Veți primi darul Duhului Sfânt (Rusaliile)

Textul biblic: Faptele Apostolilor 2:29-47

Versetul cheie: Faptele Apostolilor 2:38
Ideea centrală a lecției: Duhul Sfânt ne-a fost trimis de către Dumnezeu pentru a ne da putere să-L
mărturisim în orice loc și-n orice timp pe Domnul Isus Cristos celor nemântuiți.
Scopul lecției: Să te încurajeze să te lași călăuzit de Duhul Sfânt în vederea lucrării de mărturie.

1. Ce trebuie să știm? (Fapte 2:29-36)

Au fost două elemente importante care, luate împreună, au condus spre cuvântarea apostolului Petru de
la Rusalii. Primul element a fost chemarea pe care i-a făcut-o Domnul Isus în vederea mărturiei.
Cheia înțelegerii evenimentului de la Rusalii dar și a cărții Faptele Apostolilor o găsim în Fapte 1:8. În
acest verset ne sunt relatate ultimele cuvinte ale Domnului Isus înainte de înălțarea la cer. Ne sunt date aici
două elemente importante ale Bisericii: puterea și programul ei. Puterea Bisericii constă în prezența Duhului
Sfânt. Programul Bisericii urma să fie evanghelizarea lumii.
Al doilea element a fost evenimentul în sine, și anume, pogorârea Duhului Sfânt. Când această
promisiune a Domnului Isus s-a împlinit, apostolul Petru a înțeles că sosise momentul anunțat de Domnul
Isus, acela că Evanghelia trebuia vestită mai întâi celor din Ierusalim.
Atunci când Petru s-a ridicat să vorbească în fața mulțimii, a făcut lucrul acesta în calitate de martor al
lucrurilor pe care le văzuse și auzise și în puterea și călăuzirea Duhului Sfânt. Sunt câțiva pași pe care el îi
parcurge în mesajul său.
Primul dintre ei este acela de a compara ceea ce s-a întâmplat atunci cu una din profețiile Vechiului
Testament, și anume profeția făcută de Ioel, în legătură cu pogorârea Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor
2:16-21, în relație cu Ioel 2:28-32).
Al doilea pas este acela de a oferi trei dovezi prin care să demonstreze celor care-l ascultau că Domnul
Isus este între-adevăr Mesia. El amintește de: a) lucrarea Domnului Isus (v. 22; vezi și Ioan 3:2; 12:42-45), o
lucrare pe care nu o putea face un învățător obișnuit, doar Mesia; b) învierea Lui din morți (v. 24); apostolul
Petru citează din Psalmul 16:8-11, pentru a prezenta evreilor faptul că moartea și învierea Domnului Isus
făceau parte din voia și planul lui Dumnezeu Tatăl, subliniind faptul că David, autorul acestui Psalm, prin
acele cuvinte nu făcea referire la el însuși (v. 29); c) lucrarea Duhului Sfânt la Rusalii (v. 33), anunțată de
Domnul Isus încă înainte de înălțarea Lui la cer.
Apostolul Petru își încheie mesajul interpretând Psalmul 110:1 ca făcând referire la Domnul Isus
Cristos (vs. 34, 35). Însuși Domnul Isus a făcut această corelare între Persoana Lui și cuvintele conținute în
acest psalm mesianic (vezi Matei 22:41-45).
Spune: Sunt trei concluzii pe care apostolul Petru le are în acest mesaj: a) învierea Domnului Isus a
fost o necesitate absolută, pentru că puterea morții nu putea să-L țină legat pe Cel care spusese despre Sine
că este „Calea, Adevărul și Viața” (vs. 24, 32); b) Dumnezeu îi făcuse o promisiune lui David, conform
căreia, din sămânța lui va ieși un Rege și o împărăție veșnică (v. 30); c) tot El a trimis Duhul Sfânt la vremea
hotărâtă (v. 33) confirmând astfel titlul Fiului Său de „Domn și Hristos” (v. 36).
Subliniază importanța mărturiei. Astăzi Duhul Sfânt lucrează prin creștini în vederea călăuzirii lor ca
martori ai lui Dumnezeu. El ne ajută să comunicăm clar mesajul Evangheliei, pentru ca oamenii care ne
ascultă, să-l poată înțelege.
Întreabă: Cum trebuie să ne raportăm față de puterea Duhului Sfânt în lucrarea de mărturie?
În primul rând, înțelegând că această putere este prezentă și astăzi în vederea mărturiei. În al doilea
rând, realizând importanța rugăciunii. Noi trebuie să ne rugăm mai întâi pentru curățirea vieții noastre, apoi,
pentru ca Duhul Sfânt să ne îmbrace în puterea Lui în vederea lucrării de mărturie. În al treilea rând,
cerându-I călăuzire și stăpânire peste gândurile și cuvintele noastre, ca mărturia să aibă un impact pozitiv
asupra celor nemântuiți.

2. Ce trebuie să facem? (Fapte 2:37-40)

În lumina întrebării oamenilor din versetul 37 (Fraților, ce să facem?) subliniază patru elemente vitale
ale experienței mântuirii, pe care trebuie să le cunoască fiecare persoană care se întoarce la Dumnezeu.
Primul dintre ele este pocăința: „Pocăiți-vă”, le-a spus Petru (v. 38). Cuvântul grecesc este metanoeo,
care tradus înseamnă „schimbarea minții”. Lucrul acesta este mai mult decât o simplă emoție, deși adevărata
pocăință este întotdeauna însoțită de o adâncă stare emoțională. Pocăința însă implică schimbarea radicală a
atitudinii noastre față de Dumnezeu, păcat, lume și noi înșine.
 Al doilea lucru este botezul: fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos (v. 38). Fiecare
convertit, care a crezut în Domnul Isus și a experimentat actul pocăinței, este botezat apoi prin imersiune în
apă, ca expresie publică a credinței lui, și a morții și învierii la o viață spirituală nouă alături de Cristos
Domnul. Botezul este, de asemenea, o poruncă (vezi Matei 28:19), și o urmare a exemplului pe care ni l-a
lăsat însuși Domnul Isus (vezi Luca 3:21, 22).
Al treilea element este experimentarea iertării (v. 38: spre iertarea păcatelor voastre). Aceste cuvinte
nu ne comunică ideea că botezul ne curăță de păcate (vezi 1 Petru 3:21). Sensul în limba greacă este: „ca
urmare (sau, pe baza) a iertării păcatelor voastre”. Adică, toți cei care se pocăiesc și primesc iertarea lui
Dumnezeu, vor fi botezați.
Al patrulea element este primirea darului Sfântului Duh (v. 38). Duhul Sfânt este Cel care conduce și
însoțește lucrarea de regenerare sufletească a unui om mort în păcat. În urma credinței și pocăinței se naște
un om nou condus și locuit de Duhul Sfânt.
Subliniază exemplul lui Petru din versetul 40: Și cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna și zicea:
„Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos!” Cuvântul „mărturisea” înseamnă „a susține cu solemnitate
și empatie” un anumit crez. Mărturia lui Petru nu era formală, de pe buze, ci era izvorâtă dinlăuntrul vieții
lui.
Atrage atenția asupra nevoii de pocăință. Ce lipsește cel mai mult generației noastre este mărturia.
Ultimii treizeci de ani de libertate au însemnat un tribut greu plătit pe altarul mărturiei. Lumificarea Bisericii
(pătrunderea lumii în Biserică) este fenomenul cel mai îngrijorător și periculos cu care ne confruntăm.
Cuvintele adresate Bisericii din Efes sunt valabile și astăzi (Apocalipsa 2:5).

3. Cum trebuie să trăim? (Fapte 2:41-47)

Luca ne oferă în detaliu aici modul în care primii creștini trăiau și impactul pe care felul lor de viață l-a
avut în primele zile ale creștinismului. La baza trăirii lor erau patru piloni spirituali pe care au construit viața
de credință: învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii (o posibilă trimitere spre Cina
Domnului dar și spre masa de dragoste, agapa) și rugăciunea. Cele patru pot fi sintetizate la părtășia pe
verticală (învățătura și rugăciunea) și părtășia pe orizontală (legătura frățească și frângerea pâinii).
Spune: Unul din efectele negative post-pandemice asupra bisericilor locale a fost distrugerea părtășiei.
Bisericile s-au golit și datorită faptului că credincioșii și-au pierdut interesul pentru părtășia colectivă.
Consecințele sunt vizibile: ca orice tăciune care scos din foc se stinge în timp, orice creștin care se rupe de
părtășia frățească se stinge spiritual puțin câte puțin în fiecare zi.
Subliniază impactul pe care mărturia vieții lor l-a avut în Ierusalim. Faptul că erau „toți împreună” (v.
46) în închinare și slujire, i-a condus și pe alții să-și dorească ceea ce aveau ei (v. 47).
Spune: Bucuria și pacea mântuirii nu pot fi ascunse și nici falsificate. Le ai sau nu le ai, iar realitatea
unei vieți schimbate, transformate nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Un om pocăit cu adevărat pot fi
amenințat, urât, batjocorit, dar nu poate fi trecut cu vederea. El are un impact asupra celorlalți.
Atrage atenția asupra felului de viață al primilor creștini. Ei au fost gata să spună și altora despre ceea
ce se întâmplase în viața lor. Întreabă: Când ai avut ultima oară un moment în care cu toată convingerea să-L
împărtășești unei persoane nemântuite pe Domnul Isus Cristos?
Încheie lecția cu un timp de rugăciune, în care să-i îndemni pe toți cei prezenți să ceară o nouă
revărsare a Duhului sfințeniei și a mărturiei peste viața lor.