Sarcinile vieții

Textul biblic: Eclesiastul 9:8-12; 11:1-6

Versetul cheie: Proverbe 16:3
Ideea centrală a lecției: Dumnezeu așteaptă de la copiii Lui să trăiască cu responsabilitate înaintea Lui în
pofida incertitudinilor cu care se confruntă în fiecare zi.
Scopul lecției: Să te motiveze să fii un lucrător activ și plin de râvnă în ceea ce faci, fiind convins că Dumnezeu
este în controlul tuturor evenimentelor și El are un plan cu viața ta.

„Lucrurile nu s-au întâmplat așa cum plănuisem eu”. De multe ori auzim rostite aceste cuvinte în
discuțiile purtate cu alți oameni. Experimentăm nesiguranța și incertitudinea în multe din acțiunile noastre. De
fiecare dată când începem ceva, am vrea ca totul să se desfășoare așa cum vrem noi, dar de multe ori constatăm
că avem parte de surprize neplăcute.
Viața omului este o sumă de incertitudini și nesiguranță. Atunci când lucrurile iau o întorsătură
nedorită, uneori chiar dramatică, mulți oameni se întorc spre Dumnezeu pentru a-L acuza că i-a părăsit. Această
lecție însă ne motivează să continuăm să facem ce este bine și drept înaintea lui Dumnezeu, chiar și atunci când
ne confruntăm cu nesiguranța vieții de fiecare zi.

1. Achită-te de sarcini (9:8-10)

Versetul 8 începe într-un mod neașteptat: Hainele să-ți fie albe în orice vreme. Oamenii obișnuiesc să-
și poarte hainele cele mai bune la ocazii speciale. Și-n vremea împăratului Solomon oamenii își păstrau hainele
cele mai scumpe pentru astfel de ocazii. Sfatul lui Solomon aici însă este altul. El ne îndeamnă să fim îmbrăcați
în fiecare zi cu cele mai bune haine ale noastre. Care este atunci înțelesul acestor cuvinte?
Culoarea albă era un simbol al bucuriei, al optimismului, al recunoștinței. Oamenii se îmbrăcau cu
haine albe și se ungeau cu untdelemn parfumat pe tot corpul doar atunci când urmau să participe la anumite
sărbători sau evenimente speciale. Solomon însă nu vorbește aici despre o regulă exterioară de conduită
vestimentară, ci despre o regulă de conduită interioară. Noi trebuie să ne bucurăm și să-I mulțumim lui
Dumnezeu pentru fiecare zi din viață, indiferent de ceea ce vine asupra noastră. Viața noastră trebuie să se
„îmbrace” cu mulțumire și încredere în Dumnezeu în fiecare zi.
O pildă din istorie ilustrează foarte bine acest principiu. Într-o perioadă a vieții Luther era foarte
împovărat sufletește și nu reușea să mai iasă din starea aceasta. Într-o dimineață și-a văzut soția îmbrăcată în
negru. Foarte surprins a întrebat-o: „Draga mea, cine a murit?” „Cum, nu știi? Dumnezeu a murit.” Blocat,
Luther i-a replicat: „Cum? Lucrul acesta este imposibil.” Răspunsul soției lui l-a trezit din starea în care era:
„Atunci de ce te comporți ca și cum Dumnezeu ar fi murit?” Noi slujim unui Dumnezeu viu, de aceea, chiar și
atunci când viața noastră este plină de poveri, trebuie să ne continuăm viața de credință cu deplină încredere și
plini de bucuria prezenței Lui în noi.
Versetul 9 subliniază importanța căsătoriei: Gustă viața cu nevasta pe care o iubești. Căsătoria a fost
instituită de Dumnezeu, având ca obiectiv binecuvântarea celor doi soți, un singur bărbat și o singură femeie, cu
pace, fericire și iubire. Într-o vreme în care instituția familiei așa cum a lăsat-o Dumnezeu este atacată și
discreditată, noi avem datoria să apărăm valorile familiei biblice tradiționale și să luptăm pentru ea.

Ce faci atunci când dai de greutăți și încercări în viața personală sau în viața de familie? Le înfrunți cu
ajutorul înțelepciunii care vine de sus și încerci să rezolvi orice criză sau abandonezi lupta și te declari înfrânt?

2. Continuă să-ți faci datoria (9:11, 12)

Viața este imposibil de prezis și de controlat. Sunt listate în versetul 11 cinci excepții care confirmă
această lipsă de siguranță și control asupra a ceea ce ni se întâmplă și care indică cât de nesigură și uneori
nedreaptă este viața pe pământ.
Prima afirmație este că cei iuți nu câștigă întotdeauna cursa. Istoria întrecerilor atletice ne oferă
nenumărate exemple, că nu întotdeauna favoriții câștigă cursele și medaliile aflate în concurs.
A doua afirmație este că nu cei mai puternici câștigă întotdeauna bătăliile. Propria noastră istorie ne
oferă exemple în care armate mult mai mici numeric și mult mai slab dotate logistic au câștigat mari bătălii.
 A treia afirmație este că înțelepții nu câștigă pâinea întotdeauna. Înțelepciunea nu este în toate cazurile
apreciată și este o cheie sigură a unei vieți lipsite de grijă.
A patra afirmație, similară cu cea de-a treia, este că nu cei mai pricepuți oameni sunt și cei mai bogați.
Multe bogății sunt acumulate pe căi ilicite și nicidecum prin cinste.
A cincea afirmație este că cei învățați nu au parte întotdeauna de bunăvoință. De multe ori, oamenii
sunt nerecunoscători și uită repede pe cei care contribuie la asanarea unei națiuni. În schimb, cei care s-au
ridicat prin furt, viclenie și cruzime sunt considerați uneori „eroi”.
Cele cinci excepții de la regulile normale ale vieții apar din cauza a ceea ce Solomon numește a fi
„vremuri și împrejurări”: ci toate atârnă de vreme și de împrejurări (v. 11). Expresia „vremuri și împrejurări”
nu face aluzie la soartă. E nebiblic a spune: „Aceasta a fost soarta sau destinul!” Doctrina fatalistă este nebiblică
și ca atare, falsă. Fatalismul este învățătura conform căreia toate evenimentele sunt inevitabile, pentru că țin de
soarta omului, așa că ele nu pot fi schimbate. Biblia ne învață cu totul altceva și anume, faptul că Dumnezeu
deține controlul asupra întregului univers și asupra evenimentelor din acest univers (Psalmul 10:16; 29:10).

Situațiile neprevăzute din viață îți schimbă credința în Dumnezeu?

Atunci când lucrurile îți scapă de sub control te lași cuprins de descurajare? În astfel de momente nu
uita că ești doar om și că ai nevoie de înțelepciunea și călăuzirea lui Dumnezeu.

3. Dă întotdeauna tot ce ai mai bun (11:1-6)

Cineva spunea că binecuvântarea în lucrare vine atunci când pregătirea întâlnește oportunitățile.
Altcineva spunea că binecuvântarea în lucrare vine atunci când omul este în locul potrivit la timpul potrivit. Iar
o altă persoană, vorbind despre același lucru dar folosind un joc de cuvinte, spunea că atitudinea noastră
spirituală, nu aptitudinea noastră intelectuală, determină altitudinea noastră în lucrare. Vorbind despre
rezultatele lucrării, Solomon folosește o propoziție dificil de interpretat dar care ne transmite aceeași idee:
Aruncă-ți pâinea pe ape, și după multe zile o vei găsi iarăși (v. 1).
Cum poți să ai parte de binecuvântare în tot ceea ce faci? Termenul „binecuvântare” este mult diferit de
termenul „succes”. Oamenii din zilele noastre caută succes în tot ceea ce fac și sunt gata să sacrifice totul doar
ca să-l aibă. Un copil al lui Dumnezeu înțelege că succesul lui este un rod al binecuvântării lui Dumnezeu. Dacă
succesul transmite ideea unui lucru la care poți ajunge prin efort propriu, binecuvântarea transmite ideea
dependenței noastre de Dumnezeul oricărei binecuvântări.
Îndemnul la lucrare este evident: Dimineața, seamănă-ți sămânța, și până seara nu lăsa mâna să ți se
odihnească (v. 6). Creștinul înțelept știe să facă distincție între vremea lucrului și vremea odihnei. El recunoaște
posibilele oportunități în lucrare și este pregătit pentru a ieși în întâmpinarea lor. Pentru aceasta este gata de
sacrificiu iar încercările, necazurile sau împotrivirea nu-l descurajează și nu-l fac să dea înapoi; dimpotrivă, îl
motivează să meargă înainte, știind că deasupra tuturor lucrurilor sau evenimentelor este Dumnezeu.

Care este locul tău în lucrarea din biserica din care faci parte? Ești gata să dai tot ce-i mai bun din tine
pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să meargă înainte?