Înțelepciunea integrității de caracter

Textul biblic: Proverbe 13:13-15; 19:11, 22; 21:20-23; 22:1-4

Versetul cheie: Proverbe 22:1
Ideea centrală a lecției: Într-o lume a dezechilibrelor și exceselor suntem motivați să descoperim secretul unei
vieți centrate pe ascultarea de Dumnezeu, care ne conduce spre integritate și sfințenie.
Scopul lecției: Să te încurajeze să cultivi în viață trăsăturile de caracter care pot să-ți dea sănătate spirituală.

„Așa vreau eu”, „Îmi place”, „Nu-mi pasă”, „Plătesc oricât”, sunt doar câteva din expresiile definitorii
ale generației noastre, care exprimă egoismul și centrarea pe propriile dorințe. Mulți oameni gândesc că totul li
se cuvine, că trebuie doar să ceară cu insistență ceva, ca să primească. Prea puțini oameni se gândesc la prețul
pe care trebuie să-l plătească pentru felul lor de a fi și de a trăi.
Un om înțelept este un om a cărui înțelepciune este probată prin trăsăturile lui de caracter. Ce este
caracterul? Totalitatea însușirilor noastre, acel ceva din noi care ne definește în relația cu ceilalți oameni. Cea
mai importantă probă a caracterului nostru însă este relația cu Dumnezeu, tot ceea ce gândim, spunem sau
facem în așteptarea revenirii Stăpânului nostru.

1. Cultivă o minte sănătoasă (13:13-15)

Biblia nu ne oferă doar recomandări, ci ne dă și soluții la problemele noastre. Suntem atenționați asupra
faptului că sănătatea noastră interioară joacă un rol determinant în lupta cu tot ce se întâmplă în exteriorul
nostru. O minte sănătoasă nu este necesară doar într-un trup sănătos, ci și pentru a face față cu bine tuturor
presiunilor exterioare. Solomon ne oferă aici câteva sfaturi prețioase, care contribuie la sănătatea noastră
mintală și spirituală.
Primul lucru subliniat este Cuvântul lui Dumnezeu: Cine nesocotește Cuvântul lui Dumnezeu se pierde
(v. 13a). Ce înseamnă a nesocoti în acest context? A desconsidera, a nu pune preț, a subestima. Pentru mulți
creștini Biblia nu este Cartea de căpătâi pentru viață, cel mult este o carte importantă dar nu determinantă pentru
viața lor. De fapt, majoritatea creștinilor nu citesc Biblia, considerând-o o carte plictisitoare. Solomon însă ne
atrage atenția asupra consecinței deosebit de grave a nesocotirii Cuvântului lui Dumnezeu.
Prea puțin terapeuți recomandă pacienților lor în schema de tratament citirea Bibliei. Adevărul este că
Sfânta Scriptură este cel mai bun leac pentru minte, inimă și suflet. Biblia nu are doar un rol curativ, ci și unul
preventiv. Un om după inima lui Dumnezeu care a experimentat acest lucru, împăratul David, mărturisește:
Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva ta (Psalmul 119:11). Prevenția spirituală prin
cunoașterea și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu ne păzește cel mai bine de bolile spirituale cauzate de
păcat.
Ce trebuie să facem? Cine se teme de poruncă este răsplătit (v. 13b). Cuvântul „temere”, „frică” este
esențial în această carte a Bibliei. Solomon explorează domeniul înțelepciunii sub toate aspectele lui, iar singura
concluzie la care a ajuns și care le însumează pe toate este că doar frica de Domnul poate să producă
înțelepciune în viața unui om. Sensul expresiei aici are în vedere ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, și
implicit ascultarea de Dumnezeu. Nu este vorba despre o temere născută din superstiție, ci despre o temere
născută din cunoaștere. Cei care-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu își găsesc plăcerea în ascultarea de El și de
poruncile Lui, iar bucuria lor este căutarea în fiecare zi a prezenței Lui într-o atitudine de reverență.
Solomon subliniază aici și necesitatea creșterii în înțelepciune, tot ca un semn al sănătății interioare:
Învățătura înțeleptului este un izvor de sănătate (v. 14a). Trebuie să recunoaștem că înțelepciunea nu este un
standard al zilelor noastre, într-o societate care preferă puterea, frumusețea, succesul și distracția. Oamenilor în
general le place o viață des-frânată, în timp ce înțelepciunea prin sine îl conduce pe om pe drumul înfrânării, al
echilibrului și auto-controlului. Dezechilibrul între sănătatea trupească (pe care toți și-o doresc) și sănătatea
spirituală (pe care prea puțini o apreciază) duce însă la suferință. Fără înțelepciune omul aleargă nebunește într-
o cursă a morții în care finalul este inevitabil (v. 13b).
Ca să cultivăm o minte sănătoasă avem nevoie înainte de orice de repere clare în viață. Sănătatea mintală
este legată de sănătatea spirituală. Domnul Isus i-a atenționat pe ucenici: Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele...
despărțiți de Mine nu puteți face nimic (Ioan 15:5). Doar rămânerea în El ne asigură stabilitatea mentală și
spirituală de care avem imperios nevoie pentru a face față cu bine tuturor provocărilor vieții.
 Cum este viața ta în raport cu Cuvântul lui Dumnezeu? Lași ca Duhul lui Dumnezeu să te cerceteze
pentru a-ți curăța gândirea prin citirea și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu?
Cultivi o gândire sănătoasă despre lume și viață clădită pe ascultarea de Sfânta Scriptură în viața ta?

2. Învață să fii bun și răbdător (19:11, 22; 21:20-23)

Cele două versete din capitolul 19 vorbesc despre necesitatea bunătății și a răbdării: Înțelepciunea face
pe om răbdător (19:11); Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui (19:22). Există o legătură invizibilă
dar foarte puternică între bunătate și răbdare. Un om răbdător este totodată bun și invers. Cele două discipline se
predau și se învață simultan în școala înțelepciunii. Biblia ne vorbește despre bunătatea și răbdarea care sunt
desprinse din suferință (1 Corinteni 13:4; Iacov 1:3, 4), iar suferința îl face întotdeauna pe om mai înțelept.
Avem un exemplu suprem de bunătate și răbdare în persoana Domnului Isus (Ioan 10:11; 2 Tesaloniceni
3:5). Cu toții suntem beneficiarii bunătății și răbdării Lui și ne bucurăm pentru lucrul acesta. Niciunul dintre noi
nu ne-am dori să avem de-a face cu un Dumnezeu care Și-a pierdut răbdarea cu noi sau nu mai manifestă
bunătate față de noi. Având în minte acest exemplu înțelegem valoarea acestor calități divine în viața noastră.
Despre necesitatea bunătății văzută ca și o comoară de mare preț a vieții citim și în 21:21 dar în acel
pasaj Solomon ne descoperă o altă însușire a unui om înțelept și anume, chibzuința în vorbire: Cine își păzește
gura și limba, își scutește sufletul de multe necazuri (21:23). Un om înțelept va știi când să vorbească și când să
tacă. Înțelepciunea vorbirii se naște din înțelepciunea gândirii și a inimii, pentru că Biblia ne învață că gura
vorbește din prisosul inimii, adică din ceea ce se acumulează înlăuntrul omului (Luca 6:45). Un om cu o inimă
înțeleaptă va arăta lucrul acesta și-n felul de vorbire. Vorbirea lui va știi să ridice, să mângâie, să încurajeze, să
învioreze pe cei din jurul lui, pentru ca în felul acesta Dumnezeu să fie înălțat.

Poți fii definit ca un creștin bun și răbdător? Dacă nu, ce te împiedică să manifești aceste calități
duhovnicești? Cum stai la capitolul „vorbire înțeleaptă”? Cuvintele tale aduc alinare și mângâiere sau ești o
persoană care provoci suferință celor din jur prin cuvinte?

3. Trăiește echilibrat (22:1-4)

Cineva spunea că viața trebuie trăită privind înainte și înțeleasă privind înapoi. Noi trăim în fiecare zi
pregătindu-ne pentru cer și pentru întâlnirea cu Domnul nostru, dar învățăm cum să trăim cu folos privind la
răscumpărarea care ne-a fost oferită la Calvar. Calvarul și cerul corect înțelese, conferă echilibru vieții noastre,
pentru că ele reprezintă punctul de pornire și punctul de sosire al călătoriei noastre de aici de jos.
Care sunt ingredientele unei vieți trăite cu folos? Solomon enumeră câteva dintre ele: un nume bun (v.
1a), iubirea celor din jur (v. 1b), chibzuința (v. 3), smerenia și frica de Domnul (v. 4). Ele sunt componentele
vieții unui om înțelept, care știe cum să trăiască în fiecare zi cu folos spre slava lui Dumnezeu.

Trăiești o viață echilibrată, lăudându-L și onorându-L pe Dumnezeu prin tot ce faci?