi
Dumnezeu aude, ştie.
105. Oare nu ştiu ei că Dumnezeu primeşte căinţa de la robii Săi şi ia milos-
tenii şi că Dumnezeu este preamilostiv, îndurător?
106. Şi spune: "Lucraţi" şi va primi Dumnezeu lucrul vostru şi [asemenea şi]
trimisul Său şi cei credincioşi; şi veţi fi aduşi înapoi la Cel ce ştie cele
ascunse şi cele descoperite şi El vă va vesti ce să faceţi.
107. Iar alţii aşteaptă porunca lui Dumnezeu, ori de-i va pedepsi sau se va
întoarce la ei. Şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
108. [Sînt alţii] care au zidit un templu spre pagubă şi necredinţă şi certe în-
tre cei credincioşi şi spre cursă pentru cel ce s-a luptat înainte
împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său. Şi ei jură: "Dorim numai bi-
nele!" Însă Dumnezeu e ştiutor că ei sînt mincinoşi.
109. Să nu stai nicicînd în el. Este un templu întemeiat pe cucernicie din
ziua întîi; e mai cuviincios să stai în el. Într-însul sînt oameni care
doresc să se curăţească, şi Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se curăţesc.
110. Oare este mai bun cel ce a întemeiat zidirea sa pe frica lui Dumnezeu
şi pe îndurarea Sa, sau cel ce a întemeiat zidirea sa pe marginea
nisipului surpat de apă, care curge cu el în focul iadului? Însă
Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul celor nelegiuiţi.
111. Nu va înceta zidirea, pe care au zidit-o, să nască îndoieli262 în inimile
lor, pînă ce nu vor fi tăiate inimile lor; şi Dumnezeu este ştiutor,
înţelept.
112. Dumnezeu a cumpărat de la cei credincioşi sufletul şi averea lor pentru
trai. Ei să se lupte, în drumul lui Dumnezeu, să omoare şi să fie omorîţi.
O făgăduinţă este pentru aceea hotărîtă în Thora şi în Evanghelie, şi în
Coran; şi cine împlineşte făgăduinţa sa mai cu temei decît Dumnezeu?
Bucuraţi-vă de negoţul pe care l-aţi neguţat; şi aceasta e fericirea cea
mare.
113. Cei ce se căiesc, servesc, preamăresc, postesc, se închină, se
prosternă, poruncesc dreptate şi opresc strîmbătatea şi cei ce păzesc
poruncile lui Dumnezeu...263 şi binevesteşte credincioşilor!
114. Nu se cade ca profetul şi credincioşii să ceară iertare pentru idolatri, fie
chiar rude, după ce li s-a arătat răsvădit că ei sînt tovarăşi ai iadului.
115. Şi Avraam a cerut iertare numai pentru tatăl său, în urma unei făgădu-
inţe ce a făgăduit-o acestuia. Dar cînd i s-a arătat că este duşman lui
Dumnezeu, s-a lepădat de el; iar Avraam era îndurător, blînd.
116. Şi Dumnezeu nu duce la rătăcire un popor, după ce l-a ocîrmuit bine,
pînă ce nu le-a arătat răsvădit de ce au să se teamă. Dumnezeu doar

262 Cu privire la credinţă

263 Adaugă: vor ajunge în rai
 ştie toate.
117. Dumnezeu! A Lui este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt; El dă viaţă şi
moarte şi, afară de Dumnezeu, nu aveţi scut şi ajutor.
118. Dumnezeu s-a întors către profet şi către cei ce au purces şi către
ajutătorii care i-au urmat, în ora greutăţii, după ce aproape se abătu-
seră inimile unei părţi din ei. Apoi se întoarseră spre ei; El este doar
faţă de ei milostiv, îndurător.
119. Şi către cei trei264 [se întoarse El], care rămaseră înapoi, pînă ce le-a
fost prea îngust pămîntul, cu toate că e larg; şi sufletele lor se făcură
aşa de înguste, încît înţeleseră că nu este adăpost de la Dumnezeu,
decît numai la El însuşi265. Atunci se întoarse El către ei, ca să se
căiască. Dumnezeu doar este iertător, îndurător.
120. O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu şi fiţi cu cei iubitori de
adevăr.
121. N-aveau pricină poporul din Medina şi cei din jurul lor dintre arabi să
rămîie înapoi după trimisul lui Dumnezeu şi să puie sufletele lor mai
presus decît sufletul său. Aceasta, pentru ca să nu-i întîmpine sete, nici
oboseală, nici foame pe drumul lui Dumnezeu. Şi ei nu păşesc nici un
pas, ca să-i înfurieze pe cei necredincioşi, şi ei nu păţesc nimic din par-
tea duşmanilor, fără ca să li se scrie aceasta ca faptă bună. Dumnezeu
doar nu pierde răsplata făcătorilor de bine.
122. Şi ei nu dau nici un dar, mic sau mare şi ei nu trec nici un rîu fără să li
se scrie, ca să le răsplătească Dumnezeu cele mai bune dintre faptele
lor.
123. Şi să nu purceadă credincioşii cu toţii şi să nu purceadă din fiecare des-
părţitură o parte, ca să se înveţe împreună cu privire la credinţă şi să
îndemne poporul lor, cînd se vor întoarce la ei, ca să se păzească266.
124. O, voi cei ce credeţi, luptaţi-vă împotriva necredincioşilor celor
învecinaţi şi ei să afle în voi cruzime, şi să ştiţi că Dumnezeu este cu
cei ce se tem de El.
125. Iar dacă se trimite o Sură, zic unii dintre ei: "Pe cine din voi l-a întărit
aceasta în credinţă?" Cît îi priveşte însă pe cei credincioşi, pe aceştia îi
întăreşte în credinţă şi ei se bucură.
126. Iar ceea ce-i priveşte pe cei cu boală în inimile lor, adaugă ea îndoială
la îndoiala lor, şi ei mor ca necredincioşi.
127. Oare nu văd că sînt ispitiţi în fiecare an o dată sau de două ori? Atunci
nu se căiesc ei şi nu se lasă îndemnaţi.
128. Şi dacă se trimite o Sură, se uită ei unul la altul: "Vă vede oare cine-
va?"267 Apoi se întorc. Dumnezeu însă întoarce inimile lor, pentru că ei
sînt un popor nepriceput.

264 Trei dintre ajutători nu participară la războiul din Tabuk; de aceea fură
excomunicaţi şi, abia după o căinţă de 50 de zile, fură reprimiţi.
265 Ibid.
266 I.e. cel ce caută să scape de Dumnezeu, adică să fugă de pedepsele Sale,
are numai un singur adăpost şi acela iarăşi este Dumnezeu. Aşadar, omul
trebuie de la Dumnezeu sa fugă la Dumnezeu.
267 I.e. cei necredincioşi fug pe furiş de citirea Coranului
 129. La voi a venit un trimis din mijlocul vostru. Greu zac asupra lui păcatele
voastre. Îngrijit este el pentru voi, faţă de cei credincioşi milostiv,
îndurător.
130. Şi dacă voi vă întoarceţi, spune: "Dumnezeu îmi ajunge! Nu este
Dumnezeu afară de El! În El mă încred şi El este Domnul tronului
preaînalt!"

X
SURA LUI IONA
Pace peste el268. Din Mekka şi este cu o sută nouă semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. ALR. Acestea sînt semnele cărţii înţelepte.
2. Le este oamenilor de mirare dacă am descoperit Noi unui bărbat dintre
ei: "Îndeamnă-i pe oameni şi vesteşte-le celor ce cred că vor afla
răsplată pentru curăţenia lor la Domnul lor!" Cei necredincioşi zic
"Acesta este un fermecător răsvădit!"
3. Domnul vostru este Dumnezeu, care a făcut cerurile şi pămîntul în şase
zile, apoi s-a suit pe tron, ca să poarte stăpînirea. Nu este mijlocitor
fără voia Lui. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru; Lui slujiţi-i! Oare
nu vă este aminte?
4. La El este întoarcerea voastră a tuturor. Făgăduinţa lui Dumnezeu este
adevărată. El scoate la iveală făptura, apoi o lasă să se întoarcă,
pentru ca să le răsplătească celor ce cred şi se poartă bine întru
dreptate. Iar cei ce nu cred, pentru ei va fi băutură fierbinte şi
pedeapsă dureroasă, pentru că sînt necredincioşi.
5. El este cel ce a făcut soarele spre luminător şi luna spre lumină şi a
orînduit locuinţele269, ca să cunoaşteţi numărul anilor şi socotirea
vremii. Dumnezeu acestea le-a făcut numai pentru adevăr. Răsvădite
face El semnele pentru un popor priceput.
6. în schimbarea nopţii şi a zilei şi în toate cîte le-a făcut Dumnezeu în ce-
ruri şi pe pămînt sînt semne pentru poporul temătorilor de Dumnezeu.
7. Cei ce n-au nădejde să Ne întîmpine şi au plăcere la lumea de acum şi
află linişte în ea şi nu bagă în samă semnele Noastre,
8. aceştia — locuinţa lor este focul pentru faptele lor.
9. Cei ce cred şi se poartă bine, pe ei îi va ocîrmui Domnul lor pentru cre-
dinţa lor. Curge-vor sub ei rîuri în grădinile plăcerii.
10. Rugăciunea lor va fi acolo: "Mărire Ţie, Dumnezeule!" Iar
binecuvîntarea lor acolo: "Pace!"
11. Şi sfîrşitul rugăciunii lor: "Mărire lui Dumnezeu, Domnul veacurilor!"
12. Şi dacă Dumnezeu ar grăbi răul pentru oameni, aşa precum grăbeşte
binele, hotărît ar fi pentru ei termenul lor. Şi aşa îi lăsăm pe cei ce n-au
nădejde să Ne întîmpine, să rătăcească întru fărădelegea lor.
268 Aceste cuvinte jidovii şi mohammedanii de regulă le adaugă imediat după
ce au rostit numele unei persoane moarte, distinsă prin viaţa sfîntă şi cuvioasă.
269 Staţiunile lumii
 13. Şi dacă-l întîmpină pe om nenorocire, Ne cheamă pe Noi, fiind culcat
sau şezînd sau stînd, şi dacă am luat de pe el nenorocirea, merge el
mai departe, ca şi cînd nu Ne-ar fi chemat, împotriva nenorocirii care
l-a întîmpinat. Astfel se împodobesc faptele păcătoşilor.
14. Noi am stăpînit acum neamurile de'naintea voastră, după ce păcătuiră
şi deşi veniră la ei trimişii lor cu semne răsvădite, nu crezură. Astfel
răsplătim Noi poporului nelegiuiţilor.
15. Atunci v-am făcut pe voi, ca urmaşi ai lor pe pămînt, ca să vedem cum
vă veţi purta.
16. Şi dacă li se citesc lor semnele Noastre răsvădite, zic cei ce n-au
nădejde să Ne întîmpine: "Adă-ne alt Coran, decît acesta, sau
schimbă-l!" Spune: "Nu stă în puterea mea să-l schimb din voia mea.
Eu urmez numai ceea ce mi s-a descoperit. Mă tem să mă răzvrătesc
împotriva lui Dumnezeu pentru pedeapsa unei zile mari".
17. Spune: "De ar fi voit Dumnezeu, nu vi l-aş fi citit şi nu v-aş fi învăţat în
el. Şi eu doară am petrecut între voi ani de zile înaintea lui." Oare nu
înţelegeţi?
18. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce plăsmuieşte o minciună despre
Dumnezeu sau învinuieşte de minciună semnele Sale? Păcătoşilor nu le
merge bine.
19. Ei slujesc, afară de Dumnezeu, celui ce nu le poate nici strica, nici ajuta
şi zic "Aceştia sînt mijlocitorii noştri la Dumnezeu!" Spune: "Voiţi să-i
vestiţi lui Dumnezeu ceea ce nu ştie El în ceruri şi pe pămînt? Mărirea
Lui şi El sînt mai înalte decît ceea ce-i faceţi deopotrivă!"
20. Şi oamenii au fost numai un popor şi s-au certat şi de n-ar fi mers îna-
inte un cuvînt de la Domnul tău, s-ar fi hotărît între ei aceea pentru ce
s-au certat.
21. Şi ei zic: "De ce nu s-a trimis asupra sa un semn de la Domnul său?"
Deci spune: "Cele ascunse sînt de la Dumnezeu. Deci aşteptaţi şi eu
aştept cu voi!"
22. Şi cînd i-am lăsat Noi pe oameni să guste îndurare, după ce i-a ajuns o
nenorocire, atunci vicleniră împotriva semnelor Noastre. Spune: "Dum-
nezeu e mai repede în vicleşug! Trimişii Noştri270 scriu ceea ce aţi vicle-
nit".
23. El este Cel ce vă lasă să umblaţi pe uscat şi pe mare, încît dacă sînteţi
în corăbii — şi ele se grăbesc cu ei la vînt prielnic şi ei se bucură de
aceasta; vine asupra lor un vînt furtunos şi vin asupra lor undele din
toate părţile şi ei cred că sînt cuprinşi de ele, atunci strigă ei la
Dumnezeu cu credinţă curată: "De ne-ai mîntui din aceasta, Ţi-am fi
mulţumitori!"
24. Şi dacă i-a mîntuit, atunci se fac ei siluitori pe pămînt fără drept. O, voi,
oamenilor, siluirea împotriva voastră înşivă este cîştigul vostru, în viaţa
lumească. Apoi este întoarcerea voastră la Noi, şi Noi vă vom vesti ce
aţi făcut.
25. Viaţa lumească seamănă apei, ce am trimis-o Noi din cer; şi ea se
amestecă în ierburile pămîntuîui, din care mănîncă oamenii şi vitele,

270 Îngerii, care poartă cartea faptelor omeneşti

 pînă ce, dacă a primit pămîntul podoaba sa şi s-a împodobit şi cred
locuitorii săi că au putere asupra sa, vine porunca Noastră, noaptea
sau ziua, şi Noi îl facem mirişte, ca şi cînd ieri n-ar fi fost bogat. Astfel
facem Noi răsvădite semnele pentru poporul care cugetă.
26. Şi Dumnezeu cheamă la locuinţa păcii271 şi-l ocîrmuieşte pe cine
voieşte, pe drumul drept.
27. Pentru cei ce fac bine, va fi bine şi încă mai mult. Nu vor fi acoperite
feţele lor cu negreaţă272 şi ruşine. Ei sînt tovarăşii raiului; acolo vor
petrece în veci.
28. Cei ce s-au purtat rău, vor primi ca răsplată rău deopotrivă şi-i va
acoperi ruşinea. Nu vor avea apărător împotriva lui Dumnezeu, ca şi
cînd feţele lor ar fi acoperite cu o bucată de noapte întunecoasă. Ei sînt
tovarăşii iadului, acolo vor petrece în veci.
29. Într-o zi, îi vom aduna pe toţi: atunci, vom zice idolatrilor: "La locul vos-
tru voi şi idolii voştri!" Şi-i vom despărţi deolaltă şi idolii vor zice: "Voi
nu ne-aţi slujit.
30. Şi ajunge lui Dumnezeu să mărturisească între noi şi voi, că noi n-am
băgat în seamă slujba voastră"273.
31. Acolo să cerceteze fiecare suflet ce a dat înainte, şi ele se vor întoarce
la Dumnezeu, stăpînul lor adevărat, şi se va duce în rătăcire ceea ce au
născocit ei.
32. Spune: "Cine vă îngrijeşte din ceruri sau de pe pămînt? Sau cine stapî-
neşte peste auz şi văz? Şi cine scoate viaţă din moarte şi scoate
moarte din viaţă? Şi cine porunceşte?" Iar ei vor spune: "Dumnezeu!"
Atunci, spune: "Oare nu vă veţi teme de El?"
33. Şi acest Dumnezeu este Domnul vostru cel adevărat. Şi ce ar fi fără de
adevăr, decît rătăcire? Cum sînteţi de întorşi?
34. Aşa se adevereşte cuvîntul Domnului tău faţă de păcătoşi, pentru că ei
nu cred.
35. Spune: "Oare este între idolii voştri vreunul care scoate la iveală
făptura, apoi o lasă să se întoarcă înapoi?" Spune: "Dumnezeu scoate
la iveală făptura, apoi o lasă să se întoarcă înapoi". Cum de sînteţi
astfel de întorşi?
36. Spune: "Este între idoli vreunul care ocîrmuieşte spre adevăr?" Spune:
"Dumnezeu ocîrmuieşte spre adevăr!" Şi cine este mai vrednic să i se
urmeze, cel ce ocîrmuieşte spre adevăr sau cel ce nu ocîrmuieşte spre
adevăr, doar dacă este singur ocîrmuit? Ce vă este? Cum de judecaţi
astfel?
37. Şi cei mai mulţi din ei urmează unei păreri, însă părerea nu ajută nimic
faţă de adevăr274. Dumnezeu doară cunoaşte ceea ce fac ei.

271 Raiul
272 Conf. III, 102
273 În ziua de apoi, idolii vor primi de la Dumnezeu puterea, ca să vorbească şi
să mărturisească împotriva idolatrilor.
274 Părerea este credinţa în idoli, iar adevărul este credinţa în unicul
Dumnezeu.
 38. Şi Coranul acesta nu putu fi născocit fără de Dumnezeu, ci este o ade-
verire a celor premergătoare şi o tîlcuire a Scripturii — nu este îndoială
în el — din partea Domnului veacurilor.
39. Sau poate zic ei: "El l-a născocit!" Spune: "Aduceţi, deci, o Sură aseme-
nea şi chemaţi pe cine puteţi, afară de Dumnezeu".
40. însă ei ţinură de minciună ceea ce nu cuprinseră cu mintea şi încă nu
le venise tîlcuirea sa. Aşa ţinură de minciună şi înaintaşii lor. Deci,
priveşte cum a fost sfîrşitul nelegiuiţilor.
41. Şi unii din ei cred în el, iar alţii din ei nu cred în el. Însă Domnul tău îi
cunoaşte pe cei ce fac stricăciune.
42. Iar de te învinuiesc de minciună, spune: "Fapta mea este pentru mine,
şi fapta voastră este pentru voi! Voi sînteţi slobozi faţă de fapta mea, şi
eu sînt slobod faţă de fapta voastră!"
43. Şi unii din ei ascultă de tine; poţi însă pe cei surzi să-i faci să audă,
dacă n-au pricepere?
44. Unii privesc la tine, poţi însă să-i ocîrmuieşti pe orbi, dacă nu văd?
45. Dumnezeu nu le face oamenilor nici o strîmbătate, ci ei înşişi îşi fac
strîmbătate.
46. Şi în ziua cînd îi va aduna, le va fi ca şi cînd ar fi întîrziat numai cu o oră
din zi275. Ei vor cunoaşte întreolaltă. Atunci sînt pierduţi cei ce s-au
lepădat de întîlnirea cu Dumnezeu şi n-au fost ocîrmuiţi.
47. Şi dacă te lăsăm să priveşti o parte din ceea ce le-am ameninţat, sau
dacă te luăm la Noi, totuşi la Noi este întoarcerea lor. Atunci va fi Dum-
nezeu martor asupra faptelor lor.
48. Şi fiecare popor are trimisul său276. Şi cînd a venit trimisul lor, s-a jude-
cat între ei cu dreptate şi ei n-au suferit strîmbătate.
49. Şi ei zic: "Cînd [se împlineşte] această ameninţare, dacă sînteţi iubitori
de adevăr?"
50. Spune: "N-am putere asupra mea însumi, spre rău sau spre bine, fără
voia lui Dumnezeu! Fiecare popor are termenul său. Dacă a venit
termenul lor, nu-l pot întîrzia sau grăbi nici măcar cu o oră."
51. Spune: "Vedeţi, dacă ar veni la voi pedeapsa Sa, noaptea sau ziua, ce
vor face mai grabnic din ea păcătoşii?
52. Oare atunci cînd se va împlini veţi crede în ea? Şi totuşi voiţi să o gră-
biţi!"
53. Atunci se va zice către cei nelegiuiţi: "Gustaţi pedeapsa veşniciei! Voiţi
să primiţi altă răsplată decît cea ce v-aţi agonisit-o?"
54. Şi ei vor cere de la tine lămurire, ori de este aceasta adevărat. Spune:
"Da! [Jur] pe Domnul meu, acesta este adevărat, şi voi nu-L puteţi
slăbi".
55. Şi dacă ar avea un suflet nelegiuit toate cîte sînt pe pămînt, cînd vor

275 I.e. viaţa pamîntească li se va părea ca şi cînd ar fi durat numai o oră.

276 Şi la jidovi se profesează credinţa că Dumnezeu la fiecare popor a trimis
cîte un profet, aşa încît păgînii nu pot avea nici o scuză pentru necredinţa lor,
deoarece nu pot spune că n-au avut cunoştinţă despre Dumnezeu cel adevărat.
 vedea pedeapsa. Şi se va judeca între ei cu dreptate şi ei nu vor suferi
strîmbătate.
56. Oare nu sînt ale lui Dumnezeu toate cîte sînt în ceruri şi pe pămînt?
Oare făgăduinţa lui Dumnezeu nu este adevăr? Însă cei mai mulţi din ei
nu o ştiu.
57. El dă viaţă şi moarte şi la El vă veţi întoarce.
58. O, voi, oamenilor, a venit la voi o îndemnare de la Domnul vostru şi o
vindecare pentru ceea ce este în piepturi şi o ocîrmuire dreaptă şi o
îndurare pentru cei credincioşi.
59. Spune: "Prin mila lui Dumnezeu şi prin îndurarea Sa! Şi prin aceasta să
se bucure. Aceasta e mai bun decît ceea ce au adunat".
60. Spune: "Aţi văzut ce v-a trimis Dumnezeu spre nutrămînt, că o parte
din aceasta aţi oprit şi la o parte aţi dat voie?" Spune: "Dumnezeu v-a
dat voie la aceasta, sau veţi născoci basme despre Dumnezeu?"
61. Ce va fi, însă, cugetarea acelora ce au născocit minciuni asupra lui
Dumnezeu, în ziua învierii? Dumnezeu doar este plin de milă faţă de
oameni, şi totuşi cei mai mulţi dintre ei sînt nemulţumitori.
62. Să nu faci un negoţ şi să nu citeşti din Coran, şi voi să nu faceţi nici un
lucru fără ca să vă fim Noi martori, dacă întreprindeţi aceasta. Şi nu
este ascuns înaintea Domnului tău nici cît de greutatea unui fir de praf,
nici pe pămînt, nici în cer, şi nimic nu e mai mic sau mai mare decît
aceasta, ca să nu fie într-o carte răsvădită.
63. Oare nu este că asupra prietenilor lui Dumnezeu nu vine frică, şi ei nu
se întristează?
64. Cei ce cred şi se tem de Dumnezeu,
65. pentru aceia va fi veste bună, în viaţa lumii de acum şi a celei de apoi.
Nu se schimbă cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta e o fericire mare.
66. Să nu te întristeze vorbele lor. Puterea întreagă este a lui Dumnezeu. El
aude, ştie.
67. Oare nu sînt ale lui Dumnezeu toate din ceruri şi de pe pămînt? Şi cui
urmează cei ce cheamă, afară de Dumnezeu, încă şi idolii? Ei urmează
numai unei păreri deşarte şi sînt numai mincinoşi.
68. El este cel ce a făcut pentru voi noaptea, ca să vă odihniţi în ea, şi ziua,
ca să vedeţi. Întru aceasta sînt semne pentru un popor ce ascultă.
69. Ei zic: "A născut Dumnezeu un copil!" Mărire Lui, El este bogat! Ale lui
sînt cele din ceruri şi de pe pămînt. Aveţi împuternicire la aceasta, sau
vorbiţi asupra lui Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?
70. Spune: "Celor ce născocesc minciuni asupra lui Dumnezeu nu le va
merge bine!"
71. Se folosesc de lume! Apoi este la Noi întoarcerea lor; atunci le vom da
de gustat pedeapsă aspră, pentru că au fost necredincioşi.
72. Citeşte-le istoria lui Noe, cînd spune el poporului său: "O, poporul meu,
dacă vă vine locuirea mea [între voi] şi îndemnarea mea cu semnele lui
Dumnezeu, atunci mă încred în Dumnezeu. Adunaţi afacerea voastră şi
idolii voştri; atunci să nu fie afacerea voastră întru întuneric; şi apoi
 judecaţi asupra mea şi aşteptaţi.
73. Iar dacă vă întoarceţi, nu voi cere de la voi răsplată. Doar răsplata mea
este la Dumnezeu şi mi s-a poruncit să fiu moslem."
74. Şi ei l-au ţinut de mincinos şi Noi l-am mîntuit pe el şi pe cei împreună
cu el, în corabie şi i-am pus pe ei ca urmaşi şi i-am înecat pe cei ce
ţineau de mincinoase semnele Noastre. Deci, priveşte, cum a fost
sfîrşitul celor îndemnaţi.
75. Apoi am trimis Noi după el trimişi la popoarele lor şi ei au adus semne
răsvădite. Însă ei nu voiră să creadă ceea ce înainte ţineau de
minciună. Deci, am pecetluit inimile păcătoşilor.
76. Apoi am trimis după ei pe Moise şi pe Aaron la Faraon şi la fruntaşii săi
cu semne. Ei însă erau îngîmfaţi şi un popor nelegiuit.
77. Şi cînd a venit la ei adevărul de la Noi, ziseră ei: "Aceasta doară este o
fermecătură răsvădită".
78. Zise Moise: "Vorbiţi voi despre adevăr, după ce a venit la voi; aceasta e
fermecătură? Însă fermecătorilor nu le va merge bine".
79. Ei ziseră: "Aţi venit să ne abateţi de la aceea, la care i-am găsit pe
părinţii noştri, ca să aveţi amîndoi puterea în ţară? Însă noi nu voim să
credem la voi".
80. Şi zise Faraon: "Aduceţi-mi toţi fermecătorii înţelepţi!" Şi cînd veniră
fermecătorii, le zise lor Moise: "Aruncaţi ceea ce aveţi de aruncat!"
81. Şi, după ce aruncară, zise Moise: "Ceea ce aţi adus voi ca fermecătură,
Dumnezeu o va zădărnici. Dumnezeu nu lasă să sporească fapta făcă-
torilor de rele.
82. Şi va adeveri Dumnezeu adevărul întru cuvintele Sale, chiar dacă nu le
place păcătoşilor".
83. Şi nu i-a crezut lui Moise nimenea, decît numai o seminţie din poporul
său, de frica lui Faraon şi a fruntaşilor săi, că-i va certa. Şi Faraon era
înălţat în ţară şi era strigat.
84. Şi zise Moise: "O, poporul meu, dacă credeţi în Dumnezeu, încredeţi-vă
în El, dacă sînteţi moslemi!"
85. Şi ei ziseră: "în Dumnezeu ne încredem! Doamne, nu ne lăsa să ne pe-
depsească poporul nelegiuiţilor,
86. ci ne mîntuieşte întru îndurarea Ta de poporul necredincioşilor!"
87. Şi Noi îi descoperirăm lui Moise şi fratelui său: "Pregătiţi case poporului
vostru în Egipt şi puneţi în casele voastre cîte o Kiblă277 şi împliniţi
rugăciunea şi binevestiţi credincioşilor!"
88. Şi zise Moise: "Doamne, Tu ai dat lui Faraon şi fruntaşilor săi podoabă
şi averi, în viaţa lumească, Doamne, ca să rătăcească de la drumul
Tău! Doamne, stîrpeşte averile lor şi împietreşte inimile lor, ca să nu
creadă, pînă nu vor vedea pedeapsă dureroasă!"
89. El zise: "S-a primit rugăciunea voastră. Purtaţi-vă bine şi nu urmaţi
drumul nepricepuţilor!"

277 Kibla (conf. II. 136) este în moşee acel loc care arată direcţia spre Mekka.
Aici, înseamnă simplu un loc de rugăciune.
 90. Şi Noi i-am trecut pe fiii lui Israel prin mare şi le-a urmat Faraon şi
ostaşii săi cu asuprire şi duşmănie, pînă ce l-a ajuns înecul. El zise:
"Cred că nu este Dumnezeu decît Acela în care cred fiii lui Israel, şi eu
sînt un moslem."
91. "Acuma! Dar înainte te-ai răsvrătit şi te-ai purtat rău!
92. Deci, astăzi te vom mîntui cu trupul tău, ca să fii un semn pentru urma-
şii tăi", însă mulţi dintre oameni nu bagă în seamă semnele Noastre.
93. Şi Noi le-am pregătit fiilor lui Israel o locuinţă sigură şi i-am îngrijit cu
cele bune. Şi ei nu se certară, pînă ce nu veni la ei ştiinţa278. Dumnezeu
va judeca între ei în ziua învierii cu privire la aceea pentru ce se ceartă.
94. Iar dacă stai la îndoială cu privire la ceea ce ţi-am trimis Noi, întreabă
pe cei ce au citit Scriptura, înaintea ta. Doar a venit la tine adevărul de
la Domnul tău, deci să nu fii îndoielnic,
95. şi să nu fii între cei ce ţin de mincinoase semnele lui Dumnezeu, căci
eşti pierdut.
96. Aceia împotriva cărora vine cuvîntul Domnului tău nu cred
97. chiar dacă ar veni la ei toate semnele, pînă ce nu văd pedeapsă
dureroasă.
98. Şi dacă nu — unei cetăţi credincioase totuşi i-ar fi ajutat credinţa ei.
Însă numai de pe poporul lui Iona279, după ce crezuse, luarăm
pedeapsa ruşinii în viaţa lumească şi le dădurăm folosire pînă la un
timp.
99. Şi de ar fi voit Domnul tău, toţi de pe pămînt ar fi crezut la un loc. Vrei
să-i sileşti pe oameni să creadă?
100. Şi nimenea nu poate crede fără voia lui Dumnezeu şi El va trimite
mînia Sa asupra celor nepricepuţi.
101. Spune: "Priviţi ce este în ceruri şi pe pămînt!" Însă n-ajută nici semne,
nici îndemnări unui popor necredincios.
102. Şi oare aşteaptă ei altceva, decît zile ca acelea, în care pieiră înaintaşii
lor? Spune: "Aşteptaţi, deci; şi eu aştept cu voi!"
103. Atunci vom mîntui Noi pe trimişii Noştri şi pe cei ce cred. Aşa este do-
rinţa Noastră, să-i mîntuim pe cei credincioşi.
104. Spune: "O, voi, oamenilor, dacă staţi la îndoială cu privire la credinţa
mea, atunci nu slujesc eu celora cărora le slujiţi, afară de Dumnezeu,
care vă va primi la Sine; şi mi s-a poruncit ca să fiu unul dintre credin-
cioşi".
105. Şi: "Ridică faţa ta spre lege cu credinţă dreaptă, şi nu fi idolatru!"
106. Şi nu chema afară de Dumnezeu, ceva ce nici nu-ţi ajută, nici nu-ţi
strică; iar dacă o faci, eşti nelegiuit.
107. Şi dacă te atinge Dumnezeu cu un rău, nu este nimenea care să-L
depărteze, decît numai El, iar dacă plăsmuieşti binele pentru tine, ni-
menea nu poate întoarce harul Său; El îi atinge cu aceasta pe cine
voieşte dintre robii săi şi El este iertător, îndurător.

278 Legea. Thora

279 Locuitorii din Ninive
 108. Spune: "O, voi, oamenilor, a venit la voi adevărul de la Domnul vostru.
Şi cel ce este ocîrmuit, este ocîrmuit numai pentru sine însuşi, iar cel
ce rătăceşte, rătăceşte numai pentru sine însuşi, şi eu nu sînt păzitorul
vostru."
109. Şi urmează ceea ce ţi s-a descoperit şi rabdă pînă ce va judeca
Dumnezeu; şi El este cel mai bun judecător.

XI
SURA LUI HUD280
Din Mekka şi este cu o sută douăzeci şi trei de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR.
1. ALR. O carte ale cărei semne sînt bine întocmite, apoi tîlcuite de unul
înţelept, ştiutor,
2. ca să slujiţi numai lui Dumnezeu. Eu sînt de la El [trimis] la voi, ca să
vă îndemn şi să vă binevestesc;
3. şi ca să vă rugaţi de iertare la Domnul vostru, apoi să vă întoarceţi spre
El. El vă îngrijeşte cu lucruri frumoase pînă la un termen anumit; şi vă
dă harul fiecăruia, care-şi agoniseşte har; iar dacă vă întoarceţi, mă
tem pentru voi de pedeapsa zilei celei mari.
4. La Dumnezeu este întoarcerea voastră şi El este atotputernic.
5. Oare nu îndoiesc ei piepturile lor, ca să se ascundă de El?
6. Dar dacă se şi înveselesc ei în hainele lor, oare nu ştie El ce ascund ei
şi ce arată?
7. El doar cunoaşte lăuntrul piepturilor.
8. Şi nu este tîrîtoare pe pămînt, de care nu s-ar îngriji Dumnezeu, şi El
ştie locuinţa ei şi locul ei de păstrare281. Totul este într-o carte
răsvădită.
9. El este cel ce a făcut cerul şi pămîntul în şase zile şi a fost tronul Său
pe apă282, ca să vă ispitească cine din voi are faptele cele mai bune.
10. Şi dacă zici: "Veţi fi înviaţi după moarte!", atunci zic cei necredincioşi:
"Aceasta este o fermecătură răsvădită!"
11. Şi dacă întîrziem cu pedeapsa asupra lor pînă la un timp hotărît, atunci
zic ei: "Ce o reţine?" Oare nu va veni ea într-o zi la ei, cînd nimenea nu
o va feri de la ei, şi îi va cuprinde ceea ce au luat ei în rîs?
12. Şi dacă dăm omului de gustat îndurare din partea noastră, apoi o luăm
de la el, atunci deznădăjduieşte el şi este nemulţumitor.
13. Şi dacă-i dăm de gustat milă după nenorocirea ce l-a atins, zic ei: "S-a
dus de la mine răul!" El se bucură, se făleşte.
14. Numai cei ce sînt cu răbdare şi se poartă bine, pentru ei este iertare şi
răsplată mare.
15. Poate ai reţine o parte din ceea ce ţi s-a descoperit şi te strîmtoreşte
280 Conf. VII, 63.
281 După moarte
282 Conf. Gen., 1, 2.
 pentru aceasta pieptul tău, că ei zic: "De ce nu s-a trimis asupra sa o
comoară, n-a venit cu el un înger?" Tu însă numai îndemni şi Dum-
nezeu e atotputernic.
16. Sau ei zic: "El l-a născocit!"283 Spune: "Atunci aduceţi zece Sure ca
aceasta, născocite [de voi] şi chemaţi, dacă puteţi, pe altcineva, afară
de Dumnezeu, dacă iubiţi adevărul!"
17. Şi dacă nu vă răspund ei, atunci să ştiţi că aceasta284 s-a trimis prin în-
ţelepciunea lui Dumnezeu şi că nu este Dumnezeu afară de El. Oare
sînteţi moslemi?
18. Cel ce doreşte viaţa lumii şi podoaba ei, aceluia îi vom răsplăti cu
aceasta faptele sale, şi ei să nu fie scurtaţi întru aceasta?
19. Ei sînt aceia pentru care, în lumea de apoi, nu este alta decît focul şi
zadarnic a fost ceea ce au făcut ei aici şi deşertăciune ceea ce au
lucrat ei.
20. [Oare le este totuna] cel ce urmează unui semn răsvădit de la Domnul
său şi îi citeşte un martor din el285 şi înaintea lui a fost cartea lui Moise
drept ocîrmuire şi îndurare? Aceştia cred în el, iar celui ce nu crede în
ea, din strînsură, pentru acela este locul făgăduit. Deci nu fi în îndoială
cu privire la el! El este adevărul Domnului tău, totuşi, cei mai mulţi din
oameni nu cred.
21. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte o minciună despre
Dumnezeu? Ei vor fi aduşi înaintea Domnului lor şi vor zice martorii:
"Aceştia sînt cei ce au minţit asupra Domnului lor!" Oare nu este
blestemul lui Dumnezeu asupra nelegiuiţilor,
22. care amăgesc de la drumul lui Dumnezeu şi caută să-l facă strîmb şi nu
cred în lumea de apoi? Aceştia nu putură slăbi [puterea lui Dumnezeu]
pe pămînt şi ei n-au scut, afară de Dumnezeu. Lor le va fi pedeapsă
îndoită. Ei nu putură auzi şi nu văzură.
23. Ei sînt aceia ale căror suflete se duc la pieire şi rătăcesc de la ceea ce
au născocit.
24. Fără îndoială că în lumea de apoi vor fi cei mai prăpădiţi.
25. Cei ce cred şi se poartă bine şi se umilesc înaintea Domnului lor,
aceştia sînt tovarăşii raiului; acolo vor petrece în veci.
26. Asemănarea amînduror cete este ca şi cea a orbului şi a surdului cu cel
ce vede şi aude. Oare seamănă aceste pilde? Oare nu voiţi să vă lăsaţi
îndemnaţi?
27. Noi l-am trimis pe Noe la poporul său: "Eu vă sînt un îndemnător răsvă-
dit,
28. ca să nu serviţi altuia decît numai lui Dumnezeu. Eu mă tem pentru voi
de pedeapsa unei zile dureroase".
29. Şi ziseră fruntaşii din poporul său, cei ce nu credeau: "Nu vedem în tine
nimic alta decît un ora ca noi şi noi vedem că-ţi urmează numai
oamenii de rînd dintre noi, cu sfat pripit, şi nici nu vedem la voi ceva

283 Coranul
284 Sura sau Coranul
285 Din Coran
 mai mult faţă de noi, ci vă ţinem de mincinoşi".
30. El zise: "O, poporul meu, ce credeţi că am de la Domnul meu o dovadă
răsvădită şi dacă mi-a dat El îndurare de la Sine, faţă de care sînteţi
orbi, să vă silim la aceasta, dacă nu voiţi?"
31. Şi: "O, poporul meu, nu cer pentru aceasta averi, răsplata mea este
numai la Dumnezeu; eu nu-i alung pe cei credincioşi; ei îl vor întîmpina
pe Domnul lor, însă văd că sînteţi un popor nepriceput."
32. Şi: "O, poporul meu, cine-mi poate ajuta împotriva lui Dumnezeu, de
i-aş alunga? Oare nu voiţi să vă lăsaţi îndemnaţi?"
33. Şi eu nu vă spun: "La mine sînt comorile lui Dumnezeu!"; nici: "Eu ştiu
cele ascunse!"; nici nu spun: "Eu sînt un înger!"; nici nu spun despre
cei pe care îi dispreţuiesc ochii voştri: "Dumnezeu nu le va da bine!"
Dumnezeu ştie ce este în sufletele lor, altfel m-aş ţine de cei nelegiuiţi.
34. Ei ziseră: "O, Noe, te-ai certat acum cu noi şi ai făcut multă ceartă cu
noi; deci, adă-ne ceea cu ce ne ameninţi, dacă eşti iubitor de adevăr!"
35. El zise: "Dumnezeu poate să vă aducă oricînd voieşte şi voi nu-l puteţi
slăbi.
36. Şi nu v-ar fi fost de folos sfatul meu, de aş fi voit să vă sfătuiesc, dacă
Dumnezeu voieşte să vă ducă în rătăcire. El este Domnul vostru şi la El
vă veţi întoarce".
37. Sau ei286 zic: "El l-a născocit!" Spune: "Dacă l-am născocit, atunci [vie]
asupra mea păcatul meu, însă eu sînt slobod de păcatele voastre!"
38. Şi s-a descoperit lui Noe: "Nimenea nu va crede din poporul tău, decît
numai cel ce s-a făcut credincios. Nu te scîrbi pentru faptele lor.
39. Şi fă-ţi corabia înaintea ochilor Noştri şi după descoperirea Noastră şi
nu-Mi mai vorbi despre cei nelegiuiţi! Ei se vor îneca".
40. Şi el făcu corabia şi de cîte ori treceau pe lîngă el fruntaşii poporului
său, rîdeau de el; el zise: "Dacă rîdeţi de noi, vom rîde şi noi de voi,
precum rîdeţi voi. Şi apoi veţi şti,
41. la cine vine o pedeapsă, ca să-l ruşineze, şi la cine vine pedeapsă
pentru totdeauna".
42. [Aşa a fost] pînă ce a venit porunca Noastră şi s-a înfierbîntat cupto-
rul287. Noi am spus: "Du în ea din toate cîte o pereche şi gloata ta, afară
de cel asupra căruia a fost cuvîntul şi pe cei credincioşi". Însă cu el cre-
zură numai puţini.
43. Şi el zise: "Suiţi-vă în ea! În numele lui Dumnezeu să fie pornirea ei şi
oprirea ei! Domnul meu este iertător, îndurător!"
44. Şi ea purcese cu ei între valuri ca munţii. Şi Noe îl chemă pe fiul său,
care era de-o parte: "Fiul meu, suie-te cu noi şi nu fi necredincios!"
45. El zise: "Voi să mă duc pe un munte, care mă va scuti de apă!" El zise:
"Nu este nimenea astăzi scutit de porunca lui Dumnezeu, afară de cel

286 Mohammed se îndreaptă iarăşi către mekkani, care susţin că el ar fi

născocit Coranul.
287 După tradiţia rabbinică, apa potopului pare să fi fost fierbinte
 spre care s-a îndurat El". Atunci se repezi între ei un val şi el se
înecă288.
46. Şi s-a spus: "O pămîntule, înghite apa ta, şi, o, cerule, încetează!" Şi a
scăzut apa şi s-a împlinit porunca şi ea s-a oprit pe El-Gjudi. Şi s-a spus:
"Departe, cu poporul nelegiuiţilor!"
47. Şi-l chemă Noe pe Domnul său şi zise: "Doamne, fiul meu este din
gloata mea şi făgăduinţa Ta este adevăr şi Tu eşti cel mai înţelept
judecător!"
48. El zise: "O, Noe, el nu este din gloata ta; aceasta este o faptă
necinstită. Nu Mă întreba aceea despre care n-ai ştiinţă. Eu te îndemn
să nu fii prost".
49. El zise: "Doamne, caut scăpare la Tine, ca să nu te întreb ceva, despre
ce nu am ştiinţă; şi dacă nu-mi ierţi şi nu Te înduri de mine, sînt unul
din cei pierduţi".
50. S-a spus: "O, Noe, coboară-te cu pacea Noastră şi cu binecuvîntări
asupra ta şi asupra unora, care sînt cu tine; pe alţii însă îi vom îngriji,
apoi îi va ajunge de la Noi pedeapsă dureroasă.
51. Aceasta este o veste tainică; Noi ţi-o descoperim. N-ai ştiut-o nici tu,
nici poporul tău înainte. Deci, fii statornic; sfîrşitul [cel bun] este al
celor temători de Dumnezeu."
52. Şi la Ad [trimiserăm] pe fratele lor Hud. El zise: "O, poporul meu, slujiţi
lui Dumnezeu; n-aveţi alt Dumnezeu, afară de El; voi sînteţi numai
născocitori289.
53. O, poporul meu, eu nu cer pentru aceasta răsplată de la voi; răsplata
mea este la Cel care m-a făcut. Nu o pricepeţi?
54. Şi, o poporul meu, rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarce-
ţi-vă la Dînsul; el va trimite asupra Voastră cerul în ploi
55. şi va mări puterea voastră cu putere; deci, nu vă abateţi, fiind
păcătoşi".
56. Ei ziseră: "O, Hud, n-ai venit la noi cu un semn răsvădit şi noi nu voim
să părăsim zeii noştri la cuvîntul tău şi noi nu-ţi credem.
57. Noi numai zicem că te-a ajuns un rău de la unul din zeii noştri"290. El
zise: "Eu nu îl iau pe Dumnezeu ca martor şi mărturisesc că n-am de-a
face cu idolii,
58. afară de Dumnezeu. Deci vicleniţi împotriva mea cu toţii, apoi nu
aşteptaţi.
59. Eu mă încred în Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru. Nu este
vietate pe care să n-o ţie El de chica ei. Domnul meu este pe drumul
cel drept.
60. Şi dacă vă întoarceţi, v-am adus [vestea] cu care am fost trimis la voi.
288 După explicatori, să fi fost acest fiu Canaan, care însă este un fiu al lui
Cham şi nepot al lui Noe. Mai probabil însă este că Mohammed cugetă, aici, la
blestemul lui Noe asupra lui Cham, care epistolă a auzit-o Mohammed, însă n-a
înţeles-o bine, ca de obicei.
289 I.e. vă născociţi zei mincinoşi
290 I.e. te-a bătut unul din zeii noştri, răpindu-ţi minţile
 Şi va lăsa Domnul meu să vă urmeze alt popor, şi nu-i puteţi strica
nimic; Domnul meu păzeşte toate."
61. Şi cînd a venit porunca Noastră, l-am mîntuit Noi pe Hud şi pe cei ce
credeau împreună cu el din îndurarea Noastră şi i-am mîntuit de pe-
deapsă cruntă.
62. Iar cei Adiţi se lepădară de semnele Domnului lor şi se răzvrătiră împo-
triva trimişilor Săi şi urmară poruncii fiecărui voinic războinic.
63. Şi le urmă în lumea aceasta blestem, iar în ziua învierii [li se va spune]:
"Oare nu au fost Adiţii necredincioşi în Domnul lor? Oare nu [s-a spus]:
departe cu Ad, poporul lui Hud?"
64. Şi la Thamud [l-am trimis] pe fratele lor Salih291. El zise: "O, poporul
meu, slujiţi lui Dumnezeu, să nu aveţi alt Dumnezeu afară de El. El v-a
scos la iveală din pămînt şi v-a dat locuinţa pe el. Deci, rugaţi-l de
iertare, apoi întoarceţi-vă la El. Domnul meu este aproape şi răs-
punde".
65. Ei ziseră: "O, Salih, tu ai fost pentru noi nădejde înainte292. Vrei să ne
opreşti ca să slujim celor cărora le-au slujit părinţii noştri? Noi stăm
foarte la îndoială cu privire la ceea ce ne-ai poruncit".
66. El zise: "O, poporul meu, vedeţi dacă am o dovadă răsvădită de la
Domnul meu şi El mi-a dat îndurarea Sa, cine m-ar mîntui de Dumne-
zeu, dacă m-aş răzvrăti împotriva Lui? Şi aşa îmi aduceţi numai pieire.
67. Şi, o, poporul meu, această femeiuşă de cămilă a lui Dumnezeu vă este
un semn, deci daţi-i drumul să pască în ţara lui Dumnezeu şi nu-i faceţi
vreun rău, căci vă apucă pedeapsă apropiată!"
68. Ei însă o ologiră, iar el zise: "Mai rămîneţi în locuinţele voastre încă trei
zile. Aceasta este o făgăduinţă fără minciună".
69. Şi cînd a venit porunca Noastră, l-am mîntuit, pe Salih şi pe cei ce
credeau împreună cu el, prin îndurarea Noastră, de ruşinea zilei
aceleia. Domnul tău este cel puternic, tare.
70. Şi pe cei nelegiuiţi i-a apucat strigătul293 şi dimineaţa zăceau ei pe
piept în locuinţele lor,
71. ca şi cînd n-ar fi fost petrecut acolo. Oare nu [s-a spus]: "Thamud se
leapădă de Domnul lor?" Oare nu [s-a spus]: "Departe cu Thamud!"?
72. Şi veniră trimişii noştri la Avraam cu veste bună. Ei ziseră: "Pace!" El
zise: "Pace" Şi el nu întîrzie să le aducă un viţel fript.
73. Şi cînd văzu El că ei nu întinseră mîinile lor la aceasta, îi ţinu el de
străini şi se temu de ei. Ei ziseră: "Nu te teme, noi sîntem trimişi la
poporul lui Lot".
74. Şi muierea lui stătea acolo şi rîdea294, iar Noi îi vestirăm pe Isaac, iar

291 Conf. VII. 71

292 I.e. noi înainte ne încredeam în sfaturile tale, iar acum ne dai un sfat, în
urma căruia ne cuprinde mirarea.
293 Lui Gavriil
294 În Gen. XVIII, 10 şi 12 se istoriseşte că Sarra a rîs, după ce i-a făgăduit un
fiu. Aici, însă, rîde ea înainte de făgăduinţă. De aceea sînt tîlcuitorii în mare
perplexitate, cum să explice rîsul Sarrei.
 după Isaac pe Iacov.
75. Ea zise: "O, vai mie! Să nasc şi eu sînt o babă, şi acesta, soţul meu,
este un moşneag. Acesta este un lucru minunat!"
76. Ei ziseră: "Te miri de porunca lui Dumnezeu? îndurarea lui Dumnezeu şi
binecuvîntările Sale asupra voastră, o, popor al casei! El este lăudat,
preamărit!"
77. Şi după ce i-a trecut lui Avraam frica şi a venit la el vestea cea bună,
s-a certat el cu Noi pentru poporul lui Lot295. Abraam a fost blînd, cuvios
şi îndurat.
78. "O, Avraam, lasă-te de aceasta, doar a venit porunca Domnului tău,
asupra lor vine pedeapsă fără împiedicare" .
79. Şi cînd veniră trimişii Noştri la Lot, se întrista el asupra lor şi braţul său
era fără putere pentru ei296 şi el zise: "Aceasta este o zi grea!"
80. Şi veni la el poporul său în grabă şi acum de'nainte făcuseră ce e rău.
El zise: "O, poporul meu, aceste fiice ale mele sînt mai curate decît voi,
deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi nu aduceţi ruşine asupra mea întru
oaspeţii mei. Oare nu este între voi un bărbat cinstit?"
81. Ei ziseră: "Tu ştii că nu avem nevoie de fiicele tale şi ştii ce voim noi".
82. El zise: "De aş avea putere asupra voastră, sau de m-aş adăposti la un
sprijin tare!"
83. Ei297 ziseră: "O, Lot, noi sîntem trimişii Domnului tău. Ei nu vor ajunge
la Tine. Deci, purcede în noaptea cea mai întunecoasă cu gloata ta şi
să nu se întoarcă cineva din voi! Numai muierea ta, pe ea o va ajunge
aceea ce-i va ajunge pe ei298. Ceea ce li s-a ameninţat [se va împlini]
mîine. Oare nu este dimineaţa aproape?"
84. Şi cînd veni porunca Noastră, am făcut ceea ce era deasupra ei299 să fie
dedesuptul ei şi am lăsat să ploaie asupra ei pietre de lut ars, foarte
dese, însemnate de Domnul tău300, şi ea301 nu este în depărtare de cei
nelegiuiţi.
85. Şi la Madian [l-am trimis] pe fratele lor Şoeib302. El zise: "O, poporul
meu, slujiţi lui Dumnezeu; nu aveţi alt Dumnezeu afară de El şi nu
micşoraţi măsura şi greutatea. Vă văd întru bine, dar mă tem pentru
voi de pedeapsa zilei, care va cuprinde toate.
86. Şi, o, poporul meu, daţi măsură şi greutate întreagă după drept şi nu
scurtaţi oamenii cu ceva din al lor şi nu faceţi pagubă în ţară ca stri-
căcioşii.

295 Conf. Gen. XVIII, unde este conţinută ruga lui Avraam pentru mîntuirea
celor din Sodoma şi Gomora.
296 I.e. nu-i putea scuti pe oaspeţii săi faţă de atacurile sodomiţilor
297 Îngerii
298 Iarăşi o întortochiere a lui Mohammed, căci în Biblie nu se spune nicăieri că
lui Lot i s-ar fi prevenit pedeapsa muierii sale.
299 Sodomei
300 Cu numele aceluia, pe al cărui cap aveau să cadă.
301 Mekka
302 Conf. VII, 83
 87. Rămăşiţa lui Dumnezeu303 e cea mai bună pentru voi, de sînteţi credin-
cioşi.
88. Iar eu nu vă sînt păzitor!"
89. Ei ziseră: "O, Şoeib, îţi porunceşte rugăciunea ta ca să lepădăm aceea
ce cinsteau părinţii noştri şi ca să nu facem cu averea noastră ce voim?
Tu doar eşti cel milostiv, drept!"
90. El zise: "O, poporul meu, vedeţi dacă am o dovadă răsvădită de la
Domnul meu, şi dacă m-a îngrijit El de la Sine cu îngrijire frumoasă, şi
dacă nu voiesc să vă urmez la aceea de la care m-am oprit, voiesc oare
altceva, decît îndreptarea voastră, întrucît pot? Ajutorul meu este
numai la Dumnezeu; în El mă încred şi la El mă întorc.
91. Şi, o, poporul meu, să nu vă împingă nătîngia voastră, ca să vi se întîm-
ple aceea ce i s-a întîmplat poporului lui Noe sau poporului lui Hud, sau
poporului lui Salih. Şi poporul lui Lot nu este departe de voi.
92. Rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceţi-vă la El. Domnul
meu este îndurător, iubitor."
93. Ei ziseră: "O, Şoeib! Nu pricepem multe din cîte le vorbeşti şi te vedem
slab între noi, şi de n-ar fi gloata ta, noi te-am omorî cu pietre şi tu nu
ai avea putere asupra noastră!"
94. El zise: "O, poporul meu, are gloata mea mai mult preţ la voi decît
Dumnezeu şi-l aruncaţi cu dispreţ înapoia voastră? Dumnezeu veghea-
ză asupra faptelor voastre.
95. Şi, o, poporul meu, faceţi ce puteţi şi eu voi face, apoi veţi şti
96. pe cine-l va ajunge o pedeapsă care-l ruşinează şi cine este minciunos.
Deci, aşteptaţi, eu aştept cu voi!"
97. Şi cînd veni porunca Noastră, îi mîntuirăm pe Şoeib şi pe cei ce crezură
împreună cu el, prin îndurarea Noastră, şi pe nelegiuiţi i-a apucat
strigătul304 şi dimineaţa zăceau ei pe piept în locuinţele lor,
98. ca şi cînd s-ar fi petrecut acolo. Oare nu [s-au spus]: "Departe cu Madi-
an, precum a pierit şi Thamud?"
99. Şi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre şi cu putere răsvădită la Fa-
raon şi la fruntaşii săi. Şi ei urmară poruncii lui Faraon iar porunca lui
Faraon nu era cu dreptate.
100. El să meargă înaintea poporului său, în ziua învierii, şi să-i coboare în
foc! Rău de coborît e acel coborîş.
101. Să le urmeze încolo blestemul, şi în ziua învierii rău este darul care [li]
se dă.
102. Aceasta este despre vestea cetăţilor; ţi-o povestim; unele din ele stau,
altele sînt secate.
103. Şi Noi nu le făcurăm strîmbătate, ci ele înseşi îşi făcură strîmbătate şi
nu le ajutară nimic zeii lor, pe care îi chemară, afară de Dumnezeu,
cînd a venit porunca Domnului tău, şi îşi măriră numai pieirea.
104. Astfel a fost răpirea Domnului tău, cînd a răpit El cetăţile, căci erau

303 I.e. ceea ce va lăsa Dumnezeu să cîştigaţi la măsură şi greutate dreaptă

304 Conf. sura V, 70
 nelegiuite, o răpire foarte dureroasă.
105. Întru aceasta este un semn pentru cel ce se teme de pedeapsa de
apoi. Aceasta este o zi, în care se vor aduna oamenii. Aceasta este o zi
mărturisită.
106. Şi Noi o lăsăm să întîrzie numai pînă la un termen hotărît.
107. Cînd va veni acea zi, nu va vorbi nici un suflet, fără de voia Lui; unii din
ei vor fi nenorociţi, alţii fericiţi.
108. Şi în ceea ce-i priveşte pe cei nenorociţi, ei vor veni în foc. Acolo va fi
oftat şi gemut.
109. În veci vor petrece acolo, cît vor dura cerurile şi pămîntul, doar dacă va
voi altfel Domnul tău, căci Domnul tău face ce voieşte.
110. Iar cît îi priveşte pe cei fericiţi, ei vor petrece în rai pe vecie, cît vor
dura cerurile şi pămîntul, doar dacă va voi Domnul tău altfel. Un dar
fără contenire.
111. Şi nu sta la îndoială cu privire la aceea ce cinstesc aceia; ei nu cinstesc
alta decît ceea ce au cinstit părinţii lor înaintea lor, şi Noi le vom da
partea lor fără de scurtare.
112. Şi Noi îi dădurăm lui Moise scriptura şi se certară asupra ei. Şi de n-ar fi
mers înainte un cuvînt de la Domnul tău, s-ar fi hotărît între ei, dar
acum sînt în îndoială mare asupra ei.
113. Şi Domnul lor le va răsplăti tuturor după faptele lor. El doară ştie ce fac
ci.
114. Deci, poartă-te precum ţi s-a poruncit şi [asemenea şi] cei ce s-au căit
cu tine şi nu vă răzvrătiţi; El vede ce faceţi.
115. Şi nu vă aplecaţi către cei nelegiuiţi, căci vă apucă focul şi nu aveţi
scut, afară de Dumnezeu, atunci nimenea nu vă va ajuta.
116. Şi împliniţi-vă rugăciunea la cele două sfîrşituri ale zilei305 şi la întîia
veghe a nopţii. Faptele cele bune le depărtează pe cele rele. Aceasta
să le fie aminte celor ce cugetă.
117. Şi fii statornic. Dumnezeu nu pierde răsplata celor drepţi.
118. Şi oare nu erau, între neamuri de'naintea voastră, oamenii cinstiţi, ce
opreau nelegiuirile pe pămînt, numai puţini, pe care îi mîntuirăm? Însă
cei nelegiuiţi trăiră mai departe în îmbuibare şi păcătuiră.
119. Şi Dumnezeu n-ar fi nimicit cetăţile pe nedreptul, dacă locuitorii lor s-ar
fi purtat bine.
120. De ar fi voit Domnul tău, El i-ar fi făcut pe oameni un singur popor, însă
numai aceia vor înceta să se certe de care se va îndura Domnul tău. Şi
la aceasta i-a făcut El. Şi se va împlini cuvîntul Domnului tău: "Voi să
umplu iadul cu duhuri şi oameni cu toţii!"
121. Şi tot ce ţi-am vestit despre povestea trimişilor, cu aceasta voim să
întărim inima ta, şi a venit la tine în ea adevărul şi o îndemnare şi
amintire pentru credincioşi.
122. Şi spune celor necredincioşi: "Faceţi cum puteţi şi noi facem [aşa]: şi
aşteptaţi, doar şi noi aşteptăm."
305 I.e. dimineaţa şi seara
 123. Şi ale lui Dumnezeu sînt cele ascunse din ceruri şi de pe pămînt şi la El
se întorc toate lucrurile. Deci, slujeşte-i Lui şi încrede-te în El, şi
Domnul tău nu este nebăgător de seamă la faptele voastre.

XII
SURA LUI IOSEF306
Pace asupra lui. Din Mekka şi este cu o sută unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR.
1. ALR. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.
2. Noi am trimis-o ca un Coran arabic, poate o veţi pricepe.
3. Noi îţi vom povesti cea mai frumoasă poveste din ceea ce ţi-am
descoperit în Coranul acesta. La început, n-ai băgat-o în seamă.
4. Cînd zise Iosef tatălui său: "O, tatăl meu, am văzut unsprezece stele şi
soarele şi luna le-am văzut, cum mi se închinau!"307
5. Zise [Iacov]: "O, fiul meu, nu povesti vedenia ta fraţilor tăi308, căci vor
plăsmui viclenie împotriva ta. Satana este doar un duşman răsvădit al
oamenilor.
6. Aşa te va alege Domnul tău şi te va învăţa tîlcuirea istoriilor şi va
împlini îndurare asupra ta şi asupra casei lui Iacov, cum a împlinit-o
asupra părinţilor tăi înaintea ta, Avraam şi Isaac. Domnul tău este
ştiutor, înţelept!"
7. În Iosef şi fraţii săi erau semne pentru cei ce întreabă:
8. Cînd ziseră ei: "Iosef şi fratele său309 sînt mai dragi tatălui nostru decît
noi, şi noi sîntem o ceată. Tatăl nostru este în rătăcire răsvădită.
9. Omorîţi-l pe Iosef sau alungaţi-l în ţară. Va fi faţa tatălui vostru numai a
voastră şi veţi fi după depărtarea lui oameni cinstiţi".
10. Unul din ei zise: "Nu-l omorîţi pe Iosef, ci aruncaţi-l întru adîncul fîntî-
nei. Îl va lua apoi o caravană, de veţi face aşa."310
11. Ei ziseră: "O, tatăl nostru, de ce nu ni-l încredinţezi pe Iosef, noi doar îi
sîntem prieteni!311

306 Această Sură, unică în felul ei, este un exemplu tipic pentru felul cum
tratează Mohammed istorisirile biblice. Episodul conţinut în această Sură se
află în Gen., cap. XXXVII şi XXXIX-XLVII.
307 Visul cu snopii din Gen. XXXVII,7. Mohammed nu-l cunoaşte.
308 După Biblie, Iosef mai întîi fraţilor săi le-a povestit visurile.
309 Benjamin, al cărui nume însă nu se aminteşte în această Sura. El se
numeşte fratele lui Iosef, în înţelesul strîns al cuvîntului, pentru că şi după
maică era frate cu Iosef, deoarece amîndoi erau fiii Rachelei, ai muierii favorite
a lui Iacov.
310 Consfătuirea aceasta, după Biblie, avu loc abia după ce veni Iosef în cîmp la
fraţii săi, iar atunci cînd l-au prins fraţii, nu l-au băgat în cisternă, cu scopul ca
să fie aflat de o caravană.
311 Nu corespunde deloc Bibliei, în urma căreia Iacov îl trimitea tocmai prea
adesea pe Iosef să iscodească vorbele fraţilor săi şi tocmai prin aceasta s-a
mărit ura lor împotriva lui Iosef.
 12. Trimite-l cu noi mîine, ca să se bucure şi să se joace, noi doară îl vom
păzi!"
13. El zise: "Sînt întristat că voiţi să-l luaţi, mă tem că-l va mînca lupul,
dacă nu veţi băga de seamă".
14. Ei ziseră: "Nu-l va mînca lupul, noi doar sîntem o ceată: altfel să ne
meargă rău!312
15. Şi după ce merseră cu el şi se înţeleseră să-l arunce întru adîncul
fîntînei, îi descoperirăm Noi [atunci lui Iosef]: 'Tu le vei vesti această
faptă a lor, şi ei nu [te] vor cunoaşte!"
16. Şi sară veniră la tatăl lor plîngînd.
17. Şi ziseră: "O, tatăl nostru, noi am mers ca să ne întrecem în fugă şi
l-am lăsat pe Iosef lîngă lucrurile noastre şi l-a mîncat lupul, dar tu nu
ne crezi, măcar că spunem adevărul".
18. Şi ei aduseră cămaşa sa cu sînge mincinos. El zise: "Nu, ci v-aţi
născocit ceva voi înşivă; deci, răbdare cu cuviinţă şi cerere de ajutor
împotriva veştii voastre!313
19. Deci, veni o caravană şi ei trimiseră pe cel ce scoate apă şi el slobozi în
jos ciutura sa. El zise: "O, noroc! Aici este un tînăr!" Şi ei îl ascunseră
ca marfă, însă Dumnezeu ştiu ce fac ei314.
20. Şi-l vîndură pentru preţ mic, pentru cîţiva dirhami, căci nu-l preţuiau
mult.
21. Şi zise cel ce l-a cumpărat, un egiptean, către muierea sa: "Fă cinstită
locuinţa sa, poate ne va fi de folos, sau îl vom primi ca fiu!" Şi aşa îi
dădurăm lui Iosef loc în ţară, ca să-l învăţăm în tîlcuirea istoriilor. Şi
Dumnezeu are putere asupra lucrului său, şi totuşi cei mai mulţi din
oameni nu o ştiu.
22. Şi cînd ajunse el la putere, i-am dat Noi lui înţelepciune şi pricepere şi
aşa le răsplătim Noi celor ce se poartă bine.
23. Şi prinse poftă la el aceea ce se află în casă şi încuie uşa şi zise:
"Vină-ncoace!" El zise: "Ferească Dumnezeu! Domnul meu mi-a dat o
locuinţă bună, celor nelegiuiţi nu le merge bine!"
24. Şi ea avea poftă la el, şi el [asemenea] ar fi avut poftă la ea, dacă n-ar
fi văzut un semn de la Domnul său. Aşa [am făcut Noi], pentru ca să
abatem răul şi ruşinea de la el. El era unul din servii Noştri cei curaţi.
25. Şi amîndoi alergară la uşă, iar ea rupse cămaşa lui de dinapoi şi
amîndoi întîlniră pe domnul lor lîngă uşă. Ea spuse: "Care este răsplata
pentru cel ce voieşte rău familiei tale? Temniţă sau pedeapsă
dureroasă?"
26. El zise: "Ea avea poftă după mine!" Atunci mărturisi un martor din
familia ei: "De este ruptă cămaşa sa de'nainte, atunci a spus ea

312 Aşadar, Iacov prevede ce se va întîmpla şi le pune fiilor săi aşa zicînd în
gură minciuna cu care să scuze ei pierderea lui Iosef. In Biblie nu este nici urmă
de aşa ceva.
313 Deci, Iacov nu îi crede, pe cînd în Biblie disperează el şi este cu totul
încredinţat despre moartea lui Iosef.
314 Iosef, deci, nu fu vîndut de fraţii săi, ca în istorisirea biblică.
 adevărul şi el este mincinos.
27. Dacă însă este ruptă cămaşa sa de'napoi, atunci spune ea minciună,
iar el spune adevărul."
28. Şi cînd a văzut cămaşa sa ruptă de'napoi, zise el: "Acesta este unul din
vicleşugurile voastre; doar vicleşugul vostru este mare.
29. Iosef, întoarce-te de la aceasta, iar tu [muiere] roagă-te de iertare
pentru vina ta; tu ai păcătuit".
30. Şi ziseră muierile în cetate: "Soţia celui puternic a purtat poftă după
băiatul ei. El i-a aprins dragostea. Noi o vedem în rătăcire răsvădită!"
31. Şi cînd auzi ea de pizma lor, trimise ea la ele şi le pregăti un ospăţ şi
dădu fiecăreia din ele un cuţit şi zise [lui Iosef]: "Ieşi afară la ele!" Şi
cînd îl văzură, îl preamăriră şi-şi tăiară mîinile315 şi ziseră: "Doamne
fereşte, acesta nu e om, acesta e un înger cinstit!"
32. Ea zise: "Şi acesta este cel pentru care mă certaţi; eu am dus poftă
după el, însă el s-a apărat; şi dacă nu va face ce-i voi porunci, să fie
aruncat în temniţă şi să fie batjocorit!"
33. El zise: "Doamne, temniţa îmi e mai dragă decît aceea la ce mă
cheamă, şi dacă nu vei depărta de la mine vicleşugul lor, mă voi purta
copilăreşte cu ele şi voi fi ca un prost".
34. Şi-l ascultă Domnul său şi depărta de la el vicleşugul lor. El doar aude,
ştie.
35. Atunci le plăcu lor, după ce văzură semnele [nevinovăţiei sale], să-l
puie în temniţă pînă la un timp316.
36. Şi cu el împreună veniră doi tineri în temniţă. Unul din ei zise: "Eu
m-am văzut storcînd vin". Iar celălalt zise: "Eu m-am văzut purtînd
deasupra capului meu pîine, din care mîncau păsările. Vesteşte-ne
tîlcuirea de la aceasta. Vedem că eşti cinstit".
37. El zise: "Nici nu va fi adusă mîncarea cu care sînteţi îngrijiţi, şi eu voi
vesti tîlcuirea de la ceea ce a venit înainte la voi. Aceasta este ceva din
ceea ce m-a învăţat Domnul meu. Eu am părăsit legea poporului ce nu
crede în Dumnezeu şi se leapădă de lumea de apoi.
38. Şi eu urmez legea părinţilor mei Avraam, Isaac şi Iacov. Nu ne este
iertat să facem tovarăşi lui Dumnezeu. Aceasta este de la îndurarea lui
Dumnezeu asupra noastră şi asupra oamenilor, însă cei mai mulţi
oameni sînt nemulţumitori.
39. O, voi, tovarăşii mei de temniţă, oare domnii împăraţi sînt mai buni
decît Dumnezeu cel singur stăpînitor?
40. Afară de Lui, nu vă închinaţi voi decît numai la numiri pe care le-aţi
născocit voi şi părinţii voştri şi la care Dumnezeu nu v-a dat împuter-
nicire. Judecata este numai a lui Dumnezeu. El a poruncit ca să-i slujiţi
numai Lui. Aceasta este credinţa cea adevărată, însă cei mai mulţi
oameni nu o ştiu317.

315De uimire, cînd văzură frumuseţea sa.

316Întreaga istorisire din versetele 25-35 este cu totul străină Bibliei.
317Cazania cuprinsă în versetele: 37-40 este cu totul ţinută în tonul lui
Mohammed şi de ea nu se află nici urmă în Biblie.
 41. O, voi, tovarăşii mei de temniţă, în ce-l priveşte pe unul din voi, acela
va da de băut Domnului său vin, iar în ce-l priveşte pe celălalt, el va fi
răstignit, iar păsările vor mînca din capul său. [Aşa] este hotărîtă
treaba, pentru care mi-aţi cerut sfat".
42. Şi el zise către acela din ei despre care credea că va fi slobozit: "Adă-ţi
aminte de mine la Domnul tău". Satan însă îl lăsă să uite amintirea
Domnului său şi el rămase în temniţă cîţiva ani.
43. Şi zise regele: "Am văzut şapte vaci grase, pe care le-au mîncat şapte
uscate şi şapte spice verzi şi altele [şapte] uscate. O, voi, fruntaşilor,
învăţaţi-mă despre vedenia mea, dacă puteţi tîlcui vedenia!"
44. Ei ziseră: "Năluciri de visuri sînt acestea şi noi nu ştim nimica despre
tîlcuirea visurilor".
45. Şi zise cel ce fu slobozit dintre amîndoi, căci îşi aduse aminte318 după
un timp: "Eu voi să vă vestesc tîlcuirea sa, deci trimiteţi-mă!"
46. "Iosef, o, tu, iubitorule de adevăr, învaţă-ne despre cele şapte vaci
grase, pe care le-au mîncat şapte uscate, şi despre cele şapte spice
verzi şi celelalte uscate, ca să mă întorc la oameni, pentru ca ei să o
ştie"!
47. El zise: "Veţi semăna şapte ani ca de obicei şi ceea ce veţi secera să
lăsaţi în spicele sale, afară de puţin din care veţi mînca.
48. Apoi vor veni după aceea şapte [ani] aspri, care vor mînca ceea ce aţi
strîns înainte, afară de puţin din ceea ce aţi păstrat.
49. Apoi va veni după aceea un an în care vor avea oamenii ploaie şi vor
stoarce [strugurii]".
50. Şi zise regele: "Aduceţi-mi-l!" Şi cînd veni solul la el319, zise el: "Întoar-
ce-te la Domnul tău şi întreabă ce aveau de gînd muierile care îşi tăiară
mîinile? Domnul meu doară cunoaşte viclenia lor"320.
51. El zise: "Ce aţi avut de scop, cînd purtarăţi pofta după Iosef?" Ele
ziseră: "Doamne fereşte, nu ştim nimic rău de el!" Zise muierea celui
puternic: "Acum s-a descoperit adevărul; eu am purtat poftă după el,
însă el este unul din cei drepţi".
52. "Aceasta [zise Iosef], ca să ştie [Domnul meu] că nu l-am înşelat, cînd
nu era de faţă, şi că Dumnezeu ocîrmuieşte vicleşugul înşelătorilor.
53. Şi nu eu însumi mă dezvinuiesc; sufletul este plecat spre rău, doar
dacă se-ndură Domnul meu, căci Domnul meu este iertător, îndurător".
54. Şi zise regele: "Aduceţi-mi-l, eu îl doresc pentru mine!" Şi după ce a
vorbit cu el, zise: "De astăzi eşti la noi cu putere şi încredere!"
55. El zise: "Pune-mă asupra hambarelor ţării; eu sînt păzitor înţelept!"
56. Aşa dădurăm un loc lui Iosef în ţară, să locuiască unde voieşte. Noi îl
atingem cu îndurarea Noastră pe cine voim şi lăsăm să piară răsplata
celor ce se poartă bine.

318De Iosef
319De la Iosef
320Cu aceste cuvinte cere Iosef să fie curăţit de năpasta ce a căzut asupra sa.
De asemenea, străin Bibliei.
 57. Iar răsplata lumii de apoi este mai bună pentru cei ce cred şi se tem de
Dumnezeu.
58. Şi veniră fraţii lui Iosef şi intrară la el şi el îi cunoscu, ei însă nu-l cunos-
cură.
59. Şi după ce i-a îngrijit cu cele trebuincioase, le zise: "Aduceţi-mi pe
fratele vostru321 de la tatăl vostru; oare nu vedeţi că eu dau măsură
[plină] şi că eu sînt cel mai bun primitor de oaspeţi?
60. Iar de nu-l veţi aduce, să nu aveţi măsură de la mine şi să nu-mi vă a-
propiaţi!"
61. Ei ziseră: "Noi îl vom cere de la tatăl său, noi vom face-o".
62. El322 zise băieţilor săi: "Puneţi banii lor în sarcinile lor; poate o vor cu-
noaşte-o ei, cînd vor veni înapoi la familiile lor, şi poate se vor
întoarce".
63. Şi cînd se întoarseră la părintele lor, ziseră: "O, tatăl nostru, nouă nu
ne este oprită măsura, deci, trimite cu noi pe fratele nostru, ca să
căpătăm măsura, şi noi îl vom păzi!"
64. El zise: "Pot să vi-l încredinţez altfel de cum vi l-am încredinţat înainte
pe fratele lui? Dumnezeu este cel mai bun păzitor şi atotîndurător".
65. Şi cînd deschiseră sarcinile lor, aflară banii lor, că s-au întors la ei. Zise-
ră: "O, tatăl nostru, ce dorim mai mult? Banii noştri s-au întors la noi,
deci, vom cumpăra pîine pentru gloata noastră şi vom păzi pe fratele
nostru şi vom mai lua o sarcină de cămilă; aceasta este o măsură
uşoară!"323
66. El zise: "Nu-l voi trimite cu voi pînă ce nu-mi veţi jurui înaintea lui Dum-
nezeu că mi-l veţi aduce dacă nu veţi fi închişidimprejur". Şi după ce-i
juruiră, zise el: "Dumnezeu e chizeş pentru ceea ce am vorbit noi!"
67. Şi el zise: "O, fiii mei, nu intraţi prin o singură poartă, ci intraţi prin felu-
rite porţi. Şi eu nu vă pot ajuta împotriva lui Dumnezeu nimic. Judecata
e numai a lui Dumnezeu; în El mă încred şi în El să se încreadă cei ce
se încred".
68. Şi după ce intrară cum le poruncise tatăl lor, nu le ajută aceasta nimic
împotriva lui Dumnezeu, ci numai că s-a împlinit o dorinţă a sufletului
lui Iacov. El avea doar înţelepciunea, cu care l-am învăţat Noi; şi totuşi
cei mulţi din oameni nu o ştiu.
69. Şi după ce intrară ei la Iosef, îl primi el pe fratele său la sine. El zise:
"Eu sînt fratele tău, deci nu te scîrbi de ceea ce au făcut ei!"
70. Şi după ce i-a înzestrat cu cele de nevoie, puse el paharul în tarniţa de
cămilă a fratelui său. Atunci strigă un vestitor: "O, voi, călătorilor, voi
sînteţi tîlhari!"
71. Ei ziseră întorcîndu-se la dînşii: "Ce căutaţi?"
72. Ei ziseră: "Căutăm paharul regelui şi cine-l va aduce iarăşi va primi o
321 Benjamin
3

322Iosef
323I.e. dacă va merge fratele nostru cu noi, vom putea aduce cu o sarcină de
cămilă mai multe bucate, deoarece bucatele aduse în rîndul trecut au măsură
prea uşoară, adică sînt prea puţine.
 sarcină de cămilă, şi eu mă pun chizeş pentru aceasta!"
73. El ziseră: "Pe Dumnezeu, voi ştiţi că n-am venit să facem daună în ţară
şi nu sîntem tîlhari!"
74. Ei ziseră: "Şi ce să fie răsplata lui, dacă sînteţi mincinoşi?"
75. Ei ziseră: "Răsplata celui la care se va găsi în tarniţa sa să fie că el
însuşi să fie ca răsplată324; astfel le răsplătim noi celor nelegiuiţi!"
76. Şi el începu cu sacele lor înaintea sacului fratelui său, apoi îl scoase din
sacul fratelui său. Astfel l-am învăţat Noi vicleşugul pe Iosef. Nu i-ar fi
fost iertat legea regelui, să-l prindă pe fratele său, dacă n-ar fi voit
Dumnezeu. Noi îl înălţăm cu trepte pe cine voim şi peste toţi cei ce ştiu
este El ştiutor.
77. Ei ziseră: "Dacă a furat, atunci fratele său a furat înaintea sa". Iosef
însă ţinea aceasta la sine ascuns şi nu le-o descoperi. El zise: "Sînteţi în
stare rea şi Dumnezeu ştie ce vorbiţi".
78. Ei ziseră: "O, puternice, el are un tată moşneag bătrîn; ia pe unul din
noi în locul său; vedem că eşti un binefăcător!"
79. El zise: "Doamne fereşte, ca să prindem pe altul decît pe acela la care
am aflat lucrul nostru; de altfel am fi nelegiuţi!"
80. Şi după ce deznădăjduiră în el, se duseră o parte, ca să se sfătuiască;
zise cel mai mare din ei: "Oare nu ştiţi voi că tatăl vostru a luat juruinţă
de la voi înaintea lui Dumnezeu şi cum de rău v-aţi purtat înainte cu
Iosef? Nu voi părăsi ţara pînă nu-mi va da voie tatăl meu sau va judeca
pentru mine Dumnezeu; El este cel mai bun judecător.
81. Întoarceţi-vă la tatăl vostru şi ziceţi: "O, tatăl nostru, fiul tău a furat şi
noi mărturisim numai ceea ce ştim şi nu ne putem păzi de cele
ascunse.
82. Întreabă numai cetatea în care am fost şi caravana cu care am venit,
căci noi vorbim adevărul!"
83. El zise: "Nu, ci v-aţi născocit ceva înşivă; deci, răbdare cuviincioasă!
Poate Dumnezeu mi-i va aduce pe amîndoi; El este cei ştiutor, înţe-
lept!"
84. Şi el se întoarse de la ei şi zise: "Durerea mea asupra lui Iosef!" Şi se
făcură ochii săi albi325 de scîrbă şi el era mîhnit.
85. Ei ziseră: "Pe Dumnezeu, nu vei înceta să cugeti la Iosef pînă nu te vei
îmbolnăvi şi vei muri!"
86. El zise: "Eu îmi plîng scîrba şi mîhnirea mea la Dumnezeu şi eu ştiu
despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi voi.
87. O, fiii mei, purcedeţi şi căutaţi veste despre Iosef şi fratele său şi nu
deznădăjduiţi în duhul lui Dumnezeu, căci în duhul lui Dumnezeu
deznădăjduiesc numai necredincioşii".
88. Şi cînd intrară ei la el, ziseră: "O, puternice, ne-a atins pe noi şi pe
gloata noastră nevoia şi am adus numai bani puţini, deci dă-ne măsură
bună şi fă cu noi milostenie; Dumnezeu doar le răsplăteşte celor

324 I.e. să fie sclav sau să fie vîndut ca sclav şi preţul său să fie răsplata.
325 Iacov orbeşte
 miluitori".
89. El zise: "Ştiţi ce aţi făcut lui Iosef şi fratelui său întru prostia voastră?"
90. Ei ziseră: "Oare eşti tu Iosef?" El zise: "Eu sînt Iosef şi acesta este
fratele meu. Dumnezeu nu pierde răsplata celor ce se poartă bine!"
91. Ei ziseră: "Pe Dumnezeu, te-a ales Dumnezeu înaintea noastră şi noi
sîntem păcătoşi!"
92. El zise: "Să nu vie certare asupra voastră astăzi; Dumnezeu să vă ierte;
El este cel mai îndurat îndurător.
93. Luaţi această cămaşă326 şi o puneţi pe faţa tatălui meu, şi el va vedea
şi aduceţi-mi întreagă gloata voastră".
94. Şi cînd a pornit caravana, zise tatăl lor: „Eu simţesc mirosul lui Iosef,
chiar dacă-mi spuneţi că aiurez."
95. Ei ziseră: "Pe Dumnezeu, tu eşti în rătăcirea ta de'nainte!"
96. Şi cînd veni binevestitorul, o puse pe faţa sa şi el văzu iarăşi.
97. El zise: "Oare nu v-am spus că eu ştiu de la Dumnezeu ceea ce voi nu
ştiţi?"

98. Ei ziseră: "O, tatăl nostru, iartă-ne greşeala noastră, noi am fost păcă-
toşi".
99. El zise: "Voi să-l rog de iertare pentru voi pe Domnul meu; El este ier-
tător, îndurător" .
100. Şi cînd intrară la Iosef, primi el la sine pe părinţii săi şi zise: "Intraţi în
Egipet, dacă voieşte Dumnezeu, cu siguranţă!"
101. Şi el îi înălţă pe părinţii săi pe tron şi ei se prosternară înaintea lui, în-
chinîndu-se. Şi el zise: "O, tatăl meu, acesta este tîlcul vedeniei mele
de'nainte. Acum a făcut-o Dumnezeu adevărată şi mi-a făcut bine, cînd
m-a scos din temniţă şi v-a adus pe voi din pustietate, după ce Satan a
băgat ceartă între mine şi fraţii mei. Domnul meu este îndurător cu
cine voieşte. El este cel ştiutor, înţelept.
102. Doamne, Tu mi-ai dat stăpînire şi m-ai învăţat tîlcul celor întîmplate.
Făcătorule al cerurilor şi al pămîntului, Tu eşti scutul meu, în lumea de
acum şi cea de apoi. Lasă-mă să mă petrec ca moslem şi împreună-mă
cu cei drepţi".
103. Aceasta este o veste ascunsă pe care ţi-o descoperim. Tu n-ai fost la
ei, cînd se adunară şi vicleniră. Şi cei mai mulţi oameni, orişicît ai do-
ri-o, nu cred.
104. Şi tu nici să nu ceri de la ei răsplată pentru aceasta: aceasta este
numai o îndemnare pentru făpturi.
105. Şi cîte semne sînt în ceruri şi pe pămînt, şi ei trec pe lîngă ele şi se
întorc de la ele.
106. Şi mulţi din ei nu cred în Dumnezeu, măcar că nu-i fac tovarăşi.

326 Explicatorii zic că Iosef să fi primit această cămaşă pătrunsă de miros

paradisiac de la arhanghelul Gavriil atunci cînd fu aruncat în cisternă de fraţii
săi, care i-au luat cămaşa sa, spre a o păta cu sînge şi a o arăta tatălui lor.
 107. Oare nu cred ei că va veni asupra lor ziua judecăţii de apoi cu
pedeapsa lui Dumnezeu şi va veni ora pe neaşteptate, fără ca s-o ştie?
108. Spune: "Acesta este drumul meu; eu strig către Dumnezeu pe temeiul
unei dovezi, eu şi cei ce-mi urmează. Mărire lui Dumnezeu, şi eu nu
sînt idolatru!"
109. Şi înaintea ta am trimis Noi bărbaţi din locuitorii cetăţilor, cărora le-am
dat descoperiri; oare nu voiesc ei să călătorească prin ţară şi să vadă
cum a fost sfîrşitul înaintaşilor lor? Însă locuinţa din lumea de apoi este
mai bună pentru cei temători de Dumnezeu. Oare nu o pricepeţi?
110. Abia cînd au deznădăjduit trimişii şi au crezut că li s-au spus minciuni,
le-a venit ajutorul Nostru. Şi Noi îl mîntuirăm pe cine voirăm şi pe-
deapsa Noastră nu s-a întors de la poporul nelegiuiţilor.
111. În istoria lor este o pildă pentru cei pricepuţi. Nu este el327 o poveste
născocită, ci el întăreşte ceea ce a fost înaintea lui şi este o tîlcuire
pentru toate lucrurile şi o ocîrmuire şi îndurare pentru poporul
credincioşilor.

XIII
SURA TUNETULUI
Din Mekka şi este cu patruzeci şi trei de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR.
1. ALMR. Acestea sînt semnele cărţii; şi ce ţi s-a trimis de la Domnul tău
este adevăr, şi totuşi cei mai mulţi din oameni nu cred.
2. Dumnezeu este cel ce a ridicat cerurile fără stîlpi, pe care i-aţi vedea;
apoi s-a aşezat pe tron şi a silit la muncă soarele şi luna. Totul grăbeşte
la un termen hotărît. El cîrmuieşte toate, tîlcuieşte semnele. Poate cre-
deţi într-o întîlnire cu Domnul vostru.
3. Şi El este cel ce întinde pămîntul şi pune pe el [munţi] bine întemeiaţi
şi rîuri şi din toate rodurile a pus pe el două feluri; El lasă ca noaptea să
acopere ziua; în aceasta sînt semne pentru cei ce cugetă.
4. Şi pe pămînt sînt învecinate bucăţi şi grădini de struguri, seminţe şi fe-
nici, cîte mai multe şi cîte unul dintr-o rădăcină. Adăpate sînt de o sin-
gură apă şi totuşi am făcut-o Noi una mai bună decît alta pentru mînca-
re. Întru aceasta sînt semne pentru poporul înţelept.
5. Şi dacă te minunezi, minunat este cuvîntul lor: "De vom fi colb, să fim
făcuţi din nou?"
6. Aceştia sînt care se leapădă de Domnul lor, aceştia, asupra căror gîturi
vor fi jugurile. Aceştia vor fi tovarăşii focului şi bucăţi acolo vor petrece
în veci.
7. Şi ei îţi vor porunci să grăbeşti răul înaintea binelui328. Dar şi înaintea
lor au fost pilde şi Domnul tău este plin de iertare faţă de oameni, deşi
au păcate; şi Domnul tău este aspru la pedeapsă.

327Coranul
328I.e. prin purtarea lor, te vor sili să aduci răul sau pedeapsa asupra lor, în loc
de binele şi îndurarea dumnezeiască.
 8. Şi cei necredincioşi zic: "De ce nu s-a trimis asupra lui un semn de la
Domnul lui?" Tu eşti un îndemnător şi fiecare popor are un cîrmuitor.
9. Dumnezeu ştie ce poartă fiecare muiere329 şi cu cît se îngustează şi se
lărgesc pîntecele. Şi tot lucrul are la El măsură.
10. El, ştiutorul celor ascunse şi descoperite. El, cel mare, prea înalt!
11. Pentru El este totuna care dintre voi ascunde cuvîntul Său şi care îl
descoperă, şi care se ascunde noaptea şi se arată ziua.
12. Fiecare are îngeri, care se schimbă înaintea sa şi înapoia sa şi care îl
păzesc după porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu nu schimbă faţă de un
popor, pînă ce nu schimbă ei ceva întru sufletele lor, şi dacă voieşte
Dumnezeu răul unui popor, nimenea nu-i poate feri, şi afară de El n-au
ei scut.
13. El este cel care va lăsa să vedeţi fulgerul cu frică, şi cu poftă330 şi
scoate nouri grei.
14. Şi îl preamăreşte cu laudă tunetul şi îngerii de frică înaintea Lui. Şi
trimite trăsnetele Sale şi nimereşte pe cine voieşte, pe cînd ei se
ceartă asupra lui Dumnezeu şi el este cel atotputernic.
15. Lui i se cuvine rugăciunea după drept, şi aceia pe care îi cheamă ei,
afară de El, nu le răspund nimic; doar că sînt ca şi acela care întinde
mîinile sale spre apă, ca să ajungă gura sa, deşi nu-l ajunge.
Rugăciunea necredincioşilor este numai în rătăcire.
16. Şi înaintea lui Dumnezeu se prosternă ceea ce este în ceruri şi pe pă-
mînt, cu voie şi fără voie, chiar umbra lor dimineaţa şi seara331.
17. Spune: "Cine este Domnul cerurilor şi al pămîntului?" Spune: "Dumne-
zeu!" Spune: "V-aţi luat scuturi, afară de El, care nu-şi pot sie nici folosi
nici strica?" Spune: "Este asemenea cel orb şi cel ce vede? Sau este
asemenea întunericul şi lumina? Sau i-au pus lui Dumnezeu tovarăşi,
care au făcut precum a făcut El, încît li se pare asemenea făptura lor?"
Spune: "Dumnezeu este făcătorul tuturor lucrurilor; El e cel singur, cel
atotputernic".
18. El trimite din cer apă şi curg pîraiele după puterea lor şi rîul duce
spumă umflată; şi asemenea spumă se face din ceea ce se topeşte în
foc cu poftă după podoabe sau vase. Astfel arată Dumnezeu adevărul
şi rătăcirea. Iar în ce priveşte spuma, se trece ca bulbucii, iar ceea ce
foloseşte omului, rămîne pe pămînt; aşa face Dumnezeu pilde. Pentru
cei ce ascultă de Domnul lor, este binele, iar pentru cei ce n-ascultă —
chiar dacă ar avea tot ce este pe pămînt şi înc-odată pe atîta, nu s-ar
putea răscumpăra cu aceasta. Rea este socoteala; locuinţa lor este
iadul, un pat rău!"
19. Şi oare acela care ştie că aceea ce ţi s-a trimis de Domnul tău este
adevăr să fie ca orbul? Numai cei pricepuţi se lasă îndemnaţi,
20. aceia care împlinesc legămîntul lui Dumnezeu şi nu frîng învoiala Sa

329 În pîntece
330 Cu frică, deoarece, după fulger, urmează adeseori trăznet omorîtor şi
pustiitor, şi cu poftă, deoarece, de regulă, urmează ploaie mănoasă.
331 Este cunoscut că dimineaţa şi seara, în urma poziţiei soarelui, umbrele
obiectelor sînt mai lungi, de aceea se pare că se prosternă la adorare.
 21. şi aceia care împreună ce a poruncit Dumnezeu să se împreune şi care
se tem de Domnul lor şi au frică de răul socotirii,
22. şi care sînt statornici la pofta după faţa Domnului lor şi împlinesc rugă-
ciunea şi dau milostenii din ceea cu ce i-am îngrijit Noi, într-ascuns şi
pe faţă, şi resping răul prin bine, pentru aceştia este răsplata locuinţei,
23. grădinile Edenului, în care vor intra cu cei drepţi din părinţii lor şi muie-
rile lor şi copiii lor; şi îngerii vor intra la ei din toate porţile [zicînd]:
24. "Pace vouă, că aţi fost statornici"; frumoasă este răsplata locuinţei!
25. Iar cei ce frîng legămîntul lui Dumnezeu, după ce au intrat în învoiala
Sa, şi rup ceea ce a poruncit Dumnezeu să se împreune şi fac daună pe
pămînt, pentru ei este blestem şi locuinţă rea.
26. Dumnezeu îngrijeşte cu prisosinţă pe cine voieşte şi este cu măsură. Şi
ei se bucură de viaţa lumii şi viaţa lumii nu este nimic alta faţă de cea
de apoi decît numai o folosinţă.
27. Cei necerdincioşi zic: "De ce nu s-a trimis asupra lui un semn de la
Domnul Său?" Spune: "Dumnezeu lasă să rătăcească pe cine voieşte
şi-l ocîrmuieşte la bine pe cel ce se pocăieşte,
28. pe cei ce cred şi ale căror inimi sînt liniştite întru amintirea lui Dumne-
zeu. Oare întru amintirea lui Dumnezeu să nu fie liniştite inimile? Cei ce
cred şi sînt drepţi, pentru ei este mîntuire şi întoarcere bună."
29. Aşa te-am trimis Noi la un popor, înaintea căruia au fost [alte] popoare,
ca să le citeşti ceea ce ţi-am descoperit Noi, însă ei cred în cel îndurat.
Spune: "El este Domnul meu şi nu este Dumnezeu afară de El. În El mă
încred şi la El este întoarcerea mea".
30. Şi de ar fi un Coran cu care să pot muta munţii, sau se poate cu el
sfîşia pămîntul sau se pot face morţii să vorbească...332 Însă a lui Dum-
nezeu este toată porunca. Şi oare nu ştiu credincioşii că, dacă ar voi
Dumnezeu, ar ocîrmui bine pe toţi oamenii?
31. Şi nu va înceta nenorocirea să-i ajungă pe cei necredincioşi pentru
faptele lor, sau să se sălăşluiască aproape de locuinţele lor, pînă ce se
va împlini ameninţarea lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu nu calcă
făgăduinţa.
32. Şi înaintea ta fură luaţi în rîs trimişii şi Eu am avut răbdare cu cei
necredincioşi. Apoi i-am apucat şi cum a fost pedeapsa mea!
33. Şi cine stă asupra fiecărui suflet, [ca să scrie] ce face? Şi totuşi dau ei
tovarăşi lui Dumnezeu! Spune: "Numiţi-i!" Sau voiţi să-i vestiţi ceva, ce
nu cunoaşte El pe pămînt? Sau nu sînt numai vorbe deşarte? Însă celor
necredincioşi li s-a împodobit viclenia şi ei s-au abătut de la drum. Pe
cine-l lasă Dumnezeu să rătăcească, acela n-are ocîrmuitor.
34. Pentru ei este pedeapsă în viaţa lumii, însă pedeapsa din viaţa de apoi
este mai grea şi ei n-au apărător afară de Dumnezeu.
35. Pilda grădinii, care s-a făgăduit celor ce se tem de Dumnezeu; sub ea
curg rîuri, veşnică este mîncarea şi umbra ei. Aceasta este răsplata
celor ce se tem de Dumnezeu, iar răsplata necredincioşilor este focul.
36. Iar aceia cărora le-am dat scriptura se bucură de ceea ce ţi s-a trimis.
332 Adaugă: ei totuşi nu ar crede
 Însă este o ceată care se leapădă de o parte din aceasta. Spune: "Mi
s-a poruncit să-i servesc lui Dumnezeu şi să nu-i fac tovarăşi. Lui mă
rog şi El este întoarcerea mea!"
37. Aşa l-am trimis Noi pe el333 ca o orînduială în limba arabă. Şi dacă
urmezi poftele lor, după ce a venit la tine ştiinţă, nu vei afla la
Dumnezeu nici scut, nici apărător.
38. Noi am trimis acum înaintea ta trimişi şi le-am dat muieri şi urmaşi.
Însă nici un trimis nu putea face un semn fără voia lui Dumnezeu.
Fiecare timp are scriptura sa.
39. Dumnezeu şterge sau întăreşte ce voieşte şi la El este maica
scripturii334.
40. Şi ori de-ţi arătăm o parte din ceea ce le-am ameninţat sau te primim
Ia Noi, tu eşti îndatorit la propovăduire şi Noi la socotire.
41. Oare nu văd ei că vom veni în ţară, ca s-o micşorăm la hotare? Şi Dum-
nezeu judecă şi nimeni nu poate împiedica judecata Sa şi El este repe-
de la socoteală.
42. Şi au viclenit acum înaintaşii, însă la Dumnezeu este toată viclenia. El
ştie ce face tot sufletul. Şi necredincioşii vor cunoaşte a cui este răs-
plata locuinţei.
43. Şi cei necredincioşi zic: "Tu nu eşti trimis". Spune: "Îmi ajunge ca
martor Dumnezeu între mine şi voi, şi orişicine are cunoştinţă de
scriptură!"

XIV
SURA LUI AVRAAM
Pace peste el. Din Mekka şi este cu cincizeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. ALR. Cartea — ţi-am trimis-o Noi ţie, ca să scoţi oamenii de la întuneric
la lumină, cu voia Domnului lor, pe calea celui puternic preamărit.
2. Dumnezeu este acela ale căruia sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi
vai de cei necredincioşi pentru pedeapsa cea aspră.
3. Cei ce iubesc viaţa lumii mai mult decît cea de apoi şi abat [pe altul] de
la drumul lui Dumnezeu şi caută să-l facă strîmb, aceia sînt în rătăcire
adîncă.
4. Noi n-am trimis vreun trimis decît cu limba poporului său, ca să le facă
vădită [descoperirea]. Însă Dumnezeu lasă să rătăcească pe cine
voieşte şi ocîrmuieşte pe cine voieşte; El e cel puternic, înţelept.
5. Noi l-am trimis acum pe Moise cu semnele Noastre, [zicînd]: "Scoate
poporul tău de la întuneric la lumină şi aminteşte-le zilele lui Dumne-
zeu!"335 Întru acestea sînt semne pentru toţi cei statornici, mulţumitori.
6. Şi [adă-ţi aminte], cînd zise Moise poporului său: "Aduceţi-vă aminte de
333 Coranul
334 Prototipul Coranului, sau mai bine zis originalul Coranului, de la care sînt
numai exemplare copiate pe pămînt.
335 I.e. zilele în care Dumnezeu a arătat îndurare faţă de cei credincioşi.
 mila lui Dumnezeu asupra voastră, cînd v-a mîntuit de poporul lui Fara-
on, care v-au cercetat cu pedeapsă rea şi au junghiat fiii voştri şi au
lăsat să trăiască fiicele voastre!" Şi întru aceasta a fost mare ispită de
la Domnul vostru.
7. Şi cînd vesti Domnul vostru: "Dacă veţi fi mulţumitori, vă voi înmulţi,
iar de veţi fi necredincioşi, pedeapsa mea va fi aspră".
8. Şi zise Moise: "Şi dacă sînteţi necredincioşi voi şi toţi cei de pe pămînt,
Dumnezeu este bogat şi vrednic de laudă!"
9. N-a venit la voi vestea înaintaşilor voştri, a poporului lui Noe şi a lui Ad
şi a lui Thamud,
10. şi a celor după ei? Pe aceştia nimenea nu-i cunoaşte, afară de Dumne-
zeu. La ei veniră trimişii lor cu semne vădite, însă ei băgară mîinile în
gură şi ziseră: "Noi nu credem în trimiterea voastră şi sîntem în mare
îndoială despre aceea la care ne chemaţi".
11. Ziseră trimişii lor: "Este oare o îndoială în Dumnezeu, făcătorul
cerurilor şi al pămîntului? El vă cheamă ca să vă ierte păcatele şi să
întîrzie cu voi pînă la un termen hotărît".
12. Ei ziseră: "Voi sînteţi doar numai oameni ca şi noi. Voi voiţi să ne
abateţi de la ceea ce cinsteau părinţii noştri. Aduceţi-ne semn de
putere vădită!"
13. Ziseră trimişii către ei: "Noi sîntem numai oameni ca şi voi, însă
Dumnezeu este îndurător către cine voieşte dintre robii săi şi nu este
treaba noastră să vă aducem semn de putere,
14. doar numai cu voia lui Dumnezeu şi în Dumnezeu, să se încreadă cei
credincioşi.
15. Şi de ce să nu ne încredem în Dumnezeu, după ce a dres El drumurile
noastre? Însă noi voim să răbdăm, orişice durere ne-aţi face. Şi în
Dumnezeu să se încreadă cei ce cred!"
16. Şi ziseră cei credincioşi către trimişii lor: "Noi vă vom alunga din ţara
noastră sau vă veţi întoarce la legea noastră!" Şi le descoperi lor Dom-
nul lor: "Noi îi vom nimici pe cei nelegiuiţi
17. şi vă vom lăsa să locuiţi pămîntul în locul lor. Aceasta pentru acela care
se teme de locul Meu şi se teme de ameninţarea Mea".
18. Şi ei cerură ajutor şi fură umiliţi toţi răzvrătiţii nătîngi.
19. Înaintea lui este iadul şi adăpat să fie el cu apă de puhoi.
20. El s-o sorbească şi să n-o poată trece prin gît şi să vie la el moartea din
toate părţile şi el să nu poată muri şi înaintea lui să fie pedeapsă grea.
21. Pilda celor ce nu cred în Domnul lor este: "Faptele lor sînt ca şi cenuşa,
în care suflă vîntul cu putere, într-o zi furtunoasă. Ceea ce au făcut, să
nu le folosească. Aceasta este rătăcire adîncă".
22. Oare nu vezi că Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul în adevăr? De ar
voi, v-ar îndepărta şi ar aduce o făptură nouă.
23. Şi aceasta nu e greu pentru Dumnezeu.
24. Şi înaintea lui Dumnezeu vor ieşi cu toţii şi vor zice cei slabi către cei
îngîmfaţi: "Noi v-am urmat; nu voiţi să luaţi o parte din pedeapsa lui
 Dumnezeu în locul nostru?"
25. Ei vor zice: "De ne-ar fi ocîrmuit Dumnezeu, v-am fi ocîrmuit şi pe voi.
Acum ne e totuna, ori ne purtăm cu mîhnire sau răbdare; nu este
pentru noi scăpare".
26. Şi va zice Satan, după ce va fi făcută judecata: "Dumnezeu v-a făgăduit
o făgăduinţă adevărată. Şi eu v-am făgăduit, însă v-am înşelat. Dar
n-am putere asupra voastră".
27. Eu numai v-am chemat şi voi mi-aţi răspuns; deci, nu mă învinuiţi, ci
învinuiţi-vă înşivă. Eu nu vă pot ajuta şi voi nu-mi puteţi ajuta. Eu mă
lepăd, că m-aţi făcut asemenea [lui Dumnezeu] înainte!" Pentru cei
păcătoşi este pedeapsă dureroasă.
28. Iar cei ce cred şi fac bine vor fi duşi în grădini pătrunse cu rîuri pe de
desupt; acolo vor petrece în veci, cu voia Domnului lor. Binecuvîntarea
lor va fi acolo: "Pace!"
29. Nu vezi cu ce aseamănă Dumnezeu un cuvînt bun?336 Cu un pom bun a
cărui rădăcină este puternică, iar ramurile lui sînt în cer.
30. El dă mîncarea sa la tot timpul cu voia Domnului său. Şi Dumnezeu
face pildele pentru oameni, ca să se lase îndemnaţi.
31. Şi pilda unui cuvînt rău este ca un pom rău smuls din pămînt, pentru că
n-are putere.
32. Dumnezeu îi va întări pe cei credincioşi, prin cuvîntul întăritor, în viaţa
lumii şi cea de apoi; iar pe cei nelegiuiţi Dumnezeu îi duce în rătăcire şi
Dumnezeu face ce voieşte.
33. Nu i-ai văzut pe cei ce au schimbat îndurarea lui Dumnezeu cu
necredinţa şi au dus poporul lor în casa pieirii,
34. în iad? Să ardă acolo şi rea este locuinţa!
35. Şi ei puseră lui Dumnezeu semeni, ca să ducă în rătăcire de la drumul
Său. Spune: "Veseliţi-vă; drumul vostru e spre foc!"
36. Spune robilor mei, care sînt credincioşi, să împlinească rugăciunea şi
să dăruiască din ceea ce au fost îngrijiţi, pe ascuns şi pe faţă, pînă va
veni ziua în care nu va fi negoţ, nici prietenie337.
37. Dumnezeu este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi a trimis din ceruri
apa şi scoate prin ea roduri vouă spre nutreţ. El va dat în stăpînire co-
răbii, ca să pătrundă marea la porunca Sa, şi v-a dat în stăpînire rîurile
şi v-a dat în stăpînire soarele şi luna, amîndouă grăbind cu sîrguinţă, şi
v-a dat în stăpînire noaptea şi ziua. Şi El vă dă de toate cîte le cereţi de
la El, şi de aţi număra îndurările lui Dumnezeu, nu le-aţi putea socoti.
Omul este nelegiuit, necredincios.
38. Şi cînd a zis Avraam: "Doamne, fă această ţară sigură şi întoarce-mă
pe mine şi pe copiii mei de la slujba idolilor.
39. Doamne, ei au dus în rătăcire pe mulţi oameni, însă cel ce-mi urmează
acela este al meu, iar nu cel ce se răzvrăteşte faţă de mine. Tu doar
eşti iertător, îndurător.

336 Cuvîntul bun este propovăduirea Islamului

337 Ziua judecăţii de apoi
 40. Doamne, eu am sălăşluit o parte din urmaşii mei, într-o vale
neroditoare, lîngă casa Ta cea sfîntă. Doamne, de ar împlini ei
rugăciunea. De-i umple inimile oamenilor cu dragoste către aceasta şi
îngrijeşte-i cu roduri, poate vor fi mulţumitori.
41. Doamne, Tu ştii ce ascundem şi ce descoperim şi nimic nu este ascuns
înaintea lui Dumnezeu pe pămînt şi în cer. Mărire lui Dumnezeu, care
mi-a dăruit în bătrîneţele mele pe Ismael şi pe Isaac. Domnul meu doar
aude rugăciunile.
42. Doamne, fă ca eu şi urmaşii mei să împlinim rugăciunea, Doamne, şi
primeşte rugăciunea mea. Doamne, iartă-mi mie şi credincioşilor şi
părinţilor mei în ziua socotirii".
43. Şi să nu crezi că Dumnezeu nu bagă-n seamă faptele nelegiuiţilor! El
întîrzie cu ei numai pînă la ziua cînd vor fi vederile lor pline [de
groază].
44. Ei se grăbesc, cu capul plecat, ochii lor nu se mişcă şi inimile lor sînt
răpite, deci îndeamnă-i pe oameni, cu privire la ziua cînd le va veni
pedeapsa.
45. Şi vor zice nelegiuiţii: "Doamne, întîrzie pînă la un termen apropiat!
46. Atunci vom răspunde chemării Tale şi vom urma trimisului." Însă n-aţi
jurat înainte, că nu vă va atinge stricăciune?
47. Voi locuiţi în locuinţele celor ce au păcătuit împotriva lor înşişi şi vi s-a
arătat ce am făcut Noi cu ei şi v-am dat o pildă. Ei plăsmuiră vicleşu-
gurile lor, dar la Dumnezeu este vicleşugul lor, chiar dacă vicleşugul lor
ar putea să mute munţii.
48. Şi să nu crezi că Dumnezeu nu împlineşte făgăduinţa [dată] trimişilor
săi; Dumnezeu este puternic, răzbunător.
49. În ziua cînd se vor preface pămîntul şi cerurile şi vor ieşi ei338 înaintea
Dumnezeului celui unic, atotputernic;
50. îi vei vedea pe păcătoşi, în acea zi, legaţi în cătuşe,
51. în haine de păcură, şi focul îi va bate peste feţele lor, ca să
răsplătească Dumnezeu la tot sufletul după cum şi-a agonisit.
Dumnezeu este repede la socoteală.
52. Aceasta este o veste pentru oameni şi să le fie îndemnare şi să
înţeleagă că este numai un unic Dumnezeu şi să-şi aducă aminte cei
pricepuţi.

XV
SURA EL-HIGIR339
Din Mekka şi este cu nouăzeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR.
1. ALR. Acestea sînt semnele Scripturii şi ale unui Coran răsvădit.

338Oamenii
339El-Higir este o vale între Medina şi Siria. În această vale locuia seminţia
Thamund.
 2. De multe ori vor dori cei necredincioşi să fie moslemi.
3. Lasă-i numai sa mănînce şi să se folosească şi să se dea nădejdei. Ei
vor înţelege [pe urmă].
4. Şi Noi nu dărîmăm o cetate fără carte cunoscută340.
5. Nu poate vreun popor să grăbească termenul său sau să-l întîrzie.
6. Şi ei zic: "O, tu, asupra căruia a fost trimisă îndemnarea, tu eşti
îndrăcit!
7. De ce nu ne aduci îngeri, dacă eşti iubitor de adevăr?"
8. Noi nu trimitem îngeri, decît dacă trebuie, şi atunci n-ar fi ei341 iertaţi.
9. Noi am trimis îndemnare şi Noi vom păzi-o.
10. Şi Noi am trimis acum de'nainte [profeţi] la cele din început;
11. însă n-au venit la ei trimişi fără să fi fost batjocoriţi.
12. De asta lăsăm să intre în inimile nelegiuiţilor.
13. Ei nu voiesc să creadă în el342, măcar că aflase loc pedepsirea înainta-
şilor.
14. Şi de le-am deschide o poartă în cer, suindu-se, ei
15. ar zice: "Vederile noastre sînt îmbătate, sîntem un popor fermecat".
16. Noi am pus în cer turnuri343 şi le-am împodobit pentru privitori.
17. Şi le-am păzit de fiecare satan bătut cu pietre,
18. afară de cel ce ascultă pe furiş; lui îi urmează flacăra luminoasă344.
19. Şi pămîntul l-am întins Noi şi am aruncat pe el [munţi] puternici şi am
lăsat să răsară pe el tot felul de lucruri cu măsură cumpănită.
20. Şi v-am dat nutrămînt vouă şi celor pe care nu îi îngrijiţi.
21. Şi nu este nici un lucru, al cărui hambar să nu fie de la Noi, şi Noi îi
trimitem numai cu măsură anumită.
22. Şi Noi trimitem vînturi îngreunate şi trimitem din cer apă şi v-o dăm de
băut şi nu voi sînteţi cei ce culegeţi în hambare.
23. Noi dăm viaţă şi moarte şi Noi moştenim.
24. Noi îi cunoaştem pe cei ce merg înainte dintre voi, asemenea şi pe cei
ce întîrzie.
25. Şi Domnul tău îi va aduna; El este înţelept, ştiutor.
26. Şi Noi l-am făcut pe om din lut, din tină plăsmuită.

340 I.e. fără termen precis

341 Necredincioşii
342 Mohammed
343 Zodiacul cu cele douăsprezece constelaţii ale sale.
344 După o tradiţie arabică, duhurile pe timpul lui Mohammed aveau voie să se
ridice pînă la zodii să asculte acolo tainele cerului şi să le împărtăşească
fermecătorilor. De la Mohammed încoace, îndată ce se apropie duhurile de
zodiac, sînt prigonite de flacăra luminoasă, adică de meteorii pe care îi vedem
de pe pămînt ca stele căzătoare.
 27. Şi duhurile le-am făcut înainte din focul Samumului345.
28. Şi cînd a zis Domnul tău îngerilor: "Eu îl fac pe om din lut, din tină plăs-
muită,
29. şi după ce l-am făcut şi i-am suflat din duhul meu, cădeţi înaintea lui,
închinîndu-vă!"
30. Şi se închinară toţi îngerii la un loc,
31. numai diavolul, el nu voi să se închine cu ei.
32. El zise: "O, diavole, ce-ţi este că nu te-ai închinat?"
33. El zise: "Nu mă voi închina omului pe care l-ai făcut din lut şi tină
plăsmuită!"
34. El zise: "Ieşi din el346 şi eşti bătut cu pietre!"347
35. "Şi asupra ta să fie blestem pînă-n ziua judecăţii".
36. El zise: "Doamne, rabdă-mă pînă la ziua învierii!"
37. El zise: "Va fi răbdare pentru tine
38. pînă la ziua timpului hotărît".
39. El zise: "Doamne, pentru că mă duci în rătăcire, le voi împodobi lor
[lucrurile] pe pămînt şi-i voi duce-n rătăcire pe toţi,
40. afară de servii tăi cei curaţi".
41. El zise: "Acesta este un drum drept la Mine!
42. Nu ai putere asupra servilor Mei, afară de cei ce-ţi urmează amăgiţi".
43. Şi iadul li s-a făgăduit lor tuturor.
44. El are şapte porţi şi fiecare poartă are o parte anumită.
45. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini şi la izvoare:
46. "Intraţi în pace cu siguranţă!"
47. Şi vom scoate din piepturile lor ura. Ca fraţi vor şedea pe tronuri faţă în
faţă.
48. Să nu-i atingă acolo oboseala şi să nu fie alungaţi de acolo.
49. Vesteşte servilor Mei că Eu sînt iertător, îndurat,
50. şi că pedeapsa Mea este pedeapsă dureroasă.
51. Şi vesteşte-le despre oaspeţii lui Avraam.
52. Cînd intrară la el şi ziseră: "Pace!", zise el: "Ne temem de voi!"
53. Ei ziseră: "N-aibi frică, noi îţi vestim un fiu înţelept!"
54. El zise: "Îmi vestiţi aceasta după ce m-au atins bătrîneţele? Ce-mi
vestiţi?"
55. Ei ziseră: "Îţi vestim în adevăr, deci, nu deznădajdui!"
56. El zise: "Cine deznădăjduieşte în mila Domnului său dacă nu cei ce
rătăcesc?"

345 Un vînt fierbinte, veninos, care vine de la răsărit şi face multă stricăciune.
346 Din Rai
347 Conf. III, 31.
 57. El zise: "Ce este treaba voastră, o, voi, trimişilor?"
58. Ei ziseră: "Noi sîntem trimişi la un popor nelegiuit348.
59. Numai casa lui Lot o vom mîntui întreagă,
60. afară de muierea sa. Noi am hotărît ca ea să întîrzie".
61. Şi cînd veniră la casa lui Lot cei trimişi,
62. zise el: "Voi sînteţi oameni străini".
63. Ei ziseră: "Nu, ci am venit la tine cu privire la aceea de ce se îndoiau ei,
64. şi noi îţi aducem adevărul şi sîntem iubitori de adevăr.
65. Deci porneşte cu gloata ta în adîncul nopţii şi mergi în urma lor şi să nu
se întoarcă cineva din voi, ci mergeţi unde vi s-a poruncit".
66. Şi Noi i-am dat această poruncă, pentru că aceia aveau să fie smulşi cu
rădăcină dis-de-dimineaţă.
67. Şi veni poporul cetăţii bucurîndu-se.
68. El zise: "Aceştia sînt oaspeţii mei, deci nu mă ruşinaţi;
69. temeţi-vă de Dumnezeu şi nu-mi faceţi ruşine!"
70. Ei ziseră: "Oare nu ţi-am oprit lumea?"349
71. El zise: "Aici sînt fiicele mele, dacă voiţi să faceţi350".
72. Pe viaţa ta, ei rătăceau întru beţia lor.
73. Atunci îi apucă strigătul351 la răsăritul soarelui.
74. Şi noi am întors-o352, de sus pînă jos, şi am lăsat să ploaie asupra ei
pietre arse.
75. Întru aceasta sînt semne pentru cei ce înţeleg.
76. Şi ei sînt pe un drum drept.
77. întru aceasta sînt semne pentru cei credincioşi.
78. Şi locuitorii pădurilor erau nelegiuiţi.
79. Şi noi ne-am răzbunat faţă de ei, amîndoi353 sînt pildă răsvădită.
80. Şi poporul din El-Higir îi ţinea de mincinoşi pe trimişi.
81. Şi Noi le aduserăm semnele Noastre, însă ei se abătură de la ele.
82. Şi ei îşi scobiră în munţi case sigure.
83. Şi îi apucă strigătul dis-de-mineaţă,
84. şi nu le folosi ceea ce au lucrat.
85. Şi Noi am făcut cerurile şi pămîntul şi cele ce sînt între ele: cu adevărat
şi "ora" vine. Deci, iartă [o, Mohammed] cu iertare frumoasă.
86. Domnul tău este făcătorul cel înţelept.

348 La cei din Sodoma

349 I.e. să aduci oaspeţi din lume sau străini.
350 Adaugă: ceva rău sau ruşinos cu ele.
351 Arhanghelului Gavriil, conf. XI, 70.
352 Cetatea
353 Sodomiţii şi madianiţii.
 87. Şi Noi ţi-am dat şapte [versuri], ce trebuie repetate, şi Coranul cel
măreţ.
88. Nu îndrepta ochii tăi la aceea ce le-am dat unora din ei şi nu te întrista
asupra lor. Pleacă aripa ta asupra credincioşilor.
89. Şi spune: "Eu sînt un îndemnător răsvădit!"
90. [Vom trimite pedeapsă asupra lor], precum am trimis asupra celor ce
au împărţit,
91. ce au făcut Coranul bucăţi
92. şi pe Domnul tău! De la toţi vom cere socoteală
93. pentru ceea ce au făcut.
94. Vesteşte ceea ce ţi s-a poruncit şi întoarce-te de la idolatri.
95. Noi te scutim de batjocoritorii
96. care pun lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu. Dar ei vor şti-o [în sfîrşit].
97. Noi ştim că pieptul tău este strîmtorat pentru vorbele lor,
98. însă laudă pe Domnul tău şi închină-te Lui
99. şi serveşte Domnului tău, pînă-ţi va veni siguranţa354.

XVI
SURA ALBINELOR
Din Mekkn şi este cu o sută douăzeci şi opt de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Vine porunca lui Dumnezeu, deci nu o poftiţi cu grabă. Mărire Lui, El
este mai înalt decît ceea ce-i pun ei ca tovarăşi.
2. El trimite îngerii cu duhul, după porunca Sa, asupra cui voieşte din robii
săi [zicînd]: "Vestiţi că nu este Dumnezeu, afară de Mine, şi temeţi-vă
de Mine!"
3. El a făcut cerurile şi pămîntul în adevăr; El este mai înalt decît ceea
ce-i pun ei ca tovarăşi.
4. El a făcut pe om dintr-o picătură şi el355 este cîrtitor, răsvădit.
5. Şi vitele le-a făcut pentru voi; la ele sînt haine calde, şi folos [pentru
voi] şi voi mîncaţi din ele.
6. Ele sînt pentru voi o podoabă cînd le adunaţi în staul şi le scoateţi la
păscut.
7. Şi încărcaţi pe ele sacii pentru ţări pe care nu le-aţi ajunge fără necazul
sufletelor lor. Domnul vostru e milostiv, îndurător.
8. Şi [El a făcut] caii şi catîrii şi măgarii, să călăriţi pe ei şi spre podoabă.
Şi El a făcut ceea ce nu cunoaşteţi.
9. Şi a lui Dumnezeu este să arate drumul, dar unii se abat de la el; şi de
ar fi voit, v-ar fi ocîrmuit cu toţii.

354 Moartea
355 Omul
 10. El este cel ce trimite din ceruri apă pentru voi. De la El este băutura şi
de la El arborii între care paşteţi.
11. El vă lasă să răsară prin ea356 semănătura şi măslinul şi fenicul şi via şi
tot felul de roduri. Întru aceasta sînt semne pentru un popor priceput.
12. Şi El vă dă în stăpînire noapte şi ziua şi soarele şi luna şi stelele sînt în
stăpînirea voastră la porunca Lui; întru aceasta este semn pentru
poporul pricepuţilor.
13. Şi ceea ce v-a făcut vouă pe pămînt, felurit la culori, întru aceasta este
semn pentru poporul care se lasă îndemnat.
14. Şi El [v]-a dat în stăpînire marea, ca să mîncaţi din ea carne proaspătă
şi să scoateţi din ea podoabă, ca să o îmbrăcaţi; şi tu vezi corăbiile
curmînd-o şi ca să căutaţi cu harul Său şi poate veţi fi mulţumitori.
15. Şi El a aruncat pe pămînt [munţii] cei bine întemeiaţi, ca să nu se
clatine cu voi, şi rîuri şi cărări, ca să vă ocîrmuiasca.
16. Şi semne de drum şi de către stele sînt ei ocîrmuiţi.
17. Şi oare cel ce a făcut este asemenea celui ce n-a făcut? Oare aceasta
nu vă este aminte?
18. Şi de aţi număra îndurările lui Dumnezeu, nu le-aţi putea socoti. Dum-
nezeu este iertător, îndurător.
19. Şi Dumnezeu ştie ce ascundeţi şi ce descoperiţi.
20. Însă aceia pe care îi cheamă ei afară de Dumnezeu n-au făcut nimic, ci
ei sînt făcuţi.
21. Morţi sînt ei fără viaţă şi nu ştiu
22. cînd vor fi înviaţi.
23. Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu şi cei ce nu cred în lumea
de apoi, inimile acelora se leapădă şi ei sînt îngîmfaţi.
24. Fără îndoială, ştie Dumnezeu ce ascund şi ce descoperă ei.
25. El nu-i iubeşte pe cei îngîmfaţi.
26. Şi dacă li se spune lor: "Ce a trimis Domnul vostru?", zic ei: "Basme ale
înaintaşilor!"
27. De aceea vor purta ei în ziua învierii sarcinile lor pe deplin şi sarcinile
acelora, pe care i-au dus în rătăcire fără de ştiinţă. Oare nu va fi sar-
cina lor?
28. Au viclenit acum înaintaşii lor, însă Dumnezeu apucă zidirile lor din
temelie şi aco-perămîntul căzu peste ei deasupra şi veni peste ei pe-
deapsa, de unde nu o aşteptau.
29. Atunci, în ziua învierii, îi va ruşina El şi le va spune: "Unde sînt tovarăşii
mei, în urma cărora v-aţi certat?" Aceia, cărora li s-a dat ştiinţă, vor
zice: "Astăzi vine ruşine şi rău asupra necredincioşilor".
30. Aceia pe care i-au omorît îngerii, adică aceia care au păcătuit împotriva
lor înşişi, vor aduce pace zicînd: "Noi n-am făcut nimic rău!" Nu,
Dumnezeu ştie ce aţi făcut.
31. "Intraţi în porţile iadului, să petreceţi acolo în veci, şi rea este locuinţa
356 Apă
 celor îngîmfaţi".
32. Iar celor temători de Dumnezeu li se va zice: "Ce a trimis Domnul vos-
tru?" Ei vor zice: "Binele!" Cei ce fac bine în lumea aceasta, vor avea
bine, însă locuinţa lumii de apoi este mai bună şi frumoasă este
locuinţa celor ce se tem de Dumnezeu.
33. Grădinile Edenului, în ele vor intra ei, acolo pătrund rîuri pe dedesupt,
acolo vor avea ei ce vor voi. Astfel răsplăteşte Dumnezeu celor ce se
tem de El.
34. Către cei buni spun îngerii, cînd îi lasă să moară: "Pace vouă, intraţi în
grădină, pentru faptele voastre!"
35. Ce pot ei357 aştepta decît ca să vie la ei îngerii358 sau să vie porunca
Domnului tău? Aşa se purtară şi înaintaşii lor, însă Dumnezeu nu le
făcu strîmbătate, ci numai ei înşişi îşi făcură strîmbătate.
36. Şi i-a ajuns răul ce l-au făcut şi i-a înconjurat ceea ce au batjocorit,
afară de El, nici noi, nici părinţii noştri n-am fi oprit nimic fără de El.
Aşa se purtară.
37. Şi au spus idolatrii: "De ar fi voit Dumnezeu, nu ne-am fi închinat la ni-
mic". Însă se cuvine altceva pentru trimis decît propovăduirea
răsvădită?
38. Şi Noi am trimis la toate popoarele cîte un trimis: "Slujiţi lui Dumnezeu,
şi feriţi-vă de Taghut!" Pe unii din ei i-a ocîrmuit Dumnezeu, alţii au fost
hotărîţi pentru rătăcire. Dar purcedeţi prin ţară şi vedeţi cum a fost sfîr-
şitul celor ce învinuiau de minciună.
39. Dacă pofteşti tu ocîrmuirea lor, atunci Dumnezeu nu-l ocîrmuieşte, pe
cel ce duce în rătăcire şi ei n-au ajutor.
40. Şi ei jură pe Dumnezeu jurămîntul cel mai greu: "Dumnezeu nu înviază
pe cei ce au murit!" Nu! Juruinţele Sale sînt adevărate şi totuşi cei mai
mulţi din oameni nu pricep,
41. ca să le facă răsvădit aceea, despre ce se ceartă ei şi să ştie cei
necredincioşi că sînt mincinoşi.
42. Cuvîntul Nostru către un lucru, dacă-l dorim, este că-i zicem: "Să fii!" şi
el este.
43. Cei ce pribegiră pentru Dumnezeu, după ce suferiră nedreptate, lor le
vom pregăti locuinţă frumoasă, în lumea de acum, dar răsplata lumii
de apoi este mai mare. De ar şti-o numai
44. cei ce sînt statornici şi se încred în Domnul lor.
45. Şi înaintea ta am trimis Noi numai bărbaţi, cărora le-am făcut descope-
riri. Întrebaţi numai poporul îndemnării, dacă nu o ştiţi.
46. [Noi i-am trimis] cu semne răsvădite şi cu scrieri şi trimiserăm la tine
îndemnarea, ca să ticluieşti oamenilor ce li s-a trimis lor, pentru ca ei
să cugete.
47. Oare sînt siguri cei ce plăsmuiau rele că Dumnezeu nu-i va lăsa să se
cufunde în pămînt, şi că va aduce asupra lor pedeapsă, de unde nu aş-

357 Necredincioşii
358 Îngerii morţii
 teaptă ei?
48. Sau că nu-i va apuca în treburile lor şi ei nu se vor putea împotrivi.
49. Sau că-i va apuca încetul cu încetul? Domnul vostru este îndurător, mi-
lostiv.
50. Oare n-au văzut ei că toate cîte le-a făcut Dumnezeu întorc umbra lor
spre dreapta şi stînga359, închinîndu-se lui Dumnezeu şi umilindu-se?
51. Şi înaintea lui Dumnezeu se închină cele din ceruri şi de pe pămînt, în-
gerii şi vietăţile, şi nu se îngîmfează.
52. Se tem de Domnul lor de deasupra lor şi fac ce li se porunceşte.
53. Şi zice Dumnezeu: "Nu primiţi doi Dumnezei, El este un unic
Dumnezeu; deci, temeţi-vă numai de Mine!"
54. A Lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt şi Lui i se cuvine slujba
veşnică. Voiţi să vă temeţi de altul, decît de Dumnezeu?
55. N-aveţi dar, decît de la Dumnezeu, dacă vă ajunge un rău, rugaţi la
Dumnezeu după ajutor.
56. Iar dacă v-a mîntuit de rău, se închină o parte din voi idolilor,
57. aşa că sînt nemulţumiţi cu ce le-am dat Noi. Folosiţi-vă numai şi apoi
veţi înţelege.
58. Şi ei pentru ceea ce nu cunosc dau o parte din ceea cu ce i-am îngrijit.
Pe Dumnezeu, veţi da socoteală pentru ceea ce plăsmuiţi!
59. Şi ei dau lui Dumnezeu fiice360 — Mărire Lui! — iar lor îşi lasă ceea ce
poftesc.
60. Şi dacă unuia din ei se vesteşte o fiică, se acoperă faţa sa cu umbră
neagră şi el e plin de jale.
61. El se ascunde de popor pentru răul ce i s-a vestit: să-l ţie spre ruşine
sau să-l ascundă în ţărînă? Oare nu judecă el rău?
62. Cei ce nu cred în lumea de apoi, seamănă cu cei mai răi; Dumnezeu,
însă, seamănă cu ceea ce e mai înalt; El e cel puternic, înţelept.
63. De ar voi Dumnezeu să-i apuce pe oameni pentru păcate, n-ar lăsa El
nici o vietate pe el361; totuşi încă întîrzie El pînă la un termen hotărît.
Iar cînd vine termenul, nu-l pot întîrzia nici nu-l pot grăbi nici măcar cu
o oră.
64. Şi ei dau lui Dumnezeu ceea ce nu le place şi limbile lor scot minciună,
că pentru ei este ceea ce e mai bun [ca răsplată]. Fără îndoială că
pentru ei este focul şi că vor fi aruncaţi în el.
65. Pe Dumnezeu! Acum înaintea ta am trimis Noi [trimişi] la popoare, dar
Satan a împodobit faptele lor şi este scutul lor şi astăzi, însă, pentru ei,
este pedeapsă dureroasă.
66. Şi Noi am trimis scriptura la tine, numai ca să le arăţi răsvădit pentru
ce se ceartă; în ea este ocîrmuire şi îndurare pentru poporul credin-
cioşilor.

359 Întorc umbra după cum se mişcă soarele. Conf. XIII, 16.
360 Arabii păgîni credeau că îngerii sînt fiicele lui Dumnezeu.
361 Pe pămînt
 67. Şi Dumnezeu trimite din ceruri apă şi înviază cu ea pămîntul după
moartea sa. Întru aceasta sînt semne pentru poporul ce aude.
68. Şi la vite aveţi voi o pildă; Noi vă adăpăm cu ceea ce este în trupurile
lor între gunoi şi sînge, cu lapte curat, ce curge uşor prin gît la cei ce
beau362.
69. Şi din roduri fenicii şi via; de la ele luaţi băutură îmbătătoare şi mîncare
bună. Întru aceasta sînt semne pentru un popor priceput.
70. Şi Domnul tău învaţă albina: "Fă-ţi case în munţi şi în arbori şi în ceea
ce zidesc ei.
71. Apoi mănîncă din toate roadele şi mergi pe drumul cel liniştit al
Domnului tău". Din trupurile lor iese băutură cu felurite culori, în care
este leac pentru oameni.
72. Dumnezeu v-a făcut pe voi; apoi vă ia la Sine; însă pe unii din voi lasă
să ajungă la bătrîneţe slăbanoage, încît nu mai ştiu nimic din ceea ce
au ştiut. Dumnezeu este ştiutor, puternic. Întru aceasta este un semn
pentru oamenii cei ce cugetă.
73. Şi Dumnezeu a pus la voi înainte pe unul altuia, cînd v-a îngrijit; şi to-
tuşi cei puşi înainte nu dau nimic înapoi din îngrijirea lor pentru cei ce-i
stăpîneşte dreapta lor363, ca să fie întru aceasta deopotrivă. Vor ei să
lepede îndurarea lui Dumnezeu?
74. Dumnezeu v-a dat muieri din voi înşivă şi din muierile voastre v-a dat
fii şi nepoţi şi v-a îngrijit cu cele bune. Vor ei să creadă în nimicnicie şi
să se lepede de mila lui Dumnezeu?
75. Şi ei servesc, afară de Dumnezeu, şi unor fiinţe care nu pot să le dea
nici o îngrijire din cer şi de pe pămînt şi sînt fără puteri.
76. Nu faceţi deci asemănare lui Dumnezeu. Dumnezeu doar ştie, iar voi
nu ştiţi.
77. Dumnezeu face o pildă: Un rob, un mamluc364, care n-are putere asupra
nimic, şi cineva pe care l-am îngrijit Noi cu îngrijire frumoasă şi el dăru-
ieşte din ea pe ascuns şi pe faţă, oare seamănă ei? Mărire lui
Dumnezeu, însă cei mai mulţi din ei nu pricep.
78. Şi Dumnezeu face [încă] o pildă: Sînt doi bărbaţi; unul din ei este mut,
nu poate nimic şi este o greutate pentru Domnul său; orişiunde îl trimi-
te, nu aduce bine. Oare seamănă el cu unul care porunceşte ce se
cuvine şi se află pe drum drept?
79. Şi ale lui Dumnezeu sînt cele ascunse în ceruri şi pe pămînt; şi lucrul
"orei" este numai o clipeală din ochi, sau mai scurt. Dumnezeu doară
este atotputernic.
80. Şi Dumnezeu v-a scos din pîntecele maicelor voastre, fără să aveţi vreo
pricepere, şi v-a dat auz, văz şi inimi, ca să fiţi mulţumitori.
81. Oare nu văd ei păsările, cum sînt supuse în aerul cerului? Nimeni nu le
ţine în mînă, decît Dumnezeu. Întru aceasta sînt semne pentru un po-

362 Explicatorii spun că substanţa cea mai proastă a nutrămîntului se preface în

excremente, cea mijlocie în lapte şi cea mai fină în sînge.
363 Sclavii; conf. IV, 3.
364 Rob cumpărat
 por credincios.
82. Şi Dumnezeu v-a dat case spre locuire şi El v-a dat vouă pieile vitelor
pentru locuinţă365, ca să vă fie uşoare în ziua plecării şi ziua opririi şi
lîna lor şi blana lor şi părul lor spre întrebuinţare şi ca unelte pentru un
timp.
83. Şi Dumnezeu v-a dat umbră de la aceea ce a făcut şi v-a dat
adăposturi în munţi şi v-a făcut haine, ca să vă scutească de căldură, şi
haine, să vă scutească în lupta voastră. Aşa împlineşte El mila faţă de
voi, ca să vă faceţi moslemi.
84. Iar dacă se întorc ei, tu eşti dator la propovăduire răsvădită.
85. Ei cunosc mila lui Dumnezeu şi apoi o leapădă şi cei mai mulţi din ei
sînt necredincioşi.
86. Şi într-o zi vom ridica din toate popoarele un martor; atunci nu li se va
da voie necredincioşilor [să se dezvinuiască] şi ei nu vor fi miluiţi.
87. Şi nelegiuiţii, cînd vor vedea pedeapsa, ea nu le va fi uşurată şi ei nu
vor fi băgaţi în seamă.
88. Şi idolatrii, cînd vor vedea idolii, vor zice: "Doamne, aceştia sînt idolii
noştri, pe care i-am chemat afară de Tine!" şi ei366 să le puie în preajmă
cuvîntul: "Voi sînteţi mincinoşi!"
89. Şi în ziua aceea îi vor aduce ei pace lui Dumnezeu367 şi de la ei rătăcesc
plăsmuirile lor.
90. Cei ce nu cred şi se bat de la drumul lui Dumnezeu, lor le vom adăuga
pedeapsă peste pedeapsă, pentru că făcură stricăciune.
91. Şi într-o zi vom scula în toate popoarele un martor din mijlocul lor şi
Noi voim să te aducem ca martor împotriva acestora şi am trimis
asupra ta scriptură, ca tîlcuire pentru toate lucrurile şi ocîrmuire, şi
îndurare, şi veste bună pentru moslemi.
92. Dumnezeu porunceşte să se facă dreptate şi bine şi să se dea daruri
rudelor şi opreşte lucru ruşinos şi nelegiuire; El vă îndeamnă ca să vă
fie aminte.
93. Ţineţi legămîntul lui Dumnezeu, pe care l-aţi încheiat, şi nu călcaţi jură-
mintele, după ce le-aţi întărit, căci îl aveţi pe Dumnezeu drept chezaş
pentru voi. Dumnezeu doar ştie ce faceţi.
94. Şi nu fiţi ca aceea ce destramă firul ei, după ce l-a făcut tare368 jurînd
ca să înşelaţi întreolaltă, pentru că o parte este mai mare decît
cealaltă. Dumnezeu vă ispiteşte întru aceasta şi în ziua învierii vă va
arăta răsvedit pentru ce v-aţi certat.
95. Şi dacă ar fi voit Dumnezeu, v-ar fi făcut El un unic popor, însă El îl du-
ce în rătăcire pe cine voieşte şi-l ocîrmuieşte pe cine voieşte; iar voi
veţi da socoteală pentru faptele voastre.

365 Ca să vă faceţi corturi uşor transportabile.

366 Idolii
367 Vor căuta să se împace cu Dumnezeu
368 Explicatorii istorisesc despre o muiere cu numele Reita bint Saad Ibu Tein,
că ea, asemenea ca şi Penelopa, noaptea destrăma firele pe care le torcea
ziua.
 96. Şi nu juraţi ca să vă înşelaţi întreolaltă, ca să nu alunece piciorul, după
ce fu întărit şi să gustaţi răul, pentru că v-aţi abătutt de la drumul lui
Dumnezeu, şi să vă fie pedeapsă dureroasă.
97. Şi nu vindeţi legămîntul lui Dumnezeu pentru preţ mic, căci numai la
Dumnezeu este ceea ce e mai bun pentru voi, dacă pricepeţi.
98. Ceea ce este la voi se trece şi ceea ce este la Dumnezeu rămîne, iar
Noi le vom răsplăti celor statornici cu răsplată pentru faptele lor cele
mai bune.
99. Cel ce face ce e drept, fie bărbat sau muiere, dacă numai este
credincios, pe acela îl vom înbia la o viaţă bună şi-i vom da răsplată
pentru faptele sale cele mai bune.
100. Şi dacă citeşti Coranul, caută adăpost la Dumnezeu înaintea lui Satan,
celui bătut cu pietre.
101. El n-are putere asupra celor ce cred şi se încred în Domnul lor.
102. Puterea lui este numai asupra celor ce se întorc de la El şi îi dau tova-
răşi.
103. Şi dacă schimbăm un semn369 în loc de alt semn — şi Dumnezeu ştie ce
trimite — zic: "Tu eşti plăsmuitor!" Dar cei mai mulţi din ei nu pricep.
104. Spune: "L-a trimis370 duhul sfînt371 de la Domnul tău întru adevăr, ca să
întărească pe cei ce cred şi să fie o ocîrmuire şi veste bună pentru
moslemi".
105. Şi noi ştim că ei zic: "Un om îl învaţă!" Limba aceluia pe care îl cred ei
este barbară; însă aceasta este răsvădit în arabă372.
106. Acei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu, pe ei nu-i ocîrmuieşte
Dumnezeu şi pentru ei este pedeapsă dureroasă.
107. Plăsmuiesc minciuni cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu şi ei sînt
mincinoşi.
108. Cel ce se leapădă de Dumnezeu, după ce a crezut în el — doară dacă a
fost silit, însă inima lui să fie tare în credinţă — şi cel ce deschide inima
sa necredinţei — asupra lor vie mînia lui Dumnezeu şi pentru ei să fie
pedeapsă grea.
109. Aceasta, pentru că ei au iubit viaţa lumii mai mult decît cea de apoi şi
pentru că Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul necredincioşilor.
110. Aceştia sînt cărora le-a pecetluit Dumnezeu inimile şi auzul şi văzul,
aceştia sînt nebăgători de seamă. Fără îndoială, în lumea de apoi sînt
ei pierduţi.
111. Apoi Domnul tău pe aceia ce au pribegit, după ce au fost ispitiţi, şi s-a
răsplătit fiecare suflet după faptele lui şi nu li se va întîmpla
nedreptate.
112. Într-o zi, va veni fiecare suflet şi se va certa pentru sine însuşi şi se va
lupta şi au fost statornici...373 Domnul tău după acestea este iertător,
369 Verset
370 Coranul
371 Arhanghelul Gavriil.
372
373 Adaugă: îi va binecuvînta
 îndurător.
113. Şi Dumnezeu face o pildă: O cetate374 a fost în siguranţă şi pace şi
venea îngrijirea ei în prisosinţă din toate locurile şi ea a fost
nemulţumitoare faţă de mila lui Dumnezeu şi i-a dat de gustat
Dumnezeu haina foametei şi a fricii pentru faptele lor.
114. Şi a venit la ei un trimis din mijlocul lor şi ei l-au învinuit de minciună, şi
i-a apucat pedeapsă, pentru că erau nelegiuiţi.
115. Mîncaţi din ceea ce v-a îngrijit Dumnezeu, ce este iertat [şi] bun şi mul-
ţumiţi milei lui Dumnezeu, dacă-i sînteţi robi.
116. El v-a oprit numai mortăciune, sînge şi carne de porc şi aceea peste
care [la înjunghiere] s-a chemat altul decît Dumnezeu. Şi dacă cineva
este silit, fără să poftească sau să voiască, să calce [porunca lui
Dumnezeu], atunci Dumnezeu doară este iertător, îndurător.
117. Şi nu vorbiţi cu limbile voastre mincinoase: "Aceasta este iertat şi
aceasta este oprit", ca să născociţi minciuni asupra lui Dumnezeu;
celor ce născocesc minciuni asupra lui Dumnezeu nu le merge bine.
118. Puţin folos, şi apoi este pentru ei pedeapsă dureroasă.
119. Şi jidovilor le-am oprit Noi ceea ce ţi-am spus înainte375. Şi Noi n-am
fost nedrepţi faţă de ei, ci ei au fost nedrepţi faţă de ei înşişi.
120. Atunci Domnul tău faţă de cei ce au făcut rău întru neştiinţă [şi] apoi
s-au căit şi s-au îndreptat — Domnul tău după aceea va fi iertător,
îndurător.
121. Avraam a fost un Imîn ascultător de Dumnezeu, drept-credincios, şi n-a
fost idolatru.
122. El a fost mulţumitor pentru mila Lui, şi El l-a ales şi l-a ocîrmuit pe
drum drept.
123. Şi Noi i-am dat în lumea de acum ce e bun şi în lumea de apoi se ţine el
de cei drepţi.
124. Apoi ţi-am descoperit: "Urmează legii lui Avraam, cel dreptcredincios,
ce n-a fost idolatru".
125. Şi Sabbathul a fost orînduit numai pentru cei ce se certau asupra lui376
şi Domnul tău va judeca între ei în ziua învierii cu privire la cearta lor.
126. Cheamă la drumul Domnului tău cu înţelepciune şi îndemnare
frumoasă şi ceartă-te cu ei cum e mai frumos. Domnul tău ştie cine s-a
abătut de la drumul Său şi El îi cunoaşte pe cei bine ocîrmuiţi.
127. Şi dacă pedepsiţi, apoi să pedepsiţi în acelaşi fel cum vi s-a făcut răul,
iar dacă răbdaţi, e mai bine pentru cei ce rabdă.
128. Şi tu rabdă şi răbdarea ta vine de la Dumnezeu, şi nu te întrista asupra
lor şi nu te îngriji pentru viclenia lor. Dumnezeu este cu cei ce se tem
de El şi se poartă bine.

374 Mekka
375 Conf. VI, 147.
376 Sabbatul. Această zi a fost orînduită numai pentru jidovi ca zi de odihnă, pe
cînd Mohammed a orînduit vinerea ca sărbătoare săptămînală pentru moslemi.
 XVII
SURA DRUMULUI NOPŢII
Din Mekka şi este cu o sută unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Mărire celui care a dus pe robul Său noaptea de la templul cel sfînt la
templul cel mai îndepărtat, a cărui împrejurime am binecuvîntat-o, ca
să-i arătăm semnele Noastre. El este cel ce aude, vede.
2. Şi Noi i-am dat lui Moise scriptura şi am orînduit-o drept ocîrmuire
pentru fiii lui Israel, zicînd: "Nu luaţi apărător, afară de Mine!"
3. [Ei sînt] urmaşii celor ce i-am purtat Noi cu Noe [în corabie]. El a fost
un rob mulţumitor.
4. Şi Noi am hotărît pentru fiii lui Israel în scriptură: "De două ori veţi face
daună pe pămînt377 şi vă veţi ridica în mare îngîmfare".
5. Şi cînd a venit ameninţarea pentru întîia dată, trimiserăm la voi robii
Noştri, cu putere mare şi ei cercetară lăuntrul locuinţelor voastre şi se
împlini ameninţarea.
6. Apoi v-am dat Noi înapoi puterea asupra lor şi v-am înmulţit averea şi
copiii şi v-am făcut o ceată mai mare,
7. [zicînd]: "De faceţi bine, faceţi bine pentru voi, iar de faceţi rău, e tot
aşa". Şi cînd s-a împlinit ameninţarea pentru altădată, [trimiserăm
servii Noştri] să întristeze feţele voastre şi să intre în templu, cum
intrară întîia dată, şi să sfarme ceea ce au cucerit.
8. Poate că Domnul vostru se va îndura, dar dacă veţi face iarăşi, vom
face şi Noi iarăşi şi Noi am orînduit iadul cu temniţă pentru cei necre-
dincioşi.
9. Acest Coran ocîrmuieşte la ceea ce e mai drept şi binevesteşte
credincioşilor,
10. care se poartă bine, că vor avea răsplată mare.
11. Iar celor ce nu cred în lumea de apoi, le-am pregătit Noi pedeapsă
dureroasă.
12. Şi omul cere răul, ca şi cînd ar cere binele; omul este grăbit.
13. Şi Noi orînduim noaptea şi ziua ca două semne; şi Noi am şters semnul
nopţii şi am făcut să se vadă semnul zilei, ca să căutaţi harul Domnului
vostru şi să ştiţi numărul anilor şi socoteala378. Şi tot lucrul l-am tîlcuit
răsvădit.
14. Şi fiecărui om i-am legat Noi pasărea sa379 de gîtul său şi vom scoate în
ziua învierii pentru el o carte, ce se va pune înainte deschisă:
15. "Citeşte cartea ta, căci tu însuţi astăzi ai să dai socoteală asupra ta!"

377 După unii explicatori, este vorba despre omorîrea lui Isaia şi a lui Ioan
Botezătorul. Alţii zic că prima "daună" a fost neglijarea legii şi omorîrea lui Isaia
şi Ieremia, iar a doua: omorîrea lui Zaharia şi a lui Ioan Botezătorul şi
răstignirea iluzorie a lui Isus.
378 Timpului
379 I.e. soarta sa, care se asemănează cu o pasăre ce zboară.
 16. Cel ce este bine ocîrmuit este bine ocîrmuit numai pentru sine însuşi,
iar cine rătăceşte, rătăceşte tot pentru sine; şi un [suflet] încărcat să
nu poarte sarcina altuia. Şi Noi nu pedepsim, înainte de ce am trimis
un sol.
17. Şi dacă voiam Noi să dărîmăm o cetate, le porunceam celor îmbuibaţi
din ea; şi ei pacătuiau în ea şi se împlinea asupra ei cuvîntul şi Noi o
pierdeam cu totul.
18. Şi cîte neamuri am nimicit Noi, după Noe, căci Domnul tău de ajuns
ştie şi vede păcatele sclavilor Săi.
19. Cel ce doreşte cele pieritoare, în grabă îi dăm în ea380 ce voim [şi] cui
dorim. Apoi îi hotărîm iadul, să ardă în el ruşinat, lepădat.
20. Iar cel ce voieşte lumea de apoi şi o rîvneşte cu rîvnă şi este credincios,
lui i se mulţumeşte pentru rîvna sa.
21. Tuturor le vom dărui, acestora şi acelora din darurile Domnului tău, şi
darurile Domnului tău să nu fie oprite.
22. Priveşte cum i-am ales Noi pe unii înaintea altora; însă lumea de apoi
să aibă mai mari trepte şi mai mari înălţători.
23. Nu pune lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu, ca să şezi ruşinat şi fără
ajutor.
24. Şi Domnul tău a orînduit ca să-i slujiţi numai Lui şi să vă purtaţi bine cu
părinţii voştri, dacă unul sau amîndoi ajung la bătrîneţe lîngă tine. De
aceea nu spune către ei "Pfui" şi nu-i certa, ci vorbeşte către ei cuvinte
binevoitoare.
25. Şi pleacă înaintea lor aripa umilinţei din îndurare şi spune: "Doamne,
îndură-Te de amîndoi, căci mă crescură, cînd eram mic!"
26. Domnul vostru ştie ce este în sufletul vostru, ori de sînteţi cinstiţi.
27. Şi El este iertător faţă de cei căincioşi.
28. Şi să dai celui înrudit ce i se cuvine, şi sărmanului şi fiului drumului,
însă nu fi prea risipitor.
29. Risipitorii sînt fraţii Satanelor, şi Satan era nemulţumitor Domnului său.
30. Şi dacă te întorci de la ei381, căutînd îndurare de la Domnul tău în care
nădăjduieşti, spune-le un cuvînt prietenos.
31. Şi nu lăsa mîna ta legată de gîtul tău382, dar nici n-o întinde de tot, aşa
ca să şezi certat, sărăcit.
32. Vezi, Domnul tău dă cele de lipsă cu prisosinţă şi cu măsură. El îi cu-
noaşte şi-i vede pe robii Săi.
33. Şi nu omorîţi copiii voştri, de frica sărăciei; Noi îi vom îngriji pe ei şi pe
voi. Omorîrea lor este un păcat mare.
34. Şi nu vă apropiaţi de curvie; ea este ruşinoasă şi un drum rău.
35. Şi nu omorîţi nici un om pe care vi l-a oprit Dumnezeu, doară pentru
dreptate. Dacă s-a omorît cineva pe nedreptul, atunci dăm Noi putere

380 În viaţa lumească trecătoare.

381 I.e. de la rude, sărmani şi călători, neavînd cu ce să-i miluieşti.
382 I.e. să nu fii de tot zgîrcit.
 celui mai înrudit cu el; însă el să nu se întreacă în omor, el doară află
ajutor.
36. Şi nu vă apropiaţi de averea orfanului, doar numai spre binele acestuia,
pînă a ajuns el în vîrstă. Şi ţineţi legămîntul. Cu privire la legămînt veţi
fi traşi la răspundere.
37. Şi daţi măsură plină, cînd măsuraţi, şi cumpăniţi cu cîntar drept; aşa e
mai bine şi mai frumos pentru înaintare.
38. Şi nu te sprijini pe ceva ce nu cunoşti; auzul, văzul şi inima, toate aces-
tea vor da socoteală.
39. Şi nu păşi pe pămînt cu îngîmfare; doar nu poţi sfîşia pămîntul şi nu
poţi ajunge munţii cu înălţimea.
40. Toate acestea sînt rele dinaintea Domnului tău şi urîte.
41. Aceasta este din ceea ce ţi-a descoperit Domnul tău din înţelepciune; şi
nu pune lîn-gă Dumnezeu alt Dumnezeu, căci vei fi aruncat în iad, fiind
certat şi lepădat.
42. Oare v-a ales Domnul vostru ca fii şi a primit fiice dintre îngeri? Voi vor-
biţi un cuvînt greu.
43. Noi am dat multe tîlcuri în Coranul acesta, ca să-i îndemnăm, însă a-
ceasta înmulţeşte numai neplăcerea lor.
44. Spune: "De ar fi lîngă El Dumnezei, precum spun ei, totuşi ar trebui să
caute ei un drum la cel de pe tron".
45. Mărire Lui, El este mai înalt, mai mare decît vorba lor.
46. Îl laudă şapte ceruri şi pămîntul şi ceea ce este în acestea şi nu este un
lucru care nu-l laudă întru mărirea Lui. Voi însă nu înţelegeţi lauda lor.
El este blînd, iertător.
47. Dacă citeşti Coranul, punem Noi un văl acoperit între tine şi cei ce nu
cred în lumea de apoi.
48. Şi Noi punem asupra inimilor lor acoperăminte, ca să nu-l înţeleagă
49. şi dacă-l aminteşti pe Domnul tău în Coran, ca pe unul unic, întorc ei
spatele lor la fugă.
50. Noi ştim de ce ascultă ei aceasta, cînd te ascultă pe tine. Şi cînd sînt ei
nelegiuiţi într-ascuns, atunci zic ei: "Voi urmaţi numai unui bărbat fer-
mecat!"
51. Priveşte ce pilde fac ei cu tine; însă ei rătăcesc şi nu pot afla drumul.
52. Ei zic: "Dacă am devenit oase şi fărîme, vom fi sculaţi ca făptura
nouă?"
53. Spune: "De aţi fi piatră sau fier, sau altceva, ce e greu în piepturile
voastre"383. Şi ei vor zice: "Cine ne va aduce înapoi?" Spune: "Acela
care v-a făcut întîi". Ei vor clătina asupra voastră capetele lor şi vor
zice: "Cînd va fi aceasta?" Spune: "Poate va fi îndată!"
54. Într-o zi vă va chema El şi voi veţi răspunde cu laudă şi veţi crede că
aţi întîrziat numai puţin.

383I.e. ce e greu, după părerea voastră. Mai adaugă: să fie înviat — totuşi
poate fi înviat.
 55. Spune robilor Mei să vorbească cum e mai frumos384. Satan caută să
facă ceartă între ei. Satan este pentru oameni un duşman răsvădit.
56. Domnul vostru vă cunoaşte pe voi; dacă voieşte, se îndură de voi, sau
dacă voieşte, vă pedepseşte. Şi Noi nu te-am trimis ca să le fii apă-
rător.
57. Şi Domnul tău cunoaşte pe fiecare din ceruri şi pe pămînt, şi Noi i-am
ales pe unii din profeţi înaintea altora şi i-am dat lui David psalmii.
58. Spune: "Chemaţi-i pe cei pe care i-aţi primit [ca zei] lîngă El; ei doar nu
vă pot mîntui de rău, nici nu vă pot depărta".
59. Aceia pe care îi cheamă ei caută singuri împreunare cu Domnul lor, ca
să fie aproape, şi nădăjduiesc în îndurarea Sa şi se tem de pedeapsa
Sa. Pedeapsa Domnului tău este înfricoşată.
60. Şi nu este cetate pe care să nu o pierdem înaintea zilei învierii sau să
nu o pedepsim cu pedeapsă grea. Aceasta este scris în carte.
61. Şi nimic nu Ne opreşte să [te] trimitem cu semne, dacă înaintaşii nu
le-ar fi ţinut în minciună; şi Noi i-am dat lui Thamud iapa de cămilă, ca
să o vadă, şi ei s-au purtat nelegiuit cu ea; şi Noi trimitem numai cu
semne spre frică.
62. Şi cînd ţi-am zis: "Domnul tău înconjoară oamenii". Şi Noi am orînduit
vedenia, ce am lăsat-o să o vezi, numai ca ispită pentru oameni, şi
pomul cel blestemat385 în Coran, şi Noi i-am umplut cu frică şi [aceasta]
îi va întări numai spre fărădelege mare.
63. Şi cînd ziserăm îngerilor: "Închinaţi-vă înaintea lui Adam!", se închinară
ei, afară de diavolul. El zise: "Să mă închin unei făpturi de tină?"
64. El zise: "Ai văzut oare aceea ce ai cinstit mai mult decît pe mine? De
vei întîrzia cu mine pînă la ziua învierii, voi să stîrpesc urmaşii lui, afară
de puţini".
65. El zise: "Ieşi! Şi cine-ţi va urma din ei, iadul să fie răsplata voastră, o
răsplată bogată!
66. Turbură pe cine voieşti din ei cu vocea ta şi întărîtă-i cu călăreţii şi pe-
destraşii tăi şi fii părtaş la averile şi copiii lor şi fă-le făgăduinţe. Însă ce
le făgăduieşte Satan este înşelăciune.
67. Peste robii Mei n-ai putere şi ajunge Domnul tău ca scut".
68. Domnul tău este cel ce vă mînă corăbiile pe mare, ca să căutaţi
prisosinţa Lui. El este îndurător cu voi.
69. Şi de vă ajunge un rău pe mare, rătăcesc departe aceia pe care îi che-
maţi, iar dacă El v-a mîntuit pe uscat, vă întoarceţi la El, şi omul este
nemulţumitor.
70. Sînteţi siguri că El nu vă lasă să vă cufundaţi în mijlocul uscatului, sau
că nu vă trimite asupra voastră un uragan? Atunci, nu veţi afla
apărător pentru voi.

384Cu cei necredincioşi, ca să nu-i întărite.

385Vedenia este călătoria cea nocturnă spre Ierusalim şi înapoi. Pomul Zakkîm,
care este un pom al iadului şi rodurile sa!e sînt mîncarea celor osîndiţi la
muncile iadului. Conf. XXXVII, 60.
 71. Sau sînteţi siguri că nu vă va scoate altă dată pe mare şi va trimite
asupra voastră un vînt pustiitor şi vă va îneca pentru nemulţumirea
voastră? Atunci nu veţi afla ajutor împotriva Noastră.
72. Şi Noi am făcut cinste fiilor lui Adam şi i-am purtat pe uscat şi pe mare
şi i-am înzestrat cu bunătăţi şi i-am ales cu tot dinadinsul, înaintea
multor făpturi ale Noastre.
73. Într-o zi, vom chema toţi oamenii cu dregătorii lor, iar aceia cărora li
s-a dat cartea în mîna dreaptă386, aceia să citească a lor carte şi să nu li
se facă nici un fir de strîmbătate.
74. Şi cel ce a fost orb aici, acela va fi orb şi în lumea de apoi şi va rătăci
mai mult de la drum.
75. Şi ei au fost aproape să te amăgească de la ceea ce ţi-am descoperit
Noi, ca să plăsmuieşti despre Noi altceva; atunci te-ar fi primit ei ca
prieten.
76. Şi dacă Noi nu te-am fi întărit, mai că te-ai fi aplecat lor cu puţin.
77. Atunci Noi te-am fi lăsat să guşti asemenea din viaţă şi asemenea din
moarte şi nu ţi-ai fi aflat ajutor împotriva Noastră.
78. Şi mai că te-ar fi pus la cale să părăseşti ţara, ca să te alunge din ea,
însă ei n-ar fi zăbovit în urma ta, decît numai puţin387.
79. [Aceasta a fost] purtarea [Noastră] cu cei ce i-am trimis Noi înaintea ta
din trimişii Noştri şi nu vei găsi schimbare în purtarea Noastră.
80. Împlineşte rugăciunea la apusul soarelui pînă la întunericul nopţii şi
citirea zorilor. Citirea zorilor are mărturie pentru sine.
81. Şi o parte din noapte să petreci în veghere, aceasta-ţi este dar; poate
că te va scula Domnul tău într-un loc lăudat.
82. Şi spune: "Doamne, fă intrarea şi ieşirea mea adevărată şi dă-mi de la
Tine putere ajutătoare!"
83. Şi spune: "A venit adevărul şi a pierit deşertăciunea" Da, deşertăciunea
este trecătoare.
84. Şi Noi trimitem din Coran ceea ce este o vindecare şi o îndurare pentru
cei credincioşi; celor păcătoşi, însă, numai le înmulţeşte pieirea.
85. Şi dacă Ne îndurăm de om, se abate el de la Noi şi se duce la o parte;
şi dacă-l ajunge un rău, deznădăj-duieşte el.
86. Spune: "Fiecare lucrează în felul său şi Domnul vostru ştie cine este
mai bine ocîrmuit pe cale".
87. Şi ei te vor întreba despre duh388. Spune: "Duhul este din porunca Dom-
nului meu; însă vouă vi s-a dat numai puţină ştiinţă."
88. Şi de am voi Noi, am lua ceea ce ţi-am descoperit Noi, atunci nu ţi-ai
afla întru aceasta un apărător împotriva Noastră,
89. afară de îndurarea de la Domnul tău; da, harul Său asupra ta este
386 Cei drepţi vor primi în mîna dreaptă o carte, în care vor fi scrise faptele lor
cele bune, iar cei păcătoşi vor purta în mîna stîngă o carte cu faptele lor.
387 Explicatorii spun că jidovii voiau să-l înduplece pe Mohammed să meargă în
Siria, care ar fi ţara profeţilor
388 După unii, Gavriil; după alţii, sufletul omenesc.
 mare.
90. Spune: "Dacă s-ar aduna oamenii şi duhurile, să facă un Coran ca aces-
ta, ei nu l-ar putea face asemenea, chiar de şi-ar ajuta întreolaltă".
91. Şi Noi le-am tîlcuit oamenilor, în acest Coran, toate pildele, însă cei mai
mulţi oameni nu-l voiesc, dară din necredinţă.
92. Şi ei zic: "Nu-ţi vom crede, pînă nu vei lăsa să ne curgă din pămînt un
izvor,
93. sau pînă nu vei avea o grădină de fenici sau de vie şi nu vei lăsa să
curgă rîuri din mijlocul ei,
94. sau pînă nu vei arunca, precum ai zis, cerul în bucăţi asupra noastră
sau nu-l vei aduce pe Dumnezeu şi pe îngeri spre chezăşie,
95. sau pînă nu vei avea o casă de aur sau nu te vei sui în cer; şi noi nu
vom crede în suirea ta, pînă ce nu ne vei trimite o carte pe care s-o
citim". Spune: "Mărire Domnului meu! Sînt eu mai mult decît un om, un
trimis?"
96. Şi nimic nu-i opreşte pe oameni să creadă, dacă a venit la ei
ocîrmuirea, decît dacă zic ei: "A trimis Dumnezeu numai un om ca sol?"
97. Spune: "Dacă ar umbla pe pămînt îngerii cu încredere, le-am fi trimis şi
lor din cer un înger ca trimis".
98. Spune: "Ajunge Dumnezeu ca martor între mine şi voi. El îi cunoaşte
şi-i vede pe servii săi.
99. Şi pe cine-l ocîrmuieşte Dumnezeu, acela este bine ocîrmuit; iar dacă-l
duce pe cineva în rătăcire, nici cînd nu vei afla pentru ei scut decît la
El. Şi Noi îi vom aduna în ziua învierii pe feţele lor orbi, muţi şi surzi. Şi
locuinţa lor să fie iadul; de cîte ori se va stinge, le vom aprinde
flacăra."
100. Aceasta este răsplata lor, pentru că nu crezură în semnele Noastre şi
ziseră: "Dacă sîntem oase şi fărîme, ne vom scula cu făptura noastră?"
101. Însă nu văd ei că Dumnezeu, care a făcut cerul şi pămîntul, poate să
facă făpturi asemenea lor? Şi El a orînduit pentru ei un termen, fără
îndoială; însă nelegiuiţii leapădă aceasta din necredinţă.
102. Spune: "De aţi avea comorile îndurării Domnului meu, le-aţi ţine de
frică, să le daţi, căci omul este zgîrcit".
103. Şi Noi i-am dat lui Moise nouă semne răsvădite389. Întreabă numai pe fiii
lui Israel. Şi cînd veni el la ei, Faraon îi zise: "Eu te ţin, o, Moise, de
fermecat".
104. Ei zic: "Tu ştii că doar nimenea nu le-a trimis pe acestea decît Domnul
cerurilor şi al pămîntului ca semne văzute şi eu te cred pe tine, o, Fara-
on, că eşti pierdut".
105. Şi el390 voi să-i alunge din ţară şi Noi îl înecarăm pe el şi pe cei
împreună cu el.
106. Şi Noi am spus după el fiilor lui Israel: "Locuiţi în ţară şi dacă va veni fă-

389 După Biblie, au fost zece semne sau minuni, adică plăgile venite asupra
Egiptului.
390 Faraon
 găduinţa lumii de apoi, vă vom duce în cete mestecate!" Şi în adevăr
l-am trimis pe el391, şi în adevăr s-a coborît el, chiar pe tine te-am trimis
numai ca vestitor, îndemnător.
107. Şi Coranul l-am împărţit Noi, ca să-l citeşti asupra oamenilor în răstim-
puri şi l-am trimis rînd pe rînd.
108. Spune: "De credeţi în el sau nu credeţi, aceia cărora li s-a dat ştiinţă
dinainte, cînd se citeşte el asupra lor, cad pe faţă închinîndu-se şi zic:
"Mărire Domnului nostru! Făgăduinţa Domnului nostru s-a împlinit!"
109. Şi ei cad pe faţa lor plîngînd şi el adaugă umilinţa lor.
110. Spune: "Chemaţi-l: Allah sau chemaţi-l Er-Rahmîn — orişicum îl
chemaţi, ale Lui sînt cele mai frumoase numiri". Şi nu striga în
rugăciunea ta, nici nu şopti, ci fii cuviincios pe drum mijlociu.
111. Şi spune: "Mărire lui Dumnezeu, care n-a născut fiu şi n-are tovarăşi la
stăpînire, nici n-are scut din slăbiciune". Şi preamăreşte mărirea Lui!

XVIII
SURA PEŞTERII
Din Mekka şi este cu o sută zece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR392
1. Mărire lui Dumnezeu, care a trimis asupra robului Său scriptura şi n-a
făcut-o strîmbă,
2. [ci] dreaptă, ca să vestească pedeapsă grea de la El şi să le
binevestească credincioşilor, care fac bine, că vor avea răsplată
frumoasă, în care vor petrece în veci,
3. şi să-i îndemne pe cei care zic că Dumnezeu a născut un fiu.
4. Dar despre aceasta n-au avut ştiinţă nici ei, nici părinţii lor. Un cuvînt
greu, care iese din gurile lor! Ei nu vorbesc alta, decît minciuni.
5. Poate că îţi vei junghia sufletul393, pe urmele lor de scîrbă, pentru că ei
cred acestei [descoperiri noi].
6. Da, Noi am făcut pe pămînt podoaba, ca să ispitim care dintre ei are
cele mai bune fapte.
7. Şi ceea ce este pe el vom face întru ţărînă stearpă.
8. Oare crezi tu că locuitorii peşterii394 şi Er-Rakîm se ţin de semnele
Noastre minunate?
9. Cînd se sălăşluiră feciorii în peşteră, ziseră ei: "Doamne, dă-ne îndurare
de la Tine şi îndreaptă treaba noastră cum e mai bine!"
10. Şi Noi îi băturăm peste urechi395, în peşteră, pentru un rînd de ani.
11. Atunci îi trezirăm, ca să ştim care din amîndouă cete a numărat cîtă
391 Coranul
392 Cel îndurat — Mohammed arată aici că sub aceste două numiri se înţelege
numai unicul, adevăratul Dumnezeu.
393 I.e. te vei sinucide
394 Locuitorii peşterii sînt cei şapte sfinţi, ce domniră în peştera de la Ephesus.
395 I.e. noi îi adormirăm
 vreme au petrecut.
12. Voim să-ţi povestim istoria după adevăr. Ei erau feciori care credeau în
Domnul lor, şi Noi i-am ocîrmuit cu tot dinadinsul.
13. Şi Noi le-am întărit inimile şi cînd se sculară, ziseră: "Domnul nostru
este Domnul cerurilor şi al pămîntului; noi nu chemăm alt Dumnezeu
afară de El; altfel am spune o minciună peste măsură.
14. Acest popor al nostru şi-a luat alţi Dumnezei, afară de El, fără ca să
aducă pentru ei o dovadă răsvădită. Însă cine este mai nelegiuit decît
cel ce plăsmuieşte o minciună despre Dumnezeu?
15. De v-aţi depărtat de ei şi de aceea la care se închină ei, afară de
Dumnezeu, atunci sălăşluiţi-vă în peşteră. Dumnezeu va întinde asupra
voastră îndurarea Sa şi vă va îndrepta treaba cum e mai bine".
16. Şi tu puteai vedea soarele, cînd răsărea, cum se pleca de la peşteră
spre dreapta, şi cînd apunea, acum înconjura spre stînga396, pe cînd
erau ei în gaură. Acesta este unul din semnele lui Dumnezeu. Pe cine-l
ocîrmuieşte Dumnezeu, acela e bine ocîrmuit, iar pe cine-l duce-n
rătăcire, pentru acela nu vei afla nici scut, nici îndreptător.
17. Şi tu i-ai fi ţinut de treji397, însă ei dormeau şi Noi îi întorceam în
dreapta şi în stînga, şi cîinele lor era cu labele întinse pe prag. De i-ai fi
văzut, te-ai fi întors de la ei la fugă şi te-ai fi umplut cu groază de ei.
18. Astfel i-am trezit Noi pe ei, ca să se întrebe întreolaltă. Unul din ei zise:
"Cît aţi petrecut?" Ei ziseră: "Am petrecut o zi sau o parte din zi".
"Domnul vostru ştie mai bine cît aţi petrecut; deci, trimiteţi pe unul din
voi cu banii voştri în oraş, ca să vadă cine va avea cea mai curată
mîncare şi să vă aducă gustare de la el, şi acela să fie prietenos şi să
nu vă dea de cunoscut faţă de vreunul.
19. Căci de vă vor descoperi, vă vor ucide cu pietre sau vă vor aduce
înapoi la credinţa lor şi nu vă va merge bine în veci".
20. Şi astfel i-am lăsat Noi să fie cunoscuţi, ca ei să ştie că făgăduinţa lui
Dumnezeu este adevăr şi că despre oră398 nu este îndoială. Cînd se cer-
tau ei întreolaltă despre întîmplarea lor, ziseră ei: "Zidiţi asupra lor o
zidire. Domnul vostru ştie ce este cu ei". Cei ce biruiră în afacerea lor
ziseră: "Să ridicăm asupra lor un templu!"
21. Ei vor zice: "Ei au fost trei şi al patrulea din ei a fost cîinele lor". Şi alţii
vor zice: "Ei au fost cinci şi al şaselea din ei a fost cîinele lor" — o
ghicire a celor ascunse. Şi ei vor zice: "Ei au fost şapte şi al optulea din
ei a fost cîinele lor". Spune: "Domnul meu cunoaşte numărul lor. Numai
puţini îl ştiu".
22. Şi nu dă părere asupra lor decît numai părere răsvădită şi nu cere
lămuriri cu privire la ei de la nici unul!399
23. Şi nu spune despre nici un lucru: "Aceasta voi face-o mîine", ci
[adaugă]: "Dacă voieşte Dumnezeu". Şi adă-ţi aminte de Domnul tău,
dacă ai uitat [acest adaus] şi spune: "Poate mă va ocîrmui Domnul

396 Pentru ca să nu-i molesteze căldura pe dormitori

397 Pentru că dormeau cu ochii deschişi
398 Ora învierii
399 Adaugă: Din creştini
 meu, să mă apropiu cu cuviinţă de aceasta".
24. Şi ei petrecură în peşteră trei sute de ani şi mai adăugaseră încă
nouă.400
25. Spune: "Dumnezeu ştie mai bine cît au petrecut: ale Lui sînt cele
ascunse în ceruri şi pe pămînt. Priveşte-L şi ascultă. Afară de El, n-au ei
scut şi El nu-Şi face tovarăşi în judecata Sa".
26. Citeşte ce ţi s-a descoperit din cartea Domnului tău; nu se schimbă cu-
vintele Sale şi nu afli, afară de El, adăpost.
27. Fii cu răbdare cu cei ce-L cheamă pe Domnul lor dimineaţa şi seara,
dorind faţa Sa. Şi nu întoarce ochii tăi de la ei, dorind podoaba vieţii lu-
meşti, şi urma celui căruia i-am făcut inima nebăgătoare de seamă faţă
de amintirea Noastră şi care urmează poftei sale şi purtarea lui este
desfrînată.
28. Spune: "Adevărul este de la Domnul vostru, şi cine voieşte să creadă,
şi cine voieşte să nu creadă". Pentru cei nelegiuiţi am pregătit Noi un
foc, îi va înconjura vălul său. Şi cînd vor striga după ajutor, li se va
ajuta cu apă, ce seamănă cu smoala topită, ce cocea feţele lor. Rea
băutură şi rău culcuş.
29. Cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei nu lăsăm să se piardă răsplata
pentru fapte bune.
30. Pentru aceia sînt grădinile Edenului, pătrunse cu rîuri pe de desupt; vor
străluci acolo cu brăţare de aur şi se vor îmbrăca în haine verzi de
mătase şi brocart, răzimîndu-se acolo pe divane. Măreaţă răsplată şi
măreţ culcuş!
31. Şi pune-Ie ca pildă doi bărbaţi; unuia din ei i-am dat Noi două grădini
de vie şi le-am înconjurat cu fenici şi am pus între ele un ogor.
Amîndouă grădinile aduseră mîncarea lor şi nu-l lipsiră cu nimic.
32. Şi Noi lăsarăm să curgă la mijloc un rîu. Şi el avu rod şi zise către tova-
răşul său, zăbovindu-se: "Eu am mai multă avere decît tine şi sînt mai
puternic cu oamenii".
33. Şi el intră în grădina sa păcătuind faţă de sine însuşi. El zise: "Nu cred
că aceasta va pieri cîndva,
34. şi nu cred că ora se va ridica; şi dacă voi fi adus înapoi la Domnul meu,
voi afla una mai bună decît ea în schimb".
35. Îi zise tovarăşul său, zăbo-vindu-se: "Oare nu crezi în Acela care te-a
făcut din colb, apoi dintr-o picătură, apoi te-a făcut asemenea
bărbatului?
36. Însă Dumnezeu este Domnul meu, şi eu pe nimenea nu-l fac tovarăş
Domnului meu.
37. Şi cînd ai intrat în grădină, de ce n-ai spus: "Cum voieşte Dumnezeu"?
Nu este putere decît numai la Dumnezeu! Dacă şi vezi că eu sînt mai
mic decît tine, cu privire la avere şi copii,
38. poate Domnul meu îmi va da ceva mai bun decît grădina ta şi va
trimite asupra ei pedeapsă din cer şi o va preface în ţărînă uscată;
400 După tradiţa creştină se ascunseră ei sub Decius şi ieşiră la iveală sub
1

Theodosius cel Mic, aşadară petrecură în peşteră 150-200 de ani.

39. sau se usucă apa ei în adînc, încît n-o mai poţi afla".
40. Şi fură înconjurate [de mînia lui Dumnezeu] rodurile sale şi dimineaţa
începu el să-şi frîngă mîinile sale pentru ce a cheltuit şi [via] era frîntă
pe proptelele ei şi el zise: "O, de n-aş fi făcut un tovarăş Domnului
meu!"
41. Şi el n-avea o ceată care să-i ajute, afară de Dumnezeu, şi el însuşi
nu-şi putea ajuta.
42. Acolo este ajutorul de la Dumnezeul adevărului, la Dînsul este răsplata
cea mai bună şi sfîrşitul [cel mai bun].
43. Pune-Ie pilda vieţii lumeşti: ea este ca apa pe care o trimitem Noi din
cer şi o primesc în sine ierburile pămîntului şi apoi se fac fîn uscat, pe
care-l împrăştie vînturile. Şi Dumnezeu are putere asupra tuturor
lucrurilor.
44. Şi averea şi copiii sînt podoaba vieţii lumeşti; însă ceea ce rămîne,
faptele bune, sînt mai bune de la Domnul tău cu privire la răsplată şi
mai bune cu privire la nădejde.
45. Şi într-o zi vom lăsa să treacă munţii şi vei vedea pămîntul neted, şi-i
vom aduna pe ei şi nu vom lăsa nici unul din ei.
46. Şi vor fi puşi înaintea Domnului tău în rînd [şi El va zice]: "Aţi venit la
Noi, precum v-am făcut Noi pe voi dintru întîi; şi voi aţi crezut că Noi nu
vă vom împlini făgăduinţa".
47. Şi va fi pusă cartea şi-i vei vedea pe cei păcătoşi îngroziţi pentru
cuprinsul ei şi ei vor spune: "Vai de noi! Ce este această carte! El n-a
lăsat nici cel mai mic, nici cel mai mare [păcat], fără să-l însemne". Au
ei vor afla faptele lor la loc şi Domnul tău nu-i va face nimănui
strîmbătate.
48. Şi cînd am spus îngerilor: "Închinaţi-vă lui Adam!", se închinară ei,
afară de diavolul, care era unul din duhuri şi a păcătuit împotriva
poruncii Domnului tău. Şi voiţi să-l luaţi pe el şi pe urmaşii săi, ca scut,
în locul Meu? Ei doar vă sînt duşmani. Acesta este un schimb rău
pentru cei nelegiuiţi.
49. Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerurilor şi a pămîntului şi nici la
facerea lor înşişi şi nici nu i-am luat într-ajutor pe cei ce amăgesc la ră-
tăcire.
50. Şi într-o zi va zice El: "Chemaţi-i pe tovarăşii Mei, pe care i-aţi
plăsmuit!" Şi ei vor chema, iar aceia nu vor răspunde, şi Noi vom pune
între ei un loc de pierzare.
51. Şi nelegiuiţii vor vedea focul şi vor simţi că vor fi aruncaţi în el şi nu vor
afla scăpare din er.
52. Şi Noi tîlcuim în Coranul acesta tot felul de pilde pentru oameni; însă
omul se ceartă împotriva celor mai multe lucruri.
53. Şi nimic nu-i opreşte pe oameni să creadă, dacă a venit la ei
ocîrmuirea, şi să-l roage de iertare pe Domnul lor, doară dacă vine
asupra lor pedeapsa înaintaşilor sau vine la ei pedeapsa făţiş.
54. Şi Noi îi trimitem pe trimişi, ca să binevestească şi să îndemne, şi cei
necredincioşi se ceartă cu cele deşerte, ca să strivească adevărul, şi-şi
 bat joc de semnele Mele şi de ceea ce am propovăduit.
55. Şi cine este mai păcătos decît acela căruia i s-au vestit semnele
Domnului său şi care s-a întors apoi de la ele şi a uitat ce a făcut
înainte mîna sa? Noi am pus asupra inimilor lor acoperaminte, ca să
nu-l priceapă pe el401, şi în urechile lor surzenie.
56. Şi dacă chemi spre ocîrmuire, totuşi nu sînt ei ocîrmuiţi în veci.
57. Şi Domnul tău este iertător, îndurător. De ar fi voit să-i prindă, după
cum i se cădea, le-ar fi grăbit pedeapsa. Însă ei au avut o făgăduinţă:
nu vor afla, fără El, un adăpost.
58. Şi acele cetăţi le-am dărîmat Noi, pentru că au fost nelegiuite, şi le-am
dat o veste despre pieirea lor.
59. Şi cînd zise Moise, către robul său: "Nu mă voi opri pînă nu voi ajunge
împreunarea amînduror mărilor, chiar dacă aş umbla optzeci de ani".
60. Şi cînd ajunseră ei la împreunarea lor, uitară ei peştele lor şi el apucă
drumul spre mare, printr-un canal.
61. Şi cînd au călătorit mai departe, zise el sclavului său: "Dă-ne mîncarea
noastră; ne-a ajuns oboseala pentru această cale a noastră".
62. El zise: "Vezi, cînd ne-am sălăşluit la stîncă, am uitat peştele, şi numai
Satan m-a făcut să-l uit, ca să nu-mi mai aduc aminte de el şi el, îşi
apucă drumul spre mare într-un fel minunat".
63. El zise: "Aceasta este ceea ce am căutat noi!" şi ei se întoarseră pe
urmele lor înapoi.
64. Şi ei aflară un rob din robii Noştri, căruia îi dădurăm îndurare de la Noi
şi-l învăţarăm ştiinţă de la Noi.
65. Moise îi zise lui: "Oare să-ţi urmez, ca să mă înveţi drumul drept pe
care l-ai învăţat?"
66. El zise: "Nu poţi răbda împreună cu mine.
67. Şi cum ai putea răbda la aceea ce nu cuprinzi cu ştiinţa?"
68. El zise: "Mă vei afla statornic, dacă voieşte Dumnezeu, şi nu mă voi îm-
potrivi poruncii tale".
69. El zise: "De voieşti să-mi urmezi, nu mă întreba de nimic, pînă nu-ţi voi
aminti ceva".
70. Şi merseră înainte, pînă ce se suiră într-o corabie, pe care o borteli el.
[Moise] zise: "Ai bortelit-o ca să îneci oamenii de pe ea? Ai făcut un
lucru ciudat!"
71. El zise: "N-am spus că tu nu poţi răbda împreună cu mine?"
72. El zise: "Nu mă certa pentru că am uitat şi nu mă însărcina cu porunca
ta prea tare".
73. Şi ei merseră pînă ce întîlniră un fecior, şi el îl ucise. [Moise] zise: "Ai
ucis un suflet curat, ce n-a stins nici o viaţă? Ai făcut un lucru urît!"
74. El zise: "Nu ţi-am spus că tu nu poţi răbda împreună cu mine?"
75. El zise: "Dacă te voi mai întreba despre ceva, după aceasta, să nu mai
fii tovarăşul meu. Acum ai de la mine dezvinuire".
401 Coranul
 76. Şi merseră mai departe, pînă ce veniră la poporul unei cetăţi. Ei cerură
mîncare de la poporul ei, însă ei nu voiră să-i ospăteze. Şi ei aflară în
ea un perete, care voia să se prăbuşească şi el îl ridică. El zise: "De ai fi
voit, ai fi primit răsplată pentru aceasta".
77. El zise: "Aici mă despărţesc de tine, însă voi să-ţi vestesc tîlcuirea de la
aceea ce nu puteai răbda.
78. Cît priveşte corabia, ea era a unor sărmani, care lucrau pe mare, şi eu
am voit să o stric, pentru că era în urma lor un rege, care lua toate
corăbiile cu forţa.
79. Şi în ce-l priveşte pe fecior, părinţii săi au fost credincioşi şi noi ne te-
meam că el le va încărca nelegiuire şi necredinţă.
80. Deci dorirăm ca Domnul lor să le dea în schimb unul mai curat şi mai
iubitor.
81. Şi în ce priveşte zidul, acesta aparţinea la doi feciori orfani în oraş. Şi el
este o comoară pentru ei, şi tatăl lor era drept, şi Domnul tău voieşte
ca ei să fie vîrstnici şi să scoată comoara lor ca milă de la Domnul tău.
Şi n-am făcut aceasta după socotinţa mea. Aceasta este tîlcuirea de la
ceea ce nu puteai răbda".
82. Şi ei te vor întreba despre cel cu două coarne402. Spune: "Vă voi citi
veste despre el".
83. Noi l-am întărit pe pămînt şi i-am dat tot felul de lucruri şi el urmă lu-
crurile,
84. pînă ce ajunse la apusul soarelui. El află că el apune într-o fîntînă mlăş-
tinoasă şi află acolo un popor.
85. Noi ziserăm: "O, tu, cel cu două coarne, sau pedepseşti acest popor
sau îi faci bine".
86. El zise: "Cel ce a păcătuit pe acela îl vom pedepsi. Apoi să se întoarcă
la Domnul său şi El să-l pedepsească cu pedeapsă aspră.
87. Însă cel ce crede şi se poartă bine, pentru el este răsplată frumoasă şi
lui îi vom da porunci uşoare".
88. Apoi purcese mai departe,
89. pînă ce veni la răsăritul soarelui. Află că el răsare asupra unui popor
căruia nu-i dădurăm scut înaintea lui.
90. Aşa a fost, însă Noi am cuprins cu ştiinţa pe cei ce erau la el.
91. Apoi purcese mai departe,
92. pînă ce veni între cei doi munţi; află la poalele lor un popor care abia
putea pricepe un cuvînt.
93. Ei ziseră: "O, tu, cel cu două coarne, Gog şi Magog403 fac daună în fără.
Să-fi dăm dajdie, pentru că pui zid între noi şi ei?"

402 Alexandru cel Mare, care se închipuieşte pe monede cu două coarne, ca

Jupiter Amman
403 Gog şi Magog se numesc, aici, două popoare, pe cînd în Biblie Gog este
voievodul poporului Magog, conf. Ezechiel, XXXVIII şi XXXIX. După Apocalipsă,
XX, 8, sub numirea de Gog şi Magog se înţelege totalitatea popoarelor care
luptă împotriva împărăţiei messianice.
 94. El zise: "Aceea cu ce m-a întărit Domnul meu este mai bun [decît
dajdia voastră]. Deci ajutaţi-mă cu puteri şi eu voi pune între voi şi ei
un zid.
95. Aduceţi-mi bucăţi de fier!" pînă ce a umplut [golul] între cele două
poale de munte. El zise: "Suflaţi!" După ce l-a pus în foc, zise:
"Aduceţi-mi spijă, ca să vărs deasupra".
96. Şi aşa nu puteau ei404 să se suie peste el405 şi nu puteau să-l borteleas-
că.
97. El zise: "Aceasta este îndurare de la Domnul meu;
98. şi cînd va veni făgăduinţă Domnului meu, îl va face El într-un vraf de
moloz; şi făgăduinţa Domnului meu este adevăr".
99. Şi în ziua aceea îi vom lăsa să umble ca undele şi se va sufla în trîmbiţă
şi-i vom aduna cu toţii.
100. Şi vom pune în ziua aceea iadul înaintea necredincioşilor,
101. ai căror ochi au fost învăluiţi înaintea îndemnării Mele, şi ei nu puteau
auzi.
102. Oare cred necredincioşii că pe lîngă Mine îşi pot lua şi robii Mei ca scut?
Noi doar am pregătit iadul pentru necredincioşi ca locuinţă.
103. Spune: "Să vă vestim oare cine şi-a pierdut faptele.
104. Aceia a căror rîvnă s-a rătăcit în viaţa lumii şi care credeau că ei se
poartă după cuviinţă.
105. Aceştia sînt aceia care nu credeau în semnele Domnului lor şi în întîl-
nirea cu El. De nimic sînt faptele lor şi nu le vom da lor, în ziua învierii,
cumpănă.
106. Aceasta să fie răsplata lor, iadul — pentru că nu crezură şi luară în bat-
jocură semnele Mele şi trimisul Meu".
107. Cei ce cred şi se poartă bine, lor le vor fi grădinile paradisului spre
locuinţă.
108. În veci vor petrece acolo, nu vor cere schimbare.
109. Spune: "De ar fi marea negreală pentru cuvintele Domnului meu, ar
seca marea, înainte de ar seca vorbele Domnului meu, chiar dacă i-am
aduce spre ajutor încă una asemenea".
110. Spune: "Eu sînt un om ca şi voi; mi s-a descoperit că Dumnezeul vostru
este un unic Dumnezeu. Şi cine nădăjduieşte să-l întîinească pe
Domnul său, să se poarte bine şi să nu se închine nimănui lîngă
Domnul său".

XIX
SURA MARIEI
Din Mekka şi este cu nouăzeci şi opt de semne

404 Gog şi Magog

405 Peste zid
 ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. KHIAS. O amintire a îndurării Domnului tău faţă de robul său Zaharia:
2. Cînd l-a chemat pe Domnul său într-ascuns,
3. zise el: "Doamne, oasele mele sînt slabe şi capul [meu] luceşte de
bătrîneţe,
4. şi nicicînd n-a fost zadarnică rugăciunea mea către Tine, Doamne.
5. Şi eu mă tem pentru rudele mele după mine, căci muierea mea e
stearpă. Deci, dă-mi un urmaş de la Tine,
6. Care să mă moştenească pe mine şi să moştenească şi casa lui Iacov şi
fă-ţi-l, Doamne, bineplăcut".
7. "O, Zaharia, Noi îfi vestim un fecior cu numele Ioan,
8. precum nu i-am numit pe nimenea înaintea sa".
9. El zise: "Doamne, de unde să-mi fie un fecior? Muierea mea doar este
stearpă, iar eu am ajuns slab de bătrîneţe".
10. El zise: "Aşa e! A zis Domnul meu: Aceasta îmi este uşor, şi pe tine
te-am făcut înainte, cînd nu erai nimic".
11. El zise: "Doamne, dă-mi un semn!" El zise: "Semnul tău este ca să nu
vorbeşti cu oamenii trei nopţi, măcar că eşti sănătos".
12. Şi el ieşi afară din Mihrâbul406 său şi le făcu lor semn: "Lăudaţi pe Dum-
nezeu dimineaţa şi seara!"
13. [Şi Noi ziserăm]: "O, Ioan, primeşte scriptura întru putere" şi-i dădurăm
înţelepciune în copilărie
14. şi îndurare de la Noi şi curăţie; şi el era cuvios şi iubitor faţă de părinţi
şi nu era îngîmfat, nătîng.
15. Şi pace peste el în ziua naşterii şi a morţii şi în ziua sculării spre viaţă!
16. Şi adă-ţi aminte în carte şi de Maria, cînd se retrase de la gloata ei în-
tr-un loc spre răsărit.
17. Şi a luat înaintea lor un văl; deci trimiserăm la ea duhul Nostru407 şi el îi
apăru ei ca unui om deplin.
18. Ea zise: "Caut scăpare la cel îndurat înaintea ta, dacă eşti temător de
Dumnezeu".
19. El zise: "Eu sînt un trimis al Domnului tău, ca să-ţi dau un fecior curat".
20. Ea zise: "De unde să-mi fie fecior, dacă nu m-a atins bărbat şi nu sînt
curvă?"
21. El zise: "Aşa e! A zis Domnul tău: "Aceasta îmi este uşor!" şi Noi voim
să-i facem un semn pentru oameni şi o îndurare de la Noi. Şi aceasta
este un lucru hotărît!"
22. Şi ea îl zămisli şi se retrase cu el într-un loc ascuns.
23. Şi o apucară durerile la trunchiul unui fenic. Ea zise: "O, aş fi murit îna-
inte de aceasta şi aş fi fost cu totul uitată".

406 Mihrâb se numeşte locul unde stă în moşee cel ce face rugăciunea,
îndreptat fiind spre Mekka
407 Gavriil
 24. Şi o chemă cineva de desuptul ei: "Nu te scîrbi! Domnul tău a pus sub
tine un pîrîu.
25. Şi scutură spre tine trunchiul fenicului! El va arunca asupra ta curmale
coapte.
26. Deci, mănîncă şi bea şi fii cu ochii rece408 şi cînd vei vedea un om,
27. spune: "Eu am juruit celui îndurător un post, de aceea nu vorbesc
astăzi cu nimenea".
28. Şi ea îl aduse pe el409, la poporul ei purtîndu-l. Ei ziseră: "O, Maria, ai
făcut un lucru ciudat!
29. O, soră a lui Aaron410, tatăl tău n-a fost făcător de rele şi mama ta n-a
fost curvă"
30. Şi ea arătă spre el. Ei ziseră: "Cum să vorbim cu el, care este copil în
leagăn?"
31. El411 zise: "Eu sînt robul lui Dumnezeu. El mi-a dat scriptura şi m-a făcut
profet.
32. Şi El m-a făcut binecuvîntat orişiunde aş fi, şi mi-a poruncit rugăciune
şi milostenie, cît voi trăi,
33. şi dragoste faţă de născătoarea mea; şi nu m-a făcut îngîmfat, ticălos.
34. Şi pace asupra zilei naşterii mele şi asupra zilei morţii mele şi asupra
zilei sculării mele spre viaţă!"
35. Acesta este Isus, fiul Mariei, cuvîntul adevărului, de care se îndoiesc ei.
36. Nu se cuvine lui Dumnezeu să nască fiu. Mărire Lui! Dacă hotărăşte un
lucru, îi zice "Să fii!" şi este.
37. Dumnezeu este Domnul meu şi Domnul vostru. Serviţi-i Lui şi acesta
este un drum drept.
38. Însă sectele se ceartă întreolaltă şi vai de necredincioşi înaintea locului
mărturiei într-o zi mare!
39. Fă-i să audă şi să vadă ziua, cînd vor veni la Noi. Însă cei nelegiuiţi sînt
astăzi în rătăcire răsvădită.
40. Şi îndeamnă-i cu privire la ziua suspinării, cînd se va împlini porunca,
iar ei vor fi nebăgători de seamă şi nu vor crede.
41. Noi moştenim pămîntul şi tot ce e pe el şi la Noi se întorc ei.
42. Şi adă-ţi aminte în carte de Avraam; el a fost iubitor de adevăr, un
profet.
43. Cînd spune el tatălui său: "O, tatăl meu, de ce slujeşti tu cuiva care nu
aude şi nu vede şi nu-ţi ajută nimica?
44. O, tatăl meu, acum a venit la mine o ştiinţă care a venit la tine, deci ur-
mează-mi, ca să te duc pe drum drept.

408 Fii fără frică, fii cu sînge rece

409 Pe lume
410 Un anacronism cras. E drept că Aaron şi Moise aveau o soră cu numele
Maria. Explicatorii sucesc în tot felul acest loc, ca să acopere cumva ignoranţa
cea monstruoasă a lui Mohammed.
411 Isus
 45. O, tatăl meu, nu sluji lui Satan, doar Satan m-a răsvădit faţă de cel în-
durat.
46. O, tatăl meu, mă tem că te va ajunge pedeapsa de la cel îndurător şi
vei fi un tovarăş al lui Satan!"
47. El zise: 'Te lepezi de zeii mei, o, Avraam? De nu vei înceta, te voi ucide
cu pietre. Părăseşte-mă pentru un timp!"
48. El zise: "Pace asupra ta! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru
tine. El este binevoitor pentru mine.
49. Şi voi să mă despărţesc de voi şi ceea ce chemaţi voi afară de
Dumnezeu, şi voi să-l chem pe Domnul meu. Poate nu-l voi chema pe
Domnul meu în zadar".
50. Şi cînd s-a despărţit el de ei şi de aceea la ce se închinau ei afară de
Dumnezeu, îi dădurăm Noi pe Isaac şi pe Iacov, şi pe amîndoi îi făcu-
răm profeţi.
51. Şi Noi le dăruirăm din mila Noastră şi le dădurăm limba măreaţă a ade-
vărului.
52. Şi adă-ţi aminte, în carte, de Moise; el a fost curat şi a fost trimis, un
profet.
53. Noi îl chemarăm din partea dreaptă a muntelui412 şi-l apropiarăm în-
tr-ascuns.
54. Şi-i dădurăm lui din îndurarea Noastră pe fratele său Aaron, profetul.
55. Şi adă-ţi aminte, în cartea lui Ismael. El a fost credincios făgăduinţei
sale şi a fost un trimis, un profet.
56. Şi el a poruncit poporului său rugăciune şi milostenie şi a fost un rob
plăcut Domnului său.
57. Şi adă-ţi aminte în carte de Idris413. El era iubitor de adevăr, un profet.
58. Şi Noi l-am ridicat la un loc înalt.
59. Aceştia sînt aceia de care s-a îndurat Dumnezeu între profeţi, din
urmaşii lui Adam şi dintre cei pe care i-am purtat Noi cu Noe414 şi din
urmaşii lui Avraam şi Israel şi dintre cei pe care i-am ocîrmuit şi i-am
ales şi le-am dat har; cînd se citeau asupra lor semnele celui îndurător,
se prosternau şi se închinau plîn-gînd.
60. Şi le urmară lor urmaşi, care se lepădară de rugăciune şi se luară după
pofte; ei vor întîmpina pieirea,
61. afară de cel ce se întoarce şi crede şi se poartă bine. Aceia vor intra în
rai şi nu vor suferi nici o nedreptate.
62. În grădinile Edenului, pe care le-a juruit cel îndurător servilor săi în-
tr-ascuns415. Juruinţa Lui se împlineşte.
63. Nu aud ei acolo bîrfeli decît "Pace!", şi pentru ei este acolo îngrijire
dimineaţa şi sară.

412 Sinai
413 Enach
414 În corabie
415 I.e. pentru viitor
 64. Acestea sînt grădinile pe care le dăm moştenire robilor Noştri, care se
tem de Noi.
65. Şi noi416 ne coborîm numai la porunca Domnului tău. A Lui e ceea ce
este înaintea noastră şi ceea ce este înapoia noastră şi ceea ce este
între amîndouă şi Domnul tău nu uită;
66. Domnul cerurilor şi al pă-mîntului şi al celor ce sînt între ele. Deci, slu-
jeşte-l şi fii statornic în slujba Lui. Mai cunoşti pe unul cu asemenea
nume?
67. Şi omul zice: "Dacă am murit, voi fi adus iarăşi la via-ţă?"
68. Oare nu-şi pomeneşte omul că Noi i-am făcut înainte de ce a fost el
ceva?
69. Şi pe Domnul tău! Noi îi vom aduna pe ei şi pe Satane. Apoi îi vom
pune în genunchi în jurul iadului.
70. Apoi vom scoate din fiecare ceată pe cei mai îngîmfaţi faţă de cel
îndurat.
71. Atunci vom şti, cine este vrednic să fie ars.
72. Şi nimeni nu este între voi care să nu se coboare la el417. Aceasta este
hotărît cu desăvîrşire la Domnul tău.
73. După aceea îi vom mîntui pe cei cu frica lui Dumnezeu, iar pe cei nele-
giuiţi îi vom lăsa acolo în genunchi.
74. Şi cînd li se citesc lor semnele Noastre cele răsvădite, zic cei necredin-
cioşi către cei credincioşi: "Care din amîndouă părţi se află în loc mai
bun şi în adunare mai frumoasă?"
75. Dar cîte neamuri care au fost mai bune la avere şi la privire am pierdut
Noi înaintea lor?
76. Spune: "Cine este în rătăcire, aceluia îi lungeşte zilele cel îndurător,
77. pînă ce văd ei ceea ce li s-a ameninţat, fie pedeapsa, fie ora418 şi
cunosc că sînt în loc rău şi sînt mai slabi în apărători".
78. Şi Dumnezeu va înmulţi ocîrmuirea celor ocîrmuiţi.
79. Şi cele ce rămîn, faptele bune, sînt mai bune419 la Domnul tău cu privire
la plată şi cu privire la răsplată.
80. L-ai văzut pe cel ce se lepăda de numele Nostru şi zicea: "Eu voi
căpăta avere şi copii"?
81. A pătruns el întru cele ascunse, sau a încheiat un legămînt cu cel îndu-
rător?
82. Ba nu. Noi vom scrie ce a vorbit el şi vom înmulţi pedeapsa lui.
83. Şi-i vom da moştenire ceea ce a vorbit şi el, să vie singur la Noi.
84. Şi ei şi-au luat alţi zei, afară de Dumnezeu, să le fie spre cinste.
85. Ba nu. Ei se vor lepăda de închinarea lor şi le vor fi lor duşmani.
416 Gavriil
417 La iad. Şi cel mai cucernic trebuie să treacă foarte aproape, pe lîngă iad, pe
drum la rai.
418 Cea de pe urmă
419 Decît averile lumeşti
 86. Nu vezi că Noi trimitem Satanele asupra necredincioşilor, ca să-i
întărim?
87. Deci, nu grăbi asupra lor. Noi le-am numărat numai un număr420.
88. Într-o zi, vom aduna pe cel cu frica lui Dumnezeu la cel îndurat la ospe-
ţie
89. şi-i vom mîna pe cei nelegiuiţi în iad ca turma la adăpost.
90. Şi să nu aibă mijlocire nimenea decît numai cel ce a încheiat un
legămînt cu cel îndurător.
91. Şi ei zic: "Cel îndurător a născut un fiu". Voi ziceţi un lucru straşnic.
92. Aproape se sfîşie cerurile de aceasta şi se despică pămîn-tul şi munţii
se năruie în fărîme,
93. pentru că ei adaugă celui îndurător un fiu şi Lui nu i se cade să nască
un fiu.
94. Nimenea din ceruri şi de pe pămînt nu se poate apropia de cel
îndurător, decît ca rob. Da, El, s-a socotit şi a numărat numărul lor.
95. Şi fiecare din ei va veni la El, în ziua învierii, singur.
96. Cei ce cred şi fac bine, acelora le va arăta dragostea celui îndurător.
97. Şi Noi l-am făcut uşor pe el421 în limba ta, pentru ca să-l binevesteşti ce-
lor cu frica lui Dumnezeu şi să îndemni poporul ce se ceartă.
98. Şi cîte neamuri am pierdut Noi înaintea ta? Mai simţeşti vreunul din
ele? Sau auzi o şoaptă despre ele?

XX
SURA TH422
Din Mekka şi este cu o sută treizeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. TH. N-am trimis asupra ta Coranul ca să te aducă-n ticăloşie,
2. ci ca îndemnare pentru cei cu frica lui Dumnezeu,
3. o trimitere de la cel ce a făcut pămîntul şi cerurile cele înalte.
4. Cel îndurat şade pe tron;
5. ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi ceea ce este între
amîndouă şi sub ţărîna cea umedă.
6. Şi dacă ridici vocea ta, El cunoaşte cele tainice şi ascunse.
7. Dumnezeu! nu este Dumnezeu afară de El; El are numele cele mai fru-
moase.
8. Şi n-a venit la tine istoria lui Moise?
9. Cînd a văzut el în tine şi a zis către ceata sa: "Rămîneţi, eu văd un foc!
10. Poate vă voi aduce o flacără de la el sau voi afla prin foc drumul cel

420 De zile
421 Coranul, revelîndu-l în limba arabică pe înţelesul tuturor
422 Astfel numită după cele două litere misterioase, de la începutul ei.
 drept".
11. Şi cînd veni încolo, fu el chemat: "O, Moise!
12. Eu sînt Domnul tău, deci scoate încălţămintele tale. Eşti doar în valea
cea sfîntă, Tova423,
13. şi eu te-am ales, deci, auzi, ce se descoperă!
14. Eu sînt Dumnezeu, nu este Dumnezeu afară de Mine, deci, slujeşte-Mi
Mie şi împlineşte rugăciunea întru amintirea Mea.
15. "Ora" vine, sînt aproape să o descopăr,
16. ca fiecărui suflet să i se răsplătească ce şi-a agonisit.
17. Şi să nu te abată de la ea cel ce nu crede şi urmează poftei sale, ca să
nu pieri!
18. Şi ce este aceea în dreapta ta, o, Moise?"
19. El zise: "Acesta este toiagul meu, pe care mă sprijinesc şi scutur cu el
frunzele pentru turma mea şi-mi serveşte şi la alte trebuinţe".
20. El zise: "Aruncă-l, o, Moise!"
21. El îl aruncă şi acela se făcu un şarpe fugar.
22. El zise: "Prinde-l şi nu te teme; Noi îl vom face iarăşi cum a fost.
23. Şi pune mîna ta pe latura ta şi scoate-o albă, fără durere, — un alt
semn,
24. ca să-ţi arătăm semnele Noastre cele mari.
25. Mergi la Faraon! El se-ntrece peste măsură!"
26. El zise: "Doamne, lărgeşte-mi pieptul
27. şi uşurează-mi lucrul,
28. şi dezleagă-mi nodul limbii mele,
29. ca sa înţeleagă ei vorba mea!
30. Şi dă-mi un sfetnic din ceata mea,
31. pe Aaron, fratele meu!
32. Întăreşte prin el spatele mele
33. şi fă-mi-l tovarăş în lucrul meu,
34. ca să Te lăudăm adesea şi să Te pomenim adesea,
35. căci Tu ne vezi!"
36. El zise: "Ţi s-a împlinit rugămintea, o, Moise,
37. şi Noi ţi-am fost binevoitori şi altă dată,
38. cînd am descoperit maicii tale ce s-a descoperit:
39. aruncă-l în arcă şi aruncă-l în mare şi marea îl va da la mal şi-l va lua
duşmanul său. Şi am aruncat asupra ta dragostea Mea,
40. ca să fii crescut sub ochii Mei.
41. Şi cînd merse soră-ta şi zise: "Să vă arăt pe cineva, care să-l
nutrească?" Şi Noi te-am dat înapoi maicii tale, ca să-şi răcorească

423 Lîngă Sinai

 ochiul ei şi să nu te scîrbească. Şi tu ai omorît un suflet şi Noi te-am
scos din întristare şi te-am ispitit cu ispită.
42. Şi ai petrecut ani în poporul Madianului, apoi ai venit [încoace] în urma
unei orînduieli, o, Moise.
43. Şi Eu te-am ales pentru Mine.
44. Mergi tu şi fratele tău cu semnele mele şi nu vă îndepărtaţi de
pomenirea Mea.
45. Mergeţi la Faraon, el se întrece peste măsură;
46. şi vorbiţi cu el vorbă blîndă. Poate se va lăsa îndemnat sau se va
teme".
47. Ei ziseră: "Doamne, noi ne temem, că el va fi obraznic faţă de noi şi va
întrece măsura!"
48. El zise: "Nu vă temeţi, eu sînt cu voi; Eu aud şi văd.
49. Deci, mergeţi la el şi ziceţi: "Noi sîntem trimişii Domnului tău, deci, tri-
mite cu noi pe fiii lui Israel şi nu-i chinui. Noi am venit la tine cu un
semn de la Domnul tău, şi pace asupra celui ce urmează ocîrmuirii.
50. Nouă ni s-a descoperit că pedeapsa vine asupra celui ce învinuieşte de
minciună şi se întoarce".
51. El424 zise: "Şi cine este Domnul vostru, o, Moise?"
52. "Domnul nostru este Cel care a dat fiecărui lucru firea sa şi apoi îl ocîr-
muieşte".
53. El zise: "Şi cum stă lucrul cu neamurile de'nainte?"
54. El zise: "Ştiinţa despre ele este la Domnul meu într-o carte. Domnul
meu nu rătăceşte şi nu uită:
55. El v-a făcut vouă pămîntul spre culcuş şi v-a lăsat să umblaţi asupra lui
pe drumuri şi trimite din ceruri apă şi Noi scoatem prin ea la iveală
felurile de ierburi.
56. Mîncaţi şi paşteţi vitele voastre. Întru aceasta sînt semne pentru cei
pricepuţi.
57. Din el425 v-am făcut şi în el vă lăsăm să vă întoarceţi şi din el vom scula
altă dată".
58. Şi Noi i-am arătat toate semnele Noastre, însă el le ţinea de minciună
şi nu voia [să creadă].
59. El zise: "Ai venit la noi, ca să ne alungi din ţara noastră cu fermecătura
ta, o, Moise?
60. însă noi îţi vom veni cu asemenea fermecătură, deci, hotărăşte între
noi şi tine timpul şi locul, — noi nu-l vom greşi, şi nici tu — un loc
asemenea [pentru amîndoi]".
61. El zise: "Orînduirea noastră să fie o zi de sărbătoare şi oamenii să se a-
dune în ziua mare".
62. Şi se întoarse Faraon şi adună vicleşugul său, apoi veni.

424 Faraon
425 Din pămînt
 63. Moise zise către ei: "Vai vouă, nu plăsmuiţi asupra lui Dumnezeu min-
ciuni,
64. căci El vă va pierde cu o pedeapsă; doară pierde cel ce plăsmuieşte".
65. Şi ei se sfătuiră despre lucrul lor întreolaltă şi vorbiră într-ascuns.
66. Ei ziseră: "Aceştia amîndoi sînt fermecători. Ei voiesc să vă alunge din
ţara voastră cu fermecătura lor şi să meargă cu căpeteniile voastre
cele mai cinstite.
67. Deci adunaţi vicleşugul vostru, apoi veniţi pe rînd; bine-i merge astăzi
celui ce biruieşte!"
68. Ei ziseră: "O, Moise, vrei să arunci, sau să fim noi cei dintîi care
aruncă?"
69. El zise: "Ba aruncaţi voi!" Şi atunci i se păru, în urma fermecăturii lor,
că frîngiile lor şi toiegele lor aleargă.
70. Şi Moise prinse frică, în sufletul său.
71. Noi ziserăm: "Nu te teme, tu vei birui!
72. Aruncă numai ceea ce e în dreapta ta! Aceasta va înghiţi ceea ce au
făcut ei; ei au făcut numai vicleşugul unui fermecător, iar fermecăto-
rului nu-i merge bine, ori de unde vine".
73. Atunci se prosternară fermecătorii şi ziseră: "Noi credem în Domnul lui
Aaron şi Moise".
74. El426 zise: "Credeţi în el, înainte de ce vă dau eu voie? Da, el este
stăpînul vostru, care v-a învăţat fermecătoria şi eu vă voi tăia mîinile şi
picioarele voastre schimbiş, şi vă voi răstigni pe trunchi de fenic, şi
apoi veţi şti cine pedepseşte mai tare şi mai cu tot dinadinsul."
75. Ei ziseră: "Noi nu te ţinem mai presus decît semnele cele răsvădite,
care au venit la noi, şi decît Cel ce ne-a făcut. Orînduieşte ce
orînduieşti; poţi orîndui numai cu privire la această viaţă a lumii. Noi
credem în Domnul nostru, că ne va ierta păcatele noastre şi fermecă-
toria la care ne-ai nevoit şi Dumnezeu este mai bun şi mai statornic.
76. Cel ce vine la Domnul său, vinovat pentru acela este iadul; acolo nici
nu moare, nici nu trăieşte.
77. Iar cel ce vine la El cu credinţă şi cu fapte bune, pentru acela sînt
treptele cele mai înalte:
78. grădinile Edenului, pătrunse cu rîuri pe dedesupt. În veci vor petrece
acolo. Aceasta este răsplata celor curaţi".
79. Şi Noi i-am descoperit lui Moise: "Purcede noaptea cu robii mei şi fă-le
un drum uscat prin mare.
80. Să n-aibi frică de prigonire şi nu te teme!"
81. Şi pe urmă Faraon cu oştirile saîe şi ceea ce i-a acoperit din mare, i-a
acoperit pe ei, căci Faraon ducea poporul său în rătăcire şi nu-l
ocîrmuia bine.
82. O, fiii lui Israel, Noi v-am mîntuit de duşmanul vostru şi v-am orînduit la

426 Faraon
 coasta dreaptă a muntelui427 şi am trimis asupra voastră Mana şi potîr-
nichile:
83. "Mîncaţi din cele bune, cu care v-am înzestrat, însă nu treceţi măsura,
ca să nu se coboare asupra voastră mînia Mea, iar asupra căruia se
coboară mînia Mea, acela este pierdut.
84. Iar Eu sînt iertător faţă de cel ce se căieşte şi crede şi se poartă bine
[şi] apoi se lasă ocîrmuit".
85. "Şi ce te-a alungat de la poporul tău, o, Moise?"
86. El zise: "Ei sînt pe urma mea şi eu găsesc la Tine, Doamne, ca să afli
plăcere [în mine]."
87. El zise: "Noi am ispitit poporul tău, după ce te-ai dus, şi l-a făcut să
rătăcească Es-Samiri".
88. Atunci, se întoarse Moise la poporul său mînios şi mîhnit.
89. El zise: "O, poporul meu! Nu v-a făgăduit Domnul vostru, o făgăduire
frumoasă? V-a fost timpul prea lung, sau aţi voit să se coboare asupra
voastră mînia de la Domnul vostru dacă aţi frînt făgăduinţa faţă de
mine?"
90. Ei ziseră: "Noi n-am frînt făgăduinţa faţă de tine, din puterea noastră, ci
ni s-a poruncit să aducem sarcini [pline] cu podoabele poporului
nostru; şi noi le-am vărsat [în foc] şi aşa le-a aruncat şi Es-Samiri!" Şi el
le scoase un viţel aievea care mugea. Şi ei ziseră: "Acesta este Dumne-
zeul vostru şi Dumnezeul lui Moise, care [l-]a uitat".
91. Oare nu văd ei că nu le răspunde şi nu le poate nici strica şi nici ajuta?
92. Şi totuşi le zise Aaron înainte: "O, poporul meu, voi nu mai sînteţi
ispitiţi prin aceasta şi Domnul vostru este cel îndurător. Deci, urmaţi-mi
şi ascultaţi de porunca mea!"
93. Ei ziseră: "Nu vom înceta să ne închinăm lui, pînă nu se va întoarce
Moise la noi!"
94. El428 zise: "O, Aaron, ce te-a oprit să-mi urmezi, cînd i-ai văzut că rătă-
cesc? Te-ai răzvrătit împotriva poruncii mele?"
95. El zise: "O, fiul maicii mele, nu mă apuca de barba mea şi de capul
meu! Eu m-am temut că vei zice: Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel şi nu
ai băgat în seamă cuvîntul meu".
96. El zise: "Şi ce a fost treaba ta, o, Samiri?" El zise: "Am văzut ceea ce
n-au văzut ei şi am luat o mînă plină [de colb] de pe urma trimisului429
şi am aruncat-o [în foc]; astfel mi-a spus sufletul meu".
97. El zise: "Mergi; şi ţie să-ţi fie în viaţă că vei zice: "Să nu fie atingere!" Şi
pentru tine este o ameninţare, de care nu vei fugi. Şi priveşte la
Dumnezeul tău, pe care l-ai cinstit atîta; apoi îl vom arde şi-l vom face
fărîme în mare.
98. Dumnezeul vostru este Dumnezeu, afară de care nu este Dumnezeu. EI
cuprinde toate cu ştiinţa.

427 Sinai
428 Moise
429 Arhanghelul Gavriil
 99. Astfel îţi povestim din istorii ce s-au întîmplat înainte şi Noi ţi-am dat de
la Noi o îndemnare.
100. Cel ce se întoarce de la aceasta va purta în ziua învierii o sarcină.
101. În veci vor fi sub ea şi rea este sarcina pentru ei, în ziua învierii.
102. În ziua aceea se va sufla în trimbiţă şi noi îi vom aduna în ziua aceea,
pe cei nelegiuiţi cu ochi albaştri430.
103. Şi ei vor şopti întreolaltă: "Aţi zăbovit numai zece [zile]"431.
104. Noi ştim ce vorbesc ei, dacă spune al lor cel mai de frunte din drum:
"Aţi zăbovit numai o zi!"
105. Şi ei te vor întreba despre dealuri. Spune: "Le va face Domnul meu fărî-
me
106. şi le va împrăştia ca un şes neted, încît nu vei vedea pe el ceva strîmb
şi zbîrcit".
107. În ziua aceea vor urma ei celui ce cheamă, în care nu este ceva strîmb,
şi vor pleca vocile înaintea celui îndurat şi nu vei auzi nimic decît tropot
lin.
108. În ziua aceea nu ajută mijlocire, doară de la acela căruia îi dă voie cel
îndurător şi a cărui vorbă îi este bineplăcută.
109. El ştie ce este înaintea lor şi după ei, ei nu-l cuprind cu ştiinţa.
110. Şi se pleacă feţele înaintea celui viu, celui veşnic, şi pierdut e cel ce
poartă păcat.
111. Iar cel ce face bine şi este credincios, nu se teme de strîmbătate şi de
scurtare.
112. Şi aşa l-am trimis Noi, drept Coran arabic, şi am mestecat în el amenin-
ţări, ca să fie ei cu frica lui Dumnezeu şi ca el să le înnoiască amintirea.
113. Şi înalt este Dumnezeu, regele, adevărul! Şi nu te grăbi cu Coranul,
pînă nu ţi s-a împlinit descoperirea, şi spune: "Doamne, înmulţeşte-mi
ştiinţa!"
114. Şi Noi am încheiat un legămînt cu Adam, şi el l-a uitat şi Noi n-am aflat
în el tărie.
115. Şi cînd ziserăm îngerilor: "Închinaţi-vă lui Adam!", se închinară ei,
numai diavolul nu voi, deci, ziseră: "O, Adam, acesta îţi este duşman
ţie şi muierii tale; numai să nu vă alunge din rai, ca să ajungi în
ticăloşie.
116. Pentru tine este ca să nu rabzi foame în el şi să nu fii gol
117. şi ca să nu fii însetat acolo şi să nu asuzi".
118. Şi şopti el către Satan şi zise: "O, Adam, oare să-ţi arăt drumul la
pomul veşniciei şi al stăpîniei, ce nu piere?"
119. Şi ei mîncară din el şi li se arătă goliciunea lor şi ei începură să coase
asupra lor frunze din grădină şi neascultător a fost Adam faţă de
Domnul său şi a ajuns în rătăcire.

430 Arabii îi urăsc pe cei cu ochi albaştri, pentru că bizantinii, cei mai mari
duşmani ai arabilor, aveau şi ei ochi albaştri.
431 I.e. viaţa noastră a durat numai zece zile.
 120. Apoi îl alese pe el Domnul său şi se întoarse la el şi-l ocîrmui
121. şi zise: "Ieşiţi de aici cu toţii, unul altuia duşman! Şi dacă va veni la voi
ocîrmuirea de la Mine,
122. atunci cel ce va urma ocîrmuirii Mele să nu rătăcească şi să nu ajungă
în ticăloşie.
123. Însă cine se întoarce de la îndemnarea Mea, aceluia să-i fie viaţa un
necaz
124. şi-l vom scula orb, în ziua învierii".
125. El va zice: "Doamne, de ce mă scoli orb, după ce odinioară vedeam?"
126. El va zice: "Aşa e! La tine au venit semnele Noastre şi tu le-ai uitat, şi
aşa vei fi uitat şi tu astăzi".
127. Şi aşa răsplătim Noi celui nebăgător de seamă şi celui ce nu crede în
semnele Domnului său şi pedeapsa din lumea de apoi este mai aspră şi
mai lungă.
128. Oare nu bagă ei de seamă cîte neamuri am nimicit Noi înaintea lor, în
ale căror locuinţe umblă ei? întru aceasta sînt semne pentru oameni cu
pricepere.
129. Şi dacă n-ar fi ieşit înainte un cuvînt de la Domnul tău, ar fi fost chin
veşnic, însă un termen este pus.
130. Deci, rabdă ce vorbesc ei şi laudă mărirea Domnului tău, înaintea răsă-
ritului soarelui şi înaintea apusului său şi în orele nopţii laudă-L şi la
sfîrşitul zilei, ca să fii bineplăcut.
131. Şi să nu se îndrepte ochii tăi la ceea ce le-am încuviinţat Noi unora din
ei — luciul vieţii din lume, ca să-i ispitim prin aceasta; iar îngrijirea
Domnului tău e mai bună şi mai lungă.
132. Şi porunceşte gloatei tale rugăciunea şi îngăduieşte în ea. Noi nu
cerem de la tine îngrijire, Noi te vom îngriji, iar sfîrşitul este frica lui
Dumnezeu.
133. Şi ei zic: "De ce nu ne vine cu un semn de Ia Domnul său?" Însă n-a ve-
nit la ei dovadă răsvădită, care este în scripturile de'nainte?
134. Şi dacă i-am fi nimicit Noi înaintea lor432, printr-o pedeapsă, ar fi zis ei:
"Doamne, de ce n-ai trimis la noi un trimis? Atunci am fi urmat
semnelor Tale, înainte de ce am fost umiliţi şi ruşinaţi."
135. Spune: "Fiecare aşteaptă, deci aşteptaţi şi veţi şti cine a călcat drumul
cel neted şi cine a fost bine ocîrmuit".

XXI
SURA PROFEŢILOR
Din Mekka şi este cu o sută douăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. S-a apropiat de oameni socotirea pentru ei, însă cu nebăgare de seama
se întorc ei.

432 I.e. Înaintea Coranului, adică înaintea revelării sale.

2. Îndemnarea, ce a venit din nou de la Domnul lor, o ascult numai în bat-
jocură,
3. glumind în inimile lor. Şi cei nelegiuiţi vorbesc într-ascuns: "Este acesta
mai mult decît un om ca voi? Voiţi să veniţi la fermecătură, după ce o
cunoaşteţi?"
4. El spune: "Domnul meu cunoaşte cuvintele din cer şi de pe pămînt. El
doar aude, ştie."
5. Ba ei spun: "Sînt vise încurcate. Ba el a plăsmuit. Ba el este poet. Şi el
să ne aducă un semn, cum au fost trimişi cei de'nainte".
6. N-a crezut înaintea lor vreun oraş ce l-am dărîmat Noi. Oare ei vor
crede?
7. Şi înaintea ta am trimis Noi numai bărbaţi, cărora Ne-am descoperit. În-
trebaţi numai poporul îndemnării, dacă nu ştiţi.
8. Şi Noi nu le-am dat un corp, care nu mănîncă mîncare, şi ei nu sînt
veşnici.
9. Apoi le-am adeverit Noi făgăduinţă şi i-am mîntuit pe ei şi pe cine am
voit şi i-am nimicit pe cei nelegiuiţi.
10. Noi v-am trimis vouă o carte, în care este îndemnarea voastră. Oare nu
veţi pricepe?
11. Şi cîte cetăţi am făcut Noi fărîme, pentru că erau nelegiuite, şi am
ridicat alt popor în urma lor?
12. Şi cînd simţiră mînia Noastră, fugiră de ea.
13. "Nu fugiţi, ci întoarceţi-vă la aceea de care v-aţi îmbuibat şi la
locuinţele voastre poate veţi fi întrebaţi".
14. Ei ziseră: "Vai nouă, noi am fost nelegiuiţi!"
15. Şi n-a încetat acest strigăt al lor, pînă ce i-am făcut mirişti strînse.
16. Şi Noi ne-am făcut cerul şi pămîntul şi ceea ce este între ele în glumă.
17. De am voi să ne facem o jucărie, am fi aflat-o singur, cînd am făcut
acestea.
18. Ba noi aruncăm adevărul împotriva deşertăciunii şi zdrobim capul ei, şi
aşa piere ca şi vai de voi pentru ceea ce vorbiţi.
19. Ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi cei ce sînt la El nu sînt
prea îngîmfaţi ca să-i servească şi nu rătăcesc.
20. Ei laudă ziua şi noaptea şi nu obosesc.
21. Oare îşi iau ei Dumnezei de pe pămînt, care pot învia?
22. De-ar fi într-amîndouă Dumnezei, afară de Dumnezeu, ar fi amîndouă
stricate; însă mărire lui Dumnezeu, Domnul tronului. El e mai presus
decît vorbele lor.
23. El nu se întreabă pentru ceea ce face, ei însă se întreabă.
24. Oare îşi iau ei, afară de El, Dumnezei? Spune: "Aduceţi dovada
voastră!" Aceasta este îndemnarea celor care sînt cu Mine şi
îndemnarea celor de'naintea mea. Însă cei mai mulţi din ei nu cunosc
adevărul şi se întorc de la El.
25. Şi Noi n-am trimis înaintea ta un trimis, fără ca să-i descoperim: "Nu
este Dumnezeu afară de Mine, deci serviţi-Mi."
26. Şi ei zic: "Cel îndurat a născut copii!" Mărire Lui! Ei sînt numai robi
cinstiţi!
27. Ei nu ies înainte cu vorbe şi împlinesc porunca Lui.
28. El ştie ce e înaintea lor şi ce după ei, şi ei nu pot mijloci,
29. afară de cel pentru ce-I este bine plăcut; şi ei tremură de frică.
30. Şi cine din ei zice: "Eu sînt Dumnezeu, lîngă El?" Aceasta o răsplătim cu
iadul. Aşa răsplătim nelegiuiţilor.
31. Oare nu văd necredincioşii că cerurile şi pămîntul au fost grămadă şi
Noi le-am despicat şi din apă am făcut tot ce e voi? Oare nu cred ei?
32. Şi Noi puserăm pe pămînt munţi puternici, ca să nu se clatine cu el, şi
Noi făcurăm pe el văi largi spre drumuri, ca ei să fie bine ocîrmuiţi.
33. Şi Noi făcurăm cerul întru acoperămînt păzit, şi totuşi se întorc ei de la
semnele sale.
34. Şi el este acela ce a făcut noaptea şi ziua, soarele şi luna; toate înoată
în cerc.
35. Şi Noi am dat nemurire vreunui om înaintea ta. Şi dacă vei muri, vor
trăi ei în veci?
36. Fiecare suflet gustă moartea şi vă vom cerceta cu ispită rea şi bună şi
la Noi vă veţi întoarce.
37. Şi dacă te văd cei necredincioşi, nu te privesc altfel decît cu batjocură:
"Oare acesta este cel ce aminteşte Dumnezeii voştri?" Şi în îndemna-
rea celui îndurat nu cred ei.
38. Omul fu făcut din grabă. Eu vă voi arăta semnele Mele, însă nu cereţi
să grăbesc.
39. Şi ei vor zice: "Cînd va avea loc această ameninţare, dacă sînteţi
iubitori de adevăr?"
40. De ar şti numai necredincioşii timpului cînd nu vor putea respinge focul
de la feţele lor şi de la spatele lor şi cînd nu vor putea fi mîntuiţi!
41. Însă va veni pe neaşteptate asupra lor şi-i va tulbura şi ei nu vor putea
să-l împingă de la sine, şi cu ei nu va fi aşteptare.
42. Şi trimişii fură batjocoriţi acum înaintea ta, apoi i-a înconjurat pe cei ce
făceau rîs aceea ce au batjocorit ei.
43. Spune: "Cine vă păzeşte ziua sau noaptea de cel îndurat?" Însă ei se în-
torc de la îndemnarea Domnului lor.
44. Sau au ei Dumnezei, care pot să-i scutească, afară de Noi? Ei nu-şi pot
ajuta înşişi şi nici să nu scape de Noi.
45. Ba Noi i-am îngrijit pe aceia şi pe părinţii lor, cît le-a durat viaţa. Oare
nu văd ei că Noi venim în ţară şi că o strîmtorăm din toate părţile?
Oare vor birui ei?
46. Spune: "Eu vă îndemn cu descoperirea". Insă cei surzi nu aud strigătul,
cînd sînt îndemnaţi.
47. Dar cînd îi atinge o suflare de la pedeapsa Domnului tău, zic ei: "O, vai
 de noi, am fost nelegiuiţi!"
48. Însă Noi vom pune cumpene drepte în ziua învierii şi nici un suflet să
nu sufere nedreptate; şi de ar fi măcar cît un fir de muştar, Noi l-am
aduce, căci Noi îndestul socotim.
49. Şi Noi i-am dat, lui Moise şi lui Aaron Furcînul, o lumină şi o îndemnare
pentru cei cu frica lui Dumnezeu,
50. cei ce se tem de Domnul lor, într-ascuns şi se sfiesc de ora cea de pe
urmă.
51. Şi aceasta este o îndemnare binecuvîntată, pe care am trimis-o Noi.
Oare voi să vă lepădaţi de ea?
52. Şi lui Avraam i-am dat Noi umblare pe drum drept, acum de'nainte,
pentru că îl cunoaşte.
53. Cînd zise el către tatăl său şi către poporul său: "Ce chipuri sînt
acestea, la care vă închinaţi?"
54. Ei ziseră: "Noi i-am aflat acum pe părinţii noştri slujindu-le".
55. El zise: "Voi şi părinţii voştri sînteţi în rătăcire răsvădită".
56. Ei ziseră: "Ai venit la noi cu adevărul, sau glumeşti?"
57. El zise: "Ba nu! Domnul nostru este Domnul cerurilor şi al pămîntului,
pe care le-a făcut şi eu vă mărturisesc despre acestea.
58. Şi pe Dumnezeu! Voiesc să fiu viclean faţă de idolii voştri, cînd veţi fi
întors spatele".
59. Şi el îi făcu fărîme, afară de cel mai mare din ei, pentru ca ei să puie
vina pe acesta.
60. Ei ziseră: "Cine a făcut aceasta cu zeii noştri? Acela este nelegiuit!"
61. Ei ziseră: "Auzirăm un fecior că i-a amintit. Lui îi zic Avraam".
62. Ei ziseră: "Aduceţi-l înaintea ochilor oamenilor, poate vor mărturisi
împotriva lui".
63. Ei ziseră: "Oare ai făcut aceasta cu zeii noştri, o, Avraam?"
64. El zise: "Ba nu, aceasta a făcut cel mai mare dintre ei; deci, întrebaţi-l,
dacă pot ei vorbi!"
65. Atunci îşi veniră ei iarăşi în fire şi ziseră: "Voi sînteţi nelegiuiţi!"
66. Apoi se întoarseră iarăşi pe capurile, lor zicînd: "Doară tu ştii că ei nu
vorbesc".
67. El zise: "Vă închinaţi, afară de Dumnezeu, încă la ceva ce nu vă poate
nici ajuta, nici strica nimic? Pfui asupra voastră şi asupra a ceea la ce
vă închinaţi afară de Dumnezeu? Oare n-aveţi pricepere?"
68. Ei ziseră: "Ardeţi-l şi ajutaţi zeilor voştri, dacă sînteţi oameni de faptă!"
69. Noi ziserăm: "O, foc, fii rece, şi pace peste Avraam!"
70. Ei plăsmuiră un vicleşug împotriva lui Avraam, însă Noi îi făcurăm
pierduţi.
71. Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi pe Lot în pămîntul prin care am binecuvîntat
lumea.
72. Şi noi i-am dat lui în dar pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi i-am făcut
 cinstiţi.
73. Şi Noi i-am făcut pe ei prototipuri, ca să ocîrmuiască după porunca
Noastră şi le-am descoperit facerea binelui şi împlinirea rugăciunii şi
darea milosteniilor şi ei ne-au fost robi.
74. Şi lui Lot îi dăruim Noi înţelepciune şi pricepere şi-l mîntuirăm din
cetatea care făcea spurcăciuni. Ei erau un popor rău, nelegiuiţi.
75. Şi Noi l-am lăsat să intre întru îndurarea Noastră; el era cinstit.
76. Şi Noi, cînd a strigat înainte, Noi l-am ascultat şi l-am mîntuit pe el şi
familia sa din scîrba cea mare.
77. Şi Noi i-am ajutat împotriva poporului celor ce ţineau de minciună
semnele Noastre. Ei erau un popor rău şi Noi i-am înecat pe toţi.
78. Şi adă-ţi aminte de David şi de Solomon, cînd judecară asupra ogorului,
cînd păştea noaptea turma poporului pe el; şi Noi am făcut martori ai
judecăţii lor.
79. Şi Noi l-am învăţat pe Solomon întru aceasta şi la amîndoi le dădurăm
înţelepciune şi pricepere. Şi Noi am dat sub stăpînirea lui David munţii
şi păsările, ca să vestească lauda. Da, Noi am făcut-o!
80. Şi Noi l-am învăţat să vă facă haine, ca să vă scutească de răutatea
voastră. Oare sînteţi voi mulţumitori?
81. Şi lui Solomon îi dădurăm în stăpînire vîntul cel puternic, să grăbească
la porunca sa în ţara pe care am binecuvîntat-o; şi Noi ştiurăm toate
lucrurile.
82. Şi pe unii din Satane îi dădurăm lui în stăpînire, ca să se cufunde
pentru el şi să facă şi alte lucruri; şi Noi îl păzeam.
83. Şi adă-ţi aminte de Iov, cînd strigă el la Domnul său: "M-a atins plaga,
însă Tu eşti cel mai milostiv între milostivi!"
84. Şi Noi îl ascultarăm şi luarăm de pe el plaga şi-i dădurăm înapoi gloata
sa şi încă pe atîta, ca o îndurare de la Noi şi o îndemnare pentru
slujitorii lui Dumnezeu.
85. Şi Ismael şi Idrîs şi Zul-Kifl, toţi erau statornici.
86. Şi Noi i-am lăsat să intre întru îndurarea Noastră şi erau cinstiţi.
87. Şi Zun-Nun, cînd se duse înfuriat şi credea că Noi n-am avea putere
asupra lui şi el striga întru întuneric: "Nu este Dumnezeu, afară de
Tine! Mărire Ţie! Am fost un nelegiuit".
88. Atunci îl ascultarăm şi-l mîntuirăm de necaz; şi astfel mîntuim Noi pe
cei credincioşi.
89. Şi adă-ţi aminte de Zaharia, cînd striga el la Domnul său: "Doamne, nu
mă lăsa singur, însă Tu eşti cel mai bun oştean."
90. Şi Noi l-am ascultat şi i-am dăruit pe Ioan şi am întocmit pe soţia lui
pentru el. Ei se întreceau în bine şi Ne chemau cu dragoste şi cu frică şi
se umileau înaintea Noastră.
91. Şi aceea care a păstrat mitrasul ei întru feciorie. Noi am suflat în ea din
duhul Nostru şi am făcut-o pe ea şi pe fiul ei semn pentru lume.
92. Această credinţă a voastră este o unică credinţă şi eu sînt Domnul vos-
 tru, deci slujiţi-Mi.
93. Şi ei au rupt lucrul lor între ei; cu toţii se vor întoarce la Noi.
94. Şi cel ce face bine şi este credincios, rîvna lui nu se va lepăda; Noi
scriem pentru ei.
95. Şi un blestem să fie asupra fiecărei cetăţi pe care am dărîmat-o Noi, ca
ei să nu se mai întoarcă,
96. pînă ce Gog şi Magog vor deschide drumul, şi ei vor grăbi de pe toate
înălţimile.
97. Şi se apropie ameninţarea cea adevărată şi înţepeniţi sînt ochii
necredincioşilor: "O, vai de noi, am fost nebăgători de seamă, ba am
fost nelegiuiţi!"
98. Voi şi cei cărora le slujiţi, afară de Dumnezeu, sînteţi hrană pentru
focul iadului; voi vă veţi coborî în el.
99. Dacă ar fi aceştia Dumnezei, nu s-ar coborî încolo, însă toţi să rămîie
acolo în veci.
100. Ei vor geme acolo şi nu vor auzi acolo mîngîiere.
101. Acelor cărora li s-a hotărît de'nainte binele din partea Noastră, aceia
vor fi departe de acolo.
102. Nu vor auzi nici un sunet de acolo, şi unde le-a poftit sufletul, acolo vor
petrece în veci.
103. Nu-i va întrista spaima cea mai mare şi lor le vor ieşi înainte îngerii, zi-
cînd: "Aceasta este ziua voastră, care vi s-a juruit."
104. În ziua aceea vom înveli cerul, ca o carte scrisă. Precum am scos Noi la
iveală întîia făptură, iarăşi o vom face-o. Această juruinţă o datorăm,
Noi o vom împlini.
105. Şi Noi am scris în psalmi după îndemnare: "Să moştenească pămîntul
robii mei cei drepţi".
106. În aceasta este o propovă-duire pentru poporul ce serveşte.
107. Şi Noi te-am trimis pe tine numai ca îndurare pentru lume.
108. Spune: "Mie mi s-a descoperit numai că Dumnezeul vostru este un unic
Dumnezeu. Voiţi să fiţi moslemi?"
109. Şi dacă se întorc ei, spune: "Eu v-am vestit deopotrivă, însă nu ştiu ori
de este aproape sau departe ceea ce vi s-a ameninţat.
110. El cunoaşte vorba voastră cea pe faţă şi cunoaşte ceea ce ascundeţi.
111. Şi eu nu ştiu ori de nu este poate o ispită pentru voi şi o folosinţă pînă
la un timp".
112. El spune: "Doamne, judecă întru dreptate!" Şi Domnul nostru este cel
îndurător, la care trebuie de cerut ajutor împotriva vorbelor voastre.

XXII
SURA PEREGRINAJULUI
Din Mekka şi este cu şaptezeci şi opt de semne
 ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, voi, oamenilor, temeţi-vă de Domnul vostru; cutremurul "orei" este
un lucru mare.
2. În ziua pe care o veţi vedea, fiecare muiere ce alăptează va uita copilul
sugar şi fiecare muiere însărcinată va lepăda sarcina ei şi vei vedea oa-
menii beţi, deşi nu sînt beţi. Însă pedeapsa lui Dumnezeu este aspră.
3. Şi între oameni este unul care se ceartă despre Dumnezeu fără
pricepere şi urmează fiecărui Satan răsvădit.
4. Este scris despre El că pe acela care-l va lua ca scut îl va duce în
rătăcire şi-l va ocîrmui în pedeapsa flăcării.
5. O, voi, oamenilor, dacă sînteţi în îndoială cu privire la înviere, Noi doară
v-am făcut din colb, apoi dintr-o picătură, apoi din sînge închegat, apoi
din carne plăsmuită şi neplăsmuită, ca să vă arătăm puterea Noastră.
Şi noi lăsăm să odihnească în mitrasuri ce voim, pînă la un termen
hotărît; apoi vă lăsăm să ieşiţi fiind copii; apoi vă lăsăm să ajungeţi
vîrstnici; şi unul din voi moare, iar altul rămîne pînă la bătrîneţe, dis-
preţuit, ca să nu mai ştie nimic din ceea ce a ştiut. Şi tu ai văzut
pămîntul mort; însă dacă trimitem Noi asupra sa apă, atunci se mişcă
el şi se umflă şi se lasă să răsară tot felul frumos.
6. Aceasta, pentru că Dumnezeu este adevărul şi pentru că El îi înviază
pe morţi şi este puternic peste toate.
7. Şi pentru că "ora" vine fără îndoială, şi pentru că Dumnezeu îi va scula
pe cei din morminte.
8. Şi între oameni este unul care se ceartă despre Dumnezeu fără
pricepere şi fără ocîrmuire şi fără carte luminoasă.
9. El se întoarce la o parte, spre a-i abate pe oameni de la drumul lui
Dumnezeu; pentru el să fie în lume ruşine şi, în ziua învierii, îl vom lăsa
să guste pedeapsa arderii.
10. Aceasta pentru ceea ce au pus înainte mîinile tale şi pentru că Dumne-
zeu este nedrept faţă de robi.
11. Este unul dintre oameni care îi slujeşte lui Dumnezeu pe margine. Şi
dacă-l ajunge un bine, rămîne el acolo, iar dacă-l ajunge o ispită,
întoarce el faţa sa, pierzînd lumea de acum şi cea de apoi. Aceasta
este pieire răsvădită.
12. El cheamă, afară de Dumnezeu, pe cineva, care nu-i poate nici strica,
nici ajuta. Aceasta este o rătăcire adîncă.
13. El cheamă ceva, ce mai lesne îi poate strica decît ajuta. Rău scut şi rău
tovarăş.
14. Dumnezeu pe cei credincioşi şi pe cei ce se poartă bine îi lasă să intre
în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt. Dumnezeu face ce voieşte.
15. Cei ce cred că Dumnezeul nu-i ajută în lumea de acum şi cea de apoi,
acela să întindă o frînghie; apoi să o taie şi să privească dacă vi-
cleşugul său poate depărta ceea ce-l înfuriază.
16. Şi aşa am trimis Noi pe el ca semn răsvădit şi pentru că Dumnezeu
ocîrmuieşte pe cine voieşte.
17. Credincioşii şi jidovii, şi sa-beii, şi creştinii, şi magii, şi idolatrii — Dum-
nezeu va hotări între ei, în ziua învierii; Dumnezeu este martor la toate
lucrurile.
18. Oare nu vezi că totul din ceruri şi de pe pămînt se închină lui Dumne-
zeu: şi soarele şi luna, şi stelele şi munţii, şi arborii şi vitele, şi mulţi
oameni? Însă multora li se cuvine pedeapsa.
19. Şi pe cine-l face Dumnezeu dispreţuit, acela n-are pe nimenea ca să-i
dea cinste; Dumnezeu face ce voieşte.
20. Aceştia doi sînt dintre cercetători care se ceartă asupra Domnului lor,
însă pentru cei necredincioşi sînt hainele croite din foc; se va vărsa
asupra capetelor lor apă clocotitoare,
21. care topeşte ceea ce e în pîn-tecele lor şi pielea lor şi pentru ei sînt
toiege de fier.
22. De cîte ori vor voi să iasă din el de durere, vor fi alungaţi înapoi în el şi:
"Gustaţi pedeapsa arderii!"
23. Dumnezeu pe cei ce cred şi se poartă bine îi duce în grădini pătrunse
cu rîuri pe de desupt. Împodobiţi vor fi acolo cu brăţare de aur şi
mărgăritare şi îmbrăcămintea lor acolo să fie de mătase.
24. Şi ei fură ocîrmuiţi la cel mai bun cuvînt şi fură ocîrmuiţi la drumul cel
prea mărit.
25. Cei ce nu cred şi amăgesc de la drumul lui Dumnezeu şi de la templul
cel sfînt pe care l-am orînduit Noi pentru oameni, deopotrivă pentru cel
băştinaş, cît şi pentru cel străin,
26. şi cel ce voieşte să-l pîngărească întru nelegiuire, acestora le dăm de
gustat pedeapsă dureroasă.
27. Şi adă-ţi aminte cînd Noi lui Avraam i-am dat spre locuinţă locul casei
zicînd: "Nimic să nu-Mi pui ca tovarăş şi să curăţeşti casa Mea pentru
cei ce o înconjură şi pentru cei ce stau la rugăciune sau se închină.
28. Şi vesteşte oamenilor peregrinajul, ca să vie la tine pe jos şi pe toate
cămilele sprintene, venind din toate prin văi adînci,
29. ca să dea mărturie despre tot folosul lor şi să amintească numele lui
Dumnezeu, în zile anumite, asupra vitelor cu care i-am îngrijit Noi.
Mîncaţi din aceasta şi ospătaţi-l şi pe cel sărman, pe cerşetor.
30. Apoi să-şi facă datorinţa lor şi să-şi împlinească juruinţele şi să încon-
jure casa cea veche.
31. Aşa. Şi cine cinsteşte poruncile lui Dumnezeu, aceluia îi va fi bine la
Domnul său. Şi iertate vă sînt vitele spre mîncare, afară de ceea ce vi
s-a orînduit. Deci, feriţi-vă de urîciunea idolilor şi feriţi-vă de cuvînt
mincinos,
32. dreptcredincioşi fiind faţă de Dumnezeu, fără să-i daţi tovarăş lui
Dumnezeu, căci cel ce-i dă tovarăş lui Dumnezeu este ca şi ceea ce a
căzut din cer şi o au răpit păsările sau a aruncat-o vîntul într-un loc
depărtat.
33. Aşa. Şi cine cinsteşte obiceiurile lui Dumnezeu, acela arată-l cuvioşia
inimii.
34. Voi puteţi să le întrebuinţaţi pînă la un termen hotărît, apoi însă este
locul de jun-ghiere la casa cea veche.
35. Şi tuturor popoarelor le-am dat Noi o pravilă, ca să amintească numele
lui Dumnezeu asupra vitelor, cu care i-am îngrijit. Şi Dumnezeul vostru
este un unic Dumnezeu. Deci, supuneţi-vă Lui! Şi binevesteşte celor
umiliţi,
36. cărora li se cutremură inimile cînd se aminteşte Dumnezeu şi care
rămîn statornici, orişice li s-ar întîmpla, şi care împlinesc rugăciunea şi
dăruiesc din ceea cu ce i-am îngrijit Noi.
37. Şi cămilele vi le-am orînduit Noi pentru obiceiurile lui Dumnezeu: aveţi
bine cu ele; amintiţi numele lui Dumnezeu asupra lor, cînd stau ele cu
picioarele rînduite. Şi dacă au căzut pe o latură, mîncaţi din ele şi ospă-
taţi-l pe cel ce cere cu umilinţă şi pe sărmanul cel ruşinos. Aşa vi le-am
dat Noi vouă în stăpînire, ca să fiţi mulţumitori.
38. Nicicînd nu ajung la Dumnezeu cărnurile şi sîngiurile lor, însă ajunge la
El cuvioşia de la voi. Aşa vi le-a dat El vouă în stăpînire, ca să-l preamă-
riţi pe Dumnezeu, pentru că vă ocîrmuieşte şi să binevesteşti celor ce
se poartă bine.
39. Dumnezeu îi scuteşte pe cei credincioşi; Dumnezeu nu-i iubeşte pe toţi
cei vicleni, necredincioşi.
40. Li s-a dat voie celor ce fură atacaţi, pentru că li s-a întîmplat
nedreptate şi Dumnezeu are putere să le ajute:
41. aceia care fură alungaţi din locuinţele lor pe nedrept numai pentru că
zic: "Domnul nostru este Dumnezeu". Şi de nu i-ar opri Dumnezeu pe
oameni, pe unii prin alţii, ar fi acum dărîmate mănăstiri, biserici, case
de rugăciuni, şi temple, în care se aminteşte numele lui Dumnezeu
adeseori. Şi cui voieşte Dumnezeu să-i ajute, aceluia îi ajută.
Dumnezeu este tare, puternic.
42. Acelora le ajută care dacă le-am dat Noi locuri în ţară, îşi împlinesc
rugăciunea şi dau milostenii şi poruncesc ce e drept şi opresc ce e
strîmb. Şi la Dumnezeu e sfîrşitul lucrurilor.
43. Şi dacă te învinuiesc ei de minciună, doară acum înaintea lor au
învinuit de minciună pe profeţii lor poporul lui Noe şi Ad şi Thamud şi
poporul lui Avraam şi poporul lui Lot şi locuitorii din Madian. Şi Moise fu
ţinut de mincinos. Şi Eu am avut răbdare cu cei necredincioşi, apoi
i-am apucat, şi, cum a fost schimbarea Mea!
44. Şi cîte cetăţi care erau nelegiuite am pierdut Noi şi ele stau sfărîmate
pe temeliile lor! Şi cîte fîntîni sînt deşerte şi cîte cetăţi înalte!
45. Oare n-au călătorit ei prin ţară şi n-au inimi ca să priceapă, sau urechi,
ca să audă? Nu sînt orbi ochii; oare sînt inimile care sînt în piepturi!
46. Şi ei te vor pune să grăbeşti cu pedeapsa, însă Dumnezeu nu calcă
juruinţa Sa, doar o zi la Domnul tău este ca o mie de ani, cum număraţi
voi.
47. Şi cu cîte cetăţi am avut eu răbdare, deşi erau nelegiuite! Apoi le-am
apucat şi la Mine este întoarcerea.
48. Spune: "O, voi, oamenilor, eu vă sînt numai un îndemnător răsvădit.
49. Şi cei ce cred şi se poartă bine, pentru aceştia este iertare şi îngrijire
cinstită,
50. iar cei ce rîvnesc să slăbească semnele Noastre, ajung locuitorii
iadului".
51. Şi Noi n-am trimis înaintea ta vreun trimis sau vreun profet, căruia,
cînd citea, să nu-i fi aruncat Satan ceva mincinos în citire; însă Dum-
nezeu nimiceşte ceea ce aruncă Satan. Apoi va întări Dumnezeu
semnele Sale; şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept:
52. pentru că El ştie ceea ce a aruncat Satan să facă o ispită pentru aceia,
în ale căror inimi este boală şi ale căror inimi sînt învîrtoşate, şi nele-
giuiţii sînt în rătăcire adîncă.
53. Şi pentru aceia cărora li s-a dat cunoştinţă să cunoască, că El este ade-
vărul de la Domnul tău, şi să creadă în el, şi să aibă linişte inimile lor în
el, Dumnezeu îi ocîrmuieşte pe cei credincioşi pe drumul drept.
54. Şi nu înceatează cei necredincioşi să se îndoiască de el, pînă ce nu vine
asupra lor "ora" pe neaşteptate sau vine asupra lor pedeapsa zilei celei
nenorocite.
55. Stăpînirea este, în ziua aceea, a lui Dumnezeu; El va judeca între ei, şi
cei ce crezură şi se purtară bine vor intra în grădinile plăcerii.
56. Iar cei ce nu cred şi ţin de mincinoase semnele Noastre, pentru aceia
este pedeapsă ruşinoasă.
57. Iar cei ce purceseră pe drumul lui Dumnezeu, apoi fură ucişi sau
muriră, pe aceia îi va îngriji Dumnezeu cu îngrijire frumoasă. Dum-
nezeu doară este cel mai bun îngrijitor.
58. El îi va lăsa să intre într-o intrare, care le place lor. Dumnezeu doară
este ştiutor, blînd.
59. Aşa. Şi cel ce răzbună după măsura răului ce i s-a făcut, apoi suferă ne-
dreptate, aceluia îi va ajuta Dumnezeu; doar Dumnezeu este uitător,
iertător.
60. Aşa. Pentru că Dumnezeu lasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre
ziua după noapte şi pentru că Dumnezeu aude, vede.
61. Aşa. Pentru că Dumnezeu este adevărul şi aceea ce cheamă ei afară
de El este deşertăciune şi pentru că Dumnezeu este preaînalt, mare.
62. Oare nu vezi că Dumnezeu trimite din ceruri apa şi pă-mîntul
înverzeşte. Dumnezeu este îndurător, ştiutor.
63. Ale lui sînt cele din ceruri şi cele de pe pămînt. Dumnezeu doar este
bogat, lăudat.
64. Oare nu vezi că Dumnezeu v-a dat în stăpînire ceea ce este pe pămînt
şi corăbiile ce pătrund marea, la porunca Sa? Şi El ţine cerul ca să nu
cadă pe pămînt, doar numai cu voia sa, Dumnezeu este pentru oameni
îndurător, milostiv.
65. El este cel ce v-a dat viaţă; apoi vă va lăsa să muriţi, apoi vă va învia.
Omul este nemulţumitor.
66. Şi tuturor popoarelor le-am dat Noi o pravilă pe care o păzesc; deci, să
nu se certe cu tine despre acest lucru; ci cheamă-i la Dumnezeu. Tu
 doar urmezi ocîrmuirii celei drepte.
67. Iar dacă se ceartă ei cu tine, spune: "Dumnezeu ştie ce faceţi!"
68. Dumnezeu va judeca între voi, în ziua învierii, pentru ce vă certaţi.
69. Oare nu ştii că Dumnezeu ştie ce este în cer şi pe pămînt? Aceasta stă
într-o carte, aceasta pentru Dumnezeu este uşor.
70. Şi ei slujesc afară de Dumnezeu, unora, pentru care nu li s-a trimis îm-
puternicire şi n-au despre ei cunoştinţă, şi nelegiuiţii n-au ajutor.
71. Şi dacă li se citesc lor semnele noastre, ca dovezi răs-vădite, atunci cu-
noşti pe feţele necredincioşilor neplăcere. Ei mai că s-ar arunca asupra
celor ce le citesc semnele noastre. Spune: "Să vestesc ceva mai rău
decît aceasta? Focul pe care Dumnezeu l-a juruit necredincioşilor? Rău
drum!"
72. O, voi, oamenilor, s-a făcut o asemănare; auziţi-o! Aceia pe care îi che-
maţi, afară de Dumnezeu, n-au făcut nici măcar o muscă, chiar de s-ar
fi adunat la aceasta; iar musca de le-ar răpi ceva, ei nu ar putea lua
aceea înapoi. Slab este cel ce cere şi cel de la care se cere.
73. Ei nu-l preţuiesc pe Dumnezeu după preţul Său adevărat; Dumnezeu
doar este cel puternic, tare.
74. Dumnezeu alege trimişi dintre îngeri şi oameni; Dumnezeu doar aude,
vede.
75. El ştie ceea ce este înaintea lor şi ceea ce este după ei şi la Dumnezeu
se întorc toate lucrurile.
76. O, voi, cei ce credeţi, prosternaţi-vă şi închinaţi-vă şi slujiţi Domnului
vostru şi faceţi bine; poate vă va merge bine.
77. Şi luptaţi-vă pentru Dumnezeu cu lupta dreaptă. El v-a ales şi nu v-a
încărcat în lege cu nimic greu: credinţa părintelui vostru Avraam! El v-a
numit moslemi
78. înainte şi aici, ca trimisul să fie martor asupra voastră şi voi să fiţi mar-
tori asupra oamenilor. Deci, împliniţi-vă rugăciunea şi daţi milostenii şi
ţineţi strîns la Dumnezeu. El este stăpînul vostru, un stăpîn frumos şi
un ajutor frumos.

XXIII
SURA CREDINCIOŞILOR
Din Mekka şi este cu o sută optsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Bine le merge credincioşilor,
2. care se umilesc în rugăciunea lor
3. şi care rămîn departe de vorbă deşartă,
4. şi care fac milostenii,
5. şi care se feresc de muieri,
6. afară de soţia lor, sau de aceea, pe care o stăpîneşte dreapta lor, căci
pentru aceasta ei nu sînt de învinuit;
7. însă cel ce are mai mult decît aceasta, acela calcă legea,
8. şi cei ce păzesc averea ce li s-a încredinţat, şi juruinţa lor,
9. şi cei ce bagă de seamă la rugăciunile lor;
10. aceia sînt moştenitorii,
11. cei ce moştenesc paradisul. În el vor petrece în veci.
12. Şi Noi l-am făcut pe om din lutul cel mai curat,
13. apoi l-am aşezat ca o picătură într-un loc sigur,
14. apoi l-am făcut sînge închegat şi sîngele închegat l-am făcut carne, şi
carnea am făcut-o oase şi oasele le-am acoperit cu carne, apoi l-am
scos la iveală ca o altă făptură şi binecuvîntat fie Dumnezeu, cel mai
bun făcător.
15. Şi după acestea veţi muri,
16. apoi veţi fi sculaţi, în ziua învierii.
17. Şi asupra voastră am făcut Noi şapte căi şi Noi nu sîntem nerăbdători
de seamă faţă de făptură.
18. Şi Noi trimitem din cer apă după cuviinţă, să-i dăm locuinţă pe pămînt,
şi avem putere ca să o luam.
19. Şi Noi vă scoatem la iveală, prin aceasta, grădini de fenici şi de vie, în
care aveţi multe şi mîncaţi din ele
20. şi un pom care creşte pe muntele Sinai: el scoate la iveală ulei şi o
mursă pentru mîncare.
21. Şi la vite aveţi o pildă. Noi vă adăpăm cu ceea ce este în pîntecele lor
şi mult folos aveţi în ele şi mîncaţi din ele.
22. Şi pe ele şi pe corăbii sînteţi purtaţi.
23. Şi Noi l-am trimis pe Noe la poporul său şi el zise: "O, poporul meu, slu-
jiţi lui Dumnezeu; nu aveţi alt Dumnezeu afară de El. Oare nu vă temeţi
de El?"
24. Şi ziseră fruntaşii necredincioşi ai poporului său: "Acesta este numai un
om ca voi şi el voieşte să se ridice asupra voastră. Şi de ar fi voit
Dumnezeu, ar fi trimis El îngeri. Noi n-am auzit aceasta de la părinţii
noştri.
25. Acesta este numai un bărbat îndrăcit, deci, aşteptaţi cu el pînă la un
timp".
26. El zise: "Doamne ajută-mi împotriva învinuirii de minciună".
27. Iar Noi îi descoperirăm: "Fă-ţi corabie înaintea ochilor Noştri şi după
descoperirea Noastră şi cînd va veni porunca Noastră, va clocoti
cuptorul;
28. atunci du înlăuntru din tot felul cîte o pereche şi familia ta, afară de
acela asupra căruia a fost dinainte cuvîntul; şi nu vorbi cu Mine pentru
cei nelegiuiţi; ei vor fi înecaţi.
29. Şi dacă te-ai suit în corabie tu şi cine este cu tine, spune: "Mărire lui
Dumnezeu, care ne-a mîntuit de poporul nelegiuiţilor!"
30. Şi spune: "Doamne, dă-mi o ieşire binecuvîntată, căci tu eşti mai bun
 dătător de ieşiri!"
31. Întru aceasta sînt semne, iar Noi sîntem ispititori".
32. Şi Noi scoaserăm la iveală după ei alte neamuri.
33. Şi Noi trimiserăm la ei un trimis dintre ei: "Slujiţi lui Dumnezeu şi să
n-aveţi alt Dumnezeu, afară de El. Oare nu vă temeţi de El?"
34. Şi ziseră fruntaşii poporului său care nu credeau şi ţineau de minciună
întîlnirea în lumea de apoi, şi pe care i-am îmbogăţit Noi în viaţa lumii:
"Acesta este un om ca voi; el mănînca ceea ce mîncaţi voi
35. şi bea ceea ce beţi voi.
36. Şi dacă ascultaţi de un om ca voi, atunci sînteţi pierduţi.
37. Oare vă vesteşte el că dacă sînteţi morţi şi sînteţi ţărînă şi oase, iarăşi
veţi fi scoşi la iveală?
38. Departe, departe cu ceea ce juruiţi!
39. Nu este decît viaţa noastră lumească; noi murim şi trăim şi nu vom fi
înviaţi.
40. El este numai un bărbat care a născocit o minciună asupra lui Dum-
nezeu şi noi nu-l credem".
41. El zise: "Doamne, mîntuieşte-mă de învinuirea de minciună!"
42. El zise: "Încă puţin şi se vor grăbi să se căiască".
43. Şi atunci îi apucă strigătul după cuviinţă, şi-i făcurăm aşa ca spuma;
deci, departe cu un popor nelegiuit!
44. Apoi scoaserăm la iveală după ei alte neamuri.
45. Nici un popor nu poate grăbi sau întîrzia termenul său.
46. Apoi trimiserăm trimişii Noştri, unul după altul. De cîte ori veni un tri-
mis la poporul său, îl ţineau de mincinos; şi aşa lăsarăm să urmeze un
popor după altul şi-i făcurăm pilde; deci, departe cu un popor ce nu
crede.
47. Apoi îi trimiserăm pe Moise şi pe fratele său Aaron, cu semnele Noastre
şi cu putere răsvădită
48. la Faraon şi la fruntaşii săi; însă ei erau îngîmfaţi şi un popor semeţ.
49. Şi ei ziseră: "Să credem doar oameni asemenea nouă, pe cînd poporul
lor ne slujeşte?"
50. Şi ei ţinură pe amîndoi de minciunoşi şi pieiră.
51. Şi Noi îi dădurăm lui Moise scriptura, pentru ca ei să fie ocîrmuiţi.
52. Şi Noi îi făcurăm pe fiul Mariei şi pe maică-sa spre semn şi le dădurăm
amîndurora, pe o colină, o locuinţă statornică şi un izvor.
53. O, voi, trimişilor, mîncaţi din ceea ce este bun şi faceţi ceea ce e drept;
Eu ştiu doar ceea ce faceţi.
54. Această credinţă a voastră este o unică credinţă şi Eu sînt Domnul
vostru, deci, temeţi-vă de Mine.
55. Însă ei rupseră lucrul lor în-treolaltă în secte; fiecare parte se bucură
de ceea ce e a ei.
56. Deci, lasă-i în încurcarea lor pînă la un timp.
57. Oare cred ei că aceea ce le dăruim Noi ca avere şi copii,
58. le dăm în grabă ca dar bun? Ba ei nu pricep.
59. Cei ce se cutremură de frica Domnului lor
60. şi cei ce cred în semnele Domnului lor,
61. şi cei ce nu fac tovarăş Domnului lor,
62. şi cei ce dau, ceea ce dau, cu inima sfiicioasă, pentru că se vor
întoarce la Domnul lor:
63. aceia se întorc în grabă după bine şi-l vor ajunge mai întîi.
64. Şi Noi nu încărcăm un suflet decît numai cît poate purta, şi la Noi este
o carte, care vorbeşte adevărul, şi lor să nu li se întîmple strîmbătate,
65. însă inimile lor sînt în încercare pentru aceasta şi faptele lor sînt alte
decît cele ce fac,
66. pînă ce urlă ei, cînd îi apucăm cu pedeapsa pe cei îmbuibaţi.
67. "Nu urlaţi astăzi, căci nu aflaţi ajutor la Noi,
68. Semnele Mele s-au citit asupra voastră, însă voi v-aţi întors pe călcîiele
voastre,
69. îngîmfîndu-vă împotriva lor, bîrfind în zăbavă de noapte".
70. Oare nu vor ei să recugete cuvîntul ori de n-a venit la ei ceva ce n-a
venit la proto-părinţii lor?
71. Sau poate nu-l cunosc pe trimisul lor şi se leapădă, deci, de el?
72. Sau spun ei: "El este îndrăcit?" Ba el a venit la ei cu adevărul şi cei mai
mulţi din ei nu voiesc adevărul.
73. Şi dacă adevărul ar fi urmat poftelor lor, ar fi pierit cerurile şi pămîntul
şi ceea ce se află în ele. Însă Noi le aduserăm îndemnarea lor, dar ei se
întorc de la îndemnarea lor.
74. Sau ceri de la ei o răsplată? Însă răsplata Domnului tău este cea mai
bună şi El este cel mai bun îngrijitor.
75. Tu doar îi chemi la un drum drept,
76. iar cei ce nu cred în lumea de apoi, se abat de la drum.
77. Şi de Ne-am fi îndurat de ei şi i-am fi scăpat din nenorocire, ei ar fi ră-
mas întru nelegiuirea lor rătăcind.
78. Şi Noi i-am apucat cu pedeapsa, însă ei nu s-au supus Domnului lor şi
nu s-au umilit
79. pînă ce, cînd le-am deschis lor pofta pedepsei aspre, au deznădăjduit
acolo.
80. Şi El este cel ce v-a făcut vouă auz şi văz şi inimi; puţini sînt cei care
sînt mulţumitori.
81. Şi El este cel ce v-a făcut pe pămînt şi la El vă veţi aduna.
82. Şi El este cel ce dă viaţă şi moarte şi de la El este schimbarea nopţii şi
zilei. Oare nu o pricepeţi?
83. Însă ei vorbesc, cum vorbiră cei de'nainte.
84. Ei zic: "Noi dacă am murit şi ne-am făcut ţărînă şi oase, oare să fim ia-
răşi sculaţi?
85. Nouă şi părinţilor noştri de'naintea noastră ni s-a juruit aceasta; însă
acestea-s numai basme ale înaintaşilor".
86. Spune: "Al cui este pămîntul şi ceea ce este pe el, dacă ştiţi?"
87. Ei vor zice: "Ale lui Dumnezeu!" Spune: "Nu voiţi să vă lăsaţi
îndemnaţi?"
88. Spune:" "Cine este Domnul celor şapte ceruri şi al tronului celui
preaînalt?"
89. Ei vor zice: "Dumnezeu!" Spune: "Oare nu voiţi să vă temeţi de El?"
90. Spune: "În ale cărui mîini este stăpînirea tuturor lucrurilor — El
scuteşte şi nu este scutit — dacă ştiţi?"
91. Ei vor zice: "La Dumnezeu". Spune: "Oare sînteţi fermecaţi?"
92. Da, Noi le-am adus adevărul, iar ei se leapădă de el.
93. Dumnezeu n-a născut copii şi nu este vreun Dumnezeu lîngă El; de
altfel ar fi luat la sine fiecare Dumnezeu ceea ce a făcut şi s-ar fi înălţat
unul asupra altuia. Mărire lui Dumnezeu, El este mai presus de ceea ce
vorbesc ei despre El.
94. El cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite şi este mai înalt decît
ceea ce-i fac Lui asemenea.
95. Spune: "Doamne, de vrei să mă laşi să văd ceea ce juruieşti,
96. Doamne, atunci nu mă pune întru poporul nelegiuiţilor".
97. Şi Noi avem putere să-ţi arătăm ce le-am juruit.
98. Opreşte răul prin bine; Noi ştim ceea ce vorbesc ei.
99. Şi spune: "Doamne, caut scăpare la Tine faţă de şoaptele Satanelor
100. şi caut scăpare la Tine, Doamne, ca să nu se apropie el de mine".
101. Abia cînd vine moartea la unul din ei, zice el: "Doamne, trimite-mă
înapoi,
102. ca să fac binele pe care l-am părăsit!" — "Ba nu!" Acesta este cuvîntul
pe care-l zice El. Şi după ei este un gard pînă la ziuă, în care se vor
scula.
103. Şi cînd se va suna în trîmbiţă, atunci să nu fie înrudire între ei şi să nu
se întrebe întreolaltă.
104. Iar celor cu cumpănă grea, lor le va merge bine;
105. iar cei cu cumpănă uşoară vor pierde sufletul lor în iad pe vecie.
106. Focul va arde feţele lor şi ei vor scrîşni acolo.
107. "Oare nu vi s-au citit semnele Mele şi nu le-aţi ţinut de minciuni?"
108. Ei vor spune: "Doamne, a biruit asupra noastră nenorocirea noastră şi
noi am fost un popor rătăcitor.
109. Doamne, scoate-ne de aici; şi dacă iarăşi vom face-o, sîntem
nelegiuiţi!"
110. El va zice: "Înlăuntru cu voi şi nu vorbiţi cu Mine!"
111. A fost o parte din robii Mei care ziseră: "Doamne, noi credem, deci
iartă-ne şi în-dură-Te de noi; Tu eşti cel mai bun îndurător".
112. Voi însă i-aţi primit cu batjocură, pînă ce v-au lăsat ei să uitaţi
îndemnarea Mea şi aţi rîs de ei.
113. Eu, astăzi, le răsplătesc statornicia lor şi ei să fie fericiţi.
114. El va zice: "Cîţi ani aţi petrecut pe pămînt?"
115. Ei vor zice: "Petrecurăm o zi sau o parte din zi; întreabă pe cei ce
poartă socoteala!"
116. Ei vor zice: "Aţi petrecut numai puţin, dacă numai aţi şti!"
117. Oare credeţi că Noi v-am făcut numai în glumă şi că nu vă veţi întoarce
la Noi? Prea înalt este Dumnezeu, regele, adevărul! Nu este
Dumnezeu, afară de El, Domnul tronului cinstit! Şi cel ce cheamă lîngă
Dumnezeu alţi Dumnezei, fără dovadă, acela va da socoteală la
Domnul său. Necredincioşilor nu le merge bine.
118. Şi spune: "Doamne, iartă şi îndură-Te, Tu eşti cel mai bun îndurător!"

XXIV
SURA LUMINII
Din Medina şi este cu şaizeci şi patru de senine
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O sură pe care am trimis-o Noi şi am făcut-o lege şi am trimis în ea
semne răsvădite, ca să vă lăsaţi îndemnaţi.
2. Pe curvă şi pe curvar biciuiţi-i pe fiecare cu cîte o sută de bice şi să nu
vă apuce pentru ei îndurare împotriva judecăţii lui Dumnezeu, dacă
credeţi în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Şi să fie martori la pedeapsa lor
o parte din credincioşi.
3. Curvarul să nu se căsătorească decît cu o curvă sau pă-gînă şi curva să
nu se căsătorească decît cu un curvar sau un păgîn; şi aceasta este
oprit pentru cei credincioşi.
4. Cei ce defaimă muieri cinstite, apoi nu aduc patru martori, bicuiţi-i cu
optzeci de bice şi nu mai primiţi mărturie de la ei cîndva, căci ei sînt
nelegiuiţi,
5. afară de cei care pe urmă se căiesc şi se îndreaptă; Dumnezeu doar
este iertător, îndurător.
6. Cei ce defaimă pe soţiile lor şi n-au martori, afară de sine înşişi, să
mărturisească de patru ori înaintea lui Dumnezeu că este adevărat,
7. şi a cincea oară, ca să vie blestemul lui Dumnezeu asupra sa, dacă
este mincinos.
8. Dară să împingă de la ea pedeapsa, dacă ea va mărturisi de patru ori
la Dumnezeu că este el mincinos,
9. şi a cincea oară, ca să vie mînia lui Dumnezeu asupra ei, dacă a spus el
adevărul.
10. Şi fără de mila lui Dumnezeu asupra voastră şi fără de îndurarea Lui şi
dacă Dumnezeu n-ar fi iertător, îndurător...
11. Cei ce au adus minciuna, cîţiva din voi, nu cred că aceasta ar fi un rău
pentru voi, ba că ar fi un bine pentru voi. Fiecărui bărbat din voi să-i fie
ceea ce şi-a agonisit din păcat, iar cel ce a luat asupra sa ca să-l mă-
rească, pentru acela să fie pedeapsă mare.
12. De ce, cînd aţi auzit aceasta, nu cugetară credincioşii şi credincioasele
întru sine lucrul bun şi nu ziseră: "Aceasta este minciună răsvădită?"
13. De ce nu aduseră pentru aceasta patru martori? Însă pentru că nu
aduseră patru martori, sînt aceştia mincinoşi înaintea lui Dumnezeu.
14. Şi fără de mila lui Dumnezeu asupra voastră şi fără de îndurarea lui în
lumea de acum şi cea de apoi, v-ar fi ajuns o pedeapsă mare pentru
ceea ce aţi răspîndit, cînd aţi scos-o cu limbile voastre şi aţi vorbit cu
gurile voastre ceva ce n-aţi ştiut şi aţi ţinut de ceva uşor ceea ce la
Dumnezeu este lucru mare.
15. Şi de ce, cînd auzirăţi, n-aţi zis: "Ni se cuvine ca să vorbim despre
aceasta?" Mărire Ţie! Aceasta este o munciună mare.
16. Dumnezeu vă îndeamnă, ca să nu faceţi ceva asemenea vreodată,
dacă sînteţi credincioşi.
17. Şi Dumnezeu vă face răsvă-dite semnele, şi Dumnezeu este ştiutor,
înţelept.
18. Acei cărora le place ca să se răspîndească lucruri ruşinoase asupra
credincioşilor, pentru ei este pedeapsă dureroasă,
19. în lumea de aici şi de apoi. Şi Dumnezeu ştie, dar voi nu ştiţi.
20. Şi fără de mila lui Dumezeu asupra voastră şi fără de îndurarea Lui şi
de n-ar fi Dumnezeu îndurător, milostiv...
21. O, voi, cei ce credeţi, nu urmaţi paşilor lui Satan, căci cel ce urmează
paşilor lui Satan porunceşte lucru ruşinos şi oprit. Şi fără de îndurarea
sa nici unul din voi nu ar fi curat cîndva. Însă Dumnezeu curăţeşte pe
cine voieşte şi Dumnezeu aude, ştie.
22. Şi să nu jure cei avuţi şi bogaţi dintre voi, că nu vor mai da nimic
rudelor şi sărmanilor şi celor ce purced pe drumul lui Dumnezeu, ci să
ierte şi să uite. Oare nu aţi dori ca Dumnezeu să vă ierte şi vouă?
Dumnezeu este iertător, îndurător.
23. Cei ce defăima muieri cinstite, care sînt nebăgătoare de seamă, însă
credincioase, sînt blestemaţi, în lumea de acum şi cea de apoi, şi pen-
tru ei este pedeapsă mare.
24. Într-o zi vor mărturisi împotriva lor limbile lor şi mîinile lor şi picioarele
lor, pentru ceea ce au făcut.
25. În ziua aceea le va răsplăti Dumnezeu după cuviinţă şi ei să ştie că
Dumnezeu este adevărul răsvădit.
26. Cele rele pentru cei răi şi cei răi pentru cele rele, şi cele bune pentru
cei buni şi cei buni pentru cele bune. Aceştia vor fi curaţi cu privire la
ceea ce se vorbeşte despre ei, — iertare şi îngrijire măreaţă!
27. O, voi, cei ce credeţi, nu intraţi în case care nu sînt casele voastre, pînă
ce n-aţi cerut îngăduire şi n-aţi salutat locuitorii lor. Aceasta este mai
bine pentru voi. Poate vă lăsaţi îndemnaţi.
28. Şi dacă nu aflaţi pe nimenea acolo, nu intraţi pînă nu vi se îngăduie; şi
dacă vi se spune: "Întoarceţi-vă!", atunci întoarceţi-vă; aceasta e mai
curat pentru voi şi Dumnezeu ştie ce faceţi.
29. Nu vă este păcat, dacă intraţi în casele nelocuite, de vă este de folos.
Şi Dumnezeu ştie ce faceţi pe faţă şi într-ascuns.
30. Spune credincioşilor ca să plece privirile lor şi să-şi păzească ruşinea
lor. Aceasta e mai curat pentru ei. Dumnezeu doar ştie ce fac ei.
31. Şi spune către cele credincioase ca să-şi plece privirile lor şi să-şi pă-
zească ruşinea lor şi să nu-şi descopere frumuseţea lor, afară de ceea
ce e pe dinafară, şi să-şi puie văluri asupra sînurilor, şi să nu-şi
descopere frumuseţea, afară de înaintea bărbaţilor lor sau a părinţilor,
sau a părinţilor bărbaţilor lor, sau a fiicelor lor, sau a fiilor bărbaţilor lor,
sau a fraţilor lor sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a
muierilor lor sau a celor care îi stăpîneşte dreapta lor, sau a slujitorilor
lor, care n-au mădulare de bărbat, sau a copiilor, care nu se uită la
goliciunea muierilor. Şi ele să nu bată cu picioarele, ca să ştie ce
ascund ele din frumuseţea lor. Şi întoarceţi-vă cu toţii la Dumnezeu, o,
voi, credincioşilor, poate vă va merge bine.
32. Şi căsătoriţi-i pe cei necăsătoriţi şi pe cei cinstiţi dintre robii şi roabele
voastre. Dacă sînt sărmani, Dumnezeu îi face bogaţi din mila Sa. Şi
Dumnezeu este cuprinzător, ştiutor.
33. Şi să trăiască în curăţenie acei ce nu află pe nimenea pentru căsătorie,
pînă ce Dumnezeu îi va îmbogăţi din Mila Sa. Şi celor pe care îi
stăpîneşte dreapta voastră, care cer o carte, scrieţi-le dacă ştiţi ceva
bun în aceasta şi daţi-le din averea lui Dumnezeu pe care v-a dat-o
vouă. Şi nu siliţi roabele voastre la curvie, dacă voiesc ele să rămîie
curate, căutînd folosul vieţii lumeşti. Iar dacă unul le sileşte, atunci,
după ce le-a silit, Dumnezeu este iertător, îndurător.
34. Şi Noi am trimis la voi semne răsvădite şi cele ce s-au întîmplat în ase-
menea fel înaintea voastră şi îndemnarea pentru cei ce se tem de
Dumnezeu.
35. Dumnezeu este lumina cerurilor şi a pămîntului... El seamănă cu o firi-
dă, în care este o candelă şi candela este în sticlă şi sticla este ca o
stea sclipitoare. Ea se prinde de un pom binecuvîntat, de un măslin, ce
nu e nici de la răsărit, nici de la apus, al cărui ulei aproape luminează,
fără să-l fi atins focul — lumină peste lumină. Dumnezeu ocîrmuieşte la
lumina Sa pe cine voieşte şi Dumnezeu face pilde pentru oameni şi
Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile.
36. În casele în care a dat voie Dumnezeu ca să se preamărească şi să se
vestească numele Său, îl laudă dimineaţa şi seara
37. bărbaţii pe care nu-i opreşte nici negoţul, nici marfa de la amintirea lui
Dumnezeu şi de la împlinirea rugăciunii şi darea milosteniilor, de frică,
înaintea unei zile în care se întorc inimile şi ochii,
38. pentru ca Dumnezeu să le răsplătească faptele lor cele mai frumoase
şi să le adauge harul Său; şi Dumnezeu îngrijeşte pe cine voieşte, fără
măsură.
39. Iar faptele necredincioşilor sînt ca o nălucire pe şes, pe care ţine cel în-
setat, că e apă, pînă ce, cînd vine la ea, nu se află nimica, însă el află
 că Dumnezeu îi plăteşte întreaga socoteală. Şi Dumnezeu este grabnic
la socoteală.
40. Sau ca întunecimea de pe marea adîncă, pe care o acoperă unda,
peste care este o undă, asupra căreia este un nour — întunecimi, una
peste alta — cînd întinde cineva mîna sa, aproape nu o vede. Şi căruia
nu-i dă Dumnezeu lumină, acela n-are lumină.
41. N-ai văzut că pe Dumnezeu îl preamăresc toate cele din ceruri şi de pe
pămînt şi păsările, întinzînd aripile? Fiecare cunoaşte rugăciunea sa şi
lauda sa şi Dumnezeu ştie ce fac ei.
42. Şi a lui Dumnezeu este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt şi la Dumnezeu
duce drumul.
43. Oare n-ai văzut că Dumnezeu alungă nourii, apoi îi împreună, apoi îi
face grămezi? Şi tu vezi ploaia ieşind din mijlocul lor. Şi El trimite munţi
din cer, în care este grindină, şi El nimereşte cu aceasta pe cine
voieşte, şi o întoarce de la cine voieşte. Strălucirea fulgerului Său
răpeşte aproape vederile.
44. Dumnezeu schimbă noaptea cu ziua; între aceasta este o pildă pentru
cei ce văd. Şi Dumnezeu a făcut toate vietăţile din apă. Şi între ele sînt
unele care umblă pe pînte-cele lor, şi unele care umblă pe două
picioare, şi unele care umblă pe patru. Dumnezeu face ce voieşte şi
Dumnezeu are putere asupra tuturor lucrurilor.
45. Noi am trimis semne răsvădite şi Dumnezeu îl ocîrmuieşte pe cine
voieşte pe drum drept.
46. Şi ei vor zice: "Noi credem în Dumnezeu şi în trimisul Său!" apoi se în-
toarce o parte din ei de la aceasta, şi aceia nu sînt credincioşi.
47. Şi de ar fi chemaţi la Dumnezeu şi la trimisul său, ca să judece ei,
atunci o parte din ei s-ar abate.
48. De ar fi însă la ei adevărul, ar veni şi ei la El cu umilinţă.
49. Oare este în inimile lor boală, sau se îndoiesc ei sau se tem că
Dumnezeu şi trimisul Său vor fi nedrepţi faţă de ei? Ba, ei sînt nele-
giuiţi.
50. Vorba credincioşilor, cînd sînt chemaţi la Dumnezeu şi la trimisul Său,
ca să judece între ei, este că ei zic: "Noi auzim şi ascultăm!" Şi lor le
merge bine.
51. Iar cel ce ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său şi se sfieşte de Dum-
nezeu şi se teme de El, aceştia sînt fericiţi.
52. Şi ei jură la Dumnezeu jurămîntul cel mai greu, că dacă le vei porunci,
ei vor purcede. Spune: "Nu juraţi! Ascultare se cuvine! Dumnezeu ştie
ce faceţi!"
53. Spune: "Ascultaţi de Dumnezeu şi ascultaţi de trimisul Său!" Şi dacă în-
toarceţi spatele, atunci este pe el ceea ce purtaţi voi; iar dacă ascultaţi
de El, atunci sînteţi bine ocîrmuiţi şi trimisul este îndatorit numai la
propovăduire răsvădită.
54. Dumnezeu a făgăduit celor ce cred dintre voi şi se poartă bine că-i va
face pe ei urmaşi pe pămînt, cum i-a făcut urmaşi pe înaintaşii lor, şi le
va întări lor legea lor pe care a ţinut-o de bună pentru ei, şi că le va da
 siguranţă în schimb pentru frica lor; "Ei să-Mi servească, ei nimic să
nu-Mi facă tovarăş!" Iar cei ce sînt necredincioşi după aceasta, aceia
sînt nelegiuiţi.
55. Şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenii şi ascultaţi de trimis; poate veţi
afla îndurare.
56. Nu crede că necredincioşii pe Dumnezeu pot să-L slăbească pe pămînt.
Locuinţa lor este focul. Rău e drumul încolo.
57. O, voi, cei ce credeţi, să ceară voie de trei ori ca să intre aceia pe care
îi stăpîneşte dreapta voastră şi aceia care n-au ajuns vîrstnicia: înain-
tea rugăciunii de dimineaţă şi cînd lepădaţi hainele voastre la miazăzi
şi după rugăciunea de sară — cele trei goliciuni ale voastre. Nu vine
asupra voastră, nici asupra lor păcat de acestea, cînd unul din voi îl
înconjură pe altul. Aşa vă dă Dumnezeu semne răsvădite şi Dumnezeu
este ştiutor, înţelept.
58. Şi cînd au ajuns copiii voştri la vîrstnicie, să ceară îngăduire, precum au
cerut îngăduire înaintaşii lor. Aşa vă dă Dumnezeu semne răsvădite şi
Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
59. Şi văduvele dintre muieri care n-au nădejde la căsătorie, nu au păcat
dacă leapădă hainele lor, fără ca să dezvelească frumuseţea lor. Însă
este mai bine pentru ele dacă se reţin. Şi Dumnezeu aude, ştie.
60. Nu este păcat pentru cel orb şi nu este păcat pentru cel şchiop, şi nu
este păcat pentru cel bolnav şi nici pentru voi dacă mîncaţi în casele
voastre sau în casele părinţilor voştri, sau în casele maicelor voastre,
sau în casele fraţilor voştri, sau în casele surorilor voastre, sau în
casele unchilor voştri după tată, sau în casa mătuşilor voastre după
tată, sau în casa unchilor voştri după mamă, sau în casa mătuşilor
voastre după mamă, sau în aceea de la care aveţi cheie, sau a
prietenului vostru. Nu păcătuiţi, dacă mîncaţi împreună sau deosebit.
61. Şi dacă intraţi în casă, salutaţi-vă, întreolaltă cu saluare de la Dumne-
zeu, cu una bună, binecuvîntată. Aşa vă face Dumnezeu răsvădite
semnele, ca să le pricepeţi.
62. Credincioşi sînt numai cei ce cred în Dumnezeu şi în trimisul Său şi da-
că s-au adunat la el pentru o treabă, nu ies pînă ce n-au cerut îngă-
duire. Aceia care cer de la tine îngăduire, aceia cred în Dumnezeu şi în
trimisul Său. Şi dacă cer îngăduire pentru vreo treabă a lor, îngăduie
cui voieşti din ei şi roagă de iertare pe Dumnezeu pentru ei. Dumnezeu
este iertător, îndurător.
63. Nu faceţi avorbirea trimisului între voi, precum e avorbirea la voi
întreolaltă. Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ce se furişează dintre voi,
căutînd scut la alţii. Şi să se ferească cei ce se împotrivesc poruncii
Sale, ca să nu-i ajungă ispita pedeapsă dureroasă.
64. Oare nu este a lui Dumnezeu tot ce e în ceruri şi pe pămînt? El ştie
cum stă treaba şi, într-o zi vor fi ei aduşi înapoi la El şi El le va vesti
ceea ce au făcut ei. Şi Dumnezeu ştie toate lucrurile.

XXV
SURA FURKÎNULUI
 Din Mekka şi este cu şaptezeci şi şapte de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Binecuvîntat fie acela care a trimis Furkânul asupra robului Său, ca să
fie un în-demnător pentru lumea întreagă.
2. A Lui este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt şi EI n-a născut copil şi n-are
tovarăş întru stăpînire şi a făcut toate lucrurile şi le-a orînduit cu
orînduială.
3. Şi ei primesc lîngă ei Dumnezei, care n-au făcut nimica, ci singuri fură
făcuţi.
4. Şi ei nu pot nici să-şi strice, nici să-şi ajute şi n-au putere nici asupra
morţii, nici asupra vieţii, nici asupra învierii.
5. Şi cei necredincioşi zic: "Aceasta nu este decît o minciună pe care a
plăsmuit-o el şi i-a ajutat alt popor!" Însă ei scot la iveală numai
nedreptate şi minciună.
6. Şi ei zic: "Basmele înaintaşilor sînt cele ce le-a scris el şi ele îi fură
dictate dimineaţa şi seara".
7. Spune: "L-a trimis cel ce ştie cele ascunse în ceruri şi pe pămînt. El
este iertător, îndurător".
8. Şi ei zic: "Ce fel de trimis este acesta? El mănîncă bucate şi umblă prin
piaţă. De ar fi trimis de către el un înger şi ar fi îndemnător cu el,
9. sau de i s-ar arunca o comoară sau de ar avea o grădină din care să
mănînce!" Şi cei nelegiuiţi zic: "Voi urmaţi numai unui bărbat ferme-
cat".
10. Priveşte cum fac asemănări cu tine! Însă ei rătăcesc şi nu pot afla
drumul.
11. Binecuvîntat fie Acela care, dacă voieşte, îţi dă mai bune decît acestea:
grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt şi-ţi dă palate!
12. Ba ei ţin de minciună "ora". Însă Noi am pregătit flacăra pentru cei ce
leapădă "ora".
13. Dacă-i vedea ea din depărtare, aud ei turbarea şi urletul ei.
14. Şi dacă vor fi alungaţi din ea într-un loc îngust, legaţi la un loc, vor cere
ei atunci pieire.
15. "Nu strigaţi astăzi pentru o unică pieire, ci strigaţi pentru pieiri multe!"
16. Spune: "Oare aceasta e mai bine, sau grădina veşniciei, care s-a juruit
celor temători de Dumnezeu? Ea le va fi răsplătire şi drum".
17. Ei să aibă acolo ce doresc, să petreacă acolo în veci; aceasta e o
juruinţă a Domnului tău, care e cerută.
18. Şi într-o zi îi va aduna El pe ei şi aceia la care se închină ei afară de
Dumnezeu, şi va zice: "Oare voi duceţi în rătăcire pe aceşti robi ai Mei,
sau au rătăcit ei de la drum?"
19. Ei vor zice: "Mărire Ţie; nu ni se cade să luăm alt apărător, afară de
Tine; însă Tu i-ai îngrijit pe ei şi pe părinţii lor într-atîta, încît au uitat
îndemnarea şi s-au făcut un popor pierdut".
20. "Şi acum v-au ţinut de mincinoşi întru ceea ce aţi vorbit, şi ei nu pot
 nici abate pedeapsa, nici ajuta".
21. Şi cine din voi este păcătos, aceluia îi dăm de gustat pedeapsă mare.
22. Şi înaintea ta n-am trimis Noi trimişi, care nu mîncau bucate şi nu
îmbiau prin pieţe şi Noi i-am făcut pe unii din voi ispită pentru ceilalţi.
Voiţi să fiţi statornici? Domnul tău vede.
23. Şi zic cei ce nu nădăjduiesc într-o întîlnire: "De nu se vor trimite asupra
noastră îngerii, sau de nu vom vedea pe Domnul nostru..." Ei sînt
îngîmfaţi întru inimile lor şi se fudulesc cu fudulie mare.
24. În ziua cînd vor vedea îngerii, în acea zi nu va fi veste bună pentru cei
nelegiuiţi şi ei vor zice: "Departe, departe".
25. Şi Ne vom apropia de faptele pe care le-au făcut ei şi le vom face întru
colb împrăştiat.
26. Locuitorii raiului vor avea în ziua aceea mai bună locuinţă şi mai
frumos loc de repaus pentru amiazăzi.
27. În ziua aceea, se va despica cerul şi nourii şi vor fi trimişi îngerii.
28. Stăpînirea va fi, în ziua aceea, într-adevăr a celui îndurat şi va fi o zi
grea pentru cei necredincioşi.
29. Şi, în ziua aceea, îşi va muşca nelegiuitul mîinile şi va zice: "O, de aş fi
luat un drum cu cel trimis!
30. Vai, să nu-l fi primit pe cutare ca prieten!
31. Da, el m-a dus în rătăcire departe de îndemnare, după ce a venit ea la
mine; şi Satan este trădătorul oamenilor".
32. Şi trimisul zise: "Doamne, poporul meu ţine acest Coran de bîrfeală!"
33. Şi aşa dădurăm Noi fiecărui profet un duşman dintre nelegiuiţi; însă
Domnul tău ajunge ca ocîrmuitor şi ajutător.
34. Şi cei necredincioşi zic: "De ce nu s-a trimis Coranul asupra lui
deodată?" Aşa a fost pentru ca să întărim prin aceasta inima ta şi Noi
l-am citit frumos.
35. Şi ei nu-ţi vor aduce vreo pildă, fără ca să aducem Noi adevărul şi o tîl-
cuire mai frumoasă.
36. Cei ce vor fi adunaţi pe feţele lor în iad, aceia vor avea locul cel mai
rău şi vor rătăci cel mai mult de la drum.
37. Şi Noi i-am adus lui Moise Scriptura şi l-am pus pe fratele său Aaron ca
sfetnic.
38. Şi Noi am zis: "Mergeţi la poporul care a ţinut de mincinoase semnele
Noastre, căci voim să-i dăm cu totul pierzării".
39. Şi poporul lui Noe, cînd ţinură de mincinos pe trimisul, îi înecarăm şi-i
făcurăm ca semn pentru oameni, şi Noi am pregătit pentru cei
nelegiuiţi pedeapsă dureroasă.
40. Şi Ad şi Thamud şi locuitorii din Er-Rass şi multe neamuri între ei...
41. Pentru toţi făcurăm pilde şi-i stîrpirăm cu desăvîrşire.
42. Şi ei trecură pe lîngă cetatea asupra căreia a plouat o ploaie
nenorocită. Oare nu văzură ei? însă ei nu nădăjduiesc în înviere.
43. Şi cînd te văzură, te luară în rîs: "Oare acesta este acela pe care l-a
trimis Dumnezeu ca trimis?
44. El aproape ne-ar fi amăgit de la zeii noştri, de nu ne-am fi ţinut de ei!"
Însă, cînd vor vedea pedeapsa, vor şti ei cine a rătăcit mai mult de la
drum.
45. Ce crezi? Cine ia pofta sa ca Dumnezeu, aceluia vrei să-i fii scut?
46. Sau crezi că cei mai mulţi din ei aud sau pricep? Ei sînt numai ca vitele,
ba au rătăcit încă mai mult de la drum.
47. Oare nu l-ai văzut pe Domnul tău, cum a prelungit umbra? Şi de ar fi
voit, ar fi lăsat-o locului; apoi facem soarele arătător spre ea,
48. apoi o tragem la Noi cu uşurinţă
49. şi El este cel ce v-a făcut noaptea ca haină şi somnul spre odihnă şi v-a
pus ziua pentru sculare.
50. Şi El este cel ce trimite vînturile ca binevestitori înaintea îndurării Sale.
Şi Noi trimitem din cer apă curată,
51. ca să înviem prin ea o ţară moartă şi să o dăm de băut făpturilor Noas-
tre, vitelor şi oamenilor în mulţime.
52. Şi Noi am împărţit-o între ei, ca să se lase îndemnaţi; însă cei mai mulţi
oameni nu voiesc, din nemulţumire.
53. De am fi voit, am fi trimis în fiecare cetate un îndemnător.
54. Deci, nu asculta de cei necredincioşi, ci te luptă împotriva lor,
împreună cu el, cu luptă mare.
55. Şi El este cel ce a slabozit cele două ape; una bună, dulce, alta sărată,
amară şi a pus între amîndouă un perete şi un zid împiedicător.
56. Şi El l-a făcut pe om din apă şi i-a dat înrudire şi cuscrie; şi Domnul tău
este puternic.
57. Şi ei respectă, afară de Dumnezeu, ceva ce nici nu le ajută, nici nu le
strică. Şi cel necredincios este un ajutor al lui Satan, împotriva Dom-
nului său.
58. Şi Noi te-am trimis numai ca binevestitor şi îndemnător.
59. Spune: "Nu cer de la voi o răsplată pentru aceasta, doar dacă fiecine
voieşte, apucă drumul spre Domnul său".
60. Şi încrede-te în cel viu, care nu moare, şi preamăreşte-l pe El — şi
îndestul cunoaşte El păcatele robilor Săi — care a făcut cerurile şi
pămîntul şi ceea ce este între ele, în şase zile. Apoi s-a suit pe tron El,
cel îndurător. Întreabă despre El pe unul priceput.
61. Şi cînd li se spune: "Închinaţi-vă celui îndurător!", zic ei: "Şi este cel
îndurător? Oare să ne închinăm la ceea ce ne porunceşti tu?" şi li se
măreşte îndărătnicia.
62. Binecuvîntat fie cel ce a făcut cetăţi în cer şi a pus acolo o candelă şi
luna luminoasă.
63. Şi El este cel ce a făcut noaptea şi ziua să-şi urmeze pentru cel ce
voieşte să se lase îndemnat şi voieşte să fie mulţumitor,
64. şi robii lui Dumnezeu sînt aceia care îmblă pe pămînt cu blîndeţe şi
 cînd vorbesc către ei proştii, apoi zic ei: "Pace!"
65. Şi cei ce petrec noaptea prosternaţi înaintea Domnului lor sau stînd;
66. şi cei ce zic: "Doamne depărtează de la noi pedeapsa iadului!
Pedeapsa lor este chin veşnic; rea este ea ca locuinţă şi loc".
67. Şi cei care, cînd dăruiesc, nu sînt istrăvitori nici zgîrciţi, ci stau la mijloc
întru aceasta;
68. şi cei care nu cheamă lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu şi nu omoară
sufletul care l-a oprit Dumnezeu, dacă nu e după dreptate şi nu
curvesc, iar cel ce face aceasta, află pedeapsă.
69. Îndoită să fie pedeapsa în ziua învierii şi în veci să rămîie în ea dispre-
ţuit:
70. afară de cel ce se căieşte şi crede şi se poartă bine, Dumnezeu va
schimba răul lor întru bine. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.
71. Şi cel ce se căieşte şi face bine, spre el se întoarce Dumnezeu.
72. Şi cei ce nu dau mărturie mincinoasă, şi dacă trec pe lîngă bîrfeală,
apoi trec cu vrednicie;
73. Şi cei care, dacă se îndeamnă, prin un semn, de către Domnul lor, nu
cad jos ca surzii şi orbii;
74. Şi aceia care zic: "Doamne, dă-ne de la muierile noastre şi urmaşii
noştri răcoare pentru ochi şi fă-ne pilde pentru cei cu frica lui
Dumnezeu!"
75. Acelora li se va răsplăti cerul al şaptelea, pentru că au fost statornici, şi
vor fi primiţi acolo cu salutare şi pace.
76. Vor petrece acolo în veci — locuinţă şi loc frumos!
77. Spune: "Nu se îngrijeşte de voi Domnul meu, dacă nu-l chemaţi. L-aţi
ţinut de mincinos pe trimis, dar veţi fi în chin vecinie".

XXVI
SURA POEŢILOR
Din Mekka şi este cu două sute douăzeci şi opt de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. TSM. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.
2. Poate că te sfîrşeşti de scîrbă, pentru că ei nu cred,
3. de am voi Noi, am trimite asupra lor din cer un semn, atunci s-ar pleca
gîtul lor cu umilinţă.
4. Însă nu le mai vine îndemnarea nouă de la cel îndurător, fără ca ei să
se întoarcă
5. şi să nu o ţină de minciună, însă va veni o veste la ei despre ceea de
ce-şi bat joc.
6. Oare n-au privit ei la pă-mînt, cum am lăsat Noi să răsară tot soiul fru-
mos?
7. Întru aceasta este un semn, şi totuşi cei mai mulţi din ei nu sînt credin-
cioşi.
8. Şi Domnul tău El este cel puternic, îndurat.
9. Şi cînd îl chemă Domnul tău pe Moise: "Mergi la poporul cel nelegiuit,
10. poporul lui Faraon, ori de nu se tem de Mine",
11. zise el: "Doamne, mă tem că mă vor ţine de minciunos;
12. şi poporul meu e strîmtorat şi nu e slobodă limba mea, deci trimite pe
Aaron.
13. Şi asupra mea este vină şi mă tem că mă vor omorî".
14. El zise: "Ba nu! Mergeţi amîndoi cu semnele Noastre. Noi sîntem cu voi
şi auzim.
15. Şi mergeţi la Faraon şi ziceţi: Noi sîntem trimişii Domnului veacurilor,
16. ca să trimiţi cu noi pe fiii lui Israel".
17. El zise: "Oare nu te-am crescut noi ca pe un copil? Şi ai petrecut între
noi ani ai vieţii tale,
18. şi ai făcut fapta pe care ai făcut-o; şi tu eşti nemulţumitor" .
19. El zise: "Am făcut-o, însă eram în rătăcire.
20. Şi am fugit de la voi, pentru că mă temeam de voi, şi mi-a dăruit
Domnul meu înţelepciune şi m-a făcut un trimis.
21. Şi aceasta este mila ce ne-ai arătat-o, că ai robit pe fiii lui Israel".
22. Faraon zise: "Şi este Domnul veacurilor?"
23. El zise: "Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al cerurilor ce sînt între
amîndouă, dacă sînteţi credincioşi".
24. El zise către cei din jurul său: "Oare nu auziţi?"
25. El zise: "Domnul vostru şi Domnul protopărinţilor voştri".
26. El zise: "Trimisul vostru, care fu trimis la voi, este îndrăcit".
27. El zise: "Domnul răsăritului şi al apusului şi al celor ce sînt între
acestea, dacă sînteţi pricepuţi".
28. El zise: "Dacă primeşti alt Dumnezeu afară de mine, te voi pune între
cei închişi".
29. El zise: "Dar dacă aş veni la tine cu un lucru răsvădit?"
30. El zise: "Atunci, dă-l, dacă eşti iubitor de adevăr!"
31. El, deci, aruncă toiagul său şi acesta se făcu un balaur răsvădit.
32. Şi el scoase mîna sa, şi aceasta era albă pentru privitori.
33. El zise către fruntaşii din jurul său: "Acesta este un fermecător
priceput.
34. El voieşte să vă alunge din ţară cu fermecătura sa. Deci ce porunciţi?"
35. Ei ziseră: "Opreşte-l pe el şi pe fratele său şi trimite în oraşe adunători,
36. ca să aducă toţi fermecătorii pricepuţi".
37. Deci, fură adunaţi fermecătorii, la timp hotărît, într-o zi orînduită.
38. Şi se spuse oamenilor: "Sînteţi adunaţi?
39. Poate vom urma fermecătorilor, dacă vor fi biruitori".
40. Şi cînd veniră fermecătorii, ziseră lui Faraon: "Avea-vom răsplată, dacă
vom fi biruitori?"
41. El zise: "Bine, voi să fiţi între cei de aproape!"
42. Moise le zise: "Aruncaţi ceea ce aveţi de aruncat!"
43. Atunci aruncară frînghiile lor şi toiegele lor şi ziseră: "Pe puterea lui
Faraon! Noi sîntem biruitori".
44. Atunci aruncă Moise toiagul său, şi acesta înghiţi înşelăciunea lor.
45. Atunci se prosternară fermecătorii, închinîndu-se.
46. Ei ziseră: "Credem în Domnul veacurilor,
47. Domnul lui Moise şi al lui Aaron!"
48. El zise: "Credeţi în el înainte de ce v-am dat voie? El este stăpînul
vostru, care v-a învăţat fermecătura. Dar şi pe mine mă veţi cunoaşte!
49. Eu vă voi tăia mîinile şi picioarele voastre schimbiş şi vă voi răstigni pe
toţi".
50. Ei ziseră: "Nu strică! La Domnul nostru ne vom întoarce,
51. Dorim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele noastre, căci sîntem cei
dintîi credincioşi".
52. Şi Noi descoperirăm lui Moise: "Purcede noaptea cu robii Mei, căci
sînteţi prigoniţi".
53. Şi trimise Faraon în oraşe adunători:
54. "Aceştia sînt numai o ceată mică,
55. şi ei sînt înfuriaţi asupra noastră,
56. însă noi sîntem mulţi şi ne păzim".
57. Aşa îi scoaserăm din grădini şi de la izvoare,
58. şi de la comori şi locuri cinstite.
59. Aşa, şi Noi Ie dădurăm moştenire fiilor lui Israel
60. şi ei le urmară la răsăritul soarelui.
61. Şi cînd se văzură întreolaltă cele două cete, ziseră tovarăşii lui Moise:
"Noi sîntem ajunşi!"
62. El zise: "Ba nu! Cu mine este Domnul meu şi El mă va ocîrmui!"
63. Atunci îi descoperirăm lui Moise: "Loveşte cu toiagul tău marea!" Şi ea
se despică şi fiecare parte era ca un munte mare.
64. Şi apoi îi apropiară pe ceilalţi.
65. Şi Noi îl mîntuirăm pe Moise şi pe toţi cei împreună cu el.
66. Apoi îi înecarăm pe ceilalţi.
67. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi din ei nu cred.
68. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.
69. Şi citeşte-le lor istoria lui Avraam,
70. Cînd zise el părintelui său şi poporului său: "Cui vă închinaţi?"
71. Ei ziseră: "Ne închinăm idolilor şi le slujim mereu".
72. El zise: "Oare vă aud ei, cînd îi chemaţi,
73. sau vă ajută sau vă strică?"
74. Ei ziseră: "Ba nu! Dar am aflat pe părinţii noştri făcînd aşa".
75. El zise: "Aţi văzut aceea, la ce vă închinaţi,
76. voi şi protopărinţii voştri?"
77. Dar ei îmi sînt duşmani, afară de Domnul veacurilor,
78. care m-a făcut şi mă ocîrmuieşte,
79. care mă nutreşte şi mă adapă;
80. şi dacă sînt bolnav, mă vindecă.
81. Şi care mă lasă să mor, apoi mă învie;
82. şi despre care nădăjduiesc că-mi va ierta păcatele, în ziua judecăţii.
83. Doamne, dă-mi înţelepciune şi lasă-mă să urmez celor drepţi!
84. Dă-mi limba adevărului între cei de apoi,
85. Şi fă-mă oştean al grădinii plecării.
86. Şi iartă-i tatălui meu, el era rătăcitor,
87. Şi nu-mi face ruşine în ziua învierii,
88. în ziua cînd nu foloseşte nici avere, nici copii,
89. doar dacă vine cineva la Dumnezeu cu inima paşnică.
90. Şi să fie apropiat raiului de cei ce se tem de Dumnezeu,
91. şi să se descopere focul iadului pentru cei rătăciţi,
92. şi să li se zică: "Unde e aceea la ce v-aţi închinat,
93. afară de Dumnezeu? Oare vă vor ajuta ei, sau li se va ajuta?"
94. Şi ei să fie aruncaşi peste cap acolo, ei şi cei rătăciţi,
95. şi cetele diavolului la un loc.
96. Ei vor zice acolo, certîndu-se întreolaltă:
97. "Pe Dumnezeu, noi am fost în rătăcire răsvădită,
98. cînd v-am făcut asemenea cu Domnul veacurilor,
99. şi numai păcătoşii ne-au dus în rătăcire.
100. Şi n-avem mijlocitor
101. şi nici prieten călduros.
102. Însă de ar fi întoarcere pentru noi, am fi credincioşi".
103. Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi nu crezură.
104. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.
105. Poporul lui Noe îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,
106. cînd le zise Noe, fratele lor: "Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?
107. Eu vă sînt trimis credincios,
108. deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.
109. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul
 veacurilor.
110. Deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine".
111. Ei ziseră: "Oare să-ţi credem, dacă-ţi urmează lepădăturile?"
112. EI zise: "N-am cunoştinţă despre ceea ce fac ei;
113. socoteala lor este la Domnul meu, dacă numai aţi pricepe!
114. Şi eu nu-i lepăd pe cei credincioşi;
115. eu sînt numai un îndemnător răsvădit".
116. Ei ziseră: "Dacă nu vei înceta, o, Noe, vei fi ucis cu pietre!"
117. El zise: "Doamne, poporul meu mă ţine de mincinos,
118. deci, judecă între mine şi ei şi mîntuieşte-mă, şi pe cei credincioşi cu
mine!"
119. Atunci îl mîntuirăm pe el şi pe cei împreună cu el în corabia încărcată.
120. Apoi înecarăm pe cei ce rămaseră.
121. întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi din ei nu cred.
122. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.
123. Ad îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,
124. cînd le zise lor Hud, fratele lor: "Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?
125. Eu vă sînt un trimis credincios;
126. Deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.
127. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul
veacurilor.
128. Zidiţi pe toată înălţimea un semn, să vă jucaţi,
129. şi ridicaţi zidiri, ca să fiţi nemuritori?
130. Şi cînd atacaţi, atacaţi cu îngîmfare?
131. Deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.
132. Şi temeţi-vă de cel, care v-a dat prisosinţă în ceea ce cunoaşteţi,
133. v-a dat prisosinţă în vite şi fii
134. şi grădini şi izvoare.
135. Eu mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile mari".
136. Ei ziseră: "Ne este totuna, ori de propovăduieşti, sau nu
propovăduieşti.
137. Aceasta este numai o plăsmuire a înaintaşilor,
138. şi noi nu vom fi pedepsiţi".
139. Ei, deci, îl ţinură de mincinos şi Noi îi pierdurăm. Întru aceasta este un
semn, însă cei mai mulţi din ei nu crezură.
140. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.
141. Thamud îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,
142. cînd le zise Salih, fratele lor: "Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?
143. Eu vă sînt un trimis credincios,
144. deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.
145. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul
veacurilor.
146. Oare veţi rămîne singuri în ceea ce e aici?
147. În grădini şi la izvoare?
148. Şi la semănături şi fenici cu flori gingaşe?
149. Şi vă scobiţi în munţi case cu iscusinţă!
150. Deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine,
151. şi nu ascultaţi de porunca celor stricaţi,
152. cei ce fac daună pe pămînt şi nu fac bine".
153. Ei ziseră: "Tu eşti numai unul fermecat!
154. Tu eşti numai un om ca şi noi, deci, dă un semn, dacă iubeşti
adevărul!"
155. El zise: "Această iapă de cămilă să aibă o adăpare şi voi o adăpare
într-o zi anumită.
156. Dar să nu o atingeţi cu vreun rău, căci vă va apuca pedeapsa unei zile
mari".
157. Ei însă o ologiră şi dimineaţa se căiră
158. şi-i apucă pedeapsa. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu
crezură.
159. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.
160. Poporul lui ţinu de mincinoşi pe cei trimişi,
161. cînd le zise Lot, fratele lor: "Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?
162. Eu vă sînt un trimis credincios,
163. deci temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.
164. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul
veacurilor.
165. Oare mergeţi voi la bărbaţii din toată lumea
166. şi lăsaţi în urmă ceea ce v-a făcut vouă Domnul vostru ca muieri? Ba,
sînteţi un popor păcătos".
167. Ei ziseră: "Dacă nu vei înceta, o, Lot, vei fi alungat".
168. El zise: "Eu urăsc faptele voastre,
169. Doamne, mîntuieşte-mă pe mine şi poporul meu de faptele lor!"
170. Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi pe poporul său cu toţii,
171. afară de o babă, care a în-tîrziat.
172. Apoi, i-am pierdut pe ceilalţi,
173. şi lăsarăm să ploaie asupra lor o ploaie şi rea a fost ploaia celor
îndemnaţi.
174. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu crezură.
175. Şi Domnul tău este puternic, îndurător.
176. Locuitorii pădurilor îi ţinură de mincinoşi pe cei trimişi,
177. cînd le zise lor Şoeib: "Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?
178. Eu vă sînt un trimis credincios.
179. Deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.
180. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul
veacurilor.
181. Daţi măsură dreaptă şi nu o scurtaţi
182. şi cîntăriţi cu cîntar drept
183. şi nu-i înşelaţi pe oameni la averea lor şi nu faceţi daună pe pămînt
184. şi temeţi-vă de cel ce v-a făcut pe voi şi cetele cele dinainte".
185. Ei ziseră: "Tu eşti numai unul fermecat;
186. tu eşti un om ca noi şi noi te ţinem de mincinos.
187. Deci lasă să cadă asupra noastră bucăţi de cer, dacă eşti iubitor de
adevăr".
188. El zise: "Domnul meu ştie mai bine ceea ce faceţi".
189. Şi ei îl ţinură de mincinos, atunci îi apucă pedeapsa zilei nourului; a fost
pedeapsa unei zile mari.
190. Întru aceasta era un semn, însă mulţi din ei nu crezură.
191. Şi Domnul tău este puternic, îndurător.
192. Şi el este o trimitere a Domnului veacurilor.
193. S-a pogorît împreună cu el duhul cel credincios
194. asupra inimii tale, ca să fii îndemnător,
195. în limba arabă cea răsvădită.
196. Şi el este în scripturile înaintaşilor.
197. Oare nu le va fi lor aceasta un semn, ca să-l cunoască înţelepţii fiilor lui
Israel?
198. De l-am fi trimis la unul dintre barbari,
199. şi de l-ar fi citit asupra lor, ei n-ar fi crezut.
200. Aşa am orînduit-o Noi în inimile păcătoşilor.
201. Ei nu cred în el, pînă ce nu văd pedeapsa cea dureroasă.
202. Şi ea va veni asupra lor pe neaşteptate, fără ca ei să o ştie.
203. Şi ei vor zice: "Oare va fi pentru noi aşteptare?"
204. Oare cer ei pedeapsa Noastră?
205. Oare ce crezi, de i-am mai lăsa ani în belşug
206. şi apoi ar veni la ei ceea ce li s-a ameninţat,
207. şi nu le-ar folosi ceea ce au avut în belşug.
208. Şi Noi nu dărîmăm o cetate, dacă n-a avut îndemnători
209. spre îndemnare, căci Noi nu sîntem cu nedreptate.
210. Şi nu s-au coborît cu el Satanele,
211. Nu li se cuvine şi nici nu pot.
212. Căci sînt departe de auzire,
213. şi nu chema lîngă Dunmezeu alt Dumnezeu, ca să nu fii pedepsit,
214. şi îndeamnă gloata ta cea mai de aproape
215. şi pleacă aripa ta la aceia dintre credincioşi care îţi urmează.
216. Şi de se vor răsvrăti împotriva ta, spune: "Eu n-am de a face cu faptele
voastre!"
217. Şi încrede-te în cel puternic, îndurător,
218. care te vede cînd te scoli
219. şi umbli încolo şi-ncoace între închinători.
220. El este cel ce aude, cel ce ştie.
221. Să vă vestesc despre aceia, asupra cărora s-au pogorît Satanele?
222. Se coboară asupra tuturor mincinoşilor păcătoşi;
223. împărtăşesc cele auzite; însă cei mai mulţi minţesc.
224. Şi poeţii, lor le urmează cei ce rătăcesc.
225. Oare nu vezi cum umblă nebuni în toată valea,
226. şi vorbesc ceea ce nu fac?
227. Afară de cei ce cred şi se poartă bine şi-şi aduc aminte adesea de
Dumnezeu
228. şi se apără, dacă li s-a făcut strîmbătate. Şi vor şti cei nelegiuiţi cum să
se întoarcă la Dumnezeu.

XXVII
SURA FURNICII
Din Mekka şi este cu nouăzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. TS. Acestea sînt semnele Coranului şi ale unei cărţi răsvădite:
2. ale ocîrmuirii şi Bunăvestirii pentru cei credincioşi,
3. care împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi cred cu tărie în lumea de
apoi.
4. Cei ce nu cred în lumea de apoi, lor le-am împodobit Noi faptele şi ei
sînt în rătăcire.
5. Aceştia sînt aceia pentru care este o pedeapsă rea şi, în lumea de apoi,
sînt ei pierduţi.
6. Şi tu ai primit Coranul de la unul înţelept, priceput.
7. Şi cînd a zis Moise gloatei sale: "Eu văd un foc. Voi să vă aduc veste de
la el, sau vă voi aduce o flacără arzătoare, ca să vă încălziţi".
8. Şi cînd a venit el încolo, s-a strigat către eî: "Binecuvîntat este cel ce e
în foc şi cel ce e în jurul său, şi mărire lui Dumnezeu, Domnului vea-
curilor!
9. O, Moise, eu sînt Dumnezeu, cel puternic, înţelept.
10. Şi aruncă toiagul tău!" Şi cînd îl văzu mişcîndu-se ca un şarpe, o apucă
la fugă şi nu se întoarse: "O, Moise, nu te teme. Nu se tem de Mine cei
trimişi,
11. doar dacă a fost cineva nelegiuit, apoi a schimbat binele cu răul. Eu
doar sînt iertător, îndurător.
12. Şi bagă mîna ta în sînul tău şi o vei scoate albă fără un rău: unul din
cele nouă semne pentru Faraon şi poporul său; ei sînt un popor nele-
giuit".
13. Şi cînd se făcură semnele Noastre, înaintea ochilor lor, ziseră ei:
"Aceasta este fermecătură răsvădită!"
14. Şi ei se lepădară de ele, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele,
întru nedreptate şi îngîmfare. Vezi cum este sfîrşitul nelegiuiţilor!
15. Şi Noi dădurăm lui David şi lui Solomon ştiinţă şi ei ziseră: "Mărire lui
Dumnezeu, care ne-a ales înaintea multora din servii Săi credincioşi".
16. Şi Solomon îl moşteni pe David, Şi el zise: "O, voi, oamenilor, noi furăm
învăţaţi în limba păsărilor şi nouă ni s-a dat din toate lucrurile. Aceasta
este o milă răsvădită".
17. Şi se adunară la Solomon cetele sale de duhuri, oameni şi păsări, şi
erau bine orînduite,
18. pînă ce veniră la valea furnicilor. Zise o furnică: "O, voi, furnicilor,
intraţi în locuinţele voastre, ca să nu vă strivească Solomon şi cetele
sale, fără să o ştie".
19. El surîse de cuvintele lor şi zise: "Doamne, mînă-mă, ca să-ţi
mulţumesc pentru mila Ta, cu care m-ai miluit pe mine şi pe părinţii
mei şi ca să mă port bine, cum îţi place, şi lasă-mă să intru la îndurarea
ta între robii tăi cei cinstiţi".
20. Şi el cercetă păsările şi zise: "De ce nu văd eu pupăza? Poate nu este
de faţă?
21. Eu o voi pedepsi cu o pedeapsă aspră sau o voi junghia, doar dacă mi
se va aduce o dezvinuire răsvădită".
22. Şi ea nu întîrzie mult şi zise: "Eu ştiu ceea ce tu nu ştii şi-ţi aduc din
Sabba o veste hotărîtă.
23. Eu am aflat o muiere domnind asupra lor, şi ei i s-a dat din toate
lucrurile, ea avea un tron măreţ.
24. Eu am aflat-o pe ea şi pe poporul ei închinîndu-se soarelui în loc de
Dumnezeu; şi le-a împodobit lor Satan faptele lor şi i-a abătut de la
drum şi ei nu sînt bine ocîrmuiţi.
25. Oare nu voiesc ei să se închine lui Dumnezeu, care scoate cele ascunse
în ceruri şi pe pămînt şi care ştie ce ascund şi descoperă ei?
26. Dumnezeu! Nu este Dumnezeu, afară de El, Domnul tronului măreţ!"
27. El zise: "Vom vedea ori de ai spus adevărul sau ai minţit.
28. Du-te cu această scrisoare a mea şi arunc-o înaintea lor, apoi
întoarce-te de la ei şi caută ce vor răspunde".
29. Ea zise: "O, voi fruntaşilor, s-a aruncat înaintea mea o scrisoare
cinstită.
30. Ea este de la Solomon şi este în numele lui Dumnezeu cel milostiv,
îndurător.
31. Nu vă ridicaţi împotriva mea, ci veniţi ca moslemi la mine".
32. Ea zise: "O, voi, fruntaşilor, sfătuiţi-mă la treaba mea. Eu nu hotărăsc
vreo treabă, pînă ce nu daţi voi mărturie".
33. Ei ziseră: "Noi avem putere şi virtute mare, însă porunca e la tine şi
caută ce porunceşti" .
34. Ea zise: "Dacă regii intră într-o cetate, o dărîmă şi pe cei mai puternici
ai poporului îi înjosesc. Aşa fac ei.
35. Şi eu voi să le trimit lor un dar şi voi să aştept ce-mi vor aduce înapoi
solii".
36. Şi cînd veni ea la Solomon, zise el: "Voiţi să-mi măriţi averea? Însă
ceea ce mi-a dat mie Dumnezeu este mai bun, decît ceea ce v-a dat
vouă. Voi, însă, vă bucuraţi cu darul vostru.
37. Întoarce-te la ei şi noi vom veni la ei cu oştiri, cărora nu le vom putea
sta împotrivă şi noi îi vom alunga, ruşinaţi, umiliţi".
38. El zise: "O, voi, fruntaşilor, cine îmi va aduce tronul ei, înainte de ce vor
veni ei la mine ca moslemi?"
39. Un înfrînt între duhuri zise: "Eu ţi-l voi aduce, înainte de ce te vei ridica
de pe locul tău, căci eu sînt puternic la aceasta, credincios".
40. Zise acela, la care era ştiinţa din scriptură: "Eu ţi-l aduc, înainte de ce
se va întoarce la tine privirea ta." Şi cînd l-a văzut pe el stînd înaintea
lui, zise: "Acesta este un har de la Domnul meu, ca să mă ispitească,
ori de sînt mulţumitor sau nemulţumitor, şi cel ce e mulţumitor, mulţu-
mitor numai pentru sine însuşi, şi cel ce e nemulţumitor — Domnul
meu doar este avut, darnic".
41. El zise: "Faceţi-i ei tronul necunoscut, să vedem ori de ea este bine
ocîrmuită, sau nu e ocîrmuită".
42. Şi cînd veni ea, zise: „Aşa este tronul tău?" Ea zise: "Pare că el este" —
Şi nouă ni s-a dat înţelepciune înaintea ei şi noi ne făcurăm moslemi.
43. însă pe ea a abătut-o ceea ce cinstea ea în locul lui Dumnezeu; ea este
din poporul necredincioşilor.
44. Ei i se spuse: "Intră în curte!" Şi cînd îl văzu, îl ţinu de un loc şi
descoperi coapsele. El zise: "Aceasta este o curte pardosită cu sticlă".
45. Ea zise: "Doamne am păcătuit împotriva mea însămi şi mă supun,
împreună cu Solomon, lui Dumnezeu, Domnul veacurilor".
46. Şi Noi trimiserăm la Thamud pe Sâlih, fratele lor: "Slujiţi lui
Dumnezeu!" Şi ei se făcură două partide ce se certau.
47. El zise: "O, poporul meu, de ce căutaţi să aduceţi răul înaintea binelui?
De ce nu-l rugaţi pe Dumnezeu de iertare? Poate veţi afla îndurare".
48. Ei ziseră: "Avem semne rele de la tine şi de la cei împreună cu tine". El
zise: "Semnul vostru este la Dumnezeu; da, voi sînteţi un popor ce se
va ispiti".
49. Şi erau în cetate nouă înrudiţi, care făceau daună în ţară şi nu se
purtau bine.
50. Ei ziseră: "Juraţi pe Dumnezeu că ne vom arunca, noaptea, asupra sa şi
asupra gloriei sale. Apoi vom zice rudei sale celei mai de aproape: "Noi
n-am fost martori la pieirea gloatei sale, noi iubim adevărul".
51. Şi ei plăsmuiră un vicleşug şi Noi plăsmuirăm un vicleşug, fără ca ei să
vadă.
52. Şi priveşte cum a fost sfîrşit vicleşugul lor: Noi îi nimicirăm pe ei şi
poporul lor cu toţii,
53. şi acele case ale lor se făcură pustii, pentru că ei erau nelegiuiţi; întru
aceasta este un semn pentru poporul priceput.
54. Şi Noi îi mîntuirăm pe credincioşi şi temători de Dumnezeu.
55. Şi adă-ţi aminte de Lot, cînd zise poporului său: "Voi intraţi în ruşine,
văzînd cu ochii?
56. Oare vă apropiaţi cu poftă de bărbaţi, în loc de muieri? Ba voi sînteţi un
popor nebun!"
57. Şi răspunsul poporului său a fost că ei au zis: "Alungaţi gloata lui Lot
din cetatea voastră; ei sînt oameni care se ţin de curaţi".
58. Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi gloata sa, afară de muierea sa, care era,
după hotărîrea Noastră, între cei întîrziaţi.
59. Şi Noi lăsarăm să ploaie asupra lor o ploaie şi rea a fost ploaia celor în-
demnaţi.
60. Spune: "Mărire lui Dumnezeu şi pace asupra robilor Săi, pe care i-a
ales! Este Dumnezeu mai bun sau ceea ce-i faceţi asemenea?"
61. Cine a făcut cerurile şi pămîntul şi vă trimite vouă din ceruri apă, prin
care lăsăm să răsară grădini frumoase? Nu vă este dat să lăsaţi să
răsară pomi. Un Dumnezeu lîngă Dumnezeu? Ba ei sînt un popor, care
face asemenea pe alţii cu Dumnezeu.
62. Oare cine a întemeiat pămîntul şi l-a pus în mijlocul rîurilor şi i-a pus
munţi puternici şi a pus o stavilă între cele două ape? Un Dumnezeu
lîngă Dumnezeu? Ba cei mai mulţi din ei n-au pricepere.
63. Cine îi răspunde celui asuprit dacă-l cheamă şi ia răul de pe el şi vă
face urmaşi pe pămînt? Un Dumnezeu lîngă Dumnezeu? Puţini numai
se lasă îndemnaţi.
64. Cine vă ocîrmuieşte prin întunecimi pe uscat şi pe mare? Şi cine trimite
vinturile ca binevestitori înaintea îndurării Sale? Un Dumnezeu lîngă
Dumnezeu? Dumnezeu e mai presus decît aceea ce-i faceţi Lui aseme-
nea.
65. Cine face făptura şi apoi o înnoieşte? Şi cine vă îngrijeşte din cer şi de
pe pămînt? Un Dumnezeu lîngă Dumnezeu? Spune: "Aduceţi dovada
voastră, dacă sînteţi iubitori de adevăr".
66. Spune: "Nu cunoaşte nume în ceruri şi pe pămînt cele ascunse, decît
Dumnezeu, şi ei nu ştiu
67. cînd vor fi înviaţi.
68. însă ştiinţa lor a ajuns la cea din lumea de apoi, dar ei stau la îndoială
 despre aceasta. Ba ei sînt orbi faţă de aceasta.
69. Şi cei necredincioşi zic: "Dacă sîntem ţărînă noi şi părinţii noştri, oare
ne vom scula?
70. Aceasta s-a făgăduit nouă şi părinţilor noştri, acum, de înainte. Acestea
sînt numai basme ale înaintaşilor".
71. Spune: "Umblaţi prin ţară şi priviţi, cum este sfîrşitul celor păcătoşi!"
72. Şi nu te scîrbi asupra lor şi nu fi îngrijit pentru vicleşugurile lor.
73. Şi ei zic: "Cînd va fi această juruinţă, dacă iubiţi adevărul?"
74. Spune: "Poate ceva ce voiţi ca să grăbească este chiar pe urma
voastră".
75. Domnul tău e plin de har faţă de oameni, dar cei mai mulţi nu-i
mulţumesc.
76. Şi Domnul tău ştie ce acopăr piepturile lor şi ce descopăr.
77. Şi nimic nu e ascuns în ceruri şi pe pămînt, ce n-ar fi într-o carte răsve-
dită.
78. Acest Coran istoriseşte fiilor lui Israel cele mai multe, despre care se
ceartă ei.
79. El este o ocîrmuire şi o îndurare pentru cei credincioşi.
80. Domnul tău va judeca între ei întru înţelepciunea Sa şi El este cel pu-
ternic, ştiutor.
81. Încrede-te în Dumnezeu, tu eşti într-adevăr răsvădit.
82. Nu vei face pe morţi să audă şi nu vei face pe surzi să audă strigătul,
dacă întorc ei spatele.
83. Şi nu eşti dregătorul celor orbi întru rătăcirea lor. Tu să-l faci să audă
numai pe cel ce crede în semnele Noastre, şi aceia sînt moslemi.
84. Şi cînd va cădea cuvîntul asupra lor, le vom scoate o vietate, din
pămînt, care le va spune: "Oamenii nu s-au încrezut în semnele Noas-
tre".
85. Şi într-o zi vom aduna din tot poporul o ceată a acelora care ţineau de
minciună semnele Noastre, şi ei vor fi opriţi
86. pînă ce va vorbi El, cînd vor veni ei: "Aţi ţinut de minciună semnele
Mele, fără ca să le fi cuprins cu priceperea? Ce aţi făcut?"
87. Şi va cădea cuvîntul asupra lor pentru păcatele lor şi ei nu vor putea
vorbi.
88. Oare n-au văzut ei că Noi am pus noaptea, să se odihneasca în ea ziua,
şi ziua, ca să vadă în ea. Întru aceasta sînt semne pentru poporul cre-
dincios.
89. Şi într-o zi se va suna în trîmbiţă şi se vor înspăimînta cei din ceruri şi
de pe pîmînt, afară de cei care îi plac lui Dumnezeu, şi toţi vor veni
umiliţi.
90. Şi munţii, pe care îi credeai tari, vei vedea că se trec, cum se trec
nourii; făptura lui Dumnezeu, care zideşte toate. El ştie ceea ce faceţi.
91. Cel ce vine cu bine, aceluia îi va fi bine pentru aceasta şi ei vor fi siguri
 de groaza zilei aceleia.
92. Iar cel ce vine cu rău — ei să fie aruncaţi cu feţele lor în foc; cum să vi
se răsplătească, decît numai după faptele voastre?
93. Mie mi s-a poruncit să slujesc numai Domnului ţării acesteia, pe care
am sfinţit-o. Şi ale Lui sînt toate lucrurile. Şi mi s-a poruncit ca să fiu un
moslem
94. şi să-i citesc Coranul. Şi cel ce este ocîrmuit, e ocîrmuit numai pentru
sine însuşi; iar dacă unul rătăceşte, atunci spune: "Eu sînt numai un în-
demnător".
95. Şi spune: "Mărire lui Dumnezeu, El vă va arăta semnele Sale şi voi le
veţi cunoaşte; şi Domnul tău nu e nebăgător de seamă la ceea ce
faceţi voi".

XXVIII
SURA ISTORIEI
Din Mekka şi este cu optzeci şi opt de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. TSM. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.
2. Noi îţi citim ceva din istoria lui Moise şi a lui Faraon, după adevăr,
pentru un popor credincios.
3. Faraon s-a făcut semeţ în ţară şi a împărţit poporul său în cete; o parte
din ei o slăbi, junghiind fiii lor şi lăsînd să trăiască copilele lor. El era
făcător de stricăciune.
4. Şi Noi voirăm să ne arătăm binevoitori faţă de cei slabi în ţară şi să-i
facem pilde şi să-i facem moştenitori.
5. Şi voirăm să le dăm loc statornic în ţară şi să-i arătăm lui Faraon şi lui
Haman şi oştirilor lor, aceea de ce s-au ferit.
6. Şi Noi îi descoperirăm maicii lui Moise: "Alăptează-l şi, dacă te temi
pentru el, aruncă-l în rîu şi nu te teme şi nu te întrista. Noi ţi-l vom da
înapoi şi-l vom face un trimis".
7. Şi casa lui Faraon îl culese, ca să le fie el un duşman şi spre întristare.
Faraon şi Haman şi oştirile lor au fost păcătoşi.
8. Şi zise soţia lui Faraon: "El este răcoarea ochiului pentru mine şi pentru
tine. Nu-l omorî, poate ne va fi de folos, sau îl vom primi ca fiu". Şi ei
nu prevăzură.
9. Şi dimineaţa inima maicii lui Moise era deşartă, încît aproape l-ar fi dat
de gol, dacă Noi nu i-am fi legat inima, ca să se facă credincioasă.
10. Şi ea zise surorii sale: "Urmează-i!" Şi ea privi din depărtare, ca ei să
nu înţeleagă.
11. Şi Noi îi oprirăm lui la început ţîţele; atunci zise ea: "Să vă duc la
oameni de casă, care îl vor îngriji pentru voi şi-l vor păzi?"
12. Deci, îl dădurăm înapoi maicii sale, ca să se răcoreasă ochiul ei şi ea să
nu se înstrăineze şi ca ea să ştie că juru-inţa lui Dumnezeu este adevă-
rată, deşi cei mai mulţi nu o cunosc.
13. Şi cînd ajunse vîrstnicia sa şi era deplin, îi dădură lui înţelepciune şi
pricepere, şi aşa răsplătim Noi celor drepţi.
14. Şi el intră în cetate, pe timpul cînd nu băgau de seamă locuitorii; şi află
acolo doi bărbaţi care se certau întreolaltă, unul din partida sa şi unul
din duşmanii săi. Atunci îl chemă într-ajutor cel din partida sa, împotri-
va celui din duşmanii săi. Atunci, îi dădu Moise un pumn duşmanului şi
făcu un sfîrşit cu dînsul. El zise: "Aceasta este o faptă a lui Satan; el
este un duşman care, hotărît, duce în rătăcire".
15. El zise: "Doamne, eu am păcătuit împotriva mea însumi, deci iartă-mi!"
Şi El îl iertă, pentru că El este cei iertător, îndurător.
16. El zise: "Doamne, pentru că ai fost îndurător cu mine, nu voi fi
ajutătorul nelegiuiţilor".
17. Şi dimineaţa pîndea, temîndu-se, prin cetate. Şi acela, căruia îi ajutase
ieri, îl chemă într-ajutor. Moise zise: "Hotărît, eşti în rătăcire!"
18. Şi cînd voi el să puie mîna pe cel ce era duşmanul amîndurora, zise el:
"O, Moise, vrei să mă omori pe mine, cum l-ai omorît ieri pe unul? Tu
nu voieşti decît să fii un tiran în ţară şi nu voieşti să faci pace".
19. Şi veni un bărbat, alergînd, din capătul cetăţii. El zise: "O, Moise, frun-
taşii se sfătuiesc să te omoare; deci, ieşi afară, eu îţi sînt un bun sfătui-
tor".
20. Şi el ieşi de acolo, cu frică pîndind, şi zise: "Doamne, mîntuieşte-mă de
poporul nelegiuiţilor!"
21. Şi cînd se întoarse pe drum spre Madian, zise el: "Poate mă va ocîrmui
Domnul meu pe drumul cel drept".
22. Şi cînd se coborî spre apa Madianului, află el acolo o ceată de oameni,
adăpînd.
23. Şi lîngă ei află el două copile aparte cu turma lor. El zise: "Ce este
scopul vostru?" Ele ziseră: "Nu putem adăpa pînă ce nu s-au dus
păstorii, şi tatăl nostru este un moşneag bătrîn".
24. Atunci, le adăpă el turma, apoi se întoarse spre umbră şi zise:
"Doamne, am nevoie de binele care-l trimiţi asupra mea".
25. Şi una din ele veni la el, mergînd ruşinoasă. Ea zise: "Tatăl meu te
cheamă să-ţi plătească simbrie, pentru că ne-ai adăpat turma". Şi cînd
a venit la el şi i-a istorisit istoria sa, zise el: „Nu te teme, eşti mîntuit de
poporul cel nelegiuit!"
26. Zise una din ele: "O, tatăl meu, primeşte-l cu simbrie; el este cel mai
bun din cei ce-i poţi primi cu simbrie; el, cel puternic credincios".
27. El zise: "Eu voi să te căsătoresc cu una din fiicele mele acestea, dacă
îmi vei sluji opt peregrinaje. Iar dacă ai împlinit zece, e treaba ta, căci
nu voiesc să te necăjesc. Mă vei afla drept, dacă voieşte Dumnezeu".
28. El zise: "Aşa să fie între mine şi tine. Orişicare din amîndouă termine
voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea, şi Dumnezeu e chezaş
pentru ceea ce vorbim"
29. Şi cînd împlini Moise terminul şi purcese cu gloata sa, văzu el un foc pe
coasta muntelui. El zise gloatei sale: "Rămîneţi, eu văd de foc; poate că
voi aduce veste de la el, sau o flacără de foc, ca să vă încălziţi".
30. Şi cînd veni el acolo, răsună o voce din partea dreaptă a văii, în şesul
binecuvîntat din pom: "O, Moise, eu sînt Dumnezeu, Domnul veacu-
rilor!
31. Aruncă toiagul tău!" Şi cînd văzu că se mişcă, aşa, ca şi cînd ar fi un
şarpe, o apucă la fugă şi nu se întoarse: "O, Moise, apropie-te şi nu te
teme, tu eşti singur!
32. Bagă mîna ta în sînul tău; ea va ieşi albă, fără de rău. Şi trage la tine
aripa ta fără frică. Acestea sînt două semne de la Domnul tău pentru
Faraon şi fruntaşii săi. Ei sînt un popor nelegiuit".
33. El zise: "Doamne, am omorît un suflet din ei şi mă tem că ei mă vor
omorî.
34. Şi fratele meu Aaron este mai iscusit la limbă; deci trimite-l cu mine
spre ajutor, ca să mă întărească. Mă tem că ei mă vor ţine de
mincinos".
35. El zise: "Voim să întărim braţul tău prin fratele tău şi vă vom da putere
amîndurora, ca ei să nu vă ajungă întru semnele Noastre; iar cei ce vă
urmează să biruiască".
36. Şi cînd veni Moise la ei, cu semnele Noastre răsvădite, ziseră ei:
"Aceasta nu e decît fermecătură mincinoasă şi Noi n-am auzit de
aceasta de la protopărinţii noştri".
37. Moise zise: "Domnul meu ştie mai bine cine vine cu ocîrmuirea de la El
şi cui va fi sfîrşitul locuinţei. Nu le merge bine celor nelegiuiţi".
38. Şi zise Faraon: "O, voi, fruntaşilor, nu ştiu alt Dumnezeu pentru voi
decît pe mine. Şi arde-mi mie, o, Haman, lut şi fă-mi un turn. Poate voi
ajunge la Dumnezeul lui Moise, pentru că eu îl ţin de mincinos".
39. Şi el şi oştirile lui se îngîmfau pe pămînt fără drept şi credeau că nu se
vor întoarce la Noi.
40. Noi, deci, l-am apucat pe el şi oştirile lui şi i-am aruncat în mare. Deci,
vezi cum este sfîrşitul nelegiuiţilor.
41. Şi Noi îi făcurăm ocîrmuitori spre foc şi, în ziua învierii, nu vor fi mîntu-
iţi.
42. Noi lăsarăm să le urmeze în lumea aceasta un blestem şi, în ziua
învierii, vor fi ruşinaţi.
43. Şi Noi dădurăm lui Moise scriptura, după ce nimicirăm neamurile de'na-
inte, ca pricepere pentru oameni şi ocîrmuire şi îndurare. Poate se vor
lăsa îndemnaţi.
44. Şi tu n-ai fost în partea de apus, cînd i-am dat Noi lui Moise porunca şi
nici n-ai fost martor.
45. Însă Noi am scos la iveală neamuri şi lor li s-a dat viaţă lungă. Şi tu n-ai
locuit în poporul Madianului, ca să citeşti asupra lor semnele Noastre.
Însă noi te-am trimis,
46. şi tu n-ai fost la coasta muntelui, cînd strigam Noi. Dar este o îndurare
de la Domnul tău, ca să îndemni un popor la care n-a venit în-demnător
înaintea ta. Poate se vor lăsa îndemnaţi.
47. Şi ca să nu zică ei, dacă-i va ajunge vreo pacoste pentru ceea ce trimit
 înainte mîinile lor: "Doamne, de ce n-ai trimis un trimis la noi? Atunci
am fi urmat semnelor tale şi am fi fost credincioşi".
48. Şi cînd veni la ei adevărul de la Noi, ziseră ei: "De ce nu s-a dat lui ace-
eaşi, ce s-a dat lui Moise?" Însă nu se lepădară ei de aceea ce s-a dat
lui Moise acum înainte? Ei zic: "Două fermecaturi care îşi ajută!" Şi ei
zic: "Noi nu credem în nimic din toate".
49. Spune: "Atunci aduceţi de la Dumnezeu o carte, care este o ocîrmuire
mai bună decît amîndouă. Eu voi să-i urmez, dacă sînteţi iubitori de
adevăr".
50. Şi dacă nu-ţi dau răspuns, atunci să se ştie că ei urmează numai
poftelor lor. Însă cine rătăceşte mai mult decît cel ce urmează poftei
sale fără ocîrmuire de la Dumnezeu? Dumnezeu nu ocîrmuieşte
poporul nelegiuiţilor.
51. Şi Noi am lăsat să ajungă la ei cuvîntul, ca ei să se lase îndemnaţi.
52. Aceia cărora le dădurăm scriptura de'nainte, aceia cred în ea.
53. Şi dacă li se citeşte lor, zic ei: "Noi credem în aceasta; acesta este
adevăr de la Domnul nostru. Noi am fost moslemi încă înainte".
54. Ei vor primi răsplata îndoită, pentru că au fost statornici şi au respins
răul cu bine şi dăruiesc din ceea cu ce au fost înzestraţi.
55. Şi cînd aud ei bîrfeală, se întorc de la ea şi zic: "Pentru noi faptele
noastre şi pentru voi faptele voastre! Pace asupra voastră! Noi nu-i
căutăm pe cei nebuni".
56. Şi cînd aud ei bîrfeală, se întorc de la ea şi zic: "Ocîrmuieşte pe cine vo-
ieşte, căci El îi cunoaşte mai bine pe cei ce se lasă ocîrmuiţi."
57. Şi ei zic: "De am urma ocîrmuirii împreună cu tine, ni s-ar răpi o parte
din ţara noastră". Însă nu le-am dat Noi spre locuinţă un templu sigur,
unde se aduc rodurile tuturor lucrurilor, o înzestrare de la Noi? Însă cei
mai mulţi nu o ştiu.
58. Şi cîte cetăţi, care se încrede au în prisosinţa lor, am dărîmat Noi! Şi
acele locuinţe ale lor fură locuite după ei numai de puţini şi Noi Ne
făcurăm moştenitorii lor.
59. Însă Domnul tău n-a dărîmat cetăţile, pînă ce nu trimise un trimis la
maica lor, ca să le citească semnele Noastre şi Noi nu dărîmăm
cetăţile, decît dacă poporul lor era nelegiuit.
60. Şi ceea ce vi s-a dat din lucruri este numai înzestrarea vieţii lumeşti şi
podoaba ei. Iar ceea ce este la Dumnezeu, este mai bun şi rămîne.
Oare nu veţi pricepe?
61. Oare să fie acela căruia i-am făcut Noi juruinţă frumoasă la care să fie
părtaş asemenea cu aceia pe care i-am înzestrat cu averile vieţii lu-
meşti, care, însă, apoi în ziua învierii, va fi între cei aduşi spre
pedeapsă?
62. În ziua aceea, îi va chema El pe ei şi va zice: "Unde sînt tovarăşii Mei,
despre care aţi vorbit?"
63. Atunci, vor spune aceia asupra cărora va fi cuvîntul după cuvînt:
"Doamne, aceştia sînt aceia pe care i-am dus în rătăcire. Noi i-am dus
în rătăcire, precum şi noi am rătăcit. Noi ne curăţim de ei şi venim la
 Tine. Ei nu ne-au servit.
64. Şi se va spune: "Chemaţi tovarăşii voştri!" Şi ei îi cheamă, însă ei nu le
răspund, şi ei văd pedeapsa. O, de ar fi bine ocîrmuiţi.
65. În ziua aceea îi va chema şi va zice: "Ce aţi răspuns trimisului?"
66. Şi istoria să-i facă orbi, în ziua aceea, şi ei să nu se întrebe într-olaltă.
67. Iar cel ce se căieşte şi crede şi face bine, aceluia poate că îi va merge
bine.
68. Şi Domnul tău făptuieşte ce voieşte şi alege; iar pentru ei nu este
alegere; mărire lui Dumnezeu, şi El este mai înalt decît aceea ce-l fac
lui asemenea.
69. Domnul tău ştie ce ascund piepturile lor şi ce descoperă.
70. Şi El este Dumnezeu şi nu este Dumnezeu afară de El; mărire Lui întru
început şi la sfîrşit şi a Lui este judecata, şi la El vă veţi întoarce.
71. Spune: "Ce credeţi? De ar pune Dumnezeu asupra voastră noapte
lungă pînă la ziua învierii, care Dumnezeu, afară de Dumnezeu, v-ar
aduce lumină? Oare nu auziţi?"
72. Spune: "Ce credeţi? De ar pune Dumnezeu asupra voastră o zi lungă
pînă la ziua învierii, care Dumnezeu, afară de Dumnezeu, v-ar da
noapte, ca să vă odihniţi în ea? Oare nu vedeţi?"
73. Şi din îndurarea Sa v-a pus El noaptea şi ziua, ca să vă odihniţi în ea, şi
să rîvniţi după mila Sa, şi să fiţi poate mulţumitori.
74. Şi într-o zi îi vă va chema El şi va zice: "Unde sînt tovarăşii Mei, despre
care aţi vorbit?"
75. Şi vom scoate din toate popoarele un martor şi vom zice: "Aduceţi
dovada voastră şi să ştiţi că adevărul e la Dumnezeu!" Şi se va înde-
părta de la ei ceea ce au plăsmuit ei.
76. Care a fost din poporul lui Moise şi s-a răzvrătit împotriva lui, şi Noi îi
dădurăm comori, încît numai cheile sale ar fi îngreuiat o ceată de
bărbaţi puternici. Cînd îi zise lui poporul său: "Nu te bucura! Dumnezeu
nu-i iubeşte pe cei ce se bucură.
77. Şi caută cu ceea ce ţi-a dat Dumnezeu locuinţa de apoi; şi nu uita
partea ta din lumea aceasta şi fă bine, precum şi Dumnezeu ţi-a făcut
bine; şi nu umbla după stricăciune pe pămînt; Dumnezeu nu-i iubeşte
pe cei ce fac stricăciune".
78. El zise: "Mie mi s-a dat numai pentru ştiinţa mea!" Oare nu ştia el că
Dumnezeu a nimicit acum, înaintea Lui, neamuri care erau mai tari în
putere decît el şi adunaseră mai mult? Însă cei nelegiuiţi nu se întreabă
despre păcatele lor.
79. Şi el ieşi afară, la poporul său, în podoaba sa. Cei ce-şi doreau viaţa
lumii, ziceau: "O, de am avea asemenea, ca şi ceea ce s-a dat lui Core!
El este un om cu noroc mare!"
80. Şi ziseră aceia cărora li s-a dat înţelepciunea: "Vai de voi! Răsplata lui
Dumnezeu este mai bună pentru cel ce crede şi se poartă bine şi nime-
nea n-o cîştigă, decît cei statornici!"
81. Şi Noi îl cufundarăm pe el şi casa sa sub pămînt, şi el nu află o ceată
 care să-i ajute afară de Dumnezeu, şi el nu era între cei mîntuiţi.
82. Şi cei care îşi doriră ieri să fie în locul său ziseră a doua zi: "Vai,
Dumnezeu întinde îngrijire asupra cui voieşte din robii Săi cu prisosinţă
şi este şi cu măsură. De n-ar fi fost Dumnezeu milostiv cu noi, ne-ar fi
cufundat. Vai, celor necredincioşi nu le merge bine".
83. Acea locuinţă de apoi am hotărît-o Noi pentru cei care nu voiesc să fie
îngîmfaţi pe pămînt şi să facă stricăciune. Şi sfîrşitul este pentru cei cu
frica lui Dumnezeu.
84. Cel ce vine cu bine, pentru acela să fie bine, iar cel ce vine cu rău —
celor ce fac rău le răsplătim numai după faptele lor.
85. Acela care ţi-a orînduit Coranul te va duce înapoi la locul întoarcerii.
Spune: "Domnul meu ştie cel mai bine cine vine cu ocîrmuirea şi cine
este în rătăcire răsvădită".
86. Şi nu puteai să nădăjduieşti că ţi se va da cartea, dacă nu din
îndurarea Domnului tău. Deci să nu fii ajutătorul necredincioşilor.
87. Şi nu te lăsa abătut de la semnele lui Dumnezeu, după ce au fost
trimise la tine; ci cheamă la Domnul tău şi nu fi idolatru.
88. Şi nu chema lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu. Nu este Dumnezeu, afară
de El. Toate pier, afară de faţa Sa. La El este judecata şi la El vă veţi
întoarce.

XXIX
SURA PĂIANJENULUI
Din Mekka şi este cu şasezeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. ALM. Oare cred oamenii că vor fi lăsaţi în pace, dacă vor zice: "Noi
credem!" şi că nu vor fi ispitiţi?
2. însă Noi i-am ispitit pe înaintaşii lor şi Dumnezeu îi va cunoaşte pe cei
iubitori de adevăr şi-i va cunoaşte pe cei mincinoşi.
3. Sau cred cei ce fac rău că vor scăpa de Noi? Rău socotesc.
4. Cine nădăjduieşte să-l întîlnească pe Dumnezeu — terminul lui Dum-
nezeu vine, şi El aude, ştie.
5. Şi cei ce se luptă, se luptă numai pentru sine. Dumnezeu e prea avut,
încît să aibă nevoie de lume.
6. Şi cei ce cred şi se poartă bine, de pe ei vom lua păcatele lor şi le vom
răsplăti după faptele lor cele mai bune.
7. Şi Noi îi poruncirăm omului să se poarte frumos cu părinţii săi; însă
dacă ei se luptă cu tine ca să-mi dai tovarăşi pe cineva pe care nu-l
cunoşti, atunci nu asculta de ei. La mine este întoarcerea voastră şi Eu
vă voi vesti ce aţi făcut.
8. Şi cei ce cred şi se poartă bine, pe aceia îi vom duce între cei drepţi.
9. Şi între oameni sînt unii care zic: "Noi credem în Dumnezeu!" Şi dacă
unul suferă necaz pentru Dumnezeu, crede el că ispita oamenilor este
pedeapsa lui Dumnezeu. Dar dacă vine ajutor de la Domnul tău, zic ei:
 "Noi am fost cu voi!" Oare nu ştie Dumnezeu ce este în piepturile
lumii?
10. Şi Dumnezeu îi cunoaşte pe cei credincioşi şi-i cunoaşte pe cei
făţarnici.
11. Şi cei necredincioşi zic către cei credincioşi: "Urmaţi drumul nostru şi
noi vom purta păcatele voastre!" Însă ei deloc nu pot purta păcatele
lor; ei sînt doar mincinoşi.
12. Dar ei să poarte sarcinile lor şi sarcini peste sarcinile lor şi să nu fie
întrebaţi în ziua învierii despre ceea ce au plăsmuit.
13. Şi Noi îl trimiserăm pe Noe la poporul său şi el petrecu între ei o mie de
ani fără cincizeci de ani şi-i apucă potopul, pentru că erau nelegiuiţi.
14. Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi pe locuitorii corabiei şi-i făcurăm semn pen-
tru lume.
15. Şi Avraam, cînd zise poporului său: "Slujiţi lui Dumnezeu şi temeţi-vă
de El; aceasta e mai bine pentru voi, dacă o ştiţi.
16. Voi aţi slujit numai idolilor, în loc de Dumnezeu, şi aţi plăsmuit o min-
ciună. Acela cărora le slujiţi în locul lui Dumnezeu, nu sînt în stare să
vă îngrijească: Deci, cereţi de la Dumnezeu îngrijirea şi slujiţi-i Lui şi fiţi
mulţumitori. La El vă veţi întoarce.
17. Şi dacă învinuiţi de minciună, aţi învinuit de minciună, acum, poporul
înaintea voastră, şi cel trimis este dator numai la propovăduire
răs-vădită.
18. Oare nu văzură ei cum scoate Dumnezeu făptura la iveală şi apoi iarăşi
o lasă să se întoarcă. Aceasta e uşor pentru Dumnezeu".
19. Spune: "Umblaţi prin ţară şi priviţi cum a scos la iveală făptura. Apoi va
ridica Dumnezeu altă făptură. Dumnezeu este atotputernic.
20. El pedepseşte pe cine voieşte şi se îndură de cine voieşte şi la El veţi fi
duşi înapoi.
21. Şi nu-L puteţi slăbi nici pe pămînt, nici în cer şi, afară de Dumnezeu,
n-aveţi alt scut şi ajutor.
22. Şi cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu şi în întîlnirea cu El, ei să
deznădăjduiască în îndurarea Mea şi pentru ei este pedeapsă
dureroasă".
23. Şi răspunsul poporului său nu era decît că ei au zis: "Omorîţi-l". Şi
Dumnezeu l-a mîntuit din foc. Intru aceasta sînt semne pentru poporul
credincios.
24. El zise: "Voi aţi primit idoli în locul lui Dumnezeu, cu dragoste în viaţa
lumii. Apoi, în ziua învierii, se va lepăda la voi unul de altul şi-l va
blestema la voi unul pe altul şi locuinţa voastră va fi focul şi nu veţi
avea ajutător".
25. Şi Lot crezu în El şi zise: "Eu mă grăbesc la Domnul meu. El e cel puter-
nic, înţelept".
26. Şi îi dădurăm Noi pe Isaac şi pe lacov şi dădurăm urmaşilor lui profeţia
şi scriptura; şi Noi îi dădurăm răsplata lui, în lumea de acum, iar în
lumea de apoi va fi între cei drepţi.
27. Şi Lot cînd zise poporului său: "Voi faceţi lucruri ruşinoase, cum nu le-a
făcut nimenea în lume, înaintea voastră.
28. Oare voi mergeţi la bărbaţi şi pîndiţi la drum şi aduceţi urîciune în adu-
narea voastră?" Şi răspunsul poporului său n-a fost altul decît că ei au
spus: "Adă-ne pedeapsa lui Dumnezeu, dacă eşti iubitor de adevăr!"
29. EI zise: "Doamne, ajută-mi faţă de poporul stricăcios!"
30. Şi cînd veniră trimişii Noştri la Avraam cu veste bună, ziseră ei: "Noi
voim să nimicim această cetate; poporul ei este nelegiuit".
31. El zise: "În ea este Lot!" Ei ziseră: "Noi ştim cine este în ea. Noi voim
să-l mîntuim pe el şi pe familia sa, afară de muierea sa, care va
întîrzia".
32. Şi cînd veniră trimişii Noştri la Lot, era el îngrijit pentru ei şi braţul său
era fără putere pentru ei şi ziseră: "Nu te teme şi nu te îngriji! Noi te
vom mîntui pe tine şi poporul tău, afară de muierea ta, care va întîrzia.
33. Noi vom trimite asupra poporului acestei cetăţi mînie din cer, pentru că
sînt nelegiuiţi".
34. Şi Noi am lăsat de Ia ea un semn răsvădit pentru oamenii pricepuţi.
35. Şi la Madian am trimis Noi pe Şoeib, fratele lor; el zise: "O, poporul
meu, serviţi lui Dumnezeu şi nădăjduiţi în ziua de apoi şi nu faceţi
stricăciune în ţară!"
36. Şi ei îl ţinură de mincinos, şi i-a apucat cutremurul, şi dimineaţa zăceau
pe piept în casele lor.
37. Şi Ad şi Thamud — însă vă este răsvădit din locuinţele lor. Şi Satan îm-
podobi faptele lor şi-i abătu de la drum, măcar că ei erau pricepuţi.
38. Şi Core şi Faraon şi Haman. La ei veni Moise cu semne răsvădite, însă
ei se îngîmfară în ţară, dar nu scăpară.
39. Şi pe toţi îi apucarăm întru păcatele lor, unora dintre ei le trimiserăm
vînt cu pietre, pe alţii îi apucă strigătul, pe alţii îi cufundarăm în
pămînt, pe alţii îi înecarăm. Şi nu Dumnezeu le-a făcut strîmbătate, ci
ei înşişi s-au strîmbăţit.
40. Pilda celor ce iau scut pe alţii lîngă Dumnezeu este ca pilda
păianjenului, care şi-a făcut o casă, cea mai slabă casă este casa
păianjenului; o, dacă ar şti-o ei!
41. Dumnezeu ştie toate pe care le cheamă ei, afară de El; şi el este cel
puternic, înţelept.
42. Şi aceste pilde le facem pentru oameni, însă numai cei pricepuţi le
înţeleg.
43. Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul în adevăr; întru aceasta este un
semn pentru cei credincioşi.
44. Citeşte ce ţi s-a descoperit din scriptură şi împlineşte rugăciunea.
Doară rugăciunea păzeşte de cele ruşinoase şi oprite. Şi pomenirea lui
Dumnezeu e lucrul cel mai mare. Dumnezeu ştie ce faceţi.
45. Şi nu vă certaţi cu poporul scripturii, doară pentru ceva mai bun, afară
de aceia din ei care sînt nelegiuiţi; şi spuneţi: "Noi credem în ceea ce
s-a trimis la noi şi ceea ce s-a trimis la voi, şi Dumnezeul nostru şi
 Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu şi noi îi sîntem Lui supuşi".
46. Aşa ţi-am trimis Noi ţie scriptura, şi aceia cărora le-am dat scriptura
cred în ea; şi dintre aceştia cred unii în ea şi numai cei necredincioşi
rîvnesc împotriva semnelor Noastre.
47. Şi nu ai citit înainte de aceasta o scriptură şi n-ai scris-o cu dreapta ta,
atunci s-ar fi îndoit cei ce ţin această deşertăciune.
48. Ba aceasta este un semn răsvădit în piepturile acelora cărora li s-a dat
pricepere şi numai nelegiuiţii rîvnesc împotriva semnelor Noastre,
49. Şi ei zic: "De ce nu fură trimise asupra sa semne de la Domnul său?"
Spune: "Semnele sînt la Dumnezeu şi eu sînt numai un îndemnător
răsvădit!"
50. Oare nu le ajunge dacă am trimis Noi cartea asupra ta, ca să se
citească asupra lor? Întru aceasta este o îndurare şi o îndemnare
pentru poporul cel credincios.
51. Spune: "E de ajuns Dumnezeu ca martor între mine şi voi".
52. El ştie ce este în ceruri şi pe pămînt şi cei ce cred în deşertăciune şi nu
cred în Dumnezeu, aceia sînt pierduţi.
53. Şi ei vor cere ca să grăbeşti cu pedeapsa; dar dacă n-ar fi un termen
hotărît, ar fi venit asupra lor pedeapsa; însă ea îi va ajunge pe
neaşteptate, cînd nu o vor prevedea.
54. Ei cer să grăbeşti cu pedeapsa şi iadul îi va înconjura pe cei necredin-
cioşi.
55. Într-o zi, va veni la ei pedeapsa lor de de-asupra lor şi de sub picioarele
lor şi El va zice: "Gustaţi ce aţi făcut!"
56. O, robii mei, cei ce cred, larg este pămîntul, şi pe Mine cinstiţi-Mă!
57. Tot sufletul va gusta moartea, atunci vă veţi întoarce la Mine.
58. Şi cei ce cred şi se poartă bine, le vom pregăti ca locuinţe odăi în
grădini pătrunse de rîuri pe de desupt. Acolo vor petrece în veci.
Frumoasă e răsplata celor ce lucrează,
59. celor ce sînt statornici şi cred în Domnul lor.
60. Şi cîte vietăţi sînt, care nu poartă grija lor! Dumnezeu le îngrijeşte pe
ele şi pe voi şi El aude, ştie.
61. Şi dacă îl întreb cine a făcut cerul şi pămîntul şi a luat în stăpînire soa-
rele şi luna, zic ei: "Dumnezeu!" Deci, cum pot minţi?
62. Dumnezeu îngrijeşte pe cine voieşte cu prisosinţă şi cu măsură,
Dumnezeu doară ştie toate lucrurile.
63. Şi dacă-i întrebi cine trimite apă din cer şi învie cu ea pămîntul după
moartea sa, zic ei: "Dumnezeu!" Spune: "Mărire lui Dumnezeu!" Însă
cei mai mulţi nu pricep.
64. Şi această viaţă a lumii nu e nimic decît o glumă şi un joc, însă locuinţa
în lumea de apoi, aceea este viaţa! O, de ar pricepe ei!
65. Şi cînd umblă ei pe corăbii, îl cheamă pe Dumnezeu cu curăţie în
credinţă, iar dacă i-a mîntuit pe uscat, îi dau ei tovarăşi,
66. ca să fie nemulţumitor pentru ceea ce le dădurăm şi să se folosească
 de aceasta. Însă în sfîrşit vor şti!
67. Oare n-au văzut ei că Noi am făcut un loc sfînt, sigur, pe cînd oamenii
din jurul lor se răpesc? Voiesc ei deci să creadă în deşertăciune şi să se
lepede de mila lui Dumnezeu?
68. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce plăsmuieşte o minciună împotriva lui
Dumnezeu sau ţine adevărul de minciună, după ce a venit el la dînsul?
Oare în iad nu este locuinţă pentru cei necredincioşi?
69. Iar cei ce s-au luptat pentru Noi, pe ei îi vom ocîrmui pe drumurile
Noastre; Dumnezeu este cu cei ce se poartă bine.

XXX
SURA GRECILOR
Din Mekka şi este cu şasezeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. ALM Grecii sînt înfrînţi,
2. în ţara cea mai de aproape, însă, după înfrîngerea lor, vor înfrînge ei,
3. în puţini ani. A lui Dumnezeu este porunca înainte şi după aceea şi se
vor bucura cei credincioşi
4. pentru ajutorul lui Dumnezeu. El ajută cui voieşte. El este puternic,
îndurător.
5. Juruinţa lui Dumnezeu — nu calcă Dumnezeu juruinţa Sa, însă cei mai
mulţi oameni nu ştiu,
6. ei cunosc cele din afară ale vieţii lumeşti, şi viaţa de apoi n-o bagă în
seamă.
7. Oare n-au cugetat ei în sufletele lor că Dumnezeu a făcut cerul şi
pămîntul şi ce este în acestea, întru adevăr, pentru un termen hotărît?
Şi mulţi dintre oameni nu cred întru întîlnirea cu Domnul lor.
8. Oare n-au întrebat ei prin ţară şi n-au văzut sfîrşitul înaintaşilor lor,
care erau mai tari la putere decît ei şi brăzdau pămîntul şi-l lucrau mai
mult decît l-au lucrat ei? Şi veniră la ei trimişii lor cu semne răsvădite,
şi nu Dumnezeu i-a strîmbăţit, ci ei înşişi s-au strîmbăţit.
9. Apoi a fost rău sfîrşitul celor ce se purtau rău, pentru că ei ţinură de
mincinoase semnele lui Dumnezeu şi le luară în batjocură.
10. Dumnezeu scoate la iveală făptura, apoi o ia înapoi, apoi vă veţi
întoarce la El.
11. În ziua cînd se va ridica "ora", vor încremeni nelegiuiţii.
12. Şi între "tovarăşii" lor nu vor afla mijlocitori şi se vor lepăda de
tovarăşii lor.
13. Şi în ziua cînd se va ridica "ora", în ziua aceea vor fi ei despărţiţi.
14. Şi în ceea ce-i priveşte pe cei ce crezură şi se purtară bine, ei se vor
bucura pe o cîmpie.
15. Iar în ce-i priveşte pe cei ce nu crezură şi ţinură de mincinoase
semnele Noastre şi întîlnirea cu lumea de apoi, ei vor fi duşi la
 pedeapsă.
16. Mărire lui Dumnezeu, cînd vă vine, seara şi dimineaţa.
17. Şi Lui să fie mărire în ceruri şi pe pămînt, şi seara şi la miazăzi.
18. El scoate ce e viu din ce e mort şi scoate ce e mort din ce e viu şi El
învie pămîntul după moartea sa. Şi aşa vă veţi scula şi voi.
19. Şi se ţine de semnele Lui, că v-a făcut din ţărînă. Apoi aţi devenit
oameni care s-au răspîndit.
20. Şi se ţine de semnele Lui, că v-a făcut vouă din voi înşivă soţii, ca să vă
împreunaţi cu ele; şi El a pus între voi dragoste şi îndurare. Întru aceas-
ta sînt semne pentru poporul cugetător.
21. Şi se ţine de semnele Lui facerea cerurilor şi a pămîntului şi felurimea
limbilor voastre şi colorilor voastre. Întru acestea sînt semne pentru
lume.
22. Şi de semnele lui se ţine somnul vostru, noaptea şi ziua, şi căutarea
milei Sale din partea voastră. Întru aceasta sînt semne pentru poporul
ce aude.
23. Şi de semnele Sale se ţine, că El v-a arătat fulgerul întru frică şi
nădejde şi că trimite apă din ceruri şi învie pămîntul după moartea sa.
Întru acestea sînt semne pentru poporul priceput.
24. Şi de semnele Lui se ţine, că cerul şi pămîntul stau la porunca Sa; apoi,
dacă vă cheamă din pămînt, ieşiţi şi voi.
25. Şi ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt, toate ascultă de El.
26. Şi El este cel ce scoate la iveală făptură, apoi o lasă să se întoarcă,
aceasta e foarte uşor pentru El; şi a Lui este pilda cea preaînaltă, în
ceruri şi pe pămînt şi El este cel puternic, înţelept.
27. El vă face o pildă din voi înşivă. Oare aveţi voi între aceia pe care îi
stăpîneşte dreapta voastră tovarăşi la ceea cu ce v-am înzestrat Noi,
aşa că sînteţi de-o samă cu ei? Vă temeţi de ei, cum vă temeţi de voi
înşivă? Astfel tîlcuim Noi semnele pentru poporul priceput.
28. însă cei nelegiuiţi urmează poftele lor fără pricepere. Şi cine-i
ocîmiuieşte pe cei duşi de Dumnezeu în rătăcire? Ei n-au ajutător.
29. Deci, ridică faţa ta spre credinţă cu statornicie, spre făptura lui Dumne-
zeu, pentru care fură făcuţi oamenii; nu se schimbă făptura lui Dum-
nezeu, aceasta e credinţă dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu o ştiu.
30. Întoarceţi-vă la El şi temeţi-vă de El şi împliniţi rugăciunea şi nu fiţi
idolatri,
31. ca şi aceia care au despicat credinţa lor şi s-au făcut secte; fiecare
ceată din ei se bucură de ceea ce este la ea.
32. Şi dacă-i atinge pe oameni un necaz, atunci îl cheamă ei pe Domnul
lor, întorcîn-du-se la El. Apoi dacă le-a dat de gustat îndurarea Sa,
atunci o parte din ei dau Domnului lor tovarăş,
33. ca să fie nemulţumitori pentru ceea ce le-am dat Noi lor. Deci,
folosiţi-vă de aceasta, apoi veţi şti...
34. Sau le-am trimis lor putere care ar vorbi pentru aceea ce-i pun ei ca to-
varăşi?
35. Şi cînd le dădurăm oamenilor de gustat îndurare, se bucurară ei de ea,
iar dacă-i ajunge un rău pentru ceea ce pun înainte mîinile lor, atunci
deznădăjduiesc ei.
36. Oare nu văzură ei că Dumnezeu dă îngrijire cui voieşte cu prisosinţă
sau cu măsură? Întru aceasta sînt semne pentru poporul credincios.
37. Deci, dă celui din gloata ta ceea ce i se cuvine, asemenea şi fiului
drumului. Aceasta este bine pentru cei ce doresc faţa lui Dumnezeu.
Acelora le merge bine.
38. Şi ceea ce daţi voi cu căinţă, ca să o înmulţiţi cu averea oamenilor, nu
se va înmulţi la Dumnezeu. Şi ceea ce daţi ca milostenie, dorind faţa lui
Dumnezeu — acelora li se va da îndoit.
39. Dumnezeu este cel ce v-a făcut, apoi v-a îngrijit, apoi vă lasă să muriţi,
apoi vă învie. Oare este între idoli vreunul care face una ca aceasta?
Mărire lui, şi El este mai înalt decît ceea ce-i faceţi ca tovarăş.
40. S-a arătat stricăciune pe uscat şi pe mare pentru ceea ce fac mîinile
oamenilor, ca să le dea de gustat o parte din ceea ce fac, poate că se
vor întoarce.
41. Spune: "Îmbiaţi prin ţară şi priviţi cum a fot sfîrşitul înaintaşilor! Cei
mai mulţi din ei au fost idolatri".
42. Deci, îndreaptă faţa ta spre credinţa cea dreaptă, înainte de ce va veni
de la Dumnezeu o zi ce nu se întoarce. În ziua aceea veţi fi despicaţi.
43. Cel ce este necredincios, asupra lui să vie necredinţa sa, iar cel ce se
poartă bine — aceia înşişi îşi pregătesc un culcuş.
44. Pentru ca El să răsplătească din mila Sa celor ce crezură şi se purtară
bine, El nu-i iubeşte pe cei necredincioşi.
45. Şi de semnele Lui se ţine, că El trimite vînturile ca binevestitori, ca să
vă deie de gustat din îndurarea Sa şi ca să grăbească căile la porunca
Sa şi ca să căutaţi harul Său; şi poate veţi fi mulţumitori.
46. Şi noi am trimis acum înaintea ta trimişi la popoarele lor şi ei veniră cu
semne răsvădite, şi Noi ne răzbunarăm faţă de păcătoşi şi datoria
Noastră era să ajutăm credincioşilor.
47. Dumnezeu este cel ce trimite vînturile şi ridică nourii şi El îi împrăştie
cum voieşte pe cer şi îi face bucăţi; atunci, vezi ploaia cum iese din
mijlocul lor şi dacă îi ajunge El cu aceasta pe cine voieşte din robii Săi,
se bucură ei,
48. măcar că au fost încremeniţi înainte de ce fură trimisă asupra lor.
49. Deci, priveşte urmele îndurării lui Dumnezeu, cum învie El pămîntul
după moartea sa; acesta este învietorul morţilor şi El are putere asupra
tuturor lucrurilor.
50. Însă dacă am trimis Noi un vînt şi ei ar vedea sămănăturile galbene,
după aceea ar fi necredincioşi.
51. Dar tu nu poţi să-i faci pe morţi să audă şi nu poţi pe cei surzi să-i faci
să audă strigătul, cînd se întorc ei la fugă.
52. Şi nu poţi duce pe cei orbi din rătăcirea lor. Tu-i faci să audă numai pe
cei ce cred în semnele Noastre şi sînt moslemi.
53. Dumnezeu este cel ce v-a făcut pe voi în slăbiciune, apoi v-a dat
putere după slăbiciune, apoi după putere a dat slăbiciune şi păr cărunt;
El face ce voieşte şi El este cel ştiutor, puternic.
54. Şi în ziua cînd se va ridica "ora", vor jura nelegiuiţii
55. că ei au rămas numai o "oră", aşa sînt ei deprinşi cu minciuna.
56. Aceia însă, cărora li s-a dat ştiinţa şi credinţa, vor zice: "Voi aţi rămas
după cartea lui Dumnezeu, pînă la ziua învierii şi aceasta este ziua în-
vierii; voi însă nu aţi ştiut-o".
57. Şi în ziua aceea nu le va ajuta celor nelegiuiţi dezvinuirea lor şi ei vor fi
chemaţi să fie mulţumiţi.
58. Şi Noi punem pentru oameni, în acest Coran, tot felul de pilde, dar
dacă le aduci un semn, zic cei nelegiuiţi: "Voi sînteţi deşerţi!"
59. Aşa pecetluieşte Dumnezeu inimile celor ce n-au ştiinţă.
60. Deci, îi statornic, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu te
poticnească cei ce nu au siguranţă.

XXXI
SURA LUI LOCMAN
Din Mekka şi este cu treizeci şi patru de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. ALM. Acestea sînt semnele cărţii înţelepte:
2. o ocîrmuire şi o îndurare pentru cei drepţi,
3. care împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi cred tare în viaţa
viitoare.
4. Aceştia sînt ocîrmuiţi de Domnul lor şi aceştia sînt fericiţi.
5. Şi dintre oameni este unul ce cumpără o snoavă nouă, spre a amăgi de
la drumul lui Dumnezeu fără înţelepciune şi spre a-şi bate joc, pentru
aceştia este pedeapsă dureroasă.
6. Şi cînd i se citesc lui semnele Noastre, se întoarce el semeţ, ca şi cînd
nu le-ar auzi, ca şi cînd ar fi în urechile sale surzenie, deci vesteşte-i o
pedeapsă dureroasă.
7. Cei ce cred însă şi împlinesc fapte bune, pentru aceia sînt grădini ale
plăcerii.
8. Veşnic rămîn ei acolo; făgăduinţa lui Dumnezeu este adevăr, căci El e
puternic, înţelept.
9. El a făcut cerurile fără stîlpi care s-ar vedea şi a înfipt în pămînt munţi,
ca să nu se clatine din pricina voastră, şi a împrăştiat pe el tot felul de
vietăţi şi Noi trimitem din ceruri apă şi lăsăm să răsară pe el tot felul
de ierburi bune.
10. Aceasta e făptura lui Dumnezeu, deci arătaţi-mi ce au făcut aceia lîngă
El? Într-adevăr, păcătoşii sînt în rătăcire răsvădită.
11. Doar i-am dat şi lui Locman înţelepciune, zicînd: "Fii mulţumitor lui
Dumnezeu, căci cine e nemulţumitor, acela e mulţumitor numai pentru
 sufletul său. Şi cine este nemulţumitor — Dumnezeu doar este avut,
lăudat".
12. Locman zise fiului său, îndemnîndu-l: "O, fiul meu, nu adăuga lîngă
Dumnezeu alţi zei: idolatria este o fărădelege mare".
13. Noi l-am îndatorat pe om faţă de părinţii săi — purtatu-l-a maică-sa în
slăbiciune peste slăbiciune şi alăptarea lui a durat pînă la doi ani —
deci, să-Mi fii mulţumitor Mie şi părinţilor tăi, la Mine este locul de
adunare!
14. Şi dacă te necăjesc să-Mi însoţeşti alte fiinţe, despre care nu ai
cunoştinţă, atunci nu-i asculta, ci însoţeşte-te cu ei în lume în ceea ce e
bine şi urmează drumul aceluia ce se întoarce spre Mine, căci către
Mine este întoarcerea voastră şi eu vă voi vesti ce aţi făcut.
15. "O, fiul meu, de ar fi ceva greu numai ca un sîmbure de muştar şi ar fi
ascuns într-o stîncă sau în cer sau pe pămînt, ar scoate-o la iveală
Dumnezeu, căci Dumnezeu pătrunde, cercetează.
16. O, fiul meu, împlineşte rugăciunea şi porunceşte ce e bun şi opreşte ce
e rău şi rabdă ce a venit asupra ta, căci aceasta e ceva hotărît.
17. Şi nu întoarce faţa ta de la oameni şi nu umbla semeţ prin ţară, căci
Dumnezeu nu iubeşte semeţ şi molatec.
18. Fii cuviincios întru îmblarea ta şi stăpîneşte-ţi vocea ta, căci cea mai
urîtă dintre voci este vocea măgarului".
19. Oare nu vedeţi că Dumnezeu v-a supus toate cîte sînt în ceruri şi cîte
pe pămînt şi a înmulţit asupra voastră harul tău din afară şi din
lăuntru? Şi totuşi sînt unii între oameni care se ceartă asupra lui
Dumnezeu fără înţelepciune şi fără ocîrmuire şi fără scriptură luminată.
20. Şi de li se spune: "Urmaţi celor ce a trimis Dumnezeu!", zic ei: "Noi
urmăm numai celor ce am aflat la părinţii noştri!" Dar dacă-i cheamă
Satan la pedeapsa focului?!
21. Iar cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi face bine, acela-şi cîştigă un
sprijin puternic, căci la Dumnezeu e sfîrşitul lucrurilor.
22. Iar cine nu crede, să nu întristeze necredinţa lui; la Noi este întoarcerea
lor şi Noi le vom arăta ce au făcut, căci Dumnezeu cunoaşte lăuntrul
piepturilor.
23. Numai puţini îi vom mai lăsa să o ducă, apoi îi vom sili la pedeapsă
grea.
24. Iar dacă îi întrebi: "Cine a făcut cerurile şi pămîntul?", atunci zic ei:
"Dumnezeu!" Spune: "Mărire lui Dumnezeu!" Dar cei mai mulţi nu pri-
cep.
25. A lui Dumnezeu este ceea ce e în cer şi pe pămînt; iată, Dumnezeu e
avut, vrednic de lăudat.
26. Iar dacă ar fi tot arborele de pe pămînt un condei, iar marea de ar
creşte pînă la şapte mări pline de negreală, nu s-ar putea aduce la
capăt scrisoarea cuvîntului lui Dumnezeu. Dumnezeu este puternic,
înţelept.
27. Pentru El nu e facerea voastră şi învierea voastră mai mult decît cea a
unui singur suflet; Dumnezeu doar aude, vede.
28. Oare nu vezi că Dumnezeu lasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre
ziua după noapte şi sileşte să slujească soarele şi luna? Toate se
grăbesc la timpul lor hotărît şi Dumnezeu ştie ceea ce faceţi.
29. Aceasta pentru că Dumnezeu este adevărul şi cele ce le chemaţi, afară
de El, sînt deşerte, şi Dumnezeu este înalt, mare.
30. Oare nu vezi cum pătrund corăbiile marea, din harul lui Dumnezeu,
spre a vă arăta vouă semnele Sale? Iată, acestea sînt spre semne
pentru tot cel ce e răbdător, ascultător.
31. Şi daca-i acoperă unda cu umbrele, îl cheamă pe Dumnezeu cu
credinţa curată, şi dacă-i mîntuieşte pe uscat, atunci stau la îndoială
unii din ei şi nimenea nu va tăgădui semnele Noastre, decît numai tot
omul necredincios, nemulţumitor.
32. O, voi oamenilor, fiţi cu frica Domnului vostru şi temeţi-vă de ziua în
care nimic nu poate face părintele pentru fiul său şi fiul nimic pentru
părintele său.
33. Căci juruinţa lui Dumnezeu este adevăr; nu vă lăsaţi înşelaţi de viaţa
lumească şi să nu vă înşele diavolul în privinţa lui Dumnezeu.
34. Numai la Dumnezeu este cunoştinţa "orei" şi El trimite ploaia şi El ştie
ce este în mitras. Nici un suflet nu ştie ce va păţi mîine şi nici un suflet
nu ştie în care ţară va muri. Numai Dumnezeu e ştiutor, cunoscător.

XXXII
SURA ÎNCHINĂRII
Din Mekka şi este cu treizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. ALM Trimiterea cărţii este, fără îndoială, de la Domnul veacurilor.
2. Zic ei: "El a plăsmuit-o?" Ba ea este adevărul de la Domnul tău, ca să
îndemni un popor, la care n-a venit în-demnător înaintea ta. Poate se
vor lăsa ei ocîrmuiţi.
3. Dumnezeu este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi ceea ce este între
ele, în şase zile. Apoi s-a suit pe tron. N-aveţi, afară de El, scut şi nici
mijlocitor. Oare nu vă veţi lăsa îndemnaţi?
4. El ocîrmuieşte toate lucrurile, de la cer pînă la pămînt, apoi se suie ele
la Dînsul, într-o zi, a cărei măsură e o mie de ani, cum număraţi voi.
5. Acesta cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite. El, cel puternic,
îndurător,
6. care a făcut frumoase toate lucrurile şi a scos făptura omului din lut.
7. Apoi a făcut urmaşii săi din sămînţă, din apă lepădată.
8. Apoi l-a plăsmuit şi a suflat în el duhul său şi v-a dat vouă auz şi văz, şi
inimi. Puţini îi sînteţi mulţumitori.
9. Şi ei zic: "Dacă ne-am pierdut în pămînt, să fim din nou făcuţi?"
10. Ba ei nu cred în întîlnirea cu Domnul lor.
11. Spune: "Vă va lua îngerul morţii, căruia îi furăţi încredinţaţi. Apoi veţi fi
aduşi înapoi la Domnul vostru".
12. Şi de ai vedea tu atunci, cum pleacă păcătoşii capetele lor înaintea
Domnului lor, zicînd: "Doamne, noi vedem şi auzim. Lasă-ne să ne
întoarcem, ca să ne purtăm bine! Noi credem cu tărie".
13. Şi Noi, dacă am fi voit, am fi dat fiecărui suflet ocîrmuirea sa; dară să
fie adevărat cu-vîntul de la Mine: "Voi să umplu iadul cu duhuri şi cu
oamenii la un loc.
14. Deci, gustaţi, pentru că aţi uitat întîlnirea cu această zi a voastră. Noi
am uitat de voi, deci, gustaţi pedeapsa veşnică pentru faptele voastre".
15. Numai aceia cred în semnele Noastre, care, la amintirea lor, se
prosternă închinîndu-se şi laudă mărirea Domnului lor şi nu se
îngîmfează.
16. Dacă pleacă afară lătura lor din culcuş, atunci îl cheamă pe Domnul lor
cu frică şi cu dor şi dau daruri din ceea cu ce i-am înzestrat Noi.
17. Nici un suflet nu ştie ce li s-a ascuns, ca răcoare pentru ochi, spre răs-
plată pentru faptele lor.
18. Oare cel credincios să fie ca şi cel nelegiuit? Ei să nu fie deopotrivă.
19. În ceea ce-i priveşte pe cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei să fie
grădinile locuinţei ca dar pentru faptele lor,
20. iar în ce-i priveşte pe cei nelegiuiţi, locuinţa lor este focul. De cîte ori
vor voi să iasă din el, vor fi aruncaţi înapoi în el, şi către ei se va spune:
"Gustaţi pedeapsa focului, pe care o credeaţi mincinoasă".
21. însă Noi le vom da de gustat pedeapsa cea mai aproape lîngă
pedeapsa cea mai mare, pentru ca ei să se întoarcă.
22. Şi cine este mai nelegiuit decît cel căruia i se pomenesc semnele
Domnului său, iar el se întoarce apoi de la ele? Noi ne răzbunăm faţă
de cei păcătoşi.
23. Şi Noi i-am dat lui Moise scriptura — deci, Nu te îndoi cu privire la întîl-
nirea cu El — şi Noi am pus-o drept ocîrmuire pentru fiii lui Israel.
24. Şi Noi le dădurăm dregători dintre ei, ca să-i ocîrmuiască după porunca
Noastră, după ce se arătară statornici şi crezură tare în semnele
Noastre.
25. Domnul tău va hotărî între ei, în ziua învierii, cu privire la aceea despre
ce se ceartă ei.
26. Oare nu le este cunoscut cîte neamuri înaintea lor am pierdut Noi, în
ale căror locuinţe umblă ei? Întru aceasta sînt semne, oare nu auziţi?
27. Oare nu văd ei că Noi mînăm apa în ţara cea săracă şi prin ea scoatem
semănătura, din care mănîncă vitele lor şi ei înşişi? Oare nu văd ei?
28. Şi ei zic: "Cînd va fi această hotărîre, dacă iubiţi adevărul?"
29. Spune: "În ziua hotărîrii să nu le folosească celor necredincioşi credinţa
lor şi ei să nu fie băgaţi în seamă".
30. Deci, întoarce-te la ei şi aşteaptă, căci şi ei aşteaptă.

XXXIII
SURA TOVARĂŞILOR
 Din Medina şi este cu şaptezeci şi trei de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, profetule, teme-te de Dumnezeu şi nu asculta de cei necredincioşi şi
de făţarnici; Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
2. Şi urmează ceea ce ţi s-a descoperit de la Domnul tău; Dumnezeu ştie
ce faceţi.
3. Şi încrede-te în Dumnezeu şi Dumnezeu ajunge ca scut.
4. Dumnezeu nu i-a dat omului două inimi înlăuntrul său, nici nu le-a făcut
pe soţiile voastre, de care v-aţi despărţit, să fie maicile voastre, nici nu
i-a făcut pe adoptivii voştri să fie fiii voştri. Acestea sînt cuvintele
voastre în gurile voastre; însă Dumnezeu spune adevărul şi
ocîr-muieşte pe drumul drept.
5. Chemaţi-i după părinţii lor; aceasta este mai cu dreptate la Dumnezeu.
Iar dacă nu-i cunoaşteţi pe părinţii lor, atunci să vă fie ei fraţi întru cre-
dinţă şi sub scutul vostru. Şi nu vă este păcat, dacă greşiţi întru
aceasta doar dacă o fac aceasta inimile voastre cu tot dinadinsul.
Dumnezeu este iertător, îndurător.
6. Profetul este mai aproape de cei credincioşi, decît ei înşişi loru-şi, şi
soţiile sale sînt maicile lor. Şi rudele de sînge sînt mai aproape înrudiţi
după cartea lui Dumnezeu, decît credincioşii şi cei ce purced. Ceea ce
faceţi bine rudelor este scris în carte.
7. Şi cînd am făcut Noi legămîntul cu profeţii şi cu tine şi cu Noe şi
Avraam şi Moise şi Isus, fiul Mariei, am făcut cu ei un legămînt
puternic,
8. ca El să-i întrebe pe cei iubitori de adevăr despre adevărul lor, iar
pentru cei necredincioşi a pregătit el pedeapsă dureroasă.
9. O, voi, cei ce credeţi, aduceţi-vă aminte de mila lui Dumnezeu asupra
voastră, cînd veniră la voi oştiri şi cînd trimiserăm Noi asupra lor un
vînt şi oştiri nevăzute, şi Dumnezeu vede ceea ce faceţi.
10. Cînd veniră la voi de sus şi de jos şi se plecară ochii şi ajunseră inimile
în gît, iar voi primiserăţi cugete împotriva lui Dumnezeu.
11. Acolo fură ispitiţi credincioşii şi fură apucaţi de cutremur mare.
12. Şi cînd ziseră cei făţarnici în ale căror inimi era boală: "Dumnezeu şi
trimisul Său ne-au juruit numai înşelăciune".
13. Şi cînd zise o parte din ei: "O, voi, popor din Iathrib nu este loc pentru
voi, deci în-toarceţi-vă!" atunci o parte din ei ceru îngăduire de la
profet să se întoarcă acasă, zicînd: "Casele noastre sînt fără scut", însă
ele nu erau fără scut, ci ei voiau să fugă.
14. Şi de s-ar fi venit asupra lor din toate laturile cetăţii şi de s-ar fi cerut
de la ei să se răscoale, ei ar fi făcut-o, însă numai scurt timp ar fi petre-
cut în ea.
15. Şi ei încheiară înainte un legămînt cu Dumnezeu, că nu o vor apuca-o
la fugă; şi legămîntul cu Dumnezeu va fi tras la răspundere.
16. Spune: "Nu vă ajută vouă fuga, de aţi fi fugit de moarte sau de ucidere,
totuşi numai scurt timp v-aţi folosit de viaţă".
17. Spune: "Cine este acela care vă apără de Dumnezeu, dacă vă doreşte
rău sau vă doreşte îndurare?" Afară de Dumnezeu, ei nu află nici scut,
nici ajutor.
18. Dumnezeu îi cunoaşte pe aceia dintre voi, care pun piedici şi pe cei ce
spun fraţilor lor: "Veniţi la noi!" şi arată puţină vitejie
19. întru zgîrcenia lor faţă de voi. Cînd vine frica, Tu vezi cum privesc la
tine rotind ochii, ca şi cînd ar fi venit moartea asupra lor. Iar dacă a
trecut frica, vă întîmpină ei cu limbă ascuţită, lacomi la ce-i mai bun.
Aceştia nu cred, de aceea Dumnezeu va zădărnici faptele lor, şi
aceasta este uşor pentru Dumnezeu.
20. Ei cred că tovarăşii nu se vor depărta; iar dacă vin tovarăşii, doresc ei
mai bine să meargă la arabi, ca să-i întrebe de veştile lor. De ar fi fost
la voi, numai cît puţini s-ar fi luptat.
21. Vouă v-a fost în trimisul lui Dumnezeu o pildă frumoasă pentru cel ce
nădăjduieşte în Dumnezeu şi în lumea de apoi şi-şi aduce aminte
adesea de Dumnezeu.
22. Şi cînd îi văzură cei credincioşi pe tovarăşi, ziseră ei: "Aceasta e ceea
ce ne-a juruit Dumnezeu şi trimisul Său, şi Dumnezeu şi trimisul Său au
spus adevărul". Şi aceasta le înmulţi numai credinţa şi supunerea.
23. între credincioşi erau care făceau adevărate cele ce le juruiseră lui
Dumnezeu. Unii din ei împliniseră juruinţa lor, alţii aşteaptă şi nu se
schimbă,
24. pentru ca să răsplătească Dumnezeu celor iubitori de adevăr, după
adevărul lor, şi să-i pedepsească pe cei făţarnici dacă voieşte, sau să
se întoarcă spre ei. Dumnezeu este iertător, îndurător.
25. Şi Dumnezeu îi alungă înapoi pe cei necredincioşi întru furia lor; ei nu
ajunseră în bine; şi Dumnezeu ajunge pentru cei credincioşi în luptă;
Dumnezeu doar este puternic, tare.
26. Şi El lasă pe cei ce ajutară din poporul scripturii să se coboare din cetă-
ţile lor şi aruncă frica în inimile lor. O parte din ei aţi omorît-o, iar o
parte aţi luat-o în prinsoare.
27. Şi El v-a dat vouă spre moştenire ţara lor şi locuinţele lor şi averile lor
şi o ţară pe care n-aţi călcat-o. Şi Dumnezeu este atotputernic.
28. O, profetule, spune soţiilor tale: "Dacă doriţi viaţa lumii şi podoaba ei,
veniţi, eu voi să vă înzestrez şi să vă dau drumul după cuviinţă.
29. Iar dacă-l doriţi pe Dumnezeu şi pe trimisul Său şi locuinţa cea de apoi,
atunci a pregătit Dumnezeu mare răsplată pentru acei dintre voi care
se poartă bine"
30. O, voi, muierile profetului, dacă una din voi face o faptă ruşinoasă
răsvădită, să-i fie pedeapsă îndoită. Aceasta este uşor la Dumnezeu.
31. Însă cine din voi ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său şi se poartă
bine, aceleia îi vom da răsplată îndoită şi-i vom pregăti îngrijire cinstită.
32. O, muieri ale profetului, voi nu sînteţi ca una din celelalte muieri. Dacă
vă temeţi de Dumnezeu, nu fiţi prevenitoare cu vorba, ca să capete
poftă acela în a cărui inimă este boală, ci vorbiţi cuviincios.
33. Şedeţi molcom în casele voastre şi nu vă împodobiţi, ca pe vremea
 neştiinţei de'nainte, şi împliniţi rugăciunea, şi daţi milostenii, şi
ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său. Dumnezeu voieşte să ia de la
voi, ca de la locuitorii casei, spurcăciunea şi voieşte să vă curăţească.
34. Şi aduceţi-vă aminte de ceea ce s-a citit în casele voastre din semnele
lui Dumnezeu şi din înţelepciune. Dumnezeu este ager, ştiutor.
35. Moslemii şi moslemele, cei credincioşi şi cele credincioase, cei
ascultători şi cele ascultătoare, cei iubitori de adevăr şi cele iubitoare
de adevăr, cei statornici şi cele statornice, cei umiliţi şi cele umilite, cei
ce dau milostenii şi cele ce dau milostenii, cei ce postesc şi cele ce
postesc, cei ce păzesc ruşinea lor şi cele ce o păzesc, cei ce-l po-
menesc adesea pe Dumnezeu şi cele ce-l pomenesc, lor le-a pregătit
Dumnezeu iertare şi răsplată mare.
36. Şi nu se cade unui credincios sau unei credincioase, dacă Dumnezeu a
hotărît un lucru, ca ei să poată alege întru lucrurile lor. Iar cel ce se
răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său, este în rătăcire
răsvădită.
37. Şi cînd ai vorbit cu el, de care s-a îndurat Dumnezeu şi te-ai îndurat şi
tu: "Ţine-ţi soţia ta pentru tine şi teme-te de Dumnezeu", şi ai ascuns
în sufletul tău ce voia Dumnezeu să descopere şi te-ai sfiit de oameni,
măcar că Dumnezeu e mai vrednic să te temi de El. Şi după ce hotărîse
Zeid lucrul cu ea, ţi-o dădurăm de soţie, ca să nu fie păcat pentru cei
credincioşi să ia în căsătorie soţiile adoptivilor lor, dacă au hotărît
lucrul cu ele. Şi porunca Iui Dumnezeu să se împlinească.
38. Nu este păcat asupra profetului întru ceea ce i-a poruncit Dumnezeu;
acesta a fost obiceiul lui Dumnezeu faţă de ce au trecut înainte şi
porunca lui Dumnezeu este hotărîtă:
39. cei ce împlinesc soliile lui Dumnezeu şi se temeau de El şi nu se
temeau de nimenea afară de Dumnezeu. Şi Dumnezeu de ajuns face
socoteala.
40. Nu este Mohammed tatăl unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este trimisul
lui Dumnezeu şi pecetea profeţilor. Şi Dumnezeu ştie toate.
41. O, voi, cei ce credeţi, pomeniţi-L pe Dumnezeu şi lăudaţi-L dimineaţa şi
seara.
42. El este cel ce vă binecuvîntează, şi îngerul se roagă pentru voi, ca să
vă scoată din întuneric la lumină; şi El este îndurător faţă de cei credin-
cioşi.
43. Salutarea lor este în ziua cînd îl întîlnesc "Pace!" şi El a pregătit pentru
ei o răsplată cinstită.
44. O, profetule, Noi te-am trimis ca martor şi ca binevestitor şi ca
îndemnător,
45. şi ca unul ce cheamă la Dumnezeu cu voia Lui şi ca o candelă luminoa-
să.
46. Şi vesteşte-le credincioşilor că vor avea de la Dumnezeu milă mare.
47. Şi nu asculta de necredincioşi şi făţarnici; lasă-le stricăciunea lor şi
încrede-te în Dumnezeu. Şi Dumnezeu e într-ajuns ca scut.
48. O, voi, cei ce credeţi, dacă vă căsătoriţi cu muieri credincioase, apoi vă
 despărţiţi de ele, înainte de ce le-aţi atins, atunci nu trebuie să ţineţi
un termen cu privire la ele, însă înzestraţi-le şi daţi-le drumul după
cuviinţă.
49. O, profetule, Noi îţi încuviinţăm ţie soţiile tale, cărora le-ai dat zestre, şi
acelea pe care le stăpîneşte dreapta ta, pe care ţi le-a dat ca pradă
Dumnezeu, şi fiicele unchiului tău, şi fiicele mătuşii tale după tată, şi
fiicele unchiului tău, şi fiicele mătuşii tale după mamă, care au purces
cu tine şi muierea credincioasă, dacă se dăruieşte ea însăşi profetului,
cînd doreşte profetul, ca să o ia în căsătorie; numai anume ţie înaintea
credincioşilor.
50. Noi ştim ce le-a orînduit lor cu privire la soţiile lor şi la ceea ce
stăpînesc dreapta lor, ca să nu fie asupra ta păcat. Şi Dumnezeu este
iertător, îndurător.
51. Tu poţi respinge pe cine voieşti din ele şi poţi primi la tine pe cine
voieşti din ele şi pe care doreşti din cele ce le-au alungat şi să nu fie
păcat asupra ta. Aceasta e mai mult, pentru ca să se răcorească ochii
lor, şi ele să nu se întristeze şi să fie mulţumite cu ceea ce le-ai dat. Şi
Dumnezeu ştie ceea ce este în inimile voastre şi Dumnezeu este
ştiutor, blînd.
52. Ţie nu-ţi mai sînt încuviinţate muieri şi n-ai voie să le schimbi cu alte
soţii, chiar dacă te miri de frumuseţea lor, afară de acelea pe care le
stăpîneşte dreapta ta. Şi Dumnezeu păzeşte toate lucrurile.
53. O, voi, cei ce credeţi, nu intraţi în casele profetului doar dacă vă dă el
voie la ospăţ fără să aşteptaţi timpul. Dacă însă aţi fost chemaţi, atunci
intraţi. Şi dacă aţi ospătat, atunci împrăştiaţi-vă şi nu zăboviţi cu istorii.
Aceasta i-ar face necaz profetului şi el s-ar ruşina de voi; însă Dum-
nezeu nu se ruşinează de adevăr. Şi dacă le rugaţi pentru ceva, atunci
rugaţi-le după o perdea. Aceasta e mai curat pentru inimile voastre şi
inimile lor. Şi nu vi se cade ca să-i faceţi scîrbă trimisului lui Dumnezeu,
nici să vă căsătoriţi cu soţiile sale după el. Aceasta ar fi ceva mare la
Dumnezeu.
54. Ori de descoperiţi lucrul, sau îl ascundeţi, Dumnezeu ştie toate
lucrurile.
55. Nu este păcat asupra lor, dacă vorbesc fără văl cu părinţii lor sau cu
copiii lor, sau cu fraţii lor, sau cu fiii fraţilor lor, sau cu fiii surorilor lor,
sau cu muierile lor, sau cu cei pe care îi stăpîneş-te dreapta lor. Deci,
temeţi-vă de Dumnezeu, doar Dumnezeu este martor la toate lucrurile.
56. Dumnezeu şi îngerii Săi îl binecuvîntează pe profet; o, voi, cei ce
credeţi, binecuvîntaţi-l cu salutarea păcii.
57. Aceia care îl scîrbesc pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, asupra lor va fi
blestemul lui Dumnezeu în lumea de acum şi cea de apoi şi El le-a pre-
gătit pedeapsă ruşinoasă.
58. Şi cei care îi scîrbesc pe cei credincioşi şi pe cele credincioase, fără să
o fi agonisit ei, aceia au să poarte vina de ponegrire şi păcat răsvădit.
59. O, profetule, spune soţiilor tale şi fiicelor tale şi muierilor celor credin-
cioşi, ca să se învelească în gjilbaburile lor; aşa mai lesne vor fi cu-
noscute şi nu vor fi scîrbite. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.
60. De nu vor înceta cei făţarnici şi cei ce au boală în inimile lor şi
răsvrătitorii în Medina, te vom aţîţa împotriva lor. Atunci, să nu-ţi fie ei
vecini, decît numai pentru timp scurt.
61. Blestemaţii! Oriunde vor fi aflaţi, să fie apucaţi şi măcelăriţi.
62. Acesta a fost obiceiul lui Dumnezeu pentru cei ce au pierit înainte şi nu
vei afla schimbare la obiceiul lui Dumnezeu.
63. Oamenii te vor întreba despre "oră". Spune: "Ştiinţa despre ea este la
Dumnezeu, şi ce te face să ştii că ora poate este aproape?"
64. Dumnezeu i-a blestemat pe necredincioşi şi a pregătit flacăra pentru
ei.
65. Acolo vor petrece în veci şi nu vor afla nici scut, nici ajutor.
66. În ziua cînd vor fi aruncaţi cu faţa lor în foc, vor zice: "O, de am fi ascul-
tat de Dumnezeu şi am fi ascultat de cel trimis!"
67. Şi vor zice: "Doamne, noi am ascultat de Domnii noştri şi de puternicii
noştri, şi ei ne-au dus pe drum rătăcit.
68. Doamne, dă-le pedeapsă îndoită şi blesteamă-i cu blestem mare.
69. O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi ca şi cei ce l-au scîrbit pe Moise.
Dumnezeu l-a curăţit de ceea ce vorbeau ei şi el era la Dumnezeu cu
mare cinste.
70. O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu şi vorbiţi cuvinte
adevărate,
71. ca să vă îmbunătăţească faptele voastre şi să vă ierte faptele voastre.
Şi cel ce a ascultat de Dumnezeu şi de profetul Său va ajunge la mare
fericire.
72. Noi arătarăm cerurilor şi pămîntului şi munţilor amanetul, dar ei nu voi-
ră să-l poarte, şi se temeau de el. Omul însă s-a încărcat cu el, pentru
că el este nelegiuit, nebun:
73. pentru ca Dumnezeu să pedepsească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe
idolatri şi pe idolatre şi să se întoarcă Dumnezeu la cei credincioşi şi la
cele credincioase. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.

XXXIV
SURA SABEI
Din Mekka şi este cu cincizeci şi patru de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Mărire lui Dumnezeu, ale căruia sînt cele din ceruri şi cele de pe
pămînt şi mărire Lui, în lumea de apoi; El este înţelept, ştiutor.
2. El ştie ce intră în pămînt şi ce iese din el şi ce se coboară din cer şi ce
se suie în el; El este cel îndurător, iertător.
3. Şi cei necredincioşi spun: "Nu vine ora la noi!" Spune: "Ba, pe Domnul
meu, ea vine la voi! Celui ce cunoaşte cele ascunse, nu-i este depăr-
tată nici măcar greutatea unui fir de colb în ceruri şi pe pămînt; şi nici
nu este ceva mai mic sau mai mare, ce n-ar fi într-o carte răsvădită:
4. ca să răsplătească El celor ce cred şi se poartă bine. Aceştia pentru ei
 este iertare şi înzestrare cinstită.
5. Aceia, însă, care tind să slăbească semnele Noastre, pentru ei este ca
pedeapsă un chin dureros".
6. Şi văd cei cărora li s-a dat înţelepciune că ceea ce ţi s-a trimis de la
Domnul tău este adevăr şi duce la drumul celui puternic, preamărit.
7. Şi cei necredincioşi zic: "Să vă arătăm drumul la un bărbat care vă
vesteşte că dacă veţi fi sfîşiat în bucăţele, vă veţi face făptură nouă?
8. El a plăsmuit o minciună despre Dumnezeu, sau este îndrăcit!" Însă cei
ce nu cred în lumea de apoi, vor veni la pedeapsă şi sînt în rătăcire
adîncă.
9. Oare nu văzură ei ce este înaintea lor şi după ei din cer şi pe pămînt?
De am voi Noi, i-am scufunda în pămînt sau am lăsa să cadă asupra lor
o parte din cer. Întru aceasta sînt semne pentru fiecare rob căincios.
10. Şi Noi îi dădurăm lui David mila de la Noi: "O, voi, munţilor, daţi mărire
împreună cu el şi voi, păsărilor!"Şi Noi îi muiarăm fierul: "Fă zale şi
fă-le tari în verigi; şi purta-ţi-vă bine; Eu văd ce faceţi voi!"
11. Şi lui Solomon îi supuserăm vîntul; dimineaţa sa a fost o lună de zile şi
seara sa a fost o lună; şi-i lăsarăm să curgă un izvor de spijă. Şi din du-
huri o luaseră unii înaintea lui, cu voia Domnului său, şi cine din ei se
răzvrătea împotriva poruncii Noastre, aceluia îi dădeam Noi de gustat
pedeapsa flăcării.
12. Şi ei îi lucrară lui ce voia el: odăi, icoane, vase cît iazurile şi oale stătă-
toare.
13. Şi cînd am hotărît Noi moartea asupra lui, nimic nu le-a arătat lor moar-
tea lui, decît o vietate a pămîntului care mînca toiagul său. Şi cînd căzu
el, cunoscură duhurile că, dacă ele ar fi ştiut cele ascunse, n-ar fi
trebuit să petreacă în pedeapsă ruşinoasă. "Faceţi mulţumită voi, cei
din casa lui David, căci nu mai puţin sînt mulţumitori".
14. Saba a avut în locuinţele lor un semn: două grădini în dreapta şi în stîn-
ga: "Mîncaţi din darul Domnului vostru şi mulţumiţi-i; o ţară bună şi un
Domn iertător".
15. Însă ei s-au întors şi Noi am trimis asupra lor potopul ezăturii şi le-am
schimbat amîndouă grădinile lor cu două grădini cu mîncare amară şi
tamariscă şi puţini arbori de lotus.
16. Aceasta le dădură ca răsplată, pentru că erau necredincioşi. Şi nu le
răsplătim Noi, astfel, numai celor necredincioşi?
17. Şi Noi aşezarăm între ei şi între cetăţile, pe care le-am bînecuvîntat, ce-
tăţi cunoscute şi am hotărît drumul încolo: "Călătoriţi încolo ziua şi
noaptea cu siguranţă!"
18. Şi ei ziseră: "Doamne, fă mai lungi căile noastre!" Şi ei păcătuiră
împotriva lor înşişi şi Noi îi făcurăm pildă pentru povestire şi-i
sfărîmarăm cu toţii în bucăţi. Acestea sînt semne pentru cei statornici,
mulţumitori.
19. Şi diavolul a adeverit la ei părerea sa şi ei i-au urmat lui, afară de o
parte dintre credincioşi.
20. Însă el nu avu asupra lor putere, decît numai ca Noi să ştim cine crede
 în lumea de apoi şi cine se îndoieşte despre aceasta. Şi Domnul tău pă-
zeşte toate lucrurile.
21. Spune: "Chemaţi-i pe aceia în care credeţi, afară de Dumnezeu; ei n-au
putere asupra greutăţii unui fir de colb, în ceruri şi pe pămînt, şi ei n-au
parte la acestea, şi nici El n-are ajutători între ei".
22. Şi nu foloseşte mijlocire la El, decît numai pentru acela căruia îi dă El
voie, aşa că dacă s-a depărtat frica din inimile lor, zic ei: „Ce spune
Domnul vostru?" Spune: "Adevărul, că El este cel înalt, mare".
23. Spune: "Cine vă îngrijeşte din ceruri şi de pe pămînt?" Spune: "Dumne-
zeu!" Şi noi sau voi sîntem în ocîrmuire sau în rătăcire răsvădită.
24. Spune: "Voi să nu fiţi întrebaţi pentru păcatele noastre şi noi să nu fim
întrebaţi pentru păcatele voastre".
25. Spune: "Domnul nostru ne va aduna, apoi va deschide între noi; El este
cel ce deschide, cel ce ştie".
26. Spune: "Arătaţi-mi pe cei ce i-aţi adăugit ca tovarăşi lui Dumnezeu".
Nicidecum. Ba El este Dumnezeu cel puternic, înţelept.
27. Şi noi te-am trimis la întreaga omenire numai ca binevestitor şi ca în-
demnător, însă cei mai mulţi din oameni nu o ştiu.
28. Şi ei zic: "Cînd va fi această ameninţare, dacă iubiţi adevărul?"
29. Spune: "Vouă vi s-a hotărît o zi, din care nu puteţi nici împiedica, nici
grăbi o oră".
30. Şi cei necredincioşi zic: "Nu vom crede în acest Coran, nici în ceea ce a
fost înaintea lui!" Dar de i-ai vedea pe cei nelegiuiţi puşi înaintea Dom-
nului lor; ei vor schimba întreolaltă cuvinte, vor spune cei slabi către
cei îngîmfaţi: "De n-aţi fi fost voi, noi am fi crezut".
31. Cei îngîmfaţi vor zice către cei slabi: "Oare noi v-am abătut de la
ocîrmuire, după ce venise la noi? Ba voi aţi fost păcătoşi!"
32. Şi cei slabi vor zice către cei îngîmfaţi: "Ba vicleşugul ziua şi noaptea
cînd ne poruncirăţi să nu credem în Dumnezeu şi să-i facem semeni!"
Şi ei vor arăta căinţă, după ce vor fi văzut pedeapsa. Şi noi vom pune
juguri pe gîturile necredincioşilor. Oare să li se răsplătească altfel, decît
după faptele lor?
33. Şi Noi nu trimiserăm îndemnători la vreun oraş, fără să fi zis cei îmbui-
baţi: "Noi nu credem în trimiterea voastră".
34. Ei ziseră: "Noi sîntem bogaţi între avuţii şi copii şi nu vom fi pedepsiţi".
35. Spune: "Domnul meu dă îngrijire bogată şi măsură cui voieşte, însă cei
mai mulţi din oameni nu o ştiu".
36. Şi nici averea voastră şi nici copiii voştri nu sînt ceea ce vă aduce
aproape de Noi. Numai cei ce cred şi se poartă bine, numai pentru
aceia este răs-plată îndoită, pentru faptele lor şi ei să fie siguri în odăile
raiului.
37. Cei ce se silesc să slăbească semnele Noastre vor fi aduşi la pedeapsă.
38. Spune: "Domnul meu îi îngrijeşte pe cine voieşte din robii Săi cu
prisosinţă şi cu socoteală, şi ceea ce dăruiţi voi, El vă va da înapoi. El
este cel mai bun îngrijitor".
 39. Şi într-o zi vă va aduna cu toţii, apoi le va zice îngerilor: "Care dintre
aceştia v-au slujit?"
40. Ei vor zice: "Mărire Ţie! Tu eşti scutul nostru, nu ei. Ba ei au slujit
duhurilor şi cei mai mulţi din ei au crezut în ele".
41. Însă, în ziua aceea, nimenea nu poate să-i folosească sau să-i strice
altuia şi Noi vom zice către cei nelegiuiţi: "Gustaţi pedeapsa focului, pe
care o ţineaţi de mincinoasă".
42. Şi dacă li se citesc lor semnele Noastre răsvădite, zic ei: "Aceasta nu
este nimic, decît un bărbat care voieşte să vă abată de la cele cărora
le-au servit părinţii voştri". Şi ei zic: "Aceasta nu e nimic decît o
minciună născocită!" Iar cei necredincioşi zic despre adevăr după ce a
venit la ei: "Aceasta nu e nimic decît fermecătură răsvădită!"
43. Şi noi nu le dădurăm cărţi, ca să înveţe din ele, nici nu trimiserăm la ei
îndemnător înaintea ta.
44. Şi învinuirăm de minciună şi pe cei care au fost înaintea lor, iar ei433 nu
ajunseră nici a zecea parte din ceea ce le-am dat Noi lor. Ei, deci, îi ţi-
nură de mincinoşi pe trimişii Mei, dar cum a fost lepădarea Mea!
45. Spune: "Eu vă îndemn cu privire la una, ca să vă ridicaţi înaintea lui
Dumnezeu cîte doi sau cîte unul, apoi cugetaţi că în tovarăşul vostru
nu este vreun duh434, El vă este numai un îndemnător, înainte de
pedeapsa cea aspră".
46. Spune: "Nu cer de la voi răsplată, aceea fie pentru voi; răsplata mea
este numai la Dumnezeu şi El este martor la toate lucrurile".
47. Spune: "Domnul meu varsă adevărul, El, ştiutorul celor ascunse".
48. Spune: "A venit adevărul, iar deşertăciunea să nu mai înceapă şi să nu
se mai întoarcă".
49. Spune: "Eu, dacă rătăcesc, atunci rătăcesc numai pentru mine însumi,
iar dacă sînt ocîrmuit, apoi este aceasta prin ceea ce mi-a descoperit
Domnul meu; El este cel ce aude. El este aproape".
50. Şi de ai vedea cum sînt ei înspăimîntaţi şi cum nu află scăpare, şi cum
sînt luaţi dintr-un loc apropiat435.
51. Şi ei zic: "Noi credem în aceasta!" Dar cum pot ei primi credinţa într-un
loc îndepărtat436,
52. dacă au fost înainte necredincioşi şi au alungat cu pietre taina lor din
loc îndepărtat?437
53. Şi să se puie o stavilă între ei şi ceea ce doresc ei,
54. cum s-a făcut cu semenii lor de dinaintea lor. Ei erau în mare îndoială.

433 Mekkanii
434 I.e. că Mohammed nu este îndrăcit
435 Din mormînt
436 I.e. În lumea de apoi; căci credinţa se poate primi numai în viaţa din lumea
aceasta, nu şi în cea de apoi, cînd e prea tîrziu.
437 I.e. au hulit taina dumnezeiască relativă la viaţa din lumea de apoi, pe cînd
încă trăiau în lumea aceasta
 XXXV
SURA ÎNGERILOR438
Din Mekka şi este cu patruzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Mărire lui Dumnezeu, făcătorul cerurilor şi al pămîntului, care pe îngeri
i-a făcut trimişi cu aripi cu pereche şi cu cîte trei şi cu cîte patru. El
adaugă făpturii ce voieşte. Dumnezeu este atotputernic.
2. Ceea ce deschide Dumnezeu pentru oameni întru îndurare, aceea nu
se poate opri şi ce opreşte El, nimenea nu poate trimite după Dînsul. El
este cel puternic, înţelept.
3. O, voi, oamenilor, aduceţi-vă aminte de îndurarea lui Dumnezeu asupra
voastră. Oare mai este un făcător, afară de Dumnezeu, care vă
îngrijeşte din cer şi de pe pămînt? Nu este Dumnezeu, afară de El, deci
cum puteţi fi abătuţi?
4. Şi dacă te ţin de mincinos, ei i-au ţinut de mincinoşi şi pe trimişii de'na-
intea ta şi la Dumnezeu se întorc toate lucrurile.
5. O, voi, oamenilor, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu vă înşele
viaţa lumii şi înşelătorul439 şi să nu vă înşele cu privire la Dumnezeu.
6. Satan vă este vouă duşman, deci ţineţi-l ca duşman; el îi cheamă
numai pe tovarăşii săi ca să fie soţii flăcării.
7. Cei necredincioşi, pentru ei, este pedeapsă aspră.
8. Iar cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei este iertare şi răsplată mare.
9. Oare acela căruia i se împodobeşte răutatea faptelor sale, încît le
priveşte de bune...?440 Dar Dumnezeu duce în rătăcire pe cine voieşte
şi ocîrmuieşte pe cine voieşte. Deci nu lăsa să se treacă sufletul tău în
suspine pentru ei. Dumnezeu ştie ce fac ei.
10. Şi Dumnezeu este cel ce trimite vînturile, ca să ridice nourii şi Noi îi a-
lungăm într-o ţară moartă şi înviem pămîntul după moartea sa. Aşa va
fi învierea.
11. Cei ce caută putere doar la Dumnezeu este toată puterea. La El se suie
cuvîntul cel bun, şi fapta cea cinstită El o înalţă. Iar cei ce plăsmuiesc
răul, pentru ei, este pedeapsă aspră şi vicleşugul acelora va pieri.
12. Şi Dumnezeu v-a făcut pe voi din ţărînă, apoi dintr-o picătură, apoi v-a
hotărît întru două genuri. Şi nici o muiere nu e îngenuncheată şi nici nu
naşte fără ştirea Lui, şi nici unul din cei ce îmbătrînesc nu îmbătrîneşte
sau nu scade în bătrîneţe, fără ca aceasta să fie într-o carte. Aceasta e
uşor pentru Dumnezeu.
13. Şi nu sînt deopotrivă amîndouă apele. Aceasta este bună, dulce,
plăcută de băut, iar aceea sărată, amară. Din amîndouă însă mîncaţi
carne proaspătă şi scoateţi podoabe, pe care le îmbrăcaţi. Şi tu vezi
corăbiile, cum o curmă, căutînd voi îndurarea Sa şi poate veţi fi
mulţumitori.

438 Numită şi "Sura făcătorului" după v.l.

439 Satan
440 Adaugă: să rămîie nepedepsit?
 14. El Iasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre ziua după noapte şi
pune sub stăpînire soarele şi luna. Totul grăbeşte spre un termen
hotărît. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru. A lui este stăpînirea şi
aceia, pe care îi chemaţi afară de El, n-au putere nici cît e pielicica
sîmburelui de curmal.
15. Dacă-i strigaţi pe ei, nu aud ei strigătul vostru, şi dacă şi ar auzi, nu vă
răspund; şi în ziua învierii vor făgădui că i-aţi fi făcut tovarăşi lui Dum-
nezeu pe ei. Şi nimenea nu te poate învăţa ca ştiutorul441.
16. O, voi, oamenilor, voi sînteţi cei sărmani spre Dumnezeu şi Dumnezeu
este cel avut, preamărit.
17. Dacă voieşte, vă ia pe voi şi aduce o făptură nouă.
18. Şi aceasta nu este greu pentru Dumnezeu.
19. Şi nu va purta un suflet însărcinat cu sarcina altuia, şi dacă strigă unul
însărcinat pentru sarcina sa, să nu se ducă nimic de la el, nici chiar prin
unul înrudit. Tu să-i îndemni numai pe cei ce se tem de Domnul lor în-
tr-ascuns şi împlinesc rugăciunea. Şi cel ce se curăţeşte, se curăţeşte
numai pentru sine însuşi şi spre Dumnezeu este drumul.
20. Şi nu este deopotrivă cel orb cu cel ce vede şi nici întunecimea, şi nici
lumina, şi nici umbra, şi nici arşiţa.
21. Şi nu sînt deopotrivă cei vii şi cei morţi. Dumnezeu îi face să audă pe
cine voieşte şi tu n-ai sa-i faci să audă pe cei din morminte; tu eşti nu-
mai un îndemnător.
22. Noi te-am trimis, în adevăr, ca binevestitor şi îndemnător, şi nu este
popor, în care să nu fie petrecut un îndemnător.
23. Şi dacă te ţin de mincinos, şi înaintaşii lor îi ţinură de mincinoşi pe tri-
mişii lor, care veniră la ei cu semne răsvădite cu psalmii şi cu cartea lu-
minoasă442.
24. Apoi i-am apucat Eu pe cei necredincioşi şi cum a fost lepădarea Mea!
25. Oare nu vezi că Dumnezeu trimite apa din ceruri? Şi prin ea scoatem
Noi la iveală roduri cu felurite culori şi în munţi se află pături albe şi
roşii, cu felurite culori, şi negre ca corbul, şi oameni şi dobitoace, şi vite
cu felurite culori, şi de aceea se tem de Dumnezeu dintre robii Săi
numai cei ştiutori. Dumnezeu este puternic, iertător.
26. Cei ce citesc cartea lui Dumnezeu şi împlinesc rugăciunea şi dăruiesc
din ceea ce i-am înzestrat Noi, într-ascuns şi pe faţă vor nădăjdui într-o
marfă ce nu piere:
27. pentru ca el să le plătească lor simbria lor şi să le adauge din îndurarea
Sa. El este iertător, mulţumitor.
28. Şi ceea ce ţi-am descoperit Noi din carte este adevăr, întărind ceea ce
a fost înainte. Dumnezeu cunoaşte, vede pe robii Săi.
29. Cartea o dădurăm, apoi, spre moştenire acelora dintre robii Noştri, pe
care îi aleserăm. Şi unii din ei păcătuiesc împotriva lor înşişi, alţii ţin
măsură dreaptă, alţii se întrec în bine cu voia lui Dumnezeu. Aceasta
este o milă mare.
441 Dumnezeu
442 Evanghelia
 30. Ei vor intra în grădinile Edenului. Ei vor fi împodobiţi cu brăţare de aur
şi mărgăritare şi acolo vor fi hainele lor de mătasă.
31. Şi ei vor zice: "Mărire lui Dumnezeu, care a luat de la noi mîhnirea.
Domnul nostru este iertător, mulţumitor:
32. El, care ne-a lăsat să ne să-lăşluim într-o locuinţă statornică din mila
Să. Nu ne va ajunge în ea durere şi nu ne va ajunge în ea oboseală".
33. Pentru cei necredincioşi este focul iadului. Nu li se hotărăşte ca să
moară şi nu li se uşurează pedeapsa. Astfel răsplătim Noi fiecărui
necredincios.
34. Şi ei vor striga acolo: "Doamne, scoate-ne, voim să ne purtăm bine, nu
precum ne-am purtat!" Dar nu vă lăsarăm să trăiţi îndelungat, ca fieca-
re, ce se lasă îndemnat, să primească îndemnare! Şi a venit la voi
îndemnătorul.
35. Deci, gustaţi pedeapsa, pentru că nelegiuiţii n-au ajutător.
36. Dumnezeu cunoaşte cele ascunse din ceruri şi de pe pămînt. El
cunoaşte lăuntrul piepturilor.
37. El este acela care v-a făcut să fiţi urmaşi pe pămînt, şi cine este necre-
dincios asupra aceluia, este necredinţa sa şi necredinţa celor necredin-
cioşi măreşte numai ura Domnului lor, şi necredinţa celor necredincioşi
măreşte numai pieirea lor.
38. Spune: "Ce credeţi despre idolii voştri, pe care îi chemaţi, afară de
Dumnezeu? Arătaţi-mi ce au făcut ei pe pămînt sau de au parte la
ceruri sau ori de le dădurăm o carte, ca să aibă o dovadă răsvădită
pentru aceasta? Ba cei nelegiuiţi îşi făgăduiesc întreolaltă numai
înşelăciune".
39. Dumnezeu ţine cerurile şi pămîntul, ca să nu piară, şi dacă ar pieri, nici
unul după El nu le-ar putea ţine. El este blînd, iertător.
40. Ei jură la Dumnezeu jurămînt puternic, că de ar veni la ei un îndemnă-
tor, ei ar fi mai bine ocîrmuiţi decît vreunul din popoare. Cînd veni la ei,
însă, un îndemnător, se depărtară ei încă mai mult,
41. îngîmfîndu-se pe pămînt şi plăsmuind rele. Dar plăsmuirea relelor îi
prinde numai pe cei vicleni. Aşteaptă ei altceva decît obiceiul
de'nainte? Nicicînd nu vei afla schimbare în obiceiul lui Dumnezeu.
42. Şi nicicînd nu vei afla mutare la obiceiul lui Dumnezeu.
43. Oare n-au călătorit ei prin ţară şi n-au văzut cum a fost sfîrşitul înainta-
şilor lor, care erau mai tari la putere decît ei? Şi Dumnezeu prin nimic
nu se lasă slăbit în ceruri şi pe pămînt: El este ştiutor, puternic.
44. Şi dacă i-ar apuca Dumnezeu pe oameni după cuviinţă, n-ar lăsa
asupra spatelor sale443 nici o vietate. Însă El întîrzie cu ei, pînă la un
termen hotărît.
45. Şi cînd vine termenul lor, atunci Dumnezeu priveşte la robii Săi.

XXXVI

443 Ale pămîntului

 SURA IS444
Din Mekka şi este cu optzeci şi trei de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. IS. Pe Coran cel înţelept,
2. tu eşti unul dintre trimişii
3. pe drumul cel drept!
4. Îndemnarea celui puternic, îndurat,
5. ca să îndemni un popor, ai căror părinţi nu fură îndemnaţi, şi ei sînt
nebăgători de seamă.
6. Drept este cuvîntul445 asupra multora şi ei nu cred.
7. Noi am pus asupra gîturilor lor juguri, şi ele sînt pînă la fălci, şi capetele
lor sînt ţepenite.
8. Şi Noi am pus o stavilă înaintea lor şi o stavilă după ei şi i-am acoperit,
ca ei să nu vadă.
9. Şi e totuna pentru ei, ori de-i îndemni sau nu-i îndemni, ei nu cred.
10. Tu îl îndemni numai pe cel ce urmează îndemnării şi se teme de cel
îndurător într-ascuns. Lui vesteşte-i iertare şi răsplată cinstită.
11. Noi îi înviem pe morţi şi scriem ceea ce au făcut ei înainte, şi urmele lor
şi toate lucrurile lor le-am numărat într-o tablă răsvădită.
12. Şi spune-le pilda despre locuitorii cetăţii, cînd veniră la ei trimişii446.
13. Cînd trimiseră la ei doi şi ei îi ţinură de mincinoşi, încît îi întărirăm cu al
treilea şi ei ziseră: "Noi sîntem trimişi la voi".
14. Ei ziseră: "Voi sînteţi numai oameni ca şi noi, şi cel îndurat n-a trimis
nimic. Voi sînteţi numai mincinoşi".
15. Ei ziseră: "Domnul nostru ştie că noi sîntem trimişi la voi,
16. şi noi sîntem datori numai la propovăduire răsvădită".
17. Ei ziseră: "Noi avem un semn împotriva voastră, şi dacă nu veţi înceta,
vă vom ucide cu pietre, şi vă va ajunge de la noi pedeapsă dureroasă".
18. Ei ziseră: "Semnul vostru e la voi. Oare dacă v-aţi lăsa îndemnaţi? Ba
voi sînteţi un popor păcătos!"
19. Şi veni din capătul cetăţii un bărbat447 alergînd. El zise: "O, poporul
meu, urmaţi trimişilor!"
20. Urmaţi celor ce nu cer de la voi răsplată şi sînt bine ocîrmuiţi.
21. Şi de ce să nu-i slujesc eu Celui ce m-a făcut pe mine şi la Care vă veţi
întoarce?

444 Astfel numită după cele două litere misterioase de la începutul ei. De
obicei, se citeşte această sură în faţa celor ce se află în agonie, şi la
mormintele sfinţilor. Mohammed însuşi a numit sura aceasta "inima Coranului"
445 Din XXXVIII, 85
446 După tradiţia mohammedană, ar fi trimis Isus doi învăţăcei la Antiochia, ca
să predice, apoi le urmă Petru.
447 Acesta pare să fi fost dulgherul Habib, al cărui mormînt şi astăzi se arată în
Antiochia şi se venerează de mohammedani.
 22. Oare să primesc eu zei pe lîngă El? Dacă voieşte Cel îndurător să-mi
facă un rău, nu-mi foloseşte nimic mijlocirea lor, şi eu nu mă pot
mîntui.
23. Eu aş fi atunci în rătăcire răsvădită.
24. Eu cred în Domnul vostru, deci, ascultaţi de mine.
25. Se spuse către el: "Intră în rai!" El zise: "O, de ar şti poporul meu,
26. că Domnul meu m-a iertat şi m-a pus între cei cinstiţi!"
27. Şi Noi nu trimiserăm asupra poporului Său după el vreo ştire din cer,
precum trimitem de altfel.
28. A fost numai un singur strigăt"448 şi ei s-au stins.
29. Vai de robii mei! Nu vine la ei trimis, fără ca să-l batjocorească.
30. Oare n-au văzut ei cîte neamuri am stîrpit Noi înaintea lor?
31. Pentru ca ei449 să nu se întoarcă la dînşii,
32. şi pentru ca toţi la un loc să fie adunaţi înaintea Noastră.
33. Şi un semn pentru ei este pămîntul cel mort; Noi îl înviem şi scoatem
din el grîne şi de acestea mănîncă ei.
34. Şi Noi facem pe el grădini de fenici şi vie şi lăsăm să curgă pe el
izvoare.
35. Ca ei să mănînce din ro-durile lor şi din lucrul mîinilor lor. Oare nu vor fi
mulţumitori?
36. Mărire celui ce a făcut toate felurile din cele pe care le lasă pămîntul să
răsară, şi din ei înşişi, şi din cele pe care nu le cunosc ei.
37. Şi un semn pentru ei este noaptea; Noi tragem de la ea lumina şi ei
rămîn întru întuneric.
38. Şi soarele se grăbeşte spre culcuş. Aceasta este orînduirea celui
puternic, înţelept.
39. Şi pentru lună am hotărît Noi staţiuni, pînă ce ea se face ca un vlăstar
bătrîn de fenic.
40. Nu se cuvine soarelui, ca să ajungă luna, şi nu nopţii, ca să alerge
înaintea zilei, ci toate plutesc în cercuri.
41. Şi un semn pentru ei este că Noi am purtat odraselele lor într-o corabie
încărcată450,
42. şi le-am făcut lor corăbii asemenea, în care se suie.
43. De am voi Noi, i-am scufunda şi ei n-ar avea ajutor şi n-ar fi mîntuiţi,
44. doară din îndurarea Noastră şi spre folos pentru un timp.
45. Şi dacă li se spune: "Temeţi-vă de ceea ce e înaintea voastră şi de ceea
ce e după voi451, poate veţi afla îndurare",
46. atunci totuşi nu le aduci din semnele Domnului tău un semn de la care
nu s-au abătut ei.
448 De la arhanghelul Gavriil. Conf. XI, 70
449 Trimişii
450 În corabia lui Noe, pe timpul potopului
451 Pedeapsa din lumea de acum şi din lumea de apoi.
 47. Şi dacă li se spune: "Dăruiţi din ceea cu ce v-a înzestrat Dumnezeu",
zic cei necredincioşi către cei credincioşi: "Să-l ospătăm pe acela pe
care l-ar ospăta Dumnezeu, dacă ar voi? Voi sînteţi în rătăcire
răsvădită".
48. Şi ei zic: "Cînd va afla loc această ameninţare, dacă iubiţi adevărul?"
49. Ei să aştepte numai un unic strigăt, care-i va apuca, pe cînd se ceartă
ei.
50. Şi ei să nu poată face testament, şi să nu se întoarcă la familia lor.
51. Şi se va sufla în trîmbiţă şi din morminte vor grăbi ei la Domnul lor.
52. Ei vor zice: "Vai de noi! Cine ne-a sculat din culcuşul nostru?" Aceasta e
ceea ce a făgăduit cel îndurător şi trimişii au spus adevărul.
53. Va fi numai un strigăt, şi ei cu toţii vor fi aduşi la Noi.
54. Şi în ziua aceea să nu se facă strîmbătate vreunui suflet şi să vi se răs-
plătească numai după faptele voastre.
55. Locuitorii raiului, în ziua aceea, se vor veseli în afacerile lor,
56. ei şi muierile lor, la umbră, pe tronuri de nuntă, vor fi culcaţi.
57. Acolo vor avea roduri şi tot ce vor cere,
58. "Pace!", un cuvînt de la Domnul cel îndurător.
59. Dar să fiţi despărţiţi astăzi, voi, păcătoşilor!
60. Oare n-am încheiat Eu un legămînt cu voi, o, fiii lui Adam, ca să nu
slujiţi lui Satan; el vă este un duşman răsvădit,
61. şi ca să-mi serviţi mie? Acesta este un drum drept.
62. însă el a dus în rătăcire o mulţime mare din voi; oare nu pricepeţi?
63. Acesta este iadul, care vi s-a juruit.
64. Să ardeţi astăzi în el, pentru că aţi fost necredincioşi!
65. Astăzi pecetluim gurile lor, însă vorbesc către Noi mîinile lor şi mărturi-
sesc picioarele lor ce au făcut ei.
66. Şi de am fi voit, am fi stins ochii lor, dar şi atunci s-ar întrece în drum,
şi cum pot ei vedea?
67. Şi de am fi voit, i-am fi prefăcut în locurile lor, încît n-ar fi putut nici să
meargă înainte, nici să se întoarcă.
68. Şi căruia îi dăm viaţă îndelungată, pe acela îl gîrbovim la chip. Oare nu
pricep ei?
69. Şi Noi nu l-am învăţat pe el452 poezie şi nici nu i se cădea lui; aceasta
este numai o îndemnare şi un Coran răsvădit,
70. spre a îndemna pe cei vii şi a vesti cuvînt drept asupra
necredincioşilor.
71. Oare n-au văzut ei că Noi le-am făcut lor vitele între ele ce le-au făcut
mîinile Noastre, şi ei stăpînesc peste ele?
72. Şi Noi le-am dat în puterea lor. Pe unele din ele călăresc ei, din altele
mănîncă.

452 Mohammed
 73. Şi ei au de la ele folos şi băutură. Oare nu vor fi mulţumitori?
74. Şi totuşi îi luară zei, în afară de Dumnezeu, ca să le ajute.
75. Şi aceştia nu pot să le ajute, pe cînd ei totuşi le sînt o oştire pregătită.
76. Să nu te mîhnească vorba lor. Noi ştim ce ascund şi ce dau ei pe faţă.
77. Oare nu voieşte omul să vadă că Noi l-am făcut dintr-o picătură? Dar el
este un cîrtitor răsvădit.
78. Şi El ne face Nouă o pildă şi uită de facerea sa. El zice: "Cine învie
oasele, după ce au putrezit?"
79. Spune: "Le va da viaţă cel ce i-a făcut dintru întîi şi el cunoaşte toată
făptura.
80. El, care v-a făcut foc din pomul cel verde453 şi voi aprindeţi cu el".
81. Oare cel ce a făcut cerul şi pămîntul n-are putere să vă facă vouă se-
meni? El este făcătorul cel ştiutor.
82. Dacă voieşte El un lucru, este porunca Lui; numai că-i zice: "Să fii!" şi
el este.
83. Şi mărire Celui în mîna căruia este stăpînirea tuturor lucrurilor, şi la El
vă veţi întoarce.

XXXVII
SURA CELOR CE SE ÎNŞIRĂ
Din Mekka şi este cu o sută şaptezeci şi nouă de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe cei ce se înşiră în şir
2. şi opresc cu oprire
3. şi citesc îndemnarea454
4. Dumnezeul vostru este unul,
5. Domnul cerurilor şi al pă-mînturilor şi al celor ce sînt între ele Domnul
răsăritului.
6. Noi am împodobit cerul lumii cu podoaba stelelor
7. şi spre pază înaintea fiecărui Satan răzvrătit,
8. ca să nu se tragă cu urechea la căpeteniile prea înalte455 şi să fie bătuţi
cu pietre din toate părţile,
9. alungaţi fiind; pentru ei este pedeapsă veşnică.
10. Iar cel ce apucă ceva456, lui îi urmează o stea sclipitoare.
11. Deci întreabă-i pe ei457, dacă sînt ei mai puternici la făptură decît aceia

453 Arabii cei vechi făceau focul prin aceea că frecau două lemne deolaltă, pînă
ce se în-fierbîntau şi se aprindeau.
454 Trei grupe oferite de îngeri
455 Îngerii
456 Apucă un cuvînt din sfatul îngerilor
457 Pe mekkani
 pe care i-am făcut Noi? Noi i-am făcut458 din lut lipicios,
12. ba tu te miri, iar ei îşi bat joc.
13. Dacă sînt îndemnaţi, nu se Iasă îndemnaţi,
14. iar dacă văd un semn, îşi bat joc
15. şi zic: "Aceasta nu e decît fermecătura răsvădită.
16. Dacă am murit şi sîntem ţărînă şi oase, oare vom fi sculaţi?
17. Poate şi protopărinţii noştri"?
18. Spune: "Da, şi veţi fi umiliţi!"
19. Un singur strigăt şi ei numai vor privi
20. şi vor zice: "Vai de voi, aceasta e ziua judecăţii,
21. aceasta e ziua hotărîrii, pe care o ţineaţi de minciună!"
22. "Adunaţi pe nelegiuiţi şi tovarăşii lor şi aceea la ce se închinau,
23. afară de Dumnezeu, şi du-ceţi-i pe drumul iadului,
24. şi aşezaţi-i, căci au să dea socoteală".
25. "De ce nu vă ajutaţi vouă?"
26. Ba, în ziua aceea, se vor supune
27. şi se vor întoarce unul spre altul şi vor întreba
28. şi vor zice: "Voi459 aţi venit la noi din dreapta!"460
29. Ei vor zice: "Ba voi n-aţi fost credincioşi şi noi n-am avut putere asupra
voastră.
30. Deci drept este asupra noastră cuvîntul Domnului nostru, noi îl vom
gusta.
31. Iar noi v-am dus în rătăcire, căci şi noi rătăceam".
32. Şi în ziua aceea vor fi ei tovarăşi la pedeapsă.
33. Aşa facem Noi păcătoşii.
34. Dacă li se zicea: "Nu este Dumnezeu, afară de Dumnezeu!", erau ei
îngîmfaţi
35. şi ziceau: "Să părăsim zeii noştri, din pricina unui poet îndrăcit?"
36. Însă el461 veni cu adevărul şi-i adeveri pe cei trimişi.
37. Da, voi veţi gusta pedeapsa cea dureroasă
38. şi veţi primi răsplată pentru faptele voastre.
39. Însă servii lui Dumnezeu cei curaţi,
40. aceia vor primi o îngrijire hotărîtă:
41. roduri; şi vor fi cinstiţi,
42. în grădinile plăcerii,
43. pe tronuri faţă-n faţă.
458 Decît îngerii
459 Satanele
460 Satanele
461 Mohammed
 44. Va umbla în cerc la ei un pahar dintr-un izvor,
45. alb, dulce pentru cei ce beau;
46. nu va fi în el ameţeală şi ei nu se vor îmbăta de el.
47. Şi la ei vor fi fete curate, oacheşe, ca şi un ou ascuns.
48. Şi se vor întoarce unul spre altul, întrebîndu-se,
49. şi unul din ei va zice: "Am avut un tovarăş,
50. care a zis: "Oare eşti unul din cei ce cred? -
51. Oare, dacă am murit şi neam făcut ţărînă şi oase, vom fi încă judecaţi?"
52. El va zice: "Oare aţi privit înlăuntru?"
53. Şi el va privi înlăuntru şi-l va vedea în mijlocul iadului.
54. El va zice: "Pe Dumnezeu! Aproape m-ai adus la pieire!
55. Şi, fără îndurarea Domnului meu, aş fi între cei aduşi la pedeapsă".
56. "Oare să murim462
57. şi altfel, decît cu moartea noastră dintîi, şi să nu fim pedepsiţi?"
58. Aceasta este fericirea preaînaltă;
59. pentru aşa ceva să lucreze cel ce lucrează.
60. Oare este aceasta o ospeţie mai bună, sau pomul Zakkum?463
61. Noi l-am făcut spre ispită pentru cei nelegiuiţi;
62. şi este un pom care iese din fundul iadului.
63. Rodul său e ca şi capetele Satanelor.
64. Iar ei mănîncă din el şi-şi umplu din el pîntecele.
65. Apoi va fi pentru ei un mestecuş clocotit;
66. apoi va fi întoarcerea lor spre iad.
67. Ei aflară pe părinţii lor rătăcind
68. şi se grăbiră pe urmele lor.
69. Şi înaintea lor rătăciră cei mai mulţi din înaintaşi,
70. Şi Noi trimiserăm la ei îndemnători.
71. Deci, priveşte cum a fost sfîrşitul celor îndemnaţi,
72. afară de servii cei curaţi ai lui Dumnezeu.
73. Şi Noe a strigat către Noi şi frumos a fost răspunsul Nostru.
74. Şi Noi l-am mîntuit pe el şi gloata sa din scîrba cea mare.
75. Şi Noi făcurăm să rămîie urmaşii săi
76. şi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra sa:
77. "Pace asupra lui Noe, în toate veacurile!"
78. astfel le răsplătim Noi celor drepţi.
79. El a fost unul din robii Noştri credincioşi.

462 Cuvintele drepţilor

463 Pomul blestemat al iadului, din care mănîncă cei osîndiţi. Conf. XVII, 62.
 80. Apoi îi încărcă pe ceilalţi.
81. Şi de partea lui se ţinea Avraam,
82. cînd veni el la Domnul său cu inima paşnică,
83. cînd zise el către tatăl său şi către poporul său: "Cui slujiţi?
84. Voiţi o minciună, Dumnezeu lîngă Dumnezeu?
85. Şi care este părerea voastră despre Domnul veacurilor?"
86. Şi el aruncă o privire spre stele
87. şi zise: "Eu sînt bolnav!"464
88. Şi ei se întoarseră de la el şi fugiră.
89. Şi el se abătu pe la zeii lor şi zise: "Oare nu mîncaţi?
90. Ce vă este de nu vorbiţi?"
91. Şi el se abătu pe la ei şi-i bătu cu dreapta.
92. Şi ei465 veniră înaintea lui aler-gînd.
93. El zise: "Vă închinaţi la ceea ce ciopliţi,
94. iar Dumnezeu v-a făcut pe voi şi ceea ce faceţi!"466
95. Ei ziseră: "Zidiţi-i o zidire467 şi aruncaţi-l în flacără!"
96. Şi ei voiră să viclenească împotriva lui, iar Noi îi umilirăm.
97. Şi el zise: "Eu mă duc la Domnul meu, care mă va ocîrmui".
98. "Doanme, dă-mi pe unul dintre cei drepţi!"468
99. Şi Noi îi vestirăm un fecior blînd,
100. şi cînd ajunse vîrsta să lucreze cu el,
101. zise el: "O, fiul meu, am văzut în vis că te voi jertfi. Caută ce ţi se
pare?"
102. El zise: "O, tatăl meu, fă ce ţi s-a poruncit; mă vei afla statornic, de va
voi Dumnezeu".
103. Şi fiind amîndoi supuşi şi după ce l-a aruncat pe frunte469,
104. strigarăm Noi către el: "O, Avraam!
105. Tu ai împlinit vedenia. Aşa răsplătim Noi celor drepţi!"
106. Da, aceasta a fost o ispită răsvădită
107. şi Noi îl răscumpărarăm prin o jertfă măreaţă,
108. şi lăsarăm între cei de apoi cuvîntul asupra sa:
109. "Pace asupra lui Avraam!"470
464 El se făcea că vede în stele boala sa, ca să nu ia parte la jertfele lor.
465 Cei din poporul lui Avraam
466 I.e. idolii voştri
467 Un rug de lemn
468 Avraam cere pe fiul său Ismael.
469 Pe Ismael, ca să-l injunghie pentru jertfă.
470 Aşadar, Ismael şi nu Isaac era să se jertfească de Avraam, căci, după cum
se vede în cele următoare, Isaac se naşte abia mai tîrziu. Conf. şi cele zise în
nota la III, 31.
 110. Astfel răsplătim celor drepţi.
111. El era dintre robii noştri cei credincioşi.
112. Şi Noi îl vestirăm pe Isaac, un profet între cei drepţi.
113. Şi Noi îl binecuvîntarăm pe el şi pe Isaac şi între urmaşii săi era unul
drept, iar celălalt păcătuia răsvădit împotriva sa însuşi471.
114. Şi Noi am fost cu bunăvoinţă faţă de Moise şi Aaron.
115. Şi Noi i-am mîntuit pe amîndoi şi poporul lor din scîrba cea mare.
116. Şi Noi i-am ajutat şi ei biruiră.
117. Şi Noi le dădurăm amînduror cartea cea răsvădită472.
118. Şi Noi îi ocîrmuirăm pe amîndoi pe drumul cel drept,
119. şi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra amîndurora:
120. "Pace peste Moise şi Aaron!"
121. Astfel răsplătim Noi drepţilor;
122. amîndoi erau între robii Noştri cei credincioşi.
123. Şi Elia era unul dintre trimişi,
124. cînd zise el poporului său: "Oare nu vă temeţi de Dumnezeu?
125. Îl chemaţi pe Baal şi-l părăsiţi pe cel mai bun făcător,
126. pe Dumnezeu, Domnul vostru şi Domnul protopărinţilor voştri?"
127. Şi ei îl ţinură de mincinos, şi vor fi daţi pedepsei,
128. afară de servii lui Dumnezeu cei curaţi,
129. Şi Noi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra lui:
130. "Pace peste Elia!"
131. Astfel răsplătim celor drepţi.
132. El a fost unul din servii Noştri credincioşi.
133. Şi a fost unul dintre trimişi,
134. cînd l-am mîntuit pe el şi gloata lui la un loc,
135. afară de o babă473 între cei ce întîrziau.
136. Apoi îi pierdurăm pe ceilalţi.
137. Şi voi treceţi pe lîngă ei, dimineaţa
138. şi noaptea. Oare nu veţi pricepe?
139. Şi Iona a fost unul dintre trimişi,
140. cînd a fugit la corabia încărcată.
141. Şi a tras sorţi şi a fost blestemat,
142. şi l-a înghiţit peştele, pentru că era vinovat.
143. Şi de n-ar fi fost el unul din cei ce preamăresc,
144. ar fi rămas în pîntecele său pînă la ziua învierii.

471 Iacov şi Esau

472 Thora
473 Soţia lui Lot
 145. Şi Noi l-am aruncat la mal şi el era bolnav,
146. şi Noi lăsarăm să crească asupra lui un pom de bostan,
147. şi pe el îl trimiseră la sute de mii sau mai mulţi
148. şi ei crezură şi-l lăsarăm să trăiască pînă la un timp
149. Deci, întreabă-i474, dacă are Domnul tău fiice şi ei fii?
150. Oare pe îngeri i-am făcut Noi femeieşti, şi au fost ei martori?
151. Oare nu e minciună, dacă zic ei:
152. "Dumnezeu a născut!" Da, ei sînt mincinoşi.
153. Şi-a ales El fiicele înaintea fiilor?
154. Ce vă este? Cum judecaţi?
155. Oare nu vă lăsaţi îndemnaţi?
156. Sau aveţi o dovadă răsvădită?
157. Deci, aduceţi cartea voastră, dacă iubiţi adevărul!"
158. Şi ei puseră între El şi între duhuri înrudite, însă duhurile ştiură că ei
vor fi daţi în judecată.
159. Mărire lui Dumnezeu pentru ceea ce vorbesc ei,
160. afară de servii lui Dumnezeu cei curaţi.
161. "Voi şi aceea la ce vă închinaţi
162. să nu amăgiţi pe nimenea,
163. afară de cel ce va arde în iad.
164. Şi nu este nimenea din noi care să nu aibă un loc anumit,
165. şi noi nu punem în rînd,
166. şi noi preamărim475,
167. şi ei zic:
168. "De am fi avut o îndemnare de la înaintaşi,
169. am fi fost robi curaţi ai lui Dumnezeu".
170. Însă ei nu cred în el476, dar în sfîrşit vor şti.
171. Şi cuvîntul Nostru a mers înainte la robii Noştri cei trimişi,
172. ca să li se ajute lor,
173. şi ca oştirea Noastră să biruiască pentru ei.
174. Deci, întoarce-te de la ei477, pînă la un timp,
175. şi priveşte la ei şi ei încă vor privi.
176. Oare cer ei pedeapsa Noastră?
177. Dar cînd se va coborî ea în curtea lor, rău va fi dimineaţa celor
îndemnaţi.

474 Pe mekkani
475 Vv. 16l-l66 sînt cuvintele Îngerilor
476 În Coran
477 De la necredincioşi
 178. Şi întoarce-te de la ei, pînă la un timp.
179. Şi priveşte şi ei încă vor privi.

XXXVIII
SURA S478
Din Mekka şi este cu optzeci şi opt de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. S. Pe Coranul cel plin de îndemnare! însă cei necredincioşi sînt întru
îngîmfare şi duşmănie.
2. Cîte neamuri am stîrpit Noi înaintea lor! Şi ei strigară, dară nu mai era
vreme de scăpare.
3. Şi ei se miră că vine la ei un îndemnător dintre ei, şi cei necredincioşi
zic: "Acesta este un fermecător, un mincinos.
4. Oare face el din zei un unic Dumnezeu? Acesta e lucru minunat".
5. Merseră fruntaşii lor aparte: "Duceţi-vă şi ţineţi strîns la zeii voştri,
acesta este un lucru scoposit479".
6. Noi n-am auzit despre aceasta, în legea cea din urmă480, aceasta nu e
decît o născocire.
7. Oare s-a trimis îndemnarea asupra lui între noi? Ba ei stau la îndoială
despre îndemnarea Mea, ba ei încă n-au gustat pedeapsa Mea.
8. Oare ei au comorile îndurării Domnului tău, puternicul, dătătoriul?
9. Sau e la ei împărăţia cerurilor şi a pămîntului şi a celor dintre ele?
Atunci, să se suie cu funii [în cer].
10. Toată oştirea celor însoţiţi481 să fie fugărită.
11. Învinuia de minciună înaintea lor poporul lui Noe şi Ad482 şi Faraon,
stăpînul stîlpilor483;
12. şi Thamud484, şi poporul lui Lot, şi locuitorii pădurilor485 erau însoţiţi.
13. Toţi nu făcură alta, decît că ţinură de mincinoşi pe cei trimişi, deci, a
fost dreaptă pedeapsa Mea.
14. Şi aceştia486 nu aşteaptă decît un strigăt487, pentru care nu este întîrzi-
ere.
15. Şi ei ziseră: "Doamne, grăbeşte-ne judecata înaintea zilei socotirii!"
478 Se numeşte astfel după litera cea misterioasă de la începutul ei.
479 I.e. orişicît de strîns aţi ţine la zeii voştri, totuşi este scoposită stîrpirea
idolatriei.
480 Probabil că Mohammed face aici o aluzie la creştinism, deoarece el priveşte
învăţătura despre S. Treime ca o învăţătură despre mai mulţi zei.
481 A Koreiştilor sau a păgînilor
482 Conf. VII, 63
483 Aşa se numeşte Faraon, pentru că lega pe jidovi de stîlpi şi-i chinuia
484 Conf. VII, 71
485 Madianiţii
486 Mekkanii
487 Conf. XI, 70
 16. Rabdă ceea ce zic ei şi adă-ti aminte de robul Nostru Da-vid, stăpînul
puterii, el era căincios.
17. Noi silirăm munţii ca să dea mărire cu el seara şi dimineaţa,
18. şi păsările cele adunate care toate se întoarseră la el.
19. Şi Noi întărirăm stăpînirea lui şi-i dădurăm înţelepciune şi vorbă cu
judecată.
20. Şi a venit la tine vestea celor ce se certau, cînd se uită în odaie?488
21. Cînd intrară la David şi el se sperie de ei, ziseră ei: "Nu te teme. Noi
sîntem doi care ne certăm, din care unul a păcătuit faţă de celălalt,
deci judecă între noi după adevăr şi nu fi cu strîmbătate, ci du-ne pe
drum drept!
22. Acesta, fratele meu, are nouăzeci şi nouă de oi şi eu am numai o oaie,
şi el zise: "Dă-o în paza mea! şi mă biciui cu vorba".
23. El zise: "El a fost nedrept faţă de tine, dacă a cerut oaia ta la oile sale.
Şi mulţi care au negoţ într-olaltă, păcătuiesc unul faţă de altul, afară de
cei care cred şi se poartă bine, dar de aceştia sînt puţini". Şi înţelese
David că ei îl ispiteau şi-l rugă de iertare pe Domnul său şi se prosternă
închinîndu-se şi se căi.
24. Şi Noi îi iertarăm aceasta şi pentru el este la Noi apropiere şi o
întoarcere frumoasă.
25. O, David, Noi te-am făcut Calif489 pe pămînt, deci, judecă între oameni
cu dreptate şi nu urma poftei, căci ea te abate de la drumul lui
Dumnezeu. Cei ce rătăcesc de la drumul lui Dumnezeu, pentru ei este
pedeapsă aspră, pentru că au uitat de ziua socotirii.
26. Şi Noi n-am făcut în deşert cerul şi pămîntul şi ceea ce este între el.
Aceasta cred cei necredincioşi. Dar vai de cei necredincioşi, înaintea
focului!
27. Oare să-i punem pe cei ce cred şi se poartă bine într-un rînd cu cei ce
fac stricăciune pe pămînt, sau să-i punem pe cei cu frica lui Dumnezeu
în rînd cu nelegiuiţii?
28. O carte binecuvîntată490 am trimis Noi la tine, ca ei să ia aminte la
semnele ei şi ca să se lase îndemnaţi cei pricepuţi".
29. Şi lui David îi dădurăm pe Solomon, un rob prea bun; el era căincios.
30. Cînd se adunaseră la el seara [cai] sprinteni, ce stăteau pe trei picioare
şi atingeau cu al patrulea pămîntul,
31. zise el: "Am iubit bunul [lumesc] mai mult decît pomenirea Domnului
meu, pînă ce se ascunse el491 în văl;
488 E vorba despre fabula lui Nathan în 1 Sam. XII, l-l5. Mohammed crede că
aceasta s-a întîmplat în realitate şi că acei doi erau îngeri.
489 Le. urmaş, apoi locţiitor al lui Dumnezeu
490 Psaltirea
491 3 Soarele. Privind anume Solomon, într-o zi, cu prea mare plăcere la caii
săi, nu băgă de seamă că soarele apune şi el întîrzie să facă rugăciunea de
seară. Pentru aceasta se pedepsi el însuşi, nimicindu-şi caii. — Se vede că
această legendă îşi are originea în I Reg. X, 26, unde se aminteşte despre luxul
cel mare pe care-l făcea Solomon cu caii săi, ceea ce era oprit, după Deuteron.
 32. aduceţi-i înapoi la mine!" Şi el începu să le taie şoldurile şi gîturile.
33. Şi Noi îl ispitirăm pe Solomon şi puserăm pe tronul său un chip492. Apoi
se căi el.
34. El zise: "Doamne, iartă-mă şi dă-mi o împărăţie, cum nu se cuvine ea
unuia după mine; Tu doar eşti dătătorul!"
35. Deci, îi dădurăm vîntul în stăpînire, ca să grăbească lin după porunca
sa de unde voieşte.
36. Şi Satanele, toţi ziditorii şi cufundătorii
37. şi alţii, legaţi în cătuşe.
38. "Acesta este darul Nostru, deci fii îndurat sau restrîns fără socoteală".
39. Şi pentru el este la Noi o apropiere şi o întoarcere frumoasă.
40. Şi adă-ţi aminte de robul Nostru Iov, cînd a strigat către Domnul său:
"M-a atins Satan cu boală şi cu necaz".
41. "Bate cu piciorul tău, aceasta este o scaldă răcoroasă şi o băutură!"
42. Şi Noi îi dădurăm gloata [înapoi], încă pe atîta, ca îndurare de la Noi şi
ca o îndemnare pentru cei pricepuţi.
43. Şi: "Ia în mîna ta o legătură [de vergi] şi bate [muierea ta] şi nu călca
jurămîntul!"493 Şi Noi îi aflarăm statornic,
44. un rob prea bun; el era căincios.
45. Şi adă-ţi aminte de robii Noştri, Avraam, Isaac şi Iacov, bărbaţi cu
putere şi pricepere.
46. Noi îi curăţirăm cu curăţie, pomenind ei locuinţa [raiului].
47. Şi ei erau la Noi cei aleşi, cei mai buni.
48. Şi adă-ţi aminte de Ismael, de Eliseu şi de Zul-Kil494, căci toţi sînt dintre
cei mai buni.
49. Aceasta e o îndemnare şi pentru cei cu frica lui Dumnezeu este o
întoarcere frumoasă:
50. grădinile Edenului, deschise le sînt porţile.
51. Culcaţi în ele, strigă ei acolo după roduri multe şi băutură,
52. şi la ei vor fi [fete] curate la privire tovarăşe.
53. Aceasta e ceea ce vi s-a făgăduit pentru ziua socotelii.
54. Aceasta este îngrijirea Noastră, ea n-are sfîrşit.

XVII, 16.
492 Chipul unui demon care fură inelul lui Solomon şi domni patruzeci de zile,
pînă ce Solomon iarăşi ajunse în posesiunea inelului său. Şi în Thalmud se află
o legendă cam asemenea conf. Sanhedrin 20 b şi Midraş Ialkut la I Reg. VI, 182.
493 Legenda mohammedană zice că muierea lui Iov juruise diavolului să-i
slujească, dacă-i va da înapoi averea pierdută. Iov auzi de aceasta şi se înfurie
şi jură că-i va da 100 de vergi, dacă se va însănătoşi. Cînd însă deveni sănătos
prin scalda amintită în v.41, îi porunci Dumnezeu ca el să lege la un loc 100 de
vergi de fenic şi să-i dea muierii sale o singură lovitură cu acestea. Astfel îşi va
împlini jurămîntul, iar muierii sale nu-i va face dureri.
494 Conf. XXI, 85
 55. Aşa! Şi pentru cei nelegiuiţi este o întoarcere rea:
56. iadul, în care vor arde; şi rău este culcuşul.
57. Aşa! Şi ei să guste apă clocotită şi puroi
58. şi altele de asemenea.
59. "Această ceată să fie aruncată peste cap împreună cu voi; să nu fie
salutare pentru dînşii; ei să ardă în foc".
60. Ei vor zice: "Ba voi! Pentru voi să nu fie salutare; doar voi aţi adus
acestea asupra noastră şi rău este locul".
61. Ei vor zice: "Doamne, cel ce a adus aceasta asupra noastră, îndoieşte-i
pedeapsa în foc!"
62. Şi ei vor zice: "Ce este că nu vedem bărbaţii pe care i-am numărat cu
cei răi?
63. Sau i-am luat în batjocură, sau privirile s-au abătut de la ei?"
64. Aceasta este adevăr: ceata poporului focului.
65. Spune: "Eu sînt numai un îndemnător şi nu este Dumnezeu afară de
66. Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al celor dintre dînsele. El, cel
puternic, Dumnezeul cel unic, atotputernic, iertător".
67. Spune: "Aceasta este o veste măreaţă,
68. de la care vă abateţi".
69. Nu mi-a venit ştiinţă de la căpeteniile cele preaînalte495, că s-ar fi
certat496;
70. mie mi s-a descoperit numai că eu sînt un îndemnător răsvădit,
71. cînd zise Domnul tău către îngeri: "Eu îl fac pe om din lut;
72. deci după ce-l voi fi plăsmuit şi voi fi suflat în el din duhul Meu, să vă
porsternaţi înaintea lui, închinîndu-vă".
73. Şi toţi îngerii se închinară la un loc,
74. afară de diavolul. El era îngîmfat şi necredincios.
75. El zise: "O, diavole, ce te împiedică să te închini la ceea ce am făcut cu
mîinile Mele?
76. Eşti tu îngîmfat, sau unul din cei fuduli?"
77. El zise: "Eu sînt mai bun decît el. Pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el
l-ai făcut din lut".
78. El zise: "Atunci, ieşi afară497 şi fii bătut cu pietre,
79. şi asupra ta este blestemul Meu pînă la ziua judecăţii".
80. El zise: "Doamne, îngăduie cu mine, pînă la ziua învierii!"
81. El zise: "Va fi îngăduire cu tine,
82. pînă la ziua timpului hotărît".
83. El zise: "Pe puterea Ta! Voi să-i amăgesc pe toţi,

495 Îngerii
496 Adaugă: despre crearea omului
497 din rai
 84. afară de servii Tăi cei curaţi dintre ei".
85. El zise: "Da, este adevăr, şi Eu vorbesc adevărul. Voi să umplu iadul cu
tine şi cu cei ce-ţi urmează ţie la un loc".
86. Spune: "Eu nu cer pentru aceasta răsplată de la voi şi nu mă prea
încarc",
87. El nu e decît o îndemnare pentru lume498,
88. şi veţi cunoaşte vestea lui după un timp.

XXXIX
SURA CETELOR
Din Mekka şi este cu şaptezeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Trimiterea cărţii de la Dumnezeu cel puternic, înţelept.
2. Noi ţi-am trimis cartea, în adevăr, deci, serveşte lui Dumnezeu cu cre-
dinţă curată.
3. Oare nu se cade lui Dumnezeu credinţă curată?
4. Iar cei ce primiră scutitori afară de El [zicînd]: "Noi slujim numai ca ei
să ne apropie de Dumnezeu", — Dumnezeu va judeca între ei pentru
ceea despre ce s-au certat.
5. Dumnezeu nu-l ocîrmuieşte pe cel ce este mincinos, necredincios.
6. De ar fi voit Dumnezeu să aibă un fiu, El şi-ar fi ales din cele ce le-a
făcut ceea ce ar fi voit. Laudă Lui, El este Dumnezeu, unicul, atotputer-
nicul.
7. El a făcut cerurile şi pămîntul pentru adevăr. El înveleşte noaptea
peste zi şi înveleşte ziua peste noapte şi a robit soarele şi luna; toate
se grăbesc la un termen hotărît. Oare nu este El cel puternic, iertător?
8. El v-a făcut dintr-un suflet, apoi a făcut din el soţia sa şi v-a trimis din
vite opt împerecheate499. El vă face în pîntecele maicilor voastre,
făptură în trei întunecimi500". Astfel este Dumnezeu, Domnul vostru: a
Lui este împărăţia, nu este Dumnezeu, afară de El, cum de vă abateţi?
9. De sînteţi nemulţumitori, Dumnezeu e mai avut decît voi; EI nu află
plăcere în necredinţa sclavilor Săi, însă îi mulţumiţi, află El plăcere la
voi. Şi să nu poarte un [suflet] încărcat sarcina celuilalt. Apoi este la
Domnul vostru întoarcerea voastră şi el vă va vesti ce faceţi.
10. El cunoaşte lăuntrul piepturilor.
11. Şi dacă-l ajunge pe om o nenorocire, îl cheamă el pe Domnul său, căin-
du-se înaintea Lui; apoi dacă i-a dăruit milă, uită el ceea ce a chemat şi
face lui Dumnezeu semeni, ca să ducă în rătăcire de la Domnul său.
Spune: "Foloseşte-te cîtva de necredinţa sa, tu doar dintre tovarăşii
focului.
12. Oare cel ce petrece în rugăciune orele nopţii, închinîndu-se sau stînd,
498 Coranul
499 Cîte o pereche de oi, capre, cămile şi vite albe. Conf. VI, 144,145.
500 Acestea sînt: corpul, mitrasul şi placenta
 păzind lumea de apoi şi nădăjduind îndurarea Domnului său...501"
13. Spune: "O, robii Mei, care credeţi, temeţi-vă de Domnul vostru. Pentru
cei ce se poartă bine în lumea aceasta, este bine şi pămîntul lui Dum-
nezeu este larg. Plată vor primi numai cei statornici. Răsplata lor este
fără măsură".
14. Spune: "Mie mi s-a poruncit să-i slujesc lui Dumnezeu întru curăţia
credinţei şi mi s-a poruncit să fiu întîiul între moslemi".
15. Spune: "Mă tem, dacă m-aş răzvrăti împotriva Domnului meu, de pe-
deapsa unei zile mari".
16. Spune: "Lui Dumnezeu voi sluji curat în credinţa mea!
17. Deci, slujiţi cui voiţi, afară de Lui!" Spune: "Cei ce pierd sînt aceia care
au pierdut sufletul lor şi gloata lor, în ziua învierii. Oare nu este aceasta
o pierdere răsvădită?
18. Asupra lor să aibă ei umbră de la foc şi sub ei să aibă umbră". Cu
aceasta îi înfricoşează Dumnezeu pe robii Săi: "O, robii Mei, temeţi-vă
de Mine!"
19. Cei ce se feresc de închinarea lui Taghut502 şi se întorc la Dumnezeu,
pentru ei este veste bună. Deci binevesteşte acelora din robii Mei, care
ascultă cuvîntul şi urmează ce e mai bun din el. Aceştia sînt aceia pe
care îi ocîrmuieşte Dumnezeu şi aceia sînt cei pricepuţi.
20. Oare pe acela despre care este cu dreptate cuvîntul pedepsei — oare
tu poţi să-l mîntuieşti pe acela ce e în foc?
21. Iar pentru cei ce se tem de Domnul lor sînt odăi asupra cărora sînt
zidite odăi, pătrunse de rîuri pe de desupt503. Juruinţa lui Dumnezeu!
Nu calcă Dumnezeu făgăduinţa Sa.
22. Oare nu vezi că Dumnezeu a trimis apă din ceruri şi o bagă drept
izvoare în pămînt? Apoi scoate cu ea sămînţă cu tot felul de culori, apoi
veştezeşte aceasta şi tu o vezi galbenă. Apoi o face El bucăţele, întru
aceasta este îndemnare pentru cei pricepuţi.
23. Oare acela căruia i-a deschis Dumnezeu pieptul pentru Islam şi care
are lumină de la Domnul său...?504 Deci, vai de aceia cu inimile
împietrite faţă de amintirea lui Dumnezeu! Aceia sînt în rătăcire
răsvădită.
24. Dumnezeu a trimis istoria cea mai frumoasă, o carte ce-şi seamănă, o
repeţire. Se zbîrcesc de frică pieile celor ce se tem de Domnul lor, apoi
se netezesc pieile şi inimile lor la pomenirea lui Dumnezeu. Aceasta
este ocîrmui-rea lui Dumnezeu, cu care ocîrmuieşte pe cine voieşte, iar
pe cine-l duce Dumnezeu în rătăcire, acela n-are ocîr-muitor.
25. Dar oare cine păzeşte faţa sa de răul pedepsei, în ziua învierii? Şi se va
spune către cei nelegiuiţi: "Gustaţi ceea ce v-aţi agonisit!"
26. Învinuiau de minciună şi înaintaşii lor şi veni la ei pedeapsa, de unde
nici nu o aşteptau.

501 Adaugă: este deopotrivă cu cel ce nu se poartă astfel?

502 Conf. II, 257
503 Acestea sînt lăcaşurile raiului
504 Adaugă: să fie deopotrivă cu cei cu inima împietrită?
 27. Şi Dumnezeu îi lăsă să guste ruşinea, în viaţa lumii, dar pedeapsa, în
lumea de apoi, este mai mare; o, de ar şti-o ei!
28. Şi Noi am făcut pentru oameni tot felul de pilde în acest Coran, ca
poate să se lase îndemnaţi:
29. un Coran arabic, fără strîmbătate; poate se vor teme de Dumnezeu!
30. Ca pildă a pus Dumnezeu un bărbat cu tovarăşi, ce se ceartă
întreolaltă şi un bărbat cu totul supus altui bărbat505. Oare sînt ei
deopotrivă? Mărire lui Dumnezeu; însă cei mai mulţi nu o înţeleg.
31. Tu eşti muritor şi ei sînt muritori.
32. Apoi în ziua învierii vă veţi certa întreolaltă înaintea Domnului vostru.
33. Şi cine este mai nedrept decît cel ce minţeşte asupra lui Dumnezeu şi
învinuieşte adevărul de minciună, cînd vine el la dînsul? Oare nu este
în iad locuinţă pentru cei necredincioşi?
34. Şi cel ce vine cu adevărul şi cel ce crede în el, aceia sînt cei ce se tem
de Dumnezeu.
35. Pentru ei este la Domnul lor orişice voiesc. Aceasta este răsplata celor
drepţi:
36. pentru ca Dumnezeu să depărteze de la ei faptele lor cele mai rele şi
să le dea răsplată pentru faptele lor cele mai bune.
37. Oare nu ajunge Dumnezeu pentru robul său? Şi totuşi voiesc ei să-ţi
facă frică cu cei de lîngă El, însă pe cine-l duce Dumnezeu în rătăcire,
acela n-are ocîrmuitor.
38. Iar pe cine-l ocîrmuieşte Dumnezeu, pe acela nimenea nu-l poate duce
în rătăcire. Oare Dumnezeu nu e puternic, Domnul răzbunării?
39. Iar dacă-i întrebi cine a făcut cerurile şi pămîntul, zic ei: "Dumnezeu!"
Spune: "Ce credeţi? Aceea ce chemaţi voi, afară de Dumnezeu, poate
să depărteze răul Său, dacă-mi voieşte Dumnezeu un rău? Sau dacă El
voieşte să fie îndurător faţă de mine, pot ei să împiedice îndurarea
Sa?" Spune: "De ajuns îmi este Dumnezeu; în El se încred cei ce se
încred".
40. Spune: "O, poporul meu, lucraţi după putinţa voastră; eu lucrez [după
putinţa mea] şi voi în sfîrşit veţi şti
41. asupra cui vine pedeapsa care-l va ruşina şi asupra cui se va coborî
pedeapsa veşnică" .
42. Noi am trimis asupra ta cartea pentru oameni, în adevăr, şi cel ce este
ocîrmuit, este numai pentru sine însuşi [ocîrmuit], iar cel ce rătăceşte,
numai împotriva sa însuşi rătăceşte şi tu nu eşti scutitorul lor.
43. Dumnezeu primeşte la sine sufletele, în vremea morţii, iar pe acelea
care nu mor [le ia] în somnul lor. Şi El le ţine la Sine pe acelea asupra
cărora a hotărît moartea, iar pe celelalte le trimite pînă la un termen
hotărît, întru aceasta sînt semne pentru poporul ce cugetă.
44. Oare primesc ei mijlocitori, afară de Dumnezeu? Spune: "Oare şi cînd
n-au ei nici o putere şi n-au minte?"
45. Spune: "A lui Dumnezeu este mijlocirea întreagă; a Lui este împărăţia
505 Pilda aceasta arată deosebirea dintre idolatri şi moslemi
 cerurilor şi a pămîntului. Apoi vă veţi întoarce la El".
46. Şi dacă se pomeneşte Dumnezeu cel unic, se îngrozesc inimile celor ce
nu cred în lumea de apoi, iar dacă se pomenesc aceia506 lîngă El, atunci
se bucură ei.
47. Spune: "Doamne, făcătorul cerurilor şi al pămîntului, cel ce ştii cele
ascunse şi cele de pe faţă, Tu vei judeca între robii Tăi cu privire la
aceea despre ce se ceartă ei".
48. De ar avea cei nelegiuiţi totul ce este pe pămînt şi înc-o dată pe atîta,
ei s-ar putea răscumpăra de răul pedepsei, în ziua învierii, însă se va
arăta de Dumnezeu ceea ce n-au pus ei în socoteală.
49. Şi li se va arăta răul ce şi l-au agonisit, şi-i va înconjura aceea de ce
şi-au bătut joc.
50. Şi dacă-l ajunge pe om un rău, Ne cheamă el; apoi, dacă-i dăruim îndu-
rare, zice el: "Mi s-a dat pe seama ştiinţei!"507 Ba aceasta este o ispită,
însă cei mai mulţi nu o ştiu.
51. Aşa au vorbit şi înaintaşii lor, însă nu le-a fost de folos ceea ce şi-au
agonisit.
52. Şi i-a ajuns răul pe care l-au agonisit. Şi pe cei nelegiuiţi dintre aceştia
îi va ajunge răul ce l-au agonisit, şi ei nu-L pot slăbi [pe Dumnezeu].
53. Oare nu ştiu ei că Dumnezeu pe cine voieşte, îl înzestrează cu
prisosinţă sau cu măsura? Întru aceasta sînt semne pentru poporul cre-
dincios.
54. Spune: "O, voi, robii Mei, care aţi greşit împotriva voastră înşivă, nu
deznădăjduiţi în îndurarea lui Dumnezeu. Dumnezeu doar iartă toate
păcatele; EI este cel iertător, îndurător.
55. Şi întoarceţi-vă la Domnul vostru şi să-i fiţi Lui supuşi, înainte de ce
vine pedeapsa la voi. Apoi nu veţi fi mîntuiţi508.
56. Şi urmaţi binele ce vi s-a trimis de la Domnul vostru, înainte de ce vine
la voi pedeapsa pe neaşteptate, fără ca voi să băgaţi de seamă".
57. Ce să zică un suflet: "Vai de mine, eu n-am luat seama la Dumnezeu,
căci am fost batjocoritor".
58. Sau să zică: "De m-ar fi ocîr-muit Dumnezeu, aş fi fost temător de El".
59. Sau să zică atunci cînd va vedea pedeapsa: „De ar fi pentru mine
întoarcere, aş fi unul dintre drepţi".
60. Ba semnele Mele au venit la tine şi tu le-ai ţinut de mincinoase şi ai
fost îngîmfat şi ai fost necredincios".
61. Şi în ziua învierii îi vei vedea pe cei ce au minţit împotriva lui
Dumnezeu cu feţele înnegrite. Oare nu este în iad locuinţă pentru cei
îngîmfaţi?
62. Şi Dumnezeu îi va mîntui pe cei ce se tem de El, la loc de adăpost, şi
nu-i va atinge un rău şi ei vor fi întristaţi.
63. Dumnezeu este făcătorul tuturor lucrurilor şi El este scutitorul tuturor
506 Idolii
507 I.e. Dumnezeu ştiuse că mi se cuvine etc
508 Scil. dacă a venit odată pedeapsa
 lucrurilor. Ale Lui sînt cheile cerurilor şi ale pămîntului, iar cei ce nu
cred în semnele lui Dumnezeu, aceia sînt pierduţi.
64. Spune: "Îmi porunciţi să slujesc altuia decît lui Dumnezeu, o, voi, proş-
tilor?"
65. Şi ţi s-a descoperit, ţie şi înaintaşilor tăi: "De vei fi idolatru, să se zădăr-
nicească faptele tale şi tu să fii pierdut".
66. Ba serveşte lui Dumnezeu şi fii mulţumitor!
67. Şi ei nu-l preţuiesc pe Dumnezeu după preţul Său adevărat şi întreg
pămîntul va fi ca pumnul Său, în ziua învierii, şi cerurile vor fi învelite în
dreapta Sa. Mărire Lui şi El este mai înalt decît ceea ce-l fac ei Lui tova-
răş.
68. Şi se va sufla în trîmbiţă şi vor leşina cei din ceruri şi de pe pămînt,
afară de cei plăcuţi lui Dumnezeu. Apoi se va sufla altă dată şi ei se vor
scula, vor privi.
69. Şi va luci pămîntul în lumina Domnului său, şi se va pune cartea509, şi
vor fi aduşi profeţi şi martiri, şi se va judeca între ei cu dreptate, şi nu
se va face strîmbătate.
70. Şi se va răsplăti fiecărui suflet după faptele sale, şi El ştie mai bine ce
fac ei.
71. Şi alungaţi vor fi cei necredincioşi, în cete, spre iad, pînă după ce vor
ajunge acolo, se vor deschide porţile sale şi vor zice păzitorii săi: "Oare
n-au venit la voi trimişi dintre voi, care v-au citit semnele Domnului
vostru şi au căutat să vă ferească de întîl-nirea cu ziua voastră?" Ei vor
zice: "Ba da!" Însă cu dreptate este cuvîntul pedepsei asupra
necredincioşilor.
72. Se va zice: "Intraţi în porţile iadului, să petreceţi în veci acolo; dară rea
este locuinţa îngîmfaţilor!"
73. Şi vor fi mînaţi cei ce se tem de Domnul lor, în cete, spre rai, pînă vor
ajunge la el şi li se vor deschide porţile sale şi vor zice păzitorii săi:
"Pace asupra voastră! Voi aţi fost buni, deci intraţi pentru vecie!"
74. Şi ei vor zice: "Mărire lui Dumnezeu, care ne-a adeverit juruinţa Sa şi
ne-a dat ca moştenire pămîntul, ca să putem locui în rai, orişiunde
voim". Şi măreaţă este răsplata celor ce lucrează.
75. Şi vei vedea îngerii rotind în jurul tronului, lăudînd mărirea Domnului
lor, şi se va judeca între ei după dreptate şi se va zice: "Laudă lui Dum-
nezeu, Domnul veacurilor!"

XL
SURA CREDINCIOSULUI510
Din Mekka şi este cu optzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. HM . Trimiterea cărţii de la Dumnezeu cel puternic, ştiutor,
511

509 În care sînt însemnate faptele oamenilor

510 Se numeşte şi "Sura celui ce iartă" după începutul versetului 2
511 Aceste două litere misterioase se află şi la începutul celor şase sure
 2. cel ce iartă păcatele şi primeşte căinţa, cel aspru la pedeapsă,
3. cel îndelung răbdător; nu este Dumnezeu, afară de El; la El este
întoarcerea.
4. Faţă de semnele lui Dumnezeu se împotrivesc numai cei necredincioşi;
să nu te înşele umbletul lor prin ţară.
5. Învinuia de minciună, înaintea lor poporul lui Noe şi adunătura după ei
şi se gîndea fiecare popor să-l prindă pe trimisul său. Ai ei se luptau cu
deşertăciune, ca să dovedească adevărul. Deci, Eu i-am apucat şi cum
a fost pedeapsa Mea!
6. Şi aşa s-a adeverit cuvîntul Domnului tău împotriva necredincioşilor, ca
ei să fie tovarăşii focului.
7. Cei ce poartă tronul şi sînt în jurul Său îl preamăresc cu laudă pe Dom-
nul lor şi cred în El şi se roagă de iertare pentru cei credincioşi: "Doam-
ne, Tu cuprinzi toate lucrurile cu milă şi ştiinţă; deci, iartă celor ce se
căiesc şi urmează calea Ta şi păzeşte-i de pedeapsa iadului.
8. Doamne, şi du-i în grădinile Edenului, pe care le-ai juruit lor şi celor
drepţi din părinţii lor şi soţiilor lor şi urmaşilor lor. Tu doar eşti cel pu-
ternic, înţelept.
9. Şi păzeşte-i de rău, căci pe cine îl păzeşti de rău, în ziua aceea, de
acela Te-ai îndurat şi aceasta e fericirea cea măreaţă".
10. Iar către cei necredincioşi se va striga: "Ura lui Dumnezeu este mai
mare decît ura voastră împotriva voastră înşivă; cînd aţi fost chemaţi la
credinţă, v-aţi făcut necredincioşi".
11. Ei vor zice: "Doamne, ne-ai dat de două ori moartea şi ne-ai înviat de
două ori512, deci mărturisim păcatele noastre; oare nu este drum de
scăpare?"
12. "Aceasta e pentru voi, deoarece cînd s-a vestit Dumnezeu ca unicul,
voi n-aţi crezut; iar dacă i se dădeau tovarăşi, credeaţi voi. Însă
judecata este a lui Dumnezeu, cel preaînalt, mare".
13. El este cel ce vă arată semnele Sale şi vă trimite din cer îngrijire. Dar
îndemnat se lasă numai cel ce se căieşte.
14. Deci, chemaţi-l pe Dumnezeu cu credinţă curată, chiar dacă nu e voia
necredincioşilor.
15. Cel înalt pe trepte, stăpînul tronului, El aruncă Duhul Său după porunca
Sa asupra cui voieşte dintre servii Săi, ca să îndemne cu privire la ziua
întîmpinării,
16. ziua în care vor ieşi, în care nimic nu-i este ascuns cu privire la ei. A cui
este stăpînirea în ziua aceea? A Dumnezeului cel unic, atotputernic.
17. în ziua aceea, se va răsplăti fiecărui suflet după cum şi-a agonisit; nu
este strîmbătate în ziua aceea. Dumnezeu este grabnic la socoteală.
18. Şi îndeamnă-i cu privire la ziua ce vine cu grabă, cînd inimile vor sugru-

următoare. La sura XLII sînt adăugate încă şi literele ASK.

512 Întîia moarte este starea inconştientă a omului în pîntecele maicii, iar a
doua este moartea naturală, de la sfîrşitul vieţii. Prima înviere este naşterea,
iar a doua va fi la judecata de apoi.
 ma gîturile.
19. Să nu aibă nelegiuiţii un prieten şi nici mijlocitor, de care să se asculte.
20. El cunoaşte făţărnicia ochilor şi ceea ce ascund piepturile.
21. Şi Dumnezeu va judeca în adevăr, iar aceia pe care îi cheamă ei afară
de El nu vor judeca. Dumnezeu este cel ce aude, vede.
22. Oare n-au purces ei prin ţară şi n-au văzut cum a fost sfîrşitul înaintaşi-
lor lor? Ei au fost mai tari la putere decît dînşii şi cu vreme mai
durătoare în ţară. Şi Dumnezeu i-a apucat întru păcatele lor, şi ei n-au
avut scut înaintea lui Dumnezeu.
23. Aceasta, pentru că dacă veneau la ei trimişii lor cu semne răsvădite, ei
nu credeau, şi atunci îi apucă Dumnezeu. El este cel puternic, aspru la
pedeapsă.
24. Şi Noi îl trimiserăm pe Moise cu semnele Noastre şi cu putere răsvădită
25. la Faraon şi Haman şi Core; şi ei ziseră: "El este un fermecător, un min-
ciunos"
26. Şi cînd veni el la ei cu adevărul de la Noi, ziseră ei: "Omorîţi fiii celor ce
cred împreună cu el şi lăsaţi să trăiască [numai] copilele lor". Dar vicle-
nia necredincioşilor este numai în rătăcire.
27. Şi zise Faraon: "Lăsaţi-mă să-l omor pe Moise, şi apoi să-l cheme el pe
Domnul său! Mă tem că el va schimba credinţa voastră, sau va aduce
stricăciune în ţară".
28. Şi Moise zise: "Caut adăpost la Domnul meu şi domnul vostru înaintea
fiecărui îngîmfat, care nu crede în ziua socotelii".
29. Şi zise un bărbat credincios din casa lui Faraon, care ascundea credinţa
sa: "Voiţi să-l omorîţi pe un bărbat, pentru că zice: "Domnul meu este
Dumnezeu!", după ce a venit la voi cu semne răsvădite de la Domnul
vostru. Iar dacă este mincinos, să fie asupra sa; dar dacă aduce
adevărul, atunci vă va ajunge pe voi o parte din ceea ce v-a ameninţat
el. Dumnezeu nu-l ocîmuieşte pe un păcătos, mincinos.
30. O, poporul meu, a voastră este stăpînirea astăzi, văzută pe pămînt; dar
cine vă va mîntui de mînia lui Dumnezeu, cînd va veni la noi?" Faraon
zise: „Voi să vă arăt numai ceea ce văd eu şi voi să vă ocîrmuiesc pe
drumul cel drept".
31. Şi zise credinciosul: "O, poporul meu, eu mă tem pentru voi de o zi ase-
menea celei a însoţitorilor513,
32. asemenea cum a păţit poporul lui Noe şi Ad şi Thamud514
33. şi cei ce au trăit după el; şi Dumnezeu nu voieşte strîm-bătate faţă de
robii Săi.
34. Şi, o, poporul meu, eu mă tem pentru voi de ziua chemării,
35. de ziua în care aveţi întoarse spatele şi nu va fi cine să vă mîntuiască
de Dumnezeu. Căci pe cine îl duce Dumnezeu în rătăcire, acela n-are
ocîrmuitor.
36. Şi a venit Iosef la voi înainte cu semne răsvădite, iar voi nu încetarăţi
513 Popoarele enumerate în versetul următor
514 Conf. VII, 63 şi 71
 să vă îndoiţi, orişice v-ar fi adus el, încît atunci cînd se pierdu el, aţi zis:
"Nu va mai trimite Dumnezeu după el un trimis!" Astfel îi duce în
rătăcire Dumnezeu pe cei păcătoşi, îndoielnici.
37. Cei ce se luptă împotriva semnelor lui Dumnezeu, fără împuternicire,
sînt în mai mare ură îa Dumnezeu şi la cei credincioşi. Astfel pece-
tluieşte Dumnezeu toată inima îngîmfată, nătîngă".
38. Şi zice Faraon: "O, Haman, zideşte-mi un turn, ca să ajung potecile,
39. potecile cerurilor, şi să mă sui la Dumnezeul lui Moise; şi eu îl ţin de
mincinos"515
40. Şi astfel s-a împodobit fapta cea rea a lui Faraon şi el s-a abătut de la
drum. Însă vicleşugul lui Faraon aduse numai la pieire.
41. Şi zise cel credincios: "O, poporul meu, urmaţi-mi, eu vă voi duce pe
drum drept.
42. O, poporul meu, viaţa lumii acesteia este numai o folosinţă trecătoare
şi lumea de apoi este locul rămînerii.
43. Cel ce a făcut rău, lui să i se răsplătească deopotrivă, şi cel ce a făcut
bine, fie bărbat fie muiere, dacă era credincios, aceia vor intra în rai,
unde vor fi înzestraţi peste măsură.
44. Şi, o, poporul meu, de ce vă chem eu la mîntuire şi voi mă chemaţi pe
mine în foc?
45. Voi mă chemaţi să mă lepăd de Dumnezeu şi să-i dau tovarăşi de care
n-am cunoştinţă, şi eu vă chem pe voi la cel puternic, iertător.
46. Nu e îndoială că aceea la ce mă chemaţi nu se poate chema nici în
lumea de acum nici în cea de apoi, şi că întoarcerea noastră e la Dum-
nezeu şi că cei păcătoşi sînt tovarăşii focului.
47. Atunci vă veţi aduce aminte de ceea ce vă vorbesc eu. Şi eu dau
afacerea mea în seama lui Dumnezeu. Dumnezeu priveşte la robii Săi".
48. Şi aşa îl scuti Dumnezeu de răul ce îl plăsmuiau ei, şi răul pedepsei a
îngrădit casa lui Faraon.
49. Focului să fie ei daţi, dimineaţa şi seara, şi în ziua cînd se va ridica ora:
"Duceţi casa lui Faraon în pedeapsa cea mai aspră!"
50. Şi cînd se vor certa întreolaltă în foc şi vor zice cei slabi către cei îngîm-
faţi: "Noi v-am urmat vouă; oare nu puteţi să ne luaţi o parte din foc?"
51. Vor spune cei îngîmfaţi: "Noi sîntem cu toţii în el. Dumnezeu a judecat
între robii Săi".
52. Şi cei din foc vor zice către păzitorii iadului: "Chemaţi pe Domnul
vostru, ca să ne uşureze pedeapsa [măcar] o zi".
53. Ei vor zice: "Oare nu au venit la voi trimişii voştri cu semne răsvădite?"
Ei vor zice: "Ba da!" Ei vor zice: "Deci, strigaţi!" Dar sfîrşitul celor
necredincioşi este în rătăcire.
54. Noi vom ajuta trimişilor Noştri şi credincioşilor, în viaţa lumii şi în ziua
cînd se vor ridica martorii,
55. în ziua cînd nu le ajută celor nelegiuiţi dezvinuirea lor, ci pentru ei este

515 Conf. XXVII, 28

 blestem şi pentru ei este o locuinţă rea.
56. Şi Noi dădurăm lui Moise ocîrmuirea şi lăsarăm pe fiii lui Israel să moş-
tenească scriptura, o ocîrmuire şi o îndemnare pentru cei pricepuţi.
57. Deci, fii statornic; juruinţa lui Dumnezeu este adevăr. Şi roagă-te de
iertare pentru păcatul tău şi-L preamăreşte cu laudă pe Domnul tău,
seara şi dimineaţa.
58. Cei ce se luptă împotriva semenilor lui Dumnezeu, fără împuternicire,
n-au în piepturile lor decît îngîmfare; dar să nu ajungă la aceasta. Deci,
caută adăpost la Dumnezeu; El este cel ce aude, vede.
59. Făptura cerurilor şi a pămîntului este mai mare decît făptura
oamenilor, însă cei mai mulţi din oameni nu o ştiu.
60. Şi nu este deopotrivă cel orb cu cel ce vede şi cei ce cred şi se poartă
bine cu cei ce se poartă rău. Puţini numai se lasă îndemnaţi.
61. Ora vine, fără îndoială, dar cei mai mulţi oameni nu cred.
62. Şi Domnul vostru zice: "Chemaţi-Mă şi Eu vă voi răspunde; cei ce sînt
prea îngîmfaţi să-Mi slujească, vor intra în iad umiliţi".
63. Dumnezeu este cel ce v-a făcut vouă noaptea, ca să vă odihniţi în ea,
şi ziua, ca să vedeţi. Dumnezeu este plin de îndurare faţă de oameni,
însă cei mai mulţi din oameni nu sînt mulţumitori.
64. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru, făcătorul tuturor lucrurilor; nu
este Dumnezeu afară de El, deci cum de vă întoarceţi [de la El]?
65. Astfel se întorc aceia care se împotrivesc semnelor lui Dumnezeu.
66. Dumnezeu este cel ce v-a dat vouă pămîntul ca loc statornic şi cerul ca
boltă şi v-a plăsmuit şi a făcut frumos chipul vostru şi v-a înzestrat cu
bunuri. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru, deci, fie binecuvîntat
Dumnezeu, Domnul veacurilor.
67. El este cel viu; nu este Dumnezeu, afară de El, deci chemaţi-L cu
credinţă curată. Mărire lui Dumnezeu, Domnul veacurilor.
68. Spune: "Mie mi s-a oprit ca să slujesc celor pe care îi chemaţi voi pe
lîngă Dumnezeu, după ce veniră la mine cu semnele răsvădite de la
Domnul meu şi mi s-a poruncit să mă supun Domnului veacurilor.
69. El este cel ce v-a făcut pe voi din ţărînă, apoi dintr-o picătură, apoi din
sînge închegat, apoi vă lasă El să ieşiţi fiind copilaşi, apoi vă face vîrst-
nici, apoi să fiţi bătrîni — dar unii din voi se iau acum înainte516 — şi să
ajungeţi la un termen hotărît; poate veţi pricepe.
70. El este cel ce înviază şi omoară, şi dacă a hotărît un lucru, îi zice: "Să
fii" şi el este.
71. Oare nu-i vezi pe cei ce se împotrivesc semnelor lui Dumnezeu, cum
sînt întorşi?
72. Cei ce ţin de mincinoasă cartea şi aceea cu ce i-am trimis Noi pe
trimişii Noştri, să ştie...517
73. Cînd vor fi jugurile pe gîtu-rile lor şi cătuşele şi vor fi căraţi în apă
clocotită şi vor arde în foc.
516 I.e. mor acum, înainte de ce ajung la bâtrîneţe
517 Adaugă: că-şi vor primi răsplata
 74. Atunci se va zice către ei: "Unde este ceea ce aţi făcut tovarăş lui
Dumnezeu?" Ei vor zice: "Rătăciră de la noi; ba noi am chemat înainte
o nimica". Astfel Dumnezeu îi duce în rătăcire pe necredincioşi.
75. "Aceasta, pentru că v-aţi bucurat în ţară în deşert şi aţi fost buieci.
76. Intraţi în porţile iadului, să petreceţi acolo în veci. Rea este locuinţa în-
gîmfaţilor!"
77. Deci, fii statornic. Juruinţa lui Dumnezeu este adevăr; ori de-ţi arătăm o
parte din ceea ce le-am ameninţat lor, sau dacă te luăm, la Noi se vor
întoarce ei.
78. Şi Noi am trimis trimişii Noştri înaintea ta. Despre unii din ei ţi-am po-
vestit, iar despre alţii nu ţi-am povestit; şi nici unui trimis nu i-a fost dat
să vie cu un semn fără voia lui Dumnezeu, se va hotărî întru adevăr şi
pierduţi sînt cei ce o credeau deşartă.
79. Dumnezeu este cel ce v-a făcut vouă vitele, pe unele să călătoriţi şi din
altele să mîncaţi.
80. Şi să aveţi folos de ele şi să ajungeţi pe ele [călări] afacerea ce este în
piepturile voastre; pe ele şi pe corăbii sînteţi purtaţi.
81. Şi El vă arată semnele Sale şi care din semnele lui Dumnezeu vreţi să
le tăgăduiţi?
82. Oare n-au călătorit ei prin ţară şi n-au văzut sfîrşitul înaintaşilor lor? Ei
au fost mai mulţi decît dînşii şi mai tari la putere şi cu urme mai dură-
toare în ţară; însă nu le-a folosit ceea ce au agonisit.
83. Şi cînd veniră la ei trimişii lor cu semne răsvădite, se bucurau ei de şti-
inţa pe care o aveau518, şi pe ei i-a îngăduit aceea de ce-şi băteau joc.
84. Şi cînd văzură mînia Noastră, ziseră: "Noi credem în Dumnezeul cel
unic şi ne lepădăm de ceea ce i-am făcut tovarăş".
85. Însă nu le-a folosit credinţa lor nimic, după ce au văzut mînia Noastră;
[aşa e] obiceiul lui Dumnezeu, care a fost astfel faţă de servii săi. Şi au
pierit acolo necredincioşii.

XLI
SURA "S-A TÎLCUIT"519
Din Mekka şi este cu cincizeci şi patru de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. HM. O trimitere de la cel Milostiv, îndurător,
2. o carte ale cărei semne s-au tîlcuit, cu Coran arabic, pentru poporul ce
ştie,
3. un binevestitor şi îndemnă-tor; însă cei mai mulţi din ei se întorc, nu
ascultă.
4. Şi ei zic: "Inimile noastre sînt în învelituri faţă de aceea la ce chemi, şi

518 I.e. de credinţa lor deşartă

519 Prin sura aceasta Mohammed pare să-l fi convertit la Islam pe cel mai de
vază mekkan, anume Utba bin Rabia. Această sură se mai numeşte şi "sura
închinării", ca şi sura XXXII.
 în urechile noastre este surzenie şi între noi şi Tine este un văl. Deci,
lucrează! Noi lucrăm".
5. Spune: "Eu sînt un om ca şi voi; mi s-a descoperit că Dumnezeul vostru
este un unic Dumnezeu. Deci, purtaţi-vă bine faţă de El şi rugaţi-L de
iertare. Dar vai de idolatori,
6. care nu dau milostenii şi nu cred în lumea de apoi".
7. Cei ce cred şi se poartă bine, pentru aceia va fi răsplată nemicşorată.
8. Spune: "Oare nu credeţi voi în Cel ce a făcut pămîntul în două zile, şi-i
faceţi Lui semeni? Acesta este Domnul veacurilor".
9. Şi El puse în el munţii cei puternici, sădiţi asupra sa; şi El l-a binecu-
vîntat şi a orînduit în el nutrămîntul în patru zile deopotrivă pentru toţi
cei ce cer.
10. Apoi se întoarse către cer, care era fum, şi zise acestuia şi pămîntului:
"Veniţi sau ascultînd, sau fără voie!" Ei ziseră: "Noi venim ascultînd!"
11. Şi aşa îi săvîrşi El ca şapte ceruri în două zile520 şi descoperi fiecărui cer
porunca sa, şi Noi împodobirăm cerul lumii521 cu candele şi cu o pază522.
Aceasta este orînduirea celui puternic, ştiutor.
12. Şi dacă se întorc ei, atunci spune: "Zic să vă feriţi de un trăsnet, ca
trăsnetul lui Ad şi al lui Thamud"523.
13. Cînd veniră la el trimişii de naintea lor şi de după ei [zi-cînd]: "Slujiţi
numai lui Dumnezeu!", ziseră ei: "De ar fi voit Domnul nostru, ar fi
trimis el îngeri. Noi nu credem în ceea cu ce sînteţi voi trimişi".
14. Şi ce priveşte pe Ad, erau ei îngîmfaţi pe pămînt fără drept şi ziseră:
"Cine este mai tare la putere decît noi?" Oare nu văd ei ca Dumnezeu
este cel ce i-a făcut? El este mai tare la putere decît ei, însă ei au
tăgăduit semnele Noastre.
15. Şi Noi trimiserăm asupra lor un vînt geros, în zile nenorocite, ca să-i lă-
săm să guste pedeapsa ruşinii în viaţa lumii de acum; însă pedeapsa
lumii de apoi este mai ruşinoasă, şi ei să n-aibă de ajutor.
16. Şi în ce-l priveşte pe Thamud, Noi i-am ocîrmuit pe ei şi ei au iubit orbi-
rea mai mult decît ocîrmuirea şi i-a apucat trăsnetul pedepsei
dispreţului pentru ceea ce şi-au agonisit.
17. Şi Noi i-am mîntuit pe cei ce credeau şi se temeau de Dumnezeu.
18. Şi într-o zi vor fi adunaţi duşmanii lui Dumnezeu la foc şi vor fi mînaţi
înainte,
19. pînă ce, dacă vor veni la el, vor da mărturie urechile lor şi ochii lor şi
pieile lor împotriva lor pentru faptele lor.
20. Şi vor zice către pieile lor: "De ce mărturisiţi împotriva noastră?" Ele

520 Aşadar, după părerea lui Mohammed, Dumnezeu în primele două zile a
creat şi a întocmit pămîntul (v. 8); tot în aceste zile şi în altele două, de toate
patru, a orînduit El nutrămîntul, i.e. a creat plantele şi animalele pe pămînt
(v.9) şi în ultimele două zile a creat cerurile (v. 10 şi 11.)
521 I.e. cerul cel mai de desupt, cel imediat asupra pămîntului
522 I.e. cu stele şi cu îngeri
523 Conf. VII, 63 şi 71
 vor zice: "Ne-a lăsat să vorbim Dumnezeu, care lasă tot lucrul să vor-
bească. El v-a făcut întîia dată şi la El trebuie să vă întoarceţi.
21. Şi voi vă puturăţi ascunde, ca să nu dea mărturie împotriva voastră
urechile voastre şi ochii voştri şi pieile voastre. Dar voi credeaţi că
Dumnezeu nu ştie mult din faptele voastre.
22. Şi această credinţă pe care o credeaţi despre Domnul vostru v-a
prăpădit şi v-aţi trezit ca pierduţi".
23. Şi dacă şi rabdă ei, totuşi focul este locuinţa lor, şi dacă cer milă, totuşi
să nu fie miluiţi.
24. Şi noi le-am hotărît tovarăşi524, căci ei le împodobiră ceea ce era
înaintea lor şi după ei525 şi era cu dreptate pentru ei cuvîntul, pentru
popoare de oameni şi duhuri, ce s-au trecut înaintea lor. Ei sînt
pierduţi.
25. Şi zic cei necredincioşi: "Nu ascultaţi de acest Coran, ci flecăriţi de el526,
poate veţi birui".
26. Dar Noi pe cei nelegiuiţi îi vom lăsa să guste pedeapsă aspră.
27. Şi le vom răsplăti cu ceea ce este mai rău din faptele lor.
28. Aceasta este răsplata duşmanilor lui Dumnezeu: focul. Pentru ei este a-
colo ca răsplată locuinţă veşnică, pentru că au tăgăduit semnele
Noastre.
29. Şi vor zice cei necredincioşi: "Doamne, arată-ne pe aceia dintre duhuri
şi oameni care ne-au dus în rătăcire; noi îi vom pune sub picioarele
noastre, ca ei să fie cu totul umiliţi!"
30. Aceia care zic: "Domnul nostru este Dumnezeu" şi se poartă bine,
asupra lor se coboară îngerii: "Nu vă temeţi şi nu fiţi întristaţi şi primiţi
bunăvestirea despre rai care vi s-a făgăduit".
31. Noi sîntem scutitorii voştri în viaţa lumii şi cea de apoi şi acolo veţi
avea ce a dorit sufletul vostru şi acolo veţi avea ce aţi cerut:
32. ospeţie de la unul iertător, îndurător.
33. Şi cine vorbeşte mai frumos decît cel ce cheamă pe oameni la
Dumnezeu şi se poartă bine şi zice: "Eu sînt unul din moslemi!"
34. Şi nu este deopotrivă binele cu răul. Respinge [răul] cu binele, şi acela
la care a fost duşmănie cu tine va fi ca un prieten călduros.
35. Însă aceasta pot să o obţiină numai cei statornici şi o obţin numai cei
foarte fericiţi.
36. Şi dacă te îmboldeşte un imbold de la Satan, caută adăpost la Dumne-
zeu; El aude, ştie.
37. Şi de semnele Lui se ţin noaptea şi ziua şi soarele şi luna. Nu vă închi-
naţi nici soarelui, nici lunii, ci închinaţi-vă lui Dumnezeu, care i-a făcut,
dacă voiţi să-i slujiţi.
38. Şi dacă sînt [oameni prea] îngîmfaţi — cei ce sînt la Domnul tău, îl
laudă pe El noaptea şi ziua şi nu obosesc.
524 Satanele
525 Viaţa de acum şi cea de apoi
526 Flecăriţi cînd se citeşte Coranul şi stingheriţi astfel citirea!
 39. Şi unul din semnele Lui este că vezi pămîntul pustiit; şi dacă trimitem
asupra lui apă, se mişcă el şi se umflă; acela care-i dă lui viaţă îi învie
pe morţi. El este atotputernic.
40. Cei care se abat de la semnele Noastre, nu sînt ascunşi. Oare cel ce se
aruncă în foc este mai bun, sau cel ce vine cu siguranţă, în ziua
învierii? Faceţi ce voiţi, El doară vede ce faceţi!
41. Cei ce nu cred în îndemnare, după ce a venit la ei...527 Aceasta este o
carte puternică.
42. Să nu vie la ea deşertăciunea nici de'nainte, nici de'napoi — o trimitere
de la cel înţelept, preamărit!
43. Nu s-a vorbit către tine altceva decît ceea ce s-a vorbit către trimişii
de'naintea ta; Domnul tău este stăpînul iertării şi al pedepsei dure-
roase.
44. Şi de am fi făcut-o528 Coran barbar529, ar fi zis ei: "Dacă nu sînt tîlcuite
semnele sale!" Oare în o limbă barbară, pe cînd el530 este arab? Spune:
"El este pentru cei credincioşi o ocîrmuire şi un leac; însă în urechile
celor ce nu cred este surzenie şi el531 este orbire pentru ei. Aceştia vor
fi chemaţi din loc depărtat".
45. Şi Noi îi dădurăm lui Moise scriptura şi era ceartă asupra ei; şi de n-ar fi
ieşit înainte un cuvînt de la Domnul tău, s-ar fi fost hotărît între ei. Căci
ei erau în mare nedumerire despre aceasta.
46. Cel ce se poartă bine o face pentru sine însuşi, iar cel ce face rău,
aceea vine asupra lui; şi Domnul tău nu este nedrept cu robii Săi.
47. La El rămîne ştiinţa despre "oră" şi nu ies rodurile din învelişurile lor,
nici sînt îngreunate şi nasc muierile fără ştirea Lui. Şi în ziua cînd va
striga El către ei: "Unde sînt tovarăşii Mei?", vor zice ei: "Te asigurăm
că n-avem martori între noi!"532
48. Şi a rătăcit de la ei ceea ce au chemat ei înainte şi ei cred că n-au
scăpare.
49. Nu oboseşte omul să ceară binele, şi dacă-l ajunge răul,
deznădăjduieşte el, pierzînd vitejia.
50. Iar dacă-i dăm de gustat îndurare de la Noi, după nenorocirea care l-a
atins, zice el: "Aceasta este pentru mine şi eu nu cred că "ora" stă
înainte. Şi daca voi fi adus înapoi la Domnul meu, pentru mine va fi la
El cel mai bine". Dar Noi le vom vesti celor necredincioşi ceea ce au
făcut ei şi le vom da de gustat pedeapsă aspră.
51. Şi dacă ne îndurăm de om, se abate el şi se întoarce aparte; dar dacă-l
ajunge răul, este el larg la rugăciune.
52. Spune: "Ce credeţi? Dacă este ceva de la Dumnezeu, iar voi o
tăgăduiţi, cine este în rătăcire mai mare, decît cel ce este în ruptură

527 Adaugă: pe aceia îi cunoaşte Dumnezeu

528 Cartea
529 În limbă străină
530 Mohammed
531 Coranul
532 I.e. nimenea dintre noi n-a văzut idolii
 adîncă?"533
53. Noi le vom arăta semnele Noastre întru ţări şi ei înşişi, pînă le va fi răs-
vădit că el534 este adevăr. Oare nu ajunge că Domnul tău e martor la
toate?
54. Oare nu stau ei la îndoială despre întîlnirea cu Domnul lor? Oare nu
cuprinde El toate lucrurile?

XLII
SURA SFATULUI
Din Mekka şi este cu cincizeci şi trei de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. HM'ASK535 Astfel îţi descoperă ţie şi celor înaintea ta Dumnezeul cel
puternic, înţelept.
2. A Lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt şi El este cel preaînalt,
puternic.
3. Aproape se despică cerurile în înălţime şi îngerii laudă mărirea
Domnului lor şi roagă de iertare pentru cei de pe pămînt. Oare nu e
Dumnezeu cel iertător, îndurător?
4. Şi cei care, pe lîngă Dumnezeu, îşi iau scutitori, Dumnezeu îi păzeşte,
şi nu tu eşti păzitorul lor,
5. astfel ţi-am descoperit Noi ţie un Coran arab, ca să îndemni maica
cetăţilor536 şi cele dimprejur şi să o îndemni cu privire la ziua adunării,
despre care nu este îndoială — o parte în rai şi o parte în flacără.
6. De ar fi voit Dumnezeu, i-ar fi făcut pe ei un singur popor, însă El lasă
să intre întru îndurarea Sa pe cine voieşte, iar cei nelegiuiţi n-au nici
scutitor, nici ajutător.
7. Oare primesc ei, afară de El, scutitori? Însă Dumnezeu este scutitorul.
El învie morţii şi El are putere peste toate lucrurile.
8. Şi pentru orişice v-aţi certa, judecata pentru aceasta e la Dumnezeu.
Aşa este Dumnezeu, Domnul meu; în El mă încred şi la El mă întorc.
9. Făcătorul cerurilor şi al pămîntului a făcut pentru voi soaţe din voi
înşivă şi din vietăţi soaţe; prin aceasta vă înmulţeşte. Nimic nu-i sea-
mănă Lui şi El este cel ce aude, vede.
10. Ale lui sînt cheile cerurilor şi ale pămîntului; El înzestrează cu prisosinţă
şi cu măsură pe cine voieşte. El ştie toate lucrurile.
11. El v-a orînduit credinţa, pe care a poruncit-o lui Noe şi pe care ţi-am
descoperit-o Noi ţie şi am poruncit-o lui Avraam şi lui Moise, şi lui Isus:
"Ţineţi credinţa şi nu vă despărţiţi în ea!" Mare este, pentru idolatri,
12. aceea la ce îi chemi. Dumnezeu alege pentru aceasta pe cine voieşte şi
ocîrmuieşte la aceasta pe cel căincios.

533 I.e. În depărtare mare de la adevăr

534 Coranul
535 Conf. nota de la XL, 1.
536 Mekka
 13. Şi ei537 nu s-au despărţit de olaltă cu pizmă, pînă ce n-a venit la ei ştiin-
ţa; şi dacă n-ar fi ieşit un cuvînt de la Domnul tău pentru un termen
anumit, s-ar fi hotărît [acum] între ei. Iară aceia cărora li s-a dat cartea
spre moştenire, sînt, cu privire la ea, în mare nedumerire.
14. De aceea cheamă tu şi te poartă bine, cum ţi s-a poruncit, şi nu urma
poftelor lor şi spune: "Cred în cartea pe care a trimis-o Dumnezeu, şi
mi s-a poruncit să judec cu dreptate între voi. Dumnezeu este Domnul
nostru şi Domnul vostru; faptele noastre sînt ale noastre şi faptele
voastre sînt ale voastre; să nu fie ceartă între noi şi voi. Dumnezeu ne
va aduna şi spre El este drumul".
15. Şi cei ce se ceartă asupra lui Dumnezeu, după ce a fost ascultat el538,
cearta acelora este luna — coasă la Domnul lor şi asupra lor vine mînie
şi pentru ei este pedeapsă aspră.
16. Dumnezeu este cel ce a trimis cartea în adevăr şi cîntarul539. Şi ce te
face să ştii că "ora" poate e aproape?
17. Cer ca ea să vie la cei ce nu cred în ea; aceia, însă, care cred, se tem
de ea şi ştiu că aceasta e adevăr. Oare nu este că aceia ce se ceartă
sînt în rătăcire adîncă?
18. Dumnezeu este binevoitor faţă de robii Săi. El îi îngrijeşte pe cine
voieşte, căci el este cel puternic, tare.
19. Cel ce voieşte să semene pentru lumea de apoi, aceluia îi vom înmulţi
semănătura, iar celui ce voieşte să semene pentru lumea aceasta, îi
vom da din ea, însă la cea de apoi nu va avea parte.
20. Oare au ei540 "tovarăşi" care le orînduiesc ceva din credinţă, ce opreşte
Dumnezeu? Şi fără de cuvîntul hotărîrii541 s-ar fi judecat între ei. Iar cei
nelegiuiţi, pentru ei este pedeapsă dureroasă.
21. Tu-i vezi pe cei nelegiuiţi cum se cutremură înaintea agonisirii lor, cînd
cade ea asupra lor. Aceia, însă, care cred şi se poartă bine, vor fi în
cîmpiile raiului, pentru ei va fi orişice voiesc de la Domnul lor. Acesta
este un har mare.
22. Aceasta este ceea ce a binevestit Dumnezeu robilor Săi, cei ce cred şi
se poartă bine. Spune: "Nu cer pentru aceasta de la voi răsplată decît
dragostea rudeniilor". Şi celui ce împlineşte o faptă bună îi vom mări,
prin aceea, binele. Dumnezeu doar este iertător, mulţumitor.
23. Sau zic ei: "El a născocit, împotriva lui Dumnezeu, o minciună?" Dar, de
ar fi voit Dumnezeu, ar fi pecetluit inima ta şi Dumnezeu şterge
deşertăciunea şi adevereşte adevărul prin cuvintele Sale. El ştie
lăuntrul piepturilor.
24. El este cel ce primeşte căinţa de la robii Săi şi iartă răutatea şi ştie ce
faceţi.
25. Şi El îi ascultă pe cei ce cred şi se poartă bine şi le măreşte îndurarea
Sa. Pentru cei necredincioşi însă este pedeapsă aspră.

537 Jidovii şi creştinii

538 Mohammed. Locul acesta este întunecos şi se explică în mai multe feluri.
539 I.e. dreptul conţinut în Coran
540 Mekkanii
541 Fără să fi orînduit Dumnezeu că toate să se decidă în ziua de apoi
 26. Şi de i-ar înzestra Dumnezeu cu prisosinţă pe robii Săi, ar fi ei buieci pe
pămînt. Însă El trimite cu măsură ce voieşte. El cunoaşte şi vede pe
robii săi.
27. Şi El este cel ce trimite ploaia, după ce au deznădăjduit ei, şi El întinde
îndurarea Sa şi El este scutitorul, preamăritul.
28. Şi de semnele Lui se ţine făptura cerurilor şi a pămîntului şi ceea ce a
împrăştiat El în amîndouă din vietăţi. Şi El poate să le adune, dacă vo-
ieşte.
29. Şi dacă vă ajunge o nenorocire, aceasta este pentru agonisirea mîinilor
voastre, şi El iartă mult.
30. Şi voi nu puteţi să[-L] slăbiţi pe pămînt şi, afară de Dumnezeu, n-aveţi
scutitor şi nici ajutător.
31. Şi de semnele Lui se ţin corăbiile pe mare ca munţii. Dacă voieşte, mol-
comeşte El vîntul şi ele rămîn liniştite pe spatele ei.542 Întru aceasta
sînt semne pentru toţi cei statornici, mulţumitori.
32. Sau El le lasă să piară, după cum şi-au agonisit, şi El le iartă multora.
33. Şi să ştie cei ce se ceartă asupra semnelor Noastre, că pentru ei nu
este scăpare.
34. Şi orişice vi s-ar da vouă, aceea e numai o înzestrare pentru viaţa
lumii. Iar ceea ce e la Dumnezeu, e mai bun şi mai rămînător pentru
cei ce cred şi se încred în Domnul lor,
35. şi cei ce se feresc de păcate mari şi de fapte ruşinoase, şi care iartă,
dacă sînt în furie,
36. şi care ascultă de Domnul lor, şi împlinesc rugăciunea, şi [săvîrşesc]
afacerile cu sfat întreolaltă, şi dăruie ceea cu ce îi înzestrăm,
37. şi se răzbună, dacă-i ajunge o strîmbătate.
38. Răsplata pentru rău să fie rău deopotrivă, iar cel ce iartă şi face pace,
răsplata sa este la Dumnezeu: El nu-i iubeşte pe nelegiuiţi.
39. Şi cel ce se răzbună pentru nedreptate, împotriva acestora nu este
drum.
40. Drum este numai împotriva celor ce strîmbăţesc pe oameni şi se îngîm-
fează pe pămînt fără drept. Pentru aceştia este pedeapsă dureroasă.
41. Iar cel ce e statornic şi iartă — acesta este un lucru hotărît.
42. Şi pe cine voieşte Dumnezeu să-l ducă în rătăcire, acela n-are scutitor
după el. Şi tu-i vei vedea pe cei nelegiuiţi
43. că zic, cînd văd pedeapsa: "Oare este drum de întoarcere?"
44. Şi vei vedea cum vor fi daţi la el543, umiliţi de ruşine, privind cu ochii pe
furiş. Şi cei credincioşi vor zice: "Cei pierduţi sînt aceia care s-au
pierdut pe ei înşişi şi gloatele lor, în ziua învierii". Oare nu vor fi cei
nelegiuiţi întru pedeapsă neconteniţi?
45. Şi ei nu vor avea scutitori, ca să le ajute, afară de Dumnezeu, şi pe
cine-l duce Dumnezeu în rătăcire, pentru acela nu este drum.

542 Mării
543 La iad
 46. Ascultaţi de Domnul vostru, înainte de ce vine o zi, de la care nu este
scăpare din partea lui Dumnezeu. Nu este pentru voi adăpost, în ziua
aceea, şi nici tăgăduire544.
47. Iar dacă se întorc ei, Noi nu te-am trimis la ei ca păzitor asupra lor; tu
eşti dator numai la propovăduire. Şi dacă-i dăm Noi omului de gustat
îndurare, se bucură el de ea, iar dacă-l întîmpinăm cu un rău pentru
ceea ce au făcut mîinile sale, atunci este omul nemulţumitor.
48. A lui Dumnezeu este stăpî-nirea în ceruri şi pe pămînt; El face ce
voieşte şi dă cui voieşte copile şi dă cui voieşte băieţi.
49. Sau împerechează băieţi şi copile şi face sterp pe cine voieşte. El este
ştiutor, puternic.
50. Şi nu se cade omului ca Dumnezeu să vorbească cu el, doară în
descoperire sau după o perdea.
51. Sau El trimite un trimis, să descopere, după îngăduirea Sa ce voieşte.
Ei este preaînalt, înţelept.
52. Şi aşa trimiserăm Noi la tine un duh545, cu o descoperire, la porunca
Noastră. Tu n-ai ştiut ce este cartea şi ce este credinţa. Dar Noi am fă-
cut-o drept lumină, cu care ocîrmuim pe cine voim din robii Noştri; şi tu
să ocîrmuieşti pe un drum drept,
53. pe drumul lui Dumnezeu, a căruia este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt.
Oare nu se întorc la Dumnezeu lucrurile?

XLIII
SURA AURULUI
Din Mekka şi este cu optzeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. HM. Pe cartea cea răsvădită!
2. Noi am făcut-o Coran arabic, poate o veţi pricepe.
3. Şi ea este în maica scripturii546 la Noi — ceva preaînalt, înţelept.
4. Oare să abatem de la voi îndemnarea, pentru că sînteţi popor păcătos?
5. Şi cîţi profeţi am trimis Noi între înaintaşi?
6. Însă n-a venit un profet la ei, fără să-şi bată joc de el.
7. Deci am nimicit Noi mai tari la putere decît ei şi a premers pilda înain-
taşilor.
8. Şi dacă-i întrebi, cine a făcut cerurile şi pămîntul, zic ei: "Le-a făcut cel
puternic, ştiutor",
9. cel ce v-a făcut ca pat şi v-a făcut pe el drumuri, ca să fiţi ocîrmuiţi,
10. şi cel ce vă trimite din ceruri apă după măsură, prin care înviem Noi o
ţară moartă. Astfel să fiţi scoşi [şi voi din mormînt].
11. Şi cel ce a făcut toate soiurile, şi v-a făcut vouă corăbii şi vite, să vă

544 Adaugă: pentru păcatele voastre

545 Gavriil
546 I.e. În originalul veşnic al Coranului, păstrat de Dumnezeu
 suiţi pe ele.
12. Ca să şedeţi pe spatele lor, apoi să pomeniţi îndurarea Domnului
vostru, cînd şedeţi pe ele, şi să ziceţi: "Mărire celui ce ne-a dat aceasta
în stăpînire şi noi n-am fi fost în stare la aceasta;
13. şi la Domnul nostru ne vom întoarce".
14. Şi totuşi ţin ei că o parte din robii Săi ar fi fiicele Sale547. Omul răsvădit
nemulţumitor.
15. Oare din ceea ce a făcut El, să-Şi fi luat Sie fiice şi vouă să vă fi dat fii?
16. Dar dacă se vesteşte unuia din ei aceea ce a făcut el, ca semănarea
celui îndurat, atunci se înnegreşte faţa sa şi el este mîhnit.
17. Oare cel ce este crescut în podoabă şi se ceartă fără pricină?548
18. Şi ei îi fac femei pe îngerii care sînt robii celui îndurător. Oare au fost ei
martori la facerea lor? Mărturia lor se va scrie şi ei vor fi traşi la
răspundere.
19. Şi ei zic: "Dacă ar fi voit cel îndurător, noi nu le-am fi robii lor". Ei n-au
despre aceasta ştiinţă, ci numai presupun.
20. Sau poate le-am dat Noi o carte înainte de aceasta şi ei o păstrează?
21. Ba nu; ei zic: "Noi am aflat pe părinţii noştri într-o credinţă şi noi
sîntem duşi pe urmele lor".
22. Şi noi n-am trimis înaintea ta, în nici o cetate, un îndem-nător, fără ca
să zică cei buieci din ea: "Noi i-am aflat pe părinţii noştri într-o credinţă
şi noi mergem pe urmele lor".
23. Spune: "Şi dacă vă aduc eu ceva ce vă ocîrmuieşte mai bine decît ceea
ce aţi aflat la părinţii voştri?" Ei ziseră: "Noi nu credem în trimiterea
voastră."
24. Şi Noi ne răzbunarăm împotriva lor şi priveşte cum a fost sfîrşitul celor
ce învinuiau de minciună!
25. Şi cînd zise Avraam către părintele său şi către poporul său: "Eu sînt
curat de aceea la ce vă închinaţi voi,
26. afară de cel ce m-a făcut pe mine; El mă va ocîrmui".
27. Şi el făcu aceasta drept cuvînt ce rămîne, între urmaşii săi, că ei poate
s-ar întoarce.
28. Dară Eu i-am înzestrat pe aceştia549 şi părinţii lor, pînă ce a venit la ei
adevărul şi un trimis răsvădit.
29. Şi cînd a venit la ei adevărul, ziseră ei: "Aceasta este fer-mecătură şi
noi nu credem în aceasta".
30. Şi ei ziseră: "De ce nu s-a trimis acest Coran asupra unui om puternic
din cele două cetăţi?"550
31. Oare împărţesc ei îndurarea Domnului tău? Noi împărţim între ei merin-

547 Îngerii
548 Ultimele două versete sînt anevoie de înţeles şi explicatorii sînt de păreri cu
totul divergente.
549 Pe Mekkani
550 Mekka şi Taif
 dea lor în viaţa lumii şi ridicăm pe unii din ei asupra celorlalţi treptiş,
încît unii îi iau pe alţii ca salahori. Şi îndurarea Domnului tău este mai
bună decît ceea ce adună ei.
32. Şi de n-ar fi devenit oameni un singur popor551, Noi celor ce-l
tăgăduiesc pe cel îndurător le-am fi făcut pentru casele lor, din argint,
acoperăminte şi scări, pe care să suie,
33. şi porţi pentru casele lor şi tronuri, pe care să şadă,
34. de aur. Dar toate acestea sînt numai o înzestrare pentru viaţa lumii; iar
lumea de apoi este, la Domnul tău, pentru cei ce se tem de El.
35. Şi cel ce se abate de la îndemnarea celui îndurător, aceluia îi dăm ca
tovarăş un Satan şi acela îi este soţ.
36. Iar aceştia552 să-i abată din drum, iar ei să creadă că sînt ocîrmuiţi,
37. pînă ce va zice el, cînd va veni la Noi: "O, de ar fi între mine şi tine
depărtarea dintre răsărit şi apus"! Şi rău este tovarăşul.
38. Şi să nu vă folosească în ziua aceea; pentru că aţi fost nelegiuiţi, să fiţi
tovarăşi la pedeapsă.
39. Oare poţi să-i faci să audă pe cei surzi, sau poţi să-i ocîrmuieşti pe cei
orbi şi pe cei ce se află în rătăcire răsvădită?
40. Chiar dacă te luăm pe tine, ne vom răzbuna asupra lor.
41. Sau să-ţi arătăm ce îi ameninţăm; Noi doar avem putere asupra lor.
42. Deci, ţine-te de aceea ce ţi s-a descoperit; doar eşti pe drum drept.
43. Doar este o îndemnare pentru tine şi poporul tău şi, în sfîrşit, veţi fi
traşi la răspundere.
44. Şi ei îi întreabă pe cei ce i-am trimis înaintea ta dintre trimişii Noştri:
"Oare am făcut noi Dumnezei, afară de cel îndurător, ca să le slujim?"
45. Şi Noi l-am trimis pe Moise, cu semnele Noastre, la Faraon şi la
fruntaşii săi, şi el zise: "Eu sînt trimisul Domnului veacurilor".
46. Şi cînd veni el la cei cu semnele Noastre, rîseră ei de aceasta,
47. şi Noi nu le arătarăm nici un semn, care n-ar fi fost mai mare decît sora
sa553. Şi Noi îi apucarăm cu pedeapsa, pentru ca ei sa se întoarcă.
48. Şi ei ziseră: "O, fermecătorule, cheamă pentru noi pe Domnul tău,
pentru legămîntul ce l-a încheiat cu tine; noi voim să fim ocîrmuiţi".
49. Şi cînd luarăm de pe ei pedeapsa, ei îşi călcară cuvîntul.
50. Şi Faraon vesti poporului său şi zise: "O, poporul meu, oare nu este a
mea împărăţia Egiptului şi aceste rîuri, ce pătrund sub mine? Oare nu
vedeţi?
51. Oare nu sînt eu mai bun decît acesta, care e dispreţuit,
52. şi abia poate să deosebească!
53. Şi dacă nu se vor arunca asupra sa brăţare de aur, sau nu vor veni

551 De necredincioşi
552 Satanele
553 I.e. semnul premergător
 îngerii, ca să-l însoţească..."554
54. Şi aşa făcu el cu poporul său uşuratec, şi ei ascultară de el, erau doar
un popor stricat.
55. Şi pentru că ne-au înfuriat pe Noi, ne-am răzbunat asupra lor şi i-am
înecat pe toţi.
56. Şi aşa i-am făcut Noi chip şi pildă pentru cei de apoi.
57. Şi cînd fu pus fiul Mariei ca pildă, atunci poporul tău s-a abătut de la el.
58. Şi au zis: "Oare zeii noştri sînt mai buni ca el?" Ei îşi aduseră aceasta
numai spre ceartă; ba ei sînt un popor hărţăgos555.
59. El nu este doar alta decît un rob, de care Ne-am îndurat şi i-am pus ca
pildă fiilor lui Israel.
60. Şi de am fi voit, am fi făcut Noi din voi îngeri, ca urmaşi pe pămînt.
61. Şi el556 este spre ştiinţă pentru "oră", deci, nu vă îndoiţi de ea şi urma-
ţi-mi mie; aceasta este calea cea dreaptă.
62. Şi să nu vă abată Satan; el vă este duşman răsvădit.
63. Şi cînd veni Isus, cu semnele răsvădite, zise el: "Eu am venit la voi cu
înţelepciune, ca să vă tîlcuiesc ceva, despre ce vă certaţi: deci,
teme-ţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.
64. Dumnezeu este Domnul meu şi Domnul vostru. Deci, slujiţi-i Lui; acesta
este drumul cel drept".
65. însă sectele se certau întreo-laltă şi vai de cei nelegiuiţi, pentru
pedeapsa unei zile dureroase.
66. Oare aşteaptă ei altceva, decît ca să vie asupra lor "ora" pe
neaşteptate, fără ca ei să o ştie?
67. Prietenii vor fi, în ziua aceea, duşmani întreolaltă, afară de cei cu frica
lui Dumnezeu.
68. O, robii Mei, nu vine frica asupra voastră, în ziua aceea, şi nu fiţi
mîhniţi voi,
69. cei ce credeţi în semnele Noastre şi sînteţi moslemi:
70. "Intraţi în rai, voi şi soţiile voastre, bucurîndu-vă!"
71. Vor îmbla pe la ei tipsii şi ulcioare de aur şi în acestea va fi ceea ce-şi
doreşte sufletul şi ce înveseleşte ochiul. "Şi în veci să rămîneţi acolo,
72. căci acesta este raiul, care vi s-a dat spre moştenire, pentru faptele
voastre.
73. Pentru voi sînt acolo multe roduri, din care să mîncaţi".
74. Păcătoşii să petreacă în veci în pedeapsa iadului.
75. Să nu se depărteze de la ei şi să deznădăjduiască în ea.
76. Şi nu Noi le facem strîmbătate, ci ei au fost nelegiuiţi.

554 Adaugă: Nu vor crede în trimiterea lui

555 Mekkanii aduseră ca acuză lui Mohammed cum că şi creştinii adorează ca
zeu pe un om, şi acesta nu e mai bun decît idolii lor.
556 Isus. După Islam, a doua venire a lui Chris-tos este unul dintre semnele
premergătoare zilei de apoi.
 77. Şi ei vor striga: "O, Malik557, de ar hotărî asupra noastră Domnul tău!"
El va zice: "Trebuie să răbdaţi!"
78. Noi am venit la voi558 cu adevărul, dar cei mai mulţi din voi nu voiesc
adevărul.
79. Au tors ei un lucru?559 Toarcem şi Noi.
80. Sau poate cred ei că Noi nu auzim taina lor şi şoapta lor. Ba, trimişii
Noştri560 care sînt la ei o scriu.
81. Spune: "De ar avea cel îndurat un fiu, eu aş fi întîiul care i-aş sluji".
82. Mărire Domnului cerurilor şi al pămîntului, Domnul tronului, pentru
ceea ce vorbesc despre El!
83. Deci, lasă-i să bîrfească şi să se joace, pînă ce vor întîlni ziua lor, care li
s-a ameninţat.
84. Şi El este cel ce e în cer Dumnezeu şi pe pămînt Dumnezeu, şi El e cel
înţelept, ştiutor.
85. Binecuvîntat este Cel a căruia este stăpînia cerurilor şi a pămîntului şi
a celor dintre ele. La El este ştiinţa despre "oră" şi la El vă veţi
întoarce.
86. Şi nu au mijlocire aceia care cheamă [pe altcineva] afară de El, doar
numai cei ce mărturisesc adevărul şi ştiu561.
87. Şi dacă-i întrebi cine i-a făcut pe ei, zic ei: "Dumnezeu!" Cum de se în-
torc?
88. Şi cuvîntul său562 este: "O, Doamne, aceştia sînt un popor
necredincios".
89. Deci, întoarce-te la ei şi spune: "Pace!" şi ei vor şti...

XLIV
SURA FUMULUI
Din Mekka şi este cu cincizeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. HM. Pe cartea cea răsvădită!
2. Noi am trimis-o într-o noapte binecuvîntată563. Noi am fost
îndemnători —
3. în care se hotărăşte tot lucrul înţelept,
4. prin poruncă de la Noi. Noi am trimis
5. îndurare de la Domnul tău —
6. de la Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al celor ce sînt între ele, dacă

557 Malik se numeşte mai marele sau stăpînul iadului. Conf. introducere, cap.IV.
558 Mekkanii
559 I.e. au născocit o viclenie contra Noastră
560 Îngerii
561 După explicatori, Isus, Ezdra şi îngerii
562 Lui Mohammed
563 Noaptea "EI-Kadr" de la 23 spre 24 Ramadân
 aveţi credinţă tare.
7. Nu este Dumnezeu, afară de dînsul; El dă viaţă şi moarte, Domnul
vostru şi Domnul protopărinţilor voştri.
8. Însă ei glumesc cu îndoială.
9. Deci, păzeşte ziua cînd cerul va trece în fum564 răsvădit,
10. care-i va învăli pe oameni, aceasta este pedeapsă dureroasă.
11. "Doamne, ia de pe noi pedeapsa, noi doar credem".
12. De unde le-a fost îndemnarea, dacă a venit la ei un trimis răsvădit,
13. Iar ei s-au întors de la el şi au zis: "A învăţat [pe de rost]: E îndrăcit!"
14. Noi luăm puţin pedeapsa, iar voi iarăşi veţi fi aşa.
15. în ziua cînd vor încurge cu încurgerea cea mare, atunci Ne vom
răzbuna.
16. Şi înainte de aceea am ispitit noi poporul lui Faraon şi a venit la ei un
trimis cinstit:
17. "Aduceţi la mine pe robii lui Dumnezeu; eu vă sînt un trimis credincios.
18. Şi nu vă ridicaţi împotriva lui Dumnezeu. Eu vin la voi cu împuternicire
răsvădită.
19. Şi eu caut adăpost la Domnul meu şi Domnul vostru, ca să nu mă
ucideţi cu pietre.
20. Şi dacă nu-mi credeţi, căraţi-vă de la mine".
21. Şi el cheamă către Domnul său: "Aceştia sînt un popor păcătos!"
22. "Deci, purcede noaptea cu robii Mei, căci sînteţi prigoniţi.
23. Şi lasă marea [deschisă] în pace; ei sînt o oaste ce va fi înecată".
24. Cîte grădini şi izvoare părăsiră ei
25. şi ogoare, şi locuri cinstite,
26. şi plăceri de care se bucurau!
27. Aşa! Şi dădurăm acestea altui popor spre moştenire.
28. Şi n-a plîns asupra lor cerul şi pămîntul şi n-a fost întîrziere cu ei.
29. Şi Noi i-am mîntuit pe fiii lui Israel de pedeapsă ruşinoasă,
30. de Faraon. El era îngîmfat, întrecea măsura.
31. Şi Noi i-am ales cu ştiinţă înaintea lumii.
32. Şi Noi le aduserăm semne cu ispitire răsvădită.
33. Aceştia565 zic:
34. "Este numai moartea noastră cea dintîi şi noi nu vom fi sculaţi;
35. deci, duceţi-i pe părinţii noştri, dacă sînteţi iubitori de adevăr!"
36. Oare sînt ei mai buni decît poporul lui Tubba566
37. şi înaintaşii lor? Noi i-am pierdut pentru că erau păcătoşi.

564 Un semn al zilei de apoi

565 Mekkanii
566 Titlul regilor din Iemen
 38. Şi n-am făcut Noi cerurile şi pămîntul şi cele dintre ele jucîndu-Ne?
39. Noi le-am făcut numai în adevăr. Dar cei mai mulţi dintre ei nu o ştiu.
40. Ziua despărţirii este un timp hotărît pentru toţi;
41. o zi în care domnul nu poate folosi robului, şi lor nu li se va ajuta,
42. doară celui de care se îndură Dumnezeu; El este puternic, îndurător.
43. Pomul Zakkum567
44. este mîncarea păcătosului;
45. ca răşina, va fierbe în pîntece,
46. ca fierberea apei clocotite.
47. "Apucaţi-l şi tîrîţi-l în mijlocul iadului!
48. Apoi turnaţi asupra capului său pedeapsa apei clocotite.
49. Gustă! Tu eşti cel puternic, cinstit.
50. Aceasta e aceea de care vă îndoiaţi!"
51. Cei ce se tem de Dumnezeu, vor fi în loc sigur,
52. în grădini şi la izvoare.
53. Vor fi îmbrăcaţi în mătase şi brocart, şezînd faţă-n faţă.
54. Noi îi căsătorim cu copile oacheşe.
55. Acolo vor cere tot felul de roduri în siguranţă.
56. Nu vor gusta acolo moartea, decît moartea cea dintîi, şi El îi va păzi de
pedeapsa iadului.
57. O, îndurare de la Domnul tău; aceasta este fericirea cea măreaţă.
58. Şi Noi îl568 făcurăm uşor pentru limba ta, ca ei să se lase îndemnaţi.
59. Deci, ia seama; şi ei iau seama.

XLV
SURA ÎNGENUNCHERII
Din Medina şi este cu treizeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. HM. Trimiterea cărţii de la Dumnezeu cel puternic, înţelept.
2. în ceruri şi pe pămînt sînt semne pentru cei credincioşi.
3. Şi în făptura voastră, şi în dobitoacele pe care le-a împrăştiat El sînt
semne pentru poporul cel tare în credinţă.
4. Şi în schimbarea nopţii cu ziua, şi în înzestrarea pe care a trimis-o
Dumnezeu din ceruri, înviind prin ea pămîntul după moartea sa şi în
diregerea vînturilor sînt semne pentru poporul priceput.
5. Acestea sînt semnele lui Dumnezeu, pe care ţi le citim în adevăr. Şi în
ce veste vor să creadă ei, dacă nu în Dumnezeu şi semnele Sale?
6. Vai de tot mincinosul păcătos,
567 Conf. XXXVII, 60
568 Coranul
7. care aude semnele lui Dumnezeu, cum se citesc asupra lui, apoi
rămîne îngîmfat, ca şi cînd nu le-ar fi auzit — deci, vesteşte-i pedeapsă
dureroasă
8. şi cînd învaţă ceva din semnele Noastre, îşi bate joc. Pentru ei este o
pedeapsă ruşinoasă.
9. După ei este iadul, şi ceea ce au agonisit, să nu le folosească, nici ceea
ce au luat ca scriitori, afară de Dumnezeu, şi pentru ei este pedeapsă
mare.
10. Aceasta este o ocîrmuire şi cei ce tăgăduiesc semnele Domnului lor,
pentru aceia este pedeapsă cu certare dureroasă.
11. Dumnezeu este cel ce v-a dat în stăpînire marea, ca să grăbească pe
ea corăbiile, la porunca Sa, şi să căutaţi îndurarea Sa şi să fiţi poate
mulţumitori.
12. Şi El v-a dat în stăpînire toate cele ce sînt în ceruri şi pe pămînt, toate
sînt de la El. Întru aceasta sînt semne pentru poporul ce cugetă.
13. Spune credincioşilor ca să le ierte celor ce nu nădăjduiesc în zilele lui
Dumnezeu, ca El să răsplătească unui popor precum şi-a agonisit.
14. Cel ce se poartă bine o face pentru sine însuşi, iar cel ce se poartă rău
o face împotriva sa; apoi vă veţi întoarce la Domnul nostru.
15. Şi Noi dădurăm fiilor lui Israel scriptura şi înţelepciunea, şi profeţia şi-i
înzestrarăm cu bunuri, şi-i aleserăm înaintea lumii.
16. Şi Noi le dădurăm lor semne răsvădite pentru afacerea [credinţei] şi nu
se certară, pînă ce n-a venit la ei ştiinţa, din pizmă asupra olaltă.
Domnul tău va hotărî între ei ziua învierii cu privire la aceea despre
care s-au certat.
17. Apoi te vom aşeza asupra unei legi cu privire la afacerea [credinţei].
Deci, urmează-i Lui şi nu urma poftelor celor ce nu ştiu.
18. Ei nu-ţi vor folosi nimic împotriva lui Dumnezeu, şi nelegiuiţii îşi sînt
scutitori unul altuia. Iar Dumnezeu este scutul celor ce se tem de El.
19. Acestea sînt dovezi pentru oameni şi o ocîrmuire şi îndurare pentru po-
porul cel tare în credinţă.
20. Sau cred cei ce pregătesc răul că îi ţinem deopotrivă cu cei ce cred şi
se poartă bine, aşa că viaţa lor şi moartea lor este asemenea? Rău
judecă ei.
21. Şi Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul, în adevăr, ca să răsplătească
fiecărui suflet, după cum şi-a agonisit; şi să nu li se facă strîmbătate.
22. Ce crezi? Cel ce-şi ia pofta sa drept Dumnezeu şi pe care-l duce
Dumnezeu cu ştiinţă în rătăcire şi-i pecetluieşte auzul şi inima şi pune
un văl asupra văzului său — oare cine-l va ocîrmui, afară de
Dumnezeu? Oare nu vă lăsaţi îndemnaţi?
23. Şi ei zic: "Este numai cît viaţa voastră lumească. Noi murim şi trăim şi
numai timpul ne nimiceşte". Însă ei n-au despre aceasta ştiinţă, ci nu-
mai presupun.
24. Şi dacă li se citesc lor semnele Noastre, răsvădite, nu este dovada lor
alta decît că zic: "Aduceţi părinţii noştri, dacă iubiţi adevărul!"
 25. Spune: "Dumnezeu vă învie, apoi vă omoară, apoi vă adună la ziua
învierii. Nu este îndoială întru aceasta, însă cei mai mulţi oameni nu o
ştiu".
26. Şi a lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pămîntului; şi în ziua în
care se ridică "ora", în ziua aceea vor fi pierduţi cei ce-l569 ţineau în de-
şert.
27. Şi tu vei vedea fiecare popor îngenunchind; fiecare popor va fi chemat
la cartea sa: "Astăzi veţi primi răsplată pentru faptele voastre.
28. Această carte a voastră vorbeşte împotriva voastră în adevăr; Noi am
scris ceea ce aţi făcut".
29. Iar în ceea ce-i priveşte pe cei ce au crezut şi s-au purtat bine, pe aceia
îi va lăsa Domnul lor să intre întru îndurarea Sa; aceasta este o fericire
răsvădită.
30. Iar în ceea ce-i priveşte pe cei necredincioşi : "Oare nu vi s-au citit
vouă semnele Mele? Voi însă aţi fost îngîmfaţi şi aţi fost un popor
păcătos".
31. Şi dacă s-a spus; "Făgăduinţa lui Dumnezeu este adevăr şi despre
"oră" nu este îndoială", — aţi zis voi: "Noi nu ştim ce este "ora", şi noi
presupunem că ea este numai o presupunere, noi nu sîntem siguri".
32. Şi să li se arate răul ce l-au făcut şi să-i îngrădească aceea ce au
batjocorit.
33. Şi li se va spune: "Astăzi vă uităm Noi precum aţi uitat voi întîlnirea cu
ziua voastră şi locuinţa voastră să fie focul şi să n-aveţi ajutător.
34. Aceasta, pentru că aţi luat în batjocură numele lui Dumnezeu şi v-a în-
şelat viaţa lumească". Deci, în ziua aceea, să nu iasă din el570 şi să nu
fie primiţi cu milă.
35. Şi mărire lui Dumnezeu, Domnul cerurilor şi Domnul pămîntului şi
Domnul veacurilor.
36. Şi a Lui este maiestatea în ceruri şi pe pămînt şi El este cel puternic,
înţelept.

XLVI
SURA EL-AHKAF571
Din Mekka şi este cu treizeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. HM. Trimiterea cărţii de la Dumnezeu cel puternic, înţelept.
2. Noi am făcut cerurile şi pă-mîntul şi ceea ce este între amîndouă,
pentru un termen hotărît; dar cei necredincioşi se întorc de la ceea cu
ce s-au îndemnat.
3. Spune: "Ce credeţi? Cei ce îi chemaţi, pe lîngă Dumnezeu, arătaţi-mi ce

569 Coranul
570 Din iad
571 Înseamnă "morile de nisip" şi astfel se numeşte o vale în Iemen, unde
locuiau Adijii.
 au făcut ei pe pămînt, sau ce parte au la ceruri? Aduceţi-mi o carte
înainte de aceasta572, sau o urmă de ştiinţă, dacă iubiţi adevărul!"
4. Şi cine rătăceşte mai mult decît cei ce cheamă, pe lîngă Dumnezeu, pe
cineva care nu-i răspunde, în ziua învierii; căci ei nu bagă-n seamă
strigătul lor;
5. pe cei ce sînt duşmanii lor, cînd vor fi adunaţi oamenii, şi vor tăgădui
închinarea lor?
6. Şi dacă li se citesc lor semnele Noastre cele răsvădite, zic cei necredin-
cioşi despre adevăr, după ce a venit la ei: "Aceasta este o fermecătură
răsvădită".
7. Sau ei zic: "El l-a născocit"573 Spune: "Dacă l-am născocit, n-aveţi nici o
putere pentru mine la Dumnezeu. Însă El ştie ce vorbiţi despre El. El
ajunge ca martor între mine şi voi, şi El este cel iertător, îndurător".
8. Spune: "Eu nu încep ceva nou între trimişi, şi eu nu ştiu ce face El cu
mine şi cu voi. Eu urmez numai ceea ce mi s-a descoperit şi eu sînt
numai un îndemnător răsvădit."
9. Spune: "Ce credeţi dacă este el574 de la Dumnezeu şi voi îl tăgăduiţi, şi
dacă un martor din fiii lui Israel575 mărturiseşte că el este deopotrivă
[cu Thora], şi crede [în el], pe cînd voi sînteţi îngîmfaţi? Dumnezeu nu
ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor".
10. Şi cei necredincioşi spun către cei credincioşi: "De ar fi bun, nu ne-ar fi
ieşit înainte cu aceasta"576 Şi de nu se vor lăsa ocîrmuiţi prin el, vor
zice: "Aceasta este o minciună veche!"
11. însă înaintea lui a fost cartea lui Moise, o îndreptare şi o îndurare. Şi
aceasta este o carte care adevereşte, în limba arabică, spre a-i
îndemna pe cei nelegiuiţi şi a le binevesti celor drepţi.
12. Cei ce zic: "Domnul nostru este Dumnezeu!" şi se poartă bine, asupra
lor nu va fi frică şi nici mîhnire.
13. Aceştia sînt tovarăşii raiului pentru totdeauna, ca răsplată pentru
faptele lor.
14. Şi Noi îi poruncirăm omului bunătate faţă de părinţii săi. Maică-sa l-a
purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri şi purtarea sa şi înţărcarea sa
sînt treizeci de luni, pînă ce, dacă a ajuns vîrstnic şi a ajuns patruzeci
de ani, zice: "Doamne, mînă-mă ca să mulţumesc îndurării Tale, cu
care Te-ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi ca să mă port bine şi
să-Ţi placă aceasta; şi fericeşte-mă cu urmaşii mei; eu mă întorc la tine
şi sînt un moslem!"
15. Aceştia sînt aceia de la care primim faptele lor cele mai bune şi ale
căror răutăţi nu le pedepsim: între tovarăşii raiului sînt ei — o
făgăduinţă adevărată este ceea ce li s-a făgăduit.

572 Coranul
573 Adaugă: Coranul
574 Coranul
575 Acela ar fi fost un jidov cu numele Abdallah Ibn Salina, care s-a convertit...
576 I.e. dacă ar fi Coranul ceva bun, n-ar fi mers înainte, cu primirea sa, tocmai
lepădăturile, care formează aderenţa lui Mohammed.
 16. Şi cel ce zice către părinţii săi: "Pfui asupra voastră! Îmi făgăduiţi că
mă voi scula, după ce au pierit neamuri înainte?" Şi dacă cer ei ajutor
de la Dumnezeu: "Vai de tine, crede! Făgăduinţa lui Dumnezeu este
adevăr!" — iar el zice: "Acestea sînt numai basme ale înaintaşilor":
17. aceştia sînt aceia la care s-a împlinit cuvîntul asupra popoarelor de du-
huri şi oameni, care au pierit înaintea lor, încît au fost pierduţi.
18. Şi pentru toţi sînt trepte după faptele lor, ca să Ie plătească Dumnezeu
după faptele lor, şi nu vor fi strîmbătăţiţi.
19. Şi, într-o zi, cei necredincioşi să fie aduşi la foc: "Voi aţi dus bunurile
voastre în viaţa lumească şi v-aţi folosit de ele. Astăzi însă vi se va răs-
plăti cu o pedeapsă ruşinoasă, pentru că v-aţi îngîmfat pe pămînt fără
drept şi aţi fost nelegiuiţi."
20. Şi ada-ţi aminte de fratele lui Ad577, cînd a îndemnat el poporul său în
El-Ahkaf; şi a fost îndemnător înaintea lui şi după el. [El zise]: "Serviţi
lui Dumnezeu; eu mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile mari".
21. Ei ziseră: "Ai venit la noi, ca să ne depărtezi de la zeii noştri? Deci, adă
asupra noastră ceea ce ne ameninţi, dacă eşti iubitor de adevăr!"
22. El zise: "Ştiinţa este numai la Dumnezeu şi eu vă aduc numai aceea
pentru ce am fost trimis. Însă văd că voi sînteţi un popor prost".
23. Şi cînd văzură un nour venind împotriva văilor, ziseră ei: "Acesta este
un nour, care ne va da ploaie!" "Ba nu, aceasta este ceea ce aţi cerut:
un vînt cu pedeapsă dureroasă.
24. El va nimici toate lucrurile, la porunca Domnului său". Şi dimineaţă nu
s-a văzut nimic, decît numai locuinţele lor. Astfel răsplătim Noi poporul
nelegiuit.
25. Şi Noi le-am dat lor un loc, precum v-am dat vouă loc şi le-am
împărtăşit auz, văz şi inimi. Dar nu le-a folosit nici auzul, nici văzul, nici
inimile lor, pentru că tăgăduiau semnele lui Dumnezeu şi i-a îngrădit
aceea de ce-şi băteau joc.
26. Şi Noi dărîmarăm cetăţile din jurul nostru şi tîlcuiam semnele, poate se
vor întoarce ei.
27. Şi de ce nu le ajutară aceia pe care îi primiră ei pe lîngă Dumnezeu ca
Dumnezei apropiaţi? Dar ei rătăciră pe la dînşii, şi aceasta era min-
ciuna lor, ce şi-au născocit-o.
28. Şi cînd am întors Noi la tine o ceată de duhuri, ca să asculte Coranul578,
şi cînd erau ei de faţă, ziseră el: "Tăceţi!" şi cînd s-a sfîrşit el, se întoar-
seră ei la poporul lor ca îndemnători.
29. Ei ziseră: "O, poporul nostru, noi am auzit o carte, care s-a trimis după
Moise, adeverind ceea ce a fost înainte. Ea ocîrmuieşte spre adevăr şi
spre drum drept.
30. O, poporul nostru, ascultaţi de vestitorul lui Dumnezeu şi credeţi în El,
ca să vă ierte vouă păcatele voastre şi să vă mîntuiască de pedeapsă
dureroasă."
31. Şi cel ce nu ascultă de vestitorul lui Dumnezeu, acela nu poate să-L
577 Profetul Hud. Conf. VII, 63
578 Mohammed avu vedenia aceasta în fuga sa de la Mekka la Medina.
 slăbească pe pămînt şi afară de El n-are scutitori. Aceia sînt în rătăcire
răsvădită.
32. Oare nu văd ei că Dumnezeu, cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi nu
încetează să facă, este în stare să învie morţii? Da, El are putere asu-
pra tuturor lucrurilor.
33. Şi, într-o zi, vor fi aduşi cei necredincioşi la foc: "Oare nu este acesta
adevăr?" Ei vor zice: "Ba da, pe Domnul nostru!" El va zice: "Deci,
gustaţi pedeapsa pentru necredinţa voastră!"
34. Deci, rabdă, cum răbdară cei statornici dintre trimişi şi nu cere
[pedeapsă] pentru ei; va fi pentru ei, în ziua, cînd vor vedea ce li s-a
ameninţat,
35. ca şi cînd ar fi petrecut numai o oră din zi. Propovăduire! Oare cine să
fie pierdut, dacă nu poporul nelegiuiţilor?

XLVII
SURA LUI MOHAMMED579
Dumnezeu să-l binecuvînteze şi să-i dăruiască mîntuire
Din Meăina şi este cu patruzeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cei ce nu cred şi amăgesc de la drumul lui Dumnezeu — faptele lor îi
va duce El în rătăcire.
2. Iar cei ce cred şi se poartă bine şi cred în ceea ce s-a trimis asupra lui
Mohammed — şi aceasta este adevărul de la Domnul lor — El va
acoperi răutăţile lor şi se va dărui pace inimilor lor.
3. Aceasta, pentru că cei necredincioşi urmează deşertăciunea, şi cei cre-
dincioşi urmează adevărul de la Domnul lor. Aşa face Dumnezeu pilde
pentru oameni.
4. Şi dacă întîlniţi necredincioşi, jos cu gîturile, pînă ce i-aţi măcelărit, şi
legaţi tare cătuşele lor!
5. Şi după aceea sau îndurare, sau răscumpărare, pînă ce a depus
războiul sarcina sa580. Aşa! Cred de ar fi voit Dumnezeu, singur s-ar fi
răzbunat asupra lor; însă El a voit să vă ispitească întreolaltă. Şi ceia ce
fură omorîţi pe drumul lui Dumnezeu — niciodată nu duce El în rătăcire
faptele lor.
6. El îi va ocîrmui şi va dărui pace inimii lor.
7. Şi-i va lăsa să intre în rai, precum le-a dat de cunoscut.
8. O, voi, cei ce credeţi, dacă-i veţi ajuta lui Dumnezeu, vă va ajuta şi El
vouă şi va întări picioarele voastre.
9. Şi cei necredincioşi — pieire asupra lor! Şi El va aduce în rătăcire

579 Se numeşte şi "Sura luptei", după V. 22.

580 După Hanifiţi, orînduiala conţinută în V. 4 şi 5, a avut valoare numai pentru
lupta de la Bedr. După Şiiţi, însă, această orînduiala rămîne în valoare pentru
totdeauna. Numai duşmanii prinşi după luptă pot fi liberaţi pentru bani de
răscumpărare sau fără bani, sau schimbîndu-se cu prizonieri moslemi.
 faptele lor.
10. Aceasta pentru că ei s-au lepădat de ceea ce i-a trimis lor Dumnezeu,
şi El va zădărnici faptele lor.
11. Oare n-au purces ei prin ţară şi n-au văzut sfîrşitul înaintaşilor lor?
Dumnezeu i-a stîrpit. Şi pentru cei necredincioşi este asemenea hotărît.
12. Aceasta, pentru că Dumnezeu este scutitorul credincioşilor şi necredin-
cioşii nu au scutitor.
13. Dumnezeu pe cei ce cred şi se poartă bine îi duce în grădini pătrunse
cu rîuri pe dedesupt, iar cei necredincioşi se folosesc şi mănîncă
precum mănîncă vitele şi focul este locuinţa lor.
14. Şi cîte cetăţi mai tari la putere decît cetatea ta, care te-a alungat581,
le-am nimicit Noi şi ele n-avură ajutător!
15. Oare cel ce se ţine de semnul răsvădit al Domnului său, să fie
deopotrivă cu acela la care s-a împodobit răutatea faptei sale şi cu cei
ce urmează poftelor lor?
16. Pilda raiului care s-a făgăduit celor ce se tem de Dumnezeu: în el sînt
rîuri de apă ce nu se strică şi rîuri de lapte, al căror gust nu se schimbă
şi rîuri de vin spre plăcerea celor ce beau.
17. Şi rîuri de miere curată. Şi ei au acolo tot felul de roduri şi ieitare de la
Domnul lor: Oare sînt ei ca şi cel ce petrece veşnic în foc şi ca şi cei
cărora li se dă de băut apă clocotită, care le sfîşie măruntaiele?
18. Şi unii din ei ascultă de tine, pînă ce dacă ies afară de la tine zic către
acei cărora li s-a dat înţelepciunea: "Ce a spus el înainte?" Ei sînt aceia
cărora le-a pecetluit Dumnezeu inimile şi care urmează poftele lor.
19. Şi cei ce sînt ocîrmuiţi, lor le măreşte El ocîrmuirea şi le dă [răsplata]
pentru frica lor de Dumnezeu.
20. Ce aşteaptă ei decît ca "ora" să vie pe neaşteptate asupra lor? Au venit
acum semnele ei582. Şi cum va fi îndemnarea lor, dacă a venit [ora]
asupra lor?
21. Deci, să ştii că nu este Dumnezeu, afară de Dumnezeu, şi roagă-te de
iertare pentru păcatele tale şi pentru cei credincioşi şi cele credin-
cioase; şi Dumnezeu cunoaşte umbletul vostru şi locuinţa voastră.
22. Şi cei credincioşi zic: "De ce nu se trimite o sură?" Dar cînd vine o sură
hotărîtă şi se vesteşte prin ea lupta, vezi că cei ce au boală în inimile
lor privesc spre tine cu privirea unuia acoperit de moarte. Dar mai bine
ar fi pentru ei ascultare şi cuvinte cuviincioase.
23. Şi dacă s-a hotărît afacerea, mai bine ar fi pentru ei dacă s-ar încrede
în Dumnezeu.
24. Şi dacă poate v-aţi fi bătut583, oare n-aţi fi făcut stricăciune în ţară şi aţi
fi rupt înrudirea voastră de sînge?
25. Aceştia sînt cei blestemaţi de Dumnezeu, şi El i-a asurzit şi a orbit

581 Mekka
582 Acestea sînt trei: trimiterea lui Mohammed, despoierea lumii şi fumul din
sura XLIV.
583 de la Islam
 vederile lor.
27. Cei ce întorc spatele, după ce li s-a făcut răsvădită ocîrmuirea, Satan
i-a dus în rătăcire, iar El584 întîrzie cu ei.
28. Aceasta pentru că ei spun către cei ce se leapădă de ceea ce a trimis
Dumnezeu: "Voim să ascultăm de voi cu privire la o parte a lucrului!"
Însă Dumnezeu cunoaşte tainele lor.
29. Dar cum va fi cînd îi vor lua la sine îngerii şi-i vor bate pe feţele lor şi
pe spatele lor?
30. Aceasta, pentru că ei urmează aceea ce-l înfuriază pe Dumnezeu şi se
leapădă de ceea ce este plăcerea Lui. De aceea va zădărnici El faptele
lor.
31. Sau cred ceia care au boală în inimile lor că Dumnezeu nu va scoate la
iveală răutăţile lor?
32. Şi dacă am voi Noi, ţi le-am arăta ţie, şi tu le-ai cunoaşte pe semnele
lor. Şi tu-i vei cunoaşte pe greşeala cuvîntului585 şi Dumnezeu cunoaşte
faptele voastre.
33. Şi Noi vă vom cerceta, pîna ce nu vom cunoaşte pe cei ce rîvnesc între
voi şi pe cei statornici şi Noi vom cerceta vestea despre voi.
34. Cei ce sînt necredincioşi şi se abat de la drumul lui Dumnezeu şi se
despărţesc de cel trimis, după ce li s-a făcut răsvădită ocîrmuirea, nu-i
poate face lui Dumnezeu vreun rău şi El va zădărnici faptele lor.
35. O, voi, cei ce credeţi, ascultaţi de Dumnezeu şi ascultaţi de cel trimis şi
nu zădărniciţi faptele voastre.
36. Cei ce nu cred şi se abat de la drumul lui Dumnezeu, apoi mor în
necredinţă, acelora nu le iartă Dumnezeu.
37. Deci, nu fiţi slabi şi nu chemaţi la pace, cînd sînteţi voi deasupra, căci
Dumnezeu este cu voi şi nu vă înşeală pentru faptele voastre.
38. Viaţa lumii este numai un joc şi o glumă şi dacă credeţi şi vă temeţi de
Dumnezeu, vă va da El răsplata voastră. El nu vă cere averea voastră
[întreagă].
39. De ar cere-o de la voi şi v-ar strîmtora, aţi fi voi zgîrciţi şi El ar scoate la
iveală răutăţile voastre.
40. Iată, voi sînteţi cei chemaţi să dăruiască pe drumul lui Dumnezeu. Iar
unii din voi sînt zgîrciţi; cine însă este zgîrcit, acela este zgîrcit numai
pentru sine însuşi. Şi Dumnezeu este cel bogat şi voi sînteţi cei
sărmani. Şi dacă vă veţi abate, vă va schimba El cu alt popor; apoi
aceia nu vor fi deopotrivă cu voi.

XLVIII
SURA BIRUINŢEI586
Din Medina şi este cu douăzeci şi nouă de semne
584 Dumnezeu
585 I.e. pe vorba lor încurcată
586 Nu se ştie care biruinţă. Se pare însă că e vorba de cucerirea Mekkăi. Alţii
se gîndeau la armistiţiul din Hudeibiiah.
 ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Noi ţi-am dat ţie o biruinţă răsvădită,

2. pentru că-ţi iartă Dumnezeu păcatele tale de'nainte şi de apoi, şi împli-
neşte îndurarea Sa asupra ta şi te ocîrmuieşte pe drum drept,
3. şi-ţi ajută Dumnezeu cu ajutor mare.
4. El este cel ce a trimis "locuinţa"587 în inimile credincioşilor, ca să se mă-
rească credinţă lîngă credinţa lor — şi ale lui Dumnezeu sînt oştirile ce-
rurilor şi ale pămîntului şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept,
5. pentru ca să lase să intre cei credincioşi şi cele credincioase în grădini
pătrunse cu rîuri pe de desupt, ca să petreacă în veci acolo şi să aco-
pere răutăţile lor; şi aceasta este la Dumnezeu o fericire mare.
6. Şi ca să-i pedepsească pe cei făţarnici şi pe cele făţarnice, şi pe idolatri
şi pe idolatre, care gîndesc despre Dumnezeu gînd rău. Asupra lor va
roti răul şi Dumnezeu e înfuriat asupra lor şi i-a blestemat şi a pregătit
pentru ei iadul şi răul este [încolo].
7. Şi ale lui Dumnezeu sînt oştirile cerurilor şi ale pămîn-tului şi
Dumnezeu este puternic, înţelept.
8. Noi te-am trimis ca martor şi binevestitor şi îndemnător,
9. ca să credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi să-L ajutaţi şi să-L
cinstiţi şi să-L preamăriţi dimineaţa şi seara.
10. Cei ce-ţi jură ţie ascultare, jură lui Dumnezeu ascultare, mîna lui Dum-
nezeu este deasupra mîinilor lor. Cel ce calcă jurămîntul, numai sie şi-l
calcă; iar cel ce ţine legămîntul cu Dumnezeu, aceluia îi va da el
răsplată mare.
11. Şi vor zice cei ce au rămas în spate dintre arabi588: "Am avut treabă cu
averile noastre şi cu gloatele noastre, deci, roagă-te de iertare pentru
noi!" Ei vorbesc, cu limbile lor, ceea ce nu este în inimile lor. Spune:
"Cine poate ceva pentru voi la Dumnezeu, dacă voieşte el să vă facă
un rău sau voieşte să vă folosească?" Ba Dumnezeu ştie ce fac ei.
12. Ba voi credeţi că trimisul şi credincioşii nicicînd nu se vor întoarce la
gloatele lor, şi aceasta era împodobita în inimile voastre. Şi voi gîndeaţi
gînduri rele şi eraţi un popor stricat,
13. şi cel ce nu crede în Dumnezeu şi în trimisul Său — pentru cei
necredincioşi am pregătit Noi o flacără.
14. Şi a lui Dumnezeu este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt; El iartă cui vo-
ieşte şi-l pedepseşte pe cine voieşte. Şi Dumnezeu este iertător,
îndurător.
15. Vor zice cei rămaşi în urmă, dacă veţi purcede la pradă, să o luaţi:
"Lăsaţi-ne să vă urmăm!" Ei voiesc să schimbe cuvîntul lui Dumnezeu.
Spune: "Nu ne veţi urma; aşa a vorbit Dumnezeu înainte!" Dar ei vor
spune: "Ba voi ne pizmuiţi!" Ba ei au priceput numai puţin.
16. Spune celor rămaşi în urmă din arabi: "Veţi fi chemaţi la un popor cu

587 Conf. II, 249

588 .e. seminţile arabe, care n-au purces în război
 mare vitejie589; vă veţi lupta cu ei, sau ei se vor face moslemi. Şi dacă
veţi asculta, vă va da Dumnezeu răsplată frumoasă, iar de veţi întoarce
spatele, cum l-aţi întors înainte, vă va pedepsi El cu pedeapsă dure-
roasă.
17. Nu este păcat pentru cel orb, nici păcat pentru cel olog, nici păcat
pentru cel bolnav [dacă rămîn acasă]. Iar cel ce ascultă de Dumnezeu
şi de trimisul Său, pe acela îl lasă El să intre în grădini pătrunse cu rîuri
pe de desupt, iar cine întoarce spatele, pe acela îl pedepseşte El cu pe-
deapsă dureroasă".
18. Dumnezeu a aflat plăcere la cei credincioşi, cînd ţi-au jurat ei sub arbo-
rele [din Hudeibiiah], şi El a ştiut ce a fost în inimile lor şi a trimis asu-
pra lor "locuinţa"590 şi le-a răsplătit cu biruinţă apropiată
19. şi cu pradă mare, pe care au apucat-o. Şi Dumnezeu este puternic, în-
ţelept.
20. Dumnezeu v-a făgăduit că veţi face pradă mare şi v-a grăbit-o şi a ferit
mîinile oamenilor de la voi, ca să fie semn pentru cei credincioşi şi pen-
tru ca să vă ocîrmuiască pe drum drept.
21. Şi altă [pradă], asupra căreia nu aveţi putere. Acum a îngrădit-o
Dumnezeu, pentru că Dumnezeu are putere asupra tuturor lucrurilor.
22. Şi dacă s-ar fi luptat cei necredincioşi împotriva voastră, ei ar fi întors
spatele, apoi nu ar fi aflat nici scutitor, nici apărător.
23. [Aşa e] obiceiul lui Dumnezeu, cum a fost şi înainte, şi nu afli
schimbare la obiceiul lui Dumnezeu.
24. Şi El a fost cel ce a ferit mîinile lor de la voi şi mîinile voastre de la ei
înlăuntrul Mekkăi, după ce le-a dat biruinţă asupra voastră; căci
Dumnezeu vede ce faceţi.
25. Ei sînt aceia care nu cred şi v-au oprit de la templul cel sfînt şi jertfa a
fost împiedicată, ca să nu ajungă la locul ei de junghiere. Şi fără de
bărbaţi credincioşi şi muierile credincioase, pe care nu i-aţi cunoscut,
încît eraţi să-i călcaţi, şi aţi luat vina asupra voastră fără să ştiţi...
pentru ca Dumnezeu să ducă întru îndurarea Sa pe cine voieşte. De ar
fi fost despărţiţi deolaltă, i-am fi pedepsit Noi pe cei necredincioşi cu
pedeapsă dureroasă591.
26. Pentru că purtară cei necredincioşi în inimile lor rîvnă, rîvna neştiinţei,
trimise Dumnezeu "locuinţa" Sa592 asupra trimisului Său şi a credincio-
şilor şi i-a îndatorat la cuvîntul fricii de Dumnezeu, pentru că ei au fost
cei mai vrednici şi mai demni. Şi Dumnezeu ştie toate.
27. Dumnezeu întăreşte trimisului Său vedenia cu adevăr593, că vă va duce
pe voi în templul cel sfînt, dacă va voi Dumnezeu, cu siguranţă, cu ca-
petele voastre tunse şi cu [părul] scurtat. Nu vă temeţi, pentru că El

589 Cu privire la acest popor sînt păreri foarte diferite la tîlcuitori.

590 Conf. II, 249
591 Korişijii îl opriră pe Mohammed, pe drumul său spre Hudeibiiah, să intre în
templul din Mekka şi să jertfească în valea Mina.
592 Conf. II, 249
593 Acest vis, pe care îl avu Mohammed, pe drumul său spre Hudeibiiah, se
împlini abia anul următor.
 ştie ceea ce voi nu ştiţi şi El a hotărît, afară de aceasta, o biruinţă
apropiată.
28. El este cel ce a trimis pe trimisul Său cu ocîrmuirea şi cu credinţa ade-
vărului, ca să-i dea izbîndă asupra tuturor credinţelor. Şi Dumnezeu ca
martor.
29. Mohammed este trimisul lui Dumnezeu şi cei cu dînsul sînt aspri faţă
de cei necredincioşi, înduraţi întreolaltă. Îi vezi cum se prosternă,
închinîndu-se, cerînd milă de la Dumnezeu şi bunăvoinţă. Semnele lor
pe feţele lor594 sînt urma închinării. Aceasta este pilda lor în Thora şi
pilda lor în Evanghelie: ei sînt ca sămînţa, care lasă să răsară sfîrcul ei
şi-l face puternic; atunci se îngroaşă el şi se ridică pe tulpina sa, spre
bucuria semănătorului şi spre ciuda necredincioşilor. A făgăduit
Dumnezeu iertare şi răsplată măreaţă celor ce cred şi se poartă bine
între ei.

XLIX
SURA ODĂILOR
Din Medina şi este cu optsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, voi, cei ce credeţi, nu ieşiţi înaintea lui Dumnezeu şi a trimisului Său
şi temeţi-vă de Dumnezeu; Dumnezeu aude, ştie.
2. O, voi, cei ce credeţi, nu ridicaţi vocea voastră asupra vocii profetului şi
nu strigaţi la el, cînd vorbiţi, cum strigaţi întreolaltă, ca să nu se zădăr-
nicească faptele voastre, fără să băgaţi de seamă.
3. Aceia care pleacă vocile lor înaintea trimisului, la aceia a ispitit Dumne-
zeu inimile pentru frica înaintea Sa; pentru ei este iertare şi răsplată
măreaţă.
4. Cei ce te cheamă, pe cînd eşti în odăile tale595, cei mai mulţi din ei n-au
pricepere.
5. Dacă ar răbda ei pînă ce ai ieşi, ar fi mai bine pentru ei; şi Dumnezeu
este iertător, îndurător.
6. O, voi, ce credeţi, dacă vine la voi un netrebnic596 cu o veste, apoi
hotărîţi afacerea, ca să nu jigniţi un popor cu neştiinţă, şi apoi să vă
căiţi de ceea ce aţi făcut.
7. Şi să ştiţi că este între voi un trimis ai lui Dumnezeu. De ar asculta el
de voi, în multe afaceri, voi aţi păcătui597.
8. Un har de la Dumnezeu şi o îndurare; şi Dumnezeu este ştiutor,
înţelept.

594 I.e. colbul, ce le-a rămas pe faţă de la închinare.

595 Se referă la doi arabi, care I-au chemat cu voce tare pe Mohammed sa iasă
afară din Harem, cînd se odihnea de amiazăzi.
596 Se zice că e o aluziune la El-Valid Ibn Okba, care fu trimis de Mohammed la
seminţia Banu El-Mustalik, şi a minţit înainea lui Mohammed că n-a primit de
acolo milostenii.
597 Făcîndu-l să rătăcească
 9. Şi dacă două părţi dintre credincioşi se ceartă întreolaltă, faceţi pace
între ele; şi dacă una greşeşte faţă de cealaltă, luptaţi-vă împotriva
celei ce a greşit, pînă se întoarce la porunca lui Dumnezeu. Şi dacă s-a
întors, faceţi pace între ei după cuviinţă şi dreptate. Dumnezeu îi
iubeşte pe cei ce fac dreptate.
10. Cei credincioşi sînt fraţi, deci faceţi pace între fraţii voştri şi temeţi-vă
de Dumnezeu; poate veţi afla îndurarea.
11. O, voi, cei ce credeţi, nu lăsaţi să rîdă unii de alţii, care sînt poate mai
buni decît ei. Şi nici muieri [să nu rîdă] de muieri, care poate sînt mai
bune decît ele598. Şi nu vă defăimaţi întreolaltă şi nu vă batjocoriţi cu
porecle. Un nume rău este netrebnicie după credinţă, şi cine nu se
căieşte, aceia sînt nelegiuiţi.
12. O, voi, cei ce credeţi, feriţi-vă foarte de prepus; oareşcare prepuse este
păcat şi nu vă puneţi la iscoadă şi nimenea să nu clevetească pe altul,
dacă nu e de faţă. Oare îi place vreunuia din voi să mănînce carnea
fratelui său mort?599 Voi v-aţi lepădat de aceasta. Şi temeţi-vă de Dum-
nezeu. Dumnezeu este îndelung răbdător, îndurător.
13. O, voi, oamenilor, Noi v-am făcut dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am
făcut popoare şi seminţii, ca să vă cunoaşteţi.Cel mai cinstit din voi
înaintea lui Dumnezeu este acela, între voi, care se teme mai mult de
Dumnezeu; Dumnezeu este ştiutor, priceput.
14. Arabii600 spun: "Noi credem!" Spune: "Voi nu credeţi, ci să ziceţi:
«Sîntem moslemi», pentru că încă n-a intrat credinţa în inimile voastre.
Dar dacă veţi asculta de Dumnezeu şi de trimisul Său, El nu vă va
scurta cu ceva din faptele voastre. Dumnezeu este iertător, îndurător".
15. Credincioşi sînt numai cei ce cred în Dumnezeu şi în trimisul Său, apoi
nu se îndoiesc şi se luptă cu avere şi putere pe drumul lui Dumnezeu.
Aceştia sînt cei adevăraţi.
16. Spune: "Voiţi să-L învăţaţi pe Dumnezeu despre legea voastră după ce
Dumnezeu ştie ce este în ceruri şi pe pămînt şi Dumnezeu ştie toate
lucrurile?"
17. Ei îţi spun înainte că sînt moslemi. Spune: "Nu-mi puneţi înainte Islamul
vostru; ba Dumnezeu vă va pune înainte că v-a dus la credinţă dacă
iubiţi adevărul."
18. Dumnezeu cunoaşte cele ascunse în ceruri şi pe pămînt şi Dumnezeu
vede ce faceţi.

L
SURA K601

598 Relativ Ia aceste cuvinte, comentatorii istorisesc următorul episod. Una din
soţiile lui Mohammed se plînse odată la el că celelalte soţii o batjocoresc şi o
numesc fiică de jidov. Mohammed răspunse: "Oare nu poţi spune: Aaron este
tatăl meu, Moise unchiul meu şi Mohammed bărbatul meu?"
599 I.e. să-l defaime
600 E vorba despre seminţia beduinică Banu Asad, care, la timp de foamete,
veni la Medina, făţărind credinţa, spre a căpăta mîncare.
601 Se numeşte astfel, după litera misterioasă de la începutul surei
 Din Mekka şi este cu patruzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. K. Pe Coranul cel prealăudat!
2. însă ei se miră că a venit la ei un îndemnător dintre ei, şi cei necredin-
cioşi zic: "Acesta este un lucru minunat!
3. Poate dacă am murit şi ne-am făcut ţărînă...?602 Aceasta este o
reîntoarcere îndepărtată".
4. Noi ştim că s-a stricat pămîntul de către ei, şi la Noi este o carte, care
păzeşte.
5. Ei însă adevărul îl învinuiră de minciună, după ce veni la ei, şi ei sînt
într-o stare încurcată.
6. Oare nu privesc ei spre cer în sus, cum l-am zidit Noi şi l-am împodobit
şi n-are crăpături.
7. Şi pămîntul Noi l-am întins şi am aruncat pe el munţi puternici şi am
lăsat să răsară pe el tot felul frumos,
8. spre pricepere şi îndemnare pentru tot robul căincios.
9. Şi Noi trimitem din ceruri apă binecuvîntată şi prin ea lăsăm să răsară
grădini şi grînele recoltei
10. şi fenici înalţi cu roduri rîn-duite,
11. spre îngrijirea robilor. Şi Noi înviem prin ea o ţară moartă. Astfel va fi
ieşirea [din morminte].
12. înaintea lor învinuiră de minciună poporul lui Noe şi locuitorii din
Er-Rass603 şi Thamud604.
13. Şi Ad605, şi Faraon, şi fraţii lui Lot, şi locuitorii pădurii606, şi poporul lui
Tubba607. Toţi îi învinuiră de minciună pe trimişi şi ameninţarea mea s-a
adeverit...
14. Oare am slăbit Noi la făptura întîia?608 Dar ei sînt în rătăcire cu privire
la o făptură nouă609.
15. Şi Noi l-am făcut pe om, şi Noi ştim ce şopteşte în el sufletul său, căci
Noi îi sîntem mai aproape decît vîna gîtului.
16. Cînd se întîlnesc cei doi întîlnitori610, şezînd în dreapta şi în stînga,
17. nu va vorbi el un cuvînt, dar lîngă el este un păzitor la îndemînă611.
18. Şi vine beţia morţii, în adevăr: "Aceasta e ceea de ce te-ai ferit".
19. Şi se va suna în trîmbiţă, aceasta e ziua ameninţată.

602 Adaugă: poate apoi vom învia?

603 Conf. XXV, 40.
604 Conf. VII, 71
605 Conf. VII, 63
606 Medtaniţii
607 Conf. XLIV, 36
608 La crearea omului, în general şi în special
609 La înviere
610 Îngerii Munkar şi Nakar, conf. Introducerea, cap. IV
611 De îndemînă la sens
 20. Şi va veni fiecare suflet cu un hăitaş şi un martor.
21. "Tu n-ai băgat de seamă şi noi am luat de pe tine vălul tău şi vederea
ta astăzi este aspră"612.
22. Şi tovarăşul său va zice: "Aceasta este ceea ce este pregătit la mine!"
23. "Aruncaţi în iad pe tot necredinciosul răzvrătit,
24. cel ce împiedică binele, păcătosul, îndoiosul,
25. care pune lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu; deci, aruncaţi-l în pedeapsă
aspră!"613
26. Tovarăşul său614 va zice: "Doamne, nu l-am amăgit, însă el era în
rătăcire adîncă".
27. El va zice: "Nu vă certaţi înaintea Mea; Eu ameninţarea v-am trimis-o
de'nainte.
28. Nu se schimbă la Mine cuvîntul şi Eu nu fac strîmbătate servilor".
29. În ziua aceea, vom zice Noi iadului: "Eşti tu plin?" El va zice: "Este încă
mai mult?"
30. Şi se va aduce raiul aproape pentru cei ce se tem de Dumnezeu, nu de-
parte:
31. "Aceasta este ceea ce vi s-a făgăduit — fiecărui căincios ce păzeşte
[poruncile],
32. ce se teme de cel îndurător într-ascuns şi vine cu inimă înfrîntă.
33. Intraţi cu pace! Aceasta este ziua veşniciei".
34. Şi vor avea acolo ce vor voi, şi la Noi este înmulţirea615.
35. Şi înaintea lor am nimicit Noi cîte neamuri care erau mai tari la putere
decît ei. Purcedeţi prin ţară, ori de este adăpost.
36. întru aceasta este o îndemnare pentru cel ce are inimă, sau ascultă şi
este martor.
37. Noi am făcut cerurile şi pă-mîntul şi ce e între ele în şase zile şi nu Ne-a
cuprins oboseala.
38. Deci, rabdă ceea ce spun ei şi preamăreşte cu laudă pe Domnul tău,
înaintea răsăritului soarelui şi a apusului său.
39. Şi noaptea preamăreşte-L şi [fă] sfîrşiturile închinăciunii616.
40. Şi ascultă de ziua cînd va chema vestitorul din Ioc apropiat.
41. Ziua, cînd vor auzi ei strigătul în adevăr, aceea este ziua ieşirii [din
mormînt].
42. Noi înviem şi omorîm, şi la Noi este drumul,
43. în ziua cînd crapă asupra lor617 pămîntul cu grabă — aceasta e o aduna-

612 Cuvintele hăitaşului

613 Vv. 23-25 cuvintele lui Dumnezeu
614 Satan
615 Adaugă: fericirii
616 I.e. două închinăciuni după rugăciunea de dimineaţă şi de seară, care deşi
nu sînt prescrise, totuşi sînt merituoase.
617 Asupra morţilor
 re uşoară pentru Noi.
44. Noi ştim ce vorbesc ei şi tu nu eşti pus asupra lor să-i sileşti.
45. Deci, îndeamnă-l, prin Coran, pe cel ce se teme de ameninţarea Mea.

LI
SURA ÎMPRĂŞTIETORILOR
Din Mekka şi este cu şaizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe cei ce împrăştie întru împrăştiere618
2. şi cei ce poartă sarcina619,
3. şi pe cele ce grăbesc iute620,
4. şi pe cei ce împart afaceri621,
5. ceea ce vi s-a ameninţat, este adevăr,
6. şi judecata este hotărîtă.
7. Şi pe cer şi drumurile sale,
8. voi sînteţi cu vorbă răzvrătită.
9. Întors de la el622 este cel ce este întors623.
10. Moartea pentru mincinoşi,
11. care sînt nepăsători, în potop [de neştiinţă]!
12. Ei vor întreba: "Cînd este ziua judecăţii?"
13. în ziua aceea, să fie ispitiţi prin foc:
14. "Gustaţi ispita! Aceasta e ceea ce aţi dorit!"
15. Cei ce se tem de Dumnezeu, vin în grădini şi la izvoare,
16. primind ce le-a dat Domnul lor; ei înainte doară au fost drepţi.
17. Dormiră numai puţin noaptea624
18. şi în zori se rugară de iertare.
19. Şi în averea lor era ceea ce se cuvine cerşetorului şi celui ce se
ruşinează [să ceară].
20. Şi pe pămînt sînt semne pentru cei ce cred cu putere,
21. şi la voi înşivă — oare nu vedeţi?
22. Şi în cer este înzestrarea voastră şi ceea ce vi s-a făgăduit.
23. Şi pe Domnul cerului şi al pămîntului, aceasta este adevărat, ca şi ceea
ce vorbiţi.

618 Vînturile
619 Nourii
620 Corăbiile
621 Îngerii sau vînturile
622 De la Coran
623 Prin hotărîrea lui Dumnezeu
624 Pentru că se rugară
 24. N-a venit la timp istoria oaspeţilor cinstiţi ai lui Avraam?
25. Cînd intrară la el şi ziseră: "Pace!", El zise: "Pace!"
26. Şi el merse o parte la gloata sa şi aduse un viţel gras.
27. Şi li-l aduse şi zise: "Oare nu veţi mînca?"
28. Şi-l apucă frica înaintea lor625. Ei ziseră: "Nu te teme!" Şi-i vestiră un
fecior înţelept.
29. Şi femeia sa se apropie cu zgomot şi-şi lovea faţa zicînd: "Babă
stearpă!"
30. Ei ziseră: "Aşa zice Domnul tău. El, cel înţelept, ştiutor".
31. El zise:"Care este afacerea voastră, o, trimişilor?"
32. Ei ziseră: "Noi sîntem trimişi la un popor nelegiuit,
33. ca să trimitem asupra lor pietre de lut,
34. însemnate de Domnul tău pentru păcătoşi626.
35. Şi noi lăsarăm să iasă afară pe cei credincioşi dintre ei,
36. însă găsirăm acolo numai o casă de moslemi
37. şi noi lăsarăm în ea627 un semn pentru cei ce se tem de pedeapsă dure-
roasă.
38. Şi în Moise, cînd îl trimiserăm la Faraon cu împuternicire răsvădită.
39. Şi el se întoarse în unghiul său şi zise: "Un fermecător sau un îndrăcit!"
40. Şi noi îl apucarăm pe el şi oştirea sa şi-l aruncarăm în mare, căci era
vinovat.
41. Şi în Ad628 făcurăm un semn, cînd trimiserăm la el vîntul sterp,
42. care nu lăsa nimic, unde venea, decît că făcea fărîme.
43. Şi în Thamud629, cînd li se spuse: "Folosiţi-vă pînă la o vreme!"
44. însă ei au fost îngîmfaţi faţă de porunca Domnului lor; atunci i-a apucat
trăsnetul, pe cînd priveau.
45. Şi ei nu putură să stea şi nu fură mîntuiţi.
46. Şi poporul lui Noe înainte: ei erau un popor nelegiuit.
47. Şi cerul Noi l-am zidit cu putere şi-l făcurăm larg.
48. Şi pămîntul Noi l-am întins şi frumos l-am aşternut.
49. Şi din toate cele Noi am făcut perechi, poate vă veţi lăsa îndemnaţi.
50. Deci, fugiţi la Dumnezeu, eu vă sînt vouă un îndemnător răsvădit.
51. Şi nu puneţi lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu; eu vă sînt de la El un
îndemnător răsvădit.
52. Aşa nu veni la înaintaşii lor vreun trimis, fără ca ei să zică: "Este un
fermecător sau un îndrăcit!"

625 Văzînd că nu se ating de mîncare

626 I.e. pe fiecare piatră era scris numele păcătosului, pentru care era hotărîtă.
627 În cetate
628 Conf. VII, 63
629 Conf. VII, 71
 53. Oare au primit aceasta630 ca moştenire? Ba ei sînt un popor răzvrătit.
54. Deci, întoarce-te de la ei şi nu vei fi vinovat.
55. Şi îndeamnă, căci îndemnarea foloseşte credincioşilor.
56. Şi duhurile şi oamenii i-am făcut numai ca să-Mi slujească.
57. Nu doresc de la ei îngrijire şi nu doresc să Mă nutrească.
58. Dumnezeu este îngrijitor, Domnul puterii, cel statornic.
59. Pentru cei nelegiuţi să fie o parte, asemenea părţii tovarăşilor lor, dar
ei să nu ceară grabă.
60. Şi vai de cei necredincioşi pentru ziua ce li s-a ameninţat.

LII
SURA MUNTELUI
Din Mekka şi este cu patruzeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe munte631
2. şi pe cartea632, scrisă
3. pe pergament întins,
4. şi pe casa cercetată633,
5. şi pe acoperămîntul înălţat634,
6. şi pe marea umflată,
7. pedeapsa Domnului tău este hotărîtă.
8. Nimenea n-o poate opri,
9. în ziua cînd se va clătina cerul
10. şi se vor mişca munţii;
11. vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiau de minciună
12. şi se jucau cu vorba!
13. În ziua aceea, să fie aruncaţi în focul iadului:
14. "Acesta este focul ce l-aţi ţinut de minciună!
15. Oare este aceasta fermecă-tură sau nu vedeţi?
16. Ardeţi în el şi răbdaţi sau nu răbdaţi, e totuna pentru voi, voi primiţi nu-
mai răsplată pentru faptele voastre."
17. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini şi la plăcere,
18. bucurîndu-se de ceea ce Ie-a dat lor Domnul lor. Şi i-a ferit pe ei
Domnul lor de pedeapsa iadului.
19. "Mîncaţi şi beţi şi să vă fie de bine pentru faptele voastre!"

630 I.e. vorbele de la finele versetului precedent

631 După unii, muntele Sinai; după alţii, Tabor.
632 Coranul
633 Kaaba
634 Cerul
 20. Ei stau întinşi pe tronuri, în rînd, şi Noi îi căsătorim cu copile oacheşe.
21. Şi cei ce cred şi ale căror odrasle urmează în credinţă, pe aceia îi vom
împreuna cu urmaşii lor şi nu-i vom scurta întru nimic din faptele lor.
Fiecare este chezaş pentru lucrul ce şi l-a agonisit.
22. Şi Noi le vom da prisosinţă întru roduri şi carne, cum vor dori.
23. Acolo-şi vor întinde unul altuia un pahar fără vorbă goală şi păcat în el.
24. Şi vor umbla în jur pe la ei feciori ca mărgăritarele ascunse.
25. Şi unul se va întoarce spre celălalt, întrebîndu-se.
26. Ei vor zice: "Noi am fost înainte, în gloata noastră, îngrijiţi635,
27. însă Dumnezeu s-a îndurat de noi şi ne-a mîntuit de pedeapsa vîntului
fierbinte.
28. Noi am strigat înainte Ia Dîn-sul. El este cel blînd, îndurat".
29. Deci, îndeamnă, căci, pe îndurarea Domnului tău, nu eşti vrăjitor şi nici
îndrăcit!
30. Poate zic ei: "Un poet! Voim să aşteptăm la el nevoile vremii"636.
31. Spune: "Aşteptaţi! Şi eu aştept cu voi".
32. Sau le porunceşte aceasta visurile lor, sau sînt ei un popor rătăcitor?
33. Sau ei zic: "El l-a născocit!"637 Dar nu vor să creadă.
34. Ei să aducă o istorie ca aceasta, dacă iubesc adevărul.
35. Sau fură ei făcuţi din nimic, sau sînt ei făcătorii?
36. Sau făcură ei cerurile şi pămîntul? Ba, ei nu cred în tărie.
37. Sau sînt la ei comorile Domnului Tău? Sau sînt ei stăpîni?
38. Sau au ei o scară, pe care pot asculta?638 Atunci, cel ce ascultă să
aducă împuternicire răsvădită.
39. Sau are El fiice şi voi aveţi fii?
40. Sau ceri de la ei simbrie şi ei sînt încărcaţi cu datorii?
41. Sau la ei sînt cele ascunse, încît ei le scriu?
42. Sau voiesc ei vicleşug? Însă împotriva nelegiuiţilor se face vicleşug.
43. Sau au ei un Dumnezeu, afară de Dumnezeu? Mărire lui Dumnezeu,
afară de ceea ce-i fac ei ca tovarăş!
44. Şi de ar vedea ei o bucată de cer căzînd, ar zice: "Un nour gros!"
45. Deci, lasă-i pînă ce vor întîlni ziua lor, în care vor leşina:
46. ziua în care nu le va folosi nimic vicleşugul lor, şi ei nu vor fi mîntuiţi.
47. Şi pentru cei nelegiuiţi mai este o pedeapsă, afară de aceasta, însă cei
mai mulţi din ei nu o ştiu.
48. Şi aşteaptă judecata Domnului tău, căci tu eşti în ochii Noştri şi laudă
mărirea Domnului tău, cînd te scoli,

635 Pentru soarta noastră viitoare.

636 Adaugă: pe care le-a prevestit el.
637 Adaugă: Coranul
3 Anume conversările îngerilor
638
 49. şi noaptea laudă-l, şi cînd apun stelele.

LIII
SURA STELEI
Din Mekka şi este cu şaizeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNŢELEPT
1. Pe steaua, care apune,
2. tovarăşul nostru639 nu rătăceşte şi nu se înşeală,
3. nici vorbeşte din poftă.
4. El640 este numai o descoperire descoperită;
5. pe el641 l-a învăţat cel tare la putere642,
6. Domnul priceperii. Şi a stat drept,
7. şi era pe orizontul cel mai înalt.
8. Atunci s-a apropiat el şi a venit mai aproape
9. şi era departe de două arcuri sau mai aproape,
10. şi a descoperit robului său ceea ce i-a descoperit.
11. N-a minţit inima ceea ce a văzut el.
12. Voiţi să vă îndoiţi de ceea ce a văzut el?
13. Şi el l-a văzut altă dată
14. la lotusul hotarului643,
15. lîngă grădina locuinţei.
16. Cînd acoperea lotusul ceea ce îl acoperea644.
17. Nu s-a abătut privirea şi n-a trecut mai departe.
18. Da, el a văzut cele mai mari din semnele Domnului său.
19. Ce credeţi despre Allît şi El-Uzza
20. şi Manît, a treia după ele?645
21. Să aveţi voi fii şi El fiice?
22. Aceasta ar fi o împărţire nedreaptă.
23. Acestea sînt numai numiri pe care le-aţi numit voi şi părinţii voştri.
Dumnezeu n-a trimis asupra lor împuternicire. Ei urmară numai unei
credinţe deşarte şi poftei inimii lor şi la ei a venit de la Domnul lor
639 Mohammed
640 Coranul
641 Pe Mohammed
642 Arhanghelul Gavriil, care-i apăruse lui Mohammed de două ori, odată, la
prima descoperire şi a doua, Ia călătoria sa de noapte.
643 La lotusul din cerul al şaptelea, la dreapta tronului lui Dumnezeu.
644 Cete de îngeri
645 Trei zeiţe ale arabilor păgîni. La prima citire a surei, urmă Mohammed: "Acestea sînt
lebede, ce zboară sus şi în mijlocirea lor să se nădăjduiască". El a făcut aceasta, ca să-şi cîştige
aderenţa Koreişiţilor, a doua zi însă declară el aceste două versete de inspirare satanică şi le
înlocui cu vv. 2l-23, cum sînt ele astăzi în Coran.
 ocîrmuirea.
24. Oare să aibă omul ceea ce doreşte?
25. Însă a lui Dumnezeu este ceea ce e pe urmă şi ce e întîi.
26. Şi cîţi îngeri sînt în ceruri, mijlocirea lor nu foloseşte nimic,
27. doar dacă a îngăduit Dumnezeu cui a voit şi cui i-a plăcut.
28. Cei ce nu cred în lumea de apoi numesc pe îngeri cu nume muiereşti.
29. însă ei n-au ştiinţă despre aceasta; ei urmează numai unei credinţe
deşarte, şi credinţa deşartă nu foloseşte faţă de adevăr.
30. Deci, întoarce-te de la cel ce se abate de la îndemnarea Noastră şi
doreşte numai viaţa lumii.
31. Aceasta este obştea ştiinţei lor. Domnul tău ştie mai bine cine
rătăceşte de la drumul său şi ştie mai bine care este bine ocîrmuit.
32. Şi ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt, ca să
răsplătească celor ce fac rău, după faptele lor, şi să răsplătească celor
ce se poartă bine cu ceea ce e mai bun.
33. Cei ce se feresc de păcate mari şi de lucruri ruşinoase, afară de păcate
uşoare, doar Domnul tău este bogat la iertare. El v-a cunoscut, cînd v-a
scos din pămînt şi cînd eraţi fături în pîntecele mai-celor voastre. Deci,
nu vă ţineţi de curaţi voi înşivă. El ştie cine se teme de El.
34. Ce crezi de cel ce se-ntoarce
35. şi dă puţin şi e zgîrcit?
36. Este la el cunoştinţa celor ascunse şi le vede el?
37. Sau nu i s-a povestit ce stă pe filele lui Moise
38. şi ale lui Avraam, cel ce a fost cu credinţa646,
39. ca să nu poarte un suflet încărcat sarcina altuia.
40. Şi că pentru om este numai aceea ce şi-a agonisit,
41. şi că agonisirea lui să se vadă,
42. apoi să i se răsplătească cu răsplata cuvenită;
43. şi că la Domnul tău este hotarul;
44. şi că El face să rîzi şi să plîngi;
45. şi că El este cel ce omoară şi învie;
46. şi că El a făcut perechile, bărbătuş şi femeiuşă,
47. dintr-o picătură, cînd s-a vărsat;
48. şi că a Lui este facerea cea de apoi647;
49. şi că El îmbogăţeşte şi îndestulează;
50. şi că El este Domnul lui Sirius648;
51. şi că El l-a strivit pe Ad dintîi
52. şi pe Thamud şi n-a lăsat nimic;
646 În înţelesul: qui fuit cum fidelitate.
647 Învierea morţilor
648 Sirius se adoră de arabii păgîni.
 53. şi poporul lui Noe înainte; ei erau foarte nelegiuiţi şi păcătoşi;
54. şi cetăţile risipite649 le-a dărîmat El
55. şi le-a acoperit ceea ce le acoperă650.
56. De care binefaceri ale Domnului tău te îndoieşti?
57. Acesta651 este un propovăduitor din propovăduitorii de'nainte.
58. Se apropie [ziua] ce se apropie, nimenea, afară de Dumnezeu, n-o
descoperă.
59. Vă miraţi de această cuvîntare?
60. Şi rîdeţi şi nu plîngeţi?
61. Şi vă jucaţi în deşert?
62. Deci, închinaţi-vă înaintea lui Dumnezeu şi slujiţi-L.

LIV SURA LUNII

Din Mekka şi este cu cincizeci şi cinci de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. S-a apropiat ora şi s-a despicat luna652,
2. Însă, cînd văd ei un semn, se întorc şi zic: "Fermecătură durătoare!"
3. Şi ei învinuiesc de minciună şi urmează poftele lor, însă tot lucrul este
hotărît.
4. Şi a venit la ei o veste înspăi-mîntătoare653.
5. O înţelepciune la culme, însă nu folosesc îndemnătorii:
6. Deci, întoarce-te de la ei, în ziua cînd va chema chemătorul654 la un
lucru urîcios.
7. Cu privire plecată, vor ieşi ei din morminte, ca şi lăcustele împrăştiate,
8. grăbind spre chemător. Cei necredincioşi vor zice: "Aceasta este o zi
grea!"
9. Învinuia de minciună înaintea lor poporul lui Noe şi ei l-au ţinut de
minciunos pe robul Nostru şi ziseră: "îndrăcit!", şi el fu alungat.
10. Şi el strigă către Domnul său: "Sînt biruit, deci, ajută-mi!"
11. Şi Noi deschiserăm porţile cerului cu apă curgătoare
12. şi lăsarăm să răsară izvoare din pămînt şi aşa se întîlni apa, după
poruncă hotărîtă.

649 Sodoma şi Gomora

650 Marea Moartă
651 Mohammed
652 O minune pe care pare să o fi făcut Mohammed, la cererea necredincioşilor,
despicînd luna şi lăsînd să treacă jumătate din ea prin mîneca sa. Alţii sînt de
părere că verbele, aici, ar trebui să traducă la viitor, şi atunci ar fi aceasta o
minune, ca semn pentru ziua de apoi.
653 Coranul
654 Arhanghelul Israfil (Rafael), la Judecata de apoi.
 13. Şi Noi îl duserăm655 [într-o corabie] din scînduri şi cuie,
14. care purcedea înaintea ochilor Noştri: o răsplată pentru că a fost
lepădat.
15. Noi am lăsat aceasta în urmă ca semn; oare este cineva care se lasă
îndemnat?
16. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!
17. Şi Noi l-am făcut uşor, Coranul, spre îndemnare, dară este cineva care
se lasă îndemnat?
18. De minciună învinuia Ad, şi cum a fost pedeapsa Mea, şi îndemnarea
Mea!
19. Noi am trimis asupra lor un vînt vîjîitor, într-o zi nefericită, puternică,
20. care i-a smuls pe oameni ca pe trunchii de fenici dezrădăcinaţi.
21. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!
22. Şi Noi l-am făcut uşor, Coranul, spre îndemnare, dară este cineva care
se lasă îndemnat?
23. Şi Thamud a învinuit de minciună îndemnarea.
24. Şi ei ziseră: "Oare unui om din noi, unuia singur să-i urmăm? Atunci,
am fi în rătăcire şi nebunie.
25. Oare s-a aruncat asupra lui îndemnarea între noi? Ba el este un minci-
nos obraznic".
26. "Ei vor şti cine este mincinosul cel obraznic."
27. Noi le vom trimite lor iapa de cămilă, ca ispită, deci, păzeşte-i şi ai răb-
dare;
28. şi vesteşte-le, că apa este împărţită între ei, fiecare băutură să fie
adusă [schimbiş]656.
29. Ei însă îl chemară pe tovarăşul lor şi el apucă şi o ologi.
30. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!
31. Noi trimiserăm asupra lor un strigăt657, şi ei se făcură ca vreascurile
făcătorului de staule.
32. Şi Noi l-am făcut Coranul uşor spre îndemnare; dacă este cineva care
se lasă îndemnat?
33. Poporul lui Lot a învinuit de minciună îndemnarea.
34. Noi am trimis asupra lor un vînt ce împrăştia prund; numai gloata lui
Lot am mînuit-o în zori de zi
35. ca o îndurare din partea Noastră. Astfel răsplătim Noi celor
mulţumitori.
36. Şi el i-a îndemnat cu privire la apucarea Noastră, dar ei se îndoiră de
îndemnare;
37. Şi ei cerură de la el pe oaspeţii săi şi Noi le nimicirăm ochii: "Deci
gustaţi pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!"
655 Pe Noe
656 Între Thamudei şi cămilă. Conf. nota la XXVI, 155.
657 Conf. XI, 70
 38. Şi dis de dimineaţă îi apucă o pedeapsă durătoare:
39. "Deci gustaţi pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!"
40. Şi Noi făcurăm Coranul uşor la îndemnare, dar este cine să se lase
îndemnat?
41. Şi a venit la casa lui Faraon îndemnarea.
42. Ei ţinură de mincinoase toate semnele Noastre şi Noi îi apucarăm cu
apucarea unui puternic, tare.
43. Oare necredincioşii voştri sînt mai buni decît aceia sau este pentru voi
mîntuire în scripturi?
44. Sau ei zic: "Noi sîntem o mulţime biruitoare!"
45. Fugărită va fi mulţimea şi ei vor întoarce spatele.
46. însă "ora" este vremea ameninţată pentru ei şi "ora" este mai grozavă
şi mai amară.
47. Păcătoşii sînt în rătăcire şi în furie.
48. Într-o zi vor fi tîrîţi în foc pe feţele lor: "Gustaţi atingerea focului
iadului!"
49. Toate lucrurile le-am făcut Noi după o hotărîre.
50. Şi porunca Noastră este numai un unic [cuvînt] ca şi clipita ochiului.
51. Şi Noi îi nimicim pe cei asemenea vouă; oare este însă unul, care se
lasă îndemnat?
52. Şi toate lucrurile cîte le fac ei, stau în cărţi.
53. Şi tot ce e mic şi mare este scris.
54. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini cu rîuri
55. la şederea adevărului, la un rege puternic.

LV
SURA CELUI ÎNDURĂTOR
Din Mekka şi este cu şaptezeci şi opt de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cel îndurat a învăţat Coranul.
2. El l-a făcut pe om
3. şi l-a învăţat [limba] răsvdită.
4. Soarele şi luna [stau] sub orînduiri,
5. şi stelele şi arborii se închină.
6. Şi cerul El l-a ridicat şi a pus cumpăna,
7. ca să nu greşiţi la cumpănă.
8. Şi cumpăniţi după dreptate şi nu micşoraţi greutatea658
9. Şi pămîntul El l-a pus pentru vietăţi;

658 Vorbind Mohammed despre echilibrul în univers, îmbină cu ideea aceasta şi

îndemnarea ca oamenii să cîntărească după dreptate.
 10. şi pe el sînt roduri şi fenici cu struguri de flori
11. şi grîne cu paie şi ierburi mirositoare.
12. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?659
13. El l-a făcut pe om din tină, ca oalele de lut,
14. şi El a făcut duhurile din foc curat.
15. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
16. Domnul amînduror răsăriturilor
17. şi Domnul amînduror apusurilor660.
18. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
19. El a slobozit cele două ape, care se întîlnesc661.
20. între amîndouă este o stavilă pe care n-o pot trece.
21. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
22. El scoate din amîndouă mărgăritare şi mărgean.
23. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
24. Ale lui sînt corăbiile care trec pe mare ca munţii.
25. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
26. Toate asupra lui662 sînt trecătoare.
27. Însă rămîne faţa Domnului tău cu slavă şi cinste.
28. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
29. Pe Dînsul îl roagă ceea ce e în ceruri şi pe pămînt, şi în toată ziua
împlineşte El ceva.
30. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
31. Fără odihnă vom fi pentru voi, o, voi, două sarcini663.
32. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
33. O, adunarea duhurilor şi oamenilor! Dacă puteţi trece peste hotarele
cerurilor şi ale pămîntului, treceţi-le! Nu le puteţi trece decît cu
împuternicire.
34. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
35. Se va trimite asupra voastră o flacără de foc şi aramă şi nu vi se va
ajuta.
36. Şi care binefaceri ale Domnului voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
37. Dar dacă se va despica cerul şi va fi roş ca pielea cea roşie?
38. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
39. Şi în ziua aceea nu va fi întrebat de păcatul său nici om, nici duh.

659 Duhurile şi oamenii — Acest verset se află de 31 de ori, ca refren, în

această sură, care seamănă să fie o imitare a psalmului 135 (ebr. 136.)
660 E vorba de solstiţiile de vară şi de iarnă
661 Apa dulce şi sărată
662 Asupra pămîntului
663 Acest verset este cu totul confuz.
 40. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
41. Cunoscuţi vor fi păcătoşii pe semnele lor şi vor fi apucaţi de chica şi de
picioarele lor.
42. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
43. Acesta este iadul pe care-l tăgăduiau păcătoşii.
44. Ei să umble încolo şi-ncoace între el şi apă clocotită.
45. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
46. Pentru cel ce s-a temut de locul664 Domnului său sînt două grădini.
47. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
48. Amîndouă [grădini] cu ramuri.
49. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
50. Acolo sînt două izvoare grabnice.
51. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
52. Acolo sînt din tot rodul două feluri.
53. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
54. Ei să se întindă pe aşternuturi căptuşite cu brocart şi rodurile
amînduror grădini sînt aproape.
55. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
56. În ele sînt [copile] cu ochi neprihăniţi, pe care înainte nu le-a atins nici
om, nici duh.
57. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
58. Ca şi cînd ar fi hyacinte şi mărgean.
59. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
60. Oare răsplata binelui să fie alta decît bine?
61. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
62. Şi, afară de acestea, mai sînt două grădini665.
63. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
64. Cu negreaţă întunecată.
65. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
66. În ele sînt două izvoare bogate de apă.
67. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
68. În amîndouă sînt roduri şi fenici, şi granate.
69. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
70. În ele sînt [copile] bune şi frumoase.
71. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
72. Oacheşe, închise în corturi.
73. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?

664 I.e. rangul, poziţia înaltă şi maiestuoasă

665 Pentru cei ce au fost mai puţin virtuoşi.
 74. Pe care înainte nu le-a atins nici om, nici duh.
75. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
76. Ei să se întindă pe perini verzi şi pe covoare frumoase.
77. Şi care binefaceri ale Domnului vostru voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?
78. Binecuvîntat fie numele Domnului tău plin de slavă şi cinste.

LVI
SURA CELEI CE SE ÎNTÎMPLĂ
Din Mekka şi este cu nouăzeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cînd se va întîmpla ceea ce se întîmplă666,
2. nimenea nu va tăgădui în-tîmplarea ei.
3. Ea umileşte, ea înalţă.
4. Cînd se va cutremura pă-mîntul întru cutremur
5. şi se vor fărîma munţii întru fărîme,
6. şi vor fi ca fire de colb împrăştiate,
7. veţi fi voi de trei feluri:
8. tovarăşii dreptei — ce sînt tovarăşii dreptei?667
9. şi tovarăşii stîngii — ce sînt tovarăşii stîngii?668
10. şi cei ce merg înainte669 — merg înainte670.
11. Ei sînt cei aduşi în apropiere [de Dumnezeu],
12. în grădinile plăcerii.
13. O ceată a celor de'nainte
14. şi puţin din cei de apoi,
15. pe tronuri ţesute,
16. întinşi pe ele faţă în faţă.
17. Pe la ei umblă bieţi nemuritori
18. cu ulcioare şi potire şi cu un pahar de la izvor.
19. Nu-i va durea capul de aceasta şi nu se vor îmbăta.
20. Şi roduri, din care îşi aleg,
21. şi carne de pasăre, care numai o poftesc,
22. şi [copile] oacheşe, ca mărgăritare ascunse;
23. drept răsplată pentru faptele lor,
24. nu aud acolo vorbă deşartă şi nici învinuire de păcat,

666 Ora judecăţii de apoi.

667 Răspunde: fericiţii
668 Răspunde: osîndiţii
669 Adaugă: pe pămînt, i.e. profeţii sau cei ce au primit mai întîi Islamul
670 Adaugă: şi în rai
 25. numai cuvîntul: "Pace, pace!"
26. Şi tovarăşii dreptei — ce sînt tovarăşii dreptei?671
27. Sub lotus fără spini
28. sub pomi de Taiha672 bine rînduiţi,
29. sub umbre mari
30. şi la ape curgătoare,
31. şi la roduri în mulţime,
32. fără încetare şi fără oprelişte,
33. şi pe aşternuturi ridicate.
34. Noi le-am făcut pe ele cu facere [osebită]
35. şi le-am făcut fecioare,
36. drăgălaşe, soaţe de vîrstă,
37. pentru tovarăşii dreptei,
38. o ceată din cei de'nainte
39. şi o ceată din cei de apoi.
40. Şi tovarăşii stîngii — ce sînt tovarăşii stîngii?673
41. În vînt arzător şi în apă clocotită
42. şi în umbră de fum negru,
43. nu răcoros şi neplăcut.
44. Ei erau înainte buieci
45. şi petreceau în păcate mari
46. şi ziceau:
47. "Oare după ce am murit şi ne-am făcut ţărînă şi oase, vom învia noi
48. şi protopărinţii noştri?"
49. Spune: "Cei dintîi şi cei de apoi
50. vor fi adunaţi, la termenul unei zile anumite".
51. Apoi, o, voi, cei ce rătăciţi şi tăgăduiţi,
52. voi veţi mînca din pomul Zakkum674,
53. şi veţi umplea din el pîntecele,
54. şi veţi bea pe deasupra apă clocotită,
55. şi veţi bea cum beau cămilele bolnave.
56. Aceasta este ospeţia voastră, în ziua judecăţii.
57. Noi v-am făcut pe voi şi de ce nu voiţi să credeţi?
58. Ce credeţi ceea ce vărsaţi drept sămînţă675

671 Conf. supra v. 8

672 Talha sînt, poate, bananele.
673 Conf. supra v. 9
674 Conf. XXXVII, 60
675 I.e. ejaculantes semen virile
 59. aţi făcut-o voi sau am facut-o Noi?
60. Noi am hotărît între voi moarte, Noi nu sîntem împiedecaţi,
61. ca să vă înlocuim cu semeni de ai voştri şi să vă facem [din nou] fără
să o ştiţi.
62. Voi cunoaşteţi întîia facere, de ce, dar, nu vă lăsaţi îndemnaţi?
63. Oare vedeţi ceea ce semănaţi?
64. Lăsaţi voi aceea să crească, sau sîntem Noi cei ce facem să crească?
65. De am voi Noi, am face aceasta fărîme, şi voi mereu v-aţi minuna:
66. "Noi ne-am făcut cheltuieli, dar nouă ne este oprită [recolta]".
67. Şi vedeţi apa pe care o beţi?
68. Voi aţi trimis-o din nouri, sau Noi am trimis-o?
69. De am voi, am face-o amară; de ce, dar, nu sînteţi mulţumitori?
70. Şi vedeţi voi focul pe care-l aprindeţi?
71. Aţi făcut voi arborele său676, ori Noi l-am făcut?
72. Noi l-am făcut drept îndemnare şi spre folosul locuitorilor pustiului.
73. Deci, laudă numele Domnului tău, cel mare.
74. Şi eu jur pe apusul stelelor —
75. şi acesta e jurămînt [greu], dacă aţi şti —
76. acesta este un Coran cinstit,
77. într-o carte ascunsă677.
78. Să nu-l atingă decît cei curaţi!
79. O trimitere de la Domnul veacurilor.
80. Voiţi această veste să o dispreţuiţi?
81. Voiţi să vă cîştigaţi jurămînt, învinuind de minciună?
82. Şi cum va fi, de se va sui [sufletul] la gît678,
83. şi voi, în acea vreme, veţi privi,
84. fiind Noi mai aproape de voi, măcar că nu vedeţi, —
85. de ce, dacă nu sînteţi judecaţi679,
86. nu-l duceţi [sufletul] înapoi [în trup], dacă iubiţi adevărul?
87. Şi în ce priveşte dacă este el dus aproape [de Dumnezeu] —
88. atunci odihnă, îngrijire şi grădina plăcerilor;
89. şi în de priveşte dacă este tovarăşul dreptei;
90. atunci: "Pace ţie!" de la tovarăşii dreptei;
91. Şi în ce priveşte dacă el e tăgăduitor,

676Arabii aprindeau focul, frecînd două lemne deolaltă. Conf. XXXVI, 80

677Căci originalul este la Dumnezeu
678Cînd va avea să iasă înainte de moarte
679Dacă n-aţi primit încă sentinţa definitivă cu privire la starea sufletului
vostru după moarte.
 92. rătăcitor —
93. atunci ospeţie cu apă clocotită
94. şi ardere în iad.
95. Acesta este adevărul sigur.
96. Deci laudă numele Domnului tău cel mare.

LVII
SURA FIERULUI
Din Medina, dar se spune şi că din Mekka şi este cu douăzeci şi nouă de
semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Îl laudă pe Dumnezeu ceea ce este în ceruri şi pe pămînt şi El este cel
puternic, înţelept.
2. A Lui este stăpînirea cerurilor şi a pămîntului; El învie şi omoară şi este
peste toate puternic.
3. El este întîiul şi cel de pe urmă, din afară şi dinlăuntru, şi El ştie toate.
4. El este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul în şase zile, apoi s-a aşezat pe
tron. El ştie ce intră în pămînt şi ce iese din el şi ce se coboară din cer
şi ce se suie încolo, şi El este cu voi, orişiunde sînteţi, şi Dumnezeu
vede ce faceţi.
5. A Lui este stăpînia cerurilor şi a pămîntului şi la Dumnezeu se întorc
lucrurile.
6. El lasă să intre noaptea în zi şi lasă să intre ziua în noapte şi El
cunoaşte lăuntrul piepturilor.
7. Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi dăruiţi din aceea la ce v-a pus
el ca urmaşi. Şi aceia din voi care cred şi dăruiesc, pentru aceia va fi
răsplată mare.
8. Şi ce vă este că nu credeţi în Dumnezeu, după ce trimisul vă cheamă
să credeţi în Domnul vostru, şi a încheiat cu voi un legămînt, dacă
sînteţi credincioşi.
9. El este cel ce trimite asupra robului Său semne răsvădite, ca să vă
scoată de la întuneric la lumină. Şi Dumnezeu este faţă de voi blînd,
îndurător.
10. Şi ce vă este că nu dăruiţi, în drumul lui Dumnezeu, dacă este a lui
Dumnezeu moştenirea cerurilor şi a pămîntului? Nu este deopotrivă cel
ce dăruieşte înaintea biruinţei şi se luptă, — aceştia au treaptă mai
mare decît cei ce dăruiesc după aceea şi se luptă. Tuturor le
făgăduieşte Dumnezeu ce este mai bun şi Dumnezeu ştie ce faceţi.
11. Cine este cel ce voieşte să-i împrumute lui Dumnezeu un împrumut fru-
mos? El îl va îndoi şi pentru dînsul va fi răsplată cinstită.
12. Într-o zi, vei vedea pe cei credincioşi şi pe cele credincioase grăbind
lumina lor înaintea lor şi în dreapta lor680. "Veste bună pentru voi, as-
680Spre a le arăta drumul la rai, şi anume prima lumină luceşte înaintea lor, iar
a doua iese din cartea ce se află în mîna lor dreaptă şi conţine faptele lor.
 tăzi! Grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt, spre a petrece de veci în
ele! Aceasta este fericirea cea mare!"
13. În ziua aceea, zic cei făţarnici şi cele făţarnice, către cei credincioşi:
"Aşteptaţi ca să aprindem la luminile voastre!" Se va spune:
"Întoarce-ţi-vă înapoi şi căutaţi lumină!"681 Şi se va pune între ei un zid
cu o poartă. Înlăuntrul lui este îndurare şi afară de el, în preajma lui,
este pedeapsă. Ei vor striga către dînşii: "Oare n-am fost noi împreună
cu voi?" Ei vor zice: "Ba da, însă v-aţi ispitit pe voi înşivă şi aţi aşteptat
şi v-aţi îndoit şi v-au înşelat nădejdile, pînă ce a venit porunca lui
Dumnezeu; şi înşelătorul v-a înşelat pe voi cu privire la Dumnezeu.
14. În ziua aceea, să nu se ia de la voi răscumpărare şi nici de la cei necre-
dincioşi. Locuinţa voastră este focul şi acesta este Domnul vostru şi rău
este drumul".
15. Oare nu este vreme pentru cei ce cred, ca să se umilească inimile lor
înaintea îndemnării lui Dumnezeu şi înaintea adevărului pe care l-a
trimis, şi ca ei să nu fie ca şi cei ce au primit scriptura înainte şi cărora
li s-a lungit termenul, însă inimile lor s-au învîrtoşat şi mulţi din ei au
fost nelegiuiţi?
16. Să ştiţi că Dumnezeu învie pămîntul după moartea sa. Noi v-am făcut
răsvedite semnele, poate veţi pricepe.
17. Miluitorii şi miluitoarele şi cei ce împrumută lui Dumnezeu un împrumut
frumos, El li-l va îndoi şi pentru ei este răsplată cinstită.
18. Şi cei ce cred în Dumnezeu şi în trimisul Său, aceia sînt iubitorii de ade-
văr şi martorii la Domnul lor. Ei vor avea răsplata lor şi lumina lor. Însă
necredincioşii şi cei ce ţinură de mincinoase semnele Noastre, aceştia
sînt tovarăşii iadului.
19. Să ştiţi că viaţa lumii este un joc şi o glumă şi o podoabă şi o proslăvire
între voi. Şi înmulţirea averii şi a copiilor este ca şi o ploaie, care bu-
cură pe sătean cu creşterea ei. Apoi se veştezeşte şi tu vezi cum
îngălbeneşte. Apoi se face fărîme. Şi în lumea de apoi este pedeapsă
aspră
20. şi iertarea de la Dumnezeu şi bunăvoinţă. Şi viaţa lumii este numai o
folosire înşelătoare.
21. Întreceţi-vă în grabă după iertarea Domnului vostru şi la rai, a cărui lăr-
gime este lărgimea cerului şi a pămîntului; el este pregătit pentru cei
ce cred în Dumnezeu şi în trimisul Său. Aceasta este îndurarea lui
Dumnezeu, pe care o dă cui voieşte. Şi Dumnezeu este cu mare
îndurare.
22. Nici o întîmplare nu se întîmplă pe pămînt şi nici la voi înşivă, fără să
fie într-o carte, acum, înainte de ce am lăsat-o să se întîmple. Aceasta
este uşor pentru Dumnezeu;
23. ca să nu vă prea întristaţi pentru aceea de ce sînteţi lipsiţi şi să nu vă
prea bucuraţi pentru ceea ce vă dă El vouă. Căci Dumnezeu nu iubeşte
îngîmfaţi, lăudăroşi,
24. care sînt zgîrciţi şi fac să fie şi [alţi] oameni zgîrciţi. Şi dacă întoarce

681 Substratul acestor cuvinte seamănă să fie parabola cu cele zece fecioare de
la Mat. XXV, l-l2.
 cineva spatele682, atunci doar Dumnezeu este cel bogat, lăudat.
25. Noi l-am trimis pe trimisul Nostru cu semne răsvădite şi am trimis cu el
scriptura şi cumpăna683, ca oamenii să fie drepţi. Şi Noi am trimis
fierul684, în care este putere mare şi folos pentru oameni, pentru ca
Dumnezeu să ştie cine-i ajută Lui şi trimisului Său într-ascuns.
Dumnezeu doar este puternic, tare.
26. Şi Noi l-am trimis pe Noe şi pe Avraam şi urmaşilor lor le-am dat
profeţia şi scriptura, şi unii din ei au fost ocîrmuiţi, dară mulţi dintre ei
au fost nelegiuiţi.
27. Apoi îi lăsară pe trimişii noştri să meargă pe urmele lor. Noi lăsarăm să
urmeze Isus, fiul Mariei, şi-i dădurăm Evanghelia şi puserăm blîndeţe şi
îndurare în inimile celor ce-i urmară. Dar călugăria au născocit-o ei sin-
guri; Noi le-am orînduit numai ca să caute bine plăcerea lui Dumnezeu,
dar ei nu păziră aceasta, cum se cuvenea să o păzească. Iar celor cre-
dincioşi dintre dînşii le dădurăm răsplata lor, deşi mulţi dintre ei erau
nelegiuiţi.
28. O, voi, cei ce credeţi, teme-ţi-vă de Dumnezeu şi credeţi în trimisul
Său; EI vă va da îndoit din îndurarea Sa şi vă va face o lumină ca să
umblaţi cu ea şi vă va ierta; căci Dumnezeu este iertător, îndurător.
29. Pentru ca să cunoască poporul scripturii, că ei n-au putere asupra a ni-
mic din îndurarea lui Dumnezeu685 şi că îndurarea este în mîna lui Dum-
nezeu şi El o dă cui voieşte; şi Dumnezeu este plin de mare îndurare.

LVIII
SURA CELEI CE SE CEARTĂ
Din Medina şi este cu douăzeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. A auzit Dumnezeu vocea celei ce se ceartă686 cu tine despre soţul ei şi
se plînse la Dumnezeu; şi Dumnezeu aude sfada voastră; Dumnezeu
doar aude, vede.
2. Aceia din voi care se des-părţesc de muierile lor, zi-cînd: "Tu îmi eşti ca
şi spatele mamei mele", — mamele lor nu sînt ele687. Mamele lor sînt
numai acelea care i-au născut, şi ei vorbesc un cuvînt urît şi o

682 Fară să dea milostenie

683 Probabil, cumpăna dreptăţii. Explicatorii însă susţin că arhanghelul Gavriil
i-a adus lui Noe un cîntar, ca el să-i înveţe pe oameni cum se cîntăreşte.
684 Se zice că Adam din rai a luat cu sine unelte de fierărie, precum ciocan,
cleşte, ilău ş.a.m.d.
685 I.e. Îndurarea Jui Dumnezeu nu stă deloc sub stăpînirea lor.
686 Este vorba despre o muiere cu numele Chaulah bint Thalabah de care a
divorţat bărbatul ei, aplicînd formula conţinută în v. 2. Ea veni la
Mohammed şi-l întrebă de este valabil divorţul rostit prin formula sus amintită.
Mohammed afirmă aceasta şi muierea se duse, plîngînd pentru copiii ei cei
mici. Apoi fu revelată sura aceasta, în urma căreia este iertat ca o muiere
alungată prin formula din v. 2 să fie primită înapoi, dacă bărbatul se supune
penitenţelor amintite în v.v. 4 şi 5.
687 Conf. XXXIII, 4.
 minciună.
3. Şi Dumnezeu este dăruitor, iertător.
4. Şi cei ce se despărţesc, cu aceste cuvinte, de muierile lor, apoi
repeţesc ceea ce au zis — slobozirea unui rob [să fie pedeapsa lor],
înainte de ce se ating688. Prin aceasta, sînteţi îndemnaţi şi Dumnezeu
ştie ce faceţi.
5. Şi cei ce nu află [un rob], să postească două luni după olaltă, înainte de
ce se ating, Şi cel ce nu poate, acela să ospăteze şaizeci de sărmani.
Aceasta, pentru ca să credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său. Acestea
sînt orînduielile lui Dumnezeu şi pentru cei necredincioşi este pedeapsă
dureroasă.
6. Cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său să fie trîntiţi, pre-
cum fură trîntiţi înaintaşii lor. Şi Noi am trimis semne răsădite şi pentru
cei necredincioşi este pedeapsă ruşinoasă,
7. în ziua aceea, cînd îi va trezi Dumnezeu pe toţi şi le va vesti ceea ce au
făcut. Dumnezeu a făcut socoteală, măcar că ei au uitat-o, căci Dum-
nezeu este martor la toate lucrurile.
8. Oare nu vezi că Dumnezeu ştie ceea ce este în ceruri şi pe pămînt? Nu
vorbesc în taină trei, fără ca El să fie al patrulea şi nici cinci, fără ca El
să fie al şaselea; nici mai puţini decît atîţia, nici mai mulţi fără ca El să
fie la ei, orişiunde se află. Apoi le vesteşte faptele lor, în ziua învierii.
Dumnezeu doar ştie toate.
9. Oare nu i-ai văzut pe aceia cărora le este oprit să vorbească în taină?
Ei, apoi, fac ceea ce le este oprit şi în taină vorbesc întreolaltă cu păcat
şi duşmănie şi răzvrătire împotriva trimisului. Şi cînd vin la tine, te
salută cu ceea ce nu te salută Dumnezeu şi zic întru sine: "De ce nu ne
pedepseşte Dumnezeu pentru vorbele noastre?"689 Destul pentru ei
este iadul şi ei vor arde acolo şi rău este drumul.
10. O, voi, cei ce credeţi, dacă vorbiţi în taină cu olaltă, să nu vorbiţi în
păcat şi duşmănie şi răzvrătire faţă de cel trimis, ci să vorbiţi întru cu-
răţenie şi frica lui Dumnezeu. Şi temeţi-vă de Dumnezeu, la care veţi fi
adunaţi.
11. Vorba tainică este de la Sa-tan, ca să-i mîhnească pe cei credincioşi,
însă el nu le poate face nici o daună, fără de voia lui Dumnezeu, deci
să se încreadă cei credincioşi în Dumnezeu.
12. O, voi, cei ce credeţi, dacă vi se spune: "Faceţi loc în adunări!"690,
atunci faceţi loc; Dumnezeu vă va face vouă loc. Şi dacă se spune:
"Sculaţi-vă!", atunci sculaţi-vă. Dumnezeu îi va ridica pe cei ce cred din
voi şi pe cei cărora li s-a dat ştiinţă, cu trepte şi Dumnezeu ştie ce
faceţi.
13. O, voi, cei ce credeţi, dacă voiţi să vorbiţi în taină cu trimisul, daţi
milostenii înaintea vorbirii voastre. Aceasta e mai bine pentru voi şi
mai curat; şi dacă nu găsiţi nimic, atunci Dumnezeu este iertător,

688 Adaugă: ei şi muierile despărţite.

689 Ei anume ziceau către Mohammed: "Es-sa'm aleika" (venim asupra ta!) în
loc de "Es-salîm aleika" (pace asupra ta).
690 Adaugă: ca profetul să poată intra
 îndurător.
14. Oare vă temeţi să daţi milostenie înainte de vorbirea voastră! Atunci
de ce o faceţi — şi Dumnezeu se întoarce spre voi cu bunătate — îm-
pliniţi rugăciunea şi daţi milostenii şi ascultaţi de Dumnezeu şi de
trimisul Său şi Dumnezeu ştie ce faceţi.
15. Oare nu i-ai văzut pe cei ce-şi iau ca scut un popor asupra căruia este
înfuriat Dumnezeu? Ei nu sînt nici din voi, nici din ei şi jură o minciună,
cu toate că o ştiu691.
16. Dumnezeu le-a pregătit pedeapsă aspră; rău este ceea ce fac ei.
17. Ei îşi iau jurămintele lor drept acoperămînt şi amăgesc de la drumul lui
Dumnezeu. Pentru ei va fi pedeapsă ruşinoasă.
18. Nu le foloseşte averea lor şi nici copiii lor faţă de Dumnezeu. Aceştia
sînt tovarăşii focului, acolo vor petrece în veci.
19. într-o zi îi va învia Dumnezeu pe toţi şi ei vor jura Lui, precum v-au
jurat vouă şi vor crede că le va folosi ceva; oare nu sînt ei mincinoşi?
20. Satan a prins putere asupra lor şi i-a lăsat să uite pomenirea lui
Dumnezeu. Ei sînt tovarăşii lui Satan. Oare tovarăşii lui Satan nu sînt
pierduţi?
21. Cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său, aceia sînt cei mai
prăpădiţi. Dumnezeu a scris: "Noi vom birui, Eu şi trimisul Meu!" Dum-
nezeu este puternic, tare.
22. Nu vei afla un popor ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi care
i-ar iubi pe cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său, chiar
dacă ar crede părinţii lor, sau fiii lor, sau fraţii lor, sau gloata lor.
Acestora le-a scris El, în inimile lor, credinţă şi El îi întăreşte cu duh de
la Sine. Şi El îi lasă să intre în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt,
acolo să petreacă în veci. Dumnezeu are plăcere la ei şi ei au plăcere
la El. Aceştia sînt tovarăşii Iui Dumnezeu. Oare nu le merge bine
tovarăşilor lui Dumnezeu?

LIX
SURA PRIBEGIRII
Din Medina şi este cu douăzeci şi patru de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. îl laudă pe Dumnezeu cele din ceruri şi de pe pămînt; El este cel puter-
nic, înţelept.
2. El este cel ce i-a mînat pe necredincioşi din poporul scripturii, din locu-
inţele lor la întîia pribegire692. N-aţi crezut că ei vor ieşi, iar ei au crezut

691 E vorba de jidovii care nu se ţineau nici de legea mozaică, nici de Islam, cu
toate că jurau că ar fi moslemi.
692 Jidovii seminţiei Nadâr, care locuiau în Medina, se aliară cu Mohammed la
fuga sa din Mekka la Medina şi-i făgăduiră neutralitate. După învingerea de la
Bedr, îl recunoscură chiar ca profet, însă, după înfrîn-gerea de la Ohod, se
aliară cu Abu-Sofian. În anul 4 al Hegjrei, purcese Mohammed împotriva acestor
jidovi şi cuceri fortăreaţa lor, ce se afla la trei mile de la Medina. Apoi îi alungă
 că cetăţile lor îi vor apăra înaintea lui Dumnezeu. Atunci, veni
Dumnezeu la ei, de unde nu aşteptau ei şi aruncă spaimă în inimile lor.
Ei pustiiră casele lor cu mîinile lor şi cu mîinile credincioşilor; deci,
luaţi-vă ca pildă, o, voi, cei cu pricepere.
3. Şi de n-ar fi scris Dumnezeu pentru ei desţărare, El i-ar fi pedepsit în lu-
mea aceasta; şi în lumea de apoi este pentru ei pedeapsa focului.
4. Aceasta pentru că s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului
Său; şi dacă se răzvrăteşte cineva împotriva lui Dumnezeu, atunci
Dumnezeu este aspru la pedeapsă.
5. Cîţi fenici i-aţi tăiat, sau cîte rădăcini ale lor le-aţi lăsat să stea, aceasta
era cu voia lui Dumnezeu, ca să-i ruşineze pe nelegiuiţi.
6. Şi ceea ce a dat Dumnezeu numai trimisului Său ca pradă — n-aţi
grăbit pe cai şi cămile693, însă Dumnezeu dă putere trimisului Său
asupra cui voieşte şi Dumnezeu este atotputernic.
7. Ceea ce a dat Dumnezeu ca pradă trimisului Său de la poporul
cetăţilor, aceasta este a lui Dumnezeu şi a trimisului, şi a rudelor, şi a
orfanilor, şi a sărmanilor, şi a fiului drumului, ca să nu umble în schimb
întru cei avuţi dintre voi. Şi ceea ce vă dă vouă trimisul, aceea luaţi, şi
ceea ce vă opreşte, de aceea lăsaţi-vă şi temeţi-vă de Dumnezeu.
Dumnezeu este aspru la pedeapsă.
8. Şi [aceasta este şi] pentru călătorii cei sărmani694, care fură alungaţi
din locuinţele lor şi de pe averile lor, care caută îndurare de la Dumne-
zeu şi bunevoinţă şi-i ajută lui Dumnezeu şi trimisului Său. Aceştia sînt
cei iubitori de adevăr.
9. Şi aceia care locuiră în locuinţă şi în credinţă înaintea lor695 îi iubesc pe
cei ce pribegiră la ei şi nu au în piepturile lor dorinţă pentru ceea ce li
s-a dat, şi ei se aleg pe sine înşişi, măcar de ar fi sărăcie între ei. Şi cel
ce se păzeşte de zgîrcenia sufletului său, acelora le va merge bine.
10. Şi cei ce veniră după ei ziseră: "Doamne, iartă-ne nouă şi fraţilor noştri,
care ne mer-seră înainte întru credinţă, şi nu pune ură în inimile noas-
tre faţă de cei credincioşi. Doamne, Tu eşti blînd, îndurător."
11. Oare nu i-ai văzut pe cei făţarnici, cum zic către fraţii lor cei necredin-
cioşi din poporul scripturii: "Dacă veţi fi alungaţi, vom ieşi şi noi îm-
preună cu voi, şi nu voim nicicînd să ascultăm de cineva cu privire la
voi. Şi de va fi luptă împotriva voastră, noi vă vom ajuta". Însă Dum-
nezeu este martor că ei minţesc.
12. Cînd sînt aceia alungaţi, ei nu ies împreună cu dînşii; dacă este lupta
împotriva lor, ei nu le ajută, şi dacă le-ar ajuta, ar întoarce ei spatele,
apoi n-ar afla ajutor.
de acolo şi ei pribegiră parte la Siria, parte la Chaibar şi Hira. Aceasta era
prima pribegire. Mai apoi califul Omar îi alungă pe jidovi din Chaibar afară din
toată Arabia, şi aceasta era a doua pribegire.
693 Mohammed la Nadâr şi-a oprit întreaga pradă, pentru că nu i-a ajutat
calărimea la biruinţă. Aceasta este împotriva Surei VIII, 42. Fiind cetatea
jidovilor din Nadâr foarte aproape, n-a fost de lipsă ca să purceadă călărimea
împotriva ei
694 Mekkanii, care fugiră la Medina
695 Medinensii, care, cu pace, mărturisiră Islamul
 13. Înaintea voastră, este mai multă frică în inimile lor, decît înaintea lui
Dumnezeu; aceasta, pentru că ei sînt un popor fără pricepere.
14. Ei nu se vor lupta împotriva voastră fiind adunaţi696, ci în cetăţi întărite
sau după ziduri.Vitejia lor între ei este mare. Tu crezi că ei cu toţii sînt
una, însă inimile lor sînt împărţite, pentru că ei sînt un popor fără
minte.
15. Ei seamănă cu cei ce au fost scut înaintea lor697, ei gustară nevoia
facerii lor şi pentru ei a fost o pedeapsă dureroasă,
16. asemenea lui Satan, cînd zice el omului: "Fii necredincios!" Şi după ce
s-a făcut necredincios, zice el: "N-am treabă cu tine, eu nu mă tem
doar de Dumnezeu, Domnul veacurilor!"
17. Şi sfîrşitul amîndurora va fi în foc, unde vor petrece în veci; aceasta
este răsplata nelegiuiţilor.
18. O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu, şi fiecare suflet să bage
de seamă ce trimite înainte pentru mîine698 şi temeţi-vă de Dumnezeu;
Dumnezeu doară ştie ce faceţi.
19. Şi nu fiţi ca aceia ce au uitat de Dumnezeu şi pe care i-a lăsat El să uite
de sine înşişi. Aceştia sînt nelegiuiţi.
20. Nu sînt deopotrivă tovarăşii focului şi tovarăşii raiului. Tovarăşii raiului
sînt cei fericiţi.
21. De am fi trimis Noi acest Coran asupra unui munte, ai fi văzut tu cum
se înjoseşte şi se despică el de frica lui Dumnezeu. Aceste asemănări le
facem Noi pentru oameni, ca ei să cugete.
22. El este Dumnezeu, afară de care nu este Dumnezeu; El cunoaşte cele
ascunse şi cele descoperite. El este cel milostiv, îndurător.
23. El este Dumnezeu, afară de care nu este Dumnezeu, regele cel sfînt,
făcătorul de pace, credinciosul, apărătorul, puternicul, marele,
preaînaltul. Mărire lui Dumnezeu asupra celora ce-i fac ei ca tovarăşi.
24. El este Dumnezeu, făcătorul, alcătuitorul, plăsmuitorul. Ale Lui sînt nu-
mirile cele mai frumoase. Pe El îl laudă ceea ce este în ceruri şi pe pă-
mînt, şi El este cel puternic, înţelept.

LX SURA CELEI ISPITITE

Din Medina şi este cu treisprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, voi, cei ce credeţi, nu primiţi duşmanul meu şi duşmanul vostru ca
prieten. Voi îi întîmpinaţi cu dragoste, măcar că ei nu cred în adevărul
ce a venit la voi. Ei îl alungă pe cel trimis şi pe voi, pentru că credeţi în
Dumnezeu, Domnul vostru. Dacă purcedeţi la luptă pe drumul Meu şi
spre a căuta plăcerea Mea şi le arătaţi întru ascuns dragoste, atunci
ştiu Eu ce tăinuiţi şi ce arătaţi pe faţă şi acela din voi care face aceasta
rătăceşte de la drumul drept.

696 Scil. În cîmp liber

697 Jidovii din Keinukah, care fură alungaţi de jidovii din Nadâr.
698 Pentru viaţa de apoi
 2. Dacă vă vor apuca ei pe voi, vor fi ei duşmanii voştri şi vor întinde spre
voi mîinile lor şi limbile lor întru rău şi vor dori să fiţi necredincioşi.
3. Nu vă vor ajuta vouă rudele voastre şi copiii voştri, în ziua învierii; ea
vă va despărţi şi Dumnezeu vede ce faceţi.
4. Voi aveţi o pildă frumoasă întru Avraam şi cei împreună cu el, cînd
ziseră ei poporului lor: "Noi n-avem de a face cu voi şi cu ceea la ce vă
închinaţi voi, afară de Dumnezeu. Noi ne lepădăm de voi şi a început
între noi, apoi, duşmănie şi ură pe veci, pînă ce veţi crede numai în
Dumnezeu. Dar nu [vă ţineţi] de cuvîntul lui Avraam către tatăl său:
"Eu mă voi ruga pentru tine de iertare, dar nu voi ajunge nimic pentru
Tine la Dumnezeu." Doamne, în Tine ne încredem şi la Tine ne întoar-
cem şi spre Tine este drumul.
5. Doamne, nu ne face ispită pentru cei necredincioşi şi iartă-ne, Doamne,
tu doar eşti cel puternic, înţelept.
6. Voi aţi avut în ei o pildă frumoasă pentru cel ce nădăjduieşte în
Dumnezeu şi în ziua de apoi. Dacă însă întoarce cineva spatele, iată,
Dumnezeu este cel bogat preamărit.
7. Poate Dumnezeu va pune dragoste între voi şi cei ce vă sînt duşmani.
Dumnezeu doar este puternic şi Dumnezeu este iertător, îndurător.
8. Nu vă opreşte Dumnezeu ca faţă de cei ce nu s-au luptat împotriva
voastră cu privire la credinţă şi nu v-au alungat din locuinţele voastre,
să fiţi buni şi cu dreptate. Dumnezeu îi iubeşte pe cei drepţi.
9. Dumnezeu vă opreşte numai ca să încheiaţi prietenii cu cei ce s-au lup-
tat împotriva voastră cu privire la credinţă şi v-au alungat din
locuinţele voastre şi au ajutat la alungarea voastră. Iar cei ce fac
prietenie cu aceştia, aceia sînt nelegiuiţi.
10. O, voi, cei ce credeţi, dacă vin la voi muieri credincioase, care au
pribegit, atunci ispitiţi-le! Dumnezeu cunoaşte credinţa lor. Dacă aţi
cunoscut că sînt credincioase, nu le lăsaţi să se întoarcă înapoi la cei
necredincioşi. Ele nu sînt iertate pentru ei şi ei nu sînt iertaţi pentru
ele. Însă daţi-le înapoi ceea ce au cheltuit ei699. Şi nu este păcat asupra
voastră să vă căsătoriţi cu ele, dacă le-aţi dat zestrea. Şi să nu le opriţi
pe cele necredincioase, ci sa cereţi înapoi ceea ce aţi cheltuit şi ele să
ceară înapoi ceea ce au cheltuit. Aceasta este hotărîrea pe care o
hotărăşte Dumnezeu între voi, şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
11. Şi dacă vă fuge una din muierile voastre la cei necredincioşi şi dacă
faceţi pradă, atunci daţi-le celor ce le-au fugit muierile atîta cît au
cheltuit ei şi temeţi-vă de Dumnezeu, în care credeţi.
12. O, profetule! Dacă vin la tine muieri credincioase, făgăduind că nu vor
pune nimic în rînd cu Dumnezeu şi nu vor fura, şi nu vor curvi, şi nu vor
omorî copiii lor, şi nu vor veni cu o clevetire ce au născocit-o între
mîinile şi picioarele lor700, şi nu se vor răzvrăti împotriva ta întru cele de
cuviinţă, atunci primeşte făgăduinţa lor şi roagă-L de iertare pe
Dumnezeu pentru dînsele. Dumnezeu este iertător, îndurător.
13. O, voi, cei ce credeţi, nu vă împrieteniţi cu un popor asupra căruia s-a

699 I.e. bărbaţilor păgîni să le dea zestrea înapoi.

700 Se pare că e vorba despre supunere de copii ilegitimi.
 înfuriat Dumnezeu. Ei deznădăjduiesc pentru lumea de apoi, cum
deznădăjduiesc cei necredincioşi pentru tovarăşii mormintelor.

LXI
SURA LINIEI DE LUPTĂ
Din Medina şi este cu patrusprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Îl preamăreşte pe Dumnezeu ceea ce este în ceruri şi pe pămînt şi El
este cel puternic, înţelept.
2. O, voi, cei ce credeţi, de ce vorbiţi ceea ce nu faceţi?
3. Mare este ura lui Dumnezeu, pentru că vorbiţi ceea ce nu faceţi.
4. Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se luptă pe drumul Său, în linie de luptă,
ca şi cînd ar fi o zidire bine întărită.
5. Şi [adă-ţi aminte], cînd a zis Moise poporului său: "O, poporul meu, de
ce mă scîrbiţi, dacă ştiţi că eu sînt trimisul lui Dumnezeu pentru voi? Şi
cînd se abătură, lăsă Dumnezeu să se abată inimile lor, căci Dumnezeu
nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor".
6. Şi cînd a zis Isus, fiul Mariei: "O, fiii lui Israel, eu sînt trimisul lui Dum-
nezeu pentru voi, adeverind Thora, care a fost înaintea mea, şi vestind
un trimis care va veni după mine cu numele Ahmed"701. Însă cînd veni
el la dînşii cu semne răsvădite, ziseră ei: "Aceasta este fermecătură
răsvădită!"
7. Însă cine este mai nelegiuit decît cel ce născoceşte o minciună asupra
lui Dumnezeu, cînd este chemat la Islam? Şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte
poporul nelegiuiţilor.
8. Ei voiesc să stingă lumina lui Dumnezeu cu gurile lor. Dumnezeu însă
va face deplină lumina Sa, deşi cei necredincioşi nu o voiesc.
9. El este cel ce l-a trimis pe trimisul Său cu ocîrmuirea şi legea
adevărului, ca să o facă să biruiască asupra tuturor legilor, deşi idolatrii
nu o voiesc.
10. O, voi, cei ce credeţi, să vă duc la o marfă care vă mîntuieşte de
pedeapsă dureroasă?
11. Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi luptaţi-vă, pe drumul lui Dum-
nezeu, cu avere şi putere, aceasta este bine pentru voi, dacă o ştiţi.
12. El vă va ierta păcatele voastre şi vă va lăsa să intraţi în grădini
pătrunse cu rîuri pe de desupt şi în locuinţe bune, în grădinile Edenului.
Aceasta este fericirea cea mare.
13. Şi altele [lucruri vă va da], pe care le iubiţi: ajutor de la Dumnezeu şi
biruinţă apropiată! Deci, binevesteşte credincioşilor!
14. O, voi, cei ce credeţi, fiţi ajutătorii lui Dumnezeu, precum a zis Isus, fiul

701 Ahmed înseamnă ca şi Mohammed: "cel lăudat". Mohammed face aici

aluzie la Parakletos (Mîngîietorul, Spiritul sfînt), pe care l-a făgăduit Isus.
Ahmed este grecescul Periklytos; de aceea susţin moslemii că Parakletos ar fi o
falsificare a creştinilor, în loc de Periklytos.
 Mariei, către apostoli: "Care sînt ajutătorii mei spre Dumnezeu?" Ziseră
apostolii: "Noi sîntem ajutătorii lui Dumnezeu!" Şi o parte din fiii lui
Israel a crezut şi o parte n-a crezut. Şi Noi le-am ajutat celor
credincioşi, împotriva duşmanilor lor, şi ei rămaseră biruitori.

LXII
SURA ADUNĂRII
Din Medina şi este cu unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Îl preamăreşte pe Dumnezeu ceea ce este în ceruri şi pe pămînt, pe
regele, pe sfîntul, pe puternicul, înţeleptul.
2. El este cel ce a trimis la păgîni un trimis din ei702, ca să le citească sem-
nele Sale şi să-i curăţească şi să-i înveţe cartea şi înţelepciunea, măcar
că ei erau înainte în rătăcire răsvădită.
3. Şi alţii, afară de ei, încă nu i-au ajuns703; şi El este cel puternic, înţelept.
4. Acesta este harul lui Dumnezeu; El îi dă cui voieşte şi Dumnezeu este
plin de milă mare.
5. Pilda celor ce fură încărcaţi cu Thora, şi apoi nu o purtară este ca pilda
unui măgar ce poartă cărţi. Rea este pilda unui popor care ţine de min-
cinoase semnele lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul
nelegiuiţilor.
6. Spune: "O, voi, jidovilor, dacă ziceţi că sînteţi prietenii lui Dumnezeu î-
naintea [celorlalţi] oameni, atunci do-riţi-vă moartea, dacă sînteţi
iubitori de adevăr".
7. Dar ei nu o vor dori nicicînd pentru ceea ce au făcut înainte mîinile lor.
Şi Dumnezeu îi cunoaşte pe nelegiuiţi.
8. Spune: "Moartea de care fugiţi vă va ajunge. Apoi vă veţi întoarce
înapoi la cel ce cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite, şi El vă va
vesti ceea ce aţi făcut."
9. O, voi, cei ce credeţi, cînd se cheamă la rugăciune în ziua adunării704,
atunci grăbiţi-vă la pomenirea lui Dumnezeu şi lăsaţi negoţul. Aceasta
e mai bine pentru voi, dacă o ştiţi.
10. Şi dacă se sfîrşeşte rugăciunea, atunci răspîndiţi-vă prin ţară şi căutaţi
harul lui Dumnezeu şi pomeniţi-L pe Dumnezeu adesea. Poate că vă va
merge bine.
11. Dar dacă văd ei o marfă sau o glumă, se împrăştie ei încolo şi te lasă
să stai. Spune: "Ceea ce este la Dumnezeu este mai bun decît o glumă
şi decît marfa. Şi Dumnezeu este cel mai bun înzestrător".

LXIII
SURA FĂŢARNICILOR

702 L-a trimis pe Mohammed la arabii cei păgîni.

703 Încă n-au devenit credincioşi ca ei.
704 Vinerea
 Din Medina şi este cu unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cînd vin la tine cei făţarnici, zic ei: "Noi mărturisim că tu eşti trimisul lui
Dumnezeu şi Dumnezeu ştie că tu eşti trimisul Său!" Dar Dumnezeu
mărturiseşte că făţarnicii sînt mincinoşi.
2. Ei şi-au luat jurămintele lor ca acoperămînt şi se abat de la drumul lui
Dumnezeu. Rău este ceea ce fac ei.
3. Aceasta, pentru că ei crezură, apoi s-au făcut necredincioşi, deci, s-au
pecetluit inimile lor şi ei nu pricep.
4. Şi dacă-i vezi, îţi place chipul lor, şi dacă vorbesc ei, ascultaţi de vorba
lor705. Ei sînt ca nişte stîlpi ridicaţi, [dar] cred că tot zgomotul este
împotriva lor. Ei sînt duşmanul, deci, fereşte-te de ei. Bată-i
Dumnezeu! Cum s-au abătut!
5. Şi dacă li se spune: "Veniţi încoace, trimisul lui Dumnezeu voieşte să se
roage de iertare pentru voi", întorc ei capetele lor şi vezi cum se
depărtează îngîmfaţi.
6. E tot una pentru ei ori de te rogi de iertare, Dumnezeul lor nu le iartă;
Dumnezeu nu ocîrmuieşte pentru ei, sau nu te rogi de iertare pentru ei;
poporul păcătoşilor.
7. Ei sînt cei ce spun: "Nu dăruiţi pentru cei ce sînt lîngă trimisul lui Dum-
nezeu, pînă nu se vor despărţi!" Însă ale lui Dumnezeu sînt comorile
cerurilor şi ale pămîntului; dar cei făţarnici nu o înţeleg.
8. Ei spun: "Dacă ne vom întoarce la Medina, vor alunga cei mai puternici
de acolo pe cei mai slabi". Dar a lui Dumnezeu este puterea şi a trimi-
sului şi a credincioşilor, însă făţarnicii nu o ştiu.
9. O, voi, cei ce credeţi, să nu vă abată averile voastre şi copiii voştri de
la pomenirea lui Dumnezeu. Cei ce fac aceasta, aceia sînt pierduţi.
10. Şi dăruiţi din aceea cu ce v-am înzestrat Noi, înainte de ce vine
moartea la vreunul din voi, şi acela zice: "Doamne, de ai întîrzia cu
mine pînă la un termen aproape, atunci aş da milostenii şi aş fi unul
dintre drepţi".
11. Însă Dumnezeu nu va întîrzia cu un suflet, dacă a venit termenul său şi
Dumnezeu ştie ce faceţi.

LXIV
SURA ÎNŞELĂRII ÎNTREOLALTĂ
Din Mekka şi este cu optsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Îl preamăreşte pe Dumnezeu ceea ce e în ceruri şi pe pămînt; a Lui
este stăpînirea şi a Lui lauda şi El este atotputernic.
2. El este Cel ce v-a făcut şi unii din voi sînt necredincioşi, alţii credincioşi.

705Se zice ca un astfel de făţarnic ar fi fost Abdallah ibn Ubai care, prin
frumuseţea chipului său şi dulceaţa vorbelor sale, îl îmbătă de cap pe
Mohammed, pînă ce acesta cunoscu făţăria ascunsă.
 Şi Dumnezeu vede ce faceţi.
3. El este Cel ce a făcut cerurile şi pămîntul într-adevăr şi El v-a plăsmuit
pe voi şi a făcut frumos chipul vostru şi la El este drumul.
4. El ştie ce este în ceruri şi pe pămînt şi El ştie ce ascundeţi şi ce
descoperiţi. Şi Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.
5. Oare n-a venit la voi vestea despre cei necredincioşi acum de'nainte?
Ei doar gustară nevoia lucrului lor şi pentru ei era pedeapsă dureroasă.
6. Aceasta, pentru că au venit la ei trimişii lor cu semne răsvădite, iar ei
ziseră: "Oare să ne ocîrmuiască oameni?" Şi aşa nu crezură ei şi întoar-
seră spatele. Şi Dumnezeu n-are lipsă de ei, şi Dumnezeu este bogat,
lăudat.
7. Zic cei necredincioşi că nu vor fi înviaţi. Spune: "Ba da, pe Domnul
meu, veţi fi înviaţi, apoi vi se va vesti ce aţi făcut". Şi aceasta este uşor
pentru Dumnezeu.
8. Deci, credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi în lumina pe care am tri-
mis-o Noi; şi Dumnezeu ştie ce faceţi.
9. Ziua în care vă va aduna El la ziua adunării, aceea este, ziua înşelării
între olaltă706; şi cel ce crede în Dumnezeu şi se poartă bine, ale
acestui răutăţi le va acoperi El, iar pe dînsul îl va lăsa să intre în grădini
pătrunse cu rîuri pe de desupt; acolo vor petrece ei în veci. Aceasta
este marea fericire.
10. Aceia care nu cred şi ţin de mincinoase semnele Noastre, aceia sînt
tovarăşii focului, acolo vor petrece de veci; rău este drumul.
11. Nu se întîmplă nenorocire, fără voia lui Dumnezeu, şi cine crede în
Dumnezeu, a acelui inimă o ocîrmuieşte El. Şi Dumnezeu ştie toate.
12. Deci, ascultaţi de Dumnezeu şi ascultaţi de cel trimis; iar dacă
întoarceţi spatele — treaba trimisului Nostru este numai propovăduire
răsvădită.
13. Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El, şi în Dumnezeu să se
încreadă cei credincioşi.
14. O, voi, cei ce credeţi, în muierile voastre şi copiii voştri aveţi un du-
şman707; deci, feriţi-vă de ei. Dar dacă uitaţi şi dăruiţi şi iertaţi, atunci
Dumnezeu este iertător, îndurător.
15. Averile voastre şi copiii voştri sînt o ispită, iar la Dumnezeu este
răsplată mare.
16. Deci, temeţi-vă de Dumnezeu după putinţă şi auziţi, şi ascultaţi, şi
dăruiţi spre binele sufletelor voastre, şi cel ce se fereşte de zgîrcenia
sufletului său, aceia vor umbla bine.
17. Dacă veţi împrumuta lui Dumnezeu un împrumut frumos, El vi-l va da
înapoi îndoit şi vă va ierta; Dumnezeu doar este mulţumit, blînd.
18. El cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite, El, cel puternic, înţelept.

706 Anume cei credincioşi, în rai, vor cuprinde locurile hotărîte pentru cei
necredincioşi, dacă aceştia din urmă ar fi fost credincioşi. Astfel, cei credincioşi
îi vor înşela pe cei necredincioşi.
707 Pentru că ei vă pot reţine de la rugăciune.
 LXV
SURA DESPĂRŢIRII
Din Medina şi este cu douăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, profetule, dacă vă despărţiţi de muieri, atunci despărţiţi-vă la
vremea lor708 şi socotiţi timpul şi temeţi-vă de Dumnezeu, Domnul
vostru. Nu le alungaţi din casele voastre şi ele să nu iasă, doară dacă
au făcut curvie răsvădită. Acestea sînt poruncile lui Dumnezeu şi cel ce
calcă poruncile lui Dumnezeu, păcătuieşte împotriva sa însuşi. Doar nu
ştii, ori de nu va lăsa Dumnezeu să se întîmple ceva după aceasta709.
2. Şi dacă au ajuns termenul lor, atunci sau ţineţi-le înapoi cu bine, sau
despărţiţi-vă de ele cu bine şi luaţi ca martori oameni cuviincioşi dintre
voi şi daţi mărturie înaintea lui Dumnezeu. Cu aceasta, se îndeamnă
cel ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi, şi cel ce se teme de
Dumnezeu, aceluia îi dă El o ieşire [bună] şi-l înzestrează de unde nici
nu aşteaptă.
3. Şi cine se încrede în Dumnezeu, pentru aceia este El ajungător.
Dumnezeu ajunge afacerea Sa. Dumnezeu a dat o menire fiecărui
lucru.
4. Şi acelea dintre muierile voastre care nu mai au să aştepte curăţire,
dacă staţi la îndoială, socotiţi-le trei luni, şi de asemenea celor ce încă
n-au avut curăţire, iar cele îngreunate — termenul lor să fie pînă ce vor
depune sarcina lor. Şi cel ce se teme de Dumnezeu, aceluia îi face El
uşoară porunca.
5. Aceasta este porunca lui Dumnezeu, care a trimis-o la voi, şi cel ce se
teme de Dumnezeu, aceluia îi acoperă El răutăţile şi îi măreşte răs-
plata.
6. Lăsaţi-le710 sa locuiască unde locuiţi voi, după cum e averea voastră, şi
nu le faceţi daună, ca să le necăjiţi; şi dacă sînt ele îngreunate,
cheltuiţi pentru ele pînă vor depune sarcina lor, şi dacă alăptează
pentru voi, daţi-le simbria lor şi sfătuiţi-vă întreolaltă după cuviinţă. Şi
dacă aflaţi greutăţi, să alăpteze alta pentru dînsa.
7. Cel ce are avere, să cheltuiască din averea sa; iar celui ce-i este
măsurată înzestrarea, să cheltuiască din ceea ce i-a dat Dumnezeu.
Dumnezeu nu-l sileşte pe nimenea la mai mult decît i-a dat. După
greutate dă Dumnezeu uşurinţă.
8. Şi cîte cetăţi s-au răzvrătit împotriva Iui Dumnezeu şi a trimişilor Săi!
De aceea am socotit Noi socoteală aspră cu ele şi le-am pedepsit cu
pedeapsă grea.
9. Şi ele gustară nenorocirea afacerii lor şi sfîrşitul afacerii lor a fost
pieirea.
10. Dumnezeu a pregătit pentru el pedeapsă aspră, deci temeţi-vă de

708 Conf. II, 228

709 I.e. O împăcare eventuală
710 Pe muierile despărţite
 Dumnezeu, voi, cei pricepuţi.
11. Către voi, cei credincioşi, a trimis Dumnezeu o îndemnare, un trimis,
care vă citeşte semnele răsvădite ale lui Dumnezeu, ca să-i scoată pe
cei ce cred şi se poartă bine de la întuneric la lumină. Şi cel ce crede în
Dumnezeu şi se poartă bine, pe acela îl lasă să intre în grădini pă-
trunse cu rîuri pe de desupt, acolo vor petrece pe veci. O înzestrare
frumoasă a hotărît Dumnezeu pentru el.
12. Dumnezeu este cel ce a făcut şapte ceruri şi tot atîtea pămînturi; se
coboară poruncă între ele, pentru ca să ştiţi că Dumnezeu este
atotputernic şi că toate lucrurile le cuprinde El cu ştiinţă.

LXVI
SURA OPRELIŞTII
Din Medina şi este cu douăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, profetule, de ce opreşti ceea ce ţi-a iertat Dumnezeu, ca să-ţi cîştigi
plăcerea muierilor tale? Dumnezeu doară este iertător, îndurător711.
2. Dumnezeu doară v-a orînduit delegarea jurămintelor712 voastre şi Dum-
nezeu este stăpînul vostru. Şi El este cel ştiutor, înţelept.
3. Şi cînd i-a spus în taină profetul uneia dintre muierile sale o întîmplare,
şi ea a povestit-o şi Dumnezeu i-a vestit-o aceasta lui, atunci el a
înştiinţat-o despre o parte şi o parte a tăcut-o. Şi cînd i-a povestit el,
zise ea: "Cine ţi-a povestit-o aceasta?" El zise: "Mi-a povestit-o cel
ştiutor, priceput".
4. Dacă vă veţi întoarce amîndouă713 la Dumnezeu, după ce s-au abătut
inimile voastre...714, iar dacă vă daţi mînă de ajutor împotriva lui715,
atunci Dumnezeu este scutitorul lui, şi Gavriil şi fiecare dintre credin-
cioşi şi îngerii îi sînt, afară de aceia, ajutători.
5. Poate dacă se va despărţi el de voi, Dumnezeu îi va da în schimb
muieri mai bune decît voi, mosleme, credincioase, ascultătoare,
căincioase, rugătoare, postitoare, cunoscute de bărbat şi fecioare.
6. O, voi, cei ce credeţi, păziţi sufletele voastre şi gloatele voastre de

711 În anul 7 al Hegjrei, primi Mohammed în dar de la locţiitorul Egiptului o

roabă cu numele Maria. El dormi cu ea, în absenţa Hafsei, chiar în odaia
acesteia şi pe patul ei, măcar că atunci se cuvenea ca el să doarmă cu Hafsa
sau cu Aişa. Hafsa îi făcu lui Mohammed o scenă pentru aceasta şi el îi făgădui
că nu se va mai atinge de Maria, dacă Hafsa va tăcea molcom. Ea însă nu tăcu,
şi istorisi toate Aişei. Aflînd Mohammed despre aceasta, o lună de zile se ţinu
departe de muierile sale şi petrecu în odaia Mariei; abia la intervenţia
arhanghelului Gavriil, cum se spune, se împăcă el iarăşi cu muierile sale, însă şi
cu Maria trăi mai departe, pîna la moartea sa.
712 Conf.V, 91
713 Hafsa şi Aişa
714 Adaugă: Atunci va fi bine pentru voi.
715 Lui Mohammed
 focul al cărui material de ars sînt oamenii şi pietrele716; peste astea sînt
îngerii, puternici şi aspri, care nu se răzvrătesc împotriva poruncii lui
Dumnezeu şi fac ceea ce li s-a poruncit.
7. O, voi, necredincioşilor, nu vă dezvinuiţi în ziua aceea; voi primiţi
numai răsplată pentru faptele voastre.
8. O, voi, cei ce credeţi, întoarceţi-vă la Dumnezeu întru căinţă sinceră,
poate va acoperi Dumnezeu răutăţile voastre şi vă va lăsa să intraţi în
grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt şi pe cei ce cred împreună cu el.
Lumina lor se va grăbi înaintea lor şi la dreapta lor717. Ei vor zice:
"Doamne, fă-ne deplină lumina noastră şi iartă-ne; Tu, dară, eşti atot-
puternic".
9. O, profetule, luptă-te împotriva necredincioşilor şi a făţarnicilor şi fii
crunt cu ei, căci locuinţa lor este iadul şi rău este drumul.
10. Dumnezeu pune pildă pentru cei ce nu cred: muierea lui Noe şi
muierea lui Lot. Amîndouă au fost sub doi servi din servii Noştri cei
drepţi, şi ele i-au înşelat şi amîndoi nu îi putură folosi nimic la
Dumnezeu şi li se zise: "Intraţi în foc cu cei ce intră!"
11. Şi Dumnezeu pune o pildă pentru cei credincioşi: muierea lui Faraon,
cînd zise ea: "Doamne, zideşte-mi o casă la Tine în rai şi mîntuieşte-mă
de poporul nelegiuiţilor!"
12. Şi Maria, fiica lui Imran718, care a păzit ruşinea ei; Noi deci am suflat în
ea din duhul Nostru şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scriptu-
rile Sale şi a fost ascultătoare.

LXVII
SURA STĂPÎNIRII719
Din Mekka şi este cu treizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Binecuvîntat fie acela, în mîna căruia este stăpînirea, şi care are putere
peste toate lucrurile;
2. care a făcut moarte şi viaţă, ca să vă ispitească cine din voi este mai
bun întru fapte; şi El este cel puternic, iertător;
3. care a făcut şapte ceruri peste olaltă; tu nu vezi în făptura celui îndurat
ceva nepotrivit; deci, ridică iarăşi ochii, ori de vei vedea o crăpătură.
4. Apoi ridică iarăşi ochii de două ori, se vor introduce la tine ochii tîmpiţi
şi slăbiţi.
5. Şi noi am împodobit cerurile lumii cu candele şi le-am pus drept pietre
pentru satane şi am pregătit pentru ei pedeapsa flăcării.
6. Şi pentru cei care nu cred în Domnul lor este pedeapsa iadului şi rău
este drumul.
7. Dacă sînt aruncaţi în el, îi aud urlînd, cînd clocoteşte,
716 I.e. idolii de piatră
717 Conf. LVII, 12
718 Conf. Sura III
719 Se numeşte şi "Sura mîntuirii şi a scăpării"
8. aproape crapă de furie. De cîte ori se aruncă o ceată în el, întreabă
păzitorii săi: "Oare n-a venit la voi un îndemnător?"
9. Ei vor zice: "Ba da, a venit un îndemnător la noi, însă noi l-am învinuit
de minciună şi am zis: "Nu a trimis Dumnezeu nimica, voi sînteţi în
rătăcire mare".
10. Şi ei vor zice: "De am fi ascultat sau am fi avut pricepere, n-am fi între
tovarăşii flăcării".
11. Şi ei vor mărturisi păcatele lor, deci departe cu tovarăşii flăcării.
12. Cei ce se tem de Domnul lor într-ascuns, pentru aceia va fi iertare şi
răsplată mare.
13. Şi de ascundeţi vorba voastră sau o descoperiţi, El ştie lăuntrul pieptu-
rilor.
14. Oare nu ştie El cine a alcătuit, El, cel ager, ştiutor?
15. El este cel ce v-a făcut pămîntul ascultător, deci plimbaţi-vă pe
tărîmurile sale şi mîncaţi din înzestrarea lui şi la El este învierea.
16. Sînteţi siguri că Acela din cer nu va lăsa să vă înghită pămîntul? Doar,
iată, el se cutremură!
17. Sau sînteţi siguri că Acela din cer nu va trimite asupra voastră un vînt
cu piatră? Atunci veţi şti cum a fost îndemnarea Mea.
18. Şi înaintaşii lor învinuiră de munciună, dar cum a fost lepădarea Mea!
19. Oare nu văd ei asupra lor păsările întinzînd aripile şi strîngîndu-le?
Numai cel îndurat poate să le ştie, El vede toate lucrurile.
20. Sau care este acela ce vă este ca o oştire, care vă ajută, afară de cel
îndurat? Cei necredincioşi sînt numai înşelăciune.
21. Sau cine este cel ce vă îngrijeşte, dacă reţine El îngrijirea Sa? Ba ei
rămîn întru îngîmfare şi fug [de adevăr].
22. Oare cel ce umblă cu faţa plecată este mai bine ocîrmuit decît cel ce
umblă ridicat, pe drumul cel drept?
23. Spune: "El este cel ce v-a făcut şi v-a dat auz şi văz, şi inimi". Numai
puţin sînteţi mulţumitori.
24. Spune: "El este cel ce v-a semănat în pămînt şi la El vă veţi aduna".
25. Şi ei spun: "Cînd va fi această făgăduinţă, dacă iubiţi adevărul?"
26. Spune: "Ştiinţa este numai la Dumnezeu şi eu sînt un îndemnător răs-
vedit".
27. Şi cînd vor vedea ei aceasta de aproape, se vor întrista feţele celor
necredincioşi şi se va spune: "Aceasta este aceea ce aţi chemat voi!"
28. Spune: "Ce credeţi de mă va nimici Dumnezeu pe mine şi pe cei
împreună cu mine sau de se va îndura de noi, dar cine îi va scuti pe cei
necredincioşi de pedeapsă dureroasă?"
29. Spune: "El este cel îndurător. Noi credem în El şi în El ne încredem, şi
voi veţi înţelege cine este în rătăcire răsvădită".
30. Spune: "Ce credeţi, de se va strecura dimineaţa apa voastră [în
pămînt], cine vă va aduce, atunci, apă izvorî-toare?"
 LXVIII
SURA CONDEIULUI720
Din Mekka şi este cu cincizeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. N. Pe condei şi ceea ce scriu ei —
2. tu nu eşti — pe mila Domnului tău — îndrăcit!
3. Şi vei primi răsplată nescurtată
4. şi eşti de fire cinstită.
5. Şi vei vedea tu şi vor vedea ei
6. cine din voi este nebun.
7. Domnul tău ştie mai bine cine a rătăcit de la drumul Său şi El cunoaşte
mai bine pe cei ocîrmuiţi.
8. Deci, nu asculta de cei ce învinuiesc de minciună.
9. Ei doresc să fii prietenos, şi ei vor fi prietenoşi.
10. Şi nu asculta de tot jurătorul dispreţuit721,
11. de defăimătorul, care umblă cu clevetiri,
12. care împiedică binele, nelegiuitul, păcătosul,
13. crudul, ba încă şi bastardul,
14. chiar dacă e bogat în avere şi copii.
15. Dacă i se citesc semnele Noastre, zice el: "Basme de-ale înaintaşilor!"
16. Noi îi vom pune un semn pe nas.
17. Noi i-am ispitit precum i-am ispitit, pe tovarăşii grădinii, cînd jurară că
dimineaţă vor culege.
18. Şi nu puseră condiţia722.
19. De aceea a înconjurat-o nimicire de la domnul tău pe cînd dormeau ei.
20. Şi, dimineaţa, a fost ea ca şi culeasă.
21. Şi, dimineaţă, strigară ei:
22. "Mergeţi, dimineaţă, pe ogor, de voiţi să culegeţi!"
23. Atunci purceseră ei, dimineaţă, şoptind întreolaltă:
24. "Să nu intre astăzi la voi un sărman".
25. Şi dimineaţă purceseră cu acest propus hotărît.
26. Şi cînd o văzură, ziseră: "Noi am rătăcit;
27. ba nouă ne sînt oprite [rodurile]".
28. Zise cel mai vrednic dintre ei: "Oare nu v-am spus: De ce nu

720 Se numeşte şi "Sura peştelui", după v. 48

721 Se zice că e vorba de Valâd Ibn Magheirah, care ar fi pierdut nasul, prin o
lovitură de sabie, în lupta de la Bedr. Vezi mai jos v. 16.
722 I.e. nu adauseră, "Dacă va voi Dumnezeu".
 lăudaţi?"723
29. Ei ziseră: "Laudă Domnului nostru! Noi am fost nelegiuiţi!"
30. Şi începuseră să se mustre întreolaltă.
31. Ei ziseră: "Vai de noi, am păcătuit.
32. Poate ne va da în schimb Domnul nostru una mai bună724 decît
aceasta. Noi îl rugăm pe Domnul nostru".
33. Aşa a fost pedeapsa, însă pedeapsa lumii de apoi este mai mare. O,
dacă ar şti-o ei!725
34. Pentru cei ce se tem de Dumnezeu, sînt la Domnul lor grădini ale
plăcerii.
35. Oare să-i punem noi pe moslemi deopotrivă cu cei nelegiuiţi?
36. Ce vă este? Cum judecaţi?
37. Sau aveţi o carte din care învăţaţi,
38. ca să aveţi acolo ceea ce vă alegeţi?
39. Sau aveţi jurăminte de la Noi, care leagă pînă la ziua învierii, ca să
aveţi ceea ce aţi chibzuit?
40. Întreabă-i care din ei este pentru aceasta chezaş?
41. Sau au "tovarăşi"; să aduci pe tovarăşii lor, dacă iubesc adevărul!
42. Într-o zi se va descoperi soldul726 şi ei vor fi chemaţi la închinare, însă
nu vor putea.
43. Plecaţi sînt ochii lor, ruşinea îi acoperă, pentru că au fost chemaţi la în-
chinare, cînd erau în pace.
44. Deci, lasă-mă pe Mine şi pe cel ce ţine de mincinoasă vestea aceasta.
Noi îi vom pedepsi treptiş, de unde nici nu vor şti.
45. Şi eu voi să întîrziu cu ei; vicleşugul Meu este hotărît.
46. Sau ceri de la ei răsplată, şi ei sînt încărcaţi cu datorii?
47. Sau sînt cele ascunse la ei şi ei le scriu?
48. Deci, aşteaptă judecata Domnului tău şi nu va fi ca tovarăşul
peştelui727, cînd strigă el fiind întru strîmtoare.
49. De nu l-ar fi ajuns îndurare de la Domnul său, ar fi fost aruncat la mal şi
acoperit de ruşine.
50. Însă l-a ales Domnul său şi l-a făcut drept.
51. Şi necredincioşii mai că te-ar aduce la cădere cu privirile lor, cînd aud

723 Pe Dumnezeu
724 O grădină mai bună
725 Spre lămurirea verseturilor 17-33 serveşte următoarea istorisire: Nu
departe de oraşul Sanah avea un bărbat avut o grădină de femei. Dacă se
culegeau curmalele, dădea el de ştire sărmanilor ca să-şi culeagă rămăşiţele.
După moartea sa, se hotărîră copiii săi ca să culeagă rămăşiţele dis de dimi-
neaţă, pentru ca sărmanii să nu mai afle nimic, dacă vor veni. Cînd, însă veniră
dimineaţa la grădină, o aflară pustiită.
726 Fraza aceasta înseamnă o nenorocire mare.
727 Profetul Iona
 îndemnarea; şi ei zic: "El este îndrăcit!"
52. Însă el728 nu este alta, decît o îndemnare pentru lume.

LXIX
SURA CELEI NEÎNCONJURATE729
Din Mekka şi este cu cincizeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cea neînconjurată!
2. Ce este cea neînconjurată?
3. Ce te face să înţelegi ce este cea neînconj urată?
4. De minciunoasă au ţinut Thamud şi Ad730 ziua judecăţii
5. şi cît îl priveşte pe Thamud, pieiră prin furtună,
6. iar cît îl priveşte pe Ad, pieiră ei într-un vînt şuierător, turbat,
7. pe care-l puse El în slujbă împotriva lor şapte nopţi şi opt zile
nenorocite; şi ai fi putut să vezi acolo poporul întins, ca trunchi deşerţi
de fenic.
8. Oare mai vezi să fi rămas unul din ei?
9. Şi Faraon, şi înaintaşii săi, şi cele două dărîmate731 păcătuiră
10. şi se răzvrătiră împotriva trimisului Domnului lor; şi El i-a apucat cu pe-
deapsă de tot mare.
11. Cînd s-a umflat marea, v-am purtat Noi în corabie,
12. ca să vă facem vouă spre pomenire şi ca să-şi aducă aminte de
aceasta urechea ce-şi aduce aminte.
13. Şi cînd se va sufla în trîmbiţă cu o unică suflare
14. Şi vor fi ridicaţi pămîntul şi munţii şi vor fi striviţi cu o singură strivire,
15. în ziua aceea, se va întîmpla ceea ce are să se întîmple732
16. şi va crăpa cerul, căci în ziua aceea se va rumpe;
17. şi îngerii vor fi la marginile sale şi opt vor purta tronul Domnului tău
asupra lor, în ziua aceea,
18. în ziua aceea, veţi fi aduşi; nimic ascuns să nu fie ascuns de voi.
19. Şi cît îl priveşte pe acela căruia i se va da cartea în dreapta sa, el va
zice: "Luaţi, citiţi cartea mea!
20. Credeam că voi întîmpina socoteala mea".
21. Şi el să fie în viaţă plăcută,
22. în grădina înaltă,
23. cu strugurii apropiaţi:
728 Coranul
729 Sura orei neînconjurate, în care va fi judecata de apoi.
1 Conf. VII, 71 şi 63
730
731 Sodoma şi Gomora
732 Ora judecăţii de apoi
 24. "Mîncaţi şi beţi de bine pentru ceea ce aţi dat înainte, în zilele trecute!"
25. Cît îl priveşte însă pe acela căruia i se va da cartea în stînga sa, el va
zice: "Vai, de nu mi s-ar fi dat cartea mea.
26. Şi de n-aş fi ştiut ce este socoteala mea!
27. Vai, de ar fi făcut ea733 un sfîrşit cu mine!
28. Nu mi-a folosit averea mea!
29. Mi-a pierit puterea mea!"
30. "Apucaţi-l şi legaţi-l,
31. apoi lăsaţi-l să ardă în iad!
32. Apoi băgaţi-l într-un lanţ de şaptezeci de coţi măsură!
33. El n-a crezut în Dumnezeu cel mare
34. şi nu s-a îngrijit de ospătarea sărmanilor.
35. De aceea, n-are astăzi prieten
36. şi nici mîncare, afară de puroi,
37. pe care nu-l mănîncă decît păcătoşii".
38. Şi eu jur pe ceea ce vedeţi
39. şi pe ceea ce nu vedeţi,
40. acesta este cuvîntul unui trimis cinstit,
41. şi nu cuvîntul unui poet. Puţin numai credeţi.
42. Şi nu cuvîntul unui prevestitor. Puţin numai vă lăsaţi însemnaţi.
43. O trimitere de la Domnul veacurilor;
44. Şi de ar fi născocit el734 cîteva vorbe împotriva voastră,
45. atunci l-am fi apucat Noi de dreapta [sa],
46. apoi i-am fi tăiat vîna inimii
47. şi nici unul din voi nu Ne-ar fi oprit.
48. Dar el735 este pentru cei ce se tem de Dumnezeu o îndemnare,
49. şi noi ştim că unii din voi îl ţin de minciunos.
50. Şi el este suspin pentru necredincioşi,
51. şi el este adevărul siguranţei.
52. Deci laudă numele Domnului tău cel mare!

LXX
SURA TREPTELOR736
Din Mekka şi este cu patruzeci şi patru de semne

733 Moartea
734 Mohammed
735 Coranul
736 Se numeşte şi "Sura: unul ce întreabă a întrebat", după începutul surei.
 ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Unul ce întreabă a întrebat de pedeapsa ce va să se întîmple
2. pentru cei necredincioşi. Nimeni nu-l opreşte de la ea
3. pe Dumnezeu, Domnul treptelor,
4. pe care se suie îngerii şi duhul la El, într-o zi, a cărei măsură este
cincizeci de mii de ani.
5. Deci, rabdă cu răbdare cuviincioasă.
6. Ei o văd în depărtare,
7. iară noi o vedem aproape:
8. în ziua aceea, va fi cerul ca arama topită
9. şi munţii vor fi ca lîna împestriţată,
10. şi nu va întreba prieten pe prieten,
11. măcar că se vor vedea. Ar dori păcătosul să se răscumpere de la
pedeapsă, în ziua aceea, pentru copiii săi
12. şi soţia sa, şi fraţii săi,
13. şi gloata sa, care l-a primit,
14. şi pentru toţi la un loc de pe pămînt, ca apoi să-l mîntuiască.
15. Ba nu! Focul,
16. trăgîndu-l de chică,
17. îl va chema pe cel ce a întors spatele
18. şi a adunat şi a grămădit.
19. Omul este făcut nerăbdător;
20. de păţeşte rău, se tînguieşte,
21. iar de păţeşte bine, este zgîrcit.
22. Nu aşa şi cei ce se roagă,
23. ce petrec în rugăciune,
24. din a căror avere o parte e hotărîtă
25. pentru cerşetor şi ruşinos;
26. şi care ţin de adevărată ziua judecăţii,
27. şi care se sfiiesc de pedeapsa Domnului lor,
28. căci nimeni nu e sigur de pedeapsa Domnului lor,
29. şi care păzesc ruşinea lor,
30. afară înaintea muierilor lor şi ceea ce stăpîneşte dreapta lor737; pentru
aceasta să nu se mustre;
31. cei ce caută mai mult decît aceasta, aceia sînt păcătoşi —
32. şi aceia se păzesc ceea ce li s-a încredinţat şi legămîntul lor,
33. şi care sînt drepţi întru mărturia lor,
34. şi care îşi împlinesc rugăciunea lor,

737 Roabele
 35. aceia să fie cinstiţi în grădini.
36. Dar ce au necredincioşii, că grăbesc înaintea ta,
37. la dreapta şi la stînga, în cete.
38. Cere oare fiecare din ei ca să intre într-o grădină a plăcerii?
39. Ba nu; ei ştiu din ce i-am făcut Noi.
40. Şi Eu jur pe Domnul răsăritului şi al apusului, că Noi sîntem în stare
41. ca să schimbăm mai buni în locul lor şi nimenea nu Ne poate opri.
42. Deci, lasă-i să bîrfească şi să se joace, pînă ce vor întîm-pina ziua lor,
ce li s-a ameninţat,
43. ziua în care vor ieşi cu grabă din morminte, ca şi cînd ar grăbi la steag,
44. cu ochii plecaţi. Să-i ajungă ocara! Aceasta e ziua ce li s-a ameninţat.

LXXI
SURA LUI NOE
Din Mekka şi este cu douăzeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Noi l-am trimis pe Noe la poporul său: "Îndeamnă poporul tău, înainte
de ce vine la ei pedeapsă dureroasă".
2. El zise: "O, poporul meu, eu vă sînt un îndemnător răsvădit.
3. Slujiţi-i lui Dumnezeu şi temeţi-vă de El şi ascultaţi de mine.
4. El vă va ierta vouă păcatele voastre şi va întîrzia cu voi pînă la un
termen hotărît. Termenul lui Dumnezeu, dacă vine, nu se întîrzie. O, de
aţi şti-o!"
5. El zise: "Doamne, eu am strigat către poporul meu noaptea şi ziua, însă
strigatul meu i-a întărit numai pentru fugă.
6. Şi de cîte ori i-am chemat ca să le ierţi, băgau ei degetele lor în
urechile lor şi se acopereau cu hainele lor şi erau nătîngi şi prea
îngîmfaţi.
7. Apoi i-am chemat pe faţă.
8. Apoi le-am vorbit deschis şi pe ascuns,
9. şi le-am zis: "Rugaţi-L de iertare pe Domnul vostru! El este iertător.
10. El va trimite asupra voastră cerul vărsînd ploaie multă
11. şi vă vaiace bogaţi întru avere şi copii şi vă va da grădini şi vă va da
rîuri.
12. Ce vă este că nu nădăjduiţi în blîndeţea lui Dumnezeu,
13. după ce v-a făcut El în mai multe rînduri738?
14. Oare nu vedeţi cum a făcut Dumnezeu şapte ceruri peste olaltă?
15. Şi a pus luna în ele ca lumină şi a pus soarele ca o candelă.
16. Şi Dumnezeu a lăsat să răsăriţi ca ierburile din pămînt,

738 Conf. XXII, 5

 17. apoi vă va aduce pe voi în eî şi vă va scoate iarăşi.
18. Şi Dumnezeu v-a făcut vouă pămîntul ca un covor,
19. ca să îmbiaţi asupra lui pe drumuri largi".
20. Zise Noe: "Doamne, ei s-au răzvrătit împotriva mea şi urmează celor
cărora averea şi copiii numai le măresc pieirea".
21. Şi ei născociră un vicleşug mare
22. şi ziseră: "Nu părăsiţi zeii voştri şi nu părăsiţi pe Vadd şi pe Sovia
23. şi pe Taguth şi pe Tauk şi pe Nasr739
24. Şi ei i-au dus pe mulţi în rătăcire şi tu740 numai îi vei spori pe cei
nelegiuiţi întru rătăcire.
25. Pentru păcatele lor fură ei înecaţi şi fură duşi în foc.
26. Şi ei nu aflară ajutor faţă de Dumnezeu.
27. Şi Noe zise: "Doamne, nu lăsa nici o casă a necredincioşilor pe pămînt!
28. Dacă-i vei lăsa să rămîie, vor duce ei în rătăcire pe robii Tăi şi nu se vor
naşte decît păcătoşi şi necredincioşi.
29. Doamne, iartă-mă pe mine şi pe părinţii mei, şi pe fiecare credincios
care intră în casa mea, şi pe cei credincioşi, şi cele credincioase, şi
înmulţeşte-le nelegiuiţilor pieirea.

LXXII
SURA DUHURILOR741
Din Mekka şi este cu douăzeci şi opt de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Spune: "Mi s-a descoperit că o ceată de duhuri a ascultat şi că ei au zis:
"Noi am auzit un Coran minunat,
2. care ocîrmuieşte la drumul drept şi credem în el şi nu facem pe
nimenea tovarăş Domnului nostru,
3. pentru că El — înalţă-se mărirea Domnului nostru! — nu şi-a luat soţie
şi nici copil.
4. Şi un nebun între noi a spus ceva cu totul nedrept asupra lui Dumne-
zeu,
5. şi noi crezurăm că oameni şi duhuri nu vor spune minciuni asupra lui
Dumnezeu.
6. Erau bărbaţi între oameni, care căutau adăpost la bărbaţi între duhuri,
dar le măriră numai nebunia.
7. Ei crezură, cum crezurăţi voi, că Dumnezeu nu-l va învia pe nimenea.
8. Noi atinserăm cerul şi-l aflarăm plin de păzitori aspri şi de flăcări.
9. Şi noi şezurăm pe jeţuri, să auzim ceva de acolo; iar cine se pune la as-

739 Idoli de-ai arabilor păgîni.

740 Mohammed
741 În această viziune pare să se fi grămădit duhurile în jurul lui Mohammed, ca
să asculte cum recită el Coranul şi să creadă de la el propovăduirea Islamului.
 cultat, găseşte o flacără pentru sine la pîndă.
10. Noi nu ştim ori de se voieşte rău pentru cei de pe pămînt, sau voieşte
Domnul lor pentru dînşii ce e cu dreptate.
11. Şi între noi sînt unii drepţi, alţii nu, noi sîntem de tot felul.
12. Şi noi am crezut că nu-L vom slăbi pe Dumnezeu pe pămînt şi nu-L
vom slăbi în fugă.
13. Şi cînd auzirăm ocîrmuirea, crezurăm în ea; şi cel ce crede în Domnul
său, să nu se teamă nici de lipsă, nici de însărcinare.
14. Şi unii din noi sînt moslemi şi alţii se abat de la dreptate, însă cine se
face moslem, acela caută drum drept.
15. Şi cei ce se abat de la dreptate sînt lemne de foc pentru iad".
16. Şi dacă vor umbla ei742 cu dreptate pe drum, îi vom adăpa Noi cu apă în
prisosinţă,
17. spre a-i ispiti prin aceasta; şi cel ce se întoarce de la pomenirea
Domnului său, pe acela îl va împinge El la pedeapsă grea.
18. Şi templele sînt ale lui Dumnezeu şi nu chemaţi pe nimenea lîngă Dum-
nezeu.
19. Şi cînd s-a sculat robul lui Dumnezeu743, ca să-L cheme, aproape l-ar fi
înăduşit ele744.
20. Spune: "Eu îl chem numai pe Domnul meu şi nu-i dau tovarăş pe nime-
nea".
21. Spune: "Nu vă pot vouă nici face rău, nici să vă ocîrmuiesc drept".
22. Spune: "Nimenea nu mă scuteşte de Dumnezeu
23. şi eu nu găsesc adăpost decît la El.
24. Numai [la] propovăduire de la Dumnezeu şi la trimiterea Lui [sînt
dator] şi cine se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său,
pentru acela e focul iadului; acolo vor petrece de veci,
25. pînă ce vor vedea ce li s-a ameninţat; atunci vor şti cine este mai slab
la ajutor şi mai mic la număr".
26. Spune: "Nu ştiu ori de este aproape ceea ce vi s-a ameninţat sau de va
pune Domnul meu un termen". El ştie taina şi nu descoperă taina Sa
nimănui,
27. afară de trimisului, la care află plăcere, şi El lasă să meargă înaintea lui
şi după el o pază745,
28. pentru ca el să ştie că ei au împlinit trimiterea Domnului lor; El doar
cuprinde ceea ce este la ei şi socoteşte numărul tuturor lucrurilor.

LXXIII
SURA CELUI ÎNVELIT

742 Mekkanii
743 Mohammed
744 Duhurile
745 De îngeri
 Din Mekka şi este cu douăzeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, tu învelitule746,
2. scoală-te noaptea, numai afară de puţin [timp]:
3. jumătate din ea, sau micşorează din ea puţin,
4. sau adaugă la ea şi citeşte Coranul cu voce sonoră.
5. Noi îţi încredinţăm un cuvînt cumpănitor.
6. Începutul nopţii este mai puternic la impresie, mai vajnic la cuvînt;
7. ziua doar ai lungă treabă.
8. Şi pomeneşte numele Domnului tău şi sfinţeşte-te Lui, cu sfinţenie —
9. Domnul răsăritului şi al apusului, nu este Dumnezeu afară, de El; deci
primeşte-L scutitor.
10. Şi rabdă ceea ce vorbesc ei şi fugi de ei cu fugă cuviincioasă
11. şi lasă-Mă pe Mine şi pe cei ce învinuiesc de minciună747, cei ce sînt în
buiecie; şi întîrzie puţin cu ei.
12. La Noi sînt cătuşe şi iadul,
13. şi mîncare înecătoare, şi pedeapsă dureroasă,
14. în ziua cînd se va cutremura pămîntul şi munţii şi vor fi munţii un vraf
de nisip vărsat.
15. Noi am trimis la voi un trimis ca martor împotriva voastră, precum am
trimis la Faraon un trimis.
16. Şi Faraon s-a răzvrătit împotriva trimisului şi Noi l-am apucat cu pe-
deapsă grea.
17. Şi cum voiţi, dacă sînteţi necredincioşi, să scăpaţi de o zi care pe copii
îi face cărunţi?
18. Cerul se va despica în ea; ce i s-a ameninţat se va întîmpla.
19. Aceasta e o îndemnare şi cine voieşte, să ia drumul spre Domnul său.
20. Domnul tău ştie că stai [la rugăciune] aproape două treimi din noapte
sau jumătate din ea sau o treime din ea, şi o parte din cei ce sînt cu
tine. Şi Dumnezeu măsură noaptea şi ziua. El ştie că voi nu o număraţi
şi se întoarce spre voi. Deci, citiţi ceva uşor din Coran. El ştie că sînt
bolnavi intre voi, iar alţii călătoresc prin ţară, spre a căuta harul lui
Dumnezeu, iar alţii se luptă pe drumul lui Dumnezeu. Deci, citiţi ceva
uşor din el şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenie şi împrumutaţi lui
Dumnezeu un împrumut frumos. Şi binele ce-l trimiteţi înainte pentru
sufletele voastre îl veţi afla la Dumnezeu; aceasta e bine şi aduce mare
răsplată. Şi rugaţi-L pe Dumnezeu de iertare; Dumnezeu doar este
iertător, îndurător.

746 Vorbitorul este arhanghelul Gavriil, iar cel învelit este Mohammed. Aceasta
este una din surele cele mai vechi, afară de v. 20, care este un adaos mai
tîrziu.
747 I.e. Lasă-Mă să fac rînduială cu ei
 LXXIV
SURA CELUI ACOPERIT748
Din Mekka şi este cu cincizeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. O, tu, acoperitule749,
2. scoală-te şi îndeamnă
3. şi pe Domnul tău îl preamăreşte,
4. şi hainele tale le curăţeşte,
5. şi de spurcăciune750 fugi,
6. şi nu dărui, ca să capeţi mai mult,
7. şi aşteaptă-L cu răbdare pe Domnul tău.
8. Şi dacă se va sufla în trîmbiţă,
9. aceea va fi, în ziua aceea, o zi grea
10. pentru cei necredincioşi, nu uşoară.
11. Lasă-Mă cu cel pe care l-am făcut singur751
12. şi i-am dat avere cu prisos
13. şi fii ca martor
14. şi i-am făcut [toate] netede;
15. însă el doreşte să fac mai mult.
16. Ba nu; el s-a răzvrătit împotriva semnelor Noastre.
17. Voi să-l alung pe un vîrf de munte.
18. El a cugetat şi a plăsmuit
19. şi — omorît să fie! — cum a plăsmuit!
20. înc-odată — omorît să fie! — cum a plăsmuit!
21. Apoi a privit,
22. apoi a încreţit fruntea şi s-a schimonosit,
23. apoi a întors spatele şi s-a îngîmfat,
24. şi a zis: "Aceasta numai fermecătura o aminteşte,
25. aceasta e numai cuvînt omenesc".
26. Îl voi lăsa să ardă în focul iadului,
27. şi ce te învaţă ce este focul iadului?
28. El nu cruţă şi nu lasă urmă,
29. înnegrind carnea;
748 Versurile l-7 din sura aceasta sînt, după vechime, în rîndul al doilea după
sura XCVI, l-5, care este descoperirea cea mai veche. Conf. şi introducerea,
cap. II.
749 Mohammed
750 Idolatria
751 După explicatori, pare să fie aici vorba de Valâd Ibn Magheirah. Conf. Nota
la LXVIII, 10.
 30. asupra sa sînt nouăsprezece [îngeri].
31. Şi numai îngeri am pus Noi ca păzitori şi Noi am pus numărul lor numai
ca ispită pentru necredincioşi, pentru ca aceia cărora li s-a dat scrip-
tura să fie siguri [cu privire la Coran] şi cei credincioşi să sporească în
credinţă.
32. Şi pentru ca să nu se îndoiască aceia cărora li s-a dat scriptura şi cei
credincioşi.
33. Şi pentru ca să spuie aceia în ale căror inimi este boală şi cei necredin-
cioşi: "Ce voieşte Dumnezeu cu această pildă?"
34. Aşa duce în rătăcire Dumnezeu pe cine voieşte şi ocîrmuieşte pe cine
voieşte şi numai El cunoaşte oştirile Domnului tău şi aceasta este
numai o îndemnare pentru oameni.
35. În adevăr, pe lună,
36. şi pe noapte, cînd întoarce spatele,
37. şi pe dimineaţă, cînd luceşte —
38. el752 este unul din cele mai mari [chinuri],
39. o îndemnare pentru oameni,
40. pentru acela din voi care voieşte să meargă înainte sau să rămîie
înapoi.
41. Fiecare suflet este zălogit pentru ceea ce şi-a agonisit, afară de
tovarăşii dreptei;
42. în grădini se vor întreba întreolaltă despre cei păcătoşi:
43. "Ce v-a mînat în focul iadului?"
44. Ei vor spune: "Noi n-am fost între cei ce se roagă
45. şi nu i-am ospătat pe sărmani
46. şi am bîrfit cu bîrfitorii
47. şi am ţinut de mincinoasă ziua judecăţii,
48. pînă ce a venit la noi ceea ce este sigur"753.
49. Şi nu le va ajuta lor mijlocirea mijlocitorilor.
50. Oare ce le este că se întorc de la îndemnare,
51. ca măgarii fricoşi, ce fug de leu?
52. Ba fiecare din ei doreşte ca să i se dea o filă deschisă754.
53. Ba nu; ei doar nu se tem de lumea de apoi!
54. Ba nu; el755 este o îndemnare, şi cine voieşte, îl pomeneşte.
55. Dar îl pomenesc numai aceia care plac lui Dumnezeu. Lui I se cuvine
frica lui. Lui iertarea.

752 Iadul
753 Moartea
754 Pe care să fie adeverită trimiterea lui Mohammed.
755 Coranul
 LXXV
SURA ÎNVIERII
Din Mekka şi este cu patruzeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Jur pe ziua învierii
2. şi jur pe sufletul ce singur se învinuieşte,
3. oare crede omul că nu putem culege oasele sale?
4. Ba Noi sîntem în stare să potrivim la un loc vîrfurile degetelor sale.
5. Însă omul voieşte să păcătuiască faţă de ceea ce stă înaintea lui.
6. El întreabă: "Cînd este ziua învierii?"
7. Dar cînd se orbeşte vederea
8. şi se întunecă luna,
9. şi se împreună soarele şi luna,
10. va zice omul, în ziua aceea: "Unde este adăpostul?"
11. Ba nu, nu este loc de scăpare —
12. numai la Domnul tău este, în ziua aceea, adăpost;
13. se va vesti, în ziua aceea, omului ce a făcut înainte şi cu ce a întîrziat.
14. Ba omul este o dovadă împotriva sa însuşi,
15. chiar dacă ar aduce o dezvinuire.
16. Nu mişca limba ta, ca să grăbeşti aceea756.
17. Noi sîntem datori la culegerea şi citirea lui757.
18. Deci, dacă-l citim, urmează citirii sale.
19. Apoi sîntem datori la tîlcuirea lui.
20. Ba nu! Ba voi iubiţi cele trecătoare
21. şi lăsaţi în urmă lumea de apoi.
22. Unele feţe, în ziua aceea, vor luci,
23. privind la Domnul lor.
24. Alte feţe vor fi posomorite,
25. crezînd că li se întîmplă o nenoricire.
26. Da, cînd va ajunge el758 la claviculă,
27. şi dacă se spune: "Cine este fermecător?"759
28. şi el crede că aceasta e despărţirea
29. şi se strînge şold la şold760,
30. spre Domnul tău va fi, în ziua aceea, mîncarea;

756 Revelaţia
757 Coranului
758 Sufletul
759 Ca să aducă înapoi sufletul în trup.
760 În urma mişcării de reflex, care află loc înainte de ce vine moartea.
 31. pentru că el nu credea şi se ruga,
32. ci învinuia de minciună şi s-a întors.
33. Apoi s-a dus la gloata sa, păşind cu îngîmfare.
34. Vai de tine şi vai!
35. Apoi vai de tine şi vai!
36. Oare crede omul că va fi lăsat slobod?
37. Oare n-a fost el picătură de sămînţă vărsată?
38. Apoi a fost sînge închegat şi El l-a făcut şi l-a plăsmuit.
39. Şi a făcut din el o pereche, bărbat şi muiere.
40. Oare n-are El putere să învie morţii?

LXXVI
SURA OMULUI761
Din Mekka şi este cu treizeci şi unu de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Oare nu vine asupra omului o bucată de vreme, cînd nu este el ceva
vrednic de pomenit762.
2. Noi l-am făcut pe om dintr-o picătură amestecată, ca să-l ispitim şi-i
dădurăm auz şi vedere.
3. Noi l-am ocîrmuit pe drum, fie că a fost mulţumitor, fie că
nemulţumitor.
4. Noi pregătim pentru cei necredincioşi lanţuri şi juguri şi o flacără.
5. Cei drepţi vor bea dintr-un pahar amestecat cu Kafur763,
6. un izvor din care vor bea robii lui Dumnezeu, lăsîndu-l să curgă mereu;
7. aceia care împlinesc juruinţa şi se tem de o zi, al cărei rău se
răspîndeşte,
8. şi care hrănesc cu mîncare din dragoste către El pe cei sărmani şi pe
orfani şi pe cei din temniţă:
9. "Noi vă hrănim, de dragul lui Dumnezeu, nu cerem de la voi răsplată şi
nici mulţumită.
10. Noi ne temem de o zi posomorîtă şi nenorocită de la Domnul nostru".
11. Deci, îi păzeşte Dumnezeu de răul acelei zile şi pune asupra lor
strălucire şi bucurie.
12. Şi le răsplăteşte, pentru că au fost statornici, cu o grădină şi cu
mătasă.
13. Ei sînt întinşi acolo pe tronuri de nuntă; nu văd acolo nici soare, nici
ger.

761 Se numeşte şi "Sura vremii", după v. 1

762 Timpul cînd petrece în pîntecele maicii.
763 Astfel se numeşte izvorul de apă în rai, pentru că apa sa are gustul şi
culoarea Camforei, care în limba arabică se numeşte Kafur.
 14. Şi aproape asupra lor sînt umbrele ei764, iar strugurele ei atîrnă.
15. Şi vor umbla pe la ei cu pahare de argint şi cu ulcioare ca şipurile,
16. şipuri de argint cu măsura măsurată,
17. şi să fie adăpaţi acolo cu un pahar amestecat cu ghimber.
18. Acolo este un izvor numit Salsabâl765.
19. Şi umblă pe la ei băieţi nemuritori; cînd îi vezi, crezi că sînt mărgăritare
împrăştiate.
20. Şi cînd priveşti, vezi acolo plăcere şi o împărăţie mare.
21. Asupra lor sînt haine de mătasă verde şi de brocart şi sînt împodobiţi
cu brăţare de argint şi-i adapă Domnul lor cu băutură curată:
22. "Aceasta este răsplata voastră, şi rîvna voastră a primit mulţumită".
23. Noi am trimis asupra ta Coranul,
24. deci, aşteaptă judecata Domnului tău şi nu asculta de vreun păcătos
sau necredincios din ei.
25. Şi adă-ţi aminte de numele Domnului tău, dimineaţa şi seara
26. şi noaptea. Şi închină-te Lui şi laudă-L, noaptea lungă.
27. Aceştia iubesc cele trecătoare şi lasă în urma lor o zi grea.
28. Noi i-am făcut şi le-am întărit vinele şi dacă voim, îi schimbăm cu alţii,
asemenea lor.
29. Aceasta e o îndemnare, şi cine voieşte, apucă drumul spre Domnul
său.
30. însă voi nu puteţi voi, doar dacă voieşte Dumnezeu, doar Dumnezeu
este ştiutor, înţelept.
31. El îl lasă să intre pe cine voieşte, întru îndurarea Sa, şi nelegiuiţilor le-a
pregătit pedeapsă dureroasă.

LXXVII
SURA TRIMIŞILOR766
Din Mekka şi este cu cincizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe cei trimişi în rînduri
2. şi cei ce grăbesc în furtună767,
3. şi cei ce se răspîndesc cu răspîndire,
4. şi cei ce despărţesc cu despărţire,
5. şi cei ce aduc îndemnare.

764 Grădinii
765 Înseamnă apă curată repede curgătoare şi este, ca şi Kafur din v. 5,
numirea unui izvor din rai.
766 Pare fi fost descoperită, cînd se ascunse Mohammed cu Abu Bekr într-o
peşteră, în fuga sa de la Mekka la Medina.
767 E vorba de vînturi, sau de îngeri, sau de versurile Coranului
 6. spre dezvinuire sau propovăduire —
7. ceea ce vi s-a ameninţat, se va întîmpla.
8. Şi dacă stelele se vor stinge,
9. şi dacă cerul va crăpa,
10. şi dacă munţii se vor dărîma,
11. şi dacă trimişilor li se va hotări un timp768
12. pentru care zi s-a dat termenul?
13. Pentru ziua despărţirii!
14. Şi ce te învaţă ce este ziua despărţirii?
15. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!769
16. Oare nu i-am nimicit Noi pe cei de'nainte?
17. Acum lăsăm să urmeze pe cei de apoi.
18. Aşa facem Noi cu păcătoşii.
19. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
20. Oare nu v-am făcut Noi din apă lepădată
21. şi am adus-o într-un statornic,
22. pînă la un termen anumit?
23. Şi Noi putem, frumos putem!
24. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
25. Oare n-am făcut Noi pămîntul loc de adunare
26. pentru vii şi morţi?
27. Şi am pus pe el [munţi] puternici, înalţi, şi v-am adăpat cu apă dulce.
28. Vai, în ziua, aceea de cei ce învinuiesc de minciună!
29. Mergeţi la ceea ce ţineţi de minciună770!
30. Mergeţi la umbra cea cu trei ramuri,
31. care nu umbreşte şi nu scuteşte de flacără.
32. Ea aruncă scînteie cu turnurile,
33. ca şi cînd ar fi cămile galbene.
34. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
35. Aceasta este ziua în care nu vorbesc ei
36. şi nu le este iertat să se dezvinuiască.
37. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
38. Aceasta este ziua despărţirii, cînd vă vom aduna pe voi şi pe cei
de'nainte;
39. şi dacă aveţi un vicleşug, atunci vicleniţi!
40. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!

768 Spre a mărturisi contra popoarelor la care au fost trimişi.

769 Versetul acesta se repetă de zece ori, în sura aceasta.
770 La iad
 41. Cei cu frica lui Dumnezeu [vin] la umbre şi izvoare
42. şi la roduri, cum şi le doresc
43. "Mîncaţi şi beţi de bine pentru ceea ce aţi făcut".
44. Astfel răsplătim Noi celor drepţi.
45. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
46. "Mîncaţi şi folosiţi-vă puţin! Sînt păcătoşi!"
47. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
48. Şi cînd li se spune: "Închinaţi-vă!", ei nu se închină!
49. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
50. Şi în care veste, după aceasta, vor crede ei?

LXXVIII
SURA VEŞTII
Din Mekka şi este cu patruzeci şi unu de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Despre ce se-ntreabă ei întreolaltă?
2. Despre o veste mare771,
3. despre care se ceartă ei.
4. Ba ei să o ştie;
5. înc-odată: ba ei să o ştie!
6. Oare n-am făcut Noi pămîntul un pat
7. şi munţii drept ţăruşe
8. şi v-am făcut pe voi cu pereche,
9. şi v-am lăsat somn pentru odihnă,
10. şi am pus noaptea drept haină
11. şi am pus ziua pentru agonisirea traiului,
12. şi am zidit asupra voastră şapte ţări,
13. şi am făcut o candelă arzătoare,
14. şi am trimis din nour apă, ce se varsă,
15. spre a scoate cu ea grîne şi ierburi
16. şi grădini dese?
17. Ziua despărţirii este hotărîtă:
18. ziua în care se va sufla în trîmbiţă şi veţi veni în cete,
19. şi se va deschide cerul şi vor fi porţi772,
20. şi se vor mişca munţii şi vor fi năluciri.
21. Iadul este o cursă,

771 Vestea învierii

772 Pentru îngeri
 22. pentru păcătoşi o locuinţă,
23. ei vor petrece acolo veacuri.
24. Ei nu gustă, acolo, răcoare şi băutură,
25. ci numai apă clocotită şi puroi,
26. răsplata cuvenită!
27. Ei nu nădăjduiră în socoteală
28. şi ţinură de mincinoase semnele Noastre,
29. însă Noi am scris toate într-o carte:
30. "Gustaţi, deci, şi numai pedeapsa vă vom înmulţi-o!"
31. Pentru cei cu frica lui Dumnezeu este un loc fericit,
32. grădini îngrădite şi vinaţe,
33. copile cu ţîţe rotunde, de-o vîrstă/cu cei fericiţi/
34. şi pahare pline.
35. Ei nu aud acolo bîrfeală şi minciună —
36. o răsplată de la Domnul tău, un dar ajungător,
37. de la Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al celora dintre ele, de la cel
îndurat. Nu capătă ei de la El nici o vorbă.
38. În ziua cînd duhul773 şi îngerii vor sta în rînd, va putea vorbi numai
acela căruia îi va da voie cel îndurător şi care vorbeşte dreptate.
39. Aceasta este ziua cea hotărîtă, deci, care voieşte, facă la Domnul său
întoarcere.
40. Noi vă îndemnăm cu privire la pedeapsa apropiată,
41. în ziua cînd va vedea omul ce au făcut înainte mîinile sale şi cel
necredincios va zice: "O, de aş fi ţărînă!"

LXXIX
SURA CELOR CE SMULG
Din Mekkn şi este cu patruzeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe cei ce smulg cu putere774
2. şi cei ce ridică uşor,
3. şi cei ce plutesc,
4. şi se grăbesc înainte,
5. şi ocîrmuiesc afacerea,
6. într-o zi, va zgudui ceea ce zguduie,

773 Gavriil
774 În vv. l-5 e vorba de felurite clase de îngeri. În v. 1 sînt îngerii care smulg cu
putere sufletele păcătoşilor, în v. 2 îngerii care iau lin sufletele drepţilor şi în v.
4 îngerii care se grăbesc înaintea drepţilor la rai.
 7. urmată de ceea ce urmează775.
8. Inimile, în ziua aceea, se vor cutremura
9. şi privirile se vor pleca.
10. Ei vor spune: "Ne vom întoarce să fim ca înainte?
11. Oare dacă vom fi oase putrede?"
12. Ei zic: "Aceasta este o întoarcere dăunătoare".
13. Va fi numai un suflet fioros776
14. şi atunci vor fi ei pe suprafaţă.
15. Oare n-a ajuns la tine istoria lui Moise?
16. Cînd l-a chemat Domnul său în sfînta vale Tova777:
17. "Mergi la Faraon! El se întrece!
18. şi spune: "Vrei să te curăţeşti,
19. ca să te duc la Domnul tău şi să te sfieşti?"
20. Şi-i arătă lui semnele cele mai mari".
21. Însă el îl ţinu de mincinos şi se răzvrăti.
22. Apoi îi întoarse spatele cu grabă
23. şi adună, şi chemă,
24. şi zise: "Eu sînt Domnul vostru cel mai înalt".
25. Atunci, îl apucă Dumnezeu cu pedeapsa lumii de apoi şi de aici.
26. Întru aceasta este o pildă pentru cel ce se teme.
27. Sînteţi voi mai greu de făcut decît cerul, pe care l-a zidit El?
28. El a ridicat acoperămîntul său şi l-a plăsmuit,
29. El a făcut întunecată noaptea şi a scos la iveală lumina Sa;
30. şi pămîntul, după aceea, l-a întins.
31. El a scos din el apa sa şi păscătoarea sa.
32. Şi munţii i-a sădit tare —
33. o înzestrare pentru voi şi vitele voastre.
34. Şi cînd vine nenorocirea cea mare,
35. ziua, în care se va pomeni omului pentru ce s-a opintit,
36. şi va fi scos iadul pentru cel ce vede:
37. şi în ce-l priveşte pe cel ce s-a întrecut
38. şi şi-a ales viaţa lumii,
39. iadul este locuinţa lui.
40. Iar cît îl priveşte pe cel ce se teme de înălţimea Domnului său şi
opreşte sufletului pofta,
41. raiul este locuinţa sa.

775 vv. 6 şi 7 arată că în ziua de apoi se va suna de două ori în trîmbiţă.

776 Din trîmbiţă
777 Conf. XX, 12
 42. Ei te vor întreba despre "oră", cînd este termenul ei?
43. Ce poţi pomeni despre ea?
44. La Dumnezeu este sfîrşitul ei,
45. tu eşti numai un îndemnător pentru cel ce se teme de ea.
46. În ziua cînd vor vedea, li se va părea că au petrecut numai o oră sau o
dimineaţă.

LXXX
SURA: EL A ÎNCREŢIT FRUNTEA...
Din Mekka şi este cu patruzeci şi doua de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, INDURATOR
1. El a încreţit fruntea778 şi s-a întors,
2. pentru că a venit orbul la el.
3. Şi ce te-a făcut să ştii că el n-a voit să se curăţească,
4. sau voia să fie îndemnat şi i-ar fi folosit îndemnarea?
5. Iar în ce-l priveşte pe cel bogat,
6. tu pe acela l-ai primit
7. şi nu-ţi pasă că nu voieşte să se curăţească.
8. Iar cît îl priveşte pe cel ce vine la tine cu rîvnă
9. şi e plin de frică,
10. de acela uiţi.
11. Ba nu! El779 este o îndemnare
12. şi cine voieşte, îl pomeneşte
13. pe file cinstite,
14. înălţate, curăţite,
15. cu mîinile scriitorilor cinstiţi, curaţi.
16. Moarte omului! Cum este de necredincios!
17. Din ce l-a făcut pe el?
18. Dintr-o picătură.
19. El l-a făcut şi l-a plăsmuit.
20. Apoi i-a făcut uşor drumul780,

778 Se istoriseşte că Mohammed discuta odinioară cu un Koreişit nobil, dîndu-şi

silinţa să-i cîştige pentru Islam. Atunci veni la el orbul Abdallah Ibn Umm
Maktum şi ceru să fie iniţial în Islam. Dar Mohammed, plin de ciudă, îşi încreţi
fruntea şi se întoarse. Aici, în Sura aceasta, îşi face Mohammed singur reproşuri
pentru purtarea sa neomenoasă. Mai tîrziu îl onora el pe Abdallah foarte,
punîndu-l chiar de două ori locţiitor la Medina, şi de cîte ori îl întîlnea, zicea:
"Bine a venit bărbatul pentru care m-a mustrat Domnul meu!"
779 Coranul
780 Din pîntecele maicii
 21. apoi îl lasă să moară şi-l înmormîntează,
22. apoi, dacă voieşte, îl învie.
23. Ba el n-a împlinit porunca Lui.
24. Deci, să-şi caute omul mîncarea sa.
25. Noi am vărsat apa cu vărsare,
26. apoi i-am despicat pămîntul cu despicare
27. şi am lăsat să răsară pe el grîne,
28. şi vie şi ierburi,
29. şi măslini şi fenici,
30. şi grădini des răsădite,
31. şi roduri şi fînaţ,
32. o înzestrare pentru voi şi pentru vitele voastre.
33. Şi cînd va veni cea sunătoare781,
34. în ziua aceea, va fugi bărbatul de fratele său
35. şi de maică-sa, şi de tatăl său,
36. şi de tovarăşa sa, şi de copiii săi.
37. Fiecărui bărbat îi ajunge în ziua aceea treaba sa.
38. în ziua aceea, vor fi feţe lucitoare,
39. rîzătoare, bucuroase;
40. în ziua aceea, vor fi feţe cu colb pe ele,
41. acoperite cu negreaţă;
42. aceştia sînt necredincioşii, păcătoşii.

LXXXI
SURA STRÎNGERII LA UN LOC
Din Mekka şi este cu douăzeci şi noua de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cînd soarele se va strînge la un loc
2. şi cînd stelele vor cădea,
3. şi cînd munţii se vor mişca,
4. şi cînd cămilele îngreunate de zece luni vor fi negrijite,
5. şi cînd fiarele se vor aduna,
6. şi cînd mările se vor umfla,
7. şi cînd sufletele se vor împerechea782,
8. şi cînd copila de viu îngropată se va întreba
9. pentru ce păcat a fost omorîtă783,
781 Trîmbiţa, la judecata de apoi
782 Cu trupurile lor
783 Aluzie la datina arabilor păgîni de a îngropa de vii copilele nou-născute.
 10. şi cînd filele se vor deschide,
11. şi cînd cerul se va trage la o parte,
12. şi cînd iadul se va face flăcări,
13. şi cînd cerul va fi apropiat,
14. atunci va şti tot sufletul ce a făcut.
15. Şi eu jur pe stelele ce fug înapoi784,
16. ce grăbesc şi se ascund
17. şi pe noaptea ce se-ntunecă
18. şi pe dimineaţă, cînd se răsuflă,
19. acesta este cuvîntul unui trimis cinstit,
20. cu putere la Domnul tronului, cu vază;
21. de el se ascultă şi el este credincios785.
22. Şi tovarăşul vostru nu este îndrăcit.
23. El l-a văzut pe orizontul rasvădit786,
24. şi el nu reţine cele ascunse,
25. şi acesta nu e cuvîntul unui Satan bătut cu pietre.
26. Deci, unde mergeţi?
27. El787 este numai o îndemnare pentru lume,
28. pentru acela dintre voi care voieşte să meargă drept.
29. Dar voi nu voiţi, doar dacă voieşte Dumnezeu, Domnul veacurilor.

LXXXII
SURA DESPICĂRII
Din Mekka şi este cu nouăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cînd cerul se despică,
2. şi cînd stelele se împrăştie,
3. şi cînd apele se amestecă,
4. şi cînd mormintele se întorc —
5. ştie sufletul ce a făcut şi ce a lăsat.
6. O, omule, ce te-a abătut de la Domnul tău cel cinstit,
7. care te-a făcut şi te-a plăsmuit şi ţi-a dat chip
8. şi te-a pus în chipul în care a voit?
9. Da, şi totuşi tăgăduiţi judecata.

784 Planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, care, pentru ochi se rotesc
în epicicluri.
785 Arhanghelul Gavriil
786 Mohammed l-a văzut pe Gavriil. Conf. despre viziunea aceasta Sura LIII.
787 Coranul
 10. Dar asupra voastră sînt păzitori
11. cinstiţi, care scriu,
12. care ştiu ce faceţi.
13. Cei drepţi! în plăcere vor fi,
14. şi nelegiuiţii în iad.
15. Ei vor arde acolo, în ziua judecăţii
16. şi nu se vor depărta de acolo.
17. Şi ce te-nvaţă ce este ziua judecăţii?
18. Şi iarăşi: ce te-nvaţă ce este ziua judecăţii?
19. În ziua aceea, nu va putea un suflet nimic pentru altul şi porunca este,
în ziua aceea, a lui Dumnezeu.

LXXXIII
SURA CELOR CE SCURTEAZĂ MĂSURA
Din Mekka şi este cu treizeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURATOR
1. Vai de cei ce scurtează măsura,
2. aceia care, dacă lasă să li se măsure de oameni, voiesc măsura plină.
3. Dar cînd ei măsură şi cîntăresc, dau mai puţin.
4. Oare nu cred aceia că vor fi înviaţi,
5. într-o zi mare,
6. în ziua cînd vor sta oamenii înaintea Domnului veacurilor?
7. Da, cartea nelegiuiţilor este în Sigigjîn788.
8. Şi ce te-nvaţă ce este Sigjgjîn?
9. O carte scrisă!
10. Vai, în ziua aceea, de tăgăduitorii
11. care au tăgăduit ziua judecăţii!
12. Însă o tăgăduiesc numai nelegiuiţii şi păcătoşii,
13. aceia care, dacă li se citesc semnele Noastre, zic: "Basme ale înainta-
şilor!"
14. Ba nu! Însă asupra inimilor lor stăpîneşte ceea ce şi-au agonisit.
15. Ba ei, în ziua aceea, vor fi opriţi de Domnul lor,
16. apoi vor arde în iad;
17. apoi se va spune: "Aceasta este ceea ce aţi tăgăduit!"
18. Da! Cartea drepţilor este în Iliiiun789.
788 Înseamnă temniţă şi se numeşte acea parte a raiului unde se păstrează
cartea în care sînt scrise păcatele oamenilor şi ale duhurilor. De unde se
cheamă Sigjgjîn şi acea carte.
789 Înseamnă loc înalt, este contrarul de la Sigjgjîn; în Illiiun se păstrează
cartea, în care sînt scrise faptele bune ale oamenilor şi ale duhurilor. De unde
 19. Şi ce te-nvaţă ce este Illiiun?
20. O carte scrisă.
21. O vor mărturisi cei ce stau aproape790.
22. Cei drepţi vor fi întru plăcere,
23. de pe tronuri de nuntă vor privi;
24. cunoşti pe feţele lor strălucind plăcere;
25. vor fi adăpaţi cu vin pecetluit,
26. a cărui pecete este mosc — aceasta să dorească cei ce doresc!
27. Amestecarea lui este din Tasnân791,
28. un izvor din care beau cei aproape de Dumnezeu.
29. Cei păcătoşi rid de cei ce cred,
30. şi dacă trec pe lîngă ei, le face semne,
31. şi dacă se-ntorc la gloata lor, se-ntorc batjocorind,
32. şi dacă-i văd pe ei792, zic: "Aceştia rătăcesc!"
33. Dar ei nu sînt trimişi asupra lor ca păzitori
34. Însă, în ziua aceea, vor rîde cei credincioşi de cei necredincioşi,
35. cînd vor privi de pe tronuri de nuntă.
36. Oare să nu li se răsplătească celor necredincioşi ceea ce au făcut?

LXXXIV
SURA SFÎŞIERII
Din Mekka şi este cu douăzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cînd cerul se sfîşie
2. şi ascultă de Domnul său după cuviinţă,
3. şi cînd pămîntul se-ntinde
4. şi aruncă afară ceea ce este în el şi se deşartă,
5. şi ascultă de Domnul său după cuviinţă —
6. Omule, tu te sileşti spre Domnul tău, şi-L vei întîmpina!
7. Şi în ce-l priveşte pe cel căruia i se va da cartea în dreapta sa,
8. cu acela se va face uşoară socoteală,
9. şi el se va întoarce la gloata sa bucuros.
10. Iar în ce-l priveşte pe acela căruia i se va da cartea după spatele
sale793,
se cheamă Illiiun şi acea carte.
790 Îngerii din apropierea lui Dumnezeu
791 Un izvor care se află în rai şi a cărui apă se duce cu apeductul pînă la cele
mai înalte odăi ale raiului.
792 Pe cei credincioşi
793 I.e. În mîna stingă, care va fi legată pe spatele celor nelegiuiţi, pe cînd cea
 11. acela va striga după pieire,
12. însă va arde în flacără.
13. El a fost bucuros, în gloata sa;
14. el credea că nu se va întoarce /la Dumnezeu/:
15. însă Domnul său a privit la el.
16. Şi eu jur pe amurg
17. şi pe noapte, şi pe ceea ce grămădeşte ea794
18. şi pe lună, cînd se umple —
19. veţi fi mutaţi de la o stare la alta795.
20. Şi ce le este lor, că nu cred,
21. şi cînd li se citeşte Coranul, că nu se închină?
22. Ba necredincioşii îl ţin de minciună,
23. însă Dumnezeu ştie mai bine ce ascund ei.
24. Deci, vesteşte-le pedeapsă dureroasă,
25. afară de aceia ce cred şi se poartă bine, pentru ei este răsplată
nescurtată.

LXXXV
SURA TURNURILOR
Din Mekka şi este cu douăzeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe cer cu turnurile sale796,
2. şi pe ziua făgăduită,
3. şi pe un martor şi unul mărturisit797,
4. omorîţi fură tovarăşii groapei,
5. ai focului cu mult material de ars,
6. cînd şezură acolo
7. şi erau martori la ceea ce li s-a făcut credincioşilor798.
8. Şi ei se răzbunară pe dînşii, numai pentru că au crezut în Dumnezeu
cel puternic, lăudat,
9. a cărui stăpînire sînt cerurile şi pămîntul, şi Dumnezeu este martor la
toate lucrurile.
10. Cei ce ispitesc pe cei credincioşi şi pe cele credincioase şi apoi nu se
dreaptă le va fi legată de gît.
794 Poate că e vorba de animale şi oameni, care noaptea se grămădesc.
795 De la viaţă la moarte şi de la moarte la viaţa de veci sau la osîndă.
796 Chipurile zodiacale
797 Martorul să fie Mohammed, iar cel mărturisit sa fie învierea.
798 Explicatorii se gîndeasc, aici, la pedepsirea unui rege jidovesc din Himlar,
care prigonea creştinii. Unii mai noi din comentatorii occidentali se gîndesc,
aici, la cei trei tineri din cuptor. Conf. Daniel, III. 8, ss.
 căiesc, pentru ei va fi pedeapsa iadului şi pedeapsa arderii.
11. Pentru cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei sînt grădini pătrunse cu
rîuri pe de desupt; aceasta este o fericire mare.
12. Răzbunarea Domnului tău este aspră.
13. El scoate la iveală şi duce înapoi,
14. şi El este cel ce iartă, ce iubeşte.
15. Domnul tronului măreţ,
16. Cel ce face ce voieşte.
17. Oare n-a ajuns la tine istoria oştirilor
18. lui Faraon şi Thamud?
19. însă necredincioşii o ţinură de minciună.
20. Dar Dumnezeu îi înconjură pe dinapoi.
21. Da! Acesta este un Coran măreţ,
22. pe tablă păstrată799.

LXXXVI
SURA LUCEAFĂRULUI
Din Mekka şi este cu şaptesprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe cer şi luceafăr!
2. Şi ce te-nvaţă ce este luceafărul?
3. El este steaua cea străpungătoare.
4. Fiecare suflet are asupra sa un păzitor,
5. deci, să se uite omul din ce este făcut.
6. El este făcut din apă, ce se varsă,
7. ce iese dintre coapse şi dintre coaste800.
8. El are puterea să-l facă să se-ntoarcă,
9. în ziua cînd se vor ispiti tainele.
10. Şi atunci va fi fără putere şi fără ajutor.
11. Şi pe cer, cu întoarcerea lui801,
12. şi pe pămînt, cu deschiderea lui802,
13. este un cuvînt deosebitor
14. şi nu este hazliu.
15. Ei plăsmuiesc un vicleşug
16. şi Eu plăsmuiesc un vicleşug.

799 Pe tabla originală păstrată în cer.

800 Dintre coapse, la bărbat, şi dintre coaste, lapte din pieptul muierii.
801 Sfera rotantă a cerului
802 Cînd răsar plantele
 17. Deci, dă-le vreme necredincioşilor, şi Eu voi să le dau vreme cu-ncetul.

LXXXVII
SURA CELUI PREAÎNALT803
Din Mekka şi este cu nouăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Laudă numele Domnului tău preaînalt,
2. cel ce a făcut şi a plăsmuit,
3. cel ce hotărăşte şi ocîrmuieşte,
4. cel ce scoate la iveală păşunea
5. şi o face fîn întunecat.
6. Noi te vom învăţa să citeşti [Coranul], şi să nu uiţi
7. decît numai ce voieşte Dumnezeu; EI cunoaşte cele descoperite şi cele
ascunse.
8. Şi Noi îţi vom face uşor spre mîntuire.
9. Deci, îndeamnă, căci îndemnarea foloseşte.
10. Se lasă îndemnat cel ce se teme,
11. dar cel nelegiuit se fereşte,
12. el, care va arde în focul cel mai mare.
13. Apoi, nici va muri acolo, nici va trăi.
14. Bine-i merge aceluia ce se curăţeşte
15. şi celui ce pomeneşte numele Domnului său şi se roagă.
16. Voi, însă, vă alegeţi viaţa lumii,
17. iar lumea de apoi este mai bună şi mai trainică.
18. Da, aceasta a fost în cărţile de'nainte,
19. în cărţile lui Avraam804 şi ale lui Moise.

LXXXVIII
SURA CELEI CE ACOPERĂ
Din Mekka şi este cu douăzeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. A ajuns la tine istoria celei ce acoperă805?
2. Unele feţe vor fi, în ziua aceea, umilite,
3. muncindu-se, chinuindu-se,
4. arzînd în focul cel fierbinte,

803Se numeşte şi "Sura: Laudă!" după începutul ei.

804După rabbini, Avraam ar fi scris cartea Iezira.
805Astfel se numeşte ziua de apoi, pentru că ea vine pe neaşteptate şi-i
acoperă pe oameni cu flori.
 5. adăpîndu-se la izvor clocotit.
6. Nu va fi pentru ei mîncare decît numai Daria806,
7. ceea ce nu îngraşă şi nu astîmpără foamea.
8. Celelalte feţe, în ziua aceea, vor fi voioase,
9. cu munca lor pe pămînt mulţumite,
10. în grădina cea înaltă.
11. Nu vor auzi acolo bîrfeli.
12. Acolo este un izvor ce curge,
13. acolo sînt tronuri ridicate
14. şi ulcioare aşezate,
15. şi perini rînduite,
16. şi covoare aşternute.
17. Oare nu privesc ei la nouri807, cum sînt făcuţi,
18. şi la cer, cum a fost înălţat,
19. şi la munţi, cum au fost puşi,
20. şi la pămînt, cum a fost întins?
21. Deci, îndeamnă, tu eşti numai îndemnător,
22. n-ai putere asupra lor,
23. afară de asupra celui ce se-ntoarce şi este necredincios;
24. iar pe acela îl va pedepsi Dumnezeu cu pedeapsa cea mai mare.
25. La Noi este întoarcerea lor,
26. apoi [vine] la Noi socoteala lor.

LXXXIX
SURA ZORILOR
Din Mekka şi este cu treizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe zori şi cele zece nopţi808,
2. şi pe ceea ce e cu pereche şi ce e singur809
3. şi pe noapte, cînd începe,
4. oare este acesta un jurămînt pentru cel priceput?
5. N-ai văzut ce a făcut Domnul tău cu Ad,
6. cu Iram810, cea cu mulţi stîlpi,
806 Daria este o tufă spinoasă, de altfel necunoscută.
807 Poate să se traducă şi: la cămile.
808 Cele dintîi zece nopţi sfinte din luna Zul-Higjah.
809 Cu pereche sînt toate vietăţile, adică bărbăteşti şi femeieşti. Singur este
Dumnezeu, făcătorul.
810 Iram, după Ullmann = Aram. După Henning, istoria din 1001 de nopţi,
noaptea 275-279, o analogie cu istoria turnului babylonic (vide Reclams
 7. căreia asemenea n-a fost nimic făcut în ţară?
8. Şi Thamud, care au scobit stîncile în vale,
9. şi Faraon, stăpînul stîlpilor811,
10. care păcătuiau în ţară
11. şi înmulţeau în ea dauna.
12. Şi Domnul tău a vărsat asupra lor biciul pedepsei.
13. Domnul tău stă la pîndă.
14. Iar în ce-l priveşte pe om — dacă-l ispiteşte Domnul său şi-l cinsteşte şi
se-ndură de el,
15. zice el: "Domnul meu mă cinsteşte".
16. Şi dacă-l ispiteşte şi-i măsură înzestrarea,
17. zice el: "Domnul meu mă dispreţuieşte".
18. Ba nu; însă voi nu-l cinstţi pe cel orfan
19. şi nu rîvniţi la ospătarea sărmanului
20. şi mîncaţi moştenirea [altoraî
21. şi iubiţi averea prea mult.
22. Ba nu! Dacă s-ar bucăţi pă-mîntul în bucăţele
23. şi de ar veni Domnul tău şi îngerii rînd pe rînd,
24. şi ar fi adus în ziua aceea iadul — în ziua aceea s-ar lăsa omul
îndemnat; dar de unde să-i fie îndemnarea?
25. El va zice: "O, de aş fi trimis ceva înainte pentru viaţa mea!"812 Dar în
ziua aceea nimenea nu va pedepsi ca El
26. şi nimenea nu va lega, cum leagă El.
27. O, tu, suflet liniştit,
28. Întoarce-te la Domnul tău cu mulţumire
29. şi intră între robii Mei
30. şi intră în raiul Meu.

XC
SURA ŢĂRII
Din Mekka si este cu douăzeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Jur pe ţara aceasta813
2. şi tu eşti locuitorul acestei ţări
3. şi pe tată şi pe ceea ce a născut el,
4. Noi l-am făcut pe om spre scîrbă.
Universalbibliothek, Nr. 3769-3770, p. 170, ss).
811 Conf. XXXVIII, 11.
812 I.e. de aş fi împlinit fapte bune, de folos pentru viaţa de apoi.
813 Tărîmul cei sfînt din Mekka
 5. Crede el că nimenea nu poate ceva împotriva lui814?
6. El zice: "Am isprăvit mulţime de avere".
7. Oare crede el că nu-l vede nimenea?
8. Oare nu i-am dat Noi lui ochi
9. şi limbă şi buze,
10. şi l-am dus pe cele două drumuri815,
11. şi, totuşi, nu se repede el peste stîncă?
12. Şi ce te-nvaţă ce este stîncă?
13. Slobozirea unui gît816
14. sau a ospăta, în zi de foamete,
15. pe o rudă apropiată,
16. sau un sărman ce zace-n colb,
17. apoi a fi între cei ce cred; şi îndeamnă cu răbdare la îndurare.
18. Aceştia sînt tovarăşii dreptei.
19. Aceia, însă, care tăgăduiesc semnele Noastre, aceia sînt tovarăşii
stîngii.
20. Asupra lor este un foc acoperitor.

XCI
SURA SOARELUI
Din Mekka şi este cu şasesprezece817 semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe soare şi pe strălucirea lui
2. şi pe lună, cînd îi urmează,
3. şi pe zi, cînd îl descoperă,
4. şi pe noapte, cînd îl acoperă,
5. şi pe cer şi ceea ce l-a zidit,
6. şi pe pămînt şi ceea ce l-a întins,
7. şi pe suflet şi ceea ce l-a plăsmuit
8. şi i-a insuflat răutatea sa şi cuvioşia sa —
9. bine-i merge celui ce-l curăţeşte818
10. şi nemernic rămîne cel care-l ascunde.
11. Învinuia de minciună Thamud întru nelegiuirea sa,
12. cînd s-a ridicat cel mai mişel din ei
814 Acest verset vrea să fie o aluziune la Valâd Ibn Magheirah, un duşman
înverşunat al lui Mohammed. Conf. LXVIII, 10
815 Drumul binelui şi drumul răului
816 Liberarea unui captiv
817 De fapt, numai cu cincisprezece
818 Adaugă: pe suflet
13. şi a zis către ei trimisul lui Dumnezeu: "Cămila lui Dumnezeu şi adăpa-
rea ei!"
14. Iar ei l-au învinuit de minciună şi au ologit-o şi i-a pierdut Domnul lor
pentru păcatele lor, făcîndu-i deopotrivă,
15. şi El nu se teme de urmare.

XCII
SURA NOPŢII
Din Mekka şi este cu douăzeci şi unu de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe noapte, cînd acoperă,
2. şi pe zi, cînd se descoperă,
3. şi pe cel ce a făcut bărbat şi muiere,
4. rîvna voastră este felurită.
5. Iar în ce-l priveşte pe cel ce dă şi se teme de Dumnezeu
6. şi crede ceea ce e mai frumos,
7. aceluia îi facem uşurinţă spre mîntuire.
8. Iar în ce-l priveşte pe cel ce este zgîrcit şi caută averi
9. şi făgăduieşte ceea ce e mai frumos,
10. aceluia îi facem uşurinţă spre ticăloşie;
11. şi nu-i va folosi averea, dacă va fi aruncat [în foc].
12. La Noi este ocîrmuirea,
13. al Nostru este viitorul şi [timpul] de faţă.
14. Dar Eu v-am îndemnat cu privire la focul ce arde.
15. Numai mişelul arde acolo,
16. care tăgăduieşte şi se-ntoarce;
17. dar aparte de el este cel cu frica lui Dumnezeu,
18. care dă averea lui ca milostenie
19. şi care nimănui nu-i face un hatîr, ca să i se răsplătească,
20. decît numai căutînd faţa Domnului său preaînalt;
21. dar, în sfîrşit, va fi el mulţumit.

XCIII
SURA ZILEI LUMINOASE
Din Mekka şi este cu unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe ziua luminoasă,
2. şi pe noapte, cînd se întunecă
 3. nu te-a părăsit Domnul tău, şi nu te-a urît819,
4. şi lumea de apoi este mai bună pentru tine decît cea de aici,
5. şi Domnul tău îţi va da şi tu vei fi mulţumit.
6. Oare nu te-a găsit ca orfan820 şi te-a primit,
7. şi te-a găsit rătăcind şi te-a ocîrmuit,
8. şi te-a găsit sărman şi te-a făcut bogat?
9. Deci, în ce-i priveşte pe orfani, nu-i asupri,
10. şi cit îl priveşte pe cerşetor, nu-l alunga,
11. şi în ceea ce priveşte îndurarea Domnului tău, vesteşte-o.

XCIV
SURA: OARE N-AM LĂRGIT NOI...
Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Oare n-am lărgit Noi pieptul tău
2. şi am luat de pe tine sarcina ta,
3. care apăsa spatele tale,
4. şi ţi-am înălţat pomenirea ta?
5. De aceea, cu greul [vine şi],
6. cu greul [vine şi] uşorul!
7. Deci, dacă ai împlinit [datorinţele], sileşte-te,
8. ca după Domnul tău să duci dorul.

XCV
SURA SMOCHINEI821
Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe smochină şi măslină
2. şi pe muntele Sinai
3. şi pe această ţară sigură —
4. Noi l-am făcut pe om cu cel mai frumos chip,
5. apoi l-am făcut, iarăşi, cel mai josnic dintre josnici;
6. afară de cei ce cred şi se poartă bine; lor le va fi răsplată fără
micşorare.
7. Şi ce te face să tăgăduieşti, apoi, judecata?

819 Cînd rămase Mohammed odinioară fără descoperire dumnezeiască, prin

cincisprezece zile, ziseră contrarii săi că Domnul l-a părăsit.
820 Mohammed rămase orfan şi fu crescut de bunicul său
821 Se numeşte şi "Sura măslinei", după v. 1.
 8. Oare nu este Dumnezeu cel mai înţelept judecător?

XCVI
SURA SÎNGELUI ÎNCHEGAT822
Din Mekka şi este cu nouăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Citeşte! În numele Domnului tău, care a făcut,
2. a făcut pe om din sînge închegat!
3. Citeşte! Căci Domnul tău e prea bun,
4. El este cel ce [ne-]a învăţat [să purtăm] condeiul,
5. l-a învăţat pe om ceea ce n-a ştiut.
6. Da, omul este păcătos823,
7. cînd se vede el bogat.
8. La Domnul tău este întoarcerea.
9. Ai văzut tu pe cel ce opreşte
10. pe un serv [al lui Dumnezeu], cînd se roagă?
11. Ai văzut tu ori de a fost ocîrmuit,
12. sau de a poruncit frica lui Dumnezeu?
13. Ai văzut ori de a tăgăduit şi s-a întors?
14. Oare nu ştie el că Dumnezeu vede?
15. Da! Dacă nu va înceta, îl vom apuca de chică,
16. de chica cea minciunoasă, păcătoasă.
17. El să cheme ceata sa;
18. Noi vom chema păzitorii iadului!
19. Da! Nu asculta de el, ci închină-te şi te apropie.

XCVII
SURA EL-KADR
Din Mekka şi este cu cinci semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Noi l-am trimis824 în noaptea El-Kadr825.

822 Primele cinci versete ale surei sînt întîia descoperire pe care o avu
Mohammed. Vorbitorul este arhanghelul Gavriil, iar cuvintele sînt adresate
către Mohammed. Vezi, mai aproape, Introducerea, cap. 2.
823 După explicatori, par să fie adresate cuvintele, din vv. 6 pînă la fine, către
Abu-Gjahi, care a ameninţat că va pune piciorul său pe gîtul lui Mohammed,
dacă-l va afla la rugăciune.
824 Coranul
825 I.e. puterea. Astfel se numeşte noaptea de la 23 spre 24 Ramadân, în care
a fost trimis Coranul. Conf. XLIV, 2.
 2. Şi ce te-nvaţă ce este noaptea El-Kadr.
3. Noaptea El-Kadr e mai bună decît o mie de luni.
4. Se coboară în ea îngerii şi duhul după voia Domnului lor pentru toată
porunca.
5. Ea este pace pînă la răsăritul zorilor.

XCVIII
SURA DOVEZII RĂSVEDITE
Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Nu s-au despărţit necredincioşii de poporul scripturii şi de idolatri, pînă
ce n-a venit la ei dovada răsvădită:
2. Un trimis de la Dumnezeu, care citeşte file curate, în care sînt scripturi
adevărate.
3. Şi nu s-au dezbinat aceia cărora li s-a dat scriptura, pînă după ce a
venit la ei dovada răsvădită.
4. Şi nu li s-a poruncit decît să servească lui Dumnezeu cu credinţă curată
[şi] statornică şi să împlinească rugăciunea şi să dea milostenii; şi
aceasta este credinţa cea adevărată.
5. Cei ce nu cred din poporul scripturii şi din idolatri, vor petrece în veci în
focul iadului. Aceştia sînt cele mai rele făpturi.
6. Cei ce cred şi se poartă bine, aceia sînt cele mai bune făpturi.
7. Răsplata lor la Domnul lor sînt grădinile Edenului, pătrunse cu rîuri pe
de desupt; acolo vor petrece în veci.
8. Mulţumit cu ei este Dumnezeu şi ei sînt mulţumiţi cu El. Aceasta este
pentru cel ce se teme de Domnul său.

XCIX
SURA CUTREMURULUI
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cînd se cutremură pămîntul întru cutremurul său
2. şi scoate afară pămîntul sarcinile sale826
3. şi zice omul: "Ce îi este?",
4. În ziua aceea, va povesti el istoria sa,
5. pentru că Domnul tău i-a descoperit-o.
6. În ziua aceea, vor ieşi oamenii cu cetele să vadă faptele lor.
7. Şi cel ce a făcut bine, cît un fir de colb, va vedea-o.
8. Şi cel ce a făcut rău, cît un fir de colb, va vedea-o.

826 I.e. morţii şi comorile, în ziua de apoi

 C
SURA ALERGĂTORILOR
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe alergătorii827 sforăitori,
2. ce scapă scîntei
3. şi se grăbesc dimineaţa,
4. şi stîrnesc, acolo, colbul,
5. şi pătrund, acolo, în mulţime —
6. omul este nemulţumitor faţă de Domnul său,
7. şi pentru aceasta este el martor
8. şi tare este dragostea sa faţă de bunul [lumii].
9. Oare nu ştie el că, dacă se va scociorî ceea ce este în morminte
10. şi va ieşi la iveală ceea ce este în piepturi —
11. că Domnul lor, în ziua aceea, îi va cunoaşte?

CI
SURA CELEI CE BATE [LA UŞĂ]828
Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Ceea ce bate [la uşă][ Ce este ceea ce bate [la uşă]?
2. Ce te-nvaţă, ce este ceea ce bate [la uşă]?
3. în ziua aceea, cînd vor fi oamenii ca mobile împrăştiate,
4. şi munţii vor fi ca lîna destrămată,
5. atunci, în viaţă plăcută, va fi acela al cărui cîntar va fi greu,
6. iar iadul va fi mama aceluia al cărui cîntar va fi uşor;
7. şi ce te-nvaţă, ce este el?
8. Un foc fierbinte.

CII
SURA POFTEI DUPĂ MAI MULT
Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Vă stăpîneşte pofta după mai mult,
2. pînă ce veţi fi cercetat mormintele829.
827 Caii
828 Sura judecăţii de apoi
829 Adică: atunci cînd veţi muri
 3. Da, voi veţi şti.
4. Iarăşi, da, voi veţi şti830,
5. da, de aţi şti cu siguranţă!
6. Voi veţi vedea iadul!
7. Iarăşi: voi îl veţi vedea cu ochiul siguranţei,
8. apoi veţi fi întrebaţi, în ziua aceea, despre plăcere.

CIII
SURA DUPĂMIAZAZILEI
Din Mekka şi este cu trei semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pe dupămiazăzi —
2. omul este pierdut,
3. afară de cei ce cred şi se poartă bine şi se îndeamnă spre adevăr şi se
îndeamnă spre răbdare.

CIV
SURA CLEVETITORULUI
Din Mekka şi este cu nouă semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Vai de tot clevetitorul defăimător,
2. care grămădeşte avere şi şi-o pregăteşte pentru viitor.
3. El crede că averea lui poate să-l facă veşnic.
4. Ba nu, el va fi aruncat în EI-Hotamah831.
5. Şi ce te-nvaţă ce este El-Hotamah?
6. Este focul aprins al lui Dumnezeu,
7. care se suie asupra inimilor.
8. El este asupra lor ca o boltă
9. pe stîlpi înalţi.

CV
SURA ELEFANTULUI
Din Mekkn şi este cu cinci semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Nu ai văzut cum s-a purtat Domnul tău cu tovarăşii elefantului832?

830Adaugă: cît de proşti aţi fost

831O numire a iadului.
832Relativ la această sură, tradiţia moham-medană istoriseşte următoarele:
Abraha Ibn El-Saba, regele sau viceregele din Iemen, care era creştin, zidi în
 2. Oare n-a dus El vicleşugul lor în rătăcire?
3. Şi a trimis asupra lor păsări cu droaia,
4. care au aruncat asupra lor pietre de lut,
5. şi El i-a făcut o semănătură mîncată.

CVI
SURA LUI KOREIŞ
Din Mekka şi este cu patru semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Pentru împreunarea lui Koreiş,
2. pentru împreunarea lor la caravana de iarnă şi de vară833.
3. Deci, să servească Domnului acestei case, care-i hrăneşte împotriva
foametei
4. şi-i face siguri pe frică834.

CVII
SURA SPRIJINULUI835
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu şapte semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. L-ai văzut pe cel ce tăgăduieşte judecata?
2. El este cel ce alungă orfanul
3. şi nu îndeamnă la ospătarea sărmanilor.
4. Deci, vai de rugătorii,
5. care sînt nepăsători, la rugăciune,
6. care vor să fie numai văzuţi
7. şi tăgăduiesc sprijinul836.

Saba o biserică grandioasă, cu scopul de a abate pe arabi de la cercetarea

templului din Mekka. Cînd observară Koreişiţii că peregrinajele la Kaaba
scădeau mereu, trimiseră şi pe un băiat cu numele Nofail, care murdări într-o
noapte altarul şi zidurile bisericii aceleia. Turbat purcese Abraha contra celor
din Mekka, avînd în oştirea sa şi treisprezece elefanţi, însă cînd era să intre în
Mekka, elefantul său nu mai voi să asculte de el şi totodată apărură de la malul
mării şi nişte păsări care aruncară pietre fierbinţi asupra oştirii lui Abraha, şi,
afară de aceea, mai veni un puhoi mare de apă, încît numai puţini din oştire
putură să scape cu viaţa. Aceste evenimente par a se fi petrecut în anul
naşterii lui Mohammed, în aşa numitul an al elefanţilor. Conf. şi cele spuse în
Introducerea noastră, cap. II.
833 Cele două caravane cu peregrini, ce veneau pe an la Mekka, aduceau
Koreişiţilor venituri enorme.
834 Făcînd tărîmul lor sacrosanct
835 Se numeşte şi "Sura judecăţii", după v. 1.
836 I.e. nu vor să dea milostenii
 CVIII
SURA PRISOSINŢEI837
Din Mekka şi este cu trei semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Noi ţi-am dat prisosinţă.
2. Deci roagă-te la Domnul tău şi jertfeşte.
3. Cel ce te urăşte să fie fără copii.

CIX
SURA NECREDINCIOŞILOR838
Din Mekka şi este cu şase semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Spune: "O, voi, necredincioşilor,
2. eu nu slujesc la ceea ce slujiţi voi,
3. şi voi nu sînteţi robi la ceea ce slujesc eu,
4. şi eu nu sînt rob la ceea ce slujiţi voi,
5. şi voi nu sînteţi servi la ceea ce slujesc eu.
6. Pentru voi credinţa voastră, şi pentru mine credinţa mea!"

CX
SURA AJUTORULUI839
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu trei semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Cînd vine ajutorul lui Dumnezeu şi biruinţa
2. şi vezi că oamenii intră în credinţa lui Dumnezeu cu cetele,
3. atunci preamăreşte lauda Domnuui tău şi roagă-L de iertare, căci El
iartă.

CXI
SURA: PIARĂ...840
Din Mekka şi este cu cinci semne

837 Îndreptată contra lui El-As Ibn Vail, care-l batjocorise pe Mohammed, pentru
că n-avea copii.
838 Se zice că mekkanii au făgăduit că se vor închina Dumnezeului lui
Mohammed un an de zile, dacă şi el se va închina un an de zile zeilor
mekkanilor. Sura aceasta este răspunsul la acea cerere.
839 Se numeşte şi "Sura biruinţei", după v. 1
840 Se numeşte şi "Sura lui Abu Lahab", după v. 1.
 ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Piară mîinile lui Abu Lahab841 şi piară şi el!
2. Să nu-i folosească averea sa şi ceea ce a agonisit!
3. El va arde în focul flăcării842,
4. iar soţia sa843 va duce lemne
5. pe gîtul ei, cu o funie de fir de fenic.

CXII
SURA CURĂŢIRII844
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu patru semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Spune: "El este Dumnezeul cel unic,
2. Dumnezeul cel veşnic,
3. El nu se naşte şi nu este născut
4. şi nimenea nu-i este asemenea".

CXIII845
SURA AMURGULUI DE DIMINEAŢĂ
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu cinci semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Spune: "Eu caut adăpost la Domnul amurgului dimineţii,
2. înaintea răului pe care l-a făcut
3. şi înaintea întunericului cînd se apropie,
4. şi înaintea răului celor ce suflă asupra nourilor846
5. şi înaintea răului pizmaşului, cînd pizmuieşte".

841 Abu Lahab era unchiul lui Mohammed. El era un duşman aprig al lui
Mohammed şi odinioară, cînd adună Mohammed rudele sale, ca să le vestească
misiunea sa de profet, Abu Lahab strigă: "Piei! Pentru aceasta ne-ai adunat?",
apoi apucă o piatră să o arunce în Mohammed. Cu acea ocazie, fu revelată sura
aceasta.
842 Aluzie la numele său: Abu Lahab = tatăl flăcării
843 Soţia lui Abu Lahab se numea Umm Gjamâl şi ea făcea intrigi la bărbatul ei
împotriva lui Mohammed. Într-o noapte, îi puse acestuia din urmă chiar spini în
drum, încît îşi răni el picioarele.
844 I.e. curăţirea de credinţă în zei mincinoşi. Sura aceasta este îndreptată în
special contra creştinilor şi se numeşte şi "Sura unităţii", după v. 1.
845 Ultimele două sure se numesc şi "surele scutirii" şi se poartă ca amulete. Se
zice că Mohammed fu vindecat, prin rostirea lor, de o boală pe care o aduse
asupra sa fermecătorul Labid, un jidov din Medina.
846 Se zice că fiicele jidovului Labid, amintit în nota precedentă, l-au legat pe
Mohammed cu o frînghie cu unsprezece noduri, astfel încît arhanghelul Gavriil
l-a putut dezlega.
 CXIV
SURA OAMENILOR
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu şase semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1. Spune: Eu caut adăpost la Domnul oamenilor,
2. regele oamenilor,
3. Dumnezeul oamenilor,
4. înaintea răului şoptitorului, fugarului847,
5. care şopteşte în piepturile oamenilor,
6. înaintea duhurilor şi a oamenilor.
--------------------------

847 Şoptitorul, fugarul este Satan, pentru că el şopteşte oamenilor,

ademenindu-i spre rău, şi fuge dacă se invocă numele lui Dumnezeu.