Înțelepciunea integrității în viața de familie

Textul biblic: Proverbe 13:24; 14:1; 19:14; 22:6; 24:3-6

Versetul cheie: Proverbe 24:3, 4
Ideea centrală a lecției: Dumnezeu a creat familia în vederea binecuvântării celor doi soți și în vederea
călăuzirii copiilor de către părinți pe drumul înțelepciunii și responsabilizării în viață.
Scopul lecției: Să te încurajeze să dai dovadă de înțelepciune în relațiile de familie, trăind în ascultare de
Cuvântul lui Dumnezeu.

O doamnă a intrat în biroul unui pastor și după ce s-a așezat pe un scaun, i-a zis acestuia: „Aș vrea să
știți că m-am decis să divorțez de soțul meu, pentru că nu este în stare să mă facă fericită. Eu cred că
Dumnezeu vrea să fiu fericită și ca atare, am întâlnit o altă persoană în acest sens.”
Trăim într-o societate în care familia traversează una din cele mai adânci crize ale ei. Divorțul a
devenit o practică comună și normală în multe familii creștine. Rămân în urmă soți cu suflete rănite și copii
cu traume morale și spirituale, care îi marchează pentru tot restul vieții.
Dumnezeu vrea ca oamenii să accepte planul Lui cu privire la viața de familie. Conform lui părinții
sunt chemați să fie o binecuvântare unul pentru celălalt și împreună pentru copiii lor. Lecția de astăzi este un
apel la trăirea unei vieți înțelepte în cadrul familiei, așa cum dorește Dumnezeu.

1. Fii un soț/soție înțelept/înțeleaptă (14:1; 19:14; 24:3-6)

Care sunt deciziile spirituale pe care un soț înțelept trebuie să le ia pentru a avea parte de fericire în
viața de familie? Textele din acest paragraf subliniază câteva principii biblice.
Primul lucru pe care trebuie să-l învățăm este legat de felul nostru de vorbire și comportare. Nu poți
clădi un cămin fericit, dacă îți distrugi soțul sau soția prin vorbirea sau comportamentul tău nesăbuit (14:1).
Uneori nu dăm prea mare importanță cuvintelor, gesturilor sau comportamentului nostru dar multe din
discuțiile și certurile care apar în viața de familie pornesc de la lucruri „mărunte” la prima vedere: o jignire
scăpată într-un moment de mânie, o atitudine lipsită de maniere, o vorbă sau o privire disprețuitoare, un
reproș nejustificat. Toate acestea luate împreună formează „vulpile mici” care strică în timp „via familiei”
(Cânt. Cânt. 2:15).
Fraza „cu înseși mâinile ei” subliniază faptul că distrugerea celor mai multe familii nu vine din
exterior, ci chiar din interiorul lor. Ele ajung să se destrame din cauza lipsei de înțelepciune și și a absenței
fricii de Dumnezeu care ar trebui să fie prezente în viața celor doi soți. Este încă un argument în plus în
favoarea temei principale a cărții și anume că, prezența fricii de Domnul în viața omului este o dovadă a
înțelepciunii de sus.
Una din rădăcina multor probleme care apar în viața de familie este cearta, care vine pe fondul
nestăpânirii de sine. Deși pare destul de neînsemnată, cearta are implicații adânci și dramatice în viața de
familie. Mulți oameni dau vina pe stres. Alții pe situația materială precară. Alții pe copii, pe situația din țară
sau pe șeful de la locul de muncă. Foarte puțini sunt cei care sunt capabili să recunoască că ei sunt de vină.
Duhul de ceartă semnalează prezența unei atitudini firești, lumești, a unei vieți nepredate în întregime
lui Dumnezeu. Un creștin certăreț, care se mânie ușor, este un creștin în viața căruia Duhul Sfânt nu are
control deplin, pentru că acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, este „dragoste, bucurie, pace, îndelungă
răbdare” (Galateni 5:22). În familia creștină gestionarea crizei se face abordând orice situație prin încredere
în Dumnezeu, iubire unul față de celălalt și pricepere în rezolvarea lucrurilor. Solomon numește o soție
pricepută ca fiind „un dar de la Domnul” și așa este (19:14). Priceperea este manifestarea practică a
înțelepciunii.
Priceperea este cultivată în solul ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu și răbdării unii cu ceilalți.
Nimeni nu se naște priceput, devenim pricepuți în măsura în care suntem dispuși să învățăm din lecțiile pe
care Dumnezeu ni le predă în fiecare zi. Solomon recunoaște aici faptul că înțelepciunea și caracterul sunt
daruri de la Dumnezeu, mult mai importante decât casa sau averea pe care le putem avea pe acest pământ.
Ultimul aspect evidențiat aici este cu privire la necesitatea înțelepciunii în luarea deciziilor (24:3-6).
Multe familii ajung în impas, pentru că cei chemați să gândească și să acționeze împreună preferă să ia
decizii individuale pe fondul încăpățânării și orgoliului personal. Solomon ne aduce aminte că înțelepciunea
și priceperea împreună contribuie la înălțarea și consolidarea unei case. Aici nu este vorba despre o
construcție fizică, ci este o metaforă folosită să descrie construirea unui cămin sigur, rezistent în timp.
 Dacă vrem să avem familii puternice, care să reziste în timp furtunilor vieții, atunci trebuie să ne
aducem aminte de nevoia permanentă de a discuta cu soțul/soția despre ceea ce vrem să facem. În felul acesta
ne manifestăm încrederea în capacitatea lui/a ei de judecată și consolidăm relația dintre noi.

Lucruri pe care ar trebui să le faci pentru soțul tău/soția ta: a) să te rogi tot timpul pentru el/ea; b) să-i
fii alături și la bine și la rău; c) să-l încurajezi/s-o încurajezi prin vorbe și prin fapte; d) să nu-l vorbești/să n-o
vorbești niciodată de rău în fața altora; e) să nu lași niciun conflict apărut, nerezolvat; f) să-l iubești/s-o
iubești necondiționat.
Care sunt lucrurile pe care le consideri de valoare în relația de familie: a) banii; b) posesiunile
materiale; c) caracterul; d) părtășia cu Dumnezeu; e) iubirea sacrificială; f) relațiile; g) poziția socială?
Analizează-ți propria ta viață și familie din această perspectivă.

2. Fii un părinte înțelept (13:24; 22:6)

Ceea ce așteaptă Dumnezeu de la fiecare părinte este ca acesta să-și învețe copilul prin exemplul lui
personal, dăruindu-i o învățătură sănătoasă în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu și disciplinându-l cu
înțelepciune pentru a-l ajuta să devină responsabil pentru faptele sale.
Decizia modului de disciplinare a unui copil îndărătnic poate deveni o sursă de tensiune între soț și
soție; din cauza aceasta, mulți părinți preferă să nu ia nicio măsură de disciplină, pentru a nu se isca alte
discuții. Este modul cel mai comod de neimplicare în problemele de educație ale copiilor. Solomon însă ne
spune: Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său (13:24).
Dacă pedeapsa corporală își are rolul ei în procesul de formare a caracterului unui copil, un rol
deosebit îl are și învățătura născută din experiența vieții: Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și
când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea (22:6). Datoria unui părinte este să vegheze asupra căilor pe care
copilul său trebuie să le urmeze în viață. În școala vieții de familie părinții își dau cele mai mari și grele
examene. Mulți părinți falimentează în educația copiilor lor, pentru că nu-și fac timp pentru copii atunci când
aceștia au cea mai mare nevoie de ei, adică în primii ani de viață. Consecința este că atunci când ar vrea să-și
facă timp, deja e prea târziu, iar copiii au ieșit de sub autoritatea lor. Din acest motiv Solomon subliniază
importanța educării copiilor încă de la o vârstă fragedă. Orice lucru trebuie făcut la vremea lui.
În același timp, învățătura trebuie unită cu o viață de rugăciune și mijlocire înaintea lui Dumnezeu
pentru ei și printr-o mărturie personală conformă cu învățătura pe care le-o dăm. Copiii trebuie să vadă în
primul rând în viața noastră împlinirea învățăturii pe care le-o dăm, altfel totul va fi doar o minciună
îmbrăcată frumos.

Cât de mult timp petreci cu copiii tăi? Ești preocupat la fel de mult de educația lor spirituală la fel cum
ești preocupat de educația lor intelectuală?