Chemarea iubirii de Mevlana Jalaluddin Rumi In fiecare clipa, de pretutindeni, rasuna chemarea iubirii: Noi ne inaltam catre cer,

cine vrea sa vina cu noi? Noi am fost in paradis, am fost prieteni ingerilor, Iar acum ne intoarcem acolo, caci acolo este taramul nostru. Noi suntem mai presus de orice paradis, mai nobili si mai puri decat ingerii: De ce sa nu ne ridicam chiar deasupra acestora? Telul nostru este Suprema Maiestate. Ce are de-a face perla cea fina cu lumea plina de noroi? De ce ati coborat aici? Luati-va bagajele si mergeti inapoi. Ce este acest loc? Sansa este cu noi, sacrificiul este al nostru!... Precum pasarile marii, oamenii vin din ocean, oceanul sufletului. Cum ar putea aceasta pasare, nascuta din mare, sa-si faca cuib aici? Altfel cum ar putea valul sa urmeze valului ce vine din suflet? Valul numit "Nu sunt eu Stapanul tau?" a venit si a spart vasul acestui corp; Iar atunci cand vasul este spart, viziunea clara revine Si odata cu ea (survine) fuziunea deplina cu EL.