Colegiul de Medicina Orhei

Lucrare pracica Nr.1:

Reproducerea vegetală la
plante de cameră

CMO, 2019
 ALOE

Familia: ASPHODELACEAE

Denumire stiintifica: Aloe vera; Aloe

barbadensis

Origine: este o planta originala din

Peninsula Arabica;

Proprietati ornamentale: este o planta

suculenta, perena, cu crestere lenta, ce
ajunge la inaltimi de 80-100 cm.

Aloe Vera este o planta decorativa prin

Frunze, cultivata ca planta decorative de
apartament si ca planta medicinala (fiind
una dintre cele mai vechi plante
medicinale folosite in intreaga lume).

Frunzele: sunt lanceolate, carnoase, de culoare verde, cu marginile zimtate cu

dinti de culoare alb-galbui, de dimensiuni mici
.

Florile: apar vara, in varful tulpinii florale, ce atinge 70-80 cm inaltime, au

forma tubulara (2-3 cm lungime) si culoare galbena.

Lumina: este un factor foarte important in cresterea si inflorirea plantei de Aloe

barbadensis, acestea avand nevoie de spatii luminoase, unde soarele sa poata
ajunge la planta cateva ore in fiecare zi. Odata cu venirea primaverii, ghivecile
cu Aloe vera se pozitioneaza in locurile unde soarele poate ajunge la planta,
pentru a ajuta planta sa se aclimatizeze cu soarele dupa perioada de iarna,
evitand astfel arsurile ce pot aparea la nivelul frunzelor.

Ghivecele cu Aloe vera trebuie amplasate

langa ferestrele cu expozitie sudica sau
estica. Camerele intunecate determina
schimbarea culorii frunzelor in verde-
galbui (verde pal).

Udarea: la Aloe vera se face folosing

cantitati moderate de apa, in perioada de
crestere lasand sa se usuce substratul in
intregime intre doua udari. In sezonul
rece, udarea se face foarte rar, folosind
cantitati mici de apa, sau se stopeaza.
Fiind o planta suculenta, ea poate trai o
perioada fara apa. Umiditatea excesiva a substratului este cauza principala
pentru care mor plantele de Aloe vera. Excesul de apa la nivelul radacinilor,
conduce la putrezirea radacinilor, afectand intreaga planta.

Substratul (pamantul) folosit pentru Aloe vera trebuie sa fie drenat, format
dintr-un amestec special pentru plantele suculente, care permite eliminarea
rapida a excesului de apa.

Transplantarea se poate realiza la 2-3 ani (primavara), folosind un substrat

proaspat si un vas de dimensiuni mai mari. Se recomanda o atentie sporita
asupra sistemului radicular al plantei. In momentul transplantarii se verifica
radacinile plantei, cele afectate de inlatura, replantarea se face la aceeasi
dimensiune ca si precedent. Udarea se face dupa cateva zile de la transplantare.

Inmultirea la Aloe vera se realizeaza prin separarea puilor aparuti la baza

plantei mama, prin lastar sau prin seminte (semanarea lor se face in februarie-
martie in spatii cu temperatura 20-22°C).

Daunatori: Paduchii lanosi sau cosenile fainoase; Paduchi testosi.

 Specii de Aloe cu efect terapeutic

Aloe socotrina. Planta originarã din insula Socotra, Yemenul de Sud, a fost

mult timp cea mai rãspânditã specie de Aloe. Datoritã efectelor terapeutice
remarcabile, negustorii arabi au comercializat-o peste tot, timp de secole, de pe
malurile Mãrii Mediterane pânã în China.
Aloe africana. Aloe africana a fost cultivatã de fermierii olandezi si pânã la
aparitia Aloei Vera a fost cea mai cãutatã specie de Aloe din lume. A fost
comercializatã sub formã de praf sau gel uscat.

 
Aloe vera (Linne / Barbadensis Miller / Vulgaris). În secolul al XVII-lea
negustorii britanici au derulat un comert de amploare, profitabil, bazat pe planta
sãlbaticã de pe insula Barbatos. Efectul laxativ al frunzelor uscate era foarte
apreciat. Existã douã specii de Aloe Barbadensis, cea verde si cea albastrã.
Specia verde poate poate fi folositã în scopuri terapeutice doar dupã 4 – 5 ani, pe
când cea albastrã creste mai repede si ajunge la maturitate la sfârsitul celui de-al
treilea an. Ambele specii au aproape aceleasi efecte terapeutice.
Aloe Vera are frunze cãrnoase în forma de lance, care cresc direct din pamânt
cu marginile în formã de dinti de fierãstrau. În mijloc prezintã o tulpinã care se
terminã cu flori galben-rosietice, de forma cilindricã.Planta cultivatã are
înaltimea de 75-120 cm, are 12-15 frunze late, cãrnoase, greutatea unei frunze
fiind cuprinsã între 700-1500g. Mãrimea frunzelor depinde de calitatea solului si
de conditiile climatice.
 
Aloe Vera creste în Africa de Nord, de Est si de Sud, în tarile din jurul Marii
Mediterane, a Marii Rosii, în India, în China si în insulele Oceanului Indian.
Este cultivatã în insulele din Marea Caraibelor, în tãri ca Republica Dominicanã,
Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Mari plantatii se gasesc în Texas, California,
Arizona si Mexic. Planta nu creste in zonele geografice unde temperatura
coboarã pentru mult timp sub zero grade.
 
Aloe ferox. Împreunã cu Aloe saponaria, este cea mai agreatã specie de Aloe a
Estului îndepãrtat. Consumarea Aloei constituie o adevãratã plãcere pentru
japonezi, chinezi si taiwanezi. Se mãnâncã crudã sau fiartã, miezul strecurat si
condimentat se bea în scopuri terapeutice. În prezent japonezii sunt cei mai mari
consumatori de Aloe, in special Aloe vera si Aloe ferox.

În regiunile sudice, desertice ale fostei Uniuni Sovietice creste aceastã specie
sãlbaticã de Aloe, aflatã în atentia cercetãtorilor rusi si a ponierilor medicinei
naturiste. Efectele terapeutice au fost descrise de profesorul oftalmolog Vladimir
Filatov si de biologul Israel Bekhman.