Redactor: PAULA L.

RABINSOHN
Coperta: VALERIU GIODÂC

Editura Hasefer a F.C.E.R.

B-dul I.C. Brătianu 35
et. II, ap. 9
tel. - fax 3 122284

ISBN 973 -8056-61-6

 H.BLOCH

'POVESTIRI
HASIDICE
Traducere din limba germană de
C. LITMAN

EDITURA

[iliJ
HASEFER

Bucureşti, 2002

.
Carte editată cu sprijinul Ministerului Informaţiilor Publice
 DESPRE HASIDISM
(Ebraică hasidut)

Mişcare populară de renaştere religioasă, înte-

meiată în sec. al XVIII-lea, în Podolia, de Israel ben
Eliezer Baal Şem Tov (sau „Beşt" după porecla sa
acronimică) . Erau pe atunci, în această zonă
răsăriteană a lumii evreieşti, mici grupări mistice,
care respectau cu stricteţe normele religioase şi
urmăreau atingerea stării ideale de hasidut (sfinţenie,
evlavie). Adepţii lui Baal Şem Tov au constituit
iniţial doar una din multele grupări ale vremii, sin-
gura care a supravieţuit, pe când celelalte s-au risipit
cu timpul ori i s-au alăturat. În vechile texte evreieşti,
hasidul este descris ca un om care a atins un grad
superior de evlavie faţă de cel al ţadikului, acesta din
urmă fiind numai un om bun şi drept. În hasidismul
lui Baal Şem Tov, rolurile se inversează: discipolii se
numesc hasidimi, în timp ce titlul de ţadik revine
învăţătorului . Potrivit unei concepţii foarte
răspândite dar greşite, jadikismul ar fi o dezvoltare
târzie a hasidismului. In realitate, încă din vremea
întemeietorului său, hasidismul a fost în permanenţă
asociat cu personalitatea unui om deosebit de
evlavios, care juca rolul de călăuză spirituală şi se
ruga pentru învăţăceii săi. ,
Uimitorul succes al mişcării, după moartea lui
Beşt în i 760, s-a datorat în special discipolilor săi:
Iacob Iosif din Polonoie, primul dintre hasidimi care

5
a lăsat în urmă o operă şcrisă, - Toldot Jaacov Josef
(1780), o culegere a învăţăturilor lui Baal Şem Tov,
care avea să devină modelul unei puzderii de lucrări
hasidice ulterioare - şi Dov Ber, maghidul din
Meseriei, care poate fi considerat adevăratul fonda-
tor al mişcării. În jurul lui, s-au adunat discipoli
remarcabili care aveau să devină, la rândul lor,
învăţători vestiţi în Volhinia, Polonia, Rusia şi
Lituania. În pofida - ori poate chiar din cauza - opo-
ziţiei înverşunate a mitnagdimilor, rabini tradiţio ­
nalişti şi şefi de comunităţi pentru care doctrina
hasidică era o impostură şi o erezie, mişcarea s-a
întins atât de repede încât, la începutul sec. al XIX-lea,
cucerise aproape jumătate din evreimea Europei de
Est.
„Un râu ieşea din Eden şi uda grădina şi de
acolo se împărţea şi se făcea patru braţe" (Facerea 2,
10). · Versetul a fost deseori citat pentru a zugrăvi
dezvoltarea hasidismului în Polonia: ,,Edenul" era
Baal Şem Tov; ,,râul" era maghidul din Meseriei;
,,grădina" , Eliezer din Lisensk, iar cele „patru braţe",
Menahem Mendel din Rimanov, Israel din
Kozienice, Meir din Apta (Opatov) şi Iacob lţhak,
,,văzătorul" din Lublin. Printre alte personalităţi emi-
nente ale hasidismului la vremea aceea s-au numărat:
Levi lţhak din Berdicev, Nahman din Braţlav, Şneur
Zalman din Liadi şi Menaheth- Mendel din Koţk.
Fiecare ţadik sau rebe (nume prin care se făcea
deosebirea între ravul tradiţional şi noul tip de
călăuză spirituală) îşi avea propria sa „curte", la care
se adunau discipolii, mai ales de sărbători. La
început, după moartea unui ţadik, succesiunea reve-
nea unuia din cei mai buni elevi ai săi. Cu timpul
însă, funcţia de rebe a devenit ereditară, luând astfel
naştere „ţadikismul dinastic". Între dinastiile rivale şi
chiar între membrii aceleiaşi dinastii, luptele pentru

6
succesiune erau adeseori fără cruţare. La moartea lui
Mordehai din Cemobâl, în 1837, cei opt fii şi gineri
ai săi au întemeiat fiecare o nouă dinastie .
În ciuda noutăţii sale, hasidismul a fost mai
puţin o filozofie iudaică inedită, cât una care a pus
mai bine în evidenţă un număr de idei deja prezente
în Biblie, în ·literatura talmudică şi, mai ales, în
Zahar şi Cabala. Mişcarea a fost descrisă de unii
drept un misticism popular. Definiţia conţine un
sâmbure de adevăr: apărând iniţial ca o revoltă con-
tra intelectualismului arid al rabinilor, hasidismul a
reuşit efectiv să stimuleze în rândul evreimii bucuria
(simha) şi entuziasmul (hitlahavut) rugăciunii. Totuşi
această descriere nu reflectă decât în parte adevărul.
Deşi născut din popor, hasidismul a avut încă de la
început o latură elitistă. Anumite curente, în special,
se adresau „nebunilor lui Dumnezeu", gata să se lase
conduşi de ţadik până pe culmile sfinţeniei.
Literatura hasidică consemnează numeroase mărturii
despre tensiunile care mocneau între aceste două
aripi ale mişcării. Pe de o parte, se spunea mereu că
Dumnezeu nu cere de la hasidimi decât credinţă; pe
de altă parte, cerinţele de înaltă spiritualitate şi de
viaţă sfăntă nu puteau să se adreseze decât unui
număr restrâns de oameni.
Două doctrine, una legată de ţadikism, cealaltă
de devekut, sunt împărtăşite de toate curentele
mişcării. Pentru hasidimi, ţadikul este mijlocitorul
prin care se revarsă îndurarea divină. Un hasid nu se
poate apropia de Dumnezeu decât printr-o legătură
strânsă cu ţadikul. Urmărindu-l cu atenţie pe ţadik,
hasidul învaţă cum trebuie să-l slujească pe
Dumnezeu, nu doar prin studiul Torei şi prin rugă­
ciune, ci în toate faptele vieţii de zi cu zi şi în desfă­
şurarea treburilor laice. Într-o povestire hasidică
tipică, un ucenic al maghidului din Meseriei mărtu-

7
riseşte că mergea la învăţătorul său nu ca să studieze
Tora cu ajutorul lui, ci numai ca să-l vadă cum îşi
leagă şireturile. Devekut ( ataşamentul) înseamnă că
Dumnezeu este permanent în gândurile unei per-
soane, indiferent ce face ea într-un moment sau altul.
Numai ţadikul este capabil să atingă acest ideal
deosebit de solicitant, pe care Maimonide îl consi-
dera inaccesibil muritorilor de rând. Cu toate acestea,
hasidul poate spera să se apropie de Dumnezeu
printr-o strânsă comuniune cu învăţătorul său. În
hasidism, conceptul de devekut are la bază o altă
idee decât la Maimonide: anume aceea a imanenţei
lui Dumnezeu în lume, căci, cum spune Zaharul,
„nici un loc nu este gol de El". S-a identificat aici un
„panteism" (,,Dumnezeu este în toate"), deşi mai
corect ar fi să vorbim de un „panenteism" (,,toate
sunt în Dumnezeu"). În toate, adevăratul hasid vede
o răspândire a energiei divine în lumea materială.
Dacă pune evlavie în ceea ce face, el îi slujeşte
Creatorului în toate faptele lui, chiar şi atunci când
mănânc ă, bea ori îşi satisface nevoile fizice. Este
ceea ce hasidismul numeşte avoda be-gaşmiut (,,slu-
jirea lui Dumnezeu în materialitate").
Mitnagdimii au combătut hasidismul atât pe
tărâm teologic cât şi pe cel al vieţii comunitare. Mai
exact, ei se împotriveau adoptării unui nou rit de
rugăciuni şi-i criticau pe hasidimi pe mot_iv c.ă se
ţineau deoparte de ansamblul comunităţii, formând
mici cercuri ale lor. Această conduită apărea ca o
ameninţare la adresa autorităţii absolute a cahalului
(consiliul comunităţii), alcătuit din rabini şi din
ceilalţi lideri comunitari care formau autoritatea con-
stituită. Un scandal izbucni în momentul în care,
trecând peste interdicţia rabinului local, un grup de
tineri şi-au părăsit nevestele şi copiii pentru a petrece
câteva luni la curtea unui rebe. Era vorba, în cazul

8
respectiv, de un conflict de autoritate între rabin şi
rebe. Mai târziu, rebe a devenit atât de influent, încât
a jucat un rol hotărâtor în alegerea noului rabin . Pe
de altă parte, primii hasidimi obişnuiau să folosească
la sacrificarea rituală a animalelor cuţite ascuţite pe
piatră, ceea ce, după părerea mitnagdimilor, era
împotriva Halahei . Drept unnare, hasidimii şi-au
organizat propria lor şehita (sacrificare rituală),
lipsind astfel cahalul de o importantă sursă de veni-
turi. Pe scurt, hasidismul şi-a căpătat renumele unei
mişcări de rebeliune împotriva comunităţii.
Opoziţia faţă~ de hasidism avea la bază şi
motive doctrinare. In primul rând, hasidimii au fost
acuzaţi de criptosabatianism. Ei erau bănuiţi că ar
crede pe ascuns în falsul Mesia Sabatai Ţvi şi că vor
să se transfonne în sectă. De altfel, mitnagdimii le
spuneau în bătaie de joc „kat" (sectă) sau „şepseleh"
(oaie), un j oe de cuvinte în idiş, pornind de la numele
lui Sabatai (Şabetai) . În al doilea rând, mitnagdimii
erau şocaţi de rolul ţadikului ca intermediar între om
şi puterea divină. Această concepţie li se părea
străină de iudaism, iar veneraţia cu care hasidimii îl
înconjurau pe rebe li se părea vecină cu idolatria. Îi
deranja în egală măsură panenteismul, căci a susţine
că toate lucrurile sunt în Dumnezeu nu putea,
spuneau ei, decât să anuleze dife1:enţa dintre bine şi
rău, curat şi necurat, sacru şi profan. Astfel ajungeai
fără greş să „meditezi la cuvintele Torei în locuri
necurate", căci dacă totul este în Dumnezeu,
înseamnă că nu mai există locuri necurate.
Importanţa pe care o dădeau hasidimii concep-
tului de devekut era un alt motiv serios de discordie.
Pentrn hasidimi, idealul rabinic al studierii Torei li-
şema (,,de dragul ei") trebuia să constituie un act de
pietate şi nu un simplu exerciţiu al minţii. Cel ce stu-
dia pentru faimă sau dintr-o ambiţie intelectuală era

9
foarte departe de acest ideal, spre deosebire de
hasidul poate mai puţin cultivat, dar al cărui suflet
intra, în timpul studiului, în comuniune cu Dum-
nezeu. Mai mult decât atât, hasidismul răsturna ie-
rarhia rabinică a valorilor, susţinând că starea de
devekut se atinge prin rugăciune mai nemijlocit
decât prin studiu. Pentru mitnagdimi, studiul Torei,
act suprem al practicii religioase, era o datorie care
se cerea împlinită independent de orice motivaţii; în
plus, era cu neputinţă, spuneau ei, să studiezi şi să te
concentrezi asupra lui Dumnezeu în acelaşi timp. Pe
scurt, hasidimii erau acuzaţi că dispreţuiesc erudiţia
şi pe erudiţi şi că linguşesc masele ignorante.
Spre sfârşitul sec. al XVIII-iea, hasidimii erau
excomunicaţi în câteva dintre principalele centre
evreieşti din Europa răsăriteană ca Brody şi Vilnius.
Duşmanii lor din Lituania îl aveau în frunte pe
gaonul din Vilnius, Elia ben Solomon Zalman.
Inflexibil, acesta a respins reconcilierea pe care au
venit să i-o propună doi dintre conducătorii hasidi-
milor - Menahem Mendel din Vitebsk şi Şneur
Zalman din Liadi.
Lupta a luat o întorsătură şi mai tristă după
moartea gaonului din Vilnius, când cele două tabere
au făcut apel la autorităţile ruseşti pentru a lovi una
în cealaltă. Dacă se întâmpla ca unul din fiii lor să
devină hasid, mitnagdimii îl considerau mort şi
ţineau doliu după el. .,
Dar mitnagdimii nu au fost singurii adversari
ai hasidismului. În Rusia secolului al XIX-iea,
susţinătorii Haskalei (iluminismul evreiesc) stigma-
tizau obscurantismul hasidimilor şi-l acuzau pe rebe
că-şi încurajează adepţii să respingă orice formă de
educaţie laică şi să se bazeze pe rugăciunile ţadiku­
lui, în loc să ia măsuri concrete pentru a ridica mase-
le evreieşti din suferinţă şi mizerie. Cu timpul însă,

10
când cei mai radicali dintre reprezentanţii Haskalei
au început să se lepede de nonnele religioase şi să-i
atace chiar şi pe rabinii tradiţionali, hasidimii şi mit-
nagdimii nu au întârziat să-şi unească forţele
împotriva inamicului comun. In ultimă instanţă,
acesta a fost elementul care a împiedicat hasidismul
să se rupă de restul evreimii şi să se transfom1e cu
adevărat într-o sectă. Aşa se face că o mişcare izvo-
râtă din revolta împotriva normelor socioreligioase
stabilite a sfârşit prin a deveni ultraconservatoare în
practica şi în doctrina ei.
Hasidismul a generat o vastă literatură hagio-
grafică şi didactică. In primul rând, avem de-a face
cu un mare număr de legende ţesute în jurul ţadiki­
milor. Încă de la începuturile mişcării, a povesti
despre faptele diferiţilor rebe, despre sfinţenia lor,
despre puterile lor miraculoase şi modul cum îl slu-
jeau pe Dumnezeu, a fost considerat drept un merit
deosebit. În plus, simplul fapt de a spune aceste
povestiri putea să readucă la viaţă puterile taumatur-
gice ale acestor oameni şi să genereze noi minuni în
beneficiul naratorului şi al celor de faţă. O mulţime
de culegeri de povestiri hasidice au văzut lumina
tiparului, în special în secolul din urmă. Unele dintre
ele ţin de domeniul basmului, altele dovedesc o mare
putere imaginativă şi un deosebit talent literar. Mulţi
hasidimi au rămas însă sceptici în privinţa_ .ţninunilor
relatate. Potrivit unui proverb hasidic, ,,cine c'rede
toate poveştile acestea e nebun, cine nu le crede e un
eretic".
Cealaltă ramură, mai importantă, a literaturii
hasidice cuprinde scrierile halahice, cabalistice şi
ideologice, precum şi „Tora hasidică", învăţătura
doctrinară a ţadikimilor, redactată în general sub
formă de comentarii omiletice la pericopa săptă­
mânii. Câteva lucrări sunt scrise chiar de unii rebe,

II
dar, de cele mai multe ori, discipolii luau asupra lor
sarcina de a consemna în scris, după fiecare Şabat*,
discursul lui rebe, în special cel rostit, într-o atmo-
sferă de intensă fervoare, la cea de-a treia masă de
Şabat (seuda şlişit). Hasidimii credeau că, în aceste
împrejurări, rebe era inspirat, că „Şehina vorbea prin
gura lui" şi, într-adevăr, el însuşi mărturisea adesea
după aceea că nu-şi mai amintea nimic din cele
spuse.
După 1777, unii hasidimi au început să se sta-
bilească în Ereţ Israel, alţii au emigrat în Europa
Occidentală şi în America, însă imensa majoritate a
rămas în Europa de Est, unde au existat, până la cel
de-al doilea război mondial, sute de dinastii hasidice
înfloritoare. După distrugerea marilor comunităţi
europene, cei mai mulţi rebe salvaţi de la Şoa au emi-
grat în Israel şi în Statele Unite, având grijă să-şi
păstreze numele localităţilor europene în care înain-
taşii lor îşi avuseseră curţile. Cei mai renumiţi dintre
cei rămaşi în activitate în zilele noastre sunt
hasidimii din Belz, Bobova, Gur (,,Gherer"),
Klausenberg-Zanz, Satu Mare, Vijniţa, precum şi
dinastia Lubavici.
Deşi fiecare dinastie îşi păstrează tradiţiile pro-
prii, în toate se vorbeşte idiş, şi există şi o serie de
obiceiuri comune. Ţinuta tradiţională este cea care a
aparţinut iniţial nobililor polonezi din sec. al XVIII-
lea, căreia hasidimii îi atribuie semnificaţii mistice:
de exemplu, cele treisprezece cozi de zibelină, care
împodobesc ştraimelul, pălăria de blană cu boruri
largi, reprezintă cele 13 aspecte ale îndurării divine.
Hasidimii din Gur poaiiă, în loc de ştraimel, o pălărie
* Şabat = sâm băta, cea de-a şaptea zi a săptămânii la evrei, zi de
repaos total, destinată rugăciunilor ş i studierii Torei. Ziua de Şabat
începe vineri la apus şi se încheie sâmbătă la apus. (11 : trad.) .

12
înaltă, tot din blană, denumită spodik. Cei din
Lubavici nu poartă nici una nici alta. De Şabat, unii
hasidimi poartă şosete albe ca simbol al purităţii. În
timpul mgăciunii, toţi se încing la brâu cu un şnur
numit gartel, spre a despărţi simbolic partea infe-
rioară a corpului de cea superioară.
Un alt obicei comun tuturor hasidimilor este
împărţirea „resturilor" (şeraim). Când prezidează
masa sfântă de Şabat şi de sărbători, rebe gustă câte
puţin din fiecare fel de mâncare, apoi împaite restul
discipolilor săi, convinşi că se apropie de sfinţenie
dacă mănâncă dintr-un aliment gustat în prealabil de
ţadik. Aşezaţi la masa lui rebe (rebestiş), ei ascultă cu
religiozitate Tora învăţătorului, apoi cântă şi
dansează, spre a-l „sluji pe Dumnul cu bucurie" (Ps.
100, 2). Cântecele de bucurie şi dansurile, în care
credincioşii îşi saltă picioare sus, spre cer, sunt pen-
tru hasidimi printre cele mai înalte mijloace de slu-
jire a lui Dumnezeu. Unii rebe au compus ei înşişi
melodii (nigun). În prezent, înregistrările de cântece
hasidice sunt foarte căutate, chiar şi în medii care nu
au nimic de-a face cu hasidismul.
A mânca într-un spirit de evlavie este de
asemenea o datorie religioasă foarte importantă a
hasidului, care eliberează astfel „scânteile de sfin-
ţenie" încătuşate în kelipot (forţele· demonice). 'Din
acelaşi motiv, mulţi rebe· obişni.1iau să fumeze pipă
sau ţigări de foi. Hasidirnii spun că tutunul a fost
descoperit atât de târziu în Occident deoarece ivirea
lui Mesia nu se va produce decât atunci când toate
scânteile subtile conţinute în această plantă vor fi
fost eliberate de cei care fumează într-o stare de con-
templaţie mistică (devekut). În afara audienţelor
publice, un rebe poate să-şi primească adepţii şi în
particular. De obicei, hasidul îi înmânează o cerere
(cvitel) în care scrie ce nevoi şi ce probleme are.

13
Rebe poate astfel interveni pentrn el pe lângă
Dumnezeu. Dar, pentrn ca rngăciunile să se împli-
nească, este nevoie să existe o legătură materială
între cei doi; de aceea, o dată cu cererea, solicitantul
anexează şi o sumă de bani, numită pidion (răscum­
părare), care serveşte la întreţinerea curţii lui rebe.
Mai mulţi scriitori moderni au reprezentat şi
adeseori au idealizat, în operele lor, hasidismul, figu-
rile sale proeminente, aspiraţiile sale, în sfârşit,
lumea în care această mişcare a înflorit şi care azi nu
mai există. Neohasidismul lui Martin Buber este de
fapt o adaptare a propriei lui filozofii a lui Eu şi Tu.
Totuşi , această filozofie, oricât ar fi de interesantă, se
situează foarte departe de hasidism: ea nu se prezintă
ca provenind de la un rebe anume şi, deşi inspirată
din povestirile hasidice, nu a preluat nimic din doc-
trină, din „Tora hasidică" . Este adevărat însă că,
datorită operei lui Buber şi, mai ales, datorită pove-
stirilor şi legendelor hasidice adaptate de el,
Occidentul a putut să se familiarizeze cu această
mişcare de reînnoire spirituală din sânul iudaismului.

(Din Dicţionarul Enciclopedic de Iudaism

Ed. Hasefer 2000)

14
 PREFAŢĂ

Această culegere de povestiri şi legende

hasidice .a fost alcătuită în vremuri grele, pline de
suferinţe. Am prelucrat o parte din aceste istorii în
anii întunecaţi ai primului război mondial, o altă
parte - în perioada tulbure de după război, în anii
dezorientării şi lipsurilor, ai sfâşierii şi dezbinării, ai
foametei şi însingurării. A le publica acum ( 1929 - n.
trad.) este pentru mine, vlăstar al hasidismului, un
legământ sfânt.
Materialul folosit pentru această carte este
împrăştiat în numeroase scrieri, unele dintre ele greu
de găsit astăzi. N-a fost uşor să mi-l procur. Cititorul
mai găseşte aici un material original, care n-a fost
utilizat de nimeni, nici măcar de Martin Buber. Multe
dintre aceste istorii nu se întâlnesc până astăzi în nici
o tipăritură, cum sunt cele în ebraică şi idiş. Apar aici
pentru prima dată. Le-am aflat în decursul anilor din
gura poporului: de la bătrâni evrei, cuvioşi, păzitorii
pioşeniei evreieşti, păstrătorii tradiţiei hasidice.
Pentru dânşii, aceste poveşti erau fapte de viaţă, reali-
tate; ele se împleteau cu felul lor de a gândi şi cu
credinţa lor, în ciuda realizărilor moderne, a
radiouiui şi avioanelor. Unele zicale, unele aforisme
le-am auzit în lungi ceasuri de convorbiri cu rabini
vestiţi, pe care am avut norocul să-i cunosc şi care
erau vlăstarele unor mari strămoşi. Mi-au transmis

15
aceste istorii şi
zicale ca pe nişte taine adânci, cu
credinţă şi devotament. In acele ceasuri, m-am
simţit - de ce n -aş recunoaşte-o? - desprins în chip
fericit de cotidian, transpus în Veşni cie.
Înainte de toate, a trebuit să dau viaţă acestor
poveşti, dar, pentru a nu le ştirbi naturaleţea, m-am
străduit să le păstrez simplitatea - şi nimic nu este
mai simplu ca o poveste hasidică.
În anul 1919, i-am prezentat lui Iosef Popper-
Lynkeus un şir de istorii din culegerea mea. Doream
să aflu părerea acestui gânditor agnostic şi negator
al religiei; printr-o scrisoare primită de la Ernst
Haeckel, fusesem informat dinainte despre interesul
pe care Lynkeus îl arăta felului de a gândi al hasidis-
mului. Marele filosof şi om de înaltă ţinută a fost
foarte mişcat de aceste istorii. Mi-a scris că sunt
impresionante şi că felul simplu în care reproduc
aceste poveşti le conferă un farmec deosebit.
Popper-Lynkeus mi-a propus să dau culegerii titlul:
Preoţi ai iubirii. Walter Rathenau, care primise
cartea mea Comunitatea hasidimi/01; a fost ş i el im-
presionat de aceste povestiri, ,,le-a citit ca pe nişte
psalmi", a găsit „în fiecare dintre ele un fapt de
viaţă, în fiecare aforism - un gând profund".
Socotesc de prisos să reproduc în această
culegere istoriile şi maximele pe care le-a publicat
Buber, deşi la mine ar fi apărut în altă fonnă şi uneori
cu alt sens. Lipsesc astfel, în totalitate, povestirile lui
Abraham der Engel (Îngerul), ale lui Menahem
Mendel din Vitebsk şi ale lui Zalman din Liadi. Au
rămas doar unele povestiri care se găsesc şi la Buber
şi la care n-am putut renunţa, dat fiind contextul.

16
 BAAL ŞEM TOV

Există un şir întreg de legende cu pnvtre la

naşterea lui Israel Baal Şem Tov, întemeietornl
hasidismului. S-a născut în anul 1700, la Okup, o
localitate izolată de la graniţa polono-română, ca fiu
al unor oameni săraci, dar foarte evlavioşi. După le-
gendă, părinţilor nu le-a fost dat să-şi crească unicul
fiu; i-a secerat moartea la scurtă vreme după naşterea
băiatului. Nişte oameni străini s-au ocupat de orfan,
astfel încât băiatul a cunoscut de la o vârstă fragedă
greutăţile vieţii. Trăia mai mult în aer liber, se bucu-
ra de fnnnuseţ.ea liniştită a locurilor natale. A arătat
de timpuriu o înclinaţie puternică spre o viaţă cucer-
nică. Hoinărea adesea prin împrejurimi, care erau de
o mare frnmuseţe, petrecea zile şi nopţi în strânsă şi
profundă comuniune cu dumnezeirea. A devenit om
de ajutor la şcoală, belfer (behelfer), cu obligaţia de
a se îngriji de copiii mici. După ce s-a căsătorit, a
trăit o bucată de vreme în deplină singurătate, retras
şi izolat de lume. Abia la vârsta de 36 de ani, a simţit
chemarea „să se dezvăluie lumii" şi să înceapă o
viaţă de peregrinări şi de acţiune în rândul oamenilor.
Potrivit legendei, în ziua în care i s-a dezvăluit me-
nirea, a plâns şi a strigat: ,,Cine sunt.eu? Un nimic".
După ce a devenit cunoscut pentru înalta sa
învăţătură, s-a mutat la Miedjiboj, în Ucraina.
Astăzi, când hasidismul nu mai este o „terra
incognita", când s-au risipit ceţurile care-l înconju-
rau, când cercetători serioşi şi poeţi (chiar neevrei)
caută să clarifice conţinutul spiritual al iudaismului
mistic-religios, Baal Şern ne apare ca una dintre fi-
gurile cele mai atrăgătoare ale istoriei evreilor. A fost
unul dintre rarii oameni care, în esenţa lor, sunt legaţi

17
de dumnezeire. În inima sa ardea flacăra sfăntă a
dorului după Dumnezeu şi a dragostei pentru oameni.
A fost îndrăgostit de oamenii simpli din cele mai
mărunte târguşoare din Ucraina, Volhinia, Polonia,
Moldova. Le-a apărut ca o rază de lumină într-o
noapte întunecoasă. Pe atunci, la puţin timp după
cruntele suferinţe îndurate din partea cazacilor lui
Hmelniţki, evreii erau deznădăjduiţi. Mulţi dintre ei,
victime ale răscoalelor căzăceşti, nu mai aveau unde
să se aciueze. Alţii, arendaşi de-ai boierilor, erau
nevoiţi să îndure toanele acestora. Adesea erau arun-
caţi pe drumuri sau zvârliţi în temniţă, batjocoriţi şi
umiliţi. Baal Şem se simţea alături de aceşti oameni
nenorociţi, inima lui implora Cerului mântuire. Îl
preocupau prea puţin evreii înstăriţi, bine situaţi, care
se mai şi mândreau cu învăţătura lor uscată, sterilă;
ei n-aveau nevoie de dânsul. Abia în anii târzii ai
vieţii lui, s-au apropiat de el şi oameni cultivaţi, care
au simţit nevoia de a se împlini printr-o viaţă inte-
rioară mai bogată. Au venit după sfat şi ajutor destui
creştini, oameni din popor . şi nobili. N-a refuzat
nimănui sprijinul său.
Dorul său fierbinte după Ţara Sfăntă a rămas
neîmplinit. La vârsta de 60 de ani, Baal Şem, această
rază de lumină a iudaismului, s-a stins. A murit la
Miedjiboj, în 1760, în timpul sărbătorii de Şavuot.
Învăţătura lui Baal Şem o găsim într-un şir de
scrieri ale adepţilor săi şi nu conţine, în fond, nimic
nou: ideile sale fundamentale îşi trag seva din litera-
tura mistică evreiască, din Hagada (partea „narativă"
din Talmud) şi din Zahar.
Într-o anumită privinţă, Baal Şem intra în con-
tradicţie cu vechea Cabală. De pildă, în timp ce
aceasta cere omului să aprofundeze poruncile Legii,

18
să scormonească pentru a găsi fundamentele lor,
Baal Şem îi cere doar credinţă, pur şi simplu: ,,Cel
drept trăieşte în credinţa sa" (Avacum, 2, 4). Este
izbitor mai ales faptul că Baal Şem se îndepărtează
de pretenţiile cabalistice privitoare la post, asceză,
constrângere a trupului. Am impresia că tocmai aces-
te deosebiri constituie motivul pentru care cunos-
cători de seamă şi adepţi ai Cabalei (mă gândesc, în
primul rând, la Gaonul Rabi Elia din Vilnius) s-au
împotrivit hasidismului.
Am prezentat aici doar o scurtă schiţă a
învăţăturii hasidice. Trăsăturile ei fundamentale vor
deveni mai clare în rândurile care urmează.

DUMNEZEU

După cum aerul înconjoară pământul, tot astfel

Dumnezeu se află în jurul întregului univers.
Totodată, el se află în tot ce intră în alcătuirea uni-
versului; nu există loc şi fenomen în lume în care să
nu se găsească măreţia lui Dumnezeu. Tot ce se
întâmplă pe lume, orice mişcare, orice vorbă, orice
gând sunt în strânsă legătură cu dumnezeirea. Peste
tot există scântei divine. De aceea stă scris în cartea
Zahar: ,,Nimic nu cade în gol, nici măcar vorbele şi
vocea omului, totul are cauza şi menirea sa".
„De sus nu vine nici răul, nici binele". Cu
referire la acest verset din „Plângeri" (3, 38), Rabi
Susia spunea: ,,Nu există nimic rău, căci este bun
chiar şi ceea ce omul socoteşte că este rău" . O idee
asemănătoare se găseşte în Midraş Tanhuma, la
Facerea. Acolo găsim scris: ,,De sus nu vine nimic
rău". Chiar şi o trăsătură negativă poate servi omului

19
 la o acţiune benefică. Numai pentru că nu cunoaştem
relaţiile profunde dintre evenimente, unele dintre ele
ne par a fi rele, contradictorii şi confuze. Există în
viaţă întâmplări care · ne par nenorociri; abia mai
târziu iese la iveală „binele". Rabi Elimeleh, din
Lezaisk, ocupându-se de versetul psalmistului:
--~-•-·--•·•~taţi şi '(edeJi G~ez~1:::-~t::1:1:11~'_, 1~~. tăl~
_c_1!_1_1~ f~!ul un1:,~tor: (.;,Daca aţi mcercat s.au aţi vazutî
1ceva şi_~.f~.s~. ~t11:I, stş_tili_ că__~c:~_şt_P.!!Q. ~ Dmn11ţ~
~ _te"J O idee încă şi mai profundă găsim într-o
prelegere a aceluiaşi Rabi. El ridică problema: ,,De
ce, atunci când aduce la cunoştinţă Decalogul, Biblia
pomeneşte numai despre · ieşirea din Egipt, nu şi
despre crearea lumii? Oare crearea universului,
alcătuirea lui din neant, n-a fost o minune mai mare
decât scoaterea din Egipt?" Explicaţia pe care o dă
Rabi Elimeleh: ,,Crearea lumii nu este, de fapt, o
minune. El a zis şi s-a fă.cut (Psalm 33, 4). Ce în-
seamnă, în fond, o «minune»? Ceva ce este împotri-
va naturii, a firii. Dar, la crearea universului, natura
a fost în Dumnezeu, supusă Lui, deci nu s-a petrecut
ceva împotriva firii. Dimpotrivă, scoaterea din Egipt
şi comportarea lui Dumnezeu faţă de egipteni trebuie
considerate o minune, căci Dumnezeu a trebuit să
renunţe la însuşirea sa fundamentală, care este
«binele», şi să lase• a predomina «răul», opusul
esenţei sale. Deci a fost, cu adevărat, o minune. De
aceea, în acel loc, Biblia aminteşte de scoaterea din
Egipt şi nu de crearea lumii" ...
r7---- se povesteşte despre un ţad1ltcăau intrat a
1
dânsul nişte hoţi, care i-au furat tot ce avea: În loc să
___.;,,. se necăjească, ţadikul a spus zâmbind că, desigur,
hoţii au luat doar ce le aparţinea. Văzându-i
meri j_p_~giJ!i.c..asei,jilămuri: ,,Au luaţ cţ era

20
 'al lor. ben~iiDfi~~l_~_ i1"~~iindi~.~-fi. .~vgt p:µ,J,~.r.~_~)
ea lua?".J
'1iâat Şem a spus: ,,Suferinţa are şi ea ceva bun
într-însa: ea scoate la iveală ceea ce este mai nobil şi
mai măreţ în om: bunătate, înţelegere şi îndurare".
Deosebit de frumos este exprimată această idee în
Zohar: ,,Omul nu cunoaşte gustul a ceea ce este
dulce, până n-a gustat din ce este amar". O idee
asemănătoare am întâlnit-o într-o carte a misticii
·~~fermţapepărÎÎântesteo-prem1să' â"feri-)
:cinÎnemijlocite în viaţa dumnezeiască"). /~-··-"""··~-- .
~- ---6in"i:ircii'cem1csunt~pre;~~ţă' h.Îi,Dumnezeu la
fiecare pas, pretutindeni; o simte şi în propria sa
viaţă, în propriile sale gânduri şi vorbe. Nu există
nimic căruia să nu-i fi dat viaţă Dumnezeu. De aceea
găsim scris: ,,Şi tu dai viaţă la toate" (Neemia, 9, 6).
Dumnezeu este în toate şi tohll există prin
voinţa şi cuvânh1l său. Cine are într-adevăr ochi vede
că toate acţiunile noastre îşi au obârşia în nemăr­
ginirea dumnezeiască. ,,După cum cel îndrăgostit
vede în podoabele iubitei sale numai frumuseţea
celei îndrăgite , tot astfel cel care iubeşte într-adevăr
pe Dumnezeu vede în toate manifestările lumii doar
puterea Creatorului". Când Dumnezeu îşi întoarce
faţa, viaţa se sţjpgţ. În- chip „aseinănăt0r stă ·scris în
Zătiâi-, cu referire la Facere:(,;Creâforurni'tTace ·rău
fnicÎ uner fi.Înţe, ~i -.d~; r· îşrîntoarce chipul, şi atunci }
ţ_c1 se nimiceşte. de ....la....sin~". rDe aceea, psalniistul
spune: ,,Tu îI_i aşct1n?'.i ~~_ipu.!. şi ~L~_ff!~~_im.fulţ~"-
Pentrn hasidism, totul este împlinire. Ce înţeles
are planta, care, ridicându-se din ţărână, tinde spre
lumină? Destinul ei este să înflorească. Este aici o
lege, voinţa lui Dumnezeu; nici omul nu trebuie să-şi
pună întrebarea „de ce?", ci să se bucure că a venit

21
pe lume prin voia lui Dumnezeu şi să fie fericit când
este chemat să se întoarcă la obârşia sa.

SUFLETUL

Sufletul omului, chiar şi al celui mai simplu,

este cea mai mare taină a lumii, este haina vie a lui
Dumnezeu. Omul are, de aceea, datoria să păstreze
această haină neîntinată şi curată, pentru a o reda
nepătată la timpul hotărât, adică în clipa morţii.
Puritatea inimii, integritatea caracterului, dragostea
adâncă pentru oameni şi pentru toate ·fiinţele feresc
sufletul de prihănire . De aceea, hasidismul pretinde
sinceritate deplină şi bună-credinţă în relaţiile dintre
oameni. Omul nu trebuie să mintă niciodată, nici
chiar la nevoie.

RUGĂCIUNEA

Încă de pe vremea Talmudului, s-a acordat

rugăciunii o mare însemnătate. Potrivit Midraşului,
prin rugăciune se obţine totul. ,,Rugăciunea are nu
mai puţin de zece denumiri, care, toate, au semnifi-
caţia de ţipăt" . Talmudul întreabă: ,,Care este
menirea inimii?". Răspunde: ,;rugăciunea". Impre-
sionant este ceea ce găsim scris în Talmudul ieru-
salemitean, Berahot: ,,Când unui om i se întâmplă o
nenorocire, să nu cheme în ajutor îngerii, ci să se
adreseze nemijlocit lui Dumnezeu". Rugăciunea a
fost rânduită de patriarhii Abraham, lţhak şi Iaakov;
de la ei s-a transmis ea ca moştenire evreilor".
Talmudul dă şi indicaţii asupra felului în care trebuie

22
să se comporte omul atunci când se roagă. ,,Cel ce se
roagă trebuie să gândească fără încetare: în faţa mea
se află măreţia lui Dumnezeu". În altă parte, găsim:
„Cel ce se roagă să-şi îndrepte ochii în jos, dar să-şi
înalţe inima spre cer".
Hasidismul a acordat şi el cea mai mare atenţie
rugăciunii.
Cea mai înaltă activitate a omului trebuie să fie
rugăciunea. Ea este puntea care-l duce pe om de pe
tărâmurile cele mai de jos spre zonele cele · mai
înalte. Ferice de omul a cărui „dăruire de sine",
Hitpaştut-ha-Gaşmiut, adică lepădare de tot ce este
pământesc, este atât de mare şi de puternică, încât -
atunci când se roagă - ajunge la o înflăcărare a doru-
lui de Dumnezeu, care-l sileşte să se arunce în faţa
acesh1ia, îl face gata să se jertfească. Sufletul său se
eliberează de trup, se topeşte într-o nostalgie
arzătoare. Aceasta este cea mai înaltă treaptă a împli-
nirii: este o întâlnire cu Dumnezeu, o topire în dum-
nezeire, o dezvăluire a comuniunii cu Dumnezeu.
Omul adevărat, ţadikul , care atinge această treaptă,
se naşte în fiecare zi. Este uimitor cum de mai
găseşte omul puterea de a trăi, după ce se roagă.
Dintr-un suflet sfinţit, care tinde la comuniune cu
Dumnezeu şi care se consumă în rugăciune, emană o
putere, care - iradiind în univers şi fiind legată de
Dumnezeu - devine o forţă în stare să pună totul în
mişcare. Rugăciunea nu trebuie să se trahsfonne într-o
obişnuinţă; ea trebuie să fie mânată de fiecare dată de
revărsări sufleteşti năvalnice, dincolo de voinţă . Cel
care se roagă trebuie să fie cuprins de sentimente atât
de puternice, încât ceea ce simte să devină de îndată
faptă . El nu trebuie să gândească la vreo răsplată în
viaţa viitoare. Zaharul spune: ,,Cine-şi iubeşte

23
Regele nu aşteaptă nici o răsplată din partea lui".
Rugăciunea impune multă băgare de seamă, o medi-
taţie profundă, kavana. Cel ce se roagă trebuie să-şi
împletească spiritul şi sufletul cu Dumnezeu. Înainte
de a începe mgăciunea, omul să cugete: propriul meu
destin, soarta popornlui evreu, ba chiar a întregii
lumi atârnă de această rngăciune; dacă voi face
cumva o singură greşeală, dacă voi rosti incorect un
singur cuvânt, dacă în minte îmi va pătrnnde un sin-
gur gând străin, mântuirea lumii va întârzia. Dacă
întregul popor al lui Israel s-ar uni, în evlavie
deplină, într-o unică rngăciune, Mesia ar veni şi ar
mântui popornl evreu şi întreaga lume de orice
apăsare, prigoană şi împilare. Dar Satana (care, după
Talmud, personifică înclinările rele ale omului şi este
totuna cu crainicul morţii) foloseşte toate mijloacele
ce-i stau la îndemână spre a împiedica mântuirea. El
aţâţă certuri între evrei, dorind ca Israel să fie dezbi-
nat, să nu se poată aduna la marea mgăciune a
unităţii.
Un ţadik l-a întrebat odată pe profetul Eliahu
(Ilie) de ce nu apare Mesia să scape poporul evreu
din robie. Profetul i-a răspuns: ,,Pentrn că, atunci
când se roagă, oamenii rostesc dezordonat literele,
fără să gândească la ele şi îşi împuie capul cu diferite
gânduri legate de grijile cotidiene; or, gândurile
sfinte, cuvintele, literele sunt şi ele în temniţă - deci
Israel trebuie să le mântuie întâi pe ele!". Când a
ajuns în Ţara Sfântă, Rabi Mendel, din Vitebsk, a
scris unui prieten din Rusia: ,,Îmi doream totdeauna
să-mi ajute Dumnezeu să pot rosti cel puţin o singură
rngăciune cu adevărată evlavie. Aici, însă, în atmo-
sfera Ţării Sfinte, îmi dau seama că omul ar trebui să
fie fericit dacă ar putea rosti corect măcar un singur

24
cuvânt". Rabi Uri, din Strelisk, se avânta în
rugăciune cu o forţă atât de năvalnică, încât vedea
literele scrise ca foc negru pe fondul unui foc alb -
aşa cum au apărut literele pe muntele Sinai. De aici i
s-a tras porecla de „cel care arde". El ieşea din
rugăciune incandescent, ca dintr-un incendiu, curăţit
de toate impurităţile slăbiciunilor, înclinaţiilor şi
patimilor omeneşti.
Sunt clipe în care omul ce se roagă, cuprins de
extaz, nu mai poate vorbi; deşi din gura lui nu mai
iese nici un cuvânt, el se simte cuprins de o mişcare
interioară, de un tremur, prin care se manifestă
comuniunea lui tot mai puternică cu Dumnezeu. Este
o treaptă deosebit de înaltă a rugăciunii.
Omul se află într-o luptă necurmată cu
înclinările sale rele, cu Satana, care se aşază între el
şi Dumnezeu. Satana face totul ca să împiedice înăl­
ţarea rugăciunilor omului, să le nimicească. Satana
insuflă mereu omului gânduri străine, care le anu-
lează pe cele drepte. Când nu poate obţine altceva,
Satana deşteaptă în om gânduri de trufie, făcându-l
să pretindă că este vrednic de a se ruga lui Dum-
nezeu. Omul care se roagă caută să se ferească de
asemenea idei; pentru aceasta, el se mişcă niereu.
Iată de ce vedem pe cei cucernici încli11ându-se
întruna atunci când se roagă . Hasidismul a găsit chiar
în Scrierile Sfinte indicaţii în această privinţă. Stă
scris, în legătură cu primirea Torei: ,,Şi poporul a
văzut şi s-a mişc at" (Ieşirea, 20, 18). Un ţadik
spunea: ,,Dacă vezi pe careva rugându--se nemişcat,
imobil, să ştii că gândurile lui sunt străine; el n-are
inimă curată; gândurile lui nu sunt îndreptate către
Dmm1ezeu".

25
 Cu referire la aceasta, hasidimii povestesc o
istorie deosebit de mişcătoare. La Rabi din Ostrovce
a venit un hasid, împreună cu fiul său, un băiat foarte
înzestrat, rugându-l pe Rabi să-l binecuvânteze. Rabi
s-a arătat plin de admiraţie faţă de erudiţia tânărului.
În timpul rugăciunii, a observat însă că el nu se
mişcă, nu-şi înclină trupul, rămâne imobil. Rabi
spuse atunci oamenilor săi: ,,Nu-mi place acest tânăr,
el are în cap gânduri profane, stă liniştit, nu încearcă
să-şi alunge gândurile străine din minte. Să-i ajute
Dumnezeu să nu aibă în viitor motive de remuşcare" .
Ani de zile după această întâmplare, când Rabi nu
mai era în viaţă, s-a auzit că tânărul şi-a renegat
credinţa, a intrat în legătură cu duşmanii evreilor şi el
însuşi a pornit să-i persecute pe evrei. A aruncat
împotriva lor acuzaţia falsă că folosesc sânge de
creştin pentru sărbătoarea de Pesah, ba chiar a afir-
mat că el însuşi a fost de faţă la o omucidere, pe vre-
muri, în casa lui Rabi.
Tatăl ceresc nu respinge nici rugăciunea
păcătosului , a omului împovărat de vinovăţie, a celui
care are remuşcări . Ba chiar, uneori, ea este conside-
rată a fi mai de preţ decât rugăciunea ţadikului, a
omului împlinit. Dumnezeu are nevoie de inima
omului; chiar atunci când acesta a făptuit toate relele
de pe lume, dacă în cele din 1mnă are cu adevărat
remuşcări, se străduieşte să-şi corecteze greşelile şi-şi
înalţă inima spre pocăinţă, atunci poate atinge treap-
ta cea mai înaltă. Cu un cuvânt, nu există păcat în
stare să- l rupă pe om pentru vecie de rădăcina sa -
dacă el caută la un moment dat să refacă această
legătură. Aceasta se realizează prin Teşuva, prin
Îndreptare.

26
 TEŞUVA

Iudaismul cunoaşte un minunat mijloc prin

care omul poate obţine ştergerea oricărei vini faţă de
Dumnezeu şi deplina purificare. Acest mijloc se
numeşte Teşuva, care semnifică îndreptare, pocăinţă.
În faţa acesteia, păcatul se spulberă ca o frunză
veştedă luată de vânt, căci Dumnezeu iartă vina cea
mat grea.
În repetate rânduri şi în diferite epoci, profeţii
au chemat poporul spre Teşuva. Astfel, Isaia a spus:
,,Dacă omul rău părăseşte calea pe care a apucat,
dacă păcătosul se leapădă de gândurile ticăloase şi se
întoarce spre Dumnezeu, acesta se îndură de dânsul ,
căci mare este îndurarea lui". Ieremia îndeamnă :
,,Îndreptaţi-vă, copii sălbatici, şi vă voi vindeca de
lipsa voastră de credinţă" . Talmudul şi întreaga lite-
ratură care i-a urmat nemijlocit au recomandat în
mod deosebit pocăinţa şi i-au relevat marea influenţă
în ceruri. În Talmudul babilonean, ca şi în cel ieru-
salemitean, se găsesc numeroase aforisme din care
reiese ce preţuire înaltă se acorda Teşuvei în acele
vremuri. Să reproducem aici unele dintre aceste
aforisme: ,,Nu există nimic pe· lume care să poată
pune frână îndreptării" . ,,Chiar dacă cineva a fost
toată viaţa un ticălos, dacă el are în cele din urmă
remuşcări pentru ceea ce a făptuit, nu se ia în con-
siderare răul pe care l-a făcut" .
Dar abia în hasidism dobândeşte Teşuva
importanţa cea mai mare.
P oveştile şi zicalele care trăiesc în lumea
hasidică şi care evidenţiază însemnătatea Teşuvei
sunt uimitor de frumoase.

27
 Rab i Şolem, un cunoscut conducător hasidic,
comenta versetul din Psalmi: ,,Un cântec lui David,
când a venit la el profetul Natan, după ce David
făptuise păcatul cu Batşeba". El spunea: ,,Cu aceeaşi
ardoare şi pasiune cu care s-a dus la Batşeba, s-a
întors David spre Dumnezeu şi şi - a înălţat cântecul.
De aceea i s-a iertat păcatul". De la Rabi Mendel, din
Vitebsk, ni s-a transmis un aforism mişcător: ,,Chiar
cel mai mare ticălos, oricât de înstrăinat ar fi de reli-
gia sa, are momente în viaţă în care, fiind în cea mai
deplină confuzie, ajunge totuşi mai aproape de
Dumnezeu decât cel mai mare ţadik" . În legătură cu
asta, Rabi Mendel mai povestea următoarea întâm-
plare: ,,Un denunţător, care încălcase toate legile,
făcuse evreilor tot soiul de necazuri şi dusese o viaţă
desfrânată, a trecut printr-o împrejurare care l-a silit
să aibă remuşcări pentru păcatele sale; s-a pocăit din
adâncul inimii şi şi-a îndreptat greşelile. Sufletul său
a fost mântuit şi a ajuns la o treaptă foarte înaltă".
Despre Rabi din Apta se povesteşte că-i iubea
tare mult pe cei ce se pocăiau. Lăuda tăria pe care o
aveau de a rupe cu ce e rău şi de a se desprinde de
patimile josnice. El spunea: ,,Nu-i nici o ispravă dacă
unul dintre noi nu păcătuieşte! Doar n-am simţit nici
măcar gustul păcatului!". Odată, el a spus despre
Psalmi: ,,Numai un pocăit, unul care avea remuşcări,
a putut să compună asemenea cântece sfinte şi
măreţe!".

28
 SMERENIE

Hasidismul a mai creat încă o cale pentru a

ajunge la împlinire. Este smerenia, modestia, şiflut şi
anava, în limbajul hasidimilor.
Este datoria fiecărui hasid să ajungă la această
însuşire . Smerenia a găsit şi ea în hasidism o re-
înviere. Ea era preţuită încă de pe vremea Talmu-
dului; dimpotrivă, trufia, supraaprecierea, mândria
erau condamnate.
În secţiunea a cincea din Pirkei Avat, stă scris:
„Cel care are însuşirea modestiei, smereniei şi
supuşeniei face parte dintre elevii patriarhului
Abraham". Rabi Iehoşua ben Levi afirma că modes-
tia se află mai presus de toate pe lume. Cel mai sigur
mijloc de a te feri de vorbe rele este smerenia. ,,Să nu
fii precum grinda de sus, pe care omul n-o poate
atinge, ci precum treapta cea mai de jos, pe care o
calcă fi ecare, dar ea rămâne locului". ,,Nu căuta o
satisfacţie atunci când eşti insultat, ci îndură cu
smerenie orice insultă" . Următoru l text arată cât de
departe au mers strămo ş ii în cerinţa smereniei:
,,Chiar dacă toată lumea ţi-ar spune că eşti un ţadik,
tu însuţi să te socoteşti un om rău". Minunat sună
vorba din Zahar: ,,Cine se consideră aici, pe pământ,
un om mărunt va fi mare în viaţa de apoi" . Rabi
Elimeleh, din Lezaisk, spunea: ,,Cea mai înaltă
treaptă a perfecţiunii este smerenia. Dacă este smerit,
omul are de toate". Rabi Aaron, din Starasola, a fost
întrebat odată cum se poate atinge treapta smereniei.
El a răspuns: ,,Prin împlinirea legilor! " şi a adăugat o
frumoasă comparaţie : ,,Dacă un arbore poartă multe
fructe, ramurile lui sunt trase în jos, spre pământ, de
greutatea roadelor; dimpotrivă însă, creanga uscată şi

29
fără rod rămâne ţeapănă, îndreptată în sus, nu se
îndoaie". Baal Şem spunea: ,,Smerenia duce la dra-
goste pentru oameni şi la iubire pentru Dumnezeu.
Cine posedă cu adevărat însuşirea smereniei este în
stare să iubească şi pe omul cel mai păcătos, de-
oarece îşi spune: chiar şi acesta este totdeauna mai
bun decât mine". Un hasid a venit la Rabi Meir, din
Przemysl, şi i-a povestit plin de mândrie că e în drum
spre Ţara Sfântă. ,,Obraznicule!, l-a repezit Rabi,
vrei să ajungi acolo înaintea lui Mesia?". Astfel i-a
smuls trufia din inimă.
Vechii învăţători ai hasidismului obişnuiau să
se iscălească: ,,cel mic, smeritul, cu adevărat nevred-
nicul". Mulţi oameni vestiţi ai hasidismului, care au
avut apoi mii de discipoli, au trăit la început ascunşi,
în umbră, trebuind abia să fie descoperiţi. Mulţi însă
au continuat să-şi ducă întreaga viaţă în singurătate
deplină, în izolare, ca să nu ajungă în situaţia de a
avea vreun gând de trufie. Există oameni care împing
smerenia atât de departe, încât socotesc o îndrăz­
neală, o aroganţă să se roage lui Dumnezeu şi să-i
aştepte îndurarea; aceasta este îns ă o smerenie falsă,
opera diavolului.
Consecinţele smereniei, această însuşire mare
şi nobilă, sunt bunătatea nemărginită, înţelegerea
blândă şi iertarea sinceră. Se povesteşte despre Rabi
Elimeleh, din Lezaisk,"că un evreu l-a pălmuit odată;
el a strigat atunci: ,,Stăpâne al lumii! Îl iert din toată
inima, te rog nu-l pedepsi".

30
 BUCURIE

Primii adepţi ai Cabalei, roşi de mustrări de

conştiinţă, chinuiţi de scrupule, plini de deznădejde
faţă cu nimicnicia a tot ce este pământean, erau
stăpâniţi de spiritul evadării din lume, al renunţării la
toate, al autochinuirii celei mai grele. Ei credeau că
numai printr-o deplină negare a vieţii se pot apropia
de Dumnezeu, obţinând astfel împlinirea sufletească
şi mântuirea poporului evreu. Chiar şi la rugăciune
purcedeau plini de spaimă şi după o lungă cum-
pănire. Inima lor era plină de disperare, pentru că se
simţeau păcătoşi. Calea spre obţinerea îmbunătăţirii
(Tikun) era povârnită şi grea. Cabala cunoştea şi
dânsa Teşuva, Îndreptarea, dar nu putea accepta că se
poate obţine cu uşurinţă iertarea păcatelor, amelio-
rarea sufletească; ea impunea pentru aceasta condiţii
grele, aproape cu neputinţă de împlinit şi punând în
primejdie viaţa. După Cabala, cuvântul Teşuva
constă din iniţialele „Taanit" (post), ,,Sak" (adică
acoperirea cu un sac, în semn de sfâşiere lăuntrică şi
de jale; cuvântul german şi ebraic „Sack" derivă din
asiriană), ,,W' afar" ( cenuşă), ,,B 'hia" (a plânge; în
ebraică, B. şi V se scriu cu aceeaşi literă) şi
„Hespeid" (vaiet). Cabala stabilea astfel că numai
observând aceste reguli se poate obţine iertarea păca-
telor, grăbirea mântuirii. · , ·
Hasidimii au luptat din toate puterile contra
acestei concepţii. Ei spuneau că se pot dobândi
purificarea şi îndreptarea prin plăcerea de a trăi şi
prin mulţumirea sufletească; dimpotrivă, asceza şi
postul le socoteau un păcat. Omul nu trebuie să se
frământe peste măsură în legătură cu păcatele, cu
cele ce s-au întâmplat; el trebuie doar să le regrete în

31
sinea sa, cu deplină seriozitate. Cât priveşte cuvântul
Teşuva, Baal Şem a găsit altă interpretare, cu totul
opusă celei cabalistice: ,,Tamim" (Deuteronomul,
18, 13) - să fii întreg în faţa Dumnezeului tău - ,
„Şiviti" (Psalm 16, 18) - îmi pun neîncetat pe
Dumnezeu înainte -, ,,V'ahavta" (Deuteronomul, 6,
5) - să-l iubeşti -pe Dumnezeu din toată inima - ,
„B'hal" (Proverbele lui Solomon, 3, 6) - recunoaşte-l
pe toate căile tale -, ,,Hikon" (Amos, 4, 12) -
pregăteşte-te în faţa lui Dumnezeu, stăpânul tău. În
felul acesta, hasidismul a indicat adepţilor săi că
bucuria este opera cea mai frumoasă, cea mai plăcută
lui Dumnezeu. Tatălui nu-i place când îşi vede
copilul trist. Tristeţea îl duce pe om la pierzanie, la
prăpastie, la păcat. Căci tristeţea este prin ea însăşi
un păcat, este plasa ţesută de Satana pentru a făuri un
zid despărţitor între om şi Dumnezeu. Dimpotrivă,
bucuria, chiar cea simplă, comună, este de origine
divină. Rabi Naftali, din Ropczyc, spunea că un ateu
vesel este mai bine văzut în ceruri decât un hasid
trist. Dacă vezi un om cucernic care nu se bucură, să
ştii că pioşenia lui nu curge dintr-un izvor curat.
Dimpotrivă, omul care se biruie pe sine şi se înalţă de
la mâhnire şi posomoreală spre bucurie ajunge cu
adevărat la libertatea spirihrnlă. În această concepţie
se află taina faptului că hasidul este totdeauna vioi. şi
vesel, deşi poartă în spate, .ca orice om, .o traistă de
necazuri. Hasidismul l-a înzestrat cu acea minunată
tărie sufletească datorită căreia el rămâne dârz chiar
în ceasurile cele mai întunecate, mai pline de
necazuri, în cursul celor mai mari nenorociri .
Bucuria şi plăcerea de a trăi dau sufletului purificare,
schimbare şi înălţare. De aceea, hasidisrnul socoteşte
că postul şi asceza trebuie respinse. Textul din
Biblie: ,,Să nu ascunzi nume din carnea ta" este

32
interpretat de hasidimi în mod simplu: ,,Să nu refuzi
nimic cărnii tale". Această concepţie este, de aseme-
nea, foarte veche în iudaism. Astfel, în Talmudul
ierusalemitean stă scris: ,,Omul va avea să răspundă
dacă n-a gustat din tot ceea ce au văzut ochii lui". În
alt loc, din acelaşi Talmud, găsim: ,,Îţi este prea puţin
ceea ce Tora ţi -a interzis, de cauţi să-ţi interzici şi
alte lucruri?". Într-un loc din tratatul Taanit al
Talmud'ului babilonean, stă scris: ,,Cine posteşte
mereu este numit un păcătos". Atunci când un om
împovărat de necazuri a venit la Baal Şem şi l-a
întrebat câte zile trebuie să postească pentru ca să se
izbăvească de un păcat greu, Baal Şem i-a răspuns:
„Nu prin post ai să scapi de mânia lui Dumnezeu, ci
prin bucurie. Rosteşte câteva capitole din Psalmi cu
bucurie, din adâncul inimii - şi vina ta va fi iertată".
Altă dată, au venit la el nişte învăţăcei şi i-au spus:
,,Învăţătorule, arată-ne calea pe care trebuie să
mergem, felul în care trebuie să ne comportăm pen-
tru ca să avem parte de viaţa viitoare. Pe vremuri,
existau oameni cuvio ş i care posteau de la un Şabat la
altul şi-şi impuneau şi alte pedepse grele. Însă elevii
tăi, vorbind în numele tău, spun că postul este
interzis şi că este o crimă să-ţi chinui trupul". Baal
Şem le răspunse: ,,Scopul existenţei mele pe pământ
este să arăt fraţilor mei că Dumnezeu poate fi slujit
prin bucurie şi p l ăcere. Cine simte bucurie siinte şi
dragoste, iubire pentru oameni şi pentru orice fiiriţă".
De aceea cerea Baal Şem de la adepţii săi iubire,
omenie şi fraternitate.

33
 UNITATE

Hasidismul şi-a mai pus ca sarcină să instituie

în popor pace, bună înţelegere şi unitate şi să
îndemne la frăţie între oameni, să înlăture deosebirea
dintre învăţaţi şi neştiutori, dintre bogaţi şi săraci.
Prin această annonie pe pământ, s-ar produce o
armonie cu Tatăl Ceresc. Căci Dumnezeu şi Israel
sunt un tot şi unitatea lor este tulburată numai prin
lipsa de unitate pe pământ. Încă de pe vremea
Talmudului, pacea şi unitatea sunt desemnate ca cele
mai importante temelii ale poporului. ,,Dumnezeu n-a
găsit nici un alt vas mai binecuvântat decât pacea".
Iar în Midraş Tanhuma, la Deuteronom, stă scris:
„Dacă poporul trăieşte în unitate, chiar dacă practică
idolatria, Dumnezeu îl iartă şi nu-l pedepseşte". Mai
departe: ,,Israel nu va fi mântuit cât timp nu va
alcătui o unitate".

HASID ŞI Ţ ADIK

Ambele aceste figuri ale hasidismului 1ş1 au

sorgintea în Biblie şi în literatura talmudică . Biblia
acordă hasidului, adică celui cuvios, un rang âproape
mai înalt decât ţadikului, omul drept şi perfect,
despre care se admite că poate greşi (cf. Ezechiel, 3,
20). Dimpotrivă, în Talmud părerile cu privire la
aceste două figuri sunt contradictorii. În unele
aforisme, hasidul cu însuşirile sale etice apare ca
omul adevărat, în vreme ce ţadikul îi stă cel mult
alături; alte locuri din Talmud acordă preferinţă
ţadikului.

34
 Abia în hasidism, ţadikul, identificat acum cu
Rabi basidie, dobândeşte însemnătatea lui cea mai
mare, ca omul adevărat, care realizează şi împlineşte,
ca fiinţa cea mai înaltă de pe lume. Adeptul său însă,
hasidul, omul bun şi îndatoritor, a renunţat la pre-
rogativele sale şi i s-a subordonat cu totul.
Să reproducem unele fraze din Biblie şi din
literatura talmudică, ce ne dau o imagine a ambelor
figuri.
În Biblie, Dumnezeu apare ca hasid: ,,Eu sunt
un hasid, spune Dumnezeu, şi nu vreau să mă mânii
veşnic" (Ieremia, 3, 12). Aici este indicată însuşirea
hasidului: de a nu se mânia veşnic (Cf. Avot, secţ. 5,
1O). Dumnezeu este denumit şi ţadik: ,,Dumnezeu
este credincios, n-are nimic rău în el, este un ţadik,
este leal" (Deuteronomul, 32, 4). ,,Dumnezeu este un
ţadik în toate căile sale şi un hasid în toate acţiunile
sale" (Psalm 145, 17). În legătură cu aceasta,
Talmudul spune: ,,În primul rând, el este un ţadik,
apoi devine un hasid" (Roş Haşana 17b). Raşi
comentează: ,,La început el este un ţadik şi
acţionează după dreptate. Apoi devine un hasid, în
sensul că pune mai presus milostivirea decât drep-
tatea".
Hasid şi ţadik într-o singură persoană a fost şi
regele David: ,,Dumnezeul lui .Israel mi-a vorbit:
«Un ţadik domneşte peste oameni, el domneşte în
teama faţă de Dumnezeu»" (Samuel II, 23, 3). Iar în
Psalmi el se roagă: ,,Apără-mi sufletul, căci sunt un
hasid" (Psalm 86, 3).
Ca primul hasid apare Adam - ha-Rişon,
„primul om" (Talmudul babilonean, Eruvin, 18b), iar
ca primul ţadik Noe. Biblia spune despre acesta: ,,A
fost în generaţia lui un ţadik întreg; Noe a umblat pe

35
căile Domnului" (Facerea, 6, 8). Dumnezeu însuşi i-a
vorbit: ,,În tine am văzut un ţadik între cei care
trăiesc acum" (Facerea, 7, 1). Când spiţa omenească
a degenerat, Noe a fost unicul ţadik.
Într-un şir de aforisme, este descris în literatu-
ra talmudică felul de a fi al hasidului şi al ţadikului.
„Cel care spune: ce-i al meu este al tău şi ce-i al tău
este tot al tău; cel care-i greu de mâniat, dar uşor de
potolit; cel care face binele şi doreşte ca şi altul să-l
facă - acela este un hasid" (Avot, secţ. 5, 10-13).
David a vorbit în faţa lui Dumnezeu: ,,Stăpâne al
lumii, oare eu nu sunt un hasid? Toţi regii din Răsărit
şi din Apus dorm până la ceasurile trei din zi, doar eu
mă scol în miez de noapte să te laud pe tine!"
(Talmudul babilonean, Berahot 4e). ,,Vechii hasidimi
obişnuiau ca, înainte de a începe să se roage, să
aştepte un ceas întreg, timp în care să-şi îndrepte
inima către Tatăl din cemri" (idem, 30b ). ,,Hasidimii
altor popoare au şi dânşii drept la lumea viitoare"
(Tosefta Sanhendrin, secţ. 13; Maimonide, Mişna
Tora, sec ţ . Melahim, par. 11 ).
Dar şi hasidul, omul cel mai de preţ, nu este
lipsit de patimi deşarte . ,,Chiar şi cel mai mare hasid
este atins de o parte păcătoasă" (Midraş Raba Vaicra,
secţ. 14) şi „Nici cel mai mare dintre hasidimi nu tre-
buie instituit ca tutore asupra unor mde ale sale de
sânge" (Talmudul iemsalimitean, Ketuvot, secţ. I, 8).
Cât priveşte ţadikul, stă scris în Talmudul
babilonean: ,,Înainte ca un copil să vină pe lume, din
pântecele mamei sale i se meneşte: să fii un ţadik şi
nu un nelegiuit; dacă însă cineva îţi va spune mai
târziu că eşti un ţadik, tu să te consideri un ticălos"
(Nida, 30b). Talmudul atribuie ţadikimilor „puterea
de a crea o lume, dacă ar vrea acest lucm" ( Talmudul

36
babilonean, Sanhedrin, 65b ). Cu tâlc este şi un
aforism din Midraş Sahar Tov: ,,Numai un om bun
trebuie să fie denumit ţadik". S-ar putea ca aici să se
afle obârşia expresiei populare la evrei: ,,un evreu
bun" (Guter Id).
Încă în Talmud, întâlnim oameni care fac mi-
nuni, care pot fi socotiţi precursorii făcătorilor de
minuni ai hasidismului. Nenumărate sunt înfăptuirile
uimitoare ale oamenilor cucernici, pe care le găsim
consemnate în literatura talmudică. Să menţionăm
aici doar una. Rabi Hanina ben Dosa a văzut într-o
vineri că fiica sa este foarte tristă. A întrebat-o: ,,Ce
necaz ai?" Dânsa îi spuse: ,,Am confundat vasul de
oţet cu vasul cu ulei şi am aprins lumânările de Şabat
cu oţet". Atunci, Rabi Hanina a zis: ,,Acela care a
poruncit uleiului să ardă să dea şi oţetului poruncă să
ardă!" Şi iată că oţetul a fost în stare să menţină
luminile în tot cursul zilei de sâmbătă, iar de la lumi-
na lui s-a putut aprinde şi Havdala, adică lumina
fo l osită la rugăciunea cu care se încheie Şabatul
(Talmudul babilonean, Taanit 25a).
După cum am mai spus, abia în hasidism
ţadikul şi-a dobândit rangul cel mai înalt.
În hasidism, ţadikul îl trăieşte pe Dumnezeu
neîncetat, în orice clipă. Şi el trebuie să ducă o luptă
crâncenă cu pornirile rele, cu Necuratul, căci acesta
îl îndeamnă întruna şi pe el spre păcat. Căci nu există
ţadik pe lume care să facă numai bine şi să nu .
păcătuiască. Omul care are puterea să reziste
înclinărilor spre rău, să le înfrângă, poate atinge per-
fecţiunea. Dar, dacă a biruit aceste patimi şi a ajuns
la perfecţiune, el s-a desprins de ceea ce este pămân­
tesc, nu mai are nimic material, iar trupul are numai
rostul să-i dea o înfăţişare omenească pentru scmitll

37
răstimp cât se află în lumea de jos. Îl vedem şi pe
dânsul ocupat cu lucruri obişnuite, precum mânca-
rea, băutul, somnul, vorbirea, dar el ştie să se înalţe
spre rădăcina lor şi să dea sfinţenie acestor acte
obişnuite. În această lume a aparenţelor şi amăgi­
rilor, adevăratul ţadik abia dacă poate suporta chiar şi
aerul. De aceea, mulţi pleacă spre Ţara Sfântă,
lăcaşul a tot ce este sfânt, spre a-şi petrece acolo
puţinele zile cât se află în viaţa pământească.
Consumat de dorul după Dumnezeu, sufletul ţadiku­
lui are permanent nostalgia comuniunii cu rădăcina
sa, cu Creatorul, şi de aceea - aşa cum spune Marele
Maghid - îi este dat să treacă peste toate limitele din-
tre Dumnezeu şi creatură, să sfâşie „perdeaua
despărţitoare". El este Omul, omul Moşe din trecut,
tovarăşul lui Dumnezeu la începuturile fiinţării, la
crearea lumii, iar sufletul său se scaldă mereu în
lumina primară divină. ,,Şi tu dai viaţă la toate"
(Neemia, 9, 6). Acest „tu" este ţadikul. ,,Ţadikul este
temelia lumii" (Proverbe, 2, 3) şi Dumnezeu jin-
duieşte după cuvântul său - oricât de dificil ar fi pen-
tru nemistici să priceapă acest lucru. Unele texte din
Talmud ilustrează aceste idei. Rabi Ismael ben Elişa,
Marele Preot, povestea: ,,Am intrat odată în Sfănta
Sfintelor ca să afum cu mirodenii ş.i l-am văzut pe·
Dumnezeu, conducătorul cetelor îngereşti, şezând pe
•un tron înalt, măreţ. El mi-a spus: «Ismael, fiul meu,
binecuvântează-mă!». I-am spus: «Fie voia ta, ca
îndurarea ta să-ţi înfrâneze mânia, să fie mai presus
decât dreptatea şi să te porţi cu copiii tăi ca un
îndurător, nu ca un justiţiar». A dat din cap, în semn
de aprobare" (Berahot, 7a). Aşa după cum Dum-
nezeu este sufletul, iar universul trupul său - tot ast-
fel ţadikul este sufletul, iar poporul este trupul său.

38
De aceea, dacă zece evrei vin la un om simplu şi-i
spun cu credinţă pornită din inimă: ,,Să fii învăţătorul
nostru!", acest om atrage spre sine şuvoiul sfinţeniei
unei comunităţi unite şi ajunge la treapta de ţadik, fie
că vrea, fie că nu vrea. Hasidimi1 îşi istorisesc multe
poveşti frumoase despre oameni care s-au ferit să
devină cunoscuţi; nimic nu le-a ajutat, deoarece
poporul i-a ales ca învăţători. Când a răposat Rabi
Israel, vestitul Maghid din Kozienice, adepţii săi au
rămas ca o turmă fără păstor. Fiul său, Moşe
Eliakum, era simplu şi modest şi nu părea potrivit ca
învăţător. După ce au trecut cele şapte zile de doliu,
hasidimii au plecat spre Lublin cu gândul să devină
adepţi ai „Vizionarului". Moşe Eliakum s-a dus la ei
şi i-a rugat să-l ia şi pe dânsul. Le-a făgăduit că, pen-
tru asta, o să-i slujească; de altfel, şi inima lui îl
trăgea spre Lublin. În drum, s-au oprit la o cârciumă
dintr-un sat. L-au găsit pe cârciumar şi pe nevasta
acestuia foarte tulburaţi: unica lor fiică, însărcinată,
avea de două zile dureri de naştere şi nu putea aduce
pe lume copilul. Foarte impresionaţi şi gândind să
aducă acestor părinţi necăjiţi o rază de speranţă,
hasidimii le-au spus într-o doară: ,,Împreună cu noi
călătoreşte un om sfânt, convingeţi-l să vă ajute
fiica". Şi l-au arătat pe.Moşe Eliakum. Omul acela de
la ţară s-a dus la Moşe Eliakum, i-a întins o monedă
şi i-a spus plângând: ,,Rabi, roagă-l pe Dumnezeu
pentru fiica mea!". Moşe Eliakum nu-i răspunse
nimic, luă moneda, apoi spuse în felul său simplu:
„Dumnezeu s-o ajute pe fiica ta!". Au trecut doar
câteva clipe şi femeia aduse pe lume un copil
sănătos. Hasidimii au rămas uimiţi, văzând că
binecuvântarea modestului Moşe s-a împlinit, şi au
hotărât să povestească „Vizionarului" întâmplarea.

39
Când „Vizionarul" l-a zărit pe Moşe Eliakum, el
strigă: ,,Şi când a luat chivotul sfânt, Moşe a vorbit!
Chivotul sfânt, Maghidul din Kozienice, s-a tras spre
lumea de sus şi iată că Moşe are puterea să vor-
bească!" . Moşe Eliakum s-a întors la Kozienice în
calitate de Rabi.
*
Sufletul hasidismului este greu de prezentat
sub fonnă de noţiuni, de concepte. Este mult mai
dificil decât ne putem imagina. Un singur lucru se
poate spune însă: în răsăritul Europei, hasidimii au
fost o forţă care a acţionat deosebit de puternic,
graţie firii lor arzătoare şi nobile.

Viena, septembrie 1929

Haim Bloch

40
 Rabi ISRAEL BAAL ŞEM TOV 1

(1700-1760)

I Baal Şem = "Stăpânul numelui (lui Dumnezeu)", cel care poate

face minuni, prin invocarea adevăratului nume al lui Dumnezeu.
Tov = Bun. Baal Şem şi Baal Şem Tov sunt denumirile date lui
Israel beri Eliezer, întemeietornl hasidismului.
 Istoriile: Rabi Şlomo, din Radomsk 2, l-a între-
bat odată pe Rabi Haim, din Sandez, dacă istoriile
care se povestesc despre Baal Şem sunt adevărate.
Rabinul din Sandez3 i-a răspuns: ,,Nu ştiu
dacă sunt adevărate, nici dacă s-au petrecut în reali-
tate; n-am trăit pe vremea aceea. Nu mă îndoiesc însă
că Baal Şem avea puterea să făptuiască minuni şi că
ar fi putut. chiar să trezească morţii la viaţă".
Îndreptare: ,,Sunt pe deplin încredinţat,
spunea Rabi Nahum, din Cernobâl4, că sfinţenia pe
care Baal Şem o revărsa asupra lumii avea tăria să
pătrundă chiar şi în inima celui mai netrebnic dintre
evrei, îndemnând-o spre cea mai deplină căinţă.
Cândva, această putere va fi în stare să împingă spre
îndreptare întreaga 1urne".
SufletuJS: Discipolii lui Baal Şem ziceau:
„Sufletul lui Baal Şem a fost dintre acelea care l-au
2 Rabi Şlomo, din Radomsk: rabin din Polonia, autorul lucrării
hasidice Tiperet Şlomo. Decedat în 1866.
3 Vezi pag. 285.
4 Vezi pag. 127.
5 Sufletul. Cabaliştii considerau că numai sufletul îl reprezintă cu
adevărat pe om. Îi atribuiau trei componente esenţiale: Neşama ,
adică raţiunea, aflată în legătură cu absolutul; Ruah, adică spiri-
tul, voinţa care produce binele şi răul; Nefeş, care semnifică prin-
cipiul vital, sufletul animalic.

43
părăsit pe Adam, atunci când acesta a săvârşit
păcatul cu şarpele. Se ştie că primul dintre oameni
cuprindea într-însul toate sufletele6; despărţindu-se
de Adam în clipa când a păcătuit, sufletul lui Baal
Şem a rămas neprihănit" .
Rabi Hirş, din Jidaciov7, povestea: ,,Sufletul
lui Baal Şem nu se îndura să coboare în viaţa
pământească; el s-a învoit doar atunci când i-au fost
date să-l însoţească 60 de suflete care stătuseră pe .
vremuri în preajma lui Solomon".
Iubirea: În inima lui Baal Şem ardea ca o
flacără mistuitoare dragostea pentru oameni. El
spunea că trebuie să găsim îndreptăţire oricărui om,
chiar celui mai rău văzut.
Lumina: Baal Şem a spus odată: ,,Stă scris: în
lumina originară8 pe care Dumnezeu a creat-o în cele
şase zile ale începutului, Adam, primul om, a putut
privi lumea de la un capăt până la celălalt al ei. Însă,
atunci când Adam a păcătuit, Dumnezeu i-a retras
lumina şi a păstrat-o în veşnicie numai pentru cei
cucernici. Se pune întrebarea: unde a păstrat-o?
6 În Cartea 111igrafiei sufletelor stă scris: "Atunci când Dumnezeu
a creat sufletul lui Adam, el 1-a făcut să cuprindă toată mulţimea
sufletelor cc vor coborî în lumea de jos, de-a lungul tuturor vre-
murilor, de la începutul fiinţării până la sfărşitul ei."
7 Vezi pag. 253. ·
8 În Talmudul babiloncan, Haghiga 12 a, stă scris: "Prin mijlocirea
luminii pe care Domnul - slăvit fie El - o crease în prima zi, se
putea privi de la un capăt la celălalt al lumii. Atunci însă când
Dumnezeu a văzut răutăţile oamenilor în vremurile potopului şi
ale ridicării Turnului Babei, el a retras lumina. Pentru cine a
păstrat-o? Pentru cei drepţi, în vecii vecilor." Cu privire la aceas-
ta, Baal Şem a întrebat: "Unde a păstrat Dumnezeu lumina?". Tot
ci a răspuns: "A păstrat-o în învăţătură; cei drepţi din fiecare ge-
neraţie privesc lumea prin mijlocirea ei".

44
Răspunsul este: în învăţătură. De aceea, dacă deschid
cartea Zohar9, pot privi întreaga lume şi nu mă pot
înşela".
Cartea Zahar se afla întotdeauna la el pe masă.
O încălcare a zilei de Şabat:
Baal Şem
obişnuia ca de Şabat să prelungeascămult timp „a
treia masă"IO, moment în care sufletul evreilor se
umple de bucurie sfăntă şi desfătare nemărginită.
Atunci obştea auzea revărsându-se din gura lui Baal
Şem, ca dintr-un izvor, tălmăcire după tălmăcire,
taină după taină, iar în Bet-ha-midraş 11 domnea o
tăcere desăvârşită. Şi abia mai târziu, în plină noapte,
Baal Şem rostea ruga de seară şi sufletul său îşi lua
rămas-bun de la Şabat, sfănta zi de odihnă.
Într-un rând însă, lucrurile s-au petrecut cu
toh1l altfel. Stând la „a treia masă" şi tălmăcind
Legea, Baal Şem s-a întrerupt deodată şi a strigat:
„Alexei să înhame caii!" Discipolii îl priviră cu
mirare, cuprinşi de o teamă care-i împietrea. Pe cer
nu se vedea încă nici o stea, abia începea să
9 Zahar (Cartea Splendorii) este opera de bază a Cabalei, mistica
evreiască din Evul Mediu. Este scrisă sub fonna unei exegeze
la cele cinci cărţi ale Bibliei. Autorul ci, Moşe de Leon (finele
secolului al XIII-iea în Spania), îl considera pe Rabi Şimon bar
[ohai (sec. al Ii-lea e.n.) drept inspiratorul scrierii, care se
bazează, neîndoielnic, 'pe tradiţii foarte vechi. Cartea este scrisă
în limba aramaică, pentru ca îngerii, care nu înţeleg această
limbă - după cum se spune în Talmud (Şabat 12 a) - să nu poată
pizmui poporul lui [srael, din cauza acestei cărţi minunate.
10 "Şaloş Seudot" (= trei mese) . A treia masă, care are loc spre
sfârşitul zilei de Şabat, juca un rol mare la hasidimi . Ea se lua
de cele mai multe ori în comun, într-un cadru sărbătoresc . Cu
acest prilej, era tălmăcită pericopa săptămâni i (adică acel capi-
tol din Biblie, care este citit în sinagogă în fiecare sâmbătă
dimineaţa, conform ciclului anual bine stabilit).
11 Bet-ha-midraş - casă de rugăciune, casă de învăţătură, sinagogă.

45
amurgească: a pleca la această vreme însemna a
încălca sfânta odihnă a Şabatului. Nimeni nu cuteză
însă să pună întrebări învăţătorului. Toţi rămaseră
muţi, încremeniţi.
Baal Şem sfârşi la repezeală
masa şi spuse în
mare grabă rugăciunea de seară, cu care evreii
obişnuiesc să se despartă de sfântul Şabat. Nici nu-şi
mai dezbrăcă straiele de sărbătoare şi se năpusti afară
din casa de rugăciune. Strigă: ,,Cine vrea să meargă
cu mine?".
Rabi Wolf Kizes şi Rabi Nahman, din Kosov,
bâiguiră: ,,Noi vrem să mergem".
Porniră la drum. Baal Şem îi porunci lui Alexei
să lase libere hăţurile: ,,Caii ştiu singuri încotro tre-
buie să se ducă".
Pe drum, au vorbit despre îngăduinţa lui
Dumnezeu faţă de nelegiuiţi, dar din gura lui Baal
Şem nu se auzi nimic despre rostul călătoriei şi nici
despre locul spre care se îndreptau.
După un ceas, au ajuns într-un oraş mare,
străin .
Caii au cotit într-o uliţă îngustă, lăturalnică,
neprietenoasă şi s-au oprit înaintea unei case
sărăcăcioase . Baal Şem a coborât în mare grabă din
trăsură, a strigat discipolilor: ,,Voi rămâneţi aici!" şi
a intrat repede în casă.
Cei doi rămaşi afară gândeau: ·,,Cu siguranţă, .
aici locuieşte un «om tainic» sau unul din cei «36 de
oameni drepţi» 12 , iar Baal Şem a făcut această
12 Legenda cabalistică vorbeşte despre "oameni tainici", care nu se
dezvăluie niciodată lumii şi se află în legătură numai cu cei mai
însemnaţi oameni ai generaţiei lor. De obicei, "omul tainic" este
unul dintre cei "36 de oameni drepţi" care trebuie să existe în
fiecare generaţie şi despre care pomeneşte chiar şi Talmudul
(Sanhedrin, 97 b). În alt loc din Talmud, (Hulin, 92 a), se spune

46
călătorie spre a se vedea cu el. Ori poate s-a împlinit
sorocul şi ne aflăm în preajma sosirii lui Mesia?".
Priveau casa şi vedeau unii oameni furişându-se
înăuntru şi pe alţii ieşind parcă stânjeniţi; li s-a părut
ciudat. În cele din urmă, l-au întrebat pe unul dintre
cei care ieşeau cine locuieşte în această casă. Şi au
aflat că este o casă publică, o casă a desfrâului, a
necurăţeniei, vizuina diavoliţei Lilit 13.
Baal Şem a rămas multă vreme în casă. Timpul
trecea greu, clipele le păreau ceasuri întregi celor doi
discipoli care aşteptau. În cele din urmă, învăţătorul
ieşi fără să se grăbească, ţinând de braţ o femeie cu
chipul acoperit de un văl. El îi făcu semn să urce în
trăsură. Porunci celor doi discipoli să se aşeze în faţa
ei, iar el însuşi se urcă lângă Alexei, apucă hăţurile şi
mână caii.
La miezul nopţii, ajunseră acasă. Discipolii
care-l aşteptaseră se aflau încă la „masa de
însă că ei sînt în număr de 45 . După Tikunei Zohar, ei sunt chiar
72 la număr, şi anume jumătate în diaspora şi cealaltă jumătate
în Ţara Sfântă. Hasidismul a preluat această credinţă. Baal Şem
se afla în legătură cu aceşti "oameni tainici" . În scrisorile lui
Baal Şem, sunt pomeniţi doi "oameni tainici": Rabi Abraham,
din Zalucik, de lângă Sniatin şi Rabi Haim, care i-a transmis lui
Baal Şem scrieri tainice şi l-a îndemnat să se dezvăluie lumii.
13 Potrivit scrierilor mistice, Adam a avut ca primă s_oţie pe Lilit,
pe care Dumnezeu a făurit- o, ca şi pe Adam, din pământ
(adama). Cei doi s-au certat însă, fiecare pretinzând că este ·mai
important decât celălalt. În cursul certei, Lilit a îndrăznit să ros-
tească Şem Hameforaş, numele lui Dumnezeu, a cărui pro-
nunţare este interzisă . De aceea, ea s-a preschimbat într-un
demon al nopţii, aşa cum este pomenită în unele scrieri sfinte,
de exemplu la Isaia (Luther a tradus cuvântul Lilit prin "iasmă",
iar Genesius prin "stafie a nopţii") . În legenda cabalistică, Lilit
apare ca demonul care-l ademeneşte pe bărbat cu ispite senzuale
şi care sugrumă nou-născuţii.

47
însoţire" 1 4 şi se întrebau: ,,Ce scop va fi avut
călătoria tainică a învăţătorului? Care să fi fost prici-
na pentru care el a încălcat Şabatul?".
Baal Şem conduse femeia la soţia sa, îi şopti
acesteia câteva vorbe, apoi se duse grăbit la casa de
rugăciune, pentru ca, împreună cu discipolii săi, să
prăznuiască sfânta masă de însoţire a Şabatului.
Începu apoi să vorbească: ,,Fără îndoială, v-a
nedumerit faptul că am scurtat Şabatul. O să vă
dezvălui taina. În timp ce şedeam la «a treia masă» şi
tălmăceam pericopa săptămânii, mi s-a înfăţişat un
suflet care se văicărea amarnic: «Nepoata mea, o fată
de vreo douăzeci de ani, şi-a părăsit astăzi casa
părintească, după o ceartă cu mama sa vitregă.
Deznădăjduită, s-a dus într-o casă a pierzaniei din
oraş . Sufletul ei este însă curat. N-o să am linişte
dacă va cădea pradă desfrâului. Te rog, salveaz-o
până nu e prea târziu». Mi-a venit atunci în minte
cuvântul psalmistului: «Este timp destul să lucrezi
pentrn Dumnezeu» 15 şi mi-am zis: acum sunt dezle-
gat de învăţătură. Am fost nevoit să încalc Şabatul
pentru a nu întârzia cu mântuirea fetei . Slavă
Domnului, am ajuns la timp. Doar câteva clipe să fi
întârziat şi ea şi-ar fi pierdut nevinovăţia. Da, am
încălcat Ş,ahatul, în· schimb am ferit de pierzanie un
suflet".
Credinţă: Baal Şem a făcut odată o călătorie
lungă. Pentru asta, a angajat un nou vizitiu, un rus. În
drum, au trecut prin faţa unei troiţe. În acea clipă,
14 "Masa de însoţire"= "Melavc Malka", numită şi "Masa regelui
David". Ea are loc sâmbătă seara, la "ieşirea din Şa bat".
Cabaliştii acordau o mare importanţă acestei mese, în timpul
căreia intonau cântece şi dănţuiau.
15 Psalm 119, 126.

48
vizitiul şi-a îndreptat privirile spre Baal Şem şi nu şi-a
făcut cruce. Atunci Baal Şem i-a poruncit să se
întoarcă .
Când au ajuns acasă, mai era ziuă, abia
amurgea. Miraţi, discipolii l-au întrebat de ce şi- a
întrerupt călătoria. Baal Şem le-a răspuns: ,,Pentru că
vizitiul nu şi- a făcut cruce când a trecut prin dreptul
unei troiţe" . Iar după o clipă de tăcere, a adăugat:
„Orice om trebuie să respecte prescripţiile credinţei
sale. Altfel, el nu merită încredere".
Nu peste multă vreme, s-a dovedit că vizitiul
era un tâlhar care cunnase viaţa multor oameni.
Omul: Într-una din zilele de la mij locul
sărbătorii de Pesah 16, în timp ce stătea la masă
împreună cu învăţăceii săi, Baal Şem s-a simţit dintr-o
dată cuprins de o mare bucurie. S-a ridicat, a sărit în
mijlocul odăii şi a început să dănţuiască. Când au
văzut asta, elevii i s-au alăturat; au dansat mult timp
ş i cu mare plăcere.
Un privitor, care nu înţelesese încă învăţătura
hasidi smului 17, îl dojeni pe Baal Şem: ,, Spuneţi
mereu că vă simţiţi l egaţi de Şulhan Aruh l 8 şi că-i

16 Pesah : sărbătoarea eliberării evreilor din Egipt. Are loc între 14

şi 21 Nisan. (Cf. Ieşirea, 12, 2).
17 Hasid = cel binevoitor, cel credincios. Cuvântul provine de la
hcscd = îndurare, blândeţe, iubire, . bunăvoinţă. Plural: hasidi-rn'i.
18 Şui han Aruh - "masa orânduită" . Este cartea de legislaţie rituală
a vestitului cabalist, Rabi [osif Caro (născut la 1488 în Spania,
decedat în 1575 în Ţara Sfântă) . De fapt, este o prelucrare
îmbogăţită a cărţii Turim , de Rabi Iacob ben Aşer, din sec. XIV.
Rabi Moscs lserlcs (prescurtat RMA, 1520-1572) a adus clari-
ficări şi adaosuri cărţii Şulha11 Aruh, în care se găsesc obiceiuri
tradiţionale în ritul aşk e naz. Şulha11 Aruh este încă şi astăzi lege
pentru cvreimea conservatoare. Dimpotrivă, iudaismul refom1at
nu recunoaşte prescripţiile din Şu/han Aruh, considerându-le ca
o povară de nesuportat.

49
r-----------········ ...

interzis de Şulhan A.r_y~

-· .-
u:especta.t.i._m:_ţmipJii_le.
'----·--·-•··· · - - - ~
Atunci cum se face că, ;
împreună cu elevii tăi, ai dănţuit în această zi, lucru J
-----------•--. ··- · ·
,,Este adevărat, răspunse Baâ1-Şem,că"mă-s1mt~
. ---- '"'

legat de prescripţiile din Şulhan Aruh, şi nu numai de /

prescripţii, ci şi de cel mai _mic ~~ă...1:,1.unt din aceast~ I
carte. me minte însa: omu este totdeauna mai re..: ~
sus decât Şulhan Aruh rşî;clacă-~~ori îl cuprinde I
dorinţa nestăvilităsa:rslujească pe Dumnezeu, este I
dezlegat de orice interdicţie, deoarece a atins în acea j
cli _ă_ treaptalţ~ertăţii dumnezeie ti'~ - - ~
Pietrele preţioase: Baal Şem a spus cândva:
„Există pietre preţioase adevărate, pe care oricine le
recunoaşte, văzându-le strălucirea şi luminile care se
irizează în diferite culori, deci oricine îşi dă seama de
autenticitatea lor; aşa sunt adevăraţii hasidimi. Există
şi pietre preţioase false; cu ele pot fi asemuiţi cucer-
nicii făţarnici, ipocriţi, «vopsiţi». În sfârşit, există şi
alte pietre preţioase, adevărate comori, ascunse în
nisip l 9, pe care este greu să le recunoşti. Aidoma lor
sunt evreii care se dedau cu uşurătate poftelor şi
patimilor deşarte, nu urmează prescripţiile Legii, dar
care, cu toate acestea, păstrează în inimile lor
comoara iubirii pentru oameni".
După o clipă adăugă: ,,Dar cu toţii trebuie con-
sideraţi pietre preţioase".

Vasele de argint: Într-un rând, însoţit fiind de

fiul său Herş20, Baal Şem a făcut o vizită rabinului

19. Cf. Deuteronomul, 33, 19.

20 Herşel, fiul lui Baal Şem, decedat în 1799, fusese un om modest
şi retras. În legendele hasidice, el este supranumit "Cel ascuns".
Nu s-a dovedit în stare să fie urmaşul tatălui său. În schimb, fiii
săi, Rabi Aaron, din Titov, Rabi Israel, din Iarovici, şi Rabi Ber,
din Olinov, au fost rabini vestiţi.

50
din 'oraşul Miedjiboj2 1, care era bolnav. Rabinul
acesta: era un om bogat. În casa lui se afla un dulap
mare, în care erau expuse, la vedere, o mulţime de
vase de argint.
Băiatul stătea şi admira dulapul cu argintărie
strălucitoare . _
- ,,Dragă Herşel, spuse Baal Şem, cu s1gurariţă\
că-l invidiezi pe Rabi şi-ţi pare rău că tatăl tău nu a;e /
la el acasă vase de argint. Să ştii însă că mai bine este
să-i ajuţi pe cei săraci decât să cheltuieşti bani
cumpărând obiecte de argint şi aur, pe care apoi să le
laşi fără rost în dula fălindu-te că ai asemenea
ucruri".
Amuleta: Maghidul22 din Polonoie îi arătă
odată lui Baal Şem o amuletă (adică un talisman,
despre care se credea că poate feri de boli). El nu-i
spuse însă că amuleta fusese scrisă de vestitul caba-
list Rabi Naftali Hakohen, din Frankfurt23.

2 1 Este vorba de un prieten din tinereţe al Rabinului Elia, din

Vilnius, adversarul cel mai îndârjit al mişcării hasidice, care l-a
poreclit pe Baal Şem "fântână goală", în sensul că nu cunoaşte
Tora.
22 Prin maghid se înţelege un predicator popular de un fel aparte,
rabin de rangul al doilea, care are însă adesea un rol însemnat.
Era renumit Maghidul din Dubna, care a alcătuit parabole
deosebit de frumoase la aproape fiecare capitol din Biblie, dar a
fost un adversar al hasidismului . Maghidul din Polonoie, la care
se referă această istorisire, a fost Rabi Iacob Iosif, devenit mai
târziu discipol şi propagator al învăţăturii lui Baal Şem (vezi
pag. 123). Cartea sa Toldot, care cuprindea cuvinte aspre
împotriva rabinilor oficiali, a provocat o mare tulburare în
lumea rabinică.
23 Cabalist decedat în 1718, în drum spre Ţara Sfântă . Autorul
lucrării Simhat Ahaim. Era un descendent al marelui Rabi Low,
din Praga.

51
 Baal Şem cercetă cu de-amănuntul amuleta.
Apoi spuse: ,,Îmi dau seama că cel care a făurit-o a
fost un om sfânt. Cred că a postit în ziua în care a
scris amuleta şi că, înainte de a scrie fiecare literă, a
făcut o baie rituală. Aş putea face şi eu o asemenea
arr1gl_ţtă î11şiJlll~i dua "q)rfas..[:fudesfuTăiâ~- şfnu
mă îrniotesc c~_§lr avea o putere tot atât de mare. Iar
dac~ aş scrie-o du2ă o masă şi mfpuîaesOrn-ri; adic8.
fiind sătul şi bine dispus, sunt-convins ca taîism-anul
ar avea o -vafoarerriiil.Tmai ·mare aecâl -a: ·ircesflfiă'':' -
Amuleta sa: Talismanele scrise de Baal Şem
erau de mare ajutor celor bolnavi. Ele aveau şi pu-
terea de a alunga demonii şi duhurile rele care se
furişau în locuinţe.
Aflând despre toate astea, Rabi Iţhak, din
Drohobici 24 , s-a mâniat şi a strigat: ,,Cred că el se
foloseşte de Numele Sfânt. Voi face ca aceste
amulete să-şi piardă puterea".
Din clipa aceea, amuletele create de Baal Şem
au fost lipsite de puterea lor minunată.
Asta a durat 12 luni.
S-a întâmplat însă odată că Baal Şem s-a
întâlnit cu Rabi Iţhak şi l-a întrebat: ,,De ce ai făcut
ca amuletele mele să nlJ mai aibă putere?"
Rabi Iţhak i-a răspuns: ,,Deoarece nu este
îngăduit să _ te foloseşti de fonnule magice şi de
Numele Sfănt".
,,O fac în folosul meu?", întrebă Baal Şem.
„Primeşti bani pentru asta", se încrâncenă Rabi
Iţhak.

24 Decedat în 1744. A fost la început adversar al lui Baal Şem,

devenindu-i apoi prieten. Era tatăl lui Rabi Mihai, din Zloczov.

52
 „Află, spuse Baal Şem, că pe nici una dintre
amuletele mele n-ai să găseşti scris vreun Nume
Sfânt; întâlneşti doar numele meu, Israel ben
Sara"25 .
Rabi Iţhak nu--1 crezu şi strigă: ,,Cum ar putea
numele unui om, fie el chiar al unui ţadik26, să aibă
o putere atât de mare?"
Au fost aduse şi cercetate mai multe amulete.
S-a dovedit că Baal Şem spusese adevărul: nu era
scris pe ele decât numele său.
Rabi Iţhak s-a ridicat atunci şi a exclamat:
,,DOaiiine;·· stapan-aTTumn maca- oo- om poate, p~
numele său, să-şi hrănească nevasta şi copiii, se)
oate socot.i.,giac~. prin.J!_şJ;um.Juq:1Lr~p ?_~'/-------·
Din clipa aceea, amuletele au redobândit pu-
terea miraculoasă pe care o avuseseră înainte şi
îns~şi Rabi Iţhak l-a îndemnat pe Baal Şem să le
scne.
Proscrierea: Ducându-se spre baia rituală 27 ,
Baal Şem a întâlnit doi ruşi. Se gândea să-i
ocoleasc ă . Dar ei i-o luară înainte, trecură pe cealaltă
parte a drumului şi Baal Şem îl auzi pe unul din ei
spunând: ,,Nu vreau să vin în atingere cu evreul ăsta
jalnic".
Când povesti despre asta elevilor săi, Baal Şem
adăugă : ,,Stă scris: «Iată un popor care este proscris
şi nu este numărat printre neamuri»28. Cred că

25 Folosirea numelui mamei (ben Sara = fiul Sarei) este obişnuită

numai în mediul hasidic.
26 Ţadik = cel drept. Cuvântul derivă de la Ţedek = dreptate, al
cărui contrar este Raşa = răutate, încălcare a Legii. De aceea,
ţadikul apare de obicei în contrast cu Raşa, nelegiuitul. Plural ,
ţadikim .
27 Baia rituală
se face într-un aşezământ numit mikva, cu apă care
izvorăşte,se adună şi se scurge neîncetat. ăile ritua c _sun!_prc-
@se a ocaz11 precis ~ b1 i§) ·
28 Lcviticul , 23, 9.

53
 această frazătr~l:?!lie tălmăc_it~-- în __ feluturmător:
i'
!
oporul evreu şi-a putut pastra în lungul mileniilor \
ceea ce îi este particular şi s-a putut menţine, numai
J pentru că popoarele, urându-l şi ~~~E~~1:1_ -l,~
i
i refuzat să-l i:~ere ~inn.:~eţ~_! /Âc~astă pros.;rjere, 1
) pe care o s1mţ1m nemcetat, ne da putmţa sa nv
l păstrăm na~ n?astr~ ~ ~t~_::_r---------~--·
Prescripţii
pentru ispăşire: Se ştie că Rabi
Mihal, maghidul din Zloczov29, pe vremea când încă
nu era vestit, trăia în orăşelul Brusilov.
S-a întâmplat într-un rând unui căruţaş să
încalce, din greşeală, Şabatul. Întorcându-se dintr-o
călătorie, pe care o făcuse în ajun, a întârziat: drumul
era prost, caii trăgeau din greu. Dorind să ajungă,
totuşi, la familia sa, căruţaşul şi-a continuat drumul
şi după ce căzuse noaptea; a săvârşit astfel păcatul de
a nesocoti obligaţia odihnei de Şabat. Copleşit de
remuşcări, deznădăjduit, el s-a adresat lui Rabi
Mihal, cerându-i sfat şi ajutor. Acesta deschise cartea
Rokeah30 şi citi de-acolo omului ce are de făcut: să
postească atâtea şi atâtea zile, să se tăvălească prin
zăpadă de atâtea şi atâtea ori. Îşi va ispăşi vina dacă
va respecta cu stricteţe aceste indicaţii riguroase. _
~ - -:Bmmăc1t, omu p ecă. I se făcuse negruT ~
( ochilor; ştia doar că nu se va putea su une unor re- ·__
scripţii atât de as re 1

urând după aceea, s-a răspândit vestea că în

orăşelul vecin, Hodokov, se găseşte Baal Şem, care
va rămâne până după trecerea Şabatului.
Nădăjduind o prescripţie căreia să-i poată face

29 Vezi pag. 117.

30 Sefer ha-Rokeah, de Rabi Eleazar, din Wonns, cabalist din seco-
lul al Xi-lea, elev al misticului gennan Rabi Iehuda he-Hasid,
din Regensburg.

54
faţă, omul se duse într-acolo şi-şi deschise inima în
faţa omului sfănt.
Baal Şem îl privi adânc în ochi, apoi spuse:
„Va trebui ca vinerea viitoare să aprinzi un funt
de lumânări la Casa de rugăciune - şi păcatul tău va
fi iertat!".
Auzind asta, omul se simţi şi mai încurcat.
„Cum e cu putinţă, gândea el, ca printr-un funt de
lumânări să poată fi ispăşit greul păcat al încălcării
Şabatului?" Ii povesti lui Baal Şem ce prescripţii îi
dăduse Rabi Mihai. Baal e A işţi ;_
• u te teme~\ i
mle. ă numai ce ţi-am spus eu! Află că nu prin f4· ·
post, ci prin bucurie poate fi is ăş~LÎ!l.fata/
ui Dumnezeu" ·
Evreul plecă îmbărbătat, cu inima uşurată.
După un timp pe Baal îl vizită Rabi Mihai.
„Rabi Mihai, îl dojeni Baal Şem, cum ai îndrăznit să
dai o ~~P..tk_ atâL .d~."~_ş_nr~} e-· vede·· cari-ai)
păcătuit niciodată, de vreme ce nu ştii cât de zdrobită 1
este inima.JJnui.e.v:r..eu.atlJJJ,QÎ.fjndJ;l s.ă:vârşit un,p.ăc.at!
Află Rc!P..t.M!bJll, că suferin lţ__p~.c.~rnJC.:;Il îpdur<!ţ
~ -d~,pJL.c.e.. - ~P:~it~păca.tJtL,;,auJ~ţ-.o_js;:rt_fă··
înde tulă o.are:Jistfel„pi;ţc,~tuU,l,!~~1!.~0-
Convorbire: Seara, după rugăciune, Baal Şem
obÎ:şriuia să se ducă în cămăruţa lui, unde se găsea pe
masă Cartea Jeţira31 _În ·odăiţă erau lăsaţi să intre toţi

31 Cartea leJira (Cartea Creaţiei) este cea mai veche operă a mi-
sticii iudaice, amintită şi de marele comentator al Scrierilor
Sfinte, Raş i. Vechimea acestei opere nu este elucidată. Pentru
unii mistici, autorul ei ar fi patriarhul Abraham. Rabi Saadia
Gaon (secolul al X-lea) socotea că este opera lui Rabi Akiva.
Alţii au pretins că autorul cărţii este Eliş a ben Avuia (secolul al
Ii-lea e.n.), care, dup ă cum se ştie , a renegat iudaismul şi de
aceea a fost numit "Aşer" , adică "c e lălalt" .

55
 cei copleşiţi de suferinţe , dornici să primească
binecuvântare şi sfat. Baal Şem le dădea mângâiere
şi-i îmbărbăta, vorbindu-le frăţeşte, până târziu în
noapte. __ _ ___
-;,-·-· -- ·-trifr-.: m:1 rând, · seara, după ce· oamenii se )
, despărţiră de el, unul dintre ei spuse: ,,Este cu /
i adevărat un om al lui Dumnezeu! Cum de a ştiut ce .i
I
/ mă doare şi ce vorbe să folosească pentru a-mi alinai
; durerea şi a mă îmbărbăta?" . Altul zise: ,,Deşi ani
intrat atâţia în odăiţa lui, el a stat de vorbă tot timpuE,
doar cu mine, cu nimeni altul". Un al treilea zise:\
,,Dar eu ştiu că a vorbit toată seara numai cu mine".I,
Acelaşi lucru îl afirmară al patrulea şi al cincilea. i
Până la urmă, fiecare spunea: ,,A stat de vorbă doar \
_clLlllinc _ _______________......--- · · · \
După aceea îşi dădură însă seama că fiecare are )
pr~t-~te_; _şj _ati plecat în tăcere, îng~nduraţi . ·-
Cartea de rugăciune: Într-o seară de lom
Kipur32, când lua sfârşit această mare s ărb ătoare,
Baal Şem, bine dispus, se afla în mijlocul discipolilor
săi. Dintr-odată, el strigă: ,,Alexei să pregătească
trăsura, avem de făcut o călătorie" . Luă cu sine pe
învăţăcelul său cel mai drag, Rabi Nahman, din
Kosov, urcă în trăsură şi porunci să fie dus într-un sat
îndepărtat. Acolo trase la un han. Când hangiul îi ieşi
în întâmpinare, Baal Şem îl întrebă de-a dreptul:
,,Cum ai celebrat ziua sfântă de lom Kipur?" .
Speriat, hangiul tăcu o clipă, apoi răspunse : ,,Văd,
sfinte Rabi, că ai cunoştinţă de faptul că în Ziua
I spăşirii mi-am încărcat cugetul cu un mare păcat.
Vai mie! Dar crede-mă, Rabi, am fost dus în ispită,
32 [om Kipur: Ziua ispăşirii păcatelor. Cade la I O Tişri (Cf
Numeri, 10, 2-34).

56
diavolul trebuie să fi fost acela care m1-a adus
această nenorocire".
„Povesteşte-mi cum s-a întâmplat!", spuse
Baal Şem .
Bietul om începu: ,,În ajun de lom Kipur, am
plecat la oraş, împreună cu nevasta şi copiii, dornic
să celebrez Ziua Sfântă între evrei şi să mă unesc în
rugăciune cu întreaga obşte . Pe drum, mi-am amintit
că am uitat să încui pivniţa. M-am temut că servi-
torul care rămăsese să păzească locuinţa o să coboare
în pivniţă şi o să ia vin. De aceea, m-am întors acasă,
lăsându-i pe ai mei să-şi continue călătoria. Când am
ajuns acasă, a venit însă cineva din partea mo şierului
şi mi-a cerut nişte sticle cu vin, spunându-mi că la
castel este nu-ştiu-ce sărbătoare. I-am dat vinul şi
voiam să încui pivniţa. Între timp, au sosit însă şi alţi
muşterii. Era încă ziuă şi mă gândeam că o să am
timp să ajung la oraş. Dar iată că s-au adunat mereu
şi mereu alţi cumpărători, pe care a trebuit să-i
servesc. Când n-a mai venit nimeni şi am putut să
încui pivniţa, se întunecase de-a binelea. Amărât, mi-am
dat seama că era prea târziu s ă mai plec la oraş. Am
intrat în casă, gândind că o să-mi fac acolo
rugăciunea, deschizându-mi inima în faţa lui
Dumnezeu. 'El este doar atoateştiutor şi-mi va ierta
păcatul. Am căutat o carte de rugăciune. Din nenoro-
cire, n-am găsit nici una; ai mei le luaseră cu dânşii
pe toate. Amărât, am plâns în faţa Domnului şi am
spus: «Tu, Doamne, ştii ce împovărat îmi este sufle- J
tul pentru că astăzi nu-mi pot face rugăciunea împre-
ună cu întreaga obşte . N-am nici măcar o carte de
rugăciune şi, cum sunt un om simplu, nu cunosc
rugăciunile pe de rost. Ce să fac? Nu ştiu decât să
recit literele sfinte. Mă rog Ţie, Doamne, leagă-le în

57
 cuvinte şi în rugăciuni». Aşa am făcut. Şi acum te
întreb, Rabi, ce puteam face altceva?".
Baal Şem îşi puse mâna pe umărul hangiului
şi-i spuse: ,,Nicicând, de zece ani încoace, n-a urcat
nimeni spre cer o rugă mai pioasă şi mai curată decât
a ta; Dumnezeu însuşi s-a bucurat auzindu-ţi
rugăciunea!".
\
l---Y ~ Îngâmfara j Se ştie că, înainte de a se
dezvălui şi a-şi
începe misiunea, Baal Şem obişnuia
să umble din loc în loc, pentru a-i cunoaşte şi
înţelege pe oameni. Astfel, ajunse într-o zi la
Zolkiev, oraş în care se aflau mulţi cunoscători ai
Talmudului33 .
Baal Şem se duse la sinagogă.
Slujba religioasă nu începuse încă. Baal Şem
observă atunci un om care, cu o privire şireată, se
îndreptă spre altul, îi arătă un pasaj din Talmud şi,
pretinzând că nu-l pricepe, îi ceru să i-l desluşească.
Acela începu să aprofundeze pasajul şi încercă să-i
dea lămuriri, dar se strădui zadarnic, nu izbuti.
Primul, cel care ceruse lămuririle, stătea în
spatele celuilalt şi zâmbea.
„De ce eşti atât de bucuros?", îl întrebă Baal
Şem.

33 Talmudul este a
învăţăt~;~-;~~ilcă . e~rellor, t;~~s~isăla1
început pe cale orală, codificată apoi şi definitiv încheiată în \
jurul anului 500 al erei noastre. Cuprinde: Mişna (colecţie de
comentarii juridice la Pentateuh, scrise în ebraică) şi Ghemara \
(comentarii la Mişna, presărate cu poveşti, aforisme şi anecdote,
scrise în ebraică şi aramaică). Ghemara, la rândul ei, este
alcătuită din două părţi: Talmudul ierusalemitean şi Talmudul
babilonean. În timp ce literatura rabinică oficială se ocupa mai /'
ales de partea juridică a Talmudului (Halaha), în cercurile I
. hasidice se acorda _ p_r~f~ri~Jă _l umii pove tilor din Talmud ,
<_ (Hagada). (---- ·
----·-----·
58
 Acela îi şopti: ,,Nu vezi cât se chinuie ăsta ca
să înţeleag_ă 1!.~~şţ_p_~_ş~i_dm _ Ţq/rnud?". ·
---:J)ar ·asta nu-i de râs,mai degrabă e de plâns şi
ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu să ne
lumineze!".
,,N-ai înţeles că mie mi-e limpede acest pasaj?,
spuse omul cu îngâmfare. L-am întrebat numai pen-
tru a-1 pune la încercare".
,,Netrebnicule!, strigă Baal Şem. Prin urmare,
nu ai nevoie de lămuriri; ai vrut să-l pui pe om în
încurcătură şi să-l faci să se chinuie, numai pentru ca
tu să te poţi făli cu cunoştinţele tale? (Oarepentrul
easîais-=a-încrecl1.rifăt ·poporului evreu .Învăţ_ătura,)
-- --- ----. ----
eastă comoară scump}}.?".
--·----··.
r----·
~~~eZ~:) Baal Şem a spus odată: ,,Atunci ~--
când ne rugam, vorbim despre Dumnezeul lui
Abraham, Dumnezeul lui Iţhak şi Dumnezeul lui
Iaakov. De ce nu spunem mai simplu: Dumnezeul lui
Abraham, al lui Iţhak şi al lui Iaakov? Răspunsul este
că fi~~~e_<:ţţ_~tre pa_ţr._i~rht A,_l\j_!!_11ş lc!__c1iîi9~şt_erţa _lui
Dumnezeu e c~J~c!sap.ropri.~., fiecare _gi,riţfţ_ e_i~JrA_it
duiimezeirea în felul său. Iţhak şi Iaakov nu s-au
15izuit pe Telul ~n care f--~.!"~Q~.!!!-~~~:1-s__ s~-l -~1:1noască
p~ _:p9mnul;.1e1 au cautat smgun sa atmg? -~ ec:tptal
·(un~aşţ~ţii l:u.i D--1J~ze.~ r· --~ -- ·· ·--- ·

Inima: Într-un rând, Baal Şem călătorea

împreună cu ucenicii săi. Era noapte şi luna strălucea
pe cer. Coborâră din trăsură pentru a rosti bine-
cuvântarea care se spune când este lună plină. Au
vrut apoi să pornească mai departe, dar au băgat de
seamă că lipsesc hăţurile; cineva le furase. Alexei,
vizitiul lui Baal Şem, înfuriat, înjura de zor. Baal
Şem îl linişti, îi dădu 18 groşi şi-i spuse: ,,Du-te la
han. Vei găsi acolo un evreu sărman. Dă-i banii şi el
îţi va da înapoi hăţurile".

59
 Iar discipolilor săi le explică: ,,Dacă un evreu
săvârşeşte o faptă rea, să ştiţi că cel mai adesea el n-o
face pentru că aşa-i place, ci pentru că n-a găsit altă
cale ca să aibă cu ce să întâmpine Şabatul sau zilele
de sărbătoare sau să-şi poată creşte copiii aşa cum
trebuie. Evreul de la han a furat într-adevăr hăţurile,
dar pot să jur că a săvârşit acest păcat ca să aibă cu
ce serba Şabatul, sfânta zi de odihnă a lui
Dumnezeu".
Călăuza rătăciţilor: Rabi Pinhas, din Koreţ34,
avea totdeauna mare plăcere când citea Călăuza
rătăciţilor, acea veche carte a înţelepciunii, în care
marele învăţat Rabi Moşe Maimon3 5 - cunoscut sub
numele de Rambam - şi-a adunat gândurile despre
Dumnezeu, despre lume, suflet şi despre pedeapsă.
Maxima lui Rabi Pinhas era: ,,Cărţile lui Rambam
sunt cele mai bune pentru a sădi în inima omului
credinţa în Dumnezeu".
S-a întâmplat însă ca însuşi Rabi Pinhas să fie
orbit de lumina ce iradia din această carte şi să şovăie
în credinţa sa. Au început să-l chinuie îndoieli, era
bântuit de idei eretice. Căuta şi nu găsea cale de
scăpare. Tulburat, plecă la Miedjiboj să afle sfat de la
~ l } ! -__Acesta îl întâmpină cu ~l._!vintele_ :t<;Cârid '
( \-omul care învaţă ajunge la un text greu de-înţeles, să-şi
~ îndrepte gândul către Dumnezeu şi să-l roag~ să-:l
lumineze. Însuşi acest fapt este cea mai bună dovadă
că..e~n Dumneze_ u_car_e_vine în ajutor" - -- -
Iar când Rabi Pinhas plecă de la el, Baal Şem
observă: ,,Cartea lui Rambam, Călăuza, este aseme-

34 Vezi pag. 133.

35 Maimonide, născut în 1135 la Cordoba (Spania), decedat în
1204 la Fostat (Egipt). Vestit filozof al religiei, autor al lucrării
Călăuza rătăciţilor.

60
nea unui medicament care conţine otravă. Pentru
unii, ea înseamnă trezire la viaţă nouă, tăria de a
întâmpina neclintiţi greutăţile; pentru alţii însă, poate
fi chiar dăunătoare".

Ospitalitate: Baal Şem a aflat că undeva, în

ţările din Apus36, există un oraş în care evreii sunt
36 Legenda vorbeşte despre unele călătorii ale lui Baal Şem în "ţări
din Apus", fără a preciza însă în care anume. Iată însă că, în
1927, la Ronsborg (lângă Marienbad, unde se afla o mică obşte
evreiască), s-au descoperit indicii care par a dovedi că Baal Şem
s-a aflat în 1744 în această mică localitate din Pădurea Boemiei .
Cu prilejul unor reparaţii ce se făceau la baia rituală , construită
în 1866, pe terenul unde înainte fusese un lăcaş de rugăciune, a
fost dezgropată o piatră rotundă de mari dimensiuni, care a tre-
buit să fie fărâmată în mai multe bucăţi spre a putea fi scoasă la
lumină . Multă vreme, nimeni nu le-a dat nici o atenţie, până ce
o ploaie torenţială le-a spălat: s-a constatat atunci că pc aceste
bucăţi de piatră erau inscripţii cu caractere ebraice. Fragmentele
au fost reunite şi s-a recompus o inscripţie cu unnătorul text: "În
această făntână cu izvor s-a scăldat Baal Şem de 31 Oori în zilele
reci ale anului 5504 şi a spus că aceste ape sunt folositoare pen-
tru toţi oamenii şi în special pentru femeile sterile. În anul 5574,
casa a fost reconstruită ca baie rituală". Anul evreiesc 5504
corespunde anului 1744 din calendarul !,'fegorian.
Reproduc aici şi o istorie care era larg răspândită în zona
Ronsborg şi pe care am auzit-o de la Rabinul dr. Bernhard
Glaser: "Odată, seara târziu, Baal Şcm, împre~mă ~u oamenii luj,
era în drum spre Mesbiz (Miedjib.oj). Se aflau încă departe de
ţinta lor. Spre a-şi putea face rugăciunile, au oprit trăsura şi au
început să caute un izvor. N-au găsit. Se lăsa tot mai mult
întunericul. Atunci, Baal Şem s-a oprit în · pădure, lângă un
pietroi, şi l-a lovit cu băţul; de sub pietroi a ţâşnit un izvor. Mai
târziu, apa acestuia s-a dovedit bună pentru vindecarea unor
boli, precum şi pentru păstrarea frumuse\ii . De atunci, nimeni nu
trece pe lângă izvor fără a bea dintr-însul, iar fetele tinere de
pe-acolo se spală cu apa izvorului, ca să-şi păstreze tinere\ea
şi frumuseţea. Ţăranii sunt convinşi că apa izvorului apără de
boli nu numai pe oameni, ci şi animalele" .

61
deosebit de primitori37. Spuse atunci discipolilor săi:
„Doresc să mă duc să-i cunosc pe aceşti oameni. A
plecat împreună cu câţiva dintre ucenici. În ajunul
sărbătorii de Sucot38, au ajuns într-un sat în care
locuia un singur evreu. Văzând că trece trăsura lui
Baal Şem, omul a simţit dorinţa să împlinească porun-
ca ospitalităţii, a alergat înaintea călătorilor şi i-a spus
lui Baal Şem: ,,Te rog, frate, vino la mine şi vom
sărbători aşa cum se cuvine zilele de Sucot. Veniţi, o
să-mi faceţi o mare bucurie. În cinstea sărbătorii am
pregătit destul peşte, destulă came şi vin".
„Dar trebuie să ajungem în oraş, unde o să
găsim şi baie rituală, şi sinagogă, şi etrog"39, a fost
răspunsul lui Baal Şem.
Evreul stărui însă: ,,Nu vă faceţi griji, am şi eu
baie rituală, casă de rugăciune şi etrog. Dar dacă
vreţi neapărat să vă faceţi rugăciunile într-o obşte
mai mare, o să vă însoţesc mâine în oraş pentru ruga
de dimineaţă; nu e departe de aici".
37 Hasiclimîi acorâacea·maimare imporlanţf ospitălifăţu."·a-aal Şem
obişnuia să spună: "Îi invidiez pe acei oameni simpli care locu-
iesc la ţară , departe de orice obşte evreiască, şi care, în zilele fri-
' guroase de iarnă, îi primesc în casele lor pe 9,ălătorj _şj_Jţ dau
~~§i._l>ăut_µră. Nu există .o.virtute mai mare.1. Numeroase texte
ale Talmudului evidenţiază însemnătatea ospitalităţii. ·o_eoşeţ>it
de importantă este socotită primirea şi găzduirea învăţaţilo·r care
.se ocupă cu interpretarea Scrierilor Sfinte.
38 Sucot = sărbătoarea corturilor. În timpul zilelor de Sucot, cre-
dincioşii iau masa în umbrare, în amintirea ieşirii din Egipt,
când evreii au locuit în corturi. Sucot este, totodată, sărbătoarea
strângerii recoltei.
39 Chitră, fruct citric, cu ajutorul căruia se rosteşte binecuvântarea
de Sucot (cf. Leviticul, 23 , 40), ca simbol al recoltei. Etrogul se
înmănunchează cu frunze de palmier, mirt şi salcie, simbolizând
egalitatea tuturor creaturilor, fie că sunt frumoase ca etrogul,
măreţe ca palmierul sau umile ca salcia.

62
 Se duseră la casa evreului. Acesta îi conduse
într-o suca (o colibă, umbrar) frumos orânduită, în
care era pregătită o masă bogată; însuşi stăpânul
casei îi servi, cu faţa strălucind de bucurie.
· A doua zi dimineaţa, Baal Şem spuse: ,,Vrem
să mergem în oraş".
Gazda îi însoţi şi Baal Şem îşi putu face
rugăciunile în sinagogă. După terminarea serviciului
divin, cei prezenţi se adunară în jurul noilor veniţi şi
le spuseră: ,,Rămâneţi în oraş şi petreceţi sărbătorile
împreună cu noi! Nu vă lăsăm să vă întoarceţi în
sat!"
„Numai dacă ne dă voie gazda noastră", spuse
Baal Şem.
La stăruinţa celor din sinagogă, evreul din sat
se învoi.
Baal Şem şi ai lui fură conduşi la un om de
vază din oraş. La prânz, s-a adunat în cinstea
oaspeţilor aproape întreaga obşte. Au petrecut zilele
de sărbătoare în comunitate frăţească, în mare
bucurie şi sfinţenie.
La terminarea sărbătorii, Baal Şem şi elevii săi
s-au reîntors la prima gazdă. Aceasta le pregăti o
masă bogată, la care-i invită şi pe cei mai de seamă
oameni din oraş. Cu toţii au avut bucuria să asculte
tălmăcirile înţelepte ale învăţătorului.
La plecare, Baal Şem a dezvăluit cine este şi a
spus gazdei: ,,Aş vrea să aflu ce-ţi- doreşti". Acesta
răspunse: ,,Ce să-mi doresc? Sunt mulţumit cu ceea
ce mi-a hărăzit soarta în această lume; singura mea
dorinţă ar fi să am parte de viaţa viitoare!".
„Îţi făgăduiesc acest lucru, spuse Baal Şem. Cu
toţii o meritaţi!".
În zori, Baal Şem şi ucenicii lui o porniră spre
casă.

63
 Adversarul: Câţiva hasidimi veniră la el şi-i
spuseră: ,,Adversarii noştri, învăţaţii din Brody40 , ne
încolţesc mereu şi ne dojenesc că nu respectăm
Legea şi că nu ţinem seama de toate obiceiurile sfinte
din bătrâni. Nu mai putem răbda, trebuie să lămurim
lucrurile". .
\ (,-· - Baal Şem îi potoli: ,,Să ştiţi că aceia care'·~-;;i
~- persecută sunt mânaţi de o râvnă pioasă. Ei gândeisU
că fac un lucru bun şi sunt bucuroşi când ne
încolţesc. Trebuie oare să le stricăm bucuria?".
---------·------···--·-·
-·.. ---... ---
Hoţul: Nişte ţărani furaseră lucruri de preţ de
la conacul moşierului, iar un evreu le tăinuise. Furtul
fu descoperit şi evreul se temea să nu se afle că e şi
el vinovat. Se duse la Baal Şem. Îi era ruşine să
mărturisească adevărul şi pretindea că se teme de o
învinuire mincinoasă.
„Aşteaptă, zise Baal Şem, până mă întorc de la
baia rituală" .
Când reveni, îl luă de mână şi-i spuse: ,,De ce
vorbeşti tu despre o învinuire nedreaptă? Lucrurile
furate se află la tine!" Evreul recunoscu, dar îl rugă
să-l sfătuiască ce să facă.
Baal Şem îi spuse: ,,Ai încredere în Dumnezeu.
El este cel ce iartă şi ajută. Dar tu să nu mai
săvârşeşti niciodată un asemenea păcat".
Câţiva ani mai târziu, acelaşi evreu se înfăţişă
la Rabi Iacob Iosif, din Polonoie, şi i se plânse că tre-
burile nu-i merg bine.
,,Pocăieşte-te", îi porunci Rabi.
Atunci omul spuse: ,,Păcat că nu mai trăieşte
Baal Şem cel sf'ant".
40 Este vorba de cabaliştii din Brody, printre ei fiind renumiţi Rabi
Moşc Ostrer, automl cărţii Arugat Habosem, şi Rabi Haim
Sandser. Baal Şem însuşi a stat o bucată de vreme în Brody.

64
 „Ce vrei să spui cu asta?", întrebă uimit Rabi
Iacob Iosif.
Omul răspunse: ,,Baal Şem ştia că am tăinuit
lucruri furate şi totuşi mi-a vorbit cu blândeţe.
Dumneata, dimpotrivă, mă repezi şi-mi ceri să mă
pocăiesc, fără ca eu să fi furat ceva!".

Dumnezeu cel veşnic: Atunci când se întorcea

dintr-o călătorie, Baal Şem obişnuia să-şi plătească
datoriile, iar banii ce-i rămâneau îi împărţea
săracilor; peste noapte nu trebuia să se găsească în
casă nici un gologan.
Soţia îl dojeni odată: ,,Nu laşi în casă nici o
para; mâine cu ce o să cumpărăm pâÎne pentru copiii
noştri?".
„Nu te necăji, zâmbi el. Dumnezeu e veşnic şi
mare; are el grijă să nu ne lipsească pâinea!".
Adversitate: Înainte' să fie chemat ca rabin-şef
la Hamburg, Rabi lţhak Horovitz4 l ocupase acest
post la Brody. Era un adversar neîmpăcat al lui Baal
Şem, pe care de obicei îl vorbea numai de rău.
Odată, Baal Şem spuse ucenicilor săi: ,,Duceţi-vă
la sfântul Gaon42 Rabi lţhak şi bârfiţi-mă!".
Discipolii îl priviră uimiţi.
El îi lămuri: ,,Faceţi aşa cum vă spun, o să-i
pricinuiţi mare plăcere acestui om de seamă, o· să-i
bucuraţi ini1:na!".

Martirul: Ţăranii din Poio·noie răspândiseră

odată împotriva evreilor localnici învinuirea minei-

41 Rabin erudit, decedat în 1757.

42 Gaon (înăltime, măreţie), titlu dat unui rabin de seamă. Plural:
gaonim. Cu titlul de gaon au fost desemnaţi fruntaşii şcolilor
religioase babiloniene (dintre anii 640 şi I040 ai erei noastre),
ale căror decizii erau socotite obligatorii pentru întreaga
evreime din acele timpuri.

65
noasă că au omorât un, copil creştin, ca sa-1
folosească sângele pentru sărbătoarea de Pesah. Un
tânăr învăţăcel, plin de curaj, luă vina asupra sa şi
ţăranii îl răpuseră. Învinuindu-se singur de crimă, el
izbutise însă să ferească obştea lui Israel de ocară şi
ruşme.

Aflând despre fapta curajoasă a învăţăcelului,

Baal Şem spuse elevilor săi: ,,Să plecăm la Polonoie,
s-o mângâiem pe mama îndurerată a tânărului!".
Intrând în casa femeii, îi zise: ,,Fiului tău i-a
fost hărăzit să atingă ţelul cel mai înalt al dorinţelor
noastre şi anume să împlinească datoria de a sfinţi
numele lui Durnnezeu43. Sunt încredinţat că, atunci
când a fost răpus, s-au deschis porţile cerului, la fel
ca odinioară, când Iţhak s-a dat pe sine ca jertfă. Fiul
tău a murit pentru Dumnezeu şi pentru poporul său".
Iar după un scurt răgaz de'tăcere, Baal Şem continuă:
„O, dacă am deveni vreodată vrednici de o asemenea
moarte!".
Dansul: Într-o zi de Simhat Tora44, Baal Şem,
foarte vesel, stătea în căsuţa lui, în timp ce hasidimii
aflaţi în Bet-ha-midraş beau şi dănţuiau. După
fiecare horă, se aducea şi se împărţea vin scos din
pivniţa învăţătorului. La un qiomţnt daţ, soţi~ îi ceru
lui Baal Şem: ,,Spune-le odată. să nu·
mai bea:!".

43 Textele biblice menţionează" ·datoria fiecărui evreu de a sfinţi

numele lui Dumnezeu. Aceasta se face, înainte de toate, prin
fapte morale şi prin grija de a nu nedreptăţi pe alt om. Există
însă şi o "sfinţire" de un ordin mai înalt, referitoare la acela care,
neclintit în credinţa sa, nu pregetă să-şi rişte viaţa atunci când e
vorba despre această credinţă. Un evreu răpus din cauza religiei
sale este considerat un "kadoş", un sfânt, un martir.
44 Simhat Tora (sărbătoarea Torei) este ultima zi a sărbătorii de
Sucot, în care se încheie ciclul anual al citirii Pentateuhului şi în

66
Zâmbind, el îi răspunse: ,,Du-te tu şi spune-le că am
poruncit să înceteze".
Ea deschise cu sfială uşa de la intrare în Bet-
ha-midraş şi-i privi pe hasidimi în dansul lor pios.
Apoi luă ea însăşi ulcior şi pahare, coborî în pivniţă
şi aduse atâta vin cât voiau.
,,Le-ai spus?", o întrebă Baal Şem.
,,Trebuia să le-o fi spus tu!", fu răspunsul ei.
Sfatul: Nişte învăţăcei venirăla Baal Şem şi-l
rugară să-i învoiască să viziteze un om de seamă,
spre a vedea cum se poartă după ce a luat cunoştinţă
de învăţătura hasidică. El îi învoi. Îl întrebară: ,,Cum
să ne dăm seama dacă nu este un făţarnic?". Baal
Şem îi sfătui: ,,Întrebaţi-l ce trebuie să faceţi dacă
sunteţi bântuiţi de gânduri străine, atunci când vă
spuneţi rugăciunea sau când învăţaţi. Dacă o să vă
dea vreun sfat, să ştiţi că e un şarlatan. Pentru că
omul nu se poate dezbăra cu una-cu două de
gândurile necurate, nu poate înlătura dintr-odată ce e
străin, ci trebuie să lupte toată viaţa, până în ultima
clipă, cu gândurile străine care-i tulbură conştiinţa" .

Aşer, Celălalt: A venit odată vorba despre

Elişa ben Avuia45, care a fost dascălul lui Rabi Meir
şi care - după cum se ştie - a renegat iudaismul şi de
aceea Talmudul l-a poreclit „Aşer", adică"Celălalt" .

cepe un nou ciclu (în fiecare sâmbătă se citeşte o pericopă, un

capitol bine stabilit din Tora). În ziua de Simhat Tora, sulurile
Legii sunt purtate în sinagogă de către enoriaşi, în cântece şi
dansuri tradiţionale; iau parte la festivitate femeile şi copiii.
45 Talmudul babilonean povesteşte despre patru oameni care au
pătruns în Paradis. Unul dintre ei, Rabi Akiva, a ieşit de acolo
netulburat; al doilea, Ben Soma, a înnebunit; al treilea, Ben

67
 Baal Şem a spus despre Aşer: ( ~st un prosJ)
El auzise vocea din ceruri spunând: «Să le fie iertc!:_ţ
tuturor oamenilor, doar
,..::;--·····---.---- lui Aşer nu!»· ~
l----~-------··'Y f i-\(
uau;:,u1 <11
1) / avut deci putinţa să- slujească pe Dumnezeu, ca un

~-V!\ serv care nu urmăreşte nici o răsplată; aşa, ar fi fostj

\ ~~
cel mai desăvârşit om. Dar n-a în eles i n-afi.9.ut-s(.
..... ~----- -~-- ·-•·· ------- ---~--- .... ,., =--- ---·
Sabatai Ţvi: Baal Şem spunea despre Sabatai
Ţvi46, falsul Mesia şi prooroc din Smirna: ,,Mulţi au
mers pe acelaşi drum povârnit, ajungând totuşi la
ţinta fericită. Şi dânsul a avut, în fiinţa sa, o scânteie
de sfinţenie, dar a căzut în mrejele lui Samael47, ceL
care ademeneşte oamenii la rău. Acesta l-a împins să
joace rolul mântuitorului. Asta i s-a întâmplat din
cauza trufiei, numai din cauza trufiei sale".
Adevărul: Odată, Baal Şem a spus: ,,O zicală
din popor sună aşa: Cu adevărul poţi străbate întrea-

Asai, şi-a pierdut viaţa; al patrulea, Elişa ben Avuia, a rătăcit

drumul şi a renegat iudaismul. După cum arată Talmudul
babilonean, motivul pentru care Elişa şi-a renegat credinta a fost
faptul că s-a lăsat ademenit de filozofia elenistică. Rabi Meir,
elevul lui Elişa ben Avuia, l-a îndemnat să revină la iudaism, dar
Aşer i-a răspuns: "Am auzit o voce din ceruri care spunea:
«Întoarceti-vă, copii necredincioşi, doar Aşer să nu revină!»"
(;,Întoarceţi-vă, copii necredincioşi" a fost chemarea către
poporul evreu a profetului Ieremia). -Cabaliştii considerau că
"Paradisul" despre care vorbeşte · aici .Talmudul semnifică, .de
fapt, Cabala, învăţătura tainică pe care Elişa bcn Avuia ri-a izbu-
tit s-o priceapă şi "a rătăcit drumul". ·
46 Sabatai Ţvi, din Smirna, născut în 1626 şi decedat în 1676, a
pretins că este Mesia. Influenţa sa a cuprins pături largi ale
evreimii. În cele din urmă, el a trecut la islamism, dar mişcarea
sabatanienilor a continuat multă vreme, sub diferite forme, con-
semnate de multe lucrări istoriografice evreieşti.
47 Semnificaţia corectă a cuvântului "Samael" este controversată.
Derivă, probabil, din "Smol" (cel din stânga) sau din "Sam"
(venin). lnseamnă înclinarea rea, diavolul care-i ademeneşte pe

68
g!1 ll.lt1le}Z1cara-,mnnmraafepfate:w,C1.î aaevărul poţi"\
$trăbate lumea întreagă, pentru că nu e lăsat să ingţj
hică_it:;Jl1 -~ !e ,fug~ri_ţ__9jntr-un loc îgtr-altul''./ "" ·· -

oameni. Samael este pomenit adesea în Talmud, fiind prezentat,

între altele, drept "capul tuturor diavolilor", pe care Dumnezeu
i-a zvârlit jos din ceruri. Interesant de menţionat este un pasaj
din lucrarea cabalistică Pardeis (Paradisul), a rabinului Moşe
Cordovcro, din Safed (secolul al XVI-iea): "Cândva va fi
înlăturat din Samael ceea ce este veninos (Sam) şi va rămâne
doar ce este divin (El). Acest înger rău va fi primit atunci din
nou în rândul celor buni".

69
Rabi LEVI IŢHAK din BERDICEV

(1740-1809)
 Sufletul: Când s-a născut, la Husakov, Rabi
Levi Iţhak, Baal Şem a împărţit adepţilor săi rachiu
şi turtă dulce şi le-a spus vesel: ,,Acum a coborât din
înălţimi un nou suflet, care va fi un susţinător al
poporului evreu".
După un răgaz, adăugă: ,,Înainte de a se lua
hotărârea ca acest suflet să coboare în viaţa
pământească, Satana s-a înfăţişat lui Dumnezeu şi i
s-a plâns: «Doamne, dacă iei această hotărâre, ce-o
să mai pot face eu pe pământ, de vreme ce acestui
suflet îi este hărăzit să întoarcă oamenii spre bine şi
să nimicească puterea răului?». Dumnezeu îl potoli:
«Omului care va primi acest suflet îi voi atârna o
povară: funcţia de rabin, care nu-i va lăsa prea multă
vreme să îndemne evreii spre îndreptare»".
Însoţitorul: În anii tinereţii, Levi Iţhak era un
învăţăcel deosebit de înzestrat. I se potrivea zicala:
„Mintea lui este tot atât de încăpătoare cât porţile
cerului".
Israel Peretz, un bogătaş cu multă vază din
Lubl~n, l-a ales drept ginere şi i-a dat întreţinere timp
de câţiva ani.
În prima zi de sărbătoare după nuntă, la sina-
gogă i s-a făcut cinstea să recite în faţa obştii imnul
„Ata borata". Levi Iţhak s-a apropiat de pupitru, a

73
 întins mâna spre talit48, dar nu s-a înfăşurat în el şi a
rămas nemişcat. De trei ori s-a petrecut acest lucru.
Ceauşului i s-a poruncit să-i şoptească să nu ţină
obştea în stare de încordare, să înceapă să intoneze
imnul. El apucă atunci talitul, dat îl lăsă de îndată la
o parte. Ruşinat că şi-a dat fiica de soţie acestui om
de nimic, cu care se lăudase atâta, socrul său, Israel
Peretz, îi trimise vorbă să înceapă odată sau să plece.
Iţhak Levi îi răspunse: ,,Eşti şi tu un învăţat şi un
hasid, rosteşte tu rugăciunea!". Plecă şi se aşeză la
locul său. Mânios şi ruşinat, socrul său tăcu.
Întorşi acasă, în timp ce Iţhak şedea la masă,
socrul său nu se mai putu stăpâni şi-i strigă: ,,De ce
m-ai făcut de ruşine?".
Rabi Levi lhak îi răspunse: ,,lată cum s-au
petrecut lucrurile. Atunci când am întins mâna să iau
/ talitul, am simţit piazareaâin .m.t~e, care ··iţlî-a -~_!!ş
\ că -m~ îiisofeşte __Ş_l ~yr~a .S..~ into~~f~_frr§ul în faţa
•. o~ş_tii1 Î~J>.!~1:-1!:.~~E~ 1!1-i_n~..:....t ~~ r~s,pu.ns__~~ta_!âf:_~~Nu
, ! te cunosc, nu:..m1 eşti tovaraş!» Necuratul spuse însă,
t· '1 batjocoritoi-:«Te:amîiisoţit, doar, toată vjaţâ,' am fost
:' o
peste tot împreună cu tine, şfţi fiu tovarăş. şi acum,
la recitafetCiinnuT1iC4e: sţavă». N-am izbutit să scap
de el, ·dar°nici"n~am vrut să-i fiu supus. Mai degrabă
am renunţat la cinstea pe care mi-o făcuse obştea,
încredinţându-mi recitarea imnului".

Despre ziua noului an: Într-o zi de 1 ianu.riţ,

Rabi Levi Iţhak veni la sinagogă şi spuse: ,,Vă doresc
vouă şi tuturor evreilor un an binecuvântat!"
Hasidimii îl priviră cu uimire, pentru că în acea zi nu
era Anul Nou iudaic.

48 Talit = manta de rugăciune, dintr-o ţesătură albă cu dungi de

culoare albastră sau neagră, având în colţuri câte un ciucure în
patru fire duble, iar în partea de jos o fâşie ornamentală brodată
cu fir. Folosirea acestei mantale de rugăciune este il),?iyată în
texte biblice (ex. Numeri, 15, 37). ,

74
 El îi lămuri: ,,De Roş Haşana4 9, când obştea lui
Israel este adunată în sinagogi şi fiecare evreu îşi
înalţă ochii şi inima către Dumnezeu, se înfăţişează
înaintea acestuia Apărătorul lui Israel şi zice:
«Doamne, stăpân al lumii! Poporul lui Israel te
slujeşte cu trup şi suflet, te imploră şi slăveşte
numele tău sfânt; binecuvântează deci un an bun!».
Se înfăţişează însă şi Satana, care spune: «Puternic
stăpân al dreptăţii, nu-l binecuvânta pe Israel; iată,
astăzi nu s-au adunat cu toţii să slăvească măreţul tău
nume; nici măcar în această zi înfricoşătoare50
sufletele lor n-au simţit îndemn spre îndreptare». În
cearta dintre Apărător şi Acuzator, nici unul nu se
dovedeşte mai convingător decât celălalt. Contro-
versa continuă luni de zile, până la 1 ianuarie, ziua în
care celelalte neamuri serbează începutul noului an.
În această zi, Apărătorul lui Israel se adresează din
nou Domnului: «Stăpâne al lumii! Mai există oare
vreun popor asemenea lui Israel? Pune în cumpănă
felul în care celelalte neamuri serbează Anul Nou şi
felul în care Israel petrece ziua de Roş Haşana ! Po-
poarele sărbătoresc anul nou prin petreceri gălă­
gioase şi chiar prin chefuri, în vreme ce Israel ser-
bează Roş Haşana prin rugăciuni solemne şi imnuri
de slavă . Nu se cuvine oare să-l binecuvântezi pe
Israel, poporul Tău?».
Satana n-a mai avut ce spune. Iar Dumnezeu a
hotărât un an binecuvântat pentru poporul lui Israel!
Iată de ce vă urez astăzi un an fericit!".

49 Roş Haşana = "capul anului", sărbătoarea de Anul Nou la evrei.

Durează două zile (pe la începutul toamnei).
50 Zile înfricoşătoare : cele zece zile dinainte de lom Kipur, în cur-
sul cărora se rostesc rugăciunile de Slihot (sliha = iertare,
pocăinţă) .

75
 Adversitate: Rabi Moşe, fiul maghidului din
Zloczov, se afla într-o sâmbătă la nepotul lui Baal
Şem, Rabi Baruh, din Miedjiboj. La masă, unul din-
tre hasidimi se apucă să-şi bată joc de gesturile lui
Rabi Levi Iţhak în timpul rugăciunii; asta părea să fie
pe placul lui Rabi Baruh.
Supărat de -cele văzute, Rabi Moşe hotărî să
plece de îndată de-acolo. Astfel încât, după „a treia
masă" de Şabat, când începea o nouă săptămână, se
duse la Rabi Baruh şi-i spuse că pleacă. ,,De ce eşti
aşa grăbit?", îl întrebă acesta. Rabi Moşe nu se putu
stăpâni: ,,Pentru că nu înţeleg de este luat aici în
derâdere Rabi Levi Iţhak!"
„N-ai priceput? Iată de ce: Satana face tot ce-i
stă în putinţă ca să amâne ziua mântuirii, a venirii lui
Mesia. El pune întrebarea: Pentru ce mai este nevoie
de Mesia? La ce mai trebuie sfinţenie? Poporul evreu
îl are doar pe Levi Iţhak, care-l slujeşte pe
Dumnezeu aidoma Marelui Preot din Templu. Aşa
încât, dacă râd câteodată de Rabi Levi Iţhak, o fac
pentru ca spusele Satanei să-şi piardă din tărie".
Filacterele51 lui Dumnezeu: Întrerupându-şi
odată rugăciunea, Rabi Levi Iţhak a spus: ,,Dacă unui
evreu i se întâmplă să-i cadă de pe cap filacterele, el.
se apleacă înfricoşat, le ridică şi le sărntă cu- respect.
Doamne Dumnezeule, copiii lui .Israel - care sunt
filacterele tale - zac la pământ de 2 OOO de ani. Oare
când ai să-i ridici? Când oare?".

51 Filactere = tfilini . Două capsule de piele neagră cc cuprind texte

biblice şi care se fixează prin curele de frunte şi de braţul stâng,
la rugăciunea de dimineaţă din zilele lucrătoare . Simbol al dato-
riei de a respecta toate principiile Legii, cu creierul, cu inima şi
cu braţele.

76
 Adevărul: An de an, în ziua de 9 Av, când
evreii postesc în amintirea distrugerii Templului,
Rabi Levi Iţhak obişnuia să meargă din casă în casă
şi să adune mici daruri pentru săraci. El vroia să dea
prilej evreilor să facă fapte bune tocmai în această zi.
Într-un rând, a întâlnit un cărător de apă, care-
şi vedea de treabă şi, în acelaşi timp, mânca. Rabi îi
spuse:
,,Ai uitat, probabil, că astăzi este zi de post!".
,,O, nu, răspunse acela, n-am uitat!"
„Nu ştiai că astăzi este 9 Av, ziua distrugerii
Templului?".
,,Ştiam asta".
„Atunci probabil că eşti bolnav şi-ţi vine greu
să posteşti!".
,,Sunt sănătos şi în deplinătatea puterilor".
_,,Şi de ~ __!1_:_<!_i_ţinut_ postul?".
„Fiindcă aşa am vrut", răspunse acela, cu
obrăznicie ~ . -- ----- - --
·· Rabi LeviJ!!!~-~-!idică atunci ochii spre cer şi _\
exclamă:,(Stâpâne al lmniTnafă --cât de sîriceri sunt -<:J-1
/ copiiCpoporului tău Israel. Chiar şi cel mai păcătos
~~~~mai ade:\lărul!'~ ·· · ··· · · · ·
. Gândul: În Talmud stă_ s~riş_ <;:_ăgândul la păcat
este mai ticălos decâr picini( însuşi5 2 .
În_legătură cu asta, Rabi Levi Iţhak a spus:
<bacă găndul la păcat este 1nai răii -decât -însuşi
păcatul, atunci gândul la o faptă bună şi pregătirea ,
acesteia trebuie socotite mai presus decât însăşi fapta '.·,
._bună" . ·

52 Talmudul babiloncan, loma, 29 a.

77
 Prizonierul: Într-o zi de Roş Haşana, Rabi
Levi Iţhak apucase şofarul53 şi rostise binecuvân-
tarea prescrisă. Cantorul strigă: ,,Tekia!"54. În loc să
sufle în şofar, Rabi Levi lţhak privi de jur-împrejur,
apoi puse şofarul pe masă. După un timp, apucă din
nou şofarul, dar iar îl lăsă în jos. De cinci ori s-a
repetat acest lucru. Hasidimii, covârşiţi de solemni-
tatea zilei, nu pricepeau ce se întâmplă şi se uitau
năuciţi unii la alţii.
Deodată, Rabi îşi ridică talitul de pe cap şi
strigă: ,,În tinda casei de rugăciune se află un evreu
despre care trebuie să vă vorbesc. În tinereţe, el a fost
luat prizonier de un moşier; a trăit ani de zile între
neevrei şi a ui~at rugăciunile; abia dacă mai
recunoaşte literele alfabetului. Acum, când e bătrân
şi infinn, a fost pus în libertate. A venit la noi, cu
gândul să se roage împreună cu întreaga obşte, dar
nu e în stare să rostească nici un cuvânt. A izbucnit
în plâns, implorându-l pe Dumnezeu: «Stăpâne al
lumii! Toţi evreii se roagă, numai eu nu sunt în stare.
Doar literele le mai cunosc. Am să le înşir pe rând,
iar tu, Tată ceresc, înlănţuie- le într-o rugăciune!».
Aşa a strigat omul din adâncul inimii sale şi a înşiruit
literele. Iar acum Dumnezeu potriveşte literă după
literă şi rostuieşte ruga. Nu se cuvme, oare, să
aşteptăm să termine?".

Dragostea pentru popor: Inima lui Rabi .Levi

Iţhak era plină de,~_w:mw:i-tă,.pentru nea-
mul lui Israel.(El s unea adesea: ,,Evrciisuiît-llll._
-----...
53 Şofar = corn de berbec în care se suflă în sinagogă, timp de o
lună, înaintea Anului Nou religios (Roş Haşana), precum şi în
zilele de Roş Haşana şi lom Kipur (cf. Leviticul, 25, 9).
54 La folosirea şofarului, i se indică celui care va sufla trei modu-
latii prescrise de ritual şi intitulate: Tekia, Şevarim şi Teria.

78
,P~P? t ~ ~nci când nu împiînesc voln~
Dwnnezeu şi încalcă le ile Lui ei su~Lb@i-J ~ -
I lui
ca alţii· ce elâ11 e popoare îşi duc viaţa pe pământul ce \
le aparţine, doar noi ~.ipitilnlum~, persecu-)
taţi.şi dis~__ili"
__. Rabi Levi Iţhak obişnuia să interzică predica-
torilor ambulanţi să cuvânteze la Berdicev, deoa-
rece - spunea el - ei vorbesc prea mult despre păca­
tele poporului. A îngăduit, totuşi, odată unui predica-
tor să ia cuvântul, deoarece acesta îi spusese că este
nevoit să câştige bani pentru a-şi putea mărita fata.
Rabi Levi Iţhak îi ceru însă ca nu cumva să spună
vreun cuvânt rău despre evrei. Ba chiar veni el însuşi
să-l audă vorbind. În ciuda făgăduielii, predicatorul
începu să dojenească oamenii pentru păcatele lor.
~ahi-Le.YLlţhak _iL întrerupse, -- strigânq:
D
,~. ::._.....aLJ.Umu,.
t~ăpau ~i i NJLL._.lil
.. ' ____ -. d ..-crezare '. . El
predică aşa numai entrl! că ar~ nevoj~_de bani, ca
. ~ . fi. I" -- ---··--- ..
sa- unai:1te...: uc.a1: .
Păcatele: Odată cu venirea lunii Elul şi cu
apropierea Zilelor Îndurării, Rabi Levi Iţhak nu-şi
mai îngăduia nici o clipă de răgaz. 9bişnuia să
spună: ,,Doamne, vreau să fiu o jertfă deplină în faţa
ta.!".
În nopţile întunecate în care se •intonează
Slihot55, el cutreiera uliţele posomorâte ale oraşului,
în căutarea sufletelor curate pe care viaţa le-a rătăcit;
le îndruma să revină pe cărarea adevărului.

55 Lucrări poetice care se intonează ca rugăciuni pentru iertarea

păcatelor, înainte de răsăritul zorilor, în zilele care preced Roş
Haşana şi lom Kipur. Pentru aceste rugăciuni, enoriaşii erau de
obicei treziţi de ceauşul sinagogii.

79
 În noaptea de Slihot „a celor 13 însuşiri"56,
străbătând uliţele, văzu o lumină dumnezeiască dea-
supra unei căsuţe umile. Bătu în uşă şi intră. Găsi
acolo o femeie tânără, adâncită într-o carte de
rugăciune. Femeia ştia, pesemne, ce căuta Rabi în
aceste nopţi înfricoşătoare; de aceea, la vederea lui,
se ridică şi se aprinse la faţă. Privind-o cu blândeţe,
el îi spuse: ,,Revino-ţi, fiica mea, văd deasupra capu-
lui tău coroana căinţei smerite; din casa ta se înalţă
strălucirea neprihănirii. Află deci că păcatul tău este
iertat de mult. Dar vreau să aflu acum taina inimii
tale, povesteşte-mi-o fără teamă".
Uimită şi tulburată, femeia privi în jur, apoi
şopti: ,,Da, o să-ţi spun povestea mea, poate o să mă
simt mai uşurată". După o clipă de gândire, continuă:
„Când aveam şaptesprezece ani, părinţii mei au fost
răpuşi de nişte tâlhari. Rămasă orfană, a trebuit să am
grijă de cele patru surori mai mici. Tatăl meu con-
ducea un mic atelier, care aparţinea moşierului.
Trebuia să-i plătesc arenda, dar n-aveam cum, căci
treburile merseseră prost în ultimii ani. M-am dus la
moşier să-l rog să ne lase, totuşi, să locuim în casă" .
Aici femeia se opri. Rabi Levi Iţhak îi văzu
faţa aprinsă de ruşine şi-i spuse: ,,Povesteşte mai
departe, fiica mea!".
„Am intrat la adininisfrator. Acolo s~ afla
tânărul moşier, care se uită la mine; în ochii lui am
citit gânduri desfrânate. Începu să-mi spună nişte
vorbe de ruşine şi se apropie de mine. L-am respins
şi am vrut să fug de acolo. Îmi simţeam sufletul
adânc rănit. Atunci el mă lăsă în pace şi-m i zise că nu

56 Acel capitol din Slihot care se citeşte de către întreaga obşte

adunată în sinagogă în noaptea din ajunul zilei de lom Kipur (cf.
Ieşirea, 34, 68).

80
se gândise la nimic rău. Îmi dădu voie să păstrez ate-
lierul, ba chiar la jumătate de preţ. O singură dorinţă
are: să-l las să-mi sărute părul. N-am vrut să-l las, dar
el a făcut-o. Din acea clipă, mi-am pierdut liniştea.
Ruşinată şi zguduită, n-am putut dormi în noaptea
aceea. Mă chinuia gândul că am dobândit binefa-
cerea prin frumuseţea părului meu. În starea aceea de
năuceală, am luat un foarfece şi mi-am tăiat cozile. A
doua zi, am părăsit şi casa şi satul şi am plecat la oraş
împreună cu surorile mele. Pentru a ne întreţine, am
făcut tot soiul de munci. S-au scurs de atunci ani de
zile, surorile mele sunt la casele lor. Eu însămi am
fost căsătorită, dar soţul mi-a murit la scurt timp
după nuntă - fără îndoială, din cauza păcatului meu.
De atunci trăiesc retrasă şi-mi petrec timpul liber în
rugăciune, ca să-mi fie iertat păcatul din tinereţe".
Dând din cap, Rabi Levi Iţhak o întrebă: ,,Ai
păstrat părul pe care l-ai tăiat?".
,,Da!", răspunse ea şi-i înmână o cutiuţă .
În ajun de lom Kipur, seara, sinagoga era plină
de lume, care-l aştepta pe Rabi. Sosind de la baia ri-
tuală, înveşmântat în alb, el intră, puse o cutiuţă pe
pupitru şi ridică mâinile spre cer: ,,Dumnezeule,
stăpân al lumii! Iată acolo o fiică de evreu care te
imploră să-i ierţi un P.ăcat pe care nu l-a făcut rţici în
gând. Aici se află podoaba pe care ea însăşi şi-a
sinuls-o. Aidoma sunt şi păcatele poporului tău,
Israel".
Când sfârşi aceste cuvinte, un vuiet puternic
străbătu cerul - aşa mai povestesc şi astăzi
hasidimii -, Satana o luă la fugă, orbit de o rază a
milostivirii dumnezeieşti. Îngerii îndurării îi slăviră
pe martirii lui Israel, repetând neîncetat cuvintele lui
Rabi 'Levi Iţhak.

81
 Abia după aceaa, Rabi intonă vechea şi dulcea
melodie Kol Nidre57.
Foc şi lumină: Rabi Levi Iţhak cutreiera ţara
pentru a se uni cu Şehina58, măreţia lui Dumnezeu
aflată în exil, şi pentru a îndemna oamenii să umble
pe căile Domnului. A ajuns în mica localitate Asvar,
din Ungaria, lângă Debreczen. A descoperit aici un
mic cerc de oameni instruiţi, foarte pricepuţi în
Cabala 59, care trăiau o viaţă retrasă, închinată lui
Dumnezeu. ,,Nu degeaba această localitate se
numeşte Asvar, adică . .,. . Eiş-y-or, foc şi lumină: aici
există focul sfânt al pioşeniei şi lumina adevăratei
învăţături", spuse Rabi Levi Iţhak elevului său Rabi
Aharon, din Jitomir60.
Predica: Se ştie că Rabi Levi Iţhak obişnuia să
oficieze el însuşi serviciul divin în faţa obştii, în
Zilele înfricoşătoare.
57 Kol Nidre = toate jurămintele. Rugăciune pe care cantorul o
intonează înaintea slujbei religioase din ajunul zilei de lom
Kipur. Melodia acestei rugăciuni, veche de aproape o mie de
ani, este solemnă ş i foarte emoţionantă. Au îndrăgit-o şi mulţi
creştini. Feldmareşalul von Moltke cerea adesea virtuozului vio-
lonist I. Ioachim să i-o cânte. Iar poetul Nikolaus Lenau a cerut
ca melodia să - i fie cântată la patul său de moarte.
58 Şehina = "Cea care se odihneşte", "Cea care locuieşte aici" =
măreţia lui Dumnezeu. În. Ieşirea, 25, 8 ~i în Profeţi, acest ter-
men este folosit pentru a .desemna . lăcaşul măreţiei lui
Dumnezeu. În Talmud (Meghila, 29 a), se· spune: "Oriunde au
fost izgoniţi evreii, Şehina se află cu ei; odată cu mântuirea
poporului evreu va fi mântuită şi Şehina". Cabala a preluat
cuvântul Şehina pentru a-l denumi pe însuşi Dumnezeu, întrucât
numele lui adevărat nu trebuie să fie ro tit...___ _ _ _ __
· 59 Cabala= literal "transmitere-;;:-••primire". Se înţelege prin aceas-')
--------17" ta literatura tainică evreiască, mistica iudaică, având ca o e.g:j
princi .ale Sejgr. eJir.a..__şi.ZSlllf!r., . f
60 Decedat în 1822. Autor al comentariului la Biblie Toldot
Aharon.

82
 Odată, în ajunul marii sărbători de lom Kipur,
el se pregăti să intoneze Kol Nidre, se înfăşură în talit
şi se duse în faţa chivotului. Rămase însă tăcut. Un
fior străbătu adunarea: soarele apusese, era noapte,
lumânările ardeau, dar Rabi Levi Iţhak tăcea. După '
un răstimp, îşi îndreptă privirile către obşte şi
întrebă: ,,Berl, croitorul, se află în sinagogă?". Îl
căutară cu privirile peste tot; nu era. Atunci, Rabi
porunci slujitorului său: ,,Du-te la Berl şi spune-i că
am dat poruncă să vină la casa de rugăciune!".
Slujitorul se întoarse, însoţit de Berl.
Rabi i se adresă: ,,Berl, de ce împiedici înăl­
ţarea spre cer a rugăciunilor lui Israel în această seară
sfăntă?". Berl răspunse: ,,Am o ceartă cu Dumnezeu.
Dacă dumneata, Rabi, vrei să judeci cine are drep-
tate, n-o să mai împiedic înălţarea spre cer a rugăciu­
nilor".
,,Spune-mi despre ce este vorba!", ceru Rabi.
Berl începu să povestească:
„Acum câteva săptămâni , moşierul din
Ianoşcoviţ m-a chemat să-i fac un cojoc. Mi-a pus la
îndemână multe blănuri de jder, deoarece îşi dorea
un cojoc lung şi larg. I l-am făcut aşa cum dorea; mi-au
prisosit zece blănuri. Ştiţi cu toţii că Dumnezeu mi-a
dăruit mulţi copii şi că am o fată de măritat. M-am
frământat cum să dtţc acasă blănurile prisosite, în aşa
fel ca nimeni de la curte să nu-şi dea seama. Mi-a
venit o idee: moşierul îmi dăruise o pâine mare: i-am
scos miezul, am băgat blănurile în golul rămas, am
pus pâinea într-un sac şi am pornit-o spre casă.
Făcusem o bună bucată de drum, când am auzit
în urma mea tropot de cai. Inima îmi bătea cu putere,
mă temeam să nu se fi descoperit totul. Am băgat în
grabă bocceaua în scorbura unui copac şi am aştep-

83
tat. Curând, apăru trăsura cea frumoasă a boierului.
Pocnind din bici, Iasic, vizitiul, îmi strigă: «Hei,
Berco, înapoi!». Fireşte, m-am speriat: s-o fi
descoperit chestia cu blănurile! Nici vorbă n-a fost
despre asta: uitasem să cos o agăţătoare. Am cusut-o
şi am pornit din nou spre casă. Dar, când am ajuns
acolo unde ascunsesem bocceaua, n-am mai găsit-o.
Mi s-a făcut negru în faţa ochilor; amărât, am început
să plâng. Îmi spuneam: «Dumnezeu mi-a făcut-o, nu
i-a plăcut ca un evreu - un fiu al poporului pe care şi
l-a ales - să fure. Dar altora le dă voie să fure, numai
unui evreu nu! Dacă aşa stau lucrurile, îi voi arăta eu:
nu voi mai face parte dintre „cei aleşi"».
Acasă, nevasta m-a primit bucuroasă. Mi-a
spus: «Berl, spală-te pe mâini şi hai la masă!». Am
mâncat însă fără să mă spăl; nici binecuvântarea n-am
rostit-o. De atunci nu m-am mai rugat şi n-am mai
respectat nici o prescripţie. Au venit zilele de Slihot,
când sufletul este chemat la căinţă; mie nu-mi păsa.
M-am hotărât să nu mă duc la sinagogă de Roş
Haşana şi să nu ascult glasul şofarului. Eram hotărât
să părăsesc «poporul ales»şi să mă duc la ceilalţi. A
sosit însă sfănta zi de lom Kipur. Mi-am zis: «Astăzi
sunt dator să-L iert; şi El iartă astăzi păcatele oame-
nilor». Am pus însă o condiţie: Îl iert, numai dacă şi
El va ierta toate faptele rele, oricât de mare· ar fi vina
făptuitorilor. Dacă nu face asta, nu-i iert păcatul pe
care l-a săvârşit faţă de mine. Judecă şi tu, sfinte
Rabi, cine are dreptate?".
Rabi Levi lţhak se gândi o clipă, apoi strigă:
„Dreptatea e de partea ta! Tu ai dreptate!". Şi după
aceea intonă Kol Nidre. Niciodată nu a pronunţat cu
mai mare ardoare ca în acea seară fraza: ,,Şi
Dumnezeu a spus: «Am iertat»".

84
 Îndreptare: Un necredincios veni odată, cu
gândul să-şi bată joc de Rabi Levi Iţhak. Urmărind să
arate oamenilor că Rabi poate fi înşelat, se dădu
drept hasid. Rabi stătu de vorbă cu el despre diferite
lucruri. La despărţire, îi spuse: ,,Stă scris în cartea
Strămoşii lui Rabi Nahman: «În rândurile poporului
lui Israel au existat mulţi făptuitori de rele; unii s-au
întovărăşit însă cu învăţaţii şi dintre ei au ieşit ţadi­
kimi şi hasidimi adevăraţi . Ascultă sfatul meu: rămâi
printre discipolii mei şi Dumnezeu îţi va ajuta»".
Dându-şi seama că Rabi Levi Iţhak i-a citit
sufletul, ateul s-a îndreptat; urmaşii lui au trăit în
credinţă . Unii dintre ei au devenit rabini vestiţi în
Polonia.
A ierta: Rabi Levi Iţhak avea mulţi adversari
în Berdicev. Îl duşmănea mai ales un anume Baruh
Şneker, care se gândea întruna cum să-l batjoco-
rească.
Într-o dimineaţă, pe când Rabi se ducea la si-
nagogă, i-a ieşit înainte nevasta acelui Baruh şi a tur-
nat peste el apă dintr-o oală, strigându-i totodată:
,,Cară-te, prostule, om de nimic!".
Intrând în sinagogă, Rabi Levi _s-a dus în fa a \
~ ivotului şi s-a rugat~amn~stă ân al lumii! Să 4--1
/ Iiu cumva sa pe~ş!i.ac-eastă.femci_e; _ea ~ -t e~ i
· c~vioasă6_1 ; __a vru
~o~_s_ă..JlciY~ăJe....ţl:ld:plinir:e_.-~!:Q.ta­
N.batull!Lgl}; ;;,1 a trimis vorba femen ca este iertata.
Rabi şi Satana: Într-o zi de Roş Haşana, Rabi
Levi Iţhak intonă, ca de obicei, imnul „Celui
Atotputernic care străjuieşte dreptatea". Ajuns la ver-

61 Refenre la text~l:din·Talimilf{Tcinad'bef EtT:iÎz-;;R~b;~-;0))1, (

"Femeia bună este aceea care lucre ază după voia bărba tulu·· ·
său" . . __________________________
_________________________________________________/

85
setul „Cel care răscumpără pe servii săi la judecată",
se opri şi adăstă îndelung. Hasidimii aflaţi în
apropiere îi văzură faţa strălucind ca o vâlvătaie .
După un ceas de tăcere, el se întoarse spre
mulţime şi spuse: ,,Când am început să intonez
imnul, s-au ivit în faţa mea o grămadă de îngeri răi şi
corupători, dornici să împiedice înălţarea la cer a
rugăciunii. Văzându-mă, s-au înspăimântat şi au
început să strige: «Vine Levi Iţhak, susţinătorul
evreilor! Încuiaţi repede intrările în sala dreptăţii,
unde se iau hotărâri cu privire la viaţa, bunăstarea şi
soarta tuturor oamenilor». Creatorul se afla acolo,
asculta hotărârile Curţii sale de judecată, iar cete
mari de îngeri îi aşteptau poruncile; în dreapta, ţinea
bastonul îndurării, în stânga - o nuia. Se înfăţişă
înaintea sa Satana, ispititorul, care, dorind să-l acuze
pe Israel, spuse: «Înaltă Curte! Până şi profetul Isaia
a zis: ,,Israel, neamul păcătos, poporul împovărat de
păcate, cuibul făcătorilor de rele, l-a uitat pe Cel
Veşnic, l-a respins şi renegat pe Cel Sfănt"». L-am
întrerupt, strigând: «Înaltă Curte! Satana nu are drep-
tate când ponegreşte poporul evreu. El răstălmăceşte
după voia sa cuvintele profetului. Eu susţin că înţe le­
sul corect · al celor spuse de Isaia este următorul:
,,Israel este o naţiune sfăntă, care ocoleşte p~catul, µn.
popor al facerii de bine; evreii ocolesc ispîta şi
înclinările rele, iar dacă se. întâmplă uneori să-l uite
pe Cel Veşnic, să-l re spingă pe Cel Sfănt - ei se
îndreaptă totdeauna şi se căiesc"». Ca să facă drep-
tate, Curtea a poruncit atunci: «Să se pună pe cântar
faptele bune şi cele rele ale lui Israel!». AP1 văzut cu
spaimă păcatele alcătuind o grămadă mare, în timp
ce faptele bune erau doar o grămăjoară. Ce-i de
făcut? M-am strecurat, am furat din grămada de

86
păcate şi
le-am adăugat faptelor bune. Acum,
păcatele se împuţinaseră mult, iar faptele bune erau
un morman uriaş. Observând aceasta, Satana s-a
mâniat şi a făcut gălăgie, învinovăţindu-mă de
înşelăciune. S-au cercetat lucrurile şi s-a constatat că,
într-adevăr, am luat unele păcate şi le-am pus pe tal-
gerul faptelor bune. Satana m-a învinovăţit de hoţie
şi a cerut să-i fiu predat, susţinând că-i aparţin şi că
are dreptul să facă tot ce vrea cu mine. S-a iscat zarvă
pretutindeni în lume şi în ceruri, s-au adunat toţi
ţadikimii, patriarhii, învăţătorul nostru Moşe, Baal
Şem şi toţi îngerii îndurării strigară în cor: «Levi
Iţhak, susţinătorul lui Israel, nu trebuie să cadă în
mâinile Satanei». Se ajunse chiar în faţa lui
Dumnezeu. Reclamantul ceru pedepsirea mea,
întrucât m-am împovărat cu vina hoţiei; de aceea,
după dreptate, trebuia să fiu vândut. Căci stă scris:
«Hoţul să fie vândut din cauza hoţiei»62_ Şi întrucât
nimeni nu vroia să mă cumpere, Satana mă ceru ca
despăgubire.
Dumnezeu a hotărât atunci: «Fireşte, recla-
mantul are dreptate. Levi Iţhak, servul meu credin-
cios, a vrut să ţină partea lui Israel şi a făptuit un furt.
De aceea, aşa cum stă scris în Cartea Cărţilor, el tre-
buie să fie vândut din cauza faptei sale. În această
privinţă nu se poate face nici o .schimbare. Dar
Satana este robul meu. Şi întrucât stă scris: ceea ce
aparţine robului este proprietatea stăpânului său63,
urmează că Levi Iţhak îmi aparţine mie. Iar eu îl
dăruiesc din nou poporului evreu»".
După aceea, Rabi rosti cu înflăcărare versetul
care suna ca o melodie dulce: ,,Cel care - şi
62 Ieşirea, 22, 3.
63 Talmudul babilonean, Sanhedrin, I 05 a.

87
 răscumpără servitorii la judecată" şi continuă imnul
sărbătoresc de slavă.

Tatăl: În cursul rugăciunii de lom Kipur,

cuprins de extaz, Levi Iţhak strigă: ,,Stăpâne al
lumii! Ce vrei de la copiii tăi? Ei sunt răi şi nu ţin
seamă de poruncile tale. Te întreb însă: se cuvin oare
laude acelui tată care- şi iubeşte doar copiii cuminţi şi
ascultători? Laude merită şi acela care arată dragoste
şi bunăvoinţă copiilor săi răi, care nu ţin seamă de
îndrumările sale şi îi încalcă dorinţele. De aceea, te
implor, îndură-te de noi, aşa cum se îndură un părinte
de copiii săi!". ·
~------------. --- ------------ ----------------------
Omul: Rabi Levi Iţhak a spus odată: ,,De obi-
cei, ne cuprinde mila pentru acela care şi-a pierdut
ayutul într-un incendiu sau în alt chip. -u ·sun emin-să-
' mişcaţi atunci când un om păcătuieşte sau este mistu-
it de patimi, nu gândim că în acest fel se prăpădeşte
omul,
--_,,_.~-~--~ . . de preţ
care este mai decât.. ····-orice
-------· ~vere".
..... ---=--
Napoleon I: Într-o zi de lom Kipur, înaintea
rugăciunii din amurg, Rabi Levi Iţhak a strigat:
,,Împăratul Napoleon se făleşte că este cel mai puter-
nic stăpânitor de pe lume. Eu spun însă: Itgadal
Veitkadaş şmei rabo64 - slăvit şi sfinţit să fie numele
lui Dumnezeu!'-'.
Plângerea: Se ştie că Rabi Levi lţhak nu era
modest în pretenţiile sale faţă de Dumnezeu· şi că
folosea uneori faţă de acesta vorbe aspre şi
cutezătoare. S-a întâmplat să vină la el un om care-şi
pierduse averea şi nu-şi mai putea întreţine nevasta şi
64 Imn de slăvire a lui Dumnezeu, rostit de cantor înaintea servi-
ciului divin. Este şi o rugăciune care se spune pentru cei dece-
daţi, aşa-numitul "Kadiş" (cf. Kadoş = sfânt).

88
cei opt copii. Deznădăjduit, el se plângea: ,,Rabi,
cine mă va ajuta?". Rabi îi răspunse: ,,Vino în ziua de
Roş Haşana şi rosteşte-ţi plângerea, atunci când se va
sufla din şofar!" .
Omul făcu întocmai după cum fusese sfătuit.
Rabi îşi întrerupse atunci rugăciunea şi spuse: ,,Tată
ceresc! Tu spui: «Al meu este argintul şi aurul»65. La
îndemnul tău, Israel ţi-a încredinţat avutul, sperând
că te vei îngriji de ai tăi, aşa cum face cel care are
bogăţii. Ai făcut cu Israel un legământ, după cum stă
scris: «Şi m-am cununat cu tine pentru veşnicie!»66 _
Acum te întreb:.de ce nu-ţi îndeplineşti datoria de
soţ? Unde sunt argintul şi aurul despre care zici că-ţi
aparţin? Dacă nu vrei să-ţi îndeplineşti făgăduiala, cu
ce drept ceri ca Israel să-ţi rămână credincios?".
După aceste vorbe, Rabi răsuflă din greu, ca
după o luptă obositoare, şi rămase tăcut. După un
răstimp, se întoarse spre omul descumpănit şi-i
spuse: ,,Dragul meu, Dumnezeu îşi va îndeplini dato-
ria faţă de tine, dar şi tu s ă ai grijă să-ţi păstrezi
credinţa".
După aceea, intonă imnul Lamnaţeah67.
Binecuvântarea: Într-o zi de Roş Haşana,
Rabi Levi Iţhak a auzit o femeie slăvind pe
Dumnezeu şj cântându-i imnuri în ruseşte. Ea spunea
cu înflăcărare: ,,.O, Doamne! Noi, ·evreii, am nimerit
foarte bine alegându-te! Dar nici tu, care le-ai creat
pe toate, n-ai greşit hotărând să fim poporul ales de
tine! Căci, iată, nici cel mai uşuratic evreu nu te uită,
chiar şi el te laudă şi te roagă să-l dezlegi de păcate".
65 Haggai, 2, 8.
66 Ozeea, 2, 21 .
67 Psalmi, cap. 47, care se recită în ziua de Roş Haşana, înainte de
a se sufla în şofar.

89
 Când Rabi pricepu vorbele femeii, chipul i se
lumină de o mare bucurie, iar din sufletul său se
revărsară binecuvântări asupra întregii lumi.

Fiul preferat: Rabi Israel, din Picov (fiul lui

Levi Iţhak), povestea că la tatăl său a venit odată o
femeie care plângea. A întrebat-o de ce plânge.
Femeia i-a răspuns: ,,Pentru că mă doare capul". I-a
zis: ,,Nu mai plânge, căci o să ai dureri de cap şi mai
mari". Atunci femeia îi spuse: ,,Cum să nu plâng?
lată, se apropie Zilele înfricoşătoare, iar eu am un
singur fiu, pe Efraim, şi cine ştie dacă va rezista în
faţa judecăţii lui Dumnezeu?" Părintele meu a
liniştit-o: ,,Orice tată se îndură de copilul său, mai
ales de un copil atât de drag; iată, stă scris: «Doar
Efraim este copilul ·meu cel alintat68, un copil al
bucuriei; dacă-l ocărăsc, nu-l uit totuşi, mă voi
îndura de el- a spus Dumnezeu»". Versetul l-a rostit
cu o melodie dulce, minunată.
Dreptatea: ,,La tine este dreptatea, iar nouă ni
se umple faţa de ruşine"69_ În legătură cu âcest text,
Rabi Levi lţhak a spus: ,,Stăpâne al lumii, oare de ce
să ne ruşinăm? Pentru că suntem loviţi, duşmăniţi şi
înjosiţi din cauz;a numelui tău sf'ant? Ar trebui să se
ruşineze cei care ne înjosesc şi ne împilează, precum
şi tu, care vezi to~te astea şi nu ne dai nici un ajutor.
La tine este dreptatea, Doamne - dacă ne vei fi de
sprijin şi dacă vei pregăti sfărşitul suferinţei noas-
tre ... ".
Mântuirea: Se ştie cu câtă atenţie obişnuia
Rabi din Berdicev să se pregătească în cinstea
68 leremia, 31, 19.
69 Danii!, 9, 7.

90
sărbătorii de Pesah. Toate sărbătorile le primea cu
mare solemnitate şi bucurie, dar, în mod deosebit, în
primele două nopţi de Pesah, se vedea cum creşte în
sfinţenie sărbătorind înfrângerea înrobirii trupeşti,
eliberarea sufletului din prăpastia înstrăinării lipsite
de Dumnezeu.
An de an, când revenea Nisan, luna evreiască a
primăverii, Rabi Levi Iţhak se găsea în plină des-
fătare , iar sufletul său se scălda în bucurie. Cu câteva
zile înainte de Pesah, el umbla pe uliţele întunecate
ale oraşului şi contempla forfoteala. Se veselea la
vederea femeilor şi copiilor ce se pregăteau pentru
primirea sărbătorii de Pesah: munceau de zor, spălau
duşumelele, curăţau bucătăriile, frecau sfeşnicele.
Încântat, el spunea: ,,Este voia Celui Atotputernic ca
îngerii ce sunt creaţi prin această frecare, spălare şi
curăţire, aşa cum stă scris în cărţi le sfinte, să se
înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu şi să susţină ca
Israel să fie mântuit".
Beţivanul : Rabi Levi Iţhak orânduise odată
SedeiuFO din prima noapte de Pesah, după toate re-
gulile prescrise. După Seder, era bucuros că în acest
an, mai mult ca oricând altădată, adusese la
îndeplinire toate kavanot7 1 pe care şi le propusese.
Auzi. însă atunci o· vocţ din ceruri: ,,tevi Iţhak, te
făleşti cu Sederul tău? Să ştii că Sederul lui Haim,
cărătorul de apă, este mult mai frumos decât al tău".
Rabi tresări şi-îi întrebă pe ai lui: ,,Cunoaşte careva
70 Seder = orânduire. Este masa festi vă din primele două seri de
Pesah, în care se sărbătoreşte ieşirea din robia egiptean ă, prin
mâncăru ri simbolice şi prin citirea legendei eliberării, pe larg
co mentată în cartea Hagada.
71 Kavanot = intenţii. Este o noţiune de b ază pentru întreaga mis-
t i că evreiască , ulterior şi pentru hasidism.

91
dintre voi pe Haim, cărătorul de apă?". Cineva spuse:
„Îl cunosc, e un mare beţivan". Rabi rugă să fie
chemat la dânsul.
Au umblat mult până să-i găsească locuinţa.
Bătură în uşă. Ieşi nevasta lui Haim, care le spuse,
amărâtă şi ruşinată: ,,Aveţi nevoie de bărbatul meu?
E beat turtă!". Hasidimii intrară în casă, îl zgâlţâiră şi
îl luară pe sus. El îi privea cu ochii împăienjeniţi, pe
jumătate închişi. Rabi îl aşeză lângă dânsul şi-l
întrebă: ,,Dragul meu Haim, sâmbăta asta ai spus:
«Rabi am fost în Egipt?». ,,Da", răspunse dânsul. ,,Ai
ars pâinea dospită?". Haim se gândi o clipă, căutând
să-şi amintească, şi spuse: ,,Am uitat s-o ard, cred că
se mai află pe prispă". Rabi îl întrebă mai departe:
„Spune-mi, cum ai orânduit masa de Seder?". Haim
răspunse. ,,Rabi, am să-ţi spun adevărul. De mult ştiu
că nu-i îngăduit să bei rachiu în cele opt zile ale
sărbătorii de Pesah, aşa încât ieri dimineaţa am băut
atâta rachiu cât să-mi ajungă pentru toate cele opt
zile ale Pesahului. După aceea, m-am simţit foarte
obosit şi am adormit. M-a trezit însă nevasta, care m-a
întrebat: «Haim, de ce nu ţii tu Sederul la fel ca toţi
evreii, la fel ca părinţii şi strămoşii noştri?». I-am
răspuns: «Ce vrei de la mine? Sunt doar un neştiutor,
fiu de neştiutori, şi nu pricep nimic. Ştiu doar atât:
vechii evrei, străbunii noştri, erau ·prizonieri·. la
egipteni, dar noi avem un Atotputernic care i~a el1-
berat. Acum suntem iarăşi . robi, dar ·ştiu ·că
Dumnezeu ne va elibera şi pe noi». Am văzut masa
cu maţot72, vin şi ouă şi tot felul de bucate; · am
mâncat atunci azima şi ouăle şi am băut vinul. M-a
doborât iar oboseala, m-am culcat şi am adonnit".

72 Maţot = pâinea nedospită, azima (cf. Ieşirea, 12, 20).

92
 Atunci, Rabi dădu poruncă: ,,Duceţi-l acasă!".
Iar hasidimilor le-a spus: ,,Cerului i-au plăcut atât de
mult spusele lui Haim, pentru că erau sincere şi pline
de credinţă".
Dumnezeu: ,,Eu sunt Domnul, Dumnezeul
tău!". Rabi Levi Iţhak tălmăcea acest text în felul
următor: ,,Dumnezeu spune ţadikului: Eu sunt
Dumnezeu, sunt al tău, să-ţi îndeplinesc poruncile.
De aceea stă scris: Dumnezeu porunceşte73 -ţadikul
împlineşte; ţadikul hotărăşte 74 - Dumnezeu aduce la
îndeplinire".
Înălţările: ,,Şi ai voştri vor fi răsplătiţi prin
înălţări75". Rabi Levi Iţhak tălmăcea astfel acest text:
„Dacă poporul înalţă un om spre a primi de la dânsul
Învăţătura, acestui om - oricât de neînsemnat ar fi -
i se dă puterea ca vorbele lui să aducă roade".
-· Hoţii: Rabi Levi Iţhak nu credea că un om ar ) ~ L.
utea s ăvâr i fa te rele. -
Intr-o noapte, nişte hoţi au pătruniîn .casa lu1.
Au căutat obiecte de preţ, dar n-au găsit. Rabi Levi
Iţhak nu dom1ea. A şoptit soţiei lui: ,,Au venit la
mine să înveţe şi să asculte cuvântul lui Dumnezeu; l
iar eu zac în pat, ca un leneş!". X
Auzindu-l vorbind, hoţii se. speri-ară. El co1;1- l
tinuă: ,,Fraţilor, mă scol îndată şi o să· învăţăm
împreună câteva capitole de Mişnaiot76". La aceste
vorbe, hoţii se grăbiră să părăsească locuinţa. Atunci
--~~~mai sunt! pe ce le-am pomenit de J
73 Talmudul babilonean, Şabat 63a şi Moeid Katan, 16b.
74 Taanit, 29a.
75 Numerii, 18, 27.
76 Mişnaiot = capitole din Mişna . Prin Mişna (= repetare, învăţare)
se înţelege învăţătura postbiblică ce se transmite pe cale orală

93
 __,_ _______
, ...... ---·-··--··---....
işnaiot? Erau, probabil, nişte ~;;nii~~t~1fţi, d~ --- ,
nici să înveţe o pagină din Ghemara77, cu comenta- /
\
riile . respective. ~u ~le ,at pe~tru că m-au_ auzit j
orbmd cfoar..de. Mişna10.L.~-1 7
Tora78: Într-o zi de Şavuot79, Rabi Levi Iţhak
{ a spus: ,,Stă scris în Isaia: «De la mine va pomi o
1

·
învăţătură»SO. Cum trebuie înţeles acest text? Noi
credem că Tora primită de Moşe pe muntele Sinai

4 -~ este veşnică, neschimbată şi că nu ne este în~Qui_ţ să

; schimbăm nici măcar o literă dintr-însa n realitate,
,. i1u nuiiiaTl1 ere e pe care e ve em noi reprezintă \
. Tora, ci şi spaţiile nescrise dintre litere, pe care nu le \
(1 putem citi cu ochii noştri lumeşti. In zilele mântuirii,
Du°:?ezeu _va„dezv~l~i_ş!_ ..t~~e~~- ascunse în ~~~st~
-~
\ ~s a u nescnse . f- · ---... ··

Primirea: ,,Iar muntele ardea până în inima

cerului"8 1• În legătură cu acest text biblic, Rabi Levi

şi care a fost sistematizată în scris de Rabi Iehuda Ha Nasi

(decedat în anul 191 al erei noastre). Mişna se prezintă ca un cod
de legi format din şase părţi, fiecare îmbrăţişând unul din mar-
ile sectoare ale vieţii sociale, religioase sau spirituale: legile
agricole; sărbătorile; legislaţia familială; dreptul civil şi penal;
cultul Templului; legile de igienă . În secolele care au urmat,
şcolile rabinice . au elaborat un monumental corpus de comen-
tarii la Mişna: Ghemara; împreună _cu Mişna, aceste comentarii
alcătuiesc Talmudul. Hasidimii acordă mare importanţă studierii
Mişnei. Ei consideră că studiul Mişnei în zilele de pomenire a
morţilor ajută sufletele să se ridice în sferele înalte; cred, de
asemenea, că acela care a săvârşit un păcat poate obţine iertare
prin pocăinţă şi prin studierea Mişnei.
77 Ghemara = în ăţătu ă. -------·-~--:---
)1 J:-.;,- 8 To'.~ = In~~ţătura, Lege~ t:!]~fil~n-~!:_~1:!l?!illde-şi..cOlll!W:)
!/1/ J_"!_n,!le,..ţad1k1milo ·. ·.. ·
79 Sărbătoarea primirii Legii.
80 Isaia, 51, 5.
81 Deuteronomul, 4, 11.

94
 Iţhak din Berdicev a spus aşa: ,,Focul divin de pe
munte din Ziua primiri,i Legii a ars înăuntrul oame-
nilor, inima lor de carne s-a preschimbat într-una
cerească".
---·-· -- - -
___.."~înger:--;~şi el a stat lângă dânşii sub
copac şi a mâncat"8 2 . În legătură c~1 acest text, Rabi \
Levi Iţhak a spus următoarele: ,,In sfânta carte a \ .
Cabalei, omul este denumit cel care merge, deoarece I~--
el calcă din treaptă în treaptă şi sufletul său este în \
necontenită mişcare. Dimpotrivă, îngerul este denu- \
, mit cel care stă. Atunci când îngerii au poposit la /
)\ dânsul, Abraham a trebuit să se adapteze esenţei lor, f
i. ca să nu„Lp_iz._muias_că..-5,..a_datşi el drept cel ce s__tă./
;,De aceea se spune: «El a stat»". -- ·· ---------
· -'--

82 Facerea, 4, 8.

95
 Rabi DOV-BER,
MARELE MAGHID din MESERICI

(1710-1772)
 Oameni simpli: Printre adepţii Maghidului
din Meseriei erau şi oameni simpli, care, deşi nu-i
pricepeau gândurile adânci, îl îndrăgiseră şi ţineau la _, ,
dânsul peste măsură de mult. Maghidul îi iubea, mai \
ales pentru că ataşamentul lor pornea din inimă, fără
participarea raţiunii. ·
Rabinatul: În tinereţe, Rabi Dov-Ber a refuzat
funcţia de rabin şi a trăit ca simplu dascăl pentru
~ i1 într-ur~ s~â.ngă To_rc2yn/ N1meni nu ştia de
ce este în stare, el nu vroia .sase afle .cât de mare esţe
\În învăţătură i în evlavie.\
1

Inima: Într-un rând, când se afla la masă,

înconjurat de hasidimi, Maghidul spuse: ,,Credeţi că
este uşor să fii un ţadik un rabi? Gr~Ş!_l!, ţşte greu şi
obositor. lafică inima ţadikului adevărat pluteş,
în sângele. lumii, copleşită fiind de suferinţele tutu~\
ror". - _ ~
J
După o clipă de tăcere , reluă izbucnind în râs: (
,,Mi-ar fi p ăcut ca toi nele iu_iţ_ii să__g_evipă ţadi::
kimi".
Trup şi suflet: Când Rabi Ş melke, din
Nikolsburg, şi fratele său, Rabi Pinhas, s-au întors de
la Maghid, tatăl lor îi întrebă: ,,Spuneţi drept, aţi
învăţat ceva, v-aţi întors cu ceva de-acolo?". Au

99
 răspuns: ,,Cu un singur lucru. Înainte, ne chinuiam
trupul, gândind că el este cel mai important, sufletul
fiind neînsemnat. La Meseriei am aflat contrariul:
sufletul este cel mai de seamă, trupul este doar
învelişul lui".

Prânzul: Un hasid bogat a venit odată la

Maghid, cu gândul să obţină binecuvântare din
partea acestuia.
Maghidul îl întrebă: ,,Ce fel de trai duci, ce
bucate ai în fiecare zi la masă?".
Hasidul răspunse: ,,Duc un trai modest; la
prânz am doar pâine uscată şi sare".
Maghidul îl privi supărat: ,,De ce nu-ţi îngădui
came şi vin, aşa cum i se potriveşte unui bogătaş?"
Şi îl dojeni timp îndelungat. Hasidul plecă,
făgăduind că de aici înainte va avea la prânz şi came
ş1 vm.

Adepţii l-au întrebat după aceea pe

Maghid:"Ce importanţă are dacă omul prânzeşte cu
carne şi vin şi nu doar cu pâine şi sare?".
- --- E-1 -răspunse: :,Are mare însemriătât~ă
omul ar trăi în bunăstare şi s-ar hrăni cu carne şi vin,
~.
ar pricepe că cei sărmani trebuie să aibă cel puţin
pâine şi sare. Djlllpotrivă, dacă bogătaşul nu se
?uc~~ă-~~- 1:'!~cerile vieţii şi trăieşte î~--z~ârţenie, îşi
,1_QC~~pu1~ ~ă omul sărac se poate hrăm şi cu _p.etre!" ..✓•1
1
-- -1>· ~1P.~i- ~-~ ~{~ţÎi~ Un om sărac, dar foarte
cucernic, din Meseriei, a răposat, lăsând în urma lui
un singur fiu, foarte dotat, pe nume Iosif. S-a
întâmplat ca tânărul să facă cunoştinţă cu un vecin
creştin, care socoti că ar fi bine să- l convertească la
credinţa creştină. El şi soţia lui se purtară cu multă
bunăvoinţă faţă de Iosif, îl hrăniră, îi dădură haine

100
 şi-i îngăduiră să se împrietenească cu fiica lor; astfel,
tânărul se simţi mereu mai atras de ei. La un moment
dat, vecinul îi spuse: ,,Iosif, ai ajuns la vârsta când
omul se căsătoreşte; creştinează-te şi-ţi vom da de
soţie pe fiica noastră".
Tânărul nu avu tăria să se împotrivească şi se
învoi. Foarte bucuroşi, vecinii l-au dus la o mână­
stire, spunând călugărilor că tânărul e gata să pri-
mească botezul; Iosif spuse şi el că a hotărât de bună­
voie să devină creştin. Monahii îl primiră cu bună­
voinţă, dar îi arătară că trebuie să rămână un timp la
mânăstire, ca să-l pregătească pentru noua credinţă.
Îi dădură o chilie în care să locuiască. Totodată însă,
porunciră paznicilor să-l supravegheze atent, ştiind
că evreii vor face totul pentru ca renegatul să revină
la credinţa strămoşilor săi.
Era într-o vineri. În oraş se răspândise ştirea că
în duminica următoare Iosif va primi botezul şi apoi
se va căsători cu fiica vecinului său. Ţăranii din
împrejurimi se pregăteau să serbeze această zi şi
adunară daruri frumoase pentru miri. Evreii,
îngroziţi, se simţeau neputincioşi.
Deznădăjduită, mama lui Iosif veni, plângând
amarnic, la Maghid. Acesta îi porunci să se ducă
acasă şi să se pregătească de Şabat. Apoi îşi adună
.. adepţii/Le cită versetiifilinBiblie: ,,Şi Gând un suflet}·:'
~vva p~cătui }i va ~~~1-1-~~re?illţ_~"~ 3 '~i Începu _S~-1;
1

talmaceasca Se vedea pe chipul lm ca era ·zgudmt;

adepţii se mirau că alesese textul acesta pentru o
asemenea împrejurare neobişnuită.
Cbepafru ofi foră -adunaţi discipolidn ace~i' zi şi -t--~
(dve ~e~are dată Maghidul dădu textului o nouă ) ·-,
talmac1re. --· -- - -- . ,

83 Leviticul, 5, 21. · 1

101
 ______) Seara:-pe--câncl stătea la „masa" sfântăi el -,
\ reveni la acest text şi îi dădu noi înţelesuri. La a /
' 7 i şaptea interpretare, se auzi deodată zgomotul unei \
; vijelii puternice şi în faţa Maghi~uluişLa _ adep_ţţ!2!}
(ş_~i s~ ivi renegatul Iosif! - - ----
Iată ce le istorisi dânsul: Dorise din toată inima
să devină creştin, fusese hotărât să se boteze. Însă în
cursul după-amiezii de vineri şi-a simţit sufletul
bântuit de o puternică frământare: avea remuşcări că
se lăsase ispitit, simţea dorinţa vie să revină la
credinţa părinţilor săi . Era îngrozit că se lăsase târât
atât de departe de lipsa sa de credinţă. Vroia să fugă,
dar n-avea cum să iasă din mânăstire. Se ~ândise să
sară pe fereastră, dar aceasta era prea sus. In cele din
urmă, se hotărî: ,,Dacă va fi să mor, cel puţin sufletul
meu să dobândească iertare!". Şi-a luat avânt şi a
sărit, dar în clipa aceea s-a iscat o puternică vijelie
care l-a luat pe sus şi l-a dus până în curtea Maghi-
dului. _
, I ----- Abia atunci au înţeles adepţii cifînvăţător~i"ior ';
·-- ,,,.-\_~~~1.1:!t_l5s~ un suflet prin tălmăcirile pe care le _dăduse~-
Incepând din acea zi însă, elevii l-au văzut pe
Maghid copleşit de o mare tristeţe. Erau nedumeriţi.
Doar elevul său cel mai iubit, Rabi Susia, îndrăzni
să-l întrebe: ,,Ar trebui să te bucuri că ai mântuiţ_ un
- s_ufl_~ţ; de ce eşti trist?" -_,____
-,,Să te lămuresc!", răspunse Magnidul. ,,Ca\
, plată pentru mântuirea tânărnlui, mi s-a cernt din j
ernri să accept ca sufletul său să revină după ani de '

! ile la viaţa pământească şi să se întrupeze într-unul

in unnaşii mei. Aşadar, unui urmaş de-al meu îi va
1 dat să treacă prin aceeaşi încercare la care şi Iosif
~ fost supus. Nu m-am putut împotrivi. Iată de ce
\sunt trist. Dar să ştii: pentrn ţadikul adevărat, sufle- -

102
(. tul oricărui ev.ieifeste· n-epreţuit; pentru iiA riiântu_~ · .,)
\_:Ste gata siî:-_şijertfească propriul copil".
··-· •"Au"trecut-·ănH. Rabi Ber, din Leovo, care era
urmaşul Maghidului şi-i purta numele, a avut de
înfruntat aceeaşi ispită ca şi tânărul Iosif. S-a putut
salva de la convertire doar printr-o deosebit de pu-
ternică stăpânire de sine. Hasidimii şi-au dat seama
atunci că vorbele Maghidului s-au împlinit.
,--s1arsftul:l La un moment dat, Rabi Dov-Ber s-a
1
';"'
încăpăţânat şi a hotărât să grăbească ivirea mântuirii.
,Fi~_s:Jc.Q fi, a spus el, să vină .Mesia şi să ne
izbăvească din robie!".
~ _) A ail'iit atunci o voce din ceruri: ,,Cine cuteazf,
(să împingă vremurile spre sfărşitul lor, grăbind ivirea!
\mântuirii?'\,,----------··---· · · · -- · ··
,,~=-:A răspui1s: ··~,Eu, -Ţadikul epocii, eu mă simt ,
fhemat să grăbesc ivirea lyi.Me.sia'"---••"' ... ••·
··""--7 A răsunat din ; ; ~ocea: ,,Cine poate depune
,mărturie că eşti Ţadikul epocii?". :
~-----,~s·îanfa obşte a discipolilor mei".)
/
. S-a 'auzit din nolf\rocea ·ae ·sus: ,,Să depună'
'deci mărturie obştea __4iscţpqlilo~ Jăi, . în faţa lui
umnez~u L: f · ··· ·
Maghidul s-a dus atunci la Bet-ha-midraş, şi-a
adunat discipolii şi le-a cerut să depună în faţa lui
Dumnezeu mărturie că el, învăţătorul lor, este
,,Iadikul epocii!"/ Discipolii au încreme~ft .fu.să într-o,

~
ăcere ~iică, nici unul ·dintre ei nefiind în stare să·
vorbească. I-a rugat din nou: ,,Depuneţi mărturie!".
Dar gura lor rămase tăcută. . ·
··- Rabi din Rujin, care povestise toate acestea,
adăugă: ;,Cât trebuie să se fi bucurat Satana! Să ştiţi
-insă ·cif' bunicul meu, Maghidul,
---. .
. .
fusese într-adevăr

103
 Ţadikul epocii. Dar adepţii lui tăcuseră în acea clipă,_
pentru cănu venise încă timpul mântuirif\/., ··· ···
r-!. Arborele uscaf: La Maghid au venttodată mai .
1 mulţi hasidimi, fiecare cerând câte ceva. Ii furau ast-
fel din tiJEP.!Jl desti!la! __de..9S>t~i R~!l!.ry_ş~diu şi ,
l1
rugăciune. Până. la urmă, le-a spus: ,,Regele David îl .
asemuieşte pe ţadik cu un palmier. Dacă nu-mi lăsaţi 1

) timp să mă pot dedica Tarei, veţi avea în faţa voastră :

nu un palmier, ci un arbore uscat". \
\ De atunci, hasidimii i-au lăsat timpul de carJ
!~ !~~-~__?_i~ pentru învăţătură şi rugăcit~~r

104
Rabi NAFTALI din ROPCZYC

(decedat în 1827)
 Glumele: Rabi Naftali din Ropczyc era pri-
ceput nu numai în Cabala, ci şi în învăţătura talmu-
dică. Un elev spunea despre dânsul: ,,Era ca o flacără
mistuitoare, oricând gata să se jertfească pentru
Dumnezeu; când i se ivea prilejul, folosea glume şi
anecdote". Contemporanii lui spuneau că în glumele
pe care le folosea erau împletite taine cereşti.
Un evreu deştept: Rabia spus odată: ,,Un sin-
gur om foarte deştept am întâlnit în viaţa mea". Şi
povesti următoarele : ,,Într-un rând, am ajuns într-un
orăşel şi am tras la han. Hangiul m-a primit pri-
eteneşte. L-am întrebat despre starea obştii evreilor
din târg şi el mi-a răspuns plin de mândrie: «Suntem
aici doar zece evrei, totuşi avem casă de rugăciune şi
cimitir».
«Cum aşa?, l-am întrebat, de vreme ce sunteţi
numai zece? Dacă sunteţi cu toţii în viaţă, la ce vă·
trebuie cimitir? Iar dacă, ferească Dumnezeu, moare
vreunul dintre voi, nu mai aveţi miniam8 4 şi nu vă
mai trebuie casă de rugăciune!».
«N-ai priceput, Rabi!, îmi spuse el. Cimitirul
este pentru călătorii în trecere pe aici».

84 Este vorba de numărul de zece bărbati, necesar pentru a se putea

oficia serviciul divin în colectivitate.

107
 Un om cu cap", încheie Rabi Naftali şi se
adânci în meditaţie.
(_Talaj Rabi Naftali obişnuia sif.:.şi taie unghiile
vineri seara, când se întorcea de la mikva.
Într-una din vineri, se afla la dânsul un oaspete,
strănepotul unui om vestit. Văzând că Rabi, revenit
de la baia rituală, îşi taie unghiile, omul s-a mirat şi,
făcându-şi curaj, l-a întrebat: ,,Cum se face că-ţi tai
unghiile după baia rituală? Este ştiut, doar, că, după
tradiţie, unghiile trebuie tăiate înainte de a merge la
baia rituală."
,,Am motive tainice să nu mă supun tradiţiei",
i-a răspuns Rabi Naftali.
,,O taină?", întrebă acela plin de mirare.
,,Da! Şi ţi-aş spune-o şi ţie, dar pentru asta tre-
buie să posteşti trei zile la rând şi să te pocăieşti".
Bucuros, omul făgădui că va face totul întoc-
mai.
După trei zile, el reveni la Rabi.
,,Ai postit?", îl întrebă acesta.
,,Da!", răspunse el mândru.
,,Ai făcut şi pocăinţă deplină?".
,,F.ireşte ca~ da.'" . _
„Atunci să:..ţi încredinţez taina pentru care îmi
L-- ~:--'. tai unghiile după baie. Află, dragule, că după baie
unghiile sunt mai moi şi pot fi tăiate mai uşor!".
---,,~.. OC<iiifiirli~:.' Rabi Naftali a văzut o ată un
evreu care, în timpul rugăciunii , se izbea mereu cu
pumnii în cap. .. ... ---- .
,,,Bine face\ exclamă Rabi. dacă are cugetul'\
curat şi se pocăieşte în acest fel, pentru ca să i se ierte )
, p ~ca._ţ~le, ferice de dânşul_. Qacă o . fi!..c ţ_J_ll~L_diu..)

108
 --------,·~ -·-··
făţărnicie, ca să înşele lumea, atunci merită cu '\
adevărat loviturile". /.------•·:- · -~-·---· · ·· ··------- 1

Primirea oaspeţilor: Rabi Naftali cutreiera

adesea ţara, ca să strângă bani pentru eliberarea celor
zvârliţi în temniţă. Aşa ajunse el la o cârciumă.
Femeia îi spuse că bărbatul ei lipseşte de-acasă; Rabi
ştia însă că el nu-i plecat, ci se ascunsese atunci când
l-a văzut venind. De aceea, îşi trimise slujitorul să-l
caute. L-a găsit în grajd, ascuns în fân .
.Ruşin_at, ___g,,i}J.f ilJllflrn.~şJ:!ţ~,~.•J.11_.f.e.t<!J~LR..<!!>i:
~~Lş_J2U.Ş..,e, ..zâmb.ind:.1„Dragul meu, mi-ai dove-
0 it cât de adevărate sunt cele cuprinse în cărţile
· sfinte. Stă scris: «Mai_cţ_ţ__pre.ţ_e.s.te.pr.i.mi(e.a.o.asp.eţ_ilpr__
decât rirnir~a luLD.umnez.eu>> 85 . Afirmaţia asta e \l
greu de înţeles; într-adevăr, ce poate fi mai important ,
decât să-l primeşti pe însuşi Dumnezeu, în sfinţenia i
lui? Dar iată că Biblia spune, tot în legătură.cu_ prirni- \
rea lui Dumnezeu: <<~{LM.9.Ş.e şi::a .a_ş_c.._tµis faţa» 8l Iar :
~ riete~, ând_ai .văz.ut cădi.Y.i_p o.as_Jtetr .af'.awt 1
grijă să nu-ţi ascunzi doar faţa, ci te-ai ascuns în 'i
întregi'meîn ranT"tiî::ai dovedit . dfştii cât de impor- '
tarîîăesre-rimrrea oas e ilor!".
Vocaţia: Ra i a ali a spus cândva: ,,Când
e~ m tânăr„ am Imit !J~~~rea·să:ifil -riines~icfogaiă )
funcţia de rabin. -~Gândeam că rabinul este ade~e~ ,</.,:,
nevoit să-i linguşească pe oameni i chiar să-i mine ,
iar eu doream §.ă fiu un om cinstit Am vrut să mă fac
meseriaş, ba chiar băieş . Când am îmbătrânit, am
î~ să că şi e_şteŞJJg~mlişJ~:l}~iY_Oitsikşimtntă ~
>

clien ii. _tă în firea omului să mintă i să~i-am

~ tot mi-e dat să fiu mincin..Qs~..c.e.LJ1U.ţio

85 Talmudul babiloncan, Şabat, 127a.

86 Ieşirea, 14, 3, 6.

109
. ;_o fac în veşminte - sf'inţite, -pe ~~~~~;iTî~ cin
stesc i le res ectă".
Provenienţa: Rabi Naftali şedea într-o zi de
Şabat 1a „a treia masă" şi dezvăluia discipolilor săi
taine din Scrierile Sfinte. După aceea însă, se retrase
în odaia sa şi începu să plângă amarnic. Ştia că
dăduse la iveală gânduri adânci, dar mai ştia că el se
află pe o treaptă foarte joasă. Şi se întreba: oare acele
gânduri n-au fost inspirate de Necuratul?
Întrebarea îl chinuia neîncetat. Cum să-i
găsească dezlegare?
Abătut, plecă după ajutor la Frysztak, unde
locuia pe atunci vestitul Rabi Mendel din Rimanov.
Era însoţit de discipolul său Rabi Fisch.
Ajunseră acolo în zori. Speriat, Rabi Mendel îl
întrebă: ,,Ce s-a întâmplat? Ce te aduce la mine atât
de devreme?". _Rabi Naftali începu să plângă şi-i
mărturisi frământările .
„Repetă-mi şi mie tălmăcirile tale, spuse Rabi
Mendel, ca s ă- mi dau seama dacă vin de Ia
Dumnezeu sau sunt inspirate de Necuratul".
Rabi Naftali se supuse. După ce-l ascultă, Rabi
Mendel îi puse cu drag mâna pe umăr şi strigă:
,,Ferice de tine că ai ajuns pe o treaptă atât de înaltă!
Tălmăcirile tale vin de sus de tot!".
----------- ---------- - - - - - - - - - -
C redinţă: O femeie veni Ia el să-i ceară spri-
jin, dar pretinse, totodată, s-o asigure că va fi într-a-
devăr ajutată.
„Ai încredere, îi spuse Rabi Naftali, şi atunci
vei primi cu siguranţă ajutor".
,,Rabi, strigă femeia, dar în Tora se spune alt-
ei! La ieşirea din Egipt, când evreii se aflau în faţa
mării, stă scris întâi aşa: «Şi Dumnezeu l-a scăpat_p_~ -
--~ ···-

110
 ------ ---- --- -----
Israel din mâna egiptenilorn87. Abia după aceea stă
scris: «Şi ei au crezut în Dumnezeu şi în Moşe» .
Pricepi? Întâi Dumnezeu l-a ajutat pe Israel şi abia i
a oi acesta il,_pnmit creflinţa" f ----------··---.......... .......

Lupta: Într-o zi de Simhat Tora, Rabi Naftali

stătea la fereastră şi privea la hasidimii care se vese-
leau şi dănţuiau în curte. Era foarte vesel, chipul îi
strălucea de bucurie.
Dintr-o dată însă, el întinse mâna, semn pentru
hasidimi să înceteze. Ei s-au uitat la dânsul şi s-au
speriat: devenise palid.
Treptat, Rabi şi-a revenit. A spus apoi: ,,Când
unul dintre comandanţi piere în luptă, se întrerupe
bătălia? Prieteni, continuaţi dansul!".
În acea clipă, în Olinov îşi dăduse ultima
suflcţre Rabi Abraham88, prietenul său .

Cântecul: Lui Rabi Naftali îi plăcea să cânte.

Îşi făcea rugăc iunile cântând. Pentru fiecare
rugăciune, folosea o melodie aparte.
Spunea: ,,Cântecul este de obârşie divină, el se
revarsă din ceruri, din Oiam Ha-Nigun (lumea
melodiei) şi, prin forţa lui, se poate ajunge în lumea
îndreptării, Oiam Ha-Teşuva . Datorită păcatului lui
Adam, scânteile cântecului. au ajuns însă în stăpâ­
nirea puterilor necurate; datoria ţadikului este să le
elibereze şi să le înalţe la obârşia lor".
Dispoziţia: Rabi Mendel, din Rimanov,
învăţătorul lui Rabi Naftali, a dispus la un moment
dat ca evreii să plece de la sate, să se mute în oraşe,
87 Ieşirea , 14, 30-34.
88 Rabi Abraham, din Olinov. Decedat în 1825. Fiul lui Rabi Iţhak
Harif, din Sambor (Harif= ager, perspicace).

111
în sânul comunităţilor mai mari. El zicea: ,,La sate
evreii rămân înapoiaţi, nu învaţă, nu-şi fac rugăciu­
nile în obşte, nu ţin seamă de porunci şi tradiţii!". Şi
a stabilit un tennen de trei luni pentru aducerea la
îndeplinire a hotărârii sale. ·
Porunca lui a produs consternare şi deznădejde
în rândurile multor evrei. Cum să te împotriveşti însă
unei porunci a lui Rabi Mendel, vestit ca un om
sfânt? Toată lumea se temea de mânia lui; dar cum
să-şi părăsească deodată satele în care fiecare dintre
ei îşi câştiga traiul?
Abătuţi, oamenii s-au adunat să se sfătuiască.
Unul a spus: ,,Să ne adresăm lui Rabi din Ropczyc;
am nădejdea că el va şti cum să-l convingă pe Rabi
Mendel să-şi anuleze hotărârea". Au trimis o dele-
gaţie la Rabi Naftali.
Când află despre toate acestea, Rabi N aftali fu
foarte tulburat. Îşi dădea seama că, prin aplicarea dis-
poziţiei lui Rabi Mendel, mii de evrei îşi vor pierde
posibilităţile de trai.
Se hotărî să plece la Rimanov. Gândea: ,,O să
mă ajute Dumnezeu să-l conving pe Rabi Mendel să-şi
retragă porunca".
A plecat pe un frig cumplit. Ajuns dis-de-
dimineaţă la Rimanov, se duse de-a dreptul la casa
învăţătorului său şi, fără a întreba pe cineva, intră în
donnitor şi se zvârli în patul lui Rabi Mendel. Veni
slujitorul acestuia. Rabi Naftali oftă din greu, îl privi
cu · ochi scânteietori şi abia izbuti să bâiguie
rugămintea săi se aducă la cunoştinţă lui Rabi Men-
del următoarele: a sosit Rabi Naftali din Ropczyc,
care s-a îmbolnăvit grav în timpul călătoriei, viaţa îi
este în primejdie.

112
 Aflând despre îmbolnăvirea elevului său
preferat, Rabi Mendel se grăbi să vină să-l vadă.
Rabi Naftali tremura din tot corpul, se zvâr-
colea în pat ca şi cum ar fi avut febră . ,,M-am
îmbolnăvit pe drum, bâigui el. Pe vremuri, dacă
ningea şi te cuprindea frigul, te puteai opri la o câr-
ciumioară sătească, puteai bea un rachiu, un ceai, te
puteai încălzi, apoi să-ţi unnezi călătoria, oprindu-te
după aceea din nou în altă parte să te încălzeşti şi să
te înviorezi. Acum evreii sunt pe cale să părăsească
satele şi să se mute la oraş. Asta-i o mare nenorocire
pentru călători, o adevărată primejdie pentru viaţă.
Gândeşte-te, Rabi, dacă eu, care am o b lană căldu­
roasă, sufăr atât de cumplit, ce se întâmplă cu
călătorii săraci, care n-au cojoc?".
Zâmbind, Rabi Mendel strigă: ,,Prin urmare,
dispoziţia mea pune în primejdie viaţa oamenilor!
Mi-o retrag de îndată!".
Bucuros, Rabi Naftali strigă: ,,Sunt sănătos,
mi-a trecut boala!" Şi sări jos din pat.
În ziua de doliu: La 9 Av, ziua de pomenire a
distrugerii Ierusalimului, Rabi Naftali recita, cu o
voce care-ţi sfăşia inima, versetul din Cântecul de
jale: ,,O, ziduri ale obştii Sionului, lăsaţi să curgă
lacrimile ca nişte pâraie, zi şi noapte"89_ Asistenţa
ofta din adâncuri. Rabi se opri o clipă; deodată, el se
ridică de pe scăunelul său şi cântă o melodie veselă
şi sărbătorească, având cuvintele: ,,Şi se vor întoarce
preoţii la slujba lor, leviţii la cântecul lor, iar poporul
evreu va reveni în patria sa"90_

89 Cântece de jale, 2, 18.

90 Cf. Rugăciunea de Musaf (rugăciune aciăugată slujbei religioase
numai de Şabat şi în zilele de sărbătoare).

113
Rabi MIHAL din ZLOCZOV

(decedat în 1742)
 Eu: Rabi Mihal tălmăcea odată versetul biblic:
,,Eu stau între Dumnezeu şi voi"91 _ Comentându-l,
atrăgea atenţia elevilor săi: ,,Preocuparea de sine,
cuvântul Eu, este zidul care desparte pe oameni de ·-!J --
Dumnezeu. Sfinţenia lui Dumnezeu se revarsă numai
asupra aceluia care se socoteşte neînsemnat. Numai
Dumnezeu are dreptul să rostească vorba Eu ".
Cel care adună : Rabi Mihal ·obişnuia să-şi
facă foarte târziu rugăciunea de dimineaţă. Se
pregătea multe ceasuri şi abia pe la orele prânzului
îşi făcea această rugăciune, ceea ce era cu totul
împotriva tradiţiei şi a rânduielilor rabinice, care-i
obligau pe oameni să-şi facă rugăciunea în zori.
Rabi Abraham Heşel, din Apta92, a explicat în
felul următor faptul că învăţătorul său, Rabi Mihal,
se ruga cu întârziere: ·
„Dimineaţa, în zori, când copiii lui Israel se
roagă pe rând, rugăciunile urcă mereu spr.e cer şi se
opresc în faţa porţii înaltei săli a rugăciunilor. Multe
dintre ele vin de la nişte oameni păcătoşi, altele sunt
prihănite de gânduri străine. De aceea, ele nu pot
pătrunde acolo. Aşa stând lucrurile, ţadikul aşteaptă
până târziu şi, după ce tot poporul s-a rugat, adună

9 1 Cf.
Deuteronomul, 5, 5.
92 Rabi Abraham lehoşua, din Apta; vezi pag. I 95 .

117
 rugăciunile de toate soiurile şi le ajută să pătrundă în
sală. Căci adevăratul ţadik este cel ce adună toate
taberele"93.
r --Ji;nii: Fiind odată la Br;d;, ·R ;bi . Mihai îşi
făcea rugăciunileîntr-o sinagogă care era locul de
( adunare al celor mai pătimaşi adversari ai hasidis-
i mului: ei denumiseră „Căsuţa hasidimilor" această
' sinagogă, ca să-şi bată joc de partizanii hasidismului.
Aceşti adversari s-au înţeles să-i ceară
socoteală lui Rabi Mihai pentru că îşi face târziu

-vi
, rugăciunea de dimineaţă. Salman Perls, un om bogat
\ ;~p~~ş!~~ere, a fost acela care a cut~zat .. să-~~~~ă i
I
,;Nu ex1sfaaic1 un mvăţat ·ma.1 mare ca dum-
1
\

, neata?", l-a întrebat Rabi Mihai. ./" · · ····· ...._____

\ ·---- ,,Ba da, răspuns·e -·sâ1~;~: dar ceilalţi sunt
\
\ s~~~:~J~;i;.~-~~:.::;~~ş_~t_t~:aţste~ihal rţE1~:c!:
( ,,Aşadar, nu ştiinţa, ci banul îndrăzneşte să discute cu
\"/~mine! După mine însă, banul nu merită să stau de
\ l

l~~-~bă cu el!". r·------------·-···------··••·oe•.. . ··--· .. ~~.,, /

~
I

- -
.Le ătura Rabi obişnuia să spună înainte de
rugăcrQn~ leg cu toţi copiii lui Israel, cu cei ce
sunt mai mari decât mine, cât şi cu cei care sunt mai
mici. Cu cei mai mari - pentru ca ei să îna lţe ruga
mea, iar cu cei mai mici - pentru ca prin mine să se
înalţe ruga lor". ·
Predica:Rabi Mihai a anunţat odată că va ţine
o predică la sinagoga cea mare. S-a adunat multă
lume. Rabi s-a înfăşurat în talit, şi-a pus capul pe
pupitru şi a rămas tăcut multă vreme. Ş i-a ridicat
93 Cf. Numerii 10, 25.

118
apoi privirile şi a început, recitând un text din
Psalmi: ,,Taina lui Dumnezeu pentru aceia care se
tem de el şi care aşteaptă mila lui"94. Continuă:
„Acest verset este greu de înţeles. De fapt, el are
următoarea semnificaţie: omul păcătuieşte în taină,
dar Dumnezeu dezvăluie ţadikului, care se teme de
el, ceea ce s-a petrecut în taină. De aceea, datoria
ţadikului este să îndemne spre îndreptare poporul
care păcătuieşte".
Se opri o clipă, apoi strigă: ,,Evrei, îndreptaţi-vă,
pocăiţi-vă pentru păcatele voastre!".
La aceste cuvinte, întreaga adunare, cuprinsă
de căinţă, izbucni în plâns.
Cheia: Rabinul din Apta a spus: ,,Se ştie că în
fiecare generaţie există un ţadik, un «prinţ al
Învăţăturii», în a cărui mână se găseşte cheia Tarei.
Nu ştiam cine este în zilele noastre acela care
păstrează cheia. Când am fost la Rabi Mihal însă, am
simţit un respect deosebit, respect datorat celui care
conduce Învăţătura. Mi-am dat seama că el este
păstrătorul cheii Tarei, în zilele noastre".

94 Psalm 33, 18.

119
Rabi IACOB IOSIF din POLONOIE

(decedat în 1769)
 cCR~ăciun~ Rabi Iacob Iosif obişnuia să
spună: ,,Îmi vine mai uşor să dau răspuns la zece 4
întrebărirabinice, decât să fac o singură rugăciune".
Când se ruga, Rabi Iacob Iosif tremura din tot corpul.
El se ruga cu ardoare, din adâncul inimii.

*
Odată, Rabi Susia95 îşi tăcea rugăciunile în
sinagoga din Zloczov şi a fost cuprins de un extaz
deosebit; şi-a dat seama că rugăciunea a câştigat în
sfinţenie. A căutat să-şi explice acest fapt şi i-au
venit în minte kavanot96 ale lui Baal Şem. S-a
lămurit când a aflat că aici se rugase pe vremuri Rabi
Iacob Iosif: datorită acestui fapt, sinagoga devenise
un lăcaş în care se putea atinge comuniunea deplină
cu Dumnezeu.
~ ~Rabi Iacob Iosif avea un adversar, care
căuta tot timpul să-i facă rău. Odată, i-a tăcut o
nedreptate atât de mare, încât a ajuns în primejdia de
a fi aruncat în temniţă. Discipolii i-au cerut lui Rabi
să arunce anatema, herem97, asupra adversarului său,

95 Vezi pag. 139.

96 Vezi pag. 93 .
97 Herem = anatemă, afurisire. Se rostea în sinagogă în forme bine
determinate, în primul rând împotriva ereticilor şi răzvrătiţilor.

123
 dacă nu pentru propria sa onoare, măcar pentru
onoarea lui Dumnezeu şi a Tarei .
Ţadikul apucă şofarul şi vru să anunţe heremul.
Deodată, însă, se răzgândi. Işi spuse:"Ia vezi, Iacob
Iosif, iei într-ade.~~L apa1-:a_rţc1_ Qţ19_areLl_ui :PlJ1Jl:llezeu
--şî'âTai';ei? N~cţţITiva, faci asta pentru că tu ai fost cel
lovit?«:··----- -
Puse jos şafarul şi nu rosti anatema.
,,,.--· - El-avea tătia de-a se desprinde cu totul de „eul"
( să~----- ·---- · -- - · ·

(N ~ Rabi Iacob Iosif trăia în mare sărăcie.

Odată, nevasta îi spuse plângând că nu mai are nici
măcar o coajă de pâine. ,,Altora le făgăduieşti toate
bogăţiile, spuse ea, şi binecuvântarea ta se
împlineşte. Numai pe nevasta şi pe copiii tăi îi laşi în

2 oftă
i~~bi din ~~euri, ~p~;-;e--recu ese -ş-t·
----;:>•··( s~us:: s's~ ~ ~ ~~-săr~ă Q~-~~P~-~ casei
9
\tru.sm. __.-
Ruşinată, nevasta lui părăsi odaia.

98 Joc de cuvinte, cu referire la cartea "Sentinţele învăţaţilor",

Avot,sect. 1,5.

124
Rabi NAHUM din CERNOBÂL

(1730-1798)
 Întunericul: Rabi Nahum obişnuia, în dupk
amiaza de vineri, să aprindă în odăiţa lui o lumânare
mare, ca să poată sta toată noaptea să studieze.
Odată, când a părăsit o clipă odaia, lumânarea s-a
stins. Slujitorul, un rus, a aprins-o din nou, fără ca
cineva să ştie despre asta. Reintrând în odaie, Rabi
Nahum spuse: ,,Ce întuneric e aici! Nu văd nimic!"
Deşi i s-a spus că lumânarea e aprinsă, el repetă că
nu vede nimic. Se întrebă ap_QLdacă.nu- cumva.a fost
pângăriLŞ,abatul. După aceea, s-a aflat că slujitorul
- - 1umanarea.
aprmsese ~
Povestind această istorie, Rabi Moşe, din
Savrani, a izbucnit în plâns şi a spus plin de smere-
nie: ,,Vede i deosebirea dintre adikul de demult şi
cel de --;-stăzi. Pe vremuri,_ţ.filiikimiutrăluceau·fo
sfinţenie, simţ~a.Y.,,Q~ îndată dacă a fost încălcată vr~o

-
poruncă <!._L~giL~gi, n9i,=c ~ ~::,., ".
· Inelul: Într-un oraş, nu departe de Cemobâl,
şezând împreună la masa din seara de Şabat,
hasidimii discutau despre datoria necurmată a
fiecăruia de a-şi analiza faptele, spre a vedea dacă n-a
căzut în păcat. Şi-au dat seama, cu smerenie, că în
faptele lor existau şi multe laturi întunecate. Unul
dintre ei strigă: ,,Pentru sufletele noastre nu mai
există speranţă!". Un altul remarcă însă: ,,De vreme

127
ce am simţit nevoia să fim alături de Rabi Nahum,
înseamnă că ne aflăm, totuşi, pe o treaptă înaltă!". I-a
cuprins atunci dorinţa arzătoare să-l vadă pe Rabi şi
au pornit de îndată la drum spre Cernobâl.
La acelaşi ceas, Rabi Nahum medita şi el în
odaia lui; îşi cerceta şi el conştiinţa şi faptele, îşi
analiza propriile defecte. Gândi însă că lucrurile nu
pot sta prea rău în ceea ce-l priveşte, de vreme ce
atâţia oameni cucernici îi stau alături. Simţea un
tremur în corp.
Se apropie de fereastră şi-i văzu pe hasidimi
venind. .
„Inelul este închis! Suntem o unitate, simţim la
fel!", a fost salutul lui.
Predicatorul: Călătorind prin ţară, Rabi
Nahum înnoptă într-un han. Se afla acolo şi un baal-
darşan99, unul din acei predicatori care cutreieră
târgurile şi cuvântează lumii. Trezindu-se la miezul
nopţii, aşa cum cere tradiţia, ca să intoneze bocetul
referitor la distrugerea Ierusalimului, Rabi Nahum
auzi cum, în camera alăturată, predicatorul o îndem-
na pe hangiţă la păcatul trupesc. Ea se opunea,
spunând că e un păcat îngrozitor, dar predicatorul
stăruia, spunând că el, ca om învăţat, va obţine
ispăşirea păcatului, prin studierea câtorva capitole
din Mişnaiot. Femeia tăcea. Dându-ş i seama că ea nu
va rezista ·ispitei, Rabi Nahum a început s ă se roage
cu glas tare, ca să se facă auzit de cei doi. În ziua
următoare, predicatorul veni la Rabi Nahum, despre
care auzise că nu-i prea priceput la vorbă, şi- i ceru cu
obrăznicie să interpreteze pericopa săptămânii; vroia
să-l facă de ruşine .

99 Un om care ţine predici în sinagogi. Vezi şi maghid.

128
 ,,Fie, spuse Rabi Nahum, o să-ţi fac pe plac!
Înţelepţii noştri spun: ManoahlOO a fost un am-ha-
areţ101, un om neînvăţat, deoarece «umbla» după
femeia sa. Până acum nu ştiam ce au vmt să spună
înţelepţii cu aceste vorbe. Noaptea asta am priceput
însă: Manoah n-a putut fi decât un am-ha-areţ. Dacă
ar fi fost «un om învăţat», n-ar fi umblat după femeia
sa, ci după femeile altora şi apoi ar fi studiat
Mişnaiot!".

O afacere: Rabi Nahum s-a oprit odată într-un

orăşel. A vmt să se ducă la mikva. Încurcaţi, oamenii
i-au spus că nu au mikva şi i-au explicat de ce:
orăşelul se află pe un deal şi ar fi nevoie de mulţi
bani ca să aducă apa necesară pentru construirea unei
mikve care să corespundă prescripţiilor. Or, evreii
sunt aici puţini la număr şi, pe deasupra, săraci ...
,,Cam cât ar trebui pentm a construi o mikva?",
întrebă Rabi.
,,Trei sute de mble", fu răspunsul.
Atunci, Rabi spuse: ,,Se găseşte printre voi
careva care să vrea să cumpere partea mea din rai? O
dau pentm trei sute de ruble!".
Se găsi un om înstărit, care declară că vrea să
facă târgul. Îi înmână cele trei sute de ruble şi Rabi
semnă înscrisul.
După aceea, dădu ·banii conducerii obştii,
spunând: ,,Acum aveţi cu ce să vă construiţi mikva!".

100 Un om din popor. Nume folosit în Talmudul babilonean,

Berahot, 61 a.
101 Denumire pentru evreul neştiutor de carte.

129
Rabi PINHAS din KOREŢ

(decedat în 1791)
 Sufletul: Baal Şem a spus: ,,Rabi Pinhas a
primit pentru viaţa sa pe pământ un suflet din înalta
«lume a îmbunătăţirii», un suflet care nu coboară aici
jos decât o dată la cinci sute de ani".
Adevărul: Se ştie cât de mult obişnuia Rabi
Pinhas să respecte adevărul. Din gura lui se auzea
totdeauna cuvântul: ,,O, Doamne, condu-mă numai
pe cărarea adevărului!". El cerea hasidimilor să nu se
îndepărteze de adevăr, chiar dacă sunt în primejdie de
moarte, şi să nu pronunţe nicicând un cuvânt mincinos.
S-a întâmplat ca el să plece în străinătate, fără
să aib ă însă p aşaport de călători e . La graniţă a venit
la dânsul un evreu, care i-a spus: ,,Rabi, am nişte
marfă interzisă şi mă tem să nu fie confiscată;
binecuvântează-mă să n-am vreo pagubă!"
„Adu marfa în trăsura mea!, porunci Rabi, şi să
n-ai nici o teamă''.
Vameşul care-şi făcea rondul veni şi la Rabi.
,,Rabi, ai paşaport?" .
,,Nu!".
,,Dar marfă interzisă?"
,,Da!", răspunse ferm Rabi Pinhas.
Atunci vameşul clătină zâmbind din cap şi
spuse: ,,Este clar, sunt lămurit!" . Şi-l lăsă pe Rabi să
treacă graniţa .

133
 În legătură cu aceasta, Rabi Pinhas spuse cre-
dincioşilor săi: ,,Iată
cum adevărul fereşte de pagubă
chiar şi pe cei care înşală! Cu ajutorul adevărului, îl
poţi păcăli şi pe vameşul cel mai isteţ!".

Mai degrabă să
mori decât să minţi: Se
povesteşte o istorie despre unul din elevii săi, Rabi
Rafael, din Berşadl02_ A fost invitat odată la un nobil,
să dea infonnaţii despre un evreu. Ar fi putut să-l
facă pe acesta fericit pentru toată viaţa, dacă ar fi
pronunţat un sigur cuvânt neadevărat. Spunând
adevărul, ar fi pricinuit însă evreului un mare necaz.
Cum nu putea spune o minciună, dar nu voia nici să-i
facă vreun rău omului, se adresă plângând lui
Dumnezeu şi-i ceru să-i ia viaţa. În felul acesta, s-a
ferit să se abată din calea adevărului. Iată cât de
deplin şi-a însuşit el învăţătura lui Rabi Pinhas.
Trufie şi
falsitate: Nevasta lui Rabi Pinhas
cumpără odată un pahar aurit pentru Kiduş 103. Vineri
seara, când a observat paharul, el o întrebă supărat:
,,De când există în casa mea veselă de aur?".
„Dar nu e un pahar de aur adevărat, ci doar de
alamă aurită", se justifică femeia.
„Va să zică, ai adus în casă nu numai trufie, ci
şi minciună şi falsitate", spuse Rabi Pinhas. Şi a
refuzat să folosească paharul pentru sfănta bine-
cuvântare.
I 02 Decedat în 1816. De la el a rămas zicala: "Dacă un om vede că
aproapele lui îl urăşte, să răspundă cu dragoste. Căci unitatea
iubirii tuturor oamenilor este «carul» Şehinei, al sfinţeniei lui
Dumnezeu. Dacă iubirea nu e deplină, Şehina nu se poate
înălţa".
103 De la Kadoş = sfănt. Înseamnă "sfinţire". Este binecuvântarea
asupra vinului în zilele de Şabat şi sărbători .

134
 Marea unitate: Discipolii lui Rabi Pinhas au
venit şi au spus: ,,Învăţătorule, îngăduie-ne să ne
rugăm din cartea de rugăciune a lui Ari l04 şi să apro-
fundăm gândurile lui". El răspunse: ,,Vă îngădui".
După un timp ei reveniră şi spuseră: ,,De când ne-ai
îngăduit să ne rugăm din cartea lui Ari, am pierdut
mult din ceea ce simţeam până atunci la rugăciune".
Rabi Pinhas le explică: ,, V-aţi îndreptat toată puterea
şi toate gândurile asupra numelor sfinte şi de aceea
v-aţi abătut de la esenţă, de la datoria de a vă uni cu
Dumnezeu; aţi pierdut astfel simţământul marii
unităţi".

Bocetul: Rabi Pinhas a murit brusc în Şepetov­

ka, în drum spre Ereţ Israel. În aceeaşi zi, la 1O Elul
5551, Rabi Iacob Şimşon, din Şepetovka 1 05, sosit în
Ţara Sfântă, a avut o vedenie: Şehina, măreţia lui
Dumnezeu, i-a apărut sub înfăţişarea unei femei care
boceşte: el o auzea jelindu-şi prietenul din tinereţe.
Se trezi brusc şi începu să strige cu jale: ,,A murit
Rabi Pinhas din Koreţ" .
L-au întrebat de unde ştie acest lucru.
,,În afară de el nu există astăzi vreun ţadik,
pentru care să bocească Şehina", răspunse dânsul. Se
sculă, îşi rupse hainele în semn de doliu, - aşa cum
cere tradiţia - şi rosti binecuvântarea dreptăţii. A
ţinut doliu multe zile.

104 Ari, prescurtare din Aşkenazi Rabi Iţhak, misticul Luria (numit
aşa după localitatea Loria, din Italia de Nord), a decedat în
1572 în Ţara Sfăntă. El a editat Cabala, în ultima ei formă,
cunoscută până astăzi.
105 Rabi Şimşon, din Şepetovka . Decedat în 1801. A fost un
înflăcăratadept al hasidismului. Este vestită controversa lui cu
adversarul hasidismului, Rabinul-Şef Iehezkiel, din Praga
(1714-1793), expusă în scrierea Vikuah Raba.

135
Rabi SUSIA din ANNOPOL

(decedat în 1800)
 Iubirea: Încă din tinereţe, Rabi Susia a avut o
revelaţie şi a devenit hasid. Nu-i plăcea însă să stea
în casa de rugăciune; cutreiera pădurile, petrecându-şi
zilele şi nopţile în comuniune cu Dumnezeu. Pătruns
de o iubire adâncă pentru Dumnezeu, îi cânta imnuri
de slavă. Era tot timpul adâncit în gânduri, astfel că
oamenii spuneau despre el că i se potriveşte zicala:
,,Voi cutreiera mereu, îmbătat de iubire"106_
Numele: Cei doi fraţi, Rabi Meşulem-Susia şi
Rabi Elimeleh, se strigau unul pe altul pe numele lor
în idiş: Rabi Elimeleh îşi striga fratele cu numele
Susia, pentru că acest nume are valoarea numerică
(89), identică cu a cuvântului Şadai, care în Sefira
cabalistică „Fundamentul" este numele dumne-
zeiesc. Rabi Susia îşi striga fratele cu numele Meleh,
care e·ste numele lui Dumnezeu în Sefira cabalistică
,,Regatul".
Ei au reunit astfel ambele Sefirot într-un lhud,
o mare unitatel07_

10 Proverbe 5 19. . .-----···----. ·---·-----

(1Q7 ntrucât IitereJÎ!~ffâoefoluFebtăic;~~t folosite şi ca cifre (;;:: ;
\ alef = I, bet = 2 etc.), cabaliştii cercetau valoarea numerică ,
\ a unor cuvinte din Biblie, sperând să afle în1elesul lor tainic. 1
'r;aba la conţine şi concepţia după care există zece Sefirot \
~forte divine gratie cărora subzistă lumea şi toate creaturile). r---'

139
 r.....--------.. - . ___ ~--~-- ~- . •.. .. ~ -- -- -~-:.- --..
Teama: Când Rabi Susia l-a v1z1tat pe pn- /
etenul său Şmelke, din Nikolsburg, i-a spus: ,,Susia f
doreşte să-l îndrumi în învăţătura oficială, care nu se /
interesează de cele tainice". ;:

fii îndrumător
Rabi Şme·înlk··Cabala,
e. r..·a~.sp
..uns.învăţătura
e: ,,C.u co.ndi.ţi.a ca tu să-mi
tainică".
,,Înce e însă .tu .îr1.ţfuJ_'', spl}.~t?...~.':!~.!~.: ..
,,Cu ce începem?", întrebă Rabi Şmelke .\ /
:.,,, ;cu începutulînceputu lÎI!" · __, /
\ - - - - - - - • - • • - ~ • • • - • ~ ~ - • -•~ • 1
~ - ••A• ,.

\ S-au aşezat şi Rabi Şmelke începu cu prima

l Mişna: ,,Miematai Korin et Şma?", - ,,De unde sJ
\ citeşte Şma?".
\ Aici, Rabi Susia începu să tremure şi strigă·
„Cine spune că vorba «m. iematai?» înseamnă «d9

l
unde?». Eu cred că înseamnă «cu teamă». Adică s"'
se citească Tora cu mare teamă faţă de Dumne
zeu"l08_ - - - - - - - ·
- ~ ·rnv·aţă atunci singur!", ·s~Şipţ!J.ce
Numai cu Dumnezeu: Rabi Susia l-a vizitat
. -

odată pe Rabi Mordehai, din Nizşot. După miezul

nopţii, s-a dat jos din pat strigând plin de avânt şi sin-
ceritate: ,,Dumnezeul meu şi sufletul meu! Te iubesc,
dar ce pot face, n-am putere!". Alerga prin cameră
încoace şi încolo şi repeta de nenumărate ori aceste
vorbe. Rabi Mordehai şi U!?, alt prieten al său stătea~
în spatele uşii şi ascultau. In cele din urmă, îl auziră

Noţiunea Ihud (prezentă tot în Cabala) are sensul de unitate

între dumnezeire şi măreţia ei; oamenii cucernici contribuie la
înfăptuirea acestei unităţi prin săvârşirea de fapte bune şi de
acţiuni închinate lui Dumnezeu.
108 Cuvântul aramaic "miematai", cu care începe Mişna, înseamnă
"de unde". Se pronunţă la fel cu cuvântul ebraic "miematai",
care înseamnă "din spaimele mele". În această povestioară,
Rabi Susia, foarte cucernic şi obişnuit cu procedeele cabalis-
tice, a preferat înţelesul ebraic al cuvântului.

140
 pe Rabi Susia strigând: ,,O, mi-am amintit că ştiu să
fluier, aşa încât pentru slava ta am ~-o fac" şi a
început să fluiere.
,,Să plecăm de aici, spuse Rabi .Mordehai pri-
etenului său, vino pentru ca focul sfinţeniei să nu ne
mistuie!".
,..-:_!_ -- .. ·--
( Sfatul: Rabi Susia obişnuia să plece de două
/ori pe an la învăţătorul său, Marele Maghid, la care
:rămânea de fiecare dată timp de trei luni. Odată, a ·
/aj~ns_ într-o dim~neaţ~ foarte ţr~guroasă. Magh_idul~î~ :
pnm1 cu multa placere ş1-1 spuse: · ;,Susia, 1ţ1 \
poruncesc să te întorci chiar azi acasă". Rabi Susia îi ·.
răspunse însă: ,,Am venit cu gândul să rămân trei
luni în prejma ta. O să mă supun poruncii tale numai
dacă îrrii dai de îndată învăţătura pe care aş putea-o \
ob!ine de Ia_tine _în trei luni". Maşhidu!_ îl pr~~J._!~--)
lI
adancul o~.b.tl.o.LŞl-5.JlllJi~;__(,'"Am s~-ţ1 0au un fir con- /
ducător; ·dacă-l vei urmări, ai să -ajungi la cea mai (
lînaltă treaptă a dragostei pentru Dumnezeu. Să te .
/ duci ca învăţăcel la un copil mic, să înveţi de la el
i
!~~~~ri_lţ ~llJJb.eiJale.". .. .,. ___________________ -··,
La bătrâneţe, Rabi Susia obişnuia să spună: • \
„Am învăţat de la copil cele mai bune însuşiri şi W
/
, anume: să fii mereu bucuros şi vesel, să nu stai \
1, degeaba nici o clipă, iar dacă ai vreo neplăceFe, să . /
' 1~ .I" . ------- - ... .. . ------------ - _____ J
.p __a_!l_g_!:. . / ·

Lampa cea mică: Rătăcind prin ţară, el ajunse

într-o noapte într-un sat şi trase la o cârciumă.
Gazdele dormeau, doar o fetiţă stătea lângă o lampă
mică şi repara un cojoc. Ca de obicei, Rabi Susia
şedea lângă cuptor. Dintr-odată, o auzi pe bunicuţă, o
femeie în vârstă, spunând nepoatei sale: ,,Dragă Sara,
repară cojocul până nu se stinge lămpiţa".

141
 Rabi Susia sări din locul său. ,,Ah, ce vorbe
frumoase!". Entuziasmat, umbla prin cameră, de
colo-colo şi repeta: ,,Ah, ce vorbe frumoase: «Repară
\ cojocul până nu se stinge lămgţţa» ... ". .
\....op, r - - -A esea u fodeiriiia- spi-e îndreptare şi căi!?:t~. pi)
\Qfil!l~niL11ăcătq_şi folosind ac~<!.Şţ.~ l]letafor~. . f
Foamea: La bătrâneţe, Rabi Susia avea obi-
ceiul ca, după rugăciunea de dimineaţă, să se aşeze şi
să zică: ,,Doamne, creator al lumii, Susia este
flămând, fă să i se dea hrana!". Era datoria slujito-
rilor săi ca, de îndată ce auzeau aceste cuvinte, să-i
aducă masa în odaie. Îi supăra însă faptul că nu cerea
mâncare de la dânşii. ,,Să-i dea Creatorul mâncarea",
spuse unul dintre ei. Şi s-au înţeles să nu-i mai ducă
mâncare până ce n-o să le-o ceară.
În ziua următoare, Rabi Susia s-a dus, ca de
obicei, spre mikva. Îi ieşi înainte un om care nu-l
cunoştea şi care, văzându-l pe bătrânul în zdrenţe, şi-a
îngăduit gluma să-l împingă la o parte. Rabi Susia
căzu într-o balegă: când se ridică îi sângerau mâinile,
iar hainele îi erau murdare. Râzând, străinul veni la
han şi povesti hangiului despre gluma pe care o
făcuse unui bătrân cu înfăţişarea cutare şi cutare.
Hangiul tşi dădu seama cine trebuie să fi fost
bătrânul.
„Vai de mine!, strigă el, ce-ai făcut? Era doar
Rabi Susia!".
Străinul, deşi nu era prea credincios, se sperie
şi avu remuşcări. Hangiul îl sfătui: ,,Du-te la sina-
gogă! Acolo îl vei găsi. Aşteaptă până termină cu
rugăciunea şi cu studiul, oferă-i apoi ceva de
mâncare, un păhărel de rachiu şi o bucăţică de turtă
dulce şi roagă-l să te ierte. Îl cunoaştem, îi ştim firea,
este blând şi iertător".

142
 Acela îi unnă sfatul şi se duse la sinagogă.
Când îl auzi pe Rabi Susia spunând: ,,Doamne,
Creator al lumii, Susia este flămând, fă să i se dea
mâncarea!", îi oferi rachiul şi turta cu miere. Rabi
bău rachiul şi mâncă turta. Străinul se rugă: ,,Rabi,
iartă-mă, eu sunt acela care te-a dat la o parte de pe
cărare" . Rabi Susia răspunse: ,,Dragule, te iertasem
de îndată".
Aflând cele întâmplate, slujitorii au înţeles că
au datoria să-i ducă mâncarea, ca de obicei.
Chezăşia: A ajuns odată la o cârciumă
sătească, unde a rămas peste noapte. Stând singur, el
cântă felurite imnuri de slavă, aşa cum îi era obiceiul.
După aceea, începu să studieze. Ajunse din întâm-
plare la paragraful din Talmud, Tratatul Sanhedrin:
„Fiecare din copiii lui Israel este chezaş unul pentru
altul". Îl covârşi atunci sentimentul răspunderii şi
strigă: ,,Susia, Susia, ticălosule, ai făptuit cutare şi
cutare păcat! Unde ai să ajungi tu, care te-ai lăsat
ispitit?". Ş i el înşiră păcat după păcat, faptă rea după
faptă rea, indicând locul şi timpul când le făptuise.
Stăpânul cârciumii stătea îndărătul uşii şi
asculta; i se părea că îşi aude înşirate propriile
păcate. Le recunoştea şi era .tulburat. Fu cuprins de
remuşcări; îi păru rău din adâncul inimii pentru
faptele sale rele şi-şi întoarse sufletul către

~ ~~~iÎ-tfâcela~"tostceasul de.sfinţire -viaţa:. ~

·-di~
âui Rabi Susia. · - ---- - -·-· .. - -----··· ·--- ------ - -- ----·----·
'---------------.:
Lista: În fiecare dimineaţă, când se scula,
prima sa vorbă era: ,,Întregului Israel, o bună
I
dimineaţă".

143
 Obişnuia să noteze pe o listă tot ce făcea în
cursul zilei. Seara, când lăsa sufletul să facă
,,socoteala", scotea lista, o citea şi plângea îndelung,
până ce scrisul era şters de lacrimile sale.
-- ------- -- - - --- -- . , __
\ Lacrimile: Nevasta lui era o femei~ ;~rtăreaţă î
i-l necăjea mereu, cerându-i să divorţeze. \
Într-o noapte, o chemă şi-i spuse: ,,Hendel, \
)Priveşte aici!". Îi arătă perna sa, cu totul umedă. Şi J
/ continuă: ,,Înţelepţii noştri au zis: dacă un om îşi
\ alungă prima soţie 109, chiar şi altarul plânge după ea. /
i Mai vrei să divorţăm?". )
L--- \.. ~~~.!Y~C.(~~
a. -~e. linişti, devţni veselă şL~~.,/
Pretenţios: Încă înainte ca Susia să fi devenit
un Rabi renumit, un evreu de la ţară obişnuia să-i
aducă din când în când daruri. În acest timp,
bunăstarea evreului creştea neîncetat.
Într-un rând, venind din nou laAnnopol, evreul
nu l-a găsit acasă pe Rabi Susia. A întrebat: ,,Unde
este Rabi?".
I s-a răspuns: ,,A plecat la Meseriei, la
învăţătorul său, Marele Maghid".
Evreul gândi: ,,Prin urmare, aş putea obţine
binecuvântarea chiar de la izvor. Ia să mă duc la-
Marele Maghid!".
A plecat la :Meseriei, i-a dus Maghidului un dar
şi a primit binecuvântarea.
Din ziua aceea însă, norocul l-a părăsit,
bunăstarea i-a scăzut, treburile îi mergeau din ce în
ce mai rău, până ce a sărăcit.
La ananghie, s-a dus la Rabi Susia şi i-a
povestit totul: cât timp îi adusese daruri, avutul său · ·

109 Talmudul babilonean, Ghitin, 90 b.

144
crescuse, dar de când a fost la Marele Maghid,
norocul şi bunăstarea l-au părăsit. Auzindu-l, Rabi
Susia îi ~SpJJJ1S~:iJnţeÎepţ11 no-ştri âuzi_s: Dumnezeu '\
răsplăteşte .cu_Jţ~_eţ_~_şi. )n.~sură 11_?,;· Aşa încât să ştii: :
Cât timp n-ai fost pretenţios. şi i-ai sprijinit ·pe bietul l
Susia, Dumnezeu a procedat la fel şi ţi-a dat bogăţie. r
Când ai devenit însă pretenţios şi ţi-ai dus darul /
unduiabma~ ~are, a de~enit şi Dumn~zeu p~etenţ~?s şi )
at ogaţia ta a1tcmva care o ~t?!I.!!1-_m~1 1!1U t . _,, 1
Soldaţii: Nişte soldaţi au trecut prin Annopol,
au tăbărât la cârciuma unui evreu şi au jefuit-o.
Cârciumarul, speriat, a trimis pe cineva să-l anunţe
pe Rabi Susia. Acesta a venit, s-a aşezat în faţa fere-
strei şi a început să strige, aşa cum se spune de Roş
Haşana: ,,UYhein teiIL..Pah<Jha", adică „Doamne,
z~::tL~paima .. asupra tuturor creaturilor tale!''
Atunci soldaţii şi-au aruncat anne e şi au fugit că
dinaintea unui duşman. Nici ofiţerul care-i conducea
n-a reuşit să-i oprească decât cu mare greutate. Într-un
târziu, i-au povestit: ,,A venit un bătrân evreu şi a
strigat: «Pahdeh»; acest cuvânt ciudat ne-a
înspăimântat, ne este frică şi acum". Rămânând şi el
pe gânduri, ofiţerul îi sili să plătească pagubele pe
care le pricinuiseră cârciumarului.

110 Cf. Talmudului babilonean, Sanhedrin, 90b; Sota, 8b.

145
Rabi ELIMELEH din LEZAISK

(1717-1786)
 ,,--J -Stofa grosolană şi cea de bună calitate: Rabi
Moşe, din Kozienice, povestea: ,,Dascălul meu, Rabi
Elimeleh, era adâncit odată într-o discuţie cu sine I
însuşi şi repeta mereu: «_~lJD-1 omuL c.eLmai- nemer-=- ~
Jlkt».. L-am întrebat: «CJ!!Il)re.buieJnţelese..-v.orb,ele
tale?» Mi-a răspuns: (<Dacă înţepi o stofă grosolană,
nu se întâmplă nimic. Dacă înţepi însă o st9Ji..dţ~
bunij calitaJ~,._unnările_suuLp.rQa.şţ~ele rele nu
ating sufletul unui om necioplit; altfel stau lucrurile '
c.:::
u...::un
=-ţ~a=d=ik=----...::1:.:u:.:.i.::îi:...:d::ă::.:un
:::.::e;.;;a=z.:;.
ă..;:;c.;.e"""
l ;:;::
m::.::a::;:.i_-::m
::.::ă==
runt..c.;:;ă:.-=:~,;;
~~
Mântuirea: Odată, Rabi Elimeleh spuse ele-
vului său, Rabi Abraham Mordehai, din Pinczsov:
„Dacă n-aţi mai umbla după mine şi m-aţi lăsa în
pace vreo doi ani, aş dobândi puterea să-l silesc pe
Mesia să vină şi să aducă deplina mântuire".

Pacea: În !asina, trăia o femeie foarte bătrână,

care în tinereţe slujise în casa lui Rabi Elimeleh.
Rabi Moşe, din Ujhely, s-a dus odată la dânsa, ca să
audă de la ea istorii despre Rabi Elimeleh. Ea spuse:
,,Nu ştiu nimic. Mi-amintesc doar un singur lucru.
Toată săptămâna, în bucătărie erau certuri, aşa cum
se întâmplă între femei. Dar vinerea, înaintea sosirii
Sâmbetei, ne îmbrăţişam şi fiecare dintre noi o ruga
pe cealaltă: «Iartă-mi, te rog, relele pe care ţi le-am

149
 făcut săptămâna asta!» şi era pace între noi. Aşa se
petrecea dintr-o vineri în alta".
Însoţirea: Rabi Iehoşua, din . Belz, istorisea:
/ ,,Când Rabi Elimeleh s~ întorcea acasă dintr-un oraş
pe care-l vizitase, oamenii îl însoţeau o bună bucată
de drum. Odată, când au ieşit din oraş, Rabi Elimeleh
coborî din trăsură şi porunci vizitiului să pornească
încet înainte, iar el se amestecă între hasidimi.
Aceştia se mirară şi-l întrebară: «De ce faci asta? S-ar
putea ca cineva să aibă impresia că noi însoţim caii».
El răspunse: «Am văzut devotamentul cu care împli'"
niţi fapta frumoasă a însoţirii şi n-am rezistat să nu
(!ac part~~~~~?.~~~~- ~o~stră~>~~- / · ·-------~----- -- ----.
Elevii: Rabi Levi Iţhak, din Berdicev, avea
renumele că nu este numai maestru în Cabala, ci şi
foarte priceput în învăţătura rabinică. De aceea, a
avut ca· discipoli mulţi oameni instruiţi. Odată, când
trecea prin Lezaisk, într-o călătorie spre Ungaria,
Rabi Elimeleh îi reproşă: ,,Mi-ai ademenit cei mai
buni elevi!". Smerit, Rabi Levi Iţhak îi răspunse:
„Dar eu al cui elev sunt? Sunt doar elevul tău, deci
elevii mei sunt şi ai tăi!".
A ierta: Într-o zi de 9 Av, ziua de post pentru
distrugerea Ierusalimului, Rabi Elimeleh, călătorind
prin ţară, ajunse la o cârciumă dintr-un sat. Ar fi vrut
să se odihnească puţin, dar, auzind că hangiul nu e
acasă, plecă mai departe, fiindcă nu vroia să rămână
singur cu nevasta acestuia. Când hangiul s-a întors
acasă, a constatat că pâinea, pe care o lăsase
neatinsă, era începută. Femeia se temea de soţul ei,
deoarece nu postise, şi-i spuse: ,,A fost pe aici un
pribeag şi m-a bătut atât de mult la cap, până ce i-am

150
dat din pâinea asta". Hangiul înşăuă îndată calul,
pomi pe urma călătorului, îl opri şi-l bătu. Rabi
Elimeleh susţinea însă că respectase ziua de post.
Hangiul îl sili să se întoarcă în sat, pentru ca să-l
pună faţă în faţă cu femeia lui.
Ea îndrugă şi de astă dată aceeaşi minciună. Şi
Rabi fu bătut din nou.
Rabi Elimeleh ajunse apoi la alt~ cârciumă.
Seara, când au vrut să-i dea de mâncare, după ziua
lungă de post, nu l-au găsit şi au trebuit să-l caute. În
cele din urmă, se auzi vocea sa dintr-o cămăruţă. El
striga: ,,Doamne, iartă-I pe hangiul care m-a bătut -
el a făcut-o din pioşenie, crezând că n-am ţinut
seama de ziua de post. Iart-o şi pe femeia care a
minţit - ea se temea să n-o alunge bărbatul".
Abia a doua zi s-a aflat că acel călător fusese
Rabi Elimeleh.
Profetul Eliahu (Ilie): Pentru a-l necăji pe
Rabi Elimeleh, un adversar al ha:sidismului, Rabi
Iakob Orenştein 111, i-a trimis odată următoarea
scrisoare: ,,Te lauzi afirmând că Profetul Eliahu ţi se
arată oricând doreşti 112. Învaţă-mă şi pe mine cum se
poate face asta".
Rabi Elimeleh i-a răspuns: ,,N-âm afirmat
niciodată că Eliahu mi se dezvăluie. Însă, de vreme
ce-mi reproşezi acest lucru, află că, pentru a~l-vedea
pe Eliahu, nu e nevoie să fii pe o treaptă înaltă - cel
mai neînsemnat dintre discipolii mei obţine acest
111 Rabin-Şef la Lemberg. Autqr al cărţii /eşuat Jaakov, lămuriri
asupra Bibliei. Decedat în 1839.
112 După o veche credinţă populară evreiască, Eliahu (Ilie)
rătăceşte prin lume ca sprijinitor al săracilor şi ca sol al lui
Mesia. Tradiţia hasidică este plină de poveşti în care este vorba
de apariţia profetului.

151
 lucru. Dumneata nu eşti însă creat pentru aceasta, nu
mai căuta să cercetezi calea tainică (Cabala), rămâi
la învăţătura dumitale".
La muntele Sinai: Rabi Elimeleh a spus
odată: ,,Sufletul meu îşi aminteşte cum a stat la
poalele muntelui Sinai şi cine a fost de faţă la primi-
rea învăţăturii".
Sufletele care se tânguiesc: În vremea lui
Rabi Elimeleh, rabinul oficial al orăşelului Lezaisk
era Rabi Dov Mordehai. Rabi Elimeleh îi spuse
odată: ,,Să ne plimbăm puţin" . O porniră în pădurea
apropiată, discutând între ei. Ajunşi la c(ilpătul
pădurii, Rabi Elimeleh întrerupse discuţi(il şi-şi făcu
rugăciunea de după amiază. Rabi Dov Mo.rdehai auzi
deodată plânsete şi jeluiri. Se sperie, dar tăcu, pentru
a nu-l tulbura pe Rabi Elimeleh. Când îşi termină
rugăciunea, Rabi Elimeleh îl întrebă: ,,Ai auzit?".
Rabi Dov Mordehai răspunse: ,,Am auzit un
vaiet tânguitor, dar nu-mi dau seama de unde venea".
„Erau plânsetele soldaţilor evrei care au fost
nevoiţi să încalce Şabatul", spuse Rabi Elimeleh, a
cărui rugăciune făcuse să se audă vaietele acelor
suflete.
( Netrehnicul:- ·Râbi EHmeieh obişnu"fa- sa s~ ')
/ ~ucă în pădure, să stea sub un copac şi să se lase \
/ înţepat de furnici. Astfel corpul îi slăbi atât de tare şi
era atât de lipsit de sânge, încât furnicile îl ocoleau. ,
El îşi spuse atunci: ,,Meleh, Meleh, netrebnicule, nu
\
\~~- ~~~-~ic~ m.~~~ pen~_forni~i~• r·---~--==~,
152
 Smerenie: Odată, Rabi Salman, din Liadi,
supranumit „Rav" 113, întâlni un rabin, care făcea
parte dintre adversarii hasidismului. Acesta îi spuse
că a pus sub şezut cartea Noam Elimeleh, scrisă de
Rabi Elimeleh; un loc mai bun nu-i găsise.
„Puneţi-l pe Elimeleh însuşi sub şezut, spuse
Rav, el va tăcea şi nu se va împotrivi".

113 Este vorba de capul dinastiei hasidice Schneersohn Lubavici,

mort în 1813. A fost întemeietorul nuanţei filosofice din
hasidism, care poartă denumirea Habad (prescurtarea denumi-
rilor unor Sefirot cabalistice: Hohma, Bina, Daat).
Termenul Rav (care mai înseamnă măreţ) se folosea pentru a-l
\
denumi pe rabinul oficial care avea obligaţia să rezolve pro-
bleme administrative. Denumirea obişnuită pentru orice rabin
din estul Europei, precum şi pentru capii dinastiilor hasidice era
aceea de "Rabi" (cu semnificaţia "Rav al meu").

153
Rabi ŞMELKE din NIKOLSBURG

(decedat în 1778)

'
 Melodii minunate: De Şabat şi în zilele de
sărbătoare, mai ales în Zilele înfricoşătoare, când
Rabi Şmelke din Nikolsburg stătea şi se ruga, era
adâncit în taine şi nu mai ştia ce se întâmplă cu el.
Cânta melodii pe care nu le auzise niciodată, nici el,
nici altă ureche omenească. Nu ştia nici măcar ce
melodie cântase, deoarece îl preocupau gânduri
înalte. Intona melodii minunate, plăcute, care
înviorau sufletele obştii .
Despre Mesia: An de an, în cele două zile de
Roş Haşana, Rabi Şmelke avea obiceiul ca, înainte
de a sufla în şofar, să ţină o predică deosebit de
convingătoare. Într-un rând, el spuse plângând:
„Stăpâne al lumii, iată, toată mulţimea strigă către
tine, dar la ce ne ajută acest strigăt? Mulţimea strigă,
dar gândindu-se la nevoile ei mărunte, nu la faptul că
Şehina ta se află în exil". Într-a doua zi a Anului
Nou, amintind versetul: ,,De ce fiul lui Isai I 14 n-a
venit la masă nici ieri, nici astăzi?", el îl interpretă
astfel: ,,De ce n-a venit Regele Mesia nici ieri, în
prima zi, nici astăzi, în a doua zi a Anului Nou?
Pentru că astăzi, ca şi ieri, ruga voastră se referea
114 Cf. Samuel, 20, 27. Este vorba de David. După concepţia
admisă atât de evrei cât şi de creştini , Mesia descinde din
Regele David, fiul lui Isai.

157
 doar la hrana trupească; faptul că cetatea lui
Dumnezeu este distrusă până la temelii vă lasă
nepăsători".
Şi plânse îndelung.
r- ,,Polonezii": - Pe vreme;-câ~d- R;bi ~~Ike]
îndeplinea funcţia de rabin la Nikolsburg, în
Moravia, existau acolo destul de mulţi adversari,
care-i puneau tot soiul de piedici. Într-un rând, îi !
spuseră: ,,Trebuie să admiţi că şi noi avem calităţi \
~ care lipsesc «polonezilor» (aşa denumeau ei pe /
hasidimii originari din Polonia). Astfel, hainele noas- I
tre sunt albe şi curate, nu ca acelea ale «polonezilor»,
care se împotrivesc cerinţei învăţaţilor: «Pe veş-
1 mântui celor învăţaţi să nu se afle nici o pată»" 115.
Râzând, Rabi Şmelke le răspunse: ,,Aveţi drep-
tate, hainele voastre sunt curate, ale «polonezilor»
nu! Asta se întâmplă pentru că - după altă vorbă a
înţelepţilor - curăţenia duce la puritate I 16, aceasta la
însingurare şi apoi, mai departe, până la treapta
sfinţeniei. Dacă «polonezii» ar încerca să meargă pe
această cale şi ar începe să se ocupe de curăţenie,
necuratul şi-ar folosi toată puterea spre a-i face să /
renunţe, de teamă ca, urcând din treaptă în treaptă, ei ,
să nu ajungă cumva la cea a sfinţeniei. Cu voi ;
( lucrurile stau altfel: constatând că sunteţi preocupaţi :

,~~:r:::.::::.:~~.::;c~v~1·'
\ doar de curăţenie şi nu doriţi să vă înălţaţi mai. sus, :

I .
l-Yr/ \ sarii i-au seus: ,,Voi afirmaţi că «polonezii» cunosc
mai bine Invăţătura decât noi, cei de aici, dii}
-------------··---·---· --·--·-···• .. -------
115 Talmudul babilonean, Şabat, I 14a, scrie textual: "Un învăţat pe
haina căruia se găseşte o pată de grăsime merită moartea".
I 16 Talmudul babilonean, Avoda Zara, 20b.

158
 Mo~;; ;~~ Nu veţi co~testa însă că şi evreii din
Moravia, ca şi cei polonezi, s-au aflat în Sinai şi au
\ căpătat acolo Tora . Atunci, de ce să fie partea noas-
tră din Tora mai mică decât partea polonezilor?".
Rabi Şmelke râse şi spuse după un răstimp:
„Nu contest că şi voi, ca şi «polonezii», v-aţi aflat în
Sinai, dar afirm că aţi întârziat să vă arătaţi, aşa încât
«polonezii» v-au luat-o înainte. O să vă lămuresc. În ·
a treia zi de pregătire 117, când poporul a auzit vocea
Şofarului, «polonezii» s-au ridicat din tabără, au ;
alergat la baia rituală şi după aceea s-au grăbit să :
ajungă la munte. Ynuă..Yi...ş..:~Lpj_rnt îns.;î_ c;~ P.:tl ..~~
C.!1Yi_t1~ §ă vă d11cţţi de_.î_~~ată, I3:di a y~-~~~aja_p~rµl, i
barba, ct~ică Jă nu apăreţi în faţa__ hn. pumnezeu__ ca !
!i
«P,_()lQp.~ii». In felul acesta, aţi venit cam târziu, aşa 1

IÎncât «pofoi:iezii>~ au_}~~--~ . p~~i~~ f. ţ~--!P~!..b~ă ) '

·p~ e__g,!.IlJQ _mţ._ yme prunul E~..P~!?..m~J.JTIJJlt.':~..~ ~
--Lamoarte:·Îii---ziua de i 'îyar
i - a~~i~f 5538, .
Rabi Şmelke şi-a adunat în jurul său elevii. El şedea

~
pe scaunul său înalt, chipul îi strălucea, ochii îi erau ✓--
·-
limpezi ca şi în zilele dinainte. Spuse elevilor: ,,Să
ştiţi, dragii mei, ctastăzi este-ziUll.ill~.!!!gJs.:.'._: Ei
izţ,~cniră în lâns .1µ_upă un răgaz, spuse din nou: ,,să·\
.ştiţi că eu am sufletul profetului Samuel. Iată : mă
( numesc Samuel ca şi el, sunt din spiţa leviţilor ca şi
l el, am 52 de ani, cât a avut şi dânsul. Ar fi trebuit să
\ am ş~ fiinţa lui, dar, fi_in~dcă am fost poreclit Şmelke, 1
~~~_mas_ş_melke,-ad1ca, un oarecare.''.,. ,r· ·· · - · · .. '
· După aceea, el porunci elevilor care plângeau \
să
(
1 iasă din ~amedră._ Sb~ lăs~ P.~ _spa!~f~-~~ ~~du suJle-..J
~ ~ ~~~~t-~~- ~~e. S

17 Spre a pnm1 ora pe munte e mai, evreii au avut timp treLzileţ

să se re 1!!_~ască cf. Ieşirea,,JJ 10-16 . -

159
Rabi MOŞE EFRAIM din SEDIKOV

(decedat în 1810)
 Minciună şi adevăr:Rabi Moşe Efraim a spus
odată: ,,De ce stă scris în Biblie cu referire la Esau;
«Ei i-au pus_numele Esau», iar în legătură cu Iaakov\ /
«El l-a num1Uaakov»~t8?". ; y.J
Explicaţia este urmăfoârea: ,,Esav a fost sursa\
minciunii şi izvorul perfidiei şi a avut puterea de a \
ademeni mulţi oameni. Dimpotrivă, Iaakov a fost !
1
simbolul adevărului; ~ a să-şj___apropje numai_1
, Y!.ZJL oameni" . ... r-------
- -·· --------·---·--···-·· --
Sobrietate: Rabi Moşe Efraim a trăit multă
vreme în mare sărăcie. Fratele său, Rabi Baruh, din
Miedjiboj 119, se afla odată la dânsul. El a observat
. cum cumnata punea lum ânările pentru Şabat într-un
, sfeşnic de lut. S-a simţit tulburat, văzând în ce mare
sărăcie trăieşte fratele lui.
,,Frate, spuse Rabi Baruh, ar fi timpul ca vineri ;
seara să se găsească pe masa ta sfeşnice de argint: fie /
\ şi numai în cinstea Şabatului!" /
,,De unde să iau bani pentru asta?", întreb~
\Rabi Moşe Efraim. /
\ ,,Să umbli prin ţară şi să aduni bani!", răspunse
Rabi Baruh. · -- ··· · · - · · ------.
1 ___ . _ _ __ ,.J
118 Cf. Facerea, 6, 25-26.
119 Vezi pag. 167.

163
 -- ca\
Atu~ci,- RabT Moşe--Efraim - spuse: ·· ,,Preter
lv feşnicele de argint să se afle în alte. locuri şi eu s.ă
ămân acasă, decât ca sfeşnicele ~~- .argint să (ie ţ~
I
~
\lll!U<:!,.. iar eu _prin alte locuri!". /.--
. ·-·-· ·-·- ·-----·-·· ._......./
·-······ - ··---

Lumina: Au trecut anii. Multă lume venea la

Rabi să primească din gura lui cuvântul lui
Dumnezeu. Situaţia lui se îmbunătăţise, nevasta lui
avea acum frumoase sfeşnice de argint.
Într-o vineri seară, întorcându-se de la sina-
gogă, îl izbi faptul că soţia sa se bucura mult având
asemenea sfeşnice.
Spuse: ,,Te bucuri pentru că acum este mai
multă lumină. Eu mă bucuram însă atunci când
lumea nu mă cunoştea şi trăiam în sărăcie; în casa
mea era atunci mai multă strălucire".
l~~-;ă~: i,-; bătr~eţ~J{âhiiuifliotărâreâ săi
( părăsească oraşul Sedikov şi să se mute la Miedjiboj.
i Conducătorii obştii convocară o adunare şi hotărâră
1
\ să-i mărească
simbria, gândind că astfel va rămâne în \
oraşul lor. Când. l-au înştiinţat despre aceasta, Rabi i
; Moşe Efraim spuse: ,,Desigur, prin mărirea lefii aţi /
I vrut să-mi face iun bine Pimcip1 u1'fneu esteTrisă·-·sa j'
I· accept binele numai atunci când şi ceva rău. este legat
de el. Nimic pe lume nu poat fi cu ţotul bun, dac_ă
··~ nu e î1:.1pl~i1, i ~u ceva~ r~y Spu~eţi-mi, dar~: ..~
_ropunerea voastra se afla ş1 ceva rau?" - 1

I ·- Nu le~a venit a maemaria ··să răspundă la \

~~întrebare.Şi.sJ a pfuăsit ora_ş_11l_ __ f ____,,

164
Rabi BARUH din MIEDJIBOJ

(1757-1811)
 Numele: În copilărie, când acela care urma să
fie Rabi Baruh studia Talmudul, tratatul „Baba
Kama"120, un hasid l-a întrebat: ,,Băiatule, cunoşti
înţelesul cuv1ntelor Baba Kama?". El răspunse: ,,Nu
ştiu să traduc aceste cuvinte, dar ştiu că sunt formate
din literele B-B-K-M, şi că acestea sunt iniţialele de
la: Baruh-ben-Adel-Kadoş-M ' rehem imo, · adică
Baruh - fiul lui Adel - este sfânt - încă din pântecele
mamei sale!".

*
Ş i numele mamei sale, Adel, fiica lui Baal-
Şem, este alcătuit din iniţialele „dat lamo"l 21, adică
,,focul Legii pentru voi".
120 Este vorba de tratatul talmudic "Baba Kama" (Prima poartă),
care comentează secţiunea din Mişna ce se ocupă de probleme
ale dreptului penal.
121 "Eiş dat lamo", exeresie care s-ar putea traduce prin: "focul
Legii pentru voi" . In această istorioară este aplicată una din
metodele cabalistice de interpretare, care constă în despărţirea
cuvintelor în literele componente şi în alcătuirea de noi fraze,
prin combinarea anagramatică a acestor litere; frazele obţinute
urmau să dezvăluie un alt sens, un înţeles ocult. Altă metodă
era aceea de a calcula valoarea numerică a cuvintelor (literele
alfabetului ebraic sunt utilizate şi ca cifre) şi a trage concluzii
din numărul rezultat sau din transformarea lui în litere (cf.
Deuteronomul, 33, 2).

167
 Iubirea cea sfântă:
Vineri seara, Rabi Baruh
obişnuia, după sfănta tradiţie, să intoneze Cântarea
Cântărilor 1 22 cu atâta ardoare încât nimeni nu se
putea apropia atunci de el. Ţadikimii contemporani
cu el spuneau despre Rabi Baruh că o scânteie din
sufletul Regelui Solomon a renăscut într-însul; de
aici şi înfăţişarea lui princiară.
Rabi Hirş, din Jidaciov 123, elevul preferat al
,,Vizionarului" din Lublin 124, a venit odată în vizită .
la Rabi Baruh. Vineri seara, Rabi Hirş a dorit să se
afle în camera lui Rabi Baruh, atunci când acesta va
intona Cântarea Cântărilor. S-a temut însă să
pătrundă singur în această încăpere sfăntă şi de aceea
l-a convins pe fratele său, Rabi Moşe, din Sambor 125 ,
să se pitească împreună cu el. Rabi Baruh abia înce-
puse să intoneze cântecul şi Rabi Moşe, al cărui
suflet nu era obişnuit cu solemnitatea, fu copleşit de
o mare spaimă; inima îi bătea atât de tare, încât
aproape îi venea să strige, căci vocea lui Rabi Baruh
înălţa într-un foc sfănt de iubire melodia plină de
pasiune şi de dor. Rabi Moşe şopti: ,,Frate, nu mai
suport". Rabi Hirş îşi apucă însă fratele de cingătoare
şi-i făcu semn să aibă răbdare. Acela se stăpâni. Dar,

122 y ntarea Cântărilor e_ste o succesiune d~ câ11ţţ<::t,:_g~9r~g9.sl!!_,

atribuite_ii!.! Solomon. Ea a prjmit îri'titeratura evreiască o inter-
pretare metafizică şi religioasă. Astfel, Talmudul babilonean,,
ladaim, prezintă Cântarea Cântărilor ca o scriere de o
d.!;_QŞebitiL~fuiţenieJ':abaliştii considerau cannR::~asră--uper~l-
( este exprimată metaforic dragQ_stea dintre Dumneze':!J _iy_op~~
\evr~u.JEste tema susţinută în cartea Aielet Ahavim, a poetului
cabalist Rabi Salomo Alcatez, din secolul al XVI-iea.
123 Vezi pag. 253.
124 Vezi pag. 179.
125 Decedat în 1840. Autorul cărţii Tejilat Moşe . A fost un învăţat
hasidic-cabalist. Fiul său, Rabi luda Zwi Hirş, din Razdol, a
trăit până în 1847.

168
când Rabi Baruh intonă versetul: ,,M-a adus la cramă
şi semnul lui asupra mea este iubire; mă înviorează
cu turte de struguri, mă desfată cu mere, deoarece
sunt bolnavă de iubire", celor doi fraţi li s-a părut că
în jurul capului lui Rabi Baruh zboară scântei. Rabi
Moşe fugi din încăpere . Dimpotrivă, Rabi Hirş
rămase, privi ochii strălucitori şi ascultă vocea dulce;
îl cuprinse focul sfănt, fiorul înalt al iubirii.
Rabi Baruh continuă: ,,Iubitul meu îmi
vorbeşte: Scoală, scumpa mea, iubita mea, vino, căci
iarna a trecut, nu mai plouă, se văd acum florile pe
pământ, a sosit ziua cântecului, în ţara noastră se
aude chemarea turturelelor".
El rosti aceste cuvinte cu mare ardoare şi Rabi
Hirş simţi speranţa mântuirii. Dorul fierbinte după
Mesia îi păru că şi-a găsit împlinirea şi că a sosit
primăvara pentru evrei. Între timp, Rabi Baruh con-
tinuă: ,,Iubitul meu e al meu şi eu sunt a lui". Spuse
aceste vorbe cu dăruire înflăcărată, ca şi cum şi-ar fi
pus sufletul în mâinile Creatorului. Rabi Hirş nu mai
suporta, dar se gândi: ,,Este clipa în care trebuie să te
dai în seama Domnului! Întâmple-se ce se va în-
tâmpla cu mine, îmi jertfesc Creatorului sufletul şi,
chiar de-ar fi să mor, nu plec de aici. Vreau să aud
rostite de Rabi cuvintele logodnicei care suspină, ale
obştii evreieşti către Dumnezeu, logodnicul său!".
Şi, în timp ce gândea aşa, se simţi înviorat de un spi-
rit nou şi putu să suporte focul cel sfănt. Pentru că
inima lui conţinea acum hotărârea de a se jertfi pen-
tru „sfinţirea numelui Domnului".
Şi când auzi fraza: ,,O, să-mi pună stânga sub
cap şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta... căci iubirea
este tot atât de puternică precum este moartea", se
simţi cuprins de o iubire sfântă. Sufletul său se unise

169
 cu cel al lui Rabi Baruh şi amândouă urcau spre
sufletul tuturor sufletelor.
Plângerea lui Dumnezeu:"Rabi ··uaviă, din
: Miedjiboj, un nepot al lui Rabi Baruh, se juca în :
' copilărie cu plăcere „de-a v-aţi ascunselea".
\ Într-o zi, jucându-se împreună cu un alt băiat,
lse ascunsese şi aşteptă multă vreme în cotlonul său,
h~ )crezând că prietenul îl caută. Aşteptă un timp, dar
Idegeaba. Ieşind din ascunzătoare, David nu- şi mai
: găsi tovarăşul de joacă şi-şi dădu seama că acesta
nici nu-l căutase. Alergă la bunicul său şi i se plânse: _,/.)
,,M-am ascuns şi răul de Henoh nu m-a căutat!".
Atunci, din ochii lui Rabi Baruh se prelinseră ;
lacrimi şi spuse: .,,Iată, aşa plânge şi Dumnezeu! El şi-a ':
\ întors-cliipul de la noi, s-a ascuns de noi, pentru ca (
· _ să-l- --căutăm şi s_ă-l găsim - dar noi nu-l căutăm~, ./
1

·-··· .. ----- ----

Sacrificiul de sine: Când Rabi Mendel, din
Lubavici126, s-a întors din călătoria pe care o făcuse
la Petersburg, la ţarul Rusiei, a aflat că este lăudat
pentru că îşi pusese în joc viaţa de dragul obştii
evreieşti; prin intervenţia sa la puternicul stăpânitor,
ferise poporul evreu de un mare necaz. Aflând de
preţuirea ce i se dă, Rabi ' izbucni în plâns şi spuse:
„Vai mie, cât de mult greşeşte lumea! Oare este o
faptă mare să intervii pentru întreg poporul evreu şi
pentru Învăţătura lui Dumnezeu? Şi când te gândeşti
că aş fi putut fi îndemnat la această faptă de
aşteptarea unei mari răsplăţi în viaţa viitoare şi de

126 Nepotul lui Rav din Liadi. Rabin hasidic din Rusia, fruntaş al
dinastiei Schneersohn. Decedat în 1866. Fusese conducătorul
unei deputăţii la tar, când acesta voise să ordone confiscarea
tuturor exemplarelor Talmudului.

170
dorinţa de a deveni vestit! Dacă doriţi să ştiţi ce
înseamnă cu adevărat «a se jertfi pe sine», atunci
ascultaţi o istorie despre Rabi Baruh din Miedjiboj.
El s-a jertfit pentru un singur evreu şi nici n-a fost .
vorba despre viaţa, ci despre averea acestuia!".
Aşa vorbi Rabi, şi povesti următoarea
întâmplare:
Printre hasidimii care obişnuiau să vină la Rabi
Baruh, era şi un negustor de vinuri, care ducea de
câteva ori pe an vin în regiuni îndepărtate. De fapt,
nu era chiar atât de bogat, dar lumea avea mare
încredere în el şi i se împrumutau mari sume de bani.
Odată, când a plecat din nou în călătorie, şi-a amintit
de o treabă pe care, din neatenţie, n-o descurcase. De
aceea era foarte tulburat şi nu putea continua
călătoria. El lăsă căruţele cu vin în grija căruţaşilor şi
plecă spre Miedjiboj. Ajunse seara, când lumea era
gata să întâmpine Şabatul, ·şi se duse direct la Rabi.
Acesta îl primi, ca de obicei, cu un salut de pace şi-l
întrebă cum îi merge. Omul îşi deschise inima, spu-
nând că se simte împovărat de un păcat neispăşit, de
aceea a predat vinul căruţaşilor şi s-a grăbit să ajungă
la Miedjiboj. Din ochi îi curgeau râuri de lacrimi.
Mâniat, Rabi Baruh strigă: ,,Uşuratecule, cum de-ai
cutezat să laşi pe mâna căruţaşilor un avut străin? Nu
te-ai gândit că ei se pot dovedi necinstiţi?" Şi la toate
cele trei mese de Şabat l-a dojenit.
În sâmbăta aceea, se afla la Miedjiboj Rabi
Abraham, din Hmelnik. Atunci când Rabi Baruh l-a
mustrat din nou pe evreu în timpul mesei de „însoţire
a reginei", Rabi Abraham se plecă spre urechea lui
şi-i spuse: ,,Dragul meu, s-ar putea întâmpla să ai
dreptate. Dar te îndoieşti, oare, de adevărul cuprins

171
 ·în cuvintele învăţaţilor: <<Cine face de ruşine un om '.l
· acela să n-aibă parte de veşnicie»?" 127 : _.,c·:::::..~:---·:_·--
'-------~ab1 - Baruh răspunse: -.,,Ciiv ârifill înţelepţil61\
noştJ:i' ~este· adevărat. ţenunţ însă la partea m~a del
veşmc1e pe~ţ~ _,l:lJ _fen_ __p_ţ_ c:ţce,şt _ont9:~_neca~E('. -.--·· /
... •"se--· opri o clipă, apoi continua : ~-;;căruţaşii
hotărâseră să vândă vinul şi apoi să spună că au fost
jefuiţi de tâlhari. Gândeşte numai câtă supărare ar fi
avut omul! Eu am schimbat însă această supărare în
alta şi în felul acesta am nimicit intenţia rea a
căruţaşilor. Ştiam prea bine că, făcându-l mereu de
ruşine pe acest om, îmi voi pierde partea mea de
veşnicie. Dar sunt gata oricând la asta, dacă este
vorba de soarta unui om!".
Şi Rabi Mendel, din Lubavici, încheie: __ ,,Ve-
__ ,2,_c!ţi, _a._s.ţf:!_ înseamnă sacrificiu de sine! devăratul\
-::- . , ţadik trebuie să se jertfească c~i~t _Şi pentru un _ ş_t:ggnr/
I om".r·--·-------- _..
·~
Bucuria de Şabat: Rabi Baruh avea odată ca
oaspete un evreu din Ţara Sfăntă. El îi arătă o cinstire
deosebită şi se bucură mult cu dânsul. Acest evreu
făcea parte dintre aceia a căror inimă era plină de
doliul legat de pustiirea Sionului şi a Ierusalimului.
Era veşnic mâhnit şi posomorât.
Vineri seara, Rabi Baruh obişnuia să cânte el
însuşi imnul „Cel ce sfinţeşte ziua a şaptea". La
cuvintele: ,,Voi, prieteni ai lui Dumnezeu, care
aşteptaţi reconstruirea lui Ariei" 128, el aruncă o

127 Talmudul babilonean, Baba Meţia, 58b. În Talmudul

ierusalemitean, este notată zicala: "Cine se mândreşte
ruşinându-şi aproapele şi-a pierdut dreptul la viaţa viitoare"
(Haghiga, secţ. 2, 5).
128 Ariei (Ari-El = leur lui Dumnezeu). Tennen cu care a fost
supranumit Ierusalimul. .

172
privire oaspetelui din Ţara Sfântă şi văzu pe chipul
lui o durere profundă. Atunci, el întrempse melodia
cea tristă şi se adresă omului, cu o voce pomncitoare:
,,Voi, prieteni ai lui Dumnezeu, care speraţi în recon-
stmirea lui Ariel, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în ziua
sfântă de Şabat!" şi repetă cuvintele cu o melodie
fmmoasă, din inimă. După aceea cântă imnul până la
sfârşit.

Sanctuarele: Lui Rabi Baruh i s-a povestit

despre un rabin care scrisese un mare comentariu la
tratatul din Mişna Sanctuarelel 29. El strigă: ,,Nu pri-
cep! De unde poţi lua puterea să scrii un comentariu
la tratatul Sanctuarele? La mga de dimineaţă, când
încep să spun versetul «Care sunt locurile jertfei)> şi-mi
amintesc că ele au fost pustiite, îmi piere puterea să
mai rostesc până la capăt versetul. Iar lui i-a plăcut
chiar să interpreteze întregul tratat!".
Purim şi lom Kipur: Într-o zi de Purim 130 , se
adunaseră la Miedjiboj numeroşi hasidimi, veniţi să
serbeze această zi veselă împreună cu Rabi al lor.
Rabi Baruh era însă trist şi nu spunea mm1c.
129 Secţiunea din Mişna "Sanctuarele" (Kedoşim) cuprinde 11
tratate privitoare la serviciul divin în Templul din Ierusalim,
aducerea jertfelor, pŢimul născut etc.
130 Sărbătoare prin care evreii aniversează evenimentul istoric
petrecut atunci când regina Ester, la îndemnul unchiului ei,
Mordehai (Mardoheu), a scăpat obştea evreiască din Imperiul
persan de masacrele puse la cale de Haman, marele dregător al
regelui Ahaşveroş. Purimul este precedat de o zi de post, numit
"postul Esterei" . Cu ocazia sărbătorii de Purim, se citeşte
"Meghilat Ester" ("Cartea Esterei"), se împart daruri
nevoiaşilor, se trimit prăjituri tradiţionale, se fac serbări şi car-
navaluri, în care oameni travestiţi ("măştile de Purim") inter-
pretează scenete vesele ("Purim şpil"), potrivit indicaţiilor din
Talmudul babilonean, Meghila, 26.

173
Hasidimii erau foarte hdburaţi; speraseră ca cel puţin
în această zi să-l vadă pe magistrul lor bine dispus,
astfel încât din această veselie să se reverse asupra
lumii un torent de fericire şi de îndurare cerească.
El era însă îndurerat şi ofta din adâncul sufle-
tului. Inima îi era tulburată. Hasidimii au fost nevoiţi
să- l aducă în încăperea sfăntă pe poznaşul Herş
Ostropoler 13I.
,,Spune-mi, te rog, Rabi - spuse năstruşnicul - ,
cum se face că denumirea Zilei Sfinte de ispăşire
«lom Kipurim», în care evreul trebuie să-şi
chinuiască trupul, are înţelesul că trebuie să fie ca o
zi de Purim: «lom Ke Purim», adică o zi ca
Puriml32? Oare Tora noastră sfăntă n-a putut da
acelei zile solemne şi serioase o denumire mai
potrivită decât aceasta, care o asemuieşte cu ziua slo-
bodă şi veselă de Purim, în care fiecare evreu e dator
să bea?".
Rabi se uită la el şi spuse, cu o voce scăzută:
,,Nu cunosc motivele, spune-le tu!".
,,Treaba este foarte simplă, zise poznaşul: pen-
tru că în amândouă aceste zile evreii se prefac: în
ziua de Purim evreii se prefac că sunt goim (adică la
fel cu neevreii), iar în ziua de lom Kipur cei lipsiţi de
credinfă merg la sinagogă, prefăcându- se că sunt
evrei" 33 . ·

131 Poznaşul, "bufonul din Miedjiboj ". Literatura popul a ră

evrei ascăeste foarte bogată în istorii referitoare la isprăvile
acestui personaj, mult îndrăgit de mulţimile evreieşti din estul
Europei.
132 Joc de cuvinte.
133 Această glumă a lui Herş Ostropoler poate fi pricepută doar
dacă se 'cunosc diferitele înţelesuri ale cuvântului goi (plural,
goim ): în ebraica biblică, goi înseamnă popor. Israel însuşi este
denumit goi. Din vremea Talmudului, această denumire s-a dat
exclusiv neevreilor. În idiş , cuvântul goi semnifică : 1) în gene-
ral, neevreu; 2) un evreu lipsit de cuvioşenie .

174
 Atunci, Rabi îşi ridică ochii, îl privi pe Herş şi
zâmbi.
Abia după aceea hasidimii intonară melodia
,,Trandafirul lui Iaakov este vesel".
Puterea: Pe când „Vizionarul" 134 Rabi Iacob
Iţhak era în ospeţie la Rabi Baruh, se afla acolo şi un
hasid cunoscut şi bine văzut, numit Iosif, care se
ţinea în prejma „Vizionarului".
Rabi Baruh îl apostrofă: ,,Ce te ţii aşa după
dânsul?".
Hasidul răspunse: ,,Cum de ce? Este doar
«Vizionarul», el prevede totul!".
„Dacă aş vrea, spuse Rabi Baruh, ţi-aş putea da
şi ţie puterea de a prevedea!".

Vorbirea fru m oasă: Un rabin polonez se afla

ca oaspete pentru Şabat la Rabi Baruh.
La masă, rabinul zise: ,,Acum spune Tora135, o
prezin i doar atât de frumos".
RahrFaruh răspunse: ,,Dacă important estes·ă
vorbesc frumos, fără .a adânci esenţa--în~ăţăturii., . mai
j ue să.fht.rrmt! ~'.)
/ Cei ;ăi: ,,Nu fi ·rău pentru tine însuţi!"136_ În 1
legătură cu această zicală bătrânească, Rabi ~aruh f
spunea: ,,Fiecare om este chemat să împlinească ·
lumea printr-o faptă oarecare; lwnea are nevoie de
fiecare evreu, chiar şi de cel mai neînsemnat. Există .:.;,,.;:. .•
însă oameni care se izolează în încăperile lor, învaţă : '
şi se roagă, dar se feresc să vorbească cu alţi oameni; l
'--~ tia sunt .r~__ _Qeţţţru __~t §!!P:t egojşţi ! . Q_~că_ ar --~ \
,
1:3_4 Ra_~ Iacob Iţhak, "Vizionarul" din Lublin, ve~tpag. 179 . . , . I
f 5 "A sp]~Ei'E°'... înse"~~nă-a ·p1.~zenTâoral~. scriere reli~ ~,__) q-J
136 Avot, secţ. 2, f3 .

175
împreună cu alţi oameni, s-ar putea învăţa ceva bun
de la dânşii".
Slujba: Rabi Baruh a zis: ,,După cum Marele
Preot îşi făcea slujba înăuntrul Templului, tot astfel
omul perfect, ţadikul, trebuie să-şi facă slujba
înlăuntrul său. El trebuie să aprindă în inima sa focul
dragostei pentru Dumnezeu şi să-l înteţească mereu.
Vâlvătaia focului nu trebuie însă să se vadă pe di-
nafară, căci ar fi doar o dogoare străină".

176
Rabi IACOB IŢHAK „VIZIONARUL"
din LUBLIN

(decedat în 1815)
 Deosebirea: Rabinul din Korczyn îl întrebă
odată pe învăţătorul său, Rabi Haim, din Sandezl37:
,,Nu ştiu cu ce te-ar putea întrece cel din Lublin.
Sunteţi egali în slujbă şi în învăţătură. Ba chiar bine-
facerile tale sunt atât de multe, cum n-am văzut în
Lublin".
,,Rabi Samuel Ahron, Rabi Samuel Ahron,
spuse Rabi Haim, dacă l-ai fi auzit pe cel din Lublin
rostind doar o singură binecuvântare şi ai fi văzut
câtă putere îi dădea el, cu siguranţă că n-ai fi pus
această întrebare".

Melodia îngerească: Într-o vineri seara, la

„masă", în timp ce intona litania „Este sfântul
Şabat", Rabi din Lublin s-a oprit deodată, capul i-a
căzut pe masă şi a rămas nemişcat, stăpânit de
evlavie.
La început, hasidimii s-au sfiit să-l învioreze;
ei ştiau doar că este vorba de o înălţare a sufletului,
nu de un leşin obişnuit. Dar, cum starea învăţătorului
dura prea mult, hasidimii au început să se frământe;
unora le-a venit în gând că s-ar putea ca sufletul
învăţătorului, odată intrat în legături tainice cu
rădăcinile sale din înalturi, să nu mai vrea să coboare

137 Vezi pag. 285.

179
în trup. De aceea, au hotărât să-l învioreze pe ma-
gistru. Întrucât se sfiau însă să-l atingă, şi-au ridicat
vocile într-un cântec puternic, astfel încât el să
revină din starea de extaz şi sufletul său să coboare
din sferele înalte. El nu s-a trezit însă decât într-un
târziu.
Atunci, şi-a revenit şi a continuat litania.
A cântat diferite melodii, complet necunoscute
lui înaint~. I se părea că totul în el cântă. Din el
emana o putere atât de mare, încât cu toţii s-au simţit
antrenaţi, gata să-şi adauge sufletele la acest vârtej
de bucurie.
Această melodie este cunoscută şi azi printre
hasidimi ca „melodia îngerească".
Gustarea: Rabi Salomon Posner, din Varşovia,
era un adversar îndârjit al hasidismului, socotindu-l o
deviere dăunătoare de la Învăţătură şi de la tradiţie.
Pe cât putea, el obişnuia să-i încolţească cu asprime
pe hasidimi.
Într-o noapte, se afla într-un han, unde se găsea
şi o ceată mare de hasidimi, în drum spre Lublin.
Hasidimii erau veseli, dănţuiau şi cântau tot felul de
melodii, căci aşa îi învăţa Rabi din Lublin, să fie
mereu veseli şi voioşi. Înaintea rugăciunii 'de
dimineaţă, ei nu s-au putut abţine să ia o gustare.
Rabi Salomon ar fi vrut să le reproşeze purtarea ne-
cuviincioasă, în special mâncarea înaintea rugăciunii
de dimineaţă, dar s-a temut să nu fie luat la bătaie
dacă ar fi dezvăluit că este Rabinul din Varşovia (pe
vremea aceea, cearta dintre hasidimi şi adversarii lor
era foarte aprigă) .
Peste o oră, hasidimii s-au îmbulzit la
rugăciune. Rabi Salomon rămase uimit când văzu
avântul lor.

180
 După ce îşi terminară rugacmnea, Rabi
Salomon se duse la ei şi le s_puse: __
r -. ,Jni d;u seama ci-oam-en1rcare- se·--î-oâgi cli\
ftâta devotament şi spirit de sacrificiu sunt în stare să )
ridice măcar şi hrănirea la înălţimea unei rugi!". Şi le /
ceru iertare entru. că . se, gândise.să-i--batjQGOJ.'.€ascăr/
Profetul Eliahu: Un hasid, care tindea din
toate puterile spre mântuire şi pe care Rabi din
Lublin îl iubea mult, văzându-l atât de cucernic, îl
necăjea mereu, spunându-i că vrea să-l vadă pe pro-
fetul Eliahu.
Într-un rând, Rabi din Lublin îi spuse: ,,Să te
duci mâine dis-de-dimineaţă pe malul Vistulei şi să
te uiţi bine la prima trăsură care va veni. Ai să fii
atunci faţă în faţă cu profetul".
În noaptea aceea, hasidul nu mai avu somn. În
zori, se duse pe malul apei şi aşteptă îndelung.
Dintr-odată, apăru o trăsură la care erau
înhămaţi patru cai; un nobil polonez coborî dintr-însa.
Hasidul îşi scoase repede pălăria şi se înclină adânc.
„Cum e cu putinţă, gândi el, ca acest nobil cu
straie creştine să fie profetul Eliahu ?".
Era nehotărât, dar îşi reveni curând, gândind:
„Doar Rabi a spus să aştept prima trăsură!" Şi se
apropie de nobil.
„De unde vine preaînaltul domn?", întrebă el în
limba polonă.
„Nătărăule, n-am chef să am de-a face cu
tine!", răspllnse călătorul tot în limba polonă. Apoi se
întoarse şi plecă.
Consternat, hasidul se uită după dânsul, apoi
plecă în grabă la Lublin şi povesti ce i s-a întâmplat.
„Prostule, strigă Rabi, ar fi trebuit să-i adresezi
salutul «Pace ţie!» şi să-l rogi să te binecuvânteze.

181
 Dar tu ţi-ai scos pălăria şi i te-ai adresat într-o limbă
străină. De aceea te-a respins".

Renunţare: Odată, într-o sâmbătă, pe când

„Vizionarul" îl vizita pe Rabi Baruh din Miedjiboj, s-a
iscat între cei dot ţadikimi o ceartă, a cărei cauză nu
se cunoaşte nici până în ziua de azi.
Rabi din Lublin n-a mai venit la Rabi Baruh la
,,a treia masă", ci a rămas la han.
Rabi Baruh i-a trimis vorbă prin slujitorul său:
„De treizeci de ani este încuiată în inima mea o taină
adâncă şi doar im singur suflet este în drept să afle
despre ea. Vino, vreau să ţi-o dezvălui".
Rabi din Lublin îi trimise însă vorbă: ,,Ştiu acest
lucru şi inima mea ar dori să afle taina. Totuşi, trebuie
să renunţ, deoarece eu nu caut să-mi mulţumesc sufle-
tul, ci să împlinesc voia lui Dumnezeu".

:' aşt~~~:~~:itJ~:~~:e:;~:~::ia.'~~;i~:i~•:;~~ )
i cut,~-~ră să s~ î~tâmple _nimic. _E:l__ sp_1;~~~. --~t.1,1_nci, /
!I necaJ1t, elevulm
. ••T
sau Iehud11381.· ,,Oamenn s1mph au,;
·•·· ·-
••• • • •

/ făcut deplină pocăinţă, lor nu le-a fost greu; dip

.__.. ţ,-" 1 partea lor nu este nici o piedică. Piedica se află l~
/ oamenii cu o situaţie înaltă: ei nu sunt în stare să,
(. ajungă la smerenie şi _ g_ţci nici la .îndreptare\
\..adevărată'.'. . .-· · · - ---··, -- /

OspitalitateI39: Reb Leib Mimeles, un bogat

negustor de cherestea din Lemberg, se nlÎmăra prin-
tre cei mai instruiţi hasidimi ai „Vizionarului". După

138 Este vorba de Iacob Iţhak,din Przysuha, decedat în 1814, Elev

al "Vizionarului" din Lublin şi învăţător al lui Rabi Bunem, din
Przysuha,
139 Vezi nota la "Ospital1tate", pag. 64, nota 37.

182
ce rămăsese văduv, se căsătorise cu sora acestuia. El
respecta în mod deosebit porunca ospitalităţii. Cine
venea în casa lui, bogat sau sărac, evreu sau creştin,
bărbat sau femeie, era primit cu încredere şi căpăta
mâncare, băutură şi loc de dormit; despre plată, nici
vorbă nu putea fi. Reb Leib obişnuia, de asemenea,
să aranjeze el însuşi aşternutul oaspeţilor săi .
Odată, unul din oaspeţi nu vru să-i îngăduie să
facă el treaba asta. ,,Reb Leib, spuse el, de ce să te
oboseşti chiar tu cu pregătirea patului pentru
oaspeţi?". ·
,,Îţi închipui, zâmbi Reb Leib, că mă obosesc
pentru oaspeţi? O, nu, o fac pentru mine! Găsesc în
facerea de bine cea mai mare plăcere şi cred că, dacă
fac patul oaspeţilor, îmi pregătesc mie un loc în
veşnicie" .
În casa lui obişnuia să vină şi un biet coate-
goale. Primea zilnic o duşcă de rachiu. Odată,
Mimeles l-a găsit zăcând beat pe uliţă. Atunci, a dat
poruncă să nu se mai dea în casa lui rachiu beţiva­
nului.
Din ziua aceea, a dispărut binecuvântarea care
domnise până atunci în casă, afacerile i-au mers din
zi în zi mai prost. Atunci, a lecat la Lublin şi s-a . ,
plâns lui Rabi. , izionarul" îi s use: HDumnezeu mÎ) 1----'.
~ <?.~. amnă ă.JllQtivVGâ~deşte-t~·-·po;te'âTrefuză(
vreodată cuiva ospitalitatea". Mimeles se gândi o
clipă şi îşi aminti de beţivan. ,,Vizionarul" spuse
atunci: ,,Cere iertare omului şi dă-i ca şi înainte
duşca de rachiu şi vei avea din nou binecuvântarea în
casa ta!".
Mimeles plecă acasă şi se rugă de beţivan să-l
ierte.

183
Rabi ISRAEL, MAGHIDUL din
KOZIENICE

(de.c edat în 1815)

\
 Sufletul: Rabinul din Rujin spunea:
„Maghidul din Kozienice avea o credinţă atât de
mare, cât într-o mie de suflete evreieşti" .
Puterea: Maghidul din Kozienice, născut când
părinţii săierau la o vârstă înaintată, suferea încă din
copilărie de o mare slăbiciune fizică. Medicii se
mirau cum de mai trăieşte. Avea braţele descărnate,
picioarele ca nişte beţe. Zăcea în pat, sprijinit pe o
mulţime de perne. Dacă se ridica să stea în picioare,
trebuia să încalţe papuci; picioarele nu-i suportau
ghete. Avea vocea foarte slabă, asemenea unui cânte-
cel. Trebuia să fie purtat la sinagogă, şezând pe un
scaun. În schimb, acolo el intona cu o voce puternică
versetul biblic: ,,Ce înfricoşător este acest loc"l40_
Tot astfel, lunea şi joia se putea duce la sinagogă
sprinten, înfăşurat în talit şi purtând filacterele; tre-
cea printre rândurile celor ce aşteptau, iar slujitorii îl
urmau, ducând lumânări groase. Sprinten şi voios,
având în braţe un sul al Tarei, el înainta spre chivot,
se înclina adânc, aşeza sulul sfănt, făcea încă un pas
ca de dans în faţa pupitrului pe care se afla
Menoral41 şi aşeza lumânările. Începea apoi să ros-

187
 tească, cu obişnuita lui voce slabă, primele cuvinte
ale rugăciunii, dar cu fiecare cuvânt vocea îi devenea
tot mai puternică, ajungând în cele din unnă să-i
antreneze pe toţi cei de faţă. După rugăciune, când
era purtat acasă de slujitori, el fiind aşezat pe un
scaun, era palid ca un muribund, dar paloarea lui ilu-
mina totul în jur.
Băştinaş şi străin: Rabi Iacob Iţhak, din
Przysuha, supranumit Iehudi, se afla odată în
Kozienice, pentru Şavuot. În a doua zi a sărbătorii, la
masă, Maghidul îi spuse: ,,Sfinte Iehudi, cum se face
că în a doua zi a sărbătorii, care se ţine numai în
ţările Galutului142, simt o mai mare sfinţenie decât în
prima zi, singura pe care o celebrează cei ce locuiesc
în Ereţ Israel? De ce oare mă simt mai mişcat în ziua
pe care ne-a dat-o străinătatea decât în cea stabilită
de Biblie ca zi de sărbătoare?" .
Iehudi răspunse: ,,Aş putea să-ţi explic motivul
printr-un exemplu: când un bărbat se ceartă cu ne-
vasta lui şi apoi se împacă, dragostea devine mai
mare ca înainte" .
.· . -- --Gândurfstrăine: Maghi<lul spunea fiului sălÎ,~
/ _( Rabi Moşe Eliakim: ,,Crede-mă, _fiule, nu se poate ca
~ gândurile străine care-i trec prin minte omului în
timp ce face o treabă să nu poată fi preschimbate în
altele sfinte. M-am obişnuit din copilărie să caut a
sfinţi toate gândurile străine care-mi treceau prin
minte pe când mă rugam. Chiar şi astăzi, există ,
I
destul de multe scânte. sfi
. thte .care-mi trec prin minte, /
1.·.

pornind de la luc_111.ri care . par cu_totul lipsite ~

,._ sfinţenie". _J-- --- - ------- ...

142 Galut = prizonierat, exil, diaspora (cf. Ieremia, 48, I I).

188
 I
/
--·--· .. ••-•····

Cei ce se încred în Dumnezeu: Maghidul a

;' fost invitat odată la o circumcizie. Când a vrut să .

!~;~:eî:n@1~~~W~aiii~~1r:ă:~tt1l-~~~~~~~~~1L_I
~stţ}.? Slavă Domnului, am la îndemână o forţfT -
'~ ~ -~! _1!,l~Je. Stă_ scris: «Cei ce sp::~ ~°-:_.!?~~I_l:t!~~Y\
·; _p~1~~----m schimb _gpţţ.,re» '.~....:: eu fac schimb cu /
/ Dumnezeu, care are destulă forţă". Şi a sărit
'
mt
j

\-....tr_ăsură ca şi cum ar fi fost un om sănătos./,,,---- -- ·-

.. - ..............__ •······· ·- - · - ---~-- ..• · - - ·••« "~-- -----·, , -- -·

Revelaţia:
Nepotul său, Rabi Haim Meir, din
Moghielnic, povestea: ,,Când aveam 6-7 ani,
donneam de obicei în aceeaşi odăiţă cu bunicul. Într-o
noapte, el se ridică deodată din pat şi se îmbrăcă.
După puţin timp, intră în odăiţă un străin, care începu
o discuţie prietenească cu bunicul. Am crezut că
acest străin este profetul Eliahu. După ce străinul
plecă, am întrebat: «Bunicule, cine a fost? Desigur,
profetul Eliahu». El răspunse doar cu un text din
Talmud: «Revelaţia ţadikului este mai sfântă decât
revelaţia îngerilorn"l44.

Prinţul Czartoriski: Prinţul Czartoriski l-a

rugat pe Maghid să-l binecuvânteze să aibă un fiu.
Maghidul strigă: ,,Stăpâne al lumii! Ai atâţia oameni
pe pământ, să mai fie încă unul!".
N-a trecut nici un an şi prinţesa aduse pe lume
un fiu.
La un ospăţ festiv, prinţul îl lăudă pe Maghid,
spunând despre el că face minuni. Fratele său îl con-
trazise: ,,Mă prind să-l păcălesc".
143 Isaia, 40, 31.
144 Cf. Talmudul babilonean, Hulin, 92b.

189
 Se duse la Rabi Israel, pretinse că fec ioraşul
său este grav bolnav şi ceru Maghidului să-l ajute.
Atunci, Maghidul îi spuse: ,,Pleacă repede
acasă! Cine ştie dacă-ţi vei mai găsi copilul în viaţă!" .
Prinţul râse; era convins că a câştigat prin-
soarea.
Când ajunse acasă, copilul nu mai trăia.
Într-o limbă străină: Maghidului îi plăcea
foarte să folosească în vorbirea sa şi limba polonă;
uneori, adâncit în gânduri fiind, îngâna câte o arie
populară poloneză. Adesea striga: ,,moi kohancu"
(dragul meu).
Într-o zi de Purim, afăndu-se la masa festivă,
spuse în polonă: ,,Ce fel de Purim este o astfel de
Leil Şimurim?"l 4 5 şi dezvălui taine adânci cu privire
la această sărbătoare. Apoi spuse: ,,Omul poate sluji
cu adevărat lui Dumnezeu numai dacă ajunge la
treapta în care poate face ca cele sufleteşti să fie mai
presus decât cele trupeşti . Dar un suflet gol, fără
straie sfinte, este ca un trup fără cămaşă".
Hohotul de plâns: În ajunul zilei de lom
Kipur, se adunau la uşa Maghidului toţi bărbaţii din
oraş, împreună cu femeile şi copiii lor, în comuniune
frăţească, implorându-i în gura mare binecuvântarea.
Maghidul izbucni atunci în plâns şi spuse:
,,Sunt mai păcătos decât voi" şi se aruncă la pământ.
Apoi, se duse împreună cu ei la sinagogă .
145 Leii Şimurim = Noaptea pazei, a ocrotirii. Sunt denumite ast-
fel primele două nopţi ale sărbătorii de Pesah. Cf. Ieşirea, 12,
2. În istoria de faţă,este vorba de un joc de cuvinte.

190
 În
- La bătrâneţe: anii bătrâneţii sale, Maghidul ;
a spus: ,,Voi credeţi că pornirea rea 146 se sfieşte de J
(
1
ţadik şi că acestuia vârsta şi slăbiciunea corporală îi
I înlătură patimile? Iată, eu sunt socotit un ţadik, cor- 1
\ pul meu este slab şi ve.şted/şt fotuşi 1spit~ : m~.'. <l
l~l?meşte: «~i e,1:1te~lj!__şJLJ!~.! ..!JP..năc.at! »".. -

Plângerea: O femeie a venit odată la Maghid

şi i s-a plâns că bărbatul a înjosit-o şi i-a spus că e
respingătoare. Maghidul o întrebă: ,,Eşti într-adevăr
respingătoare?". Ea îi răspunse: ,,Atunci când m-am
dus la cununie eram podoaba lui; de ce i-am devenit
acum respingătoare?" .
El îi aruncă o privire plină de simpatie şi, după
o clipă, spuse: ,,Stăpâne al lumii! Şi poporul lui
Israel se plânge de Tine! Când evreii aflaţi în pustiu
ţi-au făgăduit: «Vrem să îndeplinim poruncile
Tale» 147, lucrul ăsta ţi-a plăcut, l-ai ales pe Israel din-
tre toate popoarele şi te-ai cununat cu el, aşa cum stă
scris: «Mi te-am ales pentru veşnicie» l 48. De ce ţi-ai
întors de atâta timp chipul din faţa noastră? Te
implor, pentru această femeie şi pentru poporul tău
Israel: îndeplineşte-ţi cuvântul pe care l-ai rostit prin
gura profeţilor tăi: «Îmi amintesc de dragostea
tinereţii tale, de felul cum m-ai urmat în pustie, în
ţara neroditoare» 149 şi «vreau să-mi amintesc de
legământul încheiat cu tine în zilele tinereţii tale şi
vreau ca legământul acesta să rămână veşnic»" 150.

146_e.omirea..rea, în ebraiclileter.:M..:lgJru;~p_jnclcJ.LTa/m11du/, ea a
fost personificată i identificată chiauJ!..Sata.na.-- -
147 Ieşirea, 4,7.
148 Osea, 2, 24.
149 Ieremia, 2, 2.
150 Ezechiel, 16, 60.

191
Rabi ABRAHAM IEHOŞUA din APTA

(decedat în 1822)
 ·-·- ----··--·---- ··· ---~ ---···- ,,
· Suferinţa: Dragostea pe care o purta Rabi ;
Abraham poporului lui Israel era nemărginită. Odată,
gândind la suferinţele evreilor, el izbucni într-un
pohot prelungit de plâns.
În ziua aceea, venise la Apta Rabi Susia, din
Annopol, şi-l întrebă de-a dreptul: ,,Care-i pricina
lacrimilor tale? Doar sfântul Baal Şem ne-a poruncit
să fim totdeauna veseli şi voioşi" .
Rabi din Apta aruncă prietenului său o privire
posomorâtă şi spuse: ,,Susia, Susia, ce-i cu tine? Nu
simţi suferinţele îngrozitoare şi persecuţiile amare
~
care se pr.~~atesc„po,p()r,u 1m. evre_1:1:?: " .:.. __ . _ ....... _.
1 „Simt toate astea, răspunse Rabi Susia, dar în .:J '
bartea Zahar stă scris că Dumnezeu dă oamenilor
doar-- atâta
'---~
suferinţă cât pot ei să îndure~''.' ('
·- .. --· -·

. ___ _:r Alcătuireă-:Rab1 Ăbraham a s US odâ:faj,J5i~ ·

mila sa, Dumnezeu -s~:' - ezvăluie fiecăriii"om altfel, i ':
~upă cum diferite sunt alcătuirea şi felul de a fi ale ~------•
fiecăruia. Dacă s-ar dezvălui oricărui om în toată _

... ··-
ăre ia sa, nimeni n-ar putea suporta aceasta". _
.........
Slujba de la miezul nopţii: Rabi Abraham
------------•·"'"' _, ___........ , __

zicea: ,,Ziua ne-o trecem în slujba Învăţăturii şi a

oamenilor din rândul cărora facem parte. Dar
noaptea, când ne culcăm să dăm odihnă trupului

195
 obosit, apare o femeie bătrână şi încovoiată, care ne
roagă s-o ajutăm. Atunci, trebuie să ne sculăm şi să
intonăm rugăciuni şi psalmi pentru Şehina, măreţia
lui Dumnezeu, aflată în exil, şi pentru Templul
dărâmat".

Văduva: Rabi Aizic, din Jidaciov, povestea:

„Odată, stăteam în faţa învăţătorului meu, Rabinul
din Apta, şi vorbeam cu el despre Învăţătură. A
apărut deodată o femeie în straie de doliu. Învăţă­
torul a întrerupt atunci discuţia cu mine şi s-a îndrep-
tat spre văduvă. Ea se plângea şi el o asculta cu
atenţie. Au stat de vorbă între ei multă vreme şi am
auzit doar că se sfătuiau cum poate fi mântuită din
exil măreţia lui Dumnezeu. Şi învăţătorul izbucni
deodată în hohote de plâns. Plângeam şi eu: lacrimi-
le curgeau şi din ochii văduvei".
Binecuvântarea: Pentru Zilele înfricoşătoare,
de Anul Nou şi de lom Kipur, obişnuiau să vină la
Apta mii de evrei, spre a se uni în rugăciune cu Rabi
Abraham. Fiecare din ei îi înmâna un cvitel pe care-
şi scrisese dorinţelel51_ Rabinu avea însă timp să le
citească pe toate. El le aduna, le acoperea cu mâinile
sale şi striga: ,,Binecuvântez cu toate cele bune pe
toţi aceia al căror nume este scris în aceste bilete".

,,,.,~-Slujba:· El spuse odăîă:"',;De-. Îăudat"•·e·ste· -~-~c;

-•· ~--f-'· are-1 - slujeşte pe Dumn-ez- eu prin înv-ăţătură şi)
găciune. Dar mai de laudă este acela care-l slujeşte
, rin faptel_ţ de fie.care zi, OI:ţfât de sim_p!~.ar fi el~'~--

196
 -, -·· - --~- . ,.~ ···-··-·

. Blestemul: bucată de vreme Rabi Abraha,ur

~ t rabin al comunită.ţii_din_laşj~~ adyersar(ai
hasid1smului îl duşmăneau şi-l asupreau. Intr-o zi,
când persecuţiile lor au ajuns până într-acolo încât el
era în mare primejdie să fie întemniţat, oamenii săi
4e__C!:,lSă_Şi prietenii îi cerură să-şi blesteme duşmanii ..
El spuse atuîicE·7Jii-tinereţe ăm afurisit nişte oameni
care-mi puneau piedici la învăţătură şi le-a mers /,
foarte rău. Când am îmbătrânit, am avut remuşcări că
am procedat aşa şi de atunci inima mi-e plină de i
W
căinţă şi supărare. De aceea, m:~lţl __ !"llgat .~:1 . orice ',
bleste~ car~-''a .ieş! vreo<;ţ~_ţ_f <ţip__gµ1~. JD-ea, c,~t voi J

frâi; s( [~]itf<!f ă ÎILR!!!~~µy~g_ţ!l,Ţ~_: Aşadar, mai vreţi )

să-mi afurisesc duşmanii?". ,, · ,-

1
✓ \ Prietenii s~ ~ ! QĂg~~.~§i/
- -- •

-- --Daniî:Un bogat negustorae·postâv d1n Ăptă"ă '

fost odată victima unui furt. Necăjit, negustorul se
\ duse la Rabi. Acesta îl sfătui unde să caute hoţul şi
J
\ omul izbuti să-şi salveze marfa. El aduse lui Rabi ca
·: dar o mare sumă de bani.
,,Nu-mi trebuie bani!", spuse Rabi.
,,Atunci îţi voi aduce o stofă fină de lână pen- ;
tru un costum!". !1
,,Nu port costum din stofă de lână, din cauză de :
Şatnes"I52_ ,
„Să-şi facă atunci soţia o rochie din această 1
stofă". \
,,N-am bani să plătesc croitorul". . \
,,Mă pricep la croitorie şi am să-i fac eu însumi ,
rochi~'.'.·. . . r---·•---·-m-._._. . . .
·c~,"-·••··-·- · ~··'

152 Şatnes (mai corect, Şatneis) este _d~numirea stofelor în

alcătuirea cărora intră două feluri .de .1}re; ..~.Y...~~~l!yinte, este
vor a esEre o ţesătură amestecată. După texte biblice, evreilor
le este ..interzis să poartehăine·-conf~qiQ.!1~~ din asemenţ;JL
ţ~~ături (I~~irea, J Q,_f9 şi J:)eyteron.omui, 22,..11 ).

197
 ~,ş-rae unde -s-fi~u -bani pentru căptuşeală?".
,,Căptuşeala rochiei celei vechi mai este bună" .
,,Dacă e bună căptuşeala rochiei celei vechi,
tunci n-are nevoie de o rochie nouă", spuse Rabi.
Şi nu prim~~~~ , -----·--· · -------

Smerenia şi cunoaşterea lui Dumnezeu:

Rabinului din Apta i s-a pus odată întrebarea dacă
\ smerenia este calea pentru a ajunge la cunoaşterea lui
L-v Dumnezeu sau dacă, dimpotrivă, cunoaşterea lui
' Dumnezeu este calea prin care se poate ajunge la
adevărata smerenie.
Rabinul din Apta răspunse: ,,Acela care este
smerit deşi nu l-a cunoscut pe Dumnezeu se află pe
o treaptă mai înaltă decât acela care a devenit smerit
prin cunoaştere. Dacă cineva este smerit din fire şi
trăieşte umil, el capătă cunoaşterea dumnezeirii cu o
forţă asemenea celei a apei care curge din înălţimi.
Dimpotrivă, trufaşul nu izbuteşte niciodată să-l
cunoască pe Dumnezeu cu adevărat" .

Iubirea: Rabi Abraham spuse odată:

„Expresiile: «Iubeşte pe Dumnezeu, stăpânul tău» şi
«Iubeşte pe aproapele tău» par două porunci deo-
sebite. În fapt însă, iubirea de Dumnezeu şi iubirea
de oameni sunt unul şi acelaşi lucni. Şi aceasta este
datoria ţadikului: să unifice dragostea pentru
Dumnezeu cu cea pentru oameni!
Bani: Adesea Rabinul din Apta vorbea despre
nimicnicia banilor, spunând că ei sunt lucrul cel mai
josnic şi mai nepotrivit de pe lume.
Într-un rând, lucrurile au stat însă altfel.
Era într-o zi de Purim. După obiceiul tradi-
ţional, oamenii îi trimiseseră daruri în bani. Fiului

198
 său, Rabi Iţhak Meir, i se păru că tatăl său priveşte cu
plăcere fiecare monedă de aur; părea că banii îi pro-
duc o mare bucurie.
Îl întrebă: ,,Gândeşti acum altfel despre bani?".
,,O, nu!", răspunse Rabi din Apta. ,,Dar, iată,
astăzi trebuie să îndeplinesc porunca «Dăruieşte
săracilor» şi deci trebuie să port de grijă banilor, alt-
fel n-o să pot da nimic celor aflaţi în nevoie".
Adevărul: Pe vremea când Rabi din Apta
ocupa funcţia de Rabin la Iaşi, a izbucnit în sinagogă
o ceartă aprigă între cei avuţi şi muncitori. Până la
urmă, s-au înţeles să aducă în faţa rabinului pricina
pentru care izbucnise cearta şi să se supună hotărârii
lui.
S-a întâmplat că Rabi a trebuit să dea dreptate
bogătaşilor. Muncitorii s-au mâniat; unul dintre ei nu
s-a putut abţine şi a arătat rabinului nemulţumirea sa.
El spuser „Ne înd iipuisem că cel puţin Rabi iubeşte
adevărul. Acum ne-am încredinţat că nici lui Rabi
u-i..P-lllce..ad.eyă_ml''~-j ---------- ··- · · · ··
...... Ra.bimll . di~_ Apta răspunse :r·,,Patriarhul
(Abraham a fost primul care l-a recunoscut pe Dum-
(~ezeu şi, aşa cum stă scris, a trebuit să treacă prin
1zece încercări. Totuşi, nicăieri nu scrie că a iubit ,

J
adevă1;1L ~celaşi lu:ru ~l găsim la fiul său !ţ~~k:_ era _
gata sa se Jertfeasca lm Dumnezeu; dar mcaten nu \I
găsim scris că a fost un om al adevărului. Dim-

I
potrivă, în legătură cu Iaakov, care a luat de la fratele :
său Esau dreptul primului născut şi care l-a păcălit pe. \
socrul său Laban în legătură cu oil.~, stă scris: «Şi .
, J ~flkO.Y_.~ (osţ_~!!_-~~- a~-~~~~~-ru~ui~_;,\Urmează dit~i~I '-~
\ ca ad~va~1 ~tdl se aflda ~u„uş~~~ţ~~ ~l _l:o.~tefi gas1t .. •
numai a1atun e nea evar . 1
'------·········- ... ·•-··· ·-·-· -
199
 ___yjitor.ul: Rabi Meşulem Natan Margulies, din
Berdicev, discuta odată cu Rabi Abraham despre
,,Vizionarul" din Lublin.
( ,,Ah1- ăvuf şCeu acest dâr;spuse-Rabi dinApta, .
/ dar m-am dezbărat de el. În tinereţe, pmp_rj._ile mele i
i mădulare îmi dădeau de ştire asupra celor ce se vor \

Lt,, .~:mr;/:ăv:;;~~=~~;!1i,:e;: \
~ afla ce este tainic. Atunci, m-am rugat luiJ
Q.l!mne.?.~J! _să-1P.Lf~_ţragă -~cest .dar:', / "' ·

200
Rabi MOŞE din UJHELY

(decedat în 1839)

))
 Israel şi popoarele: Într-o zi de Roş Haşana,
înainte de a sufla din şafar, Rabi Moşe a spus în
predica lui: ,,An de an, de Roş Haşana, se adună în
faţa tronului lui Dumnezeu principii cereşti ai
popoarelor (se ştie că orice popor şi orice seminţie
are un prinţ în cer). Ei se adresează Regelui Regilor,
fiecare rugându-se pentru poporul său . Atitudinea lor
este princiară, au coroană pe cap şi sceptru în mână,
straiele lor sunt sărbătoreşti, scumpe şi viu colorate,
fiecare în culoarea neamului său . Doar principele lui
Israel stă deoparte, trist, îmbrăcat în straie albe,
zdrenţuite ; el se roagă pentru renaşterea statului
evreiesc, pentru înălţarea coroanei poporului s ău.
Văzându-l, principii popoarelor îşi râd de el şi spun:
«Ia uitaţi-vă la prinţul evreilor, cât de calic şi de
netrebnic este, cât de jalnic se înfăţişează el tronului
ceresc! Şi mai îndrăzneşte să ceară renaşterea patriei
evreilor!»".
La sfârşitul parabolei, Rabi Moşe adăugă: ,,din
cauza păcatelor noastre, coroana lui Israel se
tăvăleşte în pulbere, ţara noastră e ocupată de străini
şi popoarele ne batjocoresc. Evrei! De ce nu vă
pocăiţi?"
La această predică, obştea răspunse cu un sus-
pin de jale.

203
 Conştiinţa: Un evreu veni la Rabi Moşe şi i se
plânse că este chinuit de vise urâte. Noapte de
noapte, visează chipuri înfiorătoare şi i se pare că
este aruncat în iad, unde îl aşteaptă cazne cumplite.
După o clipă de gândire, Rabi îl întrebă:
,,Cugetul îţi este oare curat? Ia gândeşte-te!".
„Am conştiinţa liniştită, nu-mi găsesc nici o
vină".
„Vezi, ăsta e marele păcat care te apasă, spuse
Rabi Moşe. Tocmai faptul că-ţi socoteşti conştiinţa
nepătată. Omul trebuie să încerce mereu să se
depăşească, să tindă fără încetare spre perfecţiune" .

.· - - uarul pornit din inimă: În tinereţe, R~bT

l Moşe din Ujhely cutreiera din când în când ţara spre
' a strânge bani pentru săraci, căci inima lui era plină
de dragoste pentru oamenii sărmani, lipsiţi de noroc.
Simţea că nici o trudă nu este prea mare, dacă le
poate veni în ajutor.
Într-un rând, ajunse la un han, unde se afla un
)
, grup de oameni, care arătau a fi îndestulaţi, şedeau la
\ o masă şi jucau cărţi. Rabi se apropie de ei şi îi rugă
/ să-şi facă pomană cu cei aflaţi în nevoie. Dar grupul
) era alcătuit din oameni neciopliţi, grosolani. Nu-i
dădură nimic; dimpotrivă, se uitară la el cu răutate .
(. Ba chiar unul dintre ei, un neobrăzat, se ridică de pe
\ scaun, îl îmbrânci pe Rabi Moşe şi îi cără câţiva
pumni, strigându-i: ,,Ceri pomană pentru săraci?
Uite-ţi pomana şi şterge-o de aici!".
Rabi Moşe stătu încovoiat, nu se feri, îl lăsă să-l I
lovească. Apoi zise: ~• u m1-am piiifii'racmrrpartea, ;
ovituri e au rosf pentru -mine! Dar ce daţi pentru.' \
1

săraci?' '.[ Rosfise--aceste -ci:ivinte cu atâtaumilinţă,

încatneciopliţii fură impresionaţi. Îi copleşi o milă
atât de mare, încât îi dădură toţi banii pe care-i
~ -- -------···-·-·· ····-··- ·-·-··-· -··

204
 Jertfa lui Iţhak: În ajunul zilei de lom Kipur,
după ce fuseseră aprinse lumânările de ceară şi
lumea se aduna pentru Kol Nidre, Rabi Moşe,
îmbrăcat în alb, intră în sinagogă şi se îndreptă spre
chivotul sfănt. Adună toţi copiii care se aflau acolo şi
strigă: ,,Copii de evrei! Dumnezeu - lăudat fie
numele Lui - vă cere să vă jertfiţi pentru el. Sunteţi
gata să-i împliniţi vrerea?".
,,Da, Rabi, da!", strigară copiii într-un glas.
,,Suntem gata să ne dăm viaţa pentru Dumnezeu!"
Rabi Moşe strigă atunci: ,,Doamne, stăpân al
lumii! Ştim din cărţile sfinte că patriarhul nostru
Iţhak a făcut un lucru măreţ vrând să se jertfească
pentru tine! Iată, aici sunt o mulţime de copii gata să-şi
dea viaţa pentru numele tău sfânt. Oare nu vei ierta,
de dragul lor, păcatele pe care le-a săvârşit po-
porul?".
Apoi izbucni în plâns, şi întreaga obşte împre-
ună cu el.

Ludovic Kossuth: La vârsta de şase ani, omul

de seamă de mai târziu al Ungariei, luptătorul pentru
libertate, era grav bolnav. Medicii socoteau că zilele
lui sunt numărate.
Pe atunci, tatăl micului Ludovic ocupa, în
comitatul Zamplin, un post important în adminis-
traţia de stat. În această calitate, el a luat odată o
decizie care îngreuia mult traiul evreilor, le îngrădea
libertatea de a face comerţ, astfel încât mulţi şi-au
pierdut mijloacele de existenţă . Cei loviţi de această
măsură s-au adresat, plângând amarnic, lui Rabi
Moşe. Acesta a încercat să intervină la tatăl lui
Kossuth, dar demnitarul a refuzat să-l primească, n-a
vrut nici măcar să-l vadă.

205
 La scurtă vreme după aceasta, micul Ludovic
~~~olnă_yj__grn,v,.lfţam3-Jgi era foarte ne_~ăjit! I~
părea că pedepsită, că îmbolnăvit
J este fiul i s-a din
~ l.cau.za purtării. neprietenoase a s. oţu. lui ei faţă de R.a.bi
· Moşe, al cărui nume era vestit şi printre creştini. L-a
!'1gat pe so~_l--~-~~-s!_t:_~!_c!gJ 11!~§2;!@.ne_ c~rţ__9 luase·:
, -ErîCfăspunse însă că nu poate face aşa ceva; ar
._însemna să-şi încalce
.•,..T ______ ,,__ . .
convingerile./····-·· ·-
- o~·""A~~--,--........................ ,.......,, _ _ .,_..
_...
··
Fefifeia"lfotan atunci să se ducă la Rabi Moşe
să-i ceară iertare şi să-l roage să folosească pentru
însănătoşirea copilului ei trecerea pe care o are la
Dumnezeu.
Seara, târziu, soţia importantului funcţionar de
stat, însoţită de fiul său, intră în locuinţa sărăcăcioasă
a lui Rabi Moşe. Îi dădu de înţeles că soţul ei nu avea
nimic împotriva evreilor, dar fusese nevoit să ia
această măsură. De aceea, îl rugă să nu fie supărat pe
dânsul şi nici pe familia lui, să nu le poarte
duşmănie. Rabi Moşe o linişti . Ea îi mulţumi şi îi
ceru, ca semn al iertării, să-i binecuvânteze fiul şi să
se roage pentru însănătoşirea lui. Rabi puse micului
Ludovic o întrebare şi căpătă un răspuns care-l
mulţumi. Atunci, Rabi Moşe îşi puse mâinile pe
capul băiatului şi-I binecuvântă, recitând versetul
psalmistului: ,,Natata liri'chu neis l'hitnoseis mipnei
Kossuth (în Ioc de Koşet) sela" 153 .
Micul Kossuth se însănătoşi. Mai târziu, în
decursul frământatei sale vieţi, el obişnuia să
povestească că mama sa era ferm convinsă că Rabi îi
hotărâse tot drumul în viaţă, prin binecuvântarea

153 „Doamne, tu dai celor care te urmează flamură, ca să se apere

de arc" (Psalm 60, 6). În această frază, se găseşte cuvântul
ebraic „Koşet", potrivit pentru un joc de cuvinte.

206
cuprinsă în fraza pe care o rostise. Şi adăuga: ,,Nici
eu nu sunt convins de contrariul".
Focul: Într-o zi de Şabat, Rabi Moşe stătea la
,,a treia masă", înconjurat de mulţi hasidimi.
Dintr-odată, năvăli în cameră nepotul său,
Salman Leib 15 4, care strigă: ,,Bunicuţule, arde în
casa ta! Arde în casa ta!".
S-a iscat tumult. Rabi întrerupse tălmăcirea
pericopei, iar hasidimii alergară, care în căsuţa rabi-
1
nului, care pe uliţă, să găsească vreun neevreu cai:_e~
ş__iî _.aj.u.te la stir1_gţrea f9culu ·. Intrară în căsuţă, dar nu
găsrrănicfurină"de foc. Îi dădură de ştire lui Rabi.
„Voi n-aţi văzut nimic, spuse el, dar Salman
Leib a văzut focul: erau îngerii înconjuraţi de flăcă­
rile sfinte".
Nostalgie: Rabi Moşe îl aştepta neîncetat pe
Mesia. Auzind odată un zgomot pe stradă, tresări, îşi
apucă bastonul şi strigă: ,,A venit acela care-l anunţă
pe Mesia ?". În fiecare noapte, înainte de a se culca,
îşi pregătea straiele de sărbătoare ca să fie gata în
orice clipă, să nu întârzie. Unul dintre slujitorii săi
n-avea altceva de făcut decât să stea de strajă şi să-l
trezească dacă i se pare că vede vreun semn. Când i
s-au logodit copiii, spera ca nunta să se facă la
Ierusalim; căsătoria să aibă loc în străinătate, în
Galut, numai dacă nu va fi venit încă Mesia. El se
voia unul dintre primii care să vadă chipul Regelui
Mesia. Ziua de 9 Av, în care jelim distrugerea
Templului, şi-o trecea într-o tristeţe de nespus.
Odată, când a fost întrebat de ce este mai trist decât

154 Rabi Salman, din Sighet, autor al mai multor lucrări hasidice, a
fost rabin de Maramureş. Decedat în 1883.

207
 alţi ţadi~i~i, ~ ~ăspuns: J „Sun\ 01:1~1 c_are a v~zu~
·nenoroc1rea. Dar Acela care mangaie S1onul_ma~
___ :.·;,t lăsa să văd şi mântuirea" .fŢadikîmii' din vremea lui

·spiineaitclnntr-însul idnviat o scânteie din sufletul

profetului Ieremia. __ _
1 . - - - ·--iăatăviaţa· a-locuit îfftf::o·cii'siî""dârapănată. Au .

I " : vrut să-i cumpere o casă frumoasă. A refuzat, \

\..-ţ,~··ţ_\ spu°:ân~: ,,N-a~ nevoie de aşa ~eva! Cur~IJ._9:Y8:.:~ ~i.J
. Mesia ŞI mă VOI muta la Ierusahm!". r·
_'------A- jfluiif E'vârsti:Cînaintată, la Ş~_ de _ani. (Pe\
patul de moarte, a spus: ,,Dumnezeu a vrut ca înu
~ · tinereţe să nu-mi dau seama că o să ajung atât de
bătrân î~aint~ de v~nir~a lui iyiesia. ~!ţţel, ~-~2:1, -~~-fi
_r
utut trai toţi aceşti am?". ..

208
Rabi WOLF din ZBARAŢ

(decedat în 1822)
 Hoţii: Nişte hoţi se furişară într-o noapte în
casa lui Rabi Wolf. Tocmai atunci el se trezise din
somn pentru a intona tânguirea de la miezul nopţii.
Din cămăruţa lui, văzu cum banda de hoţi căra tot ce
găsea la îndemână. Tremurând din tot corpul, începu
să strige: ,,Declar sus şi tare că aceste obiecte nu
aparţin vreunui stăpân! Să se ştie, ele sunt un avut
fără stăpân!" Iar nevestei sale îi spuse: ,,Slavă lui
Dumnezeu că am fost treaz la această oră şi am putut
declara că lucrurile pe care le scoteau nu erau pro-
prietatea cuiva. Altfel, Doamne fereşte, s-ar fi
împovărat cu vina hoţiei!".

Datoria de a ajuta: Un hoţ voia să scoată din

grădina lui Rabi Wolfun sac cu cartofi. Rabi stătea la
fereastră şi văzu cum se chinuieşte omul să scoată
sacul. Se grăbi să iasă şi-l ajută să-şi aburce sacul pe
umen.
Ai lui îl mustrară: ,,Chiar tu l-ai ajutat să fure
cartofii!". - -- -· ·_

hoţ, t r e b u ~-- _r---·•·---

J
Le răspunse: ,,Nu credeţi că_?.tif.~.2..!.!!..J~ fie el şi
---- ·

211
Rabi NAHMAN din BRAŢLAV

(1772-1811)
 Noul drum: Rabi Nahman din Braţlav,
strănepot al lui Baal Şem, găsise un fel nou de
îndeplinire a „slujbei" (adică de slujire a lui
Dumnezeu) şi adepţii săi îl urmau. Noile obiceiuri şi
practici n-au plăcut unor ţadikimi de pe acea vreme,
care au pornit o luptă aprigă împotriva lui. ,,Nu e
îngăduit, spuneau dânşii, să se schimbe nici măcar
cea mai măruntă dintre regulile pe care le-au stabilit
Baal Şem şi urmaşii săi". Unii îl acuzau chiar pe
Rabi Nahman de erezie, spunând că noilor „slujbe"
le lipsesc demnitatea şi sfinţenia. Hasidimi vestiţi de
pe vremea aceea i-au atras mereu atenţia lui Rabi
Nahman şi l-au îndrumat să revină pe calea cea
dreaptă, folosind pentru acest îndemn cuvinte blânde,
dar apoi şi vorbe aspre. Rabi Nahman respinse însă
cu hotărâre aceste îndemnuri. Se ajunse până acolo,
încât unii aveau de gând să arunce împotriva lui afu-
risenia, heremul, anatema. Numai intervenţia lui
Rabi Baruh din Miedjiboj a împiedicat acest lucru.
- Conducăforfi: Rabi Nahman a sp1is: ,,Există
1
oameni care nu se dau înapoi de la nici un mijloc,..+---J
doar să ajungă la putere. Satana nu-i în stare să abată
singur întreaga lume de pe calea adevărului; de
aceea, trimite falşi profeţi, care îi completează_is,pra-
LY.a.•~ ----·-···-----··-- -·-·-. ·-~

215
 Iadul şi patimile: Odată, Rabi Nahman a stri-
gat: ,,O, Stăpâne al lumii! Ce vrei de la poporul tău,
Israel? Îţi jur, sunt uimit văzând cu cât devotament
face evreul fapte bune şi împlineşte poruncile tale;
mă întreb chiar de unde mai are el puterea să împli-
neas·că măcar o singură poruncă, nevoit fiind să
trăiască în Galut şi să îndure atâtea persecuţii şi
împilări? Ce vrei de la copiii tăi? Ai pus în faţa
ochilor oamenilor patimile şi poftele ademenitoare,
dar iadul l-ai lăsat să fie descris doar în cartea Reşit
Hohma 155 . Ar fi fost bine să faci tocmai pe dos: să fi
descris patimile şi înclinările senzuale în cartea Reşit
Hohma; iar în faţa ochilor oamenilor să fi ţinut bi-
\ ciul! Crede-mă, Doamne, nimeni n-ar fi păcătuit. Dar
L...l? aşa, dănţuieşte Satana în mijlocul nostru!".

Hoţii:
Rabi Nahman obişnuia să împartă
săracilor
banii pe care i-i aduceau hasidimii; el însuşi
trăia în mare sărăcie şi lipsuri. La Braţlav, existau
nişte evrei hoţi şi el îi ajuta deseori cu bani. Adepţii
lui s-au supărat şi l-au întrebat de ce face af~stJ ucru.
l ' ~,Se întâmplă' uneon, sp1:1se -el, -ca s'ătîle î~d;;ă;Îl--s~·
ţ. \
fie încuiate şi rugăciunile lui Israel să nu poat~
~pătrunde acolo; atunci trimit hoţii mei şi ei sparg
( lacătele". Căci aforismul său era: ,,Cu.. cât este omu~
~ : i :ăud, ecu1a attrâ: sutnte~,~~~ ..~~.!~~-~~--~1?. _<1:l~ ~
1 -~-----··-----· oare.... . 1
s am
-·- ~-,· -

Falşii profeţi: După moartea lui Rabi

Nahman, adepţii săi (porecliţi „Umanii", după oraşul
pe care Rabi îl alesese ca ultimul său loc de odihnă)
au avut de îndurat mari persecuţii.Unul din cei mai
155 ReşitHohma = Începutul înţelepciunii . Operă a moralistului
cabalist Elia din Vidas, decedat în Ţara Sfăntă.

216
mari duşmani ai lor era Rabi Moşe, din Savrani 156 .
El îi persecuta fără milă, deşi era un om deosebit de
blând şi cu mare iubire pentru oameni. Când s-a
dovedit că nici un îndemn nu reuşeşte să-i convingă
pe adepţii lui Rabi Nahman să părăsească drumul
acestuia, Rabi Moşe se hotărî să arunce asupra lor
anatema. Elevii săi încercară să-l abată de la această
hotărâre. Ei argumentau: ,,Vreţi să respingeţi şi să
excludeţi din comunitatea lui Israel oameni care
merg zilnic la baia rituală, îşi fac rugăciunile în
extaz, studiază cu hărnicie Învăţătura şi trăiesc
potrivit Legii?". El le răspunse: ,,Vă închipuiţi că
profeţii lui Baal au venit spre popor îmbrăcaţi cu
straie modeme, fără barbă şi perciuni 157 ? În felul
acesta n-ar fi putut ademeni poporul! Au preferat să
vină ca nişte oameni cuvioşi, cu portul tradiţional al
evreilor, şi au pretins că fac totul numai spre binele
poporului; în felul acesta, ei au izbutit să-i abată pe
evrei pe o cale greşită".

156 Vezi pag. 273 .

157 Perciuni (în idiş peies, în ebraică peiot). Evreul habotnic din
Est purta perciunii doar puţin tăiaţi sau ca adevăraţi ţurţuri , pe
temeiul celor scrise în Leviticul, 19, 27.

217
Rabi MOŞE LEIB din SASOV

(decedat în 1807)
 Nuiaua: Iacob, din Brody, tatăl lui Rabi Moşe
Leib, era un adversar înverşunat al hasidismului.
Când fiul său a plecat de-acasă şi s-a dus să fie elev
la Rabi Şmelke din Nikolsburg, tatăl său s-a mâniat
tare. A tăiat dintr-un tufiş o. nuia, a adus-o în casă şi
a spus: ,,Cu nuiaua asta o să-l pedepsesc pe fiul meu
cel îndărătnic". De câte ori trecea pe lângă un copac,
tăia încă o nuia, pe care o socotea şi mai potrivită
pentru pedeapsă.
Au trecut anii. S-a făcut odată curăţenie mare
în casă şi slujitorul a dus nuielele în pod. Moş e Leib
află despre toate acestea. Lumea îl sfătuia să nu
revină acasă, pentru că tatăl se va înfuria şi îl va
pedepsi cu asprime.
S-au mai scurs câţiva ani. Când Moşe Leib tre-
bui, totuşi, să se întoarcă acasă, îl văzu pe tatăl său
ridicându-se şi căutând ceva. Îşi dădu seama ce
caută. Se gândi: ,,Este cel mai bun prilej să împlinesc
poruncile: «Cinsteşte pe tatăl tău!» şi «Omul este
dator să arate respect tatălui său!». Urcă în pod, găsi
nuielele şi le puse în faţa părintelui. Acesta pricepu
ce înţeles avea fapta lui şi se mărgini să-l privească .
Ospitalitate: Într-o vineri seara, pe o vreme
foarte friguroasă, Rabi Moşe Leib se ducea la mikva.
Zări de departe un evreu, stând rezemat de o căruţă.

221
Se apropie de el, îl auzi oftând din greu şi citi pe
chipul lui tristeţe şi descurajare. Căruţa era încărcată
cu tot felul de boarfe gospodăreşti; între ele stăteau
înghesuiţi o femeie palidă - nevasta evreului - şi
câţiva copii mici.
Rabi Moşe Leib îl întrebă de unde este şi de ce
stă afară în frigul ăsta îngrozitor.
Necunoscându-1, omul nu-i răspunse. Dar Rabi
Moşe Leib nu se lăsă şi-i ceru să-i spună care-i este
necazul, făgăduind să-l ajute. Omul se lumină la chip
şi începu să vorbească. Se văită că a fost alungat din
sat. La oraş n-a vrut nimeni să-l găzduiască, pentru
că nu are cu ce plăti.
Adânc mişcat, Rabi spuse: ,,Trage căruţa la
Rabi Moşe Leib şi cere-i să te primească în casa lui!
El se va îngriji să ai tot ce-ţi trebuie".
Apoi alergă acasă, îşi îmbrăcă repede hainele
de sărbătoare şi se aşeză la fereastră. Când îl văzu pe
evreu oprindu-se în faţa curţii sale, ieşi din casă,
deschise poarta, se prefăcu a nu şti nimic şi-l întrebă
ce doreşte .
Evreul hu-1 recunoscu pe Rabi (în hainele de
Şabat el părea mai înalt şi avea altă înfăţişare) şi-i
povesti toată istoria: un evreu, căruia i-a fost milă de
dânsul, l-a sfătuit să se ducă la Rabi şi să-i ceară
acestuia să-l găzduiască.
Plin de bucurie, Rabi Moşe Leib strigă: ,,Bun
venit!", alergă în casă spunând: ,,Ce oaspeţi de seamă
ne-a trimis Dumnezeu pentru Şabat!". Îi ceru
nevestei să facă loc pentru familia aceea nenorocită,
dar ea se împotrivi: ,,Unde să mai stea şi ei şi
lucrurile lor? Casa nu-i destul de încăpătoare nici
măcar pentru noi!".

222
 ,,Într-adevăr, spuse el, avem o locuinţă mică,
dar ce putem face? Va trebui să închiriem o altă
locuinţă; pe noi ne va primi oricine cu bucurie în
casa lui, în vreme ce de acest sărman nu s-a îndurat
nimeni". Alergă din nou în curte, ajută la descărcatul
lucrurilor şi aduse totul într-o odaie plăcută, în care
soba duduia, răspândind o căldură înviorătoare.
Mare era bucuria nenorocitului om!
Dar mai mare a fost bucuria lui Rabi Moşe
Leib.
Iubirea: Rabi Moşe Leib spuse odată: ,,Pe vre-
muri, când unul din hasidimi întâlnea un necunoscut,
dar la care observa o însuşire bună, el se bucura
foarte tare. Găsise încă un om pe care-l putea iubi!
Dar noi, cei de azi? Vedem în faţa noastră o lume
minunată, dar inima ni-i atât de pustie, simţirea atât
de amorţită!". Şi plânse îndelung.
Copilul care plângea: Într-o seară de ajun de
lom Kipur, toată lumea se grăbea spre sinagogă, sute
de hasidimi erau adunaţi, numai Rabi Moşe Leib nu
apăruse. Era însă obiceiul să nu fie aşteptat când
întârzie, obştea putea să înceapă rugăciunea fără el.
Astfel încât cantorul intonă Kol Nidre. În mijlocul
rugăciunii, Rabi intră în sinagogă. Hasidimii îl între-
bară de ce întârziase şi iată ce aflară: în drum spre
sinagogă auzise dintr-o casă un plânset de copil.
Nimeni nu era însă în casă. Atunci, s-a jucat cu
copilul şi i-a cântat până ce a adormit. Abia după
aceea s-a dus la casa de rugăciune.
Însuşiri dumnezeieşti: Un om pe care-l ştia ca
nelegiuit l-a rugat pe Rabi să-l ajute cu nişte bani. I-a
dat tot ce avea, nu şi-a păstrat nici un gologan.

223
Discipolii l-au întrebat: ,,De ce ţi-ai dat toţi banii
unui ticălos?".
El răspunse: ,,Sunt oare mai bun decât dânsul?
Totuşi, Creatorul îmi iartă păcatele şi mă ajută fără
încetare. Să ne amintim ce stă scris: «Mlădiază-te
după însuşirile lui Dumnezeu» 158 . Aşa cum
Dumnezeu este plin de îndurare, tot astfel trebuie să
fim şi noi îndurători!".
Dublarea darului: Printre cei din jurul lui
Rabi Moşe Leib de a căror întreţinere obişnuia să se
îngrijească, se afla şi un anume Reb Salke. În fiecare
săptămână, Rabi îi dădea o anumită sumă de bani.
Odată, nevasta lui Rabi s-a dus la piaţă să
cumpere o raţă pentru ziua de Şabat. Tocmai atunci
ţăranii aduseseră puţine raţe şi cereau un preţ mare.
Femeia nu prea avea bani, aşa că n-a putut cumpăra
nimic. Văzu însă că soţia lui Reb Salke cumpărase o
raţă grasă, plătind preţul mare cerut de ţăran. S-a
înfuriat şi, întoarsă acasă, i-a povestit supărată lui
Rabi: ,,Va să zică, omul acesta ia ajutoare de la tine,
dar uite cât de bine trăieşte cu banii noştri, îi dă mâna
să cumpere raţe grase".
„Bine că mi-ai spus, zise Rabi. Nu ştiam cât de
mari sunt nevoile lui. De azi înainte, o să-i dau în
fiecare săptămână de două ori mai mult, ca să nu-i
lipsească nimic".

O ceartă cu Dumnezeu: Prin vecini locuia o

femeie săracă, nenorocită, căreia i se prăpădiseră
copiii, unul după altul, toţi în primul an de viaţă.
Femeia îi jelea tot timpul. Odată, în amărăciunea ei,
158 Talmudul babilonean, Şabat, 133b şi 151b; Sota, 14a. Mai
departe stăscris în Midraş Bereşit Raba, secţ . 33: ,,Dacă vă
înduraţi unul de altul, şi Dumnezeu va fi îndurător cu voi" .

224
îşi blestema soarta în faţa so iei lui Rabi. Aceasta o
Jll_lJS.tră:-r,Nuse cade că-o evreică - să-vo;b~as~ă ~şaTJ
Avem datoria să primim cu umilinţă tot ceea ce ni se+c>:'
întâmplă şi să spunem: Dacă Du:~gg~i_ţ,tJ'. _<_t~yJ:Ut aşa,/
aşa e dre _!t'~
1 ---- ~-- ---- · ·
Auzind asta, sărmana hohoti şi mai tare; se
temea acum că a păcătuit faţă de Dumnezeu.
Rabi Moşe Leib o auzi şi ieşi din camera lui, să
afle despre ce este vorba. Nevasta lui îi povesti totul,
pomenind de blestemele din gura vecinei. Atunci,
Rabi strigă: ,,Dreptatea este întru totul de partea
femeii! De ce i-a fost sortit un necaz atât de mare?
De ce îi mor copiii la o vârstă atât de fragedă? Ea nu
face parte din seminţia lui Abraham, cu care
Dumnezeu a făcut legământul? De ce o pedepseşte
El fără încetare şi atât de aspru?".
Şi, întorcându-şi faţa spre femeie, Rabi Moşe îi
spuse: ,,Din voia Domnului, o să naşti curând un
băi at, care va avea o v iaţă lun gă ; eu însumi o să fiu
de faţă la nunta lui".
Aşa s-a şi întâmplat.

Fructele: De câte ori se întorcea dintr-o

călătorie mai lungă, Rabi avea grijă să aducă fructe
bune şi dulciuri copiilor săi , pentru ca să le facă o
bucurie.
Într-un rând, a uitat de cumpărături şi s-a întors
acasă fără damri. Micuţii săriră de gâtul lui: ,,Tată, ce
ne-ai adus? Spune, ce ne-ai adus?". El nu le putu
arăta decât mâinile goale. Copiii izbucniră în plâns.
Rabi Moşe Leib simţi ş i el o durere adâncă . Oftă şi îi
ţâşniră lacrimi din ochi.

159 Talmudul babilonean, Berahot, 60b.

22.5
 ; 1ar elevÎlor săi le spuse: ,,Ş1 în ceni;fornuî'esfe• 1

\ r.Intrebat, atunci când se întoarce «acasă» (când pără-J

Le>-\ seşte viaţa pământească), dacă a adus ceva cu sine.
lvai cell!i c~ _s_~Jp.t9c:ţrce <~~~a_s.~~~g1;!__1_!?.Jjgiţe. _goal~)", .
/- -- ---Baffaiiul păcăfos:··traia·în Sasov un evre~~-pe/
\ nume Nahum, care, deşi nu era neştiutor, umbla pe
căi strâmbe şi-şi câştiga existenţa ca pârâtor. El îi
bârfea adesea pe arendaşii evrei în faţa moşierilor şi j
depunea chiar mărturii mincinoase împotriva lor în(;
faţa justiţiei. Nu ţinea seama nici de poruncile Legii
şi încălca prescripţiile religioase. Era însă milos şi\
obişnuia să împartă mulţi bani săracilor. Dacă afla că /
unui evreu îi merge prost, era primul care-i venea în \
• I
1aJutor. /
! La bătrâneţe, când îi slăbise trupul şi nu-l mail 1

; ţineau picioarele, nobilii l-au alungat. S-a dus atunci;

· la Rabi Moşe Leib şi i-a cerut: ,,Rabi, ajută-mă!" . \

I
, Rabi se înfurie: ,,Acum nu mai ai putere, nu te :\
\ mai ţin picioarele să te duci să pârăşti pe fraţii tăi, de-ai /
! venit la mine după pâine?".
,--- Onn.irîi răspunse:··,,)3:ab1, sunt·aouazec1 d(tan1
"<;1/ . de când tot păcătuiesc. In tot acest răstimp, am
P ; îngrămădit nelegiuire peste nelegiuire, aşa cum au i
Li:,.,..~ spus 160 învăţaţii noştri: un păcat aduce după sine /
'-' \ altele . Totuşi Dumnezeu nu m-a pedepsit, m-a .
\ lăsat să trăiesc. Mi-a dat hrană şi putere şi adesea mi-a )
J '
i umplut inima cu dorinţa de a-i ajuta pe alţii . Iar
' acum, când am venit o singură dată la dumneata, mă \
( ocărăşti şi nu-mi întinzi mâna în semn de iubire?". .

160 Avot, secţ. 4, 42. Un text asemănător este cuprins în Talmud,

Moeid Katan, 27b: ,,Când un om face un păcat şi apoi îl repetă ,
ajunge săi se pară că îi este îngăduit" .

226
 ( --R;bi. Moşe' L~ibfu mişcat de cuvint~le omului
1
i-l primi prieteneşte în casă. Cât timp a mai trăit,
acă se întâmpla ca cineva să spună vreo vorbă rea
despre v~ ...:.:..,t:__Lii po.,yestea ce~ s-a întâm lat cu__,,
·,J",l'ahum,.,r
Banii: În ultimul an vieţii sale, Rabi n-a mai
suflat el însuşi în şofar de Roş Haşana, aşa cum făcea
de obicei; medicii nu-i mai îngăduiau să se obosească,
aşa încât l-a lăsat pe un hasid să facă treaba asta. Se
mulţumea doar să spună ce melodie urma să fie
auzită. Când Rabi Moşe Leib rosti „Tekia", hasidul
î~~-~_rcă s~~!le. Nu se ~zi _!1.!~Iţ_--~!:}_1::1,~ţfSatana~;
@iţşm~!1ul l'!L!~:~el, rr~.e i~<;ii ~a~~'--î_~-pus~s,~ rr,ână ..
Hasidunş1 încorda iar puterile, suflă, dar nu ieşi nici
un sunet din şofar. Obştea fu cuprinsă de spaimă, se
auzi chiar un plânset şoptit. Hasidul se încordă din
nou, îi ţâşni sânge din gură, dar zadarnic: nici un
sunet.
Atunci, Rabi Moşe Leib strigă: ,,Dac ă e aşa, să
lupte Satana cu mine ! Daţi-mi şofarul!" . Apucă
instrumentul, dar nu suflă, ci îl izbi cu putere de
masă. De şase ori îl izbi. A şaptea oară, căzu din şofar
o legăturică. Au desfăcut:?__şi ~~ ~ă,s_i! fotr-î~~~ -~âţiv_a . _ I
)file1i..i,}stăpăne· '"ăl fomii, strigă vesel · Rabi Moşe ~
'· Leib, iată ce mare este ispita banilor; chiar şi Satana ·
\~re o legăturică cu bani!".
- .. _ , ... , ..... ,~"'' ,,,,, ~............. -,••,,.,.,._...""' "'"~·
r~··-·--· --~·-·· · ----··.
.•

Despărţirea: Unul dintre elevii săi era Rabi

Mendel, din Kosov 161 . Odată Rabi Moşe Leib i-a
spus: ,,Mendel, aş dori să mă unesc cu tine şi în
această lume; tu ai un fiu, eu o fiică". ::@:~i 1:.1~1~ nu

I61 Vezi pag. 231.

227
~ Rabi Mendel răspunse: ,,Am să plec acasă şi
am să vin la tine cu fiul meu".
În prima zi a lunii Şvat 162 , a venit iar la Sasov
împreună cu fiul său cel mic, David. Rabi Moşe Leib
se bucură şi puse să se pregătească o masă în cinstea
sărbătorii de Roş Hodeş 163 . La masă, s-au făcut
tălmăciri din Tora, iar chipul lui Rabi Moşe Leib
strălucea de bucurie.
După aceea, s-a serbat logodna şi au petrecut
sărbătoreşte până în zori.
A doua zi dimineaţa, Rabi Mendel se pregăti de
plecare şi se duse în odăiţa lui Rabi Moşe Leib să-şi
ia rămas bun. Acesta i-a spus: ,,Doresc ca atât tu, cât
şi logodnicul să fiţi de faţă în ceasul morţii mele".
Rabi Mendel se sperie şi strigă: ,,Vrei să ne
strici bucuria?".
„Nu se mai poate face nimic, spuse Rabi Moşe
Leib, nu are rost să mai stau pe lumea asta, trebuie să
mă duc !".
În a patra zi a lunii Şvat, Rabi Moşe Leib a
murit, iar Rabi Mendel a în s oţit cortegiul de
înmormântare.

162 Şvat = a cincea lună a anului ebraic (februarie-martie).

163 Roş Hodeş = luna nouă.

228
Rabi MENDEL din KOSOV

(decedat în 1825)
 A-şi cerceta conştiinţa: Preşedintele comu-
nităţii din Delatin, un om bine văzut, care făcea parte
din cercul hasidimilor lui Rabi Mendel, a venit la
Kosov şi i s-a plâns de hahamul comunităţii sale.
Acesta n-ar fi atât de virtuos pe cât i-o cerea funcţia
pe care o ocupa; ar putea povesti despre el o istorie
neplăcută, care i-a întărit bănuielile. De aceea, îl
roagă pe Rabi să-i trimită alt haham.
Rabi Mendel porunci să fie chemat hahamul,
ca să-l asculte şi pe el.
Când acesta intră, îl văzu palid, buim ac şi pro-
fund zguduit. Nu-i spuse nimic, dar, adresându-se
hasidului său, Rabi Mendel zise: ,,Nu văd nici o vină
la omul ăsta!".
„Rabi, strigă hasidul, priveşte adânc înlăuntrul
lui şi ai să-ţi dai seama că am spus adevărul" .
,,Aşa?, zise Rabi, să privesc înlăuntrul lui?
Atunci, te întreb cum ar fi dacă aş vrea să privesc
înlăuntrul tău? Cum ar putea să trăiască oamenii unii
cu alţii, dacă fiecare ar putea privi conştiinţa
celuilalt?".
Rabi Mendel îşi încruntă sprâncenele, îi aruncă
o privire pătrunzătoare şi spuse: ,,Să încerc să privesc
şi înlăuntrul tău!".
Hasidul se sperie şi strigă, cu o voce tremură­
toare: ,,Iertare! Ai dreptate, sfinte Rabi!".

231
 „Te voi ierta - spuse cu blândeţe Rabi Mendel
şi-lprivi drept în ochi - cu condiţia să te hotărăşti ca
de azi înainte să nu mai spui niciodată o vorbă urâtă
despre vreun om".
După o clipă, adăugă: ,,Dascălul meu, Rabi
Moşe Leib din Sasov, a spus odată: omul care se
cercetează pe sine şi-şi caută propriile lipsuri se află
pe o treaptă mai înaltă decât ţadikul, care poate privi
în lumile de sus!".
--1/
------ ---- - -
.
Al treilea părtaş: Unui evreu care venise la
bâlciu m osov 1 se furase o mare sumă de bani.
Umbla prin oraş, văicărindu-se şi frângându-şi
mâinile. Îl întâlniră doi hasidimi şi-l întrebară de ce
plânge. Le povesti totul. Unuia din cei doi hasidimi i
se făcu milă de el şi se hotărî să-l ajute pe bietul om.
Schimbă în şoaptă câteva vorbe cu tovarăşul său,
apoi spuse: ,,Noi am găsit banii şi o să ţi-i înapoiem,
dacă ne spui cum putem recunoaşte că sunt ai tăi".
Omul le spuse cum pot recunoaşte banii lui: erau
atâtea şi atâtea bancnote, înfăşurate într-o basma
roşie cu dungi verzi. ,,Bine, spuseră cei doi, du-te la
han; o să vedem dacă spusele tale se potrivesc cu ce
am găsit noi".
După un răstimp, veniră la han şi spuseră omu-
lui: ,,Iată banii pe care i-ai pierdut". Îi înmânară
bancnotele, întocmai celor descrise de el, precum şi
o basma asemănătoare. Evreul spuse: ,,Suma se
potriveşte, dar basmaua nu-i a mea". ,,Aşa i-am
găsit!", spuseră ei, încurcaţi. Omul luă banii şi plecă
fericit.
Cei doi hasidimi erau foarte veseli că izbuti-
seră să facă o faptă bună; chipul le strălucea de
bucurie. Ajunşi la Rabi Mendel, acesta observă

232
veselia lor îi-i întrebă de ce sunt atât de bucuroşi. Îi
povestiră toată întâmplarea.
„Vă rog, spuse el, luaţi şi de la mine o treime
din sumă, ca să fiu şi eu părtaş la bucuria voastră, să
fiu al treilea în tovărăşie cu voi!".
Banii pierduţi: Câteva zile înainte de Roş
Haşana, a sosit la Kosov, venind de la bâlciul din
Zabie, omul de încredere al moşierului din
Nadvorna. S-a întâlnit cu mai mulţi hasidimi de pe
meleagurile lui, veniţi la Kosov să serbeze noul an în
preajma învăţătorului lor. Ei îl îndemnară pe omul de
încredere al moşierului să rămână şi el la Kosov, ca
să audă şi dânsul cum se roagă Ţadikul. Acesta se
învoi. Într-adevăr, avu mare plăcere şi mulţumire
sufletească, auzindu-l pe Rabi Mendel cum se ruga şi
era bucuros că ascultase sfatul prietenilor săi. După
sărbători însă, cân.d s-a întors la han, descoperi
înspăimântat că-i dispăruseră banii. În ajunul Anului
Nou, îi ascunsese în bagaje, printre haine. Hasidimii
care-l sfătuiseră să rămână la Kosov erau şi dânşii
foarte necăjiţi. Îşi spuneau cu mâhnire: ,,Noi suntem
de vină! De ce l-am sfătuit să rămână?".
În zori, nenorocitul se aşeză în faţa casei lui
Rabi Mendel, plângând amarnic.
Rabi îi auzi jelania şi ieşi din casă. ,,De ce
plângi, dragul meu?", întrebă el.
„Veneam de la târgul din Zabie, unde am
cumpărat vite pentru stăpânul meu. Mi-au rămas
2 OOO de guldeni. Hasidimii m-au îndemnat să rămân
aici, să aud cum te rogi. Le-am urmat sfatul. Între
timp, mi s-au furat banii. Cum să mă mai întorc
acasă, ce să-i spun stăpânului meu?". Şi, amărât,
adăugă: ,,Asta-i răsplata pentru că am vrut să ascult
rugăciunile tale!".

233
 Tulburat, Rabi Mendel spuse: ,,Nu plânge! Cu
ajutorul lui Dumnezeu, se vor găsi banii!".
În ziua următoare, omul se duse din nou în faţa
casei lui Rabi Mendel şi începu să se jeluiască. Rabi
ieşi şi strigă: ,,Vei avea banii!".
Chemă un bogătaş, pe nume Salman Kofler, şi-i
spuse: ,,Unui om care a rămas aici ca să audă cum mă
rog i s-au furat 2 OOO de guldeni. Te rog, Salman,
împrumută-mi aceşti bani. Îţi dau ca zălog şalul
nurorii mele".
„Rabi, spuse Salman, îţi împrumut banii, fără
să am nevoie de vreun zălog" .
Dar Rabi stărui : ,,Împrumut de la tine numai
dacă primeşti amanetul".
Înmânând banii omului de încredere al
moşierului , el spuse: ,,Ţi-am făgăduit că ai să ai din
nou banii! Dumnezeu ajută la nevoie!".
De ce?: Rabi Eliezer Lippman, din Rozniatov, 'i
, îi puse odată întrebarea de ce nu vine Mesia, de ce .'
\ întârzie mântuirea făgăduită de profeţi şi de învăţaţi. /
) Rabi Mendel răspunse: ,,Stă scris: ,,De ce n-a venit :'
/ fiul lui Isai nici astăzi, nici ieri?" 164 . Întrebarea /
u~ri~de şi răspunsul_: ,,Pentru că astăzi sun!:f!!. lal~j
a 1en, nu ne-am schimbat deloc!". ,-
-h ,
/--- 1;.::;~-~~~-t ;~-; p;o~;-.e·;;~~;bi M~<l~i a:
i spus odată: ,,Când îţi vezi tovarăşul săvârşind o \
f
/ greşeală, nu-l învinovăţi, ci gândeşte-te: dacă aş fi în 1•
locul lui, oare ce aş căuta ca să mă dezvinovăţesc? Să ,
( cauţi şi pentru el tot ce i-ar putea îndreptăţi purtarea-i
\. Aşa trebuie înţeles ceea ce stă scris: <dubeşte-ţ~
·--a,proapele ca pe tine însuţi!»". _r- · · · ----- - -.:,·
----- --- ·--- ----------·•--· --------·· ------ ..../

164 Samuel I, 20, 27.

234
Rabi URI din STRELISK

(decedat în 1825)
 ' - ;;~~-"·-·· ·-----·-·---·····-··- ---- - ----- --·-----~-----·- ',

;_" Prietenie: Unul dintre elevii lui Rabi Uri îr

pâra pe altul că se laudă că e cel mai silitor. Rabi îl
/ mustră pe pârâtor: ,,Trufaşule! Dacă ai fi înţeles cu

~
adevărat ce este smerenia, nu l-ai fi vorbit de rău pe
prietenul tău, ci ai fi spus: «Prietenul meu are drep-
~ - .. -· ·--· ... ··--· --··········-· ·--·· ···-- .. ----- -- . /

- a rugăciune: ziriuc,în zori, Rabi Uri obiş~~ii . . /

să-şi pună casa în orânduială şi să-şi ia rămas bun de ~
a ai Cl!_§_i_s~-~: <i!. ţj__prţgătitd~_ moarte, s··· ··-··--
săi
~ Rabi Mendel din Kosov veni odată la Strelisk,
să-şi vadă sora, care era soţia lui Rabi Uri. Află ast-
fel că, îh vremea rugăciunii, cumnatul său cădea într-un
asemenea extaz, încât uneori leşina, trupul lui
neputând îndura emoţii atât de puternice. . ___ _
_ ,, n evreun:are"\roiesa.::şr·pună în „primejdie. _
j~JLmu.srr.ă.RabiMţp_d~L __ _; . - ---
să fac, dacă gândul la Dumnezeu 1tn1
„Ce
pricinuieşte un asemenea zbucium?", întrebă Rabi
Uri. ______ .- --:- - · - · - .. _
____ r::i1unc1 am sâ-ţi ) au putereade a gândi!'.\...'
(Iăs_Runse Rabi Mendel. :, · ·- · · · · · ·
-:~ ~i ~~erenie:-·stă-scris- friii=-un psalm'.·
„Când mă înalţ spre cer, acolo te găsesc; când mă rog
în lume, eşti aici" 1~5J -·-- · - - - - - -
165 Psalm 139, 8.

237
 ~ - ------- ---- -- - --•--···· --··.
În legătură cu ac~a~ia;·- R;bi - Uri spuse: '
), ,,Trufaşul care-şi închipuie că atinge cerul îl vede pe .
~ Dumnezeu acolo, departe de el. Dacă zac însă pe I
ământ şi mă îngrop în pulbere, adică dacă mă /
smeresc, atunci îl simt pe Dumnezeu în apropi_ţr~a j
mea, a a cum stă scris: «Eşti aici» t,r·--·-- ----
--- ·-------·--·-------··
~--------Îiivăfă'tir:· Rab1 Şal~m, din.Belz 166, p~vest~~:
' , ,,În tinereţe, am plecat odată la Rabi Uri, cu gândul
1

\ să aflu din gura lui cuvântul lui Dumnezeu.

/Ajungând la Strelisk, l-am găsit pe învăţător la
Irugăciunea de dimineaţă. Stăteam în spatele lui şi mă
J rugam şi eu. Deodată mi-a venit în minte o vorbă a
I înţelepţilor: «Nu e îngăduit să te rogi stând în spatele
}_ ţţi~~ţătorului» 167 . _____ _ . I
1 ·Am-- vruCsă mă duc spre peretele dinspre) ·.
-
\ 111iază-noapte. Mi-a venit atunci în minte un alt gând: '
: «De unde ştiu că el este într-adevăr un învăţător? Să :
/E1.!.
I '
du,~_ir,~s9_m::ii î11tâ._i!» Şi am rămas locului, / ··-· \
\ După rugăciune, Rabi Uri m-a poftit la masă; !
i în timpul prânzului îmi spuse cu blândeţe: «Află că
; eu sunt un învăţător şi că nu trebuia să te rogi în
; spatele meu». Am priceput atunci că el ştia ce '
\ gânduri îmi trecuseră prin minte, am în ţel~~~!. ~ste ~
\. un om sfănt şi am _devenit discipolul lui":'
. .L.----..... ... · - · · - - ·-•-·--··-·- - · - - · - . ----··
/ Desprindere: Vorba lui Iov: ,,Din carnea mea-\
~ îl voi vedea pe Dumnezeu" 168 era astfel interpretatăj
..--.,,r de Rabi Uri: ,,Dacă omul s-ar desprinde de tot ceea ce
--------
este carnal, trupesc,
_____ l-ar.....
putea
--... -~-- vedea.__,_,_
pe Dumnezeu".
-- ----,.,,,__,__~_.....-----·-···-·· ... ... ~-
---

166 Un rabi hasidic din Polonia, mort în 1855.

167 ŞulhanAnth, Orah Haim (,,Cărarea vietii"), Hal, 90, paragr. 24.
168 Iov, 19, 26.

238
Rabi AIZIC din KALEV

(decedat în 1821)
 Anii de învăţătură: La vârsta de trei ani, Aizic
şi-a pierdut tatăl. Mama lui era săracă şi nu-i putea
plăti un învăţător. L-a învăţat ea însăşi alfabetul, iar
copilul abia a putut deprinde rugăciunea. A crescut
ca un sălbatic, iar la vârsta de şapte ani păzea oile pe
islaz.
Rabi Leib Saras 169 , cel plin de taine, a pre-
simţit că în Ungaria se află un suflet deosebit, care
trebuie scos la lumină. El cutreiera în lung şi în lat
ţara ungurească, în căutarea acestui suflet. Astfel
ajunse la Nyir-Bator, în districtul Szabolcz. Obosit
de atâta drum, se aşeză să se odihnească, la umbra
unui copac. Văzu un ciobănaş, înconjurat de turma
sa, şi auzi vocea băiatului. ,,Stăpâne al lumii! Poate
ai şi tu ceva mioare, vreau să ţi le păzesc! Cât de mult
te iubesc, dulcele meu Domn!". Adânc mişcat, Rabi
169 Rabi Leib Saras este un personaj istoric, în legătură cu care
hasidismul a creat un şir întreg de legende. Se.povestea despre
el că a fost prieten şi sfetnic al împăratului Iosef I al Austriei şi
că se simţea dator să facă totul pentru a scăpa pe orice evreu
din mâinile celor ce-l asupresc. Legendele îl prezintă ca pe „un
om tainic", aflat mereu pe drumuri pentru îndeplinirea misiunii
sale eliberatoare. Se spunea despre el că putea face călătorii
oricât de lungi, deoarece „pământul îi venea în întâmpinare" (la
fel după cum se povesteşte în Talmudul babilonean, Hulin 916,
că „pământul venea în întâmpinare" patriarhului Iaakov). Rabi
Saras a răposat în 1791.

241
Leib se ridică, se duse spre băiat şi-i spuse: ,,Da, tu
vei păzi oiţele lui Dumnezeu!". Îl întrebă apoi: ,,Al
cui eşti tu?". Aizic îi spuse numele mamei sale şi-l
duse la ea. Rabi Leib o rugă pe femeia cea sărmană
să-i încredinţeze băiatul. Îl va îngriji ca pe propriul
său copil, îl va da la învăţătură şi-l va face rabin.
Mama se învoi.
Rabi Leib îl duse pe băiat la Rabi Şmelke din
Nikolsburg, căruia îi spuse: ,,Aici ai un suflet din sala
cea înaltă a cântecului" 170 .
Micul Aizic fu instruit aici în tainele
Învăţăturii.

Împlinirea: Aizic a învăţat la Rabi Şmelke

timp de zece ani. După aceea, Rabi i-a spus: ,,Eu ţi-am
arătat cum trebuie înţeleasă Învăţătura; este timpul
acum să afli şi ce este evlavia. De aceea, te vei muta
la Lezaisk, la Rabi Meleh; printr-însul sufletul tău îşi
va afla împlinirea. După cinci ani, va trebui însă să te
întorci acasă. Te aşteaptă mama ta, care îţi duce
dorul".
Aizic se despărţi greu de Nikolsburg. Dar veni
iarăşi Rabi Leib Saras, care-l duse la Lezaisk. După
ce se împliniră cei cinci ani, Rabi Meleh îi spuse: ,,A
sosit timpul. Trebuie să pleci acasă. Drum bun şi să
fericeşti femeia pe care mama ta ţi-o va alege de ne-
vastă. Astfel sufletul tău va ajunge la împlinire".
După nuntă, el fu numit rabin pentru Gross-
Kallo şi ţinutul dimprejur.

170 După Cabala, există în ceruri o sală specială pentru cântec, din
care pornesc sunete ce se răspândesc în toată lumea.

242
 Cântecul de dragoste: Rabi Aizic obişnuia
adesea să rătăcească pe o pajişte din afara oraşului,
adâncit în gânduri inspirate de verdele depărtărilor.
Într-un rând, întâlni pe această pajişte un
cioban, înconjurat de turma sa de oi. El cânta în
ungureşte un cântec de dragoste, cu o melodie emo-
ţionantă, tristă, plină de dor. Auzind melodia, Rabi
Aizic, care stătuse rezemat de o căpiţă de fân, s-a ridi-
cat şi s-a apropiat de cioban, ca să-l audă mai bine.
Păstorul cânta:

,,Pădure , pădure, cât de mare eşti!

Trandafirule, trandafirule, cât de departe eşti!
Dacă pădurea n-ar fi atât de mare,
Nici trandafirul n-ar fi atât de departe.
Cine mă va duce dincolo de pădure
Ca să mă însoţesc cu trandafirul meu?"

Când ciobanul îşi termină cântecul, Rabi Aizic,

cu obrajii scăldaţi în lacrimi, îi întinse o monedă şi-l
rugă: ,,Încă o dată! " Şi în timp ce păstorul cânta, Rabi
Aizic, aşezat pe jos, intona şi el uşurel, tot în
ungureşte, un cântecel:

,,Galut, Galut, cât de mare eşti!

Şehina, Şehina, cât de departe eşti!
Dacă Galutul n-ar fi atât de mare,
Nici Şehina n-ar fi atât de departe!
Cine m ă va scoate din exil
Ca să mă însoţesc cu Şehina?"

Plin de încântare, Rabi Aizic strigă,

întinzându-i încă o monedă: ,,Mai cântă o dată!" De
data asta, ciobanul fluieră melodia.
,,Cântă încă o dată!", spuse Rabi Aizic.
Dar ciobanului nu-i mai veni în minte melodia,
o uitase cu desăvârşire.

243
 Rabi se ridică, plin de bucurie. Chipul îi iradia
o mare fericire. Vesel, el strigă: ,,Am mântuit-o!".
După un timp, · spuse unui adept al său:
„Aceasta este melodia pe care au folosit-o evreii
când şi-au intonat plângerile la apele Babilonului.
Timp de mii de ani, melodia a fost şi dânsa în exil.
Acum am mântuit-o!"
Fântâna lui Miriam: Odată, în ajun de lom
Kipur, la ceasul când trebuia să înceapă intonarea
rugăciunii Kol Nidre, Rabi Aizic, îmbrăcat în straie
albe, se afla în sinagogă, adâncit într-o carte.
Hasidimii, stăpâniţi şi ei de solemnitatea acelei zile,
înfăşuraţi în kitel 171 şi talit, stăteau şi citeau para-
graful din cartea Viaţa omului 172 . Deodată Rabi
Aizic îşi ridică privirea şi făcu un semn hasidului
Iacob Fisch. Când acesta se apropie, îi spuse: ,,Reb
Iacob, pune să înhame caii la . trăsură, vreau să fac o
scurtă călătorie de plăcere!". ,,La ora asta?", gândi
acela, uimit de ciudăţenia auzită, dar nu cutez~ă
spună nimic. Şopti câteva vorbe fiului său şi, nu după
mult timp, trăsura era gata de plecare. Rabi Aizic
urcă sprinten şi Iacob apucă el însuşi hăţurile. ,,Ia-o
spre ogoarele tale", porunci Rabi. Când ajunseră în
câmpurile aflate în afara oraşului, Rabi Aizic coborî
grăbit din trăsură, îşi dezbrăcă într-o clipă hainele şi-şi

171 În idiş (ca şi în dialectul german „Mittelhochdeutsch"), prin

kitel se înţelege un veşmânt alb, lung ca o cămaşă, din lână sau
din cânepă. Credincioşii îmbrăcau acest veşmânt în anumite
zile de sărbătoare, deosebit de importante. La moarte, kitel
servea şi drept linţoliu.
172 Cartea Viaţa omului (HaieiAdam) este o colecţie de prescripţii
rituale expuse pe scurt de asesorul rabinic Rabi Abraham
Danzig, din Vilnius (care a decedat în 1821 ). În ajunul zilei de
lom Kipur, înaintea rugăciunii de Kol Nidre, se citeşte un para-
graf din această carte.

244
afundă de trei ori trupul într-o apă ce izvora acolo.
Iacob încremeni de uimire: el ştia că locul de aici
fusese întotdeauna uscat. Rabi ieşi din apă, se
îmbrăcă repede şi-i porunci să se întoarcă.
În sinagogă, el intonă apoi Kol Nidre.
După ce ziua de lom Kipur a luat sfârşit, Iacob
îl întrebă: ,,Rabi, am văzut multe lucruri uimitoare
făcute de tine, dar n-am cutezat niciodată să-ţi pun
întrebări. Astăzi însă, nu mă pot stăpâni. Te rog să-mi
dezvălui taina. De unde a apărut o apă curgătoare în
locul acela? Înainte n-am văzut nici o apă pe-acolo".
Rabi Aizic răspunse: ,,În clipa aceea s-a ivit
acolo fântâna lui Miriam, aceea care, închisă în
piatră, a însoţit poporul evreu în deşert. Păcat că n-ai
priceput, să fi intrat cu mine în apă".
Cântecele: Rabi Aizic avea o voce frumoasă.
El însuşi compunea melodii inspirate de dorul de
Sion şi de Templu, precum şi de o adâncă iubire pen-
tru Dumnezeu.
Unele din melodiile sale preferate mai sunt
cântate şi astăzi la sărbători şi petreceri.
Ele sună astfel:
Szol a kakas mar
Cocoşul cântă de-acum
Curând se ivesc zorile
În pădurea verde, pe pajiştea bălţată
Ţopăie o păsăruică
Ce fel de păsăruică?
Ce fel de păsăruică?
Cu cioc de aur, cu picioruşe de aur,
Mă aşteaptă pe mine
Aşteaptă, păsăruică!
Aşteaptă, păsăruică!
Dumnezeu mi te-a hărăzit,
Mă voi însoţi cu tine.
Cocoşul cântă de-acum,

245
 Apar de-acum zorile.
Templul va fi reclădit, Sion se va împlini.
Când se vor întâmpla astea, spuneţi, când?
Acolo vom înălţa cântare nouă
Vom urca Sionul cântând
Este de-acum timpul să se întâmple asta!

Az luhasz
Plâng oiţele,
Se vaită păstorii,
Spuneţi Domnului
Că turma are nevoie de fân.
Bună ziua, iubite păstor,
Oile mele sunt sănătoase?
Oile tale vor fi totdeauna sănătoase
Cât timp le sunt păstor.

Mişcarea: Când Rabi Aizic s-a îmbolnăvit,

medicii i-au prescris o doctorie. N-a vrut s-o ia.
Atunci, prietenul său, Rabi Aron Iesaia, i-a spus:
,,Eşti obligat s-o iei! Este vorba de Pikuah N efeş 173 ,
viaţa îţi este în primejdie".
La aceste vorbe, Rabi Aizic strigă: ,,Doamne,
ştii bine că nu mişc măcar un deget dacă nu e vorba
despre un lucru sîant. Iar el îndrăzneşte să spună că
sunt obligat să fac ceva în care nu văd nici un pic de
sfinţenie!". ·

l173 Pikuah Nefeş = salvarea sufletui~T. De dra~,-sal~

oate fi încălcată g_fi~r seri ie rit~ ---·-------=

246
Rabi MENDEL din RIMANOV

(decedat în 1815)
 Focul: Într-o zi de Roş Haşana, când tot
poporul era adunat în sinagogă, înainte de a sufla în
şofar, Rabi Mendel îşi începu predica printr-o
parabolă. 'ţ
Un ţăran care nu ieşise niciodată din satul său
natal se judeca pentru o mare moştenire. Aşa a ajuns
până la cea mai înaltă instanţă din Viena. După ce şi-a
terminat treburile cu justiţia, a vrut să vadă oraşul.
Hoinărea agale prin străzi şi pieţe, privind cu uimire
marea forfotă din oraş . Deodată, auzi nişte bătăi pu-
ternice de tobă. Speriat, se uită de jur-împrejur şi
văzu oamenii alergând. Îl întrebă pe unul din cei ce
alergau ce înseamnă această bătaie de tobă .
,,Prostule, îi strigă acela. Nu ştii ce înseamnă asta?
Când izbucneşte un incendiu, se bate toba şi focul
este stins".
Ţăranul nu uită această explicaţie. Înainte de a
pleca spre casă, se interesă de unde îşi poate procura
o tobă, şi-şi făcu rost de acest instrument' minunat.
Apoi plecă bucuros şi mândru.
După un răstimp, i s-a aprins casa. El începu să
bată toba, f'ară să mai facă şi altceva ca să stingă
focul. Cu cât erau flăcările mai mari, cu atât bătea
mai tare în tobă. Focul s-a stins doar după ce casa şi
gospodăria i s-au prefăcut în scrum şi moloz.

249
 Câtăva vreme după aceea, a venit în sat un
orăşean . Ţăranul îl recunoscu de îndată: era tocmai
acela care-i spusese pentru ce se bate toba la un
incendiu. Ţăranul îl luă la rost că l-a înşelat: când a
ars casa lui, a bătut deieaba toba. Acela a izbucnit în
râs: ,,Prost mai eşti! Iţi închipui că focul încetează
doar prin faptul că se bate toba? Nu ţi-ai dat seama
că loviturile de tobă au rostul să alarmeze oamenii ca
să vină în grabă cu apă pentru a stinge focul?"
După o scurtă pauză, Rabi Mendel continuă:
„Fraţilor, poftele nestăpânite, patimile deşarte din
inimile noastre sunt aidoma focului din parabolă.
Şofarul este toba care ne cheamă la îndreptare şi
îmbunătăţire. Regretele noastre adânci, care trebuie
să urmeze chemării, seamănă cu apa cu ajutorul
căreia este stins focul".
Întreaga obşte fu cuprinsă de remuşcări.
Pocăinţa:
Rabi Mendel spuse odată: ,,Pocăinţa
adevărată este aidoma unei scări . Dacă Israel s-ar
pocăi cu adevărat şi n-ar mai greşi, ar putea urca
până la cer pe această scară, grăbindu-şi mântuirea".

Norocul: El a spus odată:~J=ifo:n- în.-- Psâfm.Î: -),

«Să fie slăvit numele Domnului de la răsăritul soare-
lui până la apusul acestuia» 174" . Prin asta se înţeleg/
următoarele: Aşa cum omul e dator să-i mulţumească
lui Dumnezeu atunci când îi răsare soarele şi îţ
surâde norocul, tot astfel trebuie să-i aducă
mulţumire atunci când îi apune soarele norocului şA
se abat asupra lui suferinţa şi necazul". /~/-- ---- ~- · -1
----·-··--· ... _____ ___ --··-·-···-----
_. .

174 Psalm 113, 3.

250
 Rabi HIRŞ din JIDACIOV

(decedat în 1831)

'
 Diamantul: Înainte de a ieşi din întuneric şi a
deveni cunoscut, Rabi Hirş trăia în mare sărăcie. Era
nevoit să se îngrijească fără încetare numai de
nevoile mărunte de zi cu zi.
Odată, trezindu-se la miezul nopţii să rostească
plângerea pentru căderea Ierusalimului, a văzut
strălucind o lumină vie în odaia lui. A crezut că s-a
aprins ceva şi a dat fuga după apă, la fântână. S-a
lămurit însă curând că nu se aprinsese nimic. Odaia
era luminată de un mare diamant.
S-a dus cu el la un negustor din Drohobici.
Acesta i-a spus c ă diamantul este foarte valoros, că
nici în tezaurul imperial di1;1 Viena nu se găseşte o
asemenea piatră; doar ţarul Rusiei are un astfel de
diamant, mult mai mic însă. Dacă ar vinde piatra -
spuse negustorul-, Rabi Hirş ar avea din ce trăi toată
viaţa şi ar mai putea lăsa şi copiilor lui o mare
bogăţie.
În prima clipă, Rabi Hirş fu foarte fericit· şi -;
mulţumi lui Dumnezeu pentru dărnicia lui. Dar ( 1
curând se răzgândi : ,,Doamne Dumnezeule, la ce-mi/ \
trebuie diamantul? Mi-ar putea aduce, mie sau ~~
urmaşilor mei, numai necazuri şi ne-ar putea abate
de la calea adevărului. Te rog, în locul luminii lui ·(
deşarte, dă-ne o lumină de sus, lumina Torei!_
'.'. : )

253
 Îşi luă inima în dinţi şi aruncă diamantul într-o
apă curgătoare .

Îngerul Metatron: Odată, când se adunaseră

în jurul lui Rabi Hirş mulţi oameni învăţaţi, veni
vorba despre Metatron 175 , Prinţul treburilor interne.
Rabi Moşe, din Sambor, spuse: ,,Într-o carte despre
Metatron, am întâlnit următoarele: «Când a murit
Raşi 176, marele învăţat şi comentator, îngerii s-au
grăbit, cu mare veneraţie, să-i întâmpine sufletul. S-a
auzit în toate sferele cereşti o voce: ,,Pregătiţi un jilţ
pentru învăţatul Raşi!" Singurul care nu i-a ieşit în
întâmpinare a fost Metatron, prinţul treburilor
interne. Pricina a fost faptul că Raşi interpretase
fraza din Biblie: ,,Şi Henoh s-a dus cu Dumnezeu"
prin „Henoh a fost într-adevăr un ţadik, dar, cum
putea deveni rău din pricina oamenilor, l-a luat
Dumnezeu din timp la dânsul". Dimpotrivă, urcarea
. mtngcrutMefatron: În Fâcere·a;·s,·24; este· p·omenit Henoh, pe \
care Dumnezeu l-a luat la sine. În legătură cu aceasta, Targum f
Ionatan spune: ,,Henoh nu s-a împăcat cu locuitorii acestei \
lumi, de aceea a urcat la cer - prin cuvântul lui Dumnezeu - ,
fiind în~ă viu: acolo a primit numele de Metatron, scribul prin-
\ i
\
\,,,-]t' :' cipal". In Cabala, Henoh-Metatron joacă un rol important şi
este denumit Sar-Ha-Pnim, adică Prinţul treburilor interne.
Dup ă Cabala, el a fost îngerul pe care Dumnezeu l-a trimis să
I
conducă poporul evreu în drumul său spre Ţara Sfăntă (Cf. \
I eşirea, 23 , 20). După distrugerea Templului pământesc, el
\ aduce la altarul Templului ceresc, care se află deasupra fostu-
1
/
lui Templu din Ierusalim, sufletele celor cuvioşi, pentru a-l
răsc umpăra pe Israel (Midraş Rabba Bamidbar, sec\. 12).
! Metatron este unul din cei „trei îngeri ai îndurării " , care
I primesc rugile lui Israel şi le aduc în fata tronului lui
Dumnezeu, spre a face din ele coroana pentru Cel Veşnic
(lalkut Hadaş) . Cuvântul Metalron are aceeaş i valoare nume-
.-i~ă ..- 3..1,L..ca .şi cu vântul Ş.aciaj (~gi&llDwnnez.<eYL--------
176 Raşi : Solomon Iţhak i ( I 040- 1105), vestit comentator al Bibliei
şi Talmudului.

254
lui Eliahu 177 la cer fusese interpretată de Raşi astfel:
,,A devenit un înger şi Dumnezeu l-a chemat în cer''.
Această deosebire în interpretare nu i-a plăcut lui
Henoh, care - după cum se ştie - a devenit după
înălţarea sa Prinţul treburilor interne, primind
supranumele de Metatron»".
Rabi Hirş a spus în legătură cu aceasta: ,,Raşi a
avut dreptate. El n-a vrut să-l jignească pe Metatron;
dar n-a fost priceput corect. În fapt, interpretarea lui
Raşi despre Henoh avea următorul înţeles: a fost un
ţadik şi,de aceea, priceput în treburile cereşti; dim-
potrivă, toţi oamenii îi apăreau ca fiind fiinţe rele".
Rabi Moşe a spus atunci: ,,Dragă frate, prin
această tălmăcire ai salvat onoarea îngerului
Metatron. Acum îl va saluta şi el în ceruri pe marele
învăţat Raşi".

Smerenie: Rabi Hirş a venit odată la Brody, cu

gând să petreacă acolo Şabatul. Acolo se aflau mulţi
adversari ai îndrumării hasidice. Ei au convins
autorităţile să-l oblige pe Rabi Hirş să părăsească
oraşul încă din ziua de vineri. Pornind, ajunse târziu
într-un oraş din apropiere şi, cum se însera, a intrat
grăbit în sinagogă, îmbrăcat în straiele de călătorie. A
rostit rugăciunea fără să-i poată pricepe sensul, atât
de tulburat era. În ziua următoare, când s-a dus la
rugăciunea de dimineaţă, s-a rugat Domnului:
„Stăpâne al lumii! Tu vezi smerenia celor umiliţi; ia
aminte şi la inima mea zdrobită. Uşurează-mi sufle-
tul, să mă pot ruga ţie" .
Rabi Hirş povestea adeseori această întâm-
plare, adăugând totdeauna: ,,Întreg trupul îmi era
cuprins de flăcări şi m-am rugat cu o asemenea

177 Cartea Regilor II, 2, 1-12.

255
ardoare, cum n-am mai avut înainte şi cum nu voi
mai avea nicicând".
Rabi SIMHA BUNEM din PRZYSUHA

(decedat în 1827)
 Afacere: Rabi Bunem povestea: ,iN_eyoiade a
mă face mereu mai bun, am învăţat-o de la un nobil
Eram.
pol9n~zJ_ la_ţ?_!_gul ge)e!!.111ţ ~i~ Q~-~is.f pe vre-·
' mea aceea încă negustor şi vroiam să cumpăr o mare
, cantitate de lemne de la un conte, proprietar al unei
· păduri. Nu-mi convenea preţul cerut şi m-am tocmit
\mulţ tj111p. !Nobilul îmi răspundea mereu- în polonă:;
7<Îmbunătăţeşte-te !», ~nfelegând-piin asta· s~Ciiiaresc·
sumâ:-Am oferit un preţ din ce în ce mai mare şi am
Jăcut, pânăJaurmă, . afacerea. /Am pncepui
omul care doreşte să-şi atingă scopul trebuie să se
astfel că +1
unq_.µnă!ăt~ască tot mai mult". \- ···- - ····-~-- -

.·:~ ~ ~a o .întâ~~re cu vestitul Rabin-Şef

din Posen, Rabi Akiba Egger, a venit vorba despre
Ţara Sfăntă, _Rabi Bunem a_spus; ~ n-o săl ,
1 simţimgustul ăcatelor- dar nici gustuJîndreptării". · .· "(· ··
-----. 'Odihna: ,,Şi . e17r-văzut - · oclihha; - ·care esfo ·
bună... şi-şi plecă umărul sub povară, ca să fie /
serv" 178 . Rabi Bunem tălmăcea astfel versetul: ·
\ ,,Dacă vrei să guşti din plăcerea odihnei în lumea ·
\a··ce. asta pământească, apleacă-ţi umerii să înduri şi să>
(d~vii.iobag vieţii" . ' · · · · ·

178 Facerea, 49, 15.

259
 Supraapreciere: I se povesti despre un om
care recita zilnic jumătate din Psalmi şi se mândrea
cu acest lucru.
Rabi Bunem râse şi spuse: ,,Chiar la mijlocul
Cărţii Psalmilor, în capitolul 78, paragraful 36, stă
scris: «Dar îl înşelau cu gura şi-l minţeau cu limba».
Dacă el se laudă pentru jumătate de carte, ce s-ar
întâmpla dacă ar recita întreaga carte?".
Învăţătorii de astăzi: Rabi Bunem era elevul
preferat al vestitului Rabi Iehudi şi obişnuia să
doarmă în odaia învăţătorului. Într-o noapte, îl trezi
din somn oftatul îndurerat al acestuia. Îl întrebă de ce
oftează; iată răspunsul: ,,Oftez gândindu-mă cine
sunt astăzi învăţătorii lui Israel. După Moşe, au venit
judecătorii;după aceştia, profeţii; apoi, oamenii marii
adunări; pe urmă, tanaiţii şi amoraiţii; după aceea
moraliştii; când s-au înmulţit falşii moralişti, au
apărut ţadikimii. Dar, la gândul că noi suntem numiţi
astăzi ţadikimi, sunt nevoit să oftez: ce va face
poporul?!".
Mântuire: ,,Generaţia mântuirii o va duce
foarte greu, va fi la mare strâmtoare; durerile ei vor
fi peste măsură. Mi se zbârleşte părul de pe cap când
mă gândesc ce grozavă va fi suferinţa pe care o va
îndura. Să vină însă tot ce trebuie să vină - numai să
fim în sfârşit mântuiţi!".

*
Oamenii i s-au plâns că, din cauza secetei,
câmpurile şi livezile au rămas în paragină; dacă nu
va ploua, este mare primejdie de foamete.

260
 În legătură cu aceasta, Rabi Bunem spuse:
,,Înainte de venirea lui Mesia, va fi o mare
neorânduială pe lume; învăţaţii vor fi neştiutori,
bogătaşii nu vor avea avere, hasidimii nu vor avea
cuvioşie, vara va fi fără ploaie. Din această
neorânduială se va naşte noul. Atunci va veni
mântuirea".

*
„Mântuirea va veni când cei cuvioşi vor fi
învăţaţi că pâra, minciuna, înşelarea omului de către
om, necinstea nu sunt mai puţin grave decât lipsa de
credinţă".

Jertfirea de sine: Rabi Bunem a spus odată:

„Puterea de Hefkerut, de a-ţi da viaţa, de a ţi-o jertfi
pentru altă fiinţă este cea mai înaltă treaptă a
împlinirii. Oricare om să-şi spună: «Vreau să mă
înalţ la această treaptă». Dar nu se cuvine să ceri din
partea tovarăşului tău acest lucru, ci fiecare să-şi
impună doar sieşi: eu însumi trebuie să mă sacrific!".

Inima: El mai spunea: ,,Dacă cineva are o

greutate pe inimă, dacă îl apasă necazurile, să se
roage şi să se apropie de Dumnezeu. Va simţi
uşurare, se va putea lepăda de greu".

261
Rabi ISRAEL din RUJIN

(1797-1850)

\
 Mântuitorul: Rabi Israel a spus odată:
„Oamenii simpli cred că Mesia va coborî din ceruri
sub înfăţişarea unui înger. Adevărul este însă că
Mesia se naşte în fiecare generaţie. Este necesar
numai ca marii oameni să-l recunoască şi să-l cheme:
«Eşti spiritul nostru, mântuitorul nostru!». Atunci
spiritul lui Dumnezeu se va pogori asupra lui şi el va
fi mântuitorul lui Israel".
Moria şi Sinai: După ce Rabi Israel din Rujin
s-a refugiat din Rusia şi s-a aşezat la Sadagura, a
primit vizita lui Rabi Haim din Sandez. Mai târziu,
acesta s-a întâlnit cu Rabi Simon Schreiber, Rabin-
Şef în Cracovia. Acesta din urmă, deşi adversar
înverşunat al hasidismului, îl respecta pe Rabi Haim
ca pe un mare învăţat rabinic. De aceea îl întrebă :
„Cum se face că te-ai înjosit, ducându-te la
Sadagura? E ştiut că Rabi din Rujin este mult mai
puţin învăţat decât tine!".
,,Am să-ţi explic!", răspunse Rabi Haim.
„Dumnezeu a dat Învăţătura pe muntele Sinai; pe
muntele Moria, Iţhak, fiul patriarhului nostru
Abraham, s-a oferit ca jertfă Domnului. Cum se face
atunci că Templul a fost construit pe muntele Moria
şi nu pe muntele Sinai? Răspunsul este că muntele pe
care un om era gata să se jertfească pentru

265
Dumnezeu este mai sfânt decât muntele pe care
Dumnezeu a dat Învăţătura" .
Existenţeledin trecut: Rabi Israel a spus
odată: ,,Mă aflu pentru a treia oară în viaţa
pământească. În prima mea existenţă, făceam parte
din ceata profetului Samuel; altceva nu mai ţin minte
din această perioadă. În a doua existenţă a mea, am
fost preot şi slujeam în Templu. Mi-aduc aminte
foarte bine de această existenţă,mi-amintesc de
străzile Ierusalimului, care mai aveau încă temelii
trainice, de Templul ce se înălţa pe muntele Moria,
de preoţii care făceau slujbe divine, de leviţii care
intonau melodiile pe estradă, de tot poporul care for-
fotea. Dacă încerc să compar vremea aceea cu tim-
purile de azi, când c~ea ce este sfânt, nobil şi măreţ
zace în pulbere, îmi simt inima cuprinsă de durere".
Omul: Tălmăcind textul din Biblie: ,,Un om
dintre voi, când aduce jertfă lui Dumnezeu" 179, Rabi
din Rujin a spus: ,,Numai cel ce se oferă ca jertfă lui
Dumnezeu poate fi numit un om".
De ce hasidimii beau rachiu: Aflându-se
odată la Odessa, au venit la Rabi Israel mit-
nagdimii 180 şi i-au spus: ,,Noi mergem pe căile
Domnului, studiem fără încetare Tora, ne rugăm în
zori împreună cu întreaga obşte, apoi, înfăşuraţi în
talit şi purtând tfilin, stăm şi adâncim un capitol de
Mişnaiot. Dimpotrivă, hasidimii îşi fac rugăciunea
după ora prescrisă, apoi se adună şi beau rachiu. Este

179 Leviticul, 1, 20.

180 Mitnagheid (plural mitnagdimi) = adversari ai hasidismului, fie
că erau evrei care respectă prescripţiile rabinice, fie că erau
liber-cugetători, atei.

266
 drept ca ei să se numească hasidimi, adică «cucernici»,
iar noi mitnagdimi, adică «adversari»?''.
Auzind vorbele mitnagdimilor, slujitorul lui
Rabi nu s-a putut stăpâni şi a izbucnit în râs. Întrebat
de ce râde, a răspuns: ,,Mitnagdimii slujesc fără
căldură, rugăciunea lor este rece ca gheaţa, aidoma
unui mort - de altfel, când se stă de veghe la un mort
este obiceiul să se studieze Mişnaiot. Dimpotrivă,
când hasidimii îşi fac rugăciunea, inima lor
dogorăşte, ruga lor este caldă ca un om viu -JŞicine'l
~ te viu treb~~!.!5.~,~--~~!!~ . _.J ~
Rabi din Rujin se gândi puţin, apoi zise: ,,Să ·
lă.s~lum.iLde..up.arte ..M_exăruleste.umlă-tQJlll;,~ .i. ,
_<?.~ (d~â!!,Q_~_f9şţ _ gi_s,trus.Templul,,.D.JJ_.m~L.a.d cew
( j~e -=-_m~cjyn_ea.înlocuieşte" sa.c_ti.ticiulL:Pe aceea, !
i atunci când omul se roagă, Necuratul încearcă să-i /
întunece cugetul cu gânduri străine, folosindu-se ·
\ pentru asta de tot soiul de tertipuri. HasidimiL~~
i. ap_m-ă _şi_ci....printr.:-JLY!f len.iS-:.. După rugăciune, ei se
; adună, beau, ciocnesc paharele, urându-şi ,
\ ,,Noroc!" 181 şi, în acelaşi timp, fiecare îşi descarcă ce 1
Iare pe suflet şi îşi spun unul celuilalt: «Dumnez;eµ să-ţi i
) împlinească dorinţele!». Jâr, ştim d;--Ia fuîcleJ,îii ~
noştri că rugăciunea poate fi făcută în orice limbii" :
\ ISCU . . . . or Ot fi SOCOtite tefec:ao rugă.J..
ecuratului i se par însă vorbărie deşartă, !
\pălăvrăgeală, _şi-i lasă în voia lor. Dar în felul acesta)
~J!!~ţă ş_i _ ~~!e P!~5~-- - . ---------··-·-~
Existenţa pământească: Dintre ţadikimii care
trăiaupe atunci, Rabi Moşe din Savrani era singurul
căruia nu-i plăcea calea pe care apucase Rabi Israel

181 L'chaim = noroc, vivat. Expresie folosită de hasidimi când

ciocnesc un pahar.

267
 din Rujin şi felul învăţăturii lui. Spre bucuria
Satanei, între cei doi ţadikimi izbucni o ceartă, care a
degenerat într-un adevărat război între cele două
obşti hasidice.
După mai mult timp, Rabi Moşe s-a răzgândit
şi a venit să se împace cu Rabi din Rujin. Acesta îl
primi cu mare bucurie. La prânz, îi spuse: ,,Rabi din
Savrani, crezi că există un ţadik care stă fără încetare
cu gândul la Dumnezeu,.. nici o clipită lc1. altceva?".
Rabi Moşe îi răspunse: ,,S-ar putea să existe", dar în
vorbele lui se strecurase şi un dram de îndoială. Cel
din Rujin spuse: -,,lJn--astfel de ·ţadik a fost
bunicul
meu, Abraham, s~pranumit Îngerul182". Rabi Moşe:
. ,,Dar n-a trăit multi•' Cef din RuJin: ,,])c;lf_Jat~U,Jueu,_
~~pÎ''"Şolem?''j{a~i Moşe: ;~Nici el n-a avut muhe,,)

~~l~:tă~!;!~t~I~:03t]!1j~~!tsî~i~i ~
1
zadarfÂu apărut, au realizat ceea ce aveau de făcuţ)
; ~gj:;ş:au întor_s a.<;~să" { ---- ·- · · ·- -·· · -- · -
-- ..--~fOdată, în sinagoga,·· hasigimii.\
, (stăteau în C.Oiilllniune_frăţeJtscă _ş_L_Q~~:!:1.:/ Deodată ·
y '1 apăru Rabi. Privirea lui li se păru neprietenoasă.
l Unul d~ntre ei, mai îndră~n~ţ, îl în~rebă: J,RaEi:~-(~
1 place ca bem? Doar Rab1 Pmhas dm Koreţ a spus ca

(
atunci ~-ăiidhasidi~ii b~~u în tovărăşie este ..~~~i~mpJ
1 ar stu<!_1_~~g!'~'. . l
. Cel din Rujin răspunse: ,,Fără îndoială, Rabi
l Pinhas, din Koreţ, are dreptate, nu-l contrazic. Dar în
I
/ Tora există o expresie, care într-un loc e· sfântă, în
J altul nu e sfântă. De pildă, este scris: «Şi Cel Veşnic
1
/{·"':.V?t~it către rv.1:?~e:
.
Să ciopleşti două table de ]2_!.c:!!ră\
... .. . . . ·- ---
.. • .. ...
. - ... ,.. ----~--
...•--•""- -··

182 Rabi Abraham, ,,Îngerul", din Fastov, lângă Kiev. Decedat în

1789. Fiu al Maghidului din Meseriei.

268
/ pentru -tine 183 . În altă parte~ 'sta scns:«Pentru finesă-l
nu faci chip cioplit» 184 . Cum să pricepem că acelaşi
cuvânt este sfâgţj_l!_P~imul loc şi nu est~_sfi!gt îp_ all -\
doilea loc?j Observaţi că mprimlîrlOc~ ,pentru tine" \-cq-
este la sfârşit, în vreme ce în al doilea loc aceeaşi \
expresie stă pusă înainte. Tot astfel stau lucrurile şi \
'( cu ceea_ ce face omul: Acolo unde «pent:11 t_ine» este /
/la sfârşit, _totul e s~~ţ; _~~-~~-~nde e pus mamte, nu e j'
\sfânt". f ··---------- ---
- -

183 Ieşirea, 34, L

184 Ieşirea, 20, 4.

269
Rabi MOŞE din SAVRANI

(decedat în 1844)

j)
 Glume: Rabi Moşe se afla într-o sâmbătă la
Chişinău. După slujba de dimineaţă, invită în odaia
sa câţiva oaspeţi de vază. Le povesti tot soiul de
istorii şi glume, râzând cu poftă. Invitaţii erau
nedumeriţi, nu puteau pricepe cum de este în stare să
râdă atât de tare, după ce în timpul rugăciunii fusese
într-un adevărat extaz.
___ OaspetiL:Rlţ_cară · rămase doar unul. Acestuil!,
( Rabi Moşe îi spuse: ,,Adevăratul ţadik oficiază în aşa \
I fel serviciul divin, încâ!_'1)?1:"~~pe_J şi anul_~~:2'.!_propria /
\..flinţă. /Exista pnmejâfa ca suflefuTlui - ~ă nu· poaîăi
1
)rezista acestui zbucium profund şi să se despartă de --f!---1
il trup. _par„ ţadikulştiecă voia Domnului nu este asta.
..... ·- ---·-··-------····--··- -.. . .-••----·-· . --- ... ...
e aceea, uneori mai stă de vorbă în chipul cel mar \
mplu, ca să-şi des rind~_pentru _o cli~~ g~nd~rile de _"'1-1
a Dumnezeu. Trebuie să facă aşa pentru a rămâneTi(
~®§..t~•._s~-·· •·----· ..........,' -·-··-····-··--·. . .,._.. -_,_____,.,. ,. ·-"•""-"''· ::::c..,Z-

Duşmanii: În ajun de Şabat, Rabi Moşe

obişnuia să-şi binecuvânteze copiii.
Pe vremea când era expus persecuţiilor îndrep-
tate contra hasidimilor, Rabi Moşe şi-a binecuvântat
fiul într-o vineri cu următoarele cuvinte: ,,Fie să ţi se
împlinească toate «blestemele» pe care tocmai le-am
rostit împotriva duşmanilor mei celor mai răi".

273
 Timiditate: Toată viaţa s-a ferit Rabi Moşe să
se uite la o fem~ie străină. · · -- · ·-····· ··· · ···· -
Odată, a iritrat în odaia lui, ca să-i primească
binecuvântarea, o femeie care nu-i cunoştea obi-
ceiurile. Văzând-o, îl apucă spaima. Alergă dintr-o
odaie în alta, fără să ţină seama că-şi izbeşte capul de
pragul de sus şi, ajuns în ultima cameră, se încuie cu
cheia.
Adepţii îl întrebară de ce se temuse atât de tare.
„Dragilor, le răspunse dânsul, nu teama de
pofte lumeşti m-a alungat din odaie, ci teama că
încalc porunca după care nu-i îngăduit să stai într-o
cameră, singur, cu o femeie străină" 185 .

Ocara: Rabi Moşe trecea odată prin oraşul

Rujin. La ora aceea, Rabi Israel din Rujin stătea la
fereastră şi se uita pe stradă. Văzându-l venind pe
Rabi Moşe, spuse oamenilor lui: ,,Chiar şi după felul
cum călătoreşte se poate recunoaşte că e un prost"
(ein naar- în idiş).*186
Oamenii au crezut că Rabi Israel îşi bate joc de
Rabi Moşe. Ei ştiau despre cearta care izbucnise pe
atunci între cei doi ţadikimi.
Doar Rabi Abraham, din Ovranci, spuse:
„Vedeţi cu câtă admiraţie vorbeşte Rabi din Rujin
despre adversarul său?". ·
Oamenii îl priviră nedumeriţi.

I 85 Talmudul interzice a sta singur în casă cu o femeie străină.

186 lstonoâfa se referă la un şir de interpretări ale unor vechi
cabalişti:Rabi Moşe Cordovero (1523-1571), autorul lucrării
Pardeis, şi Rabi Natan Şapira (1575-1637). Ei socoteau că
numele Moşe este alcătuit din iniţialele expresiei Metatron Sar-
Ha-Pnim (adică Metatron, prinţul chipului). Deci, numele lui
Rabi Moşe amintea de Metatron. Pe de altă parte, după aceiaşi
vechi cabalişti, versetul biblic „Şi discipolul a plâns" (Ieşirea,

274
 Rabi Abraham îi lămuri: ,,Cum, nu ştiţi că Naar
(discipol) este supranumele care s-a dat lui Metatron,
Prinţul treburilor interne?".

2, 6) se referă, de asemenea, la Metatron, supranumit în operele

cabaliştilor cu termenul aramaic naar (care are înţelesul de dis-
cipol). În idiş însă, cuvântul naar înseamnă prost. Faptul că
acelaşi cuvânt naar cu pronunţia identică are înţelesuri deosebite
în cele două limbi dă putinţa să fie folosit, după plac, cu un
înţeles sau cu celălalt.

275
Rabi MEIR din PRZEMYSL

(1787-1858)
 Cel mai bun: Rabi Meir nu-şi începea
rugăciunea de dimineaţă până nu se convingea că
fiecare dintre cei ce se rugau împreună cu dânsul este
mai bun decât el; atât de mare era smerenia lui.
Zilnic privea în sinagogă în jurul lui, se uita adânc în
ochii oamenilor şi avea totdeauna noroc: fiecare om
era „mai bun". A venit odată la el un evreu de unde-
va din Ungaria. Acesta n-avea nici o idee despre obi-
ceiurile evreieşti. Îi dădu lui Rabi un cvitel şi cinci
monede de argint şi - neştiutor cum era - îi spuse sim-
plu care îi era dorinţa: crescătoria sa de porci să pro-
spere.
Când lumea s-a adunat pentru rugăciune, Rabi
Meir nu putu începe: se afla acolo un om care în chip
vădit nu era mai bun decât dânsul!
Timpul trecea. Rabi Meir nu se ruga. Obştea
era înspăimântată. Rabi îşi sprijini capul în mâini şi
plânse. Dintr-odată însă, se ridică şi spuse vesel:
,,Şi acum te întreb, Sfinte Creator al lumii,
dacă eu aş fi crescut porci, mi-ar mai fi trecut, oare,
prin minte să mă duc la un rabi? Acest evreu a venit
însă aici de departe, să se unească cu mine în
rugăciunea către tine, Doamne. El este mai bun decât
mine!".
Fericit, începu rugăciunea.

279
 Vaca pierdută: Înainte de a ajunge vestit, Rabi
Meir era foarte sărac. Nevasta lui avea o vacă şi
ducea zilnic lapte pe la casele oamenilor. Din slabul
câştig pe care-l avea, Rabi împărţea bani săracilor, în
fiecare joi.
Se apropia Pesahul. Trebuia să împartă mai
multe pomeni, dar n-avea de unde lua. Duse atunci
vaca la târg, o vându şi făcu astfel rost de bani. ~eara,
soţia îi dădu de ştire, plângând, că cineva i-â furat
vaca din grajd.
O linişti: ,,N-a fost furată. Ea este în cer, l!_ rn:le
.-)y'· _O vom . r.ţgă.~j,.__gacăvomaj_ll,!].ge __ Yrnoi:l.Îită _şL_P-Qi~
acolo!".
--·- --·-
Dumnezeu va trebui să ajute: Printre
hasidimii care veneau la el, era şi un evreu de la ţară,
numit Zanvel. N-avea copii, deşi era însurat de peste
zece ani. Îi cerea mereu lui Rabi Meir să se roage
pentru dânsul, ca să aibă copii.
Într-o zi a venit împreună cu nevasta. Bună de
gură, femeia spuse: ,,N-o să-ţi dăm pace până n-o să
ne binecuvântezi să avem un fiu". Rabi îi răspunse:
„Să-mi daţi valoarea cuvântului ben (fiu), adică 52
de ducaţi, şi o să mă rog să aveţi un fiu". Evreul cel
simplu de la ţară începu să se tocmească cu el, zicând
că poate da numai 1O ducaţi de aur. Întrucât Rabi nu
accepta, omul adăuga mereu câte o monedă. În cele
din urmă, evreul puse pe masă 20 de ducaţi, spunând:
„Crede-mă, Rabi, sunt ultimii noştri bani". Rabi se
încăpăţână: ,,52 de ducaţi, nici unul mai puţin!".
Atunci, femeia sări ca arsă: ,,Omule, ia banii înapoi!
Dumnezeu va trebui să ne ajute!".
,,Asta este cţea__J;e am vrut, s_puse Ral>L_vesel.
__!\ţi_v~niţ_ş_Ly'.'._aţi. rugat_qţ__mine, d~r aţi µita___Lde
Durnne~(?_U. Tocmindu-mă _ c:u voi pentru __ bani, v-am_

280
şilit să vă P.11®.ti năqţjde~ . în. vă
(!fela cm_:e în!I:~4~y~r·-_.,_,..
. '' . ..

poate aJuta ·--•""--· .

- Îioiiie:c1wânti;i şi speranţa lor se î;mplini.
~f lrufie: Veni unul şi ;~-Îăudică-~l~~~ăî~-~;~ ·,
Sfăntă.
Rabi M.eir îl must,ră: ,.Obrăznicătură, vrei să ·
ajungi în Ţara SfântUM~..lYLMesia? Eşti mai )
un decâul~§..\JJ?'·' ) -------·-· ·-----

M.esia: Rabi Meir a spus într-un rând: ,,Dacă

Mesia vrea să vină în linişte, poate veni, îl aşteptăm
plini de dor. Dacă însă vrea să vină în furtună,
aducând lumii durere şi suferinţă, să nu vină, n-avem
nevoie de el, renunţăm la dânsul!".
A venit Ja el un om foarte bogat. Din
Po.căi,):ţJi:
·prima clipă, Rabi Meir viizu pe chipul lui că este un
om dedat păcatului. Hotărî să-l înd.emne la pocăinţă
şi îndreptare, să-l facă să înceapă o viaţă nouă,
cucernică şi virtuoasă.
Spuse: ,,În Cartea Psalmilor stă scris: «O
cântare pentru David, când a venit la el profetul
:r-,r~ţan, după păca~~ cuBatş~ba». Este greu de înţele~ ;
d&se vorbeşte aici de o qmtare. N-ar fi fost mai ·,
corect să se spună a plângere? Explicaţia ar putea să '
fie următoarea: Profetul ştia că, dacă se va duce la
Rege cu o plângere şi i-ar fi spus: «Tu, Rege David,
ai făptuit un adulter», acesta l-ar fi alungat plin de
mânie şi nu s-ar fi pocăit. De aceea, prorocul a
început printr-un cântec, nu l-a mustrat de-a dreptul
pe Rege pentru păcatul comis, ci i-a dat doar de
înţeles. În felul acesta, vorbele lui au pătruns adânc în
inima Regelui David şi acesta s-a pocăit într-adevăr".

281
 Spunând acestea, Rabi Meir privi adânc în
ochii omului. Acela pricepu despre cine vorbise de
fapt Rabi, îşi recunoscu păcatul şi făgădui că se va
pocăi.
Rabi HAIM din SANDEZ

(decedat în 1876)
 Piciorul strâmb: Rabi Haim şchiopăta de un
picior, din care pricină avea o înfăţişare neplăcută.
Fiind însă foarte instruit, d_ql!ândise ren.µme tfl:Că din
ifaereti.-a~tfel încât-Rabi -Baruh, vestituiRab~-ş'ef
din Leipnik, l-a ales ca logodnic pentru drăgălaşa sa
fiică,"Rahel. După obiceiurile din acea vreme, logod-
nicul şi logodnica nu s~au văzut înainte de nuntă.
După opt ani, când cei doi logodnici au împli-
nit vârsta de 16 ani; s~a făcut nunta. Abia atunci
mireasa şi-a văzut sub baldachin ursitul, târându-şi
piciorul, şi izbucni în plâns. Tatăl ei îi spuse: ,,Te
fericesc, draga mea! Are într-adevăr un picior
strâmb; dar mintea îi este dreaptă şi o întrece pe a
multora".
Atunci inima ei se umplu de bucurie.
a-
____J fiesc~peririle: Rabi Haim-- spus· ·odată: ,,Pe
\lume nu există nimic pe care Creatorul să-l fi
iînfăptuit fără rost. Tot ce vedem are scopul să
(îndemne omul spre pioşenie. Chiar şi descoperirile
/din timpul nostru există doar spre a arăta puterea şi
Iînţelepciunea pe care Dumnezeu le răspândeşte în
)natură şi în creierul omenesc, astfel încât oamenii să-şi
\dea seama că 1!:_~Jmi_ţ _Ş,ă::lh.1_l?~c:tscă_ şj --~[:l.llIJ.Il~-P-e_
(Q_uillll:~~u !~•- \

285
 Adăugă
apoi: ,,lată, bunăoară, de ce există
trenul? Ca oamenii să poată pricepe cum orice lucru
vine în minutul dinainte hotărât pentru el, precum şi
că într-o clipă poţi pierde legătura. De ce există
telegrama? _Ca să-ţi amintească de faptul că orice
vorbă este luată în seamă când se face socoteala.
Telefonul ne dă putinţa să pricepem că, vorbind jos,
se poate auzi sus".
Un rabin din Rusia era de faţă. Întrebă: ,,Rabi, ;
şi în ura contra evreilor, în persecutarea lui Israel \
există vreun scop dumnezeiesc?" Primi răspunsul: ',
,,Şi acestea sunt necesare. Iată, există evrei care au \
uitat acest lucru; de aceea, Domnul a trimis pe lume 1
o ceată de oameni răi, spre a aminti din când în când )
' evreilor că sunt evrei 187" .1r"·-·· --·-----·------· . _ __ ·· -·___.,/
• ~•-_,.r.., ~- - - - • - - - . - ~ - •~

Dorinţa: Rabi Solomon din Radomsk, un re-

numit rabi din Polonia, s-a hotărât la bătrâneţe să
plece la Sandez, ca să petreacă Şavuot, sărbătoarea
primirii Torei, în preajma lui Rabi Haim.
Fiul său, Abraham (care i-a fost şi urmaş), l-a
întrebat: ,,Tată, cum de te-ai îndurat să părăseşti
mulţimea de hasidimi care au venit să petreacă
sărbătoarea împreună cu tine?".
_____ ._J„F1uie, îi răspuriseRiilii'Sofoirion, măngâîndU:şi \
barba albă, sunt bătrân şi am dorit să am şi eu o dată )
în viaţă simţă?1~tul că su~~t~,:~!ă la primirea!~
,pe muntele Smai",-.,-- ~--~-- --~---
~ -,..•..,.,,r=1-

187 De menţionat aici modul particular, specific hasidismului (dar

şi altor curente mistice) în care sunt privite progresele
cunoaşterii, inovaţiile tehnice. În contrast evident cu Hascala,
curentul creat în iudaism de renumitul filozof Moses
Mendelsohn (1715-1786), din care descinde actualul iudaism
refonnist.

286
 Fântâna: Hasidimii şedeau odată în Klaus 188
şi discutau despre măreţia învăţătorului lor, despre
multele sale cunoştinţe şi despre evlavia sa.
Deodată, unul dintre ei, Rabinul din Iodlova,
întrebă: ,,Cum se explică faptul că maestrul nostru,
când vorbeşte despre Rabi din Ropczyc, la care a
învăţat mulţi ani, îl pomeneşte doar cu expresia «Cel
din Ropczyc», în timp ce pe Rabi din Jidaciov, la
care a fost doar de două ori, îl denumeşte «Învă­
ţătorul»?" .
Atunci, Rabi Haim răspunse: ,,Într-adevăr, , am
fost la Jidaciov numai de două ori, dar acolo am aflat
tot ceea ce doream. La Ropczyc am stat mult timp,
· dar am primit foarte puţin. «Cel din Ropczyc» era o
f'antână de înţelepciune, totdeauna prea plină, din
care totul curgea atât de repede şi de tumultuos, încât
n-am putut reţine nimic cum se cade",
u;;l ,şLat!ăzi:} Într-o noapte, Rabi Haim s-a
ridicat brusc din pat, şi-a trezit slujitorul şi i-a strigat:
„Naftali, ieşi afară şi spune tuturor: Rabi din Sandez
este un om de nimic, un ticălos, nu există om mai rău
ca el! Du-te şi spune asta lumii întregi!".
Naftali îl--eontrazise: ,,Rabi, de ce rosteşti aces-
te vorbe? Doar Baal Şem Tov a spus·: omul este dator
să-şi amintească neîncetat că e un fiu al Regelui
Regilor şi deci nu trebuie să se înjosească!".
188 Klaus = Casa de rugăciune şi de studiu a hasidimilor. Ei
părăsiseră sinagoga, deoarece acolo nu-şi puteau manifesta
evlavia în felul pe care-l obişnuiau, din cauza mitnagdimilor,
care aveau altă purtare în sinagogă. De aceea, hasidimii şi-au
creat Klaus. Aici îşi povesteau istorii despre oameni sfinţi şi
vorbeau, în felul lor, şi despre noutăţile zilei. În fiecare orăşel
din Est existau mai multe Klaus.

287
 r--~-' -· --
..... ; Rabi Haim continuă îns,ă să umble _de colo-colo I
[ r!~~:~; ~i~:~1s~~ _ Smit ~~...wl de ·os
Rabi Baruh, fiul cel mai drag al lui Hann, când
a aflat despre asta, s-a mâniat, dar s-a sfiit să-i pună
întrebări. A doua zi, era lună nouă. Rabi Haim şedea
de v:orhă înconjurat de mulţi hasidimi de vază. A
venit atunci un sol din Petersburg, cu o scrisoare din
partea Rabinului-Şef 8chr:eiber; acesta îi c_er.e.a
p.ărerea într-o problemă încurcată de căs.ătorie,
adă1;1fgând .că v.estitul Rabi Moşe din Ujhely dţ.::clarase
căs_ătoria respectivă ca lipsită ;d e valabilitate. Rabi
Haim se ridică atunci şi -spuse: ,,Căsătoria ţine de
dre,pt, ea este p.e depl,in valabilă. N „are importanţă că
Rabi din Ujhely .a hotărât că această căsătorie nu are
putere legală. (Flî, -Pnnfur--Îiivăţăfiffii:--tumma;
/ GeneraţieT,notarăsc că această căsătorie nu poat~_fJ
lan_t&~ţă'~, J·--·--·-- ----..--~-------·• ··~•-·, ·-----· ··-· , .,,~---
Auzind asta, Rabi Baruh strigă: ,,Tată, nu mai
departe .decât ieri ai afirmat că eşti un om de nimic,
cea mai de jos fiinţă de pe pământ. Astăzi, dim-
potrivă, te pretinzi «Prinţul Învăţăturii», «Lumina
Generaţiei». Cum vine asta?".
l„DraguTmeucopil;-Faspuiîse 'Rabi" Hâun, n~u
,ştii ' .că astăzi nu este ieri? Omul adevărat este
_..p- 'schimbător şi, dacă Dumnezeu îi dă putere, el se
poate înălţa într-o zi, ba chiar într-o clipă, de la cea)
mai
~...
dejos
.....
la cea mai de sus treaptă". f'~ ·-~-~-
.,,.ţ..,,..,,_ :.o-.t,> ··•..... -
··-·-
.. _ - -...~·-·' ....,. , ___ :~.,._ •..__.:;,_,__,_,,....... -~-~.-• •. _ )

Sc.ânteia: Rabi Haim se certa cu Rabi Eliezer

din Ropczyc. Acesta îi reproşa : ,,Te caţeri în lumile
înalte. În ce mă priveşte, dacă intonez zece capitole
din Psalmi, ajung la acelaşiJrezultat ca şi tine".

288
 Rabi Haim răspunse: ,,Este adevărat, mă caţăr
în lumile înalte, dar pentru o scânteie de evlavie sunt
gata să sacrific orice".
---·-- - ---::-.."J··-··-·····--------·---•-. -~- ·•··- ... , .,,,
/ "" _ Adevăratul înţele~ Rabi Haim stătea odată ·
~a
I
fereas a ş1 pnvea strada. Văzu trecând un om,

/
bătu în geam şi-i făcu semn să intre. Ajuns în odaie, ,
Rabi Haim îl întrebă: ,,Dacă ai găsi o pungă cu bani, i
ai da-o înapoi proprietarului ei?". _
,,Fireşte, aş înapoia fără întârziere ceea ce am ; \
găsit!". 1
~
Rabi îi spuse: ,,Eşti un prost".
Se aşeză din nou la fereastră, chemă înăuntru ·
un alt trecător şi-i puse aceeaşi întrebare. Omul \
răspunse: ,,Doar nu-s prost să las din mână punga cu :
bani pe care am găsit-o!".
1 „Eşti un ticălos!", strigă Rabi şi- porunci unui al \
\ treilea om · să intre. La aceeaşi întrebare, omul !
! răspunse: ,,Rabi, de unde să ştiu acum în ce stare m-aş
' găsi în momentul acela? De unde să ştiu dacă aş
, putea înfrânge ispita? 189 . Poate ispita va fi mai pu- ,
!.I temică şi mi~aş însuşi banul străin. Dar poate că-mi .;
y a fi de ajutor Dumnezeu şi aş înapoia punga găsită i
\adevăratului proprietar". !
1 Rabi s_puse atunci: ,,Cât de frumoase sunt vor- i
beie tale! rfueştt"âaevă'tsifilUir~]!r''•:·Y--- \
'. ... ,.,. -., ... - ,:-.-,.,,. _, -~,... ...,,..,.,.-.,...~- ··-·•,\1'-~"',:,', Mlle'~-

Tusea: Odată, Rabi Haim s-a îmbolnăvit; tuşea

foarte tare. Doctorii i-au prescris un medicament, dar
Rabinu voi să-l ia, gândind că leacul s-ar putea să fie
alcătuit din substanţe al căror consum este interzis.
Fiul său, Rabi Aron, îl îndemnă însă să ia medica-
189 Ispita, în ebraică Ieţer-ha-Ra. După Talmud, este personificată
şi adeseori identificată cu Satana.

289
 mentul, amintindu-i că, atunci când viaţa este în
primejdie, este permis consumul a ceea ce este con-
-~~ i_cl_q ~ n:~fR.âGiJîăimstngă:'·]n"îumeâaiîiii= \
· nezeiască, Olam-ha-Azilut, nu e nevoie de nici un I
medicament!".
· ,,Într::.:idey~r,.. ~Puse Rabi Aron, în Olam-ha- \
Azilut nu e necesar nici un medicament. Dar acolo /
nu tuşeşte nimeni!". .
Rabi Haim îi răspunse: ,,Ai dreptate, fiul meu!")
şi acceptă medicaţia yrescJisă. {~---~-~·-·"--· ~~-~ . . . . ....--~·

Recunoştinţa: Un bogătaş, adept al lui Rabi

din Sandez, a murit, fără a lăsa urmaşi. Înainte de
moarte, porunci rudelor să ducă la Sandez cupa lui
de aur şi să-i spună lui Rabi ultima lui dorinţă: Rabi
să folosească această cupă de Şabat şi în zilele de
sărbătoare, pentru a binecuvânta vinul 191 ; astfel,
sufletul său se va bucura şi se va înălţa în lumea
adevărului.
Bucuros, Rabi Haim luă cupa şi făgădui să
împlinească dorinţa celui răposat, mai ales că el
obişnuia să petreacă Şabatul în mare evlavie. De câte
ori rostea binecuvântarea asupra vinului, privea cupa
şi se adâncea în gânduri. Hasidimii îşi dădeau seama
că se gândea la sufletul mortului, exprimându-i
recunoştinţa .
Aşa
s-au petrecut lucrurile multă vreme. De la
un moment dat însă, Rabi nu mai folosi pentru Kiduş
cupa de aur, ci obişnuitul pahar de argint. Copiii îi
I 90 Treif (literal - ceea ce este rupt) - noţiune desemnând tot ce nu
este îngăduit de prescri iile ..r.cligioa__şe evreieşti ; se referă în
4,,.spe.ciaLla_mâncăruri_,_ oţiunea de treif este opusă celei de
(c~şer, _(?_!!i,:ţ_înseamnă.cm:at,-permis din.punci.de--\Led itual.
191 Riâuş (literal, sfinţire)= binecuvântarea rostită asupra vinului
în zilele de Şabat şi sărbătoare .

290
cerură să le explice motivul, dar el tăcu. Încercară să
afle ceva de la slujitorul lui credincios, care cunoştea
tainele lui Rabi. Dar Rabi îi poruncise acestuia să nu
spună nimic din ceea ce văzuse sau auzise, aşa încât
el ridică doar din umeri.
La scurt timp după asta, când veni la Sandez
Rabi Abraham din Radomsk, prietenul şi elevul
preferat al lui Rabi Haim, copiii îl îndemnară să-l
întrebe pe tatăl lor despre cupa de aur.
Folosind o şiretenie, Rabi Abraham îi spuse:
„La mulţi ţadikimi există vase şi tacâmuri de aur, cel
mai sărac dintre ei are o cupă de aur. Cum se face că
tu n-ai aşa ceva? Aşa cinsteşte Rabi din Sandez
Şabatul şi zilele de sărbătoare? Dacă-i aşa, cum să se
comporte oamenii simpli?".
Rabi Haim îi răspunse: ,,Am avut şi eu o cupă
de aur. Mi-a trimis-o, înainte de a muri, unul din
hasidimii mei, cu gândul că în acest fel sufletul i se
va înălţa. M-am gândit însă că acestui suflet i-ar fi
mai bine dacă aş vinde cupa, ajutând pe cei săraci cu
banii căpătaţi pe ea".
Când viaţa e în primejdie: Fiul său, Aaron, a
călătorit odată spre Gorlice, pe o vreme foarte fri-
guroasă. Avea un cojoc din blană de urs. Unul dintre
tovarăşii lui de călătorie n-avea manta şi, suferind de
frig, s-a îmbolnăvit grav. Aflând despre asta, Rabi
Haim îl dojeni pe fiul său: ,,De ce nu i-ai dat cojocul
tău?". Rabi Aaron îi răspunse: ,,Tată, n-am avut
decât un singur cojoc!". ,,Trebuia să i-l dai lui!",
strigă Rabi Haim. _
Auzind discuţia, Rabi Solomon din Radomsk \
'-- _____
'interveni: ,,În cazul acesta, fiul tău Aaron şi-ar fi pus )
.,._~ ..·····- .,,..,_.. ~-------------------__;__ /

291
 (viaţa: ·îir prî:riiejdie-; or;·stă" scris: «orice·· om„ îşCeste \
\ . \ sieşi cel mai aproape» 192 ". . )
~ \ ,,Asta-i adevărat, spuse Rabi Raim, dar să ştii :
eă, atunci când este în primejdie viaţa unui om, nu I
tş,!_LQ!>lig_~ţ să te ii .Q!p~-~~.t~,Şgj__şf!.:,.r'·"----_.L
Fiica: Rabi Raim a spus odată slujitorului său:
,,Moşe Roşea, a fost astăzi la mine fiica lui Efraim,
dascălul de copii, mi-a cerut bani să-şi cumpere o'. •
pereche de ghete. N-am avut bani şi i-am făgăduit '.
că-i voi trimite de îndată ce voi primi ceva.
Dumnezeu m-a ajutat, am căpătat nişte bani. Du-i,
deci, cinci guldeni, dar neîntârziat.
Fiind de faţă la această discuţie, Ghitel, fiica
cea mai mică a ţadikului, izbucni în hohote de plâns:
,,De săptămâni de zile cer bani să-mi cumpăr ghete.
Mereu îmi spui: «N-am bani!» şi mă amîi de la o zi
la alta. Pentru fata lui Efraim ai însă bani, chiar în
ziua când cere!".
„Taci din gură, o repezi tatăl, ea are întâietate
fiindcă este fata unui învăţat!".
Moşe Roşea nu se putu stăpâni. O arătă pe
Ghitel şi spuse: ,,Rabi, dar şi dânsa este fiica unui
învăţat!" .
„Atunci, zise Rabi Haim, dă-i şi ei cinci
guldeni pentru ghete".
Deosebire: Rabi Iosif, din Neustadt, era ultimul
elev în viaţă al lui Rabi din Lublin; avea el însuşi o
mare obşte de hasidimi. La bătrâneţe, a luat totuşi
hotărârea să plece la învăţătură la Sandez.

292
 Adepţii l-au întrebat: ,,Crezi că ai să afli la
Sandez mai mult decât la Lublin?".
Cu marea lui smerenie, Rabi Iosif răspunse:
„Copii, vă pot spune doar un singur lucru: ceea ce am
trăit la Lublin în toţi acei ani trăiesc şi la Sandez în
fiecare zi. Dar multe din cele pe care le găsesc la
Rabi din Sandez nu le-am aflat la Lublin!".
Viaţa: Trupul lui Rabi Haim fiind măcinat
toată viaţa de o boală grea, medicii îi interziseseră să
mănânce de Pesah hrean (maror). La Seder luă
rădăcină de hrean şi spuse cuvintele introductive pre-
scrise: ,,Sunt gata să împlinesc porunca de a mânca
maror". Hasidimii din juru-i se speriară: medicul
spusese doar că asta-i va aduce cu siguranţă moartea.
Totuşi, nimeni nu cuteză să-l tulbure. Şi Rabi Haim
continuă: ,,Lăudat să fii tu, Dumnezeul nostru, Rege
al lumii, care ne sfmţeşti din poruncile tale şi care ne-ai
poruncit...", dar în loc să spună aşa cum sună . pre­
scripţia, ,,să mâncăm maror", el spuse „să ne cruţăm
viaţa", şi puse deoparte hreanul.

293
Rabi IACOB SAMSON din KOSOV

(decedat în 1880)
 ,,..,.-,::,.. ,..-. ~.<,•~••" •"'~• .. ,,._.. • '• •rn• , .. ,.. ,. ·)<•- "• •••~-' • ..._._,,.,,-., . • .. •• ;,, . • •- .. -c~- · »•• •• -• •., ~,.,_.._,._, ~ r• "'-"~ • - • •

( Poporul: In legătură cu textul din Biblie: ,,Şi :

! Moşe a coborât de pe munte spre popor" 193 , Raşi ,1
observă: ,,De aici învăţăm că Moşe a coborât de pe :
munte numai pentru popor". '
Cu privire la asta, Rabi Iacob Samson a între- f
bat: ,,Cum să înţelegem această observaţie? Ce avea /
de lăsat la o parte în pustie Moşe pentru a merge spref
popor.?" . _ _ ,...._.,,,,.~.-,...._-,,..._,,,..,,...... iţ
~ .. -· ., , .--.. , . .,__.,_.. ~---·--· . . _. . , _. . .,. . . ,. ._. .,_
i , ,,Adevărul este că Moşe, când a fost în deşert, ; ,
, trebuia să se ocupe cu învăţătura şi sluj irea lui,~;t--.i
; Dumnezeu. Odată ce s-a desprins de ele, s-a dus
1

,
' drept spre popor" . ( _____ ,, ~• ........_.,...... -·· · f ····~-·-· . . . . . . ..

193 Ieşirea, 19, 24,

194 Pirkei Avot (Proverbele înţelepţilor) = o parte populară a
Mişnei, culegere de aforisme, îndeosebi ale tanaiţilor, învăţaţii
Mişnei.
195 Avot, secţ. 4, 43.

297
 ~unca:)Într-un rând, Rabi Iacob Samson l-a
dojenit cifăsprime pe un rabin care se ţinea numai de
învăţătură şi nu vroia să ajute nici un om 4-.flat __ ~
strâmtoare~Rabinul se apăra: ,,Învăţaţii ne spun doar: ţ·
:,' studiul Torei este mai presus de toate poruncile noas-
. tre 196 . De unde să ia timp un rabin să se mai ocupe şi ,
de facerea de bine?".
, Rabi Iacob Samson îi răspunse: ,,Mai există şi I
.,....---,y altă vorbă a învăţaţilor! Ei au spus: «Iubeşte munca
şi urăşte Rabanutul» 197 . De obicei, traducem
cuvântul «Rabanut» prin «stăpânire». Eu cred însă că
prin acest cuvânt se înţelege pur ŞI simplu funcţia de
rabin. Dacă un evreu vine la un rabin după ajutor,
acesta să nu-i spună: «Sunt rabin şi mă ocup doar de \
învăţătură»". C ---· · ----- - - --- --- ------ ·--~---'
La moarte: O bună bucată de vreme înainte de
a muri, Rabi Iacob Samson a trăit într-o deplină izo-
lare. Se ocupa doar de rugăciune şi studiu, altfel nu
scotea nici o vorbă. Dacă venea la dânsul un hasid
după sfat şi ajutor, citea cvitelul, se uita la hasid şi
dădea din cap; era singurul semn că ajutorul cerut va
veni. D acă un hasid stăruia să rostească
binecuvântarea, ridica doar mâna dreaptă şi arăta
cimitirul aflat peste drum de casă.
Fratele său, Rabi Mendel, din Vinniţa, a venit
odată la el şi s-a străduit să-l facă să vorbească:
,,Frate sfânt, îi spunea el, lumea are nevoie de tine,
vine pentru sfat şi binecuvântare, vrea să audă din
gura ta un cuvânt de mângâiere şi tu taci mereu". Îi
vorbi mult timp, dar Rabi Samson rămase tăcut.
Însă după o jumătate de ceas, Rabi Iacob
Samson se ridică de pe scaun, se ·apropie de fratele
196 Talmudul babilonean, Peia, secţ. I , I .
197 Avot, secţ. l, 1O.

298
 său şi spuse: ,,Scrie în __ Talmud: Rabi Simon _din
Amsoni 198 obişnuia să interpreteze toate textele
Sqieiifor _Sfil}_t~ în care apar ._ 9uviiitele..~~~ţ_>! ,
dând de fiecare _ dată _ acestor cuvinte _alt înie.les pro-
fund(Cân.cla aJuns la fraza: «Să te temi de acela car 1
(este Domnul, Dumnezeul tău», s-a oprit şi s-a dat
I înapoi, şi-a dat seama că sfârşitul îi e aproape. Asta
\ s-a întâmplat ~u R~bi Simon. Ce pot face eu, de
~ m.e._f~_am _aJuns_ş_1_e.ylc:t ~<,:ţl «de care»?".
După şase săptămâni, Rabi Iacob Samson a
murit.

198 Aforismul Rabinului Simon din Amsoni se găseşte în Talmudul

babilonean, Pesahim, 22b.

299
 SUMAR

DESPRE HASIDISM 5
PREFAŢĂ ____________________ -------------------------------------------- ~: 15

Rabi Israel Baal Şem Tov

(1700'-1760) ------------------------------------------------------------- p. 41
Istoriile. Îndreptare. Sufletul. Iubirea. Lu-
mina. O încălcare a zilei de Şabat.
Credinţă. Omul. Pietrele preţioase . Vasele
de argint. Amuleta. Amuleta sa. Proscrierea.
Prescripţii pentru ispăşire. Convorbire. Car'-
tea de rugăciune. Ingâmfarea. Dumnezeu.
Inima. · Călăuza rătăciţilor. Ospitalitate.
Adversarul. Hoţul. Dumnezeu cel veşnic.
Adversitate. Martirul. Dansul. Sfatul. Aşer,
Celălalt. Sabatai Ţvi. Adevărul.

Rabi Levi Iţhak din Berdicev

(l 740~ 1809) -------------------------------· ---·------------------------- p. 71
Sufletul. Însoţitorul. Despre ziua noului an.
Adversitate. Filacterele lui Dumnezeu.
Adevărul. Gândul. Prizonierul. Dragostea
pentru popor. Păcatele. Foc şi lumină.
Predica. Îndreptare. A ierta. Rabi şi Satana.
Tatăl. Omul. Napoleon I. Plângerea. Bine-
cuvântarea. Fiul preferat. Dreptatea. Mân-
tuirea. Beţivanul. Dumnezeu. !nălţările.
Hoţii. Tora. Primirea. Om şi înger.

301
Rabi Dov-Ber, Marele Maghid din Meseriei
(1710-1772) ------------------------------------------------------------ P- 97
Oameni simpli_ RabinatuL Inima_ Trup şi
suflet. Prânzul. Lipsa de credinţă. SfârşituL
Arborele uscat.
Rabi Naftali din Ropczyc
(decedat în 1827) ------------------------------------------------- p. 105
Glumele. Un evreu deştept. Taina. Lovitu-
rile. Primirea oaspeţilor. Vocaţia. Prove-
nienţa. Credinţă. Lupta. Cântecul. Dispo-
ziţia. În ziua de doliu.

Rabi Mihai din Zloczov

(decedat în 17 42) -------------------------------------------------- p . .115
Eu. Cel care adună. Banii. Legătura. Predica.
Cheia.
Rabi Iacob Iosif din Polonoie
(decedat în 1769) -------------------------------------------------- p. 121
Rugăciunea. Eu. Nevoia.
Rabi Nahum din Cernobâl ·
(1730 - 1798) --------------------------------------------------------- p. 125
IntunericuL IneluL PredicatoruL O •afacere.
Rabi Pinhas din Koreţ
(decedat în 1791) -------------------------------------------------- p. 131
Sufletul. Adevărul. Mai degrabă să mori
decât să minţi. Trufie şi falsitate. Marea uni-
tate. BocetuL

302
Rabi Susia din Annopol
(decedat în 1800) -------------------------------------------------- p. 137
Iubirea. Numele. Teama. Numai cu Dum-
nezeu. Sfatul. Lampa cea mică. Foamea. Che-
zăşia. Lista. Lacrimile. Pretenţios. Soldaţii.

Rabi Elimeleh din Lezaisk

(1717-1786) ------------------------------------------------------------- p. 147
Stofa grosolană şi cea de bună calitate.
Mântuirea. Pacea. Însoţirea. Elevii. A ierta.
Profetul Eliahu. La muntele Sinai. Sufletele
care se tânguiesc. Netrebnicul. Smerenie.
Rabi Şmelke din Nikolsburg
(decedat în 1778) ------------------------------------------------- p. 155
Melodii minunate. Despre Mesia. "Polo-
nezii". Şi iarăşi despre "polonezi". La moarte.
Rabi Moşe Efraim din Sedikov
(decedat în 1810) ------------------------------------------------- p. 161
Minciună şi adevăr. Sobrietate. Lumina.
Bun şi rău.

Rabi Baruh din Miedjiboj

(17 57-1811) --------------- · -------------------------------------------- p. 165
Numele. Iubirea cea sfăntă. Plângerea lui
Dumnezeu. Sacrificiul de sine. Bucuria de
Şabat. Sanctuarele. Purim şi lom Kipur.
Puterea. Vorbirea frumoasă. Cei răi. Slujba.
Rabi Iacob Iţhak „Vizionarul" din Lublin
(decedat în 1815) -------------------------------------------------- p. 177
Deosebirea Melodia îngerească. Gustarea. Pro-
fetul Eliahu. ~enunţare. Piedica. Ospitalitate.

303
Rabi Israel, Maghidul din Kozienice
(decedat în 1815) -------------------------------------------------- p. 185
Sufletul. Puterea. Băştinaş şi străin_ Gânduri
străine. Cei ce se încred în Dumnezeu. Reve-
laţia. Prinţul Czartoriski. Într-o limbă străină.
Hohotul de plâns. La bătrâneţe . Plângerea.
Rabi Abraham Iehoşua din Apta
(decedat în 1822) --------------------------------------------------- p. 193
Suferinţa. Alcătuirea.Slujba de la miezul nop-
ţii. Văduva. Binecuvântarea. Slujba. Bleste-
mul. Darul. Smerenia şi cunoaşterea lui Dum-
nezeu. Iubirea. Bani. Adevărul. Viitorul.
Rabi Moşe din Ujhely
(decedat în 1839) --------------------------------------------------- p. 201
Israel şi popoarele. Conştiinţa. Darul pornit
din inimă. Jertfa lui lţhak. Ludovic Kossuth.
Focul. Nostalgie.
Rabi Wolf din Zbaraţ
(decedat în 1822) --------------------------------------------------- p. 209
Hoţii . Datoria de a ajuta.
Rabi Nahman din Braţlav
(1772-1811) ------------------------------------------------------------- p. 213
Noul drum. Conducătorii. Iadul şi patimile.
Hoţii. Falşii profeţi.

Rabi Moşe Leib din Sasov

(decedat în 1807) -------------------------------------------------- p. 219
Nuiaua. Ospitalitate. Iubirea. Copilul care
plângea. Însuşiri dumnezeieşti. Dublarea

304
darului. O ceartă cu Dumnezeu. Fructele.
Bătrânul păcătos. Banii. Despărţirea.
Rabi Mendel din Kosov
(decedat în 1825) ----~---------------·----------------------------- p. 229
A-şi cerceta conştiinţa. Al treilea părtaş.
Banii pierduţi. De ce ? Iubirea pentru aproa- ,
pele tău.
Rabi Uri din Strelisk
(decedat în 1825) -----------------------------·-------------------·- p. 235
Prietenie. La rugăciune. Trufie şi smerenie.
Învăţător. Desprindere.
Rabi Aizic din Kalev
(decedat în 1821) ~----------------·-------------------------------- p. 239
Anii de învăţătură. Împlinirea. Cântecul de dra-
goste. Fântâna lui Miriam. Cântecele. Miş-
carea.
Rabi Mendel din Rimanov
(decedat în 1815) -------------------------------------------------- p. 247
Focul. Pocăinţa. Norocul.
Rabi Hirş din Jidaciov
(decedat în 1831) -------------------------·-------,---------------- p. 251
Diamantul. Îngerul Metatron. Smerenie.
Rabi Simha Bunem din Przysuha
(decedat în 1827) -------------------------------------------------- p. 257 .
Afacere. Îndreptare. Odihna. Supraapreciere.
Învăţătorii de astăzi. Mântuire. Jertfirea de
sine. Inima.

305
Rabi Israel din Rujin
(1797-1850) ------------------------------------------------------------- P- 263
Mântuitorul. Moria şi Sinai. Existenţele din
trecut. Omul. De ce hasidimii beau rachiu.
Existenţa pământească. Cuvântul.

Rabi Moşe din Savrani

(decedat în 1844) --------------------------------------------------- p. 271
Glume. Duşmanii. Timiditate. Ocara.
Rabi Meir din Przemysl
(1787-1858) ------------------------------------------------------------ p. 277
Cel mai bun. Vaca pierdută. Dumnezeu va
trebui să ajute. Trufie. Mesia. Pocăinţă.
Rabi Haim din Sandez
(decedat în 1876) __________:______________________________________ p. 283
Piciorul strâmb. Descoperirile. Dorinţa.
Fântâna. Ieri şi astăzi. Scânteia. Adevăratul
înţelept. Tusea. Recunoştinţa. Când viaţa e
în primejdie. Fiica. Deosebire. Viaţa.
Rabi Iacob Samson din Kosov
(decedat în 1880) ------------------------------------------------- p. 295
Poporul. Omul. Munca. La moarte.
PRODUCŢIE
fit
· · Print
l1p 1oit1 Upogr1Held111tt

Tel./fax: 01 - 233.15.39
e-mail: rcrprint@xnet. ro