Darul aprecierii si al empatiei

in primii ani de viata ai copilului

p.ip Jenica Tanase
Scoala Gimnaziala Nr.26 Galati

“Bucuria de a creste impreuna”

Niciodata nu veti putea patrunde in sufletul cuiva, nici vedea lumea asa cum o vede, pana nu
sunteti manati de dorinta sincera de a-l intelege, sustinuti de fermitatea de caracter, de un
Cont Afectiv substantial si de abilitatea de a asculta cu empatie. (Stephen Covey) ;       
1.Descrierea contextului educational si argumentarea situatiei
Empatia si aprecierea sunt doua daruri pretioase care puse in valiza fiecarui individ si scoase
la momentul potrivit ,pot fi chei de reusita care conduc la armonizarea relatiilor dintre
oameni, la bucuria de a creste si a face lucruri impreuna si de ce nu de a duce o viata
împlinită.De la varste mici , copiii pot intelege si actiona pe aceste abilitati sociale daca
au antrenori buni care sa stie sa le arate corect directia.
Cum explicam acest lucru copiilor?
Ce este empatia ?
Empatia este abilitatea de a simți și a înțelege emoțiile celuilalt.Un astfel de raspuns va
starni curiozitate in randul copiilor si dorinta de a intelege cum se manifesta.
Si de ce este importanta empatia in viata noastra?
Empatia este importantă deoarece ne ajută să înțelegem emoțiile și sentimentele celuilalt și,
astfel, putem acționa corespunzător situației.
Pana aici totul pare clar si usor de inteles,avand o abordare de mare finete si acompaniata de
rabdare pentru ca micutii ,pe termen mediu si lung sa -si insuseasca urmatoarele
cunostinte,valori si atitudini enuntate in urmatoarele obiective nefinisate insa, asa cum au
fost ele luate “la cald”din pulsul clasei si anume:
2.Obiective urmarite:
sa isi dea voie sa fie ei insisi ;
 sa aiba incredere in ei;
 sa se manifeste creativ ,fara inhibitii;
 sa aiba curajul de a se exprima liber;
 sa gestioneze stari , emotii;
 sa simta ca sunt intelesi si apreciati;
 sa dobandeasca abilitatea de a face aprecieri;
 sa invete sa asculte activ;
 sa fie atenti la detalii si la emotiile celor din jur;
 sa folosesca cuvinte care sa asigure un echilibru emotional adecvat ;
 sa acorde feed back pozitiv;
 sa inteleaga ca fiecare conteaza si parerea fiecaruia este importanta;
 sa devina prieteni buni
  sa zâmbeasca
 sa se bucure de rezultatele colegilor
 sa impartaseasca bucuria
sa aiba o atitudine pozitiva si empatica in diferite situatii de viata

Cum crestem copiii atenti cu oamenii din jurul lor

Empatia sau respectul sunt cuvinte mari pentru copii, si greu de explicat chiar si pentru un
adult. Si totusi, sunt valori care, respectate de toti, ar schimba esenta lumii in care traim.
Empatia e un lucru pe care cu totii ni-l dorim, si pe care putini stim sa il daruim, in timp ce
respectul e una dintre acele notiuni abstracte: dorim ca ceilalti sa ne respecte, dar nu mereu ne
amintim ca acesta e un drept care trebuie castigat, in timp ce nu suntem prea grabiti sa ii
respectam pe cei din jurul nostru, decat daca acest lucru nu ne cere prea mult efort. Cum
putem, asadar, sa crestem o generatie altfel?

Ce este empatia?
O confuzie pe care multi oameni o fac este cea intre empatie si mila. Empatia este mai mult
decat a intelege cum se simt ceilalti, caci cei mai mari criminali sunt capabili sa faca asta,
castigand increderea victimelor carora le dovedesc cat de mult le inteleg. Empatie inseamna,
pe langa a intelege sentimentele cuiva, a le valoriza si a le trata cu respect si bunatate. O
persoana empatica ii trateaza pe cei din jurul sau cu bunatate, respect si intelegere.
Ce este respectul?
Este dificil de dat o definitie a respectului, ceea ce stim insa cu siguranta este ca nu e
suficient sa ii spui copilului “Respecta-i pe cei din jurul tau!”. O persoana care ii respecta pe
ceilalti priveste actiunile, gandurile si sentimentele lor ca fiind valoroase, si este interesata sa
raspunda comunitatii cu bunatate.
Atunci cand pretuiesti comunitatea in care traiesti, eviti sa faci mizerie, de pilda. Aceasta
atitudine trebuie, insuflata, din copilarie, desi multi parinti incep sa ii acorde importanta abia
atunci cand copiii mor ajung la varsta adolescentei si manifesta un fel de “rebeliune”
impotriva autoritatii, prin metode nu neaparat ortodoxe.
Copiii au nevoie sa observe aceste doua tipuri de comportamente la adulti.
Unii copii se nasc pur si simplu cu “inimi bune”, cum se spune in popor, si manifesta acest
gen de bunatate fata de cei din jur in mod natural, fara efort. Totusi, la cel mai multi,
discutam despre un comportament care poate si trebuie sa fie modelat de catre parinte, inca
din primii ani de viata.
Cel mai convingator exemplu este cel propriu, caci copiii sunt programati sa isi observe
parintii si sa ii imite cu mult inainte de a invata semnificatia gesturilor lor; intuitia cu care
sunt dotati ii face sa inteleaga si sa simta, dincolo de cuvinte pompoase si de explicatii
complicate. Atunci cand esti interesat de lucrurile care sunt importante pentru copilul tau
(chiar daca tie ti se par nesemnificative), si cand raspunzi imediat si intr-un mod plin de
afectiune la solicitarile lor, le oferi un exemplu perfect despre ce inseamna sa manifesti
empatie.
Situatia este aceeasi si in ceea ce priveste respectul. Este inutil sa ii impui capul micutului
despre cum e important sa fie politicos si sa isi salute vecinii de bloc, atata timp cat reactia ta
este sa te incrunti si sa ii arunci priviri furioase vecinului proaspat mutat, care isi face
curatenie in apartament. Daca ai o atitudine superioara fata de cei pe care ii consideri mai
mici in grad ierarhic decat tine, daca mimica ta exprima altceva decat cuvintele, daca ii tratezi
pe cei din jur cu condescendenta pe baza unor criterii ca venitul lunar sau numarul anilor de
scoala, copilul va observa si va prelua exact aceasta atitudine.
Desigur, e mai usor sa cerem de la altii decat sa fim obiectivi in ceea ce ne priveste, asa ca
poate ar fi bine sa iti rezervi cateva clipe sa te gandesti la ce faci tu, efectiv. Esti
argumentativ, sau insistent si nepoliticos? Faci curat dupa tine? Investesti timp si energie ca
sa ii ajuti pe ceilalti? Exista nenumarate moduri in care iti poti demonstra respectul, deci ce
faci tu, concret, in acest sens.
Cat de des se discuta in familiile copiilor aceste lucruri si cum putem contribui pentru a
invata copiii sa asculte cu empatie
Atunci cand copiii se confrunta cu propriile lor nevoi afective, se intampla doua lucruri: au
ocazia sa invete cum sa iasa in intampinarea nevoilor afective ale celor din jur, dar au nevoie
si de un raspuns prompt pentru satisfacerea propriilor neajunsuri. Multor adulti le vine foarte
greu sa vorbeasca despre propriile emotii, prin urmare se simt inconfortabil atunci cand cei
din jurul lor experimenteaza astfel de emotii periodice sau cand este nevoie sa ofere ei insisi
un raspuns afectiv. Uneori, trairile intense ii sperie pe acesti adulti, pentru ca ei nu au invatat
niciodata sa faca fata propriilor nevoi afective.
De aceea, este foarte bine ca in discutiile cu copiii, sa nu ezitam sa denumim diversele
emotii pe care le traieste, sau sa ii invitam sa se gandeasca la cum se simt cei din jurul lor.
Copiii trebuie sa stie ca emotiile, negative sau pozitive, sunt normale, si ca exista moduri
favorabile in care sa faca fata emotiilor negative. Arata-le cum sa faca fata emotiilor celorlalti
si cum sa reactioneze atunci cand e de asteptat sa existe un raspuns din partea lor.
Si atunci cand vine vorba despre respect, e important sa combini discutiile pe acest subiect,
cu elemente din viata de zi cu zi. Respectul se poate invata pornind de la impartirea jucariilor,
sau de la interdictia de a smulge o jucarie din mana altui copil, inainte de a trece la lucruri
mai importante, cum e politetea. Discutiile care au loc la nivel teoretic, sau atunci cand
copilul a avut o reactie corespunzatoare intr-o anumita conjunctura, sunt mai utile decat cele
care au loc ca raspuns la o greseala, cand creierul micutului intra in modul defensiv, astfel ca
e greu sa “ajunga” la el informatia pe care o ai de oferit.
Este esential sa profiti de orice ocazie observabila in jurul vostru, pentru a-l ajuta pe copil sa
inteleaga de ce o reactie sau o alegere este respectuoasa sau, din contra, lipsita de respect. De
asemenea, este mult mai usor sa purtati aceste discutii atunci cand ii observati pe altii, decat
cand copilul este subiectul conversatiei. Cu aceasta ocazie, puteti aduce in discutie si emotiile
care ar putea explica o anumita alegere comportamentala, reactiile afective pe care o anumita
alegere le-a generat la cei din jur sau solutiile mai bune care ar fi putut fi identificate la
problema respectiva.
Sa profitam de orice ocazie pentru a exersa empatia
Indiferent ca e vorba despre a-si numara banii pentru bomboane sau ciresele, sau despre a
invata principii ale mecanicii, nimic nu egaleaza observatia si practica. Identificati situatiile
cu potential de a genera emotii puternice si discutati despre ele. De pilda, o ambulanta care
trece cu semnalele pornite pe strada e o buna ocazie sa discutati despre persoana care necesita
ajutor medical, despre ce simt rudele sale si asa mai departe.
Jocurile pot fi un alt mod de invatare, fara sa fie perceput ca atare. Ofera-i copilului ocazia de
a intra in pielea unui personaj de carte sau film, sau pur si simplu faceti schimb de roluri.
Puteti discuta despre un moment semnificativ care s-a petrecut recent, sau puteti inventa de la
zero un scenariu; in orice moment te poti opri ca sa il intrebi pe micut cum se simte unul sau
altul dintre personaje. Il puteti provoca sa exprime si prin mimica fetei emotiile pe care le
pune pe seama participantilor la joc, fie ei insufletiti sau nu.
Sa dmezvolta de la varste mici principii morale solide si sanatoase
Atunci cand copiii isi insusesc de la varste mici principii solide despre bine si rau, ei le vor
pastra si respecta tot restul vietii. Multumita acestora, vor lua, probabil, decizii sanatoase
pentru ei si pentru cei dragi lor. Ori de cate ori ai de luat o decizie, explica-le felul in care
alegerea ta nu te afecteaza numai pe tine, ci influenteaza si vietile celorlalti. Nu e nevoie de
exemple covarsitoare pentru a-ti face punctul de vedere inteles; e suficient sa le amintesti
cum i-a facut sa se simta o porecla pe care le-a dat-o un frate sau o sora mai mare, pentru ca
ulterior sa ii provoci sa se gandeasca si la impactul pe care propriile lor gesturi si vorbe il are
asupra altora
De ce atat de important sa iti inveti copilul aceste lucruri?
Fie ca ne place, fie ca nu, traim intr-o societate de consum in care accentul se pune pe
individ, pe propria persoana si pe propriul succes. Acest lucru are un pret mare, pe care
fiecare dintre noi il plateste, indiferent de locul pe care il ocupa pe scara sociala. Chiar si in
aceasta lume, persoanele care se bucura de cea mai mare apreciere si de cei mai multi prieteni
sunt cele care reusesc, in mod natural, sa daruiasca. Tot ele sunt cele capabile sa se bucure de
lucrurile simple, de maruntisurile care pentru altii trec neobservate, dar lor le astern un
zambet pe chip. Si dupa cum se stie, fericirea nu e un lucu mare, ci suma multor, multor,
lucruri mici.       
Tu ai in viata ta persoane din acestea, care parca imbratiseaza intreaga lume, in fiecare clipa?
Cum iti ajuti copilul sa devina un astfel de om, generos si bun la suflet?