Trăiește cinstit înaintea Domnului

Textul biblic: Levitic 19:9-18, 30-37

Verset cheie: Levitic 19:37
Ideea centrală a lecției: Vei putea clădi relații corecte doar dacă Dumnezeul din ceruri va fi Domn peste
fiecare relație a ta de pe pământ.
Scopul lecției: Să exemplifice la nivel practic cum să clădești relații corecte cu semenii.

Un creștin s-a decis să caute biserica perfectă. După mai multe căutări, s-a oprit în dreptul uneia. S-a
interesat cum ar putea sta de vorbă cu păstorul ei. Când întâlnirea a avut loc, creștinul i-a spus slujitorului lui
Dumnezeu: Eu caut biserica perfectă și vreau să văd dacă aceasta este și, dacă da, să devin membru!
Păstorul i-a răspuns: Biserica Domnului va fi desăvârșită doar în slavă. Biserica locală pe care eu o slujesc
nu este perfectă. Și chiar dacă ar fi perfectă, odată ce dvs. ați deveni membru, n-ar mai fi perfectă!
Tânjim după relații perfecte și devenim frustrați când realizăm că suntem încă pe pământ. Însă natura
noastră păcătoasă și stricăciunea lumii nu trebuie să ne demoralizeze. Deși nu putem avea relații perfecte,
totuși putem avea relații guvernate de sfințenia lui Dumnezeu. Cartea Levitic, în general, și capitolul acesta,
în particular, demonstrează că a avea relații sfinte înseamnă să aplici principiile sfinte ale lui Dumnezeu la
toată gama de relații. Cum putem trăi cinstit și drept înaintea Domnului?
Corectitudinea, respectul, imparțialitatea și dragostea sunt dovezi incontestabile ale sfințeniei în
relații. Textul nostru dezvoltă ideea că sfințenia înseamnă ordine, nu confuzie. Atunci când se clădesc relații
corecte, se instaurează o ordine și o armonie care reflectă armonia din relațiile Sfintei Treimi.

1. Practică corectitudinea (vs. 9-12)

Primul principiu pe care-l vom sublinia în acest studiu este cel al corectitudinii. Dumnezeu le-a cerut
israeliților câteva lucruri: să facă parte și celor săraci sau străini la culesul roadelor (vs. 9, 10), să nu fure, să
nu mintă și să nu înșele în relațiile inter-umane (v. 11) și să nu comită sperjur invocând Numele Domnului
(v. 12). Cetățenii Israelului trebuiau să fie oameni ai vorbirii sincere, iar aceasta trebuia să fie marcată de
integritate. Creștinii trebuie, la rândul lor, să umble cu integritate (Psalmul 15).
Corectitudinea se naște din disciplinarea firii. În mod natural tendința omului este să înșele, să
folosească adevărul și minciuna contextual, în funcție de interesul propriu, să fie părtinitor și subiectiv în
relația cu semenii. Un creștin însă trebuie să trăiască în corectitudine, fiind cinstit înaintea oamenilor și
înaintea lui Dumnezeu.
Vei alege să folosești un limbaj religios pentru a-ți acoperi strâmbătatea? Sau vei decide să onorezi
Numele lui Dumnezeu printr-o trăire și o lucrare cinstită? Omul după inima lui Dumnezeu nu va dezonora
prin felul lui de viață numele pe care-l poartă, ci-L va cinsti pe Dumnezeu înaintea semenilor săi. În loc să
admită falsitatea cuvântului său, omul păcătos preferă să murdărească Numele sfânt al Domnului.

Ești corect în tot ceea ce faci? Este viața ta o mărturie frumoasă înaintea lui Dumnezeu și a
oamenilor?

2. Practică respectul (vs. 13, 14)

Al doilea paragraf al textului nostru vorbește despre diferite categorii care pot fi abuzate: zilierii (sau
chiar și angajații) și cei cu dizabilități.
În privința celor angajați, de multe ori tendința angajatorului (a patronului) este să fie incorect în
raport cu munca prestată de o altă persoană în favoarea sa. Sunt multe forme de abuz: verbal, uneori chiar
fizic, neplata obligațiilor contractuale, profitarea de buna credință sau nevoia de bani a persoanei angajate
prin neachitarea întregii sume stabilite, amânarea plății sau chiar refuzul ei.
În privința persoanelor cu dizabilități, Dumnezeu nu numai că condamnă un asemenea
comportament, dar ne avertizează că el nu va rămânea nepedepsit. Biblia ne atrage atenția că al Domnului
este aurul și argintul (Hagai 2:8) – de aceea zilierului trebuie să-i dau partea. Domnul își întinde privirile
peste tot pământul (2 Cronici 16:9) și urechea Lui aude când strigă un nenorocit (Psalmul 34:6). De aceea,
trebuie să arătăm compasiune și să ajutăm persoanele cu dizabilități. Vicleșugul față de ei este în aceeași
categorie cu asuprirea și jefuirea (v. 13). Infracțiunile nu vor trece neobservate de Domnul (cf. Deuteronom
27:18). Știm din Vechiul Testament că Dumnezeu are îndemnuri speciale pentru israeliți referitoare la trei
categorii care pot fi ușor abuzate: văduva, străinul și orfanul (Psalmul 94:6).
 Cum tratezi tu categoriile care sunt inferioare ție în plan social? Îi tratezi ca egali ai tău din punct de
vedere uman? Te gândești la binele celuilalt? O societate în care există relații corecte este caracterizată prin
respect reciproc.

3. Practică imparțialitatea (vs. 15, 16)

A treia trăsătură analizată este imparțialitatea. Obiectivitatea trebuia aplicată întâi în cadrul legislativ
și juridic, iar mai apoi extinsă și în societate, la nivelul general al relațiilor inter-umane. A fi imparțial
implică și a nu răspândi zvonuri care ar putea denatura o judecată și care i-ar putea face pe alții să-l trateze
pe semenul tău într-un mod negativ.
Ne revoltă cazurile de nedreptate. Trebuie să recunoaștem însă că și noi am fost uneori în postura de
a-i judeca pe alți oameni pe baza unor vorbe (și nu a unor realități), în funcție de părerea subiectivă pe care
ne-o formasem despre acele persoane (fără să încercăm să fim obiectivi) sau lăsându-ne influențați de alții în
opinii. Cu cât o societate este mai îndepărtată de imparțialitate, cu atât relațiile au mai mult de suferit.
Conștient fiind de nedreptatea din lume și chiar din biserică uneori, apostolul Pavel vorbește despre
Dumnezeu ca fiind Judecătorul cel drept care îi va da la finalul alergării cununa neprihănirii (2 Timotei 4:8).
Imparțialitatea divină (Coloseni 3:25) trebuie să se oglindească și în modul în care-i tratăm pe ceilalți (Iacov
cap. 2), fără a căuta la fața omului.

Ești o persoană care ține la principii şi nu la circumstanțe? Ce faci cu sentimentele de revoltă pe care
ți le stârnesc nedreptățile din lumea noastră? Îți găsești tu alinarea și mângâierea în faptul că, la final,
Dumnezeu va face dreptate?

4. Practică dragostea (vs. 17-18, 30-37)

Prezența termenilor cuprinzători aproapele și iubește din aceste versete aduc pasajul nostru spre
punctul culminant și spre concluzie. În cele din urmă, dragostea față de aproape trebuie să caracterizeze
relația cu el. De aceea, dacă există un motiv real de a fi supărat pe el, problema trebuie discutată direct cu
persoana respectivă iar persoana trebuie mustrată, avându-se în vedere refacerea relației. Modelul de
reparare a relațiilor cu frații noștri ne este oferit în Matei 18:15-17.
Importanța faptului de a vorbi deschis oamenilor, în loc de a nutri gânduri negre despre ei, este
menționată de mai multe ori în Biblie. Una din trăsăturile omului înțelept este faptul că el învață din
asemenea mustrări, pe când nebunul le respinge (Proverbe 9:8; 15:12; 19:25). Noul Testament recomandă,
de asemenea, ca oamenii să fie deschiși, pentru a da și a primi sfaturi unii de la alții (Galateni 6:1). Iacov o
numește legea împărătească (Iacov 2:8). Versetul 18 este citat în Noul Testament mai des decât oricare alt
verset din Vechiul Testament.

Îi iubești pe cei din poporul Domnului suficient de mult încât să-i mustri dacă trăiesc în păcat? Sunt
mustrările tale dovada dragostei tale pentru semeni? Obișnuiești să ai resentimente față de fratele tău?