Profilată trist pe cerul sângeriu, Printre foi căzute prea de timpuriu, Cu năframa-n care căutai să-ngropi Sfâşiatul suflet risipit în stropi, Mamă de departe. Şi de-atunci mereu Lacrimile tale cad în gândul meu: Frunze veştejite peste lacul pal Turburându-i veşnic sfărâmatul val.