Cum poti comunica

mai eficient cu cei

apropiati

Grecu Constantin
Ca toată lumea, am fost martori la cel puțin o
cearta in familie.
La unii este un eveniment care se întâmpla
rar, ocazional, iar in alte familii este atât de
frecvent încât este ca și cum ai manca sau
te-ai spăla pe dinți.
În alte familii există aceea tensiune în
atmosferă, în cele mai multe cazuri familiile
se destramă, persoanele suferă, iar copii
(daca există) vor suferi conștient sau
inconștient tot restul vieții, de pe urma unor
astfel de momente.

Conform studiilor recente, indiferent ce vor

învăța copii într-o familie (obiceiuri,
comportamente, stil de viată, viziuni, etc) va
fi integrat si dus mai departe generație după
generație.
 Întrebarea este:
Ce poți face tu pentru a nu
mai urma astfel de tipare?
Ce faci tu, pentru a nu mai
urma astfel de tipare?
 Dacă la voi s-a întâmplat sau se
întâmplă, astfel de
momente/evenimente, se intampla
dotarita lipsei de maturitate, de
comunicare sau din cauza a ceea ce
a fost copiat de acasă ori din
societate.
Oamenii care țin la relație, copii vor
încerca să repare acestea mergând
la psiholog.
Dacă noi ca oameni nu
conștientizam ACUM acest lucru,
vor urma generații după generații
pline de traume/tipare de care nu își
vor da seama considerându-le
normale. Doar așa au văzut acasă.
Uită-te în jurul tău și spune-
mi sincer că tu vezi oameni
împliniți sufletește, material,
spiritual.
 Când te uiți atent în ochii unei persoane vei
vedea cu mult mai mult decât spun cuvintele.
Apoi, uite-te la fața acelei persoane.
Analizează-i corpul. Nu judeca, doar observă

Eu ceea ce văd la
ora actuală este
doar foarte multă
suferință, acoperită
de măști, de lucruri
pe care oamenii și
le cumpără pentru
a fi băgați in
seamă sau doar
pentru a crede ei,
că sunt mai buni
ca alții,

Văd oameni bolnavi, oameni care consumă

alcool sau droguri, care fumează ori poate
doar mănâncă mai mult decât le este
necesar, care consumă ciocolată sau poate
dulciuri în exces, dependenți de rețele sociale
sau de obiecte strălucitoare pentru a acoperi
emoții, golul interior sau doar poate pentru a
putea merge mai departe cu traumele pe care
le au la purtător.
 Oameni care se îneacă in vicii inconștient
doar pentru a mai putea depășii încă câteva
ore din viată. Văd oameni imaturi emoțional,
mental, care au depășit de mult vârsta
maturității.

Eu, am trecut prin multe dintre cărările pe

care le-am enumerat.
M-am născut într-o familie cu 5 copii și în
care era doar un singur salar. Mama era
casnică. Nu o lăsa-se tata să muncească,
pentru ca să aibă grijă de copii. Să ții o casă
cu un salar, 3-4 copii la școală in același timp
era dificil și nici acum nu cred că e ușor. Cu
atât mai mult când părintele care aduce banii
în casă, consumă alcool și fumează.
 De fapt dacă mă gândesc, multe persoane
care lucrează pe șantier au și acum viziunea
limitată. Nu vreau să mă victimizez acum că
nu aveam ce să mâncăm, cu toate că am trăit
multe zile de acest fel. Au fost zile
provocatoare dar, le-am depășit. Adevărata
problemă este cu ceea ce am rămas,
credințele limitative, viziunile limitate,
comportamente nașpa, cum ar fi alcoolul,
fumatul, furia, agresivitatea, etc, etc.

Ești oginda a ceea ce ai

invățat, copiat.
 Constient sau inconștient,
manifești tiparele și
comportamentele învătate!
Copiem, integrăm, adaptăm chiar înainte să
facem bine ochi. La 7 ani, în subconștient
avem deja scrise poveștile de viață. Analiza
tranzacțională spune că încă de la 2 ani avem
povestea scrisă. Eu cred că la 7 ani suntem
deja programați pentru noua viată.

Rămâne în puterea noastră să schimbăm pe

măsură ce ne dăm seama, vrem și facem
eforturi în acest sens.
Cum spuneam, ai mei au avut o viziune
simplă. Mi-au transmis că viața e simplă: să ai
job bine plătit dacă e posibil, să te însori, să-ti
cumperi o casă, mașină, să faci copii și, cam
atât. Ești fericit sau ar trebui fericit și mulțumit.
Mă uitam la filme și visam cu ochii deschiși, dar
mă aduceau la realitate cu câte o palmă după
ceafă. Căăăă, viața nu-i ca-n filme.
Am văzut cum se distruge o căsnicie, zi după zi
și cum în final după 30 de ani fiecare pleacă pe
alt drum, urându-l atât de mult pe celălalt, încât
să nu și mai vorbească niciodată.
Aș putea enumera o ”groază” de momente
care mi-au produs traume, răni, dar nu acesta
este scopul articolului. Este necesar ca oamenii
să ”deschidă ochii”, creșterea și dezvoltarea
conștiinței, de a face pas după pas pentru a
evolua.
Nu pot să afirm că eu îmi ridicasem nivelul de
conștiință și eram Zen. Viața mea a început
așa cum am văzut acasă. Copiasem
sârguincios o mulțime de comportamente
proaste, credințe limitative și viziuni inguste
care m-au dus la ,,sapă de lenm”.
 Și așa, nici bine nu am
început o căsnicie că am și
terminat-o. Adulții ca adulții,
ce te faci cu un copil care se
naște într-o astfel de
căsnicie?
Vă spun sigur
că suferă. Și, ar
suferi și mai
puțin dacă
adulții ar fi
maturi.
Dacă unii părinți nu ar mai privi copii ca pe
niște trofee, cu siguranță copiilor le va fi mai
bine. Și uite așa, din orgoliu și viziuni retarde,
minciuni sau povești „turnate” unui copil în cap,
ajung să fie bază și piatră de căpătâi în
educația copilului. Aceasta este doar o
variantă, prin care unii oameni ajung la
maturitate, inadaptați, insuficienți, plini de
ranchiună, ură și convingeri limitate.
 Tu cum crezi că
această persoană
își va educa
copilul când va
avea unul?

Sau poate că, nici nu-și va dori. Cine știe?

Unele credințe/convingeri sunt ca și
buruienile: după ce ajung acolo, durează ani
de zile ca să scapi de ele.
Revin. Convins că nu poate fi doar rău, după
câțiva ani de tatonări am luat-o de la capăt.
Ba chiar îmi făcusem între timp și casă, și
mașină. Nu îmi mai trebuia mult, ca să fiu
”fericit”. Trebuia doar să găsesc persoana
potrivită să mă placă și bineînțeles să o plac.
De valori încă nu auzisem. Eu îmi doream să
fiu fericit și împlinit. Așa că, Costică dă-i bice.
M-am însurat, și-a 2-a oară. Mă gândeam că
eu o să fiu mai deștept decât au fost ai mei.
Uram certurile, și totuși ... reacționam. Am
observat de-a lungul relațiilor că una dintre
cele mai tensionate perioade este aceea când
banii sunt insuficienți. Apoi, respectul dispare
datorită obișnuinței, călcarea în picioare a
valorilor celuilalt, confruntări intre credințe
limitative, orgoliu excesiv care poate trece în
prostie și, aș putea încă enumera. Cel de-al
doilea mariaj a fost la un pas de a se duce de
râpă. Ceea ce ne-a ajutat, a fost dorința să
vrei mai mult de la tine și să vrei să
construiești alături de celălalt.

Adevărul e că singurul lucru care ajută și e

la îndemâna oricui e să vorbești, să
împărtășești cu partenerul de viată. E dificil
fiindcă trebuie să asculți și să ții cont de
celălalt. Nu simte, nu vede, nu gândește la
fel.
 Într-o relație e un
fel de du-te vin-o.
E necesar să fie un
tandem, ca într- un
dans.

Dacă e într-o
singură direcție, ...
e de rău (dar nu
pentru toți).

&
Există calea de mijloc sau răscruce de drumuri.

Eu sunt conștient că încă nu sunt vindecat total,

dar muncesc la acest aspect și îmi doresc sa îi
ajut și pe alții să facă un pas sau mai mulți.
 Am reușit!
Am o familie frumoasă și armonie în casă,
am schimbat tipare, convingeri limitative,
comportamente și chiar felul de a privi
lucrurile.

Ceea ce ne ajuta cu adevărat pentru a

conviețui în armonie este comunicarea și
ascultarea.
 Ciudat este că nu pentru toți
oameni cuvântul
COMUNICARE
are același înțeles!

Uni l-au transformat în ceea ce le convine lor.

Au preluat ceea ce da dicționarul pentru
comunicat sau comunicare.

În momentul în care comunicam sau vorbim,

împărtășim idei, exprimăm prin cuvinte
gânduri, sentimente, intenții și ascultăm. Cel
puțin eu asta înțeleg.
Pentru a nu mai exista certuri sau scandaluri
in familie, este necesar ca oamenii sa
comunice între ei. Fiecare are propriile valori,
personalitate, plăceri, păreri, înclinații, etc
Practic fiecare are dreptul sa-si exprime
părerea asupra unei idei, experiențe, lucru,
intenție, gând etc.
 Ceea ce ne
deosebește, este
doar nivelul fiecăruia
de conștiință, care
nu are legătura cu
religia, sexul,
inclinațiile politice
sau multe altele.

Conștiința, reflecta
capacitatea fiecăruia
emoțională, mentală
și spirituală.

Lucrând, îmbogățind
cunoștințele și
antrenând mintea,
ajută și echilibrează
psihicul, emoționalul,
materialul, spiritualul
și mentalul
individului.
În 2020 am avut geniala idee de a crea

După cum observi, numele său Game of

Masks- Jocul Mastilor este o aluzie la
comportamentul oamenilor în societate, în
familie și chiar în fața propriei sale identități.

Mulți dintre noi am trecut prin traume,

abuzuri, avem credințe care ne limitează,
sabotează, blochează și nu putem vedea
măcar o parte din adevăratul nostru potențial.
Lucrul cu sinele și cei din jurul nostru ne ajută
să vedem cât de speciali suntem
(chiar daca tu nu crezi încă).
 Este vital să înțelegi că ceea ce ți se
întâmplă ACUM, este rezultatul
acțiunilor tale sau faptul că ai amânat
ori ai lăsat în voia sorții.

Voi enumera o serie de acțiuni care aplicate, îți

vor schimba viața!
ATENȚIE:
Culegi ceea ce semeni.
Sau
Cine seamănă vânt culege furtună.

Pentru a avea o familie reușită, este necesar

întâi să vezi ce te face pe tine fericit

O mare parte din oameni nu oferă nimic sau

aproape nimic au așteptări.
Chiar si de la ei însăși!
Pentru a fi tu fericit, vezi ceea ce-ți place și
oferă-ți.
Oferă, dăruiește și nu aștepta nimic în
schimb.
Indiferent cui oferi nu-ți crea așteptări!
Fă ceea ce-ți place, pentru a nu avea
senzația sau chiar de a te sacrifica.
 Când îți creezi așteptări, practic tu nu
dăruiești. Dai ceva și aștepți ceva la schimb.
Vinzi, practic te vinzi pe tine și rezultatul este
prețul care îl obții pe tine/energia ta.

Cei mai mulți caută să-și întemeieze o familie,

un trib, unde să se simtă în siguranță, să-și
împărtășească sentimente, încredere,
respect, recunoaștere, susținere, etc, etc.
Pentru asta este necesar să definești ceea
ce-ți dorești tu de la familie!
Și nu o listă cu așteptări!
 Voi descrie o serie de acțiuni care te
pot ajuta să ai și să păstrezi o familie
fericită, împlinită.

Comunicarea, împărtășirea
și dezbaterea situațiilor tensionate sunt
pentru relație ca apa pentru floare.
A dărui, a oferi necondiționat într-o familie ar
trebui să fie ceva normal, zilnic, banal, ca ...
mâncatul sau spălatul pe dinți.
Oferă, dăruiește necondiționat (anumite
circumstanțe se exclud)
Partenerul de viață îți este doar o oglindă care
îți apasă pe butoane.
Dacă mă refer strict la copii, ei sunt o reflexie
a părinților și a relației. Dacă sunt mari poți
vorbi cu ei, dacă sunt mici se poate corecta
prin revizuirea educației. Nu cu parul.
Încearcă să-i înțelegi, pune-te în locul lor și
roagă-i să-ti explice cum vad ei lucrurile. Dă-
le libertate de acțiune, să experimenteze, să
poată face lucruri diverse pentru a-și putea da
seama ce le place, ce-i atrage, ce talente
înnăscute au, ce dorințe au.
De cele mai multe ori EXEMPLU este cel mai
puternic instrument.
Nu avea pretenții de la altul ceea ce tu nu ești
dispus să faci.
Acordă încredere partenerului și susține-l
moral și material.
 Crede în visele lui și ajută-l în acest sens.
Face-ți o listă cu valorile fiecăruia și apoi
confruntațiile. Vor exista valori care se bat cap
în cap. Aici cădeți la înțelegere ca niște
oameni maturi și le respectați.
Faceți o listă cu tipare, mentalități,
comportamente ce necesită schimbate și
treceți la acțiune.
Eliminarea prejudecăți.
Stabilirea granițelor personale și revizuirea lor
la fiecare 6 luni.

Constantin Grecu
Antrepenor
Business & Life Coach ,
Terapeut, Trainer