Familia (din latină: familia) reprezină un grup de persoane înrudite fie prin consangvinitate (prin

naștere recunoscută), fie prin afinitate (prin căsătorie sau alt tip de relație). Scopul familiei este de
a menține bunăstarea membrilor săi și a societății.
Relatiile intre membrii familiei ar trebui sa fie armonioase, bazate pe comunicare si iubire, pentru o
dezvoltare personala si o evolutie corespunzatoare a personalitatii fiecarui membru, in special a
celor mici. Copiii au nevoie de un mediu care sa le ofere siguranta – fizica si psihica, confort,
afectivitate, comunicare sincera si deschisa. Impartasirea emotiilor si sprijinul afectiv din partea
parintilor constituie importante variabile in dezvoltarea ulterioara a viitorului adult. Tipul de relatii
care va exista in familie va determina modul de relationare al copilului in viitor cu alte persoane.
Copiii nu au nevoie doar de necesitatile de baza: adapost, hrana, imbracaminte si o educatie, ci
au nevoi – ca orice fiinta umana – legate si de afectiune, stima de sine, respect din partea
celorlalti, comunicare. Aici intervine o alta problema: relatiile intre membrii familiei cateodata nu se
bazeaza pe respect reciproc si pe hranirea stimei de sine a celuilalt, dimpotriva, pe autoritate
(lupta pentru putere intre sot si sotie, intre frati, intre parinte si adolescent) si pe critica
deconstructiva ce afecteaza increderea in sine. In loc sa protejeze si sa respecte stima de sine a
copilului – ceea ce ulterior va fi in scoala, societate, propria familie, parintii de multe ori se
concentreaza pe critici, pe tot ceea ce nu face bine cel mic si mai putin pe ceea ce reuseste.
Disputele intre generatii, dintotdeauna au existat, iar acest lucru a condus adesea la divergențe
care au creat frustrări atât în rândul copiilor, cât și în rândul părinților. Conflictul dintre generații nu
este mereu activ, găsindu-se de cele mai multe ori într-o stare latentă, gata să izbucnească la cea
mai mică neînțelegere. Copiii se simt neînțeleși și certați fără motiv,considerând că părinții uită că
și ei au fost tineri cândva și că ar trebui să fie mai înțelegători. Pe de altă parte, adulții se plâng de
lipsa de responsabilitate a copiilor și de obrăznicia lor, învinovățindu-i că nu vor să asculte de
sfaturile lor, ale unor oameni trecuți prin viață. Cel mai important și benefic lucru cind vedem ca
avem o disputa este sa vorbim deschis sa ascultăm , înțelegem nevoile, frustrările și dorințele,sa
ne punem în locul parintilor ori copiilor si sa analizam problema din viziunea lor. Emoțiile nu sunt
doar expresia exterioară a unor experiențe interioare. Acestea sunt profund influențate de
contextele sociale în care apar. Ca urmare, încă din perioada de vârstă timpurie, relația părinte-
copil și factorii sociali au o mare influență asupra dezvoltării emoționale.Intr-o familie emotile
trebuie sa fie de:respect,dragoste,sinceritate,acceptare,rabdare,intelegere.Pentru a rezolva o
problema in primul rând e necesar să analizăm ploblema. Trebuie să înțelegem de ce a apărut
problema și cum putem scăpa de dânsa. Trebuie să căutam soluții cum să rezolvam problema. E
nevoie să ascultăm copii și să luăm considerare parerea lor.Una din soluții poate fi o ședință a
familiei. Comunicare între toți membrii familiei poate aduce soluții pozitive în rezolvarea problemei.
În orice situație avem nevoie de gândire pozitivă și optimistă, cu așa fel de atitudine soluționarea
problemelor familiare vor devine mai ușoare. Cu gândire limpede ideile utile vor veni singure. E
necesar să evităm cearta, dacă avem nevoie de ajutor convocăm un membru al familiei. Trebuie
să evităm frica și să apleăm la un apropiat sau la un specialist daca nu putem soluționa
problemele familiei. Dacă e necesar trebuie să acceptam un compropis care va permite
înlăturarea problemei. Adolescenții trebuie să aiba o găndire matură, să caute un compromis cu
părinții șă să înceapă o comunicare adecvată. Părinții trebuie să termine educația de mentor-
subordonat, ei trebuie să le dea mai mulă libertate, nu este nevoie să controlăm copii și să le
impunem părerea noastră. E nevoie să petrecem mai mult timp cu copii, să îi susținem în orice
situație chiar dacă eu sunt incorecți. Adolescenții sunt sensibili și e nevoie să pastrăm relații
pozitive cu dânșii. Probleme mai pot apărea și înte adulți, părinții certânduse pot da exemple
negative copiilor săi. Certele între părinți care pot ajunge la abuz fizic pot cauza traume psihice
copiilor. E important să înțelegem că avem nevoie de o armonie în familie, nu trebuie să evitam pe
cineva. Toți membrii ai familiei sunt diferiți și e nevoie să îi primim așa cum sunt. În concluzie pot
spune că familiile pot avea relații pozitive, este nevoie doar de respect reciproc din partea
părinților și copiilor.