DENISDE ROVQEMONT

partea
diavolului
Traducere
Mircea IVĂNESCU
 Coperta coleqiei şi viziunea grafică
Doina DUMITRESCU

© ANASTASlA
Traducerea a fo t făcută după originalul din limb a franceză :
Denis de_Rougemont - . La Part du Diable"
Editions Gallimard, 1982
 Introducere
C,moaşterea adevăratei primejdii ne vindecă def alsele spaime

Ajunşi l dese n , căzuse m d aco rd: lucrul care le lipseşte

c I mai mult democraţiilor în general şi Americii în special
ste credinta în diav L Ne-am ridicat de la masă. Eram la
club. Şi pe cînd aşteptam ascensorul , i-am spus Filoso fului 1 :
"Foarte bine, dar dacă aş începe să vorbesc despre
diavol, eu însumi aş trece imediat în ochii celorlalţi drept un
personaj diabolic - cine ştie? - drept diavolul însuşi! " .
"Oare n-ar trebui să accepti riscul acesta ?, răspunse el cu
marea sa blîndeţe " .
Se deschisese uşa ascensorului; am intrat.
"La urm a urmei , ar fi o situ at ie tragică inedită: să te faci
diavol tu însu{i ca să d vedeşti că diavolul ex istă! ".
„Ştiu de fapt o p veste frumoasă, reluă Filosoful. Se
petrece în ţara dumitale natală. Unul dintre primii Apostoli
irlandezi care au creştinat Elveţia le explica ascultătorilor săi,
ţărani simp li, că martirii sînt cei mai buni mijlocitori pe care
i-am putea avea noi pe lîngă Dumnezeu. Ciobanii aceştia
din Alpii elveţieni sînt nişte oameni simpli şi reali.şti. L-au
crezut pe uvînt pe Apostol. L-au cre zut atît de tare , încît l-au
ş i omorît ! Şi partea cea mai frumoasă este că astfel el a
izbîndit în misiunea lui: ei au deve nit creştini!".
Urmam ac um grupul de o ameni care se îndrepta spre
saloanele clubului . Şi eu mă gîndeam: da , avem nevoie de

1 Este vorba de Jacqu es Maritain. Dialogul a avut loc în decembrie

194 1 la Ne w York.
6 DENI DE ROU GEMONT

asemene a parabo le ca a ţinem mint cît este de prim ejdio s

să spunem adevărul în gen eral , şi adevărul creştin în special.
Primejdio s pentru cel care-l spune! Dac ă vrem să fim creş­
tini, foarte bine, dar tre buie să ştim cu ce preţ se pl ă teşte a a
ceva. Sînt n ou ă pr e ze ce sec o le de cînd s-a stabilit Preţul
acesta ...
Ajunsesem în fumoar. Toată lume a reînc epu se să discute
de spr e ştiril e la o rdine a zile i, ca ş i cînd di avolu l nici n-ar fi
existat. Dar Filosoful mă mai trase o c lipă la o parte:
,,De ce n-ai scrie o carte de spr e diavol 1 " .
Încep usem s ă mă gînd esc la asta de cîtev a clipe
Am simţit , nu fără o oarecare nelinişte, cum a ceastă carte
mi se înfăţişează gîndului: căci da că stăm să ne gînd im, cînd
e vorba de autor şi de subi ectul cărţii lui, se poat e şti vreod a-
tă care din ei doi l-a ale s p e ce lăl a lt? Să vorbeşti despr e dia-
vol , să scrii despre el oar e nu e un asemen ea gînd un mod
imprudent de a-l provoca public? Mă gîndeam la fraza aceea
a lui Kafka : ,,Unul din anificiile cele mai eficiente de seduqie
ale diavolu lui, constă în faptul că ne provoa că la luptă. E în-
tocmai ca lupta cu o femei e s termină pînă la u rmă în pat ".
Dar , oric are ar fi subi ec tul în cauză , niciodată nu scrii
fără riscul unei ped e pse. Este adevărat că pentru unii scri-
itori, actul de a scrie est e pur şi simplu rez u ltatul un e i
mîncărim i a spiritului pe ca re o lini şt eşt i sc ă rpinînd hîrtia ,
fără să mai ţii seama în vreun fel de consecinţe/ /bar cei care
scriu pentru a ajunge să cunoască mai bin îşi asum ă tot-
deauna un anumit risc/ Nici un adevăr nu e bun pe ntru a fi
spus, în sensul că orice adevăr comportă o parte de a cuzaţ ie
adusă vieţii noastre , şi tind e să tulbur e acel echilibru de min-
ciuni pi o ase pe care-l recun o aştem tacit , ş i fără de care
,,existenţa ar ajunge să fie imposi b ilă " ... Apa , fă cea un um o-
rist remarca, este un lichid atît de impur, încîr o s ingură pică ­
tură e suficient ă pentru a tulbura ab sintul. Astfel , fie care
pi cătură de adevă r face tulbur e vi aţa . Da r, în acelaşi timp , cu
PARTEA DIAV OLU LUI 7

el îţi poţi
crea şi beţia. Şi mie personal nu-mi place să scriu
decît cărţi
primejdioase .
Însă publicarea unor asemenea cărţi ridică o altă pro-
blemă. Oare epoca noastră nu este şi aşa îndeajuns de con-
sternantă şi de consternată , oare spiritele nu sînt şi aşa destul
de rătăcite' Trebuia să-l mai amestecăm în toată dezordinea
şi vacarmul acesta şi pe diavol, în clipa cînd am avea nevoie,
cum se spune , de un „mesaj pozitiv" şi liniştitor?
Ei bine , eu cred că lucrul de care avem mai ales nevoie
este să nu ne liniştim! Unul din motivele pentru care trebu-
rile merg tot mai rău în lume este faptul că ne e frică să
privim în faţă adevăratele cauze ale răului. Credem în
nenumărate mici răuri , ne e teamă de nenumărate primejdii
dar am încetat să mai credem în Rău şi să ne mai fie frică de
adevărata Primejdie. A dezvălui realitatea diavolului în lu-
mea aceasta a noastră nu echivalează cu a spori teama de
diavol, ci înseamnă să dăm acestui diavol adevărata lui
înfătişare. Înseamnă să creăm şi să întreţinem frica în sin-
gurul fel pozitiv în care se poate face aceasta . Şi poate aceas-
ta este calea prin care să ne vindecăm de falsele angoase
care ne paralizează, sau de angoasa falselor primejdii . Nu
sîntem niciodată într-o mai mare primejdie decît în clipele
cînd ne înşelăm asupra adevăratei direcţii din care vine ame-
ninţarea, şi în care ne încordăm energiile spre a ne orienta
apărarea în faţa vidului , în vreme ce Duşmanul se apropie
pe la spate.
Identificarea Duşmanului, măsurarea forţei lui, aceasta
este tema acestei cărţulii. Dar să nu ne aşteptăm să găsim
aici un portret al diavolului: trebuie să socotim că toate
portretele lui sînt tot atîtea victorii pe care el le-a obţinut
asupra complezenţei şi credulităţilor noastre. Diavolul este
antimodelul prin excelenţă , esenţa sa fond tocmai deghi-
zarea, uzurparea aparenţelor, forţarea neruşinată sau subtilă
a nuanţelor - pe scurt arta de a face formele să mintă. Dacă
este, deci, imposibilă o imagine reală, sau dacă vrem să
evităm una prea facil pitorească, va trebui să încercăm să
descriem lucrarea diavolului în vremea prezentului nostru,
în fa.tanoastră şi printre noi, ca fiind Marele Trucaj.
Cei mai mulţi dintre scriitorii care s-au ocupat de diavol
de -a lungul secolelor mi se par a fi de acord asupra unui
punct: asemenea tuturor celor care nu cred în bine, în deli-
catete, în măreţia sufletească , Cel Viclean este o creatură
care foloseşte trucurile . Este un agent dublu, triplu, însutit,
multiplu la infinit. Să ne limităm la scamatoriile sale cele mai
simple, care-i înşeală cel mai uşor pe cit mai mulţi oameni în
epocile de decădere spirituală .
Un cuvine încă. S-ar înţelege greşit intenţia urmărită prin
acest mic tratat, dacă el ar fi interpretat ca fiind un efort
pentru a "demonstra" existenţa diavolului. Nu e vorba aici
decît de o încercare de a tălmăci anumite neajunsuri ale vre-
mii noastre, raportîndu-le la acţiunea singurei flinte care se
bucură de faptul că ele există.

New Yoril, ianuarie 1942

 Partea întîi

Incognito şi revelaţie
 1. Prima scamatorie

În Micile poeme în proză ale lui Baudelaire poate fi ci-

tită fraza cea mai profundă pe care a scris-o un om modern
despre satana: "Cea mai frumoasă şiretenie a diavolului con-
stă în a ne convinge că el nu există".

2. Incognito-ul

Trebuie să recunoaştem că această scamatorie nu a

reuşit niciodată mai bine decît în epoca contemporană. Şi
chiar dacă mai credem „încă" în Dumnezeu, credem totuşi
atît de puţin în diavol, încît e sigur că voi fi acuzat de obscu-
rantism, sau pur şi simplu de lipsă de seriozitate, dacă am să
persist în proiectul meu de a-i dedica o carte întreagă.
Primul truc al diavolului este incognito-ul în care se men-
ţine . Dumnezeu spune: ,,Eu sînt Cel ce sînt". Însă diavolul, tot-
deauna gelos şi dbritor de a-L imita pe Dumnezeu, fie şi pe
dos, căci el vede totul privind de jos în sus, ne spune aşa cum
îi spune Ulise ciclopului: ,,Eu mă numesc Nimeni, nu e ni-
meni aici. De ce ţi-ar fi frică ? Tremuri în faţa inexistentului?" .
Pînă prin secolul al XVII-iea circula în Anglia o gravură
inspirată din capriciile drăceşti ale lui Breughel şi ale lui
Bosch. Reprezenta un personaj cu capul încornorat şi cu do-
uă picioare despicate, dar al cărui trup rămînea invizibil. Şi
titlul era: Nobody. Nimeni.
Ca şi pisica de Cheshire din Alice în Ţara minunilor,
diavolul şi-a încheiat în zilele noastre dispariţia, nemailăsînd
12 ENI · DE R GE -JO iT

să plute a sc ă în urma lui prin aer decîr un rîs imp e rce ptibil
pentru cei pre a gră biţi .
Şi totuşi Bibli a d en unţ ă exist nt a diav o lului la fiecare
filă, începînd cu prima , unde I îşi face apariţia sub forma
şarpelui şi pînă la p enultima , uncie-I vedem pe satana , în-
lănţuit pe o durată de o mie de ani , şi apoi de scătuşat şi dez-
lănţuit în toate cele patru colţuri ale lum ii, pentru a le înş ela
şi a le srîrni să e încaier fără reun motiv anume ş i în c le
din urmă fulg e rat de focul cerului ş i azvîrlit într-un hău de
t1ăcări şi de pucioasă l aol a ltă cu falşii lui profeţi, ca să fie
acolo supu s caznelor , zi şi noa pte , în vecii vecilor. Biblia - şi
acest a e un lucru prea puţin cuno sc ut - vorbeşte mult mai
puţin de spr e rău în general decît desp re Cel Rău per onifi-
cat (cel puţin în textele o riginale). Dacă noi credem în ade-
vărul Bibliei , este cu neputinţă să ne îndoim o s ingură clipă
de realitatea diavolului.
Dar cine mai crede încă în Biblie , cu to a tă seriozitatea,
într-o lume în care se acordă crezare ziarelor? Un fapt aute n-
tic: omul modem are mai puţin ne voie să se ostene a scă pen-
tru a crede minciunil e de fiecare zi, decît adevărurile terne
transmise de Cărţile Sfinte.
Omul modern - cel din mine în sumi în primul rînd şi
folosindu-s e de glasul pe care i-l vor da cititorii mei - mă
opreşte , în pragul ace stui studiu pe care vreau să-l scriu,
şi-mi spune cu un surîs de indulgenţă şi neîncredere : ,,Cum
adică, crezi în diavol? În care diavol? În cel din Evul Mediu
cu coarn e le lui roşii? Sau în adevăratul diavol? ".
Aceste întrebări sînt in ev ita bile în e poca no astr ă. Ele
exprimă cu foarte mare exactitate atitudinile gîndirii noastre
cele mai curente. Neglijînd să !e răspundem ar în se mna să
ne conda mnăm la a întemei a o carte întreagă pe o neînţele­
gere, pe un quiproquo.
PARTEA DIAVOLULUI 13

3. Pentru cel care nu văd din diavol

decft coada

Să abordăm această dificultate pornind de la aspectul ei

simplu şi banal, aşa cum ni se înfăţişează în aparenţele ei naive.
Ni se spune .Dumnezeu", şi vedem un bătrîn măreţ cu
barbă albă, Părintele Veşnic al lui Michelangelo, tunînd din
cerurile violente ale Capelei Sixtine. Ni se spune .diavolul",
şi vedem un demon încornorat rînjind şi agitîndu•se prin
umbre însufleţite de cele mai urîte şi rele intenţii. Asemenea
reflexe de optică lăuntrică nu dovedesc nimic în ce-l
priveşte pe Dumnezeu sau existenţa Lui. Însă, lucru curios,
ele ni se par a dovedi ceva în ce-l priveşte pe satana: mai
ales faptul că el nu există, decît poate ca accesoriu al acelui
teatru al misterelor medievale.
Să ne închipuim o clipă că ar fi vorba aici de un camuflaj
premeditat din partea diavolului. La prima vedere, ar putea
să pară rudimentar, şi totuşi el aici e foarte abil: satana se
ascunde în spatele propriei sale imagini. El alege calea
de a-şi îmbrăca o aparenţă grotescă, ceea ce are ca efect
sigur că el va fi făcut inofensiv în ochii celor cultivaţi. Căci
dacă diavolul ar fi pur şi simplu demonul roşu înarmat cu un
trident mare cît toate zilele, sau faunul cu bărbiţă de ţap şi cu
coadă lungă din legendele populare, cine şi-ar mai da oste-
neala să mai creadă în el, sau chiar să declare sus şi tare că
nu crede în aşa ceva ?
Astfel, printr-un fel de scamatorie îndemînatică,
imaginea medievală pe care o trezeşte automat în noi nu-
mele diavolului s-a preschimbat în acea Tarnkappe, capa,
mantia care face nevăzut şi pe care satana însuşi o flutură în
faţa ochilor noştri pentru a ne determina să credem că el nu
ne mai stă în faţă de secole întregi.
14 DENIS DE ROUGEMO!'IT

Mascarada aceasta anacronică ş i bufon ă a contribu it nu

în mică mă ură ,
la reuşita acel ei prime şireten ii pe care o de-
nunţa Baud elaire . Mulţi se opre sc la ea: ,,Cum să ne mai pier-
dem vremea cu baliverne din vremuri trecute?" .
Dar mie mi se pare că tocma i ei sînt cei ca re se la ă astfe l
păcăliţi.
Fascina ţide imaginea ace asta tradiţi onal ă şi pr a vizibil
pue rilă, ei nu - şi mai dau seam a că diavolul acţionează în altă
pa rte , fără coa dă şi fără barbă , poate ch iar folosindu -se de
mîinile lor.
Ceea ce mi se par e a fi incred ibil nu este diavolul , nu sînt
îngerii , ci însăşi candoarea şi c redulitatea scepticilor şi
so fismul de neiertat căruia ei se a rată a-i fi victime: "Diavolul
este un omuleţ cu coarne roşcate şi cu coada lungă ; or, eu
nu pot să cred într-un asemenea omuleţ cu coarne roşcate şi
cu coada lungă ; deci , eu nu cred în diavol ". Şie exact ceea
ce voia el.
Şi cei care rămîn astfel agăţaţi de asem enea poveşt i bune
pentru babele de la ţa ră , sînt exact cei care refuză să creadă
în diavol d in cauza imaginii pe care şi-o fac despre el , şi care
provine tocmai din poveştile bune pentru babe.

4. Realitatea mitului

Dar ce găsim dacă dăm la o parte acest văl grosolan? Un

mit sau o realitate? În spatele acestei imagini de un pitoresc
ineficient şi desuet - este cu adevărat cine va?
De data aceasta întrebarea pare gravă pentru spiritele
noastre raţi o nal-materialiste . Personal, o cred pro st formu-
PARTEA DIAV OL ULUI 15

lată dar , de fapt , ea astfel ni se pu n nou ă (sau astfel ne -o

pun e diavolul).
Diav lui nu este decît un mit , ne va spune isto ricul Do-
vad ar fi c ă u pot ă vă urmăr sc ist.oria lui, de la na şte rea
sa în antichitat şi pînă la moa rtea sa în spirirul co ntempora-
nii r noştri . Oa menii sînt ei care au creat a e astă fa ntomă .
Mai întîi, diavo lul es te inv nţie iudai că. Adică , diavol ul
est iud u , aş a cu m au to mobi lu le t am rican , sau um
Panz erdi visionu l es t german. De fapt , ide a in iţ ială a dia-
vo lului 1 -a fost i nspirată evreilor de către O rient şi misterele
sal du al iste , atun ci cînd Israel era ca pti v în Babil on. Dar
rabin ii au fost cei are au tiu t ă pro fite d pe urma lege n-
dei lui Orrnuzd şi Ahriman. şi d pe urma a elor îngeri sau
demon i înarip a~i al c ă ror mod I îl g ă eau în Asiria . Rab inii
sînt cei ca re au scris carte a lui Enoh , unde se văd îngerii răi
coborîţi pe pămînt - şi aceasta este prima cădere - pentru a
se uni aici cu fiicel e oam enilor şi a-i z ămisli pe uriaşii rău­
fă căt ori . Tot rab inii înt c i car e au popul ariza t tra diţiil e cu
pri vire la spiritele sa u duhurile răufăcătoare, Sa mmael ,
Lucifer , Pyth on Asmodeu , Belial şi Satan. Treptat , de mon ii
aceşt ia s-au top it într-o en titat.e colectivă: satana, sau diabo-
lus în greceşt , Acu zatorul , duşmanul st irpe i ome ne şt i , şi
care est e asimilat de asem enea şi Şarpelui din Can ea Facerii.
De atun ci, satana îşi ia avînt ca pe rsonalitat e bin e defi nită şi
devin e din ce în ce mai for midabil. Cre ştinismul îi atr ibuie
un rol în pov e tirile despr e via ţa lui Iisus . i în Apocalipsă
lui îi es te î ngă du it să domnească asupra lumii într egi, înain-
te a grandioas e i sal e că d e ri într -un infern că rui a îi rămîne
în că reg . În anul 547 Sinod u l de la Constant inopo le îl de-
clară a fi veşnic . În fot cur sul Evu lui Mediu el terorizeaz ă po-
poa rele Europ i ere tinat . Călugării fac la fel de mul t pen-
tru g lori a lui , cît fă c user ă rabinii pentru n aş terea lui . [ se
a cordă co hon ne număra te de demon i şi drăcuşo ri (în car-
te a sa D Pra esti gii s Daern onium, public a tă în 1568 , Jean
16 OEI\ IS DE KO GEM NT

Wier ajung la concl u zia , d atun ci rămasă n ede zminţită, ă

regatu l di avolu lu i cuprinde 2 ele prin ti ·i .405.926 dr a i.
împărţiţi în 1.111 legiuni şi 6.666 ce te fiecar , ,,... dacă nu
cum va -a g reş it. la num ă răroa re " , adaugă el).
I se inv ntează o bis e ri că şi liturghii negr e . I se o pun tri-
buna le o Ca m e r ă arzătoar , car sc ufund ă în p ani ă ş i î n
delir mii d victime condamn are p ntru v răJit rie, şi un e ri
ata le în ele - se a u ze ingur în t rmenii pe ·are li-i
·uger ază bs es ia inchi zitori lor sau a m ag istraţilor puritani .
Cum se s fîrşeşte a ceastă nevroză col ctiv ă' Nu pri n vin-
decar ea vict ime! r, ci prin su pri ma rea lor les pr care e
pretindea că sînt le c uiţi prin fo . În ~colul Luminilor
Inchi zitia s potoleşte . i purit anism ul se u mani zează; înd a tă
dispar şi vrăjitorii . Şi urînd în urma lo r, dia volu l iese din
scen ă , cum ar face -o Episcopul la s fîrş itul u n i pro ·es iuni.
Este o istori e cît se poate de s implă: oamenii l-au inven tat pe
diavol, fantoma aceast a i-a ch inu it timp de s co le de igno -
ranţă ş i în cele din urm ă raţiune a triumfătoare a risipit iluzia
noastră morbidă .
Ace sta e te punctul de ve dere al istoricului. El este exac t
atîta timp cît nu ex pli că ni m ic, şi ît se lim i t eaz ă la a recit a
faptel e sco ase din document scris e . Dar el este fals şi lip it
de interes dacă pretind e că ar dov edi ceva în ce priv eşte rea-
litate a diavolului. Căci toate acest a se limit ează la a spune
că diavolul este o fiinţ ă mitică o realit at.e a s piritului . Ş i
atunci , dacă mi s spune: ,,Diavolul nu ste altceva decî t un
mit dec i el nu exis t ă" - formulă ra ţionalistă - eu răspun l:
.,Diavolul e. te un mit, deci el există şi nu încet a ză să lucre -
ze". Aici e ce ntrul dezbaterii.
Un mit es te o pov st ire, o isto rie ca re d sc rie şi ilu s-
trează sub o formă d ramatizată , anu mit structu ri profund e
ale realului .
Vorbes c despr e strn cturi literalment e fund ament ale, căci
ele sînt ant rioar distinqiei pe car o fa e m între materi e ş i
PARTEA DIA VOI.ULUI 17

spirit. Ele informează universul nostru în toate planuril e rea -

lităţii sale . Şi numai în clipa în care am sesizat prin intuiţie
principiul şi legea unei structuri , putem , în natură sau în
viaţa sufletului , să recunoaştem formele , să le înţelegem
limba , şi uneori chiar să le prevedem dezvoltarea . Miturile
sînt formulele simbolice care ne amintesc sau ne d ezvă luie
sensul acestor structuri formatoare - Ideile lui Platon , Cate-
goriile lui Kant, Mumele lui Goethe , Arhetipurile lui Jung.
În cadrul mitului, o realitate este prin definiţie
echivalentul unui sens - şi reciproc.
În afara mitului, vreau să spun fără ajutorul mijloacelor
de intuiţie structurală pe care el ni le oferă , nu există decît
fapte aşa-numite obiective, dar nu mai există semnificaţii
valabile pe toate planurile simultane ale existenţei noastre .
Raţiunea îşi închipuie, fără îndreptăţire, că percepe obiecte
izolate şi că reuşeşte apoi să le lege laolaltă, enunţînd legi
care se pretind generale. Aceste legi sînt în realitate locale,
raportate la ansamblul realităţii noastre. De exemplu , legile
matematice enunţate de raţiunea noastră încetează imediat
să mai fie valabile dacă se trece pe planul afectiv, pe planul
moral sau pe planul spiritual. La fel, legile economice sînt
deseori în contradicţie cu legile biologice , şi aşa mai depar-
te . Or, departe de a se speria sau de ·a se scandaliza în faţa
unor carenţe atît de flagrante, raţiunea noastră modernă se
scuză , precizînd că „e vorba de domenii diferite ". Frază tipic
provincială cînd e folosită în stadiul acesta. Dar cînd raţiu­
nea merge mai departe, cînd vrea să nege existenţa sau
urgenţa măsurii comune pe care ea nu o poate concepe ,
raţiunea ne duce la nebunie prin poarta incberenţei . Haosul
în care ne aflăm acum e o dovadă în acest sens. Şi marea
explozie a iraţionalismului în prima jumătate a secolului al
XX-iea e o mărturie a stadiului predemenţial în care raţio­
nalismul adusese lumea , distrugînd religiile şi miturile care
deţineau sensul general al existenţei.
18 DEN ! D E RO "G EMO :-IT

venit re mea ă d ep ă ş i m falsa d i lemă a o poz iţi i dint.re

raţi o na l ism ş i ir a ţionali s m . a se m ne a dis uţi a volu a t,
lucrule sig ur , pe căi gr ş it e . Discu~ia ac e a ta a fă ut prea
m ul t zgomOl în ec Iul no sLru . E rem e a s ă reconc ilie m raţ i­
u n a şi fon le ca r scapă controlului ei , î n sinteza unei
înţe l e p ci uni noi . Cre d că e p ca d es tul de matură pe ntru o
asemen a lucrar şi ă, în ambel e ta! ere , e tie ac east a .
Însu •i spiritul ratio na list dă drept ate , fă ră să vre a , fun ţ i ei
vita l a mitu lui. Căci atunci cî nd de · lară , d e exe mplu: ,, ia-
vo lul es te un mit , dec i nu exi stă " , e l vre a , mai pr cis să spu -
nă: ,,Eu nu pere p d cît nişt rele, sa u si teme de re le ind e -
pe nde nt e unel e de a ltei . Dar eu sîn t in a p ab il să mă asi g ur
ă o int n ţ ie an u m , un plan sau o co n şt i i n tă , lea gă la ol a ltă
to at ac ste rel e izo late. 1iti.d d oar person ificînd sau antro-
pomo rfizînd Răul , este în sta re să -i d esc o per e o emnific a ţie
ge n erală. În ce mă priveşte, eu îm i recuz cu modest ie com-
peten ţa în d irectia a east a" .
Da r, să fim ate nţi ; aceast a revine la a spune că răul nu ar
fi o realitate piri t u ală, ci o multiplicit ate de g reş li, de er o ri,
de accide nt e mat er iale , de ha za rduri socot it a fi n ef ericite ,
de n e ad a pt ă ri ş i de a b su rdităţi ; o co le cţ ie de m ari şi mici
candaluri une ori expli a bil e p pl a n loc al , sau pe care ne
mulţumim să le declar ăm ab su rde ş i n e b un e şt i , d a că e le
re zi tă ana lizei noastre.
Acesta este moti vul pentru ca re ratiunea se gă eşt deza r-
mat ă în faţa e r up ţ iilor b rut a le te u nu i rău organizat de
forţe ob cu r după logi ca mist rio as ă ş i av înd ficac ita tea
irezi stibil ă a inc onş ti e ntului.
Să înregi tră m această ca re n ţă ra 1 i o nal isră ş i să ne plasăm
cum în v iziunea esenţi a l sintetică a mitului .
Aici totul est e „antropom o rf'', şi chiar aşa ş i treb uie să fie
to tul , în cel e din urmă, pen tru mo tivu l fundam ntal că no i
a ici în tem în lu mea sp irit ulu i a en sului şi a es e nţel or cre a-
to ar , în lum ea de unde provine o ri e formă, inclusi v forma
PARTEA DIAVOLULUI 19

omului. Voltaire spunea: ,,Dumnezeu l-a creat pe om după

chipul şi asemănarea Sa, dar omul l-a plătit cu aceeaşi
monedă". Butada aceasta înseamnă, pentru un raţionalist, că
omul a inventat un Dumnezeu inexistent. Dar dacă luăm în
serios primul termen, ,,Dumnezeu l-a creat pe om după
chipul şi asemănarea Sa ", c e l de al doilea termen devine
normal. Dacă omul nu I-ar „plăti îndărăt", nu l-ar restitui lui
Dumnezeu această formă a cărei ide e i-a ve nit de la Dumne-
zeu, această idee din care este format el însuşi, atunci s-ar
îndrepta prin definiţie spre o eroare . (În fapt, el se înşeală ,
creînd nişte falşi zei. Dar atunci o face în măsura în care
neglijează ajutoarele Revelaţ i ei, care să-i corijeze erorile sale
egoiste. Acestea din urmă nu sînt „prea" omeneşti - nimic nu
este prea omenesc - ci nu îndeajuns de omeneşti).
La drept vorbind, omul modem trebuie să facă un mare
efort pentru a se antropomorfiza el însuşi, adică pentru a se
spiritualiza, dacă vrea să devină uman în înţelesul deplin al
termenului. Căci în lumea spiritului totul este formă, inten-
ţie, mişcare şi finalitate. Totul capătă figură ,'?inume , totul
este personificat.
Astfel, dacă vorbim despre diavol, asta nu va însemna că
am alege un mijloc facil de a ilustra nişte idei. Realul nu este
făcut din idei şi din materie. Personal, eu îl concep ca fiind
guvernat de structuri de forţe sau de ansambluri dinamice,
anterioare oricărei forme materiale, oricărei idei pe care am
putea-o elucida. Dinamismul particular pe care aş vrea să-l
descriu în cartea aceasta poartă numele tradiţional de diavol.
Diavolul acesta despre care e vorba aici nu a ieşit dintr-o
serie de texte mai mult sau mai puţin autentice sau vechi.
Căci el este un agent permanent al realităţii umane, aşa cum
o trăim cînd trăim cu adevărat, în starea noastră de creaturi
libere, adică în permanenţă plasate în faţa unor alegeri, în
contradicţie şi în perplexitate, în paradox, în tragedie. Toate
acestea presupun şi existenţa unui bine şi a unui anumit alt
20 DENI DE ROUGEMONT

lucru decît binele. Dacă n-ar fi aşa , unde ar mai fi alegerea ,

tragedia , libertatea? Cînd acest nonbine , cînd acest rău
capătă un sens, îl denumim diavol, şi eu accept acest nume .
În paginile care urmează aş vrea să expun concepţia
biblică despre diavol, nu în aspectele sale teologice pro -
priu-zise , ci în măsura în care ea ne ajută să înţelegem mai
bine adevărata natură a omului şi a vieţilor noastre în secolul
pe care-l crăim . Cred că figurile mirului ne ghidează într-un
mod mai sigur decît evidenţa modernă şi decît analizele raţi­
unii. Căci ele transmit o ex perienţă milenară, în faţa căreia
deducţiile noastre individuale au logice pe plan local, apar
ca fiind hazardate şi provizorii, fragmentare şi superficiale.

5.lngerulcdzut
„Am vdzutpesatana cape unfulger
căzînd din cer " (Luca 10, 18)

Biblia ne învaţă că Lucifer este un înger căzut din cer.

Îngerii sînt cre aturi spirituale trăind şi lucrînd la frunta-
riile Celui Veşnic şi ale Creaţiei, ale eternităfii şi timpului.
Sînt intenţii dumnezeieşti , mesageri, cum o spune denu-
mirea lor greacă, agellos ; slujitori cu zbor fulgurant, a căror
iuţeală este însăşi cea a gîndului, şi aceasta este cauza pen-
tru care ei sînt pentru noi nevăzuţi; inteligenţe fără înşe­
lăciune , participînd la omniscienţa Creatoru lui , şi aceasta
este cauza pentru care noi îi înţelegem rău. nOrice înger este
înfricoşător! ', spune Rilke. Însă orice înger este bun , Îl slu-
jeşte pe Dumnezeu . În fruntea ierarhiei lor sînt Arhanghelii.
Un singur Arhanghel şi-a trădat misiunea , mesajul şi în-
săşi fiinţa sa, şi acesta este Lucifer, Purtătorul Luminii (Luci-
PARTEA DIAVOLULUI 21

fer, care apare pentru prima dată în Isaia (14 , 12 ş . u.) , îl

desemna probabil în pasajul acela pe regele Babilonului , că­
ruia îi anunţa căderea. Mai tîrziu, Steaua Dimineţii Îl va de-
semna mai degrabă pe Hristos , printr-o ciudată răsturnare a
simbolului).
Satana s-a răzvrătit, a refuzat să slujească, a refuzat să-şi
transmită mesajul divin , a vrut să se facă a fi original , auto; al
propriului destin , purtător al propriilor lui lumini. Şi îndată ,
prin înseşi legile firii, el a „ căzut" din ceruri, care alcătuiesc
Împărăţia unde intenţia lui Dumnezeu domneşte la modul
absolut. (Dacă se taie comunicarea , curentul „cade "). El a
devenit propriul lui mesager, şi cum el nu este altceva decît
spirit pur , o dată lipsit de sursa Duhului , el a devenit mesa -
gerul Neantului şi al tainelor acestuia .
Dar, chiar decăzut, el şi-a păstrat ştiinţa de spirit pur .
Asemenea unui artist care şi-a pierdut geniul şi nu mai crede
în pictură, dar care şi-a păstrat „meseria" şi pofta de a fi în
avangardă, satana mai cunoaşte încă Spiritul şi duhurile, dar
nu mai cunoaşte ţelul şi slava căreia ele îi sînt menite.
Pentru că a refuzat să-I slujească lui Dumnezeu, el a
devenit cel care slujeşte Nimicului, nu mai slujeşte la Nimic.
Şi tot ceea ce nu mai slujeşte la Nimic , în înţelesul spiritual ,
poartă semnul diavolesc . Însă Nobody, Nimeni, el însuşi ră­
mîne Cineva. El ştie mai multe decît noi în ce priveşte mis-
terele şi tainele lumii şi taina sufletelor pe care le înşeală ...
22 DENIS OE ROU G EMONT

6. Prinţul acestei lumi

Act u l de o rgoliu o rb itor i mistuitor , car 1-a transfo rm at

pe Îng rul Lumin ii î n Înge r sa u Prinţ· a l Teneb re lo r, 1-a co n-
damn a t la un imp e ri a lism fă ră limi te, d e i prin definiţi
d e zn ă ăjdui . P ierd e r a ni u lu i. e sar fac să na sc ă
se te d nest in - prin e e nţa ei. Lume a între agă nu sre în st -
re să um ple v idul p e are-] cască în inima un e i creat uri con -
ş c i in ta fapt u lu i că ş i- pără . it loc u l c uven it în lu me . Căzut
dintru ele v nice, :atana vr a infinitul. Căzut dintru fiinţ ă,
d intru A Fi, e l vrea să a ibă , tinde spr A Avea. Însă problema
nu va put e a fi rezol va tă ni i o dat ă. Că c i p e ntru a av ea ş i a
posed a, ar tr eb ui ca I să fie , şi el nu mai ste. Tot ceea ce
an ex ează el , e l însu şi d istru ge . ( e a ntul ne a ntize ază , spune
Heid egge r). Şi , fireşte, e l po ate ave a totul, că ci el es te numit
Prinţ a l lumii ace stei a în Evan ghelie - dar nu va av a nici o-
da tă d cît lumea aceasta . El nu va recu cer i ni ciod ată Cer u l,
ca re e te, la drept vo rb ind, sufletul lumii ace steia şi misterul
transe ndenrului în imanent ă. El nu va avea din universul
nostru d e cîc ca rcasa mate ri a l ă. Şi pr ob abil di n sfărîm ărur il
acest e i Case care şi-a pierdut rostul , el va strînge le mnele cu
ca re să - ş i încă l zea scă in fern ul.
El ş tie bin e acest ea . Şi d in cauz a acea ta dorin ţa şi ge-
lozia sa încrîn nat ă e abat as upr a uflet e lo r noa stre indi -
vid ua l . El ne dă tîrc a le aseme ne a unui leu care rage cău ­
t'îndu- şi prad a, spun e Biblia . Rătăceşte în jurul no st ru ca un
ga ngst r ob s da t d e ră pire a co pilului pe ca re să-l răs cum­
pere. Ş i est e ad e ă r a t că v ic tor ii! sa le o r fi totd eaun a
sterp e . Căci nu devii tată răp ind un copil. Po ţi fura copilul ,
da r nu patern ita tea. Poţi fur a puter e a , dar nu şi auto ritate a .
ata na poa te fura lu mea ac e ta, dar nu şi divin itat a ei . , i
totuşi , no i ce i din stirp ea om nească , noi pur m pi e rde toac
PARTE.A, DIAVOLULllJ 23

lucrurile acestea , care constituie moşt e nirea noastră de „co-

pii ai lui Dumnezeu ". Este singura şansă a diavolului . Şi el
nu o va scăpa ...

7. Ispititorul

Şarpele era însă cel mai şiret dintre toat e fiarele de pe

pămînt, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şar­
pele către femeie: ,,Dumnezeu a zis El, oare , să nu mîncaţi
roade din orice pom din Rai? ". Iar femeia a zis către şarpe:
„Roade din pomii Raiului putem să mîncăm ; numai din rodul
pomului celui din mijlocul Raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să
nu mîncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi! •'' .
Atunci şarpele a zis către femeie: ,,Nu, nu veţi muri! Dar
Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mînca din el vi se vor
deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscîncl binele şi
răul" (Gen. 3, 1-5).
Vedeţi: înainte de ispitirea propriu-zisă este îndoiala!
Primul procedeu al demonului constă în a arunca o îndoială
asupra realităţii glasului dumnezeiesc şi, deci , asupra
realităţii însăşi şi a structurilor sale. ,,Dumnezeu a spus El
oare cu adevărat? .. . ". Îndată ce această incertitudine s-a
insinuat într-un spirit, se întredeschide posibilitatea unei is-
pitiri. Căci nu există tentatie acolo unde nu există nici o po-
sibilitate de a imagina ceva care să fie altceva decît starea de
fapt. Se spune bine că prilejule cel care-l face pe hoţ. Nu eşti
ispitit să mergi în lună pentru că ştii că aşa ceva e imposibil.
Dar ai fi probabil ispitit să mergi într-acolo clacă ţi s-ar suge-
ra vreun mijloc oarecare de a face aşa ceva . Eva nici nu se
gîndea să mănînce mărul acela înainte ca şarpele să nu fi
24 DENIS DE ROUGEMONT

pus la îndoi a lă realitatea poruncii lui Dumnezeu. La originea

oricărei ispite există prilejul în'trevăzut de a merge spre
divinitate pe un drum mai scu11 decîr cel al realului; pe un
drum pe care ţi l-ai inventa tu singur, în ciuda interdicţiilor
pe care le ridică legile Creatiei , o~dinea divină . şi însă'şi natu -
ra omului. În cartea lui Enoh, anterioară Facerii, se spune că
îngerii răi ca re au coborît pentru a se uni cu oamenii i-au
învăţat pe aceştia artificiile magiei şi ale meşteşugurilor, în-
suşirile rădăcinilor, dar şi arta de a se sul e meni şi arta mî-
nuirii armelor. Aceasta înseamnă că oamenii erau învăţaţi să
se facă mai frumoşi şi mai puternici decît erau prin firea lor.
Atunci , continuă povestirea, "necredinţa a crescut şi făp­
turile au încălcat şi şi-au sluţit toate felurile lor de a fi" (Enoh
8, 2). Li se deschiseseră ochii asupra puterilor pe care le ofe-
rea facultatea de a crea, adică de a alege liber şi de a-şi ori-
enta alegerea către ascultarea plină de încredere - urmînd
calea arătată de Dumnezeu - sau spre un fel de sfidare anxi-
oasă - unnînd calea divinizării sugerată de vipera orgoliului.
Şi iată al doilea moment al ispitirii:
"De aceea femeia , socotind că rodul pomului este bun
de mîncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit,
pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mîncat" (Gen. 3, 6).
Vedeţi: nu răul în sine este cel care ispiteşte, ci totdeauna
un bine pe care ni-l închipuim, şi chiar un mai bine decît cel
pe care îl oferă Dumnezeu, un bine despre care ne închi-
puim că e "mai bine făcut pentru noi ".
Eva nu a fost ispitită de un lucru rău, ci de un măr foarte
frumos şi bun, plăcut ochilor şi vrednic de dorit pentru min-
te. Ea nu a fost ispitită de dorinţa de a face rău , ci de ideea
de a se face asemene a lui Dumn ezeu, ceea ce pa re în fond o
idee excelentă. Din nefericire , dintr-un motiv oarecare, lite-
ralmente fundamental, lui Dumnezeu nu I-a plăcut ideea
aceasta şi o excludea din realitatea Sa. S-a întîmplat că a
mînca acest măr şi a se face asemenea lui Dumnezeu în felul
PARTEA DIAVOLULUI 25

acesta pofticios, era răul, însemna să contravină planului de

ansamblu şi poruncilor Grădinii Raiului; cu alte cuvinte ,
însemna că se trişa cu legile Creat.iei şi că se foloseau aceste
legi în scopuri contrare firii.
Urmarea povestirii arată cît se poate de bine că însuşi
acest calcul a dus la rezult ate contrare. Pentru a fi vrut să
ajungă pe o cale mai scurtă spre asemănarea cu Dumnezeu,
Adam şi Eva au ajuns de fapt în afara Grădinii Raiului, în
pustietatea pămîntului blestemat. Pentru a fi vrut să depă­
şească starea de imagine divină şi a se face cu adevărat dum-
nezei, ei s-au văzut decăzuti din starea lor de umanitate de-
săvîrşită . "Cine vrea să facă pe îngerul, face pe animalul ", va
spune despre ei Pascal.
Astfel, ispitirea este totdeauna o utopie - dacă utopia es-
te în realitate imaginaţie - apoi dorinţă a unui bine pe care
realul îl condamnă şi pe care planul divin nu îl prevede. Sa-
tana, atunci cînd vrea să-L ispitească pe Hristos , Îi propune
trei utopii, trei mijloace de a cuceri lumea pe o cale mai
scurtă decît drumul Golgotei. La origine deci , ,,cel rău ' nu e
cel care aq:ionează din răutate (cel puţin în ochii lui). Ci este
cel care se convinge că binele pe care l-a conc e put el valo-
rează mai mult decît adevăratul bine. ,,Cel rău face o lucrare
care îl înşeală pe el însuşi". Or, tocmai pentru că el se înşeală
în primul rînd, lucrarea sa îl va înşela. Realitatea dispreţuită
se va răzbuna automat. Păcatul este o vină , dar vină înseam-
nă deopotrivă eroare şi cădere .
26 OE"ll - OE ROUGEMONT

8. ,, Cunoscînd binele si
, răul"

Porr iv it Că rţii Fac rii , esre p rivilegiu l lui Dumn e zeu s ă

c un o a s că Binel şi R ă ul P iho lo g ii ş i mor al i ş tii moderni ,
a răr î n d că bine! nos rru ş i r ă u l n stru sî nt relative, a u do -
ve dit d ei nu era u ze i, d c i nici nu pr tind eau . ă e pună în
locul lui D u mn ·zeu , şi că era u d c i capab ili de u n-s im 1.
Bi n e ! şi r ău l , aş cum I î nţ e l g om ul , înt cutum
depinzîn d de tim p, de ci i liz a ţi i ·i des o ri chi ar de conditiil
fizi e al e n une i {ări. Bin e le - i Rău l nu sî nt cu a d ev ă ra t
!co eb ite decît în o hii lui Dumne zeu - nici măcar în ochii
di avolulu i, tordea una ace ta fiind înşelat de un act de iu b ir
pe ca re el îl va lua dr e pt o pro stie. Adevărul este că numai
D umn ez eu cun o aşte planul de ansamb lu şi inte nţia finală a
într gii Sale reaţii. Şi numai raport îndu -se la acest plan şi la
a ceastă ime nţ i c - în parte revelate - po t fi jude cate fă ră gre-
şe al ă actele creaturilor. ,,S ă nu jude ca ţ i ", spun e E\ a nghel ia.
Această p rs pe c tivă b ibli ă, rapo rtînd to tul la Dumnezeu
şi la vo in ţa Sa su e ra n ă, ne p rmite să av m asup ra Ră ului o
ve de re mai puţin loca l i zată ' i mai pătrunz ăt oare d ecît cea a
rnoral ir ăţ 1 i n astre ome n eş ti O iluzi comună şi apro a pe
inev ita i lă n împing e să cr dem ă anumit e a cte omene şti
sî nt răufă căt ar e în sine şi co nstitui R ă ul. A e sta capă t ă
at un ci va loare obie ctivă: e l d ev ine o realit ate a utonomă şi
con c ret ă , ca r tr buie d ist ru să sau ombătut - ca un duşman
e xte rior fiinţ e i n asrre.
Pentru a risipi ac e as t ă iluzi m a g ică , să ne rap ortăm la
ce ea c n -a a răra t Bib lia de pr e sa tana. lu ifer a căzut din
Ceruri pe nt ru că a vrur s ă - L imit p Dumne ze u . El a dev nit
me sa ge ru l ca re nu mai ar un rnes j r al ag e nrul Ne antului
printr noi . Din clipa acee a , e l nu ma i p oat e crea d e cît Ni-
micul, ca r nu ar e xi s ten tă . A cre a d u! esre c u neputinţă ,
PAHTEA Oli\ OLU LUI 27

da r asta nu în s eamn ă ă răul nu xistă Pent ru a a q i na , dia-

vol u l est e - ilir să fo lo ască ce a ce exi tă , ş i ceea e bu n
pr in definiţie, fiind rea t d e Dumnezeu. a tana, prin e l în-
uşi , nu p , te să fa ă nimic d a r îi rămîn e o pos ibilit '1t : anu-
me să ne inc ite să face m abuz de libert atea n oa tr ă ide
b ucur ii] pă mînt ulu i .
Nici di valul şi ni i omul I ~ ă tos nu pot cu ad văra t să
facă răul. aşa CLJmn fac e să r de m o f rrnu l ă în ş l ă t oa re .
Î n să omul poa te să facă rău . ad i ă greşit , -eea ce fa e el cu
daru rile Cr a to rul ui. El nu po a t să creez e o roadă care să fie
,, răul" , ci poate să măn înce roa dă bun ă înrr-un f I rău­
fă că tor , împoc riva Ordin ii dat e . R ă ul în sin nu există u titlul
u care Bin le există în sin e. R ău l nu ed ît o rea f los ire a
b inelui , înţ legînd prin aceas ta a ce ea ce xistă. Ac a rn es te
s ituaţia fundamental ă ş i primitiv ă. Totuşi, diavolul fiind ge-
los pe Dumnezeu , el întelege să ne fa că ă credem că ş i el
poate să creeze. Şi di n cau za ac as ta el întreţi ne în noi iluzia
unui rău ob iec tiv căruia el i-ar fi în chip ev id e nt aut o rul. Răul
acesta în s in e nu est nici d esc ris, nici m nţionat în Cartea
Facerii. El nu e st e decîr un mira j al dem o nului , o pr ieqie a
ero rilor n oas tre în afa ra noas t ră înşine , ob nub ilî nd în ochii
o rgoliulu i nostru Cr aţia desăvîrş ită şi figur a diavolului.
De abia mai tîrziu , după m a i multe generaţii de păcătoşi
în cursul isto riei , sa u ele păcate într-o viată , răul va firşi prin
a- şi de zvă lui un fel de con si te nţă pr o prie - şi e a tot
aparentă, în s ă activ ă, o contranatu ră, d ar devenită o a doua
natură. Şi în clipa a e a Baud e la ire poat crie: ,, B ărba tul şi
femeia ştiu din n aştere că în rău e găseş t vol upt at a .. . Vo-
lupta tea unică şi suprem ă s e a flă în cert irudinea d a face
răul " . Cred mai d egra bă, cum s pune Willi a m Blak , că de
fapt „ căd erea n-a fă ut să se n a că nici o plăcere " ş i că vo-
luptate a d s pre car vor be şte Ba udel air a r tre bui nu mi t ă
mai curînd : du rere iubită , dorinţă in con rientă de moarte.
Căci aici ·-au decl a n şa t me crnis mele com plicat e a le per-
28 DENIS OE ROUGEMO

ve rsiunii , ale aut op edep s irii unei conştiinţe sfîşiate ş i ale

dorinţe i - pînă la urmă -de propria distrugere. A se distruge
singur pentru a se dezvinovăţi! Pentru a scăpa astfel într-un
a num fel , pr priu p ăcă t osului de consecinţele răului pe
care 1-a săvîrşit ; pentru a se ispăşi singur fără a separa răul.
Ace sta este misterul sinuciderii şi al logicii lui Iuda , ultima
ispitire , suprema utopie.

9. Mincinosul

Să examinăm acum ceva mai îndeaproape şi în detaliil e

vieţi inoastre prez ente cum ajunge diavolul să se insinueze
în stru turile fiinţei, deci ale binelui. Am spus că el trebuie să
treacă prin om pentru a aqiona asupra realităţii. Însă în acest
omenesc , pe unde poate el pătrunde?
Omul numai, e l singur, în întreaga Creatie, po ate spune
ceea ce nu esre, şi poate minti printr-un act al voinţei sale
deliberate .
Mineralul stă acolo unde a fost el alcătuit, planta creşte
acolo unde s-a fixat să mînţa , animalele mute sînc prizo-
ni re! ordinii inepuizabil de darnice a instinctului . Însă
omul a primit puterea de a vorbi, de a crea şi de a denatura.
Prin harul limbii, el poate spune adevărul; prin vina lim -
bajului , el poate să contra zi că adevăratul. El poate crea po-
trivit perspectivelor Creaţi ei, el poate crea, de asemenea, în
ră spăr. El poare fi un agent responsabil al naturii operante ,
dar el poate să facă şi grevă , se poate răzvrăti şi poate fabrica
antinatura sau denaturarea.
Ac eastă duplicitate a puterilor noastre constituie liber-
tatea noastră . Ea îi este deopotrivă semnul şi condiţia nece-
sară. Ea reprezintă gloria noastră echivocă.
PARTEA DIAVOLULUI 29

Tocmai prin libertate, din cauza ei şi prin ea , avem noi

puterea de a păcătui. Căci a păcătui înseamnă a trişa cu ordi-
nea, a opune legii divine derogările noastre egoiste , greşe ­
lile de calcul şi vederile noastre mioape şi interesate . A păcă­
tui înseamnă a falsifica ceva în ordonanţa cosmosului. Şi
înseamnă totdeauna, într-un fel sau altul, a spune o minciu-
nă sau a o înfăptui.
Prin limbaj, omul dovedeşte că este liber . Prin limbaj el
poate minţi. Doar prin libertatea sa el poate păcătui. Şi păca­
tul nu este altceva decît o minciună. Însă minciuna proferată
ne leagă. Libertatea jucată potrivit Legii sporeşte; jucată îm-
potriva Legii-ea se pierde . Cu cît ea creşte mai mult, cu atît
mai mare pare miza , şi cu atît mai mare ispita de a cîştiga
imediat ceea ce se vede, chiar dacă astfel ni se închide invi-
zibilul şi infinitul posibilului divin . Apucînd prada, pierdem
umbra, însă umbra însemna creativitatea, belşugul entuzias-
mant, adică .îndurnnezeitor" al dorinţei ...
Să înţelegem acum că diavolul nu ar putea nimic fără li-
bertatea noastră. Căci numai prin noi acţionează el în lume, şi
provocînd abuzul libertăţilor noastre poate el acţiona în noi şi
ne poate lega . Dacă Eva n-ar fi fost liberă să mănînce acel măr
oprit, Eva n-ar fi putut păcătui, şi nici Adam n-ar fi urmat-o .
Astfel, gloria bărbatului fiind libertatea sa, este limpede
că aici era punctul în care Cel Viclean trebuia să ne atingă
orgoliul şi să se ins inueze în cele mai tainice fortificaţii de
apărare ale noastre . Ne fusese dac cuvîntul pentru a răs­
punde adevărului, şi pentru a-l extinde şi a-l confirma prin
virtutea mărturiei , astfel că e limpede că marea ambiţie sata-
nică trebuia să fie să înhaţe cuvîntul încă din gura noastră,
spre a falsifica astfel mărturia încă din izvorul ei. Şi din cauza
aceasta Biblia spune cu toată energia că , atunci cînd minţim,
diavolul însuşi este cel .care scoate limba în limba noastră".
Dar sînt două feluri de a minţi, tot astfel cum sine două
feluri de a înşela un client. Dacă la cîntar se arată 980 de gra-
30 rlE'.'IIS D E RO UGEMO

me , po \i s p rne · e u n ki logram. Minciuna ta rămîne rel a tiv ă

la o mă ur ~ variabilă a ad vărului. D a că lientul contro -
leaz ă, p at e vedea ă e te fu rac, şi cu ştii cu ît anum l-ai fu-
rac : e u n a d văr care ră mîne jude ăco r î nr r vo i D a r dacă
demonul te îm p ing să falsifici însu ş i cîntarul , criteriul ade-
văru lui ste denatur t, ş i nu mai exi s că ntr o l p sib il. Şipu ­
tin îte puc in cu \·e i u ita să înşel i . Pu tem pune ră mă ag chi ar
' ă îţ i ve i d :.i toa r; si lin[ a s ă înr ă re t i cît ma i cu g rij ă şi mai
rigur os , c ă ve i mai , i ;1c\;:iu g a pu 1in de latin , ,,să ro tunjeşti
cî nt a ru l", p ncru su îs u l cumpărătorulu i ş i m ulţum i rea pro-
pr i · tale, irt u\ i .. i a c e a sta esrc minciuna pură , lucr ar ea
propriu - zisă a diavolului. În epînd d in cl ip a cînd ai falsificat
î ns ăşi măsu ra adev - rului , t ac ., irt u [ile " ta le înc pus e în
sluJba r - u lu i „i , ·o r fi com pli e ale lu c rării celui viclean.
,,Diavolul e st mincinos ş i tatăl minciunii "' , spune Evan-
ghelia, aşa c um citată le obicei. A.ici e orb a de pr ima min-
ciun ă , ea are s e lim i t ea z ă la a tr ce ub tăcere adevărul
( neînc e tînd în vr e mea ac e asta să-l cunoşti) sau a- l n e ga
(ş tiind ă din arna lucru ad e văru l nu înc et az ă să e xiste).
Da r textul or ig1n;1I a l ac stui ver et ste nesfirşit mai ciudat.
.,Di avolu l e te m in c ino s, ni se sp un e, şi el este tatăl pro-
priei sale minciuni ''.
Pe a ici i ntrăm în în ă şi ta ina răului. Ta t ăl minciunii ste
cel ca re o ză mis leşt e. o co n ce pe prin propria sa lucrare, abu -
zînd d e un < devă r pe ca re-l re spi n ge îndat ă ce l-a mînjit şi
car e va mur i dind n aşte re aces tui mo ns tru. E o creaţie mon-
tru as ă minciuna , ăci minciuna prin senţa e i nu există!
Este un fel de d c r a re . Esr o înşel ă tori e cu formă găuno a­
ă, nă co ·ire I a st a rd ă ş i o lucra re a un ei a rte neautentice .

1
În Sfînta evan g heli e du p ă Ioan se spun e (8, ) : "Voi î nteţ i d i n ta Lăl
vo stru di. ,·olul ş i l' re i să fa t'\ i po ftei w r ălu i vo stru . El ele la început a
fost ucigăr o r d oameni ~i nu a stal întru ade văr, pe ntru că nu este ade văr
în t ru e l ind g r ăi e şte mi nci u n a . dintru ale ale g ră ieş te căci ste
min cinos i tat:i l min ciun ii'" (n tr.)
PARTEA f)] A VO LUL ·r 31

Oia lui es te rară! fa! i a r1e, a l tUrllfor oper e lor r nu î nr

„nici I une, ni i re le ", p ntru că a tul din a re s-au n ăs cut e l
suprim 'i înseşi măsurii frumo ului. Nu în t cu p utinţă gr -
seli al ustul ui ::tcolo unde nu mai exist - u t, - um nu ma i
cu p utinţă vr o c rimă a o lo und nu ma i există L ge . Poate
că aici descop rim raţiunea din urmă a minciunii : a rămîn
mer u do rin 1a inocent i utop ic . linci u na ob i şn u ită nu ra
decît m is iun a b ine lu i sa u n e a rea un 1i a dev ă r ca re su b -
zista în a lt:i parte ş i n e judeca î n continuare. În să minciun a
dia vol a că îl nea gă p j ude căt o r. Ea nu p le a că cît d e I
e a în săşi şi pr l ifere a ză în a u rar! ie, ca o c e lul ă bolnavă , in-
trodu înd în univers a t sofi sm al sp aime i pur : minciun a
fără nic i un ad văr , a adevă rulu i nul.

1 O. Acuzatorul

Pri n îndoia la pe ca r o stre c ara m mima no a tra m ce a

ce priv eşte ordinea divină, sat a na ne face să dorim un bin e
mai b un , pe care ni-l şi înfăţi şează. Est ş i ace sta u n bin ,
gîndi m noi. În ă a cea stă mişca r e a sufletu lu i cre at o r, d in cli-
p:.. în ca re est e întoars ă de la ţelurile prevăzute d Dumn -
zeu , ne anm că în braţe ! răului , a re est e deraier a binelui ş i
rea lu lu i către n ant.
O da tă fă cu t răul a sta , sata na se d ezv ăluie a un du -
man d moart e a l omului , pe car e -l înşe l ase pînă a tunci pr -
făcin d u- se că sim pati z ea ză cu idea lism u l ră z v răti r i i sa le.
iată că el ne atrag e într -o nou ă co borîr c a spiral ei care
îndreaptă spr e infern; e l ne acu ză, cu op rfecţiun a ngeli ă,
fără a mai lăsa loc gînd ulu i unei posibile re paraţii.
Ex.isră pe lum e un singur lu cru mai rău decî t a te îndo i d
bine şi de real , ş i acest a es te să t îndoieşti de ie rtare, o dată
32 DEN IS DE R UGEMO l'-T

ce a i tră dat bin le şi realul. Căci îndoiala în iert are ne a run că

şi mai adî n în ră u , l a ol a ltă cu întune ca ta p lăc re maso histă
car e -ti insinue a ză: ,, după mine potopul" şi „cu atît mai rău
p ntru min ". Trebuie să cred em în i rtar pentni a înd răzn i
să mărtu ris im ră ul pe ca re l-am să vîrş it· p ntru a îndră z ni să
n numim vină propria vină ; şi pe ntru ca astf e l să poat ă r -
n aş te încr der ea care , num a i e a , ne a da cur ajul ă clă dim
d in no u . C I ca re s îndoie te d ie rtar nu- i po ate măr ­
turisi crima , şi ce l ca re nu şi - mă rturiseşt nu-i va c un aşt
ni ioda tă între aga dimen siun e .
Diavo lul est Acuz ato rnl care vrea să ne fa c ă să ne îndo -
im de ierrar e a n oastră p ntru a ne sili să fugim în re medii!
u nui ră u ma i ma re . Apoc alipsa îl numeşt e ca fiind „Acuza -
torul fra ţil o r noştri , cel care-i învinovăţeşte în faţa lui Dum -
nez eu, ziua şi noapt a ". El este c I care-i cerea capul lu i Iov
în fa ţa tribuna lului ce res c. Nemulţumindu-se să ne prindă în
capcanele sale , îndată ce ne-a prins, el este primul care ne
denun{ ă în fata lui Dumnezeu , în chipu! ce ! mai nemila . Nu
din drag osr e de dreptat e , ci din dragoste pentru pedepsirea
noastră , din ură rec e. Din plăcerea sterilă de a avea dreptat e
Ac as ra pentru că e l se conduce după legalitate , dup ă
b inele pe a re-I cunoşt a e! !a origini, un bine gata făcut ,
oprit locului pentru veşnicie . De la căderea sa, el a pierdut
sen sul C re a ţ i ei continu e dinami smului iman e nt al realului.
Ma i pr sus de oric e, el ignoră înţele s ul dram e i Răscumpă ­
rării. Nu şti şi nu vrea să şti că Dumnez e u menţine lume a
în fiinţă în pofid a gr şelilor noastre , prin virtut ea mereu cre -
ato are · un e i morţi care e ste centrul Istori i şi al fiec ăreia din
isto rii[ no astre indi idu ale ...
Astfel că , oriund e este condamnat fără milă aproapel e
no stru sau sînt e m condamnaţi noi înşin , să fim siguri că
d iav olu l e ste c I care vo rbe ş te , Acuzatorul ca re consideră
iertare a dr e pt o simplă greşeală de logică , şi graţia şi harul
dr pt o ero are de ca lcul statistic.
I' ARTE..\ DlA VO LULUI 33

Duplicitatea infernală constă

în a ne face să credem că
nu există judecător, nici ordine divin ă a realului, şi îndată ce
credem aceasta să ne acuzăm de contravenţie în faţa Jude-
cătorului Astfel morala laică , morala datoriei kantiene şi a
rutinelor burgheze care exclud Dumnezeul personal, ne
acuză şi ne lipseşte în acelaşi timp de orice recurs la Cel Care
iartă. Ea nu lasă celor mai buni din rîndul victimelor sale
nimic altceva decî t eroismul sa dic al revoltei faţă de ei înşi ş i .

11. Legiune

În sfirşit, Biblia îl numeşte pe diavol: Legiune. Aici am

putea comenta la nesfirşit , potrivit cu natura subiectului. Să
ne mărginim la a indica trei direcţii de gîndire : le vom urma
pe tot parcursul cărţii.
Dacă diavolul este Legiune, aceasta înseamnă în primul
rînd că, fiind tot timpul unul singur, el poate îmbrăca tot atî-
tea aspecte diferite , cîţi indivizi există pe lume.
Dar aceasta poate însemna, de asemenea, că diavolul es-
te masa anonimă .
Şi în sfîrşit, că fiind toată lumea, sau oricine, el ne va apă­
rea ca nefiind Nimeni în special. Şi aceasta ne readuce la pri- '
ma din vicleniile lui , care constă în a ne face să ne îndoim de
însăşi existenţa lui .
Numele de Legiune evocă pe de altă parte mitul elenic al
lui Proteu. Am enumerat rolurile principale pe care diavolul
le are în Biblie: ele sînt toate, într-un fel sau într-altul , deghi-
zări ale nefericirii sale originare. Satana se teme să se arate
aşa cum este, lucrul e ev ident, pentru că el se teme chiar şi
de faptul că ar exista în ochii noştri . El nu le va înfăţişa deci
34 DENI S DE RO ·c E:."l NT

oamenil or de cî măşt i , p rînd l i n iş tito a r sa u m ăgu l i toar .

,.O trav stire eşti, văd ast , o vicl e nie hîd ă prin car Duşma ­
nul no tru , bogat în în ş l ăc iuni , îşi lărg eşt lucr ar a " (Sh a-
kespea re, ,,A douăsprez ea no a pt ", II, 2) .
Put m înţel ge ac ea tă viei nie. O e ,e sînt m ispitiţi
uneori ă trăim prin d I gat ie „i s ub o mască? Pe ntru că
ac east a permit va n ită ii n oa rr să se muhum a că . î n
pofida n oas tră înşine , în iuda xigen 1e l r noastr reale şi
mult din co lo d e pos ibilit ăţ ile no a tre. Ciud ate că sîntcm ast-
fe l fă c u t i încît n hucură m în tain ă î n sin a noa st ră , de u n
succe s o bţinut „ ub mas ă '· , în vr me ce îi a tribuim măştii re-
lele noa tre. Sîntem gat a să ne în uşim m e ritele unui bin
căru ia n u i-am fo t de cî ac to rii, în vrem ce ne g r ăbim s-
proiect.ăm asupra Lucruril o r, Destinului sau Cel orl a lti, u n ră u
ale cărui origini în t în r a lirate în noi. Astf I, fiecar din noi ,
î n calitatea sa de patriot se simte flatat de o vi c torie na-
ţională, în vrem e ce atribuie înfrîngerea doar şefilor.
Aici diavolul se joacă de fapt c u spaim a noastră de a n
recunoaşte ră spunzători de vieţii noastr . Odinio a ră el re -
curgea la travesrirea veşmintelor Astăzi co tu rnul nu ma i în-
se amn ă nimic. Fe nomenul acesta al deghizării, al travestirii
s-a int riorizat d e venind vaziun moral ă. Jucăm , fără frica
de peci apsă , un rol î n primul rî nd fa ţă d e noi î n ş ine , ca
într-un vis . Lum a actual ă e plin ă de indivi zi care p artă p
dinăuntru hain e de închiriat. Ei !;e asc und în proprii lo r ochi
Cum l-ar mai cunoaş te i pe sat ana , da d nu , or ă - i vadă
nici adevărata lor fiinţă, ea care ia hotărîril e, singura în faţa
căreia s-ar putea dezvălt1i l pititorul 1
PARTEA DIAVOLULU 35

12. Sofismul

Îngerul c ăzut ne spun e : eu sînt cerul tău, nu mai exi s tă

altă sp e ra nţ ă . Prinţul aceste i lum i ne spun e : nu există o altă
lume . Ispititorul ne spune: nu există judecător. Acuzatorul
ne spun e: nu e xistă iertare. Mincin osul rezumă totul , oferin-
du-ne o lume fă ră obligaţii ş i san cţiun i, închis ă asupr a ei în-
săşi , dar creată din nou , fără încetare , după chipul propriilor
no astre complezenţe : nu există realitate . În sfirş it, Legiunea
rosteşte ultimul blest em: nu există Nimen i.
Lumea modernă (şi fiecare dintre noi în ea) , în măsura în
care cultiv ă un vis al zeifică rii omului prin ş tiinta sa ; în care
neagă orice transcendenţă; în care se închide în autarhiile
puterii şi pasiunii; în care îşi îneacă în sfirşit vocaţia per-
soanei în anonimatul iresponsabil - lumea modernă (şi fie-
care din noi în ea) se predă legii satanei. În acelaşi timp însă ,
ea devine inca pabilă să-l cunoască pe cel căruia îi slujeşte!
Satana vrea să ne fac ă să credem că nu există o altă
lume . Dacă îl credem , se v ă deşte imediat că nu mai putem
crede nici în Dumnezeu, nici în satana! Dacă nu există cer ,
aşa cum ne spune satan a, nu ma i există nici infern, nici Stă­
pîn al infernului. Dacă nu există judecător , nu mai e xistă nici
vină, nici Autor al răului. Dacă nu mai există adevăr, nu mai
există nici minciună , nici Mincinos . Dacă nu mai există ni-
meni, în sfirşit , nu mai există nici el!
Astfel, cu cît el ne bîntuie mai distrugător viaţa, cu
atît mai puţin îl putem recunoaşte . Cu cît este el mai efi-
cient, cu atît pare mai putin primejdios . Propria lui acţiune îl
ascunde ochilor celui pe care ace astă acţiuhe îl domin ă. El
se risipeşte în succesul său şi triumful său înseamnă incog-
.nito-ul în care intră el.
36 I ENJS DE ROUGC MONT

Dovada că diav ol ul există , aqion a ză şi r uş e şte ons tă

tocm ai în fapt ul că noi nu mai credem în el.
Dar inv rs, n u xistă în doia l ă că ace st Asc uns îş i p ie rde
put e rea p e măsură el est. ,,rev e lat", cum spu n fotog rafii,
şi că astfel e l este lipsit de beneficiul atacului prin surprin-
d re, tacti ca sa fav o rit ă. Am su pus dec i ac est incognito a l
sa tanei reac tivului Re velaţi i, care î l face vizibil ochiului
spiritu al.
Şi cum are s ă proced ez el de a um înainte pentru a
înşela ac es t o chi înc e rcat, p ntru a ado rmi ac st simt a l rău­
lui pe car e -l trez eş t e în noi c unoa ştere a Bin lui, aş a cum
so r le fac ă re n ască umbr le :>

13. Diavolul şi pdcatul

Să ne în ch ipuim că diav olu l s- a r duce să se ascun dă în

în s uşi păc at ul, în păcatul în general, aşa cu m îl înţ e leg
pr e dicatorii ş i mora liştii de as tăzi. Ar fi un calcu l ex ce le nt ,
p e ntru dou ă moti v , pe care, de fapt , iată-le: în primul rînd ,
am fi împin ş i să cr dem că diavolul nu este „nimic alt ce va"
dec ît o figur a re nai vă a pă ca rului ; în al doile a rînd , nu ne-ar
mai veni gîndul să me rgem să - l căut ăm pe dia olul în virtu-
ţii noastr e.
În adev ă r , diav o lul nu es te prim ej dios ac olo unde se
arată şi ne perie , ci numai acolo un de no i n u şt im să -l ve-
d e m. El ne-ar înfric oş a de moarte d acă ni s-ar arăta , şi am
fugi fără să-l mai ascultăm , în vreme ce păcatul ne face mai
pu ţi n teamă cît ne stîrne şte poft a . Dacă am şei ă -1 vedem p e
diavol în p ăcat, am fi cu mult mai prude nţi. Viclenia lui e ste
deci să se facă invizi b il chiar în mijlo cul adevăratelor n oas tre
38 DDIJS DE ROUGEMO)IT

Fireşte , păcatul o dată devenit a doua noastră natură , el

poate părea că acţionează de la sine şi fără Autor, în vi11utea
unui fel de inerţie sau a forţei obişnuinţei . Ne stăpîneşre o
obişnuinţă a răului, pe care am putea-o numi păcatul ha-
bitual sau aproape păcatul normal. E adică propensiunea
noastră cu torul mecanică de a încălca ce le Zece Porunci,
adică de a săvîrşi păcate , care n-au nimic foarte misterios în
ele şi sînt catalogate cu exactitate: la şităţi şi min citmi , acte de
orgoliu sau de egoism , furturi , trădări şi răutăţi de tot felul. E
posibil ca diavolul în persoană să nu se deranjeze pentru atît
de puţin lucru. Ca un director de ziar care nu se ocupă per-
sonal de ştirile cu cîinii călcaţi de maşini , rez ervîndu-s e pen-
tru marile catastrofe ale politicii mondial e. Dar iată unde se
va putea vedea ivindu-se vîrful urechii lui ascuţite: exact în
clipa în care păcatul nu mai este recu noscut ca atare şi vrea
să se justifice.
În mecanismele moştenite ale micilor noastre păcate de
fiecare zi, simţim cîteodată intervenind parcă un moment de
accelerare plină de panică : el este! Dintr-o dată , lucrurile se
agravează şi se încurcă, nici nu mai ştim de ce: devin inex-
tricabile , nu mai ajungem să deosebim falsul de adevăr , iubi-
rea de cruzime: este el, care preia în mîinile sale jocul! Este
el, cel care ne inventează sofismele morale , ne şterge cate-
goriile, ne transformă acest păcat obişnuit într-o „virtute "
delirantă, într-o ameţeală de falsă inocenţă, într-o exaltare
de putere distrugătoare . Este el , cel care creează situaţiile
extreme, fără ieşire.
Cazurile de genul acesta sînt singurele în care voi încerca
să descriu acţiunea diavolului în păcatele noastre catalogate .
Pe celelalte le las în seama moraliştilor, predicatorilor, legis-
latorilor sau dictatorilor însărcinaţi să ne aducă aminte de
regulile noastre (vezi mai jos capitolele despre Hitler, apoi
despre dragoste şi pasiune).
38 DDIJS DE ROUGEMO)IT

Fireşte , păcatul o dată devenit a doua noastră natură , el

poate părea că acţionează de la sine şi fără Autor, în vi11utea
unui fel de inerţie sau a forţei obişnuinţei . Ne stăpîneşre o
obişnuinţă a răului, pe care am putea-o numi păcatul ha-
bitual sau aproape păcatul normal. E adică propensiunea
noastră cu torul mecanică de a încălca ce le Zece Porunci,
adică de a săvîrşi păcate , care n-au nimic foarte misterios în
ele şi sînt catalogate cu exactitate: la şităţi şi min citmi , acte de
orgoliu sau de egoism , furturi , trădări şi răutăţi de tot felul. E
posibil ca diavolul în persoană să nu se deranjeze pentru atît
de puţin lucru. Ca un director de ziar care nu se ocupă per-
sonal de ştirile cu cîinii călcaţi de maşini , rez ervîndu-s e pen-
tru marile catastrofe ale politicii mondial e. Dar iată unde se
va putea vedea ivindu-se vîrful urechii lui ascuţite: exact în
clipa în care păcatul nu mai este recu noscut ca atare şi vrea
să se justifice.
În mecanismele moştenite ale micilor noastre păcate de
fiecare zi, simţim cîteodată intervenind parcă un moment de
accelerare plină de panică : el este! Dintr-o dată , lucrurile se
agravează şi se încurcă, nici nu mai ştim de ce: devin inex-
tricabile , nu mai ajungem să deosebim falsul de adevăr , iubi-
rea de cruzime: este el, care preia în mîinile sale jocul! Este
el, cel care ne inventează sofismele morale , ne şterge cate-
goriile, ne transformă acest păcat obişnuit într-o „virtute "
delirantă, într-o ameţeală de falsă inocenţă, într-o exaltare
de putere distrugătoare . Este el , cel care creează situaţiile
extreme, fără ieşire.
Cazurile de genul acesta sînt singurele în care voi încerca
să descriu acţiunea diavolului în păcatele noastre catalogate .
Pe celelalte le las în seama moraliştilor, predicatorilor, legis-
latorilor sau dictatorilor însărcinaţi să ne aducă aminte de
regulile noastre (vezi mai jos capitolele despre Hitler, apoi
despre dragoste şi pasiune).
PARTEA DL-\VOLUU: I 39

Inte n ţione z acum să m ă ocup aici de un sport cu mult

mai fascinant: vînarea diavolului în idealurile noastre şi în
lipsa de semnifi caţie a acte lor noastre. Şi aceasta nu din dra-
goste de paradox, ci dimpotrivă , dintr-un motiv fundamen-
tal, şi p e care încercau să-l desluşească toate cele sp use îna-
inte . În ultimă analiză, diavo lul nu poate acţiona decî t în
bine, prin mijlocire a virtuţilor noastre. Căci noi ştim că el nu
poate crea nimic , nic i măcar propriul său cîmp de acţiune. El
nu poate dec i face altceva decît să strî mb e şi să deformez e
ceea ce ex istă ş i a fost făcut bin e de către Dumnezeu . Viciile
noastre , ele însele, nu sînt adevărate creaţi i ale diavolului , ci
doar virtu ţi rău orientate. Se nsul originar al elanului lor ,
strîmbat sau invertit prin orgoliul nostru şi prin inerţia sufle-
telor noastr e, devine aproape invizibil conştiinţei omeneşti.
În viciu este o virtute scoasă de pe orbita sa sau redusă la o
totală lipsă de semnificaţie. Ea era binele, dar diavolul s-a
amestecat în ea, exact în clipa cînd aveam alegerea între
folosirea ei legală şi abuzul acestui bine.
Dacă deci evit să merg să-l caut pe diavol acolo unde ori-
cine se aşteaptă să-l găsească , în locurile prost famate ale
perifer iilo r sau în hăurile vieţii noa stre private , să nu se so-
cotească aceasta din parte a mea ca reprezentînd dorinţa de
a surprinde . Pur şi simplu, diavolul locuie şte în altă parte.
Împins de logica imperativă a camuflajului, ascultînd princi-
piul fatal al existenţei sale de împrumut şi parazitară, el şi-a
ales ca domiciliu perm anent „mormintele cele văruite '' pe ca-
re le ble stema Hristos . Eu îi dau întîlnire în virtuţile noastre .
40 DENIS D E ROUGEMON T

14. Psihanalistul redus la tăcere

Un ultim cuvînt cu pri v ire la re alitat a m1t1ca a satanei. aş

vrea să orij z prin virtut , a unei îndoi e li co n cluz iii şi mai
raţional încă p e car le -a r p ute a sco at e , în p o fid a voinţei
mel , un cititor din ace st pa ini.
Oe îndat ă ce veţi crede că- l zăriţi pe diavol p ent ru ă a
făcut cam pr e a mult e , d e înd ată ce veri în ce rca să-l demas-
caţi în p ă cat , ci vă ameţeşte fă cîn d u-vă să vă s pun e ţi, prin
gura sa va ntilor , că păcatul însuşi nu exi s tă: tu lbu rare a
glandelor endocrine sa u fantez ii ale subconşti e ntului mala-
die mintală au condinonar so c ială insufici ntă. Noi nu
sîntem răspunzători de nimic. oi nu sintem răi , ci bolnavi...
Psihanaliza , onsiderată în ansamblul său ş i în tendinţa
sa generală - fără îndoială inconştientă - poat e fi definită ca
o tentati v ă de a reduce păcatul şi Răul la nişt e mecanisme
subiective, asupra cărora ş i-ar pute a înstăpîni puterea. Fieca-
re epocă îşi are utopia sa. Evul Mediu căuta piatra filosofală
în coarn le alchimiştilor.
Noi încercăm să-l dizolvăm pe diav o l în apele tulburi ale
subconştientului. Nu e nici acum decît rot o v ariantă şti­
inţifică a sofismului acelui vechi incognito . Nu exist ă di av ol
în ochii freudiştilor, ci doar o credinţă în diavol, r zultînd
din „proieqia " unui se ntim ent d e culpab ilirar . Vindecaţi
ace st sentim nt, şi nu veţi mai av a cr dinţă în diavol, deci
nici în existenţa lui. Demonul nu a r fi decît o imagine a ne-
vrozei, ceva care se tratează, e vi ndecă şi e ri s ipeşte la ca-
pătul tratam ntului.
N-am vr ea nimi c mai mult d cît să cr e dem asta. Însă
psihanaliştii şi adepţii Ch ristian Science-ului înşişi tiu bine
că există accidente ireductibil e la psihologi , că există fapte,
să spunem ţigle că zînd de pe aco p rişuri, ş i car cad de po-
PARTEA DIA \!OLULUI 41

trivăpe oamenii normali ca şi pe oamenii torturaţi de com-

plexele lor. Or , căderea îngerului Lucifer este tocmai Acci-
dentul absolut care survine în istoria lumii.
Îmi pla ce , de altfel, să-i opun psihanalizei o parabolă ca-
re mi-a fost prezentată ca poveste adevărată şi pe care o gă­
sesc prea frumoasă ca să nu fie adevărată.
Cînd C. G. Jung a fost într ebat dacă el crede în fenome-
nele oculte , marele psihanali st s-a mulţumit să răspundă cu
următoare a anecdotă.
Într-o zi a venit la el la Zurich o doamnă şi i-a expus
chinurile de care suferea: nu putea să se plimbe pe stradă
fără să se vadă de îndată atacată de păsări. De luni de zile
era silită să nu mai iasă decît în trăsura înc hisă. Consid erînd
ea însăşi că era vorba de o halucinaţie, îi cerea lui Jung să o
trateze.
Oricine ştie ce înseamnă o pasăre (simbol al sexului
masculin, potrivit lui Freud. Simbol al spiritului într-un mare
număr de mitologii. Instinctul sau spiritul, odată neglijate,
refulate, vin să se răzbune pe calea ocolită a unei agresiuni
simbolice: de exemplu coşmarele noastre).
Cazul părea limpede şi vindecarea uşoară. Şedinţele au
început imediat. După două sau trei luni starea generală a
aceste i doamne se ameliorase sensibil. Dormea mai bine, îi
revenea pofta de mîncare, migrenele durau mai puţin . Dar
nu se petrecea nici o schimbare în ce priveşte fobia
păsărilor.. . Tratamentul a fost continuat. Toate complexele
obişnuite apăreau unul după altul, se mărturiseau, se
deschideau şi în cele din urmă se rezolvau după toate regu-
lile artei. Însă nu se manifesta în continuare nimic care să
pară să se fi raportat mai de aproape sau mai de departe la
păsările agresoare .
A trecut un an fără progrese. Medicul începea să deznă­
dăjduiască , se gîndea chiar să abandoneze tratamentul. (Şi
ş1i p t r u şi n im ic nu s compară cu răbda rea u n u i p s iha n a-
list 1). În sfi rşit. într -o zi de v:1 ră, b o ln a va a m a i venit p e ntru
ul lim 1.î n e rca re . E ra o c ă l du r ă t orid ă. J un g ar o ilă p e
m a lur ile lac ul u i Zi.iric h . El a p ro pu c::i ş e d inţ a · ă a i ă I c
într- un mi p av ilion p e m ar g in e a ap i. I s a mî nd i, d oa mn a
întîi ; şi în d a tă e aju ng în g rădină, conc hide Jung , .... e i I in ...
păsările au început să o atace! ".
 Panea a doua

Hitler sau alibiul

 J. Unde apare necesitatea unui alibi

E ciudat de constatat că de la sfirşitul Evului Mediu, de

cînd Luther i-a aruncat călimara în faţă la Wartburg, noi
n-am mai ştiut să compunem o viziune modernă a diavo-
lului. Doar Kierkegaard îl mai recunoscuse , poate, tocmai
sub forma cernelii <le tipografie, atunci cînd nota că nu mai
poate fi predicat cu folos creştinismul într-o lume dominată
de presa de fiecare zi.
Totuşi, acest incognito al Printului acestei lumi a devenit
greu de menţinut în cursul primei treimi a secolulu nostru,
atunci cînd catastrofe prea stridente zdruncinau vmeliile
optimismului nostru şi ale credinţei noastre naive în eli-
minarea progresivă a răului prin Ştiinţă şi Prosperitate.
Asupra capetelor noastre, pe cerul oraşelor noastre, pă­
sări mari se învîrteau cu zumzet sinistru, şi păsările acestea
neatacauf
Oamenii discutau cu ajutorul bombelor, care nu dove-
deau nimic în ce priveşte înseşi faptele în cauză. Oamenii
picoteau în biserici aproape la fel de goale de credincioşi ca
şi de credinţă. Economiseau banii timp de o viaţă pentru ca
să şi-i piardă într-un ceas la o Bursă înnebunită de agenţi
pretins misterioşi. Ascultau la radio, seară de seară, zgomote
fără suită, cacofoniile ameţitoare şi îndobitocitoare ale muzi-
cilor din toate secolele, de-a valma, întrerupte de discursuri
emfatice şi gîfîite, ca reclame ale unor pilule sedative. Se
striveau unii pe alţii în oraşe extenuante, haotice şi urît miro-
sitoare. Pretutindeni, creatorii erau plătiţi mai prost decît cei
care se foloseau de creaţiile lor: orice scară a valorilor fusese
răsturnată sistematic. Toată lumea era împotriva războiului
şi toată lumea accepta să facă războiul sub lozinca "libertă­
ţii", în timp ce poliţia şi Statul îşi extindeau pe zi ce trece pu-
4 D ENIS DE !10 UG l::..\IONT

t rile. Erau pu e la ca le, c u m ticulozitate. în eninătatea la -

b o ratoa re lo r, ma ac re ma ive . Toţ:i ef ii d st at repe rau a c -
l eaş i fraze plat e , s ni! , p e ca r ro a tă lum ea le tia a fî min ' Î-
n ase . Po litica de\ eni e scl erozară , e co nomia incontr l abil ă
ş i de li rantă , m o ra la în plină d rută şi pop o rul tră i a din cin e -
m a aşa cum odini ară tră ise din re ligi e
„Dacă lucru ri! conti nu ă aşa, îş i spuse diavo lul , oamenii
au ă - i d a s am::i că u e x ist t ru im id part e . O r, tr bui e
ca lucruril e să continu aşa , da r eu n u ţin să fiu rec un sc ut.
S ă lăs ă m de ci la o pa rte acest incognito care nu m a i p are fi
m nţ in ut i să- l în locuim ·u vr u n lib i pr udent ... ă aleger 1
pi ta fa lsă ce a mai a trăgăt oa re im agi n a c a mai î n şel ă toa re
a răului p car ei îl îndrăgesc de fapt în inima lor , ip care
treb ui să-i facem ă creadă că îl el testă".

2. A doua scamatorie

Şi astfe l, c u înc per e di n 1933 , dia vol ul ne-a fă c ut să cr -

d e m că el era pur şi simplu dl. Adolf Hitler, şi nime ni altcin eva .
Ace asta a fo st a do ua lu i sca m ato ri -

3. Este oare Hitler Antihristul?

Eu consider a q iun ea lui Hitler ca fiind m ai di av ol ască

în realitat e de cît şi -o închipuie ce i ca re au re zut că ·ă ! în I
pe dia vo lul în persoană. Dacă fu hr e rul e ra d iavo lul sau Ant i-
hri tul , lu cruril e ar fi p o ate pre a simpl e. AJ: fi fo~t d ajuns a
PARTEA DIAVOLULl JI 47

el să fie suprimat pentru a suprima tot răul care este pe lu-

me. Şi, să-mi fie iertat, dacă diavolul ar fi fost hihrerul, atunci
n-ar fi fost vorba decît de un biet diavol destul de penibil.
Cînd ne închipuim că Hitler este diavolul , este limpede
că-i facem o onoare prea mare fostului caporal austriac; dar
mai ales ne facem iluzii în ce priveşte statura reală a satanei.
Să nu uităm că satana este Legiune! Suprimarea unui
dictator nu ar ajunge cîtuşi de puţin pentm a debarasa epoca
~oastră de relele profund e care o chinuie.
Îmi amintesc că l-am ascultat în Elveţia la începutul răz­
boiului pe marele teolog Karl Barth, răspunzînd la faimoasa
întrebare: Hitler este el oare Antihristul? Iată ce spunea
Barth în esenţă, în măsura în care nu mă înşeală memoria:
"Omul acesta, căruia este inutil să-i spunem pc nume, şi al
cărui nume de altfel cenzura m-a făcut să-l uit, nv este în
mod sigur Antihristul. Căci el nu are putere asupra mîntuirii
noastre veşnice. Adevăratul Antihrist nu se va dezvălui decît
la sfirşitul timpurilor, ca fiind acuzatorul nostru fără milă. Şi
atunci noi nu vom avea alt intcrcesor pe lîngă Dumnezeu
decît pe Hristos Însuşi. Însă omul la care vă gîndiţi dumnea-
voastră nu e decît un mic domn, un prim înaintemergător al
lui Antihrist. Şi lupta pe care el o duce împotriva Bisericilor
şi a lumii creştine nu este decît un prim avertisment, cerîn-
du-ne să ne înarmăm pentru Lupta finală, pentru Judecata
de Apoi".
Răspuns căruia nu ştiu dacă să-i admir mai mult severi-
tatea sau devastatoarea moderaţie. Dar acest „mic domn" şi
acest avertisment, noi am fost totuşi siliţi să le luăm foarte în
serios! Chiar dacă nu a fost vorba de diavolul în persoană, a
putut fi vorba totuşi de ceva destul de diavolesc. Şi nu prea
văd aspecte ale acţiunii fuhrerului care să nu poarte cu toată
evidenţa semnul satanic.
 ·N IS D . ROU G EMONT

4. Diavolul în cămaşă brună

Sigur , Iitle r nu a fo tun mare înger căzut. Însă unii , ca-

re au imţ it în pr zenţa lui un f l d fio rd or o ar sacră, cr d
că e l e ra sed iul unei „ stă pîniri ' , unui „tro n '· au al une i „p u -
teri ", aşa cum Sfîntu l Pavel le nurn re p p irite i s u duhu-
rile de al do i! a rang , ca re pot ş i e le să d cadă în v re un trup
omen sc oar ca re ş i ă -1 ocupe as me nea un e i ga rnizo ane .
Eu l-a m a uzit rostindu - ş i unul clin marile discu rs uri , i
l-am v ă zut la ieşire a de la of ic ie rea cu ltul ui ă u , î n p icioare
în a ut o m o bilul s ău c re în ainta fo a rt î n e t pe stradă
îngustă prost l umin a tă . Un s ing ur lanţ de SS - iş ri îl d spă rţea
de mul ţ ime. Eu eram în primul şir de oa meni , la doi mer.ri d e
el. Un trăgăto r bu n l-ar fi doborît uş o r. Însă ace st trăgător
bun nu s-a găsit nicioda tă , în sute de p rilejuri asemăn ătoa re .
Ăst a e principalul luc ru din ce şt iu eu despre Hitl er. Put em
reflec ta p m a rgine a ac stor d at e. Reflect a sau chiar delira
Nu se trage as u p ra unui om ca re nu este nimi c şi care
este totul. Nu se trage într -un mic burgh z ca re este visu l a
şaizeci d e milioan e de oam e ni . Se tra g e asupr unui tiran
sau al unui rege, în să fo nd ator ii re ligiilor sînt pă trati p ntru
a lte cata str ofe . Sigur , ex i stă ne bu ni , acci d nt de cir ul aţie ş i
erori a le Istoriei . În s ă fuhr e rul d ecl a ra într- o zi: ,,Eu nu m ă
tem d vr e un Ravaillac , pentru că mă apără mi siun a mea "
Un om care spune as ta trebui cr zut. Fie că el e un instrn -
me nt a l P rovidenţei , aşa cum afirmă el , fie că e un bi ci al lui
Dumn e zeu (e o nu an ţ ă aic i!) destinul său nu mai depinde
de oameni nici chi a r d e omul Adolf Hitler. Cu atît ma i mult,
judecata noastră în ce -l priveşt tr buie să fi independentă
de me rite le p e care le a re a u nu le ar e , de fasc in aţiil sau
urile p e care le stîrn ş te . Şi aceasta e st ceea ce defineşte ge -
niu l în înţ e le s ul demoni ac a l acestui t rm n . De unde îi vine
PARTEA DIAVOLULUI 49

puterea supraomenească pe care o degajă în timpul unui

discurs? Se simte că o energie de o asemenea natură nu s-ar
putea manifesta decît în măsura în care individul nu mai
contează, nu mai e decît suportul unei puteri care scapă psi-
hologiilor noastre. Ce spun eu aici ar fi un romantism de cea
mai deplorabilă speţă dacă lucrarea săvîrşită <le un aseme-
nea om- şi înţeleg prin asta de acea putere prin intermediul
lui - nu ar fi o realitate care provoacă stupoarea secolului în-
treg. Ne întrebăm dacă el este inteligent. Nu se vede oare că
un om inteligent, fie că ar fi foarte puţin inteligent sau nebu-
neşte inteligent , şi dacă aceasta contează cît de puţin în el,
nu e cîtuşi de puţin potrivit pentru un asemenea destin? Un
geniu nu este nici nebun , nici bestie, nici plin de bun-simţ ,
nici inteligent . El nu-şi aparţine sieşi, nu are însuşiri proprii ,
vicii sau virtuţi, nici măcar cont la bancă, şi de abia dacă are
stare civilă. El este locul de trecere al forţelor Istoriei , cata-
lizatorul acestor forţe care s-au şi ridicat în faţa noastră , şi
după asta, putem să-l suprimăm fără a mai distruge ceva din
ce s-a făcut prin el.
Că a existat în timpurile acestea oarbe faţă de orice reali-
tate necalculabilă faptul pe care trebuie totuşi să-l numim
Hitler, constituie o înfricoşătoare ironie maşinată de Provi-
denţă: ,,A, adică nu mai credeţi în mister? Ei bine, eu pun
faptul acesta în istoria voastră, explicaţi-l dacă mai credeţi că
asta ajunge ca să vă a pere de aşa ceva".
Un om oarecare transfigurat de tenebroasa lui „misiune "
- Schickelgruber, locuit de un tron ... S-a rîs. Rîsetele au înce-
tat. Şi el nu era totuşi decît un mic trimis ...
50 OE/\1S DE ROu GEMONT

5. Director de inconştienţă

I litle rism ul n i s-a înfă i şa t n ouă ca fiind o cata tro ă cos -

mică, o nc fe ricir ma i ext in ·ă ş i mai p ro fund ă a şa cum Isro -
ria n-a ma i cuno. cu d e la Po to p în co ac e Rezult a tul f-ital al
a 'est ·i av e n tu ri nu -i af ec t az ă în e mnă catea. i mbolică şi
a tualitat a profu nd ă . Căc i miş ca rea pe car Hi tler a şt i u t s-o
î nfiă ă r ze în s co lul I XX-I a e x ista v irtu a l în sufletul
om enesc î ncă d e la form area prim e i so iet ă ţi; ş i va exi ta fă ­
ră ni i o î nd oi a lă pîn ă la sfi ~ş it ul isto ri i sti rp e i noas tre. Hi-
! r n-, fă c ut d ecît să- i îm p ru mu te înfă ţ i ş a r şi nume , cu pri-
leju l une ia d int r e ru pţ i ile ic le mai v iol nt . N o u ă , co n-
te mp o ranii unui paroxi sm p care l-am . uf rit în însăşi fiinţa
n a stră, ne r vine sa rc ina s ă l ă să m o d e sc ri re valab il ă a
a estu i f no me n pentr u g en e ra ţ ii le viitoa re .
Eu sp un că în a in te d e ră zbo iul din 1939 m ajoritat a oa -
me nil o r ş tiau că IIitl e r e ra num ele unui d zastru imin e nt şi
d e prop o rţii mo ndi ale . T o t u şi e l n u a fo t o p rit. Ace st a e
p unctu l ca re trebu ie e.lucidat.
S ă n e re aş e ză m în i tu aţ ia Eu ro p i î n ajunul m a rii e i
ca ta strof . Probl e m a care s pun a arunci în faţa ne liniştii
cîto rva ra ri o bs e rv ato ri e ra urm ă t oa rea : ,,Cum se p o te ca
ni ş te indi vizi ă devină d e b u nă v ie na zi ş ti ' Ca popul a ţii
între g i s ă se la se sed us , Ca în to ate ţă ril e , şi nu numai în
Ge rm ania , b ă rba ţi şi femei să sufer e mo lips irea de ace t ră u,
să - şi sc himb b rusc fa ţ a, s ă î nţe pen ea scă, ă s în ch id ă faţă
el o rice raţ i name nt, fa ă d e o rice di s u ţ i serio a ă , în faţa
o ri căr ui re c u rs la ad e vă ruril e fundamental p care s-a
rid icat civiliza ţia Occide ntului d mii de ani în co ace ?' .
N ră · pundem în felul u rmăto r : Hit le r suf ici nt de d e-
muni ac p ntr u a fi ş t i ut ă n tr zea că demonii n oştri prin-
tr -u n fe l de co nt agiun e sau m a i d g rabă de indu ţi e spiri-
PA RTE,\ DLAVOU .LL I 5]

ruali . Opera sa de is p iti tor a com taL in a-1 priva pc i ndi viz i
d e sc rn imem u l res p c>nsabi l idtii lor rno r:.de , deci d e senti-
men t ul cu lpab ili ta ţi i lor. Contopindu-i 'intr- o masa p:1 s i onată,
e l exalt ă î n s u l1e t u l c lor ma i c.lezmo:;;t~:n· ţ ; o se nz:1(ie d e
fană in v inc i bilă . El ie re pe ta vechile sloga n uri ale d iavo lului
„Nu veţ: i muri I Ve\ i fi as e:u cnc: lui Uumn 1.:zeu !" . C:omb:'itînd
trat atul de la Versai lles , ,,...aceas t;1 Gorgo n ă tero rizîn d popo -
rul german G I -c tră i a d ezarn u t şi umilit suh pr i ·iril c ::icestor
mi lioa n e de och i' (Me in Ka m pf ), el îl s u prin1ă pc _ludc-
cător , supr i mă vinovăţia. rest it uie sta rea de inocen tă pri m i-
tivă . În sfirş it , conda mnînd ro t ceea cc este un i\-Crs:tl sau cel
pu ţ in s up ra n aţi o nal, cre ş tinismul, iu c.bismul. drep tul, cultu -
ra , ra ţiunea, e l îş i înc hide popo ru l înt r-o aut ar h ic psi h o log i-
că ase mănătoa re ce le i p e c:i.rc o c re eaz ,1 p as iunea în muzica
lui w·agnc r : re du ce masele la o sta re ele hi p n o ză , de in con -
ştien ţă somn amb uli că, în ca re ce l ma i pll(ln curaj os va fi în
stare să ex ec ut e a cte u imit oa re d e ene rg ie ~id e dis c i p l i n ă
meca ni că, p în ii la moa rte , te rm e n ideal a l o ric.lre i pa s iuni .
Odini oa r ă o a m e n ii cere all dir ect ori ele co n .~riinţ.ă . În s[t
mizeri a tim p u rilor noastre şi sentimentu l de neputi nt :"i pe
care -l tră ie sc oa m e n ii în !urnea no:i stră lipsiră de măs u ră , fac
ca ei să ce a ră ş i să-ş i dea as t ăzi d ire ctori de inc o nştienţă
colectivă. Lucr u l ex tr ao rdin ar, înfr i coşă t o r es te să vez i pînă
la ce pun ct fi.ih reru l, ,. că l ă uza ". di recto ru.I i n conşti e nţe i ge r-
mane este în acelaş i tim p con şti e nt el însuşi de ce ea ce face
el, stăpîn pe rehnica sa, lu c id şi re ce asemenea şarpelu i ! În
Mein Kampf el ofe rea încă din 1924 descr ieri de o p recizi e
surprinz ă t oa re a le tr e zir ii p uteril o r subteran e pe ca r e îşi
propun e a să o realizeze . .,To a te marile mişd.ri a le Isto rici
sîm erupţii vu lcanice ale pasi u nii o r 0 i senzaţiilo r sp iriwa le
provocat e f ie ele cruda ze iţ ă a rvt iz e r iei. fie prin torţa cu-
vîntului arunca tă în mase . Numai o fu 11ună Jc oasiune arză ­
toare po a te sc h im b a d es tin e le unu i p opor ". i'-. l;i ales n u tre -
bu ie ofer ite raţiuni maselor, dc i în to ate timp u r ile ...fortelc
52 DEN IS DE RO "GEMONT

ca r a u pr du cel e ma i m a ri c h i mb ă ri pe lum e au fost

gă s ire nu în c un oaşt rea ştiinţifi ă , ci în fanatismul dominînd
ma ele, şi în veritabila isterie care le împinge înainte ".
În altă pa rr el vo rb şte de „apelul la forţele misterioase "
car , num ai ele, ar put a înfrînge „obst acol le sentimental e
sau raţio nal " şi provoca isteria nec sară.
În s ă ult im u l o bs ta col este lum ea d e di nc Io că c i e a
limi eaz{i im p eriu l Prinţului acestei lumi. Sufl tel e vor
s că p a dominaţiei lui d a că mai s u b zistă un re cur s la el
Veş nic , ad ică la autoritate a car do min ă p uterile terestre. E
·or a d ci de a suprim a ideea realităţii de dinc o lo , a trans-
cendent e i; de a-L integra pe Dumn ez eu Însuşi în Naţiun . Să
1nţe l e g m b in e înse amn a 10 acea t ă pers pe ctiva sat anica
ter menul de Stat totalitar.
Un re gim este totalitar atunci cînd pretinde să cen-
tralizez e în mod radic a l toate puterile temporale şi orice
auto ritate s pirit u ală . El se tra nsformă atunci în religie politică
sau într-o p olitică de alură religioasă. Şi ac asta cu atît mai
mult cu cît religia pe care o ad o ptă nu cunoaşte transcen-
den ţă , i ţe l u rile sal pămînt eşti nu num ai că nu diferă de ţe­
lurile no rmale ale politi cii, ci se ş i confundă cu acestea.
Ş i atun ci nu mai există recurs, nici vre o iertar e car ar
ma i pu tea fi s pe rat ă ; co munitatea pirituală nu mai poate
ap e la la vr e in tanţă superioară statului , pentru că el este
cel car e a creat-o numai pentru teluril e sal e, iar dincolo , în
plan ul trans endenţe i , nu mai există nimic.
Relig ia p olitică sau politica re ligioasă totalitară au creat
însu ş i tipul un i c o munităţi regre s ive, fondat e p e trecut:
îngele rasa, tra diţi a morţii . Acesta este motivul pentru care
ea te în cel mai în alt grad intol e rantă şi mai mult d cît into -
lerantă ; nic i mă c ar nu t poţi conveni la ea! Dacă nu ai ace-
lea ş i origini, nu vei put ea intra niciodată în ea - dacă nu eşti
de îng arian, de exemplu - că ci a cea stă religie nu admite
că .,lucruril e v chi ă fie trecut e" , dup ă cuvint ele A po sto-
PARTEA DIAVO LULUI 53

!ului. Ea nu admite convertirea spirituală , de la care pornind ,

nu mai există nici iudei, nici greci. Ea nu întreabă: ce crezi?,
ce speri?, ci întreabă: care sînt morţii tăi? Religie a sîngelui,
religie a pămîntului şi a morţilor, religi e sîngeroasă şi mor-
tală , religie a lucrurilor vechi , moarte şi îngropate de milenii ,
niciodată trecut e, şi care cere mai departe sînge , morţi, cor-
tegii funebre , ceremonii de imprecaţii, sacrificii pro -
piţiatoare , tam-tam-ul tob elor lugubre, halucinant e sabaturi
ale negrilor albi! Cine ar mai îndrăzni să susţină că acest de-
lir reprezintă „Ordinea"? Cine nu vede că o asemenea religie
urăşte de moarte religia creştină , întoarsă spre iertare , spre
viitorul etern, spre răscumpărarea păcatului originar?

6. Midas proletarul

Prinţul acestei lumi poate avea totul pe lumea aceasta;

mai puţin sufletul său, care, de fapt, reprezintă înţelesul şi
valoarea. Tot astfel Hitler, învingînd Europa întreagă, nu s-a
putut bucura niciodată de victoria lui. Cîştigînd totul, el nu a
cîştigat nimic. Căci religiile pămîntului sînt religii ale morţii.
Este un vechi adevăr teologic pe care nenorocirile timpului
îl ilustrează şi îl reînsufleţesc: ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid
~~ urile şi nu pot face nimic mai mult". Mulţi au descoperit
!nţelesul acestor cuvinte atunci cînd fuhrerul a intrat în Paris.
In ce mă priveşte, eu am scris în ziua aceea o pagină care îşi
găse~te aici înţelesul de parabolă .
„ln ceasul acesta, cînd Parisul vlăguit îşi acoperă faţa cu
un nor şi tace, fie ca durerea sa să fie îndurerarea lumii!
A.cumsimţim bine cu toţii că sîntem răniţi.
 DEJ\:IS Dt: RO 'GEJ\!O r\T

Cin 1;:va s p u n e a: • D a că Pa ri u l a r f i d i ·tru , e u mi-a ş

pierde dor inţa de a m a i fi uropean ». ra ·u l Lumină nu a
fosr distrus; a fost cufundat în întun e ric. Pustie tate a pietrel o r
îna lte ş i fă ră sufl e t, cim itir. ..
lnnda u rui pr ev e . ise : •La 15 iuni vo i in tra în Paris ,,.
Intră în tr-ad văr , dar nu mai exi stă Pa risul. Şi ac asta est în -
frîn ge r :.i sa ire me d i:.i b ilă î n fara sp iritu lu i, în fa ·a sen time n-
ulu i. în ara a c ea e f e lo a rea vie ii.
Mă gî n de sc la ac e st ş e f războinic H e str ă bat a s tăzi
s tră z i l e e le mai em ~iona nt al lu mii : I n u le , ·a cu n oaşte
nici da r-. El nu va d e d cît n iş t e faţ te o a rb . El -a lipsit
pentru v ci d e ev a ce nu po at fi înlo cuit, de un lu ·ru are
poal e fi u c is, d a r ca re n u po ar. fi u c rit c u forţ a şi are
va l re ază mai mul t, nem ăsurat mai mult d e cît tor ce ea ce por
m ulge d in lum a întreagă se rvitorii diviziilor blindate. Ceva
ca r nu poate fi definit ş i căruia noi îi spunem Pa ris.
Aic i ste nepu t in ţa tragică a ac e stui cu ce rito r v ictorios:
tot ce e a ce - I vre a să apuce se presc himbă la apropierea lui
- Mida al po ii prol e ta re - în fier contorsion at, în pietrării
lepr oas .
ric va gab o nd într -o eară d e iunie şi - a r pute a în uşi
pentru totdeau n a feri c ir e a unui apus de a r p ste
Saint-G rm ai n-d es-Pres , for fote a la a meţ itoare a mulţimii d e
la Arc ul ele Triu mf la Ca ii lui Marly eco lel e măreţiei , mize-
rie i. înţ lep iunii , c ă rora chip ul ace ·te i capitale mai dul c i şi
ma i minu na te ca ori car ale le poa rtă u rm e le ex primînd li-
ni r a i pa e a . O ri a re vaga b ond d a r nu un cu e rit r.
onfr unr ar e a stupefiantă între ace st o m ş i oraş ul ac e sta
era poat e n ces ră pentru a face lumea înrreagă ă întel a gă
ade ăru l că ex i tă icro rii impo ibile. Nu p o t fi c uce rit e cu
ar Ic d lu ptă daru rile sufletului ş i raţiunile de a trăi ele are
e i ·e v r să le ·uc rea că sînt li p siţ i . -a u de cîr să fa că d e
zec o ri în c njuru l lu mii I u vo r întîl ni n icăieri decîr va car-
m ul nea ntu lui m canic. Pîn ă î n ziua cu mult mai în spă imîn -
PARTEA DL-\\ "OLL;Lt: l 55

t ă to arc d e cî t 7.i ua cel e i m a i cru nte r:17.bu n i'iri <.:i·n L o pri n -

du- s e în srîrş it , ,·or înte le g c c1 n ici u n tr iu 11f n u mai p o at e
valora p e ntru e i ni c i cît cc a ma i m i că d int re rc a lir:1\ile o m e -
neşt i p c ca re c i :1u u..:·
1s-o. " ...c~ici ci nu 0tI u l 'C L:c"

7. Biciu l lu i D um ne zeu

Dacă e i n u ş ti u ce fac . sit n e fie m il ă d e c:i, f:'i ră îndo i al ă 7

(Şi milă d e dia vo l şi de spa irm. lu i... ). Însa ic rrare a nu ne ap a r-
ţ ine n ouă . Ş i na(ion al-soc ial ismu ! li\: .: îrna~j :-,Jo J1s pr q uim.
Şi nu e st e aspect u l cel ma i puţi n di ab oli c J.i l uc ră rii fo h -
rerului acest c a rac te r d e pedepsire fără milă a s ljb ic iu n ilor
lumii moderne pe car e l-a îm b riic at ,·iolcnp h itl e ris tă.
Tactica ş i stra tegi a lui Hitle r au fo st. d e fapt, foa rt e s im -
ple. El şi-a fă c ut a p a riţ i :1 în lum e c:i un man i;ic car e ş i- a r face
intrarea într- o ca să -5ia r în ce rc a s,i zd ru n c inc ro:1te mobi lele .
Dacă mobila rez ist ă , nu ma i in sis tă D acă mob ila uos n cş te ,
împinge pînă la capă t , p î nă cî nd o d is tru ge . Astf e l ,
pretutindeni unde e ra cev a g ăunos în lume a no astr :1, în eco -
nomia sau î n m o rala c i, H itle r a împi n s pî n 5. u id e s -a putu t
împinge , pî n ă cî n d totu l s-a n ărui t . Pr e tu tm d c n i un de s -a
dezvăluit vre o sl ă bic iun e . e l a n im icit-o fă ră scru p ule ş i fani
iertare. El a fost un n imi cit o r a utoma t , At ib :ii CÎ \ il i zaţ i e i
noastr e - Biciul lui Dumn ezeu a l aceste i c i,·ilizJ.ţ i i . Î n să to c-
mai ac e as tă absenţ ă a mil e i, n e am i n t eş t e un u l d in num e le
diavolului pe c a re îl c ita m ad in e aor i: Acu zaro rul.
~u m ai şti a m să d eoseb im ră ul în a trn o s fe rJ. d e p ace ş i
pr ~sl?eritate. Am m e rita t ca Hi tle r sJ ne fa c ă s;'i le \'Cd e rn , ş i
aceasta prin singu ru l mijlo c p roporţi o n a l cu in sen s ib ilitatea
noastră morală şi s piri tu a l ă: pr in b o m b e.
 OE.NI. DE ROU EMO NT

8. Falsificatorul

uiţi gîn deau către anul 1940: ,,Fuhrerul trebuie să fie un

om foart rău ca ă fa că astfel război u toa tă lum a ' . Dar nu
ră ut atea mai mar e sa u mai m ică era în a u ză ai i. u ea a
fost deo bir de diab lică , ci tocmai ·ust i ficăr ile pe car e e l i
I -a dat ş i ac I g n de blînd ţe de p sedat cu care a înveş­
rnînrat-o în oc hii poponilui să u .
Din aven tu ra c un oscută ub denumirea de hitleri m , să
desprindem acum concluziil e valabile şi pentru multe alte
po i ale isto riei.
u in vada rea un ei ţări mici e te diabolică lucrul acesta
s-a făcut în toat e timpurile; constituia, ca să spunem aşa,
egoismul normal, set ea de bogăţii, imperialismul vulgar ; dia-
bo lic este să num eşti asta „consolidarea păcii" sau „fondarea
unei ordini noi". Nu anexarea Cehoslovaciei este diabolică,
ci faptul că a easta s-a fă cu t a doua zi după un discurs în ca-
r era invo cat „dr eptu l po po arelor de a dispune de ele înse-
1 ". Nu tra nsform area teritoriului unui vecin în cîmp de mă­
c 1şi de bombardam nt este diabolică, ci denumirea acestui
împ al morţ ii ca fiind „spaţiu vital". Nu violarea tratatelor , ci
vo inţ a d as face nevinovat proclamînd la începutul unui
nou cod : ,,Dreptul este cee a ce slujeşte poporului german ".
u atacarea Bisericil o r, ci faptul că se face aceasta naţiona­
lizînd Prov id nţ a şi făcînd-o în num ele i. Ceea ce este cu
ad evă rat diabolic este mai puţin să faci răul , cît să-l botezi ca
fiind Bine le atun ci cînd îl faci. Este faptul de a le răpi tuturor
morţilor a devăratul lor înţeles, a întoarce pe dos şi a citi pe
dos acest înţeles, potrivit obiceiurilor liturghiilor negre. Este
perv e rtirea ş i ruina rea pe dinăuntru a înseşi criteriilor adevă­
rului. Şi în sfîrşit ste proced eul prin care minciuna este in-
stalată de pr fe rintă într-un cuvînt al a devănilui !
PARTEA O!A VOL LUI 5

9. După Hitler 1

HiLl r a tăcu l. Aventu ra s-a · firş it în catast rofa prev ăz ut ă .

Şi în faţa cadav ru lui lun git la p --mînt al o mului ca re a fă c ut să
tremure univ er ul într g iată ce strig ă m c u o st u p faq ie
a mestecată cu ruşine: ,, 1t era de mic !". Nu e ra ma rc , a ern -
n a satan e i însu ş i , decît pr in mărimea m ize riilo r .sale a ·cuns c
În Hitler dia o lul îş i găsis alib iul ce l m i popu lar pe
care şi l-ar fi putut imag ina vr odat ă. E o p a rt id ă pi rdu t ă,
dar pentrn el ce importanţă ar asta I El şt i e că are timpul de
partea lui , dacă Dumn eze u Îşi păstrea ză veşni c ia .
Car e va fin ul pl an strategic al ce lui vi Jea n ? Cum va
scoate el din înfrînger ea sa ava ntaje! la care n u s-ar fi putu t
aştepta de pe urma un e i victorii obţi nute prin del gaţ ie 1
Iată-l, îşi freacă mîinile de mulţumit ce este. P ntru e l, pacea
nu e nenorocir ea aşa cu m cr ede m noi . Este timpul în care
spiritul îşi va recîş tiga d reptur ile, se gîn des oa m e n ii. Dar
tocmai cînd sînt mai puternic, spune Sfintul Pavel , at un ci
sînt slab ...
Dacă am înţe les sens ul intim, mişca rea, structur a ră ului ,
putem prevedea acum desfăşurarea fa tală a seco lului - ş i
miracolul continuu al iub irii va fi, do a r el, cauza unei c rea ţ ii
a libertăţii care să dezmintă ac eastă desfăşurar .
După Hitler , după răz boi şi după victorie , po po a r le pă­
mîntului se vor deştepta într-o a dou a zi din b eţi e , î ntr- o
mahmureală m ondială. Ce se petrec ? Am băut pr e a mult
azi noapte. Bătăi , vînătăi, pest e tot domnea o mare vi l e nţ ă .
Mă trezesc cuprins de ilă, şi me diocri tat ea d fiecar zi mă
aşteaptă, ca o că maşă de o cură tenie îndoielnică , p e spetea -

1
Capitol scris în 1942.
 -b

z. al ill I· i r ;1 le·
,llll 111 LI tJ Pe1 rr u a- rni r roii g re;l(a
ta , ni nic n-ar i mai bun d 'CÎl cc-: 1 r ă m:, s pe fu11clul sci-
:1.
cl i... Cîţi n-:ir \ ' e;1 s:'î 111:tiI ca în d ? Încă o ci u şcă ele di cta LU-
ra, ex" L al ÎL l ·ir :,,- 1<:.pui p~ pi c io , re ..
Şi 'Hunci i:1 }-i. i pe m ar'i di ' tetici en i. Vor p res ~ri şi e i
di erit r e i 11uri: re8i mu l d ~ ,1u t ri t :H pe n t ru n a ţi u nil e
corw a l · ceni · du p:1 in ·ox ic1ti e tot a l itară : reg imul st icle i d e
lap te d . · r"I ~,i :"ide ·c: I en ru o )Jrdc ca ·e au t r Cllt prin
roam te: cgimul cler ical rnc clc:rai pe nLru J ·m cr~q i ile 1 e 'o -
m u n i te . pu,in ( in ce lei ·u l Ame rican wa y of lif e p en t ru
1 ă r ile !alin , ru!in,- c!ipl o rmti \ ·ati c-an :- pent ru t,1til g rnu -
ni e . i angl o -.-.a>..1ne; pu in -l Yi ism pe Lru c dc b lt · În an-
am l u , un 1cgim o 1 1c · 1 7 ă o r o b c sel ii. su bz is-
te ntei. scc17ti i'.'mulu i •enera l
fiz io l g i j ,
Însă în sînul po po ar ·lo r s \' 3 'tn. tii pîni Plict isul.
o r ,·e ni at unci preoţii c e i noi . ..T reb uie o reli , ie p n-
tru p >p r" . '· J n, în 1elcg ·'m p "ntru ~a un p p )r S3.. ubz i te,
Înt reaga · ci !ogi rno d ern J dO\·e l eşte ac asra. !n l ipsa ei ,
H i Ier :1 ·:for:H ·-o :irnle fol o sin du -se le ac ast ă re ligi si n·
teri c;i (a d ică ;:i cme ne a ·auc i u culu i) c are a fo l naţio ­
na -soc, li m u l. ;\lu ·o rb se aici de · re ş tinism. ·id e rel ig ie în
g e n cni l ca ·e n o me 1 um::i n . ca u zi.i ş i p r o dus a l ri c are1
comu nil:î t i \'ii . 'orbe . c ele u ins t ·ne t la fel d ' fund ::im ent al
ş i narur :11 ca. 'Xua lital ':l. E ·re incon rest:i ii c'i raţionalism ul
'. depr i 1;11 d s ·co e · i m ţ u l r 'i igio al occidental ii Jr Căci,
ne m aimul um indu -s~ s:i c 0 mlx , t:'i si să ·vacu z c 1tum ·le
rel igi o:1 e I erim at · (era d rcprul şi da roria ·a -o fa ă , el a
ref uzat 111codic -5 l. se s ă se nască ni ., r o bin iuri noi ( pr in
ac a ra fii nd pro ·est.:i H. d ar li1 sit d „ credim:l) . Or, cu rum le
re lig i ase. ricu 1 ::ir ·i e le , sacr if ic ii. s:'irbii tori , rg ii . au p os-
uri, i. ci line mora l · sa u mi st ice , ru găc iu n i sau ritu aluri,
înt mij i a -ele t: ~are -a gCtsit ornu l p cnt rn a ·apta puter ile
. t1le ob:, cur e "' :1 I o rd u n ~1 pr · i ' l u ri ·î n I 1 ra .ti e , cînd
60 DENIS DE KOUG EMO i iT

prim r ă s p u n z ă t oa re, to t aşa cume adevărat ă regimul

pr hibiţiei a fost răspunzător de n legiuirile alcoolului de
contrabandă în America.
V r veni zvîrcolirile dict aturii . Vo r veni marii diet eti ieni.
\ o r veni oii Preop . Va , eni pacea.
Şi poat că ea vine pentru secole de acum înainte. (Vor fi
prea mu lte av ioane într-o a eeaşi tabără) . Dar cum va înţele­
ge omul ab s enţa ră z b iului ? I ată noua tragedie . am prevăzut
totul împotriva unui viitor Hitler nimic împotriva abs e nţei
sal , totuşi sigur . Şi ace asta e şansa de m1ine a diavolului.
Hitler odată învins, noi nu vom mai avea duşman (da-
că Stalin perseverează pe linia a a ctuală , 1942). Ne va lipsi o
dimensiune a vi e ţii. Să ne închipuim consecinţele acestei
decepţii planetare.
Singurul tip de eroism pe care l-a putut concepe Occi-
dentul (de cînd nu mai aprinde ruguri pentru creştini , şi
aceştia îi tolerează pe eretici) este moartea sub gloanţe pen-
tru Patrie sau p ntru Partid. Dacă nu vor mai fi războaie ,
cine îi va mai face pe eroi să fie eroi? Cine va mai trezi spi-
ritul de sacrificiu? Pentru cin e ? Pentru ce? Niciodată ome-
nirea nu a fost mai puţin pregătită pentru pace , căci nici-
odată ea nu a fost mai lipsită de respect pentru virtuţile pe
care doar spiritul ştie ă le ducă pînă la paroxism . Şi cum se
mai poate trăi dacă nu ma i xi tă paroxisme'
Războiul era pentru noi marea permisiune , marea amî-
nare a problemelor noastre , justificarea prin opinia publică a
iresponsabilităţii universale. Iubeam războiul fără s-o ştim , şi
a ceasta dintr-o raţiune precisă: el era starea de excepţie
proclamată pe întreg pămîntul şi în toate domeniile
exist e nţei publice. El însemna pentru noi echivalentul
Sărbătorii pentru popoarele vechi, el avea din această
ărbătoare atributele cele mai uşor de recunoscut: răstur­
narea legilor moral e (vei ucide, vei fura, vei depune mărturii
PARTEA DIA O L "LUI 61

false toa t acestea cu toa t ă onoa rea)- su pen d area dr p tu-

rilor; cheltuielii fără limite ; ac rifi iile om neşti ; deghi ză ri :
cort eg ii; de zlănţuiri al pas iu n ilo r col ecti e· des a lifi a rea
temporară a co nflicte! r individual e .
Vorb esc d esp re o sta re d exceptie a a cum -a r spune
sta re de a ediu au stare de ha r. Îm o cm a i ca Să rbă toarea
pentru primitivi , războ iul era „Mar le T im p" a l umanităţii
mod erne, singur scuz- pe re spir itu l n srru put ea ac -
cepta p e ntru a uspenda cur ul un i exist e nţ e din ce în ce
mai conforme cu p reviz iunile ma rilor compa nii d asi gurări .
Ce sărbătoar imensă îi va mai trebui s co lului ac esta al
nostru pentrn a-l face să - ş i uit gustul de războa i e I Ce d ram e
noi pentru a-l în locu i, p scena p usti e, pe Duşmanul răsturnat 1
Stăpînii poli tici i mondiale a u fără îndoia l ă în cap ete ! lor
un plan: ei vor pres cr ie la în ce put regimuril e despre car am
vorbit, pe urmă ne vor oferi treptat progr a me raţ i o nal e d in
belşug, în idee a genera lă de a adormi p poar el e , c lasele
sau indivizii car e ar fi te ntaţi să prov oa ce vreo tul b urar e
Dar asta însea mn ă să n e facem calcu l le fără o m , fără
~ manitar ea sa, fără d e liru! său - fă ră n ece sitat ea vit a l ă şi
~a toare a maril o r aeliruri care ne ritmea ză Istoria.
Diavolul, s-o recun oaştem , nu ar e ved rea atît de sc urtă.
El nu uită că omul a ştiut totd eau na să produ că ingredient e le
necesar e tonurii sa le , m ă re ţi i sale , o rgo liului să u de crea -
tură făcută după chipul şi ase mănarea lui Du mn eze u şi ca re
vrea să cucerească Cerul.
Diavolul a pro fitat de p e urma rătăcirilor ra ţionalist ale
Occidentului , stăpîn d e secole asupra lum ii. El n-a p i rd ut
nimic din urma acelei crize d compensar delira ntă ca re a
: 0st primul război tot al şi pl a ne tar . El se va scălda cu d e licii
111
marea confuzie religioa să ca re va mar ca pac ea secolul ui
al XX-lea.
(il_' l DE, ·1s D E ROl TGEMON T

l i n , d ;n Iii melc i :11na "" ;1le vr em i i no :1str

~1 I -a fosr
rus ·- gen 1.tnilor de ~o rin : ·ra au unt sa u tunuri . Ei au
·lles Lun u ri le ·.ir ~ er:!u na i "XCitan te. St:1rînii pă cii p ar fo;,1rt
ho1:1rîţ i s::i ne fer-: unr re . 5.rurat . D;.1rno i \'Om fi o upa(i s ă
fa b r icăm tno n.<:,L ri . u p .mru c:i no i am i ră i, c i pent ru că no i
~in t ' m re,iror i. ind uzi nele de um Ii şi d Jvioane îş i v r fi
î nch is p orri e ·.n, n ) r abr; ·a f ig ic.Jcr . no i von int r;1 în e ra
G o e · mncie ; ie
,\ cc :1:-t :1 ·cac t i e rdi ,j oa să , d C'L erm i nat ă ci o d ialcct 1d
irczi s i hi lă. :1mcn i llt ă sfi ie la f ·I d a sa sină.. î n el din ur mă,
ca ş i nc n oz a cre ată de r:.i.[i n :dism . ( ) ar omul !i s::-,i \'3 -
rie;,_ ..; p lJo . ril ·. s: u prercxt le. a le d pl~ice1e) Ea ri ·ă s- n
ips a:, .} d1.. · , j · 0~1relc- r:1 iu ii. î , a cu 11a ca ta ne riv as
î nai re <le: ju oar'le rc l1 , iei.
upJ c e am ·uf ·rit la <lrcapta . vom sufe r i l a srîn g a - -
ace::ist:l est d i:.ilcctic. Jsrorie i - b eii nu reu în să ne co nce -
pe m un cc hi1il ru .
I i;i \ ·o [u! \·a pr etin le p u[c rea ele a n fa e să ::ilegern
nebu n ,ce ini re I d u:1 ju m :'ic:'i i le rea li ă t i i . în tre cap şi
pîm ce , îrnr~~ ·on ,·cii 1 .5 . i inc n.5 icn t. P c- d în ţ e lep c iu ne -1
J

\·a v i c nş i inţă lu cidJ a pmp ri e i 110 ~1st1e n atu r i, car s ă

co n lu ă iucu l. c aclev ~1rat , cL r t1nî1d .-;earna d e toa te te-
m em ~t p 1se în jn . D iavolul ne va sp un e : trebu ie ă. l egeţi .
No i vom al gc fă rJ. î nd oia l:1 n ·bu nia în aclrul 1 mi i el mai
ra ţio nal o rganiza ,1.
, e \ ' ~1 le\ · ni. în era gn li ă . ere tin ismu l ? Îm i î nchi pt1i
::i arana ne Ya ok ri o :.d e •e re din t r- u n număr foa rr m ar
de An t ihri ~ i. To ul :;;i orie , 1n afa ră de ·van g eli ş 1 d so-
br ietat e;.1Cr u c ii i c.lac'i u i::ivo i u l esu c az ă în anumite ufl te ,
e l ne va sp u n e: ..:ă acern e l puţi n u in cre ş t in i 111or l igi
a t ar cc leh,! te, u n ecra n înr re m şi D umnez eu o fantas-
mag o 1 :· tll)IO •id în are nu l si'i n u - şi mai ador d ecît
PARTEA DL-\ O LCLUI

propri a sa răsfrîng er ". V;.1fi atun c i timpu l să r g retă m di ctat u-

rile car ucid trupu ril , dar car nu r ot fo c ni mic mai mu lt...
Rema rci le şi prof ţ iil e acesrca nu vor chimb a m er s ul lu -
cru rilor . În ă una din mani p iă eri :.de o mulu i es t să prev; -
dă. El îşi în c hip u i , ş i nu şt i u dac ă în -;; a l ă în ac a a , că lu -
cid itat a po te sa-1 gara nt ze int egritatea propri ei per soa ne , -i
dacă nu fe ri irea prorrie . e l pu 1in .· ns u l p l r al vo :1 ,iei sal .
 Partea a treia

Diavolul democrat
 1. Eroareafatala a democraţiilor

Cu o u şurinţă care ar trebui să ne alarmeze am descope-

rit. în figura simbolizînd tero rile secolului , cele mai multe
di~ aspectele clasice ale demonului: spiritul prăbu ş it clin
înalt, prinţul lumii de aici de jos , ispititorul , acuzatorul si
mincinosul. Mai rămîne s:i fie depistat ce l al că rui num e este
Legiune , cel care spune totdeauna: nu eu sînt , celălalt e !,
sînt alţii, masele! , eu ni ci nu eram acolo I Cel care nu este
niciodată acolo unde crezi că-l poţi înhăţa , acolo linde-l
aşteaptă sanqiunile, uncie răul se mărturiseşte. Foart e bine ,
se va face şi asta, cunoaştem acum şiretenia: ceea ce a fost în
cele din urmă lucrul cel mai diabolic la Hitler a fost felul în
care a convins popoml german că toate mizeriile lui veneau
din exterior, din străinătate , de la Tratatul de la Versailles,
sau de la evrei, de la sovietici sau de la plutocraţii anglo-
saxoni, de la ceilalţi·, totdeauna de la ceilalţi, niciodată de la
poporul german însuşi. După procedeul acesta se rec unoaş­
te cel mai bine tactica satanei la toţi delegaţii lui.
Dar, atenţie! Cartea aceasta este plină de capcane . Dacă
acceptăm frazele care prece dă , e un lucru poate destul de
grav pentru noi .
Căci, iată punctul exact de la care totul se răstoarnă,
punctul în care acuzaţiile noastre , lăsîndu-i la o parte pe
duşmanii noştri doborîti la pămînt, se vor dezlănţui cu roată
puterea împotriva nouă înşine.
Mulţi democraţi au crezut foarte sincer că Hitler întrupa
singur tot răul timpului nostru, şi că el era un monstru cu
c~re noi nu aveam în realitate nimic comun. ,,Vedeţi , eu nu
~~t decît Hitler" , spunea satana. Noi nu-l vedeam decît p e
lt~er. L-am găsit înfricoşător. L-am detestat. l-am opus, cu
.tna, multă sau mai puţină fermitate , vechile noastre virtuţi
 l)E "f Df KO Ul,E. \ IO<'T

kmo c r:.itice. -am mai ş iut . ă - 1 Ye I m r dem in î n

m ijlocul , ostru .
Scamatoria a reu it. Am f t pr i nş i 111 pea n ă. Da ă dia-
v Iul esr Hitl r, n oi sîntem de parrea c a bun ă? E u, duş­
man înfr î n , c..l
e i no i am term in at lup a? 1 iaYolu l nici nu ce-
re·t m a i m ult ; I ado rJ c on ş tiinţ a î mp ăc::ită a noas tră . Este
poarta c a ma r p rin ·are intră d pref r intă în noi , făcîn ­
du- ·e an in 1at cu u n nu me f ls.

2. Primiti vismul nostru

O ric in e şti ă pr imi t ivii di n M Janezia, vi timcl e le -

br lo r studi i so · iolog ice ale eco lului n o ·rru , au ob iceiul să
p rs o ni fice forţel e rele car îi am n in ţă , cauz le crim e lo r ,
a ident lor , sr rilităţ ii sau morţ i i. Fie că vorb :.i <le un vră­
j it r, d e un pr ofa nat o r al sacru lu i, de u n animal , de un no r ,
d e o bu a t ă d e lemn co lorat , totd eauna cauza ră u l ui d care
suferă a şti sălbatici te indepen I ntă l ei în ş işi ş i cr b u-
ie de ci c mbătută şi ni rn.i cită î n afara pro priei l r pe rso;:rne .
Jnv r , ere •rini smu l s-a st răduit de s o le s:1 ne fa ă să
În{eleg em că Împărăţia 'Domnul ui e ·re 111 i, că Rău l este şi el
în noi, ş i ă a devă ratul împ d luptă di nt.r inu , te altund e-
·a decîr î n in imile noa , tre. Educa 1ia ::i easta a dar reş în mare
m ăs ură. Noi p rs 1stam în primit1v1 mul n s tru o i î i face m
ră punz ăto r i p ntru r lele n astre e oamenii din fata noas -
tră , totd eau na, au forţa luc rur ilo r. acă sîntem r vo lu io nari ,
no i c red m că schimbînd poz i ţia a numit or obi e te - ci pl a-
înd ogă ţi il e de ex e mp lu - vom supr ima cauze le r lelo r
s co lului . Da că sî nte m capit a lişti , re de m că d p la sîn I spre
noi acel a i obi cte , v m sa lva tor u l. Dac: sî nr m n i şt brav i
 PARTE:\ DL"i \!OLU LUI 69

democraţi , neli ni~Lip sau optimişri , crede m ct punîndu-i la

friga re pc cîţiva dictat ori , prufanatori ai dreptului, sa u vrăji­
tori, vom restabili pacea ş i prosperitat ea. Sîntcm încă în pli -
nă ment alitate magi că . Ca ni~te copii mici cupr in~i de furie ,
batem în masa <le care ne-am julit. Sau asemenea lui Xerxes ,
pun em să se bic iui ască a pele Helesponrului, cu revărs:1ri
largi de d iscur sur i pe unde scurte .
Uităm însă acest fap t fund ament :.d : că în realitate adve r-
sarii no ştri nu se deosebesc esenţial de noi. Căci orice om
poa rtă în trupu l său (ş i în sufletu l său) microbii tuturo r bo-
lilor cun osc ute , ş i ai mu lto r alto ra. Dacă am a nihila sem nele
exterio are ale ameninţării, aceas ta nu ar însemna cîtu şi de
. puţin că ne-am elibera. Semnele acestea - Hitler, Stalin sa u,
după caz , ca pi talişti i cei ră i în general - semnele acestea
personific ă ni ş te posibilit ăţ i ca re există ş i în no i, ispitele
latente care ar putea foarte b ine să se dezv o lte într- o zi , la
adăpostul mizer ie i sa u al oboselii , sau al vre unu i deze chi-
libru tempo rar, oricare ar fi e l.
Să mărtu ri sim acest adevăr com p romiţător
Hitler nu era în afara umanităţii , ci în ea. El era în noi îna-
inte de a fi fost împotriva noastră. În noi înşine s-a ridicat el
întîi împ otriva noast ră . Şi mort, el ne va ocupa fă ră să mai
tragă măc a r un singur glonte dacă nu recunoaştem în el o
parte din noi înşi n e, partea diavolului în inimile noastre.
Adver sarul este totde aun a în noi în ş ine .
Şi aceasta este cauza pentru care eu cred că a dev ăra tul
creştin, dacă ar exista , ar fi acei om care n-ar avea să se teamă
de alt du şman clecît <le cel pe care-l găzd uieşte în el însuşi.
70 IJE:-JIS DE ll O LCd::MO NT

3. ,,Cu totii
, sîntem vinovati",

Iată or marcă d intre c l m ai imp ie : nimeni n-a pr et ins

vre da tă că 'lr aqi o na cu r ·• \·o in\t. Sîm m cu tot ii, inelu ·1\·
du şm nii no , tri .,oamen i d hunăv ire;· ( xp resi îrnprum u-
ată '\' ang h !ici pri m -o er r d e l ad uc er _Tex t ii ,·eri tal ii
nu pune „ P::ice r p ă rnî nl · j î nr r oa m 111 bu na, oi re ·. · j
,,Pac pe pămî nt ş i un:~vo ir ( a D m nului ) fotă ci o ameni " .
Ceea e e u to tu l lt e ·a) . To u ş i, \·ed et;i ce se în rîmpl:1 e
lum ,şi spu ne ţicin afă c ut toa te · t c stea ? iav o lu P D a. br
p ri n mî inil e noas t r ş i prin gî n duril noa Lrc. ~i aic i e m -
ment u l să n arn imim de l zinca n oa st ră d emo r· ică : T ti
o am nii sîn deop ot rivă . Sig ur , ex i s tă tr pte în ră u , ex i tă
i n egalităţ i în ce pr i v şte r · pon a bilită t. il . D a r ·î nt em u
toţii în dom ni ul r ău lui, sîntem t oţ i comp li ci i o amen il o r u
cea mai mar răspu nde re d pe lum ea ac asta.
u toa te acestea, să e ·1tam cu rice p r t o n în ~eleg re
ame nin 1 ătoa re . fnt en 1ia rem ·tr ci lor J e mai ·us nu cîru ş i de
puţin de a-i jus tifi a ,pe i l a lţi ", pe car îi a ·uz a u tori la
început de t L rău l ·trc ex i t ă; n ic i le a ne , ·î rî p c ti inrr- un
acel aş i sac, fă ră deo bire , ·um pă r a să fa ă în 19.39 un ma-
nif e ta l aşa-numitului Oxford Group. larg d ifu zat în Eur a ,
ş i car se in titu la , nu fă ră o i u dată p rezum ie ..l o i sî ntem u
toţii vinovaţi ".
reau ă pun ::ista: î nt em u to i;ii v ino v a\i în m ă . ura
î n ca re nu r c uno a te m ş i nu condamn 5m şi în no i m n -
talit atea totalitaril or , a dică : I reze n1,a act ivă .:i pers m ;:1. lă a ·I -
mon ulu i în pasiu n ii n oa s r : în n ,·oia n ::i s t ră d s en zaţii:
în teama noa tră de respon a bilit ăţ i ; î n in ert i:1 n m .>tră civi · ă;
în la itatea n :1stră fa tă de marele n umăr , fa t ă de mo del I ·i
sloganu r ile , le; în i gno ranţ a noa s r - fa~ă I a p ro . pe le n
tru , în s fîr ş i l' în refuz ul n o st ru fat ă de o ri ce AL so lut ca re
PARTEA DIAVOLULUI 71

trans ce nd e ş i jud ecă interes e le noas tre „vitale (asa cu m sînt

ele totd eaun a ...).
Este just ş i nec esar să se s pună că diav o lescul nu este
doar hitlerist , că hitlerismul nu e doar german, că ş i no i sîn-
rem deja mai mult sau mai pu(in hitlerizaţi în mo ravurile şi
gîndurile noa stre . În să acea sta nu -l s c u z ă pe Hitler. Nici pe
departe. Aceasta ne a cuză pe noi!
Dacă eu semăn cu un criminal , lucrul ace sta nu-l j ustifi că
pe criminal, ci mă cond am nă pc m ine. Şi pentru că treb uie
să combatem crima , nu voi spun e că am să-l las în libertat e
pe criminalul din fata mea pe ntru a m ă put ea preda mai bin e
pe mine însumi reformei mele lăuntric e 1 Voi spun e , dirnpo- ,
trivă, că lupta pentru a mă reforma pe mine .5ilupta pentru
a-l împiedica pe criminal să-şi continue nelegiuirile sînt una
şi aceeaşi luptă.
La ce ar servi să cîştig această luptă numai în min e în-
sumi, dacă există riscul ca el, criminalul , să mă suprime pe
mine? La ce ar sluji să cîştig numai în afara persoanei mele ,
dacă eu însumi aş risca să devin la rîndul meu un alt cri-
minal? Nu există decît o crimă, în mine şi în afara mea; nu
există decît un singur hitlerism, la nazişti şi la noi. Este
acelaşi diavol.
Şi ce spun aici e numai un post-scriptum la adresa paci-
fiştilor: ,,Noi sîntem cu toţii vinovaţi, ne spun ei, deci noi nu
avem dreptul moral să ne batem împotriva lui Hitl e r". Noi
sîntem cu toţii vinovaţi, desigur , dar clacă sîncem convinşi de
aceasta, nu ne mai rămîne decît să combatem răul , în noi şi
în afara noastră , căci este acelaşi rău! În noi, prin mijloace
spirituale şi morale, ·în afara noastră, prin mijloace materiale
şi militare , potrivil cu natura primejdiei. Dacă cineva dă foc
~nei case, trebuie pompieri, vinovaţi sau nu , pentru a stinge
'.ncendiul; şi poliţişti , vinovaţi sau nu, pentru a-l aresta pe
incendiator. Or Istoria ne-a pus , de bună voie sau fără voia
noastră , în rolul tehnic al pompierilor şi al jandarmilor. Asta
 2 D „ I - OE I OCG BJ U '\JT

nu face din noi ni şt ·finri . A sta nu i mp l i că

niu m ~ca r bq Lul
că n i a m fi ma i buni decît c ilalţi are , 1gur că vom fi mai
răi d a ă nu n e facem mes er ia !

4. Semnalment ele diavolului deghizat în

democrat

N ş tiind - ă de o e im un a din l'ră să1uril e ce k r ai exa

diab licea le lui Hit! r- felul său d a loca liza IO [ ră ul cav ~-
nind din stră ini , p ntru a se face p e ·l însu şi nevin va t - nui
am căzu t în ace ea ş i roa re a ş i el: m fă ur din Hi I ro ima-
gine a demonului cu totul xte r ioar ă realit ă ţii n ·ere. Şi în
timp ce o priv ea m fasc inaţi , de m onu l a reve nit p la spar e,
ch inuindu-n su b travestiur i are nu ne p utea u trez i ă nui elil
Fă r ă să- ş i dea s a ma, s co lul a l XIX-I a a înl cuie Pr -
v iden ta prin progresul automat . În rata r z ultat e l r actu a le
a le ac stei r dinţ c va iu nive r ., le în mase ş i î n rîn dul
e litel or, sînt m pu şi în situ a ţ.i ::i de a recun o::iş t e că ac est pr -
gres a u tom at nu er ·i al tc ev decîr o deghiz a re a diavo lului.
Nu că o rice f l de pr gres re al a r fi d iabol ic în sine I Dar d 5
ne l ă ă m pradă vi su lui car nev r beşt despr progr - ,
l ă sînd lucru rile să mea rgă de la si n e, cu în dul cu n . fa-
talist ş i lini ştitor că totu l se va a ran ja s ingur , de la ine , în a n-
sa mblu şip te rm en lung , at unci progre ul dev in ce l m a i
primejdios dint re sopo rifi , un ad ă rat d r ga l d mo nulu i,
unul din nu me le sal noi.
Am c re zu t în bunătatea fundară a omului_ Din arna-
b ilirat fată d ceila l(i, bincîn 1eles „ Dar era, o ricum, un anu -
me f I de a crede de asem e ne a, şi în propria bunăt a te. Şi d ci
de a ne orbi în ce p r i , ·eşrc r~u l pe a re -I a m în no i. ' i d ci
 PARTEA D IA \ 'OL L Ll ·1

de a nu ne ma i p ă sa d e I r· zenta a ·t1va a monului . Ş i d c i.

in sfirş i t , de a- i lă a mînft libe ră p ntru an în el a c u m rie e l.
i a m c rezu r că răul era dependent de ordinea so-
cială. ·ă el prov n ea dint r-o rea r partiţi ' a bunu rilo r, din-
tr-o ed u catic rău în elc a ă , din ni şr legi inade cvat . sa u d in
r e fu l ă ri · j clin n d r eptă i care a r fi putu t h el imi na re pr in
măsu ri · l ile . Tu a tc acesl c redin ţ , în m a r parte d natu ră
s upe r s ti ti o ;:isă . :tu a\·ut CJ p ri n ipa l rezulrnt să ne beas că
asup a a devăr a i na tu ia om u lu i. adică a upra ne rurii e e n-
ţiale a răului , cak -ş i av a ră dăcinil e în lib rratea n as tra , 111
datel e n as tr e p1·ime , -i în însăşi d finiţia mul u i, în măsu ra
în car te om ·i uman.
Am v rut să fim optiJili.şti din principiu . , i a pr oa pe , cum
s-ar zi , din f -·lul în ca r am şri um să t răim , î n profida
rutur r d e zm intir ilor r li că [ii. Opt im ism ul a ce nu er a
în cre d rea n ai ·ă a unui co pil , iun fe l d min c i ună. Mai
exact , fugă în a ţa realului . Că c i no i ştim bine că ră ul există
în real , că aco l es te lucr::irea di a o lulu i. În ă ace a ta nu ne
sca n dalize ază ş i nu ne s p e rie . Astf I că în rcăm ă e xor ci -
zăm răul negîn lu-I ; şi asta e tot m ntalitat magică . Cre d em
că cel :ire denu ntă răul ca fiind funda ment a l trebui să fie e l
însuş i f art e rău. red em ă mă rturi si nd ră ul îl creă m î ntr-un
anumit fe l. Pr e f r ă m să nu insi stăm. Reful ă m , cum spun
Fre ud Această fugă şi a astă minc iună inconşt i en e ne fa
„

incapa iii să în t le gem · a ce s petr e c pe lum , ş i ne las-

I pradă vicleniil or e lor m ai s impl e a le ce lui viclean
Am e limina t di n ex i s t e nţ a n as tr ă b urgh ez ă simţul /
tragicului , p e ntru a ne înt oarc xclusi\ · pre căut· rea con-
fonului ş i a virtuţil or m e Iii. Prin a ca noi am fost cei are l-au
Provo ca t pe Hitl e r ş i erupt ia „ forţe lor mi terioase " pe car
le-a rep re ze n ar e l . În rn-~ ura în ca re a f s t com pe nsar e a
'.atală a d e fe cte i r n oas tr , Hitl er a fost şi negativul exact al
idealuril or noa st re opt imi ste, în măsura în care e rat 1 nere a -
liste , u topice ca I t ceea neg ii) • ză tra g i u l. pl at go iste şi
74 D E'.'11
5 OE RO "GE,\I O t',ff

n e m iexprimînd de cî o do r inţă m ed i ocră , dil u at ă ş i p rea

exti ns ă ( a ş a ·um .-e d ilu ează în a p ă os l u ţ i co n cemra tă ) de
d iv iniza re pr mcte i că . ir uţ i l ca ., i vi iile noas tre aveau ae-
ul - ă n u m a i în e amnă nirni , şi neînsemnătatea Im în-
se lo r e ra d iaboli s mu l lor . Esre cîr se poat d e limped că
dem o c r::iti il , ca , ta r , n u a u dat xemp l d e ro ism şi de
virtute ( nu vo rl sc de ero ii ră z b iul ui , c i d e ei a i p ăc i i)
compar abile în m ă rqie c I a rrc c it ă \ile ng ir s p ro u de
hit ! rism in num le lui Hitler. eea ·e ·, păru t mare în ta ă ra
no a t ră n u a fost făcut d e d emoc ratia îns ă şi , ci de cr ş tini ca
iemoeller , a u e r vo lu 1ion ari mis tici. În fond. se va p u -
ne , n o rmal , că ·i de mocra tia nu te nim i în ine . Ea nu e
d e cî l regim u l car le perm ite c redi nc i ş il or ca -; n cred in-
c i oşi l o r ă s man ife te fă ră a fi masa c raţi (şi ste ar un
b in atît d e ma re? Pen tru mar le num ă r. d 1, pr o ba b il. Pe n-
tru rou , nu . Pen tru sfinc, ind ife r ne). Da, da r pe nt ru ac as-
ta tr b u ie să exi te cr d in c io i ! O r n o i d ev eni se m cu toţii
ni ş t scep tici incu rabili .
Aşa urn s pu ne m 111 pr e z nţ a un u i m iraco l a l b in e lu i:
prea frumo s ca să fie adevărat! , sp unem în p reze nîa an u-
mit r d esc rie ri al răului: prea îngrozitor ca să fie adevă­
rat! (Mă gîn dc sc la Mein Kampf , la pri.mel dou ă cărţi al lui
Rau chni ng , la n e n u mă rat le doc u men te pu b licate cu privire
la m o rav uri! tot lira re. lnc r d u lita tea n oas cră bu r gheză a
o n titu it una din şa n le ele mai bu ne ale lui Hitler}
i t otu şi ra a devă rat , d ar as ta ne j na . Înd părt a rn a şa
ceva din gîn d uril noas tre , fă ră să ne put em împot ri, i...
ă ci da că ac s t ,.prea îngro zi to r" ar fi fost u ad ev ă rat
a d evă ra r. ar fi treb uit ă fi a cţio nat le urgent ă ş i fă ră rez erv e;
ş i dacă ne-am fi ap u cat să aqi năm făr - rezerve , am fi văzut
foarre reped că rău l avea ră d ă c ini i în vi ţ ile no as tre ş i că ,
într -un a num e fe l, îl iubeam! Ace ta e ma r le s crer.
Dia o lu l a r 1.5it ă -i facă pe dem ra~i să c re adă că ei
nu iube au cîruş i de p uţ in ră u l , c ă n u-l dorea u absolut d e lo c,
PAlffEi\ DlA \'O U ; U Jl r, )

că ei erau buni şi ce il a lţi ră i , şi că to tul e ra atît de simplu 1•• •

Cît aş vrea ş i e u ca to tul să fie atî t de simplu! Măcar pentru
moralul militar. Căci , aşa cum îi plăcea unui general austriac,
Conr:cid \ 0 11 II6 tze ndorf , să repet e: ,,Tot ceea ce nu e la fel
de simpl u ca în palmă nu are nici o valoare pentru război " . E
fără î nd oia l ă adevăra t în cc pri veşte o armată întreagă. În să
războiul aces ta face să se op un ă mult mai multe forte decît
nişte simp le arm ate. El o pun e ni ş r e co n cepţii de v i a ţă . E un
fel d e război civil mon d ial. :;iie l va fi pie rdut pentru noi dacă
pier dem întîi simtu l realităţii mora le. Şi anumite s impli fică ri
îl vor p ie rde în mod sig ur. Vo rbesc aici ca un european car e
a văzut d e a p roape fenomen e le biza re a le dezagregării
demo cratice şi ale co nvers iun.ii la fascism . Fran ţa era dem o -
cratică în ansamblu l e i în 1939; aproape fiecare din cetăţenii
săi îşi .spun ea cu sinceritate că e antinazist, şi se credea cu
totul ş i cu totul la adăpost faţă de acest gen de ispite . Îşi avea
conştiinţa sa împăcată, de democrat. Ş i a apărut Hitler ,
Petain a capitu lat, şi im ed iat anu miţi foş ti „intelectuali anti-
fascişti '• clin Paris au d escoperit că, în fond, nazi smul nu era
chiar atît d e rău ; că, la urma urm ei, ei doriseră dint otdeauna
ceva care să seme ne destul de mult cu asta ; că , una peste al-
ta, ,, naziştii erau ş i e i oa meni ca ş i no i".
Acesta este pericolul la ca re e.ste expusă d e mocraţi a
americană, după toate celelalte democraţii. Şi ea a crezut că
naziştii erau nişte animale de o cu totul altă rasă decî t ame-
ricanii. Şi ea ri scă să descopere într-o zi că ,,în fond , sînt şi ei
9ameni ca ş i noi ". Şi e adevărat : sînt şi ei oameni ca şi noi în
sensul di păcatul lor e şi în no i, în taină.
Una din l eeţi ile clare ce se desprind din even ime nt e le
europene mi se pare a fi aceas ta : ura pur sentimentală faţă
de răul care es te în altul poa te să adumbrească asupra răului
pe ca re-l porţi în tine , şi asupra serioz ităţii ră ului în general.
Condamnarea prea uşoară a celui rău care este în faţa ta
poare să acopere şi să favo rize ze multă comp leze nţă intimă
 D E.. DE l{Ol Gb \10:"-"T

f, ă d e î n ăş i :1ce:1 sr ă rău ta .. lă gî 1d s e la in di , nări le

virtuoas a le purita nu lu i, al e puritanului urus ispit ei şi
ca re -şi fa e o cari · :1tu ră lin vic iul ce lui l~ilt pent ru a ev ita să -l
r uno a. :i în ·I în uşi. ::i u ie: · o p r fu ndă biv- I 1 ră în
un le clin o n cl arnn ă ril pli ne d e pa siun e al h itlerismu lu i :
vio le nta nu lu i · j optimismlil î nc'ip ă în a t a l uno ra dintr
j udecăţi ră deaz ă o \·ag ă co n ş tiintă în că rca tă , o arL-.;. ieta te se-
c re t5., o t ntati ~ n - rn ă nuri sir,'i . În faţa ,rntifas c is1ilor " 1re nu
v r să fie decî t anti - :1ră n ici 111 fel d mef ien \:1 fa tă de ca-
zul lor pro rr iu 1 - nu r ă po t împ iedi ·a să m:1 gînJ se că ,
în r-o zi au a lta , ace l pro car so mn I ază înt r-un f 1nc.la l
inim ii lor · e va 1r zi bru , i-i va ră srurn deod: u5.. Am răz u t
cu toţii pr a mulL·' azuri de fe lul aces ta, indi vi ua le s:.iu co -
le tive Am v ăzut popuh ia Saa ru lu i an.111cîdu - c în bra ţ e le
R ic hu lui în 193· . m \·::izut i na socia l-de rn crar:'i trans -
fo rmîndu -se în inte rva l de d ouăze ci ş i patru de ore î ntr-o
\ i n ă delirînd ci pasiun e h itl ris ă . T-a m văzl t pe unii din
prieteni i noş t r i o u p ::iţi d esc pcri n d lint r- o dată „ p ă rfi le
bune " a l sistemului to ta lita r. Din au z.a ace1srn le vom spu -
n as tăz i b rav ilor d emo raţ i : ,,Pr i\ i ţ i di ·olul care e t prin-
tr noi I Înce ta ţ i :1 m a i cre deţi ă e l nu i-ar putea s e măna
d ît lui Hitle r au emulilo r săi ăci el va şti totdeauna să
facă în aşa fel încît cu voi înşivă să semene cel mai
mult! Numa i î n voi în „ i vă îl v ţ.i prin l asupra fap t u.lui. Ş i
numa i aru nc i vep fi în tare să-l descop riti în c lă l a lr . i să-l
c mbate i a alo u su cc . Că i n u m a i tu n ci veţ i fi vi nde-
caţ i de na ivitatea voa:;tră n e mai po men ită din fola p rim ·jd iei
tot litar . Atunci \·e ti p u a ieş i din hip n ză " .
Era m lipsiţi ci o repr e ze nrar mo I mă a d m onu lui În-
c taserăm de ci să mai cr dem în ci Pe urmă n ·-am im:1ginat
ă !ia\ o lul a r fi fo ·t Hit! r. Şi di valu l îş i fr -ca mîini 1 ca ş 1
H itle r d e ase men a).
Poate ă ar fi m::ii rocln1 acum şi d , em enca m a i amu -
za nt. şi în ele din urmă mai ad văr::tt, ·.~ în ce r "im să ni- l re -
PARTif\ DIA VO LUI. Lll 77

pr ez I că m pe d iavo l subt ă ătunk: u n u i playboy p lin d

d in :rnîi m şi optim is m, virg in de o ri e fel de gîndi re . Sa 1,
da d '· întîmpl ă să fim int lcc tu ali libera li, sub rrăsăturil
u u i incelcctu:J.l li erai car nu crede în diav o l...

5. Um orul şi democraţia

Tr I u ie să n e b a tem joc de democ raţ i e În p rim ul ri'nd

p ent ru că es e ingu ru l r ~ im ca re l lere a ză o r i t i că pl i n ă
de iron i . Apoi, I ntru că um o rul este necesar p ntru bunul
mer s a l instituţiil o r într -o re.line s i·l l ă apr oa pe în înrr -
gim e profană . l at ă c um :
Dia, o lu l es re a relon ic i iro nic cî ţ i- a i p u t a do ri, da r
nu sup rră um o rul, şi p e a ic i, probabil , se ac o rdează el c
m ai p ·uţin c u r imul no · tru. Căci de mocr aţ i a, fiind în -
te m iată pe a c a t ă supoz iţ i , ea în ă i umorist i că, afi rmîn
că to~i oa meni i înt egal i, nu poat funq ion a f" ră umor , tot
astf e l um nu p a re fun ~iona o maşină făr ă ulei şi fă r ă
angr ~na re a părt i l o r ei Sim tul um oru lui est e c I car e-i sal -
v e ază pe o ame n ii t r ă i nd înt r-u n stat e mocr at ic. Ş i de
anurn î i salv ază? D e a fixia prin proximir a r , car a r
repr ez nta renilrarul fat a l I distrug rii de cătr noi a iera r-
hiil o r Datorit ă s imţului umorului s -a p utu t restabil i o
di st a n\ ă G re să i n găd ui r p i raţ1 a 1nt ·e vecini intre soţi ·i
soţii , a u într e fu n eţ ion a ri i v ictim e i no rmal e al statului.
S ă luăm d e p ildă o d moc raţi e oa recare. ă s uprim ă m
orie f l d e um or , atî t în viaţ a co tidi , nă - pr o t -stele b o m -
bă n it le ce tăţ anu lu i - a i în \' ia a pro priu -zi politică -
forţ a p artidelor - şi veţi bţine, la capă tul ope raţiunii, dacă
va fi ne rgi c du s ă la cai ăt, Statul ro ra litar în întreaga lui
Splen d are n:itiv:i..
78 DENI S DE ROUGEM ONT

Auto rul că rţii de fa ţ ă, fiind el însuşi co n vins în forul său

ce l mai l ă untric că democraţia p iere dacă e lipsită de critică,
denunţ ă din ainte ca fiind e i în.;;i ş i totalit ari pe toţi cei care vor
vedea în ca pit olele următoare sem nele unui spir it totalita r. Să
se re cu noasc ă ei înşişi după aceste semne. Îi voi trece în
revis t ă pe princip alii d e mo ni pe car e diavolul îi deleagă cu
grija de a face din de mocraţiile noastre co loniile sa le model.

6. Demonul libertăţii

D e ce n- a fost ni c iodată iubită şi celebrată lib e rtatea

într-o atît de mar e măsură ca în epoca modernă? Să fie oare
din cauză că ea e acum mai depărtată decît oricînd? Sau
dimpotrivă , pentru că o s imţim în sfirşit aproape şi facilă? Şi
una şi alta, după sufletul cu care o privim , şi după sensul p e
care-l acordăm cuvîntului. Pentru cei mai mulţi dintre con-
te mp ora nii mei , libertatea înseamnă dreptul de a nu asculta .
Cînd li se lasă acest drept , ei se plicti sesc şi curînd de roc
cheamă un tiran . Dar îndată ce tiranul începe să tai e în carne
vie , dragost ea lor de libertate îi împinge pînă pe piscurile
curajului. Şi aşa mai departe: jocul acesta de profundă co-
chetărie condiţionează în parte Istoria . Aceasta înseamnă că
a fond a un regim pe frumosul cuvînt de Libe rtate ec hivalea-
ză cu a-i sub stitui politi cii de putere reală , aşa cum a formu-
lat-o Machiavel , o politică a romanescului colectiv . (Astfe l,
căsă toria din dragoste sentimentală a luat locul căsătoriei din
princip ii raţionale încheiată de părinţi ş i de notar ; şi fără
îndoială , aceasta în detrimentul stabilităţii moravurilor) .
Or , sistemul acesta nu funcţ ion ează fără iluzii , compen-
sate de tor atîtea decepţii automate. Libe rtatea pentru care
l'AllTL \ Dl ,\\ . 1.ULi..:i 79

n L rim r u ~ ·ea pc " t r~ ne -o g rancca · ă . Lat ul. Cea p e ·ue o

r \ ndic5m 11oi i.-;;1pie rd e raz ele :J.uricc încJ a [ă ce fo r-
rnuk:ază un jur isr. Astfe l, veci ta pe c.1.rc o ia în căsători nu
m ~1i o\ · I Lă peni ·u so cu l ei lat5 1 area ncîn e lcger' pe
a r ' o sim bo lizează z ita din portul N w York , luminîndu-i
Cih:i ca ne.litii p' ro ţi ame nii d o pot1w ·1.
Pri v ti- . ze na a a ca e r a b srra c ă. dar n u e m ai pu p n
sentime n tală . Ea face apel la mim .ntc religi ase, pe are
le înc..lrca1 t ă nu fără grandil · ve n[ ă SJ 1·c vid. "îte mii d re-
fugi , ţ i n u au I lîns trecî nd prin fa a i ! ing ur :i p rez en sa
e ra c heză , ia unui n ort al gî ndi rii i, l vieţii pe car i le
pi rdu se r:i în Europ ~1, pentru că abu za e ră d e le firă ni ci o
pl 5 e re. Am face rău ă corn ncăm o ituaţie în ca re e macia
cea mai uş rele în ţe l acop r a niş t onfuz ii tît. de tra n ii.
La dr e 1 I vo rbin d, ş i împ o triva pocii noast re într e gi,
lib n a rea -în -ge neral nu este o Cauză - nici măcar în d me-
niul rol iti , în pofi da atîtor I cvent e i adevărate sacrificii.
Li rtatea a ·eas ta fără ca lifi ă ri nu ar I utea, în fo nd , ă de-
semneze o icc tul un i revend i că ri. căc i ea st semnul p ri-
m rd ial al ndiţi i noast r uma n . Omul este lib r
a c a sta îns amnă _.,, el este plasat în fiecar cli pă într-o
du b l ă posibilitate: a face bin le pe car îl vrea Dumnez uşi
car îl \ ·a elibera; au a face ine le p ca re îl rea el. dup ă
pofr le lu i, , 1 e l se v găsi im dia t înlănţuit. Fiţi libe ri „p ntru
nimi c", făr ·v co ndi 1ii i făr ă \. !uri , fiţi liberi ă faceţi c vă
p ia ' , ş i veti face pr I ab il c a ce îi p lac e dia o lul ui . Da r fiti
li ri să vă ide ntif i ~qi şi s ă îndep liniti vocaţ i a pe car v-a
d ă ruit-o Dumnezeu , .5i atun c i veţi sc;-pa din ciclul m e a nic
în ca re v -a aruncat n '1 ş terea ,. as tră ş i rasa voa tră, gre , lile
Yo ere şi 01 inia care domin ă
Lil ertat a nu est un dr epc, ci un risc care tr buie asumat
î.n fieca re ci ip5. - p p lan p litic ca ş i în s p irit. Fiind ea eea
ce ste , n u n uma i că a r fi o ncl un ie să o revendică m , ci încă ,
est în natur a ei ca a să s e pia rdă îndată ce folosită, fie
80 OF.NIS DE ROCGEi\'10:\T

că tre rău, fie către bin e , - pentru a renaşte apoi imedia t, o

dară cu fiecare no u risc.
Dar noi vo rbe a m aici , veti spun e , de libertatea politică.
Mă întorc de ci la ea Cee a cc e 1n cauză pe p lanul aces ta , nu
es te libe rtat ea re ală a oame nilor , pe care ni ci un tiran nu a
putut-o susp e nda vreo dată vreo sing urii clipă , ci es te d rep tul
omului de a-şi ascu lta vo c aţia , pe ca re Starn l i-1 las:i . Dacă
omul nu-şi rec unoaş te o vocatie , libe rtatea pc ca re o reven -
d i că el e vid ă : diavolul va imra în ca în m ii de fon ue difer ite ,
dimre care opini a publid este cea mai ob i şn uit ă. Da r dac ă
omul îşi re c un oaş t e o vo ca ţi e , e l nu- ş i va ce re n ic i un alt
drept de cît ace la de a i se conforma . Da că Statu l ii re fu z ă
acest drept , cetăţeanul poate să aleagă lib e r în tre ru ş ine şi
revoltă . H.evolta sa îl poate conduce fie la martiriu , fie la
restabilirea legilo r omeneşti ; în acest e dou {i cazuri el ră mîn e
liber, m1 în numele Libertă 1 ii abstracte , ci în numele vocaţiei
sale particulare . Dacă , dimpotrivă , alege ruşinea, lăsînd să
acţioneze legile co ntr3re exerciţiului credinţei sale , el îşi va
pierde din v ina lui libertatea ale gerii , ca re era întreaga sa
demnitate d e om . Atun ci, fără îndoială , e l va intra în masa
anonimă a sclavilor care revendică Libertatea. Ei o revendică
pentru că nu mai sînt liberi . Simplul fapt că ei s-au ap ucat să
o ceară fără condiţii şi fără un scop măreţ şi definitoriu,
dovedeşte că s-a u făcut ei î n'şişi incap ab ili de libe rtat e. Alt-
minte ri, ei ar fi a firmat -o , pr efe rînd v ie (ii lor adevărat e le
raţiuni de a trăi .
Libertatea fără con diţii e o fantomă , a nunţînd cel e mai
re le calamităţi. Am să numesc una dintre ele.
PARTEA DIA VOLULUJ 81

7. Demonul poliţiei

Călătorul şi emigrantul, care defilează prin rada New

York-ului prin faţa simbolului înălţat, pe un cer comercial , al
Libe1tăţii cu ochii goi (în capul ei se organizează banchete),
nu va întîrzia să primească un apel al realităţii. E într-adevăr
momentul pr ecis pe care şi-l aleg în mod normal funeţ ionari i
de la vamă şi de la serviciile de imigrare pentru a urca la bor-
dul navei : ne apropiem de Ellis Island.
În Europa şi în cele două Americi am traversat în cursul
acestui război mai bine de o duzină de fronti e re , şi am
completat sute de chestionare, dintr e care cel puţin unu l
avea 32 de pagini. Confesiunile acestea generale mi-au
cîştigat, trebuie să o spun, multe absoluţiuni. Dar departe de
a-mi procura sentimentul unei conştiinţe civice împăcate ,
brevetate de Stat, ele mă lăsau de fiecare dată încă şi mai
nesigur în ce priveşte identitatea pe care o stabilisem astfel.
De la unul la altul în aceste chestionare, se preciza un
personaj convenţional: purta într-adevăr numele meu , avea
vîrsta mea şi semnele mele particulare , dar cu cît îi demon-
stram mai mult coerenţa, cu atît se estompa în mine senzaţia
de a fi identic cu datele mele legale . Era de fiecare dată vor-
ba de a cîştiga un proces, de a dezminţi o culpabilitat e vir-
tuală, de a obţine o achitare acordată de şansă. Simţeam că
se apropie momentul în care poliţia avea să aprecieze că ştie
mai multe în contul meu decît ştiu eu însumi. Surdă la
protestele eului meu real, dar care nu putea aduce dovezi
pentru ce spunea în limbajul prevăzut de toate aceste docu-
mente, ea avea să-mi demonstreze că eram un roşu, şi, mai
rău încă , să mă acuze că aş fi fost un alb ... În jurul meu dom-
nea o tăcere religioasă . Fiecare din noi ştiam că trebuie să
trecem pe aici. Să trecem, aceasta era toată problema. Şi
82 DENIS OE ROL:G E\.IO NT

-,uccesu l pu te:1 să d e p in dă Ic un ap ri ciu al Dt.:sti n ulu i, de u

u moar · a :ci ·c ·tui donm ::ituLputern ic care mă :1 cepta. u p ă-
15ria p ·a p , în spar Io.:un ·i mese încă r 'tte cu ·wmp ile
Bi n înt ele.-. asem nea roced e sîn jt rstif icate la \·rem ~
d ră z b i O ietal de m erati c - t reb u ie să aper şi ea.
:1 o ri :He alt.a . Ea va t r·e hu i chi ar · ă .se rga n iz ze m :i i b in
ci cî alrc le p vrem de p , ce . nu num i penrru p r pr ia i
, cur itate. i - i pe nt ru b in l e comu n . Exa m en Ic se 1o r în -
n u Iţi . V ~ 1 fi a 1gajat po rri\ 'i unor ·ifrc are îti rezun ;- ·apa -
c it ă til c , opinii le şi r fl ex el . Vei i clasat , erich tar, valuaL
v i fi ur m ă ri t în tr ecut pîn ă în pî nt ce le mam e i, p rev-'izut cu
un nu 1 ;-r de rd ine ·i lip ·it de dr ptu l d a-t i mai fi f ame .
Ceea ce rn ă tulbur ă în to ate a ·este maşin ăr ii p o li\ iste ş i
p ro fe i na le - bin -.faceri k: lord alt fel in t ît se p ate d
viz ibi l e - est ir espo n sab ilitat ea a g en ţilor I r. Să p resu -
pu nem ă sînt u rm ă ri p ro ş ii . N im n i nu . ti e exac t ce ce u n
roş u . ici ş eful de altfe l nu ră mîne ina ce sibi l ; n ici şefi i d
rv ici are s · ocup ă de s -•rviciu ; ni c i xecut a nţii are s
mu l cu m sc ă - şi ex c u te co n s m n e l p ot r i vi t c u l i cera
inst ru qit in ilo r Co ef i ie ntuJ tă u s rnnifi ă roş u . Simţi i gîn -
cl ş ti ca u n al ? Asta nu face decît ă -t i înră u tăţea că ma i m ul t
azul. ' li vor a pă re a pet1p 1 m ziar . Vei fi un rel ut so ial.
Vă ma i am inti[i intrig a e nt ra l ă din Wilhelm Meister ?
1octh î i conduce ro u l pr in roc fel u l de în r că r i , în to t
r"lui d ·urpri te , printr-o v inţă m isteri as ă care est cea a
:;; f ul ui un ei c i e t ă f i sec r te . S ur m ăre t e mînt u irca l u i
W ilh el m pe ă i l e m ai mult ·au mai puţin ma soni ce al une i
, cte r sicru ci ne. P · atun i aceasta er a un fe l de figu rare a
Pr vid nfei. A răz i e vo rba d o fi ura re p ol iti i. Cu deose-
b ir ea, t t u ş i , ·ă int e n ţ i a s p i r itual ă ·-a ri sip it şi di nurn le şe -
u l u i 111 o r ice fel d e cop uri! , rămîn e fă r ă vr im p rtan ţ ă
pra cti că sau esre ne uno scu t. Chi ar d aci el ar f i di avo lu l în
p rsoan-'i, tot n-ai şti ma i mult .şi t l n- ai vea mai mu l decî l
ai -istăz i d re ptul sau I ut erea d e a pro testa.
PARTEA DIAVOLULUI 83

Adevăratu I mit al poliţiei noa stre a fost formulat d e

Kafka. În Procesul , el ne povesteşte istoria unui funeţionar
de bancă dintr-o dată inculpat pentru o vi n ă nedeterminată
şi car e se istoveş te în efo rturi zadarnice de a ajunge la Jude-
cător şi de a-şi cunoaşte legea. Este co nd amnat la moarte , fă­
ră apel, în ciuda sprijinului unui avocat suspect, un fel de
preot , care pr et inde că-l cu noaşt e pe Ju decător ş i care nu e
plasat nici el mai bin e decît clientu l să u în fa ţa curţii .
Spun că dia vol ul are toa te şa n sele să-şi cond u că jocul
pr et utindeni unde sensul se risipe ş te, atu nci cînd organi-
zaţia , pierzîndu-şi capul, începe să fu ncţi o neze împotriva
oamenilor şi nimeni nu mai poate să mai facă nimic . E o
pre ze ntare a poliţiei moderne .

8. Demonul siguranţei

Cînd omul se găseşte confruntat cu una din primejdiile

normale ale ex is tenţ e i, i se oferă două posibilităţi: sau el
caută să dezvolte forţe superioare celor car e îl ameninţă, sau
el încearcă să suprime primejdia. Alegerea noastră s-a făcut
de mult: dorinţa de a suprima primejdia , mai degrabă decît
de a o domina , este ceea ce defineşte atitudinea burgheză şi
spiritul gen eral al democraţiilor noastre .
Luate în ansamblu ş i în intenţiile lor generale, progresele
pe care le celebrăm se rezumă în cuvîntul a steriliza. Fie în
dragoste (măsuri anticonc e pţionale), fie în viaţa profesio-
nală (asigurări), fie în edu caţ.ia tin eret ului , fie în medicină ,
fie în politic a internaţională sîntem pe cale de a împinge pî-
nă la limite o experi e n ţă fără prec ed ent d e asepsie gene-
ralizată şi de extincţie a riscurilor înaint e de termen .
84 D ENIS DE I UGE,\ l NT

i\ l o r::ilă a a ig u răr ii -îm po t r iv

-o n ca r , -riscu ri. i cine va
s p u n._:c ă n u 1.' ·te ea in s::i:;;i r eli ia n o a t ră : ş i c ht a r relig i i! '
no t • nu 1 - ·a l ăt u r ă? Ci n e p ate u · i n e că a , -ize:1Z:'i
alte .va decîr u p rim ar a m etod id a o r ic ă re i m o ra le poct i ',
L

1inbr J 1i~încJ ,.ko p o t riv ii ri scul ş i in c re d e r -:a , am e ninţare a ş i

rip o a ab is u l ş i u b lin u l? 1 1 al t ă oc ă nu o t m i
ani i~pi rirn aEi, ::ici ni ci un a n u era atî t d - p re oc upa tă să li-
min r: ul c u cît mai m i că c heltui a l ă , în I să -l c mp en s zc
r i1 r un in e <;Lpe r io . Am u it.1 r g u b. cJ · u a ·trategi i r
ca r ·re a ca · ·• m ai L t n ă a p ăra r e s ă fi în at a . lgnor în I
m agii l p rot e ct a re ; n eg lijînd f q e le sufl tului , ău ră m ffl Î n -
t u ire c în f 1g:'i. \ s ig ur a r a-p e-v i. t ă î n l ·ui eşt p nt r u n i
c:d uca i in im ii p mru i nfr unt . moa n ea.
Mi -l î1 ch ip 1i c upl ă e re p e diavol c a ag ent d a s igură ri
gen er:ilc . El î n lege t w l şi a pr v ăzut t tul. Îl cu no a t p
o m tn vu lgari atc a a , , i e l a udă ă ştie ă-l readu .ă l a ea. Îţi
e xpl i ·:1 propri tl tău bin e . Ştie mai bine d e cît tin e, nu m a i e
vorl ă !, e l a trJ it mult _ B lufea z\ 1ti admite to ate ob ieqi il
dar t f, ce ·:1- - da i sea a cît înt de b a n a k. stati ti ilc . Ît i f:1-
gădu i ş r.e pînă J. urmă l neant p ur al sufle tului - fericir e -
pro s p ritat e - joviali ta te şi ad vă r viag r Veţi fi as e m e n e a
ze i.lor . id io ti. da pe n ane nt rîză r or i . u c i mai muri . u
doa r p u{.in d e l r. Fă ră -- pi e rd ' ti nimi c ...

9. Dem onul neînsemntităţii

., .. n e ith ,,. har ·ng th, ac cent if Ch risti 111 ·

nu r tbe ga.it of Cbri tian , pa g u 11, n or man •·.
(Ha ml et l/1, 2)

Cîn I sa re:J î ş i pi e rd - gustu l, s ă gu v rn e zi devine o plă-

e re . f i ~ d I e v rba să nduci un pop o r a u d o :ir p roprii i
PARTEA DIAVOU ! LUI 85

pasiuni. Pe această credinţă se întemeiază lumea celor asi-

guraţi. Ei cred că au găsit sistemul. Iubesc pacea , virtutea ,
ordinea şi sănătatea. Au dreptate, dar diavolul e cel care-i
mînă , căci ci ar vrea pacea fără luptă şi virtutea fără ispite , şi
ordinea prin anestezie , şi sănătatea prin dezinfectare. Toa te
acest ea pot face să scadă suma nefericirilor umanităţii, dar
nu pot stinge răul , dacă răul este în primul rînd absenţa
virtuţilor creatoare .
Într-o pasiune violentă şi într-un conflict declarat, ră ul
este uşor de recunoscut : asta e în avantajul binelui. Dar cîncl
totul se linişteş te în aparenţă , cînd resorturile pasiunilor se
descind şi cînd e de temut izbucnirea adevăratelor antago -
nisme , răul se refugiază în prudenţele noast re şi co nt am i-
nează o pace obţinută fără luptă . Şi tot avantajul , de acum
înainte , îi aparţine diavolului.
Se cunoaşte povestea Marelui Vizir care se întîlneşte cu
Moartea într-o grădină din Teheran. Ea îi face un mic semn
enigmatic . Înspăimîntat, Vizirul se refugiază la Ispahan . Se
crede salvat. Dar iată că Moartea reapare în seara aceea în
palatul său . ,,Pentru numele lui Allah , strigă Vizirul, m-ai înşe­
lat!". ,,Nu , răspunde Moartea, cînd ţi-am făcut semn la Tehe-
ran, era doar ca să-ţi spun că te aşteptam în seara asta aici".
Astfel, diavolul ne face semn în viciile noastre şi ne
aşteaptă în virtuţile noastre. Ştiind că se dezvăluie prea
uşor în nefericirile noastre, în crimele şi în dramele noastre ,
el preferă să guverneze la adăpostul corectării manierelor.
Nu pl edez aici pentru lipsa de ţinută , nici pentru cultul
„brutelor frumoase", nici pentru război. Dar constat că într-o
societate în care simţul spiritual adoarme , corectarea mani-
erelor devine un ideal , brutalitatea limbajului devine o
inconvenienţă , francheţea pasiunilor impune chemarea de
urgenţă a unui specialist în tulburări nervoase. Nimeni nu se
mai gîndeşte decît la evitarea conflictelor pe care le-ar crea
adevăratele întrebări, izbucnirile care ar face evidente ade -
86 OE!\ IS DF ROI JC;E,\ 101\T

vărurile inimii o men eşti , ab isurile ş i miraco lele ei. Firi nice ,
fiti drăguţi , spun e burgh e zia. Dar ca n u -şi dă sea ma că p en-
tru a fi nice e a plăt eş te un preţ ex orbitant : îns ă ş i savo ar ea
vie ţi i . Am instituit cultu l a ceea ce nu ma i a re consec in ţe . Şi
e l d o m n eş t e as upra m o ravuril o r noas tre ş i asup ra op ini e i
noas tre publi ce (ş i aceas ta se co mpense az ă printr-un cult în
a pa re n ţ.ă co ntr ar al s en z aţionalului ) . U ităm că ele fapt co ns e-
cin\ a acestu i c ult nu e.~te a ltceva de cît in sig ni fiama de o po -
tr i vă a virtu ţ i lo r noa stre , ca şi a v iciilo r noa stre.
O r, v irtu ţ ile lipsite d e semnifica ţie , priv ate de .sen s ş i ca re
au aer ul că nu li s e în tîmpl ă nimi c, co nstitui e în rea lita te
Împ ă ră ţ ia Nim icului . Ele nu îşi cîştigă statutul dc cît cu preţul
mă reţie i lor. (Ş i cine n ai ş ti e să măsoa re acest preţ?) . Şi nu
se pot da în aces t se ns decît ni şte mici exemple , car e vo r p ă ­
rea , fire şt e, insignifiante ...
Cînd puneţi pe pat efonul dumneavoastră un disc sublim ,
în drăg it în inima dumneavoastră de multă vrem e - ?-.1ont e-
ve rcli, Moza1t .sau Bach - ş i cînd o doamnă drăguţă şi încîn-
t ă t o rii ei pri e teni o a sc ultă cu o ur ec he , politicoşi , spunînd
cînd s-a te rmin at: ,,So lovely , re ally ... " c u un ae r indifer e nt.,
nu -i nim ic, v-a ţi înşelat d oa r, se rviţi-l e un drink . Dare la fe l
d e JUSt d e rem a rc at că e vorb a a ic i de faptul c ă se p ie rde
u ndeva o calitate. O amenii a ce şti a nu sînt nişte oame ni ră i ,
c i nu au făcut nic i tm lucru ră u , le lips eşte pur şi simplu un
s imţ . În să entropi a univ e rsulu i co ntinuă şi sporeşte: or , nu
ex i stă nimic alt ceva atît d e catastr o fal pe lume. Se tre ce pur
ş i simplu mai dep a rte. Aş a e vi a ţa , a şa e lum e a ... Dar aici e
d iavo lul, vă spun eu ! Căc i dacă „treceti" pur ş i simplu p es te
as ta, ve ţi tre ce astfel şi pe ste imagin e a lumii . Dar dacă ac -
ce ptaţi ridico lul de a nu trece peste ceva atît de mă runt - e o
nim ica roată la drept vor bin d - vă veţi cîştig a poat e dreptul
vos tru de cetate într-un uni ve rs par adisiac , un drept pe car e
vi l-ar fi aco rd at un Bach ş i respe ctul pentru Bach , printr-un
PARTEA DlAVOLULUI 87

fel de pr ese ntiment care ajunge să vă facă ş i pe dumnea-

voastră contemporani cu eternitatea lui.
Diavolul es te insignifiant în adevăratul înţeles al cuvîn-
tului , şi cea mai mare victorie a lui în epoca noastră este de a
fi privat de sens aproape toate uzanţ e l e , cutum ele şi costu-
mele noastre , artele, muncil e şi răgazurile noastre . Pînă la
punctul în care uimim un om modern dacă întrebăm care
poate fi sensul îns uşi al numelui să u, sensu l formelo r şi cu-
lorilor cu care el se înconjoară , al fraz elor pe care el le re-
petă , sau al banilor pe care-i cîştigă Îl uimim prin simpla
presupunere că toate lucrurile acestea, şi mult e altele încă ,
ar putea însemna ceva într-un ansamblu spiritual.
Eu spun că tot ceea ce nu are sens aparţine de drept de-
monului ; că tot ceea ce poartă un sens comportă un anumit
bine, inclusiv nonsensul, care nu este decît o aluzie Ia nişte
sensuri neprevăzute sau ascunse . Cît despre absurdul pur
(aşa cum îl defineşte Kierkegaard), acesta este categorie a
credinţei sau a răului absolut. Ceea ce pare absurd în ochii
raţiunii , este acceptat de credinţă ca fiind puner ea unei rea-
lităţi eterne în timp cum ar fi Întruparea şi miracolul. Carica-
turizat de diavol, absurdul este dimpotrivă , fixarea unei rea-
lităţi temporare în infinit sau în insondabil: ideea succesului
în sine, a puterii sau a bogăţiei în sine. Acolo e infernul.
Dar aş vrea să dau un alt exemplu despre relele insigni-
fianţei, creatoare de nevroze , în lumea de astăzi.

1 O. Scurtă istorie a unei perechi corecte

Domnul şi Doamna sînt întru totul coreeţ.i şi aproape su-

avi în viaţa de familie. Plini de scrupule, ei întreţin o
88 DENIS DE ROUG EMONT

atmosferă de pace în căminul lor. Nu sînt niciodată injuriate

servitoarele, de altfel ele sînt şi foarte rare. Nu sînt bătuţi co-
piii!; asta ar putea să le creeze complexe . Niciodată nu are loc
vreo scenă la masă. nu se face nici o greşeală de ţinută, nici
un cuvînt nu e rostit pe un ton mai ridicat decît vreun altul.
,,Într-adevăr, doctore- aici e Doamna cea care vorbeşte -
nu văd ce reproş ne-am putea face în privinţa aceasta. Dacă
s-a înt îrnpla l să se ivească vreun diferend între soţul meu şi
mine, noi nu l-am lăsat niciodată să se arate în faţa copiilor.
Nu, doctore , nu ai ce căuta în direqia asta. Dacă micuţa mea
Mary e cu adevărat nebună, asta nu s-a întîmplat pentru că
ar fi suferit de pe urma atmosferei din familie . Dar am să-ţi
spun: dinspre partea soţului meu nu toţi au fost totdeauna
foarte echilibraţi. Între noi fie spus, una din mătuşile lui a
murit la azil. Asta se simte uneori la el. Ieri, de pildă, ca să-ţi
citez un singur exemplu , abia am ajuns în camera noastră, că
l-au şi apucat furiile pentru că i-am cerut să stingă o lumină
care mă supăra la ochi. A azvîrlit-o pe jos şi mi-a făcut o sce-
nă! Am plîns toată noaptea pe o canapea, dincolo, în salon ...".
„ Doamnă, spune doctorul , copiii dumneavoastră ştiu
toate astea" .
,,Imposibil, doctore, tocmai pentru că-mi cunosc bărba­
tul , i-am trimis să doarmă la celălalt capăt al apartamentului".
,,Vă spun că ştiu totul fări:i. să aibă nevoie să şi audă ceva.
Ce aud ei cel mai bine sînt tocmai lucrurile pe care nu le
spuneţi, cînd sînteţi de faţă cu ei la masă, politeţea întruchi-
pată. Mica Mary nu este nebună, dar cum ar putea suporta
nervii unui copil vacarmul şi furia care se dezlănţuie în
tăcerile dumneavoastră conjugale , fără ca dumneavoastră să
vă daţi măcar seama, atunci cînd se stinge o lampă?".
P,\RTEA DIA VOLULL 'l 89

11. Demonul popularităţii

Dintre toate creaturile care au exi stat vreodată , diav olul

este cel care ştie cel mai bine „howto win friends and influ-
cncc pcople " (,,cum să cîş tige pri ereni şi sil influenţeze oa-
menii ") . Din cauza aceasta, dcmocra(ia mo d e rnft e.src in
mod deosebit ispirîtă s ă-i asculte sfaturile .
Puterea unui regim întemeiat pe marel e număr depind e
de capriciile feminine ale Opiniei publice. De aic i rezultă în
mod fatal că problema majoră a conducătorilor va fi să facă
populare, mai curînd decît juste s au eficiente, măsurile
guvernamentale. Această tendinţă a vieţii politice va cont a-
mina la rîndul ei viaţa privată, aşa cum se întîmplă de altf el
în oricare regim. În felul acesta, odirnoară , cutumele Curţii
reglementau politeţea pe toate treptele societăţii. Ele ofe-
reau modele în arta de a face curte unui superior, de a do -
mina un inferior şi de a respecta peste tot distantele con-
venabile. Obiceiurile parlamentelor noastre, ::de partidelor
noastre politic e şi ale şefilor lor par astăzi să fie cu totul pe
invers: e vorba să se facă cune maselor, pentru că e le sînt
cele care dau puterea de a-i cîştiga de partea ta pe inferior i
flatîndu-i, pentru că nu mai este permis să-i domini ; în sfirşit ,
de a le spune pe numele de botez unui număr cît mai mare
cu putinţă dintre alegători, dintre clienţii şi dintre şefii de
servicii, marca prestigiului democratic nemaifiind superio-
ritatea în comportament, ci dimpotrivă, familiarismul.
AI fi interesant de comparat în privinţa aceasta cartea dom-
nului Dale Carnegie ,,Arta de a reuşi în viaţă" şi "Curteanul"
de Balthazar Gracian . Iezuitul acesra îşi trecuse în manualul
său toate subtilităţile comportamentului social sub mon arhia
absolută. Dl. Dale Carnegie ne învaţă , în ce-l pri,·eşte, cum
să ne cîştigăm nu adevăraţi prieteni, fireşte , ci cli e nţi , ale-
9 11l::NI DE ROL' - 10 ~ ·

ă tori po sib ili. oam -•ni ca re să n i se simt ă o bliga\i în toa re

purile u tile : e ste o vers iu ne mocraci ă a Curteanului ,
care ar put a fi intitul a t ă Omul de anticameră . Să n tăm în
pr imul rîn d - ă de la iezui t la cx 1 e rtul n os tru, în ce priveş t e
popularirar a par să fi rea liz t progres e imense din punc-
wJ de \ ed r a l m orali t ă ţii. Gra cia n te învată să în e li , să
d sfăşo ri vi le nii , să minţi, să tri , zi şi to at ace ste pr ce dee
i - par miji ace de ră · bo i permi e dacă - ţi a igură pr tigiu l
p rso nal i a \ orur il int e res at a le ce lo r mari. Dl. Carnegi e.
dimpotrivă , es te de ire proşab il ă co rectitudine mora l ă. El
onsideră într- a devăr ·ă Regula de aur ar laţii lor uman e , pe
t: a te pl anuri le. a fo t ce a dar ă în preceptul Evan ghe liei ;
,A ada r, toa te cîte voiţ i să vă facă v ouă oame nii , as menea
şi voi fac e~i lo r". Ex empl u : cea ma i profun dă nevoie a omu -
lui, după profeso rul D we y, fiind aceea d a se simţi impor-
tant, nu pi e rdeţi nici un p rilej să - l fac eţi p ap roa pe ! dum -
n avoa stră ă s im tă importanta p care i-o ac ordaţi: fi{i igur
că şi el va face acelaş i lucru în c vă priveş t .
Toa te a e stea sînr hestiuni de bun-simţ. Însă el re pre-
z i ntă contr a riu l ce lor p use de Eva nghelie , ca re voia ă facă
lin noi ni t o ameni pl in i de um ili nţă şi să n insufl e piri tul
ă răciei. Id alui d-lu i a rnegi e te un vorbă r t m e r u surî-
zăto r , măgulind în dr a pta ş i în stînga p e ntru a fi şi I mă­
gulit exp e rt în strata g mele fal i modestii elei mai inte re-
sate şi ale un ei s im patii metodi revă rsată neobosit a upra
or i că rui se men care a r fi putut d ve ni, într -o z i sau a lr,a, uti -
li zab il. Gracia n cel puţin nu pr e tinde a ni i o clipă că se
con form ează prec e pt e lor lui Hr i tos . El av ea sine ritatea
f roce a im ra l ităţii luate ca acare. respe ctînd categ o ri ile şi
sf.idînd vir tutea p u r ifi ca tă prin a fro nturi . El păstra, în vic iu ,
un stil suf1 t se.
Co ntr a tul pe car l-a m schiţ t poat e ă n e facă să măs u­
r ă m întreaga pierd e r de en e rg i propriu-zi s sp ir itu a l ă pe
ca re o repr zinră „progr es ul mor a l" al no str u Je acum. Cum
PARTFA rnAVOLli LUI 91

mai poate fi rec un osc ut diavolul într-o lume 'in car e nim e ni
nu mai spun altc eva decî t banalităţile profitabil e pentru
afaceri, sub pr ete xtul invo cat , pe care-l citez . .,...de a întreţi­
ne contacte facile şi agreab ile".
Să îns em ne as ta că eu am spi ritul d e fo rmar I Sa u se ,·a
sp un e mîin e că sp irirul es te imoral, antis oc ial şi d ă un ător
afacer ilor? Că sarea pămîntului c n esă n ă toa să I Ş i că îoielcp-
c iun ea democr:Hic; 1 se rezum ă la o .,te h ni că a rela liilor
uman e " învăţî ndu - i p e oa m e ni c um să-ş i facă p riete ni , s,1
cîştige lum ea - şi să-ş i piardă sufletul?

12. Paradoxul democra_ţiei

Dînd d ovadă d e mult ă int e ligenţă, totalitarii ş i- a u atras

prosti a de part ea lor. Sub regimul lor, imb ec ilii nu au nimi c
de pierdut. Suflet ele rari sînt aici elimin ate de resentim entul
brutal al pleb e ilo r, sufletele slabe sînt u şor co nv inse că ele
nu au dr ept la e xistenţă personală , iar sufl etele med io cre
sînt folosite.
După cum se ved e, regimul tota lita r nu este altce va clecît
forma de jos a democraţiei. D ezl ăn ţuiţi printre noi demonii
p e ca re i-a m descris mai sus şi democraţiil e noast re m1 se
vo r mai deoseb i d e reg imurile tota litar e dccît printr- o anu-
mită lips ă d e rigoa re, o dezordin e mai a p a r e nt ă, o fraz eo -
log ie mai puţin antrenantă.
D e m ocraţia sănă t oasă p e ntru ca re voi lupt a în ce mă
priveş te nu este, ca şi s~m ă tatea, decît o utopie. Mi-o des criu
în fe lul următor : inteligenţa nu va mai ave a în ea ni mic de
pierdut , suflete le put ernice vor fi în ca în largul lor, sufletele
slabe vor fi a ici ed uca te , su fletele me dii se vor sirnti în ca
92 DENIS DE ROUGE.\10NT

jenate de faptul că sînt mediocre şi integrabile numărului

mare. Se vor vedea aici elite dure, discipline prestigioase,
triumful micilor grupuri asupra masei şi Statul respectînd
vocatiile cele mai stranii.
Este un program complet, dacă stăm să ne gîndim bine:
va fi uşor să - i dezvoltăm consecinţele pe toate planurile, în
ce priveşte economia, morala, civismul şi religia. Ce lucru
frum os! Ce viitor frumos! Dar să ne reîntoarcem la dia vo l.

13. Coloana t:!-cincea a tuturor timpurflor

Am vorbit de rău pe toată lumea, pe totalitari şi pe

democraţi, pe ceilalţi, pe noi înşine, şi deci şi pe mine
însumi. Dar dacă diavolul este pretutindeni, chipul său îşi
pierde contururile. Şi definiţiile pe care le-am dat succesiv,
sfirşesc, tot compensîndu-se, să se neutralizeze. Diavolul nu
este Hitler, care totuşi este demoniac; el nu este nici demo-
craţia, care totuşi nu este sfintă: şi totuşi el acţionează pretu-
tindeni , este în toate ... Descrierile dumneavoastră, mi se va
spune, nu sînt foarte limpezi. De ce nu ne înfăţişaţi o ima -
gine clară şi uşor de recunoscut a persoanei satanei?
Pentrn că diavolul, prin firea lui, nu va fi niciodată clar şi
cinstit definibil. El este cel care se aranjează totdeauna pen-
tru a fi deopotrivă judecător şi parte în procesul definiţiei
sale. Paradoxal prin esenţă, el există, bineînţeles, dar este în
toată fiinţa ceea ce nu este , ceea ce tinde spre neant, ceea
ce doreşte în taină distrug tcrea existenţei - cea a altora, sau a
sa proprie. Calitatea sa de a nu fi una sau alta în sensul pozi-
tiv îi dă o libertate nedefinită de acţiune, un incognito şi ali-
biuri cît vezi cu ochii.
PA TE.-\ 1.-\VOl. l1LU J

Vu lgar i du iito r fo ·ise u . i pu g ~ ş .. p,J -r;t , , ctn c 11~

a ce la ş i timp , r spin g:'iw r clar nu rn :1i l uţ.in fa s ·in am , el est e
fă ă în d oi a l ă cr eat ra cea ma i roecică din lum El csl fr u-
m s în oc hii n, iviln ·, cue c red că r:iul Lrd t iC' .:,ă 1c fL c:a-
u n 't unt ; i este d e o u rîţ ni ir z is ihi l de atr :i~5 oJ rc î n
o ii i e lo r d zahuzari s. u ra.in a t i . Pe · cu re, el nu esr c
n i ci od a ră a ·o lo u nde re a \i d - l \ ·c i g:"i i . -:1i 11i l ă, ca i-
caru rizînd -o, ar·1iu1 ea D uhL lu i :fî 1. 1 ere 1 3 :1hguu cn : ru
în do ial::.tnoastră ş i de c n e rtanr p ~nt ru 1·a ţ iunea n s t ră .
Se ş ti e b in e că pr · e eul fav rit a l Colo:rn I cine J
cons ta în a semă n '.t confuzie în tabăra :i \ ' rsarilor ·i în ră ·-
pînd i a col o, alte rn a nt, şti ri a devărat e ş i false . I a tă - l p c di av ol
lu rîn d în v ie ile n a~ re : s tă Anul şi n ac Lr I ·0 1 f uL 1 ni:-.-
mu lui d irijat I J-litl r a fos t ·u fl tul ~ol an ei a ci ncea a se c -
!ului nostru, d a r atan a rămîn e c · e n ţa în ăş i a C Jo a nei a
c inc e a d in vea c în vea .
În fîrş i t - i ace asta tr bui să mă facă pe m in pe r n l
prudem - di av ol ul est fii n ţ a ca r , atun ci în un den unţ îl
fa s[1 fu gă in a cunzăt a re~1 lu i, rn rg e s~î. s e sta b il as ·ă
d e pr ferirqă la c l c a re 1-a c.le 1unţ al , şi -a r se red e î
si g uranţă î n c n şt iint a lui împă ca tă . ln rn orne ntu l î n c ar
cr ' Zi c 7 l-a i d m as ·at la alrul şi că i-ai fă cur de petr can ie -
i ată -l că a dev e n it ce e a ce eşt i tu în ·up 1
Şi at un c i? ...

14. O adresă b·u.na

D<1că v reri ă d juca ţi prima v icle nie a di ,1volului, şi în ac- -

la i timp i pe ea ca do ua, L ::i că tineti cu tot d inadi nsul s ă - l
prind e p , am să vă . p un und e- l ·et i ăs i cu ca ma i mar gu -
ra nţă: în fotoliul în care sînteţi aşezat dumn avoastră .
 Partea U jJ llllD

Diavolul în tlmrmezeii 1IO$lri şi în maladiile noastre

 1. Diavolul în dumnezeii noştri

Desigur , există şi un incogni to divin , şi acesta e te Întru-

par e a, adică umn ezeu ascuns de o p rrivă ca şi revelat în
omul Iisus. Şi îţiva doa r au ştiut s ă-L cunoască pe Hrbtos în
fiul lui Io sif, dulgher din sa t. În să a esl incog nito, i :o libi al
diavolului înt exact in e rsul: el e va asc un de în imaginea
dumnezeil o r noştri în însăş i inima id al 1rilo r noastre şi a
adevărurilor noa str prea omeneşti , î n r ligiil p care le
confabulăm noi în afa ra cr e dinţei reve lat . Oia o lul ne
împiedi c ă să-L recunoaştem pe Dumn zeu în Ii-us Hr ist
în ă şi invers, el ne împiedică de aseme nea să ne recunoaş­
tem şi în idolii noştri.
Iată cum oamenii se înlănţuie cu zeii pe care-i c reează.
Cei care nu ignorau aceasta au ren egat Revel aţia . Din acel
moment ei au fost reduşi la a-L inve nt a pe Dumnezeu. Dar
nu poţi inventa c ea ce eşti fără să ştii că şti. Ei au inve ntar
deci un „dumn ezeu" care era e ul conştient sau inconştient al
credincioşilor săi. O ima gine a imperialismului lo r au o
compensaţie visată a defectelor lo r. Şi a fost dumnezeul R a ţi­
unii pentru temp eramentele raţionaliste dumne zeul Instinc-
telor şi al Pasiunii pentru cei hiperciviliza ţ i , dumnez ul
succesului pentru puriranii robuşti , dum nez eul filantrop
pentru avari şi tim izi etc. Toate ace. tea p ntru burgh ezie şi
pentru secolul indi vid ualismulu i.
Cei car e au urm at , contemporanii noştri, nu i-au mai
spus „Dumnezeu ", fiind ma i puţin i pocriţ i. Ci au spus aţiu­
n a, Rasa sau Clasa. În aceste tre i entităţi divinizat eul nu
ma i es te deghizat decît în noi.
Şi aceste trei entităţi au acest lucru în co mun: ele nu sînt
răspunză toare cu nimic faţă de nim ni , deoare ce s-au fă c ut
ele în sele criteriil e oricărui adevăr pur men se şi au decre-
98 DENIS DE ROUGEMOl\/T

tat că nu mai există alt adevăr. Or, în ochii celor care le slu-
jesc lo r, omul nu mai există decît în ele şi prin ele. În măsura
în care noi le dăm de asemenea ascultare, noi nu mai sîntem
de ci răspunzători pentru actele noastre, ci ace ste categorii
sînt răspunzătoare în locul nostru. Şi cum nici ele nu trebuie
să răspundă în faţa vreunei instanţe superioar e, nu mai
există responsabilitatea nicăieri .
Dar da că se vădeşte, inver s, că noi nu coin cidem cu enti-
tatea diviniza tă - pentru că noi sîntem dintr-o altă rasă , din-
tr-o altă clasă sau dintr-o altă generaţie fizică sau mentală
decît cea care deţine puterea - atunci noi nu mai sîntem de-
cît nişt e „vipere lubr ice " ş i tr e buie s ă mărturisim public
aceasta . După care vom primi un glonte în ceafă sau vom fi
decapitaţi cu securea, dup ă cum va fi vorba respectiv de
dumnezeul Clasă sau dumnezeul Rasă.
Dumnezeii oamenilor sînt fără iertare. Ei sînt diavoli .
Totuşi, diavolul este fără îndoială mai puţin primejdios
cînd ne omoară, decît atunci cînd pretinde că el ne face să
trăim . Este mai puţin primejdios în viciile noastre decît în
v irtuţile noastre satisfăcute. Este mai puţin primejdios în
vizuinele dictatorilor în mod evident ră i, decît în sanctuarele
credinţei care trebuiau să-i îngenunche pe dictatori înainte
ca armele sterile să intre în acţiune.

2. Di.avolul în Biserică

Într-o zi Biserica a fost calificată drept a fi „satana" de

către Iisu s Însu ş i. Aceasta a fost la cîteva clipe după însăşi
constituirea ei, şi în însăşi persoana celui pe care Iisus o
alcătuise: Apostolul Petru.
PARTEA IAV OL "LUJ 99

Iisu îi încreb se pe uc ni ii Săi: ,,Dar vo i c in zic ţi că

sînr Eu ?". R ăs p unzînd Simo n P tru zi : ,,T u şti Hristos ul
Fiul lui umnez eu Celui viu ". Iar Iisus răspunzînd i-a zis: ,,Fe-
ricit eşti imo ne, fit1Ilu i Io a, - n u tru p i sîn ge ţi- au d sco-
perit ţie ace asta , ci Tată l M u C I din ceruri" (Mat. 16, 15-17).
Pe acest ac t d cred in~ Iisus a format Biseri a : ,, i Eu îţi zic
1ie că tu eşti Petru ş i p aceas tă p iat ră vo i zidi Biserica lea ".
Dar iată -ă înci a tă după ace e:i - în paragraful următ r din
E an ghc lie - ac t prim Papă face a lisu să-i spu nă: ,,Mergi
înapoia Mea , satano! minteală Îm i şti ; că nu c ugeţi cel ale
lu i umne zeu, ci cele ale oamenilor '·_
Ce -a în tîmp lat ' um a ceastă „ p iatr ă" p ca r Bi rica
ab ia a fost aşezară a şi devenit piatră de încercare I Pentru c
ace tom căruia Hristo îi puse e că vorbise pot rivic Tată lui ,
vorbeşt acum după c le ale di avolului, Această lovitură de
teatru , una dintre cele mai stup e fiant e d in Evan gh lie şi din
viaţa spiritu a lă, se e x plică fără cel mai mic e chivoc Iisus ,
d upă ce a c re at Biserica, le-a făcut cunos c ut u ce ni c ilor
moartea Sa în viitor şi Învi erea Sa. Atunci P tru a înc put
să-l dojenea că: )vlilostiv fii Ţie, Doa mne! Să nu-Ti fi Ţie
aceasta!". Ab ia co nstituită , Bi5e ric a, în pers oa na lui Pe tru
şeful ei tere stru a voit să se asigure de Conducătorul e i ce -
resc pentru a gar a nta instituţia ce a nouă împ otriva riscurilor
spiritului, pr valîndu-se în a cel aş i timp d e un nou Nume pe
car -1 re ne agă în a ce ea şi suflare : ,,Milostiv fii Ţie ... ", spune
Petru . Or , Dumn ez eu er a a luninteri milo tiv .. În cîteva rîn-
duri, autorul Evangheliei a descris întreaga istor ie a Biser icii.
În fieca re clipă , de- a lun gul ecolelo r acee a i d ramă va să
ser pet , individual sau col ctiv : est drama propri rarului.
Iisu s îi încredinţea ză Biseri ca lui Petru, căci atunci cînd
Petru crede , el este Biseri ca (orice o m a re c red , în clipa
cr ed inţ i d ev ine Petru la rîndul său şi fu nd a men t al Bise-
ricii) Da r cînd Pe tru se cr de p oseso r al bun ului pe care l-a
primit în s a rcin ă , el pretind î n da tă să -l g ire ze p e ntru
100 DENl.S DE RO UG EMO NT

scopurile sale , cum îi pla ce lui , nu cum Îi plăcea Creatorului

Însuşi al acelui bun. El nu vrea s ă întîmpine nişte riscuri
nebuneşti, el îşi manifestă deja frumoasa lui prud e nţă eccle-
siastică. Ordinea şi nu sacrificiul este ceea ce el socoteşte că
e bine (şi în fond el îi are de acum încolo cheile ) . Justiţia şi
dreptul, şi nu nebunia spiritului , nici extravaganţele iubirii .
Viaţa, fireşte, dar nu moartea din care ea va renaşte . Rezulta-
tul , dar fără condiţiile cerute ... C ăc i ro lul nostrn este să dăi­
nuim şi responsabilităţil e noastre sînt covîr.<;,itoar e , şi no i nu
ne vom juca asemenea unui iluminat cu comoara spirituală
pe care Dumne ze u n e-a însărcinat s-o administrăm noi ,
nedemnii Săi slujitori ...
Satana i-a suflat sfatul acela de prudenţă. Căci a voi să
păstrezi acest bun este mijlocul cel mai sigur de a-l pierde .
Îndeplinirea înţeleaptă a acestei misiuni de nebunie este
mijlocul sigur de a o trăda. Nu viaţa lumii, nici ordinea sau
justiţia, nici moralitatea nu erau cele pe care Petru trebuia să
le menţină prin Biserică în lume , ci taina şi practica sacri-
ficiului, simţul riscului spiritual şi al catastrofei salvatoare.
Dacă Iisus nu va fi răstignit, El nici nu va învia. Biserica
nu va mai avea nimic de spus , puterea lui Petru va fi goală
de sens, Biserica este aşezată în Istorie pentru a reprezenta
acolo apelul permanent !a drama fundamentală a cosmo-
sului şi a spiritului: trebuie să mori pentru a te naşte din nou.
Ciudată instituţie al cărei singur scop este să creeze în lume
un principiu de tulburare şi răsturnare, de scandal şi de tra-
gedie! Căci întreg sensul creştinismului constă în trei acte
esenţiale tragice: a lua asupra sa răul care este în lume, a
muri cu acest rău , a re naşte în puritate.
Drama aceasta este figurată în taina comuniunii. Ea este
amintită din nou în Crez . Dar, oare, se poate spune că ea e
transpusă în acţiune de Bisericile moderne în ansamblul lor?
De fapt, noi le vedem preocupate să se menţină în lume, în
loc să aprindă în ele focarele strălucitoare ale purificării. Ele
PARTEA Dl A VO LU LUI 101

au d veni t fort ale ·on rvat ris m ului , o pu nî nd u-se p rin

î n s u ş i piri tu l I r pr ce ului de m oa rte ş i d e reînv ie re pe
car e ave a u mis iun ea să-l însufl e ţe a · că. r în întreag a mă -
ură în ca re se poa te spun că o Bis r ică resp er ă n iş te p ru-
dent p ioas e ub p re tex t că sa l v e ază n i te „val o ri pir itu -
ale ", ea n u se ma i a ază pe a I P tru a re a cre zut, ci pe
acel Petru că rui a Iisu îi sp u nea M rgi în a poia ea , satano.
minte al ă Îmi eş ti".

3. mavolul teowg

D a r toa te ac est ea , se va spun e , sînt te ol ogie. Cun os c

puţine preocup ă ri ma i calo mn iate în se c Iul no stru , puţ ine
cuvinte care să mai a ibă în mai mică măsmă răs un et pentru
contemp o ranii noştri , şi nu or bes c des pr in c u lţ i , ci de spre
elita i ntelectual ă . Ve ţi întîlni mari s avanţi , filoso fi, mo raliş ti ,
scriitor i cunoscun în lum ea întrea gă; în nou ă cazu ri d in ze e ,
a ceşti ma e ştri a i gîndirii mod e rne vă vo r mărturi s i fără să
roşească , uşor surpri n şi d o astfe l de întrebar e, că n-au c itit
în viaţa lor nici un singur trat at te o logic. I-am sur pr ind ş i
mai m ult s pun îndu-l e că a c eas ta se simte în într a ga lo r
operă: n-a r ved ea nic i o l e gătu ră . Cre d că e vo rba a ici d o
atitu d ine r etrograd ă, mai nelin iş titoare pe ntru c ultu ră decî t
fărăde legil e ho a rdel o r fasciste.
Gîndir ea Occ identului şi voca bul anil să u s-a u nă cut d in
maril e d ez bat e ri_teo lo gic e în se co lele Biser icii pr im are.
Mu z ica n o astr ă, sculptura n o astr ă, pi ct ura noa tră s -a u
năs cu t în co rul b ise ricil or, în tim p ce po et i a n oas tr ă se
compun ea în atmo sfe ra sectel o r ma nih ee ne . Pîn ă ş i m a rii
filoso fi mod erni , De cart , Ka nt , Hegel , Auguste ~o mt şi
102 DENIS DE RO UGEMONT

Marx au reprezentat , la origine , luări de poziţie teologice . A

ignora teologia înseamnă a rupe cu tradiţia cea mai rodnică
a culturii occidentale. Înseamnă deci a te condamna să refaci
fără s-o ştii descoperirile spirituale formate de mai bine de o
mie cinci sute de ani de către Părinţii Bisericii şi marii eretici.
Naivitatea teologică a secolului nostru este unul din
avantajele uriaşe ale noii barbarii. Nu o pot compara decît
cu un fel de carie a inteligenţei , care ne împiedică să meste-
căm şi să dige răm experienţele noa stre spirituale.
Totul ne face să credem că diavolul e încîntat de această
stare de lucruri . Căci potriv it dictonului medieval şi renas-
centist: ,,Diavolule un bun teolog ". Incultura noastră îi acor-
dă o şansă nesperată . În alte vremuri el ne-ar fi putut
surprinde prin ocolul unui argument subtil cu privire la har,
pe care să îl opună legii, de exemplu. Însă ceva mai multă
teologie bună şi frumoasă ne salva curînd de un asemenea
sofism, în vreme ce e sigur că sîntem înşelaţi dacă ignorăm
însăşi existenţa problemei.
Un anumit număr de tendinţe teologice tradiţionale au,
foarte probabil, origin i satanice : pelagianismul de exemplu
şi doctrinele pe care le-am putea numi teologii ale eritis
sicut dii , create de cîţiva dintre misticii cei mai mari , gnos-
tici sau platonicieni. Sub forme vulgarizate pînă într-atît încît
abia dacă mai pot fi recunoscute, aceste erezii riguros cata-
logate de secole triumfă în epoca actuală , care le consideră
drept tot atîtea inovaţii „excitante " ale avangarde i. Însă fără
îndoială ele sînt ma i puţin deprimante decît prejudecata
omului modern care habar n-are de teologie , crede că se
poate lipsi de ea , dar nu se privează de privilegiul de a face
teologie fără s-o ştie , şi încă de cea mai joasă categorie ,
atunci cînd ,,Îl adoră pe Dumnezeu în pădure mai bine decît
în Biserică" , cînd pretinde că „se încrede în raţiunea lui"
(orbeşte) sau cînd se mulţumeşte să Jacă binele" ...
PARTEA DIA VOL cr 103

4. Diavolul şi filantropul

Într -o zi lin filant rop se plimb a pe Fifth Avenue . Avea ca -

pu l i b uzu n ar le pl in d~ proi ere filantropice, l un să
re forme ze umanit a te a din olo d e ce a mai formidabi l ă
înch ip uir . Îş i a prin se to mai tiga ră de fo i d . a mai
bu n ă calitate , a l cărui fum u r a spre în lt ca tă rnîia şi ra pro -
b abil pl ă ut ca mir easmă C lui Veşni c, căci a c st om ave a
inim a pur ·.
La cîţiv a m rri în spatele lui îl urmau di avo lu l şi un ul din-
tre unel te i lui. Îl observau p filantrop cu un o hi critic. Un
să r man in div id îl op ri s ă -i ceară ţigară în tr- e ng l e z ă d e
refugia t. Filantro pul îi întins e fără să ezi te un d o lar şi -ş i co n-
t inuă drumul Mergea în pro p ria sa 0 1orie ş i onşt iint a îi
trălucea ca o mon edă n o uă. ,, u ţi-e te am ă de !?", îi spu se
d iavo lulu i tov arăşu l său, ,,mie mi se pa re ă a r aerul unui
o m te ribil de bun! Ş i s-ar părea că planuril lui sînt ireproşa­
bi le: intelig e m şi generoase , idea list , re aliste ...' . Diav o lul
nu răs punse nimi c surîdea citind o hî rt iu tă pc car o
ridic as e atu nci de p trot uar. După cît va clipe, îl împinse cu
cotul pe tovarăşul său: ,,Fac o afa ere bu nă cu om ul ac est a .,
spu s el printr dinri. ire pl a nul lui pe care l-a scă pa t cînd
i-a dac u n do lar ce rşetor u lu i. E u n pl an desăvîrşit , aşa cu m
ţi-era ţie frică. Dar eu am să i-l organizez! ''.
104 DCl\ 'IS D E 11 "GEi\·10NT

5. Diavolul, om de lume

Şi cine spun a că diavo lul est un domn foart e ine? În-

tre oam nii de lu me ş i P r inţul ac tei lum i cuvint le suge-
rea ză, aproa p e în toate limb ile , anum ite com pl icităti part icu -
lare. Şi po porul , inspirat I oa re de trad iţi o n a l e le av e rtisment '
a le amv nului reşt i n . a văz ut tocdeauna în mon le nit a t
cev a ag satani ·. i-a r imagina bu 1ros un diavol u crava tă
a lbă şi monoclu .
Di avo lul , afirmă un proverb pa ni ol , nu treb uie să fi
remut p m ru că atît de ră u , ci p nrru că atît d e bă rrîn. i
as ta put e m gîn d i ş i de sp oa men ii de lum şi d espre înţe­
le pciun a mond nă în g ne ral. Ea îş i are farm ecul ş i utilit a-
tea ei · în " ă e bătrînă e p rea ştiu toare oferă pr ea mulre reţete
verificat ; sfirşeşt prin a nu mai c rede în _b ine, nici în serio -
zitate , mc, m na 1v1tate, ac asta m ndabil ă ş ireteni e a inimi -
lo r pur e , ca re le pe rmit e ă trea că pr in cer ur ile , icioas e ale
ratiunii ş i ale eg o i mului „bine în{e les ".
Fun q ia norm a l.1 a vi tii mond e ne ar fi s ă menţin ă şi să
ilustrez e un anumit n u măr de de v ize ale e l ga nţ ei moral e ş i
a le înţ e l pciu n ii practi c . Nu e aic i n im ic diab o lic, dim -
potrivă. Joc ul mo nden , d acă e bin jucat , la ă cot atît a libe r-
tă ţi pe cît presu p une , cum se spun e şi i oc rizie. El ar e far-
mec u l od ih n itor a l form lor fizic . Î nsă mo nden u l ca re nu
e ste d ît mon d n inspiră un fe l de fri că furişă , re velînd o
pre ze n tă perver ă în î n suşi cadru l p ropr i i lipse d imp o r-
ta n ţă. Exa ctita t a nemiloa să a ju lecăţ il or a le , ca r nu s
a plică d altfel d cît apar nţelor ; a pacitat c:a sa de a e limina
cu răcea l ă ceea nu e confo rm cu gustu ri! d inaint învăţa ­
le ; p ropens iu nea sa apro a pe ma ni a că sp r a nu da impor -
tanţă d cît vreunui detaliu fortuit în vreo fiin ţă sau operă ;
roate ac sre tră să turi car e a r put e:1 deno t:.i xigenta un ui ar-
P/\lffE ,\ DIAVO LlJlUI 105

tist a l ev ă rat ca pă tă
intr -o lată eva sarn nic , at un i cî nd ne
dă m eama de re rilitat a p e rs naJ tllui ş i e _fe crele steri-
liza toa re pe ca re le are frecv nta re a lui. u gu tul şi ni i mă ­
carp dant i:;m1il fo rme i s·111 Ls·Hanice , ci g ust ul for me i limitat e.
M cliul mo n de n e l ma i _uav . c re cr ş i mo n l poat foar-
te b in e s ă fi p r fer , t d e d iav I a lor rn di i bo m e ş i de
m rav uri uşoa re că ro ra le plac e ă- i s p ună că . înt dam nat
A sta , ·red eu . p e ntni că în -l u me a bună un mira ol apa re mai
m ult decî r oriund e în a ltă p a ne ca fiind imp rob a bil.

6. Mr. Time, omul de afaceri graoit

Am un p rie ten în lumea a fa e rilo r; e num eşte Mr. T ime

şi cunoaşt e toat ă lum ea.
îl
Mr. Time crede ă timpul înse a mnă ba ni. Or , e l cîşt i gă
mulţ i bani şi cor uşi e l n u a re timp. , ă fie p ntru că el , dom-
nul ac est a Time , n- a re timp decît pentr u bani? Sau cu mv a
re iproca ace stui dicton n-o fi ea ce a val a b i l ă? igur , nu este.
Ba nii nu înt timp , dimpotrivă i folos se ş i u iează timpul
aflăm deci în pr ez nţa u nui fe n m e n cu s ns uni c :
transmutarea rimp ului în bani , fă ră retur. Unii co nsu m ă mult
timp pentru a face p uţini b a ni , în vreme ce alţ ii fac mulţi
b a ni într -o nimi ca toată d e timp. Nu a st a ne int e re se az ă.
C ea ce ste fra p ant este că Mr. Tim e poate să risip as că
tr izeci şi şa - e de m ilioa n , dar nu ar e n ici o e undă d e
pi e rdut. er.ş e torii , dimpotrivă , e i a u to t tim pul. To t timpul
d a nu avea bani, sau ci a-i aşt pt a; sau în cel din ur mă de
a nu- i mai aşrep , a , ba n ii ac ş ti a . Poa te că în cli p a ac ea i
vo r d sc ap eri ceva are nu a re p ret? Mr. T im e n ici n-a r, -
d a un as m ne a lucru. p resup unîn d căi l-a r arăta cin a cu
106 DENIS DE ROUGEMOKT

degetul, căci e nevoie de timpul în car e să priveşti bine ase-

menea lucruri pentru ca ele să existe .
Mr. Time nu va avea niciodată timpul acesta. Mr. Time
nu are niciodată timp: timpul îl are pe el.
Se ştie că diavolul este Prinţul timpului, aşa cum Dumne-
zeu este Regele Eternităţii. Timpul fără sfirşit, acesta este in-
fernul. Prezenţa desăvîrşită, aceasta este veşnicia .

7. Diavolul scriitor

„Nu există operă fără colaborarea demonului ", spune

Andre Gide, unul din rarii oameni pe care i-am cunoscut
care crede în diavol şi vorbeşte bine despre el. Discutarea
aceste i sentinţe inconfortabile mi se pare foarte indicată
într-o carte care , mai mult decît oricare alta, ameninţă să im-
plice complicitatea activă a modelului său.
Jakob Bbehme povesteşte că satana a fost întrebat: ,,De
ce ai ieşit din Paradis? ". ,,Am vrut să mă fac autor ", spune el.
Răspuns genial dacă luăm în considerare diferitele înţelesuri
ale acestui cuvînt, autor.
Autorul tuturor lucrărilor este autoritatea lor. El Se auto -
rizează la nesfirşit în Creaţia Sa desfăşurată. El Îşi povesteşte
Lui Însuşi măreţia Sa „şi întinderea Îi celebrează lucrările mîi-
nilor Sale ". Diavolul a vrut să-şi facă şi el opera sa . Dar el nu
poate lucra decît prin mîinile noastre. Şi din cauza aceasta
artistul şi scriitorul sînt teribil de expuşi: îndată ce-şi iau în
mînă penelul sau pana , diavolul s-a şi ivit să-i conducă. Şi
cum să facă el parte de incitaţiile lui? Orice scriitor demn de
numele acesta, orice creator , în general , bănuieşte cel puţin
ambivalenţa ameţitoare a celor mai tainice motive cărora le
PARTEA DIAV O LULUI 107

cedea ză alegînd cuta re cuvînt cutare ritm u urare a cen t;

şi d in e nemăsurată confuzie ap are î n s fîrşit cît e o mi că
frază foart limped e, pînă la urmă! (s ă ne gîndim la numărul
mi şcăr i l or contra di tor ii de ca re a fost nev ie a să se , lefu-
ia că o p i e tric ică ....).
Într-ad văr, voinţa , creatia , nevoia de a scrie, pur şi sim-
plu , coinc id în profu nzimii lor cu tent atia lucife rică: a se fa-
ce asemen a lui Dumn ze u , a e face au tor, a autoriza în -
tr-o lume a uto nomă. E fata l ca diavolul să se amestec aici,
şi ca ce i mai buni s ă s vadă ispi t iţi mai mult de cît al{ii să
acce pt sfaturile aces tui sufl et ge nial. ,,Cu s ntimentele bun
se face literatur a rea", mai spune Gide . Şi William Blake so-
cotea că Milton „pi ·tează foarte pro t p 1t ea cerească şi foar-
te b ine cohort e le infernal e. Asta pentru că er a un a dev ă rat
poet şi purced ea de la diavol fără să o ştie" .
Opinia aceasta s-a vulgarizat în mod ciudat în secolul
nostru. Şi i se adu ce în spr ijin exemplul cam facil al nenu-
măratelor opere edificatoare.
Nu , nu adevăraca frumuseţe a se ntimentel or, ci falsa lor
frumuseţe (de ci urîţe ni a lor reală) ste cea care face literatu-
ra proastă . Dar tocmai asta e mizeri a lumi i vechi . nSent imen -
tel o r frumoas e " conformi s te, noi nu mai ştim sau nu mai
îndrăznim să le op unem decît entimentel perv ertite , la fel
de false ca şi cele că ro ra el le înt inve rtirea .. u ma i şti m să
concepem şi să ilustrăm adevărate se ntimente frumoas ,
adevărate tipu ri de viaţă sublimă , a dev ă ra te idealuri care să
propage o energie , o forţă sufletea că molipsit oa re. Aproape
întreaga litera tur ă imoralistă produs ă d burgh e zie est
tributară moralei bu rghez e : ea rămîne , vai, la nivelul inami -
cului ei . Con damn are a de c ătre ea a moralei se integrează
uşurinţei , arbitrarului ş i lipsei de însemnătate care semna-
leaz ă morala burgheză.
Să închidem această paranteză. A de vă rata prim ejd ie
subzistă . Cum să e liminăm aportul diavolului la cel ma i
108 DENIS DE ROUGEMONT

sublime creaţii ale spiritului? Nu cred că există vreun creator

care să-şi poată face iluzii în această privinţă. La sursele
poemului şi în călimările noastre, în această ştersătură sau în
reveria cu ochii ficşi în gol, care meditează asupra ei, acolo e
diavolul. El nu e singur , însă e acolo. Soluţia este să-l facem
să lucreze altfel decît înţelegea el s-o facă. Sau să spunem
mai bine: cu alte scopuri.
Este cunoscută leg enda din Evul Mediu: diavolul cărînd
piatră printre lucrătorii care ridică o catedrală. Îmi închipui
că acest diavol va deveni la rîndul său una din pietrele
catedralei, piatra de unghi grotescă, himera pietrificată care
priveşte cîmpia cu melancolie, dar care aude imnurile din
spatele lui urcînd în nava ameţitoare şi strălucitoare a
catedralei, în spaţiul şi timpul consacrate. Să fie acesta un
ecou misterios al mîntuirii şi răscumpărării în abisul său de
plictis fără sfirşit? O reîntoarcere nostalgică a binelui pe care
l-ar fi provocat în ciuda voinţei lui, păstrînd aceste ameţeli
de unde sufletul se mai ridică uneori fecundat? Putem oare
să concepem într-o zi că diavolul este pînă la urmă un mister
al Binelui? Poate Dante are dreptate cînd înscrie în pragul
Infernului său:
,,Fecemi la divina potestate.
La somma sapienza e ii primo amare".
O vom şti la Judecata de Apoi. Scopul doar justifică mij-
loacele ambigue ale artei. Dacă diavolul însuşi colaborează
la aceasta, n-are importanţă: dedicaţia este adevăratul înţeles
al operei, atît cît poate să judece omul. Ea îi răpeşte demo-
nului beneficiul sfaturilor sale interesate. Ea ne dă nouă
măsura absolută .
Un scriitor, dacă este un bun meseriaş, va valora exact cît
valorează misiunea pe care o acceptă şi pe care şi-o asumă.
Diavolul va mai fi amestecat şi aici fără îndoială, în toate
artificiile delirului creator , dar mînat spre un scop pe care el îl
ignoră; căci slăbiciunea sa unică este că el nu crede în bine.
PA.lff · .\ f)JA VOL UL I 109

8. Pactul cu diavolul

Pete r S I lem ihl î n zî ndu- ş i umb ra dia o lului , a de e nit

foarte b gal, dar şi-a pier d ut ,ustul c.lea tră i. Este un a din ce-
le mai fru moa se fabu le di n lume, un a d intr ce l ma i triste în
fanl ez ia ei e ni a l ă , i p u in ·înt m a i pr fun e ·u a î t d
multă gra ţi
Ce în seamnă acea tă u mbră în p o ·estirea r s p ecrivă;, Eu
cred că e st cre::itivitat ea omului lib rta te a sa, adică " u -
fletul " au C.i ac asta este cau za p ntru ca r - u na din primei
nef e riciri al er oulu i no tru ste că nu mai p oa te i 1bi i nu
mai po are i iubit). Am spus c ă libertatea o mului co nstă în
put rea a unică pe lum de a unn a ordine a - au de a trişa .
Da ă urmează rdinea Crea 1ie i lib e rta te a sa sporeşte şi
put e re a -a de al ger se înstăpîn şte pe do menii me reu mai
vas te . Dar d acă tr işea ză pentru a cîşti ga pe moment ce ea ce
îl ispiteşte , e l pie rde celel alte posibilităt i , îşi pierde libert atea
prada sa e c a ca re -l lea g,l. ,,Ce-i va f losi omului , <la că va
cîştiga lum ea întrea gă, iar sufletul său îl va pi e rde 7 " , spun e
Evangh e lia. Pactul cu diavolul con tă exa ct în a cîşc iga lumea
cu prerul su fletului nostru şi al umbrei noastre, c u pr eţul
libe rei noastre fa ul tăt i de a cr a în real - sau al ă turi
Atît a vre me ît fa c eţi efortul d e a vă me nţine în ad ev ăr ,
vă păstraţi deplina facu ltate de a spune adevărul sau de a
minţi. Da r o dat ă ce a ţi m intie, sînteţi le ga t d minciună ş i
adevărurile înse , i p car le ven rosti vor sluji mai departe
minciuna. Fe no men ul ac est a se poat e d ser i în termeni
fizi c i şi trupeşti . Atîta v rem e cît s în te ţ i pe c a le de a urc a
munrel , cu mar e efort, v ă păstrati în fiec a re clipă posibili -
tar a d a u r a sa u d a o bor î. Cu cît u rcat i ma i su , cu atît
efortul de vin e ma i co nsi cent ş i cu atîr mai mult vă i s p iteşt e
prăpasti a , dar o rizontul se des hid tot mai uri aş. Dacă
110 DENIS DE ROUGEM0/'<1

deodată oboseala sau vreo ameteală vă biruie, sau clacă vă

alunecă piciornl, sau dacă cedează terenul, ce se va întîm-
pla? Veţi începe să vă rostogoliţi spre prăpastie sau pur şi
simplu spre fundul văii, unde trăiesc oamenii obişnuiţi .
Sînteţi eliberat de efortul dumneavoastră, totul c uşor, nu
mai aveţi decît să vă lăsaţi în voie. Veţi „ajunge" mai repede
decît cei ca re urcă şi în locuri mai bogate ş i mai populate.
Dar aţi pierdut libertatea de a urca sau de a coborî la ale-
gerea dumneavoastră. Aţi fost prins într -un mecanism cu
sens unic, nu mai sînteţi decît un trup abandonat legilor
fizicii şi toate gesturile dumneavoastră nu vor face decît să
vă accel ereze căderea.
Toate acestea le rezumă şi le ilustrează expresia le-
gendară pactul cu diavolul Simţim cu toţii nelămurit că un
succes prea rapid în lume trebuie să se ivească de la un fel
de tîrg încheiat cu Prinţul acestei lumi , şi al cărui preţ este
libertatea noastră.
Şi din cauza aceasta, morala succesului, care a fost ade-
vărata morală americană de un secol încoace, mi s-a părut
totdeauna diabolică . Morala succesului în America con-
temporană este o laicizare a ereziei puritanilor , care au de-
format ca lvinismul pînă la punctul de a-l face să spună că
succesul material este un semn al faptului că ai fost ales. Se
poate ca marile averi puritane să se fi născut dintr-un pact cu
diavolul, binecuvîntat şi înregistrat de către pastori. Dar fără
a intra într-o discuţie despre puritanism , aş vrea să spun aici
ceva în eve ntuala lui apărare: în spiritul primilor puritani exista
fără îndoială, mai mult decît ideea cîştigului, ideea ncatolică" în
sensul larg, a răscumpărării Creaţiei prin muncă şi virtute .
Semnele sale exterioare sînt tocmai bune să înşele: opti-
mism şi cordialitate, încredere în sine, strîngere de mmă fermă
şi plină de siguranţă, şi acel larg surîs care te invită şi care dez-
văluie o dentiţie strălucitoare! Cum ar putea fi diabolică aceas-
tă bună dispoziţie frumoasă şi gustul acesta de a trăi mai bine?
PARTEA DlA VOLL L I Ul

Demonii sînt , nu-i a şa' , naz i tii, îmbrăcaţi în neg ru, sc rîşnind
din d inti, prost hră niţi şi se mănînd mo an:ea în jurul lo r. Şi ce?
Voi vre 1i să cîş tiga ti lumea cu do larii ş i na ziştii ce i răi vor s-o
cîştige cu tunuri! . V i cr d eti că p rimul sistem are avantajul
de a fi mai igienic Poate adev ăra t. Dar mă înd oiesc că I nu
po ate fi mai prime jdios p ntru suflete! voa tre.
O, cit aş iubi iguranţa asta a dumneavoast ră , d acă te me-
liile ei ar fi cu ad vărar sigu re! Nu vreau s ă p ropovădui e. co
mora l ă a eş eulu i. Succ s u l au in succe ul nu în eam n ă
nimic în sin , totul d pin d e d e sco pul urmă rit . Însă tre hui e
să ne amin tim că ce l mai mare su ce din într aga Isto rie a
fost moa rtea u milă a lui Hristos pe Cruce . Sacrificiul ace ta a
rup t p act ul într e di av ol ş i um a ni ratea n oa str ă . Ş i sî nge le
ace sta a ră sc um pă r a t sufle t ul lumi i, pe ca re no i ni- l vîn -
dus e m pent ru punnă plă ce re ...

9. Di,avolul dd în cărţi

Se poate simţi de stul de u şor de ce arte le divin ator ii sînt

legate , în ima ginaţia po po ar elo r, cu un pa ct satanic. Ghi cito-
rul le- a r fi , î n a c ela ş i timp ş i victim a ş i b en e fic ia ru l. În
schimbul p u rit ă ţii sufletului s ău , el se va vede a dot at cu
pu te ri extrao rdin are , a că ror su rs ă nu poa te fi - a şa se gîn-
deş t e de obi cei - decît în regaturile d in afun d uri . Este un
o magiu invo lumar şi s-ar putea spune aproape instin ctiv
adus şt iinţei ang lice a sacan e i. Este adevă rat că sub numel e
Python el îl repre zint ă p e Ghici to r, ş i cu vî ntul ebr aic 'VB,
spiritul luminii co bor îloar e, puter profeti că şi ma g ică . Dar
asimilarea clarviziunii în ge n e ral cu acea stă puc re d i a bo lică
est e o eroar e p e car e diavolul în s uşi o între ţ ine u mult ă
112 DENIS DE ROUGEMONT

grijă în spiritele noastre . Căci divinatia, ghicirea viitorului nu

este rea în sine, dimpotrivă . Biblia o condamnă în abuzurile
sale, aşa cum condamnă prostituţia lăudînd voluptatea în
cea mai frumoasă din Cîntările ei. Dumnezeu Însuşi nu înce -
tează să trimită vise profetice celor care Îl iubesc, de la
Daniel pînă la Ioan din Patmos. Şi primii care L-au descope-
rit şi salutat pe Hristos la naştere au fost Magii.
Ar fi zadarnic să negăm faptele sub pretext că ele sînt
inexplicabile: mesele se mişcă şi cărţile vorbesc, gîndurile se
transmit în tăcere . Toate semnele lumii ne cheamă. De ce să
ne facem surzi la vorbele lor? Dacă ghicirea viitorului nu
este încă azi decît ştiinţa nesigură de a descoperi viitorul, să
ne temem ca ea să nu devină în viitor o descoperire a şti ­
inţei. Vom regreta atunci timpul semnelor cu ochiul aşa cum
le făcea Destinul, cînd puteam încă să le primim cu o is-
teţime plină de dragoste ...
Acestea spuse, diavolul are două şanse de a se insinua în
noi pe o cale clandestină cînd eşuează prin mijloacele mai
rafinate ale raţiunii şi ale virtuţii .
Prima lui şansă stă în propensiunea noastră de a reduce
răul şi binele la nefericirile şi fericirile care ni se întîmplă şi
pe acestea la rîndul lor la eşecurile şi succesele vieţii reale .
Această confuzie a categoriilor noastre morale slujeşte în
chip admirabil planurile celui viclean. Ea o împiedică pe
victima şarlatanului să înţeleagă de fapt că nenorocirile ei nu
sînt Răul , nici chiar în mod necesar urmările Răului, ci sînt
poate mijloacele de care se foloseşte Binele, ca să nu mai
vorbim şi de adevăratele fericiri care s-ar putea naşte de aici.
Răul nu este în mod necesar războiul , de exemplu, ci uti-
lizarea războiului pentru a steriliza credinţa noastră, sau uti-
lizarea păcii nu mai puţin, şi chiar cu mai puţine riscuri pentru
satana. Răul şi binele traduse de ghicitoare şi clarvăzătoare în
termenii obstacolelor sau ai succesului (în privinţa aceasta
Hitler a fost cel mai mare ghicitor în cărţi ai secolului), nu vor
PARTEA DIAVOL LUI 113

putea fi definite în realit ate d cît prin rapo rtar la b inel e

suprem al un e i existenţe , în term enii uno r atitudini l ă unt r ic e .
A do ua şansă a diavolului est e s ă flatez tendinţa n oastră
de a ne i mţi iresp nsabil i pr in mijlo cirea o ra c lelo r pro-
nunţate în numele unui destin fă ră ape l. Ang o asa om ului
modem în fata libertăţii sa le se poate măsura du pă n u mă ru l
ghicito are lor în c ărţi ş i al cli e nţilor lor avizi d anestez ie
mo rală. Ating ma i i sec r cui ad vărat u l ui R ău al ecolulu i

1 O. Rdul secolului· Depersonalizarea

Filantropul sau o mul de lume, artistul , autorul şi o mul

car e re uşeşte , ac east ă gal e rie d victime este cla · i că pînă la
punctul în care e aproape dem odată. Căci satan a me rge o
dată cu timpul său şi pare să se s in c hi sească d in ce în ce
ma i puţin să co nvingă individul într-o epocă în care aces ta
nici nu mai exi stă . Ambiţia lui se îndre ap t ă spre ma e . Şi
do ar pe scar a mas e lor vom vedea des fă şurîndu -s e Mare a
Strategie a diavolului în secolul nostru .
Cea mai justă interpr etare a fenomen lo r co lecti ve de
ast ă zi a fost o ferit ă către 1848 de sc riit oru l d a nez So ren
Kierkeg aa rd , gîndit orul cap ital al ep ocii noa stre. lată e se
po ate citi în jurnalul să u intim :
„Prin opoziţie cu distincţiil e oper ate în Evul Med iu ş i în
epocile care discutau la nesfirşit cazurile de posesiune ad ică
ale indi vizilor particulari, care se lăs a u pra dă răului, aş v rea
să scriu o carte despre posesiunea diabolică în tim-
purile moderne, şi să arăt cum um anitat a car se dă ruie
diavolului în zilele noastre o face în masă . Pen tru a ta se
strîng oamenii în turme, pentru ca isteria n a tural ă ş i animală
114 DENIS DE RO UGEMONT

să-i poată cuprinde, pentru ca să se simtă stimulaţi, înflă­

căraţi şi scoşi din ei înşişi. Scenele de la Blocksberg sînt
corespondentul exact al acestor plăceri demoniace care con-
stau în a te pierde pe tine însuţi, a te lăsa să te volatilizezi în-
tr-o putere superioară, în care, pierzîndu-ţi eul, nu mai şti ce
eşti pe cale să faci sau să spui, nu mai ştim ce anume vor-
beşte prin noi , pe cînd sîngele ne curge mai repede prin trup
şi ochii strălucesc şi devin ficşi şi pasiunile fierb ".
La ce se putea gîndi Kierkegaard cînd, în mica sa Dane-
marcă burgheză , pioasă şi confortabilă, scria aceste rînduri
profetice? El asista la tulburările revoluţionare care marcau
în Europa erupţia liberalismului , capitalismului şi a
naţionalismului. El fusese singurul care-l văzuse pe diavol la
lucru în operele sale - ale noastre, operele noastre , naţiunile
democratice - cu un secol înainte ca Hitler să vină să ne
trezească, ducînd pînă la excesele cele mai grandioase
propriile noastre descoperiri, ,,virtuţi" şi idealuri.
Kierkegaard a înţeles mai bine decît oricine şi înaintea
tuturor principiul diabolic care creează masele: fuga de
propria persoană, dorinţa de a nu mai fi răspunzător, deci
vinovat, şi de a deveni deodată participant la puterea divi-
nizată a Anonimului. Or, Anonimul are multe şanse de a fi
cel căruia îi place să spună : Eu nu sînt Nimeni ...
Mulţimea este locul de întîlnire al oamenilor care fug de
ei înşişi, de ei şi de vocaţiile lor. Ea nu este nimeni şi de aici
îşi scoate ea siguranţa de sine în crimă . ,,Nu s-a găsit nici un
singur soldat care să ridice mîna împotriva lui Caius Marius,
acesta este adevărul. Însă trei sau patru femei, în iluzia de a
fi o mulţime şi în iluzia că poate nimeni n-ar fi ştiut să spună
cine o făcuse sau cine începuse , acestea ar fi avut curajul
acesta! O, ce minciună! ... Căci o mulţime este o abstracţie
care nu are mîini, dar fiecare om izolat are, de regulă, două
rnîini şi atunci cînd ridică aceste două mîini asupra lui
l' ART A DI AVOI._ULU I 115

Ma riu s , înt mîi nil e lu i j n u ·ele a le vc in ul u i său, şi nu e le

ale mu lţimii ·are nu a re mîini " ( . Ki rkc aard. op. c it ) .
ă rec un oaşte m a ici ve ch a t hni că , st răve ch a te hni ă a
·acanei. e l p rima i pi1ire di n Pa radis, I a rec ur la acelaş i
u ni art ifi c iu : să - l fac ă p e om ă c r eadă c ă l n u e răs ­
pun ză tor, că nu xi st ă Jude ă tor , că Leg a e îndo ielnică , că
nu s a a fl· ş i ă , d e aJtfel , o dată ce lovir ura va fi reu ş it ,
m u l va fi Dumnez eu În . u · i. d ri t - pî ă 1xeze Binel şi
Răul dup ::iv ia lu i
„Ia r î n d au au z it g la su l O mnului Dumo z e u , Care
um b la pr in Ra i, în ră c oa a rii , s-au as ·uns d a m ş i fem e ia
lui ele faţa Do mnul ui Dumn zeu print r porn ii I aiu lui. ia
rrig at D mnul Dumnezeu p Adam şi i-a zis: "Ad am , u nde
•ti? •. R ăspu n s-a aces ta: "Am auzit gl as ul Tău î n Rai ş i m -a m
temut, că ci sînt gol , ş i m-am as cun s• . Ş i i-a z is 1 umnez eu:
•Cin ţi- a sp us că eşti g l , u umva ai mînca t din pomul
din ca re ţi-am p oru n c it să nu mănîn i ' · · Zis-a Ada m: ,Femeia
pe care mi-ai da t-o să fie cu mi n . ace ea mi-a dar d in pom şi
a m mîn ca t". Şi a zis Domnul D umnez eu ă tre femeie : ,Pentru
e ai fă c ut a ea ra ' ·- Ia r fem ia a z is: -Şa r p e l e m -a amăgit şi
e u am mînc a t»" (Ge n . 3, 8 -13) .
Vedeţi: ei m rg să se a scundă , ei nu ma i înt în larg ul lor.
Şi cînd sî n t prin şi , spu n că c lăl a lt e vin vat. Ast fe l oa m nii
di n vr em e a noastră . împi n ş i ele ,.complex le I r d \ in ovă 1 ie"
şi fugind d e m ărruris ir e a gr e şelii lo r, me rg să s e a s cundă
p rin t re a rbo ri , î n m u ltim e . A d i că în locu l în care prin
e xcelenţă p ot spu ne ă altul a fo ~t vinovat I Şi locul unde sînt ,
sigu r, ce l „ma i de p a rte de fota Domn ul u i Dumn zeu" .
Pe nt ru a să nu mai fie răsp u n de re, tr eb ui e să nu m ai
xist nimeni. Or , d acă eu che m i n u e răs p u n s spun că n u
ni me ni ; şi persoan a est e în noi cee a ce răspunde d e actele
noa tre , cee a ce ste „capab il de ră spun s " sau răspunzăto a re ;
într -o mulţime nu m a i exi tă răsp u ns ind i id u I; p nt ru că nu
116 DENIS DE ROlJGEMONT

mai există persoane răspunzătoare, şi pentru asta ajunge să

fie o masă. Satana va fi deci cel care creează masele.
Avem aici secretul marii sale strategii: producerea păca­
tului în serie şi raţionalizarea vînătorii de suflete.
Trebuie să mărturisim că aproape toate invenţiile noastre
tehnice, cea mai mare parte a idealurilor noastre, în sfirşit,
evoluţia generală a timpului, favorizează acest Plan în mii de
feluri. Totul concură , în vieţile noastre , să ne priveze desen-
timentul de a fi o persoană responsabilă. Noi trăim cu toţii,
din ce în ce mai mult, într-o lume a transei colective. Noi
participăm cu toţii, din ce în ce mai mult, la forme de viaţă
străine destinului nostru anume şi aptitudinilor noastre
normale. La cinematograf, individul modern se obişnuieşte
să trăiască prin delegaţie aventuri care lui personal nu i se
întîmplă. Radioul, presa, mitingurile uriaşe îl invită să ia parte
în mod sensibil - în imaginaţie - la marile evenimente care
opun una alteia Naţiunile, abstracţiile acestea personificate şi
Revoluţiile, întrupate prin şefii lor. Totul în acestea contribuie
la a-l smulge din viaţa lui proprie în care nu i se va întîmpla
niciodată ceva asemănător. Cît despre inconvenientele şi
plictiseala acestei vieţi anume, altădată judecate ca fiind nor-
male, ele par din ce în ce mai inacceptabile pe măsură ce se
răspîndesc noţiunile Progresului indefinit, confortului cu
orice preţ, succesului rapid, şi pe măsură ce se risipeşte cre-
dinţa într-o lume <le dincolo care, altădată, îi îngăduia să rab-
de relele cu răbdare. Pe de o parte, individul modem este în-
demnat să-şi judece viaţa ca fiind meschină şi să fugă de ea;
pe de altă parte, el este aspirat de marile emoţii colective.
Această repulsie şi această atraqie joacă în acelaşi sens. Ele îl
împing pe om să caute prilejurile de a fi deposedat de sine
însuşi. Ele fac din fiecare din noi un supus predispus hip-
nozei colective, o victimă virtuală a pasiunilor de masă.- Pre-
tutindeni unde un individ ajunge să se dezguste de viaţa sa
personală, totalitarismul găseşte un candidat.
PAJITEA OlAVOLUL I 117

Fireşte , n-ar mai fi posibile mase i , 111 int lesul pr ec is al

concentrării de oameni , fără radio , m gafo ane, pre ă şi trans-
porturile rapide. Însă aceste mijlo ace t hnice n-a u făcut
totul; omu l le-a făcut pe ele în primul rînd şi nu a fost o în-
tîn1parecă el le-a făcut anume p e ele şi nu alt le. auz e le şi
rld.kinile veritabile ale fenomenului mode rn al maselor s
aftă în 2tltudine a noastră spirituală.
Mulţimea nu se află numai p stradă . Ea e te în gîndir ea
oQmenuor timpului acesta al no stru , ea îşi are surse le în c I
mai iilltm motor al existe nţ elo r individu ale. Ş i numai acol
poate fi ca demascată.

11. Turnul Babei

Dacă persoana se pierde în lumea modernă ac ea ca se

îndmpli pentru că înseşi cadrel e au devenit prea largi . Îns ă
de ce le-am mărit astfel, de un secol în oace, dincolo d
orice măsură? De ce se vrea măreţie , mereu mai multă mă ­
reţie, cu orice preţ? Tocmai pentru a ne pierde în ea 1
La originea tuturor acestor lucruri prea vaste şi pr ea
complete care · ne înconjoară fără a ne încadra şi ne oprim ă
mai mult decît ne s usţin, există fără îndoială nişte raţiuni
destul de precise , toate faimoas e le „necesităp " eco nomic e,
tehnice , sociale şi financiare . Însă la originea acesto r „nec -
sităţi• eu presimt obscura noastră dorinţ ă de a fugi în ano -
nimu&ite5pons abil şi foarte vechea ispită de a ne ompen a
neuflllldlt prin acea utopie a lui eritis sicut dil
O, dnd noi ne pierdem, diavolul este cel care ne gă eşt .
Şi cînd, pentru a scăpa de conditia noastră , no i vrem să de-
v~nitn -.Cmen ea zeilor , tot dia volu l e ste ce l car e n pri-
118 DENIS DE ROUGEMONT

meşte în vîrful urcuşului nostru. Aşa cum arată povestea

Turnului Babei, care este marele mit al timpului nostru.
Deşi el nu este menţionat în capitolul al unsprezecelea al
Genezei , diavolul este în mod evident principalul antrepre-
nor al Turnului primitiv şi al replicilor sale moderne (nu fac
aluzii la zgîrie-nori, aceste frumoase jucării inofensive, dese-
ori grandioase şi totdeauna cam prosteşti, ci la ansamblul în-
treprinderilor noastre economice, politice şi urbane). Să
reluăm această poveste prea puţin cunoscută.
,,În vremea aceea era în tot pămîntul o singură limbă şi
un singur grai la toţi " . Pe scurt, totul mergea bine. Dar iată
neliniştea concomitentă cu ispita: ,,Şi au zis iarăşi: •Haidem
să ne facem un oraş şi un turn al cărui vîrf să ajungă la cer şi
să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot
pămîntul !,."_Îl recunoaşteţi pe satana în această îndoială care
îi cuprinde, în această nevoie pe care o simt, deodată, de a
se asigura de propria lor fericire, în cazul prezent de unitatea
lor. Şi din cauza aceasta ei îşi vor pierde această fericire, aşa
cum Orfeu a pierdut-o pe Euridice pentru a fi vrut să se în-
credinţeze că ea îl urma: din lipsă de credinţă. Recunoaşteţi
această idee romantică pe care el le-o sugerează: să facă mai
bine decît Dumnezeu, ,,să-şi facă un nume" al lor, să urce la
cer prin propriile lor mijloace, pentru a deveni acolo ase-.
menea zeilor, în felul lor. Rezultatul, pe care îngerul pervers
trebuie să-l fi văzut, va fi în chip necesar invers decît ar fi
vrut ei. Dacă mîncaţi roada din pom nu veţi muri, a spus şar­
pele. Ei o mănîncă şi intră în timpul în care se moare. Dacă
ne facem un oraş vom rămîne uniţi, spun oamenii. Îl fac şi
chiar acolo Domnul Dumnezeu le-a amestecat limbile; şi de
acolo Dumnezeu i-a împrăştiat pe tot pămîntul.
Această împrăştiere memorabilă este atribuită de poves-
tirea biblică miniei Celui Veşnic, Care S-a pogorît „să vadă
cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor" . Şi a zis
Domnul: ,,Iată, toţi sînt de un neam şi o limbă au şi iată ce
PARTEA DIA VOLl li.Ul 11

s-au apuc t să fa ă". S-a r spun că vrea sa- 1 p depsească

pe ntru că în t atît de nesăb ui 1 i . Însă Dane . de xemplu , îşi
înch ipuie ă e i vor fi peci p i i d la -ine . . -ar fi fost nevoi
de ît să fi ~ lăsaţi în v ia l r I În al său Tratat despre eloc-
venţa în limba vulgară , el propu n o xpl ica{ie f arte na-
tura lă a fenomenului am ste u lu i limbilo r. Dacă oamenii au
a ju ns să nu se mai înt.e l ea gă înt re e i cu pr ilejul construi rii
ac scui prim zgîri -n o ri, luc ru l d ator ază, pur şi simp lu
fap tului c - era vorba d e o în tr e prind e re mult pr ea vast ă
pentru ei . Într-ad văr , p ncni a du I capăt con stru ire a
Turnului iau fo t o liga ţi · ă s împart ă în ech ip sp cia -
lizate. Erau arhitecţi, supr av gh tar i. transpo rt ri pe apă ş i
pe uscat Şi co rpor a\iile d muncitori. Unii făceau cărămizi!
care le slujea u dr pt piatră , a lţii asfa ltu l car le . luje a d rept
ciment , a lţii în ă era u însărcinaţi să mont ze materialele alţii
să ridi c e zidur.ile, şarpantele sau să ten c ui ască . Din cauz a
amplo rii uria ş a onstru q iei , aceste e chipe spe ializate tră­
iau sep arare unei de alt le. Cu timpul , e le ş i -a u cre at lim -
baj e teh ni e. jargoa n d me eri aş i , dialect e d ifer ite, as tfel
că pînă la urmă nu s-au ma i î nţel es. Înmultirea limbilor s- a
n ă sc ut din în săşi munca lor. Dar ac astă mun că a înc e put
curînd să treneze , pe urm ă s-a oprit pentru c- nimeni nu ma i
ş tia cum să domin an samblu I ne mă ·urat , ni i să - i formulez
înt lesu l într-o limbă om un ă.
Mi se par e că sî n te m acu m într- un as m ne a punct.
En rgia fără prec denr a vo ab u la ru lui no tru , ma i ales în
pol i ti că, a r ajunge să rr ă d ze ab ~en 1a orică r ei m ăs uri
comune în se co lul nos tru. Am văz ut luc rurile pr ea în mar
pentru put er i! noas tre , am pi er d ut p e d rum reg u la d e aur ,
etalonul uman Şi pentru că a m mers prea repede în tot u l,
am pie rdu t din v der e m ăs u ra ş i se nsu l ţelu ril o r ultim al
op re i om n eşti. Jndi vidu l s rătăceş t e în a ceste maşinării
uri aş e se sim t pretutind en i în exil. Da că nu cumva se la să
prinşi p rin n băga r e <le s e a mă , c um . -a văzu t r cen t în
120 DEN1S DE ROUGEMONT

Illinois: nişte muncitori montau o casă din prefabricate cu o

asemenea rapiditate încît unul din ei a rămas închis în con-
strucţie şi a trebuit să fie distrusă o secţiune întreagă pentru a
fi salvat. Va trebui să ne distrugem lumea noastră pentru ca
omul să se regăsească şi să-şi refacă un adăpost pe măsură?
Fenomenul cel mai remarcabil de la începutul ultimului
secol a fost într-adevăr brusca sporire a proporţiilor, sau
mai bin e zis babelizarea cadrelor materiale ale vieţii noas-
tre. Invenţia maşinilor a sporit brusc posibilităţile noastre de
acţiune asupra materiei. Industria şi comerţul au atras după
ele brusca creaţie a unor oraşe enorme, de zece sau de o su-
tă de ori mai mari decît cele cunoscute de milenii. În aceste
oraşe s-au înghesuit mase omeneşti informe, înecînd şi
dizolvînd grupuri organizate în jurul unor mici întreprinderi.
Bogăţiile, şi ele, au crescut pînă într-atît încît nu mai puteau
fi cuprinse cu privirile: eleau devenit cifre abstracte, puteri
depărtate, cărora economiştii s-au apucat să le studieze
manifestările ciudate, mai misterioase decît ale monştrilor
antediluvieni, cu care împărtăşesc de altfel totala instabili-
tate . Populaţia Europei a crescut mai mult decît dublîndu-se
într-o sută de ani; bogăţiile s-au înzecit; producţia sa indus-
trială a crescut de o sută de ori. Şi în sfirşit, concursul tuturor
acestor elemente a provocat crearea unor armate conside-
rabile, făcînd să crească uriaş fenomenul războiului , brusc,
pînă la proporţiile continentulu i.
Astfel, print r-o mutaţie rapidă, într-un spaţiu de cincizeci
pînă la o sută de ani, societatea a devenit prea gigantică
pentru a mai fi dominată dintr-o privire . O singură inte-
ligenţă nu-i mai poate înţelege şi stăpîni rotiţele. (Şi fără în-
doială din cauza aceasta li se poate acorda acum fără riscuri
şi celor mai grosolani şi mai ignoranţi dreptul de a vota şi de
a-şi spune cuvîntul în toate problemele; nu are cum să fie
mai rău decît e acum). Ş i astfel, ameţeala vertiginoasă din
Babei se înstăpîneşte asupra spiritului omenesc. Ca orice
PARTEA DIAVOLULUI 121

ame ţeală, ea se naşte din inc a pa citatea de a suporta înăl ­

ţimile au dimen iunile inumane. Ca o rice ameţeal ă, ea nu
se poate exprima decît în term eni de contradicţi e . iciodată
omu! nu a fost mai p ute rnic şi nic io d a tă l nu s-a s imţ it , ca
individ , mai neputin cios. Niciodată el nu a fost mai sava nt .ş i
nicioda tă nu a avut impr esia că înţ elege atît de prost ceea ce
se petrec e în lumea sa. iciodată nu s-a apropiat cu mai
multă fervoare de ţelurile progr esului ă u , n i c i odată ar aria
lui nu i s-a arătat mai bine înarmată pe ntru a distrug acest
ţeluri. ,,Urcaţi , spune diavolul , şi veţi fi asem enea unor zei ,
uitaţi-v ă mă sura voastră de oa meni! ". Dar cu cît urci mai sus
cu atît cazi mai urît. Mai căutaţi-i acum p e c i răs punz ă tori
de acestea! Nu veţi g ăsi decî t comit ete , parti de , trusturi în
stare de faliment , teorii, isme, iniţia le opinie publică nem ai-
ştiind nimic, guvern e cărora le e prea frică să mai explic e , să
mai informeze - o fugă universală în anonimat , o enormă
cacofonie dominată de zgomotul bombelor.
Unul din nebunii aceştia cu înţel e pciun ea v orbăreaţă,
cum pot fi găsiţi prin cafenele , avea obic e iul să-mi fac ă
următoarea teorie: tot răul vine de la etaje, invenţie diabolică .
,,Într-adevăr, spunea el, casa ar trebui să fie concepută în
mod normal pentru a-i adăposti pe oameni. u e narural să-i
mai adaugi eta je. Căci dacă ai să cazi de la etajul al patrulea ,
de exemplu, mori. Dar asta nu ar fi nimic. Ceea ce e grave că
invenţia etajelor a permis crearea marilor oraş e . Marele oraş a
permi s formarea maselor. O dată cu m asele s-au născut
marile probleme social e . Şi a cestea sînt la originea
războaielor secolului al XX-iea. Tot răul vine de la etaje!" .
La drept vorbind, se bat cîmpii destul de bine în vreme a
din urmă .
122 DENIS DE ROUGEMONT

12. Plictiseala, sentiment modern

Suma binelui şi răului , în fiecare secol , este probabil ace-

eaşi ~tim pur nostru nu e mai rău d ecî t altele, în ciu-da
victoriilor progresului. Numai distribuirea viciilor şi virtuţilor
se modifică , după cum diavolul îşi reînnoieşte energia
ispitelor sale. Cred, totuşi, că un sentiment nou, şi parc ă
independent de categoriile noastre, se manifestă în epoca
modernă . Dincolo de bine şi de rău am descoperit Plictiseala .
Nu spleen-ul poetilor romantici, nu blues-urile . Ci fraza
asta care se face auzită peste tot: ,,Nu ştiu de ce trăiesc ... ".
Ce trădează ea? Ce altceva dacă nu slăbirea sau extincţia
aproape desăvîrşită a simţului vocaţiei personale? Să recu-
noaştem că totul contribuie la era colectivistă şi raţionalizată .
Totul contribuie la refularea pasiunilor de a trăi neprevăzute
în statisticile de stat. Dar de ce devenim colectivişti, dacă
într-adevăr nu ne place asta? Trebuie să credem că o aseme-
nea situaţie ni se pare bună - oricare ar fi pretextele pe care
ni le oferă istoricii economiei materialiste. Ne refugiem în
Plictiseală, mai degrabă decîc să acceptăm sfidarea unei
vocaţii fără precedent - căci toate vocaţiile sînt astfel.
Întrebaţi-i pe tinerii de azi care este sensul vieţii lor, gus-
tul existenţei lor . Dacă îşi găsesc vreo folosire a capacităţilor,
e vorba pur şi simplu de un „job ", fără calificare sau prefe-
rinţe intime . Gustul banilor - sau nevoia de ei - obnubilează
la cei mai mulţi un sentiment fundamental de plictis, dar asta
nu e încă decît un camuflaj. Faci una sau alta pentru a face
ceva , pentru că nu există motive să faci un lucru mai degra-
bă decît oricare altul.
Cînd îi aud pe cîte unii cum cască: ,,Ce trebuie să mai fac,
nu mai am interes pentru nimic? ", îmi vin în minte cuvintele
acestea ale lui K.ierkegaard: ,,Cum să devii creştin? Luaţi ori•
PARTEA DIAVOLULUI 123

care regulă de acţiun e creştină. Încercaţi să o aplicaţi". Că i

este limpede că acest efor1, dacă este sincer , vă va introduce
iarăşi în realitate , acolo unde se manife tă adevăratele
conflicte, unde apar liniile de forţă ale vieţii spirituale sau
morale , acolo unde drama vocaţiei se precizează imediat ;
nici o secundă de plictiseală nu mai e cu putinţă. Şi atunci vă
veţi plînge că nu aveţi decît o singură viaţă.
Plictiseală: teren de vînătoare al demonului . Pentru că ori-
ce poate deveni ispititor aici, dacă e vorba de ceva de ajuns de
intens sau excitant , măgulitor, facil şi pretext pentru a evada ...

13. "Vitar şi alte sofisme

Tot răul vine de la faptul că vrei să scapi , să evadezi ,

pentru a nu te mărturisi răspunzător, fie că alergi să te as-
cunzi printre arbori , cu speranţa prost e ască în sinea ta că
Dumnezeu ne va uita acolo, fie că urci în nori sau că, invers ,
te înfunzi în stupiditatea bestială .
Fie că va da fuga să se piardă în mase sau în enorm, fie
că va crede în ştiinţă sau va invoca misteriosul, omul de azi
arată o constantă şi masochistă propensiun e în a se voi
iresponsabil. Totul îi este un alibi , totul e bun pentrn a dove-
di că el nici n-a fost de faţă, că nu e el acela, că el -nu poate
face nimic . Ştiinţa lui îi spune: tu erai determinat, nu e vina
ta; şi pasiunea lui îi spune : era vital , nu există vinovăţie.
Acei dintre contemporanii mei care şi-l reprezintă pe om
ca pe un complex de glande endocrine, enzime şi vitamine ,
au din ce în ce mai multă dificultate să conceapă că judecata
· morală mai are vreun sens, şi că persoana există ca un tot ,
deopotrivă autonom şi responsabil. Răul sau păcatul" nu
124 DENIS DE ROUGEMONT

ma i înt din punctul lor de vedere decît efectele unei

tulburări temporare sau cronice în regimul secreţiilor
interne. Au citit asta pe undeva. De fiecare dată cînd des-
c perim un nou mecanism al vieţii, şi devenim ~ de
ideea că "asta explică totul ". Ciudată nevroză a omu.luimo-
dern ! Ce e mai prostesc <lecit să crezi că explici conduita fi
deciziile mor a le ale unui tot prin descrierea funcţionJrii
unora din părţile lui , totdeauna ultimele analiza~? QDe îţi
d ove de ş te că glandele te determină pe tine în mai mare
măsură decît le influenţezi tu pe ele? Omul acesta are un
caracter rău · puteţi spune că ficatul lui bolnave cel c.are•l
face să fie rău, dar ştii la fel de bine şi că o mare furie
d ranjează ficatul. Cine a început? Cine e răspunzător de
această decizie rea? Omul sau ficatul lui? Sîntem cu mult
prea inte resaţi să negăm păcatul personal pentru a-i acorda
ipotezei materialiste dreptul de a-şi spune că e obiectivi.
Văd aici prea uşor bobîrnacul diavolului.
Sigur , nu acuz Ştiinţa - nimic nu e mai diabolic decît o
observaţie justă - ci doar sofismele care îndreptăţesc o ue-
menea acuzaţie. Diavolule cel care mă interesază, şi
pretextele pe care ni le serveşte el pentru a justifica deuusille
noastre morale. Dar ca pretexte există altele mai bune decl
ştiinţa şi vulgarizările ei imprudente.
Adjectivul vital de piJdă.
Î~ epocile clasice, se considera că un lucru e adevărat sau
fals, bun sau rău. Dacă spui o minciună, ştii că minţi, şi Cil~ţ.i
să nu te laşi descoperit. Dacă săvîrşeşti vreo aeţiune rea, în•
c rci cel puţin să te disculpi în raport cu un adevăr şi un bine
în general admise. Dar epoca noastră a înlocuit criteriile ade-
vărului prin valori de intensitate, şi respectul binelui prin cel
a! ,,viefii". Tot ceea ce pare suficient de intens, încetează de
acum încolo să reveleze adevărul sau minciuna. Se recu·
noaste în zilele noastre , că pasiunea, emoţia şi isteria chiar vă
PARTEA DIAVOLULUI 125

duc de dr e pt dincolo de bine şi de rău . Ele vă eliberează de

o rice obligaţie, ele nu mai trebuie să se justifice.
Jurasem să fiu credincios , spune un tovară ş, dar îmi dau
sea ma că asta e incompatibil cu Viaţa. S mnasem acest
tratat , spune o naţiune, dar vedeţi şi dumneavoastră că îmi
I zează interesel e mele v ital e. Atunci, fir eşte , n imi nu se
mai leagă. Dar iată şi ceva nou: şi ne lăudăm cu a ta, cu
sprijinul tuturor romancierilor, ziarişti.lor, filo ofilor şi doctri-
narilor politici. Tribunalele altădată , aveau ob iceiul să achi-
te crimele pasionale. În marile epoci s-ar fi dublat pedeapsa.
Să ne mărginim să notăm în treacăt: respectul nostru faţă de
pasiune şi faţă de .viaţă" sînt semnele unei decadente a pasi-
unilor înseşi şi a adevăratei vieţi.
Împrumut aici de la Andre Gide o pătrunzătoare şi minu-
ţioasă descriere a acestei alunecări a adevărului spre .vital",
în lumea secretă a unei conştiinţe modeme:
,,Dar eu aveam scrupule şi, înainte de a mă abandona,
demonul care mă hărţuia trebuia să mă convingă de faptul că
ceea ce îmi solicita el era permis , că această permisiune îmi era
necesară. Cîteodată, Cel Viclean îşi inversa propoziţiile,
începea cu ceea ce era necesar; raţiona astfel - căci Cel Viclean
este Rezoneurul însuşi: •Cum adică , ceea ce îţi este necesar nu
ţi- ar fi îngăduit? Consimt acum să numeşti necesar lucrul de
care nu te poţi lipsi. Vei cîştiga astfel o mare forţă, adăuga el.
mai degrabă decît să te istoveşti luptînd astfel contra ta însuţi ,
nu vei mai lupta decît împotriva obstacolului din afară ...
Haide, învaţă în sfirşit să învingi pînă la urmă şi faţă de tine
însuţi şi faţă de propria ta onestitate ... • Pe scurt , el îşi scotea
argumentele şi avantajul din ceea ce m-ar fi costat dacă îi
cedam dorinţei, mai curînd decît dacă mi-aş fi controlat-o mai
d e parte ... E de la sine înţeles că n-am înţeles decît mult prea
tîrziu ce era diabolic într-un asem e nea înd e mn . Credeam
atunci că eu singur eram cel care vorbea astfel, şi că acest
dialog specios îl duceam cu mine însumi. Auzisem vor bin-
126 DENIS E R UGEMO, rr

du- se de Cel Viclea n , dar nu-i făcusem cunoşti nţa. El locuia

deja în mine dar eu nu-l di tingeam încă. El făcuse din mine o
cucerire a sa; eu mă credeam vier rio , da: victor ios asupr a
mea însumi pentrn că mă pă ră am în voia lui. Pentru că el mă
convinses e eu nu mă mai s imţe am acum învins ".
Raţionam e ntul ace s la p c are viei anu l îl propune
conştiinţei individua l este a e l aş i raţioname nt în fie care
din detaliile sale pe a re Hitl r i 1-a propus poporului ger-
man. Şi asta s ch e ma teoria spaţiului vital. ,,Cum dică,
ceea ce-ţi est n ecesar nu ti-a r fi îngăduit? Ce e ste binele
dacă nu propria ta se te ma re? Vei dobîndi o mare forţă dacă,
mai d e grabă decît s ă te i stove şt i în a -ţi respecta angaj a -
mentele, n-ai lupt a ş i mai mult împotriva străinului care te-a
forţat să le semnezi. Ce înseamnă adevărul în faţa dinami s-
mului tău? Ce în se amnă dr e ptul înţepenit contra vieţii
schimbătoa re ? Am să-ţi spun eu: •Recht ist was dem deut-
schen Volke niitzt• (Dreptul e ste ceea ce e folositor
poporului german)". Altfel spus, ceea ce este legal este ceea
ce slujeşte intereselor tale , car e sînt inc res te naţiunii.
u e aici locul să ne întrebăm în numele a ce valoare ar
mai putea ai noştri morali şti ai pa iunii combate doctrinele
naţionaliste ?

14. Diavolul in inimă

„ This passi on bad its jl oods

1n very tim es of weakness".
Francis Bacon 1

Nu exi tă domeniu în car ar gum e ntul spaţiului vital ,

individual de data aceas ta, să fi avut mai mult succes decît în
' .Pasiunea îşi are re vărsă ril e în înseşi vremile de slăbiciune '· (n . tr.).
PARTEA DIAVOLULUI 127

dragost e, aşa cum o cultivă Occidentul. De un secol încoace,

toate romanele ilustrează , cu atît mai puţină artă cu cît
găsesc mai multă complezenţă în a pr opune aceasta , teoria
dreptului pasiunii: ,,O femeie aparţin de dr e pt bărbatului
care o iubeşte şi pe care ea îl iubeşte mai mult decît viaţa şi
nu există uniuni pe veci legiute decît ce le care sîn t
comandate de adevărata pasiune" (Stendhal). Cîntecul
spune mai simplu că „to tul e t perm i atunci înd se iube sc
două fiinţe " .
- Prima consecinţă a acestei mari permisiuni est e că ea
face să s ară în aer alianţa căsătorie i. În mor a la pe care o
practică acum contemporanii noştri , forţa amorului pri -
mează asupra dreptului jurămîntului. Însă o asemenea pu-
nere a problemei zdruncină lumea . Căci dacă ataci în forul
cel mai lăuntric al fiinţei sensul alianţei jurat e , înseamnă să
pregăteşti patul pentru o etică a barbarilor Să-i iei femeia
vecinului sau pămînturile lui pentru că ai descoperit dintr-o
dată că asta e "vital" şi pe urmă să justifici asemenea acţiune
prin doar violenţa dorinţei , înseamnă o aceeaş i singură uzur-
pare. Imperiali smul totalitarilor traduce în politică aceleaşi
principii prin care se legiferează anarhia în moravurile noas-
tre private.
Totuşi, partizanii romantismului vor susţine că dragostea
scuză şi dă măret-ie oricărei manifestări care nu ar fi , altmin-
teri, decît imperialismul pur şi simplu. Este adevărat că
Evanghelia însăşi iartă multe celei care a iubit mult ... Rămîne
de văzut dacă această iubire , despr e care se pretinde că
îngăduie totul , este într-adevăr iubire, sau dacă nu este mai
degrabă vreo obsesie abuziv împodobită cu acest nume fru-
mos . Or , fiecare vede că . iubirea " modernă este un imens
faliment intim al civilizatiei noastre . Este o chestiune atît de
tragic confuză încît numai diavolul mai e sigur că s-ar putea
descurca în ea . Şi mai putem nega oare că el se bucură cit se
poate de mult de asta ?
128 DENIS DE ROUGEMONT

Dar există un mijloc simplu de a-l depista şi aici. Partea

diavolului în iubire este pur şi simplu tot ceea ce nu
este iubire. E tot ceea ce se insinuează în noi sub aco-
perirea ac stui cuvînt. Căci diavolul este cel care nu iubeşte ,
ş i care nu iubeşte fapt.ul că în lume există dragoste, _şi a cărui
întreagă plăc e re este să p e rv e rtească virtutile noastre -în
însuşi izvo rnl lor. Îl ve ţi simţi prez ent , în forţa lui imobilă, în
pate i privirii fiintei lip ită de iub ire . Şi pretutindeni unde
iubire a este co ntra făc ut ă îi veţi recunoaşte roadele. Dacă
est adevărat că orice ordine omenească se întemeiază pe
a lianţă , ş i dac ă ali a nţa primordială a căsătoriei nu are un mai
mare duşman decît „dragase a" aşa cum este ea vorbiti, asta
înseamnă că el mai frumos cuvînt din toate limbile este
suflat pe buzele noastre de către satana.
Nici o e pocă nu a vorbit mai mult despre iubire, cu atît
de puţină exigentă reală . Diavolul ne-a făcut să numim
„iub ire " o vagă obse sie contagioasă al cărui focar în epoca
modernă a fost literatura romantică , şi căreia romanele şi fil-
mele îi înt agenţi de difuzar e . Această obsesie a devenit ma-
rea ~facere a civilizaţiei noastre în vreme de pace - religia
celor care nu mai voiau religie . Imperiul său s-a întins peste
domen iile cele mai eteroclit , de la misticismul literar pînă la
publicitatea din metrouri . Nu veţi face doi paşi într-un oraş
fără a găsi vreo aluzie la ea. Ea domneşte asupra enormei in-
d ustrii a filmului, asupra industriilor editurilor .şi asupra li-
b răriil or, as upra vînzării parfumurilor, asupra activităţii a
milioane de avoc afi .ş i medici , asupra magazinelor ilustrate,
asupra c omerţului de mode . Şi asupra multor altor lucruri!
Căci ea a modific at scara noastră de valori. Supraaprecier~
extravagantă a dragostei- înţeleg prin ace asta acea fonnă de
obsesie care seamănă cu iubirea adevărată aşa cum seamănă
ora.şui Lyon cu un leu - a depreciat treptat în epoca noastră
si m ţ ul şi re spectul ţinutei morale , al sacrificiului pentru
bin le comun , al virtuţilor virile şi aspre . Fericirea individu-
l'ARTE A D IA VOLUL u l 129

l ă ad ve nit La u -u l n o tru: semn de d c ădere a unei

ivilizaţ ii . Augu st o b ligat să a leagă îmre tro nul său şi 13ereni-
. o înd pă rt e a:că pe fem ie În a e laşi ca z \\:find or ab -
d ică , în apro bar ea mulţimi ! r.
De cad nţa virtuţii esr o temă milen a ră a elo cve nţei
acre . Da r eu emn alez aici o trăsătură mai n li.nişt itoa re : d e-
a denţ a ces tei virtu în o lul n stru ca urmar a publi-
ită ţii fă c ute dr ag tei vul a rizate.
În o ri e epocă , tocma i după un le nuant . mod rne " ale
~ miment lo r şi al modali tă ţilor lo r se dezvăl uie în ce l mai
sig ur mo I op era diavolului . Ceea c c.leoseb ş ce dragostea în
· colul n s tru , c ea ce a r trebui s ă- i d esca lifice în mare
număr pe cei car e se preva lează d e ea, est tocmai această
nuanţă d o bse sie ş i uşurinţă cu care se arată că i se cedează.
E o u ş uri ntă sini tr- în a ce mărturisi învins în a ce recunoaşte
ires pon sabi l, s-ar zice ch iar în a te lău da cu asta. În alte vre-
muri oam e nii se a părau, le era ruşine să-şi piardă controlul
a upra lor înşilor. A ta însemna că pierzi totul , sau şi mai rău:
ra ce a pros t ăz. u t de c ila l ţ i. A tăz i obs datul se face el
însuşi inc resanl. Toţi rom a ncierii îl studiază. Depart e de a
lupta îrnp orr iva un i pasiuni care se iveşte , nădăjduieşte , i
s - p rm oacă fe b ra ac est i p a siuni : şi asta a r însemna să
trăieşti! (Ş i probabil că treb uie să trăieşti puţin). Mai tîrziu se
· pune: ,,Era fatal. ite, sînt bsedat ". Se veci în asta o scuză
i nu o înfrî:nger e - şi incă i mai puţin un lucru ridicol.
Fire şt , drag rea, dinrre toate sentimentele , es te cea
ca re se potriveşte ce l mai bine spr a justifica abdi ca rea de
ine însuş i , pentru că la ospă ţul ei ne împinge să ne dăm via-
ta pentru c i p e ca re-i iubim . Într această dă ruire d sine şi
aba ndonul de sin , sa tan a păstrează mai multe pante atît de
u o r încl ina te în cî t nici nu e simt. El ş tie că dragost e a este
domen iul prin ex ele nţă a l confuziilor într viciu .şi virtute.
În n ici o altă part omtil nu se-înş a lă mai a bi tir în ce pri-
veşte motivă ril e ale şi nu se mul(.umeşt e mai bine c u so-
130

isme cu sut e cu :1\J. alh:l . l n 111 1 J a!tj f1'1rlC mJ ·oc hi s ul ş i

eg ism u l slr îm r I u se înn ~~mî n1 'a ză cu mai m ult succes cu
apare nţe i sacr ificiu lui . I alr - I u ul in pr im I efc c ale
p:1 •i uni 1 · Le ci:i :.:i n e î 1np ic c.lici .sfi n s imţim ,·i n o ,· :i ţi î n
cli pa c hiar cînd stim m: i I inc ca o ric in · ă sîn1 m vi n vati.
Gî n lit i-vă la acc .t roin5 :1 tui 1cn !ha l: ... u - 1111 m:li ac nici o
ilu zie. î i sp une a ca. c h iar î n clip le cî nd încl r,'izn ·:.i să i , e clă ­
ni i sc5 p de -a î 1 regul lrago s ci . ale: <;În cfam n a r ă. fă ră ier-
tar d :imnar :'î „ I , r în tonei nu mă căi .~c. A · ădr _ 1 i r.:i~i
pă -:::11
ul ci, că ar rr h u i s- iau d e la î ncep ut " . E unu l din cele
m · i , ech i trig - ale ome n i rii, c e l 1 i ter i bil c.le i nce r !
D :i · ă din mîni e , lin org n liu, din inv idie, clin go ism . clin
pr ·tie sau d in la ' itate a1i f:kut . ă suf er o fiin\ ii. veţ i pu tea
simţ i remu can ..1 .onn ţ :i ea înd rcp a re ea b. Da r bcă o
fa ti din „drago sr ·' nimi - nu v:i. pre ş r ··, chi ar clacă o fac eti
să ·ufe re d zec r i m ai mu lt p acea fi intă . V - de[i r:'iul , îl
d eplî ng eti, fă ră în lo i a l ă . cb r ,. incer-·, ir zis tibi l, vă sim it i în
cir r tul dumn eavoa srr J I O r . 1~1 pun ctul acest a drag stea
d evi n e ci nedc o.-. b it d ego isrn ..i chia r de ur"i . u nu mai
c5 lu c idi t·1r.ea est aici rn::ii rară . i mai i fi c il ă t în rice
"i"
alr :1 pas iu ne . d a r te r e deasu p ra şi c mp let inu t i l ă . ., Vă d
foarte b in răul pc cue-1 c şi u crin[ I pe c re ie. , ·oe.
d ar ce pot să fac? '•. Pu inul, a I apr oa p e n imic car .. -a r
put ~a fa - ar tr b ui în. ă . pe 11111 J a fa ·c ev a, . prijinu l fă ră
re ✓• rve :1I u nei m rale cure, al u no r mo rav ur i intra ns ig nte .
a l unei cr d in ţe mai put e rni -e de ~îr v iaţa. Ar trebui un
cri er iu p rm an nt p ernru a cali fi a clrc p r eg i - m . ură au
mal a d ie p i hi că ri ce drogoste ale că r i road în t an are ,
p ri vînd -o c1s tfel imed iat I · d repturil e ale: abs o h.1te. Dar noi
a, m om ra l ă r ma nt ică . exal tî nd p a iune a ., ara lă· ' , , ic u
asta n -am pierdut u lti ma şa n s ă, mi că, ci li b rtare ca r ne
m ai rămă . s . A astă J ral itat · a pa siuni i nu te c.lecî t un
fel d e a r xpr i, rom, ne ·c , da r c îţ i 111dr ăgo st i t i nu · e
l eg it imează de la a penrrn a ev ira să - ş i m ă rturi ască a le vă -
PA RT :_-\ I)\_ ,\ ' OLL I ,I Ul

ra[ e le lor m ri\' . c )111 lezcnr Ic lor . \ . lÎn\ le Im . l'cr e ?

Este ali iul v i.sat: __Eu nu e r am de \ ' in - , <l ar fata l itar a e
r- spu n z- roa e··.
r rrebui un r il riu ab . ulut .. _ :.ir H c nai c<i cii:-t\o lu l a
î nl o uit î n s p ir iLLII nos lru r -p ct ul ci"' sin er ir :i re c u Ie~-
pe cru l - eh ar c.listar t şi reo rcti - de h i11e l · alru ia ~i al ·rc -
in c i )llf 3te . O subl imă \ ·ic! ni ·J.Li acc :1st:i .-incerit~ r , ma i
I oartc'i i num ~I „ unei ·inu i . ~1ri'tt:1 um aLlion „ L ~1 e ,i
î n t r-o l um e 111 c,He ea nu nu i sluj c te dccî 1 mi ' il e feri c iri
indi id t ale :ă ă tori ndu-vă î n ,q a I gii :a u î n fa ţ a lu i Dum-
nez u , ·:i l u :.tţ i :rnga jam entu l să fit i ·re lm cio .,la bine .:i la
ră u ", o ric e s-ar înt împb ~i p ·n tru to: 1tii , i:1p D;1r după cî 1iv a
ani vă p u n ţ i: , M-am him bat , s-a schim ar şi a. e s ns
ar m:.ii avea f"iclelitat a n a t ră . ' în cJ ea .s · 01 u n î n săş i I gii
Vi eţii? Esce «si n er, să t mai cr~1rnpo ne z i 1 Am j urar , e ade-
ărat, d ar u nu ma i sînt a c ela şi .' i d in cli pa î n c-tre iube . o
::t ltă feme ie . s ă mai r ămîn cre d inc io · fi ' \ iu ni i legal ar fi o
pură ip oc ri zie " ( po t rivi t ace -rei ·on ce pţii d cs pr • s ince1-iate
ar fi ip oc r i t să. pui ad viJ r ul î nd , i hef s ă n: in1i). 111
nefer icir . ace s t frumo s r ţ iona en t d i tru ge b:iz le ri drui
tratat, or ic ă rui u vî nt lat :n1 j Ch imbat , în s fîrş i t , în suş i
limb ajul ui şi po ib i li tăţ ii le ::i re mai înţ e l eg e în ric pn 111-
ţă. Că ci dec se fac jur.1m int le' T o ·ma i pe nr ru că şti e ă
v ia ţa se . chimb ,i - j nes h in băm ş i o i: to CI ai en n 1:1 ne
sig ura î mp o tr iv a a sto r v:::ir iaiii rr văn te ; tocm a i entru a
v it a ca um ri le s ă dom i n· ra \ iu n c:::i, ca momen ta nul să
distru gă ternul. ~i c int 1·es le pani cul:::ire s:i şt ·a rg;1 im re-
ul g ncral. Dar da ă n -. gîn lim c ă m;1i __sin e r '· sC n e ur-
mă n in t in - cui d e Îl a d e, - ă r ul , şi c:1 rnre rcs u l ,yir ::il·' n u
un aşt lege , atun c i in tră m în tr- o lum e î n care I itl e i ·mul e
J

justi ficat. Ordin a şi pa ea nu au ex istar ni ioch ră d ecît: în

vinu te a u nu i ef re co n t. m îm por rrva acestui ge n e .,, in-
cerit ate " ; d e ·ît în virtute a unei o n sca m „i ocriz ii " ca r se
stră dui e., re s ă su bor on ze mi ci le noastre f riciri dre pt ăţ ii .
132 OENIS DE ROu GEM<JNT

dorinţele noastre dragostei faţă ele aproapele , şi inima

(pentru a vorbi nobil ) opu lui . Căci , aşa cum r marca
Nietzsche : ,,Nu găsim în ca p ceea ce -i un eşte pe oameni -
înţelegerea utilităţii ş i prejudiciului general - ş i în inimă ceea
ce-i separă - alegerea oarbă ş i înclinaţia oa rbă?" . Prin inimă
ne-a prins diav olul. Sig ur , nu de ie ri încoace n e î n .5e l ă m
n eva sta şi n e trăd ă m jur ămintele din dragoste. ,,Th e
strong es t oaths a re straw to the fir e in the blood "
(,J urămintele ce le mai puternice sînt paie p entr u focul din
sînge "). Nu vina este cea care mi se p are n o uă , ci modul de a
o accepta în numele Vieţii şi Sincerităţii - devize ale
celor slabi.
Dragostea modern ă, dacă ar fi să- i cred em p e rom ancie-
rii şi pe stati sticienii div o rţului , atinge un grad de compl e -
xitate neegalat în întreaga Istorie: tu lbure amestec de pat etic
sentimental, de freudism rău înţeles , de ego istă sinceritate,
de idei asupra dreptului la fericire , de intensitate nervoasă şi
slăbiciune de caracter. La cinema, lucrurile sînt mai am abile
şi mai puţin asemănătoare . În v iaţă - priv iţi în vie{ile dum-
neavoastră - există de toat e, bineînţeles, există căsnicii bune
şi sentim e nte autentice , dar există ş i ce ea ce descriu roman-
cierii, şi fireşte există şi lucrnri mult mai rele. Mai ales , există
din ce în ce mai puţine pasiuni puternice, pur şi simplu
pentru că noi căutăm pasiunea pentru e a însăşi şi ca pe o
părăsire de sine. Pasiunile nu devin cu adevărat puternice
decît la cei care le rezistă la început.
Importanţa nemăsura t ă a „iubirii " în mo ravu rile noastre,
mai puţin ca realitate, cît ca un gînd din ap oia minţii , aluzie
continuă şi nostalgică , dezvăluie întreaga întindere a plictiselii
noastre, dezgustul omului med iu faţă de viaţa sa de fiecare zi,
absenţa scopurilor şi int erese lor puternice capabile să ne
absoarbă visel e . Cultul acesta al pasiunii mereu fugitive , eu îl
înţeleg ca un fel de nevroză sau de ameţeală e pidemică :
nevoia de a fi deposedat de sine însuşi, deci posedat din
P1\llT EA D IA V I.ULU I 133

ex re rio r au de in va , rra1n, le unlu cru , deu nt ru ,sau d o

u opie , cJe cineva mai p urernic, Hitler - sau Celălalt. ..
Dragost a ac easta ca re dis tru ge atît a fid e lită t i , nu prin
foqa a . ci im porr iv: , pri n s lăbici un i ! p ca re le a utori-
z a ză , tre buie , în ~fi f'i t, ă fi d c a l i fi ca t ă în num e le ş i di n
iubi re fa tă de iubirea în să şi E v reme a să-id sc u raj ă m p e
ne num ; r a 1ii a m a tori fă ră vo ca ţie ar e o în v at ă pri n
o re s p o nJ nt5 clin roma n e , i pr in re , ·iste le e mar tir aj.
Că c i lip ·a î nsem n ă t ă 1 i i es te pe al s ă dizol v în eşi struc -
t 1ril care ne ap ăra u împ triva p anic ilor insti n rulu i. Morala
b urghe ză e te p rea sl a bă . Cînd ro m a n ie rii întîr z iaţ i îi m a i
a t acă în us timile, to cmai dimpotrivă , re laxarea ei ne -o înfă­
ti ează ca ma i demnă de d ispreţ . O soci tar deprimată cum
e ac eas ta a noast ră trebu i s ă re urgă la valori dure şi raţio­
n a le . Ea treb u i s ă re st aure z d urgentă inte rdiqiile dras -
tice , preJud e că('i so lide - chi ar d a că di avolul I propune pe
unel din el - şi ' im 1ul sfint al contractului , altern ativa fiind
riscu l el a e de z lă nţui tirani a , curînd îngeroasă , a demo-
n ilor jun gle i lă intr i e. Ac ast a e te l qi a crizei no astr . Este
o e h sti u ne d e fi z i că socia l ă , ma i mult ci cît ele virtute , o
che.sriun c d vi a ţă au de moa rte pe ntru civ i liza ţia noastră şi
p ntru o rie o rdin , oricare ar fi ea , care să merit e num le
d omenească.

15. Pasiu,zea

A m ă vorb se acum ci spre iubir a însăşi, nu despre imi-

ta~iil e i. Am să vor be sc ci • pr p as iune în toată strălucirea i.
Iubirea-pa iun e, -emnul p a rti u la r al sufletului occi-
d nt a l, s-a n ă s c ut dintr-o izbucnire a fl ă cării creştini mului
134 l'lE:'-/IS IX HOUGJ:'.\,ION T

în li mite ! rcziei. ecun 1scur::i î n nri h irnre ş i î n Ori nt , ca

nu ro ate ista ci ît înrr - civiliz ·ie m ar a t ă el cr t'.din 1a în
val area un i că a o ridi rei fiinte [:1 presuI un e un obie cr are
nu poate fi înlocuit , ş i fi ind p re I -•stinaL printr -un act divi n.
Cr intă esent ial reştin ~ la or igine . ş i Jntru are a astă
fr ază d i n Taina lui Iisus n e dă r oat expr sia cca mai
pr g nanr I: ,,M8 gî nJe am la tin e î n ag o 1 ia m e-I, am V'i rsat
p nrru tin e" cea.<,r{picătur.1 c.lesîn
Î n să i I ea di v in ul u i înrr-o i i n\ ă. S L Wă ,_i o iecl al or i-
căr ' i iu b i ri pr0fun de , va ft1cc să · nas :1 ido lat ria înd a t ă e
el· nu l pe a re · îl tr l eşt e, a rr ăgînc.l pre s i n ard r i e
in stin ct ive , se îngr · une :.i;,.ă Ş L se p reşt c la im ,1••ine. 1 c r a tă .
D ri nţa n . firşită a .-;u0-ru lu i ·ur ră :Hun ide Iii 1i t ările unu i
o b i cr ca r r zi . că i car · urî n I o în n - ărează . În t i nă
d eza măgit , da r fa · inat , î nc.lr ăgo ·tir ul at rii uie a -clui ob iect
ca l ităţ il e pe c a r l e di urn în l u m ea de d in co lo. · I se
e xa lt ează şi se înfi rbînr ă sing ur. încrîn eneaz;:i sa p de
fiin ţ-t iu bi tă pîn ă în ulrim J ., ei refugii sau să se pia rd :l în ea
pîn ă la a nu se m . i de lu ~i , i î n ·ele din u rm ă , dcpă , inel li -
mir le rea l iră ţii el cal ifi c; te ş i al v iep i are nu • nici dată
d e aj uns d vie , I -e a r u n că cu i ub ire însă i î n m oa rte .
Ex r z a l u ltimelor clipe , a l lu i T ri ·ta n :;,i al Jsoldei, s. u al
am a nţil or di n V e r na. C nrr ac.li ţia chinuit oar e pe ca re o
uf ră d orinţa ne ·fîr ită , us ă i :1 t rasă d o fiin ă fin i tă , nu
se p ace r :wlva d Î l în e\ ·ac.larea spre n ant.
Aceast i.'io ri g in ~ ş i acG1 stă cHas trofă nu vor î 11ceta ni ci-
od at ă să f i real în inim tai n i 5 a p ., iun i i c idenr le .
n a, igno r :Hă sau re n cgat: 1, rămî ne în undalul dep ăna t,
c eala l tă , v a l ată. ~, ş tcaptă hi oriz ntu l o ri că re i iu l ir i dL:m nă
de num e! ele p a:iune I i n cauz:.i acea ta pa .-iu nea p ate
foarte bin e ·ă fi e 1 ul cel ei mai m ari int en ităţ i vita le, tot aş a
cun se p oa te fac ~1gen t uJ ni hili sm u l ui lu i mai virul nt.
Toa rc extr me le s a ing î 1 ca . se ri me unele p alte! sau
se tr a nsform ă într -< cl ip ă u nele în altel e ; :1ctivir:..!le put rni că
l'Alff E OU\\' LUI.L"I

rra ţ i , sacr ificiu ' i im1 c riali srn . ur:1 s and rer . r ucune
ş i su rin\ ă , î n ţ e l pc i une ş i n ebun i . \ ·i:11:1 ş i mo.:in ~
·1 imi<.: ma i rar clecî o p:is iu n ~ ve r i tab i lă. ă ci ea pr u -
pu1 o foane m re fo rcă a irn agin ati ei c rea i.( ·ire ; di sp 7. i ţ ii
pi r itu ale . î n ac l aş i ri mp c.l l icar si p ro fu n I . d ar :H e nu
ş i- au g ă sit ob i t u l \ ' Cf!t c biL o put e re ex c p ~i o na l ă le
con c n trar ->,adi c ă d e ·idelir ate; în sfir._ii . di p rq ul hunuri lor
părnînre , u .,1 al fe ricirii . Ali aj ul a L' . r::i nu e cl 1ia r ;11î1 d e ·o-
m u n îr ar nea ă ne f· ·ă să cred ·m rorn :rne l 1 o ra. C n-
sid er d e fa pt c ă nu ex 1 .s 1.ă mai mulp mn ri în l ră g o riti d, îr
a de vă r::i tii m ist ici, pa it 1ne:i fiind ren ru en rimentu l normal
ceea e est m ist ica p nr ru r lig i· medi . Îns~t pa~iunea c. şi
misti ca sîn ::i ele mi tu i ni c p ita! al ·Jror f an e rare rno -
menr de pu ritat ajung p entru :1 de r_erm ina :.i1m o sfc ra unu i
ansam bl u men se cu me ·I car se numeş te O cc ide nt . .,'i
m in ime le :1 !teră ri care _e pr uc innu en az5 inele init vi, ta
se n t i ment::t l ă sa u p i rituală a u l ti mu l ui l int r ind i, iz ii ··,re
parti cipă 1 ::icesr :m s::imb l u .
r, tol ceea c s-;i pus aici d ~:,;pre I ::isiun ·· l asă , ::i se \'a-
dă ş . nse l ext rao rdin ar e p car e · :i le fer5 :1cţ iu1 ii d rno -
ni ac . O ex Lren1'1 ins t b ilit ar a st:.'irilor , i ju d căr; ilo r car îş i
schimbă cm n ul e la clip - la al r , ali tă cu l:XCrem a inr n-
sitat a senza (iil o r un or i sim ul t;.inc: în prez e nţă ş i u o · b-
sen \ - i n fo ică , cre ea z:3 î n ori e i in tă p-1 ion a t ă il uzia 1n ui
tran · po rt m isei î n l um e a J e d i n ·o lo ele bi ne ş i d e r ău. O
a d ev ;- r:i.tă pa . iune fac , la r ropri 1 ş i în rca li t re, d ne n-
cepu c ta atc int er liqii le pe c-1re le ri d i că soci tatea , ari tatca
şi nalu ra în ăş i , f, că aces re ,m rdi ţ i i înt ,,I gir im „ sau nu.
Să tr a c ă lin co Jo d e p r c l i ş ti est -• faptu l p asiu ni i. Da r _te
oar e acr i icar ce lăl a lt ·au tu însu\ i. Şi î Line în un, eea · e
mai b un sau m ai ră u' To at crit riil e sînt an ul are de în · ăş i
int en sitat a p aradoxur i lo r are înt iub 1re:1 o men e:1sc:i î n
reali tatea a m a ,ni fi că ş i c.l e%17ăd ă Jd L ir:'i.
136 DENIS DE ROUGE MO NT

Să ne î nd im la ace ast ă m eta mor foză. Ce l ca r i ub e ş t e

vr e a să d ă ruiască totul fiinţe i iub ire. Dă rui eşte tot a re e l
mai frum , dărui eşr ce ea c e l are nu în sine, c i · naşte
di n exal ta rea lui el dă ruie re 1n fine e a e este e l, fă ră re-
zerve. Dar la pu nctul ace sta e l dă ruieşt , de ase m n a , ş i ce
mai rău.
Cu ră ul d in el p oa te c ă e l în · u ş i se obi nuise , stab ilind un
f l de ec h ilibru încr microb i malad i . Dar da c ă îl co m u-
ni c ă un e i fiinţe ma i labe, sa I ma i pur , au ca r n u e st e
î narmat ă pe ntru a fac e faţ ă a stui fe l d rău, e l ri sc ă să
a lte rez e sau să di s tr ugă obi ec ul randret i sa le şi d rag ost ea
în s ăşi . Ac te sec r t mo n st ru a e , ign r t de no i înş in e ,
p e care p as iunea n oa stră le dă ruie fii nţe i iubit în con-
tagiunea de lirului , a pa r atunci ca n i şte dar uri ale urii. E rar ca
o drago st să nu fi c riminal ă , în mod inviz ib il p oate cînd
de păşeşte limitel e u ne i sobri tă t i de alrf l impo sibil d e d e -
finit. Şi ori ce pasiun constă în a depăşi limitele ...
- Astfel , d ă ruirea e xtremă , d acă nu e vo rba de un sfint, se
întîlneş te cu ~ i2_ lu l sp iritua l. Ş i dacă vre i ă po sezi rotu l din-
tr-o fiinţă, riş t i foa rt b ine să fac i din ea o pos ed a t ă.
Şi unci e anum e a interv e nit diavolul:> Dorint a a ce asta
ca re îşi lua avînt as me nea un e i întrebări înflăcărate adr esate
Ad evărul ui care n u . la să sp u s asem e n ea u nui la n spr e
vindecar a fiinţei răn it e, spr e p lenitudi n i spr e mî ntuir e,
devine dintr-o dac ă instrum e ntul cel o r mai ist ov itoare
chinuri p e ntru noi . În ce clip ă a d evenit iub irea suf rintă? În
limbajul teo logi e i e t e uş r d e defi n it p unctu l: e st e
momentul cînd pa siun ea transg resea ză limite le creatur ii şi se
înverşun ea ză să o divinizez e . Atunci a vorbit Ispititorul:
,, Veţi fi as menea ze ilo r, veţi fi inguri pe lume , d e a um în-
co lo totul ă e îngă d u it. .. ". Dar ş i a ici, rr - ăr i rea ac ast a de
o rgoliu fantastic, cum poate fi a deoseb ită de o se nza \ie de
har , inse parabilă de rice ad evărată p as iune? Şi ha ru,! ne
liberează de lege ...
l'/\RTEA DIAV OLU LUI 1 7

'ă cont inu ăm acea . tă anal o ie. Lovitura d t ră snete t

ră sfrîngerea un ei con ve rtiri. Ea nu se discută mai departe. Ai
fost al s „p ntru că e ti tu în u 1i, pe ntru că ea e re ea însăşi " .
lubir .a ace pră u bu urie ace st mister, al unei „ nedreptăţi "
la fel ele f1a ranr totu i ca i c a car -i e te reproşată do -
Lrinei augu tini ne a elor aleşi. Pentru pas iun e, totu l este
des tin nim i nu merit, şi „ canda lul" dub i i pr destinări , la
mîn tuirc sau la da mn re . se r p roduce în ordinea n::irural ă
d fi are d a t ă înd p rim ş ti s u re pin g i o fiinţă în clipa
pr imei priviri.
la t5 primire a ş i int ri în pasiune aşa cum ai intra în viaţa
r ligi o asă , sau um ai porni p o cale mistică. Renunti la
lume te î hizi u ima gin a obiectu lui iubit. Însă diavolul
te a ·ezat într-un colţ al ch ilie i El nu fac nimjc , te a şteap­
tă. El uno a te log ica pasiunii. Aşteaptă clipa celei mai mari
su ferinţe , singurul lui balsam. u mai surîde este preocupat
de lucru l lui, pîndind primele riduri ale panicii p fruntea ta .
Ce se va al ge din fericirea ca? De ce îţ i lip eşte fii n ţa iubită?
De cc se îndepărtează ea d imag ine a adorată? Dacă rămîne
liber ă nu a re să-ţi sc ape o re? Şi dacă o închizi , nu are ă
su fer şi p oa te hiar curînd să te urască? Atun i ai acuza -o
de o nedr eptate de care nu e răspunz ătoar , cum nu eşti n ici
tu însuţi de alegerea ta. Da ă fiinţa aceas ta se înroarce de la
tine o vreme , lumea întreagă e pust i ită. Dacă te re pinge ,
eşti p a rcă xclus din realitate. Dar sînt lucruri ş i mai rel e .
Pasiun ea c a ma i putern ică este cea car e se h răne şt e din
obsta ole , şi car e le şi ere nă curînd , dacă ele lipsesc. Folo-
irea aceasra mistificat.oare a realităţii, fie a socia lă , morală
sau n a turală, atrage clupă si n e o m inc iun ă es nţi ală care
comp în ta ină iubir ea . Sigur , c I pa ionar se preface cîte-
odat ă că sim te un re pect meti cu los al ad văru lui , în toate
prilejurile în care o poare face fără a-şi compromite comoara
sa tai nică: ca şi cum ar înc rea ă compen eze p rin această
rigoar licenp abso lută pe are i-o a ordă îndată ce e vorba
 DE ;\'IS OE HO L'G E,\I :--.'T

::.:'- ) at is ~1c'i ~au ~?i-.~i ,1pere p a . i u nea . Do :1mn a G u , o n

elar az{i ci a tr ·b ui :~- 1 m in ti.1înr r-o zi p e 1nstJ i d u h vn ic u l
.i p ent ru ,.- i asc un le un in c id e nt ~irc i-a r fi Lrădal e liru l
m isri ·: d ar ·J nu ,·o i:1 a l;1c he1i C'i s;'i he pu. i 1n siwa\ia d · a
r ··peta ace ,1 ş i 11i nc iu nă . c'ic i, spu ne. ea u naivi tate . ,.eu în -
. :im i aYeam o oro are e · rc mJ fa t ă d e m i nci un ă " .
Ccloz i . n ' c.lrepr :1Lc . '>Lare I · m inc iu n ă cons tanr J . pi r-
e re a .·im1u lu1 d al n 11ilor im e l i.He . !> lă b i iu ni . c x al ~irc 1-
mî n cl ins pi ra\i a - ma rc acc sr ' ::J sînL p u ~in c lu cruri , căci
:1 ed ratel · c h in ur i , I p:1siun ii sînt in di cibi le în es e n[ă • u
n u ar g:is i ent ru a c exp 1ima ecît arad ox uril e li mbajului
m isri : bu · u r i m i tL I oa re . ·o e c re îr g h · qă , h inu r i
în dră ite, ;:u-doa r cr1.115 - ,,toru I şi ni rnic" . Pasiona tu I s fîrş ş ­
l p rin a ,·cdea în su rin t le sal în u, i - mn u l aut e nt ic it:1tii
pasiuni i sa I . Arun ci , 1 nu m ai ve d e că iube şl , p oa te, aşa
·u m urăşt , că ran clr e a a av i dă t iran iz.eaz - sa u di spr -
ţu i eşt ·, că lar uri le sal sînt tor atîtea viol e nţe in t im e , ·i că el
:i ju n g să ufer mai mu lr din ahse n{a fi i nţei iu ite d ecî r · ă
·c bu ·u re J c-pr zenţ;.1 e i.
În ace sr lab iri nt al in ·crnu r ilo r n ast r p r iv te , ce tali -
ma n am pu tea avea pe ntru a d uca v ie i n iile sata n ice ' A r
trebui s:1 fii sfint pem ru a tr~1ver sa o m are p·1·ju n fără -1bu-
u ra d iav ol sa u a- i su sc ita e ce i ma i ubril i dintre d -
m a ni i ă i . Ar tr e u i o ab neg ati e de ca re au osr apabi li d oar
· 1 mai m ari m 1· 1c1. r trei u i m ai al pă t ra tă r g ui ;, de au r
· iu b ir ii pentru ap ro apele, a acel i Agape are ingură poare
înfr in· ero sul n rru .:i a-1 ah--~ de prop riil e lui fur i i. N imic
mai puţ in nu ar put e a satisfa e exige n t le u nei pa iu n i
împ ă în u- le cu ce l ale r a li t ă 1 i i d fic i m e , c u li b n at a
fiint c i iubi e şi ·u re, pecru l mi sterului să u pr pr iu . N i mic
ma i p uţi n nu ar aj u ng pentru a ·o nstr u i a · astă ca p ! o p e ră
de iu bi re adevă 1·:1 L5 : ;.il i anţ a a ! o u ă ·iin{ ca re se a c eptă,
·1re n u m ai ·înc unu l pc tru altul simp le p retex te , u ima -
ini al e d e lirul u i in ti m. c i pr ier ni juruiţi a căror iu bi re este
PAlffc.A DL-\ VOLl'LCl 139

în cr e d e re. Împotr iva acesr i alian~e di avo lu ! nu rna i roa te

nimic. ,.Iubi rea c.lcsăvîrş it :"i izgo ne:;;te tc ,una ·'.

16. Diavolul şi sexualitatea

Tînărnl citito r care p~1rcurge s umarul acestei cărti se şi

aruncă as upra cap itolului 16. Aici c clteslia 1, se gîndeşt e e l
Ce păcat I În ch es tiun ea asta am de sp us puţine lucruri pe
care nu le -am sp us înain te sub alte fo rm e.
Este adevărat că toată !urn ea îşi închipu ie că p ăca tul prin
excelenţă rezidă în sexua litate. Iluzia as ta se vede destul d e
si mplu : sexualitat e a e domeni ul ispitelor în acelaşi timp şi
ce le mai ·e nsib ile ş i cele mai com une. Destul de puţin i oa -
me ni .sînt re almente is pitiţi să fure po rtofelul veci nul ui , dar
aproap e oric e bărbat s-a v,hut ispitit sii i:l. feme ia vec inul u i.
fie rec ur gî n d la moti ve p a tet ice - ..e v it3l" - fie co m-i n -
gî ndu-s e di „n-are imp ortant::i", sau amînc.l ouă la un loc.
În re al itare , sex u a l itatea nu este m ai diabolică c!ecît
digestia sa u respiratia. Dacă majo ritatea occidentali lor îşi î n-
chipui e că p ăca tul or iginar a fost act ui sex ual, o fac din cau-
ză că asimil ează păcatul în genera l cu ispita p rin exce l enţă ,
care se întîmplă să fie în ochii lor în sex ua lita te. Este o
vedere foa rte li m itat ă a p ăc1tu lui I Căc i chiar şi în cazu l că
fructul mîncat c.le Eva ar fi fo~t ceea ce se crede a fi fost , să
notă m că nu fa ptul d e a fi rnîncat un măr a fos t rău în ochii
Domnului, nic i m ă rul în sine (c! imr otrivă) , c i doar revo lta
Evei ş i d o rin ţa sa de a se di vin iza în fe lul e i. Dac ă sex u -
alitatea ar pute a rămînc pur,1, ad i că pu r a nima lă, ca celela lte
funcţii ale trupului , diavolul nu s-a r amesteca în ea. Dar în
fap t, ea se le agă d e dragoste ş i de sp irit. şi pc aici se pe rver-
140 iiE'-Jl :i DE ll O I "GEM NT

teşr c .ş i d ev ine la rîndul e i ur - ă d p ~rv rsiu ne . J<vial irntca

ace a ta trupeas ă es te în m d ig 1r un a di n rme l ce le ma i
p u(in dia b lic e le p ăca tului. N -aş spu ne ac
pre le la lte iu l iri p ud o , no dL i d of i:m • , ir i-
tual în car e şarpe le s vîră
e xual ita te a -ed se b - laice fu n qi i na tu r:de
printr-o anumită l ipsă de n e sitat ·. E n ·ce sar să se mănînce
şi să e re ire , , i e n e, ar ca -în ele ă cir u le. dar -c ! .:1-
te trăi rămî nînd c ast. f olo irea -e xului e s t , de i î n m:1re
part lib e r - şi co nşri n ră . P d e l tă p a rte , c::I es t leg at de
creativitatea om ului , co n ritu ie asp e rul s ă u trup se, s im -
bo lul s au emnul fiz ic Or n o i ş t im că da } omul p a te
pă că tui, o face doa r pentru că stc li c r, • ică p e ntru că
poat aleg să cree ze po triv it cu rdin a d iv i nă sau dimp o-
trivă, potrivit cu propriil e utopii . D e i, în măsur î n re
participă la lib ra n astră c re ativ it a te, ca ş i limba ju I ş i
activităţil e s piritului, se xualitatea îi dă cale li beră di av olu lu i.
Şi e igur c ă el nu se impii ă a ici ma i mult el cît în c re aţ iile
noastre cele m a i abstracte . El e hiar ş i m ai u şor de re u-
nos ut aici , şi în ac ea tă m ăs ur ă e m a i pu t in primejdi os .
Sexuali tat a nu devin pr o pr iu -zis d emon i acă de 'Î t atunc i
cînd spiritul o ia în stăpînire , o contaminează o d e natur ază
sau îi adu c un u]t o edat.
Id e ali za rea r ma nt ică a iubirii în e p oc a vic to riarn1, :rn-
tren înd d upă sin o ip criz ie mo rb idă a limb , julu i •i a bune -
lor mani e re , ar , de s igur , un m a re rol în cr iza s exu al ă de
ca re uferă încă ş i acum bu rghez ia . Pîn-'i la p un ctul că Fr ud
a cr ez ut că poat „exp lica r tu] " prin c nzuril e şi r e ful ă rile
mora lei în igoa re în med iul ă u i a le timp ul u i s ă u De u de
s-ar pu te a de du e că ce l ma i bun miji de a prev ni st ă rile
de posesiu ne sata n ic- şi n roz le nă , cu r d in t u l burăr il e
sexua le l-a r con stitui pur şi ""im p iu sin e ritatca , nu „ş tiin ţi ­
fi că " ci glumeaiă cu ubî n\ les uri .
PARTEA D l,\ VOL U LGI 14 1

Dar în d ată , Cel Viclea n îş i ş i recîşrig ă terenul propunînd

o l i ce n ţă absol u tă . O r, absenţa co nstrÎn8 e rilo r ale se face ca
sex ualitatea să devin ă lips ir ă de importa nţă ş i de primă tainic
uman ita tea o mu lu i. Sexu l nu e.ste nici d ivin, cum nu es te nici
ru şi n os, d ar e l este legat inti m de funcţiile cel e mai ome ne şti
ale om ulu i, ele pu te rile sa le de crea ţie în toa te dir e eţiil e, de
jud ecă ţil e sal e es teti ce sau moral e, d e to t ce e a ce ca l ifică
ind ividul ş i îi permi te să se st ă pîn ească în calitatea sa d e re r-
soa nă ră s p unzătoare .
I ndiferen ţa c rc scîndă care se obse rvă, la tineretu l ameri-
can d e ex emplu , fa tă d e pud o rile ş i interdiqiil e ca re-i împru -
mut ă actu lui sex ua l gravit atea unui angajament , a cest fel
d e nep ă sare mora lă se traduce mai puţin printr-o e lib e rare ,
cît pr int r-o .s:1 răc ie fl a grantă în rap o rturile omeneş t i funda -
me ntal e . În pr e ze nta acestei aparii , ai fi tentat să re g reţi vre-
mea cînd satan a propunea nişte lupte mai rodnice.

1 7. Eternul feminin

Drag os tea nu est e o c rimă, dar diavolul se s erveşte de

ea , şi de pre fe rin ţă asupr a oricărei alte p asiuni, p e ntru a ne
orbi simţul val o rilor. Sexu l nu este o ruşine , dar di avolul gă­
seşte aici pril ejul cel mai co mun de a ne face să abuzăm de
lib e rtat e a noastră . Rămîne fem e ia , din care diavolul nu va
osteni nici od a tă să fac ă un îng e r sau un d emon . ,,Instrument
ele ca re s e fol o se ş t e diavolul p e ntru a poseda sufletele
noastr e ", s pun e Sfîntul Cip ria n , şi Tertulian, mai energic:
,, Poartă a inf ernului ". Dar Goethe ş i toţi romanticii o divini-
z e az ă . Amintiţi-vă d e exalt a re a finală din cel de al doilea
Faust : ,,Eternu l fe minin ne atrage spr e înălţimi ...".
 H2

in reali(d tc . fe mei:1 n u c:src !Ju :1n~ a inJc rnului clccîr pe n -

rr u u' i l ·are :-s L' L 1.-.ă co m tn 0 i ;,,:\ 1·.1cL î, ea o p o arra a ecru l ui.
1\!o nt aign e u .'-pline: htne. iinp o u iva 1o mantic i lo r d in loa rc
Lim Juril ·: ..Î ntr e nu i 1·urh i nd , s1nt lucruri pc care le -a m vă1.ul
Lmdc :1un;1 con st i1:.1in d un :H.:ord c iuLb t : o p iniile .s u prace reşt i
i mo r::t vu rik su b p ă mî n t 1:n c " .
.-;;
D al.:i e ., ist:'i cc1·a J 1:1nun iac ;n femeie , :1sra c fără îndoial f,
rn:-ii f- u ti: î n n :llLll".t SJ. d ecît î n foc ul ta rc ,t ei de :' 11ir:i ace:1' tă
nJ ic:ri:i, d i.: .1 St ' inşc l:i as11pr J c 1 1 1 1 ., ;1 ş 1 , -;au d e ,1-1 l:isa pe cei-
lalti sii s<: 111 .:de. C i ca ar fi m :ii pu tin bine în:nmată de c ît
b,1r b a rt I împ u t ri1 ;1 :-.at a n e i, n fac e s ~i ,· e d em poves t e: t
<_ :i' d c r ii . . ·:i nu L·r.._· ckti c ::î ::,;n p c k i s e adr e sea z ă c i întîi di n
.-,impEi p o litere. FI nu fac e nimi c făd calcul. D a r iată-l ş i p e
rom a nLic u l :ic c su ele Adam c;1 s e la să prins . El ·1şi în c hipuie
c;'i frumoas:-1 lui EvJ , grai·c ace lei fa irn o ;,sc i n t u iţii femini n e.
a g ,1s it calea spr e cer. .,Das ewig weibliche zieht uns
hinan! ·. s pu ne ci cu un aer em o 1io nat , şi gata,;, musc at din
rn:î.r. :;iiî n clipa aceea răul a fo st cu ad e vărat ,,cons u mat ' .
Fcmc i,1 nu e ste m: 1i d1:.ib o li d dec îL b,1dx1tul , ci m ;ii u şor
de î n şebr p,~ntru cit c :1 c lips itJ d e o b icc ti\· itate. de co nc izie
în ::iprec ie ri. de di srant::î în r:1purt c u rea lul , sau cu un cuv înr :
de re tor ică. Ea p inc p rea pu tin ii r· aţiune în exe rcit.iul ph1 d e
emot ie a l c1ritf1ţi i .~ale . Ea este lipsi lă de formă , ş i bărbat ului
îi revi n e ro l u l .-<i-i dea o aseme n ea fo r m ă. Da r da că bărbatul,
di 1 11pot 1·iv ă , în cepe s:1 o adore, să a d ud un c ul t va loril or
feminine, c i o lip sq ic pc femeie de spri jinu l să u ş i t rans -
fo nn :'i isp ita în care aluned ea în că dere ire m c d ia b ifi _ Eva e
cca ca re a început. D ;:H d in cwza lu i Ad am lucru rile au i eş it
a tît de r~iu.
Sfîntul Pave l sp u n e c::i bărbatul e st e capu l şi conducă to­
ru l fem e ii şi c.1 fem e ia făr,i bă r ba t nu poate fi salvată . Es te
îrnr-o mult mai m :tre 111:bură o const a tare clecî t o p resc ripţi e
(S ~"înrul Pavel esrc cel ma i ma re real ist al tuturor timp uril o r) .
Î ns:1 c u ltul roman ti c al fem e i i a in\·eni t o r dinea nat tn a l ă .
l'. \ IU 1:·\ 1)1.-\\ 1 li I 'LI. ! l -13

Pn .:.i multe ,d ll7ll r 1 :t!i.:: pu!cri nns ulinv. '-1. de a ·e m 11·a

pr eL11 7L lrl' ah d ic:i.111-.i I l°;Jcul .-,;, p a r:-tt i1,111ic. S i 111 rc;:ig:1 ' \ 'O-
llll il'.., ·Jctal:-i : t :.cco le l( 1 .1 co n,1ri 1b Cc111,·i.1 I;, u ,1uLuno rni ~ pc
CH' nu l e k:J lh!ll r.1 ,,.,_ 1 , ne. lllllllL
pr' l),lf )atui J 1e-
n u Il( :I l _..,;1 - ş1 111: ~ rolul d · ş d h: mc1:1 1-:l ·cmv i n ,· di
11ex ·rc 111._
c.1 e 1·:1 oprin ,11,1. LI o 1._J\ :L!c . ..._1
11, 1·,ixN .:~il:t. pe111ru a-si cî .~1ip.:1
pa ·l':1. ~a u c.1111 1de:d1..,n r~t„ pl.1~.11 · 011 ,,Lc::;,ti fJ 1or1 · u ·11.:",l
în IllOLt u1il1• nna -;rn: u11 rju tu11da1;1l'11ul Ln kl c rl' \() ]::i
~md :1 u ins1 1111.' 1e:_.;k pc t_. cmc w I;11p • JtI·11·:t cnnL i i ' i s:d c. [11
;:icca 1:i li lxr1, 11c pc ca11._• 1-0 l.1 j I :1rbatul. ci .'-, -,i, ·!le t nr:,,-
1111.1. ,:u-,., .1h.1nd,in.1t .:. :-.1l'.
rrar:i f':ir3. _..,:'\-::,1 lc :1 5 1._., ::,1._focul ~,1u
comr li c ita r(·:1 cgo isn u lu i m :,., c ul in , 1 ,1 \ 1cll'11i ·i 1·e111i11 ine
ir,t r:llii t n pan id rn ull iplic j n işte c 111f11crci extr icahilc
„Dr:1 1 0s ea I c lrni e rc;in \·e111 1:1· '-.. 1c,rrle ::n1n;1_d ::ii \ or mai
p u tea 1·i resL,1ur a1e că:si1 1 o ri ;c1 ;;i r •b[i il e > t) ·iale ale c e lo r două
sexe . î ncepînci J c la o m i1ic i un Ctf tJ de î11să si narura ?
:xre r i ' 11\_:1 ·nil c n.i ·;i a , u rlui i ne l'I mi le_._;- ne imagi-
năn ·e se \ ';1 pe 1recc kl sc a ra -.u..._ ··eL} \_11. l··erncia ·~ir c n u nia i
est\:.'do mi nat:i Ic b:irl x l[ - fie c-1 \·in:t I..'.. re ,1 hă r b~1 tului ·au a
e t î n. ;'işi - is i I 1crde f '11 i1 ila e,1 .~au de ·111· :-- dav:1 e i. În ace:--t
c~1,. l i n urn 1;i ca nu - i ma i lUt tce p c ,,lihcrr :11c,1·· cie ci r . LI
fo nn ~• u nei p :1:-,iuni purc , ind vc ndc ,1t:1,.ILori (1c bieu , di:--. -
pr e u111d. fă a -.·i _i-o 111:inuri~c. s --,. re cd ar · s · oferă ,i o
fixez e - ~ n1 . 1l1L ma i mult daci 1·,.:uses t s- o fac:} Fa r ă ele ' a
îns ,'iş i ~i c.lc c ·i1~1 ti, prn11:t sa up i 1·a rc c;-;1 · s:1 s pu n - d ..n u :;,tie
c ei . t: înrimp 1·1". Este o rcl.1 .11oric . c ninciun~; ..-;1 ca . ti e
fo:1n • l1inc :1ci.:asra. ~'.iu dac.i în 1r-:1dc\ :ir nu ~liL·, u n d e 111rn
va ,?li î n loc ul ·i . Pentru b :"irb; 1t u l circ S<:' las Ci împins spre
as tfel Je ar gu m e n te . ·:-.te o l:1:;,11a1e n~ i -'>1nccr~ . D:u d f. cc
d in :ista. din l ,ic::i c . o 1cn rif'. Cln t' anu nt ro rwn ic 1·o r hc ~rc
a ici c 1 () Feme ie, d acii 11u ma i l ' :-,1;ir,î11it d<.:hă dx1t ul di n ci.
Î111potriv :1 · m. 1n ·lo r :,i ·1l rnelor. -:,1îm poll i1" op 111c i
cu nLe :1 \ 'fL'm 1i . ca r· ,·:te.Is<:>n1nul.i d'\ :i arc i pasi u ni Îi1 tn -
g ătul „ c rn: 1i 1:1,e clc cî 1 rn i 11 · 1··. .tm I rc:1 s ă :-.punem ;i v ·-:1
144 DENlS D E HO[;(;EM ON T

lucru foarte si mplu: Încetaţi să mai iubiti „în po fida voastră

înşivă " şi veţi şti atunci ce faceţi , veţi şti că e o ch esti un e de
morală şi că aceasta este condiţia unei iubiri autentice . Nu
imitaţi minciuna feminină, căci altmim e ri fem e ile, e le însele,
vor sfîrşi prin a se înşela singure, şi situaţia se v a
compromite iremediabil. Dacă ele recurg la ş iret e nii , foarrc
bine, dar aceasta trebuie să vă amuze. Dacă le lu aţi pr ea în
serio s, le p ie rdeţi şi pc e le ş i vă pierd e ţi şi pe \·oi. Aş :1 crn 1
a ra tă povestea care urmea ză.

18. Ciomăgeala
(desene animar e)

Se iubeau atît de tare că nu mai osteneau să-şi spu nă:

„Cum putem să ne iubim astfel?" . Într-o seară , ea începu să-l
bată şi-l lăsă ca mort pe preşul din faţa parului. Pe urm ~i, ea
adormi, obosită . A doua zi, el mai trăia încă .
„De ce te-am bătut? , îi sp u se ea . Dacă nu ştii , în se amnă
că mă iubeşti prost".
Desfigurat de bătaia primiră d e la ca, el îşi de schise o :hii
posomorîţ.i şi-i spuse:
,,Te iubesc încă, cruţ,i-mă" .
Ea se întoarse într-o parte pentni a-şi ascunde surî s ul
care-i crispa buzele .5i pentru a plîngc.
Seara, ea îl bătu iarăşi. Pe urmă , ea îi spu se .
,,Revolta ta mă exasperează. De ce mă chin ui astfel? La-
să-mă în pace".
Şi îl aruncă pe fereastră .
Cînd el reveni după cîte va săptămîni, sp use . ,,Mi-am pie r-
dut ochiul stîng, şi coastele rupte mă dor şi acum, să nu fi su -
părată pe mine dacă gem une or i cînc.l te strîng în bra ţe " .
PARTE DIA \ 'OL L'Ll' l I 1"i

S _ ISC a, ;1177Cost p ate () pro:tSt ;°i, -j,1I' În . •rc.1I ile a:,-

a n · fac m.-1im a ri . Spune- m i ac um , de r e te-,1m hă t u t ?·
Cînd ' Id 5ch i, e gu rci ă - i ră sp u nd ~ . , îl k l\ ·i cu arî, ~
v iol · n 1"ă ·:1-i · 1x tr e clintii . FI ,II' fi vn tl <î \-urb<...'.as ă , ci· r
s 1kr i n ta îi c n to r.-ion a cu ,· in el în a inr s 5-i i~1, ă de p
buze . Î n · r că ă s pun ă ,T iu l c c ", ş i rronun \~l ce, ·a G re
s m ăn a c u c uvîrnul tîrfă.
Alt n ·· caii lu:1în h rate , îl min, ii .-;1 111m h r:i11.~ă. ' i cun
ci ad or m ,l f ri ir. ea l i ci;:idu o l ,·i Lur,1 de p umn p es te
oc h iu l dr e pt.
A ·um 1e pr o a p e o rb .
0

,,Dec te -a m -- w t ?, îi p un ea în fi care elim in e tă . : u

nu î t re:1 şi t iu ca 11 To tu ş i , te -., b:n ;,i .in să l rnai
ba t în că . :pun -m i, d e ce imt nevoi a a ·t. ·ă te b - t' ".
D ·1r I se gî nd şte în tri s teţ ea lui : JJ ·1 că - i sp un d ea nu
mă iubeşt e, a r să mă read ă . I că - i spt n: Î ncet a z ă s ă m a i
fii atît de rea, -~m ă va într eba d ce rea . O r. eu nu ştiu asr, .
Are s ă m ă bat 5 clin nou. Cînd ,,re s ă m ă om o :1r ·. ar --· s ă fie
clispc a• ă in u n e ,JU ca ea ..;- fie d i. p ra - . C I m a i bu n lu -ru
ar fi . 5 o pi:ir:'i· esc. Dar ::uun inu vom m ai şti 11iciodat:'i".
El tac . ,.0 1rnil ace Ta n m ă iub ş r c, se gî nd eş re m " ia
Haiu să l atem un a ltu l"
Moral ·1:
Da că :1r fi bă tu r -o e l primul..

19. Situaţiifărd ieşire

T· tori a p ~ ·ar ~ a ţ i citi t -O mai . US f)Oat C f i ca 3 LI 1ui

uplu, d ar d e ase me n a , în tr -L111anumit fe l cea ·1 re l a ţii ! r
di ntr G rm an ia, i Eu r pa , au I int re o glo a 5 oa re car şi u n
146 l )F,i\'L Dl:: HOL'GE.\ I i\'T

Prii . ·:.iu în ·J, ea figL e ază o n! ieru l I cr na n nr ui n inim,

un u, i nd i v i d , în tr e 11•\f o ia I· :1narhi e .~i n e \ · i:1 d e n n -
se rv ;ir e . P ::ira l Jolă a d e m isi e i pu r.eri lc)I· ordi i i i î n lu m -·a
mod · rnă. cee::i şi i~Lonc. ; cel ş, co flin1..· re tu ,Hc piam -
rile, astăzi , p care cri z; n 1ondi ali1 le i de nt ifică, pen tru că Jre
;:icel · : 1 ş i sur s c::i şi cri:t.:1 vi e 1il u r no :.istc · pr iva t · Sîn tc1n în
centrul în rl.: •u l ui ră. 1 d e Î n(at 5 c· - 1 ati n g 'm în i11im:
n oa sL :'i. Cînd c ircu1n~1:.1nrelc-noa sr1-e 1ndi, ·iclual • sau p1)l1-
rice . dra m e] · nua strl.: u1Lime sau int c rn a\ 1<1nalc . .~"· dez\· ;ilu,c
a f i •i cua 1ii fă r ă ieşi r •~ rec u asrcm pcra cii·i\ ·olulL i . El
in er i ne p ntru a Ic ·mp ing e ·pre pu crul c..:I m i ră u în
circ urn s t a n ţ I lim irau un d , I n tru a n u d a g r· ',5, ar fi r,br
nev i de vi g ilenta e r ic.la u nui sfînt . da r n i io da :1 un
t1nl n I s-ar la ·a s ă c t :1 î m r-o ' llua r.ie a ~e mănăt :i re !
Să cobor îm ac um 1,. ,iltimul ce rc: î n ace l inf e rn n 3.s ur
di n a meţea l a ş i din p~111na ini s cră a rgo li ul u i, infern ul
p asiu n ii care n u are Ir btect d ecî t n - ·r i irca care o , ·a
c rea, în virtu t a logi cii s;. te ncl une .5t i ş i a sofis111clor Ne :1n -
tului care n c:.intizeaz ă .

20. Focul de pistol

,.:Hd uu/ 111 i1ifi'm. de ci

,,·i s1111în !!I " (/?.imh 111I)

Evident , nu ar fi rn.::bt1it s.'i intru Se f:1c ::isemenca pr osri i ,

clin n g l ije n ( . sec , I Pe ·un. a m intr ac. :;;i am făcu -o
doa r ~ să ă cJacă .1u ·.imv. din întîrnplarc ' l'~t ca ac Io.
Ştiri ît cel e mpli car?i con str uqia ast;; Cor icl ~,r e si s ă ri
pe st - rar i u n L bi rint. ont111u::ims:1 inai 1 L z pc nI -1c covo:.irc
roşii, ., i mă ghidam d u pa Ji:impil ro.5i1. ·a :.irunci -înd alegi
cut la un jo de cărţi , 1U') U s. u negru . Aj ung în Lr-o saEi d e
PAHTEA I IA vO l.lj LI :r 147

lec u ă f\u erau d ' ît ni .. c i k hî n ie pe me s şi r a t ă

lum a ·itca. Am s pu s:
.,Ea sce ::iici? A \-- zut-o c ineva ?'·
Ei mă r,ri \·e. cu un aer ir il at. ,"e :.1 rop ie repe d u n va et
ş i - n1 i sp un e cu vo ce, s d ✓.:: ut ă :
„Da 5 mn ul a ven it .. i da ă omn u l întrea bă dacă e a e
ai c i. ea es te ai i , e,·i d cn t. l '.l.r ' LI î i a ninre ··c Dom nu lu i
regul a club ului: I\JCI Î'\JTllEBĂRJ . NI , I RĂS PUNSURI" .
·u ma i şti a m ce -:I spun. pe nt ru ci av ea m de spus un lu-
cr u. De altf' ·I ci iar chi că n-a ş fi spus decî t Fine day to day .
a r fi fo s1 un el ele întreb a re s::iu ele ră s pun . M ă gîndeam că
cel m ai b in ar i fo. t să rn::'i rc tr ::ig fără zg o m r. D a r şr iţi ş i
dumne avoas tr,"ic um c cu co rido a re le ::icel a . Şi nu voia m să
f iu dat a fa r::i I atu r::il. a r fi tre bu it · ă î mp in g prim a uş ă
car e- mi ieşea î n ale , fără să mă mai gînde c, şi a ş fi ieşit aşa
cum in tr asem. În·- ă fap tul c că mă gîndeam s ăi s , ş i p rin u şa
cc,1 bună . 1\ :,ta era greşe al a . lnev itahilul s-a pr du s după cî-
te va ceasuri . Eram is o ·it. m i-e ra foa m , m i-era set , nu ma i
înt î lne arn p nim ni. Sînt un fumă tor învet rat Ul tima pgară
mi-o fu rnas rn . Mi-am spus: ,, )acă tot - ab urd , de ce s ă m ai
m e naje 7-in ifen ::m c po sibi l ir- n ?'·_
Era î ntr bar d prin exe l e nţă I Rezumatul tutu ror erorilo r
m ele, d ac ă vreţ i. G ă es c u şa b ir ului dir Clorului . Intru ca
un nebu n şi .tr i : .D ' ce ?·.
D in.:crorul er·a a ş zar cu fa ţ a s p re uşă ş i mă prive a a şi
cî n I n - r fi a u zi nim ic i e -am privit as tfel un timp: nu -1gă ­
s e a m O' hi i . av ea m impr sia că pr ivir e a lui se pi e rde a un -
deva foa rte dep a ne i că chi i lu i ::iju ngca u pîn ă la m ine par-
că I e la spate , nu p t e xpli ·a altfel. Într -un fel, ra p a rcă
pr pria m c·, pri v ir e c ar -mi s t r:1bătea o c hii -i rev e n e :i p
ceafa mea. ln clip a c-încl am înţe l es, el a rra.-.
.,Ei bi ne , da , î nr -,ici, . pu c a·'_(Îi \inea m rnîna. ~ im ţeam
că avea febră) . ..Sînt aici I ur şi sim p lu pe nt ru c ă ai , .1it tu" .
148 D ENI S DE ROLIGEMOJ\T

Era m c ulcaţi unul lîngă altul , acasă la noi. Nu ştiu cît are
::. ă d ureze . Ea delirea ză şi eu am glonţul acesca în inimă .
Ş i iată că acum eu nu mai pot să pun întreb are a.
Căci dacă-mi veţi spune că am cu aclev{trat un glont e
a devărat în inimă, e evid e nt că sînt mort. Şi dacă-mi veti
sp une că glont e le nu e mai acJevărat d ec ît ceea ce s-a petr e-
cut în casă, veţ i fi surpr ins deodată to ate întreb ă rile p os ibile
ş i de c i or ice posib ilitate a vre unui r,1spuns, o rica re ar fi e l.
Lisaţ i- m ă deci sin gm . F.ordinul me u . Şi dacă nu mă. c re d eţi,
eu am să trag!

21. Cartea aceasta estefdrd ieşire?

„Lumea se VţJ termina . Singura raţiune p en tn~ care

ar put ea dâinui , este câ cu existâ . Cit c d e slabă
a.::eastâraţiune, în. comparaţie cu cele care anunţă
contrariul. dar mai ales cu aceasta : ce mai are de
făcut acum lum ea sub cent! acesta?" ( fkmdelaire }

Fie ca acest Nimic să fie în sfirşit ordinul meu ! Este însuşi

strigătul dis perării, şi e l este autosadismul secolului nostru .
Tot ul es te fals, dar totul este real. Pentru că murim <lin ce în
ce mai mu lt din cauza aceasta . Este un coşmar, dar fă ră
deşteptare posibilă. Este coşmarul realităţii. Războiul există
în jurul nos tru, el este fals, imposibil şi real. El ne depăşeşte
şi noi sîntem cei care l-am creat. În cutare şi cutare mom ent ,
într-un trecut rece nt , mai puteam oa re opri alunecarea ,
reînt oa rce sensul fatalităţiior? Puteam , n-am ştiut s-o fac e m.
Puteam fac e asta, poate , şi n-am cre zut că ne-ar fi fost po-
s ibil. Poate de asemenea că nimic nu era posibil. Gîn<lurile
acestea sporesc amărăciunea . Ele ne sugerează ideea că
sî ntem posedaţi .. . Noi oare sîntem cei care cu adevărnt am
l'AHTEA ()IA 01.l ;I I ·1

l ăsa 1 , rur ilc ~ă ajung~ ici;,_ · chi · ă nu n 1, c111ca 1cinc L 1;

O , noi sîn cm cu rot ii c m p lici 1
Dar :ttunci. le e murim ? P nrr11 tr ·cu iul ~Kest:t pc ca r "
nu l-a iubit înd aj un:-. p ·n1ru a -1 îrnp1cd 1_a s:1 se piarcl:i ?
Pen tr u un v iitor pc care ·1hia î l ghicim ~i .:ri 1 încă , i ma i
pu 1in s5-l creăm? Pcntn1 acc asr,1 d rno rari ca e m1cr ' de-1
decîr în fe r i ire? D::ir a1 vr a .s3 m u nm a . 5 1x1srr:im r ·ri, i-
rea I Pene I car , cin ă n ~!i ·:1bbiV dec.îi \ i:::11? , · 1 da .;i nu
vrem c n~ dinţă , pemru :;re vi a ţ:"i 111::ii va l abi l ă d ' CÎI c redinţa;,
Jo cule înc hi s, lumea n asrr·1 . go ni zea1:'i, şi -: i primi t glo nte!
în inim -, or ice -arîn tîrnpl a Dar pentn1 ce rră i am n i o lini -
oar :i , ş i pentru ce v m mur i mî in e? Nu put em da î na po i. e
limped ~, sîn r r 3 · :J[ i I Îna int e le ci: nu mai e nimi c c.l
pierdut!Ac -r ,.î naintc " . ·ar nic i nu ..rieî r n tro · în reap ră ...
Îmi amint esc d timpurile f - ri c ite - iluzia noastră .. 1u
ve( i m uri 1" , ne pun ea e lăl a lt. , ia a ra, c I pu\in . n i s -· r ă ­
rea cu p u t intă d e im ag inat , semăna u u n luc ru d esp re c u
noi ave: m id e n a tura lă. fer i ·ire ~1, pr og r su l du rar::i, pr
m ai bin e ... Dar vom muri . a cesta c lu c rul m e reu ·uri rin -
ză to r. r re :ibsurd şi re\·o lt- tor . E gre u :î t lep ezi le ideea
că t -ai nă . ut pent ru a tră i feric it. A l t:'îdacă rraged i, nu c r:i
de ·îr un ac idem , un lu c ru are li s încîrnpl ă c lo rl:Jlti, ş i îi
că r i: şi iat- substa nţă ~1 vi ti lor noa tr În ă na vă t rp i-
lat ă . ş i ·um sp u ne Amiralir ace:i: ,,The next kin of casual -
ties ... ". familii! vict im lo r a u f st informat . (M area clezv o l-
tar a in fo r ma ţi i în seco lul no stru 1 . S5 fim inf rm :1ri d ci o
dată pem ru totd eauna că sînte 1 cu toţ ii di ntr- o fami lie, ·i că
ş i n o i sîn t •m v icti mei . ,,Sînt e \i c I to tii rne ml ri , şi unii ş i
al ţ i i " , :,pun Eva ng he l iJ . ~ în te m cu to 1ii p ace ast ă corab i ·
car se .-cu undă , i în a ela i timp ·îmem cu to ii p corabi :1
car a h nsar ror pib: nu est o ima g in e . vai. e ·te pur şi im -
piu o v dcr e d · an aml lu . Dev rem el e ş i tîrziul co nfundîn -
du -se, au mai b in zis îm bră t i , te dint r-o. i n gură I riv ir e) .
Ce ne- ~,r ma i tr ·bui penrru a înţ leg întind e rea cata. rrof · i şi
ISO l)EJ\ fS D f-. l(OUGE~IO:'-!T

fa ptu l ca ea c inr r-ad '\·:ir ără li m 1re, .' 1d nu exi · tă decît o

singură u1nanitate ·,, i că c: 1 se torr i I ·a z ă ş i ~ -' bornl :.H-
dea7:;:p ~id tot 11l este inc xrri cal ii ş i Liră i ·'ş ire? Ci rocu l c:-.l •
fals , i 1posibil I rea l.
M i se spune: ,,. înt ş i bu n i -5i ră i, no i sîmem - ·i b uni , n u
mai ~1rnestcc1 11 .1stf c l l lu l ;·. Ştiu. sîntcm î n ră z b o i şi c vo rl a
să -l ·î:;;t igăm. :..ir ,n c Oin e ·j în ·c R ău am crezul. pentru :1
ne a r·5ra cleo 1-t · ă arît I sigt1n? : ă ne Ws ă m o m irî\i p ent1\l
libc:rL~1tca de· a .ivea p ro pri il e or inii c un lucru m ·1g nific , Iar
în se-1 rnnă în a elaşi timp să pu n rn acest op inii la u n foart '
m,,r preţ". O:H e ,·a o r -'J7.5 rniL ri:1 în cir , ne cufun ăn ~
Arn desc ris o per a S'll:rnci ş i rm ul se t rmin ii î ntr-u n c JŞ­
mar c ue seamă nă ca ci u :'i.pică tur i d e a p ă cu ep a no:1~11} _
Chi ar dacă nu cr ede t1 î n di av ol. m ă în tr · h î n ce H ău anu1 e
cred ··i i I Co ntr ::i cui ş i ;; ce v e( i lupta pîn :J la m o a ne ;, Că ' i
mo arrca este u n fapt a l sa lu t .. . u ce o i de bin crede 1i · ă
ve ti tr iu mfa a ·up ra rău l ui ca re im ·ad eaL;- p :'imîntu l? Cel rn i
mic rfo va fi mai p ti t ·rnic decîl R::iul însu ş i în stră l uci rea lui,
~i d e cred 1i 111 sauna . ştiţ i bine că e l es te ş i î n \ 'O i : înţ ·k -
ge re1 u du şm< rnd ! 'i dad eu cre d în ~I • . [iu d I este · i î
min J. Este d · ·i ş 1 în C.Hte a m ' : 1. Atunci d e cc s- m:1i scriu :i
Cun ă m:'i. lib e r e z d e l' S , ·a spl n · că sînt un ne l 1n
care- i înc h ip u ie că- l v d e p e i vo i p te tot ? l\i i nu tiu
să -l va dă ni că i ri. J:'..m ai prim ejdios. Nu ;,i-au pri v it ep o
Or , c u-rea ac e asta es t - poci , mi-e ceam ::i. Ceva 111:i i lim ' -
de , <.I ar, ceva m a i d e ·puia ă. ad i ă d ezl răca că ci ornam n-
tc le fi ute d in 1iuz ii - asra e r o are cr uzi me a i . Da r d ::i 5
e po ca esrc>fără ieşir e . dacă d dara ac a sta co ş marul es te
ad e \·:1rat, d acă m1 rnai po si bilă nic i o d ş tep ta r , d e ce s-o
m a i · pu nem i ă n e tulbură m ·i mai m ul t:, .,Ca ~1runci cînd
dez bc::ici hain a pe o vr - me fri g ur o a.s::i, s·1u torni 1et p e si li-
tră. :r a este cî ntarea p ntru o in i m ă î n tri · t a t ă·' (Pil de r. 2 ll
r auz ea m un cî n t 'C p lin de vi go ar ·i graţi , u ndev;,i în
0 c:1
t::iinc l v ie\ 11, md cl arn o area n :mtului se rctrăg a. und eva
l' .\I TE, \ [) I.A \ 'Ol.I ·r f I I 'J

rn;1i [ rc · u cJc mo:1r1c . a o nare fugă p lr nă d pu t r ş i

s u sţi nută. cî ncJ JLular fi ră ru r p ie rdut. f.- rî 1a1 şi fă ră rem e-
di i. un cîntec prof u r ci car e n u î ncc te az - n i ciocJ :1tă , c..lc ne-
sc hi 111 :1 .; i clomi na ror. o . :;,i s ă p ::i tr ă m tăce r , ia t ~-1 că
rev in e . ..;j el nu re rezi nt ă încă mîngîi ·r ;1 noas lră, da r mai
aspru clec ît 1110;1rt a ş i de Îl muris mu l mo rţi i . e te m ai pur
d c î t suferin el n J;:i ·tr<..:. ş i u l- am numit : î nt :ir a că tr e
a!l)asrrul c ru lui
 l' trl ea a ci n C'a

Albastrul cerului
 1. Lupta contra di a 11olului

..Nu ,hpund~ nebunulu i dur ii n,h 1 1nia lui, ca să n11 1c

a:.c:mcni , 1cu cu el ...
..Ri ·pu de n ·bun ul ui d up :i ncbuni;:i lui , ca s::i nu s cr c :1-
J :1 în elcpr în o - hii u1...
Astf !, :tu o ru l Pildel or lu i Solo rn n ( Pild 26, 4-5) xr n -
n1·1 [ a r. d x ul I 1pt i o ncra răului î g ner al, fi că vo rh ;1
de rcz i Le11~;1unui ·u le t fa :i e ia, ·ol sau ele războiul de -
mocrat iil m îrnp tri,-:1 ic aru rilo r t ot lita re.
ad î i opuneti di ,·o lulu i ,·iele i<. sub ti l iLalea, ir 111a şi
inreli ge nt:,t re c. riscat i să ci ve nit i r::ii. ,· 1 a lte cuv im e , cu cît
v t i ·ă ura mai mu lt s ă fici put e rni i în fe lu l diavol u lui, u tît
îi vct i cla ma i mult avantaje , ţe l u l .- ău fiin d s ă ,· ă facă ase -
men ea lui . Dar dacă nu o fa · eţ i . ve ţ i pi rd e jocul rău l va tri·
umL ş i c i se va la dr pt b in e. Atund t tul ar fi p ier d u t.
[ ;i ă clemo ·ra\ iil or un dict ato rilor tan curi , ::tvioan e.
prop . gan lă demag ogi c:'\ ş i o liscip l in ;i d e fier , e l r iscă să
devină re,.,i m ur i t calit a re. Cll cît adi ă vor în cerca să fi ,
pu terni e în felul dic t atorilo r , c 1 :H1t le vo r d ~1 m ai m u lt ă
dr ptat în prin ip iu Da r c.bcă nu o fac, le vor fi anex ate ,
.,noua ordine" s va cb drep [ ordine . Tot ul va fi p ierdut.
o l uţia e te să seră pundă nebun ul u i î n ace la.5i tim p
dupi1 n b u n ia lui i d up :i În\ el ep iune. p c ca re o risipeş te.
Căci astfel neb u nul nu ,·a rn i rrece dr ept în [el epc; i n i. no j
nu vom d \·eni nebun i.
Sol ucia este săi se rezi t dia,· lu lu i p ri n .,ir renie, i pr in
subti lit ate . prin ironie i r rin int l i gemă r c şi, în acel aşi
timp . p ri n to::n e arm ele red i n ţei , al speranţei ş i ale iu birii
crcstin e, ci:iror, 1el Ic ignor::i pu terea . Cic1 astfel no i nu vo m mai
fi înfrînri. iar ele tr i mari Vinu t i \'or sri ·1 ne apere de ab uzul
\·inu \ilor 111 5.run te. p rin care d ia,·o lul ne-ar pur a a. ervi.
156 DEI\"IS DE HOUGEMOJ\T

Soh 1fia esle să-l pentru c 1 el ne atacă -

alacilm pe tiran -
cu tancu ri, cu ;1vioa n e, cu propa gan d{: masivă şi cu o d is-
c i plină de fie r şi. în acelaşi timp , să -l ata dm cu un nou
ideal. Ck i astf el n u vom rnai fi ane x ;:iţi di n exte rior ş i n ic i
din imerior.
Am în ce rca t p î nă ai ci s:1 dcnun{ aq iu11ea diavolu lu i,
sltijindu - mă uneori de propriil e lui arm e . Şi în timp ce suiu ,
Rus i J îi np u nc fa sr ismu lu i m ase c u r-r~se , propagand:'i cu
propagancEi, G PU împotr iva Gestapo -ului. Să n e ocupăm
acum de ai doi lea moment a l :Hacului. Aici e nev o ie de
oamen i Treji.
Deutschland, ervache ! - Germ:mie, trezeşr e - r e url a 1
,

fi.ihrerul , în chiar clipa cînd îşi arunca poporul în co şmarul

hipnozei colective. Proced e u p erma nent al den,onu lu i 1
Tunetul bombardamentelor va ajunge oare pentru a
deştepta acest popor şi pe roţi cei care pr intre noi au cedat
ameţelii prăpastiei politice s a u morale? Pentru a risipi
hipnoz a, me dicul suflă uşor uneori pest e faţ a pacientului.
Poate d. nuc decît un suflu al Duhului Sfînt , trecînd pe fata
c hirrnit ă a sec olului, de la Care a r trehui să aşteptăm o acle-
vărnt:1 trez ire a oamen ilor. ..
Dar nici aceas tă aşr e prare nu trebui e să fie p a sivă pentru
cei vig il enţi , pentru supravieţuitori! Să vie Duhul Sfînt, desi-
gur, şi am să vorbe sc! Dar dadi vorbesc , asta înseamnă că El
a ve n it? Numai El ştie.
Som.nium narrare vigilantis est , spunea Se neca ; a
poves ti visul e treaba o mului ca re nu mai doa rm e Este un
eco u depărta t al stri gă tului Sfîntului Pavel: .,Am crezut , din
ca uza aceas ta am vo rbit I" .
Ce am crezut eu, cc mi-a îngăduit să spun aceste puţine
lucruri pe care le-am putut spune des pre relel e noastre' Şi
ca re este viziun e,, ca re mă trezeşt e ' Am să încerc să o de-
sc riu , vorbind acum pentru ziua de rnîine.
l',1RTEA DIAVO LliLUI

2. Sfintul Mihail sau ordinul ceresc care s e

numeşte şi cel spirit.ual

ec r tul sin gur ei încred ri ar să nu fi o il u zie on tă

în si11pl:J. c rtitud i~e că noi n u sînt m zei ·i ·ă nu sî nr m
D umn ezeu . Că c i at un ci, totu l n u J ep ind ci n i I Pri ci iu l
ş 1 s n ş 1tul O rdi nii. surn ::i e i , se n sul final. î nt in m î in ile lu i
D umne zeu , Care stc Bin e! . Dacă, dimp trivă. totu l ar fi în
m îinil e noa rrc , cum i nc rea să ne c onvingă ş a rpel , r tul ar
fi cu rîn s fă r îm a t şi în mîi ni lc diL v !u l u i. Dacă no i am fi
dumnez i, n- ar m ai fi sp ra nţă ; ca a t ofa d e n m ar f ope -
ra noa stră , a tu tur r. şe u l ze ilor ar f i co nfi rm ar, pu tin 1a lo r
d a 1 reş i d e m o n st rată fără recurs .
Din auz a ace asta, ajuto rul Arhangh elului Mih ail , ş fu l
su pr m I l - gi u ni lo r er şti , este c I ma i mar e care ne-a f st
dat î n l up ta împo t r iYa sacan ei . Căci Sfînr.ul Miha il triumfă
ir z i ·t ibii pr in ros ti rea p u r şi im pi u a nu m lui ău, prin
singurul s tri găt al n u m e l u i ău ca re v rea ă spu n ă: .,Quis
skut Deus ?", ,,Cin e ste ca Dumnez u 7 ". Şi strigătul acesta
îl . tri ve te pe d iavo l , lance a aceasta st răpunge şa rpe ! care
şuier:i: " e(i fi asem ene a dumn ezeil or " . u m el , în · u ş i al lui
Mi hai l f rm ul ază ş i defi n . ş t e ordin ea cer ască , eh z ă ş ia
ina lie na b ilă a or ică re i în rede ri o m en şt i .
Ima g in il e pop ular ale A rh ang hel u lui por t rec dre pt o
i.stori evlav io asă, o m ito log ie med ieva l ă Să nu l ă ă m ca le
s ă as und ă mai ci parte momentu l d ec isiv al dram i i to r iei
no a t r e , însuş i pri n ci pi u .I o ri că r e i v i ctor ii as u p ra Ce lui
Vicle ::i.n I În ma ri le ep ci al e vo lut ie i no a tr e este însu: i eve -
nimentu l ră frîngînd în ecou t rigă ru l de lup ră l Arhangh e-
lului l umin os A veţ i u rec hi să- l a u z i ţi? :ef er ic i r a vr emii
a est eia vi va d · sc hid c. A ici ne :ip are în înr reaga sa m ăr e­
ţi r o lu l ir o ni prov ide nti a l a l tir anilor . s ··- 1 as c u l t ă m e
158 l) f"l !S DF. ROliCiE !\IO)JT

Profetul Iezechiel, cînd se adresează clemocraţiilor noa:;tre

capit1lisle şi comerciante:
„Piu! omului spune ce lui ce domneşte în Tir: Aşa zice
Domnul Dumnezeu: Inima ta s-a înă lt at ş i a zis: «Sînt un
dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu i'n inima
mărilor" , dar tu , deşi nu e:-;;tiDumnezeu, ci om, îţi închipui în
inima ta că eşti la fel n1 Dumnezeu ... Prin înţelepciunea ta şi
cu mintea ta ţi-ai agonisit bog,'itia ş i ai adunat în vistieriil e
tale argint şi aur; prin îmel epc iun ea ta ce a mare, prin ajuto-
rul negatului tău, ti-ai sporit bogăţia şi mintea ta s-a îngîmfat
cu bogătia ta . De aceea , aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru
că tu te-ai asemănat c u Dumnezeu , iată : Eu vo i aduce
împotriva ta pe străinii cei mai răi din toate popoarele şi
aceia îşi vor scoate sabia împotriva frumoasei tale
înţelepciuni şi vor întina strălucirea ta; în mormînt tu vei
coborî şi vei muri în inima mărilor de mo,ntea celor ucişi.
Spune-vei oare în faţa ucigaşului tău: ·«Eu .sînt un dumnezeu ",
cînd tu eşti un om în mîna celui care te ucide, iar nu
Dumnezeu? " (Iez. 28) .
În fata tiranilor , totul devine limpede şi definitiv. La pro-
ba războiului şi asasinatului , iluziile noastre , imediat
pedepsite , .se denunţă ca fiind iluzii. Tactica şi st.rategi:.i
dicta t.urilor au ilustrat în ochii celor mai .sceptici şi celor mai
greoi la minte, prin imagini simple şi izbitoare , tactica şi
strategia diavolului. Ele ne ajută, ele ne silesc să recunoaş­
tem, prin cea mai evidentă analogie, aqiunea satanei în vie-
ţile noastre şi minciuna veşnicei [spire. Aceasta este d e acum
jumătate din victorie.
O, pentru tot aurul <lin lume nu mi-a ş dori să mă fi
născut într-o altă vreme! În jurul nostru totul are sem-
nificaţie, totul sporeşte pîrnl la dimensiunile celei mai vaste
poezii' Tot ceea ce mi s-a întîmplat zilele acestea este după
imaginea istoriei mondiale. Niciodată obiectivele noastre nu
au fost mai evidente. Hitler îmi arată cu litere gigantice tot
1',\!ffE [)I A\ 1LC IXI 59

c e:1 c<' crcb ui e să , 01111:.1r cu în me ·1. Lot e a e răs ­

,· ,;1 a
fr in gc ..marea sa str:HE'gi ~--în c J L uz i:1 i nimi lo r noa ·tr c .
J'\ouă r e re, ·inc efo rn il, I ui Dumn eze u re ui tatu l ş i judc -
' Jl; 1_ Ch1ard:1d p ier c rn lo81. h 5 t ă1 , il ·, d est in ul sa tan ei tot
ră mîne pe ·e Iuit T l eea ni s . r:" re es te .~ inciclem cu
sp1r i1ul acc ··1 ·i v icto ri i ulrime Ai c i s _ ană se rerul cel ei m ai
m;i ri l ih ertă _ i I · aq i un :;;1 a inJ::tg·na ri i .. ă i î nd t ă 11t:
,· cicm elib r .1ti c g rij~ mo11strnoa-.;f. :t \ !uril o r u lt i1 c .1lc
destinul u i no · rr , Ic, rija însC"şi ~1 n1·goliul ui no . tr u, c:1re n
apa · ă fă r ă s:1 ne dăm s · aina 0 ·ice -ar întîn pia . mare ~t
Ordine ~ul zi · tă . Pa rtida e re de p~ a1 um c\ti gată- all astrul
c rului nu e te îi tune ·at d • aburii -;pa i ,ei noa stre. i I riviţi :
_Jud eca a din urm,1 ea ~,-; ·-ş i n n - , · r in n L ~, •. i ni ci grij a
, ·icw ri i de ~isiv " . C::i ·i , aşa cu '>f' iteş e î n Epist )la
Apo sto lului lucl :1. uimir o::i.re crur p ·· ,1.irismulu i răzbunăto r :
,,,\li ha il Arhanghelul, în d a gră i t li dicLvolu l certî ndu -se cu
el p ntru trupu! lui ,\1 isi , n-a îndr:"i/.1.it să ro stea ·d jude ată
de J1ul5, ci a 7,j . ..Domn ul să te ccrcc ,,,. b r aceşti a hu le c · c i
c nu k st iu , iar ·ele e l şti u d u1, 1 ir , cu acel ea se de frî-
n az.: . c:1 ni :;;te n <;;cu , ·î n t ă t iare ( ... ) .. i sînr n o ri f::iri a pă.
pun a\i c..levînr. o '.l.Ci to mn at i i f:1r:'i rod , de două o ri uscat i
_-; d zr.1di'ic i nati, ·alu ri fio 1o ~t:-e d · m ar , , pum gîndu - ş i
ru ş inea . st le rătăci t o: re . c ~mra I, . e p ăst re a z ă p v ·c in -
gu ra înruncri ul u i" (Iuda 1, -1 0 : 12-13).
ar de sp re ci ne v rb şt e l 1srfel Î D epin e de noi ca nu
no i să firn ac ia

3. Exorcismul sau ordinea personală

Dia vo l ul ş i o loawt a ele în ger i negr i , ..care n u :,;i- au

păs trat den initat a. c i au deze rta t de la pro pria I r locui n tă ·,
160 l>ENl ~ DE l(O UGEMON T

sînr <le pe :.1 c um în iezeru l de foc. D in p un ctu l de ve d e re a l

veşniciei , lucrur ile sî'nt înche ia te , pa rtida es te cîş L igata . Dar
cee~1ce ne in t eresează în seco lul aces ta al nost ru este să ne
facem şi noi imed iat partic i panţi la această , ·icto ric .
L,n ul clin p rofeţi i no i a i ere i mo d e rn e, Jose ph de i\1aistre ,
scria s ub Na poleon: ,,Cîn c:Io pute re pr e p on d e r e nt ă în s p ă i ­
inîntă univ e rsu l, ne irită m că mi găs i m n ici un mijloc pe nt ru
8 o op ri : ne răspînd i n în amare rep roşuri împotriv a ego is-
mu lui sa u imoralităţ i i g u vern e lor c ar e le î mpiedică s ă se
re un ea scă pentru a con jura p rimejd ia com u n ă . Î nsă, în fond ,
plîn ge rile acestea nu sînt fondate . O coa l iţi e în tre suveran i,
,1 l d t u i tă pe principii le unei mo ra le pu re şi dezi nteresate , ar
fi u n miraco l. Du mn e zeu , Care nu d a torea ză miraco le nim ă ­
nu i ş i Care nu face m inuni inu tile , fol os eşt e d o u ă mijloace
mai s imp le p e ntru a resta bili ech ilibrul: cînd ur iaş ul se su -
g rum ă s ingur, sa u cîn d o put e re mul t mai mi că a runc ă pe
drum u l să u un o b stac o l imp e rceptibil , dar ca re nu se şt ie
cu m c r eş t e apoi ş i d ev ine d e ne tr ec ut , ca o trestie s l a bă
op rită în cu re ntu l u nui fluviu , car e dă naşte re pîn ă la urm ă
ac umul ăr ii de te ren car e îl întoa rce d e la cur sul s ă u ".
Spu n Gi vo m pu tea de ve ni participanţi la această victori e
cu adevă rat desăvîrşită Jeve ni nd fieca re pe sea ma lui aces t
„o bs taco l im p e rc eptibil " în faţa r ău lui ş i ace as tă ,s labă
trestie " ca re op reşte cur entul fluv iulu i. Eu spun că o cond iţ i e
a ac e sre i victo rii es te ca no i să de venim . fie care pe sca ma
lui, un o m, o pe rsoa n ă răspu n ză toare.
Singurul obs taco l ire du ctibil es te Sfîntul. Numa i un sfînr
ar fi la î n,llţi mea aces tu i fel d e ero is m în r ă ul pe care -l
des făşoară în zilele n oas tre adve rsa rul. Iat ă a devăru l car e ne
lumine nă , da r ne ş i co nda mn ă, căc i noi nu sînt em sfin ţ i . Ş i
c ine ar d ori, cu adevă rat , să dev in ă aş a cev a Î Dar p e ntru a
de veni sa u a di.m ine o ame ni, p ur şi simp lu , în er oz iunea uni -
versa l ă provo ca r ă ele n ea nt , treb uie să tindem cu p as iun e
spre sfin\e n ie; altminteri vom fi mă tu raţ i la o par te.
l'AR T E D / 1VOLLl:.U 161

e în se a m ni:îa t ac sfînt 1 A (iunca iav o lu lu i era s ă

obnubil ze în n i senrim mul culpabilită ţi i ş i · ă ne fa că să
cre d rn că t tdc au na celălalt, fo rţa lu rur i i r sau fata litate a
sînt cel car fa c tot ră u l , ac iun e· con tra ră fiin d , ingura ,
cea rP. sfin\Cşt e. Ba u del ai re p u ne a cJ ad văra ta c i vilizaţie
c on stă în m i şo r rea u rm e lo r păcat u l ui or igin a r. To a tfel,
ad ev ărata sa n ct ific are n stă în . p o ri r a e n t ime n ulu i
no stru de a fi co mpli ci la rot ră ul ca r se a ce pe lum e . În
Mărturisirea păcatelor lu i Th - a d o re d Bez , cuvint ele :
..Recu no cînd din ce în ce mai mult gr ·şe lil e me le'' îmi ar a-
tă s nsul singuru lui p;ogr s omen sc n echivo · ... A ne as u-
ma a ne mărturis ; culpa , cu o virilă larviziune , e te a devăra ta
vinci car „ a faimoa selor noastre „complexe de culp ab ilitate".
Culmea sfini.- n ie i nu e::.te în ce rt:rudin ea iluzori d e a fi fără
păca t. fa est , dimpotriv ă , rev e lat3. de ătr Hri sto s cînd „c -
ceptă să moară asumîml.1 - i întregul pă at al lumii.
Lum a e. te pl i nă de d moni, ei b'inru ie cu milioanele, şi
noi nu vom r u ş i să-i izgonim. Însă , în realitate , dem o nul nu
poat e fi e xor cizat d1:"·ît 1:1 tine însuţi. Diogene că uta un m,
cu iant erna în mînă . ·u mă mir că nu 1-a găsit, ad vărat ul
mijloc d a găs i un om est e d e a deveni tu însuţi unul (dacă
nu singuru m ijloc, ste în orice caz cel mai r.ip id) .
r iecare o m. tr:iin cJ o vi:1\ă Ît mai responsabilă e te o în-
frin ge re pentru iavol, încă de acum, şi pentru tirani de
aseme n a : o înfr î ng e re a b so l ută .)i fă ră d re curs, un ele-
ment prin1 ci ord ine ne pi rilo a re .
Or, .ice st clem en~ per or 1al trebuie să se încadreze într-o
o rd ·ne cosm i a, .; i c ..:re s:.iser alizeze într-o or di ne , ocială:
prima fiindu -ne da tă , cea de- ,1 doua urmînd s;i ne fie d a tă·
pr ima fi 1 urînd condiţia µos ibilităţil oridrei o rdini p ersan le,
cea de a doua , co ndi\i.l sa def cunditate.
162 DEN IS DE R0 lJG Ec•·!ONT

4. Ordine a cosmică

l),:::zvc ita rea aberantă a tehnic ilor no a stre, şi prin de :.1

imp f.:r i21ismu : u i r~os :.ru raţio n ;d, n e -a fă cur să p ierdem, de
cir ev a s,~c1.::,k. s i:mp.,1 cosn1k, c u a lt e cuvi nt e c onş ti i n ţa
imcd,!;;i ;:,.kg ih;,1rilor noas tre de ansa mb lu Cl i univer s ul , cu
!egHe :sale cu:ios cute şi n : misterdc. În a-::daşi timp, de zvo l-
rnrea abe ra m}. a m e>ralelo r noas tre raţionaliste , apoi ind i-
v idua!i ste , ap o i i ra ţ iona l i~ t e , to<i.re ace-st.e sisteme distrugîn-
d u -se în tre e!e în teorie , dar su h zist'înd de fa pt u nul a lături
de altu !, ins es izabil ame stecate în vi e ţi l e Hoastr e , ne -a făcut
să ri e rdc m simţul moral elemenrnr, altfel spus conştiinta
irnedi :1t ă a u nui abs~Jlut car e ar fi, în afara noastră, chezăşia
L!!'!ivers:iE: a binelui .5ia rău l u i. Şi iată-ne izolaţi de cele două
s ur se ale Ordin ii, care :,Înt legile ordonate d e Creaţie şi inter-
ven; iile ordon a toare aie Crea1oru h1i. Am crezut că ne vom
putea el ibera de ime ;·de pend eni::l tuturor lu c rurilor cre ate şi
de dependenţa no.is tră faţă de Dumnezeu. Şi :J.tunci am
intra t în iumea arbiu-.iru1ui , unde Arb itrul trişor n e rătăceş­
te după b u nul său plac.
Nietzsche 2. văzut bine că filo sofia ace ste i lumi nu putea
fi decît nihilismul. Şi c urînd dup ă el , poporul său a tras
cons ,':cin 1cle impbca bile.
Ce put cr 11 fa ce no i acum ,
Voi ro st i râ s punsul „ creşti n " - creşt inismu; este de rei n-
venta t~ - ca fiind s ingurul pe care --l sim t admirabil dincolo de
fasci11:1ţi ile cele i m ai ta ini ce clin utopiile mele.
Trebuie sJ redesc o p erim ca tolici s mul fundarn~nt a l,
determinat şi rev d at d e Dtmmcz eu ca fiind ordinea Creaţiei
Sale. :ii trebuie să re descoperim absol u tul unui bine ş i al
unui du , nu rel afive ideilor noastr e mora! -~, s uges tiilor un e-
o ri c,rbilOare al e instinctului sau presiu nil or interesului
 • I".
P,'.lffL". DIA\ OLU' L'I l

mo menran ; ;ib · iu[u l u nu : b int: 1 al un ,1i rJ iJ dc:tt ' !11iu :1tc ·:i
re , c!a t d':' Du nn ezeu -:a fiind c;,dmca Voinţei S2I -:.
Într e a ·am a în re er · stJ. î n "rt i udi e .J 1e :.i d\ 1, ·l -
5 iuiril e no:1slr .ji c•le al e di volLlui n u . chi!11 b ă n im ic în O r-
dinea a esrci lu1!1i, în c- e hn„rd u ] n u ·x1 st ă , _.;;1 mpl :1 ilu L1c a
u n i n răb ~~ i ar cb lit ;- · ază se„sui n ost re: :,pim •al, J :H
car n u p oa te împ i di ·;1 uhul Sfim s-· aq ' n c1 .t! tot .!.,tfr l
urn mi poale innucnta n 1rsul :.stre lo r . Sig ur ci'i n e ix; tc m
d is~rng da r n u putem J is ru g~ ma i r.i Ir d ît pe n I în ;-,in '.
Putem , d esi gur , s5 n e fac m insen s ibili la a-..· a t .i i•.tu i•i
po rid r::1pa ~)il ă s · 5onde z at is urik· 1 1-:::rosc o p: e ale m ...-
ter ie.i , mar a J inam id sideral ă ş 1 cor sp ,ndcn1- ~ le v:eţi1
organi c e , pî n :'i la pun c tul la ca re un avanc, un pictor , u ;,
vizionar, sînt capabili s ă reinv e nte ze „r alui " dup<'. h1p l i
2s e mă na r a lui ; da r n u pur e m îm p ecJica ;;c _.-; te lucruri s ă
exi te ; ă grav ic ze. să se n ::isc:i , să moa r ă , să-ş i po;.;;"l"eJUSte·
le lor urmări p'.înă I capătul cid ur ilor po sibile Din striifun-
du rile 11nor inim i la imi te lc cosmo . ului. o r zon a n\.ă un i 1 er-
sa l ă emoţ i nează co: ce ea ce xi ta 111căut a ea .-e şn 1 c a :1
unu i a o rd car va fi nu me le tai ni c a l omnu!ui. O. putem
mi n\ i, u cid , ş: ne pU(em ex c.lude , pu tem s:lvîrş i nişre j::i.lnic
pă ate de o rg o liu . de neg lijen \::i _ sau d cal u l, d ar nu \ OJ
put e a face nimi c , rnci oda tă. în cc prive ş te mi.r.:.i.olul p ,r p e -
ruu ca:- face :;ă coincidă dreptatea i bucuri a, r,u re lc sp ec u -
lati ; ale marem ::nici i ş i cru eurile lumii mat ria lc , i, 1bir a şi
obiec tul iubi rii. rugăciunea , i j·Jr3.mîntu l cli-,·in.
Da c ă eu, mic om n în se mn a t. c:roare fă r:i însemnătate.
cu vint a rticular î n d iscu r ul tu tu ro r re aturil or, pr etind s- mă
izole z ş i să mă abstrag di n co smo s ş i si\-mi provoc ca ta~t ·o fa
mea pr o pri , ase.a nu s va face decît cu pre 1ul pierd rii me le
ş i fă ră a şri că o i or.tribui la pla n ul provi de r:ţ. ia l. Da r dacă
răspund la c he mar e a num lui meu , dad -mi a -um oc:iţi a
car . m ă de osebeşt e şi face a de vărat cuvîntul m e u. da că mă
st răd u iesc cel pu {in s ă converg cu or in e-a c .<:mi că , i cu
164 DE! 11.'i Df ROCC.BjQ :\"T

voinţa divină, oridt de nedemn a;: r ă mînc încă, şi vulnerabil

în carnea trupului meu , eu am învins , iată - mă legat! Cu lu-
crurile, cu fiinţele, cu ştiinţa lor. cu misterul lor şi al meu, mi-a
fost dămită o vecinătate.

5. Ordinea s ocială

În deşert a pătruns demonul .spre Hrisms şi el locuieşte

mereu în pustietăţi, pustiuri ale nisipului , ale apelor amare şi
stîncilor, pustiuri ale mulţimilor sau ale celor pe care-i
poartă o inimă lipsită de iubire şi de speranţă.
Nu e bine ca omul să fie singur . Nu e bine nici ca omul
să fie mulţime ; şi atunci înseamnă că e singur, căci asta în-
seamnă că oamenii sînt singuri în masă. Singurătatea este o
stare divină la om , care se schimbă repede în a fi diabolică.
Jo singurătate un om conversează cu el însuşi şi , cum a
spus un întelept, nu e totdeauna sigur că nu conversează
acolo cu duşmanul său" (Daniel Defoe) .
Orice ordine socială veritabilă se bazează pe vecinătatea
trăită , care este relaţia aproapelui cu aproapele . Iau terme-
nul de aproape în sensul pe care i-l dă parabola samaritea-
nului cel bun . Cine este aproapele meu? Cel care are nevoie
de ajutorul tău sau cel care ti-1dă? El poate fi oricare om, cel
care trece pe drum şi se opreşte ... Fără vecinăta[e reală, nu
mai sînteţi răspunzător de nimic şi de nimeni. Dar fără senti-
mentul răspunderii fiecăruia faţă de celălalt, nu mai e posi-
bilă libertatea civică; dictatura devine inevitabilă în orice so-
cietate a cărei maximă este : ,,fiecare pentru sine şi Dum-
nezeu pentru toţi", dintre cei care nu cred în Dumnezeu .
Ceea ce vedem noi producîndu -se în statele atinse de
gigantism , în care relaţiile omeneşti, din cauza marilor
PJ\lff " U li\ \ 'O LCLUI

d is t a n ţe ,
a ma e lo r şi a · no nima tul ui , nu mai sînt de cît niş:t
ab stracte con trînge ri, car de alt e l nu mai c nstrîng d ecît la
pr o as a d is p o zi1i , I t r i ş e ri a socia l ă , la a mrhi e în c aurul
legi lo r. Arun ci sratul, pe ntru a ·ul zista , tre bu ie "' ă d ev i n ă to-
ta lita r, adi c ă a cea s t ă c o nstr î1 gc:rc a bst ract·i treb u ie să s
î nso t a -'>ă d o cons trî ng e re fizi c ă , sin gura e fi cie n t ă d
a um 1n o lo : p li ia Da r a e:.i s tă ru in e im pus - d in a fa ră
este în realita t ·u ra n dezord ine .
Nu există o rdi ne a d e v ăra t ă d e ît în libert at e . N u xi s t ă
lih ert at d ecît b oamen ii care - i re a li zea z ă voca ţi a i are o
slu 1e sc. Ş i o mu l lib e r e re s ing u ru l ca re r spe tă liber tate a
sem enilor săi. T at e e lea gă . Siinţul aproapelui, respon-
sabilitatea şi libertatea înt lucr ur i int im lega te : e l se cre-
ează re ciproc ş i nu pot ub zista multă vreme unul fără altul.
Ş i ordine a se na şte di n alian 1a lor
Cei ca r n -au înţ Ies pînă acum c ă !ibe.-tatea este baza
·ie a or d inii, c ă e ·a nu p o ate fi dat ă nimăn ui , ci d oar a su-
ma t ă d e fie ar e 2. un risc fără p r ced n t, ·ă a es te ,,inco m-
p a tibil ă ·u sl ă biciune ::i" , c u m zic e a Va u ve n a rgue s , a dică
incompatibilă cu eg oism u l, cu ins ig nifiani a , i cu spiritu l de
co m b in aţii , cu ar·visn ul , 1 op o rtunismul ş i ·u fug a din faţa
ră s pund e rilor, cu p rost ia va ni t oa s ă ş i cu lene ·1 gîndirii , cu
re p ctu! d ba ni, u tonul pal avra iu , cu bl u ff-ul şi c u s n-
time nt al ismul cu c fac cuprin sul oricăre i dem ago g ii, cultul
succ e s ului fa c il şi înt 'i' mpl ă t o r , fric a de lo v it u ri , fri ca de
cuvine limpezi - pe scurt , cu rot ce ea c ca ra cterize ază mo -
ravurile p oliti c ale p eud o d e rnocr a ţiil o r no a stre şi gus -
turi! lo r de „mare p ub lic•·, a ş a cum le între ţin ş i le exploa -
te az- cin mat o g ra ful , că rţi le proaste de mare tiraj i publi-
citat a . Ce i care n-. u înţ el es încă nici acum ă libe rtat a es-
te fun ciarm .nte in compa t ibilă cu toate acest e a ; cei care nu
şt i u s ă dov ede ască faptul că au înţ el e s asta - ac ştia nu au
dreptul să -~i s pun ă d e mocr a ţi , e i nu m r i tă nimi c mai bun
d ecît u n d ictator.
]66

Ce i c;!re încă n u au în ţ eles ca iibcrrarea înseanrni.\ ds -

punder e, aceştia nu au n ici un drep t să-şi revendice o liber -
re ei nu ar şti să scoată nimic, d:Kă ar primi- o pr ir.
tate din c::i.
ab surd şi care le-ar face mai multă frică <lecit pofră, d ;.,. că i-ar
cunoaşte condiţiile .
O.ir ar fi insu ficient să demascăm ipoc rizia si Du mnezeu
ştie dad cuvintele ca democraţie .~i libertate nu sînt i;,)ocrizii.
_jalnice sau .'>C and aloase , în gura miiiur de p roş ti sa u de cinici
care se prevalează de ele. Ar fi insuficient ş i chi::r prirnejdics.
Căc i această ipocrizie este ~i ea un om agiu pe care s l ăbici une a
mulţimilor 'tl aduc e oricărui ideal foan e n e l ămurit presimţit .
Efortul act ual trebuie să se îndrepte că tre o definiţie
intransigentă ş i limped e a ideal ului, care doar el să justifice
lupt a noastră ş i către căutarea mijloacel o:- de a înco rpora
acest id e al, mijloace care să nu fie ele în5ele tr ă d ~ ri ale
propriului lor 5C0p.
Trebui e să-i ajutăm pe oam e nii atît de slab i de astă z i să
devin ă ce va mai resp o nsab ili, ceva mai demni de a fi liberi.
ceva mai demni de a se lăsa omorîţi sau de a omorî ei , căci
aici am ajun s în num ele libertăţii ş i al democraţiei. Ace st
,,ceva mai mult~ repre zintă o enormă am biţ ie, da că luăm lu-
crurile în serio s.
Am să -mi pot mărturis i acum idealul şi viz iun ea mea?
Oroarea mea de progr ame nu e deopotrivă decît cu întind e -
re-a scepticismului meu Îh ce priveşte objurgaţiile propagan-
d e i. De asemenea , cu nu predic , vreau doar s::ispun care
sînt co ncluziile care mi se pare că rezuită din stare a în ca re
ne a flăm. Cred în virtutea elucidării , care spun e adevărul co-
borînd glasul, fără nici un efort de a convinge.
Îmi fac raţionamentul următor : gigantismul modern îi
lipseşte pe oameni de posibilit atea de a fi ş i de a se simţi răs­
pun ză tori în societate şi în politică , deci de a fi liberi; această
responsabilitate anxioasă cheamă pc dinăuntru dic:atura şi
ne face neputincioşi împotriva dictaturilor d in e xteri or;
•- RTEA I) \ "O! ·..:i. 0 167

d zor d 1N:a no a · t ră i. tirn;.1 ne !a s ă dec i în c-hip n <'c s:::i r ş i fJ ră

greş p,·1d ă .,noi i o rdi ni' " to ta lita rilo r ; da că nu ne pl ace a~ra,
ti bui e ::.-- n - s~him ir. metode le şi 3t:tud inilc ; d,;r are sînl
n tufele i .11itudi n.:le co ntrare gig a ntismului ·i c •rc a r fi în
~tar e s ă - l p rr-în împ ' n(' '
Ră s p und A n u e:-:.i •: ră o rdin -• s o l:d .:i ~i li b E'ral ă Jecî t in
micile co mun i t ă ~1. în o;aş ie c. r p ă strE' z ~ m ă . ura . ,mt: -
nc"ască A .olo vec in ul prnllc sra Je v rh ă c u ,·e inul i iri li-
, ·i ul se p oare face au zit. C ons 1:: ci n ţ le a 1i· n ilor sîn L i;,,i-
bil e, d rago te a ş i ura î ,t co r,cre·e, ; putc 1il ' p o t f1 co n -
Lrolate '.--i s u sţin u te d · d itr e cetă ţ e ni , î n c u n oştin ţă de cauz ă ş ;
d e p e r oa n ă. Răs p u n d d a e st e mici c mu n it ă ţi n u vo r
putea s ubtis t;J d e it gr u p1ndu -st;>,decîr pu îndu - şi in cu m u n
re s u r. el e mat e ria le, p n tru a e apăra ş i a-şi d zv olta auto-
n o m ia l r s pir i t u a l ă. Ră spund caaceastă .utopie" ·ar s nu -
m e şt e fcdera kn~ e s te singura care permit c u v in te lo r li-
be11.ate, o rd ine , um anit:it e ş i democ raţie să ir, emne u n lu ru
car e ă rnă mo1io neze
Cît d e ~pre ei c::m :: spun: 0 Şi cu a ş vre a o 2sem e nea o r-
dint: , dar 11i se pare imp os ib il-- ", eu i i vo· în tre b a cc ~o n id e-
r5.e i pos il"'lil.În afara răzl>0 iulu i ş i a sta tu lu; t rniit r, are nu
e ste nimi c altc e va d cît stat ul războiului în permanenţă 1
Mult e lucru ri imp o. 'bil e n i se în tîmplă. Într- o bună zi le
înt de fa ţil , în iu c!:i no2~.tră . u a r fi timpul s:1vrem cee :.:ce
se întîm pl ă , · ă , 1 m im p osi bilul fa vorabil , adică să Te::im o
o rd in e i · ;i tre cm I of e n siv3-?

6. Sensul cuvintelor

D a r o f ensin pr s u pun e un plan . Un pl a n co m u n lim -

p ede d te rm ina t ;;i înţ ' ie!- de ace a •i m:rnieră d d.tr..: t ţi
168 flEJ\i !S 0F HOUG E~,iONT

cei care vor trebui să-l aplice . Un pla n care se e xprimă prin
cuvinte, ş i prin cuvinte care să pună ordin e în voinţ e le noas -
tre rătăcite: toate cuvintele limpezi sînt cuvint e de ordine .
O r, ce ve dem astăzi 7 ,.Libertat e' ', ,,ord ine ", ,.spirit" , .,d e-
mocraţie " capătă , toate , sensurile pe ca re le-am vrea - şi oa-
menii se omoară între ei pentru aces te cuv inte. Se pare chiar
că se bat pentru ele cu a tît mai pasionat cu cît se şti e mai
puţin limpede ce înseamnă
Am spus că ordinea ver it abi l ă pr es upune libertatea
omului responsabil. Dar cîţi burghezi înfrico ş aţi se încă­
păţînează să vadă în Hitler , acest om ai maselor, ,,basti o nul "
ordinii lor împ otriva bolşevis mul ui ? Aitii se bat în numele
libertăţii lor împotriva unui tiran care -şi ducea războiul iui
în numele libertăţii poporului german. Acest autocrat în
cizme se proclama într-o zi singurul democrat „veritabil ".
Dar celălalt dictator s-a ridi cat împotriva lui în num ele „ade-
văratei " democraţii, cea a sovie::elor, aliindu-se pe de altă
parte cu anumite naţiuni care se intitulează foarte sincer
democraţii, dar pe care el le socoteşte pluto craţii.
Trebuie să credem că oamenii se omoa ră între t::i pe ntru
nişte neînţelegeri? Sau că vorbele nu mai însea mnă nimic?
Există în spatele acestor cuvint e nişte re a lităţi simple care să
fie pe de o part e tirania şi pe de altă part e libertatea? Dar
spuneţi - mi atunci, ce este libertatea p e ntru dumneavoastră'
Ezitaţi, e complicat, şi cu cît vă gîndiţi mai m u lt , cu atît
înţelesul cuvînrul u i vi se pare ma i pr ob lema tic . Totu şi vă veţi
expune vieţile, d e bună voie sau fără vo ie, p e ntru a salva
această libert ate , şi asta e foarte bine . Dar a r fi ş i mai bine
dacă acest cuvînt ar avea un înţeles care ar putea fi de clar at
fără ezitare. Da că fieca re dintre dumne avoast ră ar şti ce apl-
ră ( căci a te lă sa omorît nu d ov ed eşte nimic ; ş i duşmanii
n oş tri se lasă omo rîţi ). Cuvintele nu pot fi eficiente d e cît
dacă au un înţeles definit. Şi ceea ce defi neşte înţelesui unui
cuvînt es te corespondenţa sa indiscutabilă cu anumite lu-
P/\ RT EA O IAV O LU Ll l !_ 69

ruri . cu an urnice e n tim nr , es te fa pt u l d e l angaj aza 111

moci n ce ar ni .•; a e ac e . O r, această cor espond e nt ă nu
înc eaâi 5 fi a r itra ră decîr în virt ute a unui acord unanim
sta vr ·a să spună că o a/Cim n :1 c respondcnţă nu , p o a-
t prod uce de ·î1 î n sî nul un ui g rup sau a l un e i ·o rn u nit ăţ i
v ii. trad iţie , un lrept . c r e dint ă , şi o a utorit a te c m u ne
s1nt in ur le în ~ta r să defi n ască înrel sul a ee a cc se
nurn sc cu\ ·in · c ren te . Dar roa Le ac este lucnrri au dispărut
în s co iul nos tru . i :Hu nc i uvi n te le , re a lea rg :i p toa t
dr u murile nu mai du c nicăi ri . Limba n oas tr ă e te dezar -
ticulată. Cu CÎl vorbim m ai mult , cu atîr ma i p uţin ne înt e le-
em . D ar moa rtea m·1i pun t oa tă lum e a de acord.
Sec Iul a l XX-I a va a păr a în ,·iito r ca un fel e oş mar
ve rba l. le c fo nie de lira n tă . S-a vo rbit î n el mai mult d cît
s vo rbise vre dat ă; ima g in aţ i- vă postu ri! acelea d radio
ca re nu mai pot t ă cea nici zi, nici noapte , în car cuvintel e
înt rost ite tîtea p sec un dă, fie c ă xis tă sa u nu a uditori , că
înt au nu luc ruri d e s pu s.Timpu l în ca re cuvi nt e le s u zau
mai re p e d d tt in ric alt sec ol a l istoriei , timp u l m a r ii
p ro stitut ii a ac sto r cuv inte ca re tre b ui a u să fi m ăs ura ade-
, ă ru lui i de spre a r Eva n g helia s pune ă la sursa lor e le
sî nt .,via a ş i lumin oa m eni ! r" !
Vai ce a m făc u t no i cu c uvîntul ' El nu ma i şt ie n ici mă ­
ca r să mint ă în a n u mite gu ri. a că zur m a i jo d cît minciu na
vreau s ă spun în t tal a lipsă de însemnă tat . O , cît se b u c ură
di a, olu l d p ă lăvră g a la a m a bil ă sa u mo ţionată a ace stor
pe a ke ri sau v rb itor i I El, ca re ste ma re ! confu zionist , e l,
că rui a nu-i pla ce nimi c arît ci mult ca e chivo c ul linguşitor ,
t rsul stilului of icia l, vo rb ă ri a care n u spun nimi c de la sfir-
ş i tu l ban ch tel o r: .. i cînd a jungem abrutizaţi d dis ·ursuri. el
roma n ticu l, e st c I ca re ne s ugerea z ă că indicibilul este
po at ma i adevărat d cît uv întu l limp d e i d isti nc t I El şti e
-ă, aflînd limb jul no tru , e l d istr ug c munit a rea . El şt i e c ă
dist rug în d stru .niri lc ·ocia le e l răb eşt c c nfuz ia lim bajul ui
170 DL'-JJS OE RO C G Ei\lOesT

nostru . El şti e că oam e nii nu se po t anga p decît pri n cuvinte

limp ezi ş i d is tinct e şi , conrorsio nî nd şi dcprimînd sens ul
cuvintelor, e l distruge însăş i baz :i fidclitătilor no astr e . El ştie
că pretutindeni und e une i pisicii se spune pi s ic:i , răul d ă
înapoi şi îşi pierde din prestigiu ; din cau za ac easta a in ve ntat
e l limb ajul cliplo ma tilo r ş i p udor ile lui n e să n ă t oase . El stie că
nimi c p e lu me nu ne va putea face s ă t ăce m , a cu m cînd
avem radioul , ş i e l se i n st<tl ează în roate m icrofoane le noas-
tre . El o rgan iz e ază , în sfîrşit, aceast:'i inflaţie verba l ă , cu -
vintele nem a ifiind decît „ascunz i ş uri " p en tru ac re , ele la ca re
el speră , nu fără îndre ptăţire, că vor re uş i ma i b ine decî t ce le
mai rele tiranii , s,1 ne a me ţ ească simţul mo ra l..
Voiam să spun că singurul rem ediu ar fi să-i opunem se-
mantica , adică ştiinţa sernnificatiilor , a limba jului precis ,'.> i
nuanţat, c hezăşuit de o lungă tradiţie şi de etimologii. Un
Minister al sensului cuvintelor , înzestrat cu puteri di scre -
ţionare , aceast.a îi tr e buie Democraţiei, pentru că, la urma ur-
mei, este un regim în întregime înt e meiat pe cuvinte (re-
gimul parlamentar, contractele sociale , legile , o pinia pu-
blică , presa liberă , mitingurile, conferint e le . Mon a rhia era
întemeiată pc rituri, formule consacrate, ceremonie plastică.
Dictatura e ste regimul loviturilor brutale şi cuvîntul nu mai e
în ea decît minciună dirijată. l\1inisterul acesta era odinioară
Biserica. O analiză a vocabularelor noastre a r arăta că pu-
(inul înt e le s comun pe care-l mai păstrează cuvintele vine ele
la amintirile biblice şi liturgi ce).
Aş putea indica dou ăzeci de rem e dii d e felul a cesta; clar
ştiu pr e a bin e că ele vor r:lmîne fără virtut e în lumea informă
şi gigantică în care trăim. Şi pe u r m ă , la urm a urm e i, eu nu
scriu aceste pagini pentru a propune , după a l ţ i o mie , refor-
mele mele. Răul este pr ea profund , disperarea prea a devă­
rată , oamenii prea ocupaţi să se distrug:l. unii pe alţii şi cu-
vintele , tocmai, prea lip s ite de forţă, pentru ca vreun sfat să
mai fie încă ascultat
l'ARTEA DIA \/OL "I.Ul 1, 1

Dar i ată încred re a incles tr uc ibilii c re L r ă prin r -

morile no a str şi rescabileşte ră cerea iu b itoa re : noi nu sînLem
s tăpîni să dist ru gem adevăratul Cuvînt 1 Toa e m inc iuni i
iavolu u i şi 1oat v rb ă riil e noa rre se risipe d îndat ă c ·
ne vo r beşre Duhul fini, printr-o frază di n Bib lie au prin li-
tu rghiil e noa -ere , pri nt r-u n cu vîni p care îl spun un tr că­
tor , printr -o rugăc i une n ă sc u tă din s trăfundu l ·unetului . ·u
epi n d e de no i ca a c ·te ·ilah e · ă lră i a c ă ; d int r-o at5 ci
ne -au vorbi t ( n a ş ter a unui poem sau a ritmului un ei fr ze ,
u nd va în noi, n e d ă o s l abă ide ci spre asemenea s urpri-
ze). Da ă lim bajul n -ar aparţine, d multă vr m nu ne -am
ma i fi utut în ţe leg . Dar da ă do u ă fiin ţ e comuni că, lac -
ace · te cuvinte mă p un d in tr -o da ă în mi ş care, d a ă a est
acc e nt a jung p ntru a- m i reda foqel , prin aces t miracol
limbajul e re restaurat în put · re sa originar : şi c r a toare .
n t iran sa u un sta t vor pute a foarte bi n e să int r z i că d is-
cur surile noa stre şi dis uţiile no as tr , ,, ă înăbuş libe rt ·ttea
cuvî ntu lu i"; la puncrul la care am ajuns nu va fi un pr a mar
rău . Dar nu vor pur a face nimic în e priv şt misterul ar
face ca în a numi te momente un le uv int să ne orbe asc -
ş i nu altei , fie şi cu voce sc ăzută . În taina unei te mni\e stă ­
pînii îi vor putea red u ce la tăcere pe vor ăr ţi i pe marii
o rat ori, vor putea să-i înloc ui a s că prin dis ur s urile of icia le ;
vor put ea ard toate cărţile ; vor pute a să-i 1mpuş1 p e p rofet i
- ei au putut ră stign i ş i Cuvînt ul I Da r nu vor pute a niciodat ă
mer ge mai departe.
ă i i a tă Paştile , und e Cuvînrul a î n v ia t; i în co nfu zi a
lim bilor şi a minciunilor , cîn d frica , suferinţa $iru ine a nu
ne mai îngădu ie să mai articulăm ni c i ch ia r o plîngere car
ă se facă înţ le a să - Cuvî n tu l e Cel Ca r în clipa de faţă
ne vorbeşte!
172 DENIS DE RO UGEMO NT

7. Virtuţi

Am indicat dimensiunile Ordini.i indestructibile în care se

încadrează drama destinelor noastre. Astfel înarmati şi
sprijiniţi, putem să îndreptăm spre satana şi spre sinistrele
sale planuri o privire care totdeauna îl descumpăneşte şi-l
face uneori să se risipească răspîndind un fum negru ca re
întunecă cerul o vreme, şi poate ne fac e să plîngem, apoi to-
tul se limpezeşte şi e iarăşi drept.
Să nu-i opunem diavolului injurii , pe care el le-ar lua
drept tot atîtea omagii. Să ne întoarcem de la el şi să privim
Binele . Să ne înarmăm cu această mare încredere care supra-
vieţuieşte catastrofei, pentru că cercetîndu-i în profunzimi
cauzele, ea vede că acestea se distrug prin propriile lor efec-
te şi că nici ordinea, nici bucuria, nici măreţia şi nici iubirea
nu încetează să aştepte, intacte şi suverane, dorinţa noastră.
Ne este de ajuns să regăsim curajul de a fi virtuoşi . Ne este
de ajuns să-i redăm virtuţii gloria ei.
Desigur, noi am făcut din virtute un lucru atît de trist în-
cît ar părea meschin să ne mai ţinem de ea . Nimeni nu mai
îndrăznea să vorbească despre ea; ea nu mai era nimic mai
mult decît moralitatea. Nu mai ştiu ce notă ridicolă se lega
de însuşi acest cuvînt, care-i electrizase odinioară pe eroii
Revoluţiei. Morala era plicticoasă şi gangsterul era plin de
prestigiu. Ceea ce se chema bon ton consta în fond în a
prefera genul rău . Această dereglare a criteriilor a anunţat
totdeauna sfirşitul unei cetăţi şi al culturii sale. Nu vorbesc
de imoralitate, nu ştiu dacă era mai mare decît în alte tim-
puri . Spun numai că nu mai aveam nici măcar .,ipocrizia " de
a o condamna ca atare.
Orgoliului şi brutalităţii proclamate drept virtuţi de către
totalitari, naţiunile libere nu ma i îndrăzneau să le opună
PAlffE A DIAVO LLLUT 173

de ît v a nit ă ţil e curte şi prude nte! la e ia c a l'a s chem a

realism Spiritului d răzbunar şi res entimentului ele n-au
ma i ş ti u t s ă le o pună decît neliniştile lor de proprietari
isr vi(i, şi aceasr::i s chem a apă ra rea ordinii. ro olăniei
spiritu ale , doa r co nfuz ia sp irituală , ş i aceasta se he ma dre p-
tul de libe ră ·riti că.
Toate ace tea se explică şi gen e raţii de romanei rine-au
ră tat în mod co n vi ng ă t or că mul nmoral " nu ra decît un
ip crit, u n slab , un reful at au un plicticos. Însă războiul ne
arată altceva. Cînd o demo cra\ie roşe şte pentru virtutile sal ,
pe ce forţă mai poat conta ea? Şi cînd elita unei so iet ă ţi nu
ma i c ne ntrea z ă decît ridicolul disciplinelor care au fon-
da t-o i m en tinut-o , cînd ea îşi p ă strează aplauze! p ncru
cei mediocri pentru că a ceştia a muză cel mai mare număr şi
aduc cei mai mulţi bani, cînd ea aduce un cult starurilor de
o prostie intolerabilă , cînd toate acestea par naturale , ş i
contrariul antiso ial sau plicticos, ce le mai poate ea opune
barbarilor' Barbaria debilă şi abrutizată a mulţimilor noastr ,
demisia fă ră eleganţă a elitelor noastre , oare asta e ce ea ce
trebui să salvăm cu preţul vieţii?
Ră punci foa,1e liniştit că nu. Tot ceea ce poate fi distrus
să fie d istrus . Toţi surzii pr a surzi ca să mai audă semnalul
de alarmă să piară în surditate a lor. Ce putem noi să facem?
Prostia este inexorabilă ; nimic pe lume nu o va putea împi -
dica să se distrugă. Şi dacă este ucis ceea ce era d ja mort ,
nu văd nimic rău în asta.
Toate ace cea nu mă vor împiedica să am încredere! Ne-
norocirea ne readu ce la ceea ce e serio . Ea ne învaţă să-i
opun e m răului binele , ş i nu jumătate a de rău a micilor per-
versiuni. Ea ne redă curajul de a ne opune ace tui orgoliu
propovăduit de totalitari , umilinţa şi nu sufici e nţa ; brutalităţii
lor , acea virtu (fo losesc l rme nul italian făcut celebru de
Burckhardt şi d ietzsche cu privire la e roii Renaşterii .
L-am put ea traduc e aproximativ prin energie ufl e te a s că,
174 DE N IS OE ROUGEMONT

:îndrăzneală controlată ) lucidă şi mîndră şi nu calcule „realis-

te "; setei de r ă zbunare şi resentimentului , grosolăniei spiri-
tual e , dreptatea cu d ouă tăişuri şi austera rigoare a gîndirii,
nu această isterie se ntimenta lă şi ac eastă panică de posedaţi
bine verificaţi .
Aş vrea să spun lucrurile acestea şi mai simplu încă, şi
mai cu blîndete ş i fără să condamn nimic ; nu e oare ceasul
pr ea măreţ pentru strig ăt el e noa stre ?
Aş vre a să vorbesc des pr e binele ş i virtu ţ ile pe care le iu-
b esc şi libertatea care vine după ruină, cînd pe cer se iveşte
iară şi primăvara pură peste rămăşitel e vieţii.
Îmi închipui o cetate ajunsă la ultimul stadiu al corupţiei
sale. ,,Cer oricărui om care gîndeşte să-mi arate ce mai sub-
zistă din viaţă" (Baudelaire încă, în plin secol al XIX-iea .. .).
Şi eu răspund: Marea ordine de a trăi şi de a asuma un destin
nou. Virtutea nu este mai plicticoasă atunci cînd cei virtuoşi
au dispărut cu vechile lor certuri în care mai întîrziam şi noi.
Nu mai e vorba de morala lor, care a murit în defensivă şi pe
care ei au apărat-o atît de prost. E vorba pur şi simplu de
măreţia pe care vom şti s,1 ne-o imaginăm şi de o viziune
nouă a forţei. ..
Aşezat pe ruinele noastre , schiţez ...
Îmi place să înscriu aceste cuvinte: luciditate-seriozitate-
umor, care formează un acord profund şi însufleţit. Mai pre-
simt şi altele. E cel mai frumos joc!
Îmi place să copiez fraze pe acest ton : ,,Egoismul îşi are şi
el prostia lui, el nu este mai puţin ignorant în ce priveşte binele
decît este onestitatea în ce priveşte răul". ,,Pentru a-i cunoaşte
pe oameni nu ajunge să-i dispreţuieşti " (Benjamin Constant).
„Persoanele slabe nu pot fi sincere" (La Rochefoucauld). Şi
visez la o antologie a acestor maxime de o mîndrie fără
ostentaţie ...
Îmi imaginez că umilinţa trece prin zidurile celulei pe
care o clădesc temerile şi vanităţile noastre slabe, şi că ea ne
l'Alff F..\ DL-\ \ 'OLl ·u ·1

1,e rm itv <;;'i f i m Iii er i. ~ts<..:rnne:1 ce lor car· nu m ·1i a I nin: i

le I ier lut .
M ă gîn esc ha c:1 purir~ tr e ;1 inimi i d SJ re :H e lu i
Kierke aarc.1îi pUce . s ă rcp te că .1r cu ns a în „a voi un sin-
g u r lu cru '·. s c i r .'::i ne ·:id in - ·nsibi l i la :1m ·1eal:"i.
1\tl;'i gî ndc c ci or 1uI cc [ m:1i luc id de pc Iu rn • e: rc mu l
·ar · se ro :1g:l.
,1n d 1rnre p-;rho lo g i este c ~1 c.He 1n ţcleg '
,·i .- t i.:I rn:11 111
i rtarca . Cuci icr1Jrea u1r o · ~l p :ic aru l b I d b i ne ca . i
lia vo lul în s u ş i . Oa - î l cu noa - e mai bite pe p:k5 to , p e ntru
c?i dc?t •apt ::i în c i c u rajul iu l irii .
\Ei gîncle~ - c;':\ n ·no ro c ir e:1 ne foce iar ă-? i -obri şi că
1
îm :l ă\ia ;:irc le . fos i J -~r it;:i c lor I a1 vorb ă re 1 1 le va f i
re. Litui ă c lor ca ·irurn i pr in -u noaşterea primej !ie i ,i ob i ş ­
nuinţa morţi i . mai ,d, · urdă i m a i simp l·"i d ·cît or i încl
Ric.lic a es1c virtu ţi în fap ocl1rl o r m ei nu ca p o utopi e a
un r zile d rnîin m ~1i bunt ., c:i ·i E el sia stuI avea dr·epr.i te .
.. ..oa m ni i n u şriu ni m i , cotu l I c te î n fo1-ă, 1 mil li s întîm -
p l~i de p o lr iv~ tutur o r ; :.tcec a.-i soartă şi pentru cel bun şi
1 e nlru cel r:"iu'·. Dar în a · ea stă leq ie p c c:.tre ep ca noa · tră
ne-) r ami nt ş t e . cu vă I! ctia n astră le mă r ti . e·a n
recl:1 r lit:i\ii 110 · 1 tr . Adcvăr:Hel v inu1-i n u s în lreapt ă
pre fer ic ire , i spre Ordin e şi d re pta r a i. Ele nu duc ·pr
un happy -end . ci ·pre g lo fr · Ade,· :irului.
f rni im ag inez , nu \ ' iS z; m ă pr g ă tesc să me rg 1naince .
.' irnr că am p ărăsit a · asLă c.nr. , şi că aceste ·îteva a orduri
pc ·are lc-.1111î 11c~ rc-1r î11i d ·i u ton ul unei armo nii n i , unui
·cil de v ia\ ·'i ma i du r .'5i mai lin de hu uri „Ch em şi p re -
" i1m - est o fra ză din Poc. c:ire de cîtă, ·a nerne mă fosci-
n e:-iză - u anum ită o.n c rgie ca lm '.'.i.s trălu citoare i n eîm -
b lînzit:i, aşa c um ne -o pu1em închipui climr -t1n m3.rC flu viu
de aur topit •' .
O da quod jube Domine! Do :1mne , l ă ea c po -
run ceşti -Aunus rin) .
176 DE'.'J!S DE HOL:G Ei\10 :--IT

8. Albastrul cerului

„ Si-ţi uni.face crestele z iduril or

d e rubin •' (Isa ia 5 4, JJ )

Îi opun diavolului toate lucrurile lumii cărora e l le ignoră

virtutea şi splendoarea. Îi o pun chezăşiile un e i în cred eri pe
care nu o va ating e nici odat:i \·iclen ia sa .
Îi opun ierarhiile Ordinii: ordinea cere ască şi strigătul de
război al Îngerului alb, o rdinea lăuntrică a sfinţeni e i, o rdinea
cosmică şi discursul ei ime ns, ordinea legil o r jurat e în cetate ,
ordinea cuvîntului şi ordin ea vi11uţilor.
Îi opun Duhul , Apa şi Sînge le , ,,care dau mă rturie ş i toate
trei sînt de acord" (I Ioan 5, 6-8). Îi o pun Focul limbilor,
Sarea şi Uleiul. Îi opun Pîinea şi Vinul.
Îi opun, de asemenea, operele oamenilor , unde partea
sa a fost consumată.
Îi opun albastrnl cerului .
Albastrul cerurilor pe care le-arn iubit. Albastrul cerului din
Île-de-France, blînderea artei şi a vîrstelor , şi surîsul unei femei
cu iubirea credincioasă şi veselă. Albastrnl cerului din Man-
hatran, topindu-se ca o inexorabilă bucurie între vc11ica lităţile
argintate ale zgîrie-norilor. Albastrnl cerului Alpilor , mo arat de
scînteietoarea negreaţă, la amiază, pe tăişul gheţarilor.
Fie ca aceste imagini să risipească farmec ele satanice im-
prudent invocate în aceste file, co nfuziil e crepu sculare şi
larvare în care Prinţul tenebrelor ne aşteaptă oboseala; fie ca
ele să facă să se risipească profunzimile înşe lătoare pe care
el le deschide aventurii dorinţei, încurcîndu-n e virtuţile în
viciile noastre şi gustul nostru fires c al fericirii în ameţeala
nenorocirii ; şi ca ele să risipească sofi smele abisului a şa cum
zorii de vară limp ezesc ceţurile!
PA Jff ,\ D IA VQ LLLl · 1

S spu n e d dem o nul ui îi p l ac e e asu l mi ez u lu i d e

no:ipr . O , să n îm o rcem fata că t r e imb olu l u ni ver al a l
rig oarei ş i a l pă c ii p rofu nd e a ie rtă rii , .5i ă ne s căld ă m p rivi-
rea î în inde ril de uritat ~ .. rzăt are ş i p ă le -lbastrulu i
ecrului în inim a zil ei 1

194 2 ,~i l 44
Postf aţd dupd patruzeci de ani
 Am se ri ac ea s t ă ca rte la ew Y rk. Era războ i , p ntru
min exi lul , i emul lun i trăiam s ngur În jurna lul me u d in
ac a vrem e găse sc îr va fragm nt e are evo că îndea jun ele
b in . pen tru mine c I p u ţin , ciru! .;;i arrnos fera lucn ilui 11c t1.

5 \fl est 16th Street, 1Vew Vork

Sfirşi t ul lui d embn e 794 7

Am găsit un ateii r mic lîngă Gree nw ich Villag , sus d rot,

într-o casă d piatră cafenie ş i am părăs it fără bu urie hot lui.
Pode a a lbast ru în his p er ţ i în alb trand afiriu şi jum ătate
d e pla fon înclinat, d sticlă, negru noa ptea, striat de în h e -
ieturi albe. Două fer stre mari şi joa . spre c urte. Chi a r în
fa 1ă . cl ădirea îna l tă a unei tip gra fii. ai la dr apta , dom in
acope rişul pl at, forrnînd o t e r asă, al unei ca s u trei taie
car e este o mă năstire . Călugăritele , do u ă cîte cJ u ă, se p lim-
bă 1r1 sus ş i în jos pe ac est acop eri ş itind . Cu m nu e pa ra-
pe t, ne te m m de fieca re dată că vor face un p a prea mu lt ş i
vor cădea în gol, da că ceea c c itesc I p a sion ează.

1\1iercur ea Cenuşii, 18 f ebru a rie

De luni de zil e î n ce rcam să î nc p 1 . În să to t ti mp u l

fug am pe stra dă , în lume , la inema , I· cel ma i mic pr et xt.
Astăzi , la ora dou ă , m-am închi s, fă ră să mă mai urn esc
din loc, într fotoliul meu ş i m sa me a - cele do u ă bra 1 ale
1
E vorba cit: ,.Part ea diavolului '•, ca re tr ebu ia s ă apa ră la sfîr~itul lu i
1942 la New Yc rk într- o pri mă ver. iLme. A doua v1:rsiune, rn ;i rit ă , dat ::iză
<lin 194 Ea a Jp:i rut în Elve1ia în 19 6 ş ir· urm:'i la Paris î~ 1947 .
182 DENIS DE ROUGE MONT

fotoliului atingînd marginea mesei - în faţa unui tea nc de

hîrtie albă. Au trecut ceas uri, imobile . Telefonul a sunat de
mai multe ori, alături de patul meu, fără ca eu să mă mişc .
Am recitit încet conferinţa mea de la Buenos Aire s (Co n -
ferinţă despre diavolul în secolul al XX-iea, august 1941),
note răzleţe. La ora şapte am început să sc riu . E ora zece şi
am în faţa mea Introducerea şi trei capitole terminate . Mi-e
foame , mi-e frig, sînt fericit şi alerg să mănînc ceva de 50 de
cenţi la cafeneaua din co lţ .

22 februarie

După trei zile şi trei nopţi de muncă încrîncenată , am în-

cercat ieri seară o ieşire . Două semne mi-au dovedit că pînă
una alta sînt prizonierul cărţii mele şi că aş face bine să nu
mai scap de aici.
Trebuia să mă duc la nişte prieteni după masa de seară.
Intru la întîmplare într-un mic restaurant , în josul lui
Madison Avenue . Sala îngustă şi adîncă pare goală. Trebuia
să fie aproximativ nouă şi jumătate. Ezit în prag : mă vor mai
servi ?.În fundul sălii, doi bărbaţi şi o femeie la o masă, stau
de vorbă şi beau. Unul din bărbaţi m-a remarcat şi îl aud
spunînd: ,,Iată diavolul!". Se întorc pe jumătate şi rîd . Am
fugit. Nici un alt restaurant în acest cartier. Am urcat, fără să
mai mănînc , la prietenii mei.
Nu am prieteni mai încîntători în tot oraşul şi i-am văzut
aproape în fiecare zi luna asta din urmă . Însă în seara aceas-
ta nu aveam nimic de spus şi mă întrebam, nu fără angoasă ,
ce se poate spune în general cînd sîntem mai mulţi într-un
salon . M-am întors acasă devreme , dar n-am făcut nimic
important toată noaptea . E limpede: sau scriu , sau ies.
f' ARTE DIA VOLl LUJ ] 3

26 Jc:hrur.me

L1 Tow n I la ]!, Wanda La nd ow sk-t ast ă zi după- a mi az ă

cî nta \ ariaţiunile Goldberg . Timp d o oră şi jum ă ta t e. cu
ner v ii la fe l v ib rîn d ca i c ard a claveci n u lui , de d te ri
a ea r ă m a rem a rică feci re1n i ă viva c ca , i sfinteni a îns ăş i ,
nu m -a dus p î nă la ma r ginea lacrim i lo r ' ne r i d e
ase rne>ne:.1. mi se în c hi I au o c h ii făr ă vo i , c ă c i am lu ra c
lt)at ă no ap te a i pe min e m ţ i a mă face să ad or m. Am i ş it
pă trun s d o b e ţie de spr e ca re îm i imagin ez că starea nor-
ma l~ a înge rilo r, ş i hotărî! să reî n p t tu l.
Nu pot s ă asc ult Ba ch f,"ir::isă- m i fi ruşi.ne că scri u . Cu m
. ă fa să I ves cuvint e I cu o tu şă la f l d vivac e ' Cum să
I ' fac ă d nse ze î n bu curia de a pun ad văru l ? Ş i cu m ă
l seduc la ritmul fără gr şeal ă, fără de tind e re şi fără remuş-
are al un i gînd iri ca re să ma i fi demnă de a fi gînd i tă, de
a fi primită într-o lu me stabHi tă de o sin gură fugă de Bach?

1 martie

C nstar că de p atruz c i i opt de o re nu am mai ,c; puc; un

uv înt nimă nui (l a ca fe nea î m i ajunge ă ară t farfurii! cu un
ge st). Asta nu · p oa re decî t într-un m a re oraş .
Luc rn noc turn . Do rm pu ţ in dimin ţa u după- m iaza.
·-a m a i v nit menajera Funingin e pe mobile , în ceşti.

5 martie

Cî nd a m ad ormir dimin a ţă , dac ă s un ă tel e fon u l ceva

mai tîrziu ş i fa c un efort S ' -m i rev in în î te va se u nd e,
Î nţel eg el ce s sp une: mă tr e ze sc şi e vor ba într-ade văr de
un ve rb la refl e xiv.
184 DENIS DE ROUGEMONT

7 martie

Am dat la dactilografiat primele cincizeci de pagini. Pe

urmă am rătăcit pe Fiftb Avenue în mulţimea încetinită a
zilei de sîmbătă.
Nu e încă primăvară, dar anotimpul se emoţ.ionează
nelămurit. Vîntul dulce dinspre mare urca pe bulevardele in-
finite , foarte uşor aurite de amurg, acolo unde se deschideau
spre cer. Ajunge un asemenea vînt blînd, puţin aur depărtat,
un cer frumos de nori atlantici , pentru ca lumea să fie iarăşi
mai mare decît războiul şi inima mai liberă să iubească? Da ,
în seara asta.

14 martie

Plimbare în jurul unei mici pieţe, ternă şi noroioasă , în

josul oraşului, cu Ernst Erich Noth, romancier german. Îi
vorbeam despre cartea pe care o scriu. ,,Cum, îmi spune, vă
mai puteţi pasiona de idei? Mai aveţi o viaţă lăuntrică? Eu
sînt mort de doi ani. Mă simt postum". Deşi sîntem cam de
aceeaşi vîrstă, iată un om mai modem decît mine .

16 martie

M-am trezit de cîteva minute. E ora unsprezece dimineaţa

şi mi-am spus: ~De ce scrisoarea asta e îndoită în două? Cutia
mea de scrisori e destul de mare pentru formatul ei, factornl ar
trebui să ştie". Vedeam un plic subţire, cenuşiu, îndoit în
formă de V în spatele uşiţei fără lumină a cutiei metalice .
Mi-am pus halatul şi am coborît cele trei etaje pînă în vestibul:
da, asta era, plicul cenuşiu, îndoit (o factură de la spălătorie).
PART EA OIA V LULU ! 185

'l i e pa r ă asta nu mi s-a mai întîmpla t de d ispr zec sau

tr i p r zec a ni , de la ~a l · (Vezi Journal d'un e epoque ,
G a llim a rd , 1968. p p . 79-80) . Fa c ult ate a m ea de mi că
clarviz iune (cla iziune de detal iu fără im res), nu mi-a servir
ni i odată la nimic d cît t cm i să ver ific, de fie are dată cînd
se manifestă, că sînt deco ne ctat d lumea utilului.

20 marti e

Ploa ie t o ren 1 ial ă i t pi r a z ~pez ii. Că lug ă riţele nu ma i

ies , sau po ate au că zu t în curte. P icătu rile plin de funingin e
mi se triv sc pe hîrri e sti la g am uri l r s-a topit, sa u
poa te pros t a ran ja tă în ferea s cră . Am cîr pit cu un fir de sfoa ră
ve rde picioru l part al micului meu fotoliu. Fe ri irea de a
scri e ş i de a mă s imţ i lib r noa ptea ş i ziua .

2 1 marti:e

Am termin at capitolul de spre Sfintul Mihail. Poa te părea

de liran t „intele ctua lilor liber ali" din N w Yo rk.
Prima zi de primăvară, a nu n ţată de wnet puternic la or a
cin c i dimin e aţa. Jo se B rgam in a sigu ră că primăvara est
an otimpul diavo lului . Da r eu voi fi terminat în curînd.

23 mart ie

O s risoa re a pro prieta rul u i îmi spu ne că eta jul meu va fi

demo lat. Închir iam ·neli rul ace ta cu lun a ş i , de ci , nu ma i
av am alte va de fă cut decît ă plec, fă ră ă mai insist.
186 DENIS DE ROUGEMO1'T

25 ma rtie

Am scris finis la ora şase dimineaţa. Biserica Sfintul

Marcu, în zorile reci, cîteva bătrîne şi un bărbat tînăr în faţa
bătrînului preot anglican, într-o criptă de piatră golaşă. Să
exorcizeze în mine partea diavolului, cea pe care el a luat-o
fără îndoială în lucrarea mea.
Idee bizară : dacă am terminat atît de repe de ca rt ea
aceasta, a fost pentrn că am încercat s-o iau repede.
Notelor acestora din 1941 îmi place să le adaug poves -
tirea unei seri în care am fost „vizitaţi" în casa noastră din
Ferney , la 29 iunie 1954. După masa de seară, într-o atmosfe-
ră favorabilă , eram şase persoane simţindu-ne foarte bine şi
am sugerat să ne jucăm de-a întrebările şi răspunsurile . Jocul
acesta, pur telepatic şi poetic, se joacă în perechi , în cea mai
mare tăcere. Unul din noi scrie trei întrebări şi celălalt în
acelaşi timp trei răspunsuri; apoi invers; şi acestea odată
făcute, fiecare citeşte cu glas tare, unul întrebările, şi celălalt
răspunsurile .
Din seara aceasta reţin trei schimburi remarcabile .
Erau acolo Jean-Paul de Dadelsen, colaboratorul meu
cel mai apropiat de la Centrul European de Cultură , ş i pe ca-
re l-am numit , a doua zi după moartea sa prematură în 1957,
„singurul mare poet luteran de limbă franceză ". Una din
întrebări era: ,,Ce s-ar întîmpla dacă Jean-Paul ar deveni
Papă?". Răspuns: ,,Papa ar fi luteran ".
Al doilea schimb: ,,Ce este mistica? ". Răspuns : ,,Este o
mică grădină închisă care se va deschide de Paşti'' (se şti e că
hortus clausus este un simbol fundamental al misticis-
mului, flamand sau renan mai ales).
Dar al treilea schimb mă face să amintesc aici această
seară memorabilă. Unul dintre noi scrisese : "Ce s-ar întîmpla
dacă diavolul ar intra în această cameră?" . Partenerul ş i-a
P.ART E D IA VO LUL 1 187

cirit ră s punsul: .,To ate luminil e se v r sting e' '. Şi roat lumi -
nile s-a u rins.

II

InviraLde e d itorul me u amer ican s ă mă res itu z astăz i în

ra port cu ace st text de acum un sfer1 de sec o l prima într e-
ba re pe ca r mi-o pun st e cea a subiectului ei şi a realităţii
sa le . Mai cred , încă , ad ică , în exi stenta di avolului '
Mi-e fo art t e amă c ă nu p o t d a la această întrebare
d i rectă un răspuns fără ocolişuri , şi asta din cauza naturii în-
să şi a s ubiectului , ambiguă pînă la contradicţie , pînă la
sofismul lo gic inevitabil.
Într-ad evă r , d a că spun că nu mai cred în diavol, asta
înseamnă că el m-a avut , potrivit cu primul capitol al acestei
că rţi; i da ă el m-a prins, înseamnă că el lucrează; or, nimic
nu poa te lucr a făr ă ca ă exist e, de cît poate e a ntul care,
prin n e fiinţă neantizează (,,Das Nichts nichtet" , ,,Neantul
n an t i ze ază ', pun He idegger. Cf. Qu'est-ce que la Meta-
physique? tr. fr. de He nri Corbin Gallim a rd , 1938 Citat
ma i su s cap. 19) . Astfel, sceptici smul meu ar fi o dovadă de
e x is te ntă tocmai p entru că pune la îndoială? Pe de altă
parte da că spun că cred în diav I, aceasta nu e cîtuşi de pu-
fin o dovadă că el xist ă sau că e l nu are nici nimi c din mine,
nic i nimi c în mine. De und e se vede că e ap roap e imposibil
să se vorb asc ă de e l în chip inocent sau detaşat , nici fără un
f I d e act ind irect d e cre dinţ ă sau de atei m.
Am să înc e rc totuşi să mă explic mie însumi ş i să le spun
ş i citi to rii r a est e i re e dită ri ce îns e amnă diavolul pentru
m ine în con jun ctur a ac tuală .
188 DEN IS DE RO UGEMONT

Proiecţie?

Unul din proc edeele favorite ale celui vicle an constă în

a-i conving e pe intelectu ali că el nu este decît expresi a miti-
că a terorilor intime ale oamenilor simpli şi care nu l-au citit
pe Freud . Astfel, di avolul nu ar fi nimic altceva decît o
proiecţie. D a că v reţi să cunoa ş te t i înţe l esul termenulu i
con sulta ţ i excel entul Vocabular psihanalitic <le J. Laplan -
che şi J. B. Pontalis; veţi citi acolo la pagina 348:
,,Două accepţii ale proieqiei :
a . Într-un sens comparabil cu sensul cinematografic:
subiectul trimite în afară imaginea a ceea ce există în el în mod
inconştient . Aici proi eqi a se defineşte ca un mod de ne cu-
noaştere , în plus , pe de altă parte , cunoaşterea în celălalt a
ceea ce , exact , este necunoscut sau greşit cunoscut în subiect .
b . Ca un proces de expulzare cvasireal : subiectul aruncă
în afara lui ceea ce el nu vrea , şi-l regăseşte apoi în lumea
exterioară. Aici, s-ar putea spune schematic, proiecţia nu se
defineşte ca •a nu mai vrea să cunoşti• , ci ca •a nu vrea să fii•.
Prima perspectivă reduce proiecţia la o iluzie , cea de a
doua o înrădăcinează în bipartiţia originară a subiectului şi
lumii exterioare".
Pentm a ilustra primul sens , cronica mi-ar oferi sute de
exempl e, dar puţine care să depăşească în precizie pe cel al
lui Jean de Roma, dominican , însărcinat începînd cu 1528 ca
„inchizitor al credinţei ", de a proceda contra luteranilor şi
valdensienilor din Provenţa. Un text din epocă ne dă cîteva
detalii în ce priveşte metodele lui :
"Zisul de Roma comandă să fie luat prizonier un anumit
Jehan Gignoulx şi, pentru că acesta din urmă nu voia să depu -
nă mă1turie aşa cum voia el , îl luă şi îl legă de masă şi îi unse
picioarele cu grăsime, apoi puse să li se dea foc , zicînd: .Vei
spune că Lucifer a dus-o pe Maica Noastră şapte ani şi că el
 189

L-·1 zăr 11·l1t pe J1sus llr i:-.tos" . 1 înd sarma nu l rn e r;i uprin -
d e f o e . , ( ~1rig, i m e c 1 ;,p n J că n u ·ra n imi · adev ă rar clin
t: are a ·csr a. P1;11Lru c, 1r ~, z isu l Rorn a 1-'L pus d ci n c i o ri pe
f ·, şi a us s ă rn anul 11 · tît cJ ars în ·îcd e a1un c i n u -a mai
tinu t p e ic ioare ia muri t în te r 1nit ă din cauza pic ioar lor şi
n rv il o r pe car · i le •. r :-,esc " E. Arn a ud , Hist oir e des
premie re s pers e cu t i ns d aud is lutherien s du
omtat venais ien et d la Prove nc e, Pa ris. 1891).
Un d isc ip ol o rrod u x a l lui Freu a r avea d rept te să
c I s cler .,ilu zi " o a - n c n ea roi e ţ i , căc i ste limpede
că ..cel c.:J lugăr s 'înşela î n cc-I p riveşte J e el îns u ş i m ai mult
ci cît în ·e o p riv , te p ~ v ictirn.:t a şi l .c ali zar ~a lu i Luci.fer.
Dar a r fi ilu z ie le al el ilea gra I să s read ă ·ă d iav lui nu
ar fi nimi c pentru c ă J ea n ele Ro m a înşe l a , d e v re me ce roa-
r sa d vedeşr on trari u l î l r le ·ă l d ia\ I es te în mod
liJ ic op e r dia v lu lui.
Proi iluzi e , e spun e. Da ă dia v Iul est e pro-
-n e , ci i ilu zor iu. Dar aceas tă iluzie operează; e a
e re, pri n urm ar , realit a te ... R • litat e a ,. ce , d ac ă nu a ceea
c nu est I Rea lita re a d i2vo lu lui , deci .
Cît d -pre „ ele a do a f rrnă a ro iec p 1, nu s poate
spu ne că 3.r fi inşelăto 'tr e: c a J u es te o ilu zi a supra mea
îns um i, i a cţi u n e ea _re refuz d elibe rat a ce ea c ade-
ă at ul me u eu dczavu ză, ştiin d b in că lu rul ace sra est e
rea l şi că lucr ul 'tce sta es te În min e .
Că r - u l esce în n o i, n u di n n oi . iat - eea e im p ii ă <le
f,q t ere linţa în liavol. E l lucr ază î n intimit a tea cea mai
bine p ă · tra t ă a individua l it ăţ i i m e l , dar nu În li berul
proiect al per O' n ei m le - p ro iect are îm i pe rmi t să - m i
ia u d is ta n 1el e faţ ă d e fiinţam a natur a lă , să o jud e şi în
primu l rînd să o ,·ăcl Eu mă vă ră u .ş i ce însea m nă as ta' Nu
a ltceva I îr că ră ul pe ' a e -1 vă aq i onea z ă în m ine fără a fi
e u în sumi . Este u n per s naj stră in car e parazit 'a ză ind ividul
m u . Eu î l ex pul:t e z şi îl „reda t " tăpîn u l u i său , a d ică a cle vă-
190 DE!\I S OE ROU (; F~-ION T

ratului său posesor, căruia eu îi refuz posibilitat ea ca el sa

mă posede. Deci nu mai e vorba aici de „ greşită cunoaştere";
eu ştiu foarte bine că diavolul este în mine şi că aici îl pot eu
surprinde . Este vorba şi mai puţin de o „refular e", ci dim-
potrivă, de o voinţă cum nici nu se poate mai conştientă de a
respinge, la propriu vorbind, de un vomisment, adică de o
acţiune curativă .
A botez a proiecţie mecanismul acestei con ju rări a răului
care este în mine , nu legitimează să se nege realitat ea ră ului ,
dar nici nu ajunge pentru a stabili realitate a fiinţei sp irituale
care i-ar fi producătorul. Un proces fiziologic nu do vedeşt e
nimic altceva decît efici e nţa structurii sale . Dar e l nu este
mai puţin indispensabil oricărei înţelegeri a unei eventuale
transcendenţe . Cu alte cuvinte:
-O fiinţă spirituală nu este nimic pentru omul care nu a
făcut niciodată experienţa de trăire a ei. Chiar dacă această
fiinţă există în sine, în lumea aceasta sau în antilume , în
imanenţă sau în transcendenţă, ea va rămîne pentru mine un
nume lipsit de interes şi care nu are nici o importanţă pe ntru
mine, dacă nu i-am putut niciodată produce în mine forma ci
-Trebuie să fi făcut experienţa prezenţei ei şi a stilului
specific al acţ iunii ei, pentru a o recunoaşte în avatarurile
sale cele mai diferite, dar această experienţă trăită nu
dovedeşte existenţa „obiectivă" a unei entităţi corespunză­
toare; ea este doar condiţia sine qua non a unei desch ideri
spre realitatea ei ipostatică .
- Deci nu am stabilit cîtuşi de puţin existenţa „obiectivă"
a diavolului descriind mecanismul proiecţiei, dar am arătat
cum se poate manifesta „Luciferul latent instalat în orice
inimă omenească" (Baudelaire în Arta Romantică . În ace-
laşi sens Nietzsche: ,,Nici noi nu sîntem dintre aceia ca re
neagă faptul că arta •salvează,. ; dar chiar din cauza aceasta
noi negăm că arta dovedeşte ceva ") . Nici diavolul ş i nici
Dumnezeu nu ar exista pentru noi dacă nu am avea nici un
P.Alff E/\ DIA VO I.I ' I.Ul l 91

miji c de a-i face să xiste subiec ti, î n no i, de a le trăi au

cel puţ in d a le mim a ex pe ri nţa - hiar şi „ne gativă" în
pu st iul misei .
- Che -riunea ex i t e nţe i di avolu lui (sau a xist enţei lui
Dumn ezeu ) nu este ci ci o eh stiune d taşată, detaşabilă de
o expe rien 1 ă , fie ea fulg rul R ve laţiei.
- Dar ni iodat ă xpe ri e nţ a nu a rezo lvat problema are
se pune ap i : anum dacă „Du mn ez u " sau „diavolul ",
produ ş i în n i ş i pr oie taţ i de no i coin id cu Dumnezeu au
cu di volul a a cum aqionează în afara noastră.

Autocritica

N-am ră sp uns de i încă , la propri a mea într ebare în ce

priv ş te exist n ţa di avolului ; am făcut doa r să se simtă că nu
e atît de sim plu ... La punctul acesta, poate ajuta o met odă
ne gat ivă: am să încer să spun ce mă uimeşte , mă neliniş­
te şt mă şochează sau mi se pare inex act în cartea mea , aşa
cum t.ocmai am recitit-o.
O facilitate înşelătoare : Am scri s cartea ace asta ca şi
cînd ar fi fo t mai u ş r sa u mai puţin rad ical imposibil să-l
cun ti pe diavo l decît pe Dumnezeu . Deci , ca şi cum aş fi
avut ideea că avem cu toţii o expe rienţă mai concretă şi mai
convingătoar a răului şi a erorii decît a binelui şi a adevă­
ru lu i. Lucru l ac esta nu poate fi ap ăr at în lo gi că dar cores-
punde cu un anumit lucru pe ca re cuv întu l iluzie sau semnul
de eroa re nu ajung să le anul ze în ochii mei . Adică logica
e ste insufici n tă? Sau aş di p une e u d e o cuno aşt ere a
Bin lui de tul de imuniza tă îm potriva „ păcatului " pentru a
mă face să c ncep şi chiar să spun , fă ră teama de a fi prea
atin de acea ra, ceea e este păcatul?
r, eu ştiu că omul nu este bu n. El e naşte aş a cum l-a
fă cut programul său gen etic , ca re nu poate fi „bun" decît
192 DENIS DE ROUGEMONT

printr-o şansă la, să spunem, zece miliarde. Dar această

şansă s-ar vedea imediat compromisă de activitatea
divergentă sau antagonistă a 1010 - 1 combinaţii realizate şi
realizabile ; numărul acesta reprezentînd Răul (diavolul este
Legiune) . Rău este ceea ce împiedică Binele să se dezvolte .
Eu îmi formez astfel o cunoaştere virtuală şi negativă a
răului , imediat exemplificată de consecinţele indiferent cărui
gest, cum ar fi cel de a apăsa pe butonul tranzistorului meu .
Omul are putine şanse împotriva diavolului . Intervenţia
unui agent diferit (care în teologie se cheamă transcen-
denţă) pare indispensabilă în această conjunctură . D a că nu ,
totul este absurd, şi, în primul rînd, cartea mea în măsura în
care e coerentă şi nu se ocupă decît de subiectul ei. Este cel
mai grav reproş care i se poate aduce şi mă şi mir că arîr de
puţini critici şi-au dat pînă acum seama de asta ...
Diavolul şi invenţia: La Madrid, în parcul Retiro, se
poate vedea o statuie a diavolului creator . Este un fel de Pro-
meteu. Cred că am mai văzut una la Catane, la poalele Etnei;
însă pe vremea aceea eram preocupat de Empedocle care ,
se spune , s-a aruncat în vulcan pentru a-şi dovedi că era zeu
şi nu s-a mai întors de acolo .
Vorbeam de o ordine a lumii voită de Dumnezeu , căreia
diavolul ne stîrneşte să-i contravenim . Dar astăzi nu mai sînt
sigur deloc că această ordine a lumii, prin ipoteză, ar fi ne-
cesarmente imuabilă sau veşnică, şi că ea nu prevede
acţiunea liberă a oamenilor , nu numai ea, în cadrul ei , ci
pentru ea, ca agent al evoluţiei ei - fie spre o transfigurare
progresivă, fie spre o lentă degradare a energiilor .
Am demonstrat îndeajuns eficienţa diavolului în calitatea
sa de denunţător , de contestator , de semănător de îndoială
şi de negator, cenzor şi judecător? (Fiind stabilit că această
eficienţă nu devine ca atare decît prin noi şi prin mîinile
noastre; aşa cum aminteam în cap . 8, Mefisto nu poate face
nimic decît prin Faust) .
PAlffE A DL"i O LCL IT 19

Est limp ede c:=id iav o lul in s p iră re hni ile, a ! i c ă mij -
loac e ! de a s chimba Crea ţia pe ntru a o adapta mai bin e
d o ri n{elor noa str de libe rtat sau d put e re , pe ntru a o
-iservi mai b ine pas iunil o r n oas tre. Nu numai inf e rnalul
iocan pneu atic i bom ba H purced în ch ip ev id nt de la
diav o l, ci d asemene a roat e rem ed iile, instrum e nt e !
chirur gie i, avioa ne ! laseru rile , microf anel de în a lt ă fid -
litate, rgan le art ificiale , mijloace le d a fa să pi uă sa u
de a ne petr ece sfirş ituril e de săptămîn ă pe Lună.
Din aproa pe în apro ape de vine evident că apro ape totu l,
în viaţa cultura lă, d pinde de el , de la p e zia p ură la z i a risti că,
trecînd prin arte, filoso fie , ştiinţe ş i şti i nţ e le umane. u ex1sta
aproa pe nici una din oper ele lor , din afirmaţiile, formulăril e
sa u certitudinile lo r pro vizorii care să nu s fin ă cut din
puner ea în chestiune, d e fapt din negarea celor ce le-au
precedat. Îndoiala este primul moment al oricărei cercet ăr i ,
prima condiţie a inv e nţi e i - a doua fiind pa iunea de a se
expune necunoscutului - a şa cum un film se expun
luminii dar ş i cum un cop il pierdut se expune gloa nţ e lor.
În ă această pa siune ca re în s ufleţ e şte jocul mas acrului ,
care este viaţa imel c tual ă , este ea după un mai mare bin ,
după o calitate mai pregn a ntă, obscur c hemată şi pres imţită.
La urm a urmei , ce l car e neag ă totul , o dat ă ce ne-a u c is
iluzii! de adev ăr, ne va l ăs a d zgoliţ.i în faţa Ad evă rului.
Lucrul acest a se petrece în oricare din vi eţile noastre chi ar
da că în doz infin itez imale , şi lucrul ac esta e va vedea la
firşit. Cel care se îndoieşte caută o certitudine, n gatorul
creează în ciud a sa însuşi, în sen sul în care e te scris că „c 1
rău face o lucrare care îl înşeală"; da că fac e cu ad e vărat o
lucrar e o operă el înş ea lă răut a tea ca re-l îndemn ase la
lucrar a lui.
Administratorul: Ciora n scrie că diavo lul nu este „de cît
un adminis trator , un prepus la slujbel e joase. la istori "
194 DENIS DE ROU GEMONT

Poate că ar fi trebuit să-i consacru un scurt capitol

diavolului birocrat, funqionar de stat , impecabil pînă la
sadism. Această omisiune, care mă uimeşte astăzi, se explică
prin faptul că scriam această carte în Statele Unite , unde
numai funcţionarii de vamă în uniformă mi s-au părut demni
de confraţii lor eu ropeni şi emulii lor în zelul imbecil. Dar
eram în război şi orice călătorie era interzisă.
Capitolul acesta l-ar fi introdus atun ci pe cel care me rita
de pe atunci Înţelesul Istoriei, care avea să devină atît de
scump urmaşilor marxismului, mai ales în Franţa, şi care a
"justificat" în URSS genocidele cunoscute.
Prinţul acestei lumi, tradus în fa ţa tribunalului, afirmă că
el nu a făcut altceva decît să urmeze ordinele de Sus: el nu
era decît un executant, un funqionar, un administrator al
„asprelor necesităţi" (sînt singurele pe care le admite) , un
agent al Înţelesului Istoriei şi al catastrofelor ei moralizatoare.
Acesta este rolul pe care-l avea de fapt dinainte, din
povestea lui Iov.
Mai viclean decît demonul: În totul, ceea ce poate
surprinde în această carte , este că ea nu încearcă nici o clipă
să trezească frica şi nici să evoce spaimele infernului, rictu-
sul înfricoşător al demonului şi ororile păcatului făcute
sensibile prin spaimele ispăşirii. M-am legat de vicleniile ce-
lui viclean, în versiunile lor contemporane. Se va spune că
diavolul meu este „foarte intelectual" ... Dar singura mea
temere este de a fi lăsat să se creadă că el ar putea fi, dacă
există într-adevăr, altceva decît un intelectual, şi înţeleg
foarte bine asta, un intelectual din rîndurile opoziţiei! (Ei
sînt toţi astfel, ca atare , chiar dacă slujesc sau îşi închipuie că
slujesc Băncile, Producţia sau social-fascismul). Acţiunea
diavolului este modelul de acţiune al intelectualilor: ei nu au
niciodată puterea, dar o exercită prin intermediul partidelor
la putere, care n-ar exista fără ei sau şi-ar pierde repede
prestigiul. Dacă intelectualii nu au niciodată puterea şi nici
l' ,l lf l ic,\ D l ,\ VO LL' Ll 'i 195

m1 · p un prob! ma ca e i s-o cîşcige, asta nu se întîmplă din

înt împ lar e , c i prin definiţ i e . Lac i-ar s rvi un ei opozitii să
cîş i 0 e p ur rea , da ă şi-ar pierd e însăşi raţiunea de a exista,
car · este d a fi împotriva' Este propria e i raţiune de a crea
(sa I e l pu tin d e a contribui la cre aţie).
Preziceri: Cînd scriam în 1942 că viitorul politi c, pe
se c le ele-a rîndul, ar av e a toat şansel e de a fi determinat
<le abăra re av cel e m ai mu lte avi an e , u ita m făr ă în-
d o i a l ă că I-J gel cr zuse a fi putut demon stra că Napoleon va
pun e c ap ă t Istori e i pentru că av a cel mai mare număr de
tunuri . Tr i a ni ma i tîrziu , Bomb a pul veriza Hiro shima şi pe
p rofe ţii d e stirpea mea. Astăzi, cînd toată lumea o posedă şi
caut ă mi I a cel e de a n u s e s rvi de ea , umanitate a se
condu ce în a nsamblu cu o incredibilă mojicie. Această
înfruntare a unor uriaşi imbecili mai mult decît pe jumătate
p aral izaţi d primă orice simţ care ar vrea să nu fie altceva
decî r simplu prospectiv.
,, Dacă Stalin pe rseverează pe linia actuală" (p . 77), repre-
zin t- u n a d in erorile inevitabile cînd se doreşte ilustrarea
un r previziuni de ansamblu discutînd mişcarea unei
so ci tăţi , aici Eur o pa sau lumea occidentală ; s-a recurs la o
ima ine cur mă sau ea va fi cea dintîi perimată , în mod sigur.
Dar pot şi eu să înscriu un punct: prevedeam venirea
dup ă Hristo a unei .ere a religiilor aberante ' . Dacă mi se
sp une că se şi z ideşt e , înseamnă că eu ignor aproape
totul în ce p riveşte fenomenul religios.
e e a c e u am anuntat înainte de război , şi în această
cart în capitolul 9, se realizează în lumea întreagă: ,,Era reli-
giilor ni s deschide nouă, încărcată de promisiuni echi-
o ". Ca u rmare a retrag e rilor aparente ale creştinismului în
Oe ident , fă ră a mai vorbi despre cvasiinterzicerea lui în
UR ~S, de uprimarea lui în China şi în ciuda Conciliului
Va ri an II ş i al progresului ecumenismului, este evident că
Bise ricile o rganizat e au pierdut controlul asupra instinct e lor
196 DEN IS DE ROUG [,\101\T

religioase , în numel e cărora se văd resp inse ca fiind repre-

sive şi frustratoare fvlă gîndesc la stup efia nt ele e pid e mii de
fervoare şi ele austeritate care se înmulţesc cu sectele din
Statele Unite sau clin Brazili a . din Chile sa u din Sicilia. la
reîntoarc e rea ma s ivă spre fetişism în Africa n eag ră , la pro-
vocatori, la beatnici ş i la hipp y-i i de pretutind e ni, la
călătoriile psihedelice ş i ch iar la pasiune a g ă r z ilor roşii
dezlănţuite asupra tă ri i mame a m::uxismului - confucian ist -
doctrina care se voia totuş i ş i se c redea atî t d e minu ţ ios
atee ... Dincolo de acest e simptom e, persist s:':i.prevăd
universala , însă su bt era na pr opag are a tuturor felurilor de
religii gnos tice, a căror funcţ i e va fi s ă eli ber e ze spiritul de
orare de muncă şi de ră ga zurile condiţion a te . ,,Plictisul s-a
născut într-o zi a uniformităţii ", dar multiplicit atea distrac-
ţiilor este cea care-l întreţine şi-l face imuabil. Plictiseala va fi
produsul principal al regulării vi eţ ilor noastre de către stat.
El va fi măsura morală a creşterii entropiei p e plan e ta
noastră. Religiile care vin vor fi d e ci su bversiv e, violent
negatoare, iraţionale , ana rhice şi poetice . Denunţate şi per-
secutate de către poliţiil e lum.ii într egi, dar mai ales în 1 ările
co muniste , ele vor declan şa forme noi ele vînătoare de vră­
jitoare şi de exorcism. Nu se vor mai trimite oam eni pe rug,
ci la uzina de spălare a cr e ierului , şi pentru cei bogaţi ,
divanul va înlocui patul de tortură. Însă diavolul va fi ca şi
mai înainte în inima inchizitorilor şi nu a victimelor - aceşti
,, nevrozaţi " , care sînt sarea pămîntului .
Foarte curioasă omisiune : La e p oca în car e scriam
această carte, se vorbea mult despr e „moa rtea lui Dumne-
zeu", se vorbea despre asta de ceva mai mult decît o jumă­
tate d e secol. Malraux relua se tema de la Nietzsc he , Sartre
avea să le ţină isonul. Însă nimeni n-a vorbit - nici chiar eu!
- de moartea diavolului. Şi de cc această ciudată omisiune?
Pentru că diavolul era mort încă de mult dinainre, şi că nici
nu mai era nev oie să se amintească de aceasta ? Sau pentru
PARTEA DlAVOl. u LUI 197

că el reuşisemai bine ca oricînd să se facă uitat cu totul , sau

încă se făcuse trecut drept comunist în tabăra liberalilor şi
drept fascist faţă de toată lumea; cîmp liber în favoarea unor
asemenea proieqii !
Asta nu mă scuteşte totuşi de reproşul că mă simt ruşinat
de a nu fi fost primul care să proclam : ,,Diavolul e mort!".
Sau poate trebuie să mă felicit pentrn asta? Şi de a fi primul
care să spun că acesta ar fi fost triumful lui cel mai de seamă ?
Să te păzeşti să-l urăşti pe diavol: Cea mai gravă, poa-
te , din criticile pe care mi le aduc , este de a fi putut lăsa im-
presia că mă credeam radical împotriva diavolului -';iică-l
condamn fără recurs, dar mai ales că îl uram aşa cum un
burghez îl urăşte pe un anarhist, sau un comunist pe un bur-
ghez, unul fiind coşmarul celuilalt, adică o proieqie a unei
părţi ruşinoase din sine însuşi, cea care-i face cu atît mai
multă spaimă cu cît nu a îndrăznit nici să şi-o asume, nici s-o
îndepărteze de sine în cunoştinţă de cauză.
Or, în ciuda marelui principiu evanghelic care ne co-
mandă să ne iubim duşmanii, dintre care el este fără îndoială
primul - satana însemnînd, în ebraică, Adversarul prin
excelenţă - eu mă simt incapabil, nu numai să-i doresc
iertarea şi mîntuirea, ci să şi simt pentru el acel tip de atracţie
care se poate întoarce în ură. Personificare a răului, pe care
o recuz, dar care acţionează în mine din clipa în care îmi
imaginez sau creez, mă simt mai aproape de el decît de cei
mai mulţi dintre sfinţi, mai mult în complicitate nativă decît
în război declarat şi mi se întîmplă să-i admir tehnica, şi în
acelaşi timp nu i-am putut dispreţui funciar decît agenţii. Nu
că ar fi în.ochii mei acel personaj „grandios" sau acel
profund geniu melancolic pe care ni-l descrie literatura de la
Milton încoace. Însă a urî este un lucru sentimental, şi deci
inadecvat situaţiei pe care a creat-o el şi funcţiei sale spi-
rituale. Satana este animalul cu sînge rece, mai mult un
"monstru rece" decît însuşi Statul, potrivit lui Nietzsche.
198 DE:-11. DE RO U E 10 , T

Niciodată di trac din milă , fri că, indignar sa u obo a l ă ,

vigi lenţa lui te ap ro ap fără gr . i no i nu i-am pu rea -o
fa e mai de ăvîrşită în ă ţinînd - o trează prin vane insulte, în
lo să ne gîndim mai d grabă la d i de a o ado rmi, cum ar fi,
de exemplu, prin pun e rea la punct a un i tacti c i a a de-
vărul ui abil i libera l a upra căru ia el nu ar pure re sau încă
de a ordon a morala n a rră per s nală spr un ţel pe are el
nu -l poate co ncepe .
u mai puţin fut il cît de n biciui pe ntru a-l u rî a r fi
să - l condamn ăm pe ac t diavol fă ră de car no i nu am ajun -
ge departe. ăci, de fapt, noi nu putem să - l ucidem ş i nici
să - l acceptăm , nu put m nici re u. i fără coni ve nţa lui i nici
să ne prăbuşim fără acce ptar ea lui dispreţuitoare . Arîta
vrem e cît lumea este ce a ce este - ş i ea nu nimic alt va -
diavolul îi este prinţ in luctabil.
O lungă răbdare şi o stăpînire intimă a r surselor înseş i
ale revoltei împ otri va minciunii ne pot face ă concep m o
tactică a spera nţei, dar trebuie să acce ptăm faptul că ea pare
să tindă asimptotic sp re aceast ă limită: a cont ează pe
stingerea finală a raţiunilor d a fi ale d e monului , ca ur-
mare a propri ei sale acţiuni.
Prin degradarea ene rgiilor p ca re le t imule ază ş i le
concepe în noi, el ne atra ge irezistib il spr e cel mai jos nivel
al nediferenţierii, al ins ignifian te i ş i ineq i i finale în are
deşeurile fiinţe i se con urnă len t - în ac ea rîpă a gh e ne i
despre care ne vorbesc Evangheliile şi car e ra în r al itate
locul de descărcare al gunoaielor la porţile Ie rusalimului .
Ge-Hinnom sau valea Hinnomului era î ntr-adevăr nume-
le uneia din ce le erei vă i care încon joa ră Ieru alimul. În ila de
aces t loc, odinioară atribuit cultului lui Malo h, regele Ios ua a
poruncit să fie spurcat , şi de atun ci el a fo ·t făcut Io ul de
depunere a gunoaielor ş i srîrvur ilor care erau d istruse a ş 1 m
alte locuri , prin combustie lentă: ,,focul ca r nu se st ing e",
devenit focul veşnic al infernului în Evul Mediu . În gh e na nu
l'Alffl::A D IA VO LLiLUI 199

se ardea u decîc cadavre şi gunoaie , nu vii sau supravieţuitori

dimre cei mai conştienţi, cu care stă de vorbă Dante! ·
Însă prin această aqiune de a consuma ambiţiile pe care
e l nu înce t e ază să le stîrnească, şi o dată cu ele şi a
egoisme lor noastre, el contribuie la o ultimă eliberare. Prin
opera sa istovitoare şi care l-a înşelat pînă la sfirşitul tuturor
timpuril or, el ne va elibera de ispitele pe care are funcţia de
3 le într et ine, adică de această sfidare creatoare de pe urma
dreia noi trăim , noi şi întreaga noastră cultură , sfidare care
ne amuză şi care ne pasionează , dar în acelaşi timp ne
roade , ne persecută şi ne înspăimîntă în insomnie, pînă cînd
se naşte la sursa fiinţei dezgolite, invocaţia , elanul, tresărirea
spre od ihna profundă a Celui Fericit , spre o patrie răcoroasă
şi surî z,ltoare unde viclenia, şiretenia şi efortul istovitor se
vor stinge în sfirşit în har - şi satana va uita să mai existe !

III

Şi încă n-am răspuns ... Însă, m-am prins iarăşi în joc, s-a
văzu t asta : cum încerc să-i delimitez mai strîns acţiunea lui
presupusă în viaţa mea - fie chiar şi cu gîndul de a-1 „demis-
tifica" - ipoteza îşi recapătă consistenţă .
Henri Matisse, căruia i s-a adresat întrebarea dacă credea
în Dumn ezeu , a răspuns : ,,Da , cînd lucrez ".
Eu voi răspunde acum într-un fel asemănător: da, sînt cu
adevărat constrîns să cred în diavol cînd îi simt lucrarea în
lucrarea noastră şi cînd sufăr din cauza asta, în propria mea
lucrare (da r fără el aş fi întreprins această lucrare?).
Şi pentru aceasta voi da două exemple, dezvoltînd indi-
caţiile care rămăseseră prea eliptice în mica mea carte .
200 DE1'1 . D E KOl 'G F.~O."/ .

Dec r a ţia

Amint am î n prima m ea v rsi un că di avo lu l , [ o trivir

angh l iei , , -l „pă ri n t el e p ri i :a le min ·iun i'• ,i ad ă u-
am : .,P aici intrăm în tain a ră u lu i . Monst ruoasă cr ape ;i
m inciunii , prin es enţ ă nu-i aşa I E un fel d e le Tea ie . Est
î n e l ăt r ş i su n cui gă uno al im ·en\ iei b as rde i I artei
n .aut en ice " ( :.,pi ro lul 9) .
Cînd cart a ro cm . i, păru - la I\ w York, airn- ·• u pery ,
într -o s a ră . cu vehem np lui o bi n 1i ră rni-it făc u t r proşul
ele a fi arunca t ac est u vîn t ,.d ec r eaţ i '·, fă.r;1 com e ntarii ş i
d zvo l tăr i ; at i r . sem ~1i i ceva irnpo r anr, -p u 1c a l, ără J
face ni i cel m:i i mic efort de: 15rgi şi l zvo lt des erirca
nea . P măsur::i ce seara în ainra , acea tă neg lij nţă d ve ne;:i
vi n o a t ă uşurăta t e , greş e al ă p ro f i ona l ă şic · ă m ai
spun, gr şeal ă morală , în cele lin urmă u n b l uff de n iertat 1
Nu m a i sî nt foart sigur c ă i-am ră spuns , dar c u m
o nver s ţiile no ::isrrc d la ew York - îrnr :i iat J jocuri
I ş ah - se d făşu rau de.se ri pe sub iect e ş tiin ţifi ~, p re-
· up u n d a tr e u it s ă invoc entropi a _ Da r ă re l uăm acum
a, raşi să dis cur-rn cum ar fi tr buit să o fa c în acel vrem i
cle părt al , deod a tă apr pia te ...
Prin rer men ii de „ crea\ i '· î ncer am ă v oc î n ce laş i
momem şi împre u n ă, u un sing ur cuvînt, mai mult e o peraţii
ale spiritului op use ş i om p leme ntare , cum ar fi in\' nţ i a ş i
n eg aţia cil irice , int eza inst antanee ş i anal iza p rin du ra tă; dar
ş i rezult atele lor concr re: rec rd uril e lo cale ·i uzur a ge ne-
r ală , co nde n a •iil e d ner g ic: c îşti re cu 1:>retul unifor -
m i z ării mediului şi al r e şr e rii de ş e urilo r ; ş i , î n sfî rş ir , un
an umit radiu al doză r ii fortel r contr 'tre , m r u m bil izar
d actu l u ni c ::ii c reaţi i, adică : p redom in an ţ a. aici m rb id ă .
a nece ~irulu i prin cipiu al n egă r i i . ,,D rc aţie" î nsemi a de c i,
p e nt ru mi ne p r o li f rare a mecani me l or i n u mane în
PARTEA D!AVOLULUJ . 201

detrimentul libertăţii noastre, sau încă, în limbaj psihologic:

predominanţa agresivităţii şi a instinctului morţ.ii asupra
dorinţe i şi instinctului vital.
Freud publicase cu cîtiva ani mai devrem e 0930) studiul
său despre Angoasa civilizaţiei, unde ajungea la concluzia
că „alături de instinctul conservării substanţei vii, care tinde
spre a compune în unităţi tot mai mari , trebuie să existe şi
un alt instinct antagonist , care tinde să dizolve aceste unităţi
şi să le reducă la starea lor originară, anorganică. Cu alte
cuvinte, laolată cu Eros coexistă şi un instinct al mort.ii.
Fenomenul vieţii poate fi explicat prin convergenţă sau prin
aqiunea antinomică a acestor două instincte".
Aici , Freud cita versul din Faust al lui Goethe în care
diavolul îşi deserrmează el însuşi adversarul: nu ceea ce este
sfint şi bun, ci puterea pe care o are natura de a crea, de a
multiplica viul:

„Căci toate cîte sînt

Născute vor pieri cu drept cuvînt. ..
Aşa că tot ce voi numiţi mereu
Păcat, distrugere, deci Răul, ţine
De însuşi elementul meu ...
De n-aş avea-n văpaie lăcaş pentru-a petrece
N-aş mai găsi niciunde un colţ al meu ".

Toate acestea trezesc în spiritul unuia care se foloseşte

de civilizaţia tehnico-ştiinţifică a acestei ultime treimi a
secolului al XX-iea, cele mai precise analogii fizice. Freud nu
invoca aici biologia. Cel de al doilea principiu al termodi-
namicii sau principiul lui Carnot, formulează legea degra-
dării ireversibile a energiei şi Clausus va denumi entropie
ceea ce permite să se măsoare augumentarea gradului de
disoluţie, dezorganizare, dezordine şi uniformitate finală în-
tr-un sistem independent. Formele superioare ale energiei
202 DEI\I S DE HOU( ;EMO I\T

(lumino as:1, nu cl e a ră , e lect ric::i) evoluează în mod fatal spre

fo rma inferiu:1rii a e ne rgi e i ca lor ifice . Eddington, în anii
tre ize ci, caln i lase v e nirea un e i „ morţi călduţe a Universului ".
Astfel, g ă s im stab ilit, în spi ritul o mului de astăzi , un prin-
cipiu p c ca re nu-l pur e rn nic i iubi , nici accepta, dar pe care
n u se pun e probl em a de a nu-l su p o rta : inst inctul morţii ca re
nu este Eir,1 înclo ia Ei d ec ît :1sp c ctul psihosomatic al en -
tro p ic i. El ne c o n d u c e cu o mî n ;î s i g u r ă sp re p ie rzan ia
n oas tră, cea a pe rsoan el o r, cca a spec ie i. Aici este diavo lul.
Ne temeam d e o c onflagraţie , a şteptam eruptia vulca-
n i că, speram vreun flagel s pectaculos, şi avem creştere a
ins e nsibilă a unui concept ne ga tiv , lent deprimant. Nu crima
care pasionează, ci virtutea care-şi perde acea virtii şi care
plictiseşte.
Arestindu-l pe criminal nu-l veţi prinde niciodată pe dia-
vol. Tot astfel cum arzînd pe rug martirul nu veţi stinge nici
credinţa, nici erezia. Acţiune:1 finală , pe termen foarte lung,
a entropiei, atît spirituală cît şi fizică , duce cu toată rigoarea
spre distrugerea per soanei umane dotată cu o vocaţie - adi-
că a libertăţii unui om sau a unei cet,1ţi.
Îmi veţi spune că diavolul devine ciudat de eluziv, prea
dificil de recuno scut , şi simt bin e că vă închipuiţi că aş fi fă­
cut vreun fel oarecare de abstractizare. Dar acestea sînt căile
şi travestirile lui. El nu lasă amprente, urme ale unui picior
despicat, ci doar un fel de devastare mai mult simţită decît
măsurabilă, un principiu al mo rţilor lente şi sigure în adîncul
cel mai profund al vi e ţii , ceva la modul imperceptibil
iremediabil
Sfîntul Augustin credea că Răul nu este decît Nefiinţa.
Pentru Goethe, el este „cel care neagă totdeauna". Dar trebuie
totuşi să fii, pentru a spune nu, cît de puţin, cel puţin. Diavolul
augustinian ar fi, prin foqa împrejurărilor, mut, mefistofelicul
est e negator. În Cartea lui Tov, el este vorbăreţ , puţin retor la
PART EA Dii \ VO LUI. ·1 203

modalitat ea ace niană . În ă imp o nant este că po trivit Evanghe-

li i, el a i pirit Însu şi -u\"Înrul- în zada r - în ideea d , -L de -
natura. D unde se v de că encropia nu est numai deg radarea
energiei , ' i , i descalifi area virtutii, a adevărului şi a viqii.
Dia vo lu l es te ce e n ea nti zea ză dev nirea Nimic ului ,
po l al an ti ' p iritul u i.
Dumn ze u, subic r pur, p er o nalize az::i, diavolul de per-
s n a li zeaz ă , age nt al d i so luţi e i tru cturil o r rca toar e. deci al
stab ilirii ac ·te i vaste unităţi - uniformiL,H impusă la lirn..ită
ma nevră r ii fo rmel or - pe care audelai re pre ve d „imen-
s:l ca plicti s ul şi n ea nt ul" .
Cum s poa te lupt a împotriv a acestui a utenti c „ imţ al
I corie i", a stei săg ti a timp u lui pe ca r toată ş t i int a vo ia
d inioară ă ne-o d mons trez e a fiind ir ve rsibilă _ Aici se
propun tre i procede e .
1. A de.fi.ni bin e ! sa u adevărul este totdea una o v ictorie
a upra entropiei.
Iubire a activă şi cr atoare 1 , la nul de admiraţie , punerea
unei metafor e afectiv , sînt factori de organi zare la nivelurile
le mai în a lte şi c u preţul unei cheltuieli de e n e rgie
negl ijabilă . Dec i facto ri de neg entrop ie.
imic m a i puţin d iabo lic d ecît desemn area , specificarea
r ă ului :;;i fişa sa antropometrică. Răul descris ca atare
înce t e az ă ă fie di ab o lic. El mai poate di st ruge , u cide sau
to rtura d r n u mai po ate „de cr ". El s-a mă rtu risit, s-a făcut
r cunoscut ş i , prin ac asta , şi-a pierdut put rea de a se duce
ş i de a d ena tura mişc a re a însăşi a oricăr ei c reaţii, ca re este
iubire . Diav Iul se rerrage din crima recun scută ca ata re , şi
îl reneagă p crim ina l: e l abando nea ză ac re rămă iţe , ca re
vo r muri fără el p e s aunul el ec tric.

1 Dragos t J - pasiun în schimb , ar • se deg rad ază în căld ură - esce

o c reşter e a n tro p iei (V zi în ace I sen s cart a mea . Iub i rea ş i
ccid entul '·).
204 DENIS DE ROUGEMONT

Ceea ce este diabolic la propriu este depravarea binelui

însuşi la judecători şi la călăi, cel puţin .tot atît cît şi la criminali.
2. Consumarea răului prin excesul său a fost reţeta
mîntuirii pentru secta Carpocraţienilor 1 (secolul al patrulea).
Ireneu ne spune că aceşti gno s tici făceau din diavoli
instrnmentul lor pentru a extenua viciile cedîndu -le . Orgia le
ţinea loc de asc e ză şi comunitatea femeilor drept remediu
pentru adult er .
Jean Paulhan , prefaţatorul romanului Justine al mar-
chizului de Sade, îmi scria în dedicaţia sa: . Mai răul este
duşmanul răului ". Inversare carpocratică a vechiului pro-
verb care spune că "mai binele este duşmanul binelui".
3. Iertarea . Giovanni Papini , într-o carte bună despre
diavol, apărută la cîţiva ani după a mea (cum o dovedeşte
formula sa mai mult chiar decît data ei) , susţine teza mîn-
tuirii finale a lui Lucifer . N-am nimic împotrivă, idee care
este generoasă şi s-a întîmplat să fie scandaloasă în ochii Bi-
sericii de atunci, care a condamnat cartea. Dar în sfirşit,
pentru a putea fi mîntuit, diavolul trebuia să existe ca
persoană. Or, s-a văzut că el nu este decît un înger căzut , re-
dus la o funcţie relativă a omului. În calitatea sa de forţă a
neantizării a ceea ce există, şi nu numai ca inspirator al unor
aeţiuni nefaste faţă de ordinea stabilită , el nu poate decît să
se nimicească cu tot ceea ce a ales Neantul în fiecare din noi ,
şi nu se vede cum mîntuirea sa nu ar fi ipso facto su-
primarea lui.

'Karpokrate s, potrivit unei legende , a fost fiul lui Epifanie şi al

Alexandriei , adică al unui genial eretic comunist , mort la şaptesprezece
an i şi al une i cetăţi care a rămas simbolul marii civilizaîii elen iste (cf . Hans
Leisegang , .Die Gno ses·•)_
PARTEA DIAVOLULUI 205

Pactul cu diavolul

Newton are o întreagă teorie în ce priveşte poziţia geo-

grafică a infe rnului. Poziţia sa psihologi c ă este singura care e
importantă pentru omul secolului nostru . Şi poate , în moci
ceva mai serios, poziţia sa spirituală.
Cine poate crede o singură clipă, în infernul ca o peşteră
centrală a planetei Pămînt , dacă nu cel care ar p utea cre de
încă în Dumnezeul cu barbă de la Capela Sixtină , plutind în
spaţiul intersideral?
Dar am amintit ce era gheena despre care Iisus a vorbit în
mai multe rînduri. Nu cunosc o mai bună definiţie a infernului :
locul de aruncare permanentă a gunoaielor şi deşeurilor a
ceea ce nu mai are raţiune de a exista . Omul care nu are voca -
ţie - adică omul care refuză să caute , să descopere şi să-şi asu-
me ceea ce poate primi şi ceea ce poate a şi primit - pedeapsa
lui va fi deci să fie aruncat „acolo unde focul nu se stinge ".
Neantul se reîntoarce în neant. Mai mult decît o pedeapsă este
reglementarea unei socoteli, o „constatare obiectivă" .
Concepţie satanică, mi se va spune, pentru că e exclusiv
a iertării. Dar cum să ierţi absenţa fiintei?
Răul este ceea ce mă împiedică să-mi văd scopul, să-mi
disting vocaţia şi de a tinde spre ea cu toate forţele mele
adevărate. Răul este ceea ce se opune utilităţii mele în ca-
litatea mea de persoană distinctă în ochii Creatorului;
păcatul este cel care face din mine un rebut, bun doar de
aruncat în focul veşnic al prăpastiei Ge-Hinnom , unde se
mistuie gunoaiele cetăţii sfinte .
„Devino ceea ce eşti!" , spune cuvîntul orfic cu ecou în
filosofii greci şi aproape de noi prin Goethe, prin Kier-
kegaard, la Nietzsche , la înţelepciunea mistică pusă în
practică , la umilinţa în faţa lui Dumnezeu şi a mîndriei
persoanei în faţa spaţiului şi uniformului.
206 D ENJS IJF. RU . iEJ\101 T

D: r d iavol ii ne spune : Şi în primu l rînc.l, cine eşti tu?

Eş ti sigur că eşti? Ai · ă- ţ i p et rec i via[a pr ea s c urtă ca să t
a u\ i în n cun ·cut, cînc.lnu î l sigu r decît pu teril e mului
a. upr 8 'lito r oame ni , s·1u as upr a natur ii ş i a timpu lu i ? La să-{i
s ufletul , fu mul ac esta , dacă exi ră, elib reaz ă - tc de gr ija de a
fi în ·inc ş i de a pute a. tu ... nimi c nu ma i p u \in sig ur ) . Vei
avea î n s chiml foqa :;;ihog ;:iţ i a , pr est igiul, tinerq a, c u -
11 aşt erea u t i l ă
Pac ul des îs în a ·c:;;ti termeni e ste figura rea m a i mulL
-,,u m a i puţin Jramati că , cond e nsat ă într-un si ngur eveni-
me nt I c isiv , a unui f norn n car _e produce ş i s e re-
pro du c în i a re c lipă d e -a lungul un ei vie ţi : fa imosul
,,pa ct cu d iav o lul ".
De fiecare d::.ir ă cîn cJ m i - ofe ră un „succ es " ca re nu
r5s pu n I la n im ic din ce aştep ta v ca ţia m e a , av a ntajul
imed ia t ş i con r t nu e . te decît o pri mă publi c irare m nită să
rn5 c onvingă să _ernn z cu c I ca re · pune ă a avea acest
ucce s re totul: cîşti g ·eea c · nu sîn t e u .
Pu t rea de , a se rv i pe un a lru l m- r aser v i ca ş i fiecar e
o găţi e n e m e ri tată, n c rut ::i de p e r oa na m e a şi pe car e
fi inţa rn ·a a r re ping e- precum o gre fă . Dorinţa însăş i de a
trara cu d ia ol u l în sp ran ţ a rost a cu n să de a-l trage p e
sfo a ră, lesc rie c tdeaun a o anum ită na ivitat e aşa cum a ob-
s rvat foa rre bin Gear cs Bata ille în ca rtea sa d espr Gille s
d Ra is . A est n are senio r breton, a ă rui isto rie adevărată a
de ven it le gend a lui Bar bă Alb a stră, r curs e la s rviciil e
unui tîn ~r ş i fnm o s vră j i t o r v n it di n [tal ia p ntru a -l invoc a
p ~ dia v 1ş i a trata cu el El se hră n ea cu iluzi a de a o ţi ne d e
la dem n put re a ab so lut ă ş i mijl oa ceie de a-şi re fac e
in e nsa ave re d bp idară în a la i timp „ păs t rîndu - i pe nt ru
Du mn ezeu sufl rul şi v i aţa " . O ase m e nea „neg hiobi e" există
hia r ş i la Fau st; între a ,a int c lio nţă a do ctorul ui nu-i ajung e
pen tru a -1 p u n la adăpost d e fasc ina 1ia pe ca re o xe rcit ă
Mc fisto prin pr misiun i im p osibile.
PARTEA DIA VOLUL v I
207

Toate aceste calcule sînt false , orice s-ar întîmpla. Căci

nu pot să-mi păstrez sufletul intact dacă-l pun de acord cu 0
putere , cu iubiri, cu bogăţii care-mi sînt atribuite din exterior
prin cine ştie ce hazard al sorţii. Dar dacă refuz să-mi potri-
vesc sufletul darului accidental care mi se oferă, dacă-l păs­
trez pentru mine şi „pentru Dumnezeu", ce mai înseamnă
atunci pentru mine acea putere , aceste iubiri şi aceste bo-
găţii pe care nu le pot poseda cu adevărat? Un altul decît
mine s-ar folosi de ele luînd numele şi forma mea. Mai bine
să visez, să citesc sau să scriu asemenea lucruri frumoase şi
ca ele să-mi fie oferite prin procură graţie unor eroi cu care
îmi e cu neputinţă să mă identific pe timpul visului meu, fără
ca vreun pact să-mi interzică să mă reiau în stăpînire cînd aş
voi s-o fac.
Dar dacă „sufletul" meu este ceea ce îmi este propriu ab-
solut, dacă el este în mine ceea ce revelează imediat din vo-
caţia mea şi dacă „păcatul" este ceea ce mă abate de la opera
esenţială care este viaţa mea, de tot ceea ce vine să mă
ispitească să accept ca făcut de-a gata - obiceiuri şi cutume,
decrete şi mode, dogme şi titluri - cum m-aş mai putea
păstra pur de orice alienare fără să-mi pierd în acelaşi timp
mijloacele de a trăi?
Se vede aici că pactul cu diavolul este nu numai inevita-
bil, ci şi vital, şi de fapt aproape universal. O parte din ori-
care din vieţile noastre este alienată la modul necesar, şi
ea este adică tot ce trebuie să facem pentru un salariu sau în
detrimentul unei vocaţii; sau pentru a-ţi cîştiga traiul cu pre-
ţul raţiunilor tale de a fi; tot ceea ce este insinuat în noi de
către publicitate, modă, imitarea unor modele „bune"; tot
ceea ce ne leagă deci, de bine, de rău, de ceea ce se numeş­
te „societatea de consum" - inaugurată de Eva, atunci cînd a
muşcat Mărul. Este în fond, contractul social potrivit lui
Rousseau , în întreaga măsură în care el trebuie să rămînă
208 DENIS DE ROUGEMONT

coercitiv prin teamă (la urma urmelor legitimă) faţă de

erosul imperialist.
Pactul cu diavolul rezumă într-un singur act un proces
perpetuu care pare continuu , dar care este făcut din miliar-
de de retrageri aproape imperceptibile ochiului liber în exis-
tenţele noastre cotidiene , din miliarde de " păcate" microsco-
pice , trădări infinitezimale faţă de aventura noastră anume.
Proc es cu totul comparabil cu sp orir ea entropiei care
mun ceşte toate vieţile noastre şi societal a însăşi: pierderea,
degradarea continuă a energiei produse în noi de viziunile
ele cîte o clipă ale Ţelului ult im, cauza atraqiei universale.
Ireductibila parte a diavolului es te , la urma urmei, cea a
asprei necesităţi de a prelungi în timp existenţele noastre -
„a persevera este diabolic" - de a privi elanul forţelor, care
prin har, ne ridică şi ne po a rtă spre ultima transfigurare a
individului nostru în persoană pură, aşa cum credinţa în
anumite fulgere de luciditate o anticipează.

Contrariul entropiei este iubirea

După un sfert de secol şi recitire strictă, şi aceste glose,

căinţe şi contraatacuri în care se trădează îndoielile pe care
trebuie să le înfrunt într-o zi, iată că am ajuns la sfirşit şi mă
întreb nu ce am vrut să spun, dar ce spune în fond această
carte , şi iată ce găsesc: că ea îndreaptă atenţia asupra dia-
volului nu ca fiind imaginat în infern sau în Cer, adică refulat
în inconştient sau proiectat în transcendentă, ci surprins
asupra faptului în vieţile noastre .
L-am înfăţişat pe diavol lucrînd în creaţiile noastre -
este partea „spiritului care neagă totdeauna" şi fără de care
am fi asemenea unor maimuţe - şi, de asemenea , în de-
creaţie, care este sporirea imperiului fatalităţilor prin doar
vina libertăţilor noastre , care şi-au pierdut puterea . L-am ară-
PARTEA DIAVOL LUI 209

tat abătîndu-ne de la ratiunile noastre de a trăi şi d la

căutarea lor fără sfirşit, prin oferta pe care-o face de a ne
îngădui să trăim mai bine potrivit lumii: în serie , în imitaţie ,
în modă; în vînt., în sensul Istoriei dar făcută de alţii) , în ce-
ea ce este făcut de-a gata şi în ceea ce este făcut pentru a fi
pu1tat în moralele neasumate, în Judecăţile nedeliberate, în
dogmele nereinventate lăuntric.
u în crima care poa te fi ped epsită cu spînzurătoar a. în
profanare sau în blasfem , nici în viciul catalogat am căutat
urma diavolului, ci în imensa, lenta şi sigura degradare a
energiilor omeneşti, care se înfăptuieşte în favoarea unui
Progres material inconte tabil , al democra{iei plăc e rii pe
care o permite şi a regimurilor totalitare care rezu ltă de aici.
Nelimitatul, omniprezenţa, preştiinţa şi totalitatea, aceste
atribute majore pe care marile religii le-au conceput ca fiind
cele ale Dumnezeului suprem, fizica şi matematica le pot
transforma în Cosmos - ilimitatul-finit interzis transcen-
dentului, menit autarhiei şi deci, sporirea entropiei pînă la
risipirea finală a oricărei atracţii.
Dar Dumnezeul pe Care Îl rugăm în realitate este Cel
care S-a făcut cunoscut şi pe Care tocmai prin aceasta ştiinţa
nu-l cunoaşte şi nu-L poate integra şi nici respinge. Şi este
singura definiţie a lui Dumnezeu dată prin re·velaţia Sa în
Iisus Hristos: .Dumnezeu este Iubirea".
 CUPRINS

Introduc ere

PAR.TEA ÎNTÎI
Incognito şi revelaţie 9

1. Prima scamatorie 11
2. Incognito-ul 11
3. Pentru cei care nu văd din diavol <lecît coada 13
4. Realitatea mitului 14
5. Îngerul căzut 20
6. Prinţul acestei lumi 22
7. Ispititorul 23
8. ,,Cunoscînd binele şi rău l" 26
9. Mincinosul 28
10. Acuzatorul 31
11. Legiune 33
12. Sofismul 35
13. Diavolul şi păcatul 36
14. Psihanalistul redus la tăcere 40

PARTEA A DO UA
Hitler sau alibiul 43

1. Unde apare necesitatea unui alibi 45

2. A doua scamatorie 46
3. Este oare Hitler Antihristul? 46
 4. Diavolul în cămaşă brună 48
5. Director de inconştienţă 50
6. Midas proletarul 53
7. Biciul lui Dumnezeu 55
8. Falsificatorul 56
9. După Hitler 57

PARTEA A TR EIA
Diavolul democrat 65

1. Eroarea fatală a democraţiilor 67

2. Primitivismul nostru 68
3. ,,Cu toţii sîntem vinovaţi " 70
4. Semnalmentele diavolului deghizat în democrat 72
5. Umorul şi democraţia 77
6. Demonul libertăţii 78
7. Demonul poliţiei 81
8. Demonul siguranţei 83
9. Demonul neînsemnătăţii 84
10. Scurtă istorie a unei perechi corecte 87
11. Demonul popularităţii 89
12. Paradoxul democraţiei 91
13. Coloana a cincea a tuturor timpurilor 92
14. O adresă bună 93

PARTEA A PATRA
Diavolul în dumnezeii noştri şi în
maladiile noastre 95

1. Diavolul în dumnezeii noştri 97

2. Diavolul în Biserică 98
3. Diavolul teolog 101
4. Diavolul şi filantropul 103
 5. Diavolul, om de lume 1.04
6. Mr. Time, omul de afaceri grăbit 105
7. Diavolul scriitor 1.06
8. Pactul cu diavolul 109
9. Diavolul dă în cărţi 111
10. Răul secolului: Depersonalizare a 113
11. Turnul Babel 117
12. Plictiseala , sentiment modern 122
13. "Vital" şi alte sofisme 123
14. Diavolul în inimă 126
15. Pasiunea 133
16. Diavolul şi sexualitatea 139
17. Eternul feminin 141
18. Ciomăgeala 144
19. Situaţii fără ieşire 145
20. Focul de pistol 146
21. Cartea aceasta este fără ieşire? 148

PARTEA A CINCEA
Albastrul cerului 153

l. Lupta contra diavolului 155

2. Sfintul Mihail 157
3. Exorcismul sau ordinea personală 159
4. Ordinea cosmică 162
5. Ordinea socială 164
6. Sensul cuvintelor 167
7. Virtuţi 172
8. Albastrul cerului 176

Postfaţă după 40 de ani 179

 TEHNOREDACTAAE

A
Eugen AAof1N
/
COMPUTERIZATA
ANASTASIA
Str. Dorvc»1
3 / Tel, 211 .67.45
Mihatsla VOfOJ / Tiberiu VOICU