M-a crescut mama în poală

De la leagăn pân’ la școală.

Zile-ntregi și nopți de-a rândul

Mi-a vegheat somnul și gândul.

M-a-nvățat să gânguresc,

Să zic mama, să zâmbesc.

M-a-nvățat apoi prin casă

Primii pași până la masă.

M-a-nvățat să nu m-alint

M-a-nvățat să nu mint,

Să nu știu ce este frica,

Toate m-a-nvățat mămica.

Poezii pentru mama- ce pot fi recitate în fiecare zi!

Eu nu sunt destul de mare

Ca să pot să-nvăț măcar

De pe carte o urare.

Și nu sunt destul de mare

Ca să-ți dau un dar.

Dar îți dau o sărutare,

Ici, pe obrăjor

Și pe mâna asta care

Mă-ngrijește-n fiecare zi

Cu atâta dor!

Zile lungi și voie bună

Îți doresc eu mult,

Și mă rog de flori să-ți spună

Să mă ierți, mămică bună,

Că nu știu mai mult!

În vaduri ape repezi curg

Și vuiet dau în cale

Iar plopi în umedul amurg

Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc

Cărări ce duc la moară

Acolo, mamă, te zăresc

Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,

Pocnind din vreme-n vreme,

Trei vreascuri rupte dintr-un gard.

Iar flacăra lor geme:

Clipești-abia din când în când

Cu stingerea-n bătaie,

Lumini cu umbre-amestecând

Prin colțuri de odaie.

Sus, pe cer, sunt multe stele.

Pe pământ sunt floricele,

Dar niciuna dintre ele

Nu-i ca ochii mamei mele.

Fiecare pui

Are mama lui

Și eu tot așa

Am mămica mea!