Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„CA UN crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete.“ „Ca un măr între
copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri.“ „Cine este aceea care se
iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele?“ (Cântarea Cântărilor 2:2,
3; 6:10). Cât de sublime sunt aceste versete din cartea biblică Cântarea
Cântărilor! Întreaga carte este un poem atât de plin de semnificaţii şi de
frumuseţe, încât a fost numit „cea mai frumoasă cântare“. — Cântarea
Cântărilor 1:1.
Compusă de regele Solomon al anticului Israel, după cât se pare în jurul anului
1020 î.e.n., în prima parte a domniei lui de 40 de ani, această cântare este o
poveste de dragoste a unui păstor şi a unei fete de la ţară, o sulamită. Printre
protagoniştii poemului sunt mama şi fraţii fetei, ‘fiice ale Ierusalimului [doamne
de la curte]’ şi „fiice ale Sionului [femei din Ierusalim]“ (Cântarea Cântărilor 1:5;
3:11). Pentru cititor este dificil să identifice toate personajele din Cântarea
Cântărilor, dar nu şi imposibil, având în vedere ceea ce spun ele şi ceea ce li se
spune.
„Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dragostea ta [dezmierdările tale, NW]
este mai bună decât vinul“ (Cântarea Cântărilor 1:2). Dialogul din Cântarea
Cântărilor începe cu aceste cuvinte rostite de o fată simplă de la ţară, care
este adusă în cortul regal al lui Solomon. Cum a ajuns ea acolo?
„Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine“, spune ea. „M-au pus păzitoare la vii.“
Fraţii ei sunt supăraţi pe ea pentru că tânărul păstor de care este îndrăgostită
a invitat-o la plimbare într-o minunată zi de primăvară. Pentru a o împiedica să
meargă, ei au trimis-o să păzească viile de „vulpile cele mici, care strică viile“.
Astfel stând lucrurile, ea ajunge în apropiere de tabăra lui Solomon.
Frumuseţea ei este remarcată când ea coboară „în grădina cu nuci“ şi, astfel,
este adusă în tabără. — Cântarea Cântărilor 1:6; 2:10–15; 6:11.
1:15 — Ce vrea să spună tânărul păstor când afirmă despre iubita lui că are
‘ochi de porumbiţă’? Tânărul păstor vrea să spună că ochii iubitei lui sunt la fel
de blânzi şi de gingaşi ca ai unei porumbiţe.
1:2; 2:6. Dezmierdările care nu ascund intenţii necurate pot fi potrivite în timpul
perioadei de cunoaştere. Totuşi, doi tineri trebuie să fie atenţi ca acestea să fie
manifestări de iubire autentică şi nu de pasiune necurată, care ar putea duce la
imoralitate sexuală. — Galateni 5:19.
1:6; 2:10–15. Fraţii sulamitei nu i-au dat voie surorii lor să meargă cu iubitul ei
într-un loc izolat din munţi nu pentru că ea ar fi fost imorală sau pentru că ar fi
avut intenţii nepotrivite. Aceasta era, de fapt, o măsură de precauţie care o
ajuta pe tânăra sulamită să evite orice situaţie care ar fi expus-o vreunei
tentaţii. Tinerii care sunt în perioada de cunoaştere pot învăţa de aici că nu
trebuie să fie singuri în locuri retrase.
2:7; 3:5. Tânăra de la ţară nu a simţit niciun fel de atracţie faţă de Solomon. Ea
le-a pus pe doamnele de la curte să jure că nu vor încerca să stârnească în ea
dragostea pentru un altul decât tânărul păstor. Nu este nici posibil, nici potrivit
să simţi iubire romantică pentru oricine. Un creştin care vrea să se
căsătorească trebuie să-şi aleagă ca partener doar un slujitor loial al lui
Iehova. — 1 Corinteni 7:39.
Ceva „se vede suindu-se din pustie, ca nişte stâlpi de fum“ (Cântarea Cântărilor
3:6). Ce văd femeile din Ierusalim când ies afară? Solomon şi slujitorii lui se
întorc în oraş! Regele o aduce pe sulamita cu el.
Tânărul păstor o urmăreşte pe fată şi, nu după mult timp, găseşte o modalitate
de a se întâlni cu ea. El o asigură de dragostea lui, iar ea îşi exprimă dorinţa de
a părăsi oraşul, spunând: „Până se coboară ziua şi până fug umbrele, voi veni la
tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie“. Ea îl invită pe păstor să ‘intre în
grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese’. El îi răspunde: „Am intrat în
grădina mea, sora mea, mireaso“. Femeile din Ierusalim le spun: „Mâncaţi,
prieteni, beţi, da, beţi din belşug, preaiubiţilor!“ — Cântarea Cântărilor 4:6, 16;
5:1.
6:13 — Ce este „jocul a două tabere“? Această expresie poate fi redată şi prin
„dansul lui Mahanaim“. Oraşul care purta acest nume se afla pe malul estic al
Iordanului, lângă valea Iaboc (Geneza 32:2, 22; 2 Samuel 2:29). „Jocul a două
tabere“ se referă, după cât se pare, la un anumit dans care se organiza în acel
oraş cu ocazia unei sărbători.
‘FLACĂRA DOMNULUI’
(Cântarea Cântărilor 8:5–14)
„Cine este aceea care se suie din pustie, rezemată de preaiubitul ei?“, întreabă
fraţii sulamitei când o văd întorcându-se acasă. Cu puţin timp înainte, unul
dintre ei spusese: „Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă
este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru“. Acum, după ce statornicia
iubirii sulamitei a fost testată şi dovedită, ea spune: „Eu sunt un zid şi sânii mei
sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace“. — Cântarea
Cântărilor 8:5, 9, 10.
Folosim fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experienţă mai bună online și
pentru a îmbunătăți acest site. Continuând să utilizați acest site, vă dați
consimțământul asupra utilizării cookie-urilor. Dacă doriți mai multe informații
sau nu acceptați folosirea acestor fișiere când utilizați site-ul nostru, vă rugăm
să accesați pagina Politică globală de folosire a cookie-urilor și a tehnologiilor
similare.