Între Babel şi Rusalii

Geneza 11:1-9; Faptele Apostolilor 2:1-11

În această zi de Sărbătoare, Sărbătoarea coborârii Duhului Sfânt şi a naşterii Bisericii, aş vrea să ne

uităm la două mari momente din istoria omenirii, Babel şi Rusalii, să vedem legătura dintre cele două
evenimente şi modul minunat în care Dumnezeu nu numai conduce istoria noastră, dar transformă chiar şi
cursul istoriei, conducând toate evenimentele spre slava Numelui Lui.

1. Momentul „Babel”
Evenimentul relatat în Geneza 11:1-9 este istoria mândriei umane pline de prostie şi nebunie.
Această pagină de istorie a umanităţii începe cu un eveniment şi anume, descoperirea şi începutul unei
noi tehnologii: fabricarea cărămizilor (v. 3: „Haidem! Să facem cărămizi...”).
! Fiecare nou început ştiinţific, politic, cultural sau religios se poate transforma într-un prilej de
fanfaronadă şi exaltare a prostiei omeneşti, atunci când se face totul fără Dumnezeu, sau poate fi un prilej de
mare bucurie şi binecuvântare, atunci când totul se face împreună cu Dumnezeu şi spre slava lui Dumnezeu!
Folosind cărămizi în loc de pietre, oamenii din acea vreme au putut ridica construcţii mult mai largi şi
mai înalte ca cele construite până atunci. Textul ne spune că ajungând într-o câmpie într-o ţară pe nume
Şinear, oamenii s-au decis să locuiască acolo. În Şinear ei au luat o decizie: să construiască un turn a cărui
vârf să atingă cerul, probabil dorind astfel să-şi demonstreze că nu există un Dumnezeu veghetor asupra a tot
ce se întâmplă.
! Locul în care îţi aşezi viaţa este foarte important. Poţi să te opreşti să locuieşti în Şinear (Şinear este
numele vechi şi poetic al ţării Babilonului; Babilon înseamnă Poarta zeilor, ca atare, reprezintă locul în care
ajungi să te închini şi să slujeşti unei multitudini de zei) sau, poţi să te opreşti şi să locuieşti în camera de sus
(locul în care te închini şi-I slujeşti doar lui Dumnezeu).
Geneza 11:5 ne spune un lucru foarte interesant: „Domnul S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul pe
care-l zideau fiii oamenilor”. Aceste cuvinte, sigur poetice, ne prezintă atitudinea pe care Dumnezeu o are
faţă de toţi cei care Îi nesocotesc Numele şi puterea.
Psalmistul, în Psalmul 2:4, spune: „Cel ce şade în ceruri râde, Domnul îşi bate joc de ei”. Este un
„râs” diferit de râsul nostru, un râs amestecat cu milă şi compasiune, un râs prin care Dumnezeu se uită din
înălţimea slavei Lui la cei care-L nesocotesc ca la nişte fire de praf de pe cumpăna lumii. Câtă nebunie în
mintea tuturor acestor oameni! Şi astăzi, mulţi oameni şi-ar dori un astfel de Dumnezeu. Să ştie că El există
doar, dar că nu veghează peste tot şi că nu e interesat de tot ce facem, de felul în care ne trăim viaţa.
Scopul principal al întregii construcţii a fost unificarea oamenilor sub aceeaşi deviză: „Fără
Dumnezeu!” Vorbeau o singură limbă, erau toţi uniţi, nu doreau să se împrăştie, şi erau motivaţi de acelaşi
ţel: dorinţa de-a lucra împreună. Scopurile lor erau bune, motivaţia însă care stătea în spatele acestor scopuri
era una greşită: toate acestea fără Dumnezeu!
! Vedeţi, putem lua scopurile lor dar clădindu-le pe o altă motivaţie: aceeaşi limbă, uniţi, lucrând
împreună, dorind să stea împreună în acelaşi loc...
În acel moment, Dumnezeu a intervenit pentru a le da o lecţie acestor oameni, şi a făcut acest lucru
încurcându-le limbile. Ei au vrut să fie independenţi, să trăiască fără Dumnezeu, dar au primit o lecţie din
care ar fi trebuit să înveţe că acest lucru este imposibil.
! Turnul construit să-i adune pe oameni împreună, a devenit turnul care i-a dezbinat pe oameni şi i-a
împrăştiat, departe pe unii de alţii. Înstrăinarea faţă de Dumnezeu conduce la înstrăinare unul faţă de celălalt,
în relaţiile inter-umane. Pe acel loc a fost construit mai târziu Babilonul, cetatea Antichităţii care este
simbolul păcatului şi a răutăţii.
! Întreaga istorie a turnului Babel, ne aduce aminte de Yuri Gagarin, un cosmonaut sovietic care a fost
primul om care a zburat în afara atmosferei pământului, primul om care a ieşit în spaţiul cosmic. Probabil că
unii dintre dvs. vă aduceţi aminte de declaraţia pe care el a făcut-o, o declaraţie rămasă celebră (în domeniul
prostiei umane, zic eu): „Am zburat în spaţiu dar nu L-am întâlnit acolo pe Dumnezeu!” O declaraţie care, cu

1
siguranţă, L-a făcut pe Dumnezeu să zâmbească plin de milă faţă de nebunia oamenilor care încercau să
construiască un nou Babel („s-au fălit că sunt înţelepţi şi au înebunit” – Romani 1:22).
! Unii comentatori ai acestui pasaj din Scriptură au spus că Dumnezeu le-a încurcat limbile oamenilor
pentru că aceştia reprezentau un pericol pentru El. Nimic mai absurd! Niciodată omul nu poate deveni un
pericol pentru Dumnezeu, decât pentru el însuşi. Păcatul şi răzvrătirea noastră nu afectează cu nimic puterea
şi măreţia lui Dumnezeu, doar pe noi înşine. Înainte de Babel are lor potopul şi ambele evenimente au
menirea să ne arate consecinţa păcatului în viaţa omului. Aroganţa şi mândria fiinţei umane nu conduce doar
la prostie, dar, ce-i mai grav, la o atitudine demonică, de luptă împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai
nebunească atitudine a omului!

2. Momentul „Rusalii”
Evenimentul Rusaliilor este reversul evenimentului Babel în istoria umanităţii!
! Babelul a dus la apariţia dialectelor, lucru care a adus confuzia şi dezbinarea celor prezenţi.
Evenimentul Rusaliilor, caracterizat de adunarea celor ce proveneau dintr-o mulţime de ţări în care se
vorbeau limbi diferite, a început prin a-i aduna pe oameni, printr-o nouă revelaţie a planului lui Dumnezeu.
! La Babel, Dumnezeu i-a împrăştiat pe oameni pentru a zădărnici planul diavolului, arhitectul din
spate al acelui plan. La Rusalii, Dumnezeu i-a adus pe oameni împreună, pentru a inaugura o Împărăţie a
neprihănirii, o nouă familie a lui Dumnezeu.
! Babel rămâne un simbol al rebeliunii (ce-i drept zadarnice) împotriva lui Dumnezeu. Rusaliile sunt
un simbol al oamenilor care-L caută pe Dumnezeu şi al plinătăţii lucrării Duhului Sfânt în viaţa lor şi prin
viaţa lor. Dumnezeul care „Se coboară” la Rusalii a devenit Dumnezeul care locuieşte, prin Duhul Sfânt, în
viaţa fiecărui credincios. La Rusalii, Dumnezeu nu S-a coborât doar să vadă ce se întâmplă, ci S-a coborât să
rămână cu noi şi în noi (vezi Ioan 16:7, 13).
! Babel a fost evenimentul orchestrat de diavolul şi îndeplinit de oameni, fără Dumnezeu. Ca atare, a
fost un faliment total, unul dintre cele mai nereuşite şi mai distructive evenimente din istorie, prin implicaţiile
lui. Rusaliile au fost evenimenttul orchestrat de Dumnezeu dar, pentru oameni şi de dragul lor, ca atare, a fost
unul din evenimentele glorioase ale istoriei răscumpărării noastre!
! Oamenii de la Babel au vrut să-şi facă un nume doar pentru ei înşişi, au vrut să se glorifice doar pe
ei. Oamenii de la Rusalii au avut ca scop principal glorificarea Numelui lui Dumnezeu. Ca atare, după
evenimentul de la Babel oamenii n-au mai putut locui împreună şi n-au mai putut lucra împreună pentru a-şi
construi o împărăţie. Odată cu Rusaliile însă, oamenii au început să lucreze împreună pentru a întări şi lărgi
Împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ.
! Babel a fost o demonstraţie în forţă a voinţei omului fără Dumnezeu. Rusaliile au însemnat o
acceptare a planului divin al lui Dumnezeu. Babel a fost locul veştilor rele: de împrăştiere şi dezbinare a
oamenilor fără Dumnezeu. Rusaliile au fost evenimentul veştilor bune: de adunare şi unitate a credincioşilor.
! După Babel, oamenii s-au împrăştiat pe toată suprafaţa pământului într-o atitudine de ostilitate
reciprocă şi alienare spirituală. A urmat apoi perioada „fiecare doar pentru el însuşi”. După Rusalii, oamenii
împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului au început să se adune din nou împreună, să-L slujească pe
Dumnezeu şi să trăiască în dragoste şi părtăşie unii cu alţii.
! Babel reprezintă judecata lui Dumnezeu peste nişte oameni care s-au strâns având ca scop
răzvrătirea împotriva Lui. Rusaliile reprezintă binecuvântarea lui Dumnezeu dăruită unor oameni adunaţi din
orice rasă, naţiune sau limbă, ca să trăiască uniţi în ascultare de El şi de Cuvântul Lui.
! Rusaliile reprezintă sfârşitul pe care Dumnezeu L-a pus haosului şi confuziei adusă de Babel,
aducându-ne totodată o nouă înţelegere asupra planului divin. Dacă mesajul Babelui este: „Noi suntem
dumnezeu!”, mesajul Rusaliilor este: „Noi suntem ai lui Dumnezeu!”
! Dacă Babel ne-a adus tragedia rătăcirii fără Dumnezeu în lume, Rusaliile ne-au adus binecuvântarea
şi frumuseţea umblării alături de Dumnezeu în lume. Ceea ce ne comunică acest eveniment al Rusaliilor este
acela că Dumnezeu nu este departe de noi. Nu trebuie să ne-apucăm să construim turnuri ca să ajungem la El
şi nici să zburăm departe în cosmos ca să-L întâlnim. Iată ce ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu:
„Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: „Cine se va
sui în cer?” (Să pogoare adică pe Hristos din cer). Sau: „Cine se va pogorî în Adânc?” (Să scoale adică pe

2
Hristos din morţi). Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul
acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca
Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” (Romani 10:6-9).
Dragii mei, când ne uităm la realizarea cea mai iscusită şi mai puternică a oamenilor fără Dumnezeu,
putem vedea Babelul şi consecinţele lui în istoria noastră. Când ne uităm însă la puterea şi înţelepciunea lui
Dumnezeu, putem vedea evenimentul Rusaliilor.

Înainte de a încheia, aş vrea să subliniez faptul că dincolo de cele două sensuri istorice cu implicaţiile
celor două evenimente, există o semnificaţie simbolică cu o puternică încărcătură, a evenimentului Babel şi
Rusalii. Dumnezeu are puterea să transforme orice Babel într-un Rusalii.
Pentru a ilustra acest lucru aş vrea să vă relatez viaţa unui om pe nume William Murray.
William este fiul lui Madalyn Murray, o faimoasă ateistă care a fost principalul artizan a legii privind
scoaterea rugăciunii şi a citirii Cuvântului lui Dumnezeu din şcolile de stat din SUA, lege promulgată de
Curtea Supremă a Statelor Unite în 1963.
El povesteşte în auto-biografia vieţii lui „Viaţa mea fără Dumnezeu” cum a crescut într-o familie în
care violenţa şi ura erau la ele acasă. Mama lui nu a fost în stare să-şi păstreze niciodată o slujbă pe termen
lung, din cauza acceselor ei de furie. Nu s-a căsătorit niciodată, nici măcar cu tatăl copiilor pe care i-a avut.
Bunica lui William a fost implicată în practici de ghicire şi vrăjitorie, bunicul lui în afaceri ilegale, iar unul
din unchi, în pornografie.
Mama lui l-a învăţat de mic copil că, din moment ce Dumnezeu nu există, totul este relativ, nimic nu
este total negru sau total alb, corect sau incorect. Ea l-a învăţat că singurele lucruri care contează în viaţă sunt
mâncarea, băutura şi desfrâul.
În 1980, William a intrat într-un program creştin de dezalcoolizare, program în cadrul căruia a auzit
pentru prima oară în viaţa lui despre dragostea lui Dumnezeu. A fost momentul care a declanşat căutarea lui
după Dumnezeu.
În acelaşi an, în timp ce dormea în apartamentul lui din San Francisco, a avut un vis în care,
povesteşte el, i s-a arătat Duhul Sfânt şi l-a îndemnat să caute adevărul în Cuvântul lui Dumnezeu. Era locul
în care el nu se uitase niciodată până atunci, pentru că mama lui se luptase (şi reuşise acest lucru) să scoată
această Carte din inimile copiilor şi din şcolile Americii.
William afirmă în cartea sa că motivul real pentru care mama sa s-a luptat din răsputeri pentru
promulgarea acestei legi, a fost acela că în adâncul sufletului ei, îi ura din răsputeri pe copiii lui Dumnezeu.
El a mai spus că zelul ei a fost atât de mare în această direcţie, încât a considerat că nici un preţ nu este prea
mic pentru realizarea acestui scop în viaţă.
În momentul în care William şi-a predat viaţa Domnului Isus şi a întors definitiv spatele unei vieţi
trăite în păcat, mama lui l-a numit trădător şi a întrerupt orice comunicare cu el. Cu toate acestea, el i-a rămas
credincios lui Dumnezeu, începând să călătorească în toată lumea şi relatând istoria vieţii şi a schimbării lui.
El este actualmente preşedintele Asociaţiei pentru libertatea religioasă din SUA. Dumnezeu a transformat un
posibil Babel din viaţa acelui om, într-un prezent Rusalii! Savă Lui!

Rusaliile ne-au adus un nou scop în viaţă acela de-a întări lucrarea Bisericii şi de a lărgi Împărăţia lui
Dumnezeu. Iată noua construcţie spirituală la care suntem chemaţi de către Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Şi
la această nouă construcţie suntem invitaţi să contribuim şi tu şi eu, împreună, în unitate, călăuziţi de acelaşi
Duh!
Şi un ultim lucru pe care aş vrea să-l menţionez. Şinear înseamnă şi Ţinutul celui care reînoieşte. Ştiţi
ce-mi spune mie acest lucru? Atunci când Îi predau lui Dumnezeu cârma vieţii mele şi Îl las pe El să lucreze
prin viaţa mea, va avea loc cea mai frumoasă şi mai extraordinară schimbare. Dintr-un posibil Şinear, loc al
turnurilor Babel, adică al răvrătirii mele faţă de Dumnezeu, viaţa mea poate deveni Ţinutul celui care
reînoieşte, pentru că Dumnezeu este Cel care poate schimba şi înnoi şi „ţinutul” vieţii mele, pentru că atunci
când Duhul Sfânt vine în viaţa mea, El face toate lucrurile noi! Slăvit să fie Numele Lui în veci! Amin!