FAMILIA

Familia este o formă socială de bază, realizată prin căsătorie sau concubinaj

neformal, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii
necăsătoriți).

Familia este o asociere, are un caracter privat, fiind alcătuită dintr-un bărbat, o
femeie și copiii lor naturali.În această familie soțul își exercită rolul asupra soției
și copiilor; este responsabil pentru asigurarea mijloacelor economice necesare
gospodăriei sale; reprezintă familia la nivelul sferei publice. Mama / soția
răspunde de organizarea vieții domestice, conduce gospodăria, îngrijește și
educă copiii.Există o diviziune clară între domeniul privat al familiei, asociat
naturii și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional
prin contractul social. De aici rezultă că legile reglementează sfera publică, iar
reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională
privind căsătoria se întemeiază pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și
societate.

Familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltăm şi la rândul nostru ne

formăm o altă familie. Este locul unde găsim înţelegere, linişte şi soluţii la
problemele care ne frământă. Cu condiţia ca în familie să existe comunicare,
respect şi iubire.
Există "reţete" ale fericirii în familie? Ce importanţă are comunicarea între soţ şi
soţie, între părinţi şi copii, între bunici şi copii, între fraţi? Ce factori distrug
armonia unei familii? Lămurim aceste aspecte împreună cu psihologul Ştefania
Niţă, de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti.
Unii dintre cei mai importanţi factori care menţin familia unită sunt stima şi iubirea
reciprocă, dorinţa partenerilor de a duce o viaţă comună, implicarea acestora în
creşterea şi educarea copiilor, comunicarea autentică între membrii familiei,
existenţa unei locuinţe proprii şi a unor venituri satisfăcătoare. O familie
armonioasă are un mod de viaţă echilibrat datorită deschiderii şi dorinţei
membrilor ei de a-şi îndeplini în mod complet rolurile în cadrul familiei. Cu alte
cuvinte, armonia familială este produsul unei relaţii bazate pe încredere, respect
şi iubire între soţ şi soţie, părinţi şi copii, părinţi şi bunici, bunici şi copii.
 INFLUENȚA INTRE SOȚI
Puţini oameni ne sunt mai aproape decât părinţii şi partenerii de viaţă. Aşa se
explică de ce între membrii familiei există influenţe şi interacţiuni puternice,
uneori pozitive, alteori negative. De exemplu, comportamentul soţului este
modelat în timp de comportamentul soţiei şi invers. Un alt exemplu: dacă
intervine o schimbare majoră în viaţa mamei (îşi schimbă locul de muncă, se
îmbolnăveşte), se schimbă şi relaţiile familiale, iar tatăl şi copiii vor fi influenţaţi în
mod automat. Iată încă un exemplu oferit de psihologul Ştefania Niţă: "Dacă
soţul se plânge că soţia îl cicăleşte, un terapeut va sesiza că nemulţumirea soţiei
reprezintă doar o jumătate din ceea ce se întâmplă cu adevărat între soţi. Dacă
soţia este percepută ca fiind cicălitoare, acest lucru poate însemna că nu a mai
primit din partea soţului atenţia necesară pentru preocupările ei. Faptul că nu
este ascultată şi înţeleasă o face să se simtă nervoasă şi lipsită de sprijin. Nu
este de mirare că devine cicălitoare!". Dacă însă, în loc să asculte cicăleala soţiei
ca pe o profeţie care se îndeplineşte, soţul se va dovedi dornic să-i cunoască
problemele, soţia va simţi că lui îi pasă de ea şi îşi va modifica comportamentul.
Dar aici nu se poate ajunge decât prin comunicare. Dacă nu există înţelegere,
relaţiile dintre soţi vor decurge în felul următor: cu cât soţia va fi mai cicălitoare,
cu atât soţul o va ignora mai mult. Şi cu cât o va ignora mai mult, cu atât îl va
cicăli mai mult. Se intră într-un cerc vicios care se va perpetua toată viaţa sau se
ajunge la destrămarea cuplului.

COMUNICAREA
Comunicarea în familie este dorită şi invocată de majoritatea persoanelor. Dar
cum se poate realiza comunicarea autentică? A comunica înseamnă a pune în
cuvinte aspecte care ţin nu doar de acţiuni, ci mai ales a vorbi despre trăiri,
emoţii, aşteptări, dorinţe, nemulţumiri, dezamăgiri.

Asta înseamnă că în familie trebuie să vorbim nu doar despre ce am mai făcut,

ce fac copiii, ce mâncăm, ce mai cumpărăm, ci mai ales despre ce ne place sau
nu ne place, ce ne supără, ce se întâmplă în mintea copilului care are probleme
la şcoală etc. Tot a comunica în mod autentic înseamnă a asculta ce spune
celălalt, a avea răbdare să îi dăm fiecăruia – partenerului, copilului, bunicului,
socrului – posibilitatea de a-şi exprima până la capăt opinia. În măsura în care
aceste condiţii sunt îndeplinite, comunicarea în familie are şanse de reuşită.
Asta înseamnă că membrii familiei vor şi pot să vorbească deschis despre ceea ce
gândesc şi mai ales despre ceea ce simt. Astfel pot sta faţă în faţă cu emoţiile şi
sentimentele fiecăruia, ceea ce conduce la formarea unor relaţii familiale bazate
pe încredere, iubire şi respect.

Comunicarea in familie ar trebui sa fie directă și deschisă. Nu poate exista o

relație bună în absența sincerității, care aduce increderea celor mici in adulți. Tot
în acest sens, este important să-ți ții promisiunile. Astfel, copiii vor putea să vină
mai ușor la tine pentru a-ți cere sfaturi sau pentru a se destăinui.

12 SECRETE ALE FAMILIEI

FERICITE
1- Devotament
Partenerii devotați unul altuia consideră căsătoria o legătură permanentă, iar
asta le conferă un sentiment de siguranță. Soțul și soția sunt siguri că partenerul
va rămâne fidel legăturii conjugale, chiar și în situații grele.

Unele cupluri se simt obligate să rămână împreună deoarece nu vor să-și atragă
dezaprobarea familiei și a societății. Devotamentul însă constituie o motivație
superioară, întrucât se bazează pe iubire și respect reciproc.

2- Muncă in echipă
Un soț și o soție care lucrează în echipă se aseamănă cu un pilot și cu un copilot
care urmează același plan de zbor. Când apar probleme, fiecare dintre soți se
gândește la binele cuplului, nu la el însuși.
3- Respect
Partenerii care se respectă reciproc țin unul la celălalt chiar și când apar
neînțelegeri. „Ei nu rămân fixați pe poziții, de o parte și de alta a baricadei”
„Mai degrabă, discută despre dezacordurile lor, ascultă cu respect punctul de
vedere al celuilalt, iar apoi găsesc o cale de mijloc potrivită pentru amândoi.”

4- Iertare
A ierta înseamnă a trece cu vederea o greșeală, a înceta să nutrești
resentimente. Iertarea nu înseamnă a minimaliza greșeala sau a te preface că
nu s-a întâmplat nimic. „Continuați să vă suportați unii pe alții și să vă iertați cu
mărinimie unii pe alții, chiar dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva
altuia”.

5- Comunicare
Tu și copiii tăi comunicați cu adevărat când vă exprimați deschis gândurile și
sentimentele. Comunicarea cu adolescenții poate fi o adevărată provocare.
Până nu demult, „aveai permis de intrare în culisele vieții copiilor tăi. Acum te
bucuri și dacă primești un bilet în sală, și s-ar putea să nu fie cel mai bun
loc”. În ciuda aparențelor, în această perioadă, copiii au cel mai mult nevoie
de comunicare!
6- Disciplinare
A disciplina poate însemna a îndruma sau a educa. Uneori, poate presupune
corectarea comportamentului greșit al copilului. Totuși, de cele mai multe ori,
înseamnă a-i oferi instruirea morală care să-l ajute să facă alegeri înțelepte. În
ultimele decenii, disciplinarea aproape că a dispărut din multe familii, întrucât
părinții se tem că aceasta va diminua respectul de sine al copilului. Însă părinții
înțelepți le fixează copiilor reguli rezonabile și îi învață să le respecte.

7- Valori
Standardele după care alegi să trăiești constituie valorile pe care le ai. Te
străduiești, de exemplu, să fii cinstit în toate aspectele vieții? Atunci vei dori,
probabil, să le transmiți această calitate și copiilor tăi.Valorile includ și norme de
conduită. De exemplu, o persoană cu înalte norme de conduită va fi harnică,
onestă și binevoitoare cu alții. Aceste calități se cultivă cel mai bine la o vârstă
fragedă

Valorile sunt ca o
busolă: îl pot ajuta
pe copil să decidă
pe ce cale să
meargă

8- Propriul exemplu
Părinții devin exemple bune pentru copiii lor dacă trăiesc potrivit cu ceea ce
spun. De pildă, nu te poți aștepta ca fiul tău să fie sincer dacă-i sugerezi să
spună că nu ești acasă când nu vrei să vorbești cu cineva care așteaptă la ușă.

„Deseori, auzim expresia: «Fă ce spun, nu ce fac». Această abordare

nu funcționează cu copiii. Ei sunt ca un burete care absoarbe tot ce
spunem și facem și ne vor atenționa ori de câte ori comportamentul
nostru nu corespunde cu ceea ce încercăm să-i învățăm.”
Părinții îi influențează pe copiii lor, inclusiv pe adolescenți, mai mult decât oricine
altcineva, chiar mai mult decât cei de-o vârstă cu ei. Aceasta înseamnă că tu ești
cel mai în măsură să îți îndrumi copiii în direcția corectă, dacă, bineînțeles,
practici ceea ce îi înveți.

9- Identitate
Identitatea nu are legătură doar cu numele pe care îl porți și cu felul în care arăți.
Ea include valorile, convingerile și caracterul tău. În realitate, identitatea este tot
ceea ce te definește, atât în interior, cât și în exterior.

O identitate bine
definită te va
ajuta să reziști în
fața celor mai
puternice
furtuni

10- Demn de incredere

Persoanele demne de încredere câștigă încrederea părinților, a prietenilor și a
angajatorilor. Ele respectă regulile, își țin promisiunile și spun întotdeauna
adevărul. Aproape de fiecare dată, libertatea primită este direct proporțională
cu încrederea câștigată.
„Cel mai bun mod de a câștiga încrederea părinților este să
demonstrezi că ești matur și responsabil nu doar când ești în preajma
lor, ci întotdeauna.”

11- Hărnicie
O persoană harnică nu evită munca grea. Ea muncește cu plăcere pentru a avea
cele necesare și pentru a-i ajuta pe alții, chiar dacă activitatea în sine nu este de
invidiat. Viața e plină de responsabilități, fie că ne place, fie că nu. În condițiile în
care multor oameni de azi nu le place să muncească din greu, a fi harnic e un
avantaj.

Hărnicia este ca
exercițiul fizic: îți
este de folos acum
și în viitor

12- Obiective
Un obiectiv nu este doar un vis – ceva ce ți-ai dori să se întâmple. Obiectivele
realizabile implică planificare, flexibilitate și, bineînțeles, multă muncă.

Există obiective pe termen scurt (care pot fi atinse în câteva zile sau în câteva
săptămâni), pe termen mediu (câteva luni) și pe termen lung (un an sau mai
mult). Obiectivele pe termen lung pot fi atinse cu ajutorul unor obiective
intermediare.

ROLUL FAMILIEI ÎN
SOCIETATE
Rolul unei familii într-o societate este, în esență, să înveți abilitățile, moralul și
valorile copiilor, care îi vor ajuta să devină oameni mai buni și, la rândul lor, îi vor
permite să devină productivi în societate.
În timp ce copiii învață abilități, valori și etică din alte locuri mai târziu în viață,
cum ar fi școala, munca și prietenii, familia este primul loc în care acestea obțin
un sentiment de moralitate și ceea ce este considerat drept și rău. Copiii sunt
expuși influenței părinților lor și a fraților dacă au ei, precum și a bunicilor lor și a
altor membri ai familiei extinse. Prin interacțiunile frecvente cu membrii familiei,
copiii învață să imite convingerile părinților despre ceea ce constituie un
comportament lăudabil, acceptabil și deplorabil în societatea mai largă. Valorile
pe care familiile le insuflă la copii sunt modelate în mai multe moduri, care includ
educația personală a părinților, locația lor geografică și religia.
Tipuri de familii         În întreaga lume, structurile familiale și valorile familiei
sunt în mare măsură modelate de comunitatea mai largă, și chiar de statul,
regiunea sau țara în care se află o familie. Tipul de familie în care este crescut
un copil își modelează și valorile, ceea ce influențează la rândul său felul în care
acel copil interacționează în societate și ce concepție are despre rolul de gen. O
familie matrilocală, de exemplu, este o familie nucleară condusă de o femeie fără
prezența sau implicarea unui tată mascul. Copiii crescuți în acest mediu pot avea
o percepție mai favorabilă asupra rolului femeilor ca membri asociați și egali în
societate. Copiii crescuți în locurile patriarhale tradiționale, în schimb, pot
dezvolta convingerile că bărbații sunt furnizori superiori și naturali pentru familiile
lor. Aceste medii, la rândul lor, modelează modul în care copiii răspund la rolul
bărbaților și femeilor în forța de muncă și în mediul înconjurător.
În cadrul familiei tradiționale rolurile şi statusurile sunt clar definite. La baza
acestei structuri destul de rigide se află autoritatea, care aparține bărbatului.
Barbatul este activ, dominător, orientat spre exterior în timp ce femeia este
pasiva, supusă, orientate spre interior, spre familie şi mentinerea coeziunii ei.
Familia tradițională consacră superioritatea părinților asupra copiilor , a
varstnicilor asupra tinerilor, a barbaților asupra femeilor, a fraților mai mari
asupra celor mai mici.
Valorile şi structura familiei tradiționale erau considerate imuabile , nimeni nu le
punea în discuție şi le accepta ca pe ceva sub-înțeles, ceea ce facea tranziția de
la o generație la alta mult mai ușoara. Cine se opunea acestei ierarhii
era condamnat atît în propria familie cît şi în comunitate, ceea ce făcea abaterile
mult mai rare şi mai puțin probabile. Funcțiile familiei sînt cele mai vizibile în
familia de tip tradițional. Valorile comunității, grupului aveau intaietate
intotdeauna în fața valorilor individuale, fară a intra în conflict cu acestea.
Structura, ierarhia, modul de relaționare şi comportamentul se transmite-au de la
generație la alta în mod firesc şi general acceptat.

Funcția familiei în societatea modernă actuală este multifuncțională. Familia în

epoca modernă oferă membrilor individuali ai familiei necesitățile de bază
necesare pentru a avea o viață sănătoasă și fericită. Oamenii care au o structură
familială sănătoasă în societatea modernă pot trăi o viață mai sănătoasă și mai
productivă decât oamenii care nu au o structură familială sau cei care au o
„familie nucleară” disfuncțională. A avea o structură familială solidă în societatea
modernă este esențial pentru a asigura sănătatea și bunăstarea tuturor
membrilor familiei. Familia din epoca modernă poate fi încredințată pentru a oferi
adăpost și siguranță împotriva rănilor care ar putea proveni din afara structurii
familiei nucleare.

6 FUNCȚII ALE UNEI FAMILII

Se crede că familia din epoca modernă îndeplinește următoarele șase funcții -

Nevoi de baza- hrana, apa și adăpostul sunt asigurate de familii din

societatea contemporană.

Apartenență și acceptare- În societatea modernă de astăzi, structurile

familiale oferă sprijin și acceptare încorporate pentru membrii familiei care
participă împreună la viața de zi cu zi. Satisfacerea acestor nevoi este
esențială pentru bunăstarea mentală și emoțională a familiilor.

Securitate financiara- Familiile din societatea contemporană contribuie la

bunăstarea financiară a tuturor membrilor familiei din cadrul unității
familiale. Aceasta înseamnă că toți membrii familiei care împărtășesc
viața de familie zilnică pot fi siguri că nevoile lor financiare vor fi
întotdeauna satisfăcute.

Sistem de suport -Membrii familiei oferă un sistem de sprijin încorporat

care ajută la provocările de a trăi în societate și în viața de zi cu zi.

Beneficii pentru sănătate -A avea pe cineva care să te ajute să ai grijă

de sănătatea și bunăstarea ta pentru sănătatea ta fizică și mentală este
un alt beneficiu al familiei moderne de astăzi.

Beneficii comunitare- Oamenii care provin din familii stabile și de susținere

contribuie adesea la o comunitate mai mare și, prin urmare, creează cartiere
și familii mai puternice
FAMILIE IDEALĂ
Familia in viziunea mea este unul din cele mai frumoase elemente ale societății.
Ca grup primordial,familia creează cadrul dezvoltării relațiilor interumane și
confera caldura și apropierea specifica legaturilor dintre parinți si copii. Pe de o
parte, in viața fiecărui om familia joacă un rol esențial. Familia este foarte
importantă in evoluția copilului, configurand-o arena a dezvoltării psihice și
sociale. In familie ,copilul invață pentru prima data ce e bine și ce e rău și
dobîndește un prim set de valori. Datorita acestei funcții de socializare, familia
esteresponsabila de formarea personalitatii copilului siastfel joaca un rol
essential in conturarea viitoarei societăți. Pe de alta parte societatea
contemporană este foarte dinamică și pune un accent pe cariera și pe goana
după satisfacții financiare, infuentînd astfel in mod negativ relațiile intra-familiare,
de aceea familia ideală este aceea care reușește să treaca prin viața fară ca
acești factori să aiba nici cea mai mică șansă să intre intre ei.

Ca unitate de bază a societății, familia are nevoie de un spațiu numai al său

unde să se poată dezvolta și unde să poată să fie ferită de acești factori
perturbatori

Familia ideală în societatea modernă este formată din familii nucleare cu doi
părinți cu copii. Familiile din societățile occidentale se concentrează pe
menținerea sănătății și bunăstării tuturor membrilor structurilor lor familiale. În
societatea modernă, această îngrijire vine sub formă de hrană, adăpost, sprijin
financiar, educație și îngrijire a sănătății.

FAMILIA MEA
Suntem cinci oameni in casa
Ca i-am numarat la masa,
Tata, mama si bunicul
Bunica si eu, piticul.
Tata-i bun si serios,
Muncitor si respectuos.
Despre mama ce sa-ti spun? 
Nu am voie sa-i ascund
Fapte rele, ghidusii,
Cand le fac ca alti copii.
Bunica imi da povata,
Cum sa ma port in viata,
Va spun de bunic apoi,
C-a fost primul in razboi.

  DOI FRAȚI
Noi sntem doi frați in casă

Și nu e certăm de loc

Si suntem tacuti la masa,

Si cuminti in orice loc.

Avem hamuri, cerc si minge,

Cand pe-afara ne jucam,

Iar cand ploua, ori cand ninge,

Linistiti in casa stam.