Sfârșitul vieții

Textul biblic: Eclesiastul 11:9-12:14

Versetul cheie: Eclesiastul 12:13
Ideea centrală a lecției: Pregătirea noastră pentru veșnicie începe încă din timpul vieții pe acest pământ printr-
o trăire în reverență și ascultare de Dumnezeu.
Scopul lecției: Să te ajute să trăiești o viață plăcută lui Dumnezeu, fiind pregătit pentru întâlnirea cu El.

1. Trăiește-ți viața în lumina standardelor lui Dumnezeu (11:9, 10)

Începând cu versetul 9 Solomon se adresează celor care sunt la începutul vieții fiind lipsiți de experiență
și de o înțelegere corectă a ei: Bucură-te tinere în tinerețea ta. În limba ebraică cuvântul „tânăr” are aceeași
rădăcină cu cuvântul „a alege”. Perioada tinereții reprezintă un timp al multiplelor alegeri în ceea ce privește
stilul de viață. Omul în vârstă nu mai poate alege, el doar moștenește roadele alegerilor făcute în anii tinereții.
Probabil că Solomon nu a avut în vedere doar un grup specific de vârstă sau cel puțin cuvintele lui pot fi
aplicate și într-un context mai larg. De multe ori auzim această expresie: „Ești în vârstă nu atunci când ești
bătrân după ani, ci atunci când te simți bătrân înlăuntrul tău”. Cuvintele lui Solomon sunt aplicabile la fel de
bine fiecăruia dintre noi, indiferent de vârstă.
Întreabă: Poți să te mai bucuri de viață știind că după aceasta vine judecata? Solomon ne spune că da:
Bucură-te tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr... dar să știi că pentru toate acestea te va
chema Dumnezeu la judecată (v. 9). Realitatea judecății viitoare nu are menirea să ne fure bucuria vieții, ci
dimpotrivă, să ne ajute să descoperim secretul adevăratei bucurii în viață. Ea rezidă în conștientizarea faptului
că viața aceasta este prefața adevăratei vieți, a vieții veșnice. Numai atunci când ai în vedere această realitate, te
poți bucura cu adevărat de darul vieții.
Spune: În versetul 9 nu avem un îndemn la trăirea unei vieți în păcat și plăceri. Solomon ne îndeamnă să
ne bucurăm de viață în lumina standardelor pe care ni le-a lăsat Dumnezeu în Biblie, pentru că doar în felul
acesta vom fi cu adevărat fericiți.
Cineva însă ar putea spune: „Dar ce bucurie mai poate fi aceasta, dacă este îngrădită de porunci?”
Răspunsul cel mai bun este episodul care a avut loc la începutul istoriei umanității în Grădina Eden. Adam și
Eva au avut libertate deplină, s-au putut bucura de orice, cu o singură condiție: să nu treacă peste porunca lui
Dumnezeu. Știm însă că Satan prin ispită a determinat căderea lor în păcat, aceasta devenind poarta pătrunderii
păcatului în lume. De la început scopul lui Satan a fost de a-i îndemna pe oameni să treacă dincolo de
„perimetrul de siguranță” trasat de Dumnezeu. Atunci când omul nesocotește poruncile divine, iese în afara
acestui „perimetru de siguranță” și devine vulnerabil la căderea în păcat, așa cum s-a întâmplat cu primii
oameni.
În lumina acestui adevăr înțelegem avertismentul lui Solomon: ne putem bucura cu adevărat de viață
doar atât timp cât nu pierdem din vedere faptul că ea ne este dată de Dumnezeu și că Domnul vieții este Sfânt și
Drept. El va judeca lumea cu dreptate și fără părtinire, de aceea scopul vieții trebuie să fie înainte de orice
altceva glorificarea Lui și trăirea în ascultare de El.

2. Adu-ți aminte de Dumnezeu în fiecare zi din viață (12:1-7)

Spune: Termenul „Făcător” sau „Creator” folosit de Solomon în primul verset este similar cu cel folosit
în Geneza 1:1, în care ni se vorbește despre Dumnezeul-Creator a toate ce există. Doctrina creației are implicații
foarte importante pentru credința noastră. În primul rând, pentru că ea ne revelează puterea lui Dumnezeu de a
aduce toate lucrurile în existență doar prin cuvântul Lui. În al doilea rând, pentru că această doctrină ne vorbește
despre suveranitatea lui Dumnezeu asupra întregii creații, ca și Creator al ei. În al treilea rând, ea implică o
responsabilitate morală din partea întregii creații, care trebuie să se supună voii Creatorul ei. Scopul existenței
noastre se regăsește în planul lui Dumnezeu cu privire la întreaga creație, și nu în propriile noastre dorințe.
Referința lui Solomon la Dumnezeu ca Creator ocupă un loc central în înțelegerea lui cu privire la sensul
vieții. Negarea acestui adevăr conduce la haos spiritual. Teoria evoluționistă este construită pe această negare a
rolului Creator al lui Dumnezeu în univers.
 Solomon ne transmite ideea că scopul creării omului este părtășia cu Dumnezeu și glorificarea Lui
printr-o viață trăită în ascultare de El. Omul descoperă cu adevărat scopul vieții doar atunci când este într-un
raport corect cu Creatorul său, adică într-o atitudine de ascultare și slujire.
Întreabă: De ce Solomon se adresează cu precădere tinerilor? El nu intenționează să transmită ideea că
persoanele în vârstă nu au nevoie să trăiască în ascultare de Dumnezeu dar a știut că tendința de a trăi în
neascultare are mult mai mult impact asupra persoanelor tinere. În general, spunem că neascultarea este o
trăsătură cu precădere a celor tineri. Ei sunt mult mai expuși să cadă în capcana neascultării în viața de familie,
în biserică, la școală, în societate și în raport cu poruncile lui Dumnezeu.
Spune: Ascultarea de Dumnezeu trebuie să înceapă din anii tinereții și să continue până în momentul
plecării noastre din această lume. Niciun om nu cunoaște lungimea vieții lui pe acest pământ, de aceea nimeni
nu ar trebui să spună că are suficient timp la dispoziție ca să asculte de Dumnezeu și de poruncile Lui. Fiecare zi
trăită în neascultare este o zi ratată din perspectiva oportunităților oferite de Dumnezeu celor care ascultă de El.

3. Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui (12:8-14)

Importanța unei vieți trăite în frică de Dumnezeu fusese deja enunțată în capitolele precedente (vezi
3:14; 5:7; 8:12). În versetul 13, frica de Dumnezeu este descrisă ca fiind principiul suprem al vieții omului.
Frica de Domnul înseamnă a-L onora prin închinare și ascultare. Avraam a arătat că se teme de Domnul prin
faptul că a fost gata să-L aducă ca jertfă pe fiul său Isaac, ascultând de porunca primită. Mai târziu, Iacov
ajunge să-L numească pe Dumnezeu „Acela de care se temea Isaac” (Geneza 31:42).
Frica de Dumnezeu nu este similară cu frica unui rob față de stăpânul său, ci este atitudinea
credinciosului matur spiritual care înțelege că singura cale corectă de apropiere de Dumnezeul Cel sfânt este
reverența. El alege să-L slujească într-o atitudine de reverență, pentru că doar așa Dumnezeu poate fi onorat.
Această frică nu are nimic de-a face cu pedeapsa, ci cu dragostea de slujire.
Cuvântul „datorie” nu este pe placul multor oameni. În general ne place să facem ce vrem, nu ceea ce
trebuie. Atunci când unui om i se spune: „Fă-ți datoria”, de multe ori reacția lui este contrară. Datoria se naște
din responsabilitate. Pentru că avem responsabilități avem și datorii, sarcini de care trebuie să ne achităm.
Spune: Noi avem o datorie morală față de părinții care ne-au crescut, față de oamenii care ne-au format
în viață, față de familia în care suntem, față de biserica locală din care facem parte. Dar înainte de orice, Îi
suntem datori lui Dumnezeu. Solomon nu uită să ne aducă aminte de acest fapt: Aceasta este datoria fiecărui
om. Este unul din gândurile care ar trebui să-l preocupe pe fiecare om: „M-am achitat eu de datoria mea morală
înaintea lui Dumnezeu?” Răspunsul este: „Da, atât timp cât viața mea este trăită în frică de El și ascultare de
poruncile Lui”.
Spune: Învățătura despre datorie se leagă de învățătura despre judecată. Cartea se încheie în anunțarea
iminentei judecăți divine: Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată. În ziua judecății nimic nu va mai
putea fi ascuns, totul va fi dat pe față. Cei care au desconsiderat datoria lor morală înaintea lui Dumnezeu, vor
avea de înfruntat mânia Lui. Cei care au înțeles scopul vieții, care și-au îndeplinit obligația morală față de
Dumnezeu și care au trăit o viață de reverență și ascultare, vor constata că nu au pierdut nimic, dimpotrivă, au
câștigat totul: viața veșnică împreună cu toți sfinții în Împărăția lui Dumnezeu.