O, mamă!

Îmi vin în minte cântecele simple

Cântate pe cerdac pe când eram copil.
Pe cer mai erau stele, în inimă o rugă,
Si mai presus de toate aproape îmi erai,

O, Mamă! De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,

Împins de-un dor de ducă în dorul de-a găsi
O dragoste mai ‘nalta de ţară şi de-ai mei,
Fiind aşa departe ?

Ah, cântecul mă-nchide în el până-n adânc,

Cum te-a închis pământul! …
În ţara-aceasta rece, sub cerul neprivit,
Streine-mi sunt de-a valma visările ce mint,

Aducerile-aminte şi poate şi-acest cânt

Ce sufletu-mi răneşte,
Când doar părerile de rău
De-mi mai vorbesc pe româneşte …