Cîntarea Cântărilor 1:1

1. Cântarea Cântărilor. Expresia implică faptul că această cântare e deosebită prin excelenţă. Iudeii
considerau Cântarea cântărilor lui Solomon cea mai specială dintre cântările Bibliei. Titlul original compara
probabil cântarea cu celelalte 1004 compuse de Solomon (1 Regi 4,32).

Cîntarea Cântărilor 1:2

2. Să mă sărute. Persoana care vorbeşte este evident tânăra sulamită. Vorbirea ei continuă până la
sfârşitul v. 7, cu excepţia întreruperilor făcute de doamnele de la curte indicate de cuvântul "noi" [subînţeles
în rom.] din v. 4.

Dezmierdările tale. [Iubirea ta, KJV]. Schimbarea de persoană de la a treia din primul rând la a doua de
aici este obişnuită în poezia ebraică. Cuvântul tradus "dezmierdări" [iubire, KJV] este la plural, indicând multe
atenţii şi manifestări de iubire.

Vinul. Ebr. yayin, sucul de strugure (vezi Genesa 9,21; 1 Samuel 1,14; Isaia 5,11; etc.).

Cîntarea Cântărilor 1:3

3. Mireasmă vărsată. La orientali, parfumul şi cremele erau foarte scumpe. Pentru mireasa lui Solomon
numele iubitului ei însemna mai mult decât orice parfum, oricât de suav ar fi fost el.

Fetele. [Fecioare, KJV]. Ebr. alamoth, "femei tinere" (vezi la Isaia 7,14). Mireasa lui Solomon se
gândeşte probabil la ea, deşi din modestie nu se numeşte în mod specific. Ea spune doar că Solomon este tipul
de bărbat pe care o tânără ca ea l-ar iubi.

Cîntarea Cântărilor 1:4

4. Trage-mă. Ebr. mashak, aici "a atrage în iubire" (vezi Ieremia 31,3; Osea 11,4).

Să alergăm. Această intervenţie este a însoţitoarelor miresei.

În odăile lui. Unii văd în v. 2-4 o aluzie la alaiul de nuntă şi în expresia aceasta o descriere a intrării în
palat.

Ne vom veseli. Se presupune că vorbesc din nou persoanele din suita miresei.

Pe drept eşti iubit. [Drepţii te iubesc, KJV]. Sau "te iubesc cinstit". Acestea ar putea să fie cuvinte de
aprobare rostite de mireasă, care crede că toţi ar trebui să aibă o iubire plină de afecţiune faţă un bărbat atât
de fermecător ca iubitul ei. Ea consideră că toţi vor aproba hotărârea sa de a se căsători cu Solomon.

Cîntarea Cântărilor 1:5

5. Sunt neagră. Probabil că ea nu vrea să spună mai mult decât că are tenul închis.

Chedarului. Triburi nomade ale lui Ismael (Genensa 25,13), care locuiau în pustiurile arabe (vezi Isaia
21,16; 42,11). Beduinii trăiau în general în corturi făcute din piei de capre de culoare neagră.

Cîntarea Cântărilor 1:6

6. M-a ars. [A privit asupra mea, KJV]. Aceasta e o dovadă că tenul ei închis se datora soarelui şi nu
rasei ei. LXX zice: "soarele s-a uitat cu neplăcere la mine".

Fiii mamei mele. Pare că fraţii mai mari ai miresei o lăsaseră pe surioara lor să păzească viile, făcând-o
astfel să fie arsă de soare.

Via frumuseţii mele. [Via mea, KJV]. Adică propria ei frumuseţe (vezi cap. 8,12). Fraţii ei nu-i
îngăduiseră răgazul sau prilejul să dea atenţie propriei sale înfăţişări.

Cîntarea Cântărilor 1:7

7. Îţi paşti oile. [Turma ta, KJV]. Versetul acesta prezintă o dificultate prin aceea că îl reprezintă pe
iubit ca păstor, ceea ce, fireşte, Solomon nu era. S-ar putea ca mireasa, în limbajul poetic fantastic, să-l vadă
ca tovarăş al vieţii ei simple de la ţară. Unii au sugerat că Solomon s-a îmbrăcat ca păstor când a venit la ea să
o peţească.

Te odihneşti la amiază. În ţările calde, păstorii caută un loc de adăpost atât pentru ei, cât şi pentru
turmele lor, de căldura arzătoare a soarelui din miezul zilei.

Ca o rătăcită. [Cineva care se abate, KJV]. Ebr. 'otyah, literal, "cineva cu văl". Dacă sunt transpuse
două consonante ebraice, se obţine "cineva care rătăceşte". Varianta aceasta se găseşte în Siriaca, Vulgata şi
în traducerea greacă a lui Symmachus.

Cîntarea Cântărilor 1:8

8. Dacă nu ştii. Intervine un alt glas. Poate să fie acela al lui Solomon sau răspunsul glumeţ al
doamnelor de la curte, care îi spune sulamitei să aibă răbdare. La timpul cuvenit iubitul ei va veni. Între timp
ea trebui să continue să vegheze asupra turmelor ei.

Cîntarea Cântărilor 1:9

9. Iapa înhămată. [O ceată de cai, KJV]. Literal, "iapa mea". Solomon îşi aseamănă mireasa gătită cu
sculele ei cu o iapă împărătească împodobită. Asemănarea pare vulgară pentru o minte apuseană, dar e cu
totul potrivită pentru gândirea orientală.

Carele. Vezi 1 Regi 10,26.28.29.

Cîntarea Cântărilor 1:12

12. Nardul. Un parfum puternic obţinut probabil din India. Planta Nardostachys jatamansi, din
rădăcinile căreia hinduşii extrăgeau parfumul aromatic, creşte pe păşunile înalte ale Himalayei, la o înălţime
cuprinsă de 3.353 m şi 5.182m. Nardul a devenit de timpuriu un articol de comerţ.

Cîntarea Cântărilor 1:13

13. Mănunchi de mir. Mirul era extras din răşina aromatică a ceea ce era probabil copacul arab
Balsamodendron myrrha. Se spune că femeile evreice purtau sub veşmintele lor, la anumite ocazii, o sticluţă
sau o punguţă cu mir, atârnată de gât.

Cîntarea Cântărilor 1:14

14. Strugure de măliniţă. [Strugure de camfor, KJV]. Mai bine "ciorchine de flori de henna". Planta
creştea în partea de sud a Palestinei şi producea flori galbene sau albe mirositoare. Florile şi rămurelele erau
transformate în pulbere, din care femeile orientale făceau o vopsea roşietic-portocalie pentru a-şi unge mâinile
şi picioarele.

En-Ghedi. Literal, "fântâna iedului". Era o regiune la vest de Marea Moartă, cam la mijlocul distanţei
dintre gura de vărsare a Iordanului şi extremitatea sudică a lacului. Un izvor bogat cunoscut sub numele 'Ain
Jidi continuă să curgă şi astăzi în regiune.

Cîntarea Cântărilor 1:16

16. Verdeaţa este patul nostru. [Patul nostru e verde, KJV]. Nu e sigur dacă mireasa descrie aici un pat
din palat sau dacă se referă la mediul ei natural anterior. Unii văd aici o referire la patul nupţial. Ar fi natural
pentru mireasă să descrie stările ei de prezente de fericire în imagini luate din mediul ei natural.

Cîntarea Cântărilor 2:1

1. Eu sunt un trandafir din Saron. Împărţirea pe capitole a făcut pe unii să lege v. 1 cu ceea ce
urmează. În felul acesta Solomon ar fi cel care vorbeşte în versetul acesta. De aceea, prin aplicaţie spirituală,
atât expresia "trandafir din Saron" cât şi expresia "crin din vale" au fost referiri la Hristos. Totuşi, gramatical
şi contextual, e mai firesc să se considere versetul acesta ca o declaraţie a miresei. Cuvântul pentru "crin"
poate avea atât o formă masculină cât şi una feminină. Aici apare forma feminină, în timp ce forma masculină
apare în cap. 2,16; 4,5; 5,13; 6,2.3; 7,2. Forma feminină apare din nou în cap. 2,2, unde se aplică în mod
precis la tânăra sulamită. Consideraţii contextuale favorizează de asemenea ideea aceasta. Potrivit ei, mireasa
îşi mărturiseşte starea umilă, afirmând că nu se simte în largul ei într-un palat. Ea e doar o floare de câmp.

Cuvântul tradus "trandafir" apare numai aici şi în Isaia 35,1, iar identitatea e nesigură. S-ar putea să fie
şofranul, asfodelul sau narcisa. Pare să fie vorba de o floare oarecare de câmp.

"Saron" însemnează literal "o câmpie", "un şes", iar ca nume propriu indică şesul maritim dintre Iope şi
muntele Carmel. LXX ia "Saron"-ul de aici ca un titlu generic pentru un câmp deschis.

Cîntarea Cântărilor 2:2

2. Un crin în mijlocul spinilor. Nu spini care cresc pe plante sau pe copaci, ci plante cu spini. Solomon
o asigură pe mireasa sa că toate celelalte femei în comparaţie cu ea sunt ca nişte spini în comparaţie cu o
floare frumoasă de câmp.

Cîntarea Cântărilor 2:3

3. Măr. Mireasa întoarce complimentul. Mirele ei, comparat cu alţi bărbaţi, e ca un pom roditor faţă de
copacii neroditori ai pădurii.

La umbra lui. Mireasa nu numai că se bucură de umbră, dar şi mănâncă cu mare plăcere din fructe.

Cuvintele acestea au fost luate ca descriind odihna sufletului la umbra iubirii lui Hristos, bucuria
comuniunii fericite cu Domnul. Beneficiile unei astfel de comuniuni nu pot fi obţinute de aceia care se
odihnesc doar o clipă în prezenţa lui Isus. Prea adesea activităţile aglomerate ale vieţii înlocuiesc perioadele
preţioase de comunicare, care sunt atât de importante pentru o creştere sănătoasă în har (vezi 7T 69; Ed
261).

Cîntarea Cântărilor 2:4

4. Casa de ospăţ. Literal, "casă de vin" (vezi la v. 2). Versetul acesta a fost folosit pentru a ilustra mai
mult comuniunea cu Hristos (vezi la v. 3; vezi şi COL 206, 207; Ed 261).

Cîntarea Cântărilor 2:5

5. Întăriţi-mă cu turte de struguri. Aceste turte erau considerate stimulante şi prin urmare folositoare în
cazuri de oboseală cronică.

Bolnavă de dragostea lui. Mireasa era copleşită total de fiorul noii ei experienţe şi nu putea să găsească
imagini potrivite pentru a descrie desfătarea ei extatică.

Cîntarea Cântărilor 2:7

7. Vă jur. Versetul acesta e un refren. E repetat în cap. 3,5 şi 8,4. Persoana care vorbeşte e probabil tot
mireasa.

Dragostea. [Dragostea mea, KJV]. "Mea" [KJV] este un cuvânt adăugat. "Dragostea" vine de la
'ahabah, o formă feminină care are în vedere iubirea în abstract şi nu iubitul. Este ridicată în slavă afecţiunea
curată şi naturală.

Cîntarea Cântărilor 2:8

8. Glasul prea iubitului meu. Versetele 8-17 par să fie o amintire a miresei despre o întâlnire
încântătoare de primăvară. Totul este probabil spus în timp ce e îmbrăţiată cu iuvire de soţul ei (vezi v. 6).

Iată-l că vine. Presimţământul sensibil al iubiri discerne de departe apropierea prea iubitului ei care vine
în casa ei de la munte.

Cîntarea Cântărilor 2:9

9. Se uită pe fereastră. Solomon e prezentat ca uitându-se vesel pe fereastră în căutarea iubitei lui.

Cîntarea Cântărilor 2:11

11. A trecut iarna. Versetele 11-13 constituie una din cele mai frumoase descrieri poetice a primăverii
scrisă vreodată (vezi Ed 160). Primăvara era partea din an când peregrinii se îndreptau voioşi spre Ierusalim
pentru serbarea Paştelui (vezi PP 537, 538).

A încetat ploaia. Ploaia târzie înceta la începutul primăverii (vezi vol. II, p. 109).

Cîntarea Cântărilor 2:12

12. Turturicii. Ebr. tor, turturea, o specie de porumbel. Tor este onomatopeic, care imită tonul
plângător al păsării. Unele specii de turturele sunt migratoare şi venirea lor marchează reîntoarcerea
primăverii (vezi Ieremia 8,7).

Cîntarea Cântărilor 2:13

13. Se pârguiesc roadele în smochin. [Dă smochinele lui verzi, KJV]. Literal, "îşi parfumează
smochinele lui necoapte", probabil în sensul că le coace.

Viile înflorite. [Viţele cu ciorchini fragezi, KJV]. Literal, "viţele sunt în floare".

Cîntarea Cântărilor 2:14

14. Porumbiţă. [Porumbiţa mea, KJV]. Porumbelul de stânci alege steiurile înalte şi râpele adânci (vezi
Ieremia 48,28) ca să-şi facă cuibul şi evită învecinarea cu oamenii. În felul acesta Solomon arată modestia şi
sfiala iubitei lui.

Scobiturile prăpăstiilor. [Scări, KJV]. Ebr. madregah, mai bine "locuri prăpăstioase" [KJV], "pereţii
stâncilor" ca în Ezechiel 38,20.

Cîntarea Cântărilor 2:15

15. Prindeţi-vă vulpile. Ce vrea să spună versul acesta şi identitatea celui care vorbeşte sunt chestiuni
de ipoteză. Moulton sugerează că mireasa aude pe fraţii ei vorbindu-i sau că ei îl întrerup pe mire, care spune
că vrea să-i vadă faţa şi să-i audă glasul. Ei avertizează împotriva vulpilor care vin primăvara distrugând viile
care tocmai atunci sunt în floare. Unii consideră că sulamita arată motivele pentru care nu poate răspunde
imediat invitaţiei iubitului ei, deoarece are îndatoriri gospodăreşti de îndeplinit. Alţii gândesc că referirea este
doar la plăcerea veselă pe care ar avea-o fericiţii îndrăgostiţi urmărind vulpile cele mici în viile pline de
parfum.

Cîntarea Cântărilor 2:16

16. Prea iubitul meu este al meu. Aceste cuvinte sunt un refren frecvent în această Cântare a cântărilor
lui Solomon (vezi cap. 6,3; 7,10). Expresia aceasta ilustrează dragostea delicată dintre Hristos şi poporul Său
(vezi MB 100).

Cîntarea Cântărilor 2:17

17. Până la răcoarea zilei. [Până la ivirea zilei, KJV]. Literal, "până când ziua îşi trage sufletul".
Referirea poate fi sau la zorii zilei, când se porneşte briza răcoroasă de dimineaţă, sau la începutul serii, când
porneşte briza răcoroasă de seară.

Munţii ce ne despart. [Munţii Bether, KJV]. Nu sunt cunoscuţi astfel de munţi. Poate cuvântul redat
[KJV] "Bether" ar trebui mai bine să fie tradus. Bether vine dintr-o rădăcină care înseamnă "a tăia în două",
prin urmare poate că e vorba de munţi stâncoşi.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

37T 69

3.4 Ed 261

4 COL 206; 7T 131

11-13 Ed 160; PP 538

 15 ML 172

16 MB 100

Cîntarea Cântărilor 3:1

1. Noaptea. Versetele 1-5 sunt cel mai bine explicate ca fiind relatarea unui vis, în care tânăra visa că
pentru un scurt timp l-a pierdut pe preaiubitul ei. Totuşi despărţirea a fost scurtă şi reîntâlnirea cât se poate de
plină de bucurie.

Cîntarea Cântărilor 3:4

4. Casa mamei mele. Femeile în Orient au apartamente separate, în care nu intră decât cei din cercul
restrâns al familiei. Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale când a făcut-o soţia sa (vezi Genesa 24,67).
Tânăra visează că are loc căsătoria nu în camera miresei din palatul lui Solomon, ci în propriul ei cămin din
Liban (vezi la Cântarea cântărilor 4,8).

Cîntarea Cântărilor 3:5

5. Vă jur. Vezi la cap. 2,7.

Cîntarea Cântărilor 3:6

6. Ce se vede? [Cine este acesta?, KJV]. Pronumele "acesta" şi verbul "suindu-se" [vine, KJV] sunt în
ebraică forme feminine. Se face referire fie la mireasă, fie la "pataşca" din v. 7, care este o formă feminină în
ebraică. În cazul din urmă, cuvintele ar trebui să fie traduse: "ce este aceasta?" Cel care vorbeşte nu poate să
fie cu exactitate identificat.

Începe o nouă secţiune. E descris un alai împărătesc. Descrierea călătoriei alaiului depinde de
interpretarea expresiei "ce se vede". Dacă se referă la sulamita, alaiul poate să fie al lui Solomon, care se
ducea la Liban să o aducă pe tânăra de la ţară. Dacă "ce se vede" sau "ce e aceasta" se referă la "pataşca" lui
Solomon, mireasa poate să fie aceea care urmăreşte apropierea alaiului şi face o descriere ca martor ocular a
impresionantei privelişti.

Pustie. Ebr. midbar, care poate să însemne simplu un ţinut de păşune sau un spaţiu larg, deschis.

Ca nişte stâlpi de fum. Aceasta se referă probabil la obiceiul de a merge înaintea alaiului cu tămâie
aprinsă care umple aerul cu miresme încântătoare. Acesta este un obicei vechi şi comun în Orient.

Cîntarea Cântărilor 3:7

7. Pataşca. [Patul, KJV]. Ebr. miţţah, un pat pe care se stă, rezemat sau întins. Contextul sugerează că
aici se referă la litiera cu care Solomon era purtat.

Şasezeci de viteji. Aceasta era garda care înconjura pavilionul mirelui. Asigurarea securităţii şefului
statului cere o atenţie neobosită din partea unei astfel de gărzi.

Cîntarea Cântărilor 3:9

9. Pataşcă. [Trăsură, KJV]. Ebr. 'appiryon, aici probabil sinonim cu mittah (v. 7), deci "lectică",
"litieră" sau "palanchin".

Cîntarea Cântărilor 3:10

10. Stâlpii. Probabil picioarele sau stâlpii patului care erau fie făcuţi din argint masiv, fie căptuşiţi cu
argint. Trăsurile împărăteşti erau bogat împodobite.

Rezemătoarea. [Fundul, KJV]. Ebr. rephidah, care pare să se refere mai degrabă la rezemătoarele sau
balustrada de pe laturile litierei.

Scaunul. [Acoperitoarea, KJV]. Ebr. merkab. Mai degrabă "scaunul" litierei. Cuvântul apare în Levitic
15,9, unde este tradus "şea."
 Lucrată de dragoste. [Împodobită cu iubire, KJV]. Ultima parte a acestui verset sună literal: "interiorul
ei, iubire împodobită de la fiicele Ierusalimului". O traducere liberă ar fi: "interiorul ei era împodobit ca semn
de iubire din partea fiicelor Ierusalimului". Împodobirea cu dragoste se poate referi la versurile ţesute pe
căptuşeală, perdele sau pe covor de către fiicele Ierusalimului ca expresie a iubirii lor pentru împăratul
Solomon şi mireasa lui.

Cîntarea Cântărilor 4:1

1. Frumoasă eşti. Personajul principal care a vorbit până aici a fost tânăra sulamită. Acum începe cea
mai lungă intervenţie a mirelui. Discursul din amintire laudă frumuseţea miresei şi culminează printr-o cerere
în căsătorie, care e acceptată.

Ochi de porumbiţă. Vezi cap. 1,15.

Măhrama. [Buclele tale, KJV]. Mai degrabă "vălul tău". Mahrama purtată de multe femei orientale este
dintr-o stofă de culoare închisă prinsă pe cap. Fruntea şi ochii rămân neacoperiţi. Mahrama aceasta acoperă
nu numai toată faţa, cu excepţia frunţii şi ochilor, dar şi gâtul, şi atârnă liber pe piept.

O turmă de capre. Părul ei este negru şi lucios ca părul caprelor palestiniene, care erau în majoritate
negre sau cafeniu închis.

Cîntarea Cântărilor 4:2

2. O turmă de oi. Dinţii sunt albi şi frumoşi, bine modelaţi şi egali. Nici unul nu lipseşte.

Cîntarea Cântărilor 4:3

3. Gura. [Graiul, KJV]. Mai degrabă "gura" ca organ al vorbirii.

Obrazul. [Tâmplele, KJV]. Ebr. raqqah, dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi subţire", "a fi slab"; de aici
părţile subţiri ale capului de fiecare parte a ochilor. Unii sugerează că este vorba de obrajii.

Cîntarea Cântărilor 4:4

4. Scuturi. Scuturile erau adesea atârnate pe turnuri, atât ca ornamente, cât şi pentru a le avea la
îndemână în caz de urgenţă.

Cîntarea Cântărilor 4:6

6. Până se răcoreşte ziua. [Până se iveşte ziua, KJV]. Vezi la cap. 2,17. Acesta pare să fie un alt refren,
poate rostit de mireasă în simplitatea şi smerenia ei, pentru a pune frâu înflăcărării mirelui. El, totuşi, continuă
de îndată să-şi reverse iubirea prin noi expresii de afecţiune.

Cîntarea Cântărilor 4:7

7. Eşti frumoasă de tot. Eşti cu totul fermecătoare, nu ai nici un cusur. Isus e prezentat spunând
cuvintele acestea bisericii, mireasa Sa (vezi MH 356, MB 100).

Cîntarea Cântărilor 4:8

8. Amana. Munţii Libanului.

Senir. Numele amorit, precum şi ugaritic şi acadian al muntelui Hermon (vezi la Deuteronom 3,9). Cei
doi munţi poate că stau aici în opoziţie, sau Senir ar putea să fie un vârf important al muntelui Hermon.
Solomon doreşte ca tânăra sulamită să părăsească toţi munţii frumoşi ai zonei rurale de nord în care a trăit.

Cîntarea Cântărilor 4:9

9. Mi-ai răpit inima. Verbul ebraic derivă din substantivul "inimă". Solomon spunea literal: "m-ai
animat". Poate ce el avea în gând era: "m-ai încurajat".

Cîntarea Cântărilor 4:10

10. Dezmierdările. [Iubirea, KJV]. Literal, "iubirile", adică multele atenţii şi manifestări de iubire (vezi
cap. 1,2).

Cîntarea Cântărilor 4:12

12. O grădină închisă. Prin expresia simbolică a unei grădini închise împăratul Solomon cere în
căsătorie şi prin acelaşi simbol e acceptată de fecioara sulamită (v. 16). Nimeni nu intrase până atunci în acea
grădină, nimeni nu gustase din această fântână, sigiliul acestei fântâni nu fusese rupt niciodată.

Cîntarea Cântărilor 4:15

15. Un izvor de ape vii. Limbajul acestui verset a fost folosit pentru a descrie băutura pururi
înviorătoare care poate fi scoasă din Cuvântul lui Dumnezeu (vezi PR 234; MB 37).

Cîntarea Cântărilor 4:16

16. Să intre... în grădina lui. Acesta este răspunsul sulamitei. El îl invită în grădina lui să mănânce din
fructele lui.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7MB 100; MH 356

15 MB 37; PK 234

Cîntarea Cântărilor 5:1

1. În grădina mea. Versetul acesta aparţine de drept la capitolul anterior. El este răspunsul lui Solomon
la consimţământul la căsătorie al tinerei fete.

Mâncaţi, prieteni. Evident cuvinte rostite către oaspeţi la sărbătoarea nunţii.

Cîntarea Cântărilor 5:2

2. Adormisem. Aici începe o nouă secţiune. Mireasa povesteşte un vis tulburător. Ea visează că
preaiubitul ei a venit la ea noaptea şi datorită unei clipe de zăbavă l-a pierdut. Acesta e asemănător cu visul
povestit în cap. 3,1-5, numai că aici accentul este pe tulburare şi nu pe sfârşitul fericit.

Cîntarea Cântărilor 5:3

3. Mi-am scos haina. Ea pare să zică: "M-am retras pentru culcare, nu mă tulbura".

Cîntarea Cântărilor 5:4

4. Gaura zăvorului. [Uşii, KJV]. Cuvântul "uşii" [KJV] este adăugat şi probabil în mod corect. Unii
consideră că el a vârât mâna prin fereastra cu zăbrele a casei ei.

Cîntarea Cântărilor 5:5

5. M-am sculat. Probabil tot în visul ei.

Cîntarea Cântărilor 5:6

6. Când îmi vorbea. Putem presupune o expresie de dezamăgire când preaiubitul se îndepărtează.

L-am căutat. Probabil tot în visul tulburător.

Cîntarea Cântărilor 5:7

7. Mi-am luat măhrama. Evident pentru ca să vadă cine este ea.

Cîntarea Cântărilor 5:8

8. Fiice ale Ierusalimului. În visul ei se făcea că le opreşte pe fiicele Ierusalimului ca să o ajute să-l
găsească pe preaiubitul ei.

Cîntarea Cântărilor 5:10

10. Osebindu-se din zece mii. [Cel mai de seamă din zece mii, KJV]. Un titlu potrivit pentru Hristos
(vezi DA 827; MB 79, 100; COL 339).

Descrierea mirelui continuă până la v. 16 şi atinge apogeul prin expresia "fiinţa lui este plină de
farmec". Această descriere este deseori îmbinată cu titlul "cel mai de seamă dintre zece mii", când se referă la
Hristos (vezi pe lângă referinţele de mai sus Ed 69; 6T 175; CT 67).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

10.16AA 275; CH 529; COL 339; CT 67; DA 827; Ed 69; Ev 186, 346; FE 526; MB 69, 79, 100; ML
114; MM 213; PK 321; 6T 175

16 MB 146

Cîntarea Cântărilor 6:1

1. Unde. Fiicele Ierusalimului se adresează acum miresei pentru a vedea ce mai are ea de zis.

Cîntarea Cântărilor 6:2

2. La grădina lui. Neliniştea cu privire la pierderea preaiubitului ei a trecut. Ea ştie că el e ocupat în altă
parte. Nu s-a întâmplat nimic care să strice fericirea lor.

Cîntarea Cântărilor 6:4

4. Ca Tirţa. În v. 4-10 Solomon laudă cu îmbelşugare pe mireasa lui. Probabil că Tirţa trebuie
identificată cu Tell el-Fâr'ah, la aproximativ 11 km nord-est de Sihem, în ţinutul lui Efraim. Fără îndoială că
cetatea era vestită pentru frumuseţea ei.

Plăcută ca Ierusalimul. Solomon se foloseşte de propria sa cetate de scaun din partea de nord a
Palestinei pentru a ilustra frumuseţea nemaiîntâlnită a miresei sale. Ierusalimul era vestit pentru frumuseţea lui
(vezi Psalm 48,2; 50,2; Plângeri 2,15).

Cîntarea Cântărilor 6:8

8. Şasezeci de împărătese. Aceasta e probabil o referire la haremul lui Solomon. Numărul soţiilor e
mult mai mic decât cel dat în 1 Regi 11,3. Evident cântarea aceasta este scrisă undeva la începutul domniei lui
Solomon.

Cîntarea Cântărilor 6:10

10. Cumplită ca nişte oşti. Frumuseţea şi tăria sunt contopite aici într-o descriere care a fost aplicată în
mod corect şi corespunzător bisericii (vezi PK 725; AA 91). Unii consideră că întrebarea din acest verset e
formulată de doamnele de la curte, atunci când au văzut prima dată pe sulamita.

Cîntarea Cântărilor 6:11

11. M-am pogorât. Afirmaţia aceasta aparţine în mod evident miresei.

Cîntarea Cântărilor 6:12

12. Om ales. [Amminadib, KJV]. Semnificaţia acestei expresii este neclar. Tradus literal înseamnă :
"Poporul meu, nobilul". Mireasa îşi imaginează că e ridicată şi aşezată într-o trăsură, desigur, alături de
Solomon.

Cîntarea Cântărilor 6:13

13. Întoarce-te, Sulamito! Poate cuvintele acestea sunt spuse de membrii suitei, care exprimă dorinţa
de a o privi mai mult pe împărăteasa acum cunoscută.

Ce aveţi voi să vă uitaţi? [Ce veţi vedea? KJV]. O fermecătoare manifestare de modestie.

Ce joacă. [Compania, KJV]. [Ca la nişte fete ce joacă în cor, trad. Cornilescu; ca şi cum ar fi compania
a două oştiri, KJV]. Literal, "dansul". Unii au sugerat că această expresie se referă la corul fetelor miresei şi la
corul celor mai distinşi bărbaţi ai mirelui. Alţii gândesc că referirea este la vreun obicei local pe care nu-l
înţelegem acum. Iar alţii preferă să translitereze cuvintele ca "două oştiri" (Mahanaim) şi văd o aluzie la
"dansul" oştirii îngereşti la Mahanaim la întoarcerea lui Iacob în Canaan (vezi Genesa 32,1-3). Dacă lucrurile
stau aşa, în acest puncrt, sulamita dă o reprezentaţie cu "dansul Mahanaim".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

10AA 91 ; CH 464 ; ChS 147, CM 7 ; GC 425 ; PK 725 ; 5T 82

Cîntarea Cântărilor 7:1

1. Ce frumoase. Versetele 1-5 sunt o laudă probabil din partea doamnelor care privesc, deşi mulţi
consideră că vorbele sunt rostite de Solomon.

Ca nişte lănţişoare. [Ca nişte giuvaeruri, KJV]. Accentul este probabil asupra giuvaerurilor, lucrate cu
iscusinţă, pe care ea le poartă acum.

Cîntarea Cântărilor 7:3

Doi pui de cerb. Compară cu cap. 4,5.

Cîntarea Cântărilor 7:4

4. Ca un turn. Compară cu cap. 4,4.

Iazurile. [iazuri de peşte, KJV]. Literal, "iazuri", aşa cum e tradus în 2 Samuel 2,13.

Hesbonului. Hesbonul este în general identificat cu Tell Hesbân, la 24 km est de Iordan. Această
aşezare nu oferă nici o mărturie din timpul lui Moise, dar este bine atestat din perioada judecătorilor şi a
monarhiei, care avea în cuprins părţi dintr-un rezervor mare de apă deschis.

Bat-Rabin. Literal, "fiica mulţimii". Fără îndoială numele uneia din porţi.

Cîntarea Cântărilor 7:5

5. Carmelul. Un şir de dealuri înalte de 500 m înălţime, care forma hotarul de sud-vest al câmpiei
Ezdraelonului şi a Golfului Acra.

Pletele. [Galerii, KJV]. Semnificaţia cuvântului de aici e nesigur. În Genesa 30,38.41 înseamnă
"jgheaburi". S-ar putea să derive dintr-o rădăcină care înseamnă "a curge", prin urmare "revărsare". De aceea
a fost sugerată definiţia "plete". Împăratul vorbeşte despre sine ca fiind prins în buclele părului sulamitei.

Cîntarea Cântărilor 7:7

7. Finicul. Ebr. tamar. Palmierul înalt şi graţios era un simbol potrivit pentru frumuseţea feminină.
Numele Tamar a fost purtat de diferite femei (Genesa 38,6; 2 Samuel 13,1).

Cîntarea Cântărilor 7:10

10. Eu sunt a iubitului meu. Un refren (vezi cap. 2,16; 6,3) care încheie secţiunea de preamărire a
frumuseţii miresei.

Cîntarea Cântărilor 7:11

11. Să ieşim. În secţiunea aceasta mireasa exprimă dorul ei după casa ei din Liban. Ea poate fi
imaginată ca rugându-l pe soţul ei să o ducă înapoi în vechiul ei cămin, făgăduindu-i din nou că-l va iubi.

Cîntarea Cântărilor 7:13

13. Mandragorele. Potrivit etimologiei populare, "mere de dragoste". Se presupunea că trezea dorinţa
erotică şi că favoriza procreaţia (vezi Genesa 30,14-16).

Cîntarea Cântărilor 8:1

1. Fratele meu. Mireasa pare să-şi aducă aminte de timpul dinainte ca piedicile unirii lor să fie
înlăturate. Neputând încă să-şi declare dragostea faţă de el ca iubit, ea dorea ca legăturile dintre ei să fi fost
acelea dintre frate şi soră.

Nu m-ar ţinea de rău. [Nu m-ar dispreţui, KJV]. Adică familia şi prietenii ei nu i-ar fi adus vreo
învinuire.

Cîntarea Cântărilor 8:2

2. M-ar învăţa. Aşa cum e tradus, mama ar fi învăţătorul. Totuşi verbul poate fi tradus şi "tu mă vei
învăţa". Oricare dintre variante are un sens clar. Mamele au un sfat bun pentru fiice legat de viaţa de
căsătorie. Şi înţeleptul Solomon ar fi putut face să tresalte inima tinerei lui mirese, împărtăşindu-i din vastele
lui cunoştinţe. În schimb, la rândul ei, ea ar fi răspuns aducând odihnă potrivită.

Cîntarea Cântărilor 8:4

3. Vă rog fierbinte. Compară cu cap. 2,7; 3,5. Repetarea acestui refren sprijină puternic ideea unităţii
cântării.

Cîntarea Cântărilor 8:5

5. Cine este aceea, care se suie? Versetul 5 pare să fie o descriere a sosirii perechii împărăteşti la casa
miresei.

Te-am trezit. Solomon poate vrea să spună că ei s-au întors în locul unde a trezit pentru prima dată
iubirea în mireasa lui.

Mamă-ta. Ei s-au înapoiat în casa unde se născuse mireasa lui.

Cîntarea Cântărilor 8:6

6. Pune-mă ca o pecete. Vorbeşte mireasa, aşa cum reiese în ebraică din forma masculină a lui "tu" [în
rom., subînţeles]. Cuvântul ebraic "pecete," chotham, înseamnă inel cu pecete (vezi Exod 28,11.21; Iov
38,14; 41,15; Ieremia 22,24). Evreii purtau uneori inelul lor cu pecete agăţat de gât cu un şnur . Mireasa lui
Solomon doreşte ca soţul ei să o considere ca un astfel de inel preţios.

Jar. Ebr. reshaphim, "flăcări", "fulgere", tradus "focul cerului" [fulgere fierbinţi, KJV] în Psalm 78,48.

O flacără a Domnului. [O flacără grozav de puternică, KJV]. Literal, "o flacără a lui Iehova". Probabil
fulgerul.

Cîntarea Cântărilor 8:7

7. Nu pot să stingă dragostea. Iubirea nu poate fi distrusă de nimeni şi de nimic. Ea nu poate fi
cumpărată. Cea mai mare ofertă ar fi cu totul dispreţuită. Acest pasaj, care vorbeşte despre puterea invincibilă
şi despre statornicia constantă iubirii, nu are egal în literatură în ce priveşte forţa de expresie.

Cîntarea Cântărilor 8:8

8. Soră micuţă. Afirmaţia aceasta poate să fi fost făcută de fraţii sulamitei, care îşi amintesc de zilele
copilăriei miresei. Se pare că ei au discutat despre felul cum să procedeze cu micuţa lor soră când i s-ar fi
făcut o cerere în căsătorie.

Cîntarea Cântărilor 8:11

11. Solomon avea o vie. Aceasta era fără îndoială una din multele vii ale lui Solomon.

Cîntarea Cântărilor 8:12

12. Via mea. Mireasa îşi înnoieşte făgăduinţa faţă de soţul ei. Ea vorbeşte despre sine ca fiind
păzitoarea propriei sale vii, dar transferă aceste drepturi şi privilegii soţului ei.

Cîntarea Cântărilor 8:13

13. Fă-mă să-l aud. Când cade cortina, Solomon cere să mai audă o dată glasul iubitei sale, poate
într-un refren pe care îl auzise repetat de ea în timpul logodnei lor.
Cîntarea Cântărilor 8:14
14. Vino repede, iubitule. Aşa se încheie poemul, cu două versuri scurte care condensează în ele tot ce
s-a repetat iarăşi şi iarăşi sub diferite forme: peţirea şi căsătoria a două inimi fericite.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

64T 334

6.7 Ed 93