C O LO A N A -INFINITULUI

D e'prin scrieri
'de dem ult
 Ediţie îngrijită,
prefaţă, indice
şi note.
de
Alexandru N, Stănoluiescu-Bîrda

C olecţia Cogito
 COLOANA
INFINITULUI
De prîn. scrieri
de demult

1962

Editura Albatros —Bucureşti

 P R E C U V ÎN T A R E

Valorificarea gîndirii progresiste şi a iot ceea

ce trecutul ne poate oferi ca fiind mai preţios
constituie o trăsătură de bază a concepţiei noas­
tre materialist-dialeclice, o permanentă preocu­
pare a politicii partidului nostru. Plecînd de tk
această premisă:, am coborît în tainiţele vremM
şi am cules nectarul — aşternut acum pe aceste
file — ca o chemare către toţi cei iubitori de în ­
ţelepciune, cultură şi suflet românesc.
Documentele scrise, menite să reflecte diferi­
tele stadii ale dezvoltării gîndirii filosofico-so-
ciale româneşti, încep să apară de prin secolul <ă
XV-lea, atingînd apogeul în epoca umanismu­
lui. Este o perioadă frămîntală, plină de contra­
dicţii pe plan social, politic, economic şi cultural.
O perioadă in care se continuă lupta împotriva
cotropitorilor şi se jalonează, cu mai'multă sau
mai puţină pricepere, cărările către viitor.
In întregul complex al suprastructurii sociale
a secolelor X V —X V III se vor percepe cu uşu­
rinţă amprentele puternice ale modtdui de pro­
ducţie feudal, dar şi infiltrările lumii modeme„
precum şi relaţiile sociale specifice. Pentru a-şi
VI P m c U V tN 'T A H E

asigura stabilitatea, clasele exploatatoare recurg

la o serie de mijloace menite a le întări privile­
giile. Cităm în acest sens, în afara aparatului de
stat şi a armatei, pravilele, nomocanoanele şi
întregul complex ideologic cu care încercau să
mortifice conştiinţele revoltate. Documentele
scrise păstrează în cea mai mare parte concepţia
cu privire la lume şi viaţă a reprezentanţilor
acestor clase privilegiate. Clasele exploatatoare
au avut şi ele însă o ideologie, filosof ie proprie.
Această comoară de gîndire populară, autentic
românească, a fost transmisă prin viu grai de la
j> generaţie, la alta. „Filosofia“ celor oprimaţi nu
se traducea în maxime pretenţioase ori în sofisme
greu de dibuit, ci în creaţii simple, epice, lirice
sau dramatice, mîngîind pe cel bun şi cinstit,
incurajînă spre fapte mari pe eroi şi „pe toţi
fraţii“, plîngind şi scrîşnind împreună cu cel
oropsit, ori ironizînd aspru jpe cel rău şi bogat.
Exceptîndu-i pe Anton Pann şi Iordache Go -
lescu, autorii care vor încerca mai tîrziu să pre­
zinte într-o formă cultă comorile de gîndire şi
Simţire ale poporului, istoricii, cronicarii, filo ­
sofii — ostenitorii de limbă şi cultură românească
de pînă la jumătatea secolului al X lX -le a —
sînt şi rămîn in cea mai mare parte exponenţii
clasei feudale. Se surprind în schimb numeroase
încercări de a soluţiona contradicţiile, de a m i­
lita pentru ideile de pace, dreptate şi egalitate
între oameni. Erau încercări făcute în spiritul
umanist sau ilumjnist al vremii, încă fără pute­
rea de a revoluţiona şi transforma societatea, de
 PREC U VINTARK V II

a schimba relaţiile de producţie existente, de a

da un răspuns veridic tuturor problemelor indi­
vidului .yi societăţii
*
'* *
Pînă la apariţia scrierilor particulare, respec­
tiv pînă la cronicarii din secolul al XVII-lea,
exceptînd pe Neagoe Basarab, principalele con­
cepţii politico-sociale ale societăţii feudale
româneşti au fost exprimate sub formă de norme
de drept prin pravile şi nomocanoane. A ici gă­
sim exprimate cu claritate detaliile relaţiilor so­
ciale, fundamentări ideologice ale modului de
producţie feudal. Orîndxdrea feudală fiind învă­
luită „cu aurcpla graţiei divine", după cum se
exprima Engels, se urmărea consfinţirea inega­
lităţilor sociale, dreptul feudalilor de a exploata,
îndatorirea maselor de a se supune stăpînilor.
în acest sens putem menţiona Pravila de' la
Govora (1640), Cartea românească de învăţătură
(1646), îndreptarea legii (1652). Aceste colecţii
de legi nu aveau numai rolul juridic propriu-zis,
ci şi moralizator, după cum mitropolitul Ştefan
al Ungrovlahiei menţiona, în Prefaţă la îndrep­
tarea legii, că acea pravilă e menită să îndrepte
„năravurile oamenilor“ , să aleagă „răul de bina",
căci „cine nu este îndreptat (...), citind cu stăru­
inţă şi cu luare aminte, lesne se va îndrepta şi se
va întări" (îndreptarea legii, 1652), Bucureşti,
Editura Academiei, 1962, p. 39, 45).
^ H II P R tS C U V tN T A R E
-------------------------------------•-------

Lăsînd la o parte caracteristicile de clasă ale

primelor scrieri româneşti, în ele se surprinde
în schimb concepţia unităţii de neam şi de limbă
a poporului român, idee care va stărui în mai
toate scrierile din această perioadă.
Neagoe Basarab, prin ale sale învăţături, se
îtoserie în istoria culturii româneşti în rîndul
promotorilor, opera lui situîndu-se în fruntea
scrierilor din epoca medievală românească. T re­
buie precizat că gîndirea acestui Marc Aureliu
român poartă amprentele concepţiei religioase,
dur în acelaşi timp lasă să se întrevadă germenii
gmdirii umaniste. Lucrarea* lui Neagoe Basarab
se situează la apogeul influenţei popoarelor bal­
canice şi a limbii slavone în Principatele Române
în acelaşi timp, la începutul influenţei culturii
româneşti în sudul Dunării. Fără a fi cu nimic
mai prejos, ba dimpotrivă, deeît Mackiavelli şi
Peresvetov, autori de acelaşi gen, contemporani
domnitorului român, Neagoe realizează o frescă
a gîndirii şi mentalităţii evului mediu românesc.
Avînd drept temă realizarea, prin fiul său Theo-
dctsie, a omului ideal şi a conducătorului desă-
vîrşit, autorul lărgeşte adeseori planul de destina­
ţie al operei, adresîndu-se individului social în
genere.
în acest context de idei, cea dinţii trăsătură sau
virtute a personalităţii care se impune cu de­
osebire în realizarea celor două laturi — etic şi
politic — este înţelepciunea, care presupune, în
adevăratul ei sens, multă modestie şi pătrun­
dere a cauzalităţii şi finalităţii lucrurilor şi ac-
 EKECUVTNTA RE IX'

ju n ilor. Ţinta supremă spre care trebuie să

tindă înţeleptul constă nu numai m realizarea
unei robusteţi spirituale sau fit atingerea unor
interese de ordin-materiaV imediat, ci mai ales în
recunoaşterea în unanimitate de către colectivi­
tatea coexistentă a eălităţUar deosebite ale indi­
vidului respectiv. Expresii de tipul „Tu eşti cel
mai vrednic şi mai înţelept decît toţi“ constituiau
de ţapt balsamul eucaliplic al propriei realizări,
înţelepciunea creează independenţă în gîndire
Şi acţiune şi în acelaşi timp suficientă prevedere
în discernerea sfaturilor şi părerilor celor din
fur. Domnitorul filosof subordonează acestui f i-
lon eentral al personalităţii alte trăsături, consi­
d era tele el ca indispensabile, cum ar fi genero­
zitate, bunăvoinţă, ospitalitate etc.
Pe plan social Neaxjoe Basarab propune o se­
rie de măsuri de profund umanism, mai pitţin
specifice contextului istoric al vremii. Astfel,
avtnd în vedere în primul rmd posibilităţile
modeste ale Ţârii Româneşti cit şi alte conside­
rente de ordin extern, el profesează menţinerea
păcii eu orice prefa. iar în cazuri de agresiune,
războiul de apărare: „Dacă vor veni asupra
voastră, vrăjmaşii voştri şi veţi vedea că sînt cu
putere mai mare decît vai, iar prietenii voştri vă
vor îndemna să mergeţi asupra lor fără de vreme,
sau vă nor speria ca să ieşiţi din. ţara voastră, să
pribegiţi, pre cei prieteni şi indemnători ai voş­
tri să nu-i credeţi, că nu vă voiesc binele [...].
Pentru aceea să nu faci aşa, că mai bună iaste
moartea cu cinste decît viaţa cu amar şi cu ocară±
X PRECUVSNTARE

Nu firăţi ca pasărea aceea care se cheamă cucu,

care-şi dă oale de le clocesc alte păsări, ci fifi'ţta
şoimul şi vă păziţi cuibul vo$iru“ .
Datoria domnitorului şi a celorlalţi conducă­
tori ai oştirii este de a participă în primele rîn-
duri la lupta dreaptă a supuşilor săi. Neagoe pro­
pune cu îndrăzneală pentru acele timpuri con­
cepţia potrivit căreia „nu sintem bucuroşi să se
facă această răzmeriţă... nici voim să fie vărsare
de singe, nici să se ude mîinile noastre de sînge
de om“.
Se ia poziţie faţă de bogăţie, care-i doar un
m ijloc de existenţă ci nu un scop în sine, deşi
în multe cazuri „omul iaste ca porumbul, că po­
rumbul unde află grăunţe mai multe, acolo
fuge", Se dau sfaturi utile de comportare în so­
cietate şi in relaţiile cu diferitele clase sau ca­
tegorii sociale.
Neagoe Basarab rămîne în istoria culturii
noastre ca un deschizător de drumuri mai ales
în ceea ce priveşte emanciparea gîndirii şi a in­
dividului de sub tutela religioasă. în acest sens
cităm doar încercarea de a afirma posibilitatea
realizării sociale a omului, supremaţia gîndirii în
coordonarea întregului complex psihosomatic,
Aceşti germeni deosebit de viguroşi vor fi pre­
luaţi spre sfîrşitul secolului ăl X V I-lea dar mai
ales în secolul al X V Îl-le a de către cronicari.
Cronicarii deschid o epocă de aur în istoria
culturii româneşti. Cei mai mulţi dintre ei, avînd
studii în centre universitare cu tradiţii şi renume
ca Padova, Viena, Constantinopol, Liov, Kiev
 PRECUVÂNTARE ' T

etc., erau în-acelaşi timp şi purtători de idei şi

concepţii înaintate pentru vremea lor, erau pio­
nierii culturii modeme în Principatele Române.
.Ei îşi concentrează întreaga forţă spirituală şi
intelectuală asupra modestelor lor ţărişoare, mi­
litând neobosiţi pentru promovarea unui spirit re­
nascentist în aceste părţi. Ei preiau şi dezvoltă
elementele existente doar în germene în gîndi-
rea autohtonă anterioară şi alătură propriile lor
cugetări şi reflecţii sîmburelui sapienţial al mu­
rilor corifei ai gîndirii clasice greco-romane ori
■renascentiste moderne. Conform convingerilor
lor ideologice, starea de lucruri trebuie să ră-
mînă aşa cum este, ca o expresie a voinţei di­
vine, realizarea individului făcîndu-se în primul
rină pe plan spiritual, moral şi intelectual şi mai
puţin pe plan social. Puternicilor zilei li se re­
comandă in schimb o atitudine mai conciliantă
faţă de mase, faţă de popor, faţă de cei săraci în
general. Umanismul cronicarilor români va sta
totuşi la baza ideologiei burgheze din epoca de
destrămare a relaţiilor feudale.
Ca o trăsătură esenţială a gîndirii umaniştilor
români menţionăm trecerea — adevărată revo­
luţie în concepţia vremii — din universul teoeen-
trismului în acela al antropocentrismului social,
intelectual etc. Omul îşi recapătă prppria identi-
■taie, reabilitîndu-şi capacitatea de a gîndi şi a
acţiona în conformitate cu raţiunea şi necesităţile
sale existenţiale, contrar unei concepţii înguste,
unilaterale, medievale, căreia-i batea sfîrşitul.
Treptat, în perioada de început, tot mai mult în
X II PREGUV1NT.ARE

cele următoare, locul gîndirii lui Platan e Imcil

de Aristotel, Epicur, Democriţ şi alţii de seama
lor, interesul pentru metafizică, idealism, ■ este
înlocuit ,cu cel faţă de natura umană şi socială,
Dim itrie Cantemir, Constantin Cantacuzmo
stolnicul Ion Neculce, apoi Crigore Ureche şi
Miron Costfin, deşi plecau de la preocupări teolo­
gice, la apogeul şi finalul activităţii lor se dove­
deau preocupaţi cu asiduitate de probleme legate
de istoriografie, filosofie, geografie, etnografie
etc.
Cronicarilor li se adaugă mari gînăitori şi m î-
nuitori ai cuvîntului şi ideilor ca Varlaam, Petru
Movilă, Dosoftei, Antim Ivireanul, Simion Ştefan
ş.a., alcătuind cu toţii marea pleiadă de uma­
nişti români. Filosofia acestora nu rămîne o
idedlogie sterilă, ci are implicaţii profunde pe
plan politic şi naţional. Înţelegînd realităţile
concrete ale poporului român, ei luptă pentru stă-
viliŢea pericolului otoman. Pentru aceasta se
folosesc de arme proprii, specifice ideologilor
români progresişti din toate timpurile. Astfel,
în primul rînd militează pentru accentuarea
spiritului patriotic ăl maselor, pentru întărirea
conştiinţei unităţii de neam, limbă şi trăsături
spirituale. In felul acesta, umaniştii devin cei
dinţii care preiau tradiţii adine înrădăcinate în
cimştiinţa maselor, le verifică prin prisma p ro­
priilor cercetări, integrînău-le apoi în istorio­
grafia naţionala, ca dovezi peremptorii ale exis­
tenţei şi permanenţei poporidui rom ânia spaţiul
carpa to-danubian de-a lungul -timpului.
 PMECUVrN TARE XIII

Fundamentând istoric drepturile inalienabile

ode poporului român asupra hotarelor sale, tre­
zind conştiinţa de profund patriotism, cronicarii
socotesc, şi pe drept cuvînt, că au găsit reazimul
cel mai sigur în lupta contra oricăror cotropiri
duşmane. în al doilea rind ei militează pentru în­
tărirea legăturilor cu statele europene dezvoltate
din punct de vedere economic, strategic, politic
etc. în acest sens îi putem înţelege pe XHmitrie
Cantemir ş i"Constantin Cantacuzino, care scriu
pentru academii şi alte instituţii din Occident,
pe Miran Costin care-şi dedică o parte din operă
puternicului Ioan Sobieţki al Poloniei, sau pe
Cantemir şi Milescu care scriu ţarului Petru cel
Mare, Fâcînd cunoscut lum ii politice, a vremii
un popor cu infinite potenţialităţi spirituale, ho-
tărît,. in ciuda oricăror "sacrificii, să-şi croiască
drum în istorie, cronicarii, fi în general umaniştii
români, sperau că vor atrage atenţia „lum ii creş­
tine“ şi vor convinge Europa de necesitatea unui
zid inexpugnabil la vadurile Dunării în faţa pe­
ricolului comun.
In spiritul umanismului european se propagă
supremaţia culturii, ca principal mijloc de de­
păşire a condiţiilor existenţei umane şi sociale.
Ei erau convinşi că omul numai prin cultură şi
ştiinţă se poate realiza, îşi poate afirma persona­
litatea, îşi poate sfărîmâ cătuşele dependenţei
sociale, iar pe plan mai larg, ridicîndu-se nivelul
de cultură al maselor, se va putea ajunge, în mod
implicit, la independenţă naţională deplină.
X IV PR EC U V!N TA ke

Ştiinţa, ca expresie a. raţiunii, este elementul

definitoriu al condiţiei umane-în contextul bio­
logic, altfel omul devenind „asemenea fiarălor
şi dobitoacelor celor mute şi fără minte" (Gr,,
Ureche), căci „alta n u deosebeşte pe om de dobi­
toc şi'de fiare aşa ca cunoştinţa. Şi din cunoştinţă
se naşte ştiinţa“ (M iron Costin). Pentru Miron
Costin „nu este alta mai frumoasă şi mai de fo­
los în toată viaţa omului zăbavă decît cetitul
cărţilor", la acestea adăugîndu-se datele expe­
rienţelor proprii.
Grigore Ureche pune bazele unei istoriogra­
fii noi, descătuşată de legăturile concepţiei
idealiste cu privire la dezvoltarea societăţii şi
desfăşurarea faptului istoric. Pentru el, spre
deosebire de cronicarii anteriori, nu voinţa di­
vină este factorul motrice în evoluţia socială şi
determinarea evenimentelor istorice, ci în p ri­
mul rînd capacitatea conducătorilor de oşti şi
de popoare, cu alte cuvinte raţiunea umană.
Eroul este pus în prim plan, deşi aceasta nu era
soluţionarea definitivă a, problemei. Masele
populare apar pe planul doi, ca nişte ecouri
profunde ale aspiraţiilor exponenţilor lor, eroii.
Ele sânt menite doar să execute, să lărgească
ănirnul pe care-l despicau eroii, respectiv con­
ducătorii. Aşa cum se poate vedea cu uşu­
rinţă, deşi era o înţelegere răsturnată a legilor
dezvoltării istorico-sociale reale, pentru vremea
aceea reprezenta totuşi un progres substanţial.
M iron Costin, din punct de vedere al gîndirii
filosofice, îl depăşeşte pe Grigcrre Ureche. N u-l
 ■ \ P R E C U V 1N Ţ A R E ' XV

interesează numai, faptul istoric pur, ci reflec­

tează adine, căutînd să distingă cauzele lucru­
rilor, lanţul cauzalităţii existenţiale a fenome­
nelor. Pentru cronicar, dincolo de ischsinţa
conducătorilor-eroi şi de voinţa poporului în
realizarea unei cauze drepte se situează, la
acelaşi nivel, şi alţi factori. Astfel înţelepciu­
nea, cunoştinţa, intr-un cuvînt cultura deter­
mină ridicarea gradului de înţelepciune şi iscu­
sinţă a maselor. Un popor cu variate cunoştinţe
şi ştiinţă de carte îşi găseşte cu uşurinţă făga­
şul, cît şi mijloacele cele mai propice de a-şi
atinge ţelul propus.
Istoria unui popor nu se desfăşoară indepen­
dent de istoria altor popoare, ci într-o puter­
nică întrepătrundere. Confluenţele, schimburile
materiale şi spirituale sînt caracteristice unui
anumit nivel de dezitbltare socio-culturală. Lu­
mea însăşi este o familie a popoarelor, o uni­
tate existenţială care se conduce după legi
ştiute sau neştiute de mintea omenească. O rigi­
nea acestei legităţi nu e căutată de cronicar în
existenţe metafizice, ci în însuşi complexul so­
cial. Afirm aţii de tipul acesta : „N ici un lucru
singur de sine, fără adungre şi amestecătură cu
alte ţări nu s-a făcut", poate f i socotit ca u n
germene sănătos de determinism social în min­
tea cronicarului. Neglijarea legităţii sociale
atrage după sine experienţe, triste, eşecuri■aiît
in viaţa individului cît şi în cea a societăţii,
ajungîndu-se la afirmaţii nostalgice, pline de jye-
simism : „Nu sînt vremile sub oameni, ci bietul
om su b vrem i“ .
La baza luptei unui popor pentru indepen­
denţă şi progres şade conştiinţa istorică a acelui
popor. Istoria este cartea de căpătîi a unei na­
ţii, testamentul cu slovă vie, „scrisoarea veş-
nică“, documentul c i l incontestabilă valoare m -
structiv-educativă din ^ care se poate scoate
„învăţătură de ce este râu şi de ce să se fe­
rească“ fiindcă ,ydin cele trecute vremi să p ri­
cepem cele viitoare“ . Deşi am surprins o serie
de elemente definitorii, umaniste şi raţionaliste
în gîndirea lui Miron Costin, de reală valoare
în istoria evoluţiei gîndiriî filosofice la români,
trebuie să recunoaştem însă că el rămîne lotuşi
sub imperiul gîndirii teologice despre lume şi
viaţă, încercările de genul celor menţionate
mai sus, deşi rezultante de gînăire şi conştiinţă,
sânt doar salturi şi izbucniri ce se desprind de
pe un teren prea bătătorit, -
D im ilrie Cantemir, prinţul filosofici şi al en­
ciclopedismului în Principatele Române, este
autorul celor mai multe lucrări din cele mai
variate domenii de pînă în sec. al X V III-îe a la
noi. Nu vom trece la analiza amănunţită a ope­
rei sau gîndirii căntdmirene — aceasta s-a făcut
în repetate rînduri de către cercetători compe­
tenţi — ci vom încerca doar să schiţăm cîteva
din trăsăturile funddmentale ale gîndirii acestui
titan român.
Deşi ne face adeseori impresia că tratează pro­
bleme de ordin general, D im ilrie Cantemir « i -
 p r e Cu v in t a r e XW 3£

zează în mod direct realităţi ale organizării so-

cio-politice moldoveneşti din timpul său. Face
încercări de a schimba Starea de lucruri., respec­
tiv criza politică prin care trecea Moldova, aău-
cînd în discuţie problema succesiunii dinastice
Astfel, după modelul oriental, propune monarhie
ereditară în locul celei elective, ceea ce nu în ­
semna un progres în mersul social, dar, în con-
ăiţiile fărîmiţării feudale româneşti, ale certu­
rilor dintre familiile boiereşti şi grupările poli­
tice, a luptelor pentru domnie, soluţionarea
dată de Cantemir putea fi salvatoare.
In mod figurat, prin reprezentări simbolice,
Cantemir critică stările de lucruri, pentru ea în
acest fel, speră el, să le îndrepte.
In întreaga concepţie şi activitate cuntemi-
reană se distinge cu uşurinţă un profund pa­
triotism alimentat în" permanenţă de dragostea
faţă de ţara şi poporul din care făcea parte .
Caracterul înaintat al ideilor despre stat şi
societate în opera lui Dimitrie Cantemir a înve­
derat influenţa exercitată asupra lui de nă­
zuinţa populară de îndepărtare a agresiunii
interne şi externe " (E. Stănescu). în slujba
acestui nobil ideal, Dimitrie Cantemir pune în
lumină, documentat ştiinţific, originea, autoh-
ionia, continuitatea, unitatea şi autenticitatea
poporului nostru, opărind dreptul legitim dl
acestui neam la stăpînireu independentă a gra­
niţelor sale.
In ceea ce priveşte concepţia cantemireaniă
asupra istoriei, aceasta este tributară ideil&r
XVIII ’ PHS2CVV1NTAR1 5 ........

vremii. El vedea naşterea, evoluţia şi decă-

'derea formaţiunilor politice cit şi succesiunea
imperiilor şi forţelor dominante ca pe ceva ci­
clic, o stare generală de rotaţie, după modelul
celei cosmice. Aceasta impunea un determinism
idealist, impropriu adevăratei evoluţii isţprico-
sociale. Dimitrie Cantemir face o operă de pio­
nierat în acest domeniu, cu mult înainte de
isloriâul italian Giambattista Vico, autorul re­
numitei teorii a evoluţiei sociale de tipul
corsi-ricorsi.
In ceea ce priveşte viaţa unui popor, Can­
temir susţine că un mare rol are istoria, înţe­
leasă ca o carte de învăţătură a neamului, im
element esenţial în care fiecare naţiune îşi poate
recunoaşte propria sa entitate : „Slujească-se
dară eu osteninţele noastre neamul moldovenesc
şi ca într-o oglindă curată, chipul şi statul, bâ-
trînâţele şi cinstea nehmului său să se m în-
drească ce în ce au. scăzut din calea vredniciei
chiar înţelegînd, lipsele să-şi plinească şi să-i
aducă aminte că precum odată, aşa şi acum tot
acei bărbaţi sînt care cu multul mai cu fericirea
au ţinut cinsteşi a muri decît cu chip de cinste
şi de bărbăţia lor, nevrednic a trăi“ .
■Dimitrie Cantemir, înţelegînd mai bine ca
oricare altul realităţile concrete ale poporului
român, susţine, în spirit umanist, că nu numai
vechimea unui popor şi întinderea graniţelor îi
asigură viabilitatea ci mai ales gradul de cul­
tură şi civilizaţie, contribuţia pe care acel popor
o aduce la progresul umanităţii. „De iaste vreun
 PR& CU VtN TARE XIX

neam, mai m u lt decît altele să se cinstească, sau

cu mare nume şi preţ să se ţie, nu numai sin- .
gură vechimea iui, nu numai mulţimea şi lăţi­
mea lui in toată, sau în cea mai multă şi mai
mare a rătunzelii pâmîntului parte destulă este
[...] ce spre agonisita acestui titlu trebuiesc (...)
cunoştinţa cinstii şi nevoinţa spre dînsa, învă­
ţăturile şi vredniciile care singure numai cele*
proaste şi varvare obiceiuri a schimba pot, şi-
din varvari elini şi din pagini romani a-i pre­
face meşteşugul şi m ijlocirile arată."
Ca şi alţi umanişti, in centrul preocupărilor
sale D-imitrie Cantemir situează omul, militînd
pentru ridicarea lui pe o treaptă superioară
animalităţii, prin gîndire şi civilizaţie puţind-
ajunge la desăvîrşire. în acest proces evolutiv
Cantemir distinge d&uă stadii distincte : omul
simplu, necunoscător, care se mărgineşte la cu­
noaşterea senzorială, suficient m ijloc pentru
satisfacerea necesităţilor sale biologice •; înţelep­
tul, adică omul care-şi coordonează întreaga ac­
tivitate în conformitate cu gîndirea logică, nu
se mărgineşte doar la treapta senzorială, ci
distinge cauzalitatea şi finalitatea lucrurilor şi
fenomenelor naturale, spirituale ori istorico-so-
ciale : „Sufletul filosof nu numai cum şi ce
s-au făcut, ci şi pentru ce aşa s-au făcut cerce­
tează".
în ceea ce priveşte problemele eticii, Dimitrie
Cantemir excelează. El nu reuşeşte însă în
această privinţă să se îndepărteze prea mult de
domeniul moralei teologice, ceea ce explică'
XX PRECUVTNTARE

tendinţa lui de a supune totul voinţei divine

Are în vedere totuşi rolul omului de autocon-
dueere şi control al propriilor acţiuni, căci „nu
rob, ci stâpin lumii te-au. lăsat; pentru aceasta,
tu pe dînsa, nu ea pe rine stăpîneşte
Constantin Cantacuzino stolnicul îl depăşeşte
pe M iron Costin dar nu şi pe Dim itrie Cantemir
în ceea ce priveşte concepţiile şi gîndirea sodo-
filosofică. El este însă primul care foloseşte cri­
tic izvoarele şi documentele istorice, geografice,
etnografice, arheologice şi folclorice în slujba
istoriografiei. Descoperă şi acceptă legitatea în
procesul evoluţiei naturale şi sociale, sesizează
chiar procesul schimbărilor evolutive, lupta
dintre vechi şi nou : „Toate cîte sînt hi naştere
şi stricăciune stau, adică una stricîndu-se şi pu­
trezind, alta se naşte şi se face,, cum vedem la
toate seminţele; şi pînă nu putrezeşte una, nu
naşte, a lta ; şi pînă nu naşte alta, nu putrezeşte
ceilaltă“ . Toate constatările menţionate rămîn
însă în domeniul generalului, autorul lor nein-
tenţionînd să pătrundă, datorită mijloacelor
reduse de care ar fi putut dispune, în esenţa
problemelor.
Alături de aceşti mari corifei ai. culturii vechi
româneşti se situează la loc de cinste mitropo-
liţii Varlaam, Dosoftei, Ivireanul, Simion Şte­
fan, adevăraţi ctitori de limbă românească.
Adăugăm apoi acea pleiadă de ostenitori mai
mult sau mai puţin anonimi de copişti şi tipo­
grafi, de traducători şi prefaţatori, care, trăind
 PR&CWtNTaSHE X 3&

în cohtextul cultural al unei epoci, gîndind în

spiritul acelei epoci, au aşternut pe file aproape
roase de vreme scurte însemnări, adevărate se­
minţe de înţelepciune, pe care am socotit vred ­
nic a le aşeza la locul cuvenit în cuprinsul cu­
legerii <de faţă.
Întreaga gîndire umanistă românească nu m
apărut şi nici nit s-a dezvoltat sporadic, m în
strînsă interdependenţă cu cea europeană. <Q
scurtă privire asupra unor opere mai reprezen­
tative din această perioadă ne ilustrează cu p ri­
sosinţă acest lucru. Alături de cugetările proprii
sânt înşirate numeroase sentinţe, maxime şi cu ­
getări ale filosofilor şi literaţilor din toate tim pu ­
rile : greci, latini, bizantini, medievali şi m o­
derni. Avântul pe care-l dau Culturii M a tei '9a-
saxdb, Vasile Lupu, Şerban Cantaeuzino, Con­
stantin Brîncoveanul şi apoi o parte dintre
domnii fanarioţi favorizează penetraţia valori­
lor culturale în Principatele române, desesewsc-
tează suprastructura românească de influenţa
slavonă, dîndu-i pecetea autenticităţii în con­
textul internaţional. Refugiaţii cărturari bizan­
tini fac să înflorească în aceste părţi un •adevă­
rat nou Bizanţ, după aum avea să se exprime
mai tîrziu Nicolae lorga.
Textele selectate în culegerea de faţă din pe­
rioada umanistă reprezintă ceea ce am conside­
rat că este gîndire autentică românească, nu tot
ceea ce a circulat sub formă de cugetare în ma­
nuscrisele sau florilegiile tipărite în acea pe­
rioadă.
y y ft ' P R E d U V iN T A R E

* *

Cea de-a: doua mare perioadă a culturii roma­

neşti din care am cuprins cugetări în lucrarea
de jaţă 6 constituie cea imediat următoare,
iluminismul.
Apărut încă din primele decenii ale veacului
al X V III-lea , acest curent se întinde pînă după
jumătatea secolului al X lX -le a în viaţa româ­
nească. Este o etapă care a lăsat profunde tră­
sături în fizionomia vieţii culturale, politice,
sociale şi naţionale la români. Făcînd o paralelă
cu perioadă anterioară, putem afirma că ilum i­
nismul reprezintă o etapă superioară în istoria
gîndirii. în centrul atenţiei nu mai este acum
omul ca individ singular, ci colectivitatea, în­
tregul mediu social, dar mai cu seamă masele
largi populare, acele milioane de anonimi dez­
moşteniţi ai soartei. Spiritul patriotic evoluează.
De la conceptul de neam, de popor, se trece la
acela de naţiune. Intelectualul, filosoful, îşi
văd realizarea, şi de fapt însăşi menirea, în iu­
reşul luptelor politico-sod.ale pentru emanci­
pare socială şi naţională. Această participare
constă în furnizarea de elemente ideologice
necesare fundamentării drepturilor inaliena­
bile ale naţiunii ce-o reprezintă. Acum, influen­
ţele sud-est europene, respectiv cele bizantine
şi ruseşti, lasă loc celor occidentală. Numeroşi
tineri români studiază în Italia, Austria, Franţa,
Germania, Polonia, luînd cunoştinţă de proble-
 P R E C W U S T A RE xxai

. mele majore cu care se confruntă Europa in

această perioadă-, ce constituiau de fapt prefaţa
revoluţiei de la 1848 sau, mai bine-zis, perioada
, de cumpănă dintre două orînduiri istorice. Inte­
lectualii români, după modelul european, nu mai
. lucrează şi nu mai luptă dispersat, individualist,
ci formează grupări mari, adevărate şcoli, care-şi
aveau ţeluri bine definite.
Sub aspect etic, s-a urmărit crearea unei filo ­
sofii utilitariste, a unei morale a bunăstării so­
ciale. Deşi în mare parte reprezentanţii acestui
curent filosofic la români au avut o formaţie
teologică, m ulţi fiind chiar clerici, ei au pro­
movat totuşi o etică cu profunde trăsături laice.
Fără îndoială, aceştia au rămas departe însă de
înţelegerea legităţii sociale şi de concepţia unei
transformări revoluţionare a structurii sociale.
Ei vedeau posibilă realizarea individului prin
cultură, prin lumina ştiinţei. Era o înţelegere
unilaterală a problematicii sociale, ceea ce a dus,
cum era şi firesc, la eşecul curentului. în gene­
ral se urmărea realizarea filosofului-cetăţean şi
a cetăţeamdui-jilosof preocupat, cum afirma
Dinicu Golescu, „temeinic cu paza datoriilor
omenirii şi a cinstii“ [. ] „spre fericirea ome­
n irii şi a naţiei sale". Un Eufrosin Poteca, D i-
mitrie Ţlchindeal, lordache Golescu, stolnicid
Voinescu, fără a-i aminti pe reprezentanţa
Şcolii Ardelene, concepeau o nobleţe socială
bazată, pe o cultură temeinică, nu pe starea ma­
terială proptâu-zisă. Pentru formarea idealului
de cetăţean-filosof au fost reluate vechile flori-
2E30SV PRECB VfNTATÎE

fegii de cugetări din vremea umanismului, com-

gfirtfrfce cu (dtele-noi, selectate din gîndirea eu­
ropeană contemporană, Ut care s-au adăugat
proverbele şi ziedMe populare, autohtone. Se
recurgea, cu alte cuvinte, la fondul autentic de
gândire filosofică românească, drndu-i-se aces­
teia cinstea de îndreptar în domeniul" vieţii mo­
rale. Omul „civilizat“ din mediul citadin îşi
formează un univers al- lui, bine definit, cu
largi orizonturi'şi posibilităţi. însăşi structura
politică suferă’o transformare radicală, în sensul
abolirii despotismului de tip oriental.
Centre tipografice şi culturale se ridică în
cele trei Principate Române, la Rîmnic, Bucu­
reşti, Blaj, Cluj, Iaşi, la acestea adăugîndu-se
tipografiile din Sibiu, Braşov şi Buda. Nume­
roase cărţi sînt puse la îndemâna celor intere­
saşi. Nume ilustre ca Petru Maior, Gheorghe
Şincm, Samuri M icu-Klein, loan Piuariu-Molnar,
' Dvmitrie Ţiekindeal, Budai-Deleanu, Chesarie
şa. circulă tot mai mult, odată cu cărţile şi ideile
tor. Dar aceşti reprezentanţi ai intelectualităţii
romaneşti nu urmăreau ţeluri abstracte, ci slu­
jeau înseşi idealurile propriului lor popor.
Tocmai de aceea şi scrierile Iar, deşi cenzurate
drastic de mărimile zilei, s-au bucurat de un
larg răsunet în rîndul maselor largi. Aceşti căr­
turari vorbeau românilor şi străinilor,de origi­
nea nobilă a poporului nostru, de limba, tradi­
ţiile milenare, de permanenţa, continuitatea,
stabilitatea şi unitateş. românilor în spaţiul câr­
pa,to-danubian. Erau cărturari care defineau,
 PR fC lIV L X T A R E XXV

jffift multiple mijlsowce, fiinţa naţiunii»romănei

€3romei şi istorii scrise de Petru, Maior, Gheor-
<gjke .Ştincai,. Ioan Budai-Deleanu, rămase, in
parter în manuscris pină azi, gramatici ale lim bii
române scoase de Dimitrie E'ustatievici, loan
Meliade-Rădulescu ş a., dicţionare etimologice şi
poliglote, cărţi de cult intr-ale căror prefeţe
erau strecurate uneori afirmaţii curajoase, tra­
duceri şi lucrări originale de filosofie şi logică,
de ştiinţe tehnice şi practice se alăturau nume­
roaselor traduceri din literatura patristică, ve­
nind să completeze universul bibliografic al
unei epoci de adevărată reînviorare naţională.
In acest context, nu trebuie să fim surprinşi a
m tîlni acea istorică mişcare transilvăneană din
jurul memorabilului Supplex libellus Valacho-
rum. Acolo istoria devenea armă şi martor,
sfetnic şi părtaş în lupta legitimă a unui popor
nedreptăţit. Realitatea a arătat însă că nu era
încă vremea rezolvării pe calea tratativelor paş­
nice, diplomatice, a diferendelor sociale şi na­
ţionale. Puţin mai tîrziu, Tudor Vladimirescu
va arăta tuturor românilor adevărata cale de so­
luţionare a problematicii politico-sociale a ace­
lei vremi.

% •
La începutul secolului al X lX -le a gîndijea
filosofică românească este la răscruce. Pe fun­
damentul solid clădit de umanişti şi iluminişti
se vor ridica elemente noi, revoluţionare, care
XXVI P R E C tm N T A K E

vor conduce luptg de afirmare a burgheziei

progresiste în detrimentul feudalismiilui în
destrămare. Nicolae Bălcescu, Simion Bărnuţiu,
Mihail Kogălniceanu , A.T. Laurian, C.A. Ro-
setti ş.a. sînt vestitorii unei lumi noi.
Mişcarea ideologică de la sfirşitul secolului
al X V III-le a şi începutul secolului al X lX -lea
are rolul de pionierat în promovarea interese­
lor burgheziei în formare şi în mai mică măsură
m apărarea intereselor maselor populare. Ea va
conduce însă la lupta pentru emancipare so­
cială şi naţională şi în acelaşi timp constituie
premisa majoră în începuturile dezvoltării filo ­
sof iei materialiste la români, etapă ce se. va ac­
centua însă în mod deosebit în cea de-a doua
jumătate a secolului al XlX-lea.
Ah. STANCIULESCV-BlRDA
 NOTA ASUPRA EDIŢIEI
i
/

. Prin lucrarea de faţă mi-am propus să realizez un

florilegiu de cugetări, filosofico-morale din perioada
umanistă şi iluministă a culturii româneşti. Cu alte
cuvinte, selecţia şe face din literatura română, de La
origini pînă la jumătatea veacului trecut, prin „lite­
ratură" înţelegindu-se, aici, sensul general al noţiunii.
Fără îndoială, nu poate fi vorba de o delimitare exactă
a perioadelor unei culturi, a apartenenţei unei perso­
nalităţi la un curent sau altul, aceasta datorîndu-se pe
de o' parte diversităţii manifestărilor din cadrul unui
curent sau perioadă a unei culturi, iar pe de alta ac­
tivităţii multilaterale a unei personalităţi de-a lungul
vieţii sale. De aceea, nu trebuie să ne surprindă faptul
că vom întîlni în culegerea de faţă pe un Anton Pann
sau Gheorghe Asacfti, cărturari care şi-au desfăşurat
activitatea pînă spre jumătatea celei de-a doua părţi
a veacului trecut S -a urmărit aşadar, în primul rînd,
apartenenţa unei personalităţi la un anumit mod de
gîndire, unitar şi bine definit în contextul culturii, res­
pectiv umanismul şi iluminismul, ci nu perioada strict
cronologică. A u fost incluşi în lucrarea de faţă Anton
Pann şi Iordache Golescu, autori cunoscuţi mai mult
X X V III NOTA ASUPRA F.DITIEI

prin culegerile de proverbe, pe care istericii literari nu

s-au prea grăbit să-i încadreze intr-un anumit curent
cultural. Avînd însă în vedere că iluminismul urmărea
valorificarea moştenirii ideologice autohtone, am consi­
derat potrivit a seliecta şi din cei'doi autori ceea ce este
mai reprezentativ.
A m putea spune că lucrarea noastră selectează cuge­
tări din epoca orînduirii feudale româneşti. Este o lu­
crare de pionierat îm acest sens, aducînd o contribuţie
modestă la cercetarea evoluţiei istoriei gîndirii filoso-
fico-morale la români. Această perioadă, cum e şi f i ­
resc, formează un corpus unitar de gândire, ca latură
esenţială a unui anumit tip de suprastructura socială.
Culegerea nu se adresează însă, în exclusivitate., fi­
lologilor, istoricilor literari sau filosofilor, ci, conform
profilului' colecţiei „Cogito11, tinerilor, maselor largi de
cititori dornici de a cunoaşte bogăţia sapienţială a ve­
chilor scrieri româneşti. De aceea ne-am permis a o,pera
unele adaptări ale textelor selectate, spre a le l a o
anumită cursivitate, spre a le face mai uşor inteligi­
bile şi accesibile, fără a pierde însă spiritul general,
Specific, de exprimare al limbii române vechi.
Din bogatul material bibliografic care ne-a stat la
dispoziţie am selectat doar acele cugetări şi aforisme
care corespund principiilor generale de convieţuire în
societatea noastră, lucrarea neavînd în acest sens p re­
tenţia de a constitui o culegere exhaustivă.
Intre cugetările prezentate am inclus, cum era şi f i ­
resc, şi unele fragmente de texte. Am găsit potrivit ca
să nu ne limităm doar la indicarea generală a autortâui;
ci să precizăm şi opera, volumul, ediţia şi pagina tinde
se poate găsi cugetarea respectivă, cei interesaţi avînd
 N O T A A S U P R A E D IŢ IE I XX3X

astfel un indiciu de orientare, în cazul în care voieec

să consultă' sursele originale.
Textele selectate au fost grupate tematic, temele or­
donate alfabetic, iar în cadrul fiecărei teme s-a făcut
ordonarea extraselor în ordinea alfabetică a autorilor
sau operelor din care au fost selectate. A m preferat or­
donarea alfabetică şi nu cronologică în cadrul fiecărei
tbme deoarece nu am avut posibilitatea cunoaşterii da­
telor la care au fost emise cugetările respective, publi­
carea lor în volume constituind de fapt o datare rela­
tivă. Cu regretul de a nu fi putut realiza un tablou al
•evoluţiei în timp al fiecărui concept filosoficd-moral,
am rămas în ultimă instanţă la principiul ordonării al­
fabetica
Cel de-al doilea volum, în care ne propunem să cu­
prindem perioada culturii moderne (1848— 1918), va
avea rolul să contureze uji nou fragment din această
Coloană a Infinitului.
Sperînd că modesta noagtră contribuţie va constitui
un nou pas în valorificarea, şi sub această formă a
moştenirii literare, mulţumim tov. prof. univ. IVIihai
Bădulescu pentru îndemnul iniţial de realizare a aces­
tei lucrări şi onoratului colectiv editorial pentru bună­
voinţa şi sprijinul ce ne-a acordat.

A L. N. STĂNCIULESCU
 IN LOC DE PROLOG

„Aceasta vaste ,poarta cărţii aceştiîa şi o âu lăsat

pre ea deschisă ca oricafele va voi să între cu
cetirea printr-însa, mari şi frumoasă lucruri şi
minunate va vedea; şi vă^îndu-le, mult să va
mîngîia sufletul lui, din cetirea cu luare
am inte*

Sion loanichie
 p B ssm m fiw iJ ie p r

«BapirAMB
'1 — "Trestia todupîeGatâ de srifor nu se Mnge.
ÎKmlţfleXîaiîtemir, i s t o r i a le r o g H f i c ă ,

8 — Regii petrec timpul de pace în grădini, răziboi»!

în tabere.
M ir o n Costin, Viaţa lu m ii, p 138.

ADBVAS

3 — Iubeşte adeverinţa.
*i — ISu jsm ibirwt steată lumea ; întîi cu cuvîttt
-aievârat şi arătător.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă tu r i..,, p. 225, 293.

5 — A crede adevărul şî minciuna în volnida ome­

nească este.
-S — Mai mare este ruşine a ziee minciuna că jŞ&e,
>ded£ adevărul că nu ştie.
Constantin Cantacuzino, Is t o r ia Ţ ă r ii Ro­
m â n e ş t i, p, 56.

7 — Adevărul pe toate le învinge şi te stăpîneşte.

■it î*entru adevăr mei a prietenilor idride mari, nit
4e cinstiţi şi d t iddînvăţaţi voia, a.căuta nu pe cade.
4 DE P R IN SCRIERI DE DETiUILT

9 — Nici adevărul nu se poate căptuşi, precum nici

soarele cu tină (nu) se poate lipi.
10 — Sufletul odihnă nu poate afla pînă nu găseşte
adevărul.
11 — Cît întunerecul este mai des, atîta lumina se lu­
minează mai tare şi mai departe îşi sloboade razele,
aşa precît se dovedeşte minciuna mai tare, pe atît
ştiinţa adevărului se curăţeşte şi se luminează, :
12 — Cine adevărul de la rădăcină cearcă, ştiinţa
în vîrful înălţimei află şi cine adeverinţa de jos în­
treabă, cunoştinţa de sus îhrăspunde.
13 — Unde lumina adevărului loveşte, oricît de groşi
ar fi pereţii îndărătnici, de nu peste tot, dar oare­
care zare tot străbate,
14 — Adevărul, deşi tîrziu, însă deşert şi nedovedit
a rămînea nu poate. '
15 — Cuvîntul adevărului de multe ori şi peste sim­
ţire inimile domolind, pleacă urechile spre ascultare.
' D im itr ie C a n te m ir, D iv a n u l, p. 10— 453 ;
I ş t o r ia le r o g lif ic ă , p. 103— 258.

16 — Cel simplu, care nu stă să gîndească, spune mai

degrabă adevărul, nu caută cuvinte, ci spune ce ştie.
17 —r Nu întotdeauna adevărul are nevoie de vorbire
aleasă, el se mulţumeşte cu cea mai simplă povestire.
M ir o n C ostin, L e t o p is e ţ u l Ţ ă r i i M o ld o v e i ,
p. 261.

18 — Anevoie a descoperi adevărul, cînd toţi strigă

şi nici unul nu ascultă. ■
19 — Acea lege mai bună. (este), ce te face să cunoşti
adevărul:- ■ ••' • ■"v
 I>E PR IN SCRIERI DE DEM ULT 5

20 —• Adevărul unul este, dar omul îl schimonoseşte

fieştecare după a lui părere.
21 — Adevărul cu minciuna, vrăjmaşi neînduplecaţi.
22 — Adevărul la toţi e plăcut, dar puţini îl primesc.
23 — Iubeşte adevărul, deprinde-te cu el, ca să scapi
de minciună.
Io r d a e h e G o lescu , P ro v e rb e c o m e n ta te ,
p . 224— 227.

24 — Aceea este mai mare ceaţă şi întunecare minţii

şi sufletului şi decît toate căderile fiinţei omeneşti
mai -rea este a nu avea ştiinţa şi cunoştinţa adevăru­
lui, că de la aceea pogoară şi spînzură toată greşeala
şi vina tuturor lucrurilor şi lucrărilor.
Ş e r b a n şi R a d u Grece,-inu. P r e fa ţă , în
S i Io a n G u r ă de A u r , M ă r g ă r ita r e , Buc.,
1961.

25 — Nu se poate spune cît câştig îşi ţine iubitoarea

fire. pururea a ne spune adevărul.
26 — In şcoala adevărului neraica nu vrea să înveţe
mai vîrtos decît cum că poate şti ţese înşelăciuni.
27 — Precum un ban curat plăteşte mai mult decît o
sută de bani răi şi vicleniţi, aşa un om care grăieşte
adevărul ajunge mai mult decît o sută de mincinoşi.
P e t r u M a io r, cf. Şcoala. A r d e le a n ă . P o e z ii,
p ro z ă , tă lm ă c ir i, p. 82— 85.

26 — ( A d e v ă r u l ) T u , ce e ş ti n ă s c u t d in c e r u r i,
Şi lăcuieşti pre pămînt,
Vesteşte la toţi dreptatea^
Numele înalt şi sfînţ.
B a r b u P a r is M u m u le a n u , S c r ie r i, p. 28Q.
e DE P R ffl SCRIERI DE' DEM ULT

29 — Fieştecine se trage după adevăr cînd. îl eu^

noaşte.
E u fr o s in P o teca, I n t r o d u c e r e in f ilo z o f ie ,
p. 186.

30 — Celui cu suflet mare şi de la neprieteni îi este

drag adevărul a primi, iar cel cu minte slabă nici de
la prieteni nu va să-l primească.
31 — Adevărul a vorbi şi cu ştirea a face altuia asu­
prire şi rău înseamnă adevărul a-1 întrebuinţa şi bi­
nele în răutate a-î întoarce.
32 ■— Mai mare parte nu le place oamenilor adevărul,
pentru că nu sînt aşa cum fac.
33 — Niciodată să nu uitam nu numai ca nişte creş­
tini, ci ca nişte oameni de omenie acele sfinte cuvinte,
fie vouă de este adevărat, adevărat, şi de nu e, nu e.
D im it r ie Ţ ic h in d e a i, F a b u le , p. 61— 124.

ADUNARE

34 — Mai întotdeauna este lucru obişnuit la adunări

mări [...] oarecare amestecături şi împoncişituri a se
face şi de multe ori precum pentru mici şi în seamă
nebăgate pricini, cu cît mai mare este adunarea, cu
atît mai măre se face şi împărecherea.
35 — Adunării publice nu atîta stricăciune a neprie­
tenilor din afară cît a cetăţenilor dinlăuntru inimilor
într-un gînd (unite) aduce neîmpreunare.
D im it r ie C a n t e m ir , Is t o r ia t e r v g U f ic ă ,
p. 70— 103.

36 — Iubit şi plăcut te fă la adunări cu purtarea ta

cea, bună şi cu vorbă cinstită şi dulce.
 DE PR IN SCRIERI D E D E M U LT tf.

37 — L-acele adunări să mergi spre desfătare, de

unde nădăjduieştî mai bun să ieşi decât ai intrata
38 -i- Mai bine singur în casă, decît în rea adunare;
3 f — Fugi de acele adunări,, unde grăiesc pe toţi de
rău.
lo r d a c h e G o le s c u , Proverbe c o m e n ta t e .
p. 222— 224.

40 — Nemica nu e mai de muncă decît a avea lucru;

cu cel zăbavnic.
D im it r ie Ţ i c h in d e a l , Fabule, p. 100,;

A FEC TIVITATE

41 — In judecăţi afectele sufleteşti trebuie domolite

cu grijă.
Ioan Honterus, cf. Antologia gindirii r o
n u m e ş ti, p a r t I, p. 2o.

AJUTO R

42 — .Fratele ajutat de frate este ca o cetate tare şi

înaltă.
D i m i t r ie C a n t e m l r , Divanul, p ; Si
t
43 — Grăbeşte-te a săvîrşi ajutorul ce poţi face,
că-ndoit bine face cel ce la vreme îl face.
44 — Mai bine spune drept că nu poţi ajuta, decît să
ţii pe om legat cu zadarnică nădejde, c-atunei pierde
şd ajutorul ce poate găsi la altul.
45 — Pe nimeni să nu depărtezi de ajutorul ce poţi
face, fie cît' de mic.
48 — Doi'de se vor ajuta,, duc povară de douăzeci.
a DE P L IN SCRIERI DE D E M ULT

47 — Să nu ajuţi pe altul cu nădejde de dobîndă, ci

fără nici un al tău. folos să dai al lui folos.
Iordache Golcscu, Proverbe c o m en ta te,
p. 210— 211.'

48 — Ajută fratelui tău întru toate şi în bună vreme

la lucruri bune şi de folos.
49 — Noi altora trebuie să le ajutăm cît putem şi în
trebuincioase vremi ajutor de la alţii trebuie să
cerem.
50 — Bine trebuie luat seama care cu cine se prinde,
pentru că în Ce nu e cineva vrednic mai înainte lui şi
să ajute, spre ajutorul altora să nu se prea reaziroe
şi nădăjduiască.
51 — Cînd vedem pe cineva în lipsă şi în nevoie, dacă
.putem să-l ajutăm, să-i ajutăm lui. Iar de nu putem,
să-i spunem drept ca să nu nădăjduiască spre noi.
52 — Cînd e cunoscut că fieştecarele e iubitoriu de
osteneală şi de omenie şi i se întîmplă vreo nenoro­
cire, atuncea fieştecarele simte o mare bucurie, dacă
poate la unul ca acesta ajuta.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 75— 149.

A L T R U IS M

53 — Cine n-a învăţat nevoia a trage pentru toţi,

acela nici fericirea nu va suferi împreună cu toţi.
54 — Tremurătoare este inima aceluia care pentru
prietenul său cît pentru sine se îngrijeşte.
55 — Toată fapta bună cu binele, către altul a şe
obşti pofteşte. , it.
y>v -. i 1 Dimitrie . ..Cantemir, Is t o r ia le r o g li f i c ă ,
p. 91— 271.
 DE P R IN SCRIERI DE DEMIĂLT 9

56 — Acestea care îmi sînt mie mai dragi mai bucu­

ros sînt ca şi iubiţilor mei să le împărtăşesc şi mă nă­
dăjduiesc că nu mă amăgesc gindind că fieştecarele
om <ch>pă acestea se-va interesui încît i se va putea
să se ferească de rău şi să vieţuiască bine.
D i m i t r ie Ţ ic h in d e a i, Fabule, p. 76.

A M Ă G IR E

57 — Şi în grădini boţi de lut în chipul omului se fac

pentru ca să sperie păsările, iar oamenii, în mină boţi
de lut ţin pentru ca să amăgească pe alţii.
58 — Decît jurămîntuî, mai bun meşteşug şi. mai
mare măiestrie şi mai tăinuită viclenie spre amăgeală
cuiva a se da nu poate.
59 — Mai bine este într-g zi o mie de ori a muri,
decît ochiul cel ce toate în ascuns vede, o dată a amăgi.
Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglijică,
p. 135— 449.

60 — Cele dulci cu plăcerea lor lesne te amăgesc,

cind uşor te găsesc. Ţine-te greu.
lo r d a c h e G o le s c u , P ro v e rb e comentate,
p. 215.

61 — Amăgitoriul mai mult pre sine se strică, căci

va fi şi cu inima bună şi va gîndi bine, dar nime nu-i
va crede că însuşi adevărul îşi strică preţul său, cînd
grăieşte de la cel mincinos.
62 — Să nu lăsăm ca să ne orbească vremelnica do-
bîndă. ,
D i m i t r ie Ţ ic h in d e a i, Fabule, p. 213.
10 DE PIUN SCRIERI DE DEMULT

AM ESTEC

63 — Cel ce într-una, acela şi în toate.

D im it r ie C a n t e m ir , Hronicul, p. 471.

64 — Cel priceput se ruşinează a se amesteca întru

acelea întru care el nu pricepe, iar cel nepriceput îşi
ţine cu mare ruşine de nu va vîrî nasul său pretu-
tindenea.
D i m i t r ie Ţ ic h in d e a t , Fabule, p. 95.

A M IN T IR I

.65 — Pe cei buni şi vrednici să lăudăm şi bine să

«uvîntărrr, iar pe cei răi şi cruzi să ocărim şi rău să-i
pomenim.
C o n s t a n t in C a n t a c u z in o , Istoria Ţării Ro­
mâneşti, p. 28.

66 — Din fire muritorilor le este dată aceasta, ca

binele prea lesne, iar răul cu anevoie să-l uite şi lau­
dele cuiva pe hîrtie, iar hulele pe table de aramă să
le scrie. >
D im it r ie C a n t e m ir , Istoria Ieroglificâ,
p. 109.

‘87 — Cei ce de acum petrecem, pomenim alţii tre­

cuţi ; de noi cu vreme vor pomeni alţii.
M i r o n C o s t in. Viaţa lumii, p. 113.

60 — Ce mîngîiere şi bucurie este a-şi aduce aminte

ia bătrîneţe de. anii cei iubitori de osteneală, făcători
de bine şi aducători de roadă ai tinereţelor sale. ade­
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 11

vărata fericire a vieţii omeneşti şi împărăţiei ceriului

aicea pe pământ.
D im it r ie Ţichincfeal, F a b u le , p. 214.

APARENŢE

69\ — Vrednicia sufletului nu de frumuseţea trupu-'

lui se măsoară.
70 — Aşa şi miţ’osul, de multe ori înşeală, fiind
multe mirodenii dinţii grele, iar mai apoi mare şi is­
cusit miros face.
D im itr ie C ân te m ir, I s t o r ia I e r o g li f ic ă ,
p. 37.

71 — Multe pipăim în chip de unele, dar şînt altele

f i nu le putem cunoaşte cu singur pipăitul, fără ve-_
dere. —
M i g > n C o s tin , L e t o p is e ţ u l, p. 135.'

72 — Nu se vede aceea ce este, căci se caută ceea

ce pofteşte.
D i m i t r i e Ţ i a h in d e a l, F a b u le , p. 210.

.AP A R A RE

73 — La asupriţi şi neputincioşi este blestemul ce la

prădători scutul, săgeata, fierul şi focul.
D im it r ie C a n t e m ir , I s t o r ia I e r o g li f ic ă ,
p. 139.

74 — Cu mina cea dreaptă să aperi pe norod şi cu

cea stingă să-l sprijineşti.
75 — Cel ce apără pe mai mulţi, acela dobândeşte şi
prieteni mai mulţi.
l o r d a c h e G o le s c u , P ro v e rb e c o m e n ta te ,
p. 215— 216.
n DE PRIN -SCRIERI DE DEM ULT.

,76 — De s-ar învăţa cei mari de la nişte muşte fără

minte, cum îşi ţin domnia, cum este albina, că toate-şi
apără căşcioara şi mana lor cu acele şi veninul său.
Grigore Ureche, L e t o p is e ţ u l, p. 179.

A P T IT U D IN I

77 — Firea aşa de înţelepţeşte pe 1a toţi şi-a îndă-

mănat darurile sale, cît pe unii în quvînt, iar pe alţii
în lucru, pe unii în poruncă, iar pe alţii în ascultare,
pe unii în stăpînire, iar pe alţii în supunei-e vredniciei
a arătat.
78 — împărăţia firii precum are domni, senatori,
dregători şi ocîrmuitori, aşa are şi plugari şi morari
şi portari şi chelari.
D im it r ie C a n t e m ir , Istoria Ieroglifică,
p. 91.

79 — Cînd răsare o odraslă bună într-un sat prost şi

să face cu nevoinţă şi cu multă socotinţă şi înţelep­
ciune minunată întru lucruri şi procopseşte întru
bunătăţi, atunci să cade ca unul ca acela să fie lăudat
cum să cade de toţi.
Cazanii (Prefaţă), R îm n ic , 1748.

80 — Cînd adeverează cineva, ori se adevereşte sau

argumentează înţelepţeşte, ori să se lase.
D i m i t r i e Ţ i c h in d e a l, Fabule, p. 89.

ARM E

81 — In războaiele de obşte hotar săbiei, suliţii sau

săgeţii nu se pune şi oricare armă mai prea lesne ar
sluji cu aceea pe neprieten a lovi, a răni şi a omorî
slobozenie este. ,
 DE P R IN SCRIERI DE D E M U L T ţg

'82.— Spre biruinţa neprietenului organul (arma)-de

gfînt şi de spurcat nu se cearcă.
D im it r ie C a n te m ir, Is to r ia le r o g l i j i c ă ,
p. 177— 254.

83 — Nicicum armă să nu întrebuinţezi, cînd’cu cu-

vîritul izbuteşti.
84 — Numai de nevoie armă în mînă să iei, ş-atunci'
cu mare mîhnire a sufletului.
•85 — Dragostea cum s-o ivi, arma jos să cadă.
Io r d a c h e G o lescu , P ro v e rb e c o m e n ta te ,
p. 217— 218.

ASCULTARE

86 — Urechea la cuvinte cît de grele ascultătoare în­

vaţă pe inimă la nevoi cît de grele să fie răbdătoare.
D im it r ie C a ft ternii-, Istoria leroglijică,
p. 121.

87t - Ascultă şi nu te mîriia, ca să te poţi îndrepta;

88 — Cînd nu ştii ce să vorbeşti, ascultă pe altul, ca
cu ascultarea mai multe să înveţi.
89 — Pururea să asculţi la cele de crezut, ca mai
multe să afli.
90 —"■Pe toţi să asculţi, dar pe puţini să crezi!
91 — Degrab să asculţi, tîrziu să grăieşti şi la mînie
cu totul să zăboveşti.
Io rd a c h e G o lescu , P r o v e r .b e c o m en ta te,
p. 219— 221.

92 •— Capul plecat nu-1 prinde sabia.

Grlgore- U re c h e , Lâtb^cflr^'p;':204.
14 DE P R IN SCRIERI DE DEMUITP

ASEM ĂNARE

93 — Toţi oamenii de la fire

Se nasc într-un chip, prin o tocmeală,
Nice s-află-ntre dînşii osăbire.
Ion Budai-Deleanu, Opere, I; p. 134;

94 — Chipul de om cu chipul de om să vînează.

Dimltrle Caritemir, Is t o r ia Ie r o g tific S i
p . 135.
♦

95 — Noi oamenii sîntem asemenea paserilor acelora

care se prind tot într-un feliu de mreje, apoi nu vor
să se păzească.
96 — Nu sânt oamenii mai răi decât noroadele acelea
care se Împotrivesc Învăţăturilor şi luminării.
97 — Toţi cei buni. şi de omenie, In toată împărăţia
sânt fraţi şi prieteni credincioşi, pe care pentru aceea
natura i-au făcut ca in comunitate să vieţuiască, cum
vor putea mai lesne unul pe altul ajutora şi pre sine
cu Îndreptare şi cu suflet de cei răi şi nedrepţi a se
păzi.
D im it r ie Ţ i c h in d e a l, Fabule, p. 17— 77.

ASOCIERE

98 — Păziţi-vă cu deadinsul cum umblaţi şi iu>unţ»

blaţi ca cei neînţelepţi, răscumpărînd vremea, că sînfe
zile rele.
99 — Este un lucru anevoios a şădea cineva lingă
foc şi să nu se prigorească.
100 — Cu cuvioşii} cuvios vei f i ; cu aleşii, ales vet'
fi şi cu cei strîmbi, te vei răzvrăti.
 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT 15

M l — Să nu umbli cu oamenii cei fricoşi, ca să nu.

pierzi cinstea şi moşia ta.
N e a g o e B a s a r a b , în v ă ţ ă t u r i, p. 78— 80.

102 — Cu ce feliu de oameni se amestecă cineva, sau

e însuşi sau mereu, mereu aşa va fi. ,
103 — De la cei buni binele vei învăţa, iar de te vei
mesteca cu cei răi, vei pierde şi acea puţintică minte
ce o ai.
D i m i t r i e Ţ i c h in d e a l, F a b u le , p. 58— 73,

M i i — Q>- aur, tiran, rădăcină a tuturor relelor, ţesă­

tură, a vicleniei, lepădat de Dumnezeu şi tovarăş al
diavolului, făcător de rele, u«igaş al prietenului şi tră­
dător al neamului, băutor de sînge, cum te învîrteşti
ŞjLstrăluceşti pe dinafară şi pătrunzi înăuntru inimii,
neavînd obiceiul a te sătura.
A z a r i e , C r o n ic a , p 149

105 — Aurul te orbeşte cu mult mai mult decît ai fi

orb.
106 — Aurul şi, argintul cum se iviră, oamenii lor se
robiră.
10 7 — A u r u l şi a r g in t u l, c ît d e m u lt s ă fie g r ă m ă d it
p e tin e , n ic i fr u m u s e ţ e , n ic i m in t e ţ i-a d u c e .
_ lo rtiach e G o lescu , P ro v e rb e c o m e n ta te ,
p. 207 _
IC .............. DE P iU N SCIUEKI DE DEM ULT

108 — Argintul şi aurul, ca şi celelalte metaluri, din

pămînt se scoate, pe pămînt vor rămînea şi se vor
prăpădi.
D i m i t r i e Ţ i c h in d e a l , F a b u le , p . .111

AU T O C R IT IC Ă

109 — Cînd te sfătuieşte cineva cu privire la profesia

ta, sau chiar cînd te dojeneşte aşa cum se cuvine pen­
tru păcatul făcut, nu numai să nu te înfurii pe el,
sau să te arăţi supărat că ţi-a atins rănile, ci să-i pri­
meşti cu mulţumire dojana, ca pe un leac al sufle­
tului tău, care cu ajutorul unei alifii folositoare îţi
aduce sănătatea chiar dacă nu fără oarecare neplăcere.
110 — Nu căuta scuze pentru păcatul făptuit, dacă te
dojenesc ceilalţi şi dacă pe lîngă ei te mai mustră şi
conştiinţa.
111 — Critică-te des şi fi nepărtinitor cu tine şi ju­
decător aspru şi să nu fii îngăduitor sau să te ierţi pe
tine însuţi.
112 — Ruşinează-te pe tine pentru că n-ai ajuns încă
aşa cum trebuie să ajungi.
D i m i t r ie C a n te m ir, Divanul, p. 380— 384

AU TO R ITATE

113 — Autoritatea ambiţioasă :nu se însoţeşte cu vir­

tutea.
Gheorghe P.oja, cf. A n to lo g ia g în d ir i i r o ­
1. p.' 14.
m â n e ş ti,
 DE PR ţN SCRIEpi DE D E M U L T ' J7

AV E R E

•114 — Nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune

şi dulci ce totdeauna pohtescu hicleana avuţie.
115 — Mai bine este a face milostenie decît a strînge
avuţie.
116 — Unde va fi avuţia voastră, acolo va fi şi inima
voastră.
117 — Fugi de caznele rele ale iubirii de avuţie.
118 — Cine iubeşte averea foarte multă [...] se nu­
meşte slujitor al aurului.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă t u r i, p. 292—303.

119 — Deci nime-ntr-avere să nu se gîndească,

Că va putea să-mple, să odihnească.
Miroo Costin, De -neamul moldovenilor,
p. 10B. .

120 — Averea curînd se pierde şi nicicum se mai

vede, iar învăţătura în veci rămîne nemuritoare.
•Alege care-ţi place.
121 — Avere din munca ta iar nu l-altul .d-a gata.
122 —■" Cînd averea nu-ţi ajunge, ajunge tu averii
tale.
123 — Nici o avere mai cu temei decît înţelepciunea
la om. 4 i
124 — Avere din strîmbătăţi să nu bagi în casa ta.
lordache Golescu, Proverbe c o m e n ta te ,
p. 7.07—203..

125 — Nu va folosi averea în ziua urgiei.

Grigore Ureche, Letopiseţul, p. 317.
 T DE EEÎJJ SCHH3SÎ -DE 3 0 1 8 0 0 »
ae

B A TJO C U R A

126 -r- Gel viclean, cînd nu nimereşte, de proşti se

batjocureşte.
Iordache Golesca, Proverbe comentate*
p. 85.

127 —r Cel ce se batjocureşte Se om este lipsit 'Se

minte.
Dimitrie 7tetoinâeai, Fabule, p.'flă.
BATR ÎNETE

128 — Să cinsteşti bătrîneţele şi cărunteţele.

129 — Pe femeile cele bătrîne, pe toate să le aibi ca
pe nişte mame, în locul maicii bile.
130 — Bătrîneţele cînd vor veni, vor veni (cu) slă­
biciune şi cu slăbiciune va veni şi moartea.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 158— 348.

131 — Vîrsta [...] aceea în care Începe să se veste­

jească şi să putrezească fructul vieţii omeneşti este â
cărunteţii.
132 — Viaţa omenească, după ce atinge culmea îşi
treapta cea mai de sus, nu mai poate .găsi loc .sau că­
rare ca să tindă şi să se abată aiurea, ci tot spre .scă­
dere înaintmd, trebuie să se întoarcă în punctul ide
unde a pornit.
133 — Se cuvine deci să cunoşti această vîrsta (bă-
trîneţea — n.n.) întocmai ca pe o poamă, adică un
măr sau o pară, pe care cînd vezi că putrezeşte într-o
parte, este limpede că nu după multe zile va putrezi
în întregime.
Dimltfie Canteniir, -D iv a n u l, p. 276— 280.
 D £ P R IN SCRIERI DE DEM ULT 119

itS4 — Căci vremea către toamnă se face mal ploioasă,

Iar vksta-naintată de vorbăbucuroasă.
Alexandru Deniei,, F a b u l e , p . 91.

t î8 — Orice om la bâtrlneţe îşi pierde puterea aa.

136 — Pînă copil mic eram, nebunii multe făceam,
acum c^am imbâtrînit, mintea cu totul mi-a lipsit.
137 — Isteciunea la bătrîneţe cea peste fire, întreagă
■nebunie. ■
Iordache Golescu, P r o v e r b e c o m e n t a t e ,
p . 125, 246.

138' — Sfintă e VDrbaibătrînilor noştri.

139 — Acesta e prea frumos caracter, pe băMnii
săi a-i iubi şi a-i cinsti.
Diinitrie Ţichir.deal, Fabule, p. 11S.
BEŢIE

140 — Sa nu-ţi îngreuezi trupul cu beţii.

141 — Omul dacă se îmbată, de are minte multă, el
o pierde : de are mîini viteze, nici de un folos nu-i
sîn t; de i-ar fi picioarele repede, nimic nu-i sporesc
şi de are şi limbă dulce şi vorbitoare frumos, nici cu
aceea nu poate trăi.
'142 — Cel ce iubeşte băutura multă, acela [,..] va fi
Chemat ca un dobitoc.
143 — Şi tu să bei, însă cu măsură, ca să poată birui
mintea pe vin, iar nu vinul pe minte.
144 — La beţie pe nimenea să nu dăruieşti, măcar
de ţi-ar fi sluga.cît de dragă.
145 — De vei avea minie pe cineva de la trezie, tu
şă nu o arăţi pe sluga ta la beţie şi să-l urgiseşti.
20 DE P R IN SCRIERI. DE DEM ULT

146. —r De-ţi vei slobozi trupul spre*beţii, fără de lu­

cru, foarte rău te vei sminti, că băutura cea multă
mari răutăţi face.
147 — Sa nu zăboveşti Ia beţie, ci, dimpotrivă, pe cît
poţi, fugi ca de focul unui cuptor.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă tu r i..., p. 259— 261.

148 — De multe ori ce nu biruieşte omul, biruieşte

pomul şi împăraţii, care toată lumea în robia lor au
dus, pre aceia altmintriiea nebiruiţi fiind, vinul în
.sabia sa i-au răpit şi beţia cu mina muierii i-au bi­
ruit. Şi pe cît erau întîi de lăudaţi, pe atît mai pe urmă
s-au arătat.
149 — Vinul în stomac intrînd, aburul în cap trimite
şi aburul vinului, în cap învăluindu-se, gîndurile aco­
perite şi cuvintele negîndile la iveală scoate.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia le r o g li f i e ă ,
p. 100— 158.

150 — Omul beţiv, la beţie, scoate din gură ceea ce

are lâ trezie.
151 — Ce e în inima treazului, stă în gura beatului.
152 — Cei mai mari vrăjmaşi ai omenirii se-nţeîeg :
lenea, lăcomia, desfătarea, desfrînarea, beţia şi iu­
birea de slavă.
Iordache Golescu, P roverbe com en ta te,
•p. 48— 259.

BIN E

Dinele, şi răul, prin lupte ne-ncetate,

; -O lume cârmuiesc.
.. Alexandru Donici, F a b u le , p. 129.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M U LT 21

154 — Ferice de omul ce n-a merge

In sfatul celor fără de lege
Şi cu răii nu va sta-n cărare*
Nici a şedea-n scaun de pierzare.
Dosoftei, O p e r e ,. 1, p. 11.

155 — Puţinul bine este de folos, iar puţinelul rău

este vătămătura sufletească.
E v a n g h e lie în v ă ţ ă t o a r e (P r e c u v î n t a r e ),
Mînăstirea Dealul, 1644.

156. Adunînd binele care din citiri de cărţi bune şi

folositoare, care din călătorii, care din întîlniri şi adu­
nări cu oameni de neamuri luminate, să-l împărtăşim
compatrioţilor noştri şi să-l sădim în pămîntul nostru
spre rodire. ,j
Dlnicru Ooleseu, În s e m n a re a c ă lă to r ie i
m e le , p. 15. •

157 — Ziua bună multă vreme nu ţine.

Î58 — Toate se schimbă spre bine.
159 — Nimenea nu fuge de bine, ci pururea de rău.
160 — Sămînţa bună, bun rod iţi dă.
Ior(jVi,che Gol&scu, P r o i 'e r b e com en tate,.
p. Ti—135.

16.1 — Ce lucru mai bun şi1mai dumnezeesc supt

soare este [...] decît binele şi folosul de obşte ?
Şerban şi Itadu .. Greceanu. P r e f a ţ ă ,. în
Sf. ioan Gură de Aur, M ă r g ă r i t a r e , 1694

162 — Ficşcine umblă după binele său cînd îl pridepi.

Eulrosin Potecă, In t r o d u c e r e în f ilo z o f ie ,
ci. A n to lo g ia ..'., p. 186.
22 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

163 — Ce e mai bine pentru toate noroadele, deeît

pentru un norod, singur aeeea ce neamului omenesc
de comun foloşitoriu şi drept
164 — în zadar ţi-e binele, dacă te-ai ruşinat.
185 — - A ne întări spre l?ine, aceasta e întăritor de
bine.
Dimitrie Ţicftindeal, F a b u le , p. 18, 99:

M6 — Pînă nu vine iarna, primăvara nu se face.

Tudor Vladimireseu, P r o c la m a ţ i a de la
Pa deş, cf., A n t o lo g ia ..., I, p. 165.
)
BINEFACER E

167 — Binefacerea lăudată creşte.

A n to lo g h io n sta vo n esc (P r e e u v î n t a r e );
Cîmpulung, 1.643^

168 — Nu vă feriţi a face binele celui ce-i trebuieşte

facerea de bine, că. în toată vremea are mîna voastră
ajutor.
169 — De vreme ce ai aur, dă-1 săracilor.
170" — Fătul mieu, să nu-ţi fie lene a face binele.
171 — Hrăneşte şi adapă pe cel flămînd şi pe cel
setos.
172 — îmbracă cu dragoste pe cel goL
173 — Du pe strein în casa ta.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 243— 3®#'

174 — Cugetă în primul rînd la binele cel săvîrşit,

«are rămîne de-a pururi.
175 — Socoteşte că de vei face un lucru bun, deşi cu
trudă şi osteneală, după ce l-ai făcut, truda şi oste­
neala vor trece iar cinstea rămîne.
Dimitrie. .Cantemir, D iv a n u l, p. 320— 324.
 DE P R IN SCRIERI DE DSMTII.T 23

13® — Fii făcător de bine* înţelept.

177 — Căruia nu e mulţămirea din destul răsplătire
pentru facerea de bine, el să nu mai facă niciodată
bine. •'
178 —- Aceia care împreunează adevărul cu sporul
trebuie să fie număraţi între cei dintîi făcători de bine
a-î neamului omenesc.
179 — De două ori face bine cel ce face curînd.
180 — Greu lucru este streină facerea de .bine a al­
tora, iar nu se poate în comun întru alt chip a trăi.
181 — Bine trebuie căutat de la cine ajutor şi facere
de bine se cere.
182 — Fapta cea bună voieşte ca să ajutăm altora şi
să îs facem bine.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le ^ p. M —218.
BISOIKŢA
183 — Toată izbînda adevărată asupra neprietenului
împreună cu biruinţa şi lauda cearcă.
184 — Cînd din izbîndă, hulă se naşte şi ocară, atunci
izbînda adevărată se agoniseşte, iar cinstea şi slava
numelui se pierde şi se ocărăşte.
185 — Izbînda numai atunci titlul biruinţei a agonisi
poate, cînd ca un neprieten neprieteneşte biruieşte,
iar nu ca atunci cînd ca un prieten viclean pe neprie­
tenul .drept prieteneşte vicleneşte, care atunci spur­
cată viclenie, iar nu curată biruinţă se numeşte şi este.
— Pofta biruinţei toate ispiteşte şi nevoia toate
învaţă [mai] ales în primejdia vieţii lipsa sosind.
187 — Precum după vînturi aleargă, aşa duhurile
după biruinţe se pleacă;
Uimi trie Cantemir. Is t o r ia le r o g li fi c â ,
p. 176— 365.
24 DE P R IN SCRIERI D E DEM ULT

188 — Biruinţa mai mulţi neprieteni face, că bine

de ai fi şi mai mare şi mai tare decît toţii tot stăpîn
străin (rămîi, pe care) nimeni nu-1 primeşte.
Miron Costin, De neam ul m o ld o v e n ilo r ,
p. 108.

139 — Şi cele mai anevoie cu silinţa încet, încet le

biruim.
190 — Cînd nu putem birui ale vremii, trebuie să su­
ferim ale ei. 1 .
Iordache Golescu, Proverbe c o m en ta te,
p. 41— 203.

191 — Cele ce nu se pot cu puterea şi virtutea birui,

măiestria şi isteţimea lesne le aduce spre acest sfîrşit.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 143.

B LIN D EŢE

192 — De multe ori cei împietroşaţi la socoteală, cu

blîndeţea mai tare se simţesc. Iar apoi văzînd sila şi
nevoia, ca varga de căldură, încotro îţi este voia se
îndoiesc.
Dimitrie Cantemlr, Is t o r ia le r o g li fi c ă ,
p. 97.

193 — Să fii blînd şi smerit.

Ilfe Corfus, C ro n ic a m e ş t e ş u g a r u lu i lo a n
D o b r e s c u (1802 — 1830), p. 839.

194 — BIînzilor pămîntul moşie rămîne,

Petrecînd în viaţă cfireaptă spre bine.
':Dosoft^ p;;8£V^/; ! ?; ;■
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 25

195 — Cu blîndeţea mai mult decît cu asprime do-

bîndeşti la prieteni.
19G Apropiere slobodă şi blîndeţe la oricine să
arăţi în lume.
197 — Asprimea de obşte mai mult stăpîneşte decît
blîndeţele pe ora.
198 — Pe toţi să te sileşti cu nevoinţă să-i întreci,
însă nu la dobîndire de mai mare cinste, ci la urmare
de fapte mai bune, că cinstea, după fapte, singură
ş-îndată ea de sine vine,
Iordache Golescu, P roverbe c o m e n ta t e ,
p. 78— 292.

199 — Vai omului celui blînd acolo unde acela e mai

bătrin, care e mai tare, unde sila, mojicia şi varvaria
face legi şi judecăţi şi dă perunci.
Dimitrfe Ţichindeal, F a b u le , p. 172.

BOALA

200 — (Boala) pre cei drepţi îi încearcă pentru a-i

face mai drepţi, iar pre cei păcătoşi ca să-i întoarcă
de la nebunie, adică de la păcat.
201 — Apelpisia eîteodată inimile îmbărbătează; aşa
mai de multe ori toate nădejdile curmă şi toate pu­
terile le rătează deodată cu paloşul.
202 — De multe ori boala nădăjduită pe leac s-a dat.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 272 ; Is to r ia
Ie r o g lific ă , p. 101— 193.
i
203 — Năduşeala scoate boala.
204 — De multe-nri Şi aerul de multe boule vindeci
 DE P R rn SCRIERI DE DEM ULT

305 — Nici o boală ca întristarea curînd te topeşte,

trupeşte şi sufleteşte.
Iordache Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 114— 295.

206 — Bolnavul credinţă n-are

Cînd geme cerînd mîncare.
207 — Boala intră ca prin roata carului
Şi iese ca prin urechea acului.
208 — Nu i-a fost boala sănătoasă.
209 ■
—■ O boală cînd vine la om strigă către celelalte ;
„Săriţi că l-am prins !“
Anton Panii, De la lu m e a d u n a te ...'
p. 16— 17.

b o g ă ţ ie

210 ;— Avuţia cea închisă nu iaste avuţie.

B i b l i a (P r e f a ţ ă ), Bucureşti, 1688.

211 — Bogatul urmăreşte scaunul cel mai înalt.

212 — Cînd vine moartea la ce foloseşte bogăţia ?
213 — Agonisind lumea, în mare primejdie te afli
să-ţi pierzi sufletul.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l, p. 48—58.

213 bis — Flămînzesc în toată vremea şi vin la mare

scădere.
214 •— Bogătaşii ce-au nedejde pre strînsură şi
avere.
215 — Nu rîvni-n belşugul a om fărădelege,
Că fără zăbavă din lume s-a şterge.
216 — Cela ce ai bogăţie,
Să nu stai în sămeţie.
 DE PR IN S^RIERJ DE D E M U LT 27

217 — Nime-nţr-avere să nu să gîndească

Că va putea să să-mple, să să odihnească.
Do sol'tei, Opere, I, p. 76— 337.

218 ■— Este sădită fireşte în om pohta (de) a avea

price lucru bun vede la altul şi, fără de a-1 hrăpi de
:îa acela, să se silească, de nu îl are, să-l cîştige, iar
de îl are rău, să-l prefacă în bun.
Dinicu Golescu, În s e m n a r e a c ă lă to r ie i
m e le , p. 15.

219 — Cel bogat nu crede celui sărac.’

220. — Mai bine să îngrijeşti de cei slabi şi săraci,
decît de cei bogaţi şi îndestulaţi.
221 — Mai bine sărac şi fără nici o pricină decît bo­
gat şi-ncurcat, că cel,încurcat nu ştie ce are.
Iordache Golegcu, Proverbe co m en ta te,
p. 136— 198.

222 — Iubirea avuţiei, pofta a se îmbogăţi este pri­

cina şi rădăcina tuturor răutăţilor şi este o ispită
foarte grea, care pe cei ce prinde în cursele sale,
greu îi vatămă şi-i cufundă în perire. *
223 — Cel ce iubeşte a se îmbogăţi, mintea o are
pururea îngrijată şi turburată, totdeauna mîhnit,
pentru aceea odihna trupului numai nimic nu-i fo­
loseşte, ci grea îi este.
224 — Pe iubitorul de avuţii nici mîncarea, nici
băutura nu-1 veseleşte, nici frumuseţea hainelor nu-1
desfăteazâ, nici buna întocmire a lăcaşului.
225 — Precum omul nu se satură văzînd, aşa nici
iubitorul de avuţie nu se satură luînd.
28 DE PR IN SCRIERI DE DEMUI.T

226 — Cel iubitor de avuţie pururea să ţine pe sine

sărac şi pentru gîndul acesta petrece necăjit şi ade­
vărat, bine zice că este sărac, că sărac este, ceea ce
de multe are lipsă, că nesăturata poftă face pe om ca
de multe să aibă lipsă.
227 — Precum de sobol se zice că foarte puţintel
mănîncă, cit niciodată nu se satură bine, pentru că
se teme să nu se sfîrşească pămîntul, aşa şi iubito-
riul de avuţie, tot cu sfială şi cu grijă mănîncă [...],
că se teme ca să nu scază şi să se împuţineze averea
lui şi doară şi dnd vede pe pruncii săi [...] mîncînd
numai cît le este de lipsă, mai greu i să pare, decît
de ar mînca din carnea trupului lui.
228 — Iubitorul de avuţie tuturor, ba ..şi sieşi însuşi,
este vrăjmaş.
229 — Iubirea de avuţie pe cel ce o are îl umple de
presupusuri rele, ca mai pe toţi să-i judece furi şi
pizmaşi şi oameni nedrepţi.
230 —. Iubirea de avuţie tulbură lumea, robeşte no-
roade, surpă neamuri, strică pacea, face războaie,
varsă sînge, doboară împărăţii şi cufundă pe oameni
în perire,
231 — Iubirea de avuţii pe unii dezbracă de haine,
îi lipseşte de hrană, îi bagă în închisoare, îi face robi
şi multe alte nevoi le aduce.
2'3'2 — Iubirea de avuţie pe mulţi face jurători
strîmbi. ,
233 — Iubirea de argint, dacă-şi face odată cuib în
om, nici eu boala, nici cu bătrîneţele nu înceată, ba
încă cu bătrîneţele împreună bătrîneşte şi mai âdînc
să înrădăcinează.
Samuii Micu-Klein,, cf, Ş c o a la A r d e le a n # .
- ■ Poezii, proză, ‘tăbnăciri, p. U 4—116.
 DE PRIN SCRIERI DE D E M ULT

234 — Bogăţia rămîne la nebun.

235 — Are de moară, nu-i e frică să moară.
236 — Cine are mult, de multe ori vine vremea să
n-aibă nicidecum.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te...,
p. 17.

237 — Nimenea nu e atît de bogat să poată minţi

pe toţ norodul, ca să nu grăiască de dînsul acelea ce
gîndesc.
'238 — Bogăţia de ar curge ca ăpa, să nu vă lipiţi
inima de dînsa.
239 — Fiului celui nebun nu-i ajută bogăţia, de nu
va aduna aleasă înţelepţie.
240 — Bogat ai lăsat pe fiul tău, cînd l-ai lăsat în­
ţelept şi bun.
.241 — Bogăţia a o dobîndi «poate şi omul cel rău şi
nedrept. / .
242 — Aurul sau bogăţia în sine singură nici e ceva
rău, nici e bun, fără numai prin întrebuinţarea care
se face cu dînsul.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 112— 186.

B U C U R IE

243 — Bucuria cînd răsună,

Orice inimă îmbună
Şi sufletele răsfaţă
Cu nespusa ei dulceaţă. .
Anton Pann, De la lu m e adunate.'..',
p. 18.

244 "^Bucifris şi şcîrji'â ^.^sînţjâouă surori.

cvO rwrc m w s c r ie r i x>e demxîî?x

245 —• In bucurie şi în zilele cele bune omul îşi uită-

de sine. ^ '
246 — Toată bucuria întru care inima şi înţelege­
rea şi sufletul împărtăşire nu are, este dobitoeeaăea*
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p, 9 tî

BUNA CUVHNŢA ,

247 — O mică îndrăzneală la vreme şi după'

cuviinţă, mare izbîndă aduce.
Iordache Goiescu, Proverbe, c o m en ta te^ ,
p. 303.

2.43 — Buna cuviinţă poftesce totdeauna să nu se

vorbească aceea ce este şi aceea ce gin dese.
249 — Buna cuviinţă cînd iese din buna voie a i« t
birii de oameni şi cea de bun neam e frumoasă ş$
dragă şi de obşte folositoare faptă bună.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p 44— 1S9K-

BUNATATE

250 — Bunătatea face curăţie.

Neagoe Basarab, în v ă ţ ă t u r i.., p. 22-fe

251 — Mai întîi de toate să fii şi să devii bun*

252 —• Pentru ca să devii bun, trebuie să vrei cu
adevărat, fără gînd ascuns.
253 — Cineva bun şi cinstit: a se face, a Ostenelii şi
a bunătăţii mare lucru este.
254 —• Ce răutate nu abate bunătatea ? Şi ce-strîm-
bătate nu biruiaşte dreptatea 7
Dimitrie Cant emir. Divanul, p. 300— 342 ;
H ro n ic u l» p. 85 ; Istoria leroglijică, p 176*
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 31

255 — Ţine dreptatea, blîndeţea păzeşte,

Că omului cel bun rămăşiţa-i creşte.
Dosoftei, O pere, I, p. 84.

256 Dfn gura omului bun vorba rea nu iese nici­

odată.
257 — Cerul limpede trăznete nu aduce.
Anton Pann, De la lu m e adunate...',
p. 18.

258 — Numai lucrarea bunătăţii pricinuieşte ferici­

rea omului.
; Eufrosin Poteca, C u v în t la d e s c h id e r e a
c u r s u lu i d e f ilo z o f ie , cf. A n t o l o g i a g in d ir ii
r o m â n e ş t i, I, p. 183.

259 — Acela e ma!i cu minte care e mai bun.

260 — Se cuvine bine să ştim că e mare deschili-
nire numai de sine însuşi a fî bun, a veni în cărări
şi a se face mai bun.
261 — A fi făcătoriu de bunătăţi, precum am vrea
şi precum ştim că intuiţi au fost, aceasta adeseori
pentru slăbiciunile noastre nu stă în voia noastră.
262 — Omul cel bunjşi cînd pătimeşte rău pentru
faptele cele bune se bucură şi se veseleşte, numai să
fie faptele lui nefăţarnice, neamăgitoare şi drepte.
263 — Bărbaţii buni trebuie să fie credincioşi unul
altuia, ascultători la legile moştenirii (ţării — n.n.),
iubitori de osteneală, întregi la minte şi luminaţi, cu
inimă, drepţi şi de Omenie, drăgăstoşi, carii mai mult
iubesc cinstea şi omenia decît dobînzile cele vremel­
nice.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule,, p. 99— 190.
32 DJ5 PK IN SCRIERI DE DEM ULT

BUNĂVOINŢĂ
264 — Voile de bine voitoare din cuvînt încep şi
fără zăbavă în faptă săvîrşesc.
Pimitrie Gant-emir, Is t o r ia Ie r o g li f l c ă ,
p.271.

265 — Vorba blîndă toată pornirea îniblînzeşte, iar

cea aprigă şi pe cel slab aţîţă la mînie.
Nicolae Muşte, L e t o p i s e ţ u l Ţ ă r ii M o l d o v e i ,
p. 80.

266 — Nu vă amăgireţi, nici vă uluiţi după cuvin­

tele cele bîrfitoare şi mincinoase ale oamenilor de/ni­
mic. '
267 — A cugeta cineva să nu fie grăit de nimenea
de rău face trufie.
268 — Iar de va fi cineva vrednic şi harnic de cinstea
lui şi-l va pîrî cineva la tine, tu niciodată să nu te
grăbeşti, pentru acele pîri să-l scoţi din cinste, căci
dacă-1 vei scoate, de aci nu-ţi va mai fi prieten.
Weagoe Basarab, - în v ă ţ ă tu r i..., p. 84— 113,

269 — Cine va săpa groapă altuia să-l surpe.

Singur va cădea-n rîpă şi viaţa ş-a rumpe
Că-i să va întoarce în cap răutatea
Şi i s-a strînge-n creştet toată strîmbătatoa.
Dosoftei, O p e r e , I, p. 22.

270 — Cine scuipă în.vini.în obrazul său scuipă.

 DE P R IN SCRIERI DE D E M U LT 33

271 — Cine sapă groapa altuia intră el întîi în-

tr-însa.
Anton Pann, De Ia lu m e a d u n a te ,.;]
p. 18— 19.

C A P A C IT A T E

272 —; Se cuvine domnului să-şi orînduiască dregă­

torii, cînd vrea să pună pe cineva în dregătorie, pe
potriva sa.
273 — Se cuvine, dacă vreţi să aşezaţi pe dregătorii
voştri în dregătorii, nu după făţărnicie şi după înru­
dire (să-i alegeţi).
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă t u r i..., p. 372.

274 -1— Văzînd unghia leului, poţi socoti ce fiară

poate să fie.
275 — Nu orbul, ci cel cu ochi judecă de vopsele,
şi cel cu urechi, nu cel surd alege frumuseţea şi dul­
ceaţa viersului.
276 — Cine are şi cît are, atîta poate da şi arăta..
277 — Piatra de zidire cu vremea iar la zidire se
pune.
Dimitrie Cantemir, Istoria le r o g lific ă ,
p. 74— 224.

278 — Să nu încarce pre sine aceea ce nu poate

purta.
279 — Acela e bun ghicitoriu carele ghiceşte mai
nainte de ce i se întîmplă lucrul, iar după ce s-au
întîmplat ceva,, aţuncea fiece babă poate prooroci.
iDimitrie Ţich'indeal, F a b u le ,' p. 55, ib’8.
m B E :B R IN SCRIERI B S ©EJ«OT.Y

CARACllEEISTICa
280 — Nici corbul negreaţă, nici pardosul pistri-;
ciunea a-şi muta nu poate.
281 — Toată greuimea la mijloc trage şi tot grăun­
tele mic prin gaura mare neoprit trece.
■282 — A lucrurflor ştiinţă im din părere, «si cMar
din arătare se naşte, care după materia ce ane, potri­
virea formei înţelegerii cearcă.
Dimitrie Cantemlr, Ist&ria leroglifiGâ*
p. 114— 192.

CAUZE
I
272 bis — Orice lucru în lume are un scop şi pur-1
cede sau se face din o pricină.
Bibi. Acad. Rom., m ss, rom., ffl,

27.3 bis — Marea, nu de altă, ci de vînt faţa îşi

schimbă, viforul holbură, holbura furtună, furtuna.,
valuri, valurile primejdie vaselor şi pieirea celor din
vase aduce.
Dimitrie Cantenoâr, Istoria JerogUfiaU,
p, 72— 188.

274 bis — .Este în firea lucrurilor ca toată isprava'

să aibă o pricină.
loan Tăufcu, cî. Doewmifte, p.

275 bis — Cu adevărat nu e frumos ca emul fără de

pricină şi-osebire să fie, nici inebfigătoriu de seamă,'
nici iarăşi necredincios.
 DE PR IN SCRIERI DE D E M U L T ' 35

C Ă IN Ţ Ă

276 bis i— Plînge rîsul de-astă vară.

277 bis — Cine greşeşte şi nu lăcrimează ?
278 bis !— Să te fereşti, să nu te căieşti de cele ce-al
urmat. .
279 bis — Risipitorul Sîi urffiă cunoaşte şi se căieşte.
Iordanhe Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 127— 239.

280 bis — Nu face nimica de cele ce poţi pe urmă

să te căieşti.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 78.

C A L A T O R II

281 bis — Nici călătorul înţelept de ploaie şi de ar­

şiţă socoteşte, ci de cele ce 4a cale trebuitoare sînt şi
de povaţă se grijeşte.
Dimitrie Cantemir, Istoria le r o g lific ă ,
p. 137.

282 bis — Nu cine trăieşte mult ştie multe, ci cine

umblă mult ştie multe.
283 — Mult trăieşti, multe auzi; mult umbli, multe
vezi.
284 — Omul e născut ca să umble şi pasărea ca să
zboare.
285 — La orice călătorie, nu pleca fără tovărăşie.
286 — Pe călătorul strein ce năzuieşte la casa ta
nu-1 goni şi depărta.
Anton Fann, De la lu m e a d u n a te .*,
p. 19— 20.

5 — Coloana Infinitului
36 DE P R IN SCRIERI D E D E M ULT

287 — Bărbat îmi arată cu muze mult iscusit, care

mult au umblat în străinătate, mulţi oameni a mul­
tor cetăţi au văzut şi mintea le-au cunoscut.
288 — Nemica nu e mai urît decît cînd cineva pre-
umblîndu-se prin lume [...], apoi cînd se întoarnă
înapoi asurzeşte pe oameni spuind şi cele ce sînt şi
cele ce nu sînt.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 18.

C ĂSĂTO R IE

289 — Lesne a se căsători dar anevoie a purta

greuimea căsătoriei.
Iordache Golescu, P roverbe c o m e n ta t e ,
p. 97.

290 — Dacă inima îţi cere,

Te-nsoară şi-ţi ia muiere.
291 — Să-ţi iei nevastă de casă,
Nici urîtă, nici frumoasă.
292 — însurătoarea de tînăr e ca gustarea de dimi­
neaţă.
293. Cînd vei vrea să te însori deschide ochii patru,
ca să nu aduci pe dracu cu lăutari în casă.
294 — Norocit e-n lumea asta
Acel om căsătorit,
Ce şi-a dobîndit nevastă
Bună, precum a dorit.
Antonn Pann, De la lu m e a d u n a te ...;
p. 21— 22.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M U L T 37

CERERI

295 — Pînă nu ceri, niţneni nimic nu-ţi dă.

lardache Gelescu, P r o v e r b e comentate,
p. 70.

296 — Omului celui de cinste şi bun îi este ruşine

a cere şi al său.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 117.
/
CEARTA

29T — Pentru lucrurile mici, mari gîlceve a scorni,

al înţelepţilor lucru nu este, măcar că aceasta şi la
cei înţelepţi de multe ori s-au văzut.
298: — Din pricinile mici, mari gîlceve se scornesc
şi ţînţarul se face armăsar..
D im it r ie C a n t e m ir , Is t o r ia le r o g lific ă ,
p. 72— 84.

299 — In certuri cine se bagă,

Păgubi trebuie să tragă.
3QQ'— Mulţi sînt care caută gîlceava cu luminarea.
36-1 — Cînd cineva se priceşte
Au de ceva să sfădeşte,
De nu ştii pricina bine,
Curat cum se cuvine,
Nu intra in prigonire,
Spre a cuiva părtinire.
A n ton Pann, De la lume adunate...,
p. 23— 24.
38 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

CERCETARE ISTO R IC A

302 — Obiceiul istoricului, care adevărată istoria sa

pofteşte a,scrie, este că de vâ scrie lucrurile vremi-
lor sale, altă mărturie fără ştiinţa inimii sale să nu
aducă, fiindcă nici nu are.
303 — _Cînd culege (istoricul — n.n.) istoria vremi-
lor trecute şi cu mult mai înainte de veacul său lu­
crate, trebuie să pornească şi să dovedească de unde
a cules ceea ce el seamănă şi din ce jitniţă a luat grăun­
ţele ce el împrăştie, că aceasta nefăcînd, nu grîu, nu
secară, nu o altă sămînţă adevărată, ci zînzanie şi
păring din sine născut şi plodiţ va semăna.
304 — Nu se cuvine istoricului adevărat să zică nu­
mai că aceasta nepomenită n-a vrut să o lase, ci mai
trebuie, precum scrie cutare şi cutare, căci regulă de
toţi primită este şi de toţi învăţaţii întărită, adică
„dictum unius, dictum nullius".
305 — Măcar că istoria din sine chiar şi curată este,
însă nu tîlcuirile şi strămutările scriitorilor mai de
pe urmă, mai mult înecîndu-se şi învălătucindu-se
de nu se vor întoarce la fîntîna şi izvorul său cel din­
ţii şi de unde a purces cititorul, fără îndoială şi fără
prepus în conştiinţa adevărului slobod să umble nu
va putea.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 367— 396.

306 — De ar atinge cineva istoria lucrurilor cele fă­

cute, arătate de toţi cei muritori, abia de s-ar cu­
noaşte viaţa oamenilor de a dobitoacelor.
Nicolae Costin, C a r t e a p e n t r u d e s c ă le c a t u l
d in t îi a l Ţ ă r ii M o l d o v e i , p. 34— 35.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M U LT 30
‘t

307 — în/înfăţişarea faptelor şi a istoriilor petre­

cute, partea cea mai însemnată şi mai trebuincioasă
trebuie să fie regină şi să treacă înaintea celorlalte.
308 — Citind cu sîrguihţă despre istorisirile şi
schimbările de tot felul, oamenii vor trage foloase
din pagubele altora, vor putea face lucrurile mai
bine şi-şi vor căuta folosul cu mai multă înţelep­
ciune.
Georg Kraus, C ro n ic a T r a n s il v a n ie i, p. 4.

C H IB Z U IN Ţ Ă

309 — O treabă [...] anevoioasă şi plină de primejdii

să nu înceapă [...] pripit şi fără o mai îndelungată
chibzuială.
Dimitrie Cantemir, V ia ţa lu i C o n s t a n t in
C a n t e m ir , «p. 93.

310 — Multe lucruri ne par că sînt găsite, iar apoi,

dacă mai laşi vremea socotelii, (le) afli mai pe urmă
în alt chip.
Miron Costin, L e t o p is e ţ u l..., p. 109.

311 — Oriunde ar vorbi cei bătrîni, acolo să tacă cei

tineri.
Nicolae Muşte, L e t o p i s e ţ u l Ţ ă r ii M o l d o v e i ,
p. 15.

CINSTE

312 — Mai bine sa pierzi din averea ta decît dini

cinste-ţi.
313 — Cinstea niciodată n-are odihnă.
40 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

314 — Mai bună este moartea cu cinste, decît viaţa

cuamarşi cu ocară*
315 -r- Să nu daţi cinstea voastră altora.
Neagoe B asarab, Învăţături..., p. 272— 278.

316 :— Numai acela vieţuieşte cu adevărat, care

trăieşte cu cinste şi cu sfinţenie.
317 — Cinstit şi lăudat (este) numele cuiva, cu cît
de puţină imătoare stropire cineva a-1 păta sau a se
sili a-1 ima, (ceea ce) este lucrul acelui, care nici a
sa cinste n-a cunoscut, nici de cea mai grozavă şi
scîrnavă hulă şi ocară a se feri (nu) s-au învăţat.
318 — Inima neaşezată [...] pentru lăcomia cinstei,
în mai mari valuri înoată decît corabia în ocean.
319 — Cu mult mai prea lesne este cetatea cinstei
a dobîndi decît pe aceeaşi [...] împotriva a nenumă­
raţi neprieteni a o străjui şi nebiruită a o păzi.
320.— După vestea morţii, vestea lipsirii cinstei lo­
cul cel mai de sus îl ţine.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 332 ; H r o ­
n ic u l, p. 114 ; Is t o r ia Ie r o g lific ă ,.-p . 80, 109.

321 — Omenia, omenie cere şi cinstea, cinste.

322 — A nu cădea nu se poate, dar cinste îţi face
să cazi şi să te scoli.
323 — Or caftan pînă-n' pămînt, ori ştreangul de gît.
324 — Şi fiara cea mai crudă cinsteşte neamul său.
Iordache Golescu, Proverbe c o m en ta te,
p. 48— 170.

325 — Veri de ce neam ar fi omul, după cum va

pune nevoinţă pentru ca să se arate procopsit, aşa
va cîştiga şi cinste.
 DE P R IN SCRIERI U E .D EM ULT 41

326 — Cei neînvăţaţi lesne primesc şederile mai

sus, iar cei înţălepţi ce cunosc cuviinţa, aceasta nu
o fac.
O c i o i h M i e (P r e f a ţ ă ), Iaşi, 1706.

327 — Cinstea la cinste merge şi darul la împrumut.

328 — Cinstea e mai scumpă deeît toate.
329 — Omul nu iese la oameni cu dosul, ci cu
obrazul.
Anton Panii, D e la lu m e a d u n a te..., p. 24—
25.

330 — Cinstea cea adevărată nu are loc fără faptele

cele bune.
331 — Care cît mai mare cinste de la obşte pofteşte
şi care atîta mai mult trebuie să se ostenească şi să
se grijească ca să dobîndească lui şi aceeaşi cinste.
332 — Creditul şi numele cel de cinste sînt prea
frumoase cîştiguri în viaţă, pentru că nici marea nu
le poate îneca, nici norocirea nu le micşorează.
333 — Oamenii cei învăţaţi şi covîrşiţi arareori au
credit şi cinste în moşia lor, precum sînt în alte ţări.
' Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 74— 188.

CLEVETIRE

334 — Părăsiţi-vă de multa clevetire,

Că nu veţi afla nici un fel de mîntuire.
B i b i . A c a d . R o m ., m s s, rom., 107.

335 — Limbile cele iubitoare de hulă pîndesc tot­

deauna prilejul (potrivit — n.n.).
B i b i . A c a d . , R o m ., m ss. rmn., 120.
42 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

C O M PĂ TIM IR E

336 — Necăjita lui viaţă

Se ţine-ntr-un fir de aţă.
337 — Cînd vezi pe alţii în rea stare,
Şi-n nenorocire mare,
Nu-i lua-n rîs şi-n ocară,
Ci de dînşii rău să-ţi pară.
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 25.

CONCURENTĂ

338 — Lumina mare pe cea mică întunecă.

Dimitrie Cantemir, Is t o r ia le r o g li fi c ă , p. 73.

339 — Bucuria de sîrg se întoarce în scîrbă şi scîrba

In bucurie.
Nicolae Costin, C a r t e p e n t r u d e s c ă le c a t u l ...
p. 34.

CONDUCERE

340 Domnul să socoteşte ca un deal mare şi înalt,

cînd are păzitori foarte buni de-1 păzesc şi-l cură-
ţesc de toate uscăciunile şi secăturile şi de alte lu­
cruri care nu sînt de treabă.
341 — Slugile, cum cunosc pe stăpîn, aşa-1 şi slu­
jesc pe dreptate şi-l cinstesc.
342 — Un bărbat înţelept mulţime de oameni stăpî-
neşte, iar un bărbat nebun şi fără minte mulţime de
oameni pierde.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă tu r i..., p. 268— 339.
 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT 43

343 — Bună chiverniseala unui navarh din nesă­

ţioase droburile mării multe suflete la limanul li­
niştii scapă.
344 — Acela bun cîrmuitor a fi se zice şi este, care
din linişte furtunile socoteşte şi din furtună liniştea
agoniseşte.
345 — Precum la multe mădulare un cap, aşa la
multe gloate o minte întreagă a nu lipsi trebuie.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 104— 145.

346 — Să cinsteşti pe mai marele tău.

Ilie Corfus, C r o tiic a m e ş t e ş u g a r u lu i lo a n
p. 839.
D obrescu ,

347 — Publica înfloreşte şi odrăzleşte, cînd stăpînii

miluiesc şi ceartă în dreptate şi supuşii ascultă Şi
slujesc în dragoste. •
348 — Neştiutor este gîndul omului de lucrurile cele
viitoare pe urmă şi (mai) ales lucrurile domnilor în­
tre mari focuri stau, care dacă se aprind de vreo
parte, cu multă apă nu se sting.
349 — Fericiţi sânt acei domni cărora ţările lor
slujesc în dragoste, nu din frică, că frica face micime
şi micimea cît de tîrziu tot izbucneşte.
350 — ' Fericiţi sînt împăraţii sau domnii care stă-
pînesc aşa Că nti le este de cei mai mici niciodată
sfială.
Miron Costin, De neam ul m o l d o v e n i i r,
p. 99-rlOO.

351 ■—. Iar unde e păstoriu de nimică,

Nici cîinii nu-s de frică.
Alexandru Donici, F a b u le , p. 39.
«I D E PHXN SCRIERI D E D E M U LT

352 — Greşeala şi nechizbuirea domnului unei ţări

pricinuieşte stricăciune şi ţării lui şi altor stăpînitori
ce întru sfaturile lui se reazimă.
Radu Greceanu, Is t o r ia Ţ ă r i i R o m â n e ş t i,
p. 125.

353 — Domnul precum la toate este cinstit, aşa la

cuvînt mai cinstit să fie, nu numai către boiari, ci
către toţi, încît nimeni, nici dintre boieri, nici dintre
proşti să nu-1 poată însemna în vreo răutate, că nu
se cade de acolo să se nască strîmbătăţi, de unde se
nasc judecăţile.
354 — Domnul Intr-un chip să arate dreptatea, cum
celui ce este pururea lîngă sine, aşa celui ce vine din
ţară de departe ; că mai bine este să-şi împartă
domnul toată bogăţia sa ispravnicilor săi, decît ju­
decata sa să o făgăduiască lor.
355 — Domnul precum nu i se cade a grăi lucruri
uşoare, aşa spre neascultarea celor uşoare să nu fie
uşor.
356 — Se cade singur cel puternic să-şi fie siăpîn
voiei sale şi deşteptat la trebile sale, ca să nu se su­
pere norodul de strîmbătate.
N i c o l a e M u ş t e , L e t o p is e ţ u l Ţ ă r i i M o ld o v e i
p. 17.

35T — Unde cîntă cocoşi mulţi,

Acolo întîrzie să se facă ziuă.
358 — Cîrmaciul cu-ngrijire bună
Scapă corabia de furtună.
359 — Calul fără căpăstru cade în prăpăstii.
A n ton Pann, De la lume adunate..., p. 25.
 DE PR IN SCRIERI DE D E M ULT 45

360 — împăraţii filozofi întemeiază fericirea noroa­

delor şi slava staturilor ; unde sfetnicii lor tac, cărţile
îi sfătuiesc ; acest fel ele împăraţi luminează pe su­
puşi cu învăţăturile pentru că nu voiesc, a fi ocîrmui-
tori de dobitoace, ştiind ce fel de oameni păzesc do­
bitoacele.
361 — O, ce slavă'a împărăţi preste suflete slobode
şi acest fel de slavă nu dobîndesc decît împăraţii
care întrebuinţează cuvîntul cel drept căruia toate
prejudiţiile şi patimile i se opun fără împotrivire şi
fără silă.
Eufrosin Poteca, In tro d u c e re î n 'f i l o z o f i e ,
p. 189.

362 — împărăţii în lume au fost rele şi bune, ţine

minte şcolarilor a spune.
Nicolae Stoica din JHaleg, C ro n ic a T r a n s il­
v a n ie i , p. 235.

363 — După pilda craiului lumea se împriloseşte.

364 — Puterea, pacea şi severitatea crailor şi crăi-
milor stă în tăria supuşilor lor.
Gheorghe Şincai, H r o n i c u l r o m â n o -m o l d o -
v la h ilo r , p. 85.

365 — Fericită este casa care are stăpîn bun şi în­

ţelept.
366 — Fericit este norodul care are împărat iubi­
tor de dreptate şi luminat, care nu păzeşte muierile,
nici prinde muşte ca Domiţian (sic !), ci încongiură
împărăţia sa ca un casnic vrednic, scule, clisuri şi
ziduri pustii strică şi în locul lor face şcoli, că şi
pentru bolnavi şi alte acestora asemene folositoare
46 : DE P8JN SCRIERI. E>E DEM ULT .

zidiri, nepăsîndu-i că flecăresq şi vorbesc paserile şi

cioarăle.
367 — Un stăpîn luminătoriu milioane de oameni
luminează şi proslăveşte şi îi pune la calea facerii
de bine şi norocirii.
368 — Intre noroadele cele barbare toţi domnii sînt
înfricoşaţi, iar acolo unde împărăţeşte sfînta înţe­
lepciune şi luminarea, acolo toţi domnii cei mari sînt
mai buni oameni.
369 — Neamul omenesc nu poate fi norocos fără
stăpînire şi întru slobozenia cea pustie, nici iarăşi
supt stăpînitor leneş, care de supuşii lui nici nu-i
pasă, nici nu le are grija.
370 — Unde sînt răi mai marii cetăţilor, acolo e rău
de cetăţi.
Dimitrie Ţiehindeal, F a b u le , p. 71— 176.

3-71 — Să se aleagă din căpeteniile noastre care pot

să fie buni, aceia sînt ai noştri.
Tudor Vladimirescu, P r o c la m a ţ i a de la
F a d e ş , cf. A n t o lo g ia ..., I, p, 165.

CONSIDERAŢIE

372 i— Sita pînă e nouă se pune în cui.

373 — Calul bun se vinde din grajd.
374 — Mai bine cu un vrednic la pagubă decît cu
un leneş la cîştig. .

Anton Pann, De la lu m e a d u n a te..., p, 26.

CO NSO LARE

375 — Barba lasă să se ducă, capul să trăiască.

 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT 47

376 — Capul să trăiască, belele curg.

Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 26.

C O N Ş T IIN Ţ A

377 — Multe îngăduie legile şi totuşi nu le poţi

săvîrşi fără să-ţi calci pe conştiinţă.
Ioan Honterus, cf. A n t o lo g ia ..., p. 26.

C O NTR AD ICŢII

378 — Toate se vor măsura cu începătura contra­

dicţiei, care va fi pretutindenea criteriu al adevă­
rului.
Eufrosin Poteca, C u v î n t la d e s c h id e r e a
c u r s u lu i d e f ilo z o f ie , p. 181.

CO NVIEŢUIRE

379 — Acela e omul nostnî: care ştie convieţui cu

oamenii.
380 — Mai bine e cînd şi cînd cîte ceva a pierde decît
a vătăma pe prietenul bun şi din vecini buni a face
sieşi voitori de rău.
381 — Să nu ne nădăjduim că vom putea avea vre­
odată pace şi odihnă cu aceia care şi între dînşii nu
sînt vrednici să trăiască în pace şi într-o unire.
382 — De vrei să ştii cum e oarecine nu întreba de­
parte, ci numai caută cum trăieşte cu semenii săi.
383 — Să nu fii nici oaie între lupi, nici lup între oi.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 110— 131.

C O NVO R BIR I

384 — Care vrea să grăiască şi pe alţii nu-i lasă şi

nu ascultă, acela este spre supărarea altora.
48 IDE PR IN SCRIERI .DE D E M ULT

385 — Cu greu este a vorbi cu omul care voiaşte 1n

vînt să vorbească, care nici singur ştie ce vorbeşte
şi ce gîndeşte.
' Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 61— 139.

c o p ii

386 — Legea florii vieţii omeneşti este copilăria şi

aşazisa adolescenţă, la care vîrstă ajungînd omul,
este ca şi floarea : de se va lega la vreme bună, ea
face roadă bună, iar de se va lega la vreme rea, face
şi roadă rea.
387 — La vîrsta copilăriei tale poţi lega sau apucă­
turi şi obiceiuri bune sau rele, iar cele pe care le vei
dobîndi de copil le vei moşteni pînă la bătrîneţea ta.
388 — La vîrsta copilăriei tale vei învăţa legea.
389 — în copilărie vei învăţa să suporţi educaţia.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 50— 104.

390 — Copilul cu moaşe multe moare cu buricul

netăiat.
391 — Copilul pînă nu plînge, ţîţă nu suge.
392 — Copilul rîde şi cînd nu e de rîs.
Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p . 76.
393 — Copilul nepedepsit
Rămîne nepricopsit.
394 — Copilul se-nvaţă
Cînd nu se răsfaţă.
395 — Copilul e ca maimuţa : ce vede, face.
396 — De copii, de barbă şi de coate goale să nu
te plîngi niciodată.
 DE P R IN SCIUERI D E DEM ULT 49

3.97 — Lucrătorul de pămînt cu cit mai mulţi prunci

are, cu atîta e mai bogat, cu un cuvînt, numai dacă e
iubitor de osteneală el e cuminte, de cinste şi iubitor
de oameni, apoi el este om fericit pe pămînt.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 59— 177

C R ED IN ŢA

398 — De lucrul ce nu se vede,

Cam anevoie se crede.
C r o n i c a a n o n im ă d e s p r e d o m n ia lu i M a v r o -
g h e n i, p. 135.

CR ITIC A

399 — Căută ca faptele să-ţi fie văzute cu ochi cre­

dincioşi de prieteni credincioşi şi cinstiţi, care să nu-ţi
ascundă abaterile de la calea cea dreaptă şi poticni­
rile tale pe care le vor vedea, ci să le arate cu since­
ritate, pentru ca să-ţi îndrepţi greşalele arătate de ei.
400 — Tuturor propriile lor lucrări li se par a fi
bune, dar noi trebuie să aflăm acestea de la cei care
le privesc şi îndeosebi de la prieţeni credincioşi şi
adevăraţi.
401 — Chiar dacă unele fapte ale tale sînt ocărite şi
dispreţuite de către duşmanii tăi şi ei ţi le defăimează,
deşi fac acestea cu patimă şi duşmănie, dacă tu ştii
totuşi că prin asemenea ocară ei spun adevărul, să nu
nesocoteşti aceasta, nici să o treci cu vederea, ci în-
dreptează-te.
402 — Cînd vrun om credincios te socoteşte vrednic
de dojană şi dezaprobă purtările tale şi te mustră,
să nu te crezi mai mult pe tine decît pe el, deoarece
50 DE P R IN SCRIERI DE DEMULT

înnăscuta dragoste ce o ai pentru tine însuţi, lesne

poate să te amăgească.
403 — De vrei să nu fii dojenit, nu face lucruri de
dojană. '
Dimitrie Cantemir, D iv a n u i, p. 380— 390.

404 — Spre nemica nu trebuie a huli, fără numai

spre aceea ce e rău de sine şi se face rău.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 282.

C UG ETAR E

405 — Dacă ar gîndi oamenii sănătos, curat şi cu în­

ţelepciune pentru vremea vieţii lor, s-ar prăpădi din­
tre dînşii tot răul şi în locul acestuia ar urmă tot no­
rocul şi binele.
Diipitrie Ţichindeal, F a b u le ,, p. 58.

CUM PĂTARE

406 — Mai de folos a fi cineva ale sale hotarâ pe

dreptate a păzi, decît toată lumea tirăneşte a agonisi.
407 — Altă mîncare a mînca, nici pofta (nu) mă
îndeamnă, nici dieta doctorilor (nu) mă lasă.
408 — Precum gura la grăire, aşa urechile la auzire
hotar a avea trebuie, şi cuvîntul care bunului suflet
tulburare aduce, nu numai a nu-1 grăi, ci nici a-1
auzi nu se cade.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 190— 146.

409 — Avînd mult, cum n-ai avea nemica se pare.

Miron Costin, le to p is e ţu l, p. 132.
 DE PR IN SCRIERI DE 'D E M U LT .«1

410 — Pentr-aceea eu vă zic să fiţi înţălepţi

Şi să nu nedăjduiţi cătră strîmbătăţi,
Nici către apucări să nu lâcbmiţi,
Nici în bogăţii ce vin să nu vă uimiţi. .
Dosoftei, Opere, I, p. 137.

411 — Urechile să ţi le deschizi la toţi deopotrivă,

ca să nu găseşti pe nimeni împotrivă. -
Io rd a c h e G o le s c u , Proverbe co m en ta te,
p . 271.

412 — Şarea-i bună la hiertură

însă nu peste măsură.
413 — Toate la vremea lor.
414 — Orice lucru cînd e mai puţin e mai cu guşi.
415 — Cîinele de este cîine
Şi tot opreşte pe mîine.
416 — Cumpătarea, nepoate,
E bună în toate.
417 — încarcă-ţi dobitocul pînă unde e sorocul,
Nu umbla să-i iei pielea de viu.
Anton Pann, D e la l a m e a d u n a te ..., p. 28—
29.

418 — Foarte puţini sînt din aceia care vor să şţie

ce e, destul şi să-şi măsure cheltuiala drept şi venitul.
419 — Pe noi înşine întru fieştece să ne măsurăm
şi întru zilele cele bune să nu ne mîndrim, nici iară
întru norocirile cele rele să Au ne deznădăjduim.
420 — Păzeşte măsura în mîncare, în băutură şi în
haine.
 D E P R IN SCRIERI DE DEM ULT

421 — Firea cea înţeleaptă au făcut pe om ca cu

puţin sfi fie îndestulat; deci care e cuminte să urmeze
după această fire, lesne poate fi bine norocos.
422 — Nemica’peste măsură.
Dirralrie Ţichindeal, F a b u le , p. 84— 155,

CUNOAŞTERE

423 — Trebuie, deci, ca fiecare să cunoască amă­

nunţit caracterul firii umane în general şi, pe lingă
aceasta, obiceiurile şi înclinările pe care le-a dobîn-
dit el însuşi.
424 — Multe ajunge (să le cunoască) mintea ascu­
ţită, (pe) care limba [...] a le vorbi nu poate.
425 — Orice a şti mai de folos este decît a nu şti.
426 — Măcar că oricine din fire a şti pofteşte, dar
cei mai mulţi, ceva neştiind, nu primesc a se dovedi.
Di ml trie Cantemir, D i v a n u l , p. 300 ; Is to r ia
p. 89— 185.
Ie r o g li f i c ă ,

427 — Cei pe dinafară lesne judecă pe cei în slujbă

sau pe cei ce scriu oarece, iar. cînd vor intra şi ei în
slujbă sau vor scrie oarece, atunci se vor cunoaşte
destoiniciile lor.
428 — Pînă nu ne întrebuinţăm cu oarecine la vreo
slujbă, nutri cunoaştem năravul lui.
429 — Pe om, pînă nu-I încerci, nu poţi cunoaşte ce
năravuri are.
430 — Cine goneşte pe cel bun, nu-i cunoaşte darul
lui.
Iordache Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 123— 147.
 DE P R IN SCRIERI DE DEMUDT 58

431 — Pînănu pui cu omul în plug,

Nu-i ştii boii cum trag la jug.
432 — Pînă nu încaleci calul,
Nu-i poţicunoaşte năravul.
Anton Eann, D e >la l u m e a d u n a te ..,, p. 29.

433 — Prostul cînd pătimeşte, atuncea cunoaşte.

434 ■ — Cei ce ar putea ceva cunoaşte, dar pentru
mmdrio şi mărime nu vor ei, sînt vrednici de a-i
trece cu vederea.
435 — închipuirea omului de pe grai se cunoaşte.
436 — Cînd vom cunoaşte ale altora, atuncea vom
putea şi pentru ale noastre judeca, cum merg, drept
sau costiş, sau cu totul îndărăt.
437 — Cu greu e a cunoaşte pentru om.
433 — Niciodată omul de omenie nu se mînie cînd
.alţii vor să-l cunoască bine, căci el bine ;ştie căci cu
cît mai bine îl vor cunoaşte, cu astlta mai mult îli
vor iubi şi cinsti.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 63— 143.

CUNO AŞTER E DE SINE

433 — Numai de-acel este ferice,

Care pe sine a cunoaşte începe
Şi firea lucrurilor pricepe.
Ion Budai-Deleanu, O p ere, I, p. 235.

440 — Pentru că omul nu are nici un alt vecin mai

bun şi mai apropiat decît pe sine însuşi, se cuvine
ca mai întîi să se cunoască pe sine.
441 — Omul să se cunoască pe sine nu numai cu
ştiinţa omului exterior, adică a trupului, ci şi a omului
54 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT

interior, adică a sufletului, ca şi a celor cuprinse în

suflet.
442 — Cînd te vei cunoaşte pe tine însuţi, împotri-
veşte-te cu putere păcatului pe care îl vei afla, să
te lupţi cu acest vrăjmaş lăuntric, care s-a obişnuit
să se lupte cu tine.
443 — Frumos şi adevărat este cuvîntiil, care-i zic
bătrînii noştri, că nimeni nu poate şti mai mult pe
altul decît singur pe sine.
444 —■ Nimeni mai mult al altuia decît al său jude­
cător şi nimeni mai mult [...] pe altul decît pe sine a
se cunoaşte [nu] poate, cînd lipseşte spurcata filaftie.
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 296— 302 ;
Hronicul p. 478 ; Istoria Ieroglifică, p. 87.

445 — Să ne măsurăm şi să ne cunoaştem pe noi şi

să nu ne cerem ce nu e pentru noi, că dacă nu vom
dobîndi, ne vom ruşina.
446 — Trebuie să avem ochi deschis spre noi înşine,
să nu dăm loc întru noi iubirii celei oarbe.
447 — Fiind muritor, nu gîndi mai pe sus de om,
cunoaşte-te pe tine.
448 — Să ne cercăm pe noi înşine, nu cumva sîntem
pricina, că nu ne iubesc neamurile şi prietenii.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 119— 171.

CUN O SC U ŢI

449 — Pe câţi îi numim cunoscuţi,

Ne pot fi vrăjmaşi nevăzuţi.
450 — De-1 voi mai vedea .o dată, se face de două ori.
Anton Pann, De Ia lu m e a d u n a te ..., p. 29.
 i- ■ ■ .. >
........... ..7°F
DE PR IN SCRIERI DE DEMULT 55

CURAJ

451 — De moarte nu te teme şi de viaţă nu fi cu

grijă.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia I e r o g li f i c ă ,
p. 435.

452 — Să avem curaj la orice întâmplare, că vremea

se schimbă, adică astăzi rău, mîine mai bine.
453 — Deosebirea ideilor se naşte între oameni din
deosebirea duhului şi al inimii curaj.
454 — Cel cu curaj în adevăr de mare om se-nţelege,
dar cu mult mai mult om mare se-nţelege cel ce
mînia şi-o stăpîneşte şi mai lesne iartă.
455 — La întâmplări grele să te pleci dar nu de tot
să te smereşti.
Iordache Golescu, Proverbe c o m en ta te,
p. 42— 290.

456 — Ursul de lătratul dinilor nu se sperie.

457 — N-o să mă omor singur ca Iuda.
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 30.

C UR ĂŢIE

458 — Să te păzeşti în curăţie.

459 — Curăţia este lucru mare.
460 — Păziţi-vă şi vă feriţi trupurile şi sufletele
curate şi nespurcate de toate spurcăciunile şi-de toate
lucrurile ce nu se cad şi nu se cuvin.
461 — Drept aceea, fraţilor, şi noi să ne curăţim
minţile de toate lucrurile cele rele şi de cugetele cele
hiclene.
Neagoe Basarab, învăţături..., P- 1
96 _ DE PETN SCRIERI DE DEMULT

462 — Curăţenia sufletului ţi-arată adevărul,

Xordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 226.
CUVIINŢA
463 — Fieştecare să-şi cunoască lungul nasului său.
464 — Să prejudecăm cu cuviinţă ca întru umblă­
rile noastre unul altuia să fim spre plăcere şi priinţă.
465 — Care are mare vrednicie spre, sine, acela nu
trebuie să-şi dea lui aşa slobozie care nici spre oa­
menii cei din rîndul cel mai de jos nu este cu cu­
viinţă.
Dimitrie ŢichindeaT, F a b u le , p. 69—70.

CUVINTE
466 — Poporul este adevăratul depozitar al cuvinte­
lor şi al zicerilor vechi.
Gheorghe Asachi, C h e s t ia în v ă ţ ă t u r ii p u ­
b l i c e , ef. A n t o l o g i a g în d irii..., I, p. 177..

467 — Cuvîntul este ca vîntul; dacă iese din gură,

nici într-un chip nu-1 mai poţi opri şi. macar de te-ai
şi căi ziua şi noaptea, nimic nu vei folosi.
468 — împotrivirea cuvintelor ridică toată răutatea.
469 — Vorbele şi cuvintele cele rele strică obiceiu­
rile cele bune.
470 — Sînt uirii care mai mult se mulţumesc de cu­
vinte bune, decît de mîncare şi băutură.
471 — Dacă vei folosi slugile tale cu cuvinte dulci,
întotdeauna vei dpbîndi mare folos.
Ne&goe Bas arab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 266— 376.
 mu PB IN SCRZERI DE DEMULT ■w

432 — La cel cunoscător mal tare se ţine şi este le­

gătura diresului cuvînt, decît frînghie întreită de la
altul înfăşurată.
473 — Cuvîntul bun şi neplăcut eslecadoetoria gre­
ţoasă Insă folositoare în trupul bolnavului.. Ci la în­
ţelept feste] aşa, iar la oel nebun este: ca o otravă ba
măruntaiele sănătosului.
474-— Duhurile pînă într-atit îndrăznitoare şi cuvin­
tele aşa la inimă lovitoare la altul slut, care toate ca
grosimea fumului ce iese [in] mare văpaie, pe urmă
a izbucni arătătoare sînt
475 — Potolindu-se mînia, cuvîntul cel moale, tare
şi vîrtos a fi se arată.
476 — Ce este la muritori mai lesne decît cuvîntul
rău a grăi ? Şi ce. este mai greu Ia pămînteni decît
cuvîntul adevărului a zice şi pofta dreptei socotele a
face ?
477 — La omul întreg cuvîntul icoana sufletului şi
fapta ascunsă a inimii comoară poartă.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g U f ic ă ,
p. 75— 220.

478 — Mai bine e a grăi cinci cuvinte cu înţeles de-

cît zece mii de cuvinte neînţelese.
Coreei, E v a n g h e l i a r (P r e f a ţ ă ), Braşov, 1561
(după Pavel din Tari), cf. 1.1 Bianu, Nerva
Hodoş, B i b l i o g r a f i a r o m â n e a s c ă v e c h e ,
voi. I, p. 45.

479 — [Istoriile — n.n.] şlefuiesc vorbirea în aşa fel,

incît să putem vorbi frumos cu oamenii de seamă.
Georg Kraus, C ro n ic a T r a n s ilv a n ie i, p. 5.
58 DE PR IN SCRIERI DE D E M ULT

480 — Cuvîntul e ca vîntul, nu se ajunge nici cu

armăsarul, nici cu ogarul.
481 — Cuvîntul este puterea sufletului nostru a ve­
dea ales legătura adevărurilor celor peste tot.
482 — Prin cuvînt nu sunet trebuie să înţelegi, ci
judecata cea adevărată a minţii, care-ţi arată şi te
învaţă pentru ce şi cum să cuvintezi.
483 — Unde nu se vede nici o legătură a adevăruri-;
lor, acolo nu are loc cuvîntul.
Samuil Micu, În v ă ţ ă t u r a m e t a f iz ic ii, cL
A n t o l o g i a g în d irii..., I, p. 106.

484 — Bine ştim că cuvintele sînt ca banii, că banii

aceia sînt buni care îmblă în toate ţările, aşa şi cu­
vintele acelea sînt bune, care le înţeleg toţi.
Simlon Ştefan, Noul T esta m e n t (P r e f a ţ ă ),
Bălgrad, 1648.

485 — Cîte cuvinte le zici, le vinzi,

Şi cîte le auzi, le prinzi.
486 — Pe unde iese cuvîntul, lese şi sufletul.
487 — Să-ţi scoţi cuvîntul prin trei lacăte.
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 30.

488 — Numai cuvintele cele rele cînd ies din gură,

acelea spurcă pe om.
489 — Grăind cuvînt [...], nu-1 întoarce iarăşi în­
apoi.
490 — Limba e fără de oase şi fără de încheieturi,
lesne poate alcătui, cuvinte precum vrea.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u l e . p. 117— 213.
 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT 59

DAR

491 — Atunci cînd rog ceva să-mi dai,

Indată-mi dă sau zi că n -ai!
Aceia-mi plac, cînd cer şi-mi dau,
Nu urăsc pe-aceia ce-mi zic că n-au ;
Dar tu nici dai, nici zici că n-ai,
Spre-a-mi fi datori, minciuni îmi dai !
Gheorghe Asachi, O p ere, I, p. 169.

492 — Darul nu se caută ce preţ este.

493 — De la cel ce se arată cu nemulţumire, tre­
buie să luăm înapoi ce i-am dat.
494 — Nu căuta pe om de neam, ci după darurile lui.
Iordache Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 78, 107.

495 — Darul şi cinstea cînd gîndeşti să dai, dă atun-

cea, nu mai îndepărta.
496 — Nu numai aceia care cer trebuie să ia seama,
ci şi acela care are putere să dea este dator să caute
cît poate mai mult ce şi cui dă, căci şi el foarte gre­
şeşte dacă dă unde nu se cade şi cui nu se cade.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 122, 173.

D A TO R II

497 — A cunojşte datoriile sale cu de-amănuntul

şi a le plini cu toată putincioasa rîvnă, este o trebu­
inţă de ohşte, care priveşte fiecare stare sau cin.
C a r t e t r e b u i n c io a s ă p e n t r u d a s c ă li (î n a i n t e
c u v î n t a r e ), Viena, 1785.
60 DB. PR IN SCRIERI QE' D E M U LT

498 — Precum căprioara se zbate a, se descurca din

cursa întru care căzu, şi grecum, paserile, s® trudesc
a scăpa din laţ, aşa voi cu minte şi cu. inima şi cu
toate puterile voastre să vă nevoiţi a face destul da­
toriei voastre întru care vă aflaţi;
Fetru Maior, J P red ieh e (P r e f a ţ ă ), Buda,
1812.

DECĂDERE

499 — Domnul semeţ şi nemilostiv va .cădea şi nu se

va scula.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă tu r i..., p.' 128.

500 — Cu cit se ridică mai sus, cu atît cade mai greu.

501 — Gel ce acceptă' cele ce i se par de iertat, în­
cetul cu încetul va cădea în cele de neiertat, care se
află aproape. .
502 — O, cum ia Dumnezeu întîi mintea aceluia ce
vrea de tot sări povîmească, apoi îi ia şi puterea.
503 — Trestia, după vînt plecîndu-se; se îndoieşte
şi: iarăşi se scoală, iar bradul, împotrivă puindu-se,
din rădăcină se prăvăleşte, cu a- căruia răsturnare,
cele de prin prejur mlădiţe şi zmicele, stropşindu-se,
cu pămîntul se amestecă.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 161, 267.

504 — Cei ce sînt în scara virtuţii, aceia mai de sus,

neputîndu-se a sta tot într-acela stepene, cad la foarte
mare slăbiciune.
505 — Aşa toate împărăţiile cîndr prea se suie la
masa ţăriei, neavînd loc să se suie mai sus, cad şi
purced îndărăt.
 DE P E IN , SCRIEPJ DE D E M ULT ai

506 :— Precum munţii cei înalţi şi malurile cele

înalte, cînd se năruiesc de vreo parte, pe cît sînt mai
înalţi, pe atît şi durăt fac mai tare, cînd se pornesc
şi copacii cei înalţi, mai mare sunet fac, cînd scoboară,
aşa şi casele cele înalte şi întemeiate cu îndelungate
vremi cu mare răsipă purcede la cădere cînd cad.
Miron Costin, L e t o p is e ţ u l, p. 113— 126.

507 — Mulţi copaci de mare vînt

Se văd trîntiţi la pămînt.
508 — Vulturul de aripi zmuls
Nu mai poate zbura sus.
509 — Armăsarul cînd îmbătrîneşte ajunge la rîş-
niţă.
510 — Stăpîn nu poţi ajunge, dar slugă cînd vrei.
511 — La copacul căzut toţi alerg să taie crengi.
512 — Cine cade, de sine, *
Să plîngă i-e ruşine.
Anton Pann, D e la lu m e a d u n a te..., p. 31—
32.

513 — înălţatul în veac mult

Coborî într-un minut.
514 — Nici o înălţime nu iaste fără de pogorîre.
P i e i r e a v o r n i c u l u i M a n a la c h i B o g d a n f i a
s p ă t a r u lu i l o a n C u z a , -p. 220.

D EFĂ IM A R E

515 — Cine îşi defaimă contovărăşia,

îşi arată însuşi necuvîoşia.
516 — Nu-ţi smuţa cîinele cui ai rnîncat pîinile.
517 — în urma dijmarilor multe bîrfesc babele.
518 — Să nu crezi niciodată
66 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

Defăimările îndată,
Ci prejudecă, cuminte,
Auzitele cuvinte.
519 — Cine defaimă pe altul înaintea ta, el şi pe tine
o să te defaime înaintea altuia.
Anton Pann, de la lu m e a d u n a te ..., p. 32— 33.

DEFECTE

520 — "Urechii astupate, leacul îi este ca să scoată

ceea ce ar astupa-o, iar căruia organul auzirii îi este
betejit şi de tot surdă, nici leacul prea lesne, nici
trăznetul tunului, nici buhnetul tobelor spre sim­
ţire a o aduce (nu) pot.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 193.

521 — Un adevăr demult văzut:

Că neavînd prilej ca să ne folosim
De-un lucru ce ne e plăcut,
Apoi neapărat cusururi îi găsim.
Alexandru Donici, F a b u le , p. 52.

522 — De cel gîrbov sau şchiop, orb şi lipsit de

minte a rîde cineva, acolo e semn de netrebuită şi
nebună învăţătură.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 42.

DEPRINDERI

523 — Oricine [...] va voi să se lepede şi să se scu­

ture de obiceiurile rele şi de păcate, să dobîndească
şi să se îmbrace cu virtuţile.
 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT 63

524 — Cu cît te vei obşinui mai mult cu deprinderile

păcatului, întărindu-te şi înrădăcinîndu-te în fapta
rea, cu atît mai greu vei putea să o dezrădăcinezi.
525 — Deprinderea se dobîndeşte deci prin contem­
plările acelor oameni care au renăscut prin purificare,
adică acei ce au greşit o dată şi apoi, pocăindu-se,
s-au curăţit ca şi cînd s-ar fi născut din nou.
526 — Mai vîrtos obiceiul învechit este deprindere
cu nevoia a se uita.
527 — Rana obrintindu-se şi patima învechindu-se,
a se vindeca, cu anevoie va fi.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 296— 341 ;
Is t o r ia le r o g li f i c ă , p. 194— 208.

528 — Dacă obiceiurile bune le pot strica vorbele

rele, cu atît mai mult obiceiul de a sta de vorbă cu
cei vicleni.
Eftimie, C r o n ic a , p. 119.

529 — La cele de ocară nici să îndrăzneşti să le nu­

meşti, necum să te joci cu e l e , căci cea mai mică de­
prindere te supune cît tu nu gîndeşti.
530 — După creştere şi înţelepciune, că năravurile,
nu după fire, ci din a lor deprindere.
Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 251— 313.

531 — S ă nu trimită obiceiul rău la alţi stăpînitori,

care nu voiesc să-l aibă, ci să-l ţie pentru dînsul.
V i a ţ a lu i V la d . Ţ e p e ş , p. 207.
 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT"

DESCOPERISE

585S— Nici' or taină, nici a ascunzătoare [I..] nu e

care să nu se afle* şiTa iveală să nu iasă.
Constantin Cânte cuzifto, Is to ria ,' Ţ ă r i i Ro-
m â n e ş ti, p . 20»

533 — Bine este. să nu săvîrşeştL păcatul* dar dacă

l-ai făptuit, nti-1 tăinui,ci mărturiseşte-1 îndată.
534 —• Ce nu este, nu se poate afla;
535, — Limsuflînd austrul adeverinţei şi înte-o parte
dînd poalele adevărului, grozavă goliciunea minciunii
deseoperindu-se se arată.
536 — Mai lesne este soarelui răsărit razele luminii
de faţa pămîntului a-şi opri, decît adevărul în veci
cu lumina a se acoperi.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 174 H ro­
p. 112 ; Is t o r ia Ie r o g li fi c ă , p . 71— 72.
n ic u l,

DESFRIU

537 — Mai presus de toate, fereşte-te de desfrîu.

533 — în toate faptele vieţii tale gîndeşte-te( că tre­
buie să te fereşti de partea cea largă şi de calea cea
spaţioasă, adică de purtarea cea desfrînată, care place
oamenilor dedaţi' poftelor trupeşti, cale bătută, pe
care mulţi umblă, dar care duce la pieire.
539 — Cine pentru desfrînata poftă orînduiala fi­
rească covîrşeşte, acela în focul lăcomiei sale [...] se
pedepseşte, a căruia stingere şi potolire foarte cu
greu se găseşte.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 174— 368 ;
Is t o r ia le r o g li f i c ă , p. 196.
 DE P B m SCRIERI DE D E M U LT 65

540 —■Eereşte-te de desfrînări, nu te fermeca -de

frumuseţile muierilor, şi mai ales de cele cu bărbat.
541 — Omul la tinereţe trebuie să se ferească de
desfrîu.
Anton Pann, De la l u m e a d u n a t e - , p. 35.

DESPOTISM

542 — In vremile vechi poftele stăpîriîlor pravile de

legi erau supuşilor.
543 -r- Unde este sila tirănească, nu se cearcă putinţa
firească.
544 — Unde talpa tiraniei calcă, acolo poala dreptăţii
se calcă.
545 — Unde tirania stăpîneşte, acolo dreptatea se
izgoneşte. *
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li fi c ă ,
p. 78— 146.

DESTIN

546 — Obişnuită este fortuna, pe cei ce multe haine

poftesc a cerca şi de cele ale sale a-1 dezbrăca.
547 — Fortuna cînd vrea să trîntească, întîi ridică,
şi norocul -întîi rîde, apoi plînge.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 83—108.

548 — Cu anevoie este fiecăruia'a se feri de ce este

să fie.
Miron Costin, L e to p is e ţ u l..., p. 127.
 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

D E Z B IN A R E

549 — Nu altădată risipa unui părod s-au făcut, fără

ntimai cîrid ai săi sieşi vicleşug şi-au făcut şi nu altă­
dată mai mare stricare de la neprieteni a venit, fără
numai cînd prietenii şi crezuţii au viclenit.
550 — Precum o boală şi a fierbinţeală cît de puţin
în trup sau o durere cît de mică într-un mădular, tot
trupul spre neaşezare şi pătimire aduce, aşa neunire
în politică şi neînvoiala în cetate, ciuma şi lingoarea
cea mai rea şi troahna cea mai lipicioasă este. Cărui
lucru, cea mai de pe urmă a tot statul risipă şi a
tot' sfatul cea de năpraznă prăpădenie este.
Dimitrie Canteniir, Is t o r ia Ie r o g li fi c ă ,
p. 150— 159.

D EZNĂDEJDE

551 — Şi cel ce face oceainie, acela însuşi să su­

grumă.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă tu r i..., p. 301.

552 — In tot ocheanul nenedejduirii picătura nădej­

dii a lipsi şi în tot limanul negrijii vinţişorul grijii
a aburi peste putinţă este.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 325.

553 — în deznădăjduite şi mintea ne-o pierdem.

554 — Să nu aduci pe din la deznădăjduire.
Iordache Golescu, Proverbe c o m en ta te,
p. 86— 199.

555 — De multe ori unde pierde omul nădejdea de

frică, mai apoi se întoarce în vitejie.
Grigore Ureche, L e t o p is e ţ u l, p. 138.
 a
DE P R iy SCRIERI DE D E M U LT 07

DEŞERTĂCIUNE
556 — Monarhii mari, groaznice şi puternice s-au
pierdut şi în cenuşa lor arzînd, s-au îngropat.
Constantin Cantacuzino, Is t o r ia Ţ ă r ii Ro­
m â n e ş t i, p. 57. .

557 — Lucrurile lumii sînt ca praful în bătaia viatu­

lui.
558 — Viaţa şi norocul omului sînt ca fumul.
559 — Lucrurile omeneşti cu muritorii a se juca s-au
obişnuit, că cu cît sînt mai deşarte, cu atîta să se pară
mai desfătate ; şi ale cărora începuturi sînt prea cu
mari dezmierdări, acelora sfîrşitul să fie cu prea grele
întristări.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 32— 212 ;
Is t o r ia Ie r o g li f i c ă , p. 125.
*

560 — Fum şi umbră sînt toate, visuri şi păreri.

561 — Ce nu petrece lumea şi-n ce nu e cădere 1
562 — Dintr-această lume trecem ca printr-o uşă.
Miron Costin, V ia ţa lu m ii, p. 115— 118.
563 — Să vedeţi lumea cea bogată
Cum este întru toate deşartă.
U c id e r e a lu i G r i g o r e G h ic a , p. 188.

DIFERENŢA
564 — Unele mai în grab, altele mai tîrziu le trec.
Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Ro­
mâneşti, p. 63.

565 — Care nu sînt bogaţi pe cei bogaţi îi osîndesc,

precum şi cei urîţi află celor mai frumoşi decît dînşii
00 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

oarecare pricini şi stricăciuni găsesc şi pe cheltuiala

lor de ei rîd.
566 — In toată starea de oameni este de trebuinţe a
cunoaşte şi a despărţi pe cel înţelept de cei neînţe-
lepţij pe săteanul cel vrednic şi de omenie de cel le­
neş şi sănătos, zdravăn şi fără de nici o lipsă de cer-
şetoriu.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 33, 94.

D IS C E U N A M lN T

567 — Cercetează-le şi ascultă-le pe toate ; pe cele

bune primeşte-le, iar pe cele rele respinge-le.
568 — Mai lesne este cuiva fără organul ochiului şi
fără lumina soarelui între alb şi negru a deosebi, decît
fără cunoştinţa lucrului de vrednic sad nevrednic a-1
alege.
569 — Albina, sămînţa şi suliţa, mierea şi fierea, tot
într-un pînteqe poartă şi precum toate politiile nu stra­
turi înalte sau pîntece lăsate, ci omeni nedespărţită şi
minte iscusită caută.
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 116 ; Is to ­
p. 67.
r ia T ero g lifică ,

d o b în d a

570 — Spre scădere lesne alunecăm iar spre dobîndă

anevoie mergem.
571 -— Mai bine dobînda decît tot capitalul să-l
pierzi.
572 — Nu împrumuta pe cel ce voieşti prieten să-l
dobîndeşti.
Iordache Gol eseu, Proverbe c o m en ta te,
p. 94— 207.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT '

573 — Dobînda multă rupeciorchinile.

Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 35,

DOJANA

574 — Precum este suflarea la cărbunele acoperit,

aşa este certarea la inima într-ascuns dată răutăţii.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li f i c ă , p. 75.
V
575 — Dojana necertată, fără hotar deprinde a creşte.
Nicolae Muşte, L e t o p is e ţ u l, p. 86.

578 — Şi vînturile Ia vremea lor sînt foarte trebuin­

cioase.
577 — învăţătura fără dojană nu se poate căpăta.
lordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 176— 281. v

D O R IN Ţ A *

578,— Cei mici vor multe şi de toate.

579 — De dorul fragilor mănîncă cozile.
580 — Ochii văd, inima cere, ce să faci că nu-i pu­
tere. ,
Anton Pann, De la l u m e a d u n a t e p. 68.

581 — Ceea ce mai mult poftim, aceea vom dobîndi.

Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 47.

D RAGO STE -

582 — Iubiţi, o, suflete muritoare,

Că liubovul este legea întîia
A toate fiinţe de supt soare.
Ioan Budai-Deleami, O p ere, I, p. 263.
70 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

5&3 — Să iubeşti pe cei bătrîni şi pe cei tineri, pe cei

mari şi pe cei mici.
584 — Să alergăm către dragostea şi către dulceaţa
cea dumnezeiască şi să împărţim săracilor de-a pururea
dreptate.
Neagoe Basarab, Învăţături, p. 158— 287.

585 — Dragostea toate biruiaşte.

586 — Toate ispiteşte dragostea.
587 — Dragostea din suflet adevărată în sărăcie şi în
foamete slujba vredniciei îşi arată.
588 — Inima care în dragostea cuiva este lovită, nu
cît îndrăgitul se ascunde şi se fereşte, cu atît dra­
gostea cuprinzîndu-1 îl topeşte.
589 — Adevărata dragoste nu numai cu cuvînt de
faţă ci şi cu scrisoarea de departe chipul a-şi arăta
obişnuită este.
Di mi trie Cantemir, H r o n i c u l , p. 7, 298 ;
p .79— 144.
Is t o r ia le r o g li f i c ă ,

590 — Dragostea se măreşte cînd de ea te apropii.

591 — Cine-ţi arată multă dragoste nu te iubeşte.
592 — Dragostea cea veche îţi şopteşte la ureche.
593 — Dragostea cu prieteşug între cîine şi pisică
nicicum s-a pomenit, nici cu mare jurămînt.
lordache Golescu, Proverbe c o m en ta te,
p. 80— 175.

594 — Mai bine legumă puţină şi dragoste multă.

695 — Toate ca toate, numai dragoste cu sila nu se
poate.
596 — Că dragostea unde merge
Şi unde o priimesc,
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT <71

întristarea la toţi şterge

Şi toţi mulţumiţi trăiesc.
597 — Dragostea oriunde trece
Ş~unde pe ea o cinstesc,
Cu ei ca fraţii petrece
Şi-i face de se unesc. '
598 — Dragostea în orice casă
Cînd o chem şi cînd o vor,
Stă ca o floare la masă
Şi zîmbeşte tuturor.
A n to n P a n n , D e la lu m e a d u n a te..,, p, 35:—
36.

599 — Către aproapele tău dragoste atunci să săvîr-

şeşţe şi să face, cînd iubim cu fapte şi cu tot sufletul
unul pe altul ca înşine pe noi.
^ P s a lt i r e (P r e f a ţ ă ), Iaşi, 1743'.

600 — Aceste -scîntei cereşti ale sfinţitului foc (dra­

gostea) nicidecum nu trebuie a se stinge întru inimile
celor tineri, ci spre aşa bună prefacere a le păzi pe
dînsele aci, ca să Ie dea lor totdeauna căldură de bună
treabă nepricinuind într-însele nici un pîrjol.
001 — Dragostea cea dreaptă nu poate fi fără cinste.
.... . D im itr ie Ţ ic h in d e a l, F a b u le , p, 67— 117.

DREGĂTORII
602 — Dregătoriile să se dea la pămîntehii cei mai
cinstiţi şi cu frica lui .Dumnezeu, iubitori de dreptate
şi cu rîvnă către folosurile obşteşti, care să fie datori
a să arăta cp liubov părintesc către supuşii lor.
■ N a u m R îm n ic e a n u , T r a t a i im p o r t a n t , ct
A n t o l o g i a g în d ir i i r o m â n e ş t i, I, p, 163.
72 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

DREPTATE

603 — Judecaţi pre. direptate şi prietenilor şi strei­

nilor şi celor mari şi celor mici.
604 — Să nu vă grăbiţi nici într-un chip să teumpleţi
voile îndată, să scoateţi un vrednic şi să'puneţi un
nevrednic în locul lui.
605 — Să judecăm pe toţi săracii cu direptate şi să
nu iasă nimeni de la noi cu inima ruptă şi cu nedrep­
tate.
606 — Să împărţi tuturor cu acelaşi ochi, nici pe
unii încălzeşte şi pe alţii aceasta tăgăduieşte.
607 — Ploile, precum stîncile umezesc, aşa seminţele
dezvelesc lujerile răcoresc, copacii înfrunzesc, flo-
Tile, iarba şi toată păşunea înverzesc.
608 — Precum cumpăna cîntarului piatra mică pe
alta cu mult mai mare şi mai grea decît sine în aer
ridică, însă cînd amîndouă cea din fire clătire vor
face şi fiecare cu greuimea sa spre chentrul mijloci­
rii pohîţnindu-se vor trage, atunci cea mare pe cea
mică, de va eădea, iarăşi cea mai moale şl mai mică
se turteşte. Căci piatra cea mică cînd pe cea mare
ridica, meşteşugul cîntarului era, iar cînd într-însele
loviturile tot cea mică se fărîmă, firea după hirişia
lucrului lucra.
609 — Unde dreptatea împărăţeşte, toată strîmbăta-
tea nici se numeşte.
610 — Mai tare este singurătatea în dreptatea altuia,
decît toate taberele în strîmbătatea a zeci de mii de
mii.
611 — Dreptatea toate biruiaşte şi adevărul decît
toate mai tare este.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 73

/
612 —r Veri în lucruri grele, veri în lucruri uşoare,
dreptatea -tot va birui.
613 — Un dram al dreptăţii, mii de mii de cântare
ale strîmbătăţii poate ridica.
Dimitrie Cantemir, Istoria Ierogliftcă,
p. 104— 247.

61.4 — De puţin direptul mai mult folos are

Decît bogăţia strîmbilor cea mare.
615 — N-am văzut dreptul părăsit să pieie,
~ Nici a lui sămînţă în foame să ceie.
616 — Cugetă direptul gînd de-nţelepciime,
Rostul lui şi limba fac giudeţe bune.
'617 — Dreptul să va cruţa ca un măslih,
Iară strâmbul să va tăia ea un spân.
618 —‘ Dreptul mă va-nfrunta-mă -
Şi cu milă m-a certa-njă
Iară răul să n-ajungă
Cu oloi capul să-mi ungă.
i . Dosoftei, O perei 1, P- 83— 315.

619 — Cînd domnul se va abate din calea dreptăţii,

cînd va călca legile, ceilalţi nu se vor mai îndrepta.
620 — Cei mici şi de sînt mai învăţaţi decât cei mari,
şi de au dreptate, dar nu pot îndrăzni împotriva lor
nimic a grăi. ; . ,
621 — Siluitorul dreptate nu cată.
Io rd a c h e G o le s c u , P roverbe c o m e n ta t e ,
p. 89— 133.
■ r
622 — Nici un dar dat de Dumnezeu neamului ome-
ne sc nu e mai strălucit decît dreptatea.
Ioari Honterus, cf. A n to lo g ia ..., I, p. 25,
T4 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

G23 — Dreptul firei tîlcuieşte legile şi învaţă ce tre­

buie omul să facă sau să nu facă.
S a m u i l M ic ii, E t ic a sa u în v ă ţ ă t u r a o b ic e ­
iu r ilo r , ct. Ibid., p. 106.

624 — Dreptatea iese ca untdelemnul deasupra apei.

625 — Dreptul de auzul rău [vestea rea — n.n.] nu
se teme.
A. Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 37.

626 — Dreptatea poate lesne lipsi unde nu se cu­

noaşte adevărul.
627 — Se cuvine însă întîi să pornim la cunoştinţa
adevărului, ca să lucrăm dreptaţea şi să dobîndim
dragostea şi bunătatea.
E u fro s in P oteca, C u v în t la d e s c h id e r e a
c u r s u lu i d e f ilo z o f ie , cf. A n t o lo g ia ... I,
p. 183.

628 — Nici cea dumnezeiască, nici cea firească Pra­

vilă nu poate osîndi pe un neam, căci cere obşteştile
dreptăţi.
629 — Blagorodnicii sînt datori a fi pururea supuşi
la pravilele şi dreptăţile patriei ; iar patrioţii nu sînt
datori a să aduce jertfa trufiei, lăcomiei şi desfă­
tările lor.
. Naum R îm n ic e a n u , T ra ta t im p o r t a n t , cfi
Ib id ., p. 160.

630 — A căuta dreptate acolo unde nedreptatea şi

strîmbătatea stăpînesc şi judecă, acolo te face, ca şi
cum ai fi cu totul de vină şi făcătoriu de rău.
631 — Dreptatea cere ca nimănui cît mai mică asu­
prire să nu-i facem.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 79

632 — Bărbatul cel drept cruţă sufletul dobitoacelor

sale.
633 — împăratul trebuie să fie iubitoriu de dreptate
mai mult decît toţi ceilalţi.
634 — Sfînta dreptate cere ca fieştecăruiâ să se dea
ceea ce se cuvinel
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 82— 111.

635 — Poporul nu cere altceva decît numai o drep­

tate.
Tucfor Vladimirescu, Proclamaţia de la
Padeş, cf. Antologia..., p. 165.

DREPT
637 — Omul drept nu va muri în veci.
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 74.
m
638 — Moartea celor drepţi trebuie socotită ca o da­
torie a firii lor trecătoare, aşa că pentru ei moartea
nu este cumplită ci o odihnă dorită.
Miron Costin, Letopiseţul, p. 66.

639 — Urmează ce se cuvine ş-apoi nădăjduieşte

bine.
640 — La vorbă cinstit, la năravuri prea curat, la
judecată mai drept şi la slujbă cu credinţă de te vei
arăta, cel mai înţelept în lume te vei afla.
Iordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 273— 312.

DURERE
641 — Durerea în grabă mare virtute duhurilor şi
deznădejdea mare vitejie inimilor aduce.
76 db p r in s c r ie r i d e d em ult

642 — In inima stîlpită şi împietrită cu cavînt după

plăcere decît o mie de talanţi mai plăcut este.
Dimitrie Cantemfr, Is t o r ia le r o g lific ă ,
p. 99— 111.
ir ■■v
D U Ş M Ă N IE

643 — Nu avea vrajbă cu nimeni.

Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 225.

644 — Când eşti mai puternic va veni şi un duşman

mai tare împotriva ta. .
645 — împotriva celui mai tare şi mai mult se în­
tăreşte duşmanul.
646 — Sufletul neprieten, într-alta nu, fără numai
în biruinţă se odihneşte.
647 — Precum liliacul seara, aşa neprietenul ziua
izbînzii plodeşte.
648 —: Pe oţelul vîrtos rugina îl topeşte, pe vîrtoasă
inima stejarului, moale dintele carului făină făcînd-o,
o vristuieşte ; şi ceva ce în lume cît de vîrtos şi cît de
tare a se afla nu poate căruia altul împotrivindu-se,
sminteală să nu-i aducă şi Sică de unde nici se gîn-
deşte.
649 — Vrajba neprietenului ca piatra cu var lucrată
pînă în patruzeci de ani tot fierbe.
Dimitrie Cantemir; D i v a n u l , p. 268— 270 ;
p. 100— 271.
Is t o r ia le r o g li f i c ă ,

650 — întristare peste întristare nicicum să grămă­

deşti, nici la duşmanul tău.
Iordache Golascu, P roverbe co m en ta te,
p. 294. •
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 77

651 — Omul fără duşmani, nu-i plăteşte pielea nici

un ban.
A n im Pann, D e la lu m e adunate..:, p. 38.

E C H IT A T E

652 — Echitatea rămîne mereu şi nu se schimbă nici­

odată, fiindcă este firească.
653 — Echitatea nu are nici o limită ; mila adesea
e înşelată, echitatea niciodată.
I6 a n H o n t e n is , cf. Antologia..., p. 26.

ECONOMIE
654 — Din lucru de nu-ţi prisoseşte.
Din dinţi mai opreşte.
655 — Celui cu iconomie,
Suta îi este o mie.
656 — Cînd însetează curtează,
Apa-n drum nu arunca.
657 — Strînge bani albi pentru zile negre.
658 — Fiece nebun ştie să cîştige bani, dar nu ştie
să-i păstreze.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te..., p. 39.

EDUCAŢIE
659 — S-aseamănă acela unui înger scutitori,
Care duce tinerimea pe-a vieţii cale dreaptă.
Gheorghe Asachi. O p e r e , I, p. 19

660 — Fiul învăţat, înţălept va f i

661 — Zis-a dascălul ucenicului : fiule, sapă rădă­
cina înţălepchmii şi culege vîrful smereniei şi le pui
în oala plecăciunii şi mestecă cu lingura înţelegerii şi
78 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

acoperă cu talgirul ascultării şi aşa vei fi de acord

cinstit.
Bibi. Acad. Rom. m ss. r o m ., 116, 145.

662 — Dacă aveţi nume părintesc peste copiii cei

mici, să aveţi purtare de grijă pentru învăţătura co­
piilor voştri. •
B ucvar (P r e d o s l o v i e ), Viena, 1771.

063 — Pe fii pentru folosul patriei se cade a-i învăţa

bine.
664 — Cei ce învaţă tinerimea foarte de mare folos
sînt oastei.
C a le n d a ru l d e la B u d a , Bucla, 1811.'

665 — Copiii needucaţi şi neinstruiţi, din chip ome­

nesc se schimbă în oameni cu minte dobi tocească.
666 — Crescînd needucat, copilul ca animalul se so­
coteşte, iar cînd a devenit bărbat, bou mare se nu­
meşte.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l p. 266.

667 — CU atît mai puţin poate fi de folos statului şi

părinţilor cultura sau buna creştere a tinerilor cînd
să încredinţează unui învăţător nedestoinic.
668 — Chemarea acestuia (a învăţătorului — n.n.)
are de scop acea punere de temelie trebuitoare pe
care să ţin folosirile vieţii omeneşti şi toate lucrările
noastre.
C a rte t r e b u i n c io a s ă p e n tru d a s c ă li (în a ­
in t e c u v î n t a r e ), Vienai, 1785.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 70

669 — De-i trece creşterea sa (copilului — n.n.) fără

frică şi învăţătură, puţină nădejde că va fi mai bună
cealaltă viaţă a lui.
670 — Din creşterea copiilor ca dintru o rădăcină
bună şi rea întru toată viaţa curge.
Ia c o v , m it r o p o li t u l M o ld o v e i, B u c va riu
(P r e d o s l o v i e ). Ia ş i, 1755.
671 — Precum sămînţa părăsită, aşa nici pruncul
fă r ă în v ă ţă tu ră luată de la om nu aduce rodul său.
671 bis — P ă rin ţii sînt datori a face în prunci încă
din anii tineri, p rin învăţăturile şi pildele lor, o inimă
sim ţito are de toate cele ce sînt ale omeniei.
P a u l l o r g o v ic i , O b s e r v a ţ i i d e l i m b a r o m â ­
n ea scă , ci. A n to lo g ia ..., I, p. 140.

672 — Patriei nu-i poate fi tot una, măcar ce feliu de

creştere v o r primi mădulările următoare.
G h e o r g h e L a z ă r , în ş t i in ţ a r e d e to a tă c in ­
s te a v r e d n i c ă t i n e r im e , c i. Ib i d ., p . 1681

673 — Pomul lesne se-ndreptează,

De mic, cînd se-nconvoiază.
674 — Cînd o dată se strîmbează,
Anevoie se-ndreptează.
675 — Pămîntul pînă nu-1 calcă,
Oale nu poate să facă.
676 — Cui i-e milă nuiaua să-şi frîngă,
El mai pe urmă copilul o să-şi plîngă.
Anton Pann, D e la l u m e a d u n a te ..., p. 30— 40.

.677 — Să învăţăm dar pe prunci din tinereţe a pre-

judeca şi să le dăm lor prin noi pilde bune.
678 — Noi ceşti bătrîni nu putem înşine pe noi aşa
lesne să ne îndreptăm precum putem pe pruncii noş­
80 DE PRIN SCRIERI DE BEMUI.T

tri, care pînă acuma n-au învăţat nici bine, nici rău,
căci sînt la vremea cea mai bună, întru care pot urî
tot răul, vicleşugul, nedreptatea şi toate nebuniile,
apoi tot binele pot să înveţe.
679 — Drept aceea să ne obişnuim dar tinerii noştri
şpre bine, căci toate de acelea atîmă.
680 — Pe pruncii cei mici dar foarte tare să-i păzim
de toată minciuna, în glumă şi fără glumă, cu gînd
rău şi vicleşug ca şi de otravă şi venin, căci dacă din
pruncie se învaţă acele, în toată viaţa nu se pot dez-
văţa căci aceste rele obiceiuri sînt dreaptă otravă su-
fletului, inimii şi năravurilor.
681 — Socotiţi drept aceea ca să daţi pruncilor voş­
tri din pîrga tinereţelor modul -faptelor bune, dacă
poftiţi să vă fie vouă buni.
682 — Educaţia e începutul şi cea mai de lipsă întru
iubirea de oameni, îndurarea şi dreptatea.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 33— 194.

EFEMERITATE
683 — Toate trec, toate să poartă r
Dup-a norocirii soartă.
\ Toate trec, toate să uită,
Toate trec Intr-o minută.
Costache Conachi, cf. D o c u m e n t e , Bucu-
' reşti, Editura Minerva, 1973, p. 23.

684 — Ori încotro vei întoarce ochii tăi, Vezi şi cu­

noaşte că toate în lumea aceasta sînt mutătoare.
Samuil Micu, Î n v ă ţ ă t u r a m e ta fiz ic ii,' in
A n to lo g ia ..., p. 103.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 81

EGALITATE
685 — Dacă noi cu toţii avem un singur tată, socotim
că nici unul nu e stăpîn.
G b e o r g h e D o j a , cf. I b id ., p. 13.

EGOISM
686 — Oamenii aşa făcuţi din fire
Ca-ntre cei asemene cu sine
Să poftească a fi cu deosebire ;
Fieşcare mai bun se ţine
Decît ceilalţi; de aceea
Tot insul trage pe-ntîeţie.
687 — Fieşcare să laudă-ntr-ale sale
Şi cu oarecare micşorare
Pe-ale altor socotind tîndale.
Ion Budai-Deleanu, Opere, I, p. 7g.
•
688 — Să nu crezi în iubirea de tine însuţi.
689 — Pre cit este de greu şi de scădere cineva de
ştiinţă sărac a fi, cu atît de urîcios lucru este cineva
ştiinţa despre cei poftitori a-şi ascunde.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 300 ; Is to r ia
p. 89.
Ie r o g t if ic ă ,

690 — A începe cineva lucrul căutînd numai folosul

său osebit şi nu de obşte ][...] pre urmă ocară şi alte
rele se întîmplă.
Cronica anonimă despre Brincoveni, p. 286.

691 — Grădina încuiată şi fintîna pecetluită, de dîn’

sele de-amîndouă ce folosu-i ?
Dasoftei, Psaltirea slavo-română (Prefaţă)
Iaşi. 1630.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

602 '— Mîndria din egoism a născut pe „Aşa voi eu“

şi plecăciunea din smerenie pe „cum porunceşti dum­
neata !“ şi una şi alta fii nelegitimi ; dar mintea din
socotinţă pe „Cum se cuvine !“ , fiul oel mai legiuit.
lordaehe Goleecu, Proverbe comentate,
p. 230.

693 — Fiecare trage spuză pe turta lui,

694 — Fiecăruia î i ' pare că copilul Hui e mai fru­
mos, d-ar fi cit de urîcios.
695 — Gîndeşte-n minte âdîncă
Numai el pîine mănîncă,
Ş-alţii mănîncă paie
Ca vitele din copaie. ' ' , ,
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te..,, p. 40.

608 —; Fieştecare cu bucurie ascultă ce vorbeşte el

singur.
697 — Nouă ne sîntem curaţi şi fără răutate, ca şi
cum am fi astăzi de maică născuţi.
698 — Fiecăruia îi place cin tarea sa.
699 — Care numai luişi îşi place şi îşi slujeşte, aceia
are domn cu totul nebun.
700 — Acela care însuşi lui în lume îşi este prieten,
nu-şi va dobîndi sieşi credincioşi prieteni.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p, 43—195.

ELOCLNŢA

701 — La materiile groase focul, iar la inimile

proaste limba binevoitoare mult poate.
702 — Voroava dulce şi ales plăcută, inimii bucurie
iar ochilor dormitare pricinuieşte.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT A3

703 — Ritorii mai multă materie de zis decît din

lauda păcii şi în hula vrăjbii a afla nu pot.
Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifică,
pi 116—237.

704 — Să începem deci să înfrumuseţăm cununa cu-

vîntării cu cuvinte împletite cu aur.
Macarie, Cronica, p. 91.
ETICA
705 — Etica arată modul şi calea cum trebuie a as-;
culta de legile firii.
706 — Etica îndreptează şi povăţuieştie mintea şi
obiceiurile şi năravurile oamenilor.
707 — Etica învaţă cum să dobîndească omul feri­
cirea cea adevărată.
708 — Etica face ca omul din lăuntru să aibă feri­
cire şi să se desfăteze cu plata faptelor celor bune.
Samuil Micu, Etica sau învăţătura obiceiu­
rilor, cf. Antologia..., p. 108.

790 — Vă sfătuiesc părinteşte

Chipul cşire să-l urmaţi,
Trăiţi toţi moraliceşte
Ca nume bun să vă daţi.
Barbu Paris Mumuleanu, Scrieri, p, 171,

EXAMEN DE CONŞTIINŢA
710 — Cît de des, ba chiar la sfîrşitul fiecărei zile,
înainte de culcare, reaminteşte-ţi faptele zilei tre­
cute, una cîte una, ca şi cum le-ai citi după o listă,
enumeră-le şi notează-le şi cîntăreşte-le cu un cîntar
desăvîrşit şi judecă-le după conştiinţa ta»
84 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

711 — Cînd eşti lăudat, ia âminte să-ţi fii singur ju­

decător şi-n ce te priveşte, mai mult pre tine decît
pre alţii să-i crezi.
712 —■ Conştiinţa să-ţi fie împăcată, chiar dacă faima
ţi-ar fi rea, numai tu să fii vrednic.
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 384—300.

EXEMPLU
713 — Dacă vor vedea alţii cum faci tu şi aceia vor
vrea iar aşa să facă şi fiind tu domn, vor vrea să pri­
vească la acelea ce tu vei privi. Deci, cum îi vei în­
drepta şi-i vei învăţa, aşa .vei să le dai şi seama.
• Neagoe Basarab, Învăţături..., p. 257.

714 — Ia exemplu la istoriile vechi.

715 — Să ne gîndim Ia urîţenia păcatului altora,
adică să luăm exemplu de la alţii.
716 — Dacă în nai înşine vedem prea puţin necu-
răţia şi urîţenia păcatului, în exemplul oferit de alt
păcătos le putem vedea ea-ntr-o oglindă.
717 — Prin pilde asemănătoare, pune înaintea ta
bărbaţi cuminţi, credincioşi, renumiţi şi vestiţi pen­
tru virtutea lor şi cu ajutorul ifiutelor lor învăţături
străduieşte-te să devii asemenea lor, să-i ajungi şi
sileşte-te chiar să-i întreci.
716 — Să nu te amăgească exemplele păcătoşilor ne­
pedepsite.
719 —- D!ndu-le pildă prin faptele noastre bune şi
cinstite, să-i aducem să imite femele sau, cum se spune,
să-i zidim.
 DE PRIN 1SCRQSti DE DSÎSfULT 85

720 — Să avem grijă să nu fim ca oile care, luîndu-se

după cel ce merge înainte, ajung unde sînt conduse,
iar nu unde ar trebui să se ducă.
Dimitrie Cantemir, istoria, IerogUfică,
p. 182—187.

721 — Norocit se socoteşte acela pe care-I fac pri­

mejdiile streine treaz.
Miron Costin, Cartea pentru descălecatul
Ţării Moldovei, p. 124.

722 — E grea pretenţia (ca) fără exempluri bune,

Să fie cineva desăvirşit în lume.
Alexandru Doniei, Fabule, p. 31.

723 — Exemplele nu sînt întotdeauna de imitat,

- loan Honterus, ci. Antologia..., p,27.

724 — Ce limbă aude pruncul de mic, aceea o vor­

beşte cînd e mare.
Paul Iorgovici, Observaţii de limba romă -
nească, cf. Itrid., p. 140,

725 — Oamenii poate că ar deveni mult mai iscusiţi

şi mai înţelepţi urmînd pildele altora, căci cei nepri­
cepuţi ar putea să înveţe cum trebuie cînd sînt îm­
presuraţi sau în vreme de război.
Georg Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 4.

726 — Ce fac alţii vrednici şi cuminţi, pentru ce să

nu facem şi noi.
727 — Fiecare prejudecînd cu iubirea prietenească
caută la cea mai de jos măiestrie, la oamenii cei lucrăr,
tori cu mîinile şi îi omenesc dacă trăiesc el cu om#;
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

nie şi cu osteneala lor cea dreaptă îşi agonisesc loruşi

pîinea cea de toate zilele, sau hrana vieţii.
728 — Orice vedem că fac noroadele cele luminate şi
spre folosul cel de comun să facem şi noi cît putem,
nefăcîndu-ne mai cuminţi decît toţi.
729 — De la omul cel cu nărav bun şi cu inimă bună,
cu dulci şi cu aurite cuvinte veseleşte-te, tînărule, în
tinereţele tale şi îmblă întru toate căile fără prihană.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 23—68.
EX ISTENŢA

730 — Este a mai şti, că toate lucrurile cîte sînt în

lume au şi aceste trei stepene după ce ne fac, adică
urcarea, starea şi pogorîrea, sau cum le zic alţii, adău­
garea, starea şi plecarea.
731 — Aşa zidite şi făcute în lume sînt, că şi ele îşi
iau coneţul.
Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Ro­
mâneşti, p. 63.

732 — Tot lucrul trecător

Curînd este următor.
Cronica anonimă despre domnia lui Ma­
urogheni, p. 233.

733 — După lumină, întunerec (vine).

734 — După veselie, întristare (vine).
Cronica anonimă a Ţării Româneşti, p. 494.

735 — Dintre toate lucrurile care- s-au dat nouă a le

•ti, cel mai dintîi este cum că eşti.
Samuil Micu, învăţătura metafizicii, cf.
Antologia..., I, p. 100.
 DE PRIN SCRIERI. DE DEMULT 87

EXPLOATASE

736 — Nimic nu e mai neplăcut lui Dumnezeu decât

ca oamenii să-i înrobească pe oameni.
737 — De vreme ce robia nu vine de la natură, ci
din nedreptatea norocului şi din lăcomia omenească,
nu este crimă mai mare decît aceea pe căre o fac oa­
menii cînd, folosind cu nedreptate autoritatea lor,
aruncă în robie crîncenă şi grea oameni, mai ales cînd
sînt de acelaşi neam.
738,— Ce deosebire este între a fi apăsat cu poveri
de rob şi a fi rob cumpărat pe bani sau prins în râz-
boâie ? Soarta lor abia se deosebeşte, doar că poartă
alt nume.
Gheorghe. Doja, Antologia..., p. 13.

739 — Asemănător este a nu mînca carne şi, cu hu­

lele a rumpe carnea fraţilor noştri ?
Antim Ivireanul, Opere, p. 68.

740 — Care cu suspinurile altora zideşte casă, nu-i

vor vieţui nepoţii într-însa.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p, 161.
FA PTE

741 — Toţi puternicii stăpînitori [...] nevoiaşe a lăsa

urmă de mari faptele lor pomenire.,
Constantin Cantaeuzino, Istoria Ţării Ro­
mâneşti, p. 14.

742 — Faptele cele bune şi cele rele ale omului sînt

asemănătoare cu poamele bune şi cu cele putrede.
743 — Totdeauna să tinzi prin faptele tal© către
cinstea ce-ţi stă înainte.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

744 — Săvîrşeşte fapte demne de chemarea ta.

Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 242—390.

745 — Lăsaţi dar pe strămoşi în pace,

Cu fapta e cinstit acel care o face.
746 — O, toate trec pe lume, dar fapta, ea-i fatală,
De-a ei adiminire nu poţi scăpa uşor.
Alexandru Donici, Fabule, p. 31, 125.
I
747 — ‘ Umbrele faptelor niciodată nu se sting.
748 — După faptele sale pătimeşte.
749. — Ce făgăduieşti, peşin s-o pui şi-n lucrare.
750 — Să nu ne defăimăm faptele unul altuia, ca să
nu ne necinstim.
751 — Acelora să te asemeni, ce slavă an dobîndit
după ale lor isprăvi, urmări şi fapte bune.
Iordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 52—218.
752 — Faptele bune sînt lucrurile mai mari şi mai
de folos omului.
753 — Dacă face binele şi se apără de fapta rea şi
fapta cea bună lesne p împlineşte.
Radu Greceanu, Cronica..., p. 7.

754 — Cu .cît fapta cea bună este mai împărtăşită

vredniciei şi iscusinţei, cu atît este mai lăudată şi în
toate părţile vestită.
Jaeo-v, mitropolitul Moldovei, Penticostar
(Precuvintare)., Iaşi, 1753.

755 — Să poftim pururea să facem fapte bune.

A. Ivireamxl, Opere, p. 81.
 . DE HEHW SCRIERI DE DEMULT 89

756' -— Cel ee să nevoiaşte în fapte bone mai întâi să

aibă grijă ca mintea lui să cunoască ee e "bine şi ce
e rău. '
Samuil Micu, Etică sau învăţătura obiceiu­
rilor, cf. Antologia.,., p. 109.

757 —>■ Fapta bună în viaţă

La norocire învaţă.
758 — Totdeauna fapta bună
Este tuturor mumă.
758 'bis — Faptele bune în lume
îţi las'nemuritor nume.
759 — Cine face tot la rele,
El nu scapă-de belele.
Anton Pann, De la lume adunate..., p. 41—
42. *

760 — Faptele cele bune cer sănătoasă şi firească în­

ţelepciune.
761 — Faptele cele bune sînt mirosul cel bun şi prea
frumoasă mireasmă, eare nu lasă pe om nu numai la
bătrâneţe ci şi la moarte.
762 — Faptele bune sînt ţie firească omenie.
763 —^ De bun neam sînt faptele cele bune ale oame­
nilor.
764 — Cu omenie a câştiga şi cu înţelepciune a vieţui
luişi şi a face bine altora, aceasta e fapta bună.
765 — Dulceaţa şi iarăşi bucuria care se află în fap­
tele cele bune, acestea sînt cu totul peste fire.
Dimitrie Ţlehindteal, Fabule, p. 68—135.
00 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

766 — Pe cei de jos îi suie şi pe cei suiţi îi pogoară,

ca să fie de pildă şi de învăţătură nouă, să cunoaştem
că nu avem nimic pe lume, fără numai lucruri bune.
Grigore Ureche, Letopiseţul, p. 162.

FAVORITISM
767 — Oricînd dobitoc pentru dobitoc în pricină ar
vorbi, mai cu iubirea firii l-ar ocroti decît cu drep­
tatea judecăţii ar suferi şi aşa în ambele părţi mai
mult făţărnicia decît omenia sau mai mult asupreală
decît dreaptă socoteală s-ar face, de unde urmează că
sub poala putinţei sau a nepriinţei pururea chipul
adeverinţii ascuns şi acoperit să rămîie.
Dimitrie Cantemir, Istoria leroglifică, p. 74.
FĂŢĂRNICIE
768 — Albina ţine în gură mierea cea mai dulce şi în
coadă acul cel mai otrăvitor.
769 — Făţarnicul şi vicleanul fără minciuni nimic
nu foloseşte.
770 — In buze miere şi-n inimă fiere.
771 — Pisica unde n-ajunge, zice că pute.
772 — Sub mănuşă stă ascunsă şi cea mai urîtă
mină.
Iordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 39— 133.

773 — Nici o făţărie nu e scutită de păcat.

Petru Maior, Istoria pentru începutul ro­
mânilor in Dacia, p. 141.

774 — Miţa blîndă zgîrîie rău.

775 -— La cuibul smeritului locuieşte dracul.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 91

776 — Cu cărbunele stins te mînjeşte,

La cel aprins te pîrleşte.
777 — Cu trupul în biserică şi cu gândul la dracul.
Anton Pann, De la lume adunate..., p. 43.

778 — Ticăloasă şi fărş noroc este comunătatea

aceea unde întru obiceiu se aduce făţărnicia şi min­
ciuna.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 03
FEMEIE

779 — Toate fetele şi copilele şi văduvele cele tinere

şi sărace să le aibi ca pre nişte surori.
Neagoe Basarab, învăţături..., p. 158

780 — Muierea s-o alegi din năravuri.

» Calendarul, de la Buda, Buda, 1811.

781 — Mai bine este a trăi cu şerpii şi cu leii în

pustie decît cu muierea rea.
782 — Mai bine este a bate fierul pe nicovală, decît
a învăţa pe muierea rea.
Bibi. Acad. Rom., mss. rom., p. 118.
783 — Ce folos să ai avere
Şi să n-ai pe plac muiere.
Barbu Paris Mumuleanu, Scrieri, p. 41.
784 — Muierea rea încă,
Bărbatul îşi mănîncă.
785 — De va fi să nu voiască
Muierea să plămădească,
Şade, cerne pînă mîine
Şi tot nu frămîntă pîine.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

786 — Decât să mănînc mămăliga cu unt

Şi să mă uit în pământ,
Mai bine pîine cu sare
Şisă mă uit la ea ca la soare.
787 — Bărbatul s-aducă cu sacul, muierea să risi­
pească eu acul, tot se isprăveşte. ,
788 — Dama frumoasă şi vinul
Pot pe cineva să strice
Ca otrava şi veninul.
Anton Pairn, De la lume adunate..., p. 43—
45.

789 — Dragostea cea dulce, iubirea cea negrăită şi

bunătatea inimii şi a sufletului cel muieresc aşa sînf
de ziditorul cel ceresc tocmite cit de ar fi partea cea
bărbătească vreo împietrire şi nemilă, printr-însele să
se înmoaie, să se facă bune şi către mila cea simţitoare
să se aducă.
790 — Toate muierile pe lume [...}■ foarte mult se gri-
jesc pe podoaba cea din afară a trupului lor.
791 — Muierea ageră la minte, care drept e încredin­
ţată de puterile frumuseţii sale, se îmbracă de nevoie*
din obicei şi din bună cuviinţă, nu e aşa neînţeleaptă
ca să nădăjdipască că va dobîndi de la croitor mai
njult decît a dobîndit de la înţeleaptă mină a
naturei.
792 — Muierea cea cinstită şi înţeleaptă nu-şi caută
preţul său în hainele de mult preţ, iar cea nebună şi
neînţeleaptă în haine se mândreşte [...] şi'caută în la­
turi să vadă oare o vede cineva. v
793 — Muierii celei de omenie, de cinste şi înţeleaptă
nici unul nu-i vine bine, care vine linguşindu-se, fă-
 DE PRÎN SCRIERI DE DEMULT 93

ţămicindu-se şi zieîndu-i că e frumoasă şi înaintea

ei batjocorind şi rîzind de alte muieri care nu sînt
aici.
794 — Aceea e fecioara cea cu dreptul frumoasă,
care e înţeleaptă şi iubitoare de osteneală, vrednică şi
de omenie, care pofteşte numai unuia să fie frumoasă.
Dimitrie Ţichinclea], -Fabule, p. 97—198,

FERICIRE ' ,

795 — A vieţii fericire nu stă-n lux şi în mîndrie.

Gheorghe Asachi, Opere, I, p. 43.

796 — La viaţa fericită nimeni nu poate ajunge de-

cît cu purtarea bună şi cinstită.
797 — Fericirea adevărată cu cît mai mult se înve­
cheşte, cu atîta mai mult se fericeşte.
798 — Fericirea grabnică curînd oboseşte.
Diimtrie Cantemir. D iv a n u l, p. 341 ; Is to r ia
l e r o g li f i c ă , p. 104, 1.87.

799 — Ziua bună multă vreme nu ţine.

800 — Din iubirea de sine se naşte pofta fericirii
noastre.
lordache Golescu. Proverbe co m en ta te.
p. 71. 236.
801 — In lume născut
Nimic n-au stătut
Cu desăvîrşit
A fi fericit..
Barbu Paris Mumuteanu, Scrieri, p. 15.
802 — Fieşcine doreşte să ajungă la fericirea cea
adevărată, la care tot omul ar ajunge dacă nu s-ar
94 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

înşela la alegerea fielului vieţii sale şi a mijloacelor de

a întrebuinţa, putincioase sau nu, folositoare sau vă­
tămătoare, bune sau rele, adevărate sau părute.
803 — Spre adevărata fericire povăfuieşte dreptul
cuvînt, iar nu formele din afară ale filozofului.
804 — Nu se află om care să nu nădăjduiască în
toată vremea vieţii sale că va putea dobîndi o stare
plăcută şi veselitoare, care prin mijloacele ce_soco­
teşte mai îndemînatece să nu caute a-şi dobîndi feri-:
cirea şi a scăpa de dureri.
Eufrosin Poteca, Introducere la filozofie
cf. Antologia..., I, p. 185—186.

805 —■ Fericit este numai acel bogat care face

(bine — nai,) comunităţii şi pe urma lui îşi lasă nume
bun.
806 — Natura a dat să fie toţi fericiţi, dacă va cu­
noaşte careva şi va şti întrebuinţa.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 18, 80.

FILOZOFIE
807 — Toată filozofia asupra trupului firesc şi în
ştiinţa lucrurilor existente se sprijineşte.
808 — Sufletul filozof nu numai cum şi ce s-a făcut,
ci şi pentru ce aşa s-a făcut cercetează.
809 — Toată prostimea lucrurilor văzînd, precum
sînt le ştţu, iar filozoful din ce şi pentru ce aşa sînt
cunoaşte.
Dimitrie Cantemir, Istoria leroglifică,
p. 95—104.

810 — Mare cu adevărat şi minunat vieţii omeneşti

prea de folos este şi filozofia, pentru că prin aceasta
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 95

cunoaşte omul, pe cît este cu putinţă, cele de pe pă-

mînt, priveşte cele de pe cer, ştie cele trecute, semu-
ieşte cele viitoare.
Gherontie şi Grigorie, Prefaţă, în Ioan Da-
maschin. Descoperire... a pravoslavnicei
credinţe, Iaşi, 1806.

811 — Dacă cel ce scrie despre cele ce se petrec în

afară este fericit, cu atît mai mult cel ce se îngrijeşte
de cele mai înalte va fi cu totul vrednic şi de cunună.
Macarie, Cronica, p. 95.

812 — Filozofia cea adevărată : cunoaşte-te pe tine.

Petru Maior, Propovedanii la îngropăciu­
nea oamenilor morţi, Buda, 1809.

813 — Scopul filozofiei este fericirea omenirei pe

pămînt, care se naşte din dragpste, fiica dreptăţii,
fiica adevărului, fiul filozofiei.
814 — Filozofia este cine iubeşte şi cercetează ade­
vărul şi dreptatea lucrurilor, din care să dobîndeşte
binele şi fericirea oamenilor.
815 — Filozof este cine nu numai cunoaşte adevărul
şi dreptatea, ci le şi împlineşte pe acestea purtîndu-se
după vrednicia cuvîntului drept, încît nu numai fap­
tele sale, ci şi voirile sale să se poată potrivi la toţi,
ca o lege.
816 — Scopul filozofiei este a pune curat hotarele
celui adeverit celui neadeverit, celui de crezut şi cu
învoială şi a procede la toate de la cele cunoscute spre
cele necunoscute prin o cale negreşită de a cunoaşte,
apoi a surpa greşeala ascunsă sub chipul adevărului.
96 U E PION SCRIERI DŞ! DEMUKT

817 — De pofteşte cineva multă ştiinţă, Bă înveţe

filozofia şdapoi lesne va semui pe cele trecute şi pe
cele viitoare'; ba şi întoarcerile cuvintelor şi dezlegă­
rile vorbelor, semne şi minuni' mai înainte va cu­
noaşte, încă şi ieşirile timpilor şi ale vremilor.
818 — Filozofia este ca o pacinică înrourare care
aduce radierea asupra a tot pămîntul.
819 — Filozofia, pentru ca să fie folositoare: îm toată
vremea şi în toate veacurile, trebuie să fie: slobodă şi
curată.
Eufrosin Poteca, C u v în t la deschiderea
cursului de filozofie, cL, Antologia..., I,,
•\ pr 181; Introducere la filozofie, cf, Ibid.
p. 185—"191.
FIRE

820 — Omul trebuie să cugete şi să gîndească a-tît la

unitatea cît şi la lipsa de unitate a firii sale.
821 — Firea ceva în zadar şi în $eşert nu face.
822 — Corbului puii altul ii scoate, iar firea în ne-
grimea lor îi întoarce.
823 —' Firea decît deprinderea mai' veche este.
Uimitele Cantemir, Divanul; p, Isteria
leiogltfică, p. 194, 10,7;, 193.

824 — Firea nici într-un lucru nu vrea să ne înşele.

Petru Maior, cf. Şcoala Ardeleană..., p. 83.

F O AM E

825 — Foamea în toate zilele muritori a fi ne învaţă

şi este o boală1care nedreptăţit tovarăş tuturor părţi­
lor trupului şi; pururea se află de: faţă.
 DE PRIN SCRJERI DE DEMULT 97

826 — Mai tare şi mai vrăjmaşă decît foamea alta

nu este.
Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifică,
p. 100, 129.

827 — In flămînd şi mămăliga prinde locul cel mai

bun.
828 — Cel sătul îşi bate joc şi de fagurele de miere,
iar celui flămînd şi otrava i se pare dulce ca mierea.
829 — De orice pe lume te poţi sătura dar de dra­
gostea cea dulce nicicum nu te poţi îndestula.
lordache Golescu, Proverbe comentate;
p. 298.

830 — Foamea se uită la poarta omului muncitor şi

nu îndrăzneşte să intre.
831 — Pîinea, la foame, udată,
E cea mai bună bucată.®
Anton Pann, De la lu m e ad un a te...,
p. 45— 46.

FOLOS «
4

832 — Omul este ca porumbul; că porumbul unde

află grăunţe mai multe, acolo fuge. 1
833 — Omul unde află un domn darnic şi milostiv,
acolo se adună să se hrănească.
Neagoe Basarab, învăţături..., p. -282.

834 — In zadar se cheltuieşte unde nici un folos se

nădăjduieşte.
835 — Să nu ajuţi pe sfitul eu nădejde de «dofeîndă,
ci fără nici un al tău folos să dai lui cele de folos.
, lordache Golesen, Proverbe comentate,
p. 65, 211.
08 D E ,PR IN SCRIERI DE DEMULT

836 — Grumazul cel dulce înmulţeşte prietenii.

837 — Cel ce tare se foloseşte se şi tăvăleşte.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 67, 94.

FR ĂŢIE

838 — Iubirea dintre doi fraţi stă la mijloc incaria-

bilă şi temeinică, între inimile lor se păstrează întreagă
şi fără cusur şi astfel dintre două inimi izvorăşte o
iubire adevărată, care se socoteşte întocmai ca al trei­
lea frate.
839 — Aceşti fraţi fiind legaţi şi pletiţi cu lanţul de
aur al dragostei frăţeşti, devin de neînfrînt şi de ne­
despărţit.
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 8.'

840 — Nu este alt în viaţă

Decit bunul mai bun
Şi din dulci mai cu dulceaţă
Ca fraţii cînd se adun.
Anton Păun, D i la lume adunate..,, p. 46.

FR ICA

841 — De multe ori s-au îritîmplat că în inima ce

intră frica neprietenului afară scoate dragostea prie­
tenului.
842 — Pe cel ce-1 muşcă şarpele şi de şopîrlă se
teme.
Dimitrie Cantemir, Istoria leroglificâ,
p. 80, 238.
 DE P R IN SCRIERI' DE D E M U LT : ...... . 99

343 — Fricoşilor le par puternici numai cei

De care se tem ei.
Alexandru Donici, Fabule, p. 59.

844 — Un măcelar bun frică n-are de mii de oi.

845 — Celui ce i-e frică înfricoşează pe ceilalţi.
846 — Cui i-e frică de vînturi, pe mare şă nu călă­
torească şi cine se teme de brumă, vie să nu sădească.
lordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 54, 151, 183.
847 — Mai rău se sperie cineva de auzit decît de
văzut.
343 — Omul fricos totdeauna umblă cu gheaţa în sîn.
849 — Mulţi cînd zic : „Eu n-am frică",
Tot trupul li se furnică.
Anton Pann, De la lume adunate...,
p.46— 47.

850 — Prostul şi pruncul de fiece se sperie şi se în­

fricoşează.
851 — Mulţi chiar din obiceiu se spărie pînă la adinei
bătrâneţe şi li se înfumică pielea din nimica.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 69, 47.

852 — De multe ori unde pierde omul nădejdea, de

Mcă mai apoi se întoarce la vitejie.
Gi'igore Ureche, L e t o p is e ţ u l, p. 141.

FRUM USEŢE

853 — Nu te amăgi de frumuseţile lumii.

854 — Nu mai mult tăria vinului în cap decît chipul
frumosului în inimă loveşte. .
D im it r ie C a n t e m ir , istoria Ieroglifică,
p. 34, 115.
100 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

855 — Ruja cu cît mai frumoasă, cu atît mai curînd

se trece la faţă.
856 — Ruja cît de frumoasă, dar foarte ghimpoasă.
Iordache Golescu, Proverbe c o m en ta te„
p. 129.

857 — Ce e frumos, poartă şi ponos.

858 — Ce e frumos la toţi place,
Dar nil ştie-n el ce zace.
859 — Mai bine un dram de minte
Decît un car de frumuseţe.
860 Are chip frumos, cu dar,
Şi-i e vorba de văcar.
8fi1 — Cînd vedeţi vreodată niscai frumuseţi,
Nu vă pierdeţi mintea în deşert şi-n vînt,
Căci fără de vreme veţi cădea-n mormîn't.
Anton Pann, De Ia lu m e a d u n a te...,
p . 48—49.

862 — Fieştecarele din fire pofteşte a avea ce e

frumos.
863 — Cît ne amăgim preţuind frumuseţea trupului
cea din afară, iar a sufletului şi a inimii frumuseţe,
înţelepciunea şi bunele năravuri de nimica sau de
puţin preţ le ţinem.
864 — Frumuseţea fără înţelepciune este ca o floare
în tină.
865 — Frumuseţile sînt numai o vedere, care astăzi
se văd iar mîine nu.
866 — (Fetele) să nu se nebunească din tinereţe cu
pierită frumuseţea lor.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. IC— 129.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT 101

FUGÂ
867 — Nimenea nu fuge de bine, ci pururea de rău.
868 — Măgarul cînd te loveşte, să fugi şi să-i mulţu­
meşti, că mai câştigat eşti.
Iordache Golescu, Proverbe c o m en ta te,
p. 25, 19a

869 — De multe ori fuga furtuna biruinţei şi bi­

ruinţa primejdia fugii aduce.
Dimitrie Cantemir; Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 96.
g il c e a v a

870 — în orice chip s-ar putea, cu un ceas mai

înainte hotar şi săvîrşit gîlcevii aceştia să punem.
871 — Gilceava lungă întocmai este ca boala cronică.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li fi c ă ,
p. 74. *

872 — O scânteie cît de mică mare foc aprinde.

873 — L-ai călcat pe papuc, foc ţi-ai aprins în capul
tău.
874 — Cea mai mare gîlceavă din mică pricină se
aprinde. *
875 — Întîi să-ţi cunoşti destoinicia ta, puterea ta,
apoi de sfadă şi de gîloeavă să te apuci.
Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 51— 181.

876 — Cu oamenii din fire

Iubitori de gîlcevire,
Nu te-nfige la vorbire
Nici le sta cu-mpotrivire.
Anton Pann, ■De la lume adunate...,
p. 48— 50.
102 QE P R IN SCRIERI DE D E M ULT

877 — Care urăşte gîlceava şi de ea se fereşte, acela

scapă şi se izbăveşte de multe răutăţi şi de nepăciuiri
în viaţa sa.
878 — Nimica nu e mai cu spornicie a strînge gîl­
ceava şi urîciunea decît a-şi aduce cineva aminte de
dragostea de mai înainte.
879 — Gîlcevitorul nu are mai multă muncă decît
numai dacă nu are cu cine să se pîrască.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 52— 206.

GÎND

880 — Să nu ne împărtăşim gîndurile noastre peste

tot.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă tu r i..., p. 370.

881 Omul dacă se gîndeşte,

Orice i se înlesneşte.
Prejudecînd cele grele,
Le găseşte uşurele.
882 Întîi să se gîndească
Şi apoi să o croiască.
r Anton Pann, De la lu m e a d u n a te ..., p . 50.

883 — Tot cel ce nu gîndeşte de bine, el gîndeşte

de rău.
884 — Care nu ştie înţelepţeşte să gîndească, cum va
putea ceva înţelepţeşte şi cu minte să şi lucreze ?
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 92, 116.
 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT ' 1Q3

885 — Valuri multe rădică furtuna pe mare,

Mai vîrtos gîndul omului întru lucrul ce are.
Varlaam, C a rie de în v ă ţ ă t u r ă , Iaşi, 1643.
p. 165.

GLUM E
886 — Gluma vrăjmaşului, cea mai mare vătămare.
887 — Şi din glumă nu-i minciună.
888 — Cînd e glumă, să glumim, cînd e treabă să
căutăm treaba cum se cade.
Iordache Golescu, Proverbe co m en ta te.
p. 70— 182.

889 — Glumele nevinovate

Sîiit ca sarea în bucate.
890— 891 — Pe mulţi prieteni în lume
îi faci duşmani din glume.
892 — De-aceeă glumele ţie*
Să-ţi fie cu omenie
' Întrebuinţînd cuvinte
înţelepte şi cu minte.
893 — Glumele să-ţi fie ca sarea în bucate.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te...,
p. 50— 51.

894 — Obişnuit este că glumind oamenii, nu găsesc

ceea ce gîndesc şi unii din glume aşa se obişnuiesc a
minţi, cît fără toată gluma mai pe urmă tot mint.
Dimi'trie Ţlchindeal, F a b u le , p. 80.
GRABA

895 — Aiurea zăbava nu se laudă, fără numai la ale­

gerea prietenilor şi aiurea graba nu se huleşte, fără_
numai la aflarea sfaturilor. -
104 D E PR IN SCRIERI DE DEM ULT

896 —•. Tot lucrul cu grabă şi ceartă, iar de bun şi de

rău cu îngăduinţă să aleagă.
Dimitrie Cantemlr, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 137. .

897 — Nu te pripi, nu te grăbi la orice şi oriunde te

vei duce, că graba îndată îndărăt te aduce.
898 — Cu cît pripa te înşeală, cu atît zăbava mai
mult te vatămă, cînd peste cuviinţă şi una şi 1 alta
urmează. ••
899 — Mai mult zăboveşti cînd te pripeşti, că în­
dată te poticneşti.
900 — Pripa fără socotinţă, mult. vătămătoare, câ,-n
multe greşeli ne bagă.
lardache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 297.

901 — Orice grabă în pronunţarea sentinţelor e pri­

mejdioasă şi e însoţită de căinţă.
Ioan Honterus, cf. Antologia gtiidirii..., I,
p. 26.

902 — Nu te grăbi ca fata mare la argea şi văduva la

măritat.
Anton Pann, De ia lu m e a d u n a te ..., p. 51.

903 — Dacă ar vrea omul cu cuviinţă şi ar putea

prejudeca cum că toată buna norocire a lui cea fi­
rească purcede din grabă întru cercarea lucrurilor,
nici ar închipui că ştie ceea ce nu ştie, nici mai pre
urmă .ar crede aşa de lesne toate cele numai de ju­
mătate le-a auzit şi, mai vîrtos, cele ce nu ştie chiar
din înconjurări cu temei.
, Dimitrie Ţiehindeâl, Fabule, p. 28.
 D E P R IN SCRIERI DE D E M ULT 105

GRAMATICA
004 — Gramatica este începutul tuturor învăţătu­
rilor.
Dimitrie Eustatievîcl, G r a m a t ic a r u m â -
n e a s c ă (1 7 5 7 ),ef. C r e s t o m a ţ ie ro m â n e a s c ă ,
48.

905 — Precum capul fără de suflet mort este, pre­

cum soarele fără de lumină nu luminează şi precum
mîncarea nu e plăcută fără de sare, tot aşa e şi cetirea
sau scrierea fără gramatică conducătoare.
Antim Ivireanul, G r a m a t ic a s la v o n e ască
Snagov, 1967.
(P r e c u v î n t a r e ),
GREŞEALA
906 — Cel ce nu iartă greşalele celui ce a greşit,
acela îşi întoarce rugăciunile în blestem. Sabia care.
este ascuţită şi gătită asupsa vrăjmaşilor celor ne­
văzuţi, el însuşi o înfige în inima sa neştiind ispitirea
unui lucru ca acesta.
1 Neagoe Bas arab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 311.

907 — Nu face loc păcatului cîtuşi de puţin, căci pă­

catul găsind cel mai mic prilej, poate face mari
răutăţi.
008 — Greşeala şi abaterile tale prefă-le în prilej
de a te feri de asemenea fapte, fncît să umbli cu mai
multă prudenţă de aici înainte pe acest drum din clipa
în care te-ai ridicat din cădere, ca să te mai împie­
dici iar de aceeaşi piatră şi să-ţi rupi piciorul.
909 — O dată şi de două ori într-o materie a greşi
muritorilor, iar nepărăsit în mijlocul netrezvirii şi a
neîndreptării a rămânea a celor fără creieri lucru este.
100 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

D i m i t r i e C a n t e m ir , D i v a n u l , p. 118— 386 ;
Is t o r ia Ie r o g l i f i c ă , p . 238.

910 — Nu vreau s-ating pe nime,

Dar mult mă mir în sine.
De ce, tot omul, cînd greşeşte,
Asupra altuia se dezvinovăţeşte.
A le x a n d r u D o n ie l, F a b u le , p. 82.

911 — Pînă nu greşim, nu se vorbeşte de greşeala

noastră.
912 — Mintea cît de puţină acoperă greşelile.
913 -— Cine deodată multe trepte va să sară, piciorul
şi-l frînge, fără nici o greşeală.
914 — . Şi cînd vei greşi adevărul să grăieşti.
915 — Cei înţelepţi nu greşesc de voie.
916 — Să nu rîdem de cei ce grăiesc, cînd noi mai
rău decît aceia greşim.
Io rd ach e G o le s c u , Proverbe c o m e n ta t e ,
p . 83— 280.

917 — Precum este cu neputinţă a sta apa din cursul

ei, aşa şi firea omenească a rămînea fără greşeală.
M a n u s c r is m is c e la n e u (1 7 8 2 ), c t G . Ş t r e m -
p e l, C o p iş t i d e m a n u s c r is e r o m â n e ş t i p îită
la 1800, 1, p. 6.

918 — Nici un lucru ce-i făcut de mînă de om nu

poate fi fără greşeală.
Psaltire (Predoslovie), B ă lg ra d , 1651.

919 — Greşelile vecinilor noştri trebuie să le trecem

cu vederea, căci toţi sîntem supuşi greşelilor.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 107

920 — Toţi în oarecare greşale în toate zilele rie

alunecăm şi pentru dînsele pătimim şi iarăşi nu ne
putem din destul de dînsele a ne păzi.
D im itr ie Ţ ic h in d eal, F a b u le , p. 62— 80.

G R IJA

921 — Omul cît să naşte (...), cu cît se măreşte,

Grijă şi năcazul (...) încă cu el creşte.
Vasile Aaron, Istoria lui Sofroniu, c£.
George Călinescu, Istoria literaturii române
da la origini pînă în prezent, 1941, p. 77.

922 — Grijile cele lumeşti [...] gonesc facerile de

bine.
Neogoe Basarab, Î n v ă ţ ă t u r i .., p. 225.

923 — Grijlivul pururea treas şi deşteptat este.

924 — De cel fără folos putină grijă se poartă.
925 — Osteninţa clătirii sudori pe trup umezeşte, iar
grija neîncetată vlaga inimii topeşte.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 128—229.

926 — Grijă purtaţi de-ale lumii.

927 — Cu cuget bun dormi fără nici o grijă.
928 — Grijile cele multe nu te iartă să înveţi, d-a-
ceea la învăţătură, cu griji cît mai puţine, dacă vei
să izbuteşti.
Iordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 82, 282.

929 — Vremea purtării de grijă este.

Antim Ivireanul, Opere, 1, p. 87.
IOC DE PRIN SCRIERI D E DEM ULT

930 — Cine umblă pe drum cu gîndul acasă, îşi

pierde căciula în tîrg.
931 — Cu vinul şi cu somnul uită grijile omul.
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 52.

932 — Singuri pe noi să ne îndreptăm şi să fîns

buni, de dorim să fim bine cinstiţi şi de aceasta dară
să ne grij im.
933 — Grijeşte-te să fii cu trupul iubitor de oste­
neală, iar cu sufletul iubitor de înţelepciune.
-Dim itrie Ţichindeal, F a b u le , p. 124— 134.

934 — Nu atît grija şi frica începutului, cît grija şi

primejdia sfîrşitului.
Varlaam, C a rte d e în v ă ţ ă tu r ă , Iaşi, 1643.

GURA

935 — Cine-şi păzeşte gura, acela îşi ridică mintea

sus. ^
Neagoe Easarab,. în v ă ţ ă tu r i..., p. 237.

936 — Gura desfrînată mai tare aleargă decît piatra

din deal răsturnată pe care un nebun cu piciorul poate
a o prăvăli şi o mie de înţelepţi a O opri nu pot;
Dimitrie Cantemir, D U ia m d , p. 26.

837 — Gura omului sparge cetăţi.

938 — Gura de multe ori capul jos îl aruncă,
lordache Golescu, P roverbe c o m en ta te,
p. 69. :/

939 — Gura care e-mpuţită,

Altui e nesuferită.
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 109

940 — Gura mai degrabă grăieşte adevărul deeît

minciuna.
Anton Pann, De Ia lume adunate,..,
p. 62—53.

H Ă R N IC IE

941 — (Albina) se osteneşte să ia mult, că aceea

niciodată de dulceţile florilor nu se poate sătura, nici
de osteneală.
Neagoe Basarab, Învăţături..., p. 237.

942 — Furnica îşi strînge hrană

De cu vară pentru iarnă.
943 — Scoală-te de dimineaţă şi te culcă mai tîrziu.'
944 — Omul care este harnic, totdeauna are praznic.'
945 — Nimeni nu întreabă de casa frumosului, ci de
casa harnicului.
946 — Cine dă din mîini, niciodată nu se îneacă.
Anton Pann, De la lume adunate..,;
' p. 53—54.

947 — Cel iubitor de Osteneală şi vrednic, oriunde

vine el e de bună treabă şi cinstit.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 145.
/
HOŢIE

948 — Cine gardul strein trece şi în pomul altuia se

suie, la întoarcere .gardul zid şi lă mîncare poama pia­
tră i se face.
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 125.
UC DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

949 — Omul de hoţul din casă nu se poate feri.

rr>0 — Cine are rnîna lungă, pierde şi ce are în
pungă.
651 — De n-ar fi hoţii, n-ar fi nici puşcării.
952 — Mai bine să ceri decît să furi.
953 — Vremea descoperă toate
Şi pe hoţi de faţă scoate.
Anton Pann, De la lume adunate...,
p. 54— 55.

HRANA

954 — Cine purcei hrăneşte, porci va avea.

955 — De unde slujim, de acolo trebuie să ne şi
hrănim.
lordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 158— 180.

956 — Omul trăieşte cu ce bagă în gură.

957 — Pîntecele omului n-are fereastră ca să-i vezi
ce a mîncat.
953 — Dacă n-ai să mănânci, munceşte.
Anton Pann, De la lume adunate..., p. 55.

959 — Omul cel înţălept să hrăneşte ca să viseze, iar

cel fără de minte ar fi bucuros să trăiască numai să se
hrănească şi să se îngraşe.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 84.

ID E N T IT A T E

980 — Fiinţa este aceea, prin care lucrul din toate

alte lucntfi se poate cunoaşte şi să osibeşte.
Samuil Micu, învăţătura m e t a fis ic ii, cf.
Antologia gîndirli..., I, p. 101.
 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT 111

IERTARE

961 — Nu atîta hrana mînia foamei potoleşte, pe cît

rugămintea, plecăciunea, tăria vrăjmăşiei înfrînge.
' Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 320.
'1

962 —■-Acela se înţelege că orice greşeală iartă, cel

ce poate pedepsi şi nicicum pedepseşte.
963 — Cu iertarea dobîndeşti şi pe vrăjmaş prieten.
964 — Mai bine să ierţi pe cel vinovat, decît să pe­
depseşti pe cel nevinovat
965 — Cel ce nu iartă pe altul, nu se înţelege de om,
că omul fireşte fiind supus patimilor, unul altuia'tre­
buie să crează.
Iordoche Gol ascu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 230— 231.

066 — Lesne a ierta, anevoie a uita.

967 — De este altul în contra-ţi rău, fii tu bun; că
cu oţet şi cu fiere nu se face agurida miere.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te...,
p. 55— 56.

968 — Trebuie unde şi unde celui învăţat să i se

ierte.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 85— 86.

IG N O R A N Ţ A

969 — Ignoranţa le este proprie acelora cărora li se

pare că ştiu mai mult decît trebuie şi se laudă că cu­
nosc şi înţeleg nenumărate lucruri.
112 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT

970 — După cum celor ce ştiu orice lucru le pare

uşor de îndfeplLnit, tot aşa, celor ignoranţi li-se pare
greu de îndeplinit. >
Dimitrie Cantemir, Istoria' Ie r o g tifie i,
p. 152, 245. i

971 — Ignoranţa nu scuză pe nimeni. 1

Ioan Honterus, cf. A n t o lo g ia ..., I, p. 25.

972 — Carte nu ştie dar calcă popeşte.

973 — Nu te pricepi să împărţi un pai la doi boi.
Anton Pana, De la lume adunate..., p. 56.

974 — Neştiinţa dar şi greşeala sînt pricinile cele

adevărate de rătăcirile oamenilor şi de nenorocirile
ce-şi trag asupra.
Eufrosin Poteca, Introducere-în filosof ie,
cf. Antologia..., I, p. 187.

975 — De unde dară răsare atîta nebăgare de seamă

fără numai de acolo, că nu cunoaştem aşa precum se
cuvine.
D im itr ie Ţ ic h in d eal, Fabule, p. 148.

IMPOSIBILITATE
976 — Din orişice Ierni) îţi place,
Fluier nu se poate face.
977 — Din coada pisicii sită de mătase nu se poate
■face.- ,-v
978 — Cioară în loc de privighetoare nu se poate
vinde. .
Anton Pann. De la lume adunate..., p. 56.
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 113

INCAPACITATE
979 — în mrejele păianjenului alte lighioane nu se
pot prinde fără numai musculiţe şi alte asemenea
acestora neputincioase şi neînarmate.
980 — Cineva ce nu are, a da nu poate.
981 — Mai prea lesne ar fi cineva gîndacii îngiugînd,
pămîntul ca cu boii în plug să are, decît vreun bine
sau folos a aştepta de la acela care nici din fire vreun
dar, nici din pedeapsă şi din învăţătură vreo vred­
nicie (nu) are.
982 —• Călcîiul peste cap a se înălţa şi piciorul, mă­
car că cinci degete are, însă slujba mîinii a apuca nu
se cade.
983 — Tot dobitocul în muget ce ştie fireşte îl face,
iar dobitocul înţelegător înţelegerea pierzînd, sau
tună, sau gemet sau alt chip de glas dobitocesc scor­
neşte.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li f i c d ,
p. 128— 262.

984 — Din gura corbului decît „cra“ auzi.

985 — E anevoie să tai pom şi să ciopleşti om.
986 — Cînd ai pisică bătrînă, şoarecii-n casă-ţi fac
stînă.
Anton Pann, De ta l u m e a d u n a te..., p. 110.

INDIFERENŢA
987 — Basna la proşti în locul istoriei, mărgăritarul
la porci, preţul orzului, şuierul la ciobani, cinstea niu-
zicii şi sfatul bun la inima rea tot o socoteală au.
Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifică,
p. 110,
-I M DE PRIN -SCRIERI ,DE -DEMULT

988 — Unul trage să moară,

Ş-altul joacă, se însoară.
989 — Ţara piere de tătari şi ea bea cu lăutari.
Anton Parin, De la lu m e a d u n a te..., p. 58.

990 — Fie. aceea drept sau strîmb, aceea lui totuna

îi este.
991 — Să lăsăm vorbăreţii şi -paserile să vorbească.
Dimitrie Ţn’frindeal, Fabule, p. 15-1, 175.

in d is c r e ţ ie

992 —\Degetul arătător cumplită otravă clăteşte

pentru ochiul privitor.
993 — Jigania care puii din trup a-şi lepăda nu se
milostiveşte, nici către prieten şi tovarăş dreptatea
(nu) va putea ţine.
Dimitrie Cantemi.r, Istoria Icroglifică,
p. 103, 100.

IN D IV ID U A L IS M
994 — Oricît cineva de înţelept şi oricît de bine so­
cotitor al lucrurilor ar fi, singur numai cu socoteala
sa umblînd şi în sfaturile şi pe altul neîntrebînd în
cea mai de pe urmă a nu greşi peste putinţă este.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia l c r o g lific ă ,
p.114.

995 — Fiecare ce face, pentru el face.

996 •— Sînt firi după firi, de nu ştii cum să te miri.
Anton Pann, De la lu y i e a d u n a te..., -p. 59.

997 — Cîte capete, atîtea căciuli.

Dimitrie Ţiehindeal, F a b u le , p. 189.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT. 115

IN F L U E N Ţ A

998 — Mai mult folos aduce publica din sine un chip

rău a izgoni decît zece bune în sine a primi, că precum
aluatul mic în covată mare toată frămîntătura dos­
peşte, aşa un om rău într-o publică pe toţi cu rău­
tatea lui amestecă şi tulbură.
999 — Precum greuimea grăuntelui deasupra căderii
-celui dedesupt pricină a fost, aşa greuimea altuia pri­
cină căderii [...] celuilalt va fi.
1000 — Precum răspunderea moale frînge mînia, aşa
'-rugămintea cu umilinţă porneşte cruţarea.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lifie ă .
p.75— 360.

1001 — Fapta unuia nu trebuie să prejudicieze fapta

altuia.
Ioan I-Ioatcrus, cf. A n to lo g ia ..., p. 27.,

1002 — Cu ce dascăl lăcuieşte,

Aşa carte-alcăţuieşte.
1003 — Copaciul cînd se sfarmă,
Şi pre alţii cu el darmă.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te ..., p. 59.

1004 — Că puternicul puterea-1 închipuiaşte,

Şi slăvitul podoaba~l schizmeaşte.
Varlaam, C a rte de în v ă ţ ă tu r ă , Iaşi, 1643.

IN IM A

1005 — Inima omujui este că sticla ; deci sticla de

se sparge, cu ce o vei mai cîrpi ?
 . . ■ ' ■■ '1
llff DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

1000 — Nu-ţi lăsa inima să fie biruită de nişte lu­

cruri blestemate şi de nimic.
1007 — ' Inima împietrită îngreuiază durerile,- iar cei
păcătoşi adaugă păcate după păcate.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 260— 3i5.

1008 — Inima cînd ţi-o dai, socoteşte-te să ţi-o dai

pentru toată viaţa.
1009 — Inima necăjită n-o mai supăra, ci grăbeşte-te
a-i da oarecare mîngîiere.
1010 — Inima rea pe om î f omoară, d-aceea prea
mult să te fereşti de ea.
1011 — Inima să ţi-o deschizi numai la cel ce cu­
noşti că te iubeşte.
1012 — Unde e comoara omului, acolo şi inima’ lui.
Iordache Golea cu, Proverbe co m en ta te,
p. 239— 240.

IN S T A B IL IT A T E

1013 — Firea pe toţi ne învaţă

Să lucri pînă trăieşti,
Că, toate cîte-s de faţă,
Trec, precum le povesteşti.
Constantin Alpini, cf. Ş c o a la A r d e le a n ă ...,
p. 20.

1914 — Nici un rod osebit al oamenilor în veci (nu)

poate rămînea-în lume, nici felurile limbilor în mii de
ani tot aceleaşi, neschimbate şi nemutate (nu) pot sta.
1015 — Nimic sub soare nu este stătător, ci toate
cîte sînt, în curgere şi în mutări sînt zidite.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 117

1018 — Toate cîte sînt în naştere şi în stricăciune

stau, adică stricîndu-se şi putrezind, alta se naşte şi
se face, cum vedem Ia toate seminţele.
1017 — Şi avuţii se pierd şi domnii se strică şi împă­
raţii se mută şi'se strămută •
1018 — - Una stricîndu-se şi pierind, altă făcîndu-se
şi crescînd, precum citim şi semnele aievea, vedem
toate şi cunoaştem, de cînd este lumea cîte damnaşi
crăii, cîte monarhii au fost, care din mici începături
şi necunoscute, la cîtâ mărire şi putere au venit şi apoi
dintr-atît de mari, la cită micşorare şi atingere au
sosit, cit unele nici nu se mai ştiu, nici se mai po­
menesc.
x Constantin CantacuUno, Is t o r ia Ţ ă r i i Ro­
m â n e ş ti, p.9— 57.

1019 — Mişălia lumii aceştia atîta cu vremea lucru­

rile strămută, cît celea ce unii odată cu mîinile le pi­
păia, cu picioarele le călca şi cu ochii le vedea, ace­
leaşi acum alţii auzindu-le, în loc de basnă şi de min­
ciuni a fi să le ţie.
1020 — Loc stătător şi viaţă credincioasă cuiva din
fire nu s-a dat, nici nu se va da.
1021 — A tot nrnritoriul tot lucrul muritoriu şi stătă­
torul este.
Dimiţrie Cantemir, Istoria leroglijică,
p. 107— 205.

1022 — Sara ghigariu, dimineaţa spătariu.

1023 — Toate-s nestătătoare, toate-s nişte spuhie.'
1024 — Mulţi au fost şi mulţi sînt şi mulţi te aş­
teaptă.
118 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

1025 — Orice este muritor, cu vremea se petrece.

Miron Costin, V i a ţ a lu m ii, p, 110— 118.

1026 — Toate cîte sînt în lume, de la mari pînă la

mici, pururea sînt în mişcare.
Gheorghe Şincai, Î n v ă ţ ă t u r a fir e a s c ă s p r e
s u r p a r e a s u p e r s t iţ i e i n o r o d u l u i, p. 115.

IN S U P O R T A B IL

1027 — De nu l-aş vedea, parcă aş mai trăi.

1028 — Fie măcar aurit,
Nu-1 voi, nu-mi este dorit.
1029 — Se uită la el ca dracu la popa.
1030 — Mi-e drag ca tăciunele în nas.
Anton Părui, De la lu m e a d u n a te
p. 59—60.

INTERES

1031 — La un rău obştesc cînd cere trebuinţa»

Ca să-l întâmpinăm puind unit silinţa,
Adeseori pierim obşteşte,
Cînd fieştecare
Strigînd cu gură mare,
La interesul său în parte aţinteşte.
Alexandru Donici, Fabule, p. 78.

1032 — Interesul gura ţi-o închide şi iarăşi el ţi-o

deschide precum el voieşte.
1033 — Interesul cînd îţi grăieşte, uiţi şi facerea de
bine ce ţi s-a făcut şi ocările ce îţi dă.
1034 — Interesul pe om schimbă în felurimi de chi­
puri, tocmai ca o mască.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT
ii?

1035 — Interesul te face pururea să te pleci şi la

cine nu-ţi place.
1036 — Unde interesul se-amestecă, dreptatea
de-acolo departe se izgoneşte.
Iordache Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 242— 243.

1037 — Fiecare se leagă unde îl doare.

1033 — Pe măgar la nuntă cînd îl pofteşte,
Acolo or lemne, or apă lipseşte.
1039 — Interesuri căutînd, -
Trăim tot în neodihnă,
Şi ne hrănim griji păscînd,
N-avem un minut odihnă.
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 60.

1040 — Oamenii cei înţelepţi şi pe cei de altă viţă

sau străini îi cheamă la sine, îi fac şi le fac din destul
remuneraţie după măsura folosului care văd că pot
avea de la ei.
1041 — Fieştecare caută a sa bună norocire şi care
pe care la aceasta putem veni.
1042 — Care pofteşte pe sine ori în ce lucru lăudat
mai ales şi deschilinit să se arate, cu drept e pentru
aceea să aibă grijă şi să se ostenească.
1043 — Iubitorul de dreptate niciodată cu vrere nu
pofteşte pentru dobînda sa altuia a pricinui pagubă,
iar nedreptul întru toate de nimenea şi de nimica nu
gîndeşte, fără de sine şi de dobînda sa.
1044 — Gel asupritor, cînd gîndeşte la mai mare
asuprire, atunci iscodeşte vorbe mai cu meşteşugire.
Dimitrie Ţi chindeal, F a b u le , p. 47— 194.
120 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

IN T R IG A

1045 — Intrigile dărăpănă cea mai bună orînduială,

că zugrăveşte pricina, nu precum este, ci precum
niciodată a fost.
1Q46 — Omul intrigant sfredelul corăbiei. Vezi să
nu te sfredelească şi pe tine.
lordache Goleseu, Proverbe c o m en ta te ,
p. 244.

1047 — Şi coada toporului face rău pădurii.

Anton Pann, De la lu m e a d u n a te.,., p, 61.

IN V ID IE

1048 — Pe invidia cea oârbă fapta bună o învinge.

Gheorghe Asachi, O p ere, I, p, 46.

1040 — Invidia este patricidă.

1050 — Totdeauna orbul asupra ochilor şi şchiopul
asupra picioarelor şi surdul asupra auzului şi ha-
dîmbul asupra întregului obidă are.
Dimitrie Canteţnir, D i v a n u l, p. 46 ; Is t o r ia
I e r o g li /i e â , p. 05.

1051 — O, invidie, fiară crudă, tigru care se hră­

neşte cu oameni, săgeată, fără fier, lance mai ascuţită
decît toate !
Miron Costin, V ia ţ a lu m ii, p. 104.
\ V
.
IPO CRIZIE

1052 — Cu lingura îţi dă dulceaţă şi cu coada îţi

scoate ochii.
 de pbin Sc r ie r i de demult 121

1053 — Ochii porcului caută tot la pămînt,

Geme nebolind şi caută nepierzînd.
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 61.

ISTEŢIM E

1054 — La mintea gătită spre înţelegere mai tare

•pătrunde cuvintul adevărului decît prirî grosimea
trupului ascuţită smiceaua fierului.
1055 — Precum în hrana slobodă trupul se îngraşă
şi se îngroaşă, aşa .de post trupul uitionindu-se, su­
fletul. se supţie şi se îngroaşă.
1056 — La inima dosădită meşteşugul voroavii he-
învăţat se află şi materia cuvîntului nu se sfîrşeşte.
Dîmitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 90— 206.

ISTORIE

1057 — Părintele istoriei s-a numit nu doar că toată

istoria sa din creierii săi a născut-o, ci că ceea ce de
jitîta vreme înainte era împrăştiat şi nelocuit, prin
puţine însemnări şi pomeniri tăvălindu-se la rîndu-
ială şi ştiinţa tuturor a adus.
1058 — Istorichl adevărat, adică acel ce istoria ade­
vărat precum s-au avut istoriseşte, lauda împreună
cu făcătorul împărtăşeşte, căci acela ce a ostenit lu­
crul a săvârşi, iar acesta a voit în veci a se pomeni
şi încă mai mult pe scriitori decît pe făcătorii minu­
nilor, fericiţi şi lăudaţi a-i numi voi îndrăzni. Căci
după armele şi faptele eroilor, condeile istoricilor
de nu s-ar fi clătit, încă demult şi lauda numelui lor
deodată cu vasele ţăma le-ar fi acoperit. Şi aşa, aceia
122 DE rcuN SCRIERI DE DEMULT

au fost de lucru făcători, împreună muritori, iar

aceştia numelui au fost înnoitori şi în veci stătători.
Dimitrle Cantemlr, H r o n i c u l , p. 299 ; Isto­
ria Ie r o g li f l c ă , p. 236.

1059 — Orice istorie îşi are rînduiala de la începutul

ei.
Miron Costin, L e t o p is e ţ u l, p. 86.

1060 — Istoria precum pentru toate ştiinţele cu ne­

murire împodobeşte cu înţelepciunea sa aşa pe cei
tineri în ocîrmuire înţelepţeşte, drept ca cei bătrîni
îi potriveşte ; iar pe cei bătrîni întru ispita întîm-
plărilor şi vremilor de primejdii, cu dovadă întăreş-
te-i şi pe cei neînţelepţi cu cunoştinţa vremilor cele
primejdioase ce-au trecut, cele ce sînt de faţă mai
treji îi face.
1061 —i Istoria întâi învaţă pe sfetnic cum să sfătu­
iască binele de obşte cu urmarea celor mai înainte
trecute judecăţi, obiceiurile primejdiilor şi învăţă­
turile care aduc mare folos către părerile rele şi orice
greutăţi întru ale judecăţilor şi alegere sfatul a dez­
lega poate.
1062 — Pe ocîrmuitorii oştilor (istoria-n.n.) în răz­
boaie tari şi norociţi îi face cu pildele şi ispitele în­
tâmplărilor trecute.
1063 — Istoria deşteaptă pe cei leneşi şi neştiuţi
spre mari lucruri iar pe cei răi şi făcători de rău, cu
certări şi griji [...] îi opreşte de la răutăţi; celor bla-
gorodnici pinteni le dă istoria.
1064 — De n-ar fi istoria, mare greşeală şi întune-
rec tuturor oamenilor ar fi în lume şi în veacul
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 123

acesta şi viaţa oamenilor puţin s-ar despărţi de dobi­

tocul cel mut, cu care şi nemurirea şi cele viitoare
cu socoteală întreagă şi de cei mai bătrîni cu pildele
de i-am socoti.
Nicolae Costin, C a rte p en tru d e s c ă le c a tu l
Ţ ă rii M o ld o v e i, p. 33—35.

1065 — Urît este românului să nu ştie istoria nea­

mului său.
1066 — Istoria este dascălul tuturor lucrurilor [...]
că ea nu numai cu cuvinte ci şi cu pilde adeverează
cele ce învaţă.
1067 — Numai dobitoacele nu ştiu lucrurile mai ma­
rilor săi.
1068 — Tu [...], române, primeşte această [...]
adunată istorie a neamului tău şi sau tu te nevoieşte,
sau de nu poţi tu îndeamnă şi ajută pe alţii care pot,
ca mai pe lung şi mai pe larg* lucrurile româneşti
a scrie şi la tot neamul cunoscute să le facă, ca cei
buni să se laude între neamurile neamurilor, iar cei
răi să se ruşineze şi să înceapă [...] a fi oameni ro­
mani, adică desăvîrşiţi, că mult este a fi roman.
Samuil Micu, S cu rtă c u n o ş tin ţă a is to r ie i
r o m â n ilo r , p. 75.

1069 — Istoria : o mărturie a unor timpuri trecute,

o luminare a adevărului, chipul în care trăieşte
amintirea şi o meşteră a vieţii, care ne înfăţişează
cele ce s-au întîmplat cu mulţi ani înainte, precum şi
în timpul vieţii noastre.
1070 — Istoria este o „institutio et preparatio", o
îndrumare şi o pregătire pentru toate treburile poli­
tice, care ne învaţă nu numai cum să ne purtăm în
124 DE P R IN SCRIERI D E D E M ULT

toate împrejurările şi prilejurile, ci şi cum să ne

purtăm noi înşine ca să răbdăm cu bărbăţie şi curaj;
cu vitejie, toate schimbările întâmplătoare, toate în­
torsăturile norocului şi ale nenorocului.
1071 — Istoriile şi povestirile ne învaţă de altfel şi
cum să ne purtăm pe drept şi aşa cum se cuvine cu
duşmanii cei dinlăuntru şi cu cei din afară, .ne ascut
mintea şi judecata, arătîndu-ne ce trebuie să credem
şi ce nu.
1072 — (Istoriile-n.n.) ne înfăţişează chipurile celor
din vechime ca pe un tablou, deschid sufletele citi­
torilor, pe omul descurajat îl fac tare şi plin de nă­
dejde, întăresc pe cei lipsiţi de tărie, ridică pe cei
ameninţaţi şi întristaţi, învaţă pe neştiutori şi în­
deamnă--pe fiecare la tot felul de fapte de vitejie
demne de laudă.
1073 — Drept care istoriile îndrumează pe cititor ce
să facă şi ce să nu facă, de ce să fugă şi de ce să se
păzească şi mai arată la ce răsplată să se aştepte
evlavioşii, dar şi ce pedeapsă îi aşteaptă pe cei răi şi
pe tiranii pentru viciile lor.
1074 — (Istoriile-n.n.) laudă dreptatea, înalţă virtu­
tea, supunerea şi cinstea, întăresc prudenţa şi preve­
derea, ne învaţă cum să ne purtăm cu judecată şi în­
ţelepciune în toate împrejurările, deosebesc binele
de rău, dreptatea de nedreptate, pe viteji de cei slabi,
pe cei statornici de cei şovăitori.
1075 — In istorie adevărul trebuie să fie temelie.
G e o rg K rau s, Cronica Transilvaniei, p . 3— S.

1076 — Toată'starea omenească ajungînd la vîrsta

priceperii stăpîneşte un îndemn firesc, a cerca a se
 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT jg g

înştiinţa de lucrurile care s-au întâmplat în veacurile

trecute ale vremîlor.
1077 — Istoria descoperă şi învaţă.
Io a n P iu a r iu -M o ln a r , cf. Antologia gindi-
Tii..., I , p. 134 ;Prefaţă, înM il l o t , Istoria
. universală, B u d a , 1800.

1078 — Mulţi scriitori s-au nevoit de au scris rîn-

dul şi povestea ţărilor, de au lăsat izvod pe urmă şi
bune şi rele, să rămîie feciorilor şi nepoţilor, să le fie
de învăţătură, despre cele rele să se ferească şi să
socotească, iar după cele bune să urmeze şi să înveţe
şi să îndrepteze.
G r lg o r e U rech e, L e t o p is e ţ u l, p. 57.

IU B IR E

1079 — Tot ce cu mare poftă iubim, aceea cu mare

lesnire credem.
1080 — Cine adevărat iubeşte, gînduri de negîndit
gîndeşte şi prepusuri de nepresupus presupune.
D im it r le C a n t e m ir , Istoria Ieroglifică,
p. 197— 214.

1081 — Iubim ca să ne iubească, că unde dragostea

ne aşteaptă, acolo ea se deşteaptă.
1082 — Omul nu se mai stăpîneşte cînd nevrînd
iubeşte.
1083 — Ca să te iubească oricine, trebuie să fii cin­
stit, trebuie să te socoteşti pe tine de-o potrivă cu
toţi ceilalţi cei mai mici.
1084 — Ca să fii iubit, trebuie să te arăţi vrednic de
iubit. Mijloacele stau în vrednicia ta.
126 PE PHIN SCtHEHI. OK PŞMULT

1085 — Cu greu la cel ce iubeşte să osîndească pe

cel ce el iubeşte.
lordache Golesc'u, Proverbe comentate,
p. 231—233.

IU B IR E DE SINE

1086 — Iubirea de sine este peste fire, vatămă pe

sine, ca cel mai mare linguşitor.
1087 — Iubirea de sine întrece orice dragoste, că
pimeni pe altul iubeşte mai mult decît pe sine.
1088 — Din iubirea de sine se naşte pofta fericirii
noastre.
Iorclache Golescu, P ro ve rb e com entate,
p. 236.

1039 — Omului îi este din fire împlinită iubirea de

sine.
1090 ;— Iubindu-se omul pre sine şi cu înţelepciune
de la tot răul1se abate şi se fereşte.
1091 — De ne iubim noi înşine precum se cuvine,
pentru aceea dar singuri trebuie să ne punem toată
osteneala, prilejul, ca mai mulţi (...) să ne aibe în
dragoste, să ne iubească şi să ne cinstească.
1092 — Iubirea de sine cea înţeleaptă este maica
faptelor celor bune.
1093 — Dintru iubirea însăşi de sine cea nebună se
nasc toate blăstămăţiile şi răutăţile.
1094 — Iubirea de sine ne orbeşte pe noi.
Dimitrie Ţichindeai, F abule, p. 126— 127.
 DE PR IN SCRIERI DE D E M ULT 127

îm b r ă c ă m in t e

1095 — Tot cel ce întru podoaba îmbrăcămintelor

peste măsură e înamorat, el într-adins trebuie să
aibă rea şi peste măsură urîtă socotinţă pentru trupul
său.
1096 — Muierea de cinste şi înţeleaptă, de va fi şi
în haine proaste îmbrăcată, e vrednică de cinste.
D im itr ie Ţ ic h in d e a l, F a b u le , p, 147, 182.

îm p r e j u r ă r i

1097 — Dacă nu apuci de îndată prilejul pe care ţi-1

oferă împrejurările, el zboară din mînă şi nu se mâi
întoarce după aceea niciodată.
G h e o r g h e D o j a , cf. Antologia..., I, p . 15.

1098 — Trebuie să fii tu singur lucrător,

Să iei aminte bine *
pi vreme să nu pierzi
Cînd de prilejul bun favorisit te vezi,
Căci el ades nu vine.
1099 — Aşa şi între oameni sînt şarlatani, sînt zmei,
Ce zbîmîiesc, se-nalţă cît vântul lor le bate ;
Iar cum a lui suflare ori stă, ori se abate,
Cu vîntul cad şi ei.
A l e x a n d r u D o n ic i, F a b u l e , p. 85, 139.

1100 — în epocile de amorţire a naţiunilor apar

evenimente care ca raza din cer luminează popoare­
lor ochii minţii în deşteptarea conştiinţei de sine şi
le conduce pasul pe calea progresului în dezvoltarea
simţului naţional.
P e t r a c h e P o e n a r u , Georgiu Lazăr ?i şcoala
românească, cf. Antologia..., p . 194.
128 DE P R IN SCRIERI D E D E M ULT

1101 — Fiece început de folos nevoinţa-I arată,

Iar sfîrşitul a tot lucrul este plată.
M lh a l P r e o t u l , însemnare p e m sa. u n e i
Cazanii (1749), c f . G . S t r e m p e l , CopiştL.,
v o i. I, p . 152.

ÎM P R U M U T

1102 — Ia-mprumut vicleanul şl nu mai plăteşte,

Direptul să-ndură, dă şi miluieşte.
Dosoftei, Opere, I, p. 83.

1103 — Cînd vrei să dormi fără odihnă, dă bani cu

împrumut.
1104 — Cînd împrumuţi pe cel mai mare, hotărăşte
c-ai pierdut.
1105 — Nu împrumuta pe cel ce voieşti prieten să
dobîndeşti.
1106 — De vrei să te învrăjbeşti cu cel ce l-ai îm­
prumutat, cere-i banii la soroc.
Io rd a c h e G o le s c u , Proverbe comentate,
p. 287— 288.

1107 — Haina împrumutată nu ţine de cald

1108 — Dacă n-ai să mergi călare,
Nu umbla la-mprumutare.
Anton Pann,' De la lume adunate..., p. 62.

ÎN C E PU T

1109— Cu greu şi cu strîmtorare este nşşcine a da

cap şi începătură fiecărui lucru, mai vîrtos celuia cînd
nici cum, din nici o parte ajutor nu este, nici ştiinţă
de la alţii sau pomenire, măcar să afle ca o povaţă,
 DE P R IN SCRIERI D E D E M ULT 129

făcîndu-se şi ca o luminare arătîndu-se, că să se

poată ajuta cel ce nu ştie de la cel ce ştie şi cele din
întunerec să iasă la lumină.
C o n s t a n t i n C a n t a c u z in o , Isteria Ţării Ro­
mâneşti, p . 3.

1110 — De multe ori ce nu se începe cu cuvîntul se

sfîrşeşte cu băţul.
1111 — Din răsărite ziua şi din începute fapta se
cunoaşte.
1112 — Precum cuvîntul fără ştiinţa gîndului în za­
dar este., aşa începătura lucrului fără cunoştinţa sfîr-
şitului de rîs şi în deşert este.
1113 — începuturile bune, o, prietene, din mină
bună şi nepresupusă izvorăsc,, iar altmintrelea în-
doinţa inimii stînd, îndoite, întreite şi în muţte mo­
duri împleticite şi căptuşite din rost cuvinte ies.
D im lt r ie C a n t e m ir , Istoria IerogUfică,
p. 101— 174.

ÎN C L IN A Ţ IE

1114 — Am zice că sînt două inimi şi două suflete

în noi : una cu totul spre rău plecată, iar alta ar
vrea sărmana oarecare bine şi nu are putere, căci
cea rea au luat toată puterea asupra sa.
1115 — Iubitoarea de patimi şi stricata inimă află
ei îndestulare în dukeţile trupeşti, ca viermele în
gunoi sau în hirean, necunoscînd nicicît care sînt
dulceţile gîndului şi ale sufletului fără prihană;
D i m i t r i e Ţ lc h in d e a l, Fabule, 'p , 127, 167.
130 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

ÎN C R E D E R E

1116 — Cine îşi ţine pîinea în sînul altuia, de multe

ori este flămînd.
Anton Pann, De la lume adunate..., p. 03.

1117 — Noi aşa sîntem întru această piele a noas­

tră cît nici nouă înşine nu trebuie cu totul să ne
încredem.
Drmitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 35

ÎN D Ă R Ă T N IC IE

1118 — îndărătnic la minte nicicum să te arăţi, ci

pururea să te sfătuieşti şi bine să chibzuieşti orice în
minte îţi vine.
1119 — Omul îndărătnic la nimic se pleacă, că ni­
mic îi place decît părerea sa.
1120 — Fugi de omul îndărătnic că te dă de pră­
pastie.
Io rd a c h e G o le sc u , Proverbe comentate,
p. 303.

1121 — Omul îndărătnic toate de-ndărătelea le face.

1122 — Mult mai lesne se învaţă un dobitoc
simţitor,
Decît să ia povaţă un neînţelegător.
1123 — Omul îndărătnic şi pizmaş îşi mănîncă sin­
gur carnea.
Anton Pann, De la lume adunate..., p. 63.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 131

ÎN D R E PTA R E

1124 — îndreptarea e plăcută cînd greşeala e ade­

vărată.
1125 — La început cînd ne îndreptează, ni se pare
greu, iar mai în urmă mult le mulţumim.
1126 — Tu pe tine să te îndreptpzi, nu altul pe tine.
dordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 303— 304.

1127 — Dacă se îndreaptă lucrul dintru început

bine, tot mai bine merg înainte.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 182.

ÎN F R ÎN A R E

1123 — De la cusurul spre care eşti mai înclinat şi

de care eşti mai mult atras,, opreşte-te şi dapăr-
tează-te mai tare şi mai cu grijă, ca şi cum ai folosi
Mu.
1129 — Constrînge-te pe tine însuţi, în ce priveşte
carnea ta [...], astfel ca, eliberat de păcat, să rămîi
cu adevărat liber.
1130 — Sufletul înţelept pe cît gura cuvintele rele
a nu grăi, pe atîta şi urechile, voroave fără folos a
nu auzi îşi opreşte.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 360, 364 ;
p. 80.
Is t o r ia Ie r o g lific ă ,

ÎN ŞELĂTO R IE .

1131 — Cel ce vre pe-un alt să-nşele,

Dese sufere mai rele.
Gheorghe Asachl, O p ere, I, p. 266.
132 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

1132 — Mi-ar fi mai bine să trăiesc cu fiarele decîl

cu oamenii necredincioşi (înşelători-n.n.).
Azarie, Cronica, p. 142.

1133 — Să nu te amăgeşti sau să te înşele inima sau

firea cumva.
Neagoe Basarab, î n v ă ţ ă t u r i, p. 227., 225.

1134 — Oricine se poate înşela, dar pe altul nu se

cuvine a înşela.
1135 — Pe Oricine vei înşela cu fapta ta, îndată
fapta te vădeşte, că nu .zăboveşte.
1136 — Cei mai tineri pururea mai lesne se înşeală.
Iordache Golescu, P roverbe com en ta te.,
p. 315’.

1137 — Toate înşelăciunile omeneşti [...] purced ori

din neştiinţe, ori din strîmbă şi neajunsă cunoştinţă.
1138 — Cu socotinţă rele sînt atuncea cînd cel v i­
clean pentru dobînda sa pe cel mai prost va să-l
înşele.
1139 — A se lăsa cineva de două ori înşelat, aceea e
neaj ungerea minţii.
1140 — Aceea nu e nici o bunătate să te înşele
care cum poate.
1141 — Ce folos îmi este că m-a învăţat tatăl meu
ca eu să nu înşel pe nimenea, dacă nu m-a învăţat
cum voi face ca să nu mă înşele.şi pe mine alţii.
1142 — Să încetăm a ne înşela singuri pe noi, apoi
nu vor cuteza nici alţii.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 35—187.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 133

ÎN T ÎM P L A R E

1143 — Ce se poate petrece unuia se poate întîmpla

şi altora.
1144, — în lume [...]. lucrurile tîmplătoare cum vor
veni şi cum vor cădea, nimeni dintre muritori deplin
şi cum sînt cu mintea a le cuprinde [nu] poate.
1145 — De multe ori ceL greşit nimerit şi cel nimerit
greşit este.
1146 — De multe ori în locul celui nădăjduit şi aş­
teptat sfîrşit, cel nenădăjduit şi neaşteptat a veni
poate.
D im itr ie C a n te m ir, H r o n i c u l, p; 116 ; I s t o -
. r i a l e r o g li f i c ă , p. 174—170.

1147 — Orice întîmplare s-o aibi de trecătoare fără

de a tte tulbura, că multă vreme“ nu ţine, ci ori piere,
ori se uită.
1148 — Cu inimă, mare să te- arăţi şi tare, la orice
întîmplare.
1149 — Cu mintea ta să te sileşti orice întîmplare
s-obiruieşti.
1150 — La orice-întîmplare să-ţi arăţi virtutea ta,
iar nu răutatea ta.
1151 — La, întîmplăiâ grele să te pleci, dar nu de. tot
să te smereşti.
Io rd a c h e Galeacu,, P r o v e r b e c o m e n ta t e ,
- p. 289— m '

1,152 — De multe; ori nu aduce anul ce aduce ceasul.

1153 — De unde nu gîndeşti, de-acolo sare iepurele.
Anton Pann, De la' lume adunate:.., p. 64.
134 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

1154 — Om sînt, fieştece mi se poate întîmpla.

Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 150.

ÎNŢELEG ER E

1155 — Puterea sufletului chiar la primele înţele­

geri se înfige, atunci toate puterile trupului din afară
asmuţesc.
1156 — La împreunare pofta hirişă, iar la despăr­
ţire voia de împreună (comună-n.n.) trebuie.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g liţ ic ă ,
p. 197— 199. .

1157 — Mai bine varză acră cu-nvoială,

Decît zahăr dulce cu cîrteală.
1158 — Nu vă scoateţi ochii unii altora.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te..., p. 65.

1159 — De cea de comun omenească şi sănătoasă

înţelegere să nu de despărţim.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 176.

ÎN Ţ E LE P C IU N E

1160 — Dă pricină înţeleptului şi mai înţelept va

fi, învaţă-1 şi se va alătura să asculte.
1161 — Omul înţelept, cu cît îl vei adauge şi vei
lungi cuvintele cele bune, atîta mai mult se va folosi
şi va mulţumi.
1162 — Să fiţi înţelepţi şi chibzuiţi de nu mai mult,
încai ca albinele. Că vedeţi albina cît iese din oloiul
ei şi umblă prin flori de-şi agoniseşte mană şi hrană
cu multă osteneală, că tot cîştigul şi agoniseala ei
din flori este, însă nu din tot felul de flori. Că de ar
 -D E'PR IN SCRIERI -DE DEMULT 135

fi adunînd mana ei din tot felul' de flori, n-ar fi fagu­

rii ei aşa de dulci ; ce de-n toate florile alege care
sînt mai dulci, de adună agoniseala sa dinţr-însele.
Pentr-aceeâ şi,fagurii ei sînt aşa de dulci şi în toată
vremea se îndulceşte de dînşii, nu numai albina, ci
şi alte făpturi.
Neagoe Basarab, învăţături..., p. 230— 232.

1163 — Pentru dobîndirea virtuţilor este necesară

înţelepciunea adică acea plecare a minţii către lucru­
rile ce trebuie cunoscute după adevăr şi drept jude­
cate, cai’e sînt deci vrednice de luat în scamă.
1164 — Sufletele înţelepte măcar şi asupra vrăjma­
şei socoteli se pleacă.
1165 — înţeleptul grozav şi ghebos nici n-au gîndit
vreodată, nici n-au făcut lucra fără folos.
•1166 —«.Cine în lume este atîta de înţelept căruia
altă înţelepciune .să nu-i trebiffască ?
1167 — Precum căldura soarelui din grăunţele pu­
trezite spicele verzi-a odrăzli face, aşa sufletele în­
ţelepte din împuţita vrăjmăşie . frumos mirositoare
flori, ale dreptăţii fac a răsădi.
1163 — De lauda gurilor multe înţelepţii ca albi­
nele de fum fug.
1169 — Sufletul înţelept într-adevăr şi pentru alt­
ceva din socoteala sa a se muta nu ştie, fără numai
din rău spre bine ai din greşeală spre îndreptare.
1170 — Precum peştele în mare, aşa. înţeleptul în
lume nici moşie, nici întristare (nu) are.
11/1 — înţeleptul mai mult de rele împotrivă decît
de cele după voie chiteşte.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 298 ; Is to ria
IerogKfică, p. 72— 213.
136 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

1172 — Arată cu fapta ta înţelepciunea ta, ier nu

cu graiul.
1173 — înţelepciunea, în adevăr, ea singură numai
însufleţeşte pe om, îi Întăreşte inima şi-l povăţuieşte
ca cel mai bun 'părinte.
1174 — înţelepciunea judecă cele din urmă din cele
mai de-nainte.
1175 — înţelepciunea la orice primejdie, fie cît de
mare, găseşte mijloc de scăpare. .1
1176 — înţelepciunea la necazuri se cunoaşte mai
bine.
1177 — înţelepciunea este cea mai statornică avere
la om,
1178 — La tînăr înţelepciunea (este) ca o cunună
de aur.
1179 — Gei înţelepţi pe părinţi de dumnezei socotesc.
1180 — Omul înţelept îmblînzeşte cu cuvântul pe
cel mai furios la mînia lui.
1181 — înţeleptul în cuvînt şi cumplitul în putere se
bizuieşte.
1182 —• înţeleptul cu tăcerea biruieşte pe orice ne­
bun.
1183 — înţeleptul la sfîrşit pururea priveşte, d-aceea
nu prea greşeşte.
1184 — . înţeleptul pururea vremea îşi aşteaptă.
Iordache Goleseu, • P roverbe co m en ta te,
p. 307—312. •
/
1185 — Cu o bute de miere mai multe muşte prinzi
decît cu o bute de oţet.
1186 — Nu căuta înţelepciune,-
Dacă n-ai undo o pune.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 137

1187 — Frumuseţea vestejeşte

Dar înţelepciunea creşte.
1188 — Ochii înţeleptului văd mai departe.
1189 — Luminarea se aprinde pentru cei ce văd, nu
pentru cei orbi.
1190 — Mai bine este să te bată un înţelept decît
să te laude un nebun.
1191 — Omul înţelept îşi cumpără vara sanie şi iarna
car.
A n to n P a n ii , De la lume adunate...,
p. 65— 67.

1192 — înţelept este nu numai cine cunoaşte ade­

vărul şi dreptatea, ci şi le împlineşte pe acestea pur-
tîndu-se după-vrednicia cuvîntului drept, încît nu
numai după faptele sale, ci şi foirile sale să se poată
potrivi la toţi, ca o lege.
Eufrosin Poteca, I n t r o d u c e r e î n f ilo s o fi c , cf.
A n to lo g ia ..., p. 185.

1193 — Mintea ascuţită şi cu măiestrie spre bine

întoarsă şi spre folosul obştii a Ie întrebuinţa, acele
se cheamă înţelepciune.
1194 — Averile degrab ne lasă, iar înţelepciunea în
toată vremea rămîne cu noi.
1195 — înţelepciunea este cea mai fără de moarte
decît toate averile.
1196 — Ce feliu de amărîtă şi dobitocească întocmire
trebuie să fie în aşa om, sau să zic neom, care lumina
înţelepţiei urăşte tocmai fără de care sufletul cel
138 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

cuvîntător orb şi întru întunerecul cel de-a pururea

vieţuieşte.
1197 — Unde e un car de înţelepciune, acolo sînt
două de nebunie şi tocmai aşa e întru acela care [...],
învăţat, e viclean şi rău.
1198 — Ce e înţelept, la inimă şi la minte a aşeza
şi a vistieri.
1199 — Fiecare are atîta minte şi înţelepciune ca
să poată fi, numai de va vrea, bun şi de omenie.
1200 — Cărunteţele sînt în înţelepciunea omului şi
lungimea vieţii nu se cuprinde în numărul anilor.
1201 — Omul cel cu minte nu pofteşte nici pe cel
mai slab decît dînsul să-l aibă neprieten.
1202 — Cel înţelept se învaţă din înşelăciunea cea
dintîi, căci a cunoaşte pe care încă nu l-au cunoscut,
aceea este nouă foarte de folos, ştiind cum ne vom
purta de acum înainte cu dînsul.
1203 — Omul cel înţelept cu cît îl învaţă norocirea,
cu atît el se face cu mai bun nărav şi mai de omenie.
1204 — îmi este urît înţeleptul care luişi nu e în­
ţelept.
1205 — Omul cel înţelept şi vrednic cînd gîndeşte
între cei străini să se aşeze, el mai întîi cearcă să ştie
cum trăiesc între sine oamenii aceia.
1206 — Omul înţelept de ar şti cît şi mai cît, to­
tuşi ascultă cu mare atenţie ce vorbesc alţii.
1207 — Omul cel înţelept nici e fricos, nici e peste
măsură de slobod.
Dimitrie Ţlchindeal, F a b u le , p. 42— 207.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

ÎNVĂŢĂTOR
1208 — învăţătorul nici să aibe greşale, nici să le
sufere.
C a l e n d a r u l d e la B u d a , 1811.

1209 — Nu didascalul, care în toate zilele în şcoală

învaţă, ci cela care ucenicilor cu învrednicii şi învă­
ţături împodobeşte viaţa, fericit şi la nume vestit se
cade a fi.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia I e r o g lific ă ,
p. 105.
ÎNVĂŢĂTURĂ
1210 — învăţătura publică este temeiul instituţiilor
celor bune a unei ţări ; de la a ei înţeleaptă organi­
zare şi propăşire decurg puterile morale şi materiale
care confăptuiesc succesul lucrărilor guvernului.
1211 — învăţătura publică, spre a putea civiliza un
popor, răspîndind cunoştinţe folositoare între toate
clasele societăţii, trebuie a se face în limba naţio­
nală.
Gheorghe Asachi, C h e s t i a în v ă ţ ă t u r ii p u ­
b lic e , cf. A n t o l o g i a g în d irii..., p. 176—177.

1212 — învăţătura oea cu frică păzeşte sufletul de

toate răutăţile.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă tu r i..., p. 125.

1213 — Nici unul în lume nu este care din una nu­

mai să ştie şi nici unul nu a aflat nimic, pînă cînd
n-a fost altul învăţat.
Constantin Cantacuzino, Is t o r ia Ţ ă rii R o ­
m â n e ş ti, p. 93.
 9
140 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

1214 — Omul se deosebeşte 3e animalele neraţio­

nale prin minte şi prin învăţătură.
1215 — învăţăturile la şcoală învăţate şi ispitite şi
în mîini luate şi primejdiile în cap purtate pe cineva
mai păzit şi mai socotit a face poate.
1216 — Cine între muritori este atît de învăţat căp­
ruia mai multă parte a învăţăturii să nu-i lipsească.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 264 ; Is ­
p. 98— 102.
to ria Ie r o g li f i c ă ,

1217 — Putem cunoaşte că omul şi toate dihaniile

să deprind şi să învaţă din vîrsta tinereţelor şi acele­
aşi deprinderi ţin pînă întru adînci bătrîneţe.
C a z a n ii (P r e f a ţ ă ), R î m n i c , 1748

1218 — De-ţi este dragă cartea, ceteşte, ascultă şi

învaţă.
C ă r a r e p e s c u r t (P r e d o s l o v i e ), Bâlgrad, 1685.

1219.— Grădina încuiată şi fintîna pecetluită, de

dînsele de-amîndouă ce folosu-i ?
Dosoftei, P s a lt i r e a s l a v o -r o m â n ă (P r e f a ţ ă ),
Iaşi, 1680.

1220 — Schimbaţi-vă mintea cea rea care ţineţi şi

să iubiţi învăţătura.
E v a n g h e l ie în v ă ţ ă t o a r e (P r e c u v î n t a r e ), Mă­
năstirea Dealul, 1644.

1221 — Ascultă pe cel învăţat şi vei ieşi mai învăţat.

1222 — Iubirea de învăţătură, cinstea la tineri cea
mai bună. Această cinste să vînezi.
1223 — Una de la dascăl şi zece de la tine să te si­
leşti să înveţi, dacă vrei să înaintezi.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 141

1224 — învaţă la tinereţe cele de bătrîneţe, c-atunci

anevoie înveţi.
1225 — învăţătura, comoară nesleită.
1226 ^învăţătura la tînăr ca un odor de sîn. Pă-
zeşte-1 să nu-1 pierzi din sînul tău.
Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 278— 280. '

1227 — Gel ce este lipsit de cunoştinţa şi ştiinţa lu­

crului, umbla întru întunerecul greşelii, asemenea
ca unul ce noaptea încă vrînd să meargă la vreo
treabă, neştiind drumul rătăceşte, şi aşa în bezna
aceea înfăşurîndu-se, nu numai că ce umblă nu ştie,
ce şi cade mai de multe ori în mari vătămări şi ne­
spuse ale lui pagube.
1228 — Aceea este tot greul, toată greşeala şi toată
nevoia tuturor, a nu avea ştiinţa şi cunoştinţa lu­
crului.
1229 — (învăţătura-n.n.) lipsind, nici omul desăvîr-
şit om să poate numi, nici lumina de-ntunerec osebi,
nici adevărul din neadevăr [nu] se poate cunoaşte şi
judeca.
Şerban şi Radu Greceanu, P r e f a ţ ă , în Sî.
Ioan Hrisostoin, M ă r g ă r i t a r e , Bucureşti,
1691.

1230 — Omul purcede din mîinile naturei imperfect,

ci cu plecăciune numai lui născută către perfecţiune
cată.
Paul lorgovici, O b s e r v a ţ i i d e l i m b a ro m â ­
n ea scă , cf. A n to lo g ia ..,, p. 140-
142 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

J231 — Cu învăţăturile ne învăţăm cum voim să ne

înfrumuseţăm sufletele noastre.
Învăţături (Precuvîntare), Cîmpulung, 1642.

1232 — Omul are gătire firească a primi învăţătura,

că omul prin firea sa sau prin fiinţa sa poate primi
învăţătura ca un mod.
1233 — Ajutorul cel mai ales a cîştiga fapta cea bună
este învăţătura minţii.
1234 — Cu cît mai mult îţi vei învăţa şi-ţi vei să-
vîrşi mintea, cu atîta mai mult poate lucra şi fapta
bună.
S a m u il M i c u , Î n v ă ţ ă t u r a m e t a f i z i c i i ; E tic a
s a u în v ă ţ ă t u r a o b ic e iu r il o r , cf. A n t o lo g ia ...,
I, p. 101, 109.

1235 — învăţătura arată pe om că este om şi cu cît

este mai învăţat omul, cu atît mai mult se deose­
beşte de dobitoace.
M o l i t f e l n i c (C u v î n t în a i n t e ), Blaj, 1784.

1236 — Glasul tău să fie ca un organ

întru învăţătură cu mare dar.
Serafim Monahul, Î n s e m n a r e făcută pe C u ­
v i n t e a le S f. S i m e o n a l T e s a lo n ic u lu i, mss.,
1706, cf. G. Strempel, C o p iş ti..., I, p. 211.

1237 — Nu preţul cel bogat al blanelor ne va face

omeniţi şi fericiţi în puţine ceasuri ce avem, ci nu­
mai învăţătura.
Barbu Paris Mumuleanu, S c rie ri, p. 85.

1238 — Nevoieşte de învaţă învăţăturile pînă a nu

te însura.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 143

1239 — Nu este sărac cel ce nu are tată* ci cel ce

n-are învăţătură şi bună pedeapsă.
1240 — O, cît iaste învăţătura de folositoare la cel
ce o are de vreme ce este fără de preţ, că nimeni nu
o poate vinde pe bani.
1241 — Nu este altă boală mai primejdioasă decît
lipsa învăţăturii.
1242 — Faptele cele bune şi învăţătura sînt blagos-
lovenie vieţii noastre.
1243 — Cel ce este învăţat, nu să poate a fi sărac.
O c t o ih m ic (P r e f a ţ ă ), Iaşi, 1786.
1244 — Cu cît are omul în lume viaţă,
Tot mereu învaţă şi nu se învaţă.
1245 — Tot învăţăm cît trăim
Şi neînvăţaţi murim.
1246 — Vremea învaţă pe ăceia ce n-au dascăl.
1247 — Dacă pui untdelemn în candelă îţi va lumina.
1248 — Mult trăieşti, mult pătimeşti, multe greşeşti,
multe înveţi.
1249 — De-ţi vine greu la o treabă,
Nu-ţi pierde vreme degeabă,
Pe cît îţi poate natura,
Urmează învăţătura.
Anton Pann, De la lu m e adunate..,',
p. 67—68.

1250 — Şi din cele stricătoare învăţăm.

1251 — Prin poliirea stilului şi deprinderea în în­
văţături s-au înălţat firea a multor neamuri, pînă la
cea înaltă stare a nemurirei.
Ioan Piuariu-Molnar, S f ă t u i t e . . . ; î n f i in ţ a ­
r e a s o c ie tă ţii f ilo s o f e ş t i a n e a m u l u i româ­
nesc..., cf. A n to lo g ia ..., I, p. 135— 136.
144 DE . PRIN SCRIERI, DE DEMULT

1252, — Gum.nu.poate.nimenia;lăculmacea5ţălume
fără de apă, aşa nu poate, fi; nici fără învăţătură.
P r a v ile ,. im p ă t â t e ^ t i (P r e f a ţ ă }, Iaşi, 1646:

1253'— ' Cîhd?un om — şi mai vîrtos puternic fiind —

bine şi înţelepţeş.te s-ar chibzui şi s-ar socoti, îndul-
cise-vor de mintea şi cunoştinţa aceluia şi de bună­
tăţile lui nu numai oraşe,,ce şi cetăţi şi,ţări şi domnii
şi limbi multe şi cele de aproape şi cele de departe şi
de multe ori şi toată lumea.
Ştefan, mitropolitul Urigrovlahiei, C h i r t a c o -
d r o m i o n u l (P r e f a ţ ă ), Bucureşti, 1732.

1254 — Pot îi mulţi învăţaţi şi pentru unele lucruri

ale sale nimica nu sînt spornici.
1255 — Mai lesne este. a învăţa pe oamenii aceia ce
nu ştiu, dar lasă, să se afle cineva, sări dezveţe de
aceeaceştiu.
1252 — fSane eu; dreptul;: iubeşte, luminarea minţii,
bunătatea, aceluia niciodată nu i se va; urî de toate
care îi îndreptează către acelea.şi sporeşte a asculta
şi a grăi.
1257 — Lumina e luminarm -sufletUlui ş®a minţii, iar
întunerecul e prostia, şi mojieiai cea groasă a neştiin-
ţfei-şi-fără de toată învăţătura..
1258 — Cel învăţat poate cunoaşte ce ştie şi nicicît
nu se îndoieşte^ cînd ar. fi cu putinţă- să vieze o. mie
de ani,şi,tort ar avea ce să înveţe.
1252? — f&oleruncfoînvăţătura. set bag&şfe se lăţeşte,
unde rînduielile şi legile-împjrăţesc şi ciuma intră,
iar-oamenii rin; o slobod,ţ acolo e* pentru toţi oamenii
maibine:şf mai drept;
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 145

1260 — Cine nu e învăţat şi se grijeşte cu bunătatea

sa deplini lipsa învăţăturii, el gîndeşte cu mintea şi
lucrează.
1261 — învăţătura e grea muncă.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p, 44— 181.

1262 — Cu învăţături ce în ţara tâ temeluieşte, ne-

,muritor nume pe lume sie zideşte.
Varlaam, C a rte de în v ă ţ ă t u r ă , Iaşi, 1643.

JUD ECATA

1263 — Să nu omori pe nimenea fără de judecată

-dreaptă şi fără de ispovedanie, ca să nu fii şi tu jun­
ghiat (fără) de rhilă ca noatenii şi ca mieii.
126.4 — De vei face judecată făţarnică, tu cugetă
cînd se va lua judecata de la tine şi.se va da altuia,
•care va judeca cu dreptate. .
.1265 — Să asculţi la judecată de sfetnicii cei buni
şi de mărturiile cele adevărate şi cele credincioase.
.1.266 — Să socoteşti-bine pentru greşelile oamenilor
şi să ie arăţi toate înaintea lor, măcar de ar .fi gre­
şeala omului cît de mare.
1267 — Cînd vei şedea să judeci pe divan, să şadă
lîngă tine tot oameni buni şi aleşi.
1268 — La judecată să nu vă pripiţi, ca nu cumva
neînţelegînd jalba săracului să-l judecaţi cu nedrep­
tate.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 127— 285.

1269 — Mult ar trebui şi judecata acelor care pe alţii

■judecă la cumpănă ar trage.
1270 — J udecata să fie a înţelepţilor.
1.48 DE PRIN' SCRIERI DE DEMULT -

1271 — Mai greu nu este de judecat decîtpîra din­

tre doi prieteni, mai ales împăraţi fiind, căci cineva
între doi neprieteni pîra alegînd, p e . unul prieten
poate şă facă iar dintre doi prieteni unul se.face aşa
de tot neprieten.
1272 — Cu. mortul decît cu viul a avea judecată e mai
lesne.
Dimitrie Cantemir, H r o n i c u l, p .177 ; Is ­
to r iaI erorjlîfieă, p. '74—212.

1273 — Atunci cînd ‘'judecăm, să nu'facem ceva cu

uşurinţa, neglijent sau nereflectat.
1274 — Bolile judecătorului sînt neglijenţa şi vani­
tatea.-
Ioan Honterus, cf. Antologia..., I, p. 27.

1275 — Nu îndată să judecăm, ci puţintel să aştep­

tăm, avînd îndoială, pînă ce cu bună trezire şi luare
aminte vom cugeta.
1276 — Acela nu îndată judecă, ci aşteaptă cu jude­
cata, care nici nu întăreşte, nici tăgăduieşte, adică :
nu zice că e aşa, nicieă nu e aşa.
Samuil Micu, L o g h ic a ..., cf. Ib id ., p. 107.

1277 — Mintea iar nu patima să cade să fie jude­

cător.
Nichilo!' Ieromonah, în Samuil Rarei, A l ­
cătuire înaurită (Prefaţă), Iaşi, 1771.

1278. — Judecata e în capul omului.

1279 — Cine plînge înaintea judecăţii îşi pierde la­
crimile.
 DE P R IN . SCRIERI DE DEMULT 147,

1280 — Pune-ţi căciula. înainte şi te judecă singur.

Anton Panii, De la lume adunate...,
p. 63— 69. /

1281, — Mintea sănătoasă şi prejudecarea este cel

de bun neam şi prea frumos.
1282 — E de lipsă tare a prejudeca.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 80, 190.

JU R A M ÎN T

1283 — Jurămlnturile între muritori pentru alta nu

s-au scornit fără numai, sub numele marelui dum­
nezeu, demonul mai lesne meşteşugirile sale să-şi
lucreze.
1284 — Unde este inima curată, nici întîi jurămîn­
tul, nici pe urmă vicleşugul sau călcarea jurămîntu-
lui se face. .
1285 — Decît cuvîntu! dat, alte mai mari şi mai v îr-‘
toase legături a fi nu poate, însă la cei a cinstei cu-
vîntului cunoscători.
1286 — Jurămîntul între muritori apa curăţirii fiind,
vinul şi veninul fărădelegii s-a făcut, care întîi dulce
îmbată apoi amar otrăveşte şi îneacă.
1287 — Sub povara jurămîntului adeverinţii idolul
minciunii vicleşugului a acoperi nevoim.
1288 — Juruinţa prea lesne şi nesocotită mai multă
înd-oinţă aduce de-cît credinţă.
1289 — Credinţa dată şi jurămîntul omului ori de
ce lege ar fi, a călca nu se cade.
Dimitrie Cantemir, Istoria Icroglifică,
p. 80— 260. Viata lui Constantin Cantemir,
p. 06,.
J48 d e p r in s c r ie r i d e dem ult

1290 — Să nu vă juraţi strîmb.

Ilie. Corfus, Cronica meşteşugarului loan
Dobrescu, p. 839.

1291 — Omului rău nărăvit

Şi la-nşelăciuni pornit
Să nu-i daţi, zic, crezămînt,
Nici cînd face jurămînt.
Anton Pann, De la lume adunate..., p. 105.

LAUDA
1292 — Şi de ai făcut lucruri hune, tu nu te lăuda.
Neagoe Basarab, Învăţături..., p. 226.

1293 — Gura care se laudă pe sine nu miroase bine.

1294 — Dacă urmăreşti să fii lăudat, trebuie să te
îngrijeşti să faci lucruri vrednice de laudă.
1295 — Cînd te laudă lumea, cercetează-te pe tine
însuţi dacă eşti aşa cum zic oamenii, dar nici cu
aceasta să nu te mîndreşti.
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 8, 116, 390.

1206 — Acel ce tuturor se laudă şi spune

în trebi puţin sporeşte,
Iar cel ce tace
Şi treabă face,
Acela pururea mai sigur isprăveşte.
1297 — Acel ee-i bun în faptă, la vorhe nu sporeşte,
Tăcînd el bine face ! Iar cel ce te-asurzeşte,
Că de orfani i-e milă, pîndindu-i nencetat,
Acela nu-i curat
Alexandru Donlci, Fabule, p. 42, 123.
 DE ' PRIN' SCRIERI DE' DEMULT 140

1293 — Puţină laudă va- auzi un cinstit de, la. un ne­

învăţat.
Antim Ivireanul, Opere, I, p. 58.

1299 -— Nici un om înţelept nu se. preocupă de ce

vorbesc supuşii, noştri despre noi sau cu ce fel de
laude ne înalţă în slăvi.
Petru Maior, Scrisori şl documente inedite,
p. 24— 25.

1300 — A se nevoi cineva foarte şi a asuda tare pen­

tru ca să poată luişi agonisi laudă ori în ce lucru şi
întru acest mod a o pofti, acesta are a sa dreaptă5dis­
poziţie saurînduială.
1301 — Cine se laudă? pe- sine- mult, acela mu ne e
prea drag, aşadar sănu ne lăudăm.
1302 — Cel’ înţelept pofteşt^ laudă, însă o cere de la
cei înţelepţi şi buni care înţeleg acest lucru.
1303 — Nimenea să nu se trufească sau să se laude
întru zilele cele? bune ale sale, eă încă nu ştiu ce/ fel
de întîmplărfne aşteaptă în lume.
1304. — Fără de nici o laudă, eu mai voiesc a asculta
decît a grăi.
Bimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 77—154.

LĂCOMIE
1305 — Cel'ce iubeşte lărgimea* acela goneşte face­
rile de bine.
13Q6----TJit .omul care mănîncă? şi bea? peste măsură
şi se amestecă* în? lucrurile. lumii; acesteia* acela nu
va,venLîn măsura-lucrurilor acestora;
1307 — Trupul omului este ca focul; iar mîncarea
cea peste, măsuţă; este: ca lemnele ; ce cît bagi lemne
150 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

pe foc, atîta se aprinde focul mai mare şi mai tare

arde.
Neagoe Basarab, Învăţături..., p. 224, 351.

1308 — Omul e plecat spre lăcomie din leagăn.

1309 — Lăcomia nesătulă
Toate ce-s bune le-ntoarce-n hulă.
Ioan Budai-Deleanu, Opere, II, p. 64.

1310 — Pe masa lăcomiei sînt întinse bucatele nesa-

ţiului, iar cei ce mănîncă din ele nu cunosc sătu-
rarea.
1311 — Crescînd bogăţia, sporeşte lăcomia.
1312 — Lacomul vrea ca toţi să fie săraci.
1313 — Fereşte-te de mîncări şi băuturi multe.
1314 — Mîncare multă şi băutură fără măsură îm­
puţinează mintea.
1315 — Lacomul, şi sătul, tot flămînd este.
1316 — Lăcomia îşi vînde neamul şi moşia.
1317 — Lacomul a se milostivi n-a învăţat şi de-a
învăţat pînă a nu învăţa, a şi uitat.
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 30—174 ;
Istoria leroglifică, p. 81—236.

1318 — Avînd mult, cum n-ar avea nimic li se pare.

1319 — Pentru un lucru sau două ce i se prilejuiesc
pe voite, bietul om purcede desfrînat şi începe lu­
cruri peste putere şi apoi acolo găseşte pieirea.
1320 — Avînd ţară, şi ţara altuia a cuprinde cearcă
/şi aşa lăcomind la ale altuia, pierd şi pe ale lor.
Miron Costin, Letopiseţul, p. 12—97.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 151

1321 — Cînd al meu şi al tău ar lipsi din lume, atunci

lăcomia de avere nu s-ar mai pomeni pe lume. O
asemenea legiuire sileşte-te să dobîndeşti.
1322 — Apa setea potoleşte şi plinea foamea, dar
iubirea de argint nici cu marea nu se potoleşte.
1323 — Iubitorul de argint atît te miluieşte, cit mor­
tul îţi grăieşte.
lordache Golcscu, Proverbe comentate,
p. 208—234.

1324 — Chinuieşte lacomul trupul său şi cu oste-

nele mai mult decît poate firea lui purta şi îngreoiază
sarcini de lucruri.
1325 — Marea ştie hotarele saje, iar lacomul nu să
ruşinează de vreme ce nu cunoaşte hotarul omeniei
ci, ca-focul, de toate să apucij, toate le pradă şi pre­
cum râurile care din izvor mic purced, apoi prin adău­
gaturile care pre încet să fac, foarte mult se măresc
şi tot ce le stă înainte, pomindu-să, cu silnicie trag
cu sine ; aşa şi cei lacomi după ce să înalţă la mai
mare putere, pe cei mai de jos şi pe cei mai săraci îi
asupresc şi le fac strîmbătate.
Petru Maior, cf. Şcoala Ardeleană..., p. 112,
. 114.

1326 — Două feluri de oameni nu să îndestulează

nici odinioară : cei ce cearcă învăţătură şi cei ce strîng
avuţie.
Octoih mic, Iaşi, 1786 (Prefaţă).

1327 — Ochii omului sînt din mare să se bucure tot

la mare.
132 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

1328 — Cel nemulţumit trăieşte nefericit.

Anton Pann, De la lume adunate...;
p. 69—70.

1329 — Peste măsură iubitorul de agoniseală laco­

mul, sau să zic omul neînţelept, el a venit în lumea
aceasta ta să se muncească.
1330 — Fiecare se lăcomeşte ca trandafir, iar cum
se vestejeşte, nimănui nu-i pasă de dînsul, ci îl lea­
pădă sub picioare.
1331 — Care porneşte după lîna altora, nefiind
smulsă, el însuşi vine acasă tot tuns.
1332 — Cînească e gura şi lacomi sînt ochii la po-
gace.
1333 — Nesăturarea şi lăcomia mii de răutăţi aduce
asupra oamenilor.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 35— 200,

LEGE

1334 — Să păziţi precum este legea şi obiceiul şi să

vă feriţi de toate răutăţile şi scîrnăviile şi spurcăciu­
nile.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă tu r i..., p. 126—127.

1335 — Pămîntenii de vrajbe obosiţi '

D-a-şi face pravile fură siliţi. •
1336 — Do lege tot omul să asculte.
loan Budai-Deleanu, O p ere, 1, p. 273— 30®.

1337 — Cei buni şi drepţi au legi puse şi nemişcate le

ţin, ca să poată sta poliţia şi soţiirea omenească, ca
nici cei tari şi mari să nu asuprească şi să calce pe
cei mai slabi şi mai mici, nici cei mici să nu năpăs-
 d e : p b î n : scrbehi: mc m o iu c r 153

tuiască şi să ocărască pe ceî maî miari şi să ia fără

tocmeală şi fără lege.
Constantin? Cantacuzino, Is to ria Ţ ă rii: fto-
m â n e ş ti, p. 50.

1338; — Legile v ia în a^atotruL celor. îmşelaţi şi nu ai

înşelătorilor. -
G h eorgh eD aja, c£ A n to lo g ia gVndirii..., I,
p; 2T.

ijuiîl — Omul.fărălfege în şine gjţhdfeşte.

Răutăţi să facă şi nu să sileşte.
Dosofitaif.. Qppru,.I, p. 8fe

1340 — Cînd domnul se va abate din calea dreptă­

ţii, cînd va călca legile, ceilalţi nu: se vor mai în­
dreptai.
1.34-1 — Omul, pină nu-1 bagi în; jugul legilor, nu
se-nvaţă. mintei *
1342 — Unde învăţătura mult se lăţeşte şi legea îm-
păităţeşt^ acolo dreptatea singură stăpâneşte.
Iorâache? Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 89— 279.

i 343 — Călcătorul pravilei de orice-, stare şt treaptă

IT-va săi se pedepsească negreşit,, făcînd pîră asupră-i
tot neamul românesc.
Naunr- Rîmmceanu,»- T ra ta t, im p o r t a n t , ct.
A n to lo g ia g în ă irii..., I,.. p., 163.

1344 — Oamenii-, ca nişte făpturi cuvîntătoare şi în­

ţelepte, sînt spornici legilor drepte şi dreptăţilor ce-
»!■înţelepte:
1345 — Cumplite şi proclete lucruri- se fac acolo
unde- nusînt, legi bune şt îndreptare..
Bim itria Ţichindoal, F a b u le , p. 103— 153.
154 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

LENE

1346 — Cum este lenea ajutor poftelor, aşa este trez-

virea putere bunătăţilor.
1347 — Şădere fără de lucru face moarte sufletului.
1348 — Cel care se leneveşte cît de puţintel, acela
se face lăcaş dracilor.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 224— 225.

1349 — La multe răutăţi învaţă lenea.

C h e ia în ţ e le s u lu i (P r e f a ţ ă ), Bucureşti, 1678.

1350 — Lenea face pe bogatul a i se urî

Şi pe săracul în nevoi a se tîrî.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te..., p. 76.

1351 — Lenea este păcat de moarţe, căci dintr-însa

se nasc multe răutăţi : lipsa, sărăcia şi toată nenoro­
cirea dintr-însa purcede şi se împuţeşte omul în le-
nevire.
1352 — Cel leneş nu s-a născut să vieze şi să tră­
iască, ci să putrezească şi să piară încă vieţuind.
1353 — Dobitoceşte este numai a mînca şi a zăcea,
dacă l-ar lăsa cineva.
1354 — Mai bine să fie mort (leneşul — n.n.) decît
viu.
1355 — (Leneşul — n.n.) nu e nici un folos, nici
moşie potrivită, nici neamului sau nici lui însuşi.
1353 — (Leneşul — n.n.) de se naşte sărac, el pîn-
deşte să se sfîrşească cerşetor.
Dimitrie Ţiehindeal, F a b u le , p. 92— 93.

1357 — Nu vă leneviţi.
Tudor Vladimirescu, P r o c la m a ţ i a d e la Fa­
de?, cf. A n to lo g ia ..., p. 165.
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 155

LIBER TATE

1358 — Spre închisoarea şi legarea trupului un lanţ

şi o vatră destule sînt, iar strînsoarea sufletului şi
spre opreala voii slobode, nici mii de lanţuje, nici zeci
de mii de închisori nu pot ceva a face.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li fi c ă ,
p. 87, 120.

1359 — Unde e mai mare slobozenie, acolo e mai

rea turburare, căci slobozenia, fără de legile înţelepte
şi stăpînire, e sălbatică fiară.
1360 — Celui slobod şi norocul îi ajută.
Dimitrie Ţiehind'eal, F a b u le , p. 42— 79.

L IM B Ă

1361 — A cultiva şi a perfecţiona limba românească,

întemeindu-o chiar pe a ei proprii elemente, este una
dintre neapăratele nevoi spre a o aduce în starea de
a putea fi organ exact al ştiinţelor.
Gheorghe Asachi, C h e s t ia î n v ă ţ ă t u r ii p u ­
b lice..., cf. A n t o l o g i a g în d irii..., I, p. 177.

1362 —■Limba românească, căreia i se închinară

părinţii noştri ca unui idol viu şi însufleţitor, singu­
rul tezaur ce ne-a rămas de la ei ereditate neînstrăi­
nată şi necomună cu alţii şi care, ca un fir roşu. sin­
gură e în stare a ne conduce prin toate labirintele
întunecate ale istoriei acestui popor antic...
T i m o t e i C ip a r iu , cf. Nicolae Iorga. C a so
■fim, m a i tari..., Vălenii de Munte, 1916, p. 9.

1363 — Şi omul ce-i rău de limbă,

Pe pămînt să paţă scîrbă,
156 D E P R IN SCRIERI DE D E M ULT .

Să-l vîneze strîmbătatea,

Ca să-şi vază răutatea.
Dosoftei, O p ere, I, p. 314

1364 — Limba izbeşte în dintele ce te doare.

1365 — Limba urîtă, mai ascuţită decît orice sabie
ascuţită.
1366 — Limba boului e mare, dar nu poate grăi.
Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 97— 9».

1367 — Limba, fraţilor, ne-o dete firea pentru ca să

descoperim cu dînsa adevărat cugetele cele dinlăun­
tru ale inimii.
Petru Maior, cf. Ş c o a la A r d e le a n ă , p. 94

1368 — Omului [...] nu se cade lui să fie ca vita

fără grai.
M is t iH o (P r e f a ţ ă ), Tîrgovişte, 1651.

1369 — Limbile neînfrînate

Au pedepsi nenumărate.
Anton Faun, De la l u m e a d u n a te ..., p. 76.

137CH— Cine grăîaşte întru adunare în limbă streină,

pe sine întrămează, nu pe adunare.
P s a l t i r e (P r e d o s l o v i e ), Bălgrad, 1651.

1371 — Limba este mijlocul prin care ne arătăm

cunoştinţele şi cugetările noastre şi, prin urmare, cu
cit unui om i se întinde şi î se înmulţesc cunoştinţele,
 =
DE P R IN SCRIERI DE D E M U L T 157

cu atît i se înmulţesc şi zicerile prin care îşi numeşte

ideile sale.
Ioan Heliade-Rădulescu, L ite ra tu ră ..., ct
I, p. 212.
A n t o l o g i a g în d irii...,

1372 — O limbă este în adevăr supusă prefacerilor

din vîrstă în virstă, însă ea nu-şi poate pierde carac­
teristica deosăbitoare, cîtă vreme norodul ce o vor­
beşte alcătuieşte un trup deosebit.
Ioan Tăutu, cf. D o c u m e n t e .... p. 23.

1373 — Aşijderea şi limba noastră din multe limbi

este adunată şi ne este amestecat graiul nostru cu al
vecinilor de prin-împrejurimi, măcar că de la Rîm ne
tragem şi cu ale tor cuvinte ni-s amestecate.
Grigore Ureche, L e t o p is e ţ u l, p. 61.

1374 — Sîntem toţi de o limbă şi de o lege.

Dan Vistierul, cf. ţf. lorga, op. cit., p. 9.

L IM IT A

1375 — Toate cîte sînt, aşa fiind au şi hotarele lor.

Constantin Cantacuzino, Is t o r ia Ţ ă rii R o ­
152.
m â n e ş t i, p .

1376 — Toate din fire aşa sînt tocmite şi rînduite,

ca fiecare în ţircălamul hotarelor sale să se conti-
nească şi sfera activităţii sale sărind, ,să nu covîr-
şească.
1377 — Nu toată pasărea zburătoare se mănîncă,
nici cel mare pe cel mic stăpîneşte, nici toată pofta
din părere născută se mănîncă.
Dimitrie Cantemir, Is to r ia le r o g lific ă ,
p. 140— 158.
153 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

L IN G U Ş IR E

1378 — Fereşte-te cu prudenţă de linguşitori, care

laudă şi cele ce nu sînt de lăudat, găsesc justificări
pentru cele ce nu sînt de justificat şi acoperă righile
nevindecate ale celor pe care-i linguşesc.
1379 — Nu te lăsa amăgit de aceştia (de linguşitori
— n.n.), pentru că de cele mai multe ori rostesc din
gură şi altceva ascund în inimă.
DimiU’ie Cantemir, D iv a n u l, p. 382.

1380 — Fugi de linguşitori şi de cei ce te laudă în

faţă şi îţi vorbesc pe plac, puindu-ţi la greşeli capac.
1381 — Nu te-ncredmţa vreodată
Celorâ ce se arată
Cu vorbe linguşitoare
Dulci şi înduplecătoare.
1382 — Mulţi sînt care ne arată
Politică de prisos,
Dar ceremonia dată
Priveşte-n al lor folos.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te..., p. 77.

1383 — Care se linguşesc pe lingă mine mai' mult

decît este obiceiul, sau m-au înşelat, sau vor să mă
înşele.
Dimitrie Ţiehindeal, F a b u le , p. 47.

l o g ic a

1384 — Logica este ca un organ care pregăteşte

mintea spre facerea adevărului.
1385 — Din logică învăţăm puterile şi' lucrările
minţii noastre.
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 159

1386 — Din logică învăţăm şi mijloacele prin care

să află adevărul şi altora se comunică.
Eufrosin Poteca, I n t r o d u c e r e î n f ilo z o f ie ,
cf. A n t o l o g i a g în d irii..., p. 185.

LUM E

1387 — Cel ce vrea să se facă prieten veacului aces­

tuia şi cel ce iubeşte săturarea sufletului în îmbui­
bare şi beţie va trece odată cu veacul acesta şi se va
risipi ca umbra şi slava lui va trece ca fumul.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 316— 366.

1388 — Din nerăutate şi din netocmeală se ţine şi

stă lumea, nu din acelea ce strică şi se pierde.
Constantin Cantacuzino, Is t o r ia Ţ ă r ii Ro­
m â n e ş t i, p. 232.

1389 — Pe mulţi oameni întăriţi în multe virtuţi i-a

întors lumea la mari nebunii.
1390 — Lumea este ca o grădină, iar oamenii ca flo­
rile.
1391 — Lumea este ca un tezaur, dacă o vei folosi
spre bine, iar dacă o vei folosi spre rău, rea va fi
pentru tine.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 32.

1392 — Vremea este lumii o soţie iar norocul alta.

Miron Costin, V i a ţ a lu m ii, p. 116— 117.

1393 — Că lumea aceasta-i ca o miză mică,

Omul, cît de-a hirea, este o nemică.
De vreme ce trece ca o umbră rară,
Zadar se trudeşte de zi pînă sară,
160 DE PRIIT SCRIERI DE D E M ULT

De ş-agoniseşte s-aibă şi pe mâine;

Strînsura ce strânge nu ştie- cui rămâne;
Dosofted, O p ere, I, p. 87.

1394 — Precum vedem albinele spre toate cele ce

răsar slobozindu-se şi din toate cele de treabă luînd,
toată această prea frumoasă lume e plină de miere
şi de lapte, de nectar şi de ambrozie.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 178.

LUPTA

1395 — Oricât de greu ţi-ar fi să lupţi, îndură şi vei

birui.
1396 — De nu vei lupta vitejeşte, nu vei gusta bi­
ruinţa.
Dimitrie Gântemir, D iv a n u l, p. 374.

1397 — împotrivi celui mai tare;

Nu virtute, ci minte măiastră
Trebuie a folosi.
loan. Budai-DaLeanu, Opere, I, p. 157.
IMARA

1398- — Când şedeţi la masă şi. vă veseliţi cu mîncări

şi cu băuturi;, nu faceţi vorbe şi cuvinte deşarte şi fără
ispravă.
1399 — Dacă şezi lamasă, nu este lege nici să judeci
nici să dăruieşti; v
1400 — Masa are obiceiul său dte veselie, aă se ve­
selească oştile şr slugile- de tine;
 DE T*ETN SCRIERI DE DEMULT m

1401 — Cei oe sînt la masa ta cu tine, să se îndul­

cească pe lingă tine, aşa cum i-ai aşezat.
Neagoe Basarab, Învăţături..., p. 251, 260.

1402 — Citi se spală, toţi vor la masă să şază.

Iordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 230.

1403 — Mîncarea de dimineaţă e ca-nsurătoarea de

tînăr.
1404 — Ajungi la masa altuia, nu mănînci cum ţi-e
gustul.
Anton Pann, De la lume adunate...,
p. 77—73.

MATURITATE
1405 — Maturitatea fructului vieţii omeneşti este
bărbăţia, care, ca o poamă îifiplinită şi coaptă, rămîne
neschimbată un anumit timp, avînd acelaşi gust.
1406 — Omul, ajungînd la vîrsta bărbăţiei, trebuie
să fie întru toate dulce, întreg, matur, ca nu cumva
să semene cu unele fructe care pe dinafară le vezi
coapte şi arătoase, dar nruşcîndu-le afli amăreală şi
gust otrăvitor.
1407 — Să nu ţi se întâmple ca ajungînd la vîrsta
bărbăţiei să ai trupul voinic iar sufletul ticălos, sau
trupul frumos şi sănătos iar trupul urît şi bolnav.
Bimltrie Cantemir, Divanul, p. 268.

m ă r ir e

1408 — După cum umbra urmează trupul cane

umblă în lumină, tot aşa slava urmează virtutea.
162 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

1409 — Mintea şi socoteala slăvii la aceasta se spri-

jineşte, că ea cearcă pe cela ce nu o cunoaşte, vor­
beşte cu acela ce nu o aude, cu acela are a face care
nu a văzut-o, după acela .care de dînsa fuge aleargă,
pe acela cinsteşte care puţin în seamă o bagă, pe acela
ce nu o pofteşte îl pofte,ştş, aceluia ce nu o vrea, îna­
inte îi iese şi celui necunoscut pe seamă se dă.
1410 -— în hirişia slăvii cea mai cu de-adins este
ca să părăsească pe cel ce o cinsteşte şi cu acela să
rămîie care o necinsteşte.
1411 — Niciodată norocirea şi mărirea unuia fără
nenorocirea şi micşorarea altuia nu se poate.
Dimitrie Cantemir, Is to r ia le r o a lif ic ă ,
p. 71— 111.

1412 — Sînt oameni ce visează

Că universul întreg de dinţai să minunează.
Alexandru Donici, F a b u le , p. 63.

1413 — ' Nu poate avea omul mai viclean şi mai ager

călău, care ar fi vrednic aşa să-l orbească, ca însuşi a
lui iubirea de slava cea neînţeleaptă.
1414 — Acela norod e mai mărit pe lume, care e
mai de omenie şi mai făcător de bine.
1415 — Nici un norod nici au fost nici va fi mărit
fără învăţătură şi fără faptele bune.
Dimitrie ŢiehincfeaL, F a b u le , p. 53— 63.

MEDIU
1416 — Cu greu şi peste putinţă este în cele ome­
neşti cineva tăvălindu-se, ceva omeneşte să nu poată.
 DE PR IN SCRIERI DE D E M U LT 163

1417 — Numai unde cerul nu se pleacă, pămîntul

în zadar se ridică şi cînd marea umezeala în ploi nu-şi
sloboade, în deşert seamănă (agricultorul — n.n.).
1418 — Pietrii rotunde din vîrful dealului puţină
urnire îi trebuie.
Dimitrie Cantemir, H r o n i c u l , p. 114 ; Is to ­
r ia Ie r o g li fi c ă , p. 109.

1419 — Omul a intra în baie şi a nu se îmbăia nu se

poate.
1420 — A i dat un ban să te prinzi în danţ
Şi nu poţi scăpa, să dai un sfanţ.
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. ,78.

1421 — Unde merg oamenii cei răi şi nedrepţi, acolo

loc nu poate fi bun.
1422 — Tot omul vrednic «şi înţelept dacă voieşte
nu în toată vremea vieţii sale, ci numai un an sau o
lună, sau mai puţin în vreo casă să petreacă, el se
grijeşte să-i fie casa aceea curată, rînduită, folos
pentru sănătate şi cît mai mult poate fi plăcută;
Dimitrie Ţichindeai, F a b u le , p. 179— 189.

M EM ORIE

1423 — Numai celor drepte, celor blînde şi celor mai

cu înţelepciune le rămîne laudă, fericire, de bună
pomenire şi pildă folositoare.
1424 — Celor rele stăpîniri şi crude şi tirane şi al­
tor asemenea stăpînitori ocară, blestem şi rea pornire
rămîne.
1425 — Răii de la cele, rele iau pildă, pentru ca mai
eurînd să se strice şi să se piardă nimic alta fără
1«4 DE PR IN SCEEEKI DE DEM ULT

aceea, rămînînd pe urmă să se piardă pomenirea lor

cu sunet.
Constantin Cantacuzino, Istoria Ţ ă r ii R o ­
m â n e ş t i, p. 63— 64.

1426 — Nu prin răutăţi ci prin virtuţi să rămînă

vestit numele după moarte.
1427 — Precum simţirea în lucrurile cele ce-s de
simţit lucrează, aşa pomenirea în fantezie tipărită şi
zugrăvită ale sale pătrunzătoare (lucruri — n.n:) slo­
boade raze.
1428 — Toată călătoria muritorilor în cel de apoi
sfîrşit sau se fericeşte, sau se blestemăţeşte.
D i m i t x l e C a n t e m ir , Divanul, p. 40, 148 ; I s -
' term leroglifică, p. 115— 119.

1429 — Foarte adeseori slaba ţinere în minte cu bună

rînduială şi sîrguinţă mai mult dobîndeşte şi adună
decît alta vrednică şi aleasă, însă fără de orînduială

1430 — Cum va putea să ţină cineva în minte aceea

despre care nu gîndeşte ?
1431 — Atita să citim, cît după ce am lăsat cartea
din mînă să putem şti şi în minte ţinea ee-şi despre
ce materie am citit şi după aceea mai pe urmă să fim
în star» a socoti, gîndi, prejudeca şi discursirui sau
cuvînta.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 159— 160.
MEŞTEŞUG
1432 — A firii rînduială este ca cei deopotrivă pe
unul să biruiască, iar meşteşugul face ca această
axiomă de multe ori să nu se adeverească.
 DE P R IN SCRIERI D E nEBÎULT 165

1433 — Ce lipseşte din fire, pe cît poate meşteşugul

să plinească.
1434 — Meşteşugul fătul nevoii fiind, nevoia întîi
ce-i nuii prea lesne, apoi ce-i mai cu greu şi mai de
folos a aflat.
1435 — Doctorul ştiinţa în cap, iar ierbile în cîmp
le are şi unde chichiţele \vămîte şi pilulele şicuite
sînt, acolo bolnavul se amăgeşte, iar nu se tămă­
duieşte.
1436 — Precum buhnetul şi sunetul mare prea de
aproape-fiind puterea auzirii tîmpeşte, aşa lucrul nă­
dăjduit orînduiala socotelii aminteşte.
Dînutrîe Cantemir, D i v a n u l , p. 125—127.

1437 — Meşteşugul la om e brăţară de aur.

1438 — Orice fel de meserie
Nu e rău omul dă ştie.
1439 — Nici un meşteşug nu e rău, ci oamenii sînf
răi.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te..., p. 78.

M IL A

1440 —■* Precum ochii stăpineşti cu urgie căutlnd ne-

norocire, aşa cu milă eăutîsd, norocire aduc.
1441 — Inima milostivă cu cel ce-1 doare o doare şl
cu cel pătimaş împreună pătimeşte.
1442 — Capul plecat nu numai pe cel milostiv ci şi
pe cel nemilostiv la milostivire porneşte.
Dimitrie Canternir, D iv a n u l, p. 159—181.

1443 — Pe copii fără milă să-i dojenim şi să nu-i

răsfăţăm.
i&6 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

1444 — Mai mult ne e milă de noi decît de însăşi ai

noştri părinţi. -
1445 — Din îndurare se naşte mila, ţnilostivirea,
blîndeţele, dragostea şi orice facere de bine. Ţine-te
de ea ca să dobîndeşti toate celelalte.
Iordache Golescu, P roverbe co m en ta te,
p. 77— 302.

1446 — Cel ce sub pretextul milei îl dezvinovăţeşte

pe cel păcătos [...] nu-şi pătează conştiinţa mai puţin
decît acela care, în pofida,celui mai mare drept, con­
damnă uri inocent.
Ioan Honterus, cf. A n to lo g ia gînăirii..., I,
p. 26.

1447 — Să-ţi fie milă şi de vite, nu' le pedepsi ne-

omeneşte.
1448 — Omul trebuie să aibă milă şi de un cîine,
cu cît mai vîrtos cu care cîştigă pline.
1449 — Acela care n-are milă de dobitoc şi de om
asemenea n-are milă deloc. '
Anton Pann, D e la lu m e a d u n a te..^ p. 79—
80.
/
1450 — 1 Cine e bucuros, să-l slujfească dobitoacele sale
şi nu vrea să aibă grijă pentru dînsele, acela e mai
fără suflet decît dobitocul.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 75.
M IN C IU N A

1451 — Minciunile niciodată să nu le crezi.

1452 — Nici să te grăbeşti şi să te nevoieşti a crede
minciuriile în loc de lucruri adevărate.
 DE PR IN SCRIERI DE D E M ULT 187

1453 — Hulele şi minciunile să nu se numească în­

tre voi.
1454 — Cuvîntul mai mincinos să nu-1 crezi şi dacă
faci bine să nu-ţi pară rău.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 203— 278.

1455 — Minciuna de' ar şi scoate ’de la moarte însă

adevărul e de ţinut.
1456 — Precum apa nu poate să se ţină în ciur, aşa
minciuna nu poate să stăruiască în basnele sale, ci
ca nisipul în ceasornicul cel de sticlă, unul după altul
scuturîndu-se şi cu singură răutatea sa răstur-
nîndu-se, nu stă pînă cînd de tot se deşartă.
1457 — Cît de greu adeverinţa minciunii a afla şi
încă după ce o afli mai cu greu scade ştiinţa ei, că
aflînd nu afli şi ştiind nu ştii.
1453 — Aceasta este dobîpda .mincinosului, că ori-
cînd ar grăi şi adevărul să nu se mai crează.
1459 — Rar mincinos nelăudăros.
1460 — Cine spune minciuna, întîi obrazul îşi ruşi­
nează, iar mai pe urmă sufletul îşi ucide.
1461 — Minciuna adesea grăită şi adevărul grăit în
minciună îl preface.
Dimitrie Cantemir, H r o n i c u l , p. 218—471 ;
Is t o r ia Ic r o g lific ă , p. 179— 269.

1462 — Să vă părăsiţi minciuna

Să nu o cercaţi ’deauna.
Dosoftei, O pere, I, p. 16.

1463 — Făţarnicul şi vicleanul fără minciuni nimic

nu foloseşte.
1464 — Minciuna nu ne slujeşte multă vreme.
l— S 3 a a ş g B S a 3 a = s = e =
I6 a &B PKOJ g g B IE M DE B S M U LT

1405 — Minciuna rău te vatămă.

1466 — Ţine ce ai In mină şi n-alerga după
minciună.
1467 — Iscusinţa >stă în a cunoaşte adevărul din min­
ciună întru adevăr, iar nu cu ‘greşeală.
Iordacha Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 57— 245.

1468 — Vrednică e adică limba mincinosului să fie

cu trei nemilostive împunsături străpunsă, pentru ca
această întreită străpunsfrtură să răspundă la cele
trei greşeli oare le face cel care minte -.asupra firii,
asupra societăţii omeneşti, asupra credinţei.
1469 — Nu poate f i îndoială cum că mincinosul gre­
şeşte asupra firii, de vreme oe firea nici într-un lu­
cru nu înşeală niciodată, iar mincinosul spre nimic
alta nu se nevoieştemai vîrtos, decît ca să înşele, ea
un fiu cu totul înstrăinat de către o maică aşa mare
precum e .firea.
1470 — Acela ce minte, rău se întrebuinţează cu
limba sa şi nu e vrednic nicicum să o aibă în gură,
precum nevrednic ar fi să o aibă acela care numai
spre aceea s-ar întrebuinţa cu ea ea să mugească ca
beli, ca să latre ea cîinil, sau să grunească ca porcii.
1471 — Să nu credeţi, dar, niciodată, că e slobod a
minţi. Acela ce minte face ruşine şi nedreptate firii.
1472 — Ceea ce e preacurvia întru căsătorie, aceea e
minciuna întru toate societăţile omeneşti, e o necre­
dinţă foarte păgubitoare.
1473 — Cei ce iubesc adevărul, cu totul să se des­
partă de cel mincinos, precum de cel preacurvar băr­
bat să se despartă nevinovata mireasă.
 DE PR IN SCRIERI DE. DBM U jLT 168

1474— Nu. e minciuna cinste» nici- de folos omului,

niciodată» fr&plbr, ci mai vlfto^ît agonis^tepi^pibire.
1475 — Maschera nu se poate purta aşa lungă vreme
pe obraz, cît să nu cadăcfodva şi să nu se descopere
minciuna.
Petru Maior, cf. Şcoala Ardeleană...,
p. 82— 90.

1476 — Minciuna poate pînă la un loc

Şt ea ca şi toatei eetecusoroc.
147-7 — Cine poartă plosca cu minciunile nu. o duce
mult.
1478 — Cui. i se descopere minciuna, o dată» aceia
nu.se. maF crede? altă d ^ * . chiar c& ar v e ri» şi ade».
vărul. - '
Anton Pana, De la lume adunate^
p. 80— 81.

1479 — Minciunile acelea care se nasc din vicleşug,

unele se fac şi se zic cubunăsoeotiaţă, iar altele cu
rea..
1480 — Un: lucra mmeinosfiind întărit adeseori,
mai pe urmă se cred eşitreceeau n adăvăr de aler­
gat, adică de aşa adevăr, care' meruiaşie să se cu­
noască a fi adevăr.
Dimitrte Ţicbindaal, Fabule, p. 90—108.

MINTE
1484 — Ca să cerce-n lume toate, neastîmpărata
minte,
Fd om* către cele-oprite îl. împinge înainte.
GbeorgheAsachi, Opere, I, p. 21.
170 DE PR IN SCRIERI DE DEMT7LT

1482 — Trupul ţi-1 îmbraci în haine slabe şi proaste,

iar mintea ti-o îmbraci în haine împărăteşti şi o îm­
podobeşti cu cunună şi şezi în carîta înaltă şi lumi­
nată.
1483 — Să— ţi strângi mintea cea bărbătească în cap',
să nu ti se clătească mintea ca trestia cînd o bate
vîntul.
1484 — La domnul înţelept toate cugetele şi soco­
telile lui sînt bune.
1485 — Mintea rate avuţie şi comoară netrecătoare,
care nu se cheltuieşte niciodată.
1486 — Mintea este viaţa prietenilor şi împăcarea
fraţilor.
1487 — Mintea cea bună este cercare înaintea dom­
nilor celor necunoscuţi şi trup nevătămat şi faţă ne­
ruşinată. '
1488 — Din clipa în care-şi pierde mintea, atunci
este pierdut şi cu sufletul.
Neagoe Basarab, învăţături..., p. 195—375.
1489 — Mintea sănătoasă* este de dorit şi se cuvine
să ne străduim cu multă grijă pentru dobîndirea ei
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 312.
1490 .— Eu vreau s-aduc aminte
Că locul nu dă minte.
1491 — Cine-i tare şi mare,
Dar minte nu prea are,’
Nu-i bun, cît de bun la inimă să fie.'
Alexandru Donici, F a b u le , p. 38, 53.

1492 — Mintea omului neavînd învăţătură şi dăscă-

Jie a cuvîntului celui drept, care îi este lumina,' este
orb şi nu simte ce pricepe, pierde cuvîntăreasca lui
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 171

blagorodnie şi stăpânirea şi să face rob necuvîntăre­

lelor patimi.
Antim Ivireanu, O p ere, p. 350.

1493 — Firea ne-au dat minte de ajuns spre a cu­

noaşte cu cuvîritarea sa greşalele simţurilor.
Petru Maior, cf. A n to lo g ia gîndirii..., 1,
P. 83.

1494 — De multe ori firea ajutorîndu-se de meşte­

şug a făcut minuni.
O a r e c a r e s e c r e t a r i a le lu c r ă r ii p ă m în t u lu i,
Bucureşti, 1796.

1495 — O minte mai îndemânatică la lucruri mari,

adeseori e mai presus de mărunţişuri.
Eufrosin Poteca, In tro d u c e re î n . filo z o fia ,
Ct& A n t o l o g i a . . p. 185.
MlNCARE
1496 — Dorul bucatelor hrăneşte patimile şi poftele.
1497 — Cînd mănînci mult fără măsură, el (trupul —;
n.n.) se incintă ca şi focul.
1498 — Ceia ce este de mertic, de mertic să i se dea.
1499 — In lemnele cele multe se face foc mare şi
în bucatele cele multe se aţîţă desfrîul.
■ Neagoe Basarab, î n v ă ţ ă t u r i ..., p. 223—371
MlNDRIE
1500 — Umplerea răutăţilor este semeţia.
1501 — Şi cum se înfăşură volbura sau curpenul de
viţă şi se pierde roada ei, aşa, fătul meu, piarde tru­
fia şi mîndreţele roada împăratului sau a domnului.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă t u r i..^ p. 130—376.
172 DE PR IN SCRIERI D E D E M U LT

1502 — Aceia ce fac aşa, adlieă de cete ce nu ştiu. şi

de cele ce nu cunosc zic că cunosc, este a tranaşilar
şi a deşerţilor.
Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Ro­
mâneşti, p. 50.

1503 — Cel mlndru socoteşte că numai el este om,

iar ceilalţi sînt animale.
1504 — Să nu se socotească pe sine (omul — n.n.) mai
mult declt e*te şl să nu se mândrească, îngîmfîndu-se
de deşertăciune.
1505 — Trufia şi semeţia, printre alte rele cărora le
dă naştere,' risipesc sporirea întru înţelepciune şi
închid calea spre treapta înaltă.
1506 — Mîndria de tot oarbă fiind, precum peste
cei mari, aşa şi peste cei micî dă.
1507 — Chipul întîi al trufiei în procathedria mesii
se zugrăveşte şi toată mîndria în scaunul cel mai de
sus se săvîrşeşte.
1508 — Mai rar falnicul tainic se află.
1509 Ochiul mândriei pe leu şoarece văzînd, mai pe
urmă pe şoarece leu sîmte.
Dimitrie Cantemir; Divanul, p. 4Ş—574;
Istoria lerooUPaâ, p; 72—24S.

1510 — A vrea să se arate oarecine că este ceea ce

este, cea mai mare zădărnicie, ce curge din mîndrie.
Iordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 75.

l& ll — Să. nu ne. trufim întru inimile noastre, veri

pentru ce bine am face, că ne vom pierde {data oste­
nelii.
Antim Ivireanul, O p ere, p. 128.
 DE P R IN SCRIBRI DB D E M U LT 173

1512 — Omul cel neînţelegător şi neînvăţat este

plin de mîndrle.
O c t o î h m i c (P r e f a ţ ă ), Iaşi, 178®.

1513 — Săracul mîndru se uită la ceilalţi ca la nişte

muşte.
1514 — Nu fii mîndru şi nebăgător în seamă, ci
oercetează-ţd vecinli'şi amicii sau prietenii.
Anton Pann, D e la l u m e a d u n a te..., p. 82—
83.

1515 — [Omul — n.n.] cel fără obraz şi gros la piele

şi ceea' ce e dator şl poate şi trebuie să dea el înde­
părtează astăzi pînă deseară, de mîine pînă poimîine
şi aşa tot mai departe, părîndu-i-se că cu atîtea mai
mult se domneşte, cu d t să cere mai mult de la
dînsul.
1516 — Care se mîndreşte, se leneveşte sau se ru­
şinează a Învăţa ceva de la altul, iarăşi aşa rămîne.
15Î7 — Acela care nu are nemica în cap, lui i se
pare că are mai mult decît toţi ceilalţi. '
1518 — Mîndria vine înaintea căderii.
1519 — Unele noroade se mîndresc şi se laudă cu
vrajbele, cu urîciunile şi eu goanele care bătrînii lor
altora au făcut.
Dlmltrie Ţichîndeal, Fabule, p. 75—i 8L
M lN G lIE B fi

1520 — Precum lumina soarelui la ochii bolnavi

întunecare, aşa cuvîntul de linişte la inima săltă-
to are tulburare aduce.
1521 — Cuvîntul mîngîios la întristare este ca nu­
mele doctorului la zicare.
174 DE PR IN SCRIERI DE DEMULT

1522 — Unde îndoinţa, acolo şi nădejdea şi unde

nădejdea, acolo şi începătura mîngîierii este.
Dimitrie Cantemir, Is to ria le ro a lific ă ,
p. 177— 204.

M1NIE

1523 — Omul năprasnic degrabă răspunde, iar apoi

pe urmă se căieşte.
Archirie şi Anadan, cf. George Călinescu,
Is t o r ia lit e r a t u r ii r o m â n e d e la o r ig in i p în ă
î n p r e z e n t , p. 52.

1524 — Nu se cade nimănui să se mînie şi să se facă

rău.
1525 — Ceasul mîniei este cădere.
1526 — Mînia cea iute face patima.
1527 — Să nu vă mimaţi, căci vă vor arăta slugile
voastre greşeala voastră, nici să vă fie cu necaz şi
să puneţi pizmă în inimile voastre şi să nu întoar­
ceţi dreptatea săracului.
1528 — Drept aceea, fugi de mînie, care este rădă­
cina pizmei şi nu avea vrajbă spre vecinul tău şi nu
băga în seamă necazul.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 203—314.

1529 — Mînia nu se poate învinge pe sine.

1530 — In multe timpuri lipseşte a îngrădi mînia.
1531 __ Nici pe vrăjmaşi nu se cade să ne mîniem.
C a l e n d a r u l d e la B u d a , Buda, 1810.

1532 — Neputinţa aduce mînie iar mînia aşteaptă

izbînda.
 DE PR IN SCRIERI DE D E M ULT 175

1533 — Precum mînia naşte izbînda, aşa izbînda

nedcbîndită naşte dosadă, cu care mînie singură ca
cu lanţul său se sugrumă.
Dimitrie Gantemlr, Is t o r ia le-ro g lifică ,
p. 72— 160.

1534 — Şi cînd te mînii, nu face

Rău altuia, ce nu-ţi place.
1535 — Stîmpără-ţi mînia, urgia ţi-opreşte,
Rîvna, vicleşugul, de te curăţeşte.
Dosoftei, O p ere, I. p. 16, 82,

1536 — Cînd cel mai mare se mînie, vatămă mai

rău.
1537 — Şi vînturile la vremea lor sînt foarte tre­
buincioase. •
1538 — Degrab să asculţi, tîrziu să grăieşti şi la
mînie cu totul să zăboveşti.
Iordache Goi eseu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 142, 221.

1539 — Ce folos este a nu bea vin şi a fi beat de la

veninul mîniei ? -
Antdm Ivireanul, O p ere, p. 39.

1540 — La cuptorul cald puţine lemne trebuiesc.

1541 — Mînia ta iarăşi nu grăbi să o verşi asupra
cuiva ca să nu te căieşti.
1542 — Nu turna spirt peste foc, ci mîngîie-1 de ai
vreun mijloc.
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..,, p. 84.
176 DE P R IN SCRIERI DE: DEBUHiT

1543 — Bacă nu ne e drag să se vorbească despre

noi aşa cum sîntem, să ne miniera dară înşine pe noi
de ce sîntem aşa iar nu aşa ?
1544 ■ — Mînia aseamănă pe om cu fiara cea sălba­
tică, Insă omul nu trebuie să facă nimica ca fiara
fără prajudecare.
1545 — Bacă ceva în iuţim® şi în mînie grăim că vom
face, cînd patima iuţimei se porneşte şi înceată
mînia, atunci nici să nu ne gtodim la acelea.
1546 — Norocul este omul acela care e aşa alcătuit
iie mu se mînie lesne şi care poate în vremea mîniei
a prejudeca.
D im itrie Ţi eh in deal, F a bule, p. 48— 124.
i
MOABXE
1547 — Nici avuţia, naltul rang sau nume
Nu a ferit* pe oameni de mormînt.
G h eM ^h a A sachi, O p ere , l. p. 146.

I5â$ — Unul este sfârşitul tuturor: moartea. v

1540 — Ca să poţi trăi eu dreptate, învaţă să mori.
1539 :— Oftată a muri, datoria firii, iar cu groaza
jQOTtii a trăi, moartea morţii este. '
yssi — Fără leac numai moartea la muritori este.
D im ltrte C an iem ir, D iva n u l, p. 54, 336;
Is to r ie le ro gU fică , p. 148— 174,

— Oricine a gustat din ©ele bune în această

va gusta gimoartea.
1553 — CAI morţii) este somnul din care nu te mai
eeoll.
 DE PR IN SCRIERI DE D E M ULT 177

1554 — Cripta care nu miluieşte pe cel mai slab,

pici nu este darnică pentru cei mai buni, ci pe toţi
K aşază împreună, a acoperit şi pe acest om !
Azarie, C r o n ic a , p. 140— 147.

1555 r— Moartea nu vine la om atuneea dnd «o

cheamă,'
Ci. aleargă la dînsul cînd nu-i e teamă.
Anton Panii, D e la l u m e a d u n a te ..., p. 78.

1556 — Toţi în tot ceasul sintem supuşi morţii, iar

pentru buna norocire acelora asemenea noi se cade
să ne veselim.
1557 — După moarte de aşteaptă cineva să fie da
folos altora, aceea e o nădejde deşartă.
1558 — Nimănui nu-i place a muri, de ar vieţui cu
cîte nevoi. .
1559 — Noi oamenii trebuie să murim ori cu ceva
mai înainte, ori. «mai târziu, însă rând e careva silit
mai înainte de vreme să se lipsească de viaţa sa,
acela s& se griŞaaseă cum se va despărţi de dînsa
Intr-uri mod mai slăvit.
1560 — Moartea nu după glasul cariei şi al cioarel
se poartă, ci după rinduiala sa.
- Dimltrie Ţtchindeal, F a b u le , p. 95—193.

MODESTIE

1561 — Să nu se laude înţeleptul cu înţelepciunea

sa, nici puternicul cu puterea sa, nici bogatul cu
bogăţia sa.
1562 — S^nu ţi se înalţe inima, nici să te trufeşti
de limbile şi noroadele cele multe.
178 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

1563 — Dacă vezi eă af greşit, te smereşte şi te

pleacă.
Neagoe Basarab, În vă ţă tu ri..? , p. 128— 286.

1564 — Nu căuta să faci vreun lucru de cinste numai

de ochii lumii, cu ostentaţie, ca să te laude oamenii,
ci străduieşte-te să capeţi deprinderea lăuntrică nu
a falsei şi făţarnicii, ci a adevăratei virtuţi şi cucer-:
nicii;
1565 — Leapădă trufia şi părerea bună despre tine
şi despre virtutea ta [...] şi-gîn5eşte-te moderat ca
privire la tine şi poartă-te smerit.
1566 — Obişnuiţi sînt cei adevăraţi vrednici vredni-3
ciile lor de priveala ochilor şi lauda gurilor a-şi as-:
cunde.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 270— 374.

1567 — Să nu se facă aceea ce nu e şi să nu se ames­

tece întru aceea ce nu ştie şi nu e vrednic.
1568 — Cu cei mai mari şi mai vrednici nu te ase­
măna, ci te sîrguieşte toate mijlocirile cele stator­
nice a le întrebuinţa, ca să te poţi cu vremea cu
dînşii asemăna.
1569 — Cel drept, învăţat şi înţelept totdeauna se
învaţă şi totdeauna ştie că foarte puţintel au învăţat
şi pentru aceea nici îi vine în minte cîndva să se
ţină măreţ despre ştiinţele lui.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 109— 168.

M ODERAŢIE
1570 — Omul nu trebuie să fie nici prea-prea, nici
foarte-foarte. *
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 85.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M U LT 179

1571 — Toţi înţelepţii şi dascălii ne învaţă nici să

ne prea bucurăm cînd vedem toate, trebile făcîndu-se
pe voia noastră, nici să ne întristăm cînd nu ur­
mează acele ce voim după a noastră poftă.
Axinte Uricariul, cf. Nieolae Iorga, Ca să
fim mai tari, p. IU.

M O R A LIT A T E

1572 — îmbunătăţirea morală a unei naţii se cuvine

să se facă prin ea însăşi.
Gheprghe Asachi, cf. Ibid., p. 136.'

1573 — Pentru a trăi cineva fericit nu trebuie să

trăiască rău şi necugetat, ci bine şi cu cinste.
1574 — Duhul, cît de sărac şi slobod, decît împăra­
tul de poftă robit mai bogat este şi rodul drept decît
tiranul strîmb mai tare este, că acela în trup iar
acesta în suflet nimiceşte.
Dimitrie Car. tem ir, Divanul, p. 296 ; Istoria
Ierofflifică, p. 140.

MOŞTENIRE

1575 — Bunătatea nu să trage, nici vine după neam,

aşijderea şi răutatea, pentru că orice om de ar fi să
se tragă despre părinţi şi despre rudenie de oameni
mari şi vestiţi şi îmbunătăţiţi, iar lucrurile lui să fie
proaste şi urîte şi fără ispravă, unul ca acela este
batjocurit de toţi.
Cazanii (Prefaţă), Rimnic, 1748.
/
1576 — Mulţi oameni socotesc pentru omul cela ce
cînd se naşte într-o cetate cu mulţi oameni şi vestită
din părinţi de bună rudă şi vestiţi, ei zic că este
 DE P R IN 8CBDSRI DK D E M ULT

yredinie şi destoinic unul ca acela să fie lăudat [...]

şi să se mire pentru moşia lui şi pentru înălţarea
rudeniei lui. CS unii ca aceia greşesc fără seamă şi
fără de socoteală ohfbzulesc, pentru că bunătatea nu
vine nici se trage de pe moşneni şi de pe strămoşi;
aşijderea şi răutatea şi viaţa cea rea nu merge sst vie
să se pogoare pe strănepoţi, ci fieşcine din lucrurile
sale [...] sau se ruşinează, sau se slăveşte.
1577 — Omul cît ar fi să se tragă din părinţi şi de
rudă de oameni mari, vestiţi şi îmbunătăţiţi, iar lu­
crurile lui să fie proaste şi fără de ispravă, de nimica
şi grozave, aceluia atîta de mult i să cuvine batjocu-
rire şi urgislre.
Îndreptarea legii (Prefaţa I), Tîrgovlşte,
1652.
1578 — Nimic ap este mai vrednic de ris decît a se
făli cineva numai cu părinţii şi strămoşii s ă i; nimic
iară mai vrednic de laudă decît faptele cele mari ale
strămoşilor care slujesc de' pildă şi ca un bold de
întrecere urmaşilor.
Ion. Heliade-Rădulescu, Literatură..., cf. An­
tologia gindirii..., p. 211.

MULŢUMIRE
1573 — Păstorul păscînd oile sale, dacă cîntă şi
fluieră, el e norocos în sfera sa.
1580 — Mulţumirea e frumos lucru şi bun şi se
naşte din inima cea de bun neam.
Dirrătrie Ţichindeal, Fabule, p. 62, 139.

MUNCA
y
1581 — Sîrguinţă ş-osteneală
Pe om nu dau de sminteală
 DE PRIM SCRIERI DE D E M U LT 181

1582 — Osteneala-i chiar odor.

Gboorghe Aaachi, Opere, I, p. 289.

1583 — Cel ce nu lucrează ceva bun se învaţă; să

lucreze răul.
1584 — Cu cît lucrurile mai cu anevoie şi mai cu
multă nevoinţă se dobîndesc, cu atît m a mult cu
laudă şi mai cu cinste se slăvesc.
1585 — Nevomţa suferinţă cearcă, iar suferinţa
toate rabdă, iar răbdarea cu vremea mai mult iz­
bândeşte.
Dimitrle Cantemir, D i v a n u l , p. 358 ; Is to ­
111— 207.
r ia Ie r o fflific ă , p .

1586 — Unii muncesc şi alţii se bucură de munca

acelora.
1587 — Fără muncă lucrul bun nu dobîndim.
1588 — După muncă şi sptTTul.
1589 — Munca să n-o laşi din mînă, că pierzi ro­
dul ei.
Iordache GoJ.escu, Proverbe comentate,
p. 52— 182.

1590 — Munca e comoară.

1591 — Are ochi, mîini şi picioare,
Poate munci cu euidaare.
Anton Pann, Qe la lume adunate..., p. 86.

1592 — Pruncii şi fetele mai vîrtos dnd 6Înt avuţi

şi de părinţi de bun neam, din unghii tinere trebuie
a-i obicinui către iubirea de osteneală.
1593 — Care nu e faur se miră cum faurul vara în
căldurile cele mari toată ziua tupăieşte cu ciocanul
în făuria lui.
182 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT

1594 — Nimica nu e fără primejdie, mai în pace

şi mai cu omenie decît cu dreapta sa osteneală a se
hrăni şi a se ţinea.
1595 — Să nu laşi să-ţi treacă nici o t i fără de lu­
cru şi fără folos.
1596 — Bărbatului şi muierii le stă urît şi ruşine
fără lucru a şedea, de-ar fi cit de avuţi.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 74—181.

NĂDEJDE

1597 — Cele ce se iubesc, prea lesne se cred şi mai

tare se nădăjduiesc.
Dimitri® Cantemlr, D iv a n u l, p. 240— 253.

1598 — Nime lucruri pe voie de tot să nu crează,

-Nime grele nădejde de tot să nu piarză.
Miron Costin, V ia ţa lu m ii, p. 117.

1599 — Unde omul este pe cale de sporit

Oricare suferinţă
O poartă, mulţămit,'
.Vînînd a sa dorinţă.
Alexandru Donicl, F a b u le , p. 124.

1600 — Nădejdea este nedespărţită de tot omul ce

să află încă pe pămîpt.
Dinicu Golescu, în s e m n a re a c ă lă to r ie i
m e le , p. 15.

1601 — Nădejde, cerească hrană,

Ce pe muritori hrăneşti,
 DE P R IN SCRIERI DE D E M U L T 183

Şi-n cumplitele necazuri

Mîngîind îi sprijin eşti.
Barbu Paris Mumuleami, S c r ie r i, p. 202.

1602 — Tu fă-le toate cele ce se cuvin, apoi să ai

nădejde.
1603 — Ci nu se va nădăjdui spre acei oameni care
nu numai cu alţii, ci şi cu neamurile lor trăiesc în­
tru urîciune, în gîlceavă şi în vrajbă şi întru ne­
unire, care întru sine nu se iubesc şi nu se cinstesc,
nebuneşte se nădăjduiesc că şi pe alţi oameni sau
vor iubi sau vor cinsti.
Dimitrie Ţiehindeal, F a b u le , p. 77, 158.

1604 — Nădejdea domnului este ca seninul cerului

şi încetul m ării; acum este senin şi se fac nori, acum
este mare lină şi se face furtună.
Grigore ‘ Ureche, L e t o p is e ţ u l, p. 308.

nar av

1605 — Cei bătrîni nu-şi mai schimbă năravurile.

Iordache Golescu, P roverbe c o m e n ta t e ,
p. 73.

1606 — Fericiţi sînt oamenii aceia ai lui Dumne­

zeu, care au năravuri fără prihană, unde vecinii
sfîntă nemotenie ţin între sine.
1607 — Cîţi oameni, atîtea năravuri.
1608 — Care scrie şi pofteşte să îndrepteze năra­
vurile oamenilor, cu totul trebuie să fie curat de
această prihană care se naşte din zavistie.
1609 — De nu se vor otrăvi din tinereţe cu obi­
ceiuri rele, şi de se va adăpa cu năravuri bune şi
184 DE « I I N BGRIERI D E D E M ULT

cu dragoste către cinste, către adevăr şi către toate

cele de bunneam fapte bune, ferice de ei, că aşa vor
rămânea totdeauna şi seminţia lor tocă mai bună va
fi decît dînfă,
1610 — Nici mai mare fericire şi bună norocire
decît năravurile cele bune [...] nu pot fi.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 51— 110.

N p d lE
1611 — Un nebun o pietricea în. fundul mării
âhincă, pe care o mie de înţelepţi să o scoată, vred­
nici nu sînt.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia J ero g lific ă ,
p. 25.

1612 — Isteeiunea la bătrâneţe cea peste fire, în­

treagă nebunie,
1613 — îndrăzneţ să fii, dar nu peste fire,, că-ndrăz-
neâla peste fire, obrăznicie-i din fire şi întreagă ne­
bunie.
Iordache Golescu, P roverbe co m en ta te,
p. 240—304.

1614 — Nebunul pe mai marele său nu-1 cunoaşte.

1615 — De nebun şi de femeia rea fiece înţelept
fuga,
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 88.

1618 — Un om de va grăi numaidecît ceva cu ne­

bunie, iarăşi va afla pe ai săi oare vor întări şi/Crede.
1617 — A mînca şi a bea bine, îndelungă vreme în
pat a şi a se întinde, cealaltă vreme a căsca
gura în taină, a căuta care unde umblă, a flecătui
 S S P E IN SCRIEfU DE D E M ULT 185

nimicuri în vînt şi, ce-i mai râu, pe alţi oameni de

omenie rău a-î cuvînta, nimica mai puţin după, laudă
a căsca gura, aceasta e pofta nebuniei, cea mei de pe
urmă.
1618 — Nimenea nebuniile sale cu care din pruncia
sa s-au obicinuit şi care in obiceiuri i s-au prefăcut,
nicidecum nu Ieştii a fî nebunii.
1619 — Vrei s i cunoşti cb*© e nebunul ? Iată acela
e, care se laudă cu nebunia ea.
Dimitrie Ţtehtadeal, F a b u le , p. 40— 188,

NECAZURI

1620 — Necazurile, *nestatomiciile şi amărăciunii*

lumii sîni asemănate cu apele şi cu marea.
1621 — Chiar şi peste ctepţi vin din partea oame­
nilor chinuri denesuferit şf fără-milă.
1622 — In s^oieîune, necazurile ca otrava de pri­
măvară odrăaîesc şi fel de fel de chipuri spre mai
mare dovadă izvodesc.
Btoltrte Cantamir. Divanul, p. 240 ; 328 ]
Istoria lemgîîţicâ, p. 154...

1623. — Orice om cu necazul lui.

1624 — Cu rit omul e mai mare, cu atît necazuri
mai mari are.
1625 — Pe cel mai buni oameni necazurile îi tapase,
că cel nebun nu simte.
1626 — Mai bice mic şi fără necazuri, decît mare
cu necazuri.
lordache Golescu, Proverbe c o m e n ta te ,
p.49-^10.
186 DE P R IN SCRIERI DE D E M U LT

1627 — Nu este nimic neschimbat în această viaţă,

nici stăpînirea domnească, nici bogăţia, nici noroc
bun, oare să nu fie tulburat de furtună şi de supărări,
Macarle, Cronica, p. 98.

1628 — Omul pînă nu pătimeşte

Niciodată nu se-nţelepţeşte:,,
1629 — Unii de necaz cînd dau
Pierd mintea cîtă o au,
Şi alţii de el nu mai scap
Şi toţi au simţiri în cap.
Anton Pann, D e la lu m e a d u n a te .
p. 89—91. • \

n e c e s it a ţ i

1630 — Coada la dobitoc întîi este pentru frumu­

seţe, iar a doua oa pe unde capul şi picioarele nu
ajung pentru apărarea de muşte, . cu coada să
ajungă.
1631 — Uscăciunea pîinii spre potolirea foamei iar
nu spre dezmierdarea mesei se găteşte.
1632 — înţelepţii întîi nevoia, apoi treaba caută.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 106— 458.

1633 — Unde n-am trebuinţă, nici nu vînd, nici nu

cumpăr.
' Anton Pann, De Ia lume a d u n a te .*, p. 92.

1634 — Cînd vreunui om îi putrezeşte vreun deget,

el e bucuros să-l vindece cît mai degrabă; iar cînd
 DE P R IN S C R IE R I DE U E r îU tT 187

vede,că toată ţnîna va să i se strice, atuncea strigă

cît mai curînd să i se taie degetul.. .,
Di mi trie iŢichindeal, F a b u le , p. 46.

N E C H IB Z U IN Ţ A '

1635 — Nechibzuinţa aduce suferinţă.

Dimitrie Cantemir, D i v a n u l, p. 56.

1636 —; Fapta nesocotită aduce pieire.

Miron Costin, V ia ţa lu m ii, p. 118.

NEDREPTATE

1637 — Rău este a şedea la râspîntii şi a cere ; mai

rău este a se îmbogăţi omul cu nedreptate.
1638 — Să nu cumva să iei cinstea şi boieria de la
vreun om care va fi harnic şi înţelept şi să o dai al­
tuia, fiindcă îţi face glume şi veselii şi rîsuri.
1639 — Să nu dai boieriile măscăricilor şi celora
ce fac rîsuri, ci să dai celor ce vor fi harnici şi vred­
nici de cinstea şi slujba ta.
Neogoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 200—293.

1640 — Din nerînduială, din nedreptate şi din rău­

tate se strică şi se mută împărăţiile.
Constantin Cantacuzino, Is t o r ia Ţ ă r ii Ro­
mâneşti, p. 235.
*TÎ

1641 — De multe ori la muritori se vede puternicul

nebun în fruntea sfaturilor iar săracul înţelept îna­
poia pragurilor.
1642 — Ale trîntorilor urlete ale albinelor sunete
astupă.
188 DE PHTfiT SCRIEM DE DES1DEX

1643 — Precum- picătura cea mai de pe-urmă? vasul

îneacă,, aşa stxîmbătaţilor maii şi multe-mai dinainte
grămădite cu una mai de apcd şi necunoscută şi cea
căzută răsplătire îşi au şi precum că multe ,grămădite
mai dinainte au fost se cunosc.
1644 — Mutareaminţii, schimbareasoeoteliişi naş­
terea euvî&tulM nuir^ a t u ^ lăudate, clnd din
rău spre bine şi din vrajbă spre dragoste se întorc.
Dînutrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g liftc d ,
p. i4G=—i m.

1645 — Eu. ştiu. mai mult că oamenii în.lume

Asupra- celor nriei dreptate; nu-şi găsesc
Cînd ei cu cei mai mari răşpirile-mpărţeasc:
Alexandru Donicr, F a b u le , p. 55.
/
1646 — D^'-strîmbătatea^ctmn-iubeşte-,'
AceJaseLaîngur-.suffetul ş-umeşţe.
164? •— Puterea slrferibilorrsă sece.
Dos©$tei; O p ere, 1, js. 29; 161,

1648 — Mai bine să mori de foame decît să iei pîi^

j&easăraeului. ,
Anton Păun, De- la lu m e ; a d u n a te..., p, 92.

|6'49 — Lupul tepîndeşteylupuLtejudecă.

1650 — Nedreptatea — naşterea iadului.
1651..'—- Care cu..nedreptate, agoniseşte; «cela- cu dia-
yololrisipeştei
1652 — Jumătate cu înţelegere şi cu. dreptate este
tnai mult şi mai spomic (...) decît întregul cu nedrept
tate şi blestem.
 0 5 P H IN -SGBXHltl ' H .m iiE L T

1653 — Nedreptatea răstoamăseaunele, puternicilor

1654 — "TicăLoasă-stare «sfcetmdee^l nSînvăfat are
putere să clevetească şi să bîrfească, iar acela care
ştie trebuie să tacă şi cu frică ăă asculte.
Dimitrle Ţichinde&l, F a b u l e , p. 50—9Î.

1655 — De vei avea strîmbătate, ‘a fla-vei dreptate.

G rigore U reche, L e to p ise ţu l, p. 129

N E M U LŢ U M IR E

1656 — Multă nemulţumire

' Aduce rea esîndire.
1657 — Cunoaşte dar acuma ee este nemulţumirea
Că pţata ei cea dreaptă ieste urgisirea.
'Cronica i a n o n t m ă .d e s p r e d o m n i a •l u i »Ma-
' v r o g h e n i , p . 231— 245.

m
1658 — Omul nemulţumit fuge de bine şi dă peste
mărăcine.
Anton Fann, De Ia Marne a d w ia le ..., p. 94
NENOROCIRE

1659 ■
— Nu înfrunta pe nimenea in-nenorocire.
1660 — Ond pentru nenornemea patimiior altora ne
bucurăm, o, ee- slâbicrune şi ee nedreptate.
Dimitrie Ţichtndeal, Fabule, p. ISO, 101
N EPĂSAR E

1661 — Sufletul supus la tenchiul negrijei departe

stă.
1662 — Unde urechile adevărului sînt astupate,
acolo toate hrizmurile se par basme.
190 OE P R IN S C R IER I DE D E M U LT

1663 — In cei mai mulţi mărimea şi greuimea tru­

pului semnul micşorimei sufletului şi uşurinţei min­
ţii este.'
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 70— 87.

1664 — Bolnavul multe zice şi sănătosul face ce ştie.

Anton Pann, De Ia lu m e a d u n a te-.., p. 90.

NEPO TISM

1665 — Cînd veţi vrea să puneţi boieri, nu se cade

să căutaţi că (vă) vor fi rudenii şi pentru aceea să-i
puneţi, că aceasta este făţărnicie.
1666 — De veţi fi avînd rudenii multe, sau de vor
vrea rudeniile tale să aibă cinste şi socoteală mai
multă decît alţii, cum s-ar zice toate mărimile pe
dînşii să razime, nu este bine.
1667 — Cel ce va să fie domn adevărat, aceluia nu i-
se cade să aibă rudenii, ci numai slugi drepte.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 256.

NEPO TR IVIR E

1668 — De multe ori s-a luat seama că de un lucru

numai, doi într-un chip nu povestesc, ci unul una,
altul alta băsnuieşte.
Constantin Cantacuzino, Is t o r ia Ţ ă rii Ro­
m â n e ş ti, p. 6.

1669 — Proimiul lung la voroava scurtă precum

capul porcului la trupul raţei se potriveşte.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 175.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M U LT 191

1670 — Mulţi mari lucruri socotesc

Şi nici mici nu isprăvesc. .
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 96.

NE R EC U N O ŞTIN ŢA

1671 — La cei ce' binele a răsplăti nu ştiu, din po­

menire întîi ruşine, iar din ruşine mînie se scorneşte.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia le r o g lific ă ,
p. 224.

1672 — Aşa fac şi năpîrcile, mumile-şi omoară,

'Că dacă crose, le găuresc şi le omoară.
C ro n ic a a n o n im ă d e sp re B r în c o v e n i, p, 42.

1673 —- Pe tot nerecunoscătorul

Şi pe tot nemulţămitorul
Să nu-1 ajuţi niciodată ■
De ai în cap judecată,
Nici să aibi cu aşa fire
în viaţă-mprietenire.
1674 — Nu lovi p-ajutătorul . ,
Ca p-un vas gol cu piciorul.
Căruia tu mai-nainte
Te plecai şi îi dai cinste
Cînd era plin de bucate
Şi de alta bunătate:
Anton Pann, De la l u m e a d u n a te..., p. 09.
i1
1675 — Celor răi, celui ce le face bine în zadar e, că
nu e mulţămită.
1076 — Urîtă pasăre este aceea care îşi spurcă cuibul
său.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 48— 79.
192 DE P R IN SCRIERI DE D E M U LT
J
NERĂBDARE j

1677 — Pln-a se găti mireasa,

Ochii ginerelui iasă.
Anton Pann, De la lume adunate..-., p. 99.

1678 — Iuţimea, nerăbdarea şi izbînda cea nein-ţe-

leaptă la mulţi s&it foarte stricătoare.
Dimitrie Ţichtadeal, F a b u le , p. 112.

NESTATORNICIE

1679 — Nimica nu ocărăşte pe demnul aşa ca cuvîn-

tul nestătător.
1680 — Norocului i-au pus nume oei băMni din
lume, '
El e cela ce pe mulţi cu amar să afume.
El suie, el coboară, el viaţa.rumpe
Cu soţia sa, vremea, toate le surpe.
1681 — Norocul într-xm loc nu stă, într-un ceas
schimbă pasul.
Sfiron Owtin, L eta p k s eţu l, p. 69.

1682 — Nu e desfătare
Pe acest pămînt
Fără întrfetare
Zic în scurt cuvînt.
Anton Pann, D« la lume adunate..., p. 109.
NEŞTIINŢA
1683 — Ceaţa după ochi cît poţi s-o ridici, ca mal
bine să cunoşti ceea ce vrei să vefei.
 DB P IO N BCKEBfit C B O B U B I32 I®

1684 — Unde învăţătura se Iveşte, d-aeolo neştiinţa

de sineşi se izgoneşte. ' -
Ierdache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 201—m .

1685 — Ar fi vrut să facă şi el

Dar nu ştie în c e M
Anton Pann, De la lume a d u n a te ..., p. 38.

1686 — ticăloasa neştiinţă multe răutăţi oamenilor

pridnuieşte I
1687 — Toate scorniturile, înşelăciunile şi socotelile
cele mincinoase, care purced şi curg din neştâinţe,
lesne le putem lepăda şi a ne mîntui de dînsele.
1688 — A nu şti aceea ce nu am învăţat, aceasta e
fireşte la fiecare.
Dimitrie Ţichiitdeal, Fabule, p. 115— 165.

NEVOIE
1689 — La vremea de trebuinţă cu cuvîntul bine a se
sluji şi tare a se nevoi lucrul înţelepţilor este.
Dimitrie Gantemtr, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 222— 223.

1698 — Cînd peste măsură se supără cineva, atunci

de nevoie ieşim-din datoria noastră,
î 691 — Nevoia pe om la netrebnicii îl duce.
Iordache Golescu, P roverbe c o m e n ta t e ,
p. 130— 144.

1692 — Nevoia, copilul meu,

Ea ştie ce nu ştiu eu.
 —— — — ■■ 1 M,
m DE P R IN S C R IE R I DE D E M U LT

1093 — Mulţi cînd dau peste nevoie

Se fring şi se-nconvoaie,
Zicînd : „de azi înainte
Asta mă învaţă minte" !
Apoi răul dacă trece
Şi ceva bine petrece,
La trecut nu mai gîndeşte,
D-următor nu se fereşte.
Anton Pann, D e la lu m e ad un a te.... p. 102.

1694 — Omul de cinste şi bărbatul cel vrednic ştie să

deschilinească nevoia din nevoie şi nu primeşte fieştece
nimicuri a fi nevoie.
1695 — Lipsa şi nevoia cea mai mare este aşa lucru,
cît nu se pot da şi reguli, nici legi prescrise.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 83.

NO BLEŢE

1696 — Nu din bătăliile date de strămoşi se naşte

adevărata nobleţe, ci din virtutea curată.
Gheorghe Doja, cf: A n to lo g ia G în d ir ii...,
I, p. 14.
NOEtOC

1697 — Toate ca acestea, unii pierzînd, alţii găsind,

de la unii fugind, la alţii nimerind, orbul noroc, cum
li zic, şi-l zugrăvesc.
Constantin Cantacuzino, Is t o r ia Ţ ă r ii Ro­
m â n e ş ti, p. 57.

IfjBR — Norocul în lume aduce fericire.

 DE P R IN S C R IE R I DE D E M U LT 195

1699 — Chipul norocului mii şi mii obraze să fie

avînd şi în mii de mii de feluri pe muritori în tot cea­
sul să fie măgulind.
1700 — în ziua norocului să-şi arate vîrful cornului,
iar în ziua nenorocului, de nevoie să sufere şi scoate­
rea ochiului.
1701 — Norocul cînd cu cel norocit a batjocuri va,
întîi cu a sa putere îl batjocureşte, apoi cu a altuia
slăbiciunea îl domoleşte.
1702 — Colea ce norocul face, nici mintea, nici soco­
teala a desface nu poate.
1703 — Izvodul norocului, ochiul muritorului vreo­
dată a-1 citi nu poate.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 34 ; Is t o r ia
p. 110— 220.
Ie r o g li fi c ă ,

1704 — Norocul plecare iar nu asprime primeşte.

1705f — Deci norocul tău tare în mînă strînsă să-l ţii.
1706 — Pune norocului tău zăbală şi mai lesne vei
eîrmui.
1707 — Norocul n-are picioare, numai mîini şi aripi.
Cînd îţi pare că îţi dă mîna, atunci şi zboară.
Miron Costin, De neam ul m o ld o v e n ilo r
p. 108— 109.

1708 — Norocit se socoteşte acela pe care-1 fac pri-;

inejdiile streine treaz.
1709 — (Norocul) nicăieri multă şedere lă un loc nu
are.
Nicolae Costin, Carte pentru descălecatul
Ţ ă r i i M o l d o v e i , p. 33— 34.

1710 —r După întristare, cînd norocul ne zîmbeşte,

aşteptăm bună nădejde.
IM D E P R IN SC R IE R I DE D E M U LT

1711 — Norocul nu-1 păţi- gâsi cînd vrei» cum nici

oţice lucra bun.
1712 — Norocul ajută la cel îndrăzneţ, dSar şi bl pri­
mejdii de multe ori îi aruncă.
Iordaehe Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 88— 305,

1713 — înţelept este să profiţi de norocul ce-ţi. iese

6ingur în, cale şi să asculţi sfatul celor ce ţi se oferă
de la sine.
Gheorghe Doja, cf. A n to lo g ia ..., p. 15.

1714 — Crud norocul schimbă pasul,

N-aduc anii ce-aduce ceasul.
1715 — Aşa-i acea nălucă, nătîngă şi fatală,
Ce p u ru ri ne-nşală,
, Supt nume do noroc, v
Şi după care unii necontenit s-alungă,
Dar nu pot să-l ajungă»
fer alţii, stând pe toc,
De el se folosesc
Şi fără nici un merit, favoru-i dobîndesc.
A le x a n d r u D o n ici, Fabule, p. 85, 11#,

1716 — Vai de acela oe umblă

Intr-a norocului umbră,
Fără nici. o socoteală.
Negîndind la poticneală.
1717 — De aceea trebui eş te,
Cînd cineva dobîndeşte
 DE m m S C R IE R I B B D E M U E T - IOT

. Măcar dram de norocire1

Să se poarte cu simţire.
Anton Pana, De la lum e adunate..., p. 103.

1718 — Cea mai adevărată şi -mai dreaptă bună no­

rocire se naşte din mintea cea luminată şi din laptele
cele bune iasă.
1719 — Cel ce e norocos, ar trebui să fie totdeauna şi
întru toate aşa, ci noi vedem că toate curg împotrivă.
1720 — De mirare e cum poate fi omul aşa de tare la
cap şi apără atîta norocirea,, de vreme ce cu ochii săi
vede pe mulţi aii norocoşi iar mîine nenorocoşi.
' D t r a ilz ie Ţ ic h iiu fe a î, î\iî>w te, p. 83— 136:

1721 — Întîmplarea şi norocul de multe ari faoe

aceea ce nu poate face timpuf şt vremea.
? Ienăcfaiţă Văcăre6cu, Gramatică ntmâ-
neasd (Prefaţă), Rîmnic, 1787.

NUME

1722 — Cu toate că nu, se cuvine să împlinim virtu­

tea pentru ca sădobîndim renume şi alas© înaintea
oamenilor, însă foiraa bună şi mumele bun faţă de
oameni buni nu trebuie neaQoatite.
1723 — Agonisita numelui mai urnit eu îndrăzneala
decît cu sfiala se dobîndeşte.
D im it iie - C a m te sn ir, Vt&wisA, p, 390 ; Isto­
ria IerooUfKă. p . 110.

1724 — Cîştigarea numelui nemuritor încă- *e vede a

fi lucru de pururea lăudat şi d t vieţuieşte omul întru
198 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

această lume şi încă şi după ce să mută dintru această

viaţă.
Climent, episcopul Rîmnicului, E v a n g h e l ie
(P r e f a ţ ă ), Rîmnic, 1746.

1725 — Numele cel rău ce dobîndeşte oricine, după

ale sale netrebnicii, peste putinţă a se pierde.
Io.rdache Golescu, P r o v e r b e com en ta te,
p. 115.

1726 — Nu este cu putinţă a rămînea cuiva nume

vestit în lume, cu fapte rele şi necuvioase.
Antim Ivireanul, O p ere, p. 114.

1727 — Măcar să nu-mi fie aur prin curţi şi mai fru-

inos decît Orfeu să clnt cîntări, ci numai să-mi ră-
mînă numele vestit
Dimitrţe Ţiehindeal, F a b u le , p. 75.

O B IC E I

1728 — Obiceiurile bune,

Sau rele, direg pe-alte, strîmbă pe-une;
1729 — Un popor blînd, spre îmbunătăţite
Năravuri (a) învăţat în pruncie,
Măcar supt ce legi învolnicite,
Măcar supt ce slobodă domnie,
Totdeauna va fi bun şi drept.
1730 — Unui dregătoriu de lege
Mai întîia silinţă şi pază
Este obiceiurile-a direge
Şi plăzmui cetăţeni întregi,
Decît a da multe mîndre legi.
Ioan Budai-Deleanu, O p ere, 1, p. 302—303.
 DE P R IN S C R IE R I DE ' D E M U LT 199

1731 — Obiceiul vechi cu anevoie se schimbă.

1732 — Obiceiul din tinereţe cu anevoie se schimbă
la bătrîneţe.
1733 — Să te obişnuieşti, dar să nu te nărăveşti.
Iordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 263.

1734 — Din obiceiuri rele s-au născut legi bune.

Ioan Honterus, cf. Antologia..., p. 25.

1735— Omul rău nărăvit

. Şi la-nşelăciuni pornit
Să nu-i daţi, zic, crezămînt,
Nici cînd face jurămînt.
A n ton P an n , De la lume adunate..., p. 105.

1736— 1737 Omul cel cu năravuri bune şi drept la

inimă lesne crede, însă iarăşi lesne se şi amăgeşte.
1738 — Obiceiurilor celor rele în tot chipul dintru
început trebuie a le sta împotrivă, ca să nu intre şi să
nu se înrădăcineze.
1739 — Acesta e îndeobşte obiceiul oamenilor, ca să
vorbească de multe materii, numai că au auzit că şi
alţii de dînsele vorbesc.
1740 — Aşa înfricoşată putere are spre om învăţă­
tura şi obiceiul !
1741 — Să ne păzim încă din tinereţe de obiceiurile
cele rele.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 125— 123.

OBRĂZNICIE

1742 — Obrăznicia şi batjocura, cele mai urîte că­

lăuze, că te duc la necinste.
 DE P M N S C R IE R I DE D E M U LT

1748 — Fugi de obrăznicie, că-n multe necazuri cu-

rînd şi rău te bagă.
Iordache Goleseu, Proverbe comentate,
Pî 2531

1744 — ‘Celui fără ruşinare,

De-i dai ceva obraz, sare
Să ţi se urce-n spinare.
1745 — Obraznicului [...] orice o fi, nu-i pasă.
Unde o ieşi, să iasă.
Anton Pann, De la lume adunate..., p. 105—
106.

1746 — Neobrăznicia frăţiei varsă spre toate neajun­

surile sufletului un color care le face mai urîte dedt
ce sîht după sine însăşi .
Dimltrie 'J'ictaindeai, F a b u le , p.

OCUPAŢII
1747 — CSne multe înifreprinde
Nu seoate-n capăt pe nici una,
Bar încă rîsul lumei adese îşi aprinde.
Alexandru Don*d, Fabule, p. 127.

1748 — In vreme cuviincioasă a dormi, a merge ia

preumblare şi a se juca, pentru a da trupului şi sîn-
gelul cea de lipsă mişcare şi întru sănătate a-l ţinea,
aceasta nu e a pierde timpul în zadar, numai (facă se
face la' vremea sa.
DimitrieŢiehlndealc Pobal®. p. 74
 > 201
-UE p ftlN S C R teB I 'U E XXEXăXTXiT

O D IH NA

1749 — îkîrinează-te de la somnul cel mult, căci

odihna lungă hrăneşte cusururile.
1750>— Precum înduioşătorul fum cu nările trăgînd
mai rău «e &&ăăuşaŞfe, «şa -ââiam iară soroc dedt
războiul vrăjmaş mai cumplită ieste.
Dimitrie Cantemir, Divanul, p. 258 ; Istoria
Ieroglificq, p. 1 ® .. '

1751 ~ Odihna fără nici o osteneală, viaţă împuţită.

1752 — Cu odihna de cu noapte se uită munca tre­
cută şi -se găteşte de munca viitoare.
1753"— După muncă odihna plăcere dulce ne aduce.
Iordache Goleam, P roverbe c o m e n ta t e ,
p. 268— 267.

1754 —- Cine este liniştit .se «odihneşte.

Anton P u ia , fie Sa ’lrn n e a d u n a te ..., p. 106.

1755 — Din $ke fieştecare <om vrednic şi cu minte

iubeşte pre cum slava şi cinStea, aşa şi odihna sa.
1753 — Odihna cea de pururea făiă de nici un luam
•şi osteneală munEunai oă nu are întru sine nici o pri­
sosinţă, ci cu totul este hnpuţită viaţă. >
\^ Dirfiitrre- 'pchindeal, F a b u le , :p. 52— 53.

■OM
1757 — Oriunde ai B, da-tee printre oameni.
1758 — Să cugete pururea ;I,.J : om .sînt, nu animal.
IJtaxtEie tSfiitemir, .DimwiaJ, p. 50, 30b.
1759 — Ia anunţe, o, oarne, cme eşti pe Hume,
Miron Co&tin, V i a ţ a lu m ii, j>. U t.
 5f
;o2 DE P R IN SC R IE R I DE D E M U LT

1760 — Aşa-i deşert omul, ca o haină slabă,

Stricată de molii şi fără de treabă.
Dosoftei, Opere, I, p. 88.

1761 — Omenia, omenie cere şi cinstea, cinste.

Iordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 48.

1762 —> Omul nu e alta în lumea aceasta fără doar

şcolar, pe care în tot chipul îl învaţă firea adevărul.
Petru Maior, cf. Şcoala Ardeleană, p, 83.

1763 — Din partea lumească,

Firea ‘omenească'
Este cea mai naltă
/ Decît firea toată.
1764 — O, ce măreaţă fiinţă e sărmanul muritor.
Ce taină nepricepută, ce lucru spăimîntător.
1765 t— Omul este cea mai mare taină. '
Barbu Paris Mumuleanu, Scrieri, p. 11—183,

1766 — Omul trage la om şi dobitocul la dobitoc.

Anton Pann, De la lume adunate..., p. 107.

1787 = Muritor că este omul, toţi o ştiu şi o simţesc,

Dar puţini la adevărul vremelniciei gîndesc.
Vasile Pogor, Deşertăciunea lumii..., cf.
Antologia..., p. 25.

1768 — Omul fără înţelegere sănătoasă şi fără de

dragoste către omenire, către dreptate, către cinstire
şi către dumnezeiasca facere de bine, el nu e om, ci
fiară.
 DE P R IN SC R IE R I DE D E M U LT 203

1769 — Lucrul mai de lipsă este omenia şi fapta

bună.
1770 — Se află mulţi oameni pe lume cu suflet şl
inimă bună şi cu nărav bun şi adeseori pentru bună­
tatea lor pătimesc.
D im itrie Ţichindeal, Fabule, p. 181—184.

ORIGINI
1771 — Sîntem o rămăşiţă a romanilor în pămîntul
acesta rămasă.
Miron Costin, Viaţa lumii, p. 87.

1772 — Să ţineţi dar minte

Aceste cuvinte :
Viaţa socială,
Viaţa vegetală,
Totului atîrnă •
De la rădăcini.
Alexandru Oonici, Fabule, p. 133.

1773 — Omul, cît de-ar fi să se tragă din părinţi şi

de rudă de oameni mai vestiţi şi îmbunătăţiţi, iar lu­
crurile lui să fie proaste şi fără de ispravă de nimica
şi grozave, acelui atîta de mult i se cuvine batjocurire
şi urgisire.
1774 — Cînd răsare o odraslă de bună rudă şi creşte
într-un sat prost şi de nimica şi din nişte oameni oa­
recum, şi să se facă, cu nevoinţa lui şi cu multa soco­
tinţă şi luare aminte, minunat întru lucruri şi întru
îndreptări şi să procopsească întru bunătăţi, atunci
mai vîrtos să cade unul ca acela să fie lăudat destoini-
ceşte, cum se cade de toţi. • . -
în d re p ta re a legii (P re fa ţă ), Tîrgovişte, 1652.
204 D E P R IN S C R IE R I D E n E ţT E IîT

1775 — Aipa tetu-i mai curată şi mai limpede în iz-

vor decît în pîraie, că de ce să departă apa de izvor,
tqtu-i mai afxnestecată şi mai tidbnre.
' P s a M r e (P re ă o s l& & te ), Silgraâ, 1851.

1776 In zadar se arată cineva că e de neam mare,

dacă el nu-i nici de o treabă şi nu e bun de nimic.
1777 — A se ruşina de neamul său, aceea e dreaptă
prostie. \
Dimitrie Ţichindeal, fabule, p. 44.
PACE
1778 — Pacea favorizează dezvoltarea ideilor.
1779 — Nu-i Virtute mai puţină, pentru cugetul
, Kmărit.
. A-ndrepta' în pace patria, către scopul cel
. ' dorit.
Qheorghe Âsachi, Epoca de fa ţă , cf. A n t o ­
lo g ia g în ă irii..., I, p. 173 ; O p e r e , I,_p. 28.
i

1780 i— A fei pace -cu toţi.

1781 — De-ţi vei aduce aminte că are cineva părere
rea despre tine, iar tu nu fi nebălgâtQtfSîi de seamă de
aceea, ci pasă şi te împacă, eu dînsul.
N eago e B asarab, învăţături..,, p. .225— 226.
I
1782 — Să fie pace între fraţi şi Mtre cei de aproape
şi să trăiască în armonie. '
1788 — Pacea luptelor lăuntrice este o anime odiihnă
şi linişte.
1784 — Iertăciunea greşeala iar pacea vrajba mai
dinainte ridică.
 U E PB ES SGBXEBI D E D E M U LT 203

1785 — Mai mare vrednicie a se socoti nu poate, de-^

cit îndată gtSceava în pace a întoarce şi pe cit mai in
grabă ar fi cu atîta mai lăudată este.
D im ttrie Cantemir, Divanul, p. 280, 318 |
I s t o r i a Ie r a g liftc ă , p. 119.

1786 — Cearcă de găseşte pacea şi— i ia urma cum să

cuvine. .
1787 — Pacea-n lume ca munţii să crească,
Dreptatea dealuri să-şi ivească.
1788 t— Cine face zid de pace,
Turnuri de frăţie,
Duce viaţă fără greaţă
• ’Ntr-a sa bogăţie.
1788 — Că-i mai bună, deppeună,
Viaţa cea frăţească, •
Decât armă ce destramă
Oaste vitejească
Dosoftei, Opere, I, p. 76, 161, 298,

1790 — Pacea cu oştiri s-o păzeşti.

Iordache Golescu, Proverbe comentate,
p, 194.

1791 — Nimica nu e mai, bun ca pacea

Anton Fănni De la lume adunate.... p. for.

1792 — Pentru toţi pacea este o comoară.

Eftimie; Cronica, p. 124,

1798 — Neprimejduirea şi pacea sînt «iele mai de că­

petenie şi urai mari bunătăţi în comunitate.
fe06 DE PR IN ^CRIERI DE DEM ULT

1794 — Din fericita pace, dulcea dragoste şi unire se

naşte cea de comună a vecinilor fericire -şi buna no­
rocire.
1795 — Căci cînd ar fi toţi din destul înţelepţi şi iu­
bitori de dreptate, nu ar fi între dînşii nici o gîlceavă,
nici neîmpreunare şi cu mult ar fi mai bine pentru
dînşii.'
1796 — Fericită e pacea între muritori şi odihna
inimii, că aceasta e cea mai de căpetenie bună noroci­
rea noastră pe pământ.
D im itr ie Ţ ic h in d e a l, F a b u le , p. 87, 98, 193.

PAGUBA

1797 — In pagubă, leahu înţeleptu.

M ir o n C osţin, L e to p is e ţu l, p. 33.

1798 — Neştiinţa spre pagubă te duce.

IortLaehe G o lescu , P ro v e rb e c o m e n ta te ,
p. 303.

PATIM A
1799 — Izdărîrea tuturor patimilor este mâncarea
cea peste sătul.
N e a g o e B a s a ra b , În v ă ţă tu r i..., p. 225.

1800 — Pieptul cît diamantul mai vîrtos pofta îl

moaie şi inima decîţ cremenea mai împietroşată lăco­
mie o topeşte şi ce focul nu domoleşte, aurul topeşte.
D im itr ie C an te m ir, I s t o r ia I e r o g lif ic ă ,
p. 114.

1801 — Omul se învaţă din cele ce pătimeşte.

 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 20T

1802 — Toate patimile cu vînsta se sting, iar siniutd-

rea moarte n-are niciodată, că rob în veci te face.
Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 115, 236.

1803 — A urî, a se mînia, a pizmui şi altele — aceste

sînt patimi şi nesăvîrşiri.
1804 — Oricare patimă, care cu totul biruieşte pe or»
şi-l cuprinde, îl orbeşte şi nu-1 lasă să-şi deschidă
ochii.
1805. — Patimile nebunilor sînt învăţătură înţelep­
ţilor. '
D im itr ie Ţ ic h ln d e a l, F a b u le , p. 40, 188, 201

PATRIOTISM
1808 — Acela care prin £ sa osteneală face sâ
crească două fire de iarbă, acolo unde creştea numai
unul,.aduce patriei sale mai mult -folos decât deseori
toţi ostaşii şi diplomaţii la un loc.
1807 — Vreun bine a face-n patrie este omul mult
dator.
1808 — Nu, acel ce-n sîn păstrează de virtute
o seînteie,
Pentru-a patriei folosuri nu să teamă c-a
să pieie.
G h e o r g h e Asachi, E p o c a d e fa ţă , d. Ar.lo-
lo g ia g în d ir ii..., |I, p. 173 ; O p e r e , I, p. 19,
33.

1809 — Aoela nu e patriot care nu a învăţat a fi fo­

lositor ...obştii ; n-a purtat cerul în pieptul său,, acela
208 DE PH m SgR IK RI DE DEM ULT

care nu a simţit plăcerea de a fi binefăcător pentru

mulţi chiar cu, sacrificiul său.
Gheorghe Asachi, cf. Ntcolae Torga, Ca tâ
f i m m a i ta ri..., p. 125.

1810 Nu fiţi ca pasărea aceea ce să chiamă cucu,

care-şi da oule de le clocesc alte păsări şi-i- scot puii,
ci flţlca şoimul şi vă apăraţi cuibul vostru.
1811 r r Din ţara voastră să nu ieşiţj.
N e a g o e B a s a r a b , În v ă ţă tu r i..., p. 278, 282,

1812 ■— Să fie ţara cit de săracă,

- Dulce-i cînd poate cineva ziqs :
Asta-i ţara mea, eu-s de aice...!
Io a n B u d a i-D e le a n u , O p e r e , l, p. 21,

1813 — Luptă-te pentru moşie.

1814 — Nu mai puţin trebuie a se osteni, nici mal
puţine sudori sînt de vărsat pentru apărarea sa' decît
pentru apărarea moşiei', încă- şi în mai de cinste
socoteşte în lupte pentru moşia primită.
1815 — Slujească-se dşr de ostenelele noastre nea­
mul moldovenesc şi ea Intr-o oglindă curată, chipul
şi statal, bătrîneţea şi cinstea neamului său plinin-
du-şî, & sfătuiesc ce nu în trudele şi sîngele strămo­
şilor săi să se mîndrească, ci în ce au scăzut din cele
vrednicii chiar înţelegând, urma şi bărbăţia lor rîv-
nind, lipsele să-şi plinească ; să-şi aducă aminte că
precum odatăTaşa acum toţi acei bărbaţi care cu mult
mai Sn fericire au ţinut cu cinste a muri, decît cu
chip de rinstea şi bărbăţia lor nevrednic a trăi.
 DE PKm SCRIERI ~DE DEMULT 208

1816 — Pentru' slobozenie şi moşie'cu einste a muri,

decit prin mulţi veci cu necinste a trăi, mai de folos
şi mai lăudat este .

1817 — Intre muritori mai cinsteşă şi mai adevărată

laudă a se agonisi nu poate decît care cu folosul a
toată publica s-au câştigat.
Uim i trie Cantemir, H r o n ic u l, p. 7, 179, ISO |
Is t o r ia I-e ro g lific ă , p. 147, 237.

1818. — Nici o durere nu poate să se asemene cu acea

durere eînd îşi vede omul nu numai pieirea sa, ci
vede deodată şi pieirea unei patrii, a unei naţiuni
întregi, mai fără nici o speranţă de ridicare din aşa
pietre.
Time tei Clpariu, cf. NieoJae Iorga, op. cit,
p. 158.

1819 — Cel ce gîndeşte să-şi răscumpere patria lai

din săbia tirănească, intîi trebuie să caute folosul cel
de obşte.
C r o n i c a a n o n im ă d e s p r e B r î n c o v e n i , p, 28S.

1820 — Acel ce pentru-a lui ţară

In faptă face folos,
Orice rău îl împresoară ; i
i Nu o lasă bucuros; 1
Iar acel ce nu lucrează
La edificiul comun
Singur se expatriază,
Gări nimic nu face bum
Alexandra Doritdi, fto b a te , p. ţîw.
210 DE PKIN s'CRIERI DE DEM ULT

1821 — Oamenii mărturisesc că Patria este un pămînt,

pe care toţi locuitorii să interesează a-1 păzi şi nimeni
nu va să-l părăsească, pentru că nimenea nia-şi lasă
norocii’ea şi mai vîrtos acele pămînturi, în care streinii
îşi caută loc de scăpare.
1822 — Acest pămînt (Patria — n.n.) este o maică
care îşi iubeşte pe toţi fiii ; care nu-i deosebeşte, fără
numai într-atîta, încît ei vor să să deosebească. Aceasta
este o hrănitoare, care îşi dă laptele cu atîta bucurie,
cu cît el este primit. Aceasta este o maică care bine
voieşte să să afle între toţi copiii săi.
1823 — Pentru această dar Patrie trebuie să ne sîr-
guim, .căci toată norocirea şi toată slava cea adevă­
rată a unui bun patriot, aceasta este.
, Dinicu Golescu, Î n s e m n a r e a c ă lă to r ie i
m e le , cî. A n t o l o g i a g in d irii..., I, p. 205. -

1824 — Ar fi bine să-şi ajute fieştecine patriei şi

limbii lui, ori cu ce ar putea.
Ioniţă sin Constantin, C r o n o g r a f ( Î n s e m ­
n a re a u t o g r a f ă ), 1737, cf. G. Stiempel,
C o p iş t i da m a n u s c r is e ro m â n eş ti p în ă la
1800, I, p. 132.

1825 — Bold firesc este acesta, care deşteaptă pe

oameni a-şi iubi patria sa şi bucuroşi a rămîne în-
tr-însa.
1826 — Precum de la buna mamă firea a împărtăşit
talent bun, aşa toţi să se facă cetăţeni patriei folo­
sitori.
. 1827 — Tuturor oamenilor atîta le este dulce şi vrută
patria în care sînt născuţi şi crescuţi şi*unde oasele
părinţilor şi ale moşilor lor celor răposaţi se odihnesc,
 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT 211

cît tocmai de ar fi şi slabă ţara şi cu multe necazuri

ar avea a se lupta într-însa, puţini se află care să se
plece a-şi lăsa patria, de cumva nu cu grea poruncă
gi neapărată silă îi seot dintr-însa.
Peftru Maior, Is t o r ia p e n tru în c e p u tu l r o ­
m â n ilo r î n D a c ia , p. 123, 132.

1828 — Datori sîntem şi făcătorilor noştri de bine,

datori sîntem şi patriei.
1829 — Dator e oricare om v
Patriei unde-a născut.
Barbu Paris Mumuleanu, S c r ie r i, p. 92, 195.

1830 — Are datorie fiecare, ori cu ce mijloc ar pu­

tea să facă folos Patriei lui, jpentru că ea îi prieşte
gi-1 hrăneşte, îl cinsteşte şi-l păzeşte.
P i l d e f i lo z o f e ş t i (P r e f a ţ ă ), Tîrgovişte, 1713.

1831 — Blagorodnicilor ! Cunoaşteţi odată adevărul

că nu puteţi fi'blagorodnici, pînă nu veţi fi mai întîi
patrioţi!
1832 — Nu pot face blagorodnicii patrie, ci .patria
face pe blagorodnici.
1833 — Blagorodnic să se numească numai acela ce
să arată cu mai multă dragoste şi cinste după cu­
viinţă către simpatrioţii lui şi cu mai multă slujbă
către obşteştile folosuri ale patriei, iar că se trage
din cutare sau din cutare, sau că s-a suit la treaptă
mare, nimic să nu ajute pe cel trufaş, silnic şi cu
mîndrie către ceilalţi.
213 DE P R IN SCRIEÎRI D E DEM ULT

1834 — Să fie drumul deschis tuturor patrioţilor de

orice treaptă sau stare va fi.
1835 — Cel ce se va dovedi cugetînd numai pentru
al său în parte folos, depărtîndu-se de rîvna folosu-
rilor obşteşti, sau că cearcă a se folosi cu vreo vătă­
mare a obştii, sau că văzînd vreo vătămare obştească
cît de mică, nu o va arăta de faţă şi nu-şi va uni
glasul şi strigarea lui cu ceilalţi, unul ca acela soeo-
tindu-şe între călcătorii de lege, să fie lepădat de
numirea patriotului şi neîmpărtăşit de folosinţele ce
să cuvine a dobîndi un adevărat patriot.
Naum Rîmniceanu, T r a t a t im p o r t a n t , ct
Antologia g în d irii..., p. 162— 164.

1836 — Mare deschilinire este după lege şi după

dreptate pentru patrie a se oşti şi a-şi vărsa sîngele.
1837 — Trebuie bine să se ştie că bogăţia, stăpînirea
şi domnia sînt prea frumoase lucruri, -întru acel cu
minte şi îmbunătăţit bărbat care întrebuinţează
precum spre al său aşa şi spre al patriei folos.
1838 — Eu nu cunosc mai mare cerere a unui om
bun, decât a fi în cîmpul acela unde poate neîmpie­
decat lucra pentru folosul omenirii, patriei şi naţiei
sale.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u l e , p. 67, 152,
156; D e d ic a ţie , în Dos. Qbradovici, A d u ­
n a r e ă e l u c r u r i moraliceşti, Buda, 1808

1838 — Patria se cheamă norodul iar nu tagma je­

fuitorilor. ' .
Tucîor Vladimirescu, cf. A n t o l o g i a gândirii
r o m â n e ş ti, I , p, 166.
 DE FBm SCRIERI DE D E M U LT 213

PACATE I
1840 — Să nu socoteşti că ai să te laşi de păcat
atunci cînd păcatul te va lăsa pe tine.
1811 — Nu nesocoti păcatele caise ţi se par uşurele
şi mici.
1842 — Văzîndu-te pe prima treaptă a păcatului,
Sntoarce-te imediat, şi nu. ciuta să piergi mai m .
Dimltrie Cantemir, D iv a n u l, p. 334— 336.

PĂRERI
1843 Păzeşte-te să nu-ţi orînduieşti faptele după
părerea .oamenilor, cînd aceasta este departe de vir­
tute, fie de teama de a nu-i desconsidera, fie datorită
unui fals respect, care de multe ori se împotriveşte
virtuţii mai mult dfecît neruşinarea.
1844 — Poate apele dulci din marea amară i® şi
toate părerile tulburi în marea limpede-se limpezesc.
Diniitrie Cantemir, D l v a m d , p. 392; Isto­
ria le r o g li fi c ă , p. 134. ,

1845 — Cîţi oameni, atîtea şi gîndtiri, că fîeştecare

cu părerea sa.
1846 — Cîte obraze, atltea şi păreri.
1847. — Cu mult mai bine vei urma, când şi pe altui
vei asculta, că din două păreri una vei alege, cea mai
bună.
Iordache Goleam, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 89; 91, 231.

1843 — Trebuie a asculta ce gândesc şi ce: întăresc

şi alţii pentru dînşii.
Dlmitrie Ţichindeal, Fabule, p. 43.
214 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

P Ă R IN Ţ I

1849 — Fiul meu, pe tată-tău şi pe mamă-ta să-l

cinsteşti şi să-i mîluieşţi.
A r c h i r i e şi A n a d a n , cf. George Călinescuî
Is t o r ia lite ra tu rii..., p . 51.

1850 — Fiule, primeşte învăţătura tătîne-tău şi as-]

cultă sfatul mîne-ta, ca să trăieşti în veci.
Neagoe Bas arab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 331.

1851 — Voi ştiţi cît de criminal este neamul nobi­

lilor care profită de stemele false ale strămoşilor.
Gheocghe Doja, cf. A n to lo g ia g în d ir ii..^
p, 14.

1852 — Natura vrea să împartă grija pruncilor cu

părinţii, care sînt instrumentul naşterii lor,
1853 — Părinţii sînt datori a creşte pe fiii lor.
1854 — Să ştiţi unde începeţi a vă chema părinţi.
1855 — Şi sămînţa creşte din pămînt, după natura
ei, şi pruncul aşa creşte din natură.
Paul Iorgovici, O b s e r v a ţ i i d e lim b ă r o m â ­
n e a sc ă , cf. Ibid., p. 140.

1856 — Să ascultăm şi să cinstim pe părinţii noştri.

Antirm Ivireanul, O p ere, p. 73.

1857 — Părinţii sînt zeii casei.

Alexandru Mavrocordat, Is t o r ia s fîn tă
(P r e f a ţ ă ), Bucureşti, 1716.

1858 — Tatăl zece fii hrăneşte

Şi le împlineşte toate, ......
 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT 215

Dar pe el de sărăceşte
Un fiu a-1 hrăni nu poate.
1859 — Cinsteşte pe părinţii tăi şi pe cei bătrîni,
căci şi tu poţi fi bătrîn.
Anton Pann, De Ia lume a d u n a te..., p. 108.

1860 — Aşa să fii către născătorii tăi, cum pofteşti

să-ţi fie pruncii.
1861 — Care poartă nume prea cinstit şi părintesc
pe sine, acela trebuie să arate dragostea şi grija cea
părintească pentru fiii săi.
1862 — Fieştecare părinte fireşte pofteşte ca fiii săi
cei iubiţi să fie vrednici, mai buni şi mai cu minte
decît dînsul şi nu îi poate pizmui, căci aceea sfînta
fire nu lasă.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 33, 67, 82.

P Ă R T IN IR E •

1863 — Să nu te făţărniceşti celui bogat, nici iar să

miluieşti cu judecata pe cel sărac, ci să faci judecată
dreaptă şi bogaţilor şi săracilor:
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 288.

P E D E A PSA

1864 — Unde jigania oile păzeşte, acolo ciobanul

iarbă p^scînd, în loc de lînă, cu gerul se înveleşte.'
1865 — La inima împietrită fi pizmătoare nu cu-
vîntul, nu învăţătura, ci pedeapsa şi pătimirea, ca la
dobitoace, în ceva a spori şi a domoli poate.
1866 — De multe ori unde cuvîntul a isprăvi nu
poate, isprăveşte băţul..
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p.154, 166, 237.
no D E P R IN SCRIERI DE D E M ULT

1867 — Pedepsele ce fad făcătorilor de rău nu se

socotesc că le faci din vreo urîciune, ci să socotesc
că le faci Spre a să înţelepţi de să va putea, nud ales
însuşi aceia ce să pedepsesc, iar de nu, cei ce vor auzi.
Chesarie, episcopul Rîmiiicului, în Simeon
al Tesalaniculul, V o r o a v ă d e î n t r e b ă r i şi
ră s p u n s u ri... (P r e f a ţ ă ), Bucureşti, 1765.

1868 — Găina rîcîind îşi scoate ochii.

■ Radu Greceanu, Cronica, p. IBS.

1869 — Tigva nu merge de multe ori la apă; ori i

se rup baierile şi scapă, ori se loveşte de ceva şi
crapă.
A n to n P a n n , D e la lu m e a d u n a te,.,, p. 110.

PERSEVERENŢA

1870 — Sîrguieşte-te să nu te opreşti la jumătatea

căii. ci aleargă fără piedică, ca să ajungi la capătul
drumului.
1871 —r Dacă astăzi eşti virtuos (şi bun, îngrijeşte-te
ca mîine să devii mai virtuos şi mai bun.
1872 — In buna hotărîre pe care ai luat-o odată,
perseverează cu bărbăţie, statornicie şi stăruinţă.
1873 — Funea de tei cu timpul marmurile despică.
Dimitrte Cantemir, D i v a n u l , p. 292, 268,
376; Is t o r ia Ie r o g li f i c ă , p. 161.

1874 — Fieşteeare, după putinţă, să nu se lene­

vească a se nevoi că nu va greşi,
Antim Ivireanul, O p ere, p. 40.
 DE P R IN SCRIERI DE DEM UI.T «17

1875 — Lucrul bun care îţi place,

Nu-ntrebi in cit timp se face.
Anton Parm, De Io l a m e a d u n a te ..., p. 111.

1876 —r Nici cu un chip lua voim să lăsăm în drum

ee am început, cjsă ducemlUcrul pînă la capăt.
. Vlad Ţepeş, ct Nicolae Iorga, op. cit., p. 8.

1877 — Aşa făcînd în toate zilele, de va fi şi pu­

ţintel, încă în multe zile se va face mult.
1878 — Cu cît se vede un lucru mai încurcat şi mai
ascuns, cu atîtla mai mult trebuie să stea omul la
privelişte. *
Uimi trie Ţichindeal, Fobiile, p. 47.

Vlhl^E
1879 — Nimica alta mai cu»spornicie a îndulci pe
prunci către citire, a-i îndemna spre luarea de seamă
şi a-i dbicinui către socotinţa gîndirii .şi a prejude-
cării, decît fabule adăugîiid cuviincioase iîlcuieli, nu
este ; că prin aceasta şi gîndiirile cele tinere, singure
de sine, puţintel cîte puţintel a se descurca, desveli,
lumina, lăţi şi întinde întru toate cele ce vor auzi şi
citi, întru ţoate minciuna de adevăr a o cunoaşte şi
despre ibate înţelespţeşte şi sănătos a gîndi şi a ju­
deca obişnuim.
1880 —: Fabula este oea mai dintîi mlădiţă (...) a
pătrunzătoarei minţi omeneşti.
1881 — Cu aceasta (fabula — n.n.) mari oameni, ca
să facă fiecăruia simţitoare înaltele, preţuitele şi de
comun folositoare ştiinţe, s-au ajubprat.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 30—31.
218 DE P R IN SCRIERI' DE DEM ULT

P IZ M A

1882 — Ţinerea de pizmă face răutate;

1883 ,— Cum mănîncă carii copacii şi gîndacii fi fae
fără de frunză, aşa şi pizma-i pierde sufletul.
1884 — Pizmă să n-ai în inima ta, iar altuia să nu
faci rău după rău.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i.., p. 224— 225,
303.

1885 — Precum arşiţa soarelui pieliţa mută din albă

în neagră,1aşa pizma inimii mută gîndul bun în râu.
1886 — Otrava cumplitş stomahul otrăvind tot tru­
pul putrezeşte.
1887 — Inima în pizmă împietroşată, Sau după voia
sa a isprăvi neputînd, de necaz se topeşte, sau oricînd
ar putea răul a face nu se îndoieşte.
1888 — Mai mare nenorocire cineva a păţi nu poate
decît din pricina pizmei rele, fericirea neprietenu­
lui... cînd vede.
1889 — Stăpînul nou după pizma veche a izbîndi,
spurcat lucru este.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li fi c ă ,
p, 78, 84, 108, 160, 222.

1890 — Pizma a pierdut pe mulţi bărbaţi fără de

vină.
D e a ic i în c e p e is to r ia lu i M i h a i Vodă
(C r o n i c ă ), cf. George Călinescu, o p . cit.,
p. 31.

1891 —; Pizma nu sufere cele de folos.

Ioan Duma, P s a lt i c h ie (Î n s e m n a r e a u to -
& ra fă ), cf. G. Ştrempel, o p . cit., p. 57.
 DE PRIN' SCRIERI DE DEM ULT 219

1892 — Să nu ţinem pizmă unul altuia, nici*să ne

vindem cu pire unul pe altul, cu cruzie de inimă
şi cu nemilostivnicia, pentru ca să ne păgubim şi să
ne sărăcim unul pe altul.
1893 — Ce folos este a fi galben şi ofilit de post, iar
de pizmă şi de urîciune a fi aprins ?
Antim Ivireanul, O p ere, p. 39. 71.

1894 — O, pizma cîtu-i de maye

Şi cită face stricare.
Pavel Popovici, Plinei neam rom ân esc,
p. 138.

1895 — Pizma şi urîciunea, acestea sînt răutăţi, care

sînt vrednice pe cel mai învăţat şi vrednic cu totul
a-1 orbi şi după aşa mod a-1 nebuni.
1896 — Nimenea să nu gîndească că pizma e lucru
bun.
1897 — Pizma e mîhnirea (cauzată de .— n.n.) desă-
vîrşirea altuia.
1898 — Cea mai dintîi şi începutul patimei acesteia
(pizmei — n.n.) în cea fără de răutate fire, de nu se
va întoarce şi întrebuinţa spre rău, nu numai că nu
e rea, ci bună şi de folos, căci este pofta de a folosi
şi a se sîrgui şi a urma dragostei.
1899 — Fieştecare pizmuieşte ce-i mai frumos
decît el.
Dimitrîe Ţichindeal, F a b u le , p. 85, 169,
186— 187.

POFTE

1900 — Pofta neînfrînată împinge sufletul spve

moarte. ,
830 oe P r in s c r ie r i d e dem ult

1901 t— Peltele lumeşti, adică păcatele, scurtează

viaţa. /
1902 — Focul poftei nu mas jos în stepăna arsurii
este decît metalul înfocat
1903 — Plirtirem pofteâ rât de M M peste tapete ho­
tarele a toate rnanaiitffle precum să fie eosftrşit M
pare.
1904 — Precum peştele afaafă din apă cu aer se
Îneacă, aşa pofta peste măsuri toate malurile gîiidu-
rilor asupră-şi încearcă.
Dinii trie Caoternir, B i v a n u l , p. 66, 78 ;
Is t o r ia Ie r o g li fi c ă , p . 71,3.15, SO0.

1905 — Cel înţelept mai înfîi poftele şi le înfrînează.

Aşa şi tu să' urmezi. \,
Iordaclae GtotefiCR, P roverbe m in en tecta ,
p. 318. ;

1906 — Pofta după cele de prisosi «Site asemenea

veninului şarpelui, însătoşat, care cînd muşcă per
om sau pe dobitoc, aşa sqte ii «p r in d e pe dînşii, cîlt
bivol să -crape, totuşi nu-şi poatestMipăra setea.
1907 — Cu, cît mai mult itsan^e^e cineva poftele
şi trebu in ţe sale cele de pardosit, nu atîta mai mult
şi răutatea însutită zare .pe napul lui.
1908 — . Adevărat este eă cine ce pofteşte lesne
crede.
1909 — Nimenea să nu poftească aceea ce nu e
pentru dînsul.
1910 — Să nu poftiţi să fiţi pretutindenea zăitin pe
apă.
Di\niU*ie Ţichlndeal, Fabule, p. 34,'"Î31, IM .
 DE FHEN 3CRIEHT. D E D E M ULT 22f

P O SIB ILIT Ă Ţ I

1911 — Multe §L mari trebi pe pămînt

Nu să pot isprăvi prim argint.
Iban. Buâăi-Deleami; Opere1
, I, p, 324»

1912' — Cînd omul nu vede bine, cade în groapă satt

se loveşte de ceva cu capul, iar cînd vede, atunci
nu va.
1913 — Nu e cu putinţă: ca să fie omul fii dreptul
bun şi să nu fie tocmai întru aceiaşi vreme cuviincios?
căci lui e fireşte şi fiinţată cuviinţa cum şi trupului
umbra.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p, 124, 131.
PR EFĂCĂTO R IE

1914 — Uh făţarnic cit d-ascums

Nu cămine nepătruns.
Sune-ursariul numa-n surle,
Cine-i lup, ca lup să urle.
G-heorghe Asachi, Opere, I, p. 321.

1915 — Mască înaintea ta nkicum să primeşti.

Ioniache Goleseti, Proverbe c o m en ta t^ }
p. 189.

1916 — Ce vulpe, ce cîine

Este omul prefăcut.
Barbu P&rfa' Mumuleanu, S c r ie r i, p. 120.

1917 — Să înstreinăm de la noi cele netrebnice obi­

ceiuri ale făţărniciei şi are prefaeeriE
1918 — Urît este a se. arăta cineva ceea ce nu e.
Dimîtrfe Ţichindeal, F a b u le , p. 154, 181.
222 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

PREFERINŢE

1919 — Unul înclină spre veselie, altul spre amără­

ciune, unul spre îndrăzneală, altul spre teamă, unul
spre cruzime, altul spre milostivire, unul spre cucer­
nicie, altul spre pizmă, unul spre mînie, altul spre
desfrînare şi alte pofte rele, unul spre dragoste de
bani, altul spre mîndria cea spurcată.
1920 — Cine prieşte neprietenului, acela nu prieşte
prietenului.
1921 = Cine nu va să frămînte, toată ziua cerne.
Pimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 300 ; Is t o r ia
le r o g li f i c ă , p. 207, 265.

1922 — Qmul nu poate să facă

Un lucru la toţi să placă.
1923 — Unuia îi place popa, altuia preoteasa şi altuia
fata popii.
Anton Pann, D e la lu m e a d u n a te..., p. 112—
113.

1924 — Trebuie să ştim că în vremea de acum oame­

nii mai mult la luciu decît la cuvintele cele multe,
şi care este bucuros să se tămăduiască de cele peste
măsură multe cuvinte lăudăroase, acestea să-i fie
totdeauna în minte.
1925 — De ar face neştine nu ştiu cît de bine, nu
poate plăcea la toţi.
/ Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 94, 107.

PREVEDERE

1926 — Orice lucru înfiinţezi,

Rezultatul să-i prevezi.
Gheorghe Asachi, O pere, I, p. 274.
 DE PR IN SCRIERI DE D E M ULT 223

1927 — Fericit este omul acela care se grijeşte în

toate zilele şi în tot ceasul, căci cînd coace roada,
atuncea este vremea secerişului.
1928 — Străjile sînt capul şi coada oştilor.
Neagoe Basarab,;-î n v ă ţ ă t u r i . * , p. 228, 281.'

1929 — Urmăreşte atent ţelul inimii tale ca nvj

cumva, sub pretextul binelui, minciuna să te atace şi
să te doboare.
1930 — Umblă cu grijă, pe înşelătoarea şi lunecoasa
cale. ...
1931 — Fericit este acela care primejdiile străine îl
fac să se păzească.
1932 — Corăbierului care în linişte furtuna nu soco­
teşte şi găuricea ce prişteşta cu vremea nu călăfă-
tuieşte, în âlur, vifor şi,în picătură apă fără măsură
află.
1933 — Pe slab să nu gonim că mai tare l-om face, pa
fricos să nu speriem că mai îndrăzneţ se va întoarce.
1934 — Fereşte-te cînd te vei vedea în vîrful pomu­
lui, cu crăngile să nu te surpi.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , 120, 354, 382 j
H r o n i c u l, p. 423 ; Is t o r ia Ie r o g li f l c ă , p. 143,
166, 107.

1935 — Să ne ferim de toate păcatele şi de pildă rea

ca să vază oamenii faptele noastre cele bune.
Coresi, T îlc u l E v a n g h e liilo r ( P re fa ţă
1579— 1580, cf. M. Gaster, C h r e s t o m a ţ ie
r o m â n ă , voi. I, Lei pzlg— Bucureşti, 189Î,
0.25.
124 D B P R IN S C R IE R I D E B B îS tJU P

1936 — Să te fereşti de tot lucrul cela ce vatăml

şufletul şi tnipuÎL
Ilie Corfus, Cronica m e ş te F u g a ru h L i l o a a
D o b r e s c u {18 02 — 1830}, p. 836.

1937 — Şarpele pînă nu ridică capul din iarbă să-l

loveşti. , s
Miron Costin, Letopiseţul, p. 118.

1938 — Rog să luaţi aminte

Că unii se feresc
De oamenii cu minte
Şi sînt mai bucuraşi
De cei la cap cam groşi
Alexandru Daniei, F a b u le , p. 113.

1939 — Grăit-am in mine să mă iau aminte,

Să-mi socotesc limba, să nu zic cuvinte,
Straje şi ferinţă mi-am pusu-mi pe gură,
Cînd stă păcătosul de-mi face trăsură.
Dasoftei, O p er% I, p. 85.

1946 — Aşa este totdeauna bine să se ferească omul

de lucrul cel rău.
Radu Greceanu, C r o n ic a , p. 7.

1941 — Să ne ferim de toate lucrurile cele rele.

Antim Ivirpanul, O p ere, p. 72.

1942 — Fii la orice în fereală,

Nu da loc la bănuială
1943 — Nici un lucru nu vinde,
In mîlni pînă nu-1 vei prinde.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT 225

Nici bea cu tocmeală bună

Adălmaşul împreună
1844 — Asemenea îngrijeşte
Şi pe top cit pop fereşte
De lucruri fără minte
■ Ce pricinuiesc necinste
Şi care aduc ruşine
între persoane'străine.
1945 — Pricina aceea care
Dă altora supărare
Nu o vorbi niciodată,
Poartă-te cu judecată.
Anton Pann, De la lume adunate—, p. H6—
116.

1946 — Spre lucrurile cele de trebuinţă din vreme

sâ ne gătim şi aceea ce trebuie astăzi ţsă nu se lase
pe mîine^
1947 — Omul băgător de seamă şi înţelept,, care toate
mai-nainte le prejudecă, mai mult cu buna norocire
are lucrul, căci el eînd pleacă de acasă bine leagă sa­
cul şi aşa mijlociri alege pentru lucrurile sale, care
către bun sfîrşit îl poartă.
1948 — întru toate, sfătukea pentru luarea înainte
a fieştecăruia lucru, mai întîi trebuie să se prejudece
oare este aceea cu putinţă, şi de este, nu îndepărta,
eră orice trebuie să fie astăzi şi se lasă mîine, fără
vreme este.
1949 —• De omul rău şi nâpăstuitor şf tare trebuie
mai departe de el să stai, să nu se întîlnească cu tine.
1950 — Păzeşte-te de acela ce nici cu ai lui nu tră­
ieşte bine. ■
226 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT

1951 — Oamenii care au făcut rău unul altuia şi de

se vor împăca vreodată, iarăşi să se păzească unul
de altul.
1952 — Cel ce nu ne place întru alţii, de aceea tre­
buie să ne păzim.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 61, 87, 99j
106, 128, 138.
X
1953 — Că de aş pricepe că haina de pe mine ştie
gîndul meu, în foc aş băga-o.
1954 — Paza bună trece primejdia rea.
Grigore Ureche, L e t o p is e ţ u l, p. 101, 204.

1955 — Şarpele, cînd îţi iese înainte, dă-i cu cioma­

gul şi-l omoară ; căci mai de multe ori te primej-
duieşti de muşcătura lui.
Tudor Vladimirescu, cf. A n t o l o g i a g în d ir ii
ro m â n e ş ti..., p. 165.

PRIETENIE

1956 — Roada pomului prieteşugului alta nu este,

fără numai ascunsul inimii fără primejdie a desco­
peri.
1957 — Pentru părul prietenului, capul neprietenu­
lui a smulge, vrednicia prietenului este.
1958 — Prieteşugul adevărat este de bună voie în­
chisoare sufletului în trupul strein şi pătimirile
6treine ca pe ale sale a le suferi.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia le r o g lific ă ,
p. 147, 220, 271.

1959 — Cînd vei vrea să faci plimbare, să cauţi

oameni deopotrivă. '
 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT 227

1960- — Să nu te însoţeşti cu mişeii.

Ilie Corfus, Cronica meşteşugarului Ioan
Dobrescu, p. 839.

1961 — Cu blîndeţele, mai mult decît cu asprime,

dobîndeşti la prieteni.
1962 — Nici o avere mai bună decît prietenul cel
bun.
1963 — Cu iertarea dobîndeşti şi pe vrăjmaş prieten:
Iordaohe Golescu, Proverbe comentate,
p. 78, 209, 282. j

1964 —. C-amicul adevărat

E ca un schiptru de-mpărat.
1964 bis — Şi pe voi, fii, vă rog foarte
De-acum -nainte să fiţi
într-un cuvînt, pînă la moarte*
Laolaltă şi uniţi.
Barbu Paris Muifluleanu, S c r ie r i, p. 134,
171.

1965 — Cine a aflat în lume prieten adevărat,

El o comoară bogată-n viaţă a dştigat.
1966 — Prietenul cel vechi este ca vinul, care pe cît
se învecheşte, pe atît mai cu gust se bea.
1967 •— Care nu dojeneşte
Pe prieten cînd greşeşte,
Ci orice lucruri va face
Le suferă şi le tace,
Acel n-are niciodată
Dragoste adevărată,
Ci a sa prietenie
Este o făţărnicie.
Anton Pann, De la lume adunate, .4
p. 116— 119.
228 B’E PRIN SCRIERI UE 1>EMCUT

1968 — Nu primi, pe nimeni în prietenie mai înainte

pînă ce nu îl vei cunoaşte bine cum a trăit cu cei mai
înainte prieteni ai săi.
Dlmitrie Ţjchiadeal, F a b u le , p. 32.

PRIMEJDIE

1969 — Omului îi este dat sâ înfrunte toate primej­

diile din lume.
1970 — Din seînteile mici, dacă nu sînt stinse, se
aprind mari pîrjoluri, care mistuie în întregime ca­
sele şi le prefac în cenuşă.
1971 — Primejdiile cît de grele, însă pe mîini vi­
itoare, decît cele cît de uşoare însă' dinaintea ochilor
stătătoare mai uşoare se par.
1972 — Nu e. nimic aşa tare în lume şi aşa de puter­
nic să nu fie supus primejdiilor,
D i m i t r i e C a n t e m ir , D i v a n u l , p. 104, 306 :
Is t o r ia le x o g lific ă , p. 180 ; V i a ţ a lu i C o n ­
s t a n t in C a n t e m i r , p . 107.

1973 — Nimenea niciodată nu poate şti dincotro îi

vine primejdia, nevoia şi asuprirea.
1974 — De multe ori scăpăm de mare primejdie, iar
acolo unde nu gîndim şi sîntem fără de grijă, fără
de veste şi fără nădejde ne află primejdia.
1975 — De năpaste şi de primejdie să caute omul
cum se va putea mîntui şi scăpa.
D i m i t r i e Ţ ic h in t fe a l, F a b u le , p. 66, 76.

PROSTIE

1976 — întunecarea minţii, decît a nopţii mai grea

şi pierderea socotelii decît a căii mai primejdioasă
este.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M U LT 229

1977 — Prost este cel ce caută mărul, iar cum este

de înalt nu socoteşte.
Miron Costin, De neam ul m o id o v e m lo r ,
p. 107; 10®.

1978 — Prpstie este a nu gîndî ce este.

Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 206.

1979 — Ce folos este de cinste

Chnului fără de minte,
Că-şi dă firea omenească
Pe fire dobitocească.
Dosoftei, Opere, I, p. 109.

1980 — Cel dîrz cu prostie ş-obraznicul cu mîndrie,

amîndoi se socotesc ruşinea omenirii.
Iordache Gole&u, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 306.

1981 — Moara mai bine să ardă

Ca şoarecii să se piardă.
R ă z m e r i ţ a (17 69), p. 139.

PUTERE
1982 — Orice om la bătrîneţe îşi pierde puterea.
1983 — Unde mînia cu puterea se adună, acolo trăs­
netul mai tare sună.
1984 — Atît să ne întindem, pe cît ne iartă puterea.
Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 50, 81, 181.

1985 — Puternicul puterea-1 închipuieşte

Şi slăvitul podoaba-1 sehizmeşte.
Varlaam, C a r t e a d e în v ă ţ ă t u r ă , Iaşi, 1643.
230 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT

RASPLATÂ

1986— 1987 — Tot suişul are coborîş.

C a le n d a r u l d e la Ia ş i, Iaşi, 1841.
1988 — După ale tale fapte vei lua şi răsplata.
lordache Golescu, Proverbe comentate,
p. 78.

1989 — Acela care va să vîneze pe alţii, pe sine

însuşi se vînează.
1990 — Să înţeleagă cel puternic şi să nu nădăj-
duiască întru puterea sa, căci este ochiul judecăţii,
care toate le vede.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 33— 39.

HAU
1991 — Toţi oamenii fug de rău iar de bine se apro­
pie toţi. i
1992 — în loc de rău, tu să sileşti să faci bine tuturor.
Neagoe Basarab, Î n v ă ţă tu r i..., p. 308.

1993 ■— Nu trebuie rău pentru rău a mai adăuga.

Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Ro­
mâneşti, p. 47.

1994 — Cu fapte rele nu vei dobîndi nume vestit.

1995 — Cînd se arată gînduri viclene, pliveşte-le
îndată ca pe nişte buruieni care răsar în sămănături,
înainte de a prinde rădăcină, ca să nu crească şi să
nu dea rod rău.
1996 — Răul pentru ziua rea se păzeşte, iar bunul
că metalul în foc cu nevoile se nureşte.
Dirrtitrie Cantemir, Divanul, p. 306, 372 ;
Istoria Ieroglifică, p. 222.
 DE PRIN SCRIERI DE D E M U L T _______ 231

1997 — Răul cel greu anevoie se ridică de la noi,

1998 — Cei răi şi cumpliţi, cînd din întâmplare fac
vreun bine, nu cred că ei l-au făcut.
lordache Golescu, Proverbe c o m e n ta tf,
p. 44.

1999 — Piatra care nu e bună,

Rău macină totdeauna.
Anton Pann, D e lă lu m e a d u n a te ..., p. 126.

2000 — Ca să putem scăpa de răul cel mare, aşadară

să suferim pe cel mic.
2001 — Niciodată nu trebuie să vătămăm pe nime­
nea, însă mai vîrtos pe aceia care ne-au făcut vreun
bine vreodată sau ne-au arătat1cîndva vreo dragoste.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 89, 77,

RAUTATE

2002 — Cu mult mai fericit este acela care în boală

fără leac cade decît acela care din nerăutate neuitată
desfrînat se sloboade.
2003 — Mai lesne este firii la cămilă să nască, decît
din inima rea cuvînt sau gînd bun să izbucnească.
2004 — Cînd socoteala asupra răutăţii este neînte­
meiată atunci nu numai ascunsul inimii necăjindu-şe
se pedepseşte, ci tot lucrul împotriva dreptăţii pus
groaznic şi aspru se iveşte.
2005 — Răutate din neam moştenindu-se, în care
chipuri să izdărască nu cearcă, ei unul sfîrşitul rău­
tăţii este, ca împotriva binelui să facă ce ar face, care
nici împotriva cărui bine, nici cu care chip de răutate
să slujeşte caută.
m D E PRIN" SCRIERI D E DEf.IUI.T

2006 — Inima în răutăţii îngrăşată de gîndul eăielii

se viţioneşte,. iar pocăinţa se omoară.
2007' •— Răutatea de tot desfnnată decîl piatra din
cer. aruncată .mai. repede este.
2008 — Din inima rea rău gînd purcede.
D im it r ie C a n t e m ir , Istoria Ieroglifică,
p. 112— 232.

2009' — Ce* dae-ar fi; şi-n lume mare

Văzută, urma de tîlhari,
Atuirei taă jur, fără mustrare,
Că s-ar vădi şi în curţi mari.
Alexandru Don ici, F a b u le , p. 46.

2019: — Că de-i face rele, săei din rădăcină,

De vei face bine- nădejdea ţi-i plină.
2011 — Fugi de răutate, fă ce este bine,
. Şi petreci în lume cu zilele plinei
2012 — însă spurcăcioşii perirea le vine,.
Nrce de sămînţă de dînşii nu rămîne,
201.3 — Iară direpţii dînd rază,.
Vor prăvi cum duc să piarză
Pre păcătos şi buiacul,.
Să-şi petceacă-n iad tot veacul,
De la slavă, să se rază
Şi cinstea toată să-şi piarză1
.
D o s o f t e i, O p e r e , 1, p. 76— 109.

2014 —■ Pe lup. îl belea şi el întreba : unde este oaia ?

Iotdache Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 121.
 32E P R IN y i 'HIKKI U E UEÎTUX,T ,238

.2015 — .Iubiţilor coconi ai neamului românesc ! Fe-

riţi-vă din tinereţile voastre ca să nu vă obişnuiţi,

2016 — Aceştia de ar fi ori în ce nevoie cea căzuţi

(oamenii răi — n.n.) şi de s-ar smeri d t şi mai cit
s-»ar ruga, nimenea nu se încrede lor, ci toţi fug de
.dînşdi şi se scîcbesc.
2017 — Omul, făptură cuvîntătoare, dacă nu pentru
alta, pentru binele său să-a pacea 0 odihna, ar
trebui să-şi -ourătească inima de această pacDsnică şi
de comun stricăcroasă răutate.
ttn n itrîe Ţichindeal, F u b t ile , p. *5®, 49, 51,
184. '

2018 — Nici o pravilă nu opreşte d-a întîmpina răul

cu rău. *
2019 — Cu răul să pierdem pe cei răi, ca să ne fie
nouă bine.
Tudor Vladtanirescu, Cl. A n to lo g ia ..., p. 165.

RĂZBOI

2020 — Războaiele îîn clipeala ochiului 'stau.

Miron Cosi in, L e t o p is e ţ u l, p. 100.

2021 — Voinic la cfanţ şi la război în laţ.

2022 — Mai bine cu vorba decît cu războiul.
Iordache GolescU, Proverbe comentate,
p. 66, 188.

2023 — Iubirea de stăpîrrire, setea cea nesăţioasă a

răpirei lor, izbîndirea fără de înţelepciune mult sînge
234 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

voinicesc şi frăţesc au vărsat, care ar fi datoare numai

moştenirii. , ,
D i m i t r i e Ţ i c h in d e a l, Fabule, p. 44.

RĂZBUNARE

2024 — Măcar de te-ar fi necăjit cineva în tinereţele

tale şi din slugile tale sau alţi streini cineva, să nu
te nevoieşti să-i faci rău pentru rău.
2025 — Se cade ca slugile care-ţi vor fi slujit în ti­
nereţele tale şi în copilăria ta cu dreptate şi te vor
fi mîngîiat, să le cinsteşti şi să le miluieşti. Iar şi pe
alte slugi care nu foarte vor fi umblat în voia ta la
copilăria ta, nici te vor fi mîngîiat, încă să nu-i ru­
şinezi nici să-i urgiseşti şi să le faci rău pentru rău.
Ci numai de aci înainte să-ţi slujească cu dreptate.
Neagoe B asarab, În v ă ţ ă tu r i..., p. 99— 103.

2026 — Furnica, cît de mică şi tot, dacă o calci pe

picior, capul îşi ridică şi te pişcă.
2027 — De te latră un cîine, astupă-i gura cu pîine ;
n-arunca în el cu piatră, că atunci mai rău te latră.
2028 — D-ar da vrun măgar în mine,
Zi, ce-nveţi că se cuvine,
S-ardic piciorul ca dînsul,
Ca să dau şi eu într-însul ?
A n ton P an n , De la lume adunate..., p . 127.

RECUNOŞTINŢA
2029 — Şcolariu să fie mulţumitoru către învăţă-
toru.
Calendarul de lă Buda, 1811.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT 235

2030 — Fii recunoscător făcătorilor tăi de bine în

timpul cînd ai avut trebuinţă de dînşii şi nu-i uita
în timpul fericirii tale.
A n ton Pan n, De la lume adunate..., p. 127.

2031 — Prea frumoasă ciumelitură, care nouă ne în­

credinţează cea mai de bun neam, mai dulce şi mai
frumoasă din toate faptele bune, mulţumire.
D i m i t r i e Ţ ic h in d e a l, Fabule, p. 45.

REGENERARE

2032 — Pînă nu putrezeşte una, nu naşte alta.

2033 — Pînă nu naşte alta, nu putrezeşte ceilaltă.
2034 — Pînă nu se strică un chip, nu se face alt
chip.
C o n s t a n t in C a n t a c u z in o , Istoria Ţării Ro­
mâneşti, p. 56.

REGRETE

2035 — Muşcătura conştiinţei rele este ca viermele

care roade dinăuntru.
D i m i t r i e C a n t e m ir , Divanul, p. 328.

2036 — Să" nu speraţi că dacă vă veţi căi de ce aţi

întreprins, duşmanii voştri vor fi mai milostivi.
G h e o r g h e D o ja , c f. Antologia..., p . 15.

2037 — Căinţa cea din urmă e totdeauna cu pagubă,

A n ton Pann, De la lume adunate..., p. 128.
23$ D E PRUT SCH IEM EH E/XmJHB'

REZULTATE

2038 — Ostenita cheltuială nu se jeleşte, fără cinci

în urmă vreun folos cumva aduce.
2039 — Plinirea nu pofteşte clătire, ci odihnă.
Dimitrie Cantemir, Istoria 1eroglificâ,
p. ss, na
2040 — Multe începuturi dulci au sfîrşituri amare.
Mlron Costin, V ia ţa lu m ii, p. 118:

2041 —• Care laudă prostia unui norod fără de înţe-

lepţie, sau e singur mijloc, sau e viclean şi de rău
gîndeşte şi întru aceea îşi află dobîndă.
Dimitrie Ţichindeal, P a tru le, p. 153;

2042 — Fiece început de folos nevoinţa-şi arată,

Iar sfîrşitul a tot lucru ia plată.
V a r la a m , Carte de învăţătură, Ia ş i, 1643,
p . 24.

R ISIPA

2043 — Acela ce cumpără lucru de prisos, peste

puţin va vînde cele trebuitoare.
Calendarul de Iu Inşi,, I a ş i, 1B4L

2044 — în mică cumpănă stau lucrurile omeneşti şi

risipele marilor case şi domnii.
M iro n C o s t in , Letopiseţul, p. 164.

2045 — Găina cînd se vede în grămadă, rîcîie cu pi­

cioarele.
2046 — Cine cheltuieşte peste ce cîştigă, n-are-n
casă mămăligă.
 I»K « U I N SClilEBI E E U E M U L T 237

2047 — Cine nu cruţă paraua, nici de galben nu-i

e milă.
A n ton Pann, De la htme udmmte...,
p. 128— 128.

2040 — Nu este mal mare blestemat în lume decît

omul acela ce are o fîrîmă de pline m mînă şi o lea­
pădă pe alee şi cearcă să afle alta mal mare.
G rig o re U rec h e , Letopiseţul, p. 272.

R1NDU1ALA

2049.— Lăudata rlnduială nu trebuie lepădată din

minte niciodată.
2050 — întru toate a ţinea rînduiala e lucru de folos
şi de laudă.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 181, 174.

RlS

2051 — Să nu rîzi fără socoteală.

Iile Corfus, Cronica meşteşugarului loan
Dobrescu, p . 839.

2052 — Rîsul peste fire aduce plîns peste fire.

lo r -d a c h e G o le s e u , P ro v e rb e comentate,
p. 130.

2053 — Să nu ne lăsăm lesne a ne rîde de alţii.

2054 — Cînd este ceva întru noi de rîs, de care alţii
trebuie să rîdă, să nu ne mînîern noi pe acela care
rîd ; căci prin aceasta nu numai că nu dobîndim
nimic, ci îi facem ca mai tare de noi să rîdă şi^şă ne
batjocorească.
238 Dl!Ş PP1M- sr.niEHX DE DBSMU.LT _____ ______—

2055 — Unele lucruri singure de sine aşa sint de

rîs, că măcar cît de mîhnit de ar fi cineva, totuşi
trebuie să rîdă. .
2056 — A rîde şi a glumi foarte, sînt osebite lucruri.
2057 — Rîsul fără răutate este semn de veselie
Dimitrie Ţichlndeal, F a b u le , p. 70— 71, lb&—
167.

B .ÎV N A

2038 — învăţătura bună covîrşeşte orice preţ, că cu

bani nu se cumpără ca o marfă de tarabă, ci numai
cu buna rîvnă şi silinţă.
lo r d a c h e Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 281.

2059 — Nu rîvni celor mai mari decît tine.

Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 97.

ROADE

2060 — Nici o faptă nobilă nu se îndeplineşte sub

soare în zadar : fiecare faptă dă o sămînţă de roadă,
pentru lume sau pentru inima noastră.
G h e o r g h e A s a c h i , cf. N i c o l a e lorga, o p . cit.,
p . 131.

2061 — Pomul care nu face rod bun, din pămînt se

va tăia şi se va arunca în foc.
2062 — Să vă aflaţi ca viţa bună, cu rod bun şi în­
florit |i să fiţi îngrădiţi şi miluiţi.
N eagoe B asarab, Învăţături..., p. 254, 347.
 DE P R IN SCRIERI DE .D EM ULT 239

2063 — Oul cioarei de pieptul păunului o mie de

ani de s-ar cloci din găoace tot de cioară, iar nu de
păun pui va ieşi.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li fi c ă ,
p. 222.

2064 — Cu cît mai mult şi mai adine vei săpa, cu

atît mai multă apă iţi va da.
2065 — Cine sădeşte vie din rodul ei mănîncă.
2066 — Nu supăra floarea, ca să poţi mînca rodul ei.
2067 — Inima, rădăcina îndurării. în ea s-o păstrezi,
ca să n-o pierzi, că cel mai bun rod îţi aduce.
Iordache Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 79, 160, 192, 301.

2068 — La copaciul fără poame nimenea nu aruncă

piatră. •
2069 — Pomul se cunoaşte după poamă
Şi omul după mintea neroadă.
2070 — Poama bună o mănîncă porcii.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te ...;
p. 130— 131.

2071 — Nu o dată se seamănă şi se seceră şi nu o

dată rodeşte pomul şi se culege dintr-însul rodul.
Nicolae Mavrocordat, cf. Nicolae Iorga,
op. cit., p. 19.

2072 — Şi pămîntul cel bun fiind nebăgat în seamă

şi nelucrat creşte pe tlînsul alte buruieni sălbatice.
2073 — Cum va semăna, aşa şi secera, şi cum va
săra, aşa va mînca.
Dimitrie Ţichlndeal, F a b u le , p. 29— 30.
240 DE P R IN SCRIERI DE DEMDIiT

ROM ANI

2074 — Românii înţeleg nu numai aceştia de aici, ci

şi din Ardeal, care încă şi mai neaoşi sînt şi moldo­
venii şi toţi cît în altă parte se află şi au această
limbă, măcar şi ceva mai osebită în nişte cuvinte din
amestecarea altor limbi, cum s-a zis mai sus, iar tot
unii sînt. Şi pe aceştia, cum zic, tot români îi ţinem,
că toţi dintr-o fîntînă au izvorît şi cură.
Constantin Cantacuzino, Is t o r ia Ţ ă r ii Ro­
m â n e ş t i, p. 52.

2070 — Vlahii noştri [...], atunci, de la împărăţie s-au

dezlipit.
Dimitrie Cantemir, H r o n i c u l, p. 397,

2076 — Neamul Ţării Moldovei de unde se

tărăgănează ?
Din ţările Rîmului, tot omul să crează.
Miron Costin, L e t o p is e ţ u l, p. 5.

2077 — Neamul Ţării Moldovei de unde dă rază ?

Din ţara Italiei, tot omul să crează.
Dosoftei, O p ere, I, p. 337.

207B — Românii de neamuri mari şi înţelepţi din

natură au fost şi sînt şi vor mai fi.
Nicolae Stoica, C r o n i c a B a n a tu lu i, p. 87,

2079 — Mărită naţie daco-românească în Banat, în

Ţara Românească, în Moldova, în Ardeal, în Ţara
Ungurească ! Cînd te vei lumina cu învăţătura, cu
luminatele fapte bune te vei uni, mai aleasă naţie
 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT 241

nu va fi pe pămînt înaintea ta de cum tu vei fioculmit

în tulpina în care ai căzut.
Dimitri-e Ţichindeal, F a b u le , p. 135.

RUDE

2080 — Nu este atîta cu ciudă cînd de la străini se

pricinuieşte cuiva vreo pagubă sau altă primejdie,
cît este obida şi ciuda cînd de la neam şi de la cei
ce-i are neştine credincioşi şi pogoară şi-i vine ne­
cazul şi turbarea precum şi vulturul a zis, după cum
mitul spune, că săgetat fiind de un vînător, văzînd
ştangul săgeţii că este din penele lui, a zis : „Nu-mi
este ciudă atît că m-a rănit, cît îmi este necaz că de
aripile mele mă omor".
Radu Greceanu, C r o n ic a , p. 233.

2081 — Cu rudele să bei şi. să mănînci, daraveră să

n-ai.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te...;
p. 131.

2082 — Nimica nu e omului mai cu jale cînd păti­

meşte de la ai săi şi de la neamul său.
2083 — Celui rău şi îndărătnic mai amar îi este aceea
de care e mai aproape, adică rudenia.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 33, 110.

RUŞINE

2084 — Dar şi dacă gîndeşte că un bărbat cinstit şi

venerabil stă mereu lîngă tine şi vede toate faptele
tale, bărbat faţă de care ţi-e ruşine să faci un lucru
necuvinciios, şi aceasta poate mult să-ţi folosească
pentru înfrînarea de la răutăţi,
242 UE P H IN SCftlERI DE D E M U L T ■

2085 — Mai bine fără purtarea duhului, decît cu

purtarea ocării a fi socoteşte.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , . p. 354 ; Is t o r ia
p. 214.
Ie r o g li f i c ă ,

2086 — Cel dîrz cu prostie ş-obraznicul cu mîndrie,

amîndoi se socotesc ruşinea omenirii.
Iordache Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 306.

2087 — Omul cu ruşine piere.

2088 — Toate-s cu timp şi soroc
Şi ruşinea cu-al ei loc.
Anton Fann, De la lu m e a d u n a te.,,,
p. 131.

2089 — Ce folos este cu ruşinea a căpăta ceva şi

nume rău a eîştiga.
2090 — Nu zice nimica de cele ce poţi să te ruşinezi
pe urmă.
2091 — Atunci mai rău să ruşinează cineva cînd se
zăuită cine e el.
2092 — De multe ori cînd sîntern cu minte trează
ne sfiim şi ne ruşinăm înşine de noi.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 57, 63y 73,
127.

SÂNATATE

2093 — La cel bolnav, sănătatea de mare preţ este,

pentru care toate în cumpănă puind, mai uşoare a
fi le socoteşte.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li fi c ă ,
p. 196;
 DE vPHIN SCRIERI DE D E M U LT * 248

2094 — Col ce se sfieşte de ruşine, pururea întru

toate se află sănătos.
2095 — Cei sănătoşi pe oei bolnavi caută.
2096 — Să-ţi. stăpîneşti întristarea ta, pururea să fii -
sănătos.
Iordache ■ Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 131, 130, 295.

2097 — E. mai bună sănătatea decît toată bogătatea.

2098 — Cînd eşti sănătos, bărbat,
Eşti îndestul de bogat.
Anton Pann, De la lu m e ad unate...',
p. 142— 143.

2099 — Omul sănătos nu se cade să cerşească, ci cu

osteneala mîinilor sale să se Jirănească.
Dimitrie Ţţchindeal, F a b u le , p. 149.

SA R Â C IE

2100 — Suspinurile săracilor nu vor pieri pînă în

sfîrşit.
2101 — Pe cei săraci, care se silesc şi se nevoiesc de
vă slujesc, nici pe aceia să nu-i depărtaţi şi să-i dez­
lipiţi de lîngă voi [...], că odată vor trebui şi ei să vă
fie de ajutor mîinile lor cît vor putea.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă t u r i..., p. 130, 224,
256.

2102 — Gol ai ieşit din pîntecele maicii tale, gol vei

şi intra în pămînt.
2103 — Sărăcia cu milă a se cerceta, iar nu cuvintele
de dovadă zisă a se căuta trebuie.
244 DE PHBT SCRIERI DE DEM ULT

2104 — Lăcaşul săracului foc şi viaţa fără foc este.

Dimitrie Cantemlr, D iv a n u l, p. 52 ; Is t o r ia
p. 141.
le r o g li f i c ă ,

2105 — Căprioara orice frunză găseşte, cu aceea se

hrăneşte.
Iordache Golescu, P roverbe co m en ta te,
p. 84, 108.

2106 — Herghelie de o iapă ciufă

Şi branişte numai de o tufă
Nu se poate niciodată.
2107 — Bună e mîneca lungă,
Dar pînza nu va s-ajungă.
2108 — Ziua cea mai lungă este atunci cînd lipseşte
omuldi atît mîncarea cît şi băutura.
2109 — Decît toată bogăţia,
E mai scumpă sărăcia,
Că pînă nu-şi va da toate
Să o capete, nu poate.
Anton Pann, De Io lume ad unate...',
p. 132— 135.

2110 — Drept săraci nu se pot numi fără numai

aceia care pentru bătrîneţele cele mai de pe urmă,
sau cu neputinţă şi vreo vătămare nu sînt în stare
hrană şi haine loruşi a cîştiga.
2111 — Lipsa şi sărăcia smereşte şi mîndria cea mai
mare.
Dimitrie Ţichincfeal, F a b u le , p. 210, 140.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M U L T 24J5

SĂ R U T

2112 — Sărutarea ochilor este ca şi greaca stoma­

cului, că precum stomacul destul încărcat, bucatele
măcar fie şi aromate, nu cu mirosul acela frumos,
poftă, ce greaţă îi aduce, aşa şi ochiul de priveală
sărutat, albul vede negru şi frumosul grozav.
Dimitrie Cantemir, Is to r ia le r o g lific ă ,
Pv90.

2113 — îmbrăţişare fără sărutare, nici un haz nu

are.
Iordache Gol-escu, Proverbe c o m en ta te ,
p. 299.

SCOP

2114 — Oricine este om cu adevărat, adică oricine

este vrednic să se spună despre el că se conduce cu
mintea întreagă, este uşor să cunoască şi să mărturi­
sească cum că omul doreşte să parcurgă bine, fericit
şi tihnit perioada vieţii şi să evite şi să urască ce este
rău şi urît
2115 — Dacă nu vei ţinti cu rîvnă spre treapta cea
mai înaltă, poate că nici pe a doua sau a treia nu te
vei putea opri.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 292, 356 ;
Is t o r ia le r o g li fi c ă , p. 264.

2116 — Cine se duce şi umblă după înţelepciune

mai înţelept se întoarce acasă, iar nebunul mai nebun
se întoarce decît cum au fost cînd au plecat de acasă.
2117 — Ca să nu pătimească toată mîna, ci ca să o
izbăvească, nu-i pasă de fieştecare deget.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 177, 49.
246 DE. P R IN SCRIERI DE DEM ULT

SCRIERE

2118 — Cînd cineva vrînd laudele sale în credinţa

altuia să le dea, nu cu gura, nici cu condeiul, ci cu
hîrtia trebuie să le slujească.
2119 — Scrisorile precum a celui bun, aşa a celui
rău sfat iască şi strămutare sînt.
Dimitrie Cantemir, H r o n i c u l, p. 6 ; Is t o r ia
p. 144.
Ie r o g li fi c ă ,

2120 — Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită

oglindă minţii omeneşti, scrisoarea, dintru care, dacă
va nevoi unul, cele trecute cu multe vremi le va pu­
tea şti şi oblici.
Miron Costin, De n e a m u l m o ld o v e n ilo r ,
p. 10.
9

SECRETE

2121 — Lucrurile grele cu cît sînt mai tăinuite, atîta

şi sînt mai uşoare, şi sfatul descoperit, pe cît ar fi
de folos tăinuit, pe atîta iese de stricare în gloate
dezvăluit.
2122 — Toate cîte se văd după chip şi de pe floare
se judecă, însă gîndul ascunsului inimii nici chip,
nici floare are de pe care de bun sau de rău, de fru­
mos sau de grozav să se cunoască, fără numai cîrid
icoana în lucruri sau în cuvinte îşi tipăreşte.
2123 — Tăinuirea lucrului, scriptrul corăbiei.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 111, 114, 178.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 241

2124 — Cel ce înştiinţează ţie faptele altora, să ştii

că asemenea va înştiinţa şi ale tale smintelile către
alţii.
O c to ih m ic (P r e f a ţ ă ), Iaşi, 1786.

2125 — Boul se leagă de coame şi omul de limbă.

2126 Taina cea prietenească
Trebuie să se păzească
Totdeauna cu credinţă
Şi cu mare socotinţă.
2127 — Dimpotrivă, nu e iară
Alt mai vrednic de ocară
Decît acel ce nu ţine
Taina ascunsă în sine.
Anton- Pa-nn, De la lu m e a d u n a te ....
p. 136.

2128 — Că de aş pricepe că haina de pe mine ştie

gîndul meu, în foc aş băga-o.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p, 101.

SFADA

2129----Inima ce te sfădeşte
La culcuş o umileşte.
2139 — Şi ceia ce-mi fac nepaoe
în ruşine să se-mbrace
Prin veşmînt de sărbătoare
Să se-mbraoe-n strecătoare.
Dosoftei, O p e re , p. 16, 254.
24B UE KEISI .SCEIEBI UE DEMULT

SFATURI-

2131 — Timpuriu să prevezi răul este

rară-nţelepciune,
Cel ee sfatul bun urmează, niciodată
nu răpune.
2132 — Încrederea cea oarbă în persoanele necu­
noscute au fost pururea-vătămătoare.
Gheerghe Asachi, Opere, I, p. 424, 479.

2133 — întreabă pe tată-tău şi-ţi va da sfat şi pe

cei bătrîni că-ţi vor spune.
2134 —■ Tot cela ce va asculta de sfatul tinerilor şi
al copiilor, acela niciodată mi se va bucura.
2135— Cela ce va asculta de sfatul bătrîmlor în­
ţelepţi acela ®u se va căi.
2136 — Bărbatul fără sfat, el singur îşi este învrăj-
bitoriu.
2137 — învăţătura mîne-ta să nu o lepezi.
2138 — Rău este omul fără sfat şi chibzuială.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă t u r i..., p. 157— 158,
203.

2139 — Să dau sfat după ştiinţă bună,

Spre binele de obşte tuturor,
Iar nu după pofta unor şi-a altor.
2140 — însăşi din fire
'Sîntem ţinuţi cu neviclenită
Inimă să dăm noi sfătuire.
2141 — Dacă nu poţi tu fără cîrteală
Sfatul bun ascultă, mergi acasă.
 DE~. P R IN SltRIEH a. D B D E M U LT

2142— Sfaturi cîte. vrei şi prea destule

Iţi dă şi ta învaţă fieşteeare^
- Iaan Budois-Dfeiennu, Qpetie» li. p; 258.— 317.

?143 — Pe: eît este de frumos la vremea de trebu­

inţă cuvîatul, cuvios, eu atîîa este de &rjpu#ci©s eu-
vîntul aceluia care de nimfe întrebat» tuturor dă sfat
2144— La întrebarea grabnică sfat greu a da,, semn
de minte ascuţită este.
2145 — î® lucrurile grele, întîi sfetnicii, apoi sfatu­
rile a se .aşeza trebuie.
2146 — Tot sfatul semnul lucrurilor cu prepus vi­
itoare este.
2147 — Sfatul şi euvîntul, eît de prost în seamă ne­
băgat, multe cetăţi a sfărîmat şi mari împărăţii a
răsturnat. .
Dimiti-ie- Gantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 74—79, 112— 14L

2148 — Fericit bărbatul (care)

Cu necredincioşii
Şi cu păcătoşii
N-au stătut în cale
La trebile sale.
Teodor Ivanovici Corbe, P s a lt i r e î n v e r s u r i,
cf. George Călinescu, Op. cit., p. 55.

2149 — Să ceri sfat la oameni înţelepţi.

Ilie Gorfus, C ro n ic a ..., p. 839..

2150 — Ce este să facă sfatul bun nu desface.

2151 — Ce fac domnii singuri din gîndUrile sale sau
din şoapte, rar lucru iese la folos, că încă în lume om
290 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT

nu s-a născut ca acela, să nu-i trebuiască voroava cu

sfat, că deşi greşeşte cîrmuitorul cîte o treabă încă
să nu se încrează că a ghicit pînă nu se întăreşte pă­
rerea lui cu voroava şi altor păreri.
2152 — Iar ce-ţi pare numai ţie că este bine şi alţii
toţi zic că este într-alt chip, să nu crezi acea soco­
teală că te amăgeşti.
2153 — Ce este să nu treacă, cu anevoie se mută cu
sfatul.
Miron Costin, D e n e a m u l m o l d o v e n i l o r ,
p. 209 ; L e t o p is e ţ u l, p. 109, 121.

2154 — Sfaturile bune nu sînt de trebuinţă

La relele ce-adese ne vin pe neştiinţă.
Alexandru Donici, F a b u le , p. 181.

2155 — Ferice de omul ce n-a merge

In sfatul celor fără de lege
Şi cu răii nu va sta-n cărare
Nici a şedea-n scaun de pierzare.
Dosoftei, O p ere, I, p. 11.

2156 — Cel ce n-ascultă nici o sfătuire curînd se

căieştfe.
Iordache Golescu, Proverbe c o m en ta te,
p. 286.
I
2157 — Oricare ce lui îi place,
Te şi învaţă a face.
2158 — înţelege şi om din oameni alege
Prejudecă-i întîi faţa,
Şi-i primeşte povaţa,
De vrei să dobîndeşti minte
Şi în lume să ai cinste.
 DE PRIN SCRIERI DE DEMULT 251

2159 — Iar cînd din întîmplare

De către un alt oarecare
Ni se dă nouă povaţă
între cineva de faţă,
Atunci avem datorie
S-o luăm cu bucurie
Cum şi să-i dăm mulţumire.
Anton Pann, De la lu m e ad unate...',
p. 137— 138.

2160 — Sfatul cel nebun nu numai lipseşte pe oa-

meni’de lucruri, ci îi trage şi la pieire.
2161 — Să prejudecăm ce oameni sînt aceia care ne
sfătuiesc pe noi : oare sînt buni, sînt înţelepţi, arată
în viaţa lor aşa lucruri despre care am putea cu­
noaşte că iubesc pe aproapele lor.
2162 — Sfaturile şi îndemnurile oamenilor celor vi­
cleni şi iubitori de dobînzi de multe ori fac pe omul
cel bun şi prieten prea iubit, cît din neştiinţă poate
să ne dea nouă rău sfat.
2163 — Acelor răi şi vicleni încă mai rele le sînt
sfaturile.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 65— 00.

SFIRŞIT

2164— Furnica atunci îşi găseşte pieirea, cînd do-

bîndeşte aripi.
2165 — A tot lucrul sfîrşitul la ce iese, vremea arată
şi norocul învaţă.
2166 — Ceea ce cu rău a isprăvi n-am putut, cu bine
a isprăvi să ispitim.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia I e r o g lific ă ,
p. 162, 192, 211.
252 D E P R IN SCRIERI D E D E M UI.T

SINCER ITATE

2167 — La masa curăţei stau puse pîinea vieţii şt

vinul nemuririi.
2168 — în curată casa sufletului păianjenul min­
ciunii a se prinde loc nu are.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 20 ; Is t o r ia
l e r o g li f i c ă , p. "220.

2169 — Este de cinste şi cu înţelepţie ceea ce nu

ştim să spunem că nu ştim şi a căuta spornice mijlo­
ciri către cunoştinţa cea adevărată a lucrului, la care
poftim a veni.
Dimitrie Ţiehindeal, F a b u le , p. 189.

SLAVA

2170 — Şi cum mânincă rugina pe fier, aşa mănîncă

şi pe om slava cea lumească, dacă i se va lipi inima
de dînsa.
Neagoe Basarab, î n v ă ţ ă t u r i* ., p, 224— 225.

2171 — Cea mai de pe urmă proprietate şi peste

măsură iubirea de slavă împreunată cu vicleşug, ase­
menea sînt comunităţii vătămătoare şi ucigătoare.
Dimitrie Ţiehindeal, F a b u le , p. 15G.

S L Ă B IC IU N I

2172 — Slăbiciunea duhului puterile trupului ne­

clătind, numai cu pizma şi cu înăduşeala rămîne.
2173 — Cînd capul ameţeşte, picioarele dovedesc şi
cînd mădularele buiguiesc, lipsa creierilor arată.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia le r o g li fi c ă ,
p. 106, 187.
 D 2 PB IN . SCRIŞH L D E D E M U LT 2513

2174 — Şi moşului îi plac toate, dar să le roadă nu

poate. ' i
2175 — Rău la vale,, greu la deal.
Anten Pann, De la l a m e a d u n a te..., p. 139.

2.178 — Să luăm seama ca să nu ne facem mai slabi

de cum sîntem.
2177 — Omul cel făcător de bine poate avea orice
slăbiciuni şi greşale, care şi el însuşi nu e vrednic
aşa precum ar trebui să le cunoască şi să le vadă.
2178 — La jumătate de « d e către virtute au ajuns
unul că acela, care cunoaşte şi simte slăbiciunile sale.
2173 — Văd că e mai bine şi cunosc şi mă duc după
ce e mai rău.
2180 — Nu trebuie în slăbiciuni a cădea şi aceea ce
e cu putinţă întru, neputinţă a primi.
Dimitrie Ţichindaal, F a b u le ., p. 82. 128,. 166—
185.

SOCIETATE

2181 — Mai mult cinstesc, folosul de obşte decît ră­

suflarea ce-mi ţine viaţa.
Chesarie, episcopul Rîmnicului, M i n e l u l pe
O c t o m b r i e (P r e f a ţ ă ), Rîmnic, 1716.

2182 — Să nu contenim lucrul şi după putere a ne

sili spre săvîrşirea acelui de obşte folositor.
Filaret, episcopul Rîmnicului, M i n e i u l pe
A p r i l i e (p r e f a ţ ă ), Rîmnic, 1780.

2183 — Societatea omenească [...] e ca un trup tainic,

dintru atîtea mădulări, alcătuit, cîţi sînt oamenii care
vieţuiesc împreună.
Petru Maior, c i Ş c o a la A r d e le a n ă , p, 85.
m DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT

2184 — Tot insul să aducă cît poate la folosul

comun.
Paul Iorgovici, O b s e r v a ţ i i d e l i m b ă .r o m â n ă
(P r e f a ţ ă ), 1799. e-î. C r e s t o m a ţ ie ro m â n e a s c ă ,
Bucureşti, 1978, p. 78.

2185 — Nici up lucru nu este mai bun şi rnai dum­

nezeiesc sub soare decît binele şi folosul de obşte al
tuturor şi nici un lucru nu este mai slăvit şi mai
lăudat în lume decît din neştiut a face ştiut şi a cîş-
tiga pe cei ce n-au cu ceea ce le lipseşte. -
Neofit, mitropolitul Ungrovlahiei, C a z a n iile
lu i l l i e M i n i a t (P r e f a ţ ă ), Bucureşti, 1742.

SO C O TEALA

2186 ■— Socoteala dreaptă şi întreagă să stăpinească

pofta cea păcătoasă.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 300,

2187 — într-un fel socotim şi în alt fel se întîmplă.

2188 — Iscusinţa fără socotinţă, zadarnică ştiinţă.
Iordache Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 133, 245.

2189 — El face, el strică — în deşert îi este soco­

teala.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 62.

BOM N

2190 — Sărutarea somnului face înverşunare pof­

telor.
2191 — Mulţimea nălucilor este somnul cei mult.
2192 — Somnul cel mult îngroaşă gîndul.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 224.
 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT 25 5

S T A P ÎN IR E

2193 — Ce-i mai poftit ? Stăpînirea. Şi ce-i mai

greu ? Stăpînirea.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 90, 190.

2194 — Eşti stăpîn pe capul tău,

Ori pe bine, ori pe rău.
2195 — Ştiind cum că oarecine
■ A se birui pe sine
Este prea înţelepţeşte
Şi om cinstit se numeşte.
Anton Pann, D e la l u m e a d u n a te..., p. 140.

2196 — Celui rău şi nebun dă-i stăpînirea şi apoi

drept îl vei cunoaşte.
2197 — Cel bun şi cuminte, cu cît se ridică la mai
mare stăpînire, cu atîta se face mai bun şi mai cu­
minte.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 71.

STRĂM OŞI

2198 — Toţi să se îndemne strămoşilor lor întru

omenie şi întru bună cuviinţă a le urma.
Petru Maior, Is t o r ia p e n t r u în c e p u tu l r o ­
m â n ilo r î n D a c ia , p. 124.

2199 — Strămoşii noştri întru starea lor cea dintîi

a nerăutăţii nici au cunoscut răutatea, nici vicle­
şugul.
Dimjtrie Ţichindeal, F a b u le , p. 120.-
256 DE P R IN SCRIERI D E D E M ULT

ST U D IU

2200 — Celor ce multe luminări laciteaia cărţilor

topesc, ochii trupului la vedere se tîmpesc, iar ace­
lora ce niciodată pe slave au căutat, măcar că vederea
ochilor mai ascuţită s-a păzit, insă neştiinţa în întu-
nerecul şi în tartarul necunoştinţei i-a vîrît.
Dimitrie Gantemlr, is te r ia le r o g li f i c ă ,
p. 88.

2201 — Nu este alta şi mai frumoasă şi mai de folos

în toată viaţa omului zăbavă, decît cetitul cărţilor.
2202 — Cetind, trebuie să citeşti şi al doilea şi al
treilea rînd şi aşa vei înţelege dulceaţa, mai vîrtos să
înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vân­
tura vîntul sau a fierbe apa.
Miron Costin, D e n e a m u l m o ld o v e n ilo r ,
p. 13 ; V i a ţ a lu m ii, p. 115.

2203 — De multe ori aflăm din cărţi ceea ee oamenii

n-ar putea ori n-ar îndrăzni să ne spuie.
Dionisie Romano, cf. Nicolae Iorga, op. cit.,
p. 123.

SU BO R D O N AR E

2204 — Unde pravila în silă şi în tărie, iar nu în

bună socoteală şi dreptate se sprijineşte, acolo nici
o ascultare a supuşilor trebuitoare nu este.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia le r o g li fi c ă ,
p. 87.

2205 — Mai bine pentru dragoste decît de frică

să-i slujească.
 D B P R IN SCRIERI DE DEM ULT 257

2206 — Mai bine ar fi pentru blîndeţe să-l asculte

şi să-l iubească şi cu dragoste să-l slujească decît de
frică şi de groază să i se plece.
2207 — Gel ce-i este voia să se teamă atîta norod
de un om; trebuieşte şi el să se teamă de toţi.
Grigore Ureche, L e t o p is e ţ u l, p. 178— 179;

SUPER IO R ITATE

2208 — Nu numai leul şi ci şi calul şi boul cu mult

sînt mai tari decît omul, iar neavînd măiestria, min­
tea şi- înţelepciunea omenească, sînt siliţi, săracii, a
se supune omului.
2209 :— Precum omul pe dobitoc poartă, aşa şi cel
înţelept pe cel neînţelept să-l stăpînească şi să-l
rînduiască.
2210 — întunerecul fuge peste cap dinaintea soa­
relui.,
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 43, 72.

ŞCOALA
2211 — Mai'dntîi sîntem datori
Şcoalele să le cătăm
Şi să fim îndemnătorî
Cu daruri să le-nzestrăm.
Barbu Paris Mumuleanu. S c r ie r i, p. 6.

2212 — Toată silinţa să se puie pentru întemeierea

şcoalelor ţării cu dascăli de tot felul de învăţături,
ca să se lumineze fiii patriei.
Naum Rîmniceanul, T ra ta t im p o r t a n t , cf.
p. 163.
A n t o lo g ia ...,
358 BE PRIN SCRIERI D B DEM ULT

Ş T IIN Ţ A

2213 — Fără margină este oceanul a toată ştiinţa.

2214 — Precum ştiinţa lucrurilor este lumina minţii,
aşa. neştiinţa lor este întunecarea cunoştinţei. ' -
2215 — Pe cît lumina soarelui a lucra poate înr or-
-ganele văzătoare, pe atîta ajutoreşte mai dinainte
ştiinţa în mintea adulmecătoare.
2216 — A tot lucrul ştiinţa decîţ neştiinţa mai bună
şi măi de folos a fi.
. Dimitrie Cantemir, H r o n i c u l, p. 117.; Is ­
t o r i a Ie r o g li f i c ă , p. 79, 83, 206.

2217 — Ştiinţa dar şi sufleteşte este de folos omului

şi trupeşte de treabă şi de mare folos.
M im a Costin, De neam ul m o ld o v e n il h r ,
p. 55.

2218 — Cel ce munceşte, acela ştie cum se cîştigă,

iar cel ce mănîncă d-a gata n-are nici o ştiinţă.
2219 — Mai bine cu cel învăţat să te slujeşti, fie cît
de prost neam, decît cu cel de mare neam şi fără de
nici o ştiinţă.
2220 — întregimea trupului, sănătatea, a sufletului,
înţelepciunea, şi a duhului, ştiinţa. Sileşte-te ca pe
cîte trele să dobîndeşti.
Iordache Golescu, Proverbe c o m en ta te,
p. 113, 188, 229, 292.

2221 — Omul care nu ştie carte [...], au de nu se va

învăţa de la alţii care le ştiu, se aseamănă cu vieţui­
toarele cele necuvîntăreţe, care nu ştiu ce fac de
vreme ce n-au minte ; se aseamănă orbilor, pentru
e
DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT 259

că precum orbul, nevăzînd lumina soarelui nu ştie

unde merge, nici ce este înaintea lui, ci de multe ori
în gropi şi surpături căzînd, sO omoară.
Antim Ivireanul, O p ere, p. 350.

2222 — Ştiinţele sînt uşi iar cheile lor sînt cerce­

tările.
Anton Pann, D e la l u m e a d u n a te..., p. 75.

2223 — Toate ştiinţele aşa sînt unele cu altele.le­

gate, cît una fără alta buna şi temeinica săvîrşire
nici într-un chip nu să poate învăţa cu adevăr înte­
meiat.
Radu Tempea, G r a m a t ic ă r o jn ă n e a s c ă ( C u -
Sibiu, 1797.
v î n t în a i n t e ),

2224 — Bine e frumoase lucruri şi ştiinţe a şti.

2225 — A şti este lucru frumos.
2226 — A şti legile, obiceiurile altor noroade pe
lume, aceea e a şti ce e la ei bine şi înţelept, ce e rău,
nebun şi de rîs.
D i m i t r io Ţ io h in d o n l, Fabule, p. 139, 188, 132.

TALENT
2227 — Fiecare, după cum a primit darul, aşa slu­
jeşte prin el semenilor.
A n to lo g h io n s la v o n e s c (P r e c u v î n t a r e ),
Cîmpulung, 1643.

2228 — Talentu&ii firesc de critică nu-i pasă,

Ea nu întunecă a lui gîndiri frumoasă.
Şi numai florile acele prelucrate
Se tem de ploaie foarte.
260 ]>\: PRf.V SCRIERI DE DEM ULT

2229 — Aşa talentele, cînd* lene Ie cuprinde,

Slăbind din zi în zi, se pierd fără a se-ntinde.
2230 — Cel-, cc naşte
Plăcuta poezie
E. mult mai. însemnat:
Decît un nătărău bogat.
2231 — Talentele în lume ce nu aduc folos,
Sînt foarte de prisos.
Alexandru Donici, F a b u le , p. 65— 67, 92,
103;

TĂCERE
2232 — Tăcefea după? zisă,, adevereşte zisa o dată.
2233 — Tăcerea capul filozofiei este.
2234 — Pururea din fîhtîna tăcerii cuvîntul înţe­
lepciunii a izvorît.
2235 — Tâderea între toţi; iubitorii . înţelepciunii
lăudată este,1îrrsă lă: vreme-de treabă, icoana neşti-
inţei arată.
2236 — Tăcerea prea adîncă sau din pizmă este sau
din neştiinţă.
Ditrâtiie. Cantemir, H r o n i c u l , .p. -183 ; Ist&n
p: 102; . 108, 1211
r ia Ik r o g lt fic ă “

2237 — Cuid nimeni nu .te,.ascultă (,..)mai bine taci.

Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
R. 219:
}
2238 — C&1' neînvăţat; cu tăcere ascunde pe sine şi
nu să cunoaşte ce este.
O 'c t o i f r m i e (P r e f a ţ ă ), I'aşi, 1786.
 DE PR IN S C R IE M DE DEM Ol.T 2fll

î2230 — De multe ori tăcerea este mai bună decît

răspunsul.
,2240— Ori izi ceva mai Jmn decît tăcerea, ori taci.
ori ,taci.
A n to n Pann, De la lu m e a d u n a te..., p. 143.

TEAM A
2241 — Mama celui:omorît .doarme, âar ucigaşul pri-
veghează.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te ..., p, 1,43.

J2S42— Gare ^e teme să nu piardă, de-puţine ori va

dobîndi ceva.
2243 — Cine se teme de vînturile cele mari, să nu
se ducă pe mare şi cine se teme de brumă, să nu să­
dească viu.
2244 — Omul cel mic la,suflet temindu-se, totdeauna
în frică vieţuieşte, ca iepurile.
Bimitrie Tichînctcal, F a b u le , p. 42, 37.

TIM P

2245 — Trec zile ca umbra, ca umbra de vară,

,Celeee trec, nu mai vin, nici sa întorc iară.
Trece veacul desfrînat, trec anii cu roată,
Fug vremile ca umbra şi nici o poartă,
A le opri nu poate.
M iro n C o s t in , V i a ţ a lu m ii, p. 115— 116.

2246 — Vremea trece iute, nu :să mai întoarce, ne

fură şi anii vieţii cu sine.
Gheorghe Lazăr, În ş t i in ţ a r e d e to a tă c in ­
s te a v r e d n i c ă t i n e r im e , e l A n t o l o g i a fftn -
â p ii...,ip . 188,
 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT

2247 — Neam vine şi neam se trece, iar pămîntul în

veci . stă.
Vasile Pogor, D e ş e r t ă c iu n e a lumii..., cf.
George Călinesou, Is t o r ia lite ra tu rii... p. 95.

TINEREŢE

2248 — Să iubeşti pe toţi tinerii ca pe ai tăi şi cu

cuvîntul să-i înveţi şi să-i îndulceşti.
2249 — Răbdarea tinereţelor, mare bucurie şi ve­
selie este bătrîneţelor.
2250 — Omul pînă este tînăr şi poate, el se grijeşte
•şi strînge.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 158, 233,
348.

2251 — Cel ce la tinereţe mult se odihneşte, la bă-

trîneţe mai mult se osteneşte.
2252 — învaţă la tinereţe cele de bătrîneţe, c-atun-
cea anevoie înveţi.
Iordache Golescu, Proverbe co m en ta te,
' p. 267, 279.

2253 — Este tînăr între tineri şi bătrîn între bătrîni.

2253 — Nu poate omul să fie cu două, şi tinăr şi
cuminte.
Anton Fann, D e la l u m e a d u n a te..., p. 144.

2255 — Dragă şi iubită mie tinerime, învaţă şi te

înţelepţeşte, însă tocmai într-acea vreme toată în­
văţătura ta, înţelegerea şi înţelepciunea şi tocmai şi
jocurile şi răcorelile să nu fie despărţite de cele mai
cinstite şi de omenie fapte bune. fără care, se ştie
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 303

prea bine, că înţelepciunea cea mai mare nimic nu e

alta, ci cea mai mare şi mai perfectă orbire şi nebunie.
2256 — Tinereţele prea lesne se pot întoarce în­
cotro va vrea preaînţeleapta creştere să-i îndrepteze.
2257 — Nimica nu e mai urît decît tînărul de bun
neam cînd el din tinereţe se arată cu aşa gînduri,
cum că el s-au născut în lume numai pentru lene şi
nelucrare.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 121, 65, 59.

T IP A R

2258 — Sînt multe feluri de nimicuri tipărite, care

mai bine este să nu le cetească, sau care le citeşte,
este dator tare să prejudece şi binele de rău să-l poată
deschilini.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 177.

2259 — (Tiparul — n.n.) este o comoară mai scumpă

decît toate comorile pământeşti, căci aurul şi argintul
şi pietrele sînt comori trupeşti, ele înfrumuseţează
numai vremelnic trupul, iar comoara aceasta înfru­
museţează sufletul omenesc.
P s a lt i r e S la v o n ă (P r e f a ţ ă }, Govora, 1637.

T O V Ă R Ă Ş IE

2260 — Străduieşte-te din toată inima ta să poţi cu­

noaşte pe cine urmezi.
2261 — Trebuie să căutăm tovărăşia oamenilor.
Dimitrie Cantemir, D iv a n u l, p. 354.

2262 — Cine urmează pe cel cinstit, cinstit este, cine

urmează pe cel rău, rău este şi rău se va săvârşi.
Mirori* Coslin, L e t o p is e ţ u l, p, 192.
264 DE PR IN.SC R IE R I DE D E M U L T

2263 — La amor şi la domnie nu se cere tovărăşiei

Departe de un asemenea tovarăş ca să nu rămîi nici
cu una, nici cu alta.
lorcfache Golescu, Proverbe co m en ta te,
p. 214.

2264 — Cine are tovarăş nerod,

Ajunge din pod în glod.
2265 — Mai bine cu un înţelept să cari pietre la o
casă, decît să stai cu un nebun la masă.
Anton Pann, D e la l u m e a d u n a te..., p, 144.
2266 — Nu te însoţi cu cine nu te cunoşti.
2267 — Nu te însoţi cu cine nu eşti destul a te
smulge de păr, zice un cuvint bătrîn, că spre cine se
piîng mai mult oamenii/lecît spre vecinii şi prietenii
săi, căci azi se sărută şi se^prietenesc, iar dimineaţă
se suduie şi se sfădesc, unii pătimesc pentru răutatea
şi nedreptatea lor despre o parte, iar despre alta,
pentru neştiinţa şi blestemăţiile lor.
Dimitrie Ţlchindeal. F a b u le , p. 32.

TR AD AR E

2268 — Dulăul cel rău nu jurat, ci aşa nici cu lăn-

ţuje legate, de aproape credinţă n-are.
2269 t— Tot cel ce la cuvântul neauzitor şi la tot ju­
rământul prepuitor se arată, acela de călcarea a tot
jurământul pururea este gata.
DImitrie Cantemuş Is t o r ia le r o g li fi e â ,
p. 175, 217.

2270 — De cele mai multe ori se întîmplă că cel ce

cruţă pe cei răi, e un trădător al celor buni.
Gheorghe Doja, cf. A n t o lo g ia ..., p. 26.
 BETPHIN SCRIERI DE D E M ULT 263

U N IR E

2271 —; Puterea stă-n unire.

GfeeorgheAsachi, Opere, p. 282.

2272 — Că dacă nu vă veţi prinde de mină,

Părtăşiri iubind şi-mpărechere,
Asupri-vă-va liinbă străină
Şî veţi fi pieriţi fără soăpare,
Nioi veţi mai face-un neam pe lume
Şi veţi £ fără tată şi mume.
Ioan Budai-Deieanu, Opere,.I, p. 20.

2273 — Cine este acela care a zice va îndrăzni că

mai mult o mină decît o mie a sprijini şi a pohîmi
poate ? .
2274 — Invoinţa sufletelor şi unirea inimilor lucruri
din mici mari le creşte.
2275 — Amestecarea sîngelui amestecă sufletele.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li f i c ă ,
v p. 102, 116, 135.

2276 — Şi, pe leu că l-au mîncat păsările cele mici

într-o vreme este o poveste.
Mirau Castira, V i a ţ a lu m ii, p. 107.

2277 — Ne asemănăm noi

întocmai îa nişte oi,
Ce n-au în ele simţire
Cînd vine lupul spre răpire,
De nu ştiu să se unească,
Cu un gard să se-ngrădească.
280 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

2278 — Lupul face ce voieşte,

(Cînd) unirea (le) lipseşte.
Cronica anonimă despre domnia lui M a vro-
gheni, p. 231.
\

2279 •— Căci o soţietate în veci nu e întreagă.

Cît de un gînd şi cuget nu sînt cei
ce-o-ncheagă.
Alexandru Donici, Fabule, p. 131.

2280 — Unirea între oameni prieteşug şi dragoste de

obşte se-nţelege.
2281 — Unde pizmă şi prigonire, acolo şi neunire.
228.2 — Neunirea pe noroade curînd le risipeşte, iar
unirea între ei în veci le împreună în cea mai bună
Împreună vieţuire.
Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
• p. 270—271.

2283 — Şi pe voi, fiii, vă rog foarte,

De-acum-nainte să fiţi.
Intr-un cuvînt pînă la moarte,
Laolaltă şi uniţi.
Barbu Paris Mumuleanu, S c rie ri, p. 171.

2284 — Zece gîşte cînd se pornesc,

Pe un cîine biruiesc.
2285 — Vai de acea însoţire
Unde nu este unire. *
Anton Pann, D e la lu m e a d u n a ta e..., p. 146.

2286 — Unirea să fie legată strîns, pentru totdeauna.

2287 — Fiţi dar uniţi într-o' glăsuire şi statornici
întru toate spre folosul patriei, că voi sînteţi patria.
 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT 207

2288 — Unirea Ide toţi se laudă, dar nu de toţi sei

primeşte şi în lucrare, ci numai se cinsteşte cu buzele.
2289 — Trupul omului alcătuit fiind din mădulări,
se slujeşte cu ele şi se ajută la toate trebuinţele. în-
tîmplîndu-se a pătimi vreunul, fie măcar cel mai mic
deget, tot trupul pătimeşte, tulburîndu-se şi» îndată
celelalte mădulări aleargă spre ajutorul celui ce pă­
timeşte şi cu aceasta se dovedeşte cîtă unire au mă-
dulările trupului între ele şi cît de tare sînt legate a
sluji unul altuia şi a pătimi unul pentru altul. Aşij-
derea şi Un neanţi de oameni sălăşluitori tot într-un
pămînt, se socoteşte ca un trup alcătuit din mădulări,
care de vor fi legate strîns cu sfînta legătură a unirei,
a ajuta adică unul pe altul, a sluji unul altuia şi a
sluji unul pe altul, fiind toţi un trup, un suflet, o cu­
getare şi o jglăsuire, poate atunci a se apăra de orice
rea cugetare şi năvălire streină, care cu ochiul cel
pizmaş pîndeşte a băga încă întru boala cea politi-
cească.
2290 — Istoriile ne arată cîte după vremi, întărite
fiind cu această sfîntă legătură (unirea — n.n.), s-au
apărat de toată bîntuirea streină şi s-au înălţat la
mare putere şi slavă.
2291 — Cu toţi să fim un suflet, o cugetare şi o glă­
suire pentru toată obştea.
Naum Rîmniceanti, Tratat important, cf.
Antologia gîndirii..., I, p. 160—163.
2292 — Neunirea fraţilor îi stinge şi întru ruşine îi
cufundă, iar fericita sloagă şi înţelegerea îi înalţă
şi-i preamăresc.
2293 — O mînă fără de alta rău stă, iar amîndouă
fără de degete încă şi mai rău stau.
268 DE P R IN SCRIERI DE DEMOET

2294 — Mai vMos voi, românilor, pentru care scriu,

ascultaţi glasul oipenirii, sfîntul glas al naturii şi
aceea va să zic glasul lui Dumnezeu : nu vă despărţiţi,
nu vă urîţi Intre voi înşivă pentru desehilinirea le­
gilor năluîte.
Bimîtrîe Ţîdiinâeâl, Faiîmle, p. 44, 67, 128.

CEA

2295 — Chipul neiubit, de faţă, nu ca ghimpul în

picior, ci că suliţa pătrunsă prin maţe stă.
Dimitrie Carttemir, Is t o r ia le r o g lific ă ,
p. 125.
i

2296 — E bine ca ura să fie îngrădită, iar simpatia

şă fie lărgită.
Gheorghe Doja, cf. A n t o lo g ia ..., p. 27.

2297 — Cine va urî dreptul, va suferi greutate.

Dosoflei, O p ere, I, p. 77.

2298 — Oricine se află în orbirea minţii sau în tina

netrebniciei, acela urăşte pe fieştecare care îi cuvîn-
tează lui de luminarea înţelegerii, de curăţenie şi
prihana morală.
2299 —- Nu este frumos care ar urî pe cel urît.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 201, 85.

U R M A ŞI

2300 — Domnii la domnii pe feciorii lor poftesc să-i

vază ieşiţi, boierii la boierii, slujitorul se bucură
să-şi vadă de slujitorie feciorul său harnic, părnîn-
 D E P K IN SCBIEBL D E DEM ULT 2)69

teanul de hrană pămmtuluî pe feciorul sau destoinic

pofteşte să-l vadă.
Mirau Castin, L e t o p is e ţ u l, p. 97.

2301 — Au mîncat aguridă părinţii

Şi şi-au strepezit copiii dinţii.
Anton Pann. D e la lu m e a d u n a te..., p. 147.

U T IL IT A T E

2302 — Precum nu toate avutele folositoare sînt,

aşa nu toate ştiutele vorovite. folos aduc.
DimHrie Cuatemir, ta io r ia le r o g llfic â ,
p. 184. *

2303 — Tot ce a sădit firea in om, dacă se între­

buinţează cu cuviinţă şi cu înţelepţie, toate sînt de
lipsă şi bune ; iar cea rea întrebuinţare toate spre
rău le întoarce.
Dimitrie Ţichitideal, F a b u le , p, 187.

VALOARE

2304 — Mai crezut este un cuvînt die mărturisire a

gurii hirişie decît o mîe die mărturii ale altora,
streine.
2305 — Aşa este de fire tocmit, un lucru cu cit mai
de la mulţi se pofteşte, cu atîta mai de la mulţi lip­
seşte.
2306 — Pentru lucrul mic sfatul mare a face, înţe­
lepţilor, iar lucruT mic în seamă a nu-1 băga, sau al
mîndrilor sau al nebunilor lucru este.
2307 — Precum mărimea la unele arătoasă, iar la
altele ca un boţ greu mişeîoasă, aşa micşorimea la
270 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT

unele de nimic, iar la unele decît cu mult mai vred­

nică este.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 87, 90, 137, 160.

2308 — Calul bun din grajd se vinde

Şi mai bun preţ pe el se prinde.
2309 — în vremea războiului e mai scump fierul
decît aurul.
2310 — Nu sta ca un nemernic,
Cînd te cunoşti vrednic.
Anton Pann, De Ia lu m e a d u n a te
p. 147— 148.

2311 — Mai bun e un iepure în blid decît doi pe

cîmp.
2312 — Ce e nebun să lepădăm.
2313 — Privighetoarea cu cîntarea ei cea dulce
numai un an de ar trăi, încă e mai preţuită decît a
corbului o sută de ani.
2314 — Ceea ce este bun, perfect, tocmai de e şi
puţin, tot e mult.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 42, 178, 210,
159.

V E C IN I

2315 — Să ierţi pe vecinul tău dacă-ţi este voia*ca

Bă ţi se ierte ţie mai mult.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p . 28,

2316 — Să iubeşti pe vecinul tău.

Ilie Corfus, C r o n i c a m e ş t e ş u g a r u lu i Io a n
D o b r e s c u , p. 839.
 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT 271

2317 — Ridică-ţi nămetul dinaintea uşii tale şi nu

te îngriji de bruma ce cade pe casa vecinului tău.
Iordache Golescu, Proverbe c o m en ta te,
p. 197— 198.

2318 — La casa aprinsă şi vecinul vrăjmaş aleargă

'■să o stingă.
Anton Pann, D e la l u m e a d u n a te..., p. 148.

2319 — Cu toţi oamenii este bine să trăim în pace

şi în dragoste, iar mai vîrtos şi mai bine cu vecinii.
2320 -Mai bun este vecinul şi prietenul de aproape
decît fratele de departe.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 110.

VEDERE
•
2321 — Iar vederea singură din toate aşează în adevăr
gîndul nostru şi ce se vede cu ochii nu începe să fie
îndoială în cunoştinţă.
2322 — Din cinci simţuri ce are omul, anume ve­
derea, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul, mai adevă­
rată decît toate simţirile este vederea.
Miron Costin, L e t o p is e ţ u l, p. 135.

VESELIE

2323 — Iar tu, fătul meu, să nu cumva să-ţi slobo-

zeşti mintea de tot spre veselie.
2324 — Ce veselie ştiţi mai mare, faceţi ca să se
veselească cei ce vă iubesc.
2325 — Omul cel ce-şi duce tot gîndul spre cîntece
şi spre jocuri ca acestea, acela n-are minte de ajuns.
2326 — Şi jalea se umple cu bucurie şi cu veselie.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 252, 308.
272 DE PRIN SCRIERI- DE^DEMmLT

2327 —- Veselia nerneeiată nouă ?nu e <ai putinţă,

nici e de vreo trebuinţă.
BimiMe/ŢiiMiadeal, Fabule, p. 122.

V IA Ţ A

2328 — Nimic nu este mai scump decît .viaţa, nici

'înălţimea domniei, nici. dulceaţa puterii, nici stăpî-
nire de bogăţii.
Azarie, Cronica, p. 146.

"2329 — 'O t ;este osebirea toiului şi viaţa top i om

bCtn de a unuia rău şi a unui înţelept de a unui
nebun !
2330 — Adevărat este7[...] că precum soarele de întu-
nerec, aşa este deosebită şi viaţa înţeleptului de a
nebunului, cela în lumină, cesta în întunerec umblînd.
Constantin Damtacuzmo, Is t o r ia Ţ ă r i i R o-
m ă n eşti,,p.-% â .
/

2331 — Caută să-ţi lungeşti viaţa.

2332 —• Dreaptă socoteală pune la temelia vieţii tale.
2333 — Pilda morţii ia-o-însăşi din viaţa ta.
2334 — Ga să te găsească moartea fericit, în viaţă
să trăieşti drept.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 66, 122, 258,
334. , -

2335 — Este lunecoasă şi puţină iftaţa noastră şirsu-

pusă pururea primejdiilor şi primenelelor. x
2336 — A lumii cit cu jale cumplită viaţa,
Cu griji şi primejdii, cum este şi aţa.
2337 ..— Fericită viaţa fără de valuri multe.
Mlron CosUn, V ia ţa lu m ii, p. 113— 118.
 DE P R IN SGKIERI'DE DEMtrET 273

2338 — Omule ce pofteşti viaţă, zile să- vezi fără

scîrbâ,
Din gură-ţ opreşte răul şi vicleşugul
din limbă.
Dosoftei, O p e r e , I, p. 76.

2339 — Nici întristare: mare, nici bucurie mare la

orice întîmplare, c-amîndouă d-opotrivă ţi-o ridică
îndată şrfără veste.
Iordache G olescu, Proverbe co m e n ta te,
p. 279.

2340 — Cu dreptate şi cu curăţie şi cu smerenie

să-ţi petreci viaţa.
A n ton Ivirean u l, O p ere, p. 236.

2341 — Nimenea n-o să trăiască

< Lumea să o moştenească.
A nton Pann, De la l u m e a d u n a t e ..., p. 148.

V IC IU

2342 — Păcătuieşte spurcat şi urît.

2343 — Răutatfea bolii doctorii o tămăduiesc, iar
boala sufletului leacurile apotecarilor nu ştie.
D tm itrte C antem ir, D iv a n u l, p. 328 ; Is to ria
Ie r o g lific â , p. 197.

2344 — Fiule, să te fereşti de beţie, capul şi rădă­

cina tuturor relelbr, de curvieţ de hoţie, de pizmă,
de mjnie, de înşelătorie, să nu mărturiseşti strîmb,
să nu te bucuri de paguba altora, să nu rîzi de sărăc­
iile Cârftia, O r o n i c a m e ş t e ş u g a r u l u i I o a n
D obresca , p; 839.
274 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

2345 — Nimica nu e mai cu pagubă de comun no­

rodului întreg, fără numai cînd se porneşte răutatea
fără de frîu şi cînd cel cu nărav îndărătnic, pacostnic,
becisnic şi rău, nu numai că nu se sfieşte, nici se
teme, ci şi ridicîndu-şi eapui'se ţine mare întru fără­
delegile sale.
Dimitrie Ţichindeal, Fabule, p. 167.

2346 — Vedeţi păcatul şi osînda la ce aduce pe om

la vreme de bătrîneţe.
Gri.gore Ureche, Letopiseţul, p. 151.

VICLENIE
2347 — Fugi de mincinosul şi vicleanul.
Neagoe Basarab, învăţături..., £, <225.

2348 — Inima vicleană mare fericire simte cînd so­

coteşte că pentru fapta vicleşugului şi ea se cinsteşte
şi la aceeaşi şcoală ucenici şi părtaşi îşi agoniseşte.
2349 — A vicleşugului seminţe vara să sarnene dulci
şi iama răsar amară, a cărora poamă întîi îndulcesc,
apoi cu nesuferită amărăciune otrăvesc.
2350 — Vicleşugul înţeleptului curînd se învecheşţe
şi în toate părţile destrămîndu-se, ruşinea i se dez­
goleşte.
2351 — Vicleşugul cînd în gînd intră, ca şoarecele
ţîţîiaşte, iar cînd se descopere, ca leul răcneşte.
Dimitrie Canteiriir, Istoria leroglifică,
p. 109; 113, 154, 199, 228, 229.

2332 — Lupul schimbă părul iar nu hirea.

Miron Costin, Letopiseţul, p. 76.
 DE P R IN SCRIERI DE D E M ULT 275

2353 — Gel viclean cînd nu nimereşte de către cei

mai proşti se batjocureşte,
2354 — Vicleanul nu se sperie de nici o împiedecare.
Iordache Golescu, Proverbe comentate
p. 68.

2355 — Viclean om se socoteşte

Acel ce nădăjduieşte
Să ia de la oarecine
Vreo facere de bine
Cu minciuni, cu linguşire,
Cu făţarnică iubire.
Anton Pann, De la lume adunate..,, p. f48»

2356 — Cînd cunoaştem vicleşugul cuiva desăvîrşit

şr răutatea unor oameni, nu trebuie să le credem' mai
mult, tocmai să-i vedem că^s-au uscat de post şi de
pooăinţă.
2357 — Trebuie cu dînsul bine să ne luăm seama,
că el şi cînd doarme tot vicleşuguri visează.
2358— Vulpea e vicleană, mai multe piei de dînsa
se vînd în tîrg.
Dimitrie Ţiehindeaî, Fabule, p. 78,111,

V IIT O R

2359 — Cugetă la cele mai de pe urmă.

2300 — Nimeni nu-şi poate făgădui lui însuşi ziua
de mîine, căci nu ştie ce-i vă aduce a doua zi.
Dimitrie Ganţemir, D iv a n u l, p. 46, 333.

2361 Neştiutoare firea omenească de lucruri ce

vor să fie pe urmă. , .
Miron Costin, L e t o p is e ţ u l, p. 6.
27* D E P R IN S C IU E H I THEDEMUET

VIN
2362 — Fugi;de vin,.
2363 — Rog^pe tet omul [s,.j'sâ se ferească de bău­
tura cea multă a vinului, că beţia multă curgă este,
2364 — Vinul amestecăJinima omulut şH faee bărbât»
şi vesel şi cugetă multe lucruri deşarte şi cuvinte de
nimic grăieşte.
2365 — Făzeşte-te să nu bei vin şi nimic altceva să
rrn bei, şi nimic necurat să»rm mănînci.
Neagoe Bâsarals, în v ă ţ ă tu r i..,, p. 224, 229,
270, 377.

VINOVĂŢIE
2366'; — (Snd-va.fi cineva vrednic şi harnic de: cinstea;
lui şirl va.,pM cineva la tine, tu.' iciodatA săn u te
grăbeşti pentru acele pîri să-l scoţi din cinste ; că
dacăv-l vei>scoate; de aei n n -^va mai fi prieten. Iar
cînd aste vinovat;.- tun arată vina, să şi-o v a z ă ş is i
şi^o cunoască.]? do aci. nu va: mai avea cum să aibă
părere rea de,spre tine.
Neagoe Basarab, în v ă ţ ă tu r i..., p. 257.

2367 — Cînd tu cu toţii eşti stricat

Şi numai. sing.ur vinovat,
Culege dar ce-ai semăttat;
Alexandruf Bonici, Fabule; p. 5*.'

2368 — Căruia m-a înşelatKma£înainte : „Aferim";

iar de. m-a amăgit al doilea încă îi mulţumesc că a.
mea' este vina; pentru că nu m-am păzit, ştltod cino
^amăgitorul.
Dttnitrie Ţiehindeal, Fabule, p. 105.
 JJE'PRIN SCRIERI D E B E M O IT 277

YIRTtTTE

2369—-'T e iţise ;4e$âveptate şi de adeverinţă şi de

ctragoste.
2370 -r—Fii blînd ,şi nepizmătăreţ şi ascultător şi
urăşte cuvintele cele grozave şi.seîrnave.
,'Neagoe7Bas9răb,"/nvă|atMri..., p, 223.

2371 — Înţelege frumuseţea virtuţii.

2372 — Virtutea este substanţa oricărui lucru care
se face cu cinste.
2373 —« Frumuseţea virtuţii cea rmuît .preţuită şi
aleasă, rdaCă ar 3i privită cu ochii sufletului, este în
stare să stârnească mare dragoste „a oamenilor în­
ţelepţi. '
2374 — Virtutea are nu fiumăi flori frumoase ci îşi
roadă foarte dulce şi cum dulceaţa ei acoperind amă­
răciunea rădăcinilor, aduce adevărată bunăstare şi
tihnă.
Dimitrfe CantemiT, D iv a n u l, p. 312—-318.

2375 — l»a orice întâmplare să-ţi arăţi virtutea ta,

nu răutatea ta.
Iondache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
’ p. 290.

2376 —■ Virtuţile omului şi faptele Iui cele slăvite, de

multă laudă şi peste toate, avuţiile mui cinstite, sînt.
2377 — De răutatea vrăjmaşilor ele (virtuţile şi -fap-
teie'bune— n,n.) biruite nu sînt, ci [...] pe toate le
biruieşte.
278 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

2878 ■
— Omul fără virtute nu este socotit om a fi.
Radu GFeceanu, C r o n ic a , p. 7— 8.

2379 — Prieteşug sfînt şi dulce,

Lucru scump, nemuritor,
Tu, floare neveştejită,
Al virtuţii bun izvor.
Barbu Paris Mumuleanu. S c r ie r i, p. 198.

VITEJIE

2380 — Cum risipeşte un leu o cireadă de cerbi, şi

cum omoară un lup o turmă de oi cît de mare şi cum
răschiră glonţul de tun cete de oşteni, nu căci este
el mic, ci căci vine cu mare rane şi cumplire, pentru
aceea răschiră şi risipeşte multe cete de oameni, aşa
şi omul viteaz şi bărbat şi hrăbor nu să înfricoşează
de oameni mulţi.
Neagoe Basarab, În v ă ţ ă tu r i..., p. 281.

2381 — Epitropia vitejiei este doamna tuturor vred­

niciilor.
Dimitrie Cantemir, H r o n i c u l, p. 7.

2382 — Cel voinic şi destoinic cu puţin reuşeşte.

lordache Golescu, P roverbe com e ta te,
p. 92.

2383 — După război se vede capul viteazului şi urma

fricosului.
2384 ■— Lupului de i-ar fi frică de ploaie ar purta
ipingea.
Anton Pann, D e la lu m e a d u n a te ..., p. 151.
 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT 279

2385 — Cum va fi acela viteaz care nu e în stare pe

sine însuşi înţelepţeşte şi cu minte a se povătui şi a
se înfrîna, nici cu dreptate şi cu omenie (...) a trăi ?
j Dimitrie Ţichindeal, Fabule, ~p. 159.

VORBA

2386 — Vorbele cele multe aţîţă mînie şi ur^e.

2387 — De-ţi vei folosi slugile pururea cu cuvinte
dulci, tu încă vei dobîndi folos.
2388 — Limba cea neînvăţată numai ce umblă to­
cind, că n-are bunătăţi pe dinăuntru.
Neagoe Bas arab, În v ă ţ ă tu r i.., g. 225— 361.

2389 — Cîndu-s pîntecele bine sătule,

Atunci e şi limba vorbitoare.
2390 — Vorba multă-i sărăcie.
„ Ioan Budai-Deleanu, Opere, 1, p. 25«„ 313.

2391 — Nu te gîndi şi nu vorbi cu nesocotinţă.

2392 — Voroava frumoasă la cei cunoscători de n-ar
mai sfîrşi, încă mai plăcută ar fi. Iar cei necunoscă­
tori mai tare dulceaţă în basmele băbeşti decît în
sentinţele filozofeşti află.
2393 — Cea mai mare nenorocire a fi poate, cînd,
cel ce bine vorbeşte nu se înţelege, nici ce-1 ce aude
cuvintele de bune şi de rele nu-i alege.
2394 — De vorbă lungă să fugim.
2395 .— In gurile multe puţine sfaturi de ispravă
sînt, şi în voroavele îndelungate greşeală a nu se face
peste putinţă este.
Dimitrie Cantemir, D i v a n u l , p. 390 ; Is t o r ia
le r o g li f i c ă , p. 104— 105; 112; Hronicul,
p. 395.
280 D E P R IN SCRIERI D E DEM ULT

2396 — Cela ce grăieşte în limbă,, pe sine zideşte.

2397 — Mai mare-î cela ce spune de-nţeles decît cela
ce grăieşte in limbă* fără numai de va şi tălmăci.
Dosoftei, Psaltirea (Prefaţă), Iaşi, 1680.

2398 — Xa vorbă cinstit, la năravuri prea curat, la

judecată mai drept şi la slujbă eu credinţă de te vei
arăta, cel mai înţelept în lume te vei afla.
2399 — Bănuitorul crede că orice se vorbeşte pentru
el se grăieşte.
Io rd a c h e G o l e se u , Proverbe comentate,
p. 312, 320.

2400 — Fii dulce la vorbă şi la împreunările tale,-

că aşa vor fi şi alţii la tine.
Qctoih mic (Prefaţă), Iaşi, 1786.

2401 — Vorba cere şi ea vremea ei, ,

Iar nu s-o trtoteşii ciad wei.
2402 — Vorba-n colţuri şi rotundă*
Fără cercuri se înfundă.
2403 — Omul nechibzuit astăzi îţi vorbeşte nebu­
neşte şi mîine îi pare rău şi se căieşte.
^2404 — Celui ce-ţi va vorbi ţie cu asprime, tu răs-
punde-i cu blîndeţe.
A n ton Pana, De la lume adunate..^
p. 153— 154.

2405 — în băutură care mai puţine ştie, acela mai

multe zice.
2406 — Cumpăt trebuie în vorbe.
4lW — Vorbele cele dulci deschid uşa cea de fier.
2400 — De s-ar afla cineva a vorbi, să vorbească
pentru mine, mare plăcere îmi face-.
 SIE PRUT SCRIERI DE D E M U LT

2409 — Oamenii se învaţă a vorbi mai înainte de

a gîndi şi a prejudeca.
2410 — Prea frumos e dar a şti frumos a vorbi şi
cu cuviinţă vremiişi oamenilor.
2411 — Pe cel bine cuvîntător nimeni nu-1 va so­
coti că e mult vorbitor, tocmai cînd şi îndelung şi
mai mult vorbeşte. v
TOnătrie Ţkhindeal, Fabule, p. 61—143.

VREDNICIE

2412 — Vrednicia măcar şi la neprieten a fi, pu­

rurea lăudată este.
D im it r ie C a n te m ir, Istoria îeroglifică,
p. 72, 176.

2413 — întrecerea pe om J1 îndeamnă la orice, a se

arata vrednic de orice.
2414 — Ca să fii iubit, trebuie ca să te arăţi vrednic
de iubit. Mijloacele stau în vrednicia ta.
Iordache Golescu, Proverbe comentate,
{L 292.

2415 — Dacă .nu eşti vrednic la o treabă,

Nu-ţi bate capul degeabă.
2416 — Omul vrednic se face luntre şi punte şi tre­
buie să iasă la liman.
2417 — Albina vrednică din orice floare face
strînsă.
A n to n Pann, De le, lume adunate..^
p. 158—180.

2418 — Să nu ne slobozim întru ee nu sîntem

vrednici. -
282 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT

2419 — Omul cel vrednic şi în ţară şi în patria sa

este slujit şi de bună treabă.
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. <89— 91.

VREME

2420 — Toate au vremea lor.

2421 — Vremea tuturor dascăl şi învăţător este. '
2422 — Ce dă vremea, nici avuţia, nici nevinovăţia
poate cumpăra.
2423 — Pierderea vremii bune sămînţa vremii rele.
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g li fi c ă ,
p. 102, 108, 110, 137.

2424 — Vremea începe ţările, vremea le sfîrşeşt’e.

2425— 2426 — Nu sînt vremile sub oameni, ci bietul
om sub Vremi.
Miron Costin, V ia ţa lu m ii, p. 116.

2427 — Nu pierde vremea.

2428 La nici unul să nu te împotriveşti, că vre­
mea nu iartă.
Iordache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e ,
p. 197, 286.

2429 — Vremea-nalţă şi ridică,

Vremea face, vremea strică,
Vremea suie şi coboară,
Vremea surpă şi doboară,
Vremea schimbă şi preface
Şi războaiele în pace.
2430 — Vremea pe vericine-nvaţă,
Vremea dascăl şi povaţă,
 DE PR IN SCRIERI DE DEM ULT 263

Vremea din linişte bună

, Face vuituri şi furtună.
2431 — Vremea-nalţă, vremea creşte,
Vremea iarăşi micşoreşte,
Toate ’sînt de vreme-aduse,
Toate la vreme supuse.
Barbu Paris Mumuleanu, S c r ie r i, p. 236.
*

2432 — Vremea ce a trecut nu se mai întoarce.

2433 — Toate la vremea lor date
‘ Sînt ca şi o sănătate.
2434 — Ceasul umblă şi loveşte,
Iar vremea se odihneşte.
Anton Pann, D e la lu m e a d u n a te..., p. 159.

2435 — Nimica să nu faci fără vreme.

2436 — Vremea cea fără de treabă la fiecare lucru
să nu o laşi. ,
Dimitrie Ţichindeal, F a b u le , p. 101.

Z A V IS T IE 1

2437 — Mai lesne este cineva o mie de ani în fîntî-

nele cătranului să lucreze şi cu catran să nu se pice,
decît un ceas zavistnicul cu cel căruia zavistuieşte
voroavă să facă şi cuvînt pizmos din gură-i să nu
iasă.
2438 — Zavistnicul şi vicleanul^ numai atunci gră­
ieşte adevărul cînd cu zavistia descoperindu-se, spre
rău nu sporeşte, sau vicleşugul cu un cuvînt al ade­
vărului acoperind, spre mai rău pe altă dată îl
opreşte.
 A
284 DE PRIN SCRIERI DE DEM ULT

2439 — Zavistnicul pentru răul altuia decît de binele

săli mai mult se bucură. '
2440 — Niciodată nu lipsesc zavistnicii şi duşmanii.
' Dimitrie Ciantemir, Istoria Ie r o g lific ă ,
p. 84—85; V i a ţ a lu i C o n s t a n t in C a n t e m ir ,
p. 39.

.2441 — Vacul tău /n-are pace, zavistnice oame,

Coltul tău plin de venin piere tot de foame,
Zavistnicului este acesta norocul,
2442 — Gîtlanul lor, mormântul destupat cum cască,
Limbile lor gata tot să ocărască.
2443 — Două boabe întru sine zavistnicul' are ;
Una cînd pentru rău, a dq.ua mai mare,
Când priveşte pe altul că petrece bine. i
Miton Costin, V ia ţ a h u n ii, p . 129*

2444 — Cu inimă tare biruieşti orice pizmă şi za-

yistie şi orice nevoib. De-asemenea inimă să "terţii.
Iorcfache Golescu, Proverbe c o m e n ta t e .
p. 78.

2445 — Ochii zavistnicului văd şi cele ce nu sânt.

2446 — Cît de puţin să greşească
'Şi ca muştele îndată,
Se lipsesc de acea faţă
Şi-ncep de rău să o vorbească,
Prin guri să o clevetească.
Anton Pann, D e la l u m e a d u n a te..., p. 160.

2447 — Zavistia cuprinde pe oamenii eei neînvăţaţi.

P r a v ile îm p ă r ă t e ş t i (P r e f a ţ ă ), Iaşi; 1646.
 DE P R IN SCRIERI DE DEM ULT 285

2448 — Zavistia şi răutatea mai mult îl roade pe

acela pe care o poartă la sîn,
2449 — Ticăloasa şi oarba zavistie, care nu lasă să
vadă nici să cunoască, încă mai puţin a cinsti cele
de folos.
Dimitrie Tichindeal, F a b u le , p. 124, 184.

ZG1RCENIE
245JD —■Ungle grija este la măsură, megalopsihia o
cîrmuieşte, iar unde grija_trece peste măsură, acolo
micropsihia a mai chivernisi părăseşte!
Dimitrie Cantemir, Is t o r ia Ie r o g lific ă ,
p. 120.

2451 — Scumpul nu este stăpîn pe banii săi, ci banii

îl stăpânesc pe el.
2452 — Zgîrcitul nici el nu nwnîncă, nici pe altul nu
va să vază mîncînd.
2453 *— In casa zgârcitului nici şoarecii nu se duc.
2454 — Cîinele şade pe fîn
Şi nici mănîncă, nici va să lase
•Calul măcar să miroase.
Anton Pann, De la lu m e a d u n a te ...;
p. 102— 163.
 ÎN LOC DE EPILOG

„Aceste înţelepciuni şi aceste învăţături ne-au

dat şi ne-au lăsat nouă, tuturor, rodul românesc,
ca să ne fie nouă da-a pururea izvor de viaţă, în
veci nescăzut şi nesfîrşit.“
P r a v ile îm p ă r ă t e ş t i (P r e f a ţ ă ), Iaşi. 1640.

„Vă r.og prc voi cei ce veţi citi această carte,

dacă se .va afla ceva greşit să îndreptaţi cu du­
hul blindaţii şi ne blagosloviţi pre noi cei ce
ne-am ostenit întru aceasta şi nu ne blcstefnaţi,
căci n-a scris înger, ci mină păcătoasă şi din lut
făcută
E v a n g h e l ie î n v ă ţ ă t o a r e ( Prefaţă), Tîrgo-
vişte, 1644.
 GLOSAR

A*

A lu n ; subst. — zefir, briză.

Ampreată,subst. — duşmănie, ură»
A n a r h i e ; subst. — stare de- dezorganizare, de haos*.
de indisciplină şl nesupunere..
A p a ş , subst. — apăsare, păs,, necaz. -
A p e {pisie^ subst — deznădej d e *
vl2Jo|asisticoSy adj. — ales,, deosebit de . ceilalţi.
A p e t e e a r ; subst. — comerciant de planle medicinala,
A p s îf is i e , subst. f. — .duşmănie, ură.
A r cos, adj. — arcuit.

B asn ă; subst. f. — minciună, vorbă goală, păcăleală;

adj. — mincinos, viclean.
B ă s n u U o r (b â s m u i t o r ),
B o a tă , subst. f., — băţ, segment de lemn folosit la
minatul vitelor.
B o d z i, b o z i, subst. pl. — idoli. zei.
B o lb ă i t u r ă , subst. f i ; — faîffiăitvrrăf vorbă fără rosti
B u h n e t, subst. n. — zgţrmotţ pocnet^
280 G LOSAU

B u l g u l (a ), v. — a aiura, a sptme vorbe fără rost, ai

zăpăci, a fi uluit, a se năuci, a se buimăci.
B u r z u l u it o r , adv. — năvalnic. 0

C x

Cacodem on, adj.' — duşmănos, rău.

C ă ia lă , subst. f. — căinţă.
C ă lă fă t u i ( a ) , v. — a astupa cu dlţi şi smoală crăpă­
turile dintre scîncfurile unei corăbii şi a le unge
apoi cu păcură, pentru a nu lăsa apa să pătrundă
printre ele
C ă ld â r ă r e s c , adv. — grosolan, primitiv, de căldărar.
C e c h iu , adj. — bun, ales, nobil.
C e r b i c e , subst. f. — ceafă, grumaz.
Cerca ( a ) , v. — a căuta, a cerceta.
C h e h n i ( a ) , v. — a lăţra ca un d in e de vînătoare.
C h e la r , subst m. — persoană în grija căreia se aflau
cheile la cămara sau pivniţa domnească sau boie­
rească.
C h e n t r u , subst n. — centru.
C h it e a iă , subst f. — judecată, gînd, idee, socoteală.
Ciur, subst. n. — unealtă casnică de cernut făina.
C o la c h iu , adv. — linguşitor.
Coneţ, subst n. — sfîrşit
C u r m ă , subst f. — ascuţiş.

D
v. refl. — a se deosebi.
D e s c h i l l n i (a s e ),
D id a s c ă l, subst m. — învăţător, magistru.
 G L O SA R 291

D ir e s , subst n. — 1) adj. — termen generic prin care

erau denumite în Evul Mediu actele «n is e de can­
celariile domneşti .a le Principatelor R om âne;
2) demn, cinstit
D is i d e m o n l e , subst £. — superstiţie.
D o s a d ă , subst. £. — ocară, mustrare, înfruntare.
D r o t u r i , subst. n. pl. — (aici) valuri, volbura mării.'

E p it r o p ie , subst. f. — administrare, situaţie de tutore.

E vdem on, subst m. — atitudine, chip, entitate bine­
voitoare.
E v s e t n e , subst £. — credinţă.
E x t e n t r u , subst n. — punct periferic, în afara zonei
de centru. *

F a n t e z ie ,subst. f. — părere, închipuire, minciună.

F e r iiiţă , subst. f. — fiare, botniţă.
F ila ftle , subst. f. — trufie^ iubire de sine.
F ii, subst. m. ■ — elefant.
F ir ia n , adj. — natural, firesc.
F o r tu n a , subst. f. — soartă, noroc.

G h ig a r iu , subst. m. — porcar.
G h ijd a n ie , subst f. — frumuseţe, drăgălăşenie, farmec.
G h iz d a v , adj. — frumos, arătos, mîndru.
 G L O SA R

G la n a tb tiă , subst £' — greutate la cîntar.

G lo d , subst. n. — noroi.
G l o g o ji t , adj. — învălmăşit.
G r i j l i v . acîj. — grijuliu.

H
H a ă îm b , subst. n. — eunuc.
H im i a ş t s (a ), v. — a vieţui, a trăi, a huzuri.
H ir iş , adv. — firesc, natural, adevărat, aşa cum l-a
creat firea, exact,, întocmai.
H ir îş ie , subst. f. — trăsătură, caracter distinctiv, par­
ticularitate, caracteristică.
H l u j e r , subst n. — lujer, plantă tînără, fragedă.
H o lb u T ă , subst. f. — vînt puternic, vitejie.
H a r m u r o s . adv. — greu de străbătut.
H r i z m , subst. n. —. vrajă, taină.
H r i z m u r i ( a ) , v.. — a vrăji, a descoperi taine.
H r o n i c ă , subst f. — cronică.
H u d iio s , adj. — care; ţine de uliţă , suprafaţă cu ga­
lerii.
H u i, subst. m. — uliu.

I
If iu t , adj. — bun, aies, cinstit
Tma. ţa) v. — a murdări.
Im ă to T , adv. — cel care murdăreşte.
I m ă c iu lie , subst. f. — murdărie, necinste.
I p o c h i m e n , subst m_ — persoană, individ.
lţ ir e , subst f. — iluzie.
s
G L O SA R 293

Ib o s te , subst. f. — iubire.
I u ş o r , subst n . ; adj- — uşorul, uşor.
Iz d ă r î ( a ), v . — a zămisli, a izvorî.

I r

îm b u m b â c a t, adj. — acoperit cu bumbac.

Im p o n c i ş e r e , subst £ — împotrivire, opoziţie.
In d ă m ă n a ( a ) — a dărui, a atribui.
t n d r ă p n ic ie , subst f. — îndărătnicie.

J ig a n ie , subst f. — tiară.
J itn iţă , subst f. — grînar, hambar cu grîu, cămară.

L
L a c c n c s c , adj. — laconic.
L ă s c a v ă , subst f. — bunăvoinţă, voioşie.
L i m a r h i e ( L e m a r c h i e ) , subst f. — lăcomie.
L i n g o a r e , subst. f. — febră tifoidă.
L i u b o s t , subst n. — iubire, dragoste.
L i u b o v , subst n. — dragoste.
L v o r , subst. n. — defect, greşeală.

M
M a c r o p s ih i e , subst. f. — caracter, nobleţe, suflet mana
M a m in a , subst f. — namilă, mărime, greutate.

1T
294 G L O SA R

M amina (a se), v. refl. — a se mări, a se dezvolta,

Manunc, subst n. — miner, gardă de sabie.
Megalopsihie, subst: f. — suflet mare, nobleţe,
Mehlem, subst. n. — medicament.
M e g i e ş i e , subst f. — vecinătate.
Mehenghiu, subst. n. — piatră cu care se încearcă
aurul şi argintul.
Meidian, subst. n. — teren deschis folosit pentru lupte.
Micropsihie, subst. f. — frică, laşitate, micime de
suflet.
Mihonie, subst f. — meşteşuguri strategice.
Miritoresc, adv. — laic, mirean.
Misălie, subst f. — lepră.
Mizdă, subst f. — mită.

N'
Navarii, subst m. — căpitan de corabie.
Nămăluitor, adj. — prevăzător.
Nemet, subst n. — nămete, zăpadă, troian.
Netainic, adv. — fără secrete.
Netrezvle, subst f. — lene, laşitate.
Nuri (a se) — a se căli.

O
Obidă, subst f. — mîhnire, amărăciune, jale, durere.
Oblici (a) — a afla, a descoperi, a observa.
Oboroc, subst. n. — unitate de măsură pentru cereale.
Obrintealâ, subst. f. — inflamaţie, umflătură.
Obrinti (a se) — a se inflama, a se umfla.
 G LO SA R 295

Obşti (a Se), v . r e f l . — a v e s t i, a în ş t iin ţ a , a a n u n ţ a .

Ochean, s u b s t . n. — (a i c i ) o c e a n .
Omonie, s u b s t . f. — î m p r e u n a r e , u n ir e , a s e m ă n a r e .
Organ, s u b s t n. — p a r t e c a r a c t e r is t ic ă , s p e c ific it a t e .

Pacosnic, adj. — plin de pacoste, blestemat, rău.

Paianjină, subst. f. — păianjen, păienjeniş.
Pardos, subst. m. — leopard.
Parîng, subst. n. — controversă, ocară, neînţelegere.
Pistriciune, subst. f. — suprafaţă pătată, pistriţă.
P iştelniţă, subst. f. — lae mic situat pe cursul unui
rîu şi folosit pentru prinderea peştelui.
Plod, subst n. — seminţă, rod, copil.
Plodit, adj. — procreat, născut, rezultat.
Pohîrni (a), v. — a povîrni, a se răsturna, a se dărima,
a se prăvăli, a năvăli.
Pojar, subst. n. — foc, jăratec, înflăcărare, ardoare.
Politie, subst f. — norodul cetăţii, târgul, cetatea.
Popri (a), v. — a opri, a pune stavilă.
Potricăli (a), v. — a găuri, a sfredeli.
Prepuitor, subst. m. — bănuitor, neîncrezător.
Price, siîbst. f. — ceartă, gîlceavă.
Priinţă, subst. f. — bunăvoinţă.
Prişti (a), — a se mări, a creşte.
Probozi (a), v. — 1) a cfojeni, a certa ; 2) a înfrunta.
Probozire, subst. f. — dojană, mustrare, ocară.
Procathedria, subst. f. — întîîetate, rang superior.
296 \ ~ GLOSA»

— a prevedea.
P r o ,g n o s tic i ( a )
P ro im iu , subst n. — anteriu pariat de filozofi, togă.
P r o s t im e , subst t — (aici) simplitate, praştie, nepri­
cepere.
P u b lic ă , subst. f. — Consiliul de conducere al unei
cetăti.
P u r c e d e ( a ), v. — a începe, a se naşte, a proveni.

R ă s p u b lic ă , subst.
Biter, subst. m . —
R i t o r is i ( a ) v. — a
R u j d i ( a ,se) — a
B
f. — republică.
cel ce .ştie a vorbi bine, bun de gură.
vorbi ca un ritor.
se stropi, a se sfărîma, a se strivi

S ă cia lă , su bst f. — răceală, indiferentă.

S ă g e tă tu ră , subst. f. — lovitură de săgeată, durere ful­
gerătoare.
S c ă r n ă v itu r ă , subst I. — îngreţoşare, greaţa.
S c h im o n o s ît u r ă , subst î . — atitudine, g e st; lucru de­
form at
S c h iz m u i ( a ) , v. — a alcătui, a forma, a constata.
S c h iz m u it , a d j. — prefăcut
S c îr n a v , adj. — dezgustător, murdar, josnic, ticălos.
S c r ip t, subst n. — scripeta.
S fig m o s , subst n. — aşezămînt
S îm b a th ia , subst. f. — simpatie.
S im c e a , subst f. — vîrf, coamă, culme.
S ir e a p , adj. — sălbatic, iute, nărăvaş.
S m ic e a , subst f . — ascuţiş, lamă.
 GLOSAR 297

S o fis m a t ă , subst. f. — sofism.

S te p ă n ă , subst. f. — treaptă socială, rang.
S tid ir e , subst. f. — ruşine.
S tr a ta g h e m a tă , subst. f. — măsură strategică, strategie.
S t r în c iu n a r e , subst. f. — zbuciumare, zbucium, strîm-
torare.
S t r o p ş i (a s e v. refl. — a se strivi.
S ttv a it, subst n. — vicleşug.
S u m p ă t o r , acfj. — răpitor, de pradă.

. &
Şiemt (m); v. — a rmctui, a înşiFa, a aşeza.
ŞUitpi fa# v. — a scuipa-,
Şugui (a#, ▼. — a gişmL

T a rta r, subst. n. — iad, gheenă.

T e n c h iu , subst n. — a patra parte dintr-un dram j
' parte.
T o p s â e , subst n. — otravă, venin,
T r ip o s , subst. n. — scaun cu trei picioare.
T r o a h n â * subst f. — gripă.

T
v. — a ţîrîi.
Ţ ă ţ îi ( a ) ,
Ţ im l ic , suWst. m. — vraci, medic popular.
Ţ ir c ă la m , sub&t. n. — 1) cerc, circumferinţă ; 2) în-;
grădire.
298 G LO SA R

TJ

U i t i o n i (a s e ), v. refl. — a slăbi, a subţia.

V a rta , subst f. — casă de pază, celulă de arest

V e r i, conj. — (aici) ori.
V e s c ă , subst. f. — cercul de coajă de tei din jurul
sitei sau ciurului. ^
V e t r e l ă , subst. f. — pînză de corabie.
V i ţ i o n i (a s e ), v. refl. — a se slăbi.
V î r t o a p ă , subst. f. — crăpătură adîncă, groapă mare
rezultată din trecerea apei sau din eroziunea solului,
V o l n i c i e , subst. £. — libertate, independenţă.
V o r o a v ă , subst, f. — vorbă, cuvînt, discurs, sfat.
V r is t -u i ( a ), v. — a distruge, a nimici.

Z ă u it a ( a s e ),v. refl. — a se uita.

Z ă v o r i (a ), v. — a aştepta la uşă pentru a fi primit în
audienţă la domn sau dregător superior.
Z î n z a n ie , subst f. — vrajbă, ceartă, neînţelegere.
Z m i c e a , subst. f. — .vlăstar, mlădiţă, nuieluşă.
 INDICE TEMATIC

A d a p t a r e : 1— 2. A m ă g ire :57— 62, 266, 402,

A d e v ă r : 3— 33, 61, 178, 305, 853, 863, 1133, 1379, 1736,
378, 401, 462, 475, 481, 483, 2152, 2368.
521, 535, 536, 610, 625, 76, A m e s t e c : 63— 64.
A m in tire : 65— 68, 1069.
813— 816, 914,. 940, 1054,
A n im a le : 1212, 1217, 1235,
1069, 1075, 1163, 1192,
• 1503, 1544,1758,1766,1768,
1229, 1265, 1287, 1384,
1865, 2208— 2209, 2221.
1386, 1452, 1455, 1458, A p a r e n ţ e : 427.
1461, 1467, 1473, 1478, A p ă r a r e : 7.3— 76.
1480, 1609, 1662, 1762, A p r o a p e l e : 599, 2161.

1767, 1831, 1879, 2223, A rm e: 73, 81— 85, 1058,

2232, 2321, 2360, 2438. 1789..
A s c u l t a r e : 15, 18, 77, 85—
A d u n a r e : 34— 40, 156, 1370,
92, 114, 384, 1206, 1221,
1960, 2400.
1256, 1265, 1304, 1336,
A er : 204.
1538, 1654, 1847--1848,
A f e c t i v i t a t e : 41.
1856, 2134, 2136, 2141,
A ju t o r : 42— 52, 97, 109, 2156, 2204, 2206, 2237,
168, 181— 182, 1109, 1233, 2370.
1338, 1673— 1674, 1712, A sem ă n a re : 1568, 2221,
1824, 2101, 2215, 2289. 2277.
A l t r u i s m : 53— 56. A s o c i e r e : 98— 103.
300 IN D IC E TE M ATIC

A s p r im e : 195, 197, 1961, 1617, 1943, 2081, 2108, 2368,

2404. 2365, 2405.
A s u p r ir e : 31, 73, 631, 1973, B e ţ i e : 140— 152, 1387, 2344,
2272. 2363.
'A u t o c r i t ic ă : 109— 112. B i n e : 43, 55— 56, 66, 68,
A u to rita te : 113. 103, 153— 166, 194, 405,
A u r: 104— 108, 118, 169, 678— 679, 719, 753, 756, 764,
242, 1173, 1727, 1800, 2259, 814, 867, 883, 981, 1061,
2309. 1074, 1114, 1127, 1169, 1190,
A v e r e : 101, 194, 312, 783, 1193, 1250, 1391, 1454, 1511,
1017, 1177, 1194— 1195, 1644, 1658, 1666, 1671, 1675,
1321, 1485, 1547,1592, 1596, 1693, 1795, 1807, 1925, 1929,
1962, 2376, 2422. 1940, 1991— 1992, 1998,
B a n i: 27, 484, 657— 658, 2005, 2010— 2011, 2017,
738, 1103, 1106, 1240, 1420, 2019, 2114, 2139, 2152,
1919, 2058, 2451. 2166, 2179, 2185, 2194, 2224,
B a t jo c u r ă : 126— 127, 1575, 2226, 2258, 2296, 2439.
1577, 1701, 1742, 1773, B in e fa c e r e : 167— 1 8 2 - 367,
2054, 2353. , 922, 1033, 1305, 1445, 1768,
B ăgare de seam ă: 1514, 1809, 1828, 2027, 2030, 2172,
1947, 2147, 2306. 2355.
B ă n u ia lă : 1942, 2399. B ir u i n ţ ă : 4, 82, 148, 183—
B ă r b a t ; 2148, 2364, *2380. 191, 646, 869, 1006, 1149,
B â t r î n c ţ e ; 68, 128— 139, 199, 1182, 1395, 1396, 2572.
233, 311, 387, 443, 503, 583, , Blestem: 73, 1652. ^
«78, 761, 1060, 1200, 1217, Blîndeţe ; 192— 199, 255,
. 1224, 1519,1605,1612, 1680, 774, 1180, 1423, 1445, 1961,
1732, 1815, 1859, .1982, 2206, 2370, 2404.
2110, 2133, 2135, 2249, B o a lă : 200— 209, 233, 366,
2251— 2253, 2346. 473, 825, 871, 1241, 1274,
B ă u tu ră : 224, 420, 470, 1435, 1664, 2002, 2093, 2095,
1306, 1313— 1314, 1398, 2289, 2343.
 IN D IC E T E M A T IC 301

B o g ă ţ ie : 210— 142, 410, 565, Cauze: 34, 221, 222, 272—

614, 805, 1311, 1350, 1561, 275, 298, 301, 874, 974, 999,
1627, 1237, 1788, 1837, 2097, 1045, 1945.
2098, 2109, 2230, 2328. C ă l ă t o r i e : 156, 281— 288.
B u c u r i e : 52, 56, 68, 134, C ă s ă t o r ie : 289— 294, 1238,
243— 246, 262, 339, 696, 702, 1403, 1472.
765, 959, 1327, 1571, 1588, C e a r t ă : 297— 301, 1785.
1634, 1660, 1938, 2134, 2159, C erceta re is to r ic ă : 302—
2249, 2300, 2326, 2339, 2344, 308, 2222.
2439. C erere : 295— 298.
B u n ă -c u v i i n ţ ă : 247— 249, C etă ţea n : 35,1826.
326, 791, 2198. 309— 311, 2138.
C h ib z u in ţ ă :
B u n ă t a t e : 65, 79, 97, 103, C i n s t e : 101, 128, 139, 175,
240, 250— 263, 296, 365, 184, 198, 253, 263, 268, 296,
371, 627, 789, 896, 932, 967, 312— 333, 353, 397, 438, 495,

1140, 1199, 1253, 1256, 1260, 601, 602, 640, 661, 743, 744,
1302, 1346, 1554, 1575, 1576, 792, 796, 932, 947, 1083,
1091, 1096, 1222, 1285,
1625, 1674, 1729, 1770, 1774,
1298, 1410, 1474, 1564,
1793, 1862, 1871, 2161, 2197,
1573, 1584, 1603, 1609,
2270, 2314, 2388.
1637, 1639, 1666, 1674, 1694,
B u n ă v o i n ţ ă : 264— 265. 1755, 1761, 1768, 1814—
B u n u ri : 218, 242, 1996. 1816, 1833, 1849, 1856, 1859,
C a lită ţi: 1491. 1979, 2013, 2025, 2084, 2153,
C a lo m n ie : 39, 266— 271. 2169, 2195, 2255, 2262, 2288,
C a p a c ita t e : 272— 279, 1776. 2366, 2372, 2376, 2398, 2449.
C a ra c te r: 139. C iv ili z a ţ i e : 1210.
C a r a c t e r is t ic i : 280— 282, C îş tig : 25, 218, 332, 274,
1372. 1233, 2046, 2218.
C a r t e ; 156, 972, 1002, 1218, C l e v e t i r e : 334— 335.
1431, 2200, 2201, 2203, 2221. C om oa ră : 1792.
C a s ă : 38, 124, 173, 224. C o m p ă tim ire : 336— 337.
302 IN D IC B TE M ATIC «

C o n c u ren ţă : 338— 339. C u m p ă ta re : 406— 422, 2406.

C o n d u c ă to r : 2, 76, 272, 340, C u n o a ş te re : 12, 19, 24, 29,
619, 833, 1002, 1484, 1487, 133, 279, 423— 438, 430, 433,
1604, 1614, 1667— 1679, 434, 436— 438, 463, 497,
2151, 2300. 809, 810, 816, 960, 969, 975,
C o n d u c e r e : 340— 370. 1011, 1018, 1137, 1176, 1202,
C o n s e c in ţe : 91, 740, 950, 1227, 1228, 1235, 1258, 1371,
1864, 1969, 2301, 2346. 1619, 1683, 1879, 1968, 2069,
C o n s id e r a ţ ie : 273— 274. 2169, 2177, 2178, 2l96, 2214,
C o n ş t i i n ţ ă : 110, 377, 461, 2238, 2260, 2266, 2321, 2366,
710, 712, 1100, 1367, 1446, 2449.
?035. C u n o a ş t e r e d e s in e ; 439—
C o n t r a d i c ţ i i ; 278. 448, 812, 1409, 1480, 1493.
C o n v i e ţ u i r e : 180, 379— 383, C u n o s c u ţi: 449— 450.
1950. C u r a j : 451— 457.
C o n v o r b i r i : 384— 385. 250,
C u r ă ţ ie : 458— 462, 2167,
C o p i i : 136, 386— 397, 662, 2298,, 2340.
666, 676, 631, 694, 724, 780, C u v iin ţă : 463— 465, 898,
1443, 1592, 1853, 1860, 2134, 1913, 2303, 2411.
2301. C u v î n t : 4, 15— 16, 33, 77,
C o p ilă r ie : 386, 387, 389, 83, 86, 114, 149, 264, 266,
670, 1729, 2025. 353, 361, 408, 443, 466— 490,
C r e d i n ţ ă : 5, 33, 61, 219, 518, 589, 642, 704, 729, 803,
263, 398, 640, 1288, 1289, 815, 817, 892, 1056, 1110,
1468, 1597, 1736, 1908, 2118, 1112, 1113, 1130, 1161, 1180,
2126, 2268, 2356, 2398.T 1181, 1192, 1285, 1373, 1398,
C r it ic ă : 111, 399— 404. 2228. 1454, 1520— 1521, 1644,
C ru z im e : 65. 1679, 1682, 1689, 1772, 1865,
C u g eta re: 405, 820, 1371, 1866, 1924, 1939, 2003, 2103,
1484, 1758, 2289, 2291, 2359, 2122, 2143, 2147, 2234, 2248,
2364. 2269, 2304, 2364, 2370, 2387,
C u m in ţe n ie : 2197,-2254. 2393, 2437, 2438.
 IN D IC E T E M AT IC 303

D a r u r i: 77, 144, 327, 430, D o ja n ă : 109, 110, 403, 547—

491— 496, 622, 981, 1236,
1399, 2211, 2227.
D a t o r i i : 496, 497— 498, 638,
1690, 1829, 1830, 1853, 2023,
2159; 2211.
D ecă d ere : 314, 499— 514,
1518.
D e f ă i m a r e : 515— 519, 759.
D e f e c t e : 520— 522.
D e o s e b i r i : 93. ' 2263, 2319, 2369, 2373. '
D e p rin d e re : 23, 523— 531, ' ID r e g ă io r ie : 602, 604.
823, 1217, 1251, 1564.
D e s ă v â r ş ir e : 722, 1230.
D e s c o p e r i r e : 532— 536. 1077,
D e s fă t a r e : 152, 629, 1682.
D e s f r î u : 152, 537— 541, 1472,
1499, 1919, 2002, 2006, 2344.
D e s p ă r ţ i r e : 1159.
D e s p o t i s m : 542— 545.
D e s t i n : 546— 548.
D e ş e r t ă c iu n e : 556— 563,
1504;
D e z b i n a r e : 549— 550.
D e z n ă d e jd e : 551— 555, 641,
D i f e r e n ţ ă : 564— 566.
D is c e r n ă m â n t: 567— 569.
D is p r e ţ: 401.
D obândă: 47, 62, 75, 263,
570— 573, 835, 1043, 1138,
577, 1443, 1967.
D o r in ţe : 578— 581, 1599.
D o v e z i : 80.
D r a g o s t e : 85, 172, 347, 349,
582— 601, 627, 789, 813,
829, 839, 841, 878, 1081,
1087, 1091, 1445, 1609, 1644,
1768, 1794, 1833, 1861, 1898,
1919, 1967, 2001, 2205, 2206*
D rep t: 200, 263, 614— 618,
623, 625, 632, 637— 640,
1102, 1569, 1621, 1736.
D r e p t a t e : 28, 163, 254, 255,
341, 347, 354, 316, 406, 544,
545, 584, 602, 603— 635, 682,
767, 813— 815, 993, 1036,
1043, 1074, 1167, 1192, 1264,
1337, 1340, 1342, 1344, 1423,
1527, J549, 1645, 1652, 1655,
1729, 1768, 1787, 1795, 1836,
2004, 2013, 2025, 2204, 2340,
2369, 2385.
D u l c e a ţ ă : 60, 243, 2374.
D u r e r e : m 550, 641— 642, 804,
1007, 1037, 1441, 1818.
D u ş m ă n ie : 30, 35; 81, 82,
188, 319, 401, 643— 651,

1584, 1587, 1717, 2041, 2162, 890— 891, 1071, 1201, 1271,
2242. 1920,1957, 2036. 2412, 2440.
304 IN D IC E T E M AT IC

E c h ita t e : 652— 653. F e m e ie : 129, 148, 290, 291,

E c o n o m ie : €54— 658. 294, 540, 779— 704, . 1096,
E d u c a ţ ie : 389,' 659— 632. 1615.
E te m e rita te : 383— 384, 746, F e r i c i r e : 53, 63, 154, 258,
1015. 380, 365,337, 439, 707, 708,
E g a lit a t e : 683. 795— 806, 813, 1038, 1209,
E g o ism : 686— 700, 1802., 1328, 1423, 1573, 1606,1610,
E lo c in ţ ă : 701— 704. 1698, 1794, 1815, 1888, 1931,
E t i c ă 705— 709. 2002, 2030, 2114, 2148, 2155,
Exam en de c o n ş tiin ţă : 2334, 2337, 2348.
■ 710— 716. F i i : 239, 240, 660.
E x e m p lu : 363, 713— 729. F i i n ţ ă : 24, 582, 960, 1764.
E x iste n ţă : 730— 731. F ilo z o fie : 803, S07— 819,
736— 740, 1044,
E x p lo a ta r e : 2233, 2392.
1337, 1830. F ir e : 25, 77, 78, 93, 137,
F a p t e : 55, 182, 198, 249, 421, 423, 4-39, 530, 633, 636,
262, 264, 302, 307, 330, 399, 705, 765, 767, 820— 624,
401, 477, 524, 538, 599, 681, 862, 876, 917, 931, 993,
708, 710, 719, 741— 766,, 815, 1013, 1020, 1086,1089,1133,
908, 1001, 1048, 1058, 1072, 1251, 1324, 1367, 1376,
1092, 1111, 1135, 1172, 1192, 1432— 1433, 1468, 1469,
1233, 1234, 1242, 1297, 1415, 1471,1494, 1550, 1612, 1613,
1578, 1609, 1636, 1718, 1726, 1673, 1755, 1762, 1763, 1862,
1769, 1820, 1843,1935, 1988, 1979, 2003, 2052, 2140, 2303,
1994, 2031, 2060, 2079, 2034, 2305, 2352, 2361.
2124, 2255, 2348, 2376. F o a m e : 171, 615, 825— 831,
F a v o r itis m : 762. 961, 1322, 163.1, 1648, 2441.
F ă r ă d e le g e : 154, 215, 1286, Foc : 147.
1835, 2155, 2345. F o lo s : 47, 48, 141, 155, 161,
F ă ţ ă r n ic ie : 273, 767, 76S — 163, 308, 425, 471, 521, 614,
778, 793, 1463, 1564, 1665, 680, 728, 752, -733, 810,
1914, 1917, 1967. 819, 832— 837, 834, 924, 981,
 IN D IC E T E M A T IC
983, 1040, 1061, 1101, 1128,
1130, 1141, 1161, 1193, 1202,
1219, 1240, 1355,1382, 1397,
1474,1539,155,7,1595,1806,
1808, 1809, 181% 1817,1819,
1820, 1833,1835, 1837, 1891,
1893,1898,1979, 2038, 2042,
2050, 2089, 2151, 2181, 2134,
2185, 2201,, 221% 2217, 2231,
2287, 2302, 2387, 2449.
F a r m ă : 282.
F r ă ţ i e : 42, 48, 97, 597, 739,
838— 840, 1486, 1782,1788,
1796, 2292, 2320.
F r i c ă : 101, 348, 351, 555,
669, M l — 852, 934, 120rT,
1212, 1933, 2205, 2206, 2244,
2380, 2383, 2384.
F ru m u seţe: 69, 540, 565,
711, 794, 853— 866, ' 945,
1187, 1231, 1630, 1899, 2201,
2371, 2373.
F u g ă : 867— 869.
G t l c e a v ă : 870— 879.
G în ă ir e : 18, 35, 149, 226,
252, 348, 385, 405, 447, 777,
820, 880— 885, 1080, 1112,
1115, 1165,1253,1339, 1430,
1431, 1693, 1845, 1879, 1885,
1896,1904, 1953, 1978,1995,
2003, 2006, 2084, 2122, 2128,
395
2151, 2192, 2228, 2257, 2279,
2321, 2325, 2351, 2409.
G l u m e : 680, 886— 894, 2056.
G r a b ă : 43, 895— 903, 2366.
G r a i : 435, 910, 1368, 1373.
G r a m a t ic ă : 904— 905.
G r e ş e a l ă : 24, 277, 352, 399,
,s 496, 525, 816, 900, 906— 920,
* '962, 974, 994, 1064, 1124,
1145, 1169, 1183, 1208, 1227,
1228, 1248, 1266, 1380, 1467,
1468, 1469,1493, 1527, 1563,
157% 1784, 1967, 2151,2177,
2395.
G r i j ă : 41, 220, 281, 331, 358,
369, 451, 552, 662, 921—
* 934, 1039, 1042, 1063, 112%
1260,1294, 1422, 1450, 1489,
1559, 1661, 1852, 1861, 1927,
1930,1944, 1974, 2250, 2317,
233% 2446, 2450.
G u r ă : 935— 940, 95% 1032,
1130, 1168, 1393, 1379, 1470,
2304, 2338, 2395, 2437,
2446.
G u v e r n : 1210.
H a in e : 224, 231, 420, 54%
792, 1096, 1107, 1237, 1482,
2110..
H ă r n ic ie : 268, 941— 947,
1638, 1639, 2099, 2366.
H o iă r ir e 1872.
306 IN D IC E TEM ATIC

Hoţie : 948—953, 2344. 2122, 2129, 2140, 2170, 2260,

Hrană : 171, 231, 727, 833, 2274, 2348, 2364, 2444.
942, 954—959, 961, 1039, Interes : 56, 162.
1055, 1162, 1594, 1601, 1858,Instabilitate : 1013—1026.
2105, 2110, 2300. Instituţii : 1210.
Id e i: 453, 1371, 1778. Intrigă : 1045—1047.
Identitate : 960. Insuportabil: 1027—1030.
iertare : 111, 454, 906, 961-Q Interes : 1031—1044.
968, 1784, 1963, 2315. Invidie : 188, 1048—1051.
Ipocrizie : 1052—1053.
Ignoranţă : 969—975.
Isteţim e: 137, 191, 287,
Imposibilitate : 976—978. 1054—1056.
Incapacitate : 979—986. Istorie : 302, 303, 305, 306—
Indiferenţă : 987—991. 307, 414, 479, 987; 1057—
Indiscreţie : 992—993. 1078, 1362, 2290.
Individualism : 994— 997. Iu b ire: 117— 118, 139, 142,
Influenţe ; 100, 998— 1004. 249, 438, 446, 688, 789,

Inimă : 15, 35, 54, 61, 86, 800, 833, 1079— 1085, 1597,
1825, 2171, 2206, 2316,
104, 116, 151, 201, 238, 243,
2355, 2414.
246, 290, 302, 318, 453, 477,
Iubire de sine : 1086—1094,
498, 574, 580, 588, 605, 641,
2248.
642, 671 b is , 680, 701, 702, Isbîndă : 83.
770, 838, 841, 854, 863, 906, îmbrăcăminte / 1095—1096.
925, 987, 1005—1012, 1056, îm prejurări: 1069, 1074,
1113, 1114, 1115, 1133, 1148, 1097—1101, 1634.
1173, 1198, 1284, 1367, 1379, îm prum ut: 327, 572, 1102—
1441, 1491, 1511, 1520, 1527, 1108.
1562, 1580, 1736, 1770, 1796, înălţare ; 505, 513, 514.
' 1800, 1865, 1884, 1885, 1887, începuturi : 559, 904, 934,
1092, 1929, 1956, 2003, 2004, 1059, 1101, 1109—1113,
2006, 2008, 2017, 2060, 2067, 2040, 2042, 2424.
 IN D IC E TE M ATIC 307

Încercări: 200. 1768, 2158, 2202, 2292, 2298,

înclinaţie : 1114—1115. 2371, 2393.
încredere : 90, 206, 1116— înţelepciune : 79, 123, 176,
îndărătnicie: 13, 40, 192, 239, 240, 281, 297, 308, 326,
1118—1123. 342, 365, 368, 405, 410, 473,

îndoială: 1238, 1275, 1288, 530, 566, 616, 640, 660, 661,

1469, 1522, 2321. 725, 760, 764, 792, 793, 863,

864, 892, 915, 933, 936, 959,
îndrăzneală : 247, 1613, 1712,
994, 1040, 1060, 1074, 1090,
1723, 1919, 1933, 2203, 2273.
1092, 1096, 1130,, 1160—
îndreptare: 87, C78, 923,
1207, 1270, 1299, 1302,1344,
1124—1127. 1422, 1423, 1505, 1561, 1SS9,
Înfrînare : 1128— 1130. 1571, 1611, 1615, 1628, 1632,
îngăduinţă : 111. 1638, 1641, 1689, 1795, 1797,
înşelăciune : 26, 70, 802, 824, 1805, 1867, 1905, 1947, 2023,
898, 1131—1142, 1202, 1291, 2041, 2078, 2116, 2131, 2135,
1338, 1383, 1469, 1687, 1735, " 2149, 2161, 2169, 2195, 2208,
2344, 2368. 2209, 2220, 2226, 2234, 2235,
întărire : 165. 2265, 2303, 2329, 2330, 2349,
întîmplare : 279, 452, 455, 2373, 2385, 2398.
1062, 1143—1154, 1147, învăţător: 667, 668, 1208—
1303, 1721, 1998, 2159, 2339, 1209, 1246, 2421.
2375. învăţătură : 3, 26, 53, 76, 36,
întrebări : 2144. 08, 96, 103, 120, 186, 333,
Întrecere : 198. 360, 389, 394, 522, 577, 620,
Întristare : 205, 559, 596, 650, 623, 660, 662, 669, 671, 671
1072, 1170, 1521, 1571, 1682, b i s , 677, 678, 713, 717, 125,
1710, 2096, 2339. 766, 782, 825, 904, 938, 968,
lntunerec: 11, 24. 981, 1013, 1061, 1066, 1067,
înţelegere : 162, 246, 282, 482, 1071, 1078, 1141, 1160, 1177,
484, 661, 969, 982, 1054, 1202, 1203, 1210—1262,
1155—1159, 1302, 1652, 1317, 1341, 1342, 1415, 1492,
308'
Î 5 Î « , 1389, m i , . 1684, 1683,
1693, 1740, 1762, 1305, 1850,
. 1865,. 2028,. 2029,. 2058» 2079».
2137, .2142» 2157;, 2165, 2212,
2219, 2221, 2223» 2248,, 2252,
2255, 2.409, 24:30.
J a le : 2082, 2326.
J u d eca tă : 41, 111, 109, 229,
275» 353, 354, 427;. 436,,444,
482, 518, 603, 685;, 616; 030,
640, 711, 767, 881;
1071, 1074, 1163, 1174, 1229,
1263— 1282,, 1399,
1649, 1673, 1879, 1945, 13.00,
2422, 2161, 2398,. 2409.
iu r â m in i: 58, 232,
1263— 1291;. 1735, 2269;
Laude : 05, 66; 79, 148» 167,
183, 288, 687; 711; 754, 895,
969, 1053, 1068, 1168, 1190,
1292— 1304, 1378;
1423». 1459t 1519,. 1531,. 1564,
1578» 1534, 1617, 1619,1644,
1.724»L774, 1735,.18LS, 1817,
2041; 2050, 2118, 2135, 2205,
2288; 2376, 2412.
L ă c o m ie ; 152» 318; 410, 539,
629, 73(7, 1305.— 1333, 1800.
L e c tu ră : 156, 1431,
22Q0, 2201» 2202» 2258;
IN Q IE E T E M A T IC
Lege : 19, 199, 263, 377, 386»,
542, 582, 619,.623» 629, 7.05,.
815; 1152,, 1259, 1289» 1321,.
1334— 1345* 1374» 1399,.
1695, 1729, 1720, 1734, 1836,
2226, 2294.
Lene : 152, 170, 374, 56$
1063, 1346—1357, 1516,
187.4, 2257.
Libertate : 81',, 1129, I20T,
1358—1359.
1061,
Lim bă: 141, 335; 424, 490,.
701, 1014, 1211, 1361—1374,
1540,
1468, 1470, 1824,. 20.74, 2125»
2272, 2372, 2338, 2383, 238%
2398, 2307» 2442.
593, Limite .; 1875—1377, 1470,
Linguşire : 733, 1086, 1378—
1383, 2355.
L in işte 344; 927, 175% 1783;.
1982, 2430.
L i p s u r i 51» 226, 566, 1351,
1380,
1695, 1815, 2111, 2185, 2393.
Logică : 1384—1336.
Lucrare : 24, 1385, 1583; 2288,
L u c r u r i 77, 99» 146, 161, 272,.
274;. 297, 308». 310, 355, 398,
414, 460, 481,. 521, 559, 568,
612, 654, 730,. 732, 735», 752,.
766» 807, 809,.824,.8.85, 896,
1870, 903, S09, 918, 960,970, 994,
1006, 1013,1019,.1021,.1042,
 ' IN D IC E TBMAIEIC
mm, M66 , itm , 11*1,3109,
1112,3127, U0â, 1183,3165,
ism, 1234, 1-254, zimţ, 3394,
I3GQ, 1308,1349,1SM, 1345,
1427,1436,1495,1575,1576,
1520,1584,1505, 15ÎS, 1668,
1670, ‘1689,1695, 1711,1756,
1764, 1769, 17.73—1774,
1820, 1837, 1874,. 1876,
1878, 1022, 1024, 1926,
.1936, 1940, .1941, 3944,
1946, 1948, 1967, 2042,
2044, 2050, 2055, 2056,
2121, 2128, 2141, 2146,
2151, 2160, 2161, 2162,
2165, 2189, 2182, 2135,
2214, 2218, 2224, 2225,
2274, 2805, 2206, .2361,
2304, 2372, 2879, 2436.
hum e : 4, 148, 158, ,M8, 230,
288, 294,382, 406, 857,3861,
562,463, « 0 , 640, 884,300,
731, 750 bis, 786, 853, 926,
1014, 1018, 1019, 1826,
1084, 1144, 1186, 1170,
1213, 1244, 1252 1253,
1262, 1205, 1306, 1321,
1387--1394, 1388, 1389,
1620, 1645, 1600, 1698,
1724, 1726, 1747, 1759,
1782, 1770, 1787, 1965,
1990: 1972,' 1930, 2009,
•369
2011, 2048, 2060, 2151,
2158, , 2185, 2231, 2257,
2272, . 233Q, 2341, 2398.
Lumină ; 11, 13, 06, 336, 905,
1217, 1257, 1408, 1320,
2215, 2221, :2330.
hUPtă : 1 1 3 , 4 * 2 , 1895—3.397,
1 7 08 ,1 8 1 3 , 1614.
ZnacrlS&
M a m ă : 129, 1826.
Masă : 1398—1404, 1507.
M ască ; 1915.
M at unitate : 2405— 1407.
M ă r e ţ i e 503, .506.
ilffîiriiti'mie; 454.
M ă r i r e 1408—1415.
M ă r t u r i e c 302.
/ M ă s u r i : : - 412, 417, 40® , 420,
4 2 2 , 4 4 5 , 1095, 1207, 1314,
1497, 1690, .2450.
M ediu: 1416— 1422.
M e m o r i e .: 1423— 1431.
M e ş t e ş u g ; 1432— 1439, 1494.
M ijlo a c e : 302, 804, 1084,
1175, 1371, 1386, 1542,
1830, 1947, 2041, 2189,
2414.
M m : 115, 676, 780, 1837,
1 4 4 3 -1 -1 5 0 , 1621, 2036,
2047, 210».
M i n c i u n ă , : 5—6, 11, 21, 27,
«1, 237, -266, 288, 491, 535,
310 IN D IC E TE M ATIC

680, 769, 778, 887, 894, 940, 1799, 2066, 2108, '2170,
1019, 1287, 1451— 1480, 2218, 2301, 2365, 2452.
1879, 192Ş, 2168, 2347, M î h n i r e : 84, 223, 1897, 2055.
2355. M î n d r i e : 216, 267, 419, 434,
M i n t e : 24, 30, 103, 127, 136, 692, 795, 1295, 1303, 1500—
141, 143, 223, 259, 263, 287, 1519, 1562, 1833, 1919,
342, 345, 424, 461, 462, 498, 1980, 2086, 2111, 2306,
502, 522, 553, 569, 665, 692, 2344.
695, 706, 756, 791, 859, 861, M î n g î i e r e : 68, 1009, 1520—
892, 912, 935, 959, 1054, 1522, 1542, 1601, 2025.
1071,1100, 1118,1139, 1144, M î n i e : 87, 91, 109, 145, 265,
1149, 1163, 1193, 1198, 438, 454, 475, 961, 1000,
1199, 1201, 1214, 1220, 1180, 1523— 1546, 1671,
1233, 1234, 1253, 1256, 1803, 1919, 1983, 2054,
1257, 1260, 1277, 1281, 2386.
1341, 1384, 1385, 1397, M o a rte: 59, 81, 130,. 212,
1409, 1481--1 4 9 5 , 1569, 235, 314, 320, 451, 637, 638,
1629, 1644, 1663, 1702, 761, 988, 1010. 1024, 1195,
1718, 1755, 1772, 1837, 1245, 1263, 1648, 1815,
1900, 1964 bis, 2333, 2334.
1862, 1882, 1924, 1938,
M o d e r a ţ i e : 157-0— 1571.
1976, 1979, 2049, 2069,
M o d e s tie : 193, 455, 692,
2092, 2114, 2120, 2144, 1561— 1569.
2158, 2208, 2214, 2221, M o r a l i t a t e : 1572— 1574.
2298, 2323, 2385. M o ş t e n i r e : 1575— 1578, 2023,
M i r a r e ,: 1593:, 1720. 2341.
M ir o s : 70. M u lţu m ir e : 17, 177, 868,
M în c a r e : 206, 224, 227, 407, 1125, 1161, 1579— 1580,
420, 470, 905, 948, 957— 2031, 2159, 2368.
958, 1306, 1307, 1310, 1313, M un că: 40, 52, 68, 79, 121,
1314, 1353, 1377, 1398, 175, 198, 203, 794, 933, 958,
1403, 1496— 1499, 1617, 1261, 1389, 1581— 1596,
 IN D IC E T E M AT IC 311

1752, 1753, 1774, 2099, 1625, 1805, 1895, 2116,

2218. 2196,- 2226, 2255, 2265,
M u s tr ă r i: 402. 2306, ‘ 2312, 2329, 2330,
M uze 287. 2403.
N a t u r ă : 97, 737, 806, 1230, N e c a z : 226, 1176, 1527, 1528,
1249, 1852, 1855, 2078, 1601, 1620— 1629, 1743,
2293. 1827, 1887, 2004, 2024,
N a ţ iu n e : 1100, 1572, 1818. 2080.
N ă d e jd e : 34, 44, 47, 50, 56, N e c e s it a t e : 1537, 1630— 1634,
201, 214, 381, 410, 552, 555, 2318.
639, 669, 804, 834, 835, 852, N e c h i b z u i n ţ ă : 1635— 1636.
1072, 1146, 1522, 1557, N e d re p ta te : 97, 124, 241,1268,
1597— 1604, 1710, . 1974, 1363, 1421, 1471, 1637—
1990, 2010, 2355. 1655, 1640, 1660, 2267.
N ă r a v : 432, 530, 640, 780, N e m u l ţ u m i r e : 1328, 1656—
863, 1203, 1291, 1605— 1610, ' 1658.
1729, 1733, 1735, 1736, N e n o r o c i r e : 52, 123, 337, 974,
1749, 1770, 2345, 2398. 1351, 1411, 1440, 1659—
Neam : 104, 156, 163, 178, 1660, 1888, 2393.
N e p ă r t i n i r e : 8, 111, 606.
230, 249, 324, 325, 369, 448,
N e p ă s a r e : 1661— 1664.
494, 628, 737, 1065, 1068,
N e p o t i s m : 1665— 1667.
1251, 1281, . 1316, 1343,
N e p o t r i v i r e : 1668— 1670.
1355, 1575, 1580, 1592, N e p u t i n ţ ă : 73.
1774, 1776, 1777, 1851, N e r ă b d a r e : 1677— 1678.
2031, 2076— 2078, 2080, N e r e c u n o ş t in ţ ă : 1515, 1671—
2082, 2219, 2247, 2257, 1676.
2272, 2289. N e s t a t o r n i c ie : 1679— 1682.
N e b u n ie : 136, 137, 200, 234, N e ş t i i n ţ ă : 1683— 1688, 2162,
239, 342, 473, 658, 678, 2200, 2236, 2267.
699, 866, 936, 1182, 1190, N e v o i e : 17, 51, 53, 84, 186,

1197, 1289, 1611— 1619, 192, 231, 526, 1101, 1228,

312 IN D IC E T E M A T IC

1350, 1361, 1434, 1558, O c u p a ţ i i : 1747— 1748.

1585, 1632, 1689— 1695, O d ih n ă : 10, 119, 217, 223,
1700, 1973, 1998, 2016, 313, 381, 638, 640, 1039,
2042, 2444. 1103, 1749— 1756, 1783,
N o b l e ţ e : 1696. 1796, 2017, 2039, 2252.
N o r o c : 294, 405, 419, 421, O f n : 20, 32, 33, 57, 93— 96,
547, 558, 683, 737, 757, 778, 101—■102, 114, 135, 141,, 148,
903, 1041, 1070, 1203, 150, 154, 156, 197, 199, 209,
1360, 1392, 1410, 1546, 225, 245, 249, 255, 256, 268,
1556, 1579, 1610, 1627, 275, 284, 296, 325, 329, 333,
1680, 1681, 1697— 1721, 342, 368, 379, 397, 421,437,
1796, 1823, 1947, 2165, 438, 447, 453, 465, 479,525,
2441. 541, 566, 651, 665, 686,708,
Num e : 317, 332, 709, 758 725, 727, 737, 742, '762—
bis, 805, 1058, 1209, 1262, 764, 767, 793, 794, 802, 832,
1547, 1722— 1727, 1861, 881, 892, 894, 903, 921, 944,
4994, 2089. 949, 956, 985, 1012, ,1014,
O b ic e i: 34, 104, 302, 387, 1064, 1082, 1089, 1099, 1119,
423, 469, 523— 526, 528, 1132, 1154, 1173, 1180,
589, 679, 680, 706, 729, 1196, 1200, 1201, 1203,
778, 851, 1061, 1334, 1383, 1214, 1217, 1229, 1230,
1400, 1592, 1609, 1618, 1232, 1235, 1253, 1255,
1728— 1741, 1917, 2015, 1259, 1266, 1267, 1278,
2226. 1289, 1295, 1306, 1308,
O b ră z n ic ie : 1613, 1742— 1326, 1333, 1336, 1339,
1746, 1980, 2086. 1341, 1344, 1351, 1368,
Ochi : 59, 399, 446, 568, 580, 1389, 1390, 1393, 1406,
684, 992, 1053, 1158, 1188, 1422, 1439, 1481, 1503,
1327, 1440, 1509, 1564, 1546, 1559, 1570, 1576,
1683, 1700, 1720, 1804, 1577, 1599, 1600, 1607,
1868, 2020, 2112, 2200, 1617, 1621, 1623, 1624,
2289, 2373, 2445. 1625, 1645, 1686,, 1694,
 IN D IC E TE M ATIC 313

1720, 1722, 1724, 1739, Pagubă .* 299, 308, 374, 1043,

1 7 5 7 --1770, 1773, 1001, 1227, 1474, 1 7 9 7 - -1798,
1804, 1807, 1818, 1821, 1892, 2037, 2080, 2344,
1827“ , 1829, 1838, 1843, 2345.
1845, 1878, 1881, 1906, P a t i m i .: 433, 527, 550,, 920,
1912, 1916, 1922, 1924, 965, '1115, 1277, 1496,
1927, 1935, 1933, 1940, 1526, 1545, 1628, 1660,
1949, 1951, 1959, 1969, 1 7 9 9 --1805, 1898, 1958,
1979, 1982, 1991, 2017,
2082, 2289.
2048, 2082, 2103, 2114,
P a tr ie : 347, 629, 683,, 672,
2125, 2138, 2149, 2155,
1262, 1316, 1320, 1779,
2158, 2160, 2161, 2162,
2170, 2183, 2195, 2201, 1806, 1Ş18, 1819, 1825,
2203, 2207, 2208, 2209, 1827, 1829, 1830, 1832,
2217, 2221, 2244, 2250, 1833, 1837, 1838, 1839,
2254, 2261, 2267, 2280, . 2212, 2287, 2419.
2303, 2319, 2321, 2322, P a tr io tis m : 629, 1806—
2325, 2329, 2346, 2355, 1839.
2363, 2364, 2373, 2376,
P ă ca t: 109, 110, 200, 442,
2378, 2380, 2403, 2409,
523, 524, 533, 715, 773, 907,
2410, 2416, 2419, 2325,
1007, 1840— 1842, 1901,
2441, 2447.
O m e n i e : 33, 52, 97, 263, 321, 1935.
438, 671 bis, 1199, 1203, Pă reri : 20, 232, 560, 1061,
1325, 1594, 1761, 2198, 1119, 1781, 1843— 1848,

2255, 2385. . 2151, 2366.

O r i g i n i : 79, 1771— 1777. P ă r e r e d e ră u : 337.
O s în d ă : 1656. P ă rin ţi : 671 bis, 1179, 1239,
O s p it a lit a t e : 286. 1362, 1443, 1575, 1576,
Pace : 2, 230, 331, 703, 1594, 1577, 1578, 1592, 1773,
.1776— 179S, 2017, 2319, 1774, 1849— 1362, 2301.
2429, 2441. P ă r tin ir e : 301.
314 IN D IC E T E M AT IC

Pedeapsă : 3D3, 962, 964, 981, P o veţe: 1109, 1122, 1173,

1073, 1239, 1343, 1369, 2158, 2159.
1864— 1869, 2004. P r e f ă c ă t o r i e : 1914— 1918. *
P e rseveren ţă : 189, 1870— P r e f e r i n ţ e : 1919— 1929. '
1878. P r e ju d e c a t ă : 464, 903.
P ierz a re : 154, 230, 1636, P r e s u p u n e r i: 229.
2155, 2160, 2164, 2272. Preved ere: 98, 279, 293,
P iz m ă : 1123, 1527, 1528, 1074, 1926— 1955.
1803, 1862, 1882— 1889, P ric e p e re : 64, 162, 1076.
1919, 2172, 2236, 2289, P r ie te n ie : 8, 30, 54, 75, 97,
2344, 2350, 2437,2444. 104, 185, 195, 268, 380, 399,
P ild e : 671 bis, 677, 717, 400, 448, 549, 572, 603, 700,
719, 1423, 15% 1879— 727, 836, 841, 890— 891,
.1881, 1935, 2332. 895, 963, 993, 1105, 1271,
P l ă c e r e : 60, 464, 642, 1753, 1387, 1486, 1514, 1673,
1809, 1925, 2408. 1920, 1956— 1968, 2162,
P lîn s : 276, 391, 396, 512, 2267, 2280, 2320, 2366,
1279, 2052, 2100, 2267. 2379.
P o e z i e : 2230. P r i l e j : 335, 521, 907, 1070,
P o f t ă : 72, 218, 222, 226, 407, 1091, 1097, 1098.
538, 539, 862, 1079, 1156, P r i m e j d i e : 186, 213, 273, 309,
1201, 1346, 1496, 1571, 721, 869,. 934, 1061, 1175,
1574, 1800, 1898, 1900— 1215, 1594, 1708, 1712,
1910, 1919, 2112, 2139, 1793, 1931, 1954— 1956,
2169, 2186, 2192. 1969— 1975, 2080, 2335,
P o lit ic ă : 550, 1070, 1382. 2336.
Popor : 74, 96, 163, 237, 360, P r o fe s ie : 109.
466, 635, 728, 1211, 1372, P rog res : 1100.
1414, 1415, 1519, 1729, P r o m is iu n e : 2360.
2226, 2345. P r o s tie : 433, 549, 850, 987,
P o r u n c i: 199. 1138, 1257, 1777, 1976—
P o s i b i l i t ă ţ i : 1911— 1913. 1981, 2069, 2086, 2353.
 IN D IC E TEM ATIC 315

P ru d en ţă : 908, 1074, 1378. 1898, 1907, 1949, 1951,

P u rta re : 36, 402, 796.
P u t e r e : 5. 135, 191, 109, 201,
481. 498, 502, 644, 843, 875,
1001, 1018, 1114, 1181,
1210, 1253, 1319, 1325,
1385, 1561, 1641, 1647,
1653, 1701, 1740, 1874,
1972, 1982— 1985, 1990,
2172, 2182, 2290, 2271,
2328.
1991— 2019, 2041, 2057,
2083, 2084, 2131, 2138,
2154, 2155, 2166, 2179,
2194, 2196, 2199, 2226,
2258, 2262, 2267, 2270,
2293, 2303, 2329, 2338,
2343, 2344, 2345, 2356,
2375, 2377, 2438, 2439,
2443, 2446, 2448.
R ă z b o i : 2, 81, 230, 725, 738,

R a ţ iu n e .: 1986. 1062, 2020— 2033, 2300,

R ă bd a re : 1585, 2249. 2383, 2429.
R ă s p la tă : 177, 1073, 1671, R ă z b u n a r e ; 2024— 2028.

1986— 1990. R e c u n o ş t in ţ a : 1828, 2029—

R ă sp u n d ere :2239. 2031.

31, 56, 65, 66,

R â u (R ă u t a t e ): R e g e n e r a r e : 2032— 2034.

96, 97, 103, 104, 146, 153, R eg ret: 467, 901, 1523,
154, 155, 159, 218, 222, 241, 1541, 2035— 2037, 2156.
242, 254, 269, 353, 404, R esp ect: 1843.
405, 468, 574, 618, 630, 678, R e z is t e n ţ ă :1.
697, 756, 867, 877, 883, 896, R e z u l t a t e : 2038— 2042.

907, 908, 967, 987, 998, R i s ip ă : 279, 549, 787, 2043—

1031, 1063, 1074, 1090, 2048.

1093, 1114, 1150, 1169, R în d u ia lă : 2049 — 2050.

1171, 1197, 1212, 1333, R îs : 276, 337, 392, 565, 916,

1334, 1339, 1349, 1391, 1112, 1578, 1638, 1639,
1421, 1425, 1426, 1456, 1747, 2051— 205 7, 2E26,
1500, 1534, 1575, 1576, 2344.
1583, 1640, 1644, 1675, R î v n ă : 2058 — 2059, 2115.
1686, 1693, 1820, 1807, Roade: 156, 160, 386, 671,
1882, 1884, 1887, 1895, 1014, 1501, 1589, 1927,
316 IN D IC E T E M A T IC

1956, 2060— 2073, 2349| S ecrete: 1508, 2121=^2128.

2374. S e m e n -: 2227.
R o b ie: 148, 230, 231, 738, S ete : 2906, 2023.
737, 738, 13Q3. S fa d ă : 2129— 2130. ,
R o m â n i : 1065, 1068, 2074— S fa t: 109, 154, 352, 360, 550,
2079. 709, 895, 994, 1061, 1118,
R u d e : 2080— 2083. 1265, 1641, 1713, 1850,
R u ş in e : 64, 112, 164, 296, 19-48, 2119, 2131— 2163,
445, 512, 1323, 1460, 1471, 2395.
1516, 1576, 1596, 1671, S fia lă : 1723, 2094, 2345.
1744, 1944, 1980, 2025, S f in ţ e n ie : 316.
2084— 2092, 2094, 2130, S fir ş it: 191, 1201, 111%
2292, 2350. 1146, 1183, 142&, 154%
S ă n ă ta te : 109,, 566, 1422, 1947, 2040, 2042, 2100,
1748, 2093— 2099, 2220, 2164— 2166, 2424.
2433. S im p a t ie : 2296.

S ă r ă c i e : 169, 219, 220, 226, S im p li t a t e : 16.

236, 584, 587, 605, 689, S im ţir e : 15, 1427, 1493,
1239, 1243, 1268, 1313, 1717, 2322.
1325, 1350, 1351, 1356, S in c e r it a t e : 196, 399, 2167—

1513, 1527, 1641, 1648, 2169.

1858, 2110— 2111, 2344, S in g u r ă ta te : 610.

2390. S in g e : 104, 230, 1748, 1836,
S ă r u t : 2112— 2113. 2023, 2275.
S c h im b a r e : 158, 452, 1731, S la v ă : 152, 184, 361, 1408,
2335, 2429. 1409, 1410, 1576, 1755,
Scop: 272, 1779, 1929, 1823, 2013, 2170— 2171,
2114— 2117. 2290, 2376.
S c r ie r e : 66, 811, 905, 1068, S lă b ic iu n i: 130, 220, x261,
1078, 1608. 594, 1554, 1622, 1660,
S cuză : 110, 971. 1701, 2172— 2180.
 in d ic e Te m a t i c 517

S l u ji r e : 341, 587, 955, 1639, 1115, 1130, 1155, 1164,

1667, 1689, 1833, 2025, 1167, 1169, 1196, 1212,
2219, 2227, 2289, 2398. 1231, 1247, 1257, 1358,
S o a r e : 9, 161, 568, 405, 1167, 1387, 1407, 1450, 1460,
1520, 1885, 2060, 2210, 1488, 1547, 1646, 1661,
2215, 2221, 2330. 1663, 1746, 1770, 1883,
S o c ie ta te , 1211, 2472, 2181— 1900, 1936, 1953, 2168,
2185, 2279. 2220, 2244, 2259, 2274,
S o c o t e a lă : 2186— 2189, 2332. 2275, 2281, 2291, 2343,
S o m n : 2190— 2192.
2373.
S p era n ţă :1818, 2036.
S u p ă ra re ; 109, 1009, 1627,
Spor : 141, 178, 1588.
1960, 1945.
S p r i j i n : 74, 1409, 1601.
S u p e r io r it a t e ; 2208— 2210.
S tâ p în ire : 7, 77, 188, 454, p
685, 741 1424, 1837, 2023,’ Ş c o a lă : 26, 366, 1209, 1215,
2193— 2197. 2211— 2222, 2348.
S t r ă m o ş i : 2198— 2199. Ş tiin ţă : 6, 11, 12, 24, 31,
S tr ă in i: 173, 188, 286, 603, 282, 302, 425, 426, 441, 689,
1040, 1205, 18^1, 1944, 807, 817, 970, 1057, 1060,
2024, 2080. 1109, 1112, 1205, 1206,
S t u d iu : 2200— 2203. 1209, 1227, 1228, 1^1,
S u b ie c t iv is m : 400, 402. 1435, 1438, 1457, 1502,
S u bord on a re : 2204 — 2207. 1569, 1798, 1881, 2139,
S u fe r in ţe : 1208, 1585, 1599, 2188, 2213— 2226.

1635, 1958, 1967, 2000, T a in e : 532, 1617, 1764, 1765,

% 2297. 2172.
S u fle t: 10, 24, 30, 69, 84, 97, T a le n te : 1826, 2227— 2231.

109, 213, 243, 246, 343, 408, T ăcere: 1182, 1296, 1297,
441, 460, 462, 477, 481, 486, 1967, 2232— 2240.

599, 646, 680, 789, 808, 863, Team ă: 1555, 1919, 2241—

905, 933, 1055, 1072, 1114, 2244, 2345.

318 IN D IC E TE M ATIC

T ih n ă : 23.74. U rech e: 15,86, 411, 520,

Timp : 2, 1721, 1748, 1873, 1130.
1875, 2088, 2245— 2247. U r m a ş i : 2300— 2301.
T in e r e ţ e : 68, 311, 386, 541, U t i li t a t e : 2302— 2303.
583, 600, 659, 667, 677, 679, V a lo a re : 27, 651. 1237,
681, 729, 866, 1136, 1178, 2304— 2314.
1217, 1222, 1224, 1226, 1274.
V a n ita te :
1403, 1732, 1741, 2015, 380, 440, 919, 1373,
V e c in :
2024, 2025, 2134, 2135, 1514, 1523, 1606, 1794,
2248— 2257. 2267, 2315— 2320.
T ip a r : 2258— 2259. V e d e r e : 71— 72, 434, 1912,
T ir a n i e : 543, 544, 545. 2200, 2321— 2322.
T o v ă ră ş ie : 104, 285, 515, V e s e l i e : 224, 202, 729, 734,
825, 993, 2260— 2267. 1398, 1400, 1556, 1638,
T ra i: 141, 956. ' 1919, 2057, 2249, 2323—
T r ă d a r e ; 104, 2268— 2270. 2327, 2364.
T r e s t i e ; 734. V e s t e : 320, 2339.
T r u p : 69, 140, 146, 441, 460, V i a ţ ă : 67— 68, 131— 132, 186,
550, 777, 790, 807, 825, 949, 194, 269, 282, 283, 306, 314,
963, 933, 1054— 1055, 1155, 336, 386, 405, 451, 538, 558,
1307, 1324, 1358, 1372, 659, 668, 669, 670, 680, 757,
1407, 1409, 1482, 1487, 795, 796, 802, 804, 810, 840,
1574, 1663, 1748, 1886, 877, 1008, 1020, 1064, 1069,
1913, 1936, 1958, 2172, 1200, 1209, 1242, 1244,
2183, 2200, 2220, 2259, 1248, 1405, 1422, 1486,
2289. 1552, 1559, 1576, 1627,
U ita re : 66, 245, 966, 1147. 1673, 1680, 1724, 1751,
U m il in ţ ă : 2129. 1756, 1772, 1788, 1789,
U n ir e : 381, 597, 1794, 1901, 1965, 2104, 2114,
1964 bis, 2079., 2 2 7 1 --2294. 2161, 2167, 2167, 2181,
U ră : 145, 877, 1803, 2294, 2201, 2246, 2328— 2341.
2295— 2299, 2370. Viciîl ; 1073, 2342— 2346.
 IN D IC E T E M AT IC 319

Viclenie ; 58, 126, 185,, 528, 1398, 1669, 1739, 2022,

549, 678, 680, 769, 1102, 2151, 2302, 2386— 2411,
1138, 1197, 1284, 1413, 2437, 2446.
1463, 1479, 1535, 2041, V rajbă ; 643, 649, 703, 1106,
2162, 2163, 2171, 2199, 1335, 1519, 1528, 1603,
2338, 2347— 2358, 2438. 1644, 1784.
V i c t o r i e : 7, 247. V r ă jm a ş : 21, 152, 183, 185,
V i f o r : 1. 228, 442, 449, 836, 861, 963,
Viitor : 348, 2359— 2361. 1164,1167,1531, 1960, 2318.
V i n : 143, 148, 149, 788, 854, V r e d n i c i e : 50, 65, 69, 77, 268,
931, 1286, 1539, 1966, 2167, 374, 465, 568, 587, 604, 712,
2362— 2365. 726, 754, 947, 981, 1084,
V in o v ă ţie : 24, 964, 1890, 1163, 1192, 1205, 1566,
2366— 2368. 1567, 1568, 1611, 1639,
V i r t u t e .:
113, 191, 504,, 523, 1694, 1755, 1785, 1815,
641, 717, 1174, 1150, 1163, . 1862, 1895, 1957, 2114,
1389, 1397, 1408, 1426, 2127, 2177, 2235, 2307,
1564, 1565, 1696, 1722, 2310, 2366, 2381, 2412—

1779, 1808, 1843, 1870, 2419.

2178, 2369— 2379. V rem e : 98, 134, 157, 168,

V is : 560, 1412. 190, 247, 277t 413, 452,
V ite jie : 141, 555, 641, 852, 576, 861, 953‘, 1025, 1076,
1072, 1074, 1335, 2380— 1098, 1147, 1181, 1246,
2385. 1249, 1392, 1537, 1585,
V îr s tă : 131, 133, 134, 1802. 1617, 1680, 1721, 1748,
V o in ţă : 8, 261, 356, 1192. 1932, 1948, 2143, 2165,
V orbă : 17, 31, 36, 88, 91, 2245, 2246, 2255, 2276,
134, 138, 141, 248, 256, 265, . 2290, 2401, 2410, 2420—
311, 385, 469, 479, 528, 640, 2436.
702, 860, 876, 911, 1056, Z a v is t ie : 1608, 2437 — 2449.

1130, 1297, 1299, 1381, Z g îrc e n ie : 1323., 2450■— 2454.

 INDICE DE NUME

A A R O N , V A S IL E {1770— şi cronicar moldovean

1822), poet transilvănean; 104, 1132,1552— 1554,2328.
921.
BASARAB, NEAGOE
A L P IN I, C. (sec. X V m ?),
(1512— 1521), domn al ţ â ­
m oralist: 1013. rii Româneşti: 3— 4, SB—
A n to lo g h io n s la v o n e s c 101, 114— 118, 128—130,
(1 6 4 3 ) : 167, 2227. 140— 147, 168— 173, 250,
266— 268, 272— 273, 312—
A r c h ir ie ş i A n a d ttn ; 1523,
315, 340— 342, 458— 462,
1849. . 467— 471, 499, 551, 583—
A SAC H I, GHEORGHE 584, 643, 713, 779, 832—
(1788— 1869), scriitor, om 833, 880, 906, 922, 835, 941,
1005— 1007, 1133, 1180—
de euîtură, întemeietor al
1162, 1212, 1263— 1268,
învăţâmîntului, presei şi
1292, 1305— 1307, 1334,
teatrului în Moldova : 466,
1346— 1348, 1387, 1398—
491, 659, 1048, 1131, 1211,
1401, 1451— 1454, 1482—
1361, 1481, 1547, ' 1572, 1483, 1496—1501, 1524—
1581—1582, / 1806— 1009, 1528, 1561—1563, 1637—
1914, 1926, 2060, 2131— 1639, 1665— 1867, 1780—
2132, 2271. 1781,1790,1610— 1811,1850,
A Z A R IE {sec. X V I), călugăr 1863, 1882— 1884, 1927—
 IN D IC E D E N U M E 321

1928, 1991— 1992, 2024r~ reprezentant al umanis­

. 2025, 2061— 2062; 2101, mului îh Ţara Româ­
2133— 2138, 2170r 2130— nească : 5— 0, 65, 532, 556;.
2192, 2248— 2259, 2315, 564, 730— 731,, 741, 1.014—
2323— 2326, 2347, 2362— 1018,1109, 1213, 1337,1375,
* 2366, 2369— 2376; 238$, 1388, 1423— 1425, 1502,
2386— 2333. 1640, 1668, 1697, 1993;
2032— 2034, 2074, 2329—
B ib lia (1688) : 210.
2330.
B u c m r i u (1 7 71) : 662.
C A N T E M IR , D IM ITR IE
B U B A 1 -D E LE A N U , IO A N (1673— 1723), domn al
(cea. 17635-1820), scriitor Moldovei (1693, 1710—
transilvănean de factură 1711), cărturar umanist,
clasică, istoric şi cărtu­ enciclopedist, poliglot, fi­
rar iluminist, reprezen­ lozof, istoric : 1, 7— 15,
tant al Şcolii A rd elen e: ■34— 35, 42, 53— 55, 57—
93, 439, 582, 686— 687, 59, 63, 66, 69— 70, 73, 77—
1308— 1309, 1335— 1330, 78, 81— 82, 88, 94, 109—
1397, 1728— 1730, 1812, 112, 131— 133, 148— 149,
1911, 2139— 2142, 2272, ţ 171— 175, 183— 187, 192,
2389— 2390. 200— 202, 211— 213, 251—
254, 264, 274— 277, 230—
C a le n d a ru l de la Buda 282, 273, 281, 297— 298,
(1 8 1 1 ), 063— 664, 780, 1208, 302— 305, 309, 316— 380,
1529— 1531, 2029. 338, 343— 345, 386— 389,
399— 403, 406— 408, 423—
C a l e n d a r u l d e la Iaşi (1 8 4 1 1 :
426, 440—444, 451, 472—
1986— 1937, 2043.
477, 500— 503, 520, 523—
C A N T A C U Z IN Q , C O N­ 527, 533— 539, 542— 547,
S T A N T IN (cca. 1650— 549^—550, 552, 557— 559,
1716), stolnic, diplomat, 567— 569, 574, 585— 589,
istoric, geograf, cronicar, 603—013, 637, 641— 642,
322 IN D IC E DE N U M E

644— 649, 665— 666, 688— 1813— 1817, 1840— 1844,

689, 701— 703, 710— 712, 1864— 1866, 1870— 1873,
714— 720, 742— 744, 767, 1885— 1889, 1900— 1904,
795— 798, 807— 309, 820— 1919— 1921, 1929— 1934,
823, 825— 826, 838— 839, 1956— 1958, 1969— 1981,
841— 842, 853— 854, 869— 1978, 1994— 1996, 2002—
871, ' 895— 896, 907— 909, 2009, 2035, 2038—2039,
923— 925, 936, 948, 961, 2063, 2075, 2084— 2085,
969— 970, 979— 983, 987, 2093, 2102— 2104, 2112,
992— !994, 998— 1000, 1019— 2114— 2115, 2121— 2123,
1021, 1049— 1050, 1054— 2143— 2147, 2164— 2168,
1058, 1079— 1080, I l i c ­ 2172— 2173, 2166, 2193,
1113, 1128— 1130, i t — 2200, 2204, 2213— 2216,
1146, U55— 1156, 1163— 2232r—2236, 2260, 2261,
1171, 1209, 1214— 1216, 2268— 2269, 2273— 2275,
1269--1272, 1283—1289, 2295, 2302, 2304— 2307,
1293--1295, 1310— 1317, 2331—2334, 2342— 2343,
1358, 1376— 1379, 1389— 2348— 2351, 2359— 2360,
1391, 1395— 1396, 1405— 2371— 2374, 2381, 2391—
1411, 1416— 1418, 1426—
' 2395, 2412, 2420— 2423,
1428, 1432— 1436, 1440—
2437— 2440, 2450.
1442, 1455— 1461, 1503—
1509, 1520— 1522, 1532— Cazanii (1 7 4 8 ) : 79, 1217,
1533, 1548— 1551, 1564— .1575.
1566, 1573— 1574, 1583—
C ăra re pre scu rt (1 6 8 5 ):
1585, 1597— 1611, 1620— 1910
iZlO.
1622, 1630— 1632, 1635,
1641--1644, 1661— 1644, C a rte t r e b u in c io a s ă pen­

1661--1663, 1669, 1671, tru d a s c ă li (1 7 8 5 ) : 497,

1689, 1698^-1703, 1722— 667— 668.
1723, 1749— 1750, 1757— C h e ia î n ţ e le s u lu i (1 6 7 8 ):
1758, 1782— 1785, 1800, 1349.
 IN D IC E DE N U M E 323

CHESARIE (7— 1780), epis­ 2202, 2217, 2245, 2262,

cop de Rîmnic, cărturar, 2276, 2300, 2321— 2322,
traducător şi tipograf : 2335— 2337, 2352, 2361,
1867, 2181. 2424— 2426, 2441— 2443.

CIPA R IU , TIM O TEI (1805— COSTIN, N IC O L A E (cca.

1887), filolog şi lingvist, 1660— 1712), cronicar mol­
revoluţionar şi reprezen­ dovean, compilator de
tant al Şcolii Ardelene : cronici : 306, 339, 1060—
1362, 1818. 1064, 1708— 1709.
\

C LIM E N T (sec. X V III), C ro n ic a a n o n im ă a Ţ â r ii

episcop de Rîmnic, căr­ R o m â n eşti (s e c . X V I I ):
turar şi tipograf : 1724. 733— 734.
CO NACH I, COSTACHE C ro n ic a a n o n im ă d esp re

(1778— 1849), poet moldo­ (sec. X V II—

B r în c o v e n i

vean : 683. X V III) : 690, 1672, 1819.

CORESI (cca. 1510— cca. C ro n ic a a n o n im ă d esp re

1581), cleric muntean^ d o m n ia lu i M a vrogh en i

traducător şi meşter tipo­ (s e c . X V II— X V III) : 398,

graf : 478, 1935. 732, 1656— 1657, 2277—
2273.
COSTIN, M IR O N (1633—
1691), logofăt, cărturar şi
De a ici în c e p e is to ria tui
cronicar . moldovean : 2,
M i h a i V o d ă (s e c . X V I I I ) :
16— 17, 67, 71, 109, 188,
1890.
310, 347— 350, 409,504—
506, 548, 560— 562, 538, DOBRESCU, IO A N (1802—
721, 1022— 1025, 1051, 1830), cronicar mun­
1059, 1318— 1320, 1392, tean : 193. 346, 1290,
1598, 1636, 1679— 1681, 1936, 1959— 1960, 2051,
1704— 1707, 1759, 1771, 2149, 2316, 2344.
1797, 2020, 2040, 2044, DOJA, GH EORGH E (7—
2076, 2150— 2153, 2201, 1514). ţăran secul, con-

23 — Coloana infinitului
331 liV l?rC I] D E

ducător al războiului ţă­ EFTIM IE (sec. X V I), călu­

rănesc din Transilvania găr şi cronicar moldo­
şi Ungaria (1514) : 113, vean : 328, 1792.
685, '736— 738, ,1097, 1338,
E v a n g h e lie în v ă ţ ă t o a r e
1698, 1713, 1851, 2036,
(1 6 4 4 ) : 1226.
m 0, 2296.
ETJSTATIEVICX, DI M ITEIE
DQNICI, A L E X A N D R U
(cea. 1730— 1796), filolog
(1806— 1866), fabulist mol­
şi traducător transilvă­
dovean : 134, 153, 351—
nean : 904.
352, 521, 722, 745— 746,
843, 910, 1031, 1098—
F ILA R E T (?— cea, 1793),
1099, 1296— 1297, 1412,
episcop de Eîmnic (1780—
1599, 1645, 1714— 1715,
1792) şi mitropolit al
1747, 1772, 1820, 1938,
Ţării Româneşti (1792—
2009, 2154, 2220— 2231, 1793) : 2182.
2279, 2367,
DQSQFTEI (1624— 1693), G H ER O NTIE (sec. X V III—
X IX ), călugăr, traducător
mitropolit şi cărturar
şi tipograf muntean :
moldovean : 154, 194,
bio.
214— 217, 269, 41Q( 691,
1102, 1219, 1339, 1363, GOLESCU, D IN I C U <1777—
1830), cărturar iluminist
1393, 1462, 1534— 1535.
muntean : 155, 218, 1600,
1646— 1647, 1760, 1786—
1821— 1823.
1789, 1939, 1979, 2010—
GOLESCU, IORDACHE
2013, 2077, 2129, 2130,
(eca. 1768— 1848), cărtu­
2155, 2297, 2338, 2396—
rar, dramaturg, pamfie-
2397.
ttst, moralist şi om politic
D U M A , lO A N (sec. X V II— muntean : 18—23, 36-—39,
X V IK ), traducător tran­ 43—47, 60, 74— 75, 83— 85
silvănean : 1891. 87— 91, 165— 107, 120— 124
 ITTOICE D E MUME

t26, 133— 1%, 15»—152, 1915, 1961— 1963, 1980,

157— 160, 189— 190. 195— 1982— 1984, 1938, 1997—
198, 203— 205, 219— 221, 1998, 2014, 2021—2023,
247, 276— 279, 289, 295, 2052, 2058, 2064— 2067,
321—324, 390—392, 411, 2036, 2094— 2096, 2105,
427— 430, 452—455, 492— 2113, 2156, 2187— 2188,
494, 529— 530, 553— 554, 2218—2220, 2237, 2231—
576—577, 590— 593. 639— 2252, 2263, 2230— 2282,
640. 650, 692, 747— 751, 2317, 2339, 2353— 2354,
768— 772, 799— 800. 827— 2375, 2382, 2398—2399,
829. 834— 835, 844— 846, 2413— 2414, 2427— 2323,
855— 856, 867— 868, 872— 2444.
875, 886— 083, 897— 900,
GR BCEANU, RAD U (sec.
911— 916, 926— 928, 937—
X V II— X V III), boier, căr­
938, 954— 955, 963— 365,
turar şi cronicar mun­
1008— 1012, 1032— 1036,
tean : 24, 161, 352, 752—
1045— 1046, 1081— 1088, * 753, 1227— 1229, 1868,
1103— 1106, 1118— 1120, 1940, 2080, 2376.
1124— 1126, i m —1136,
1147— 1151, 1172— 1184, HQNTERUS, IO A N (1498—
1221— 1226, 1321— 1323, 1540), umanist transilvă­
1340— 1342, 130Η 1366, nean : 41, 377, 653—653,
723, 961, 971, 1001, 1273—
1402, 1443— 1445, 1463—
1274, 1446, 1734.
1467, 1510, 1536— 1538,
1586—1589, 1605, 1612— IA C O V (1719— 1778), m i­
1613, 1623— 1626, 1683— tropolit, traducător şi
.1684, 1696—1691, 1710— cărturar m o ld o v e a n : 670,
1712, 1725, 1731— 1733, 754.
.' 1742— 1743, 1751— 1753, IO N IT A s in C O N S T A N T I N
1761, 1790, 1793, 1301— (sec. • X V i n , a p r o s . ) , co­
- *8«2, 1845— 1847, 1905, p is t : 1824,
<s
m IN D IC E DE N tÎM E

XOBGOVîCI, P A U L (1764— cronicar moldovean : 704;

1808), cărturar şi filolog 811, 1627.
- bănăţean : 671, 724, 1230,
M AIOR, PETRU (cea. 1761—
1852—1855, 2184. 1821), istoric, filolog, re­
XVÎREANUL, A N T IM (cca prezentant de frunte al
1660—1716), mitropolit al Şcolii Ardelene : 25— 27,
Ţării Româneşti (1708— 498, 773, 812, 1299,1324—
1325, 1367, 1468— 1475,
1716), cărturar, tipograf,
1493, 1762. 1825— 1827,
orator, traducător şi mi-
2183, 2198.
niaturist: 739, 905, 929,
272,
M a n u s c r is e r o m â n e ş t i :
1298, Ţ492, 1511, 1589,
334— 335, 660— 661. 781—
1726, 1856, 1864, 1892—
782, 917.
1893, 1941, 2221, 2340.
M AVRO CO K DAT, ALE­
în d r e p t a r e a le g ii (1 6 5 2 ) : XANDRU (1641— 1709),
1567— 1577, 1773—1774. medic, fiziolog şi filcţ-
zof : 1057, 2071.
în v ă ţ ă t u r i (1 6 4 2 ) ; 1231.
M IC U -K L E IN , S A M U IL
(1745— 1806), cărturar, fi­
K R AUS, GEORG (1607—
lolog. istoric iluminist,
1679), cronicar transil­
reprezentant al Şcolii A r ­
vănean : 307— 308, 479,
delene.: 222— 233, 480—
725, 1069— 1075.
483, 684, 705— 708, 735,
756, 900, 1005— 1068,
LA Z Ă R , GHBORGHE
1232— 1234, 1275— 1276.
(1779— 1823), cărturar ilu­
MIHA1, Preotul (sec..
minist transilvănean :
X V III— X IX ), cleric, mo­
672, '2246, ' .
ralist : 1101.

M A C A R iE (.?— 1558), călu­ M is tir ip (16.51) : 1368,

găr, episcop de Roman. M o litfe ln ic (1 7 8 4 ) : 1235.
 IN D IC E DE N U M E 327

M UM ULEANU, BARRU , 206— 209, 234— 236, 243,

PA R IS (1794— 1837), poet 255— 257, 270— 271, 282—
transilvănean : 28, 709, 286, 290— 294, ' 299— 301,
783, 801, 1237, 160U 327— 329, 336— 337, 356—
1764— 1765, 1828— 1829, 359, 372— 376, 412— 417,
1916, 1964— 1964 bis, 2211, 431— 432, 449— 450, 456—
2203, 2379, 2429— 2431. 457, 485— 487, 507— 512,
515— 519, 540— 541, 573,
MUŞTE, N IC O L A E (?—
578— 580, 594— 598, 651,
1731), călugăr şi croni­
654— 658, 673— 776, 693—
car moldovean : 265, 311.
695, 757—759, 774— 777,
353—356, 575.
784 —788, 830 —831, 840,
847— 849, 857— 861, 876,
NEO FIT (? — 1849), mitro­
880— 882, 889— 893, 902,
polit al Ungrovlahiei
930— 931, 939— 940, 942—
0 -' (1840— 1849) : 2185.
946, 949— 953, 956— 958,
NICHIFOR, Ieromonah 966— 967, 972— 973, 976—
(,sec. X V III), cleric şi 978, 984— 986, 988—
moralist : 1277. 989. 995—996, 1002—
Noul Testament (1 6 4 8 ) : 1003. 1027— 1030, 1037—
464. 1039. . 1047, 1052— 1053,
1107— 1108, 1116, 1121—
Oarecare secreturi ale lu­ 1123, 1152— 1153, 1157—
crării pumîntului (1 7 9 6 ) : 1158, 1185— 1191, .1244—
1494, 1249, 1270— 1280, 1291,
1327— 1328, 1350, 1369,
OcUrili mic (1786) 325,
326, 1238— 1243, 1326. 1380— 1382, . 1403— 1404»
1512.^2124, 2238, 2400. 1419— 1420, .1437— 1439,
1447— 1449, 1476—rl478r
P A N N , A N T O N (cca. 1796— 1513— 1514, 1540— 1542,
1654). scriitor, folclorist 1555, a 1570, 1580— 1591»
ş.i mu'/.ician muntean; 1614— 1615, 1628— 1629»
 IN D IC E D E 5T0ŢSIE

1633, 1646, 1638, 1664, PO EîIAR U , BETRACHE

l«î?0, 1673—1«?4, 1677, <1799—1875), cărturar ilu­
1SB2, 1683, 1692—1693, minist muntean, reorga­
1-716— 1717, 1735, 1744—
nizatorul învăţămîntu-
1745, 1754, 1766, 1791,
lui din Ţara Româ­
1358— 1959, 1 » , 1875,
nească: I 1O0L
1922, 1923, 1942—1945,
1965— 1967, -1999, 2026— POGOR, V A S IL E .(179B—
2028, 2030, 2037, 3045— 1857), scriitor moldo­
2047, 2068—2070, 3031, vean : 1767, 2247.
2087— 2008, 3097—2098,
PO PO VIC I, PAVEL (sec.
2106—2109, 2125—2127,
2157—2159, 2174—2175, X V III— X C O , cărturar şi
2222, 2239— 2241, 2253— militant transilvănean:
2254, 2264—2265, 2284— 1894. ^
2285, 2301, 2308—2310, POTECA, EUPRQSm
2318, 2341, 2355, 2384, (1786—1859), ■Cleric, căr­
2401—2404, 2415— 2417, turar ' iluminist mun­
2432— 2434,. 2445—2446, tean : 29, 162, 258, 360—
2451— 2454. 361, 378, 802— 804, 813—
P ie ir e a v o r n ic u lu i M ano- 819, 974, 1192, 1384—
X W I—
ta c h i Ş q g ă a n (s e c . 1386, 1495.
X V m ) : -513—514.
P r a v i l e îm p ă r ă t e ş t i (1S46 ) :
Pilde Ş.ttosofeşti (1713) ; 1252, 2447.
1253.
P s a ltire (M S I ) 918, 1370,
PU J A R IU -M O U ffAR , lO A N 1775.
<1749— 1815), .medie, căr­
P saltire (1743) r 599,
turar iluminist transil­
vănean1
: 1076— 1077, 1250 P s a ltir e sla vo n ă (1 6 3 7 ):

—m i. 2259.
 E IIH CT: IMS JIL'VIB

R&IJtCtiESCtf. IO A N H B- ŞTEFAN. (sec. X VIÎ>, mi­

U A D E (IiSda— 1872), sert- tropolit a l Ţării Ramă-
îtSeHT,. lingvist. gînditior neşti şi cărturar : 1253.
şi cm politic muntean :
13-71. 1578,
TAUTU. IOAN (?—Î5WX.
logofăt şi cărturar mei-
R ă z m e riţa (1 7 59> ,1901- dovean.: 274. 1372,
i
R jPMN^ICEAJîEUv n a h îm TEMPEA, RADU (1768—
(7 7 « — 1839), eteric şi 182®. cleric şi părterar
cromiear. muntean r 682,. transilvănean : 2223:
614— 017, 1343, 1831—
1‘835.. 2212; 2286— 2281.
ŢEPEŞ, VIAJD &ec. XV),
d o n » al Ţârii. Româneşti
ROMANC*. Dl£>lStI3IE (145®—1462,. 1476).: 1838.
(1806— 1873), cărturar şi
ŢICEîlNDEAL, D1M1TR1E
traducător transilvănean :
(3.775—18Î8J, cleric şi
2203. cărturar' iliunrojst bănâr
ţean : 30—33, 40, 40—5%
SERAFIM . Monahali fese. 56, 81—02. 64, 60, 72, 80t
X V III), cleric şi mdraiStf: a®—07, « —10% m m ,
1230. 13®—I3i% 163—165,. 176—
182, 191, 19% 237—2 ^ .
S-TQICA,, MICOLAJB (1751—
244—246;, 218—249, 259—
1833), eteric, istoriograf,
263,, 270—279, 275, 230,
traducător şi cronicar
287—288, 296, 330—33%
bănăţean : 362, 2078.
365—376, 379—80% 395—
ŞI jX C M , .GHEOH3GHE 397, 404, 405, 418—42%
<3.754— '1816), istorte şi fi- 433—43% 445—44%. 4®—,
M o g, iluminist şiregre* 46% 488—430, 493-^130,
zentaat al ŞbolŞi A rd e ­ 522; 565—508, 5®,0W ^-
lene : 363— 364 1926- 661. 630—634, 677^-68%
330 IN D IC E DE N U M E

«96— 700, 726— 729, 740, 1913, 1917— 1918, 1924—

760— 765, 778, 789— 794, 1925, 1946— 1952, 1968,
805— 806, 836— 837, 850— 1973— 1975, 1990, "5000—
851, 862— 866, 877— 879, 2001, 2015— 2017, 2023,
883— 884, 877— 879, 883— 2031, 2041, 2049— 2050,
884, 894, 903, 919-;920, 2053— 2057, 2059,, 2072—
932— 933, 947, 959, 968, 2073, 2079, 2082— 2083,
975,, 990— 991, 997, 1040— 2089— 2092, 2099, 2110—
1044, M89— 1096, 1114— 2111, 2116--2117, 2128,
1115, 1117, 1127, 1137— 2160— 2163, 2169, 2171,
1142, 1154, 1159, 1193—
2176— 2180, 2189, 2196—
1207, 1254— 1261, 1281—
2197, 2199, 2208— 2210,
1282, 1300— 1304, 1329—
1333, 1344— 1345, 1351— 2224— 2226, 2242— 2244,
1356, 1359— 1360, 1383, 2255— 2258, 2266— 2267,
1394, • 1413— 1415, 1421— 2293— 2294, 2299, 2303,
1422, 1429— 1431, 1450, 2311— 2314, 2319— 2320,
1479, 1480, 1515— 1519, 2327, 2345, 2356— 2358,
1543— 1546, 1556— 1560, 2368, 2385, 2405— 2411,
1567— 1569, 1579— 1580,
2418— 2419, 2435— 2436,
1592— 1596, 1602— 1603,
2448— 2449.
1606— 1610, 1616— 1619,
1634, 1649— 1654, 1659—
U c i d e r e a lu i G r i g o r e G h ic a
1660, 1675— 1676, 1678,
(sec. X V III— X IX ) : 563.
1686— 1688, 1694— 1695,
1718— 1720, 1727, 1736— URECHE, G RIGO RE (cca.
1741, 1746, 1748,1755— 1756, 1590— 1647), cronicar şi
1768— 1770, 1776— 1777, cărturar -m oldovean:
1793— 1796, 1803— 1805, 76, 92, 126, 555, 766,
1836— 1838, 1848, 1860— 852, 1078, 1373, 1894, 1655,-
1862, 1877— 1881, 1895— 1953— 1954,' 2048, 2205—
1899, 1906— 1910, 1912— 2207, 2346.
 IN D IC E DE N U M E 331

U R IC A R IU L , A X IN T E V ia ţa lu i V la d ' Ţ epeş
(1670— 1733), cronicar (s e t . X V II— X V III) : 531.
moldovean : 1571.
V ISTIER UL, DAN (sec.
X V I— X V II), cronicar i
VACAR ESCU, IE N A C H IŢ A
1374.
(cca. 1740— 1797), istoric,
filolog ' şi poet mun­ V LA D IM IR E SC U , TUDOR
tean : 1721. (cca. 1780— 1821), orga­

V A R L A A M (? — 1657), mi­ nizatorul şi conducătorul

tropolit şi cărturar mol- mişcării de la 1821 : 160,
. dovean : 876, 885, 934, 371, 635, 1337, 1839, 1955,
1004, 1262, 1985, 2042. 2018— 2019.
 BIBLIOGRAFIE

A n to lo g ia g in d i n i r o m â n e ş t i, sec. X V —X IX , part. I, Bucu­

reşti, Editura Politică, 1967. ,

A S A C Iil, bheorghe, Opere, voi. I, Bucureşti, Editura M i-

nerva, 1973. v

BAR AC, Ioan, Is t o r ia p re a fru m o s u lu i A r g h i r şi a p rea fru ­

m oasei E le n a , Bucureşti, Editura tineretului, 1954.

B A SA R A B , Neagoe, Î n v ă ţ ă t u r ile lu i N eagoe B a sa ra b c ă tr e

f i u l să u T h e o d o s ie , Bucureşti, Editura Minerva, 1971.

B IA N U , Ioan, N E R V A , Hodoş, B ib l i o g r a f i a r o m â n e a s c ă vech e,

Bucureşti, Editura Academiei, 3 voi., 1903— 1910.

B U D A I-D E L E A N U , Ioan, 'O p e r e , Bucureşti, Editura pentru

literatură, 1969, 2 voi.

jEANTEMIR, Dimitrie, C r e ş t e r e a ş i d e s c r e ş t e r e a C u r ţ i i O t o ­
m a n e , Bucureşti, 1935 ; D i v a n u l s a u gâ lcea va în ţ e l e p t u ­
lu i c u lu m e a , Bucureşti, Editura pentru literatură, f969 ;
H ro n ic u l v e c h im ii r o m a n o -m o l d o -v l a h i l o r . Bucureşti,
1901; D e s c rie re a M o ld o v e i, Bucureşti, Editura Minerva,
1964 ; O p e r e c o m p l e t e (I s t o r i a 1e r o g l if ic ă ), Bucureşti, Edi-
 B IB L IO G R A F IE

tura •Academiei, 1973, voi. I V ; V i a ţ a lu i C o n s t a n t in C a u ­

te m ir , - Bucureşti, E.S.P.L.A., 1960.

CALINESCU, George, I s t o r i a li t e r a t u r ii rom â n e de lo o r ig in i

p iv ă in p r e z e n t , Bucureşti, 1941.

(ţQHJTUS, file, -C r o n ic a m e ş t e ş u g a r u lu i i m n V O brescu (1802—

1830), Bucureşti, Editura Minerva, 1966.

COSTIN, Miron, O p ere, Bucureşti, Editura pentru literatură

1965.

COŞTI-N, Nicolae, C e a s o r n ic u l d o m n ilo r , Bucureşti, Editura

Minerva, 1976.

C r e s t o m a ţ ie r o m â n e a s c ă , Bucureşti, Editura didactică şi pe­

dagogică, 1978.

C r o n i c a r i m u n t e n i, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1-981,

2 voi.
C ro n ic a ri şi is t o r ic i r o m â n i d in T r a n s ilv a n ia , Craiova, Edi­
tura Scrisul românesc, 2 voi. (f.a.).

C rom ici ş i p o v e s t i r i r o m â n e ş t i {sec. X V II— X V III), Bucureşti,

Editura Academiei, 1967.

C r o n i c ile m e d ie v a le a le R o m â n ie i, Bucureşti, Editura Aca­

demiei, vid. V II, 1969.

C r o n i c i l e s l a v o -r o m â n e d in sec. X V — XVI,, Bucureşti, Editură

Academiei, 1959.

C r o n i c i l e R o m â n ie i > Bucureşti, 1874, 2 voi.

D o c u m e n te , Bucureşti, Editura Minerva, 1973.

334 B IB LIO G R A F IE

DONICIj Alexandru, F a b u le , Bucureşti; Editura tineretului,

1960. ,

DQSOFTEU O p ere, Bucureşti, EcUtura._ Minerva, voi. I, 1978.

GASTER. M.. C r e s to m a ţie rom â n ă , Leipzig-Bucureşti, 1891,

2 voi,
GOLESCU; Dinicu. în s e m n a r e a c ă lă t o r ie i m e le , Bucureşti,
Editura Emineacu, 1971,

GOLESCU, îordache, Proverbe com en ta te. Bucureşti, Editura

Albatros, 197?:.

IQ R G A, Nicoiae, Is t o r ia lite r a tu r ii rom â n e in s e c o lu l al

X V ÎII-iee (1688— 1821), Bucureşti, Editura didactică şi p e -

dagogică,'1869, 2 voi. 'v

IV IR E A N U L , Antim, O p ere, Bucureşti. Editura pentru li­

teratură, 1968,

K RAUS, G., C ro n ic a Transilvaniei, Bucureşti, Editura M i­

nerva, 1969, ' i

M AIOR, Petru, Istoria pentru. î n c e p u t u l r o m â n i l o r în- Dacia,

Buda, 1812 ; P r e d i c h e , Lucia 1810— 1811 ; P r o p o v e d a n i e
ţa în g r o p ă c iu n e a o a m e n i lo r m o r ţ i, Buda, 1809 ; Scrieri
şi documente in e d it e , Bucureşti, Editura pentru lite­
ratură, 1968,

M UM ULBANU, B.P., S c r ie r i, Bucureşti. Editura Minerva,

1971
 B IB LIO G R A F IE 333

NECULCE, Ion. L e t o p i s e ţ u l Ţ ă r ii M o ld o v e i, Bucureşti, Edi- '

tura Minerva, 1969.

P A N N , Anton, D e la l u m e a d u n a t e şi iarăşi la l u m e ' d a te,

Bucureşti, Editura Albatros, 1976.

STOICA, Nicolae, C r o n i c a B a n a t u lu i. Bucureşti, Editura Aca­

demiei, 1969.

gIN C A I, Gheorghe, În v ă ţ ă t u r ă f ir e a s c ă s p r e s u r p a r e a s u p e r ­
s tiţie i n o r o d u l u i, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1964;
H r o n i c a R o m â n il o r , Bucureşti, Editura pentru literatură,
1967, 4 voi.
Ş c o a la A r d e le a n ă . P o e z i i , p r o z ă , t ă lm ă c ir i , Cluj-Napoca, Edi»
t-ura Dacia, 1977.
%■
ŞTREM PEL, Gh., C o p iş t i d e m a n u s c r is e r o m â n e ş t i pîrtă la
1800, Bucureşti, Editura Academiei, 1959, 2 voi,

Ţ ÎC H IN D E A L, Dimitrie, Fabule şi m o r a l n ic e în v ă ţ ă t u r i. Ti­

mişoara, Editura Facla, 1975.

URECHE, Grigore, L e t o p i s e ţ u l Ţ ă r ii M o td c /v e i, Bucureşti,

E.S.P.L.A., 1965.
 CUPRINS

P r e c iw în ta r e ....................... J V
N o t ă a s u p ra e d ific i » % xxva
•
In lo c de p ro lo g i
C U G E T A M ŞI REFLECŢII
D e prin s e ria l de demult î } ; *
I n lo c d e e p ilo g . . ; ; 1
1 I 267
G lo s a r ' . : . . \ *; ? ; 3 »
I n d i c e t e m a t ic . : : ; ■
t : şw
In d ic e d e n u m e . : . : I
B ib li o g r a f i e . . . . . . 338
 Lector: GHEORGHE M A R IN
Tehnoredactor: M A R IA N A P U Ş C A Ş U

Bun de tipar 7.XII. 1981. A p ă r u t 1982.

C o m a n d a nr. 1177.
Coli de tipar 11,5.

Comanda nr. 10209

K Combinatul poligrafic „Casa Sctntell“,

Piaţa Scfnteli nr. l. Bucureşti,
Republica Socialistă România
Au mai apărut:

OMUL
$1 CONVIEŢUIREA SOCIALĂ

CUGETĂRI ENGLEZE

CUGETĂRI GRECEŞTI