Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Daca esti femeie, indiferent cat de independenta te consideri, tu ai inauntrul tau o fetita foarte
delicata, care are nevoie de ajutor. Daca esti barbat, indiferent cat de macho te consideri, tu ai
inauntrul tau un baietel care tanjeste dupa afectiune si dupa caldura sufleteasca.
Este de o importanta vitala sa incepem sa acordam atentie copilului nostru interior. Nu este o
strategie sanatoasa sa negam faptul ca ranile noastre din copilarie ne-au afectat viata.
Aceste rani emotionale ne-au afectat in fiecare zi si ne-au impiedicat sa ne iubim pe noi
insine asa cum am fi meritat. Am fost niste parinti abuzivi pentru copilul nostru interior atat
timp. Acum e timpul sa incetam.
De cate ori avem o reactie emotionala puternica la ceva sau la cineva si simtim ca ne-a fost
apasat un buton interior in jurul caruia s-a strans multa energie negativa in timp, acest lucru
inseamna ca sunt atinse rani mai vechi. Copilul interior simte panica si se simte lipsit de
speranta, nu adultul. Si intotdeauna cand ne aflam intr-o astfel de situatie este vital sa
validam sentimentele copilului, oricat de irationale si de lipsite de sens i s-ar parea adultului
din noi. Sa-i spunem in acele momente copilului ca nu il vom mai parasi niciodata orice s-ar
intampla, ca vom fi intotdeauna alaturi de el si ca il vom iubi.
E nevoie sa devenim un parinte iubitor pentru copilul din noi. E nevoie sa invatam sa ne
ingrijim ranile din trecut. Putem face acest lucru incercand sa relationam cu acele parti ranite
din noi. Putem incerca sa initiem un dialog. Sa vorbim in orice fel putem sa vorbim cu acele
parti din noi care au nevoie de iubirea noastra. Cu prima ocazie in care te simti linistit,
inchide ochii si vorbeste-i copilului interior.
E nevoie sa il salvam si sa-l hranim cu dragoste pe copilul nostru interior si sa il oprim din a
ne mai controla viata de adult. Sa-l dam jos de la volanul vietii nostre. Copiii nu au permis de
conducere si nu trebuie sa aiba controlul. In egala masura, nu trebuie sa fie abuzati si
abandonati. Cu toate astea, facem exact invers: ne abandonam si ne abuzam copilul
interior, il incuiem intr-un loc intunecat din sufletul nostru, dupa care il lasam sa
conduca autobuzul vietii noastre, lasand ranile copilului sa ne influenteze viata. Cum
facem asta?
Unul din primele lucruri pe care trebuie sa i le spui copilului tau interior atunci cand iei
pentru prima oara legatura cu el este sa ii ceri iertare. Spune-i ca iti pare rau ca nu ai mai
vorbit cu el in toti acesti ani de cand ai crescut, si cu atat mai mult daca l-ai certat. Spune-i ca
doresti sa il recompensezi pentru tot acest timp in care te-ai indepartat de el. Intreaba-l cum il
poti face fericit. Intreaba-l ce anume il sperie, cum il poti ajuta si ce anume asteapta de la
tine.
Alte metode de a intra in legatura cu copilul interior si de a-i vindeca ranile ne sunt propuse
de John Pollard in cartea “Fii propriul tau parinte”. Metoda se numeste self-parenting, si se
bazeaza pe monitorizarea dialogului interior, pentru a vedea cand jucam rolul de
parinte si cand suntem copii si care este raportul dintre cele doua roluri.
Cele doua voci poarta un dialog permanent in interiorul nostru. Parintele interior este vocea
care provine din programarea primita de la parinti din momentul nasterii pana la 7 ani. Ca si
copii, noi internalizam gandurile si judecatile de valoare ale celorlalti, in mod automat, fara
sa le punem sub semnul intrebarii. Le adoptam atitudinea fata de viata ca si cum ar fi a
noastra.
Parintele tau interior joaca astazi rolul pe care l-au jucat parintii tai pentru tine. Ceea ce ne
poate imbunatati viata este schimbarea felului in care acest parinte interior isi indeplineste
rolul. Acest lucru se face progresiv, prin sesiuni zilnice, in care invatam sa iubim, sa sprijinim
si sa hranim copilul interior cat putem de mult, pana la stadiul in care acesta ajunge sa fie o
personalitate complet pozitiva, plina de energie si dragoste.
Copilul tau interior iti afecteaza viata mai mult decat vrei sa admiti. Pentru orice lucru pe
care vrei sa-l obtii in viata ai nevoie de cooperarea copilului tau interior. El este sursa
energiei si a entuziasmului. Daca incepi sa faci o treaba din ce in ce mai buna ca parinte
interior, copilul tau interior va incepe sa se simta mai bine si sa te ajute mai mult.
Parintele nostru interior va semana intotdeauna cu parintii nostri sau cu cei care ne-au
crescut. Daca ai avut o copilarie plina de conflicte si de temeri, acum iti tratezi copilul
interior in acelasi fel. Nu e vina ta. Ai avut atat de multa incredere in adultii din jurul tau si
ai vrut sa le semeni atat de mult, incat ai devenit ca ei.
Insa acum ai control deplin asupra dialogului tau interior si este cazul sa nu mai dai
vina pe ceilalti pentru faptul ca parintele tau interior este abuziv si controlator. Despre
cum putem face acest lucru si o despre metoda self-parenting in detaliu, vom vorbi mai mult
in articolul urmator.
Pana atunci, aminteste-ti: Tu esti singura persona cu care vei trai pentru totdeauna! Atat
timp cat nu vei fi de acord sa iti iubesti singur copilul interior, celorlalti oameni le va fi foarte
greu sa te iubeasca. De aceea, accepta-te neconditionat si din toata inima. Va fi cel mai bun
lucru pe care il vei face in intreaga ta viata, pentru procesul tau de dezvoltare personala si
evolutie spirituala.
Conform studiilor, se pare ca acest copil interior are nevoie de aproximativ 3 luni pentru a
incepe sa experimenteze increderea si siguranta de care are nevoie pentru a se deschide si a
ne ajuta in crearea unei vieti minunate. Ceea ce trebuie sa facem in aceste trei luni este sa
petrecem timp, ca parinti interiori, punand intrebari si ascultand raspunsurile pe care ni le da
copilul nostru interior.
Desi pare un rol pasiv, se va dovedi a fi un lucru destul de greu pentru parintele interior.
Provocarea este sa ramanem pozitivi si sa nu cadem in negativitatea pe care am invatat-
o de la parintii nostri reali. Nu este deloc simplu sa ascultam. Pentru un parinte tipic, acest
lucru este destul de dificil. Cat de des ti-au pus parintii tai o intrebare si apoi ti-au permis
sa raspunzi exact cum ai vrut, cat de mult ai vrut fara sa-ti dea feedback negativ?
E o conversatie pe care multi dintre noi o avem frecvent cu noi insine! Seamana foarte mult
cu cele pe care le aveam cu parintii nostri cand eram mai mici, nu? Astfel de conversatii se
intampla chiar daca nu mai locuim cu parintii, sau daca parintii nostri nu mai sunt in viata de
multi ani. Asta pentru ca conversatia ta interioara reflecta modelele si conflictele pe care
le-ai asimilat in copilaria ta.
Parintele interior mai este denumit si ego sau personalitate si este rezultat din programarea si
conditionarea mentala primita de copil de la parinti, de la adultii din jur, din mediul social si
cultural.
Invatand sa devenim parinti pozitivi pentru noi insine, vom invata sa ne rezolvam
conflictele interioare care ne opresc sa fim fericiti si impliniti. Aceasta este cheia catre
fericirea personala.
Acesta este rolul tau pe parcursul celor trei luni. Primul lucru pe care il ai de facut este sa: pui
o intrebare, sa asculti cu grija si complet raspunsul si sa-i multumesti copilului interior ca ti-a
spus acel lucru.
Pe parcursul acestor luni, se vor realiza trei lucruri de importanta majora in relatia dintre
copilul si parintele interior: se va construi increderea, se va stabili un sentiment de
continuitate a relatiei si se va crea comunicare directa si sincera.
La inceputul fiecarei sesiuni zilnice trebuie sa citim cu voce tare copilului nostru interior
acest lucru:
Buna dimineata! Eu, in calitate de parinte interior, vreau sa petrec urmatoarele 30 minute cu
tine, pentru a te cunoaste mai bine. Este foarte important pentru mine sa aflu mai multe
despre tine. As vrea ca tu, Copilul meu interior, si eu, Parintele meu interior, sa ne intelegem
unul pe altul si sa comunicam deschis, pentru a fi amandoi mai fericiti. Iti voi pune intrebari
despre lucruri pe care tu le stii si le experiementezi, astfel incat sa pot afla mai multe despre
personalitatea ta, sentimentele tale si parerile tale. Te rog sa raspunzi la aceste intrebari cat
de simplu sau de complex vrei tu. Scopul meu pentru urmatoarea jumatate de ora este sa te
ascult cat de bine pot, fara sa judec sau sa critic ceea ce imi vei spune. Chiar vreau sa te
cunosc pe tine si parerile tale.
As vrea sa stii ca, oricat m-as stradui sa nu te judec sau sa te critic, stiu ca probabil voi face
si greseli. Din moment ce stiu asta dinainte, imi cer scuze inca de pe acum. De indata ce voi
realiza ca nu te ascult obiectiv, imi voi cere scuze din nou si voi incerca sa te ascult cat de
bine voi putea.
La incheierea sedintei
Exemple de intrebari:
Daca vom invata sa ne iubim copilul interior si sa-l ascultam, vom realiza in scurt timp ca
viata noastra se va imbuntati. Relatiile noastre vor fi de calitate, vom radia fericire, vom fi
mai organizati, vom invata sa ne relaxam, sa comunicam mai bine, ne vom mari respectul de
sine, vom fi mai increzatori si asertivi, nu vom mai fi dependenti de stimuli exteriori care sa
ne umple goliciunea sufleteasca si ne vom bucura de ceea ce suntem cu adevarat, in adancul
fiintei noastre.