MISIUNE

Viitorul Astăzi este o comunitate de credincioși Adventiști de Ziua a Șaptea ce are ca

scop prezentarea ultimei solii de har din partea lui Dumnezeu pentru poporul advent. Aceasta
este solia adevărului prezent. În fiecare generație, Dumnezeu a trimis o solie care descoperea
poporului Său timpul cercetării lui. Noi trăim în ultima generație, în cele mai solemne timpuri
din istoria sacră. Venirea Celui Preaînalt în slavă și mărire este chiar la ușă. Astăzi Dumnezeu
are o solie specială pentru poporul Său. Această solie are menirea de a ne pregăti pentru criza
legii duminicale ce ne stă în față și de a ne ajuta să vedem mai clar pericolele care ne
amenință.
Acum, chiar înainte de venirea Sa, se petrec evenimente despre care Spiritul Profetic
spune că „sunt puncte de cotitură în istoria popoarelor și cea a bisericii. În providența lui
Dumnezeu, când aceste crize neobișnuite sosesc, este dată lumina pentru acel timp. Dacă este
primită, atunci are loc un progres pe plan spiritual; dacă este respinsă, urmarea este declinul și
ruina spirituală.” (Ellen White, The Bible Echo, 26 august 1895). După cum observați, a primi
sau a nu primi lumina despre aceste puncte de cotitură este o chestiune ce ține de viață veșnică
sau de moarte veșnică. Este un lucru teribil a desconsidera lumina pe care Cerul o trimite
pentru timpul prezent și a neglija privilegiile date pentru o înțelegere mai profundă a planului
de Mântuire. Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea i-a fost oferită cea mai mare cantitate de
lumină în privința profețiilor, a planului de mântuire și a legii lui Dumnezeu. De aceea noi
suntem cei mai răspunzători înaintea lui Iehova pentru folosirea acestei lumini. Dacă vom
neglija să o folosim și să o cercetăm stăruitor, atunci vom primi același răspuns pe care l-a
primit și ispravnicul necredincios: „Rob stricat şi leneş, ai ştiut că secer de unde nu am
semănat şi adun de unde nu am vânturat; De aceea trebuia să dai banii mei schimbătorilor de
bani şi eu venind, aş fi primit ce este al meu cu dobândă. Luaţi de aceea talantul de la el şi
daţi-l celui ce are zece talanţi;” (Matei 25:26-28).
Așadar, scopul acestei reviste este de a extrage din comorile Bibliei și Spiritului Profetic
bijuterii pentru timpul prezent. Cercetând istoriile sacre ale Bibliei, vom înțelege cum acestea
ilustrează experiențele prin care noi vom trece. Astfel vom pricepe mai bine modul de lucru și
principiile caracterului lui Dumnezeu!
Domnul să vă binecuvinteze, iar Duhul Său să vă dea multă înțelepciune și perseverență
în studiu!

Revista Viitorul Astăzi este distribuită gratuit! Costul de tipărire

și distribuire al unei reviste este de aproximativ 6.5 lei. Pentru
donații sau oricare alte întrebări, nu ezitați să ne contactați:

CONTACT
• Telefon: 0773 948 283
• Email: viitorul.astazi@gmail.com
• Website: viitorulastazi.ro

2
 CUPRINS

I NTRODUCERE ___________________________________________________ 4
I MPORTANȚA S UBIECTELOR P REZENTATE ______________________ 10
1. Ce Înseamnă Adevărata Înaltă Educație? ________________________ 12
2. Cât Este De Important Să Studiem Cuvântul Domnului? ____________ 13
3. Ce Trebuie Să Facem Noi În Aceste Ceasuri Solemne? _____________ 17
4. În Ce Constă Experiența Pe Care Trebuie Să O Dobândim În Aceste
Vremuri? ____________________________________________________ 19
5. Cât Este De Important Să Fim Pregătiți Pentru Controversele Care Vor
Apărea? _____________________________________________________ 21
6. Va Avea Loc Astăzi O Cernere Și O Rafinare, O Curățire În Poporul Lui
Dumnezeu? __________________________________________________ 24
7. Cum Împiedică Satana Poporul Advent În Lucrarea De Pregătire Pentru A
Doua Venire A Domnului? ______________________________________ 28
8. Cât De Important Este Să Studiem Istoria Millerită? _______________ 30
9. De Ce Subiectul Sigilării Este De O Importanță Solemnă Astăzi? _____ 33
10. Cum Putem Să Primim Ploaia Târzie? _________________________ 37
11. Va Exista O Creștere A Cunoștinței, Un Adevăr Special Și O Lucrare
Specială În Vremea Noastră?_____________________________________ 39
12. Care Este Asemănarea Dintre Sfârșitul Israelului Antic Și Starea
Bisericii Adventiste De Astăzi? ___________________________________ 44
13. Ce Înseamnă Să Veghem? __________________________________ 54
14. Se Aplică Parabola Celor 10 Fecioare În Timpul Nostru? De Ce Este
Important Să O Cunoaștem? _____________________________________ 57
R EGULILE D E S TUDIU B IBLIC A LE L UI W ILLIAM M ILLER _____ 63
E XPLICAȚIA S IMBOLURILOR P ROFETICE _______________________ 73

3
 INTRODUCERE

4
 În secțiunea de introducere, vom privi asupra subiectelor pe care le vom aborda în
numerele revistei Viitorul Astăzi.
În secțiunea următoare – „Importanța Subiectelor Prezentate” – sperăm să înțelegem cât
mai clar de ce temele demonstrate aici sunt de o importanță vitală pentru mântuirea
noastră. Ele sunt „de viață și de moarte” pentru poporul advent. Iar dacă nu credeți, vă
invităm să luați parte la acest studiu, și Duhul lui Dumnezeu va fi acela care vă va convinge.
După cum ne spune titlul, vom studia împreună marile mișcări de reformă. Nu vorbim
despre reforme în industrie, artă sau știință. Ci este vorba de marile mișcări de reformă din
istoria sacră. De-a lungul timpului, Providența lui Dumnezeu a condus diferite mișcări de
reformă în poporul lui Dumnezeu. El a trimis în fiecare generație un adevăr prezent care a
testat pe oamenii din acea vreme. Oamenii care au primit solia și s-au conformat ei au intrat în
legământ cu Dumneseu, în timp ce aceia care s-au împotrivit Cuvântului Său au fost copți
pentru nimicire. Istoria sacră este formată din aceste mișcări importante, iar în timpul nostru
vom fi martori la cea mai mare mișcare de reformă din toate timpurile. Avem privilegiul de a
putea participa la mișcarea de reformă ce precede venirea Fiului lui Dumnezeu în slavă și
glorie!
Vom studia cu ajutorul Său șapte din aceste reforme sacre. Acestea nu sunt singurele
reforme ce se găsesc în istoria planului de mântuire, însă noi le-am ales pe cele mai cunoscute
dintre ele, și anume:
1. Reforma lui Enoh și Noe;
2. Reforma lui Moise (Exodul);
3. Reforma lui Ilie;
4. Reforma celor trei decrete de reconstruire a Ierusalimului;
5. Reforma Domnului Cristos;
6. Reforma Millerită;
7. Cea mai mare și importantă reformă – Reforma celor 144.000.Vom înțelege că
aceasta este reforma în timpul căreia trăim noi.
Probabil că vă întrebați: „Care este aplicația practică, sau care este importanța
cunoașterii în detaliu a acestor mișcări de reformă.”? Este o întrebare bună, al cărui răspuns vă
va fi oferit pe scurt acum, însă mult mai pe larg pe tot parcursul materialului de studiu.
În primul rând, să vă pun o întrebare: Credeți că trăim ultimele momente de har din
istoria acestui pământ? Eu cred că da. Noi trăim generația în care toți sfinții apostoli și profeți
și-au dorit să trăiască. Noi suntem generația timpului sfârșitului, căreia îi este oferit privilegiul
condiționat de a vedea nu numai evenimentele mari și solemne ce preced venirea Celui
Atotputernic, ci și revenirea Sa finală, pentru a răsplăti fiecăruia după faptele lui. Iată unul din
pasajele din Spiritul Profetic ce ne conștientizează despre timpurile solemne în care trăim:

„Trăim în timpul sfârșitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune,

declară că venirea lui Cristos este aproape. Zilele în care trăim sunt solemne și
importante. Spiritul lui Dumnezeu este retras treptat dar sigur, de pe pământ. Plăgi și
judecăți cad deja peste disprețuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat și
de pe ape, starea agitată a societății, alarmele de război sunt de rău augur. Ele prezic
evenimente în curs de apropiere, de cea mai mare însemnătate.

5
 Instrumentele răului își unesc forțele și se consolidează. Ele se fortifică pentru
ultima și marea criză. În curând, urmează să aibă loc mari schimbări în lumea noastră,
iar mișcările finale vor fi repezi.
Starea de lucruri din lume arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele
sunt pline de semne cu privire la un conflict teribil în viitorul apropiat. Jafuri îndrăznețe
sunt ceva frecvent. Grevele sunt obișnuite. Hoții și omoruri sunt comise pretutindeni.
Oameni posedați de demoni iau viața bărbaților, femeilor și copiilor micuți. Oamenii au
ajuns să fie scoși din minți de viciu și predomină tot felul de rele.” Mărturii, vol 9, 11.

Chiar și numele de Adventist – așteptător – ar trebui să ne conștientizeze că noi „trăim în

timpul sfârșitului”. Noi suntem poporul care trăiește în pragul veșniciei, la hotarele
Canaanului ceresc. De aceea, „Zilele în care trăim sunt solemne și importante”. S-au
întâmplat și se întâmplă evenimente „de cea mai mare însemnătate”. Tocmai am fost martori
la vizita istorică a Papei Francis în Statele Unite. Legea Duminicală bate la ușă, și odată cu ea
marele test pentru adventism. Islamul se înfurie, iar națiunile se pregătesc pentru război. Toate
aceste evenimente sunt o împlinire a profețiilor din Scripturi. Noi trebuie să studiem Biblia
pentru a înțelege împlinirea prezentă a profețiilor.
Mai mult decât atât, Spiritul Profetic ne spune că „mișcările finale vor fi repezi”. Acestă
stare de lucruri ar trebui să ne pună pe gânduri. Nu avem timp de pierdut. „Înaintea noastră
sunt vremuri tulburi”, spune profetul lui Dumnezeu. De fapt, au și început aceste vremuri
tulburi. De aceea, este de datoria noastră să cercetăm în Cuvântul Domnului „evenimentele ce
se petrec în jurul nostru” pentru a vedea modul în care profeția se împlinește sub ochii noștri:

„Dumnezeu dorește să studiem evenimentele ce se petrec în jurul nostru și să le

comparăm cu prezicerile Cuvântului Său, pentru a înțelege că noi trăim în ultimele
zile. Noi vrem Bibliile noastre, și vrem să știm ce este scris în ele. Studentul sârguincios
al profeției va fi răsplătit cu descoperiri clare ale adevărului, pentru că Domnul Isus a
spus: ‘Cuvântul Tău este adevărul.’ Signs of the Times, 1 Octombrie, 1894.

Cum putem cunoaște semnificația evenimentelor ce se petrec în jurul nostru? Trebuie

„să le comparăm cu prezicerile Cuvântului Său”! Însă cum se pot găsi în Cuvântul lui
Dumnezeu preziceri ale evenimentelor ce se petrec în jurul nostru? Oare istoriile sacre și
scrierile profeților se mai împlinesc în generația noastră? Răspunsul este DA! În capitolele
„Nimic Nou Sub Soare” și „Evanghelia Veșnică” vom vedea pe baza multor martori că
istoriile Bibliei și scrierile profeților antici sunt vii. Ele nu au murit odată cu trecerea timpului.
„Cuvântul Domnului este viu și lucrător” (Evrei 4:12), spune apostolul. Înțeleptul spune: „Nu
este nimic nou sub soare” (Eclesiastul 1:9-10), iar serva Domnului spune că „lucrarea lui
Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în fiecare
reformă mare sau mişcare religioasă”. (Tragedia Veacurilor, 343).
Marile reforme și mișcări religioase din trecut prezintă aceleași caracteristici. Așadar,
și mișcarea de reformă din timpul nostru va poseda aceleași însușiri ca și celelalte șase
reforme din istoria sacră. Astfel, prin istoriile pe care le prezintă, Cuvântul Domnului prezice
istoria timpului nostru – pentru că acele istorii sacre se repetă. Mai mult, Spiritul Profetic
ne spune că „fiecare dintre profeții din vechime au vorbit mai puțin pentru timpul lor și mai

6
mult pentru timpul nostru. Prin urmare, profețiile lor sunt valabile pentru noi.” (Solii Alese,
vol 3, 338). Dacă profeții din vechime au vorbit atât pentru contextul istoric în care trăiau ei,
cât și pentru timpul nostru, singura concluzie logică este că istoria timpului lor se repetă
simbolic în vremea noastră!
Așa că în materialul ce ne stă în față vom începe prin a vedea de ce este important să
înțelegem evenimentele mari și solemne în timpul cărora trăim.
Apoi, vom vedea cum ar trebui să pricepem aceste evenimente mari și solemne – în
lumina istoriilor trecute. În capitolele „Regulile de Studiu ale lui William Miller, „Nimic Nou
Sub Soare” și „Evanghelia Veșnică” vom afla de ce istoria fiecărei mișcări de reformă se
repetă în generația noastră.
După aceea vom începe să înțelegem și practic acest lucru. Cum? Pur și simplu
parcurgând istoriile sacre ale celor șapte mișcări de reformă despre care am vorbit mai sus.
Astfel, vom înțelege cu uimire cum Dumnezeu într-adevăr lucrează după un plan bine
stabilit de la început. Acel plan este imuabil. El nu se schimbă. Planul Lui de bătaie pentru
fiecare mișcare de reformă este același – este planul Evangheliei Veșnice. Vom acorda un
timp deosebit explicării acestui model de lucru.

T RADUCEREA F IDELA
Atunci când studiem profețiile din cuvântul lui Dumnezeu vom avea de-a face cu multe
simboluri. Tratarea acestor simboluri trebuie făcută cu multă atenție și sârguință, comparând
verset cu verset. Pentru a face acest lucru într-un mod corect, avem nevoie de o traducere
literală a Bibliei. Avem nevoie de o traducere ce conține toate cuvintele lui Dumnezeu, nu
ceea ce a înțeles traducătorul că vrea să spună Dumnezeu. Deși la prima vedere o asemenea
traducere poate conține expresii mai greu de înțeles, ea este un ajutor imens acelora care
cercetează cuvântul cel sigur al profeției, fiind incomparabilă cu alte traduceri neliterale.
Pionierii adventiști, inclusiv Ellen White, James White, William Miller, John Nevins
Andrews, etc. au folosit traducerea în engleză King James. Ea este o traducerea literală a
manuscriselor Masoretic și Textus Receptus, cele mai fidele manuscrise ale textului sacru.
Din fericire, Dumnezeu a pus la dispoziția poporului român o Biblie cu traducere literală
– Biblia Fidela. Ea poate fi
descărcată online aici: http://www.fidela.biblecluj.ro/files/fidela42014.pdf
sau comandată: http://www.fidela.biblecluj.ro/comenzi/comenzi.php
Toate pasajele Biblice din această carte vor fi redate în traducerea Fidela. Pentru mai
multe detalii despre această traducere, vă invităm să citiți ce spun traducătorii ei despre
aceasta:

„Între bisericile din lumea de astăzi se face multă discuţie pe seama unui text care
să conţină Toate Cuvintele lui Dumnezeu şi unde este acesta de găsit. De fapt această
discuţie divide pe mulţi chiar dintre cei care cad de acord asupra crezurilor de bază cum
ar fi: credinţa, salvarea, Dumnezeu, Isus Cristos şi Duhul Sfânt. Ţelul nostru a fost unul
foarte simplu, am dorit să punem în circulaţie o Biblie care să conţină fiecare cuvânt al
lui Dumnezeu. De-a lungul ultimilor 80 de ani, Bibliile scoase în circulaţie în România
au fost traduceri după textul numit de cunoscători Textul Critic. Crezul nostru este că
Biblia sau Cuvintele lui Dumnezeu nu au fost păstrate în Textul Critic ci mai degrabă în

7
 manuscrisul Textul Masoretic şi în Textus Receptus; şi orice traducere demnă de
crezare trebuie să îşi găsească sursa în acestea. Cele mai recunoscute traduceri în limba
română, cu toată valoarea lor literară recunoscută, din nefericire, în cea mai mare parte
sunt traduceri ale Textului Critic. În anul 2001 Dumnezeu a început să pună împreună o
echipă de creştini cu aceeaşi credinţă şi astfel proiectul Fidela a luat fiinţă.
Am dorit să producem o traducere nouă care să aibă ca origine familia grecească a
Textului Receptus pentru Noul Testament şi astfel am început să experimentăm diferite
metode care să aibă ca rezultat lucrarea scontată. Din anul 2001 până în anul 2005 am
lucrat la Noul Testament şi Cartea Proverbe, tipărind prima ediţie. După cunoştinţele
noastre a fost singura traducere a Noului Testament, chiar dacă foarte puţin răspândită,
având ca origine, textul grecesc, Textus Receptus. În anii care au urmat, în paralel cu
două revizuiri lingvistice, am continuat să adăugăm cărţi ale Vechiului Testament, şi în
final am terminat lucrarea, întreaga Scriptură, la 20 august 2011.
Câteva lucruri trebuie menţionate despre această traducere. Înainte de toate noi
credem în echivalenţa formală. Acesta este crezul după care cuvintele lui Dumnezeu
sunt literale şi trebuie traduse literal. Am încercat să ocolim practica echivalenţei
dinamice, care este de prea multe ori, ceea ce traducătorul doreşte să spună. Pentru că
această traducere este una literală, vei observa unele exprimări sau fraze mai
neobişnuite. Un lucru trebuie păstrat în minte si anume, Cuvintele lui Dumnezeu nu
pot fi eliminate sau adăugate doar pentru a le face mai uşor de înţeles. Se pare că
majoritatea oamenilor îşi doresc o Biblie “uşor de citit” în timp ce mai puţini îşi doresc
una care să conţină toate cuvintele lui Dumnezeu.
Vrem să facem cunoscut că am comparat textul FIDELA cu alte traduceri. Am
încercat să găsim cât mai mult traduceri româneşti în circulaţie şi să le folosim
comparând termeni şi expresii pentru alegerea celor mai justificate sensuri. Au fost
folosite de asemenea şi texte în alte limbi în paralel cu textele româneşti când anumite
pasaje au avut nevoie de mai multe clarificări. În total au fost folosite 9 texte de limbă
română şi 10 în limbi străine. Datorită faptului că există aşa de multe traduceri astăzi
care provin din surse diverse, am avut nevoie de o traducere modernă bazată numai pe
textul ebraic Masoretic şi textul grecesc Textus Receptus pentru a verifica acurateţea
traducerii noastre. De aceea am folosit Biblia în limba engleză, King James ca ghidul
și lexiconul nostru. Adăugate acestor traduceri sunt nenumărate ore de cercetare, citire,
discuţii privind comentarii teologice, lexicoane, mesaje şi teorii doctrinare. Am ascultat
şi criticii acestui text şi am ajustat ceea ce a fost criticat justificat şi susţinut cu
argumente lingvistice serioase sau de traducere. Nu am considerat nimic prea
neimportant pentru a nu lua în seamă şi mulţumim tuturor celor care ne-au trimis
sugestiile lor la munca ce am făcut-o.”Biblia Fidela, Introducere – „FILOSOFIA
TRADUCERII ŞI ALTE CHESTIUNI IN LEGATURA CU ACEASTA”.

Un avantaj al traducerii Fidela este că poți vedea care cuvinte au fost adăugate de
traducători pentru a da înțeles propoziției, și care aparțin manuscrisului original. Deși acestea
sunt foarte puține, este important să le cunoaștem. De aceea, ea redă în italic cuvintele
adăugate pentru înțeles și cu scris normal cuvintele din original. La fel vom face și noi. De
exemplu, să luăm un pasaj în care sunt mai multe cuvinte adăugate – Daniel 8:13:

8
 „Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt a spus acelui sfânt care a vorbit:
Cât de lungă va fi viziunea referitoare la sacrificiul zilnic şi fărădelegea pustiirii, pentru
a da şi sanctuarul şi oştirea să fie călcate în picioare?” Daniel 8:13

Cuvintele adăugate sunt scrise în italic: „sfânt”, „va fi”, „referitoare”, „sacrificiul”.
Înțelegem acum importanța folosirii unei traduceri „Fidela” a Bibliei?

9
 IMPORTANȚA SUBIECTELOR
PREZENTATE

10
 În prima parte a studiului nostru ne vom ocupa de „Importanța Subiectelor Prezentate”.
Vom încerca să înțelegem de ce o cercetare serioasă a subiectelor profetice din această carte
nu este doar interesantă, ci esențială pentru mântuirea noastră. Foarte mulți adventiști
consideră că studiul profețiilor este doar pentru cei învățați sau pentru teologi și nu-i acordă o
importanță prea mare. Însă acest lucru nu este adevărat. Ni se spune în Cuvântul Domnului că
trebuie să fim studenți ai profeției oricare ar fi avansarea noastră intelectuală.
Așadar, în acest capitol, vom răspunde pe scurt la 14 întrebări. Aceste întrebări au rolul
de a ne conștientiza de solemniteatea timpurilor pe care le trăim și de a înțelege datoria
noastră prezentă:
1. Ce înseamnă adevărata înaltă educație?
2. Cât este de important să studiem Cuvântul Domnului?
3. Ce trebuie să facem noi în aceste ceasuri solemne?
4. În ce constă experiența pe care trebuie să o dobândim în aceste vremuri?
5. Cât este de important să fim pregătiți pentru controversele care vor apărea?
6. Va avea loc astăzi o cernere și o rafinare, o curățire în poporul lui Dumnezeu?
7. Cum împiedică Satana poporul advent în lucrarea de pregătire pentru a doua
venire a Domnului?
8. Cât de important este să studiem istoria millerită?
9. De ce subiectul sigilării este de o importanță vitală astăzi?
10. Cum putem primi Ploaia Târzie?
11. Va exista o creștere a cunoștinței, un adevăr special și o lucrare specială în vremea
noastră?
12. Care este asemănarea dintre sfârșitul Israelului antic și starea bisericii Adventiste
de astăzi?
13. Ce înseamnă să veghem?
14. Se aplică parabola celor 10 fecioare în timpul nostru? De ce este important să-i
cunoaștem aplicația?

11
 1. CE ÎNSEAMNĂ ADEVĂRATA ÎNALTĂ EDUCAȚIE?

Cred că toți ne dorim să avem o educație înaltă. Deși mulți aspiră la educația
științelor lumești, Dumnezeu oferă poporului Său adevărata înaltă educație. O educație ce
„va transforma caracterul”, va restaura „în sufletul omului imaginea lui Dumnezeu”.
Aceasta este educația îngerilor, este educația care „întrece orice pricepere”. Ea se
dobândește „prin studiul atent și sârguincios al Scripturilor” și îl va pregăti pe student să se
bucure de compania ființelor cerești în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu. Iată ce spune
Spiritul Profetic despre adevărata înaltă educație:

„Înalta educație este o cunoaștere practică a planului de mântuire, și această

cunoaștere se dobândește prin studiul atent și sârguincios al Scripturilor. Ea va
împrospăta mintea și va transforma caracterul, restaurând în sufletul omului imaginea
lui Dumnezeu. Va fortifica mintea împotriva șoaptelor înșelătoare ale vrăjmașului și ne
va face în stare să înțelegem glasul lui Dumnezeu. Ea îl va învăța pe ucenic să devină
împreună lucrător cu Isus Cristos în risipirea întunericului moral din jurul său, aducând
lumină și cunoștință oamenilor. Ea este simplitatea adevăratei sfințenii — pașaportul
nostru dintr-o școală de pregătire pe pământ, pentru școala mai înaltă din cer.”
Sfaturi pentru Părinți, Educatori și Elevi, 11.

Î NALTA E DUCAȚIE – S TUDIUL M ARILOR M IȘCĂRI DE R EFORMĂ

Care poate fi un studiu mai eficient al planului de mântuire decât studiul marilor mișcări
de reformă din care este format planul de mântuire? De aceea, ne propunem în numerele
acestei reviste să oferim studentului sârguincios al Scripturilor hrana unei educații înalte. Vom
studia „atent și sârguincios” Scripturile, pentru a vedea cum liniile istoriei sacre sunt
paralele una cu cealaltă. Astfel, vom avea o cunoaștere din ce în ce mai clară a procedeelor
lui Dumnezeu cu oamenii. În același timp, Îl vom cunoaște mai bine pe Acela care stă la
cârma istoriei și a Universului.

„Şi aceasta este viaţă eternă: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat
şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis.” Ioan 17:3.

„Ci cel ce se făleşte să se fălească cu aceasta: că înţelege şi că Mă cunoaşte, că Eu

sunt DOMNUL, care lucrez cu bunătate iubitoare, care fac judecată şi dreptate pe
pământ, pentru că în acestea Mă desfătez, spune DOMNUL.” Ieremia 9:24.

Ne vom familiariza cu modul Său de lucru în istorie, întocmai precum ucenicii s-au
familiarizat cu modul Său de lucru în timpul cât a fost pe pământ.

12
 2. CÂT ESTE DE IMPORTANT SĂ STUDIEM CUVÂNTUL
DOMNULUI?

„Cercetaţi Scripturile, pentru că voi gândiţi că în ele aveţi viaţă eternă; şi ele sunt
cele care aduc mărturie despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă.” Ioan
5:39-40.

„Căutaţi în cartea DOMNULUI şi citiţi, niciuna dintre acestea nu va greşi,

niciuneia nu îi va lipsi perechea, căci gura mea a poruncit, şi Duhul Său le-a adunat.”
Isaia 34:16.

„Înalta educație este o cunoaștere practică a planului de mântuire”, ce „se dobândește

prin studiul atent și sârguincios al Scripturilor”. Adică se dobândește printr-un studiu atent și
sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu. Mai mult, înalta educație „este simplitatea
adevăratei sfințenii”, ea transformă caracterul, „restaurând în sufletul omului imaginea lui
Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, ea este „pașaportul nostru dintr-o școală de pregătire pe pământ,
pentru școala mai înaltă din cer.”
Așadar, a avea o „cunoaștere practică a planului de mântuire”, a fi familiarizat cu
Scripturile, a cunoaște procedeele lui Dumnezeu în istorie – toate aceste lucruri – ne
califică pentru a intra în marea școală din Ceruri.
Deși o cunoaștere intelectuală a adevărului nu este suficientă pentru mântuire, ea este
absolut necesară. Omul poate să manifeste în exterior o elavie desăvârșită și un stil de viață
exemplar pentru mântuire, însă aceste aparente virtuți nu-i vor fi de niciun folos cât timp
respinge Cuvântul lui Dumnezeu. Foarte mulți oameni astăzi resping cu încăpățânare
avertizările din Cuvântul Său în timp ce manifestă în exterior o formă deosebită de evlavie.
Papa este un exemplu în acest sens. Fariserii din vechime făceau la fel. Domnul Cristos le-a
spus:

„Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că faceţi curat exteriorul paharului şi
al strachinei, dar în interior sunt pline de jecmănire şi de necumpătare.” Matei 23:25.

„Cum puteţi crede voi care primiţi onoare unii de la alţii şi nu căutaţi onoarea care
vine doar de la Dumnezeu? Să nu gândiţi că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine
să vă acuze, Moise, în care vă încredeţi. Fiindcă, dacă l-aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi
crezut pe Mine; fiindcă el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum
veţi crede cuvintele Mele?” Ioan 5:44-47.

Iar despre starea poporului Iudeu din vremea Domnului Cristos, Isaia a prorocit:

13
 „Opriţi-vă şi minunaţi-vă; ţipaţi şi strigaţi, ei sunt beţi, dar nu de vin; şovăie, dar nu
de băutură tare. Fiindcă DOMNUL a turnat peste voi duhul unui somn adânc şi v-a
închis ochii, pe profeţii şi conducătorii voştri, pe văzători i-a acoperit. Şi viziunea tuturor
v-a devenit precum cuvintele unei cărţi sigilate, dată unui învăţat, spunând: Citeşte-o, te
rog; iar el spune: Nu pot, fiindcă este sigilată; Şi Cartea este dată unui neînvăţat,
spunând: Citeşte-o, te rog; iar el spune: Nu sunt învăţat. De aceea Domnul a spus:
Întrucât acest popor se apropie de Mine cu gura lor şi cu buzele lor mă onorează, totuşi
şi-au depărtat inima de Mine şi temerea lor faţă de Mine este învăţată printr-un
precept omenesc;” Isaia 29:9-13.

De aceea, a crede Cuvintele Domnului este de o importanță vitală pentru mântuire. A lua
seama la avertizările pe care Mântuitorul le trimite înseamnă a alege viața. Nu este important
doar să mărturisim cu buzele o credință curată sau să avem o aparentă evlavie. Trăirea unei
vieți cu adevărat evlavioase se va manifesta prin dragoste față de Cuvântul lui Dumnezeu. În
acest fel a dorit Domnul Cristos să-și sfințească ucenicii:

„Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevăr.” Ioan 17:17.

M ÂNCAREA C UVÂNTULUI D OMNULUI

Cuvintele pe care Domnul Cristos le rostește prin proroci, psalmi și Evanghelii sunt „duh
și viață”.
În predica Sa din Ioan 6, El ne vorbește despre a mânca pâinea vieții și trupul Său. Aici
găsim o parabolă despre a „mânca” Cuvântului Domnului:

„Eu sunt Pâinea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine,
va trăi pentru totdeauna; şi pâinea pe care o voi da Eu este carnea Mea, pe care o
voi da pentru viaţa lumii. De aceea iudeii se certau între ei, spunând: Cum poate acest
Om să ne dea carnea Lui să o mâncăm? Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă
spun: Dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi.
Cine carnea Mea o mănâncă şi bea sângele Meu are viaţă eternă, şi Eu îl voi învia în
ziua de apoi. Căci carnea Mea este într-adevăr mâncare, şi sângele Meu este într-adevăr
băutură. Cine carnea Mea o mănâncă şi bea sângele Meu locuieşte în Mine, şi Eu în
el.Aşa cum Tatăl cel viu m-a trimis şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa cel care Mă mănâncă,
va trăi şi El prin Mine. Aceasta este Pâinea care a coborât din cer, nu aşa cum au
mâncat părinţii voştri mană şi au murit; cel ce mănâncă din pâinea aceasta va trăi
pentru totdeauna. Acestea le-a spus în sinagogă pe când îi învăţa în Capernaum. De
aceea mulţi dintre discipolii Lui când au auzit, au spus: Greu este cuvântul acesta; cine

14
 îl poate asculta? Dar Isus, cunoscând în el însuşi că discipolii Lui cârteau despre
aceasta, le-a spus: Aceasta vă poticneşte? Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul omului urcându-
se unde era mai înainte? Duhul este cel care dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic;
cuvintele pe care vi le spun Eu, sunt Duh şi sunt viaţă.” Ioan 6:51-63.

În „Hristos Lumina Lumii”, ne este explicat cu claritate că a mânca „pâinea vie care a
coborât din cer” sau trupul Domnului Cristos înseamnă a mânca Cuvântul Său. În legătură cu
aceasta, El însuși a spus: „cuvintele pe care vi le spun Eu, sunt Duh și sunt viață”.

„Mântuitorul le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar
dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte...? Duhul este acela care dă
viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și
viață”.
Viața lui Cristos, care dă viață lumii, este în Cuvântul Său. Prin Cuvântul Său,
Cristos a vindecat bolile și a alungat demonii; prin Cuvântul Său, a liniștit marea și a
înviat morții; iar oamenii mărturiseau că în Cuvântul Său era putere. El a rostit Cuvântul
lui Dumnezeu așa cum a vorbit prin toți proorocii și prin învățătorii din Vechiul
Testament. Întreaga Biblie este o manifestare a lui Cristos și Mântuitorul dorea să lege
de Cuvânt credința urmașilor Săi. Atunci când prezența Sa vizibilă urma să se retragă,
Cuvântul avea să fie izvorul puterii lor. Asemenea Domnului lor, ei trebuiau să
trăiască „prin orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4, 4.)
După cum viața fizică este susținută prin hrană, tot așa și viața spirituală este
susținută prin Cuvântul lui Dumnezeu. Și orice om trebuie să primească viață din
Cuvântul lui Dumnezeu. După cum trebuie să mâncăm noi înșine ca să fim hrăniți, tot
astfel trebuie să primim și Cuvântul pentru noi înșine. Noi nu trebuie să-l primim
numai prin mijlocirea altei minți. Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu
atenție, cerând de la Dumnezeu ajutorul Duhului Sfânt pentru ca să înțelegem Cuvântul
Său.”Hristos Lumina Lumii, 390.

Credința noastră trebuie să fie legată de Cuvântul Său. De ce? Pentru că aceasta a fost
dorința Mântuitorului pentru ucenicii Săi – „Mântuitorul dorea să lege de Cuvânt credința
urmașilor Săi”. Despre ei, ni se spune: „Cuvântul avea să fie izvorul puterii lor”. Este
Cuvântul Domnului izvorul puterii noastre?
„După cum viața fizică este susținută prin hrană, tot așa și viața spirituală este susținută
prin Cuvântul lui Dumnezeu.” Un om sănătos este rezultatul unei diete sănătoase. Cu atât mai
mult, pentru ca omul lăuntric să fie sănătos, și hrana spirituală trebuie să fie sănătoasă și
îmbelșugată. Altfel, vom intra într-o foamete după Cuvântul Domnului, după cum s-a prorocit
în Amos:

„Iată, vin zilele, spune Domnul DUMNEZEU, că voi trimite o foamete în ţară; nu
foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzire a cuvintelor DOMNULUI;” Amos 8:11.

15
 Prorocii din vechime aveau o experiență specială, prin faptul că ei trebuiau să mânânce
Cuvântul Domnului. În ei se producea o combinație dintre Divinitate – Cuvântul Domnului, și
umanitate – trupul și mintea lor umană. Ne hrănim noi din Cuvântul Său așa cum s-au hrănit
prorocii din vechime? Iată:

„Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi Cuvântul Tău a fost pentru
mine veselia şi bucuria inimii mele, pentru că eu sunt chemat după numele Tău,
DOAMNE Dumnezeul oştirilor.” Ieremia 15:16.

„Atunci am spus: Nu voi aminti despre el, nici nu voi mai vorbi în numele Lui. Dar
Cuvântul Lui a fost în inima mea ca un foc arzând, închis în oasele mele, şi am obosit
purtându-l şi nu mai puteam.” Ieremia 20:9.

„Dar tu, fiu al omului, ascultă ce Eu îţi spun: Nu te răzvrăti ca această casă
răzvrătită; deschide-ţi gura şi mănâncă ce îţi dau. Şi când m-am uitat, iată, o mână era
trimisă la mine; şi, iată, în ea eraun sul de carte; Şi El l-a desfăşurat înaintea mea; şi
acesta era scris pe dinăuntru şi pe dinafară; şi erau scrise în el plângeri şi jelire şi vaiet.”
Ezechiel 2:8-10.

„Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia
cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ. Şi
m-am dus spre înger şi I-am spus: Dă-mi cărticica. Iar El mi-a spus: Ia-o şi mănânc-o; şi
ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Şi am luat cărticica din
mâna îngerului şi am mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca mierea; şi imediat ce am
mâncat-o pântecele mi s-a amărât. Şi El mi-a spus: Tu trebuie să profeţeşti din nou
înaintea multor popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi.” Apocalipsa 10:8-11.

16
 3. CE TREBUIE SĂ FACEM NOI ÎN ACESTE CEASURI
SOLEMNE?

„Ne aflăm în pragul unor evenimente mari și solemne. Multe dintre profeții sunt
pe punctul de a se împlini într-o succesiune rapidă. Fiecare element al puterii este pe
punctul de a fi pus la lucru. Istoria din trecut se va repeta, vechile controverse vor fi
readuse la viață, iar pericolul va asalta poporul lui Dumnezeu din toate părțile. Puterea
pune stăpânire pe neamul omenesc. Ea pătrunde pretutindeni pe pământ....
Studiați Apocalipsa în legătură cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va
repeta.... Având în vedere toate avantajele noastre religioase, ar trebui să cunoaștem
astăzi mult mai mult.
Îngerii doresc să înțeleagă adevărurile descoperite poporului care cercetează
Cuvântul lui Dumnezeu cu inima smerită și se roagă pentru o mai mare lungime,
lărgime, adâncime și înălțime a cunoștinței pe care o poate da numai
Dumnezeu.”Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 116.

Acest citat ne aduce în vedere cel puțin șapte puncte importante

1. „Ne aflăm în pragul unor evenimente mari și solemne.” Ellen White scria aceste
lucruri cu peste 100 de ani în urmă. De fapt, vom demonstra că aceste evenimente
mari și solemne au început deja să se desfășoare odată cu ridicarea papalității și a
islamului.
2. „Multe dintre profeții sunt pe punctul de a se împlini într-o succesiune rapidă.” Deja
din primele două puncte înțelegem că aceste evenimente mari și solemne în timpul
cărora ne aflăm sunt o împlinire a profețiilor. Aceste profeții se vor împlini „într-o
succesiune rapidă”. Așa că nu avem timp de pierdut. Dumnezeu ne cheamă acum să
cunoaștem aceste evenimente profetice, să înțelegem împlinirea lor în Cuvântul lui
Dumnezeu și să ne pregătim viețile pentru a le întâmpina.
3. „Istoria din trecut se va repeta”. Așa cum am sugerat încă din introducere, „nu este
nimic nou sub soare”. Evenimentele mari și solemne la care suntem martori și de care
suntem testați nu sunt decât o repetare simbolică a evenimentelor cu care s-au
confruntat generațiile trecute. Acesta este motivul pentru care vom studia marile
mișcări de reformă din istoria sacră – pentru că mișcarea de reformă din timpul
nostru nu va fi decât o repetare a mișcărilor de reformă din trecut.
4. „Vechile controverse vor fi readuse la viață”. Aceste controverse vor da pe față
caracterul nostru. Vor demonstra dacă suntem pregătiți să stăm de partea adevărului și
a neprihănirii sau nu. Avem nevoie de o experiență specială înainte de a trece cu brio
testul acestor controverse reînviate. Această experiență poate fi dobândită doar prin
înalta educație oferită de Dumnezeu prin Cuvântul Său.
5. „Studiați Apocalipsa în legătură cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va repeta”.
Din nou este amintită repetarea istoriei. Însă repetarea istoriei este pusă în legătură cu
studiul cărții lui Daniel și Apocalipsa. De ce oare? Primul pas pentru înțelegerea
procesului de repetare a istoriei este o înțelegere clară a profețiilor din Daniel și
Apocalipsa. Aceasta este ca o temelie, pe care apoi trebuie construită o clădire solidă.
Mai mult, există și un alt motiv pentru care Spiritul Profetic face legătura între studiul
cărților Daniel și Apocalipsa și repetarea istoriei. Aceste două cărți mai au și o

17
 aplicație secundară - o aplicație în mișcarea de reformă a celor 144.000. Aceasta este
o aplicație în contextul adevărului prezent, în mișcarea de reformă din timpul nostru.
Să luăm un exemplu: Cei 1260 de ani de supremație a papalității se vor împlini din
nou simbolic în timpul nostru după legea duminicală. Atunci rana de moarte a fiarei
din Apocalipsa 13 va fi complet vindecată, iar persecuțiile din veacurile întunecate
vor reînvia. Astfel, acea istorie se va repeta. Bineînțeles că nu vor mai exista 1260 de
ani literali de persecuție, ci o repetare simbolică, paralelă a acelei perioade negre. De
asemenea, este ușor de arătat că în istoria bisericii Laodiceea se repetă toate cele șapte
biserici din Apocalipsa. În acest sens, istoria împlinirii profețiilor din Daniel și
Apocalipsa se repetă simbolic în generația noastră. De aceea ni se spune: „Studiați
Apocalipsa în legătură cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va repeta”. Am
amintit doar pe scurt acest lucru dând aceste două exemple, însă nu ne vom ocupa pe
larg de acest subiect decât mai târziu. Sunt alte lucruri ce trebuie înțelese înainte.
6. „Având în vedere toate avantajele noastre religioase, ar trebui să cunoaștem astăzi
mult mai mult.” – adevăr care evidențiază starea laodiceeană în care ne aflăm ca
popor.
7. „Îngerii doresc să înțeleagă adevărurile descoperite poporului care cercetează
Cuvântul lui Dumnezeu”. Despre ce adevăruri ni se vorbește aici? Despre acele
adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu care ne descoperă evenimentele mari și
solemne, acele adevăruri pe care ni le descoperă Daniel și Apocalipsa, adevărurile
descoperite din repetiția istoriei și care ne pregătesc pentru controversele ce vor fi
reînviate. Dacă îngerii doresc să înțeleagă aceste adevăruri, atunci cu atât mai mult
ar trebui noi să ne hrănim cu nesaț din ele – pentru că ele au fost scrise și
descoperite pentru binele nostru, „peste care au venit sfârșiturile veacurilor”. „Și a
plouat mană peste ei, pentru a mânca şi le-a dat din grânele cerului. Omul a mâncat
mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.” (Psalmii 78:25). După cum
Israeliții din vechime au mâncat mana – mâncarea îngerilor – noi trebuie să facem
același lucru. Trebuie să mâncăm adevărurile pe care „îngerii doresc să le
înțeleagă”. Experiența lor trebuie să fie și experiența noastră: „Și te-a umilit şi a
suferit să flămânzeşti, şi te-a hrănit cu mana pe care nu ai cunoscut-o şi nici părinţii tăi
nu au cunoscut-o, ca să te facă să cunoşti că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci omul
trăieşte cu fiecare cuvânt care iese din gura DOMNULUI.” (Deuteronom 7:22).

18
 4. ÎN CE CONSTĂ EXPERIENȚA PE CARE TREBUIE SĂ O
DOBÂNDIM ÎN ACESTE VREMURI?

„Tot ce a precizat Dumnezeu în istoria profetică, spunând că se va împlini, s-a

împlinit în trecut și tot ce urmează să vină se va împlini în ordinea potrivită. Daniel,
profetul lui Dumnezeu, se află la locul lui de odihnă. Ioan se află la locul lui de odihnă.
În Apocalipsa, Leul din seminția lui Iuda a deschis profeția din cartea lui Dumnezeu
pentru aceia care o cercetează și, astfel, Daniel a fost pus la locul său. El își vestește
mărturia despre lucrurile pe care Domnul i le-a descoperit în viziunea cu privire la
evenimentele mari și solemne, pe care noi trebuie să le cunoaștem, deoarece stăm
chiar în pragul împlinirii lor.
În istorie și profeție, Cuvântul lui Dumnezeu descrie conflictul îndelungat și
continuu dintre adevăr și ideile false. Conflictul acesta se desfășoară încă. Lucrurile care
au fost în trecut se vor repeta. Vechile controverse vor învia din nou și teorii noi vor
apărea continuu. Totuși cei din poporul lui Dumnezeu care, în credința lor ca și
împlinire a profeției, au luat parte la propovăduirea primei, a celei de a doua și a treia
solii îngerești știu unde se află. Ei au o experiență mai prețioasă decât aurul curat. Ei
trebuie să fie neclintiți ca o stâncă, păstrând cu statornicie până la sfârșit încrederea de la
început.” Solii Alese, volumul 2, 109.

Aceleași teme ca în pasajul precedent sunt reamintite de Spiritul Profetic în „Solii

Alese”, volumul 2. În primul paragraf am citit despre profețiile din Apocalipsa și despre
desigilarea profețiilor din Daniel. Noi trebuie să cunoaștem „evenimentele mari și solemne”
legate de viziunea lui Daniel, „deoarece stăm chiar în pragul împlinirii lor”. Trăim în timpul
împlinirii versetelor 40-45 din Daniel 11.
„Conflictul acesta se desfășoară încă”. Ce conflict se desfășoară încă? „Conflictul
îndelungat și continuu dintre adevăr și ideile false”. Însă acest conflict este descris „în istorie
și profeție”. Cum se poate desfășura acest conflict și acum dacă el este descoperit în istorie și
profeție? Vorbesc istoriile Bibliei despre timpul nostru? Au vorbit profeții Bibliei despre
evenimente ce se petrec în timpul nostru? Nu au profetizat ei despre evenimente ce s-au
petrecut în generația lor? Ba da, au profetizat. Însă profețiile lor nu se aplică doar în acele
generații.

„Noi nu lipsim niciodată din gândurile lui Dumnezeu. Domnul este bucuria și
mântuirea noastră. Fiecare dintre profeții din vechime au vorbit mai puțin pentru timpul
lor și mai mult pentru timpul nostru, prin urmare, profețiile lor sunt valabile pentru
noi.” Solii Alese, vol. 3, pag. 338.

Ecoul lor profetic se transmite din generație în generație până în timpul nostru. De ce?
Pentru că „Lucrurile care au fost în trecut se vor repeta”, spune Spiritul Profetic.

19
 „Există lecții care trebuie învățate din istoria trecutului; și trebuie atrasă atenția
asupra acestor lucruri, pentru ca toți să înțeleagă faptul că Dumnezeu lucrează acum
după aceleași linii după care a lucrat dintotdeauna. Mâna Sa poate fi văzută și acum
în lucrarea Lui și în cadrul popoarelor, la fel cum a fost încă din momentul în care
Evanghelia i-a fost proclamată pentru prima dată lui Adam în Eden.
Există perioade care sunt puncte de cotitură în istoria popoarelor și cea a bisericii.
În providența lui Dumnezeu, când aceste crize neobișnuite sosesc, este dată lumina
pentru acel timp. Dacă este primită, atunci are loc un progres pe plan spiritual;
dacă este respinsă, urmarea este declinul și ruina spirituală. Domnul, în Cuvântul
Său, a descoperit lucrarea agresivă (activă, plină de energie) a Evangheliei așa cum a
fost aceasta vestită în trecut, și cum va fi și în viitor, până la conflictele finale, atunci
când agenții satanici vor aduce la îndeplinire ultima lor mișcare nemaipomenită.” The
Bible Echo, 26 august 1895, par. 10.

Pasajul de mai sus ne vorbește despre aceleași principii – „Dumnezeu lucrează acum
după aceleași linii după care a lucrat dintotdeauna”. El nu se schimbă. De aceea, atunci când
apar „puncte de cotitură în istoria popoarelor și cea a bisericii”, „este dată lumină pentru acel
timp”. Un punct de cotitură asupra căruia ne vom opri în mod special în aceste studii este 11
septembrie 2001. Acea perioadă a fost un punct de cotitură atât în istoria popoarelor cât și
cea a bisericii. Este important de observat că punctele de cotitură care sunt o împlinire a
profeției au atât un aspect intern – în biserică, cât și unul extern – în popoarele lumii. Acele
perioade de timp sunt însoțite de împlinirea multor profeții din Scriptură, după cum ni s-a
spus: „este dată lumina pentru acel timp”. Iar lumina din acel timp este dată prin principiul
repetiției istoriei – „Dumnezeu lucrează acum după aceleași linii după care a lucrat
dintotdeauna”. Privind înapoi în istoria sacră, vom înțelege că punctele de cotitură din istoria
noastră nu sunt noi sub soare. Ele s-au mai repetat și s-au mai împlinit în trecut.
Dar odată cu repetarea istoriei din trecut vin și repetarea controverselor. Atunci când
Domnul dă „lumina pentru acel timp”, poporul lui Dumnezeuse va fi împărțit în două
categorii: aceia care primesc lumina și au parte de „un progres pe plan spiritual” și aceia care
o resping și care cad în „declin și ruină spirituală”. Între aceste două categorii va începe o
controversă pe tema acestui adevăr prezent. Mulți nu vor dori să cunoască împlinirea
prezentă a profeției și îi vor condamna pe cei care o proclamă ca fiind niște alarmiști.
Așa cum am citit în „Solii Alese”, vol 2, 109,„Vechile controverse vor învia din nou și
teorii noi vor apărea continuu.” De fiecare dată când Domnul a trimis o lumină despre
împlinirea prezentă a profeției într-o generație, au apărut aceste controverse. În generația
noastră, controversele sunt o împlinire a profețiilor și sunt un rezultat al evenimentelor mari și
solemne despre care am tot vorbit. Cum putem avea poziția corectă în testul acestor
controverse? Noi trebuie să fim printre aceia care „au luat parte la propovăduirea primei, a
celei de-a doua și a celei de-a treia solii îngerești” și care „știu unde se află.” Trebuie să fim
din grupul acelora care „au o experiență mai prețioasă decât aurul curat.” Cei vare vor avea
această experiență, vor deține „o consolidare în adevăr, atât intelectuală, cât și spirituală,
în așa fel încât să nu poată fi clintiți”. Ei vor ști unde se află, de unde vin și încotro merg. Ei
nu sunt „copii, aruncaţi încoace şi încolo şi purtaţi de fiecare vânt de doctrină prin şiretlicul
oamenilor şi prin viclenie iscusită”. (Efeseni 4:14).
În coninuare ne vom uita mai atent la testul acestor controverse.

20
 5. CÂT ESTE DE IMPORTANT SĂ FIM PREGĂTIȚI PENTRU
CONTROVERSELE CARE VOR APĂREA?

„Faptul că nu este nici o controversă sau agitație în poporul lui Dumnezeu n-ar
trebuie să fie privit ca fiind o dovadă convingătoare a faptului că se țin strâns de
învățătura sănătoasă. Există motive de îngrijorare că nu vor face o deosebire clară
între adevăr și rătăcire. Atunci când, cercetând Scripturile, nu se ridică nici o întrebare
nouă, când nu există nici o deosebire de opinie, care să-i determine pe oameni să
cerceteze Biblia, spre a fi siguri că au adevărul, vor fi mulți, ca și în vremurile din
vechime, care se vor ține de tradiție și se vor închina la ceea ce nu cunosc.
Mi-a fost arătat că mulți dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaștere a adevărului
prezent nu știu ce cred. Ei nu înțeleg dovezile credinței lor.Nu apreciază corect lucrarea
din timpul prezent. Când timpul încercării va veni, unii oameni, care acum le predică
altora, își vor da seama, examinându-și pozițiile, că sunt multe lucruri pentru care nu pot
prezenta nici un argument satisfăcător. Până când nu vor fi încercați în felul acesta, nu-și
vor da seama de marea lor ignoranță. În biserică sunt mulți care iau de bun faptul că
înțeleg ceea ce cred; dar până nu începe controversa, nu-și cunosc slăbiciunea. Când sunt
despărțiți de cei care au aceeași credință ca a lor și obligați să-și explice singuri credința,
vor fi surprinși să vadă cât de confuze le sunt ideile sau ceea ce au acceptat ca adevăr.
Este un lucru sigur că printre noi a avut loc o îndepărtare de viul Dumnezeu și o
întoarcere spre oameni, punând înțelepciunea omenească în locul celei divine.
Domnul Își va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greș, atunci rătăciri vor veni în
mijlocul lor și-i vor cerne, separând pleava de grâu. Domnul îi cheamă pe toți cei care
cred în Cuvântul Său, să se trezească din somn. Lumina cea prețioasă a venit, lumina
potrivită acestui timp. Ea este adevărul biblic, arătând pericolele care ne amenință.
Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu stăruitor al Scripturilor și o
examinare foarte critică a poziției pe care ne situăm. Dumnezeu dorește ca adevărul
atât de important să fie cercetat pe deplin, cu perseverență, cu post și rugăciune.
Credincioșii nu trebuie să rămână la presupuneri și idei definite greșit cu privire la ceea
ce constituie adevărul. Credința lor trebuie să fie fondată ferm pe Cuvântul lui
Dumnezeu, așa încât, atunci când timpul încercării va veni și vor fi aduși în fața
consiliilor ca să răspundă pentru credința lor, credincioșii vor fi în stare să prezinte un
motiv pentru nădejdea care este în ei, cu smerenie și teamă.”Mărturii, volumul 5, 707.

Se poate observa faptul că Spiritul Profetic, în scrierile citate mai sus,leagă următoarele
teme: evenimentele mari și solemne pe care trebuie să le cunoaștem, studiul profețiilor
Biblice, repetarea istoriei din trecut și reînvierea vechilor controverse.
În „Solii Alese”, volumul 2 am citit că „în istorie și în profeție, Cuvântul lui Dumnezeu
descrie conflictul îndelungat și continuu dintre adevăr și ideile false. Conflictul acesta se
desfășoară încă. Lucrurile care au fost în trecut se vor repeta. Vechile controverse vor
învia și teorii noi vor apărea continuu.” Ce ce înseamnă controversă? Un conflict! Acest
conflict îndelungat este unul doctrinar – „între adevăr și ideile false”. El „se desfășoară încă”.
De aceea citim că „vechile controverse vor învia din nou și teorii noi vor apărea continuu”.
De asemenea, în „Mărturii” volumul 5, 707, ni se vorbește despre o „controversă sau
agitație în poporul lui Dumnezeu”. Unde se găsește controversa sau agitația? În poporul lui

21
Dumnezeu. Este voba despre controverse doctrinare în poporul lui Dumnezeu. Ele sunt „o
deosebire de opinie, care să-i determine pe oameni să cerceteze Biblia, spre a fi siguri că au
adevărul”. Aceste controverse au un rol benefic – îi determină pe oameni să cerceteze Biblia.
Iar cei credincioși „vor cerceta toate lucrurile și vor păstra ce e bun” (1 Tesaloniceni 5:21). Ei
vor fi precum credincioșii din Bereea:

„Dar aceştia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, în aceea că au primit Cuvântul
cu toată bunăvoința minţii şi cercetau în fiecare zi Scripturile, dacă lucrurile acelea
erau aşa.” Faptele Apostolilor, 17:11.

Însă există și o altă categorie de adventiști. Se pare că ei formează majoritatea

închinătorilor: „Mi-a fost arătat că mulți dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaștere a
adevărului prezent nu știu ce cred. Ei nu înțeleg dovezile credinței lor.”. Vine un moment
în care grâul și neghina se manifestă. Atunci când apare „un punct de cotitură în istoria
popoarelor și cea a bisericii”, Dumnezeu trimite lumină poporului Său. Am înțeles că această
lumină generează o controversă în poporul lui Dumnezeu. Atunci aceia care nu au dobândit „o
experiență mai prețioasă decât aurul curat”, își vor realiza lipsa: „În biserică sunt mulți
care iau de bun faptul că înțeleg ceea ce cred; dar până nu începe controversa, nu-și cunosc
slăbiciunea.” Așadar, atunci când „începe controversa”, persoanele ce nu au fost studenți
sârguincioși ai Cuvântului fie nu vor putea să-și apere crezul, fie nu vor dori să primească
lumina pentru acel timp. Și care va fi rezultatul? Vor renunța la credință și vor fi zguduiți.
Ni se spune: „Este un lucru sigur că printre noi a avut loc o îndepărtare de viul
Dumnezeu și o întoarcere spre oameni, punând înțelepciunea omenească în locul celei
divine.” De ce există această situație în Biserica Adventistă? Datorită faptului că membrii
bisericii care „iau de bun faptul că înțeleg ceea ce cred” și-au pus încrederea mai mult în om
decât în Dumnezeu. Au luat de bun fiecare cuvânt prezentat de prezbiter, diacon, pastor sau
oricare alt frate. În loc să cerceteze adevărul pentru ei înșiși, oamenii se mulțumesc să fie
hrăniți de alți oameni supuși greșelii. Astfel, Satan a plantat în poporul lui Dumnezeu
semințele superficialității și încrederii în puterea omenească. Domnul a mustrat poporul
advent prin Ellen White datorită acestei probleme. Încă din timpul vieții dumneaei s-a
manifestat această încredere nepotrivită în om. Oamenii erau ispitiți să privească la sediul
Conferinței generale din Battle Creek ca la tronul lui Dumnezeu, întocmai cum Israelul antic
era ispitit să privească la împăratul lor ca la Dumnezeu.

„Conferințele locale pot alege să depindă de Conferința Generală, așteptând să

primească din partea ei lumină, cunoștință și înțelepciune, dar este aceasta o cale
sigură pentru ei? Battle Creek nu trebuie să fie centrul lucrării lui Dumnezeu. Numai
Dumnezeu poate ocupa acest loc. Când lucrătorii noștri din diferite locuri vin la
adunările speciale, învățați-i, pentru binele cauzei lui Cristos și al propriului suflet, să nu
se bazeze pe puterile omenești. Omul nu are capacitatea de a cunoaște inima semenilor.
Domnul este singurul de care putem depinde fără a fi în pericol, iar El poate fi găsit în
orice loc și de către orice biserică din Uniune. A-i pune pe oameni în locul în care ar
trebui să stea Dumnezeu nu-L onorează și nici nu-l aduce slavă Iui Dumnezeu. Oare

22
 președintele Conferinței Generale trebuie să fie dumnezeul poporului? Oare
oamenii de la Battle Creek trebuie să fie priviți ca și când ar avea o înțelepciune
infinită? Când Domnul va lucra asupra inimii și minții omenești, poporului îi vor fi
prezentate principii și practici diferite de cele actuale. „Încetați să vă încredeți în
oameni.”
Domnul are ceva împotriva poporului Său cu privire la această situație. De ce
L-au părăsit ei pe Domnul Dumnezeul lor, care i-a iubit atât de mult „că a dat pe
singurul lui Fiu să moară, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața
veșnică”? Iubirea Sa nu este nesigură și schimbătoare, ci este mai presus de orice altă
iubire, cum sunt cerurile față de pământ. El veghează neîncetat asupra copiilor Săi, cu
o iubire nemăsurată și veșnică. „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui
Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui, și cât de neînțelese sunt căile Lui!”
„Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care
dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea Îi va fi dată.” La Dumnezeu se află mila,
dragostea și înțelepciunea, dar mulți, care declară că Îl cunosc, s-au îndepărtat de
Acela care este temelia speranței noastre de a avea viața veșnică și s-au obișnuit să
depindă de semenii lor limitați și supuși greșelii. Pentru că au procedat așa, ei sunt
slabi spiritual, deoarece niciun om nu este infailibil, iar influența lui poate duce pe căi
greșite. Cel care se încrede în oameni nu numai că se sprijină pe o trestie frântă și îi dă
lui Satana posibilitatea de a interveni, dar îi face rău chiar aceluia în care își pune
încrederea, deoarece el ajunge să se înalțe în propriii ochi și pierde simțământul
dependenței de Dumnezeu. Îndată ce este așezat în locul lui în care ar trebui să fie
Dumnezeu, acel om își pierde curăția, vigoarea și încrederea în puterea lui Dumnezeu,
însușirile lui ajung pervertite și nesfințite, iar rezultatul este confuzia morală. El se
consideră capabil să-și judece semenii și luptă în mod nelegiuit să ajungă un dumnezeu
pentru ei.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 375-376.

Însă „Domnul Își va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greș, atunci rătăciri vor veni în
mijlocul lor și-i vor cerne, separând pleava de grâu.”Este interesant că nu doar adevărul îi
cerne pe oameni, ci și rătăcitile. Dacă noi suntem ignoranți cu privire la datoria noastră de a
studia Cuvântul lui Dumnezeu, atunci Satana va profita de starea noastră și vom primi o
lucrare de amăgire. Dar noi trebuie să cunoaștem că „Lumina cea prețioasă a venit, lumina
potrivită acestui timp.” Este lumina care ne arată semnificația profetică a punctelor de cotitură
„în istoria popoarelor și cea a bisericii” din timpul nostru. Iar „lumina potrivită acestui timp”
este „adevărul biblic, arătând pericolele care ne amenință”. „Această lumină ar trebui să
ne conducă la un studiu stăruitor al Scripturilor și o examinare foarte critică a poziției pe care
ne situăm.” Acum este momentul să începem acest „studiu stăruitor al Scripturilor” astfel ca
„atunci când timpul încercării va veni” să putem să răspundem oricui ne cere socoteală de
nădejdea care este în noi, „dar cu blândețe și teamă”. (1 Petru 3:15).
Este clar acum că în timpul nostru, când vechile controverse vor fi reînviate, va exista un
proces de rafinare, de cernere în poporul advent. Despre acest proces vom vorbi, cu ajutorul
Domnului, în următoarea secțiune:

23
 6. VA AVEA LOC ASTĂZI O CERNERE ȘI O RAFINARE, O
CURĂȚIRE ÎN POPORUL LUI DUMNEZEU?

„Domnul va reveni curând; trebuie să existe un proces de rafinare, de vânturare

în fiecare biserică, pentru că sunt printre noi oameni nelegiuiți care nu iubesc
adevărul. Este nevoie de o transformare a caracterului. Se va ridica biserica să se
îmbrace cu hainele ei frumoase, neprihănirea lui Cristos? Curând se va vedea cine vor fi
vasele de cinste. „După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o
mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: "A
căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui
duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;” (Apocalipsa 18:1-2). „Şi
veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte
lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte. Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi
cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor,
şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele
Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui (Maleahi 3:18-
4:1,2);
Aici sunt în mod clar arătați aceia care vor fi vase de cinste; pentru că ei vor primi
Ploaia Târzie. Fiecare suflet care continuă în păcat în fața lumini care acum strălucește
pe cărarea noastră, va fi orbit și va accepta înșelăciunile lui Satan. Ne apropiem acum de
încheierea istoriei lumii. Unde sunt străjerii credincioși de pe zidurile Sionului, care să
nu doarmă, ci să declare cu credincioșie timpul din noapte? Cristos vine să fie admirat
în toți aceia care cred. Cât de dureros este să contempli faptul că Domnul Isus este ținut
doar în fundal. Cât de puțini amplifică harul Său și înalță compasiunea și dragostea Sa
infinită. Nu va fi invidie, nici gelozie, în inimile acelora care caută să fie ca Isus în
caracter.” Review and Herald, 19 Martie, 1895.

Ellen White în Review and Herald vorbește despre 5 subiecte importante:

1. „Domnul va reveni curând”
2. De aceea, „trebuie să existe un proces de rafinare, de vânturare în fiecare
biserică”. Cernerea va avea loc atât în biserica Adventistă, cât și în celelalte biserici –
„în fiecare biserică”. Însă de unde începe cernerea? Unde începe judecata? Unde încep
binecuvântările? Unde încep blestemele? Dumnezeu îi trage la răspundere întâi pe
oamenii cărora le-au fost date cele mai mari privilegii. Biserica Adventistă este cea
mai privilegiată de Dumnezeu. Ea este depozitara Legii lui Iehova, întocmai cum era
Israelul antic. Dumnezeu a revărsat peste poporul advent darul Spiritului Profetic. De
aceea, cernerea și judecata vor începe de la poporul adventist. Principiile lui
Dumnezeu nu se schimbă. Apostolul spune: „Pentru că a venit timpul ca judecata să
înceapă la casa lui Dumnezeu, iar dacă întâi începe la noi, care va fi sfârşitul acelora
care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1 Petru 4:17). De asemenea, „necaz şi
chin peste fiecare suflet de om care lucrează răul, întâi al iudeului şi de asemenea al
grecului.”. Observați ordinea? Judecata și cernerea încep la iudei. Tot așa astăzi,
procesul „de rafinare, de vânturare” va începe la iudeii spirituali – la Adventiștii de
Ziua a Șaptea. Ar trebui să ne punem serios întrebarea „Ce să fac ca să fiu mântuit?”

24
 până nu e prea târziu, până ce Dumnezeu nu Se va îndepărta de aceia care au
disprețuit privilegiile oferite, și va merge „la drumuri și la garduri” cu invitația la
ospăț. Această rafinare este simbolizată și de curățirea din Maleahi 3:1-3 – „Iată , voi
trimite mesagerul Meu şi El va pregăti calea înaintea Mea; şi Domnul, pe care Îl
căutaţi, va veni deodată la templul Său, chiar mesagerul legământului, în care găsiţi
plăcere; iată, El va veni, spune DOMNUL oştirilor. Dar cine poate îndura ziua venirii
Lui? Şi cine va sta în picioare când va arăta El? Fiindcă El este ca focul topitorului şi
ca săpunul albitorului; Şi va şedea ca un topitor şi un purificator al argintului; şi îi va
purifica pe fiii lui Levi şi îi va curăţi ca aurul şi argintul, ca ei să aducă DOMNULUI
o ofrandă în dreptate.”.
3. „Curând se va vedea cine vor fi vasele de cinste. ‘După aceea, am văzut coborându-se
din cer un alt înger care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui’”.
Procesul de rafinare ce trebuie să aibă loc în fiecare biserică este înfăptuit de acel „alt
înger” – Îngerul din Apocalipsa 18.
4. „Aici sunt în mod clar arătați aceia care vor fi vase de cinste; pentru că ei vor primi
Ploaia Târzie.” Cei care trec testul rafinării pe care Îngerul din Apocalipsa 18 îl
aduce, primesc Ploaia Târzie. Însă cei ce vor dori să rămână în ignoranță cu privire la
aceste subiecte, bineînțeles că nu vor recunaoște lucrarea Îngerului din Apocalipsa 18
și nu vor primi Ploaia Târzie. Pe de altă parte, „fiecare suflet care continuă în păcat în
fața lumini care acum strălucește pe cărarea noastră, va fi orbit și va accepta
înșelăciunile lui Satan.” Aceia care au închis ochii în fața luminii pe care Îngerul din
Apocalipsa 18 o aduce, care nu permit Duhului lui Dumnezeu să le schimbe viața în
conformitate cu solia adevărului, vor primi „o puternică amăgire, ca ei să creadă o
minciună, ca să fie condamnaţi toţi cei ce nu au crezut adevărul ci şi-au găsit plăcerea
în nedreptate.” (2 Tesaloniceni 2:11-12.)
5. „Unde sunt străjerii credincioși de pe zidurile Sionului, care să nu doarmă, ci să
declare cu credincioșie timpul din noapte?” Israelul din vechime avea străjeri care
să anunțe venirea pericolului din partea vrăjmașilor. Însă apostazia i-a făcut să se
încreadă în propria putere, și să aibă încredere mai degrabă în proroci falși decât în
prorocii lui Dumnezeu. În timp ce prorocii lui Dumnezeu denunțau cu credincioșie
apostazia poporului și arătau spre judecățile lui Iehova ce aveau să cadă peste ei,
prorocii falși legănau poporul într-o siguranță înșelătoare. Primii erau persecutați de
oameni, iar cei din urmă erau înălțați. Primii stăteau cu credincioșie pe zidurile
Sionului și declarau „timpul din noapte”, iar cei din urmă vesteau o solie de pace și
liniște. Prorocii lui Dumnezeu vesteau „timpul” profetic, prorociile pe care Dumnezeu
le dăduse pentru a lumina vremea în care ei trăiau, pe când ceilalți vesteau „basme
meșteșugit alcătuite”. Iată situația prezentă în Israelul antic: „Atunci DOMNUL mi-a
spus: Profeţii profeţesc minciuni în numele Meu; nu Eu i-am trimis, nici nu le-am
poruncit, nici nu le-am vorbit; ei vă profeţesc o viziune falsă şi ghicire şi un lucru de
nimic şi înşelăciunea inimii lor. De aceea astfel spune DOMNUL referitor la profeţii
care profeţesc în numele Meu şi pe care Eu nu i-am trimis, totuşi ei spun: Nu va fi
sabie şi foamete în această ţară. Prin sabie şi foamete vor fi acei profeţi mistuiţi. Şi
poporul către care ei profeţesc va fi aruncat pe străzile Ierusalimului din cauza
foametei şi a sabiei; şi nu vor avea pe nimeni să îi îngroape pe ei, pe soţiile lor, pe fiii
lor sau pe fiicele lor, pentru că voi vărsa stricăciunea lor asupra lor.” (Ieremia 14:14-
16). Astăzi Adventismul este în aceeași situație. De aceea Spiritul Profetic întreabă:

25
 „Unde sunt străjerii credincioși de pe zidurile Sionului, care să nu doarmă, ci să
declare cu credincioșie timpul din noapte?”

„În bisericile adventiștilor de ziua șaptea va avea loc o minunată manifestare a

puterii lui Dumnezeu, dar ea nu va avea influență asupra acelora care nu s-au smerit
înaintea Domnului și nu și-au deschis ușa inimii prin mărturisire și pocăință. Din cauza
orbirii lor, în manifestarea acelei puteri care va lumina întreg pământul cu slava lui
Dumnezeu, ei nu vor vedea decât ceva periculos, care le va trezi temerile, și se vor
înverșuna să reziste împotriva ei. Pentru că Domnul nu lucrează potrivit cu ideile și
așteptările lor, ei se vor opune lucrării. „Cum”, vor spune ei, „să nu cunoaștem noi
Duhul lui Dumnezeu, când am fost în lucrare atât de mulți ani”?”Review and Herald, 23
Decembrie, 1890; sau Evenimentele Ultimelor Zile, 209.

Dacă nu ne smerim înaintea Domnului, dacă nu ne mărturisim păcatele și nu ne pocăim,

atunci mândria noastră spirituală ne va împiedica să recunoaștem acea „minunată manifestare
a puterii lui Dumnezeu”. Cât de important este să facem aceste reforme în viața noastră!
Ce vor face aceia care nu vor recunoaște manifestarea puterii lui Dumnezeu în Ploaia
Târzie.? – „se vor înverșuna să reziste împotriva ei”! Atunci când Dumnezeu trimite
poporului Său solia îngerului „care va lumina întreg pământul cu slava lui Dumnezeu”,
adventismul va fi cercetat. Astfel, va apărea controversa și va apărea procesul de cernere, de
rafinare. Ca și iudeii din vechime, putem fi în pericolul de a ne opune lucrării providenței lui
Dumnezeu, pentru că El „nu lucrează potrivit cu ideile și așteptările” noastre. După cum
Iudeii spuneau despre ei că sunt fiii lui Avraam, și aceia care se vor opune ultimei lucrări de
reformă vor striga: „să nu recunoaștem noi Duhul lui Dumnezeu, când am fost în lucrare atât
de mulți ani?”. Dumnezeu să ne ajute să nu facem parte din această categorie, căci grabnic și
amarnic ne va vi sfârșitul veșnic!
Vă mai amintiți că în secțiunile precedente am citit de multe ori că istoria din trecut se va
repeta? Aceste controverse, cu cernerea pe care o aduc, au avut loc în fiecare generație. De
fiecare dată rezultatul a fost același:

„În toate generațiile, Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi să mustre păcatul atât în
lume, cât și în biserică. Dar oamenii doresc să le fie spuse lucruri plăcute, iar adevărul
simplu și curat nu este primit. Mulți reformatori, când și-au început lucrarea, s-au hotărât
să aibă o mare prudență când au atacat păcatele bisericii și ale națiunii. Ei nădăjduiau ca,
prin exemplul unei vieți curate de creștin, să-i aducă pe oameni înapoi la învățăturile
Bibliei. Dar Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lor așa cum a venit peste Ilie,
inspirându-l să mustre păcatele unui împărat nelegiuit și ale unui popor apostaziat; ei nu
s-au putut opri să predice declarațiile lămurite ale Bibliei — învățături pe care nu
fuseseră dispuși să le prezinte. Ei au fost constrânși să declare cu ardoare adevărul și
primejdiile care amenințau sufletele. Cuvintele pe care Dumnezeu le dădea ei le rosteau
fără teamă de urmări, iar oamenii erau constrânși să asculte avertizarea.
Tot astfel va fi vestită și solia îngerului al treilea.” Tragedia Veacurilor, 606.

26
 Satana este o ființă foarte prevăzătoare. Este un student serios al Cuvântului. El
cercetează profețiile și cunoaște timpul când au loc marile reforme. De aceea, cu mult timp
înainte să înceapă reforma, el cufundă poporul într-un întuneric atât de dens, încât reforma să
aibă un efect cât mai mic asupra lor. Mai mult, el plantează cu zeci și sute de ani înainte
semințele apostaziei și ale răzvrătirii în oameni, astfel încât atunci când Domnul trimite o
solie specială poporului Său, el să fie pregătit să o respingă și să îi persecute pe aceia care o
proclamă.
Haideți să privim la câteva exemple. Vrăjmașul i-a condus pe Israeliți în apostazie cu
sute de ani înainte de prima venire a lui Mesia. Poporul lui Dumnezeu a fost împiedicat cu
succes de arhiamăgitor să-L primească pe Acela despre care vorbeau toate Scripturile lor.
Astăzi, „istoria din trecut se va repeta”. Vrăjmașul dorește să facă la fel și cu poporul lui
Dumnezeu din acest timp. El a plantat în adventism aceleași semințe pe care le-a plantat și în
poporul evreu în vechime. Satana încearcă să se asigure că atunci când Ploaia Târzie va veni,
adventismul nu o va recunoaște și se va lupta împotriva ei. Dorește să alunge din mintea
poporului subiecte ce țin de destinul lor veșnic și să-i legene într-o siguranță falsă. În
secțiunea următoare vom vedea pe scurt cum încearcă el să-și atingă scopul.

27
 7. CUM ÎMPIEDICĂ SATANA POPORUL ADVENT ÎN
LUCRAREA DE PREGĂTIRE PENTRU A DOUA VENIRE A
DOMNULUI?

„Vrăjmaşul caută să abată minţile fraţilor şi surorilor noastre de la lucrarea

pregătirii unui popor care să stea în aceste zile din urmă. Sofismele lui urmăresc să abată
minţile de la primejdiile şi datoriile acestui timp. Ei nu dau nici o preţuire luminii pe
care Cristos a venit din cer să i-o dea lui Ioan, pentru poporul Său.Ei învaţă că
scenele de dinaintea noastră nu sunt destul de importante spre a le da o atenţie
deosebită. Ei fac fără efect adevărul de origine cerească şi jefuiesc poporul lui
Dumnezeu de experienţa sa din trecut, dându-i în schimb o ştiinţă falsă. „Aşa
vorbeşte Domnul: «Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi,
care este calea cea bună; umblaţi pe ea.»” (Ieremia 6, 16). Nimeni să nu caute să
înlăture temeliile credinţei noastre — temelii care au fost puse la începutul lucrării
noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului şi prin descoperire. Pe aceste temelii
am clădit noi de cincizeci de ani încoace. Oamenii îşi pot închipui că au găsit o cale nouă
şi că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă. Însă aceasta este o
mare amăgire. O altă temelie decât cea pusă nu poate fi aşezată de nici un om. În
trecut, mulţi s-au apucat să clădească o nouă credinţă, să statornicească principii noi.
Însă cât a dăinuit clădirea lor? A căzut degrabă, căci nu era întemeiată pe Stâncă. Primii
ucenici n-au avut ei oare de întâmpinat zisele oamenilor? N-au ascultat ei învăţăturile
false şi apoi, după toate, au stat tari şi au zis: „Nimeni nu poate pune o altă temelie decât
cea care a fost pusă”? (1 Corinteni 3, 11). Deci, noi trebuie să ne păstrăm până la sfârşit
încrederea nezguduită de la început. Cuvinte puternice au fost trimise de Dumnezeu şi de
Cristos acestui popor, scoţându-l din lume, punct cu punct, la lumina cea clară a
adevărului prezent. Cu buze atinse cu focul sfânt, servii lui Dumnezeu au vestit solia.
Declaraţia divină şi-a pus sigiliul pe temeinicia adevărului vestit. Mărturii, vol.8, pag.
296-297.

Cum reușește Satan „să abată minţile fraţilor şi surorilor noastre de la lucrarea pregătirii
unui popor care să stea în aceste zile din urmă”?
• Îi învață să nu dea „nici o preţuire luminii pe care Cristos a venit din cer să i-o
dea lui Ioan, pentru poporul Său”.Vrăjmașul îi îndeamnă să ignore studiul cărții
Apocalipsei.
• El le spune „că scenele de dinaintea noastră nu sunt destul de importante spre a le
da o atenţie deosebită”.
• Îi îndeamnă pe oameni să facă „fără efect adevărul de origine cerească”. Astfel, ei
„jefuiesc poporul lui Dumnezeu de experienţa sa din trecut, dându-i în schimb o
ştiinţă falsă”. De aceea, „oamenii îşi pot închipui că au găsit o cale nouă şi că pot
pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă.” Sunt introduse în
adventism teorii care sunt contradictorii cu doctrina pionierilor susținută de
Spiritul Profetic. Oamenii învățați se măgulesc la gândul că vremurile s-au
schimbat, iar biserica are nevoie de „maturizare”. În acest fel mulți își permit să
susțină interpretări eronate ale profețiilor.

28
 Observând starea Bisericii Adventiste vedem cum Satan și-a împlinit în mare parte
țintele. Majoritatea poporului lui Dumnezeu nu mai este interesată de studierea profețiilor din
Apocalipsa. Pastorii și predicatorii nu fac din scenele profetice solemne în timpul cărora trăim
un subiect central al predicilor lor. Astfel, ei spun indirect „că scenele de dinaintea noastră nu
sunt destul de importante spre a le da o atenţie deosebită”. Însă nu aceasta era situația în
Adventismul anilor 1840-1850. Dar, din păcate, majoritatea bisericii nu mai este interesată de
studiul istoriei Millerite. Satan a reușit să-l jefuiască pe „poporul lui Dumnezeu de experienţa
sa din trecut, dându-i în schimb o ştiinţă falsă”. Majoritatea teologilor bisericii nu oferă
istoriei millerite o greutate profetică, ci cel mult una istorică. Ei cred că timpurile s-au
schimbat, și de aceea subiectele studiate de Milleriți nu mai sunt actuale. Însă Dumnezeu ne
poruncește ca subiectele istoriei Millerite să fie păstrate vii în mintea poporului Advent,
întocmai cum istoria Exodului trebuia păstrată în mintea copiilor Israelului literal:

29
 8. CÂT DE IMPORTANT ESTE SĂ STUDIEM ISTORIA
MILLERITĂ?

„Orice întrebare pe care Satana o poate ridica în minte pentru a crea îndoieli cu
privire la marea istorie a călătoriilor trecute ale poporului lui Dumnezeu va fi pe placul
maiestăți sale satanice și este o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Vestirea apropiatei veniri
a Domnului în lumea noastră cu putere și cu mare slavă este adevărată și, din 1840 până
la trecerea timpului în 1844, multe voci au fost ridicate în această proclamare. Toți cei
care nu au trecut prin acea experiență, care nu au avut o experiență personală atunci când
necesitatea cunoașterii adevărului pe măsură ce acesta se desfășura înaintea lor era
una vitală, în loc să dărâme în bucăți clădirea care a fost zidită pe interpretarea
profețiilor, ar trebui, cu toată smerenia, să se alinieze și să lucreze în armonie cu aceia
ale căror voci sunt acum reduse la tăcere de moarte, și cu lucrătorii care se află încă în
viață. Treceți în linie! Dați ascultare ordinelor Comandantului mântuirii voastre și duceți
mai departe mărturia luminii pe care Domnul a revărsat-o asupra lumii în soliile pentru
aceste zile din urmă! Țineți pasul cu Comandantul vostru!
Felul în care a procedat Dumnezeu cu poporul Său ar trebui repetat adesea. El a
lucrat asemenea unui Dumnezeu făcător de minuni. El i-a botezat cu Duhul Sfânt pe solii
Săi aleși. Este necesar ca istoria trecută a cauzei lui Dumnezeu să fie adusă adesea
înaintea poporului, tineri și bătrâni, astfel ca ei să se familiarizeze cu ea. Cât de des a
așezat Domnul semne de aducere aminte despre felul în care a lucrat El cu Israelul antic,
ca nu cumva aceștia să uite istoria trecutului lor. Cristos, conducătorul lor vizibil, i-a
poruncit lui Moise să facă cântece din istoria acestor evenimente pentru ca cei din
poporul Israel să poată să-i învețe pe copiii lor aceste cântece.
Este amăgirea lui Satana aceea de a abate mintea de la aceste lucruri și a o ține
angajată în conversații nefolositoare, pentru ca adevărul Domnului și puterea manifestată
de El în procedeele Sale cu poporul Său să fie privite ca niște lucruri care aparțin de
trecut și să fie alungate din memoria lor. Dar suntem sfătuiți să ne amintim zilele de la
început „după care ați fost luminaţi, și aţi dus o mare luptă de suferinţe”. Căile lui
Dumnezeu și planurile Lui au fost făcute cunoscute poporului Său din vechime. Ei
trebuiau să adune semne de aducere aminte și să le așeze acolo unde să le fie la vedere.
Erau depuse eforturi speciale pentru a le păstra, astfel ca atunci când copiii lor urmau
să-i întrebe pe părinți ce însemnau acele lucruri, aceștia să le poată repeta întreaga
istorie. Astfel, procedeele providențiale, bunătatea și mila imensă a lui Dumnezeu în
grija Sa și în eliberarea poporului Său, urmau să fie păstrate ca un subiect viu.
Dacă aceste lucruri ar constitui subiectul de conversație pentru credincioșii de azi,
aceasta le-ar întări mult credința și ar adăuga la creșterea lor spirituală printr-o
cunoaștere a lui Dumnezeu și a căilor Sale. Satana este bucuros să facă ca mintea să fie
preocupată de lucruri neînsemnate și conversațiile să fie asupra unor lucruri lipsite de
importanță, în timp ce aceste minunate semne de aducere aminte (memoriale) ale lui
Dumnezeu, manifestări ale puterii Sale, sunt pierdute din vedere. Acesta este motivul
pentru care atât de mulți și-au pierdut dragostea dintâi.” Scrisoarea 4, 1897, pag. 5
[Către frații și surorile din Adelaide, 5 aprilie 1894]

30
 Iată deci cât de important este să ne cunoaștem istoria, ca popor! „Este amăgirea lui
Satana aceea de a abate mintea de la aceste lucruri și a o ține angajată în conversații
nefolositoare, pentru ca adevărul Domnului și puterea manifestată de El în procedeele Sale cu
poporul Său să fie privite ca niște lucruri care aparțin de trecut și să fie alungate din memoria
lor.” Am căzut noi pradă acestei amăgiri? Dacă da, ar trebui să facem o schimbare în
atitudinea noastră. Trebuie să dedicăm mai mult timp de studiu și meditație acelei istorii care
ne-a făcut un popor al lui Dumnezeu.
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este poporul lui Dumnezeu întocmai cum era
Israelul antic. Noi suntem Israelul spiritual. Suntem biserica căreia Dumnezeu i-a încredințat
Legea Sa și prorocii – noi suntem un popor format pe o temelie profetică solidă. De aceea,
Satan a încercat să abată mintea poporului lui Dumnezeu de la istoria sacră a exodului
Millerit. Ca și Israelul antic, ne găsim la porțile Canaanului, manifestând ignoranță și
necredință în semnele și minunile pe care Domnul le-a făcut atunci când ne-a scos din Marea
Roșie, când ne-a dat legea la Sinai, când ne-a trimis mană din cer.

„Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Până când voieşte acest popor să Mă provoace?
Şi cât timp va trece până când vor crede în Mine, cu toate semnele pe care le-am arătat
printre ei?” Numeri 14:11.

Israeliții n-au intrat în Canaan la timpul rânduit de Dumnezeu pentru că nu au crezut în

El, cu toate semnele pe care le-a arătat printre ei. Și-au uitat istoria plină de minunile
providenței Divine. Satan a lucrat ca acea istorie să se repete.
De aceea, „astăzi, dacă veţi auzi vocea Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în răzvrătire, în
ziua ispitirii în pustie, când părinţii voştri M-au ispitit, M-au încercat şi au văzut faptele Mele
patruzeci de ani. De aceea M-am mâhnit pe această generaţie şi am spus: Ei totdeaunase
rătăcesc în inima lor şi nu au cunoscut căile Mele. Aşa că am jurat în furia mea: Nu vor intra
în odihna Mea”. Luaţi seama, fraţilor, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea a
necredinţei, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă zilnic unii pe alţii,
cât timp se spune: Astăzi, ca nu cumva să fie vreunul dintre voi împietrit prin înşelătoria
păcatului. Fiindcă suntem făcuţi părtaşi ai lui Cristos, dacă ţinem strâns începutul
încrederii noastre neclintit până la sfârşit;” (Evrei 3:7-14)

„Examinând istoria trecutului nostru, urmărind fiecare pas de înaintare până în

situaţia noastră prezentă, pot să spun: Domnul fie lăudat! Când văd ce a înfăptuit
Dumnezeu, mă simt plină de uimire şi de încredere în Domnul Cristos, Conducătorul
nostru. Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât de a uita calea pe care ne-a
condus Domnul şi învăţătura Sa din istoria trecutului nostru.” — Life Sketches of
Ellen G. White, 196 (1902) / Evenimentele Ultimelor Zile, 72.

Cu alte cuvinte, avem toate motivele să ne temem de viitor, dacă uităm „calea pe care
ne-a condus Domnul şi învăţătura Sa din istoria trecutului nostru.” Să ne întoarcem dar la
cărările cele vechi, pentru a găsi odihnă pentru sufletele noastre!

31
 „Aşa vorbeşte Domnul: «Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările
cele vechi, care este calea cea bună; umblaţi pe ea.»” (Ieremia 6:16). Nimeni să nu
caute să înlăture temeliile credinţei noastre — temelii care au fost puse la începutul
lucrării noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului şi prin descoperire.” Mărturii,
vol.8, pag. 296-297.

În numerele următoare, vom acorda o atenție deosebită istoriei Millerite și locului pe

care aceasta îl ocupă în istoria profetică a planului de mântuire. Astfel, vom evita pericolul de
a înlătura „temeliile credinţei noastre — temelii care au fost puse la începutul lucrării
noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului şi prin descoperire.” Lumina pe care
Dumnezeu a dat-o Milleriților trebuie să fie lumină pentru noi:

„Aceia care stau ca și învățători și lideri în instituțiile noastre trebuie să fie

statornici în credința și în principiile soliei celui de-al treilea înger. Dumnezeu vrea ca
poporul Său să știe că avem solia așa cum El ne-a dat-o în 1843 și 1844.” - Buletinul
Conferinței Generale, 1 Aprilie, 1903.

32
 9. DE CE SUBIECTUL SIGILĂRII ESTE DE O IMPORTANȚĂ
SOLEMNĂ ASTĂZI?

„Stăm acum în pragul unor evenimente mari și solemne. Profețiile se împlinesc.

În cărțile cerului este înregistrată o istorie ciudată și plină de evenimente – evenimente
despre care s-a declarat că trebuie să aibă loc cu puțin timp înainte de ziua cea mare a
lui Dumnezeu. Tot ce este în lume se află într-o stare de neliniște. Popoarele sunt
furioase și se fac pregătiri mari pentru război. O națiune complotează împotriva altei
națiuni și o împărăție împotriva altei împărății. Ziua cea mare a lui Dumnezeu se apropie
în grabă. Deși națiunile își adună armatele pentru război și vărsare de sânge, porunca
dată îngerilor continuă să fie în vigoare, ca să țină cele patru vânturi, până când
slujitorii lui Dumnezeu primesc sigiliul pe frunte.” Solii Alese, volumul 1, 221-222.

Din nou vorbim despre „evenimente mari și solemne” și despre împlinirea profețiilor.
„Tot ce este în lume se află într-o stare de neliniște. Popoarele sunt furioase și se fac pregătiri
mari pentru război.” Este aceasta situația în lumea noastră astăzi? Da! Astăzi mai mult ca
niciodată. Aceasta înseamnă că „Ziua cea mare a lui Dumnezeu se apropie în grabă.”
În legătură cu desfășurarea acestor evenimente, este porunca dată celor patru îngeri din
Apocalipsa 7 – „ca să țină cele patru vânturi, până când slujitorii lui Dumnezeu primesc
sigiliul pe frunte.” Printre cele mai importante teme legate de evenimentele finale este
sigilarea poporului lui Dumnezeu. Noi trăim în timpul evenimentelor mari și solemne de la
hotarul veșniciei. Cursul desfășurării acestor evenimente este condus de lucrarea de sigilare a
îngerului cu călimara la brâu:

„Şi gloria Dumnezeului lui Israel se ridicase de la heruvimul, deasupra căruia era,
la pragul casei. Şi el a strigat la bărbatul îmbrăcat în in, care avea cornul cu cerneală la
şold; Şi DOMNUL i-a spus: Du-te prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi
pune un semn pe frunţile oamenilor care suspină şi care strigă din cauza tuturor
urâciunilor care sunt făcute în mijlocul lui.
Şi celorlalţi le-a spus în auzul meu: Duceţi-va după el prin cetate şi loviţi, ochiul
vostru să nu cruţe, nici să nu aveţi milă; Ucideţi fără cruţare pe bătrân şi pe tânăr,
deopotrivă pe fecioare şi pe copilaşi şi pe femei; dar nu vă apropiaţi de vreun om asupra
căruia este semnul; şi începeţi la sanctuarul Meu. Atunci ei au început de la bătrânii care
erau înaintea Casei.” Ezechiel 9:3-6.

Dar cum vei putea fi sigilat dacă ignori studiul acestei teme importante? Această
sigilare este descrisă atât în Apocalipsa 7 cât și în Ezechiel 9. Este vorba de sigilarea celor
144.000. Dumnezeu a dat poporului advent lumină în Biblie și Spiritul Profetic despre
subiectul sigilării, iar noi nu trebuie să rămânem în ignoranță cu privire la acesta. În numerele
următoare, vom înțelege că scenele sigilării descrise în Apocalipsa și Ezechiel au început să se
împlinească deja în timpul nostru.

33
S UBIECTUL A R T REBUI S Ă O CUPE C U T OTUL M INTEA !
„Apoi am văzut cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoțitor a spus: „Înfricoșătoare
este lucrarea lui. Teribilă îi este misiunea. El este îngerul care urmează să despartă grâul
de neghină și să sigileze — sau să lege — snopii de grâu pentru hambarul ceresc. Aceste
lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea și să angajeze întreaga atenție.” Scrieri
Timpurii, 118.

Cred că aceia care vor fi sigilați își vor ocupa cu totul mintea și își vor angaja „întreaga
atenție” studiului acestor subiecte importante. Ele țin de mântuirea noastră!

S Ă N E L UPTĂM S Ă F IM P RINTRE C EI 144.000!

„Aceia pe care Mielul îi va conduce la fântânile apelor vii, și din ai căror ochi va
îndepărta totate lacrimile, vor fi aceia care acum primesc cunoștința și înțelegerea
descoperită în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Nouă ne-a fost dat privilegiul de a
primi înțelepciunea care vine de la Dumnezeu, de a vedea frumusețea și slava acelui
Cuvânt care stă la temelia oricărei cunoștințe adevărate. Biblia ne învață ce ar trebui
să fie creștinul și ce ar trebui să facă.
Nu trebuie să copiem nicio făptură omenească. Nu există nicio ființă omenească
destul de înțeleaptă pentru a fi criteriul nostru. Trebuie să ne uităm la omul Isus Cristos,
care este deplin în desăvârșirea neprihănirii și sfințeniei. El este autorul și desăvârșitorul
credinței noastre. El este Omul model. Experiența Lui este măsura experienței pe care
noi trebuie să o dobândim. Caracterul Său este exemplul nostru. Haideți atunci să ne
îndepărtăm mințile de la încurcăturile și greutățile acestei vieți, și să le fixăm asupra Lui,
ca, privind, să fim transformați asemenea Lui. Putem să Îl privim pe Domnul Cristos
pentru binele nostru. Putem să ne uităm la El în siguranță, pentru că El este atotînțelept.
Pe măsură ce ne uităm și ne gândim la El, El va fi reprodus înăuntrul nostru, nădejdea
slavei.
Haideți să ne luptăm cu toată puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o să fim
printre cei o sută patruzeci și patru de mii. Și haideți să facem tot ceea ce putem
pentru a-i ajuta pe alții să câștige cerul.” Review and Herald, 9 Martie, 1905.

Este interesant că aceia „pe care Mielul îi va conduce la fântânile apelor vii și din ai
căror ochi va îndepărta toate lacrimile, vor fi aceia care acum primesc cunoștința și
înțelegerea descoperită în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu.”. Cu alte cuvinte, dacă nu
primim acum „cunoștința și înțelegerea descoperite în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu”, nu
vom fi parte din ceata celor mântuiți. Ne propunem în această revistă să vedem, cu ajutorul
Domnului, „frumusețea și slava acelui Cuvânt care stă la temelia oricărei cunoștințe
adevărate”.
Va veni o vreme când toți cei ce nu vor avea sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor vor
primi semnul fiarei. Acel timp este înficoșător de aproape. Atunci se va împlini Cuvântul:
„Cel ce este nedrept, să rămână nedrept; şi cel ce este murdar, să rămână murdar; şi cel ce este
drept, să rămână drept; şi cel ce este sfânt, să rămână sfânt.” (Apocalipsa 22:11 ) Este
important să primești sigiliul lui Dumnezeu? Este vital, nu doar important. Subiectul sigilării

34
nu este doar un subiect interesant, ci un subiect de viață și de moarte pentru aceia „peste
care au venit sfârșiturile veacurilor” – pentru noi.
În acest capitol ne propunem să vă arătăm importanța subiectelor ce le vom studia în
materialul de față. Sigilarea celor 144.000 este unul dintre ele. De aceea, nu ne vom ocupa de
el pe larg aici, ci mai târziu, în capitolele următoare. Vom mai poposi doar asupra unui citat
despre sigilare:

CE ÎNSEAMNĂ SIGILAREA?

„Îndată ce copiii lui Dumnezeu sunt sigilați pe frunte, și acesta nu este un sigiliu
sau un semn care să poată fi văzut, ci o consolidare în adevăr, atât intelectuală, cât și
spirituală, în așa fel încât să nu poată fi clintiți și, de îndată ce copiii lui Dumnezeu sunt
sigilați și pregătiți pentru zguduire, aceasta va avea loc. De fapt, zguduirea a și început.”
Evenimentele Ultimelor Zile, 219.

Sigilarea este „o consolidare în adevăr, atât intelectuală, cât și spirituală”. Despre ce

consolidare în adevăr este vorba aici? În care adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să
fim consolidați? În adevărurile pe care El ni le descoperă pentru a fi o călăuză și un ghid în
timpurile solemne pe care le trăim. Cuvântul Domnului trebuie să fie „o lampă pentru
picioarele mele şi o lumină pentru cărarea mea.” (Psalmii 119:105). Cu cât ne vom adânci mai
mult privirile în temele importante ce țin de împlinirea prezentă a profeției, cu atât cărarea pe
care merg picioarele noastre va fi mai deslușită. Vom putea, cu ajutorul Duhului Sfânt, să
înțelegem într-o lumină corectă evenimentele politice și religioase din trecut, prezent și viitor.
În acest fel vom putea să vedem înainte pe cărare mai clar. Vom desluși mai clar pericolele
spirituale care ne amenință și vom ști în ce direcție să ne îndreptăm pașii. Însă vom
experimenta toate acestea numai dacă vom începe acest studiu cu umilință și rugăciune,
dornici să cunoaștem voia Lui pentru poporul Său în aceste ultime clipe din istoria
pământului.
Iată câteva din temele pe care le vom studia împreună în această carte:
• Regulile de studiu biblic ale lui William Miller
• Repetarea istoriei din trecut
• Reînvierea vechilor controverse
• Profețiile din Apocalipsa – Cele 7 Trâmbițe, cele 7 peceți, fiarele din Apocalipsa,
cele 7 Biserici din Apocalipsa, cele 3 solii îngerești, Îngerul din Apocalipsa 18,
• Profețiile din Daniel – de 2300 zile, 1260 zile, 1335 zile, 1290 zile, necurmatul,
Daniel 11, inclusiv Daniel 11:40-45, care are aplicație prezentă
• Timpul judecății celor vii
• Ploaia Târzie
• Islamul în profeția Bibliei
• Sigilarea celor 144.000
• Strigătul de la Miezul Nopții
• Legea Duminicală
• A doua ridicare a papalității în profeția Biblică
• Marea Strigare

35
 • Legea Duminicală universală
• Decretul de moarte
• Cele șapte plăgi

În acest capitol ne-am propus să înțelegem importanța studiului acestor teme, iar în
următoarele capitole vom studia toate subiectele efectiv în profunzime.
Sigilarea este o consolidare în adevăr de două tipuri, în următoarea ordine: întâi
intelectuală, și apoi spirituală. Întâi trebuie să înțelegem adevărul pentru acest timp
(intelectual), apoi să acționăm în conformitate cu el (spiritual). Aceste două faze corespund cu
reforma și redeșteptarea:

R EFORMA Ș I R EDEȘTEPTAREA
„Sub conducerea Duhului Sfânt, trebuie să aibă loc o redeșteptare și o reformă.
Redeșteptarea și reforma sunt două lucruri diferite. Redeșteptarea înseamnă înnoirea
vieții spirituale, o înviorare a puterilor minții și o înviere din moartea spirituală. Reforma
înseamnă o reorganizare, o schimbare în idei și teorii, obiceiuri și practici. Reforma nu
va aduce roadele bune ale neprihănirii, dacă nu este însoțită de redeșteptarea
produsă de Duhul Sfânt. Redeșteptarea și reforma trebuie să-și facă lucrarea lor
decisivă și, pentru a realiza această lucrare, trebuie să se contopească.” The Review and
Herald, 25 februarie, 1902.

„Redeșteptarea și reforma sunt două lucruri diferite.” Conform acestui pasaj, reforma și
redeșteptarea vin în următoarea ordine: întâi reforma, apoi redeșteptarea. „Reforma înseamnă
o reorganizare, o schimbare în idei și teorii, obiceiuri și practici”. Ea corespunde cu o
consolidare intelectuală în adevăr. Însă redeșteptarea este sigiliul Duhului Sfânt asupra
lucrării pe care reforma a făcut-o. Este o consolidare spirituală în adevăr. „Reforma nu va
aduce roadele bune ale neprihănirii, dacă nu este însoțită de redeșteptarea produsă de
Duhul Sfânt.”
Ucenicii, înainte de Ziua Cincizecimii, au trecut printr-o experiență asemănătoare. În
drumul spre Emaus, Marele Învățător S-a ocupat de consolidarea intelectuală în adevăr. El,
„începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat în toate Scripturile cele referitoare la
El însuşi.” (Luca 24:27). Apoi, apostolii „într-un gând, continuau stăruitor în rugăciune şi
cereri, împreună cu femeile, şi Maria mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” (Faptele Apostolilor
1:14). Aceasta este consolidarea spirituală în adevăr, care este urmată de ziua Cincizecimii.
Spiritul Profetic în „Gânduri despre Cartea Apocalipsa” pagina 233, ne spune că
evenimentele Ploii Timpurii de la Cincizecime se vor repeta când va veni Ploaia Târzie. Noi
trăim în timpul în care se revarsă Ploaia Târzie, așa cum vom demonstra în capitolele
următoare. De aceea, ne așteptăm să fim confruntați cu aceste două procese: consolidarea
intelectuală în adevăr sau reforma, și consolidarea spirituală în adevăr sau redeșteptarea.

36
 10. CUM PUTEM SĂ PRIMIM PLOAIA TÂRZIE?

Ploaia Târzie este încă o împlinire a profețiilor din Biblie și Spiritul Profetic ce va avea
loc în vremea noastră. Vom vedea cât de important este să pricepem corect lucrarea Ploii
Târzii. O înțelegere greșită a ceea ce înseamnă Ploaia Târzie ne va descalifica pentru primirea
ei. Este asemenea unui student superficial care nu s-a interesat nici de data examenului, nici
nu a învățat, însă are pretenția să ia examenul! În această carte vom demonstra că noi suntem
generația Ploii Târzii și de aceea vom fi testați pe acest subiect!

„Mulți au dat greș într-o mare măsură în ce privește primirea Ploii Timpurii. Ei nu
au obținut toate beneficiile pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziția lor în felul acesta. Ei
se așteaptă ca lipsa să fie suplinită de Ploaia Târzie și intenționează ca, atunci când
harul va fi revărsat în mod abundent, să-și deschidă inima pentru a-l primi, dar fac o
greșeală teribilă. Lucrarea începută de Dumnezeu în inima omenească, prin dăruirea
luminii și a cunoașterii, trebuie să înainteze continuu. Fiecare trebuie să-și dea seama de
propria nevoie. Inima trebuie să fie golită și curățată de orice întinare, pentru ca Duhul
Sfânt să locuiască în ea. Cu ocazia Cincizecimii, primii ucenici s-au pregătit pentru
revărsarea Duhului Sfânt mărturisindu-și păcatele și renunțând la ele, rugându-se și
consacrându-se lui Dumnezeu. Aceeași lucrare este necesară acum, dar într-o măsură
mai mare. După aceea, omul trebuie doar să ceară binecuvântarea și să aștepte ca
Domnul să-Și desăvârșească lucrarea cu privire la el. Dumnezeu a început această
lucrare și o va duce la bun sfârșit, făcându-l pe om desăvârșit în Isus Cristos. Totuși
harul reprezentat de Ploaia Timpurie nu trebuie să fie neglijat. Numai aceia care trăiesc
în lumina pe care o au vor primi o lumină mai mare. Dacă nu progresăm zilnic în
exemplificarea virtuților creștine, nu vom recunoaște manifestarea Duhului Sfânt în
Ploaia Târzie. Este posibil ca aceasta să vină în inima tuturor celor din jurul nostru,
dar noi nu o vom discerne și nici nu o vom primi.”Mărturii pentru Pastori și Slujitorii
Evangheliei, 507.

Câți dintre noi nu-și imaginează că la vremea revărsării Ploii Târzii vor putea în mod
supranatural să renunțe la toate păcatele și vor fi umpluți cu Duhul Sfânt?Cât este de greșită
este această idee! Este „o greșeală teribilă”, una chiar fatală. Vedeți cât este de important să
înțelegem corect doctrina Ploii Târzii? Ne vom ocupa, cu ajutorul Domnului, și de tema Ploii
Târzii în detaliu mai târziu.
„Lucrarea începută de Dumnezeu în inima omenească, prin dăruirea luminii și a
cunoașterii, trebuie să înainteze continuu.” Ce lucrare trebuie să înainteze continuu? Acea
lucrare pe care Dumnezeu a început-o „prin dăruirea luminii și a cunoașterii”. Noi suntem
responsabili înaintea Lui pentru a spori cantitatea de lumină și de cunoaștere pe care El ni le-a
dăruit la început, întocmai cum ispravnicului i se vor cere talanții pe care i-a câștigat în plus.
Dar pentru a spori această cunoștință și lumină trebuie să ne pregătim spiritual întocmai cum
primii ucenici, cu ocazia Cincizecimii, „s-au pregătit pentru revărsarea Duhului Sfânt,
mărturisindu-și păcatele și renunțând la ele, rugându-se și consacrându-se lui Dumnezeu”.
Istoria trebuie să se repete: „Aceeași lucrare este necesară acum, dar într-o măsură mai
mare.” Cât de important este să conștientizăm că „numai aceia care trăiesc în lumina pe care o
37
au vor primi o lumină mai mare.”! Acest lucru trebuie să ne motiveze să „progresăm zilnic în
exemplificarea virtuților creștine”. Altfel, „nu vom recunoaște manifestarea Duhului Sfânt în
Ploaia Târzie.” Ce lucru teribil!
Din acest pasaj mai putem extrage o concluzie: Ploaia Târzie este „o lumină mai mare”,
întrucât Spiritul Profetic conectează procesul de pregătire pentru a primi o lumină mai mare și
pregătirea pentru a primi Ploaia Târzie: „Numai aceia care trăiesc în lumina pe care o au
vor primi o lumină mai mare. Dacă nu progresăm zilnic în exemplificarea virtuților creștine,
nu vom recunoaște manifestarea Duhului Sfânt în Ploaia Târzie.”. În capitolele următoare
vom înțelege și mai clar că Ploaia Târzie este de fapt o solie.
Dacă suntem îndemnați să cercetăm după o lumină mai mare, atunci înseamnă că
Dumnezeu va oferi studentului serios al Cuvântului o creștere a cunoștinței. În timpul nostru
va avea loc o creștere a cunoștinței ce va fi susținută de aceia care sunt reprezentați prin
fecioarele înțelepte. În secțiunea următoare vom studia despre această creștere a cunoștinței.

38
 11. VA EXISTA O CREȘTERE A CUNOȘTINȚEI, UN
ADEVĂR SPECIAL ȘI O LUCRARE SPECIALĂ ÎN
VREMEA NOASTRĂ?

„Acum cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută de Cristos lui Ioan
trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, urmează a fi
pregătit un popor care să reziste în zilele de pe urmă”. Solii Alese, vol. 2, pag 105.

Pentru a înțelege lumina mai mare a profețiilor, trebuie întâi să pricepem lumina veche.
Pentru că lumina nouă nu este independentă față de cea veche, ci este o continuare, o
descifrare a acesteia. Iată câteva pasaje care ne îndeamnă să studiem adevărurile profetice
vechi și ne asigură că în fiecare generație există o nouă dezvoltare a adevărului:

ADEVĂRURILE MILLERITE
„Adevărurile pe care le-am primit în 1841, ‘42, ’43 și ’44 trebuie studiate acum și
proclamate. Aceste solii ale primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea înger vor fi
proclamate în viitor cu o voce puternică. Ele vor fi date cu o determinare stăruitoare și în
puterea Duhului.” Manuscrise Publicate, volumul 15, 371.

Tragem concluzia că „adevărurile pe care le-am primit în 1841 1841, ‘42, ’43 și ’44”
sunt soliile „primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea înger”. Ele „trebuie studiate
acum și proclamate”. Noi suntem responsabili nu numai să le studiem, ci să le și proclamăm
celor care ar trebui să le cunoască. Aceste adevăruri sunt pentru noi cum erau pietrele de
aducere aminte pentru Israeliți. Ele ne aduc aminte de exodul Millerit și de modul minunat în
care Dumnezeu Și-a curățit, albit și lămurit un popor special – poporul advent. Soliile acestor
adevăruri sacre „vor fi date cu o determinare stăruitoare și în puterea Duhului.”. Cei care fac
această lucrare vestesc aceeași solie pe care Ieremia a dat-o Israelului antic cu 24 de secole în
urmă:

„Astfel spune DOMNUL: Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi,
unde este calea bună; şi umblaţi în ea şi veţi găsi odihnă pentrusufletele voastre. Dar ei
au spus: Refuzăm să umblăm în ea.” Ieremia 6:16.

Mai devreme am citit acel pasaj din Mărturii volumul 8, pagina 296-297. Acolo Spiritul
Profetic ne îndeamnă: „Nimeni să nu caute să înlăture temeliile credinţei noastre” și ne spune
că „Vrăjmaşul caută să abată minţile fraţilor şi surorilor noastre de la lucrarea pregătirii unui
popor care să stea în aceste zile din urmă.” Tot acolo ea face legătura dintre întoarcerea la
cărările cele vechi, studiul profețiilor din Apocalipsa și importanța istoriei millerite.

39
 Așadar, dacă ascultăm îndemnul de a studia și proclama profețiile date de Domnul
poporului advent „în 1841, ‘42, ’43 și ’44”, vom contracara, prin Duhul Domnului, influența
Satanei ce încearcă să îndepărteze poporul advent de la aceste adevăruri de temelie. Noi
trebuie să lucrăm „la lucrarea pregătirii unui popor care să stea în aceste zile din urmă”.

O NOUĂ DEZVOLTARE A ADEVĂRULUI

„În fiecare generațiese poate vedea o nouă dezvoltare a adevărului, a soliei
adresată de Dumnezeu oamenilor din acea generație. Toate adevărurile vechi sunt
esențiale, iar adevărurile noi nu sunt independente față de cele vechi, ci sunt o
continuare, o descifrare a lor. Numai când adevărurile cele vechi sunt înțelese, numai
atunci le putem pricepe pe cele noi. Când Domnul Cristos a dorit să prezinte ucenicilor
Săi adevărul cu privire la învierea Sa, El „a început de la Moise și de la toți proorocii, și
le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.” Luca 24, 27. Dar lumina care
strălucește din proaspăta desfășurare a adevărului, este aceea care glorifică vechile
adevăruri. Cel care respinge sau neglijează pe cele noi, în realitate nu cunoaște nici pe
cele vechi. Pentru el, ele își pierd puterea lor vitală și devin numai o formă lipsită de
viață. […]” Parabolele Domnului Cristos, 127.

În „Mărturii, vol 5”, pag. 708 suntem îndemnați la „o cercetare continuă și amănunțită a
Scripturilor pentru o lumină mai mare”. Iar în paragraful din „Manuscrise Publicate” am
înțeles că trebuie să studiem și să proclamăm „adevărurile pe care le-am primit în 1841, ‘42,
’43 și ’44”. Dar adevărurile millerite nu sunt o „lumină mai mare”. Ele sunt lumina veche pe
care Domnul a dat-o poporului advent la început. Studiul acestei lumini înseamnă o întoarcere
la „cărările cele vechi”.
Totuși, în Parabolele Domnului Cristos vedem că „în fiecare generație se poate vedea o
nouă dezvoltare a adevărului”. Există oameni care folosesc această afirmație pentru a prezenta
o „lumină nouă” ce contrazice adevărurile vechi pe care Duhul lui Dumnezeu și-a pus sigiliul
de aprobare. După cum spune sora White, „oamenii îşi pot închipui că au găsit o cale nouă şi
că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă. Însă aceasta este o mare
amăgire.” De ce? Pentru că „adevărurile noi nu sunt independente față de cele vechi, ci sunt o
continuare, o descifrare a lor.” „Lumina care strălucește din proaspăta desfășurare a
adevărului, este aceea care glorifică vechile adevăruri.” Deci adevărurile noi nu pot fi
independente de cele vechi. Acestea sunt legate unele de altul verigă după verigă, formând un
lanț perfect al adevărului. Spiritul Profetic ne avertizează:

„Avertizarea a venit: Nimic nu trebuie să fie introdus care să strice temelia

credinței pe care am tot construit de când solia a venit în 1842, 1843 și 1844. Am fost în
această solie, și de atunci tot stau înaintea lumii, fidelă luminii pe care Dumnezeu ne-a
dat-o. Nu ne propunem să ne dăm jos picioarele de pe platforma pe care au fost plasate
în timp ce zi de zi L-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, cerând lumină.
Credeți că aș putea să renunț la lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o? Ea stă ca Stânca
Veacurilor. M-a tot ghidat încă de când a fost dată.” - Review and Herald, 14 Aprilie,
1903.

40
 „Cel care respinge sau neglijează pe cele noi, în realitate nu cunoaște nici pe cele vechi.”
Atunci când suntem confruntați cu „cele noi”, să nu ne grăbim să le respingem. Trebuie să ne
întrebăm în primul rând: cunosc eu adevărurile vechi, temelia credinței advente? Sau mă
găsesc printre aceia despre care Spiritul Profetic spune că „iau de bun faptul că înțeleg ceea ce
cred”? Acea categorie „respinge sau neglijează pe cele noi” pentru că „nu cunoaște nici pe
cele vechi”. Dar dacă „ne-am făcut temele” și cunoaștem „adevărurile pe care le-am primit în
1841, ‘42, ’43 și ’44”, atunci avem cu ce testa lumina nouă. Trebuie să verificăm dacă
aceasta este „o continuare, o descifrare” a cărărilor celor vechi.
Iar dacă este, atunci trebuie să o înțelegem și să o vestim poporului lui Dumnezeu,
pentru a fi pregătit „să reziste în zilele de pe urmă”!
Iată un alt pasaj care ne vorbește despre „un adevăr special și o lucrare specială” în
fiecare generație:

„În parabola seminței de muștar este ilustrată nu numai creșterea împărăției

Domnului Cristos, ci fiecare fază a dezvoltării ei, căci experiența înfățișată în
parabolă se repetă. În fiecare generație, Dumnezeu a avut pentru Biserica Sa un
adevăr special și o lucrare specială. Adevărul care este ascuns înțelepților și celor
prevăzători ai lumii, este descoperit celor umili și asemenea copiilor. El cere sacrificiu
de sine. El are bătălii de purtat și biruințe de câștigat. De aceea, la început, au fost puțini
cei care i s-au alăturat. Iar aceștia au fost întâmpinați cu opoziție și dispreț de către mai
marii acestei lumi și de către o Biserică ce s-a acomodat lumii.” Parabolele Domnului
Cristos, 78.

Aici înțelegem în plus că „adevărul care este ascuns înțelepților și celor prevăzători ai
lumii, este descoperit celor umili și celor asemenea copiilor.” Dacă urmărim firul istoriei sacre
a generațiilor trecute, găsim că în general acest lucru este adevărat. În 1 Corinteni 1:27 Biblia
ne spune că „Dumnezeu a ales lucrurile prosteşti ale lumii ca să facă de ruşine pe cei înţelepţi;
şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari.”
În fiecare generație adevărul prezent și-a făcut loc greu printre tradițiile bisericii din acel
veac. „De aceea, la început au fost puțini cei care i s-au alăturat”. De ce? Pentru că „el cere
sacrificiu de sine.”; „el are bătălii de purtat și biruințe de câștigat.” Nu mulți oameni talentați
și onorați au luat poziție pentru adevărul prezent.
Un citat care ne vorbește despre un „adevăr aplicabil în mod special pentru fiecare
generație” se găsește în „Review and Herald”:

„Scripturile se deschid continuu pentru poporul lui Dumnezeu. Întotdeauna a fost

și va fi adevăr aplicabil în mod special pentru fiecare generație. Solia dată lui Noe
era adevăr prezent pentru acel timp; și dacă oamenii ar fi acceptat solia, ar fi fost salvați
de apele ce au înghițit totul la potop. Acum să presupunem că anumitor oameni care ar
spune: „Noi avem tot adevărul pe care părinții noștri l-au avut; nu vrem mai mult!”
Dumnezeul cerului le-ar trimite o solie așa cum a făcut pentru Ninive. Care ar fi

41
 rezultatul? – La fel cum ar fi fost pentru Niniveni dacă nu s-ar fi pocăit. Sentința a fost
pronunțată asupra lor, dar pocăința lor i-a salvat. Cât de recunoscători ar trebui să fim că
avem un Dumnezeu care se va întoarce de la răul amenințat, când cei greșiți se întorc cu
adevărată căință a sufletului!” Review and Herald, 29 Iunie, 1886.

Nu doar „a fost” ci și „va fi” un adevăr aplicabil în mod special pentru fiecare generație.
Aceasta ne întărește ideea că și generația noastră se va confrunta cu o solie a adevărului
prezent.
Pentru a ilustra ideea de „adevăr aplicabil în mod special pentru fiecare generație”, Ellen
White dă două exemple: solia lui Noe și solia lui Iona. Ambele au adus în fața acelei generații
„ceasul judecății Lui”. Însă ambele solii au ceva în comun: ele erau solii de viață și de
moarte! De multe ori, în inimile Adventiștilor de ziua a șaptea se aude ecoul: „Noi avem tot
adevărul pe care părinții noștri l-au avut; nu vrem mai mult,”. Aceasta este o reflectare a
gândirii laodiceeanului, care crede că este bogat, s-a îmbogățit și nu duce lipsă de nimic. Însă
„adevărul pe care părinții noștri l-au avut” nu este suficient pentru a avea experiența sfințirii
prin adevăr pe care Domnul Cristos dorește să o deținem. Amintiți-vă ce am citit în Parabolele
Domnului Cristos: „Toate adevărurile vechi sunt esențiale, iar adevărurile noi nu sunt
independente față de cele vechi, ci sunt o continuare, o descifrare a lor.” De asemenea, am
înțeles că este datoria noastră să sporim cantitatea de lumină și cunoaștere pe care Dumnezeu
ni le-a dat la început. Mai mult decât atât, adevărurile noi, sau adevărurile prezente, sunt
adevărurile care descoperă timpul cercetării noastre, întocmai cum au făcut soliile lui Noe și
Iona. De aceea, să nu tratăm cu ușurătate creșterea cunoștinței pe care Dumnezeu o aduce în
generația noastră. Ea ne va descoperi timpul cercetării noastre. Viața noastră veșnică este în
balanță!
Am afirmat mai sus că aceia care nu doresc să accepte creșterea cunoștinței în generația
noastră și nu-i văd importanța, se numărără printre credincioșii Laodiceeni. Iată și dovada:

PROBLEMA LAODICEEANULUI
„Este adevărat că noi deţinem adevărul şi că trebuie să ne ţinem tari pe aceste
poziţii care nu pot fi dărâmate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune orice lumină nouă
pe care Dumnezeu ar putea s-o trimită şi să zicem că nu vedem nici un motiv pentru care
am avea nevoie de mai multă lumină decât adevărul cel vechi pe care l-am primit până
acum şi pe care stăm tari. Dacă vom gândi în acest fel, ne vom găsi sub incidenţa
mustrării adresate de Martorul credincios: „Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac,
orb şi gol.” Adevărata stare în faţa lui Dumnezeu a acelora care se cred bogaţi şi având o
mulţime de bunuri, nesimţind nevoia de a mai primi ceva, aste una de orbire, iar ei nu
ştiu asta.” — The Review and Herald, 7 august, 1894. / Sfaturi către Editori, 33.

Este foarte interesant faptul că orbirea, nenorocirea și goliciunea Laodiceeanului este

cauzată de respingerea luminii noi. Prin respingerea luminii oamenii devin orbi, ticăloși,
nenorociți și săraci. Ei devin lipsiți de Duhul lui Dumnezeu și creșterea în har devine
imposibilă. Spiritul Profetic ne spune că „nicio biserică nu poate înainta în sfinţenie, dacă
membrii ei nu caută cu stăruinţă după adevăr ca după o comoară ascunsă.”

42
DE CE NU ÎNAINTĂM ÎN SFINȚENIE? – LAODICEEA
„Biblia a fost dată cu scopul de a fi o călăuză pentru toţi aceia care doresc să
cunoască voia Făcătorului lor. Dumnezeu le-a dat oamenilor cuvântul cel sigur al
profeţiei; îngerii şi Însuşi Cristos au venit să-i descopere lui Daniel şi lui Ioan lucrurile
care aveau să se întâmple în curând. Aceste probleme importante, care au de-a face
cu mântuirea noastră, n-au fost lăsate învăluite de mister. Ele n-au fost descoperite ca
să încurce şi să rătăcească pe cercetătorul sincer după adevăr. Domnul spunea prin
profetul Habacuc: „Scrie viziunea şi explic-o ... ca să se poată citi uşor” (Habacuc 2, 2).
Cuvântul lui Dumnezeu este lămurit pentru toţi aceia care îl studiază cu o inimă plină de
rugăciune. Orice suflet sincer va veni la lumina adevărului. „Lumina este semănată
pentru cel drept” (Psalmii 97, 11). Şi nici o biserică nu poate înainta în sfinţenie, dacă
membrii ei nu caută cu stăruinţă după adevăr ca după o comoară ascunsă.”
Tragedia veacurilor, pag. 521.

„Dumnezeu le-a dat oamenilor cuvântul cel sigur al profeției”. Există mulți frați care
consideră că studiul profețiilor nu are de-a face cu mântuirea noastră. Ei cred că este un studiu
opțional și interesant. El însă este un studiu obligatoriu și vital pentru noi. Am citit că „aceste
probleme importante, care au de-a face cu mântuirea noastră, n-au fost lăsate învăluite de
mister.” Așadar, studiul profețiilor are de-a face cu mântuirea noastră.
Noi trebuie să căutăm stăruitor după adevăruri profetice ca după o comoară ascunsă dacă
vrem să înaintăm în sfințenie.

„Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care străluceşte tot mai
mult până în ziua desăvârşită.” Proverbe 4:18.

43
 12. CARE ESTE ASEMĂNAREA DINTRE SFÂRȘITUL
ISRAELULUI ANTIC ȘI STAREA BISERICII ADVENTISTE
DE ASTĂZI?

Nu numai generația Laodiceei de astăzi este caracterizată de orbire, ci și timpul în care

trăia Domnul Cristos. Între starea poporului advent de astăzi și cea a poporului lui Dumnezeu
de acum două mii de ani sunt foarte multe asemănări. Conducerea și poporul iudeu credeau la
fel ca noi că sunt bogați, s-au îmbogățit și nu duc lipsă de nimic, în timp ce ei erau niște
„călăuze oarbe”. Iată:

POATE ORBUL SĂ CĂLĂUZEASCĂ PE ORB?

„Atunci au venit discipolii lui şi i-au spus: Ştii că fariseii s-au poticnit după ce au
auzit acest cuvânt? Dar El a răspuns şi a zis: Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu
cel ceresc, va fi dezrădăcinată. Lăsaţi-i; ei sunt călăuze oarbe ale orbilor. Şi dacă orbul
călăuzeşte pe orb, vor cădea amândoi în groapă.” Matei 15:12-14.

Atunci când călăuzele sunt oarbe, cei călăuziți de ele sunt duși în întuneric. Picioarele li
se împleticesc, și „vor cădea amândoi în groapă”. În capitolul 6 din Luca, Domnul Cristos le
spune acest principiu:

„Și le-a spus o parabolă: Poate orbul să călăuzească pe orb? Nu vor cădea
amândoi în groapă?” Luca 6:39.

Datorită acestei orbiri, Israelul antic încetase să mai fie lumina națiunilor. Scopul lui
Dumnezeu pentru poporul Său nu mai era îndeplinit. El însă profetizase prin Mica și Isaia:

„Dar în zilele de pe urmă se va întâmpla că muntele casei DOMNULUI va fi

întemeiat în vârful munţilor, şi va fi înălţat deasupra dealurilor; şi vor curge oameni
spre el. Şi multe naţiuni vor veni şi vor spune: Veniţi şi să urcăm pe muntele
DOMNULUI şi la casa Dumnezeului lui Iacob; şi El ne va învăţa despre căile Lui, şi noi
vom merge pe cărările Lui, fiindcă Legea va ieşi din Sion şi Cuvântul DOMNULUI din
Ierusalim.” Mica 4:1-2.

„Și se va întâmpla în zilele de pe urmă, că muntele casei DOMNULUI va fi

întemeiat pe vârful munţilor şi va fi înălţat peste dealuri; şi toate naţiunile vor curge
spre el. Şi mulţi oameni vor merge şi vor spune: Veniţi, şi să urcăm la muntele
DOMNULUI, la casa Dumnezeului lui Iacob, şi El ne va învăţa despre căile lui, noi vom
merge pe cărările Lui, căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim Cuvântul
DOMNULUI.” Isaia 2:2-3.

44
 Dar această profeție nu își putea găsi împlinirea în generația în care predomina orbirea
spirituală. Prin introducerea unor doctrine false și a unor tradiții inutile, conducătorii
Israelului s-au îndepărtat de la simplitatea Evangheliei și „s-au poticnit de la cărările străvechi
pentru a umbla pe cărări, pe o cale neumblată;” (Ieremia 18:15). În acele condiții „muntele
casei Domnului” nu putea „fi întemeiat în vârful munților”. Națiunile nu se puteau îngrămădi
la el și nici nu puteau „curge oameni spre el”. Lui Moise i-a fost arătată înainte de moarte
starea poporului Israel din acele timpuri:

„Moise i-a văzut pe ucenicii Domnului Cristos mergând pentru a duce lumii
Evanghelia. A văzut cum poporul Israel, „după carne”, nu era în stare să răspundă la
înalta chemare pe care Dumnezeu i-o adresase; în necredința lor, izraeliții au dat greș în
a deveni lumina lumii.” Patriarhi și Profeți, 476.

Era nevoie de „un proces de rafinare, de vânturare” în Israel. Pentru ca Ierusalimul să fie
gazda neamurilor, spitalul celor bolnavi spiritual, era nevoie de o echipă de doctori „chemați,
aleși și credincioși”. (Apoc 17:4) Era nevoie de o lucrare de purificare. Aceasta este lucrarea
pe care a venit să o facă Ioan Botezătorul:

„Atunci a spus mulţimilor care ieşeau să fie botezate de el: Pui de vipere, cine v-a
avertizat să fugiţi de furia care vine? Faceţi de aceea roade cuvenite de pocăință şi nu
începeţi să spuneţi în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam; fiindcă vă spun că Dumnezeu
este în stare să ridice copiii lui Avraam din aceste pietre. Iar acum, securea chiar este
înfiptă la rădăcina pomilor; de aceea fiecare pom care nu face rod bun este tăiat şi
aruncat în foc.” Luca 3:7-9.

Ce simbolizau cuvintele lui Ioan? Ce era „furia care vine”? Era judecata ce urma să cadă
asupra națiunii păcătoase prin distrugerea Ierusalimului și a cetăților apostaziate de către
Romani – Matei 11:21-24, 24:15. Cum fugeau Iudeii de furia viitoare? – Ei ziceau: „Avem ca
tată pe Avraam”. Tot așa am citit mai devreme că sună vocea laodiceeanului de astăzi: „Noi
avem tot adevărul pe care părinții noștri l-au avut; nu vrem mai mult,”. Însă vine timpul
cercetării: „securea chiar este înfiptă la rădăcina pomilor”. Acesta este un timp de purificare,
când se vor vedea oamenii „care vor fi vase de cinste”.
Domnul Isus Cristos a înfăptuit același fel de lucrare în poporul evreu:

„Eu, într-adevăr, vă botez cu apă pentru pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este
mai puternic decât mine, ale cărui sandale nu sunt demn să le duc; El vă va boteza cu
Duhul Sfânt şi cu foc; Acela a cărui furcă este în mâna Lui şi Îşi va curăţa în întregime
aria şi Îşi va aduna grâul în grânar; dar pleava o va arde cu foc de nestins.” Matei
3:11-12.

45
 Despre lucrarea Lui, Maleahi profetizase:

„Dar cine poate îndura ziua venirii Lui? Şi cine va sta în picioare când va arăta El?
Fiindcă El este ca focul topitorului şi ca săpunul albitorului; Şi va şedea ca un topitor şi
un purificator al argintului; şi îi va purifica pe fiii lui Levi şi îi va curăţi ca aurul şi
argintul, ca ei să aducă DOMNULUI o ofrandă în dreptate. Atunci ofranda lui Iuda şi a
Ierusalimului va fi plăcută DOMNULUI, ca în zilele din vechime şi ca în anii de mai
înainte.” Maleahi 3:2-4.

Înainte ca „ofranda lui Iuda și a Ierusalimului” să devină „plăcută Domnului, ca în zilele

din vechime și ca în anii de mai înainte”, Domnul trebuie să îi purifice pe fiii lui Levi și să îi
curățească precum aurul și argintul. Acest pasaj este similar cu cel din Matei 3, de unde aflăm
că Mesia „își va curăța în întregime aria”. Domnul Isus a venit pe pământ pentru a curăța
națiunea iudaică de păcatele și tradițiile în care se afla. Atunci când acest lucru urma să fie
îndeplinit, „muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat în vârful munţilor, ...; şi vor curge
oameni spre el.” Atunci națiunea iudaică ar fi fost gata să ofere națiunilor păgâne balsamul
alinător al Evangheliei veșnice. Însă lucrul acesta nu s-a întâmplat în proporțiile dorite de
Dumnezeu. Satan încerca de sute de ani să implementeze în mintea poporului lui Dumnezeu
idei greșite cu privire la venirea Mântuitorului, astfel încât ei să nu cunoască timpul cercetării
lor, să-L răstignească pe Mesia și să-I prigonească ucenicii:

„Timpul venirii lui Cristos, ungerea Lui prin Duhul Sfânt, moartea Lui și vestirea
Evangheliei la neamuri erau arătate cu precizie. Iudeii avuseseră privilegiul de a
înțelegeaceste profeții și a le recunoaște împlinirea în lucrarea lui Isus. […]
Iudeii au interpretat greșit și au aplicat greșit Cuvântul lui Dumnezeu și n-au
cunoscut timpul cercetării lor. Anii de lucrare ai Mântuitorului și ai apostolilor Lui —
ultimii ani prețioși ai harului pentru poporul ales — i-au petrecut complotând nimicirea
trimișilor Domnului. Erau stăpâniți de ambiții pământești și darul împărăției spirituale
le-a fost dat în zadar. La fel și astăzi, împărăția acestei lumi stăpânește gândurile
oamenilor și ei nu iau seama cât de repede se împlinesc profețiile și nici nu recunosc
semnele grăbitei apropieri a Împărăției lui Dumnezeu.” Hristos Lumina Lumii, 235.

Totuși profețiile din Cuvântul lui Dumnezeu se împlinesc, indiferent de vremuri și

împrejurări. Deși Satan a încercat să prevină Ierusalimul să devină lumina lumii și Israelul
lumina neamurilor, Dumnezeu a adus profețiile din Cuvântul Său la împlinire. Se profetizase
că așa urma să se întâmple, și așa s-a întâmplat. Însă nu Ierusalimul literal și Israelul literal
urmau să devină un centru misionar important, ci Ierusalimul simbolic și Israelul spiritual
urmau să devină subiectul împlinirii acelor profeții.

46
 „Chiar dacă au lepădat bunătatea lui Dumnezeu și nu mai meritau binecuvântările
Lui ca popor ales, Dumnezeu tot nu lepădase sămânța lui Avraam; planurile mărețe pe
care El dorise să le îndeplinească prin Israel trebuia să fie realizate. Toți aceia care
ajung prin Domnul Cristos copii ai credinței sunt socotiți sămânța lui Avraam; ei trebuie
să ajungă moștenitori ai făgăduințelor legământului; ca și Avraam, ei sunt chemați să
păzească și să facă cunoscut omenirii Legea lui Dumnezeu și Evanghelia Fiului Său.
Moise a văzut cum, prin ucenicii Domnului Isus, lumina Evangheliei lumina poporul
„care zăcea în întuneric” (Matei 4, 16) și mii de oameni din țările păgâne alergau la
lumina ei crescândă.” Patriarhi și Profeți, 476.

Datorită ignoranței Israelului față de timpul cercetării lui și a luptei pe care a dus-o
împotriva lucrării Mântuitorului, El urma să îi ofere privilegiile naționale unui alt popor. El
urma să aibă un alt Israel, un Israel spiritual. Când timpul cercetării Israelului antic urma să se
termine, Domnul Isus urma să dea via altor vieri.

„Ascultaţi altă parabolă: Era un anume gospodar care a sădit o vie. Şi a

împrejmuit-o cu un gard şi a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Şi aarendat-o unor
viticultori şi a plecat într-o ţară îndepărtată; Şi când anotimpul roadelor s-a apropiat, a
trimis pe robii săi la viticultori, ca să primească din roadele acesteia. Dar viticultorii i-au
prins pe robii lui şi pe unul l-au bătut şi pe altul l-au ucis, iar pe altul l-au împroşcat cu
pietre. Din nou a trimis alţi robi, mai mulţi decât primii; iar ei le-au făcut la fel. Dar în
cele din urmă a trimis la ei pe fiul său, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu. Dar
viticultorii, văzând pe fiul, au spus între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să îl ucidem
şi să punem stăpânire pe moştenirea lui. Şi l-au prins şi l-au scos în afara viei şi l-au ucis.
Aşadar când vine domnul viei, ce va face el acelor viticultori? Ei îi spun: Pe oamenii
aceia răi îi va nimici groaznic şi îşi va arenda via altor viticultori, care îi vor da
roadele la timpurile lor. Isus le-a spus: Nu aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care
au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colţului temeliei; DOMNUL a făcut aceasta
şi este minunată în ochii noştri? Din această cauză vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu
va fi luată de la voi şi va fi dată unei naţiuni care va aduce roadele ei. Şi oricine va
cădea peste această piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea, îl va spulbera.” Matei
21:33-44.

Care era această națiune „care va aduce roadele ei”? Este vorba despre Israelul spiritual,
din care au făcut parte apostolii Domnului Cristos. Israelul spiritual va aduce roadele
cuvenite. El urma să lumineze neamurile cu lumina Evangheliei veșnice. Însă formarea
Israelului spiritual a fost progresivă, la fel de progresivă precum și închiderea ușii pentru
națiunea Iudaică. Încă de la începutul lucrării Mântuitorului ușa pentru Israelul antic a început
să se închidă, iar odată cu ea ușa pentru Israelul spiritual a început să se deschidă. În timp ce
Sinedriul lepăda solia Domnului Cristos, El „S-a îndreptat către o altă clasă de oameni, pentru
a le vesti solia și pentru a-i aduna pe aceia care urmau să vestească Evanghelia la toate
națiunile.”:

47
 „Sinedriul lepădase solia lui Cristos și era hotărât să-L omoare; de aceea, Isus S-a
îndepărtat de Ierusalim și de preoți, de templu, de conducătorii religioși, de poporul care
fusese învățat în ale legii și S-a îndreptat către o altă clasă de oameni, pentru a le
vesti solia și pentru a-i aduna pe aceia care urmau să vestească Evanghelia la toate
națiunile.
După cum Cristos, lumina și viața oamenilor, a fost lepădat de autoritățile
ecleziastice în zilele Lui, la fel a fost lepădat și în generațiile următoare. Iarăși și iarăși s-
a repetat istoria retragerii lui Cristos din Iudea.” Hristos Lumina Lumii, 232.

Care era scopul lucrării Domnului Cristos pentru poporul Israel? Scopul Său era „a-i
aduna pe aceia care urmau să vestească Evanghelia la toate națiunile”. Ucenicii au fost
pregătiți pentru timpul când Iudeii au sigilat lepădarea Evangheliei prin uciderea lui Ștefan și
solia urma să fie dusă „la toate națiunile ”.
În al doilea paragraf citim că „iarăși și iarăși s-a repetat istoria retragerii lui Cristos din
Iudea”. Generație după generație au fost supuse la același test – la testul acceptării sau
respingerii Domnului Cristos.
Probabil suntem pregătiți să-i învinuim pe iudei pentru ignoranța și necredința lor. De
multe ori gândim că dacă am fi fost noi în locul lor nu am fi mers pe aceeași cale răzvrătită.
Ne minunăm de continua lor împietrire și de modul uimitor în care Satana a reușit să
introducă toată națiunea într-un întuneric atât de dens. Însă nu ar trebui să ne îngrijorăm așa
de mult de testul pe care majoritatea iudeilor l-au picat. Ar trebui să ne îngrijorăm de faptul că
și noi vom fi supuși la un test prin care destinul nostru veșnic va fi decis:

„Mulți spun: „Dacă doar aș fi trăit în zilele lui Cristos, nu m-aș fi luptat împotriva
cuvintelor Lui, sau nu aș fi interpretat fals învățătura Lui. Nu L-aș fi respins și crucificat
așa cum au făcut evreii.”, dar acest lucru va fi dovedit prin modalitatea în care tu
tratezi solia Sa și solii Săi astăzi. Dumnezeu testează poporul de astăzi tot așa de
mult precum i-a testat și pe iudeii din acel timp. Când El trimite soliile Sale de har,
lumina adevărului Său, El trimite Duhul Adevărului la tine și dacă accepți solia, îl
accepți pe Isus. Aceia care declară că dacă ar fi trăit în zilele lui Cristos, ei nu ar fi făcut
precum respingătorul harului Său, vor fi testați astăzi. Aceia care trăiesc în această zi
nu sunt răspunzători pentru faptele acelora care l-au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu; dar
dacă cu toată lumina care a strălucit peste poporul Său antic desfășurată înaintea noastră
noi mergem pe același teren, nutrim același spirit, refuzăm să primim mustrare și
avertizare, atunci vina noastră va fi mult mai mare, și condamnarea care a căzut asupra
lor va cădea asupra noastră, numai că va fi cu atât mai mare cu cât lumina este mai mare
în aceste timpuri decât a fost în acele timpuri. Review and Herald, 11 Aprilie, 1893.

Citatul de mai sus este de o valoare inestimabilă în contextul studiului nostru. El

evidențiază niște idei extrem de importante, pe care le vom enumera și comenta pe scurt:
„Dumnezeu testează poporul de astăzi tot așa de mult precum i-a testat și pe iudeii din
acel timp”. Probabil nu am conștientizat că suntem testați astăzi la fel ca ei. În ce fel suntem
testați? Noi nu suntem testați doar prin adevărurile vechi, ci și prin „o nouă dezvoltare a

48
adevărului” sau prin „creșterea cunoștinței”, despre care am vorbit mai devreme. Această
creștere a cunoștinței trebuie să ne descopere timpul cercetării noastre, întocmai ca și iudeilor
din vechime. Dacă refuzăm să primim solia adevărului prezent, nu vom trece testul pe care El
îl trimite. Nu vom primi revărsarea Duhului Sfânt în Ploaia Târzie – „este posibil ca aceasta să
vină în inima tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu o vom discerne și nici nu o vom primi.”
„Când El trimite soliile Sale de har, lumina adevărului Său, El trimite Duhul Adevărului
la tine și dacă accepți solia, îl accepți pe Isus.” Aici înțelegem că solia prin care Domnul ne
testează este însoțită de Duhul Adevărului. „Dacă accepți solia, îl accepți pe Isus”. De aceea
am citit că „iarăși și iarăși s-a repetat istoria retragerii lui Cristos din Iudea.” Generație după
generație au fost confruntate cu soliile speciale de har pe care Dumnezeu le-a trimis și, în
general, oamenii au respins mesajul salvator. Astfel, „l-au respins pe Isus”, și s-au aflat în
rândul acelora despre care apostolul vorbește astfel: „este imposibil pentru cei care au fost
odată luminaţi şi au gustat din darul ceresc şi au fost făcuţi părtaşi ai Duhului Sfânt, și au
gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu şi puterile lumii ce are să vină, dacă vor cădea alături, să
îi restaureze din nou la pocăinţă, văzând că ei crucifică din nou pentru ei înşişi pe Fiul lui
Dumnezeu şi Îl expun ruşinii publice.” (Evrei 6:4-6)
„Aceia care trăiesc în această zi nu sunt răspunzători pentru faptele acelora care L-
au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu”. Dar noi suntem răspunzători pentru „modalitatea în care
tu tratezi solia Sa și solii Săi astăzi”.

„Atunci le va răspunde, zicând: Adevărat vă spun: Întrucât nu aţi făcut acestea

unuia dintre cei mai neînsemnaţi din aceştia, Mie nu mi le-aţi făcut.” Matei 25:45.

Domnul se identifică cu ucenicii Săi care duc soliile pe care El li le-a încredințat. Am
înțeles până acum că în fiecare generație El trimite „o nouă dezvoltare a adevărului”. În
fiecare veac găsim „un adevăr special și o lucrare specială” pe care Dumnezeu o încredințează
umililor Săi servitori. Noua dezvoltare a adevărului este de fiecare dată întâmpinată cu
opoziție de către o biserică ce „s-a acomodat lumii”. Cel care o susține „are bătălii de purtat și
biruințe de câștigat”. „De aceea, la început, au fost puțini cei care i s-au alăturat”. Astfel,
creșterea cunoștinței a fost tratată cu opoziție în fiecare generație. De aceea am citit că „iarăși
și iarăși s-a repetat istoria retragerii lui Cristos din Iudea.”.
Încă de la începutul studiului am evidențiat ideea că „istoria din trecut se va repeta”. De
aceea, Satana se luptă ca istoria decăderii poporului Israel din vechime să se repete în dreptul
poporului Advent. Această istorie se va repeta în dreptul fecioarelor neînțelepte, însă
fecioarele înțelepte se vor alinia cu cei care, ca și ucenicii, vor răspunde chemării adevărului
prezent și vor cunoaște timpul cercetării lor. În această carte, ne propunem să înțelegem ca
popor advent ultima solie de har din partea lui Dumnezeu pentru noi. Am poposit câteva
pagini asupra istoriei finalului Israelului antic. De ce am făcut acest lucru? Pentru că ni se
spune că această istorie se va repeta. Deja am priceput că „istoria din trecut se va repeta”, că
„vechile controverse vor fi readuse la viață”. Iată încă o dovadă a repetiției acelei istorii:

49
 „Încercările copiilor lui Israel și atitudinea lor chiar înainte de prima venire a
Domnului Cristos ilustrează poziția poporului lui Dumnezeu în expriența lor înainte de
cea de-a doua venire a lui Domnului Cristos.
Capcanele lui Satan sunt pregătite pentru noi tot așa cum a fost și pentru copiii lui
Israel chiar înainte de intrarea lor în țara Canaan. Noi repetăm istoria acelui popor.”
Healthful Living, 280.

Ei sunt Israelul literal, noi Israelul spiritual. Atitutinea lor înainte de prima venire a lui
Mesia reflectă „poziția poporului lui Dumnezeu în expriența lor înainte de cea de-a doua
venire a lui Domnului Cristos.” „Noi repetăm istoria acelui popor”. „Nu este nimic nou sub
soare”, spune înțeleptul Solomon. De aceea orbirea poporului evreu este aceeași orbire pe care
Satan a adus-o asupra poporului lui Dumnezeu de astăzi:

ACUM CA ȘI ATUNCI
„Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic", şi nu ştii că
eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol” Apocalipsa 3:17.

Poporul advent ar fi trebuit să fi încheiat lucrarea încredințată, aceea de a duce

Evanghelia veșnică „celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor”.
(Apocalipsa 14:6) Lucrarea trebuia să fie încheiată, Ierihonul cucerit și noi trebuia să locuim
în Canaanul ceresc până acum. Sau probabil nici nu trebuia să ne fi născut. Este interesant că
Spiritul Profetic aseamănă atât istoria din timpul Domnului Cristos cât și istoria de la intrarea
în Canaan cu timpul nostru – „Capcanele lui Satan sunt pregătite pentru noi tot așa cum au
fost și pentru copiii lui Israel chiar înainte de intrarea lor în țara Canaan”. Satana a lucrat ca
noi să repetăm atât răzvrătirea de la începutul Israelului antic, cât și cea de la finalul lui:

„Istoria Israelului din vechime este o ilustrare izbitoare pentru experiența

trecută a poporului advent. Dumnezeu l-a condus pe poporul Său în mișcarea adventă
așa cum i-a condus pe copiii lui Israel din Egipt. În timpul marii dezamăgiri, credința lor
a fost încercată așa cum a fost și a evreilor la Marea Roșie. Dacă ei și-ar fi pus
încrederea în mâna călăuzitoare care fusese cu ei în experiența lor trecută, ar fi văzut
salvarea lui Dumnezeu. Dacă toți aceia care au lucrat uniți în lucrarea din anul 1844 ar fi
primit solia îngerului al treilea și ar fi vestit-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi
lucrat cu putere, împreună cu eforturile lor. Un potop de lumină ar fi fost revărsat asupra
lumii. Cu ani mai înainte, locuitorii pământului ar fi fost avertizați, încheierea
lucrării ar fi fost terminată, iar Cristos ar fi venit pentru mântuirea poporului Său.
N-a fost voia lui Dumnezeu ca Israel să rătăcească patruzeci de ani în pustie; El
dorea să-i ducă direct în țara Canaanului și să-i împământenească acolo, ca un popor
sfânt și fericit. Dar „n-au putut intra din cauza necredinței” (Evrei 3, 19). Din cauza
abaterii și a apostaziei, au pierit în pustie și alții au fost chemați să intre în țara făgăduită.
La fel, n-a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Cristos să fie amânată atâta vreme,

50
 iar poporul Său să rămână atâția ani în această lume a păcatului și durerii. Dar
necredința i-a despărțit de Dumnezeu. Pentru că au refuzat să facă lucrarea pe care El le-
o dăduse, alții au fost chemați să vestească solia. Din milă față de lume, Cristos Își
amână venirea, pentr„u ca păcătoșii să aibă ocazia să audă avertizarea și să găsească în
El un scut înainte de a se revărsa mânia lui Dumnezeu.” Tragedia Veacurilor, 457-458.

După cum răzvrătirea manifestată de popor la porțile Canaanului a cerut ca Dumnezeu să

aleagă și să formeze o altă generație pentru lucrarea de cucerire, tot așa și răzvrătirea
sinedriului a cerut ca El să se îndrepte „către o altă clasă de oameni, pentru a le vesti solia și
pentru a-i aduna pe aceia care urmau să vestească Evanghelia la toate națiunile.”
Astăzi „noi repetăm istoria acestui popor”. „Vrăjmaşul caută să abată minţile fraţilor şi
surorilor noastre de la lucrarea pregătirii unui popor care să stea în aceste zile din urmă.”. În
mare măsură a reușit să facă acest lucru. Astfel, acea istorie se va repeta, întrucât „Dumnezeu
va continua să lucreze prin acest principiu în fiecare ramură a lucrării Sale”:

„Domnul Isus va avea întotdeauna un popor ales care să-L servească. Când
poporul Iudeu l-a respins pe Domnul Cristos, Prințul vieții, El a luat de la ei împărăția lui
Dumnezeu și a dat-o neamurilor. Dumnezeu va continua să lucreze prin acest
principiu în fiecare ramură a lucrării Sale. Când o biserică se dovedește
necredincioasă Cuvântului Domnului, oricare ar fi poziția lor, oricât de înaltă și sfântă
chemarea lor, Domnul nu mai poate să lucreze cu ei. Alții sunt aleși atunci să poarte
respinsabilitați importante. Dacă aceștia la rândul lor nu își purifică viețile de fiecare
acțiune greșită, dacă nu întemeiază principii sfinte și pure în lucrul lor, atunci Domnul îi
va pedepsi dureros și îi va umili, iar dacă nu se pocăiesc, îi va îndepărta din locul lor și îi
va face o rușine.” Upward Look, 131.

Poporul advent a fost avertizat prin Ellen White despre „pericolul la care biserica este
expusă”. Noi suntem expuși la același pericol la care au fost expuși și Iudeii. Iar aceia care vor
repeta greșelile Iudeilor, vor primi aceeași pedeapsă din partea lui Dumnezeu.

PERICOLUL LA CARE BISERICA ESTE EXPUSĂ

„Când lucrează asupra omului, Duhul Sfânt nu ne întreabă cu privire la
modalitatea în care trebuie să acționeze. Adesea, Duhul lucrează pe căi neașteptate.
Domnul Cristos nu a venit așa cum se așteptau evreii. El nu a venit într-un fel care să le
aducă gloria națională, înainte-mergătorul a pregătit calea Domnului, chemându-i pe
oameni să se pocăiască de păcatele lor, pentru a fi convertiți și botezați. Solia Domnului
Cristos a fost: „Împărăția lui Dumnezeu este aproape, pocăiți-vă și credeți în
Evanghelie”. Evreii au refuzat să-L primească pe Domnul Cristos, deoarece El nu a
venit într-o modalitate conformă cu așteptările lor. Ideile oamenilor limitați erau
considerate infailibile, pentru că fuseseră înrădăcinate într-o tradiție de sute de ani.”
Acesta este pericolul la care biserica este expusă — ca niște oameni limitați să
stabilească modalitatea precisă în care trebuie să vină Duhul Sfânt, în conformitate

51
 cu imaginația lor. Deși nu sunt dispuși să recunoască acest fapt, unii deja au făcut așa.
Pentru că Duhul Sfânt nu va veni ca să laude oamenii si să susțină teoriile lor greșite, ci
să mustre păcatele lumii și să-i descopere neprihănirea și judecata, mulți îi vor
întoarce spatele, respingându-L. Ei nu sunt dispuși să fie dezbrăcați de hainele
neprihănirii personale. Nu doresc să schimbe neprihănirea lor, care, în realitate, este
murdărită de nelegiuire, cu neprihănirea lui Cristos, care este adevărul curat și
necompromis. Duhul Sfânt nu flatează niciun om, nici nu lucrează în conformitate cu
planurile vreunei făpturi omenești. Oamenii limitați și păcătoși nu trebuie să comande
lucrarea Duhului Sfânt. Când Duhul vine asemenea unuia care mustră și se manifestă
prin intermediul slujitorului omenesc, pe care Dumnezeu îl alege, omul are datoria de a
asculta și de a respecta vocea Lui.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei,
64.

„Prin propria lor răzvrătire, binecuvântarea lui Dumnezeu peste Israel a fost
îndepărtată de la ei. Ceea ce ei au semănat în îndoială și necredință, aceea au trebuit să
secere. Raportul inspirat spune: „Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui
cel Sfânt; iar El li S-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.” (Isaia 63:10). Fie ca
Domnul să nu permită ca istoria copiilor lui Israel – când s-au îndepărtat de
Dumnezeu, când au refuzat să umble în lumină, când au refuzat să-și
mărturisească păcatul necredinței și păcatul respingeri soliilor Sale – să fie cumva
și experiența celor care susțin a crede adevărul acestui timp. Pentru că dacă fac la fel
cum au făcut copiii lui Israel în fața avertizărilor și mustrărilor, același rezultat va
urma, în aceste zile din urmă, cum a venit și peste copii lui Israel. Apostolul ne
avertizează: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii,
ca în ziua ispitirii în pustiu, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi
au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi
am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat, dar,
în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” (Evrei 3:7-11). Acum urmează avertizarea
apostolului, trâmbiţată până în timpurile noastre: „Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul
dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel
Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca
niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut
părtaşi ai lui Cristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de
laînceput,” (Evrei 3:12-14) Review and Herald, 21 Octombrie, 1890.

Dar deja am citit mai devreme că istoria aceea se va repeta cu siguranță. În generația
noastră va avea loc un „proces de rafinare, de vânturare”, la fel cum a fost în generația
apostolilor. Dacă poporul advent face „la fel cum au făcut copii lui Israel în fața avertizărilor
și mustrărilor, același rezultat va urma, în aceste zile din urmă, cum a venit și peste copii
luiIsrael.” Depinde de noi dacă vom cădea în categoria lui Iuda și a Sinedriului sau în
categoria ucenicilor ce s-au pregătit pentru marea strigare din acea vreme.
Vina iudeilor a fost nefolosirea privilegiilor oferite. Atunci depozitarii celei mai mari
lumini au fost respingătorii celei mai mari lumini. Domnul Cristos a spus:

52
 „Atunci a început să le reproşeze cetăţilor în care fuseseră făcute cele mai multe din
faptele Lui puternice, pentru că nu s-au pocăit. Vai ţie, Corazin! Vai ţie, Betsaida! Căci,
dacă în Tir şi Sidon ar fi fost făcute faptele puternice care au fost făcute în voi, de mult
s-ar fi pocăit cu pânză de sac şi cenuşă. Dar vă spun: Pentru Tir şi Sidon va fi mai uşor
de suportat în ziua judecăţii, decât pentru voi. Şi tu, Capernaum, care eşti înălţat până la
cer, vei fi doborât până în iad, căci, dacă în Sodoma ar fi fost făcute faptele puternice
care au fost făcute în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar vă spun: Pentru ţinutul Sodomei
va fi mai uşor de suportat în ziua judecăţii, decât pentru tine. În timpul acela, Isus a
răspuns şi a zis: Îţi mulţumesc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai
ascuns acestea de la cei înţelepţi şi prevăzători şi le-ai revelat pruncilor. Da, Tată, pentru
că aşa este plăcut înaintea Ta.” Matei 11:21-26.

Datorită respingerii luminii oferite, Dumnezeu a „ascuns acestea de la cei înţelepţi şi

prevăzători” şi le-a „revelat pruncilor”, adică ucenicilor. Ellen White spune că noi suntem
cufundați în aceeași stare:

„Acelora care se mândresc cu lumina lor, dar nu umblă în ea, Cristos le spune: „De
aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. Și
tu, Capernaume [adventiștii de ziua a șaptea care au avut o mare lumină], vei fi
înălțat oare până la cer [într-o poziție privilegiată]? Vei fi pogorât până în locuința
morților. Căci, dacă minunile care au fost făcute în tine ar fi fost făcute în Sodoma, ea ar
fi rămas în picioare până astăzi.” — The Review and Herald, 1 august, 1893.
[Comentariile din paranteză sunt făcute de Ellen White.].

De aceea Dumnezeu cheamă acum ca și atunci oameni care să pregătească poporul

advent pentru această criză. Astăzi te cheamă și pe tine:

„În fiecare fază a istoriei acestui pământ Dumnezeu a avut mijloacele Sale de a
duce înainte lucrarea, care trebuie să fie făcută în modul stabilit de El. Ioan Botezătorul
avea o lucrare specială, pentru care s-a născut și la care a fost chemat, - lucrarea de a
pregăti calea Domnului […]
În acest timp, chiar înainte de ce-a dea doua venire a lui Cristos pe norii cerului,
Dumnezeu cheamă oameni care vor pregăti un popor care să stea în marea zi a lui
Dumnezeu. Chiar acea lucrare pe care Ioan a făcut-o urmează să aibă loc în aceste
ultime zile. Domnul dă soliile Sale poporului Său, prin instrumentele pe care le-a
ales, și El dorește ca toți să ia aminte la mustrările și avertizările pe care le trimite.
Solia ce a precedat lucrarea publică a lui Cristos a fost: „Pocăiți-vă, vameși și păcătoși,
pocăiți-vă, Farisei și Saduchei, pentru că împărăția cerurilor este aproape!”. Solia noastră
nu trebuie să fie una de pace și liniște. Ca popor care crede în curânda revenire a lui
Cristos, noi avem o solie clară de dat, - „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul
tău”. Southern Watchman, 21 Martie, 190

53
 13. CE ÎNSEAMNĂ SĂ VEGHEM?

Am auzit acest argument: „De ce este important să ne batem capul cu toate aceste studii
profetice? Domnul ne-a spus să veghem, pentru că și așa nu putem să aflăm ceasul și ora
venirii Lui. Important este să avem sufletul pregătit pentru venirea Lui, iar El va conduce
toate evenimentele. Nu a spus el ucenicilor: ‘Nu este treaba voastră să ştiţi timpurile sau
soroacele pe care Tatăl le-a pus în propria Sa putere.’? Ce ne trebuie aceste studii, dacă nu
putem să aflăm timpul exact al venirii Lui?”
Oh, cât de greșită este concepția acestor oameni despre misiunea noastră ca adventiști –
așteptători. A veghea înseamnă a fi străjer, a păzi. A fi străjer înseamnă a avea o misiune
solemnă și importantă. Dumnezeu cheamă oameni credincioși să fie străjeri pe zidurile
Sionului – pe zidurile Adventismului. Noi trebuie să răspundem acestei chemări. Domnul
Cristos ne spune clar că trebuie să veghem, adică să fim străjeri:

„Fiindcă Fiul omului este ca un om ce se află într-o călătorie lungă, care şi-a lăsat
casa şi a dat autoritate robilor săi şi fiecărui om lucrarea sa şi a poruncit portarului să
vegheze. De aceea vegheaţi; fiindcă nu ştiţi când vine domnul casei, seara, sau la miezul
nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa; Ca nu cumva, venind pe neaşteptate,
să vă găsească dormind. Şi ce vă spun, spun tuturor: Vegheaţi.”Marcu 13:34-37.

Un străjer veghează și cunoaște „cu credincioșie timpul din noapte”. El cunoaște ceasul
profetic și avertizează casa lui Dumnezeu despre pericolele ce se apropie. Tocmai de aceea
trebuie să veghem, pentru că noi nu știm ceasul când vine Stăpânul Casei. Adică trebuie să
fim mereu treji, cercetând atent pericolele din jurul casei, ca nu cumva vreo situație de urgență
să ne prindă nepregătiți. Iată un alt pasaj al Bibliei ce ne vorbește despre rolul unui străjer:

„Vegheaţi aşadar, pentru că nu ştiţi în ce oră vine Domnul vostru. Dar să ştiţi
aceasta, că dacă ar fi ştiut stăpânul casei la ce oră ar veni hoţul, ar fi vegheat şi nu ar fi
permis să îi fie spartă casa. Din această cauză fiţi şi voi pregătiţi, pentru că la o astfel de
oră la care nu vă gândiţi, vine Fiul omului. Atunci cine este robul credincios şi înţelept,
pe care l-a pus domnul său peste casa lui, ca să le dea mâncarea la timp? Binecuvântat
este acel rob, pe care domnul său, când vine, îl va găsi făcând astfel. Adevărat vă spun că
îl va face stăpân peste toate averile sale. Dar dacă acel rob rău va spune în inima lui:
Domnul meu întârzie să vină; Şi va începe să îi bată pe părtaşii de robie şi să mănânce şi
să bea cu beţivii; Domnul acelui rob va veni într-o zi când el nu se aşteaptă la aceasta şi
la o oră pe care nu o ştie, Şi îl va tăia în două şi îi va rândui partea cu făţarnicii; acolo va
fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Matei 24:42-51.

Ce face „robul credincios și înțelept”? El dă casei lui Dumnezeu „mâncarea la timp”.

Știm că mâncarea este un simbol al Cuvântului Domnului. Tot așa și străjerii credincioși de pe
zidurile Adventismului trebuie să vestească poporului lui Dumnezeu soliile pe care El le
trimite. Iar aici vorbim despre solii profetice, despre solii care vestesc poporului lui
Dumnezeu pericolele care îl amenință. Numai prin intermediul profețiilor putem prevedea

54
aceste pericole. Un străjer trebuie să dea mâncarea la timp și să nu spună „Domnul meu
întârzie să vină!”. Dar cât de mulți, prin atitudinea lor și prin predicile pe care le prezintă,
spun „Domnul meu întârzie să vină!”... Ei evită să prezinte poporului advent subiecte ca legea
duminicală, sigilarea celor 144.000, vindecarea rănii de moarte a papalității, căderea
comunismului în profeția Bibliei, ridicarea Islamului în profeție, etc.

STUDENȚI AI PROFEȚIEI
Văzând cât de important este să înțelegem și să vestim glasul profetic al lui Dumnezeu,
unii oameni exlcamă: „Eu nu sunt așa de inteligent și capabil să înțeleg profețiile. Teologii și
pastorii sunt mult mai potriviți să înțeleagă și să predice aceste subiecte. Eu doar voi citi
Biblia și mă voi ruga, iar Domnul mă va binecuvânta.” Haideți să cititm următorul pasaj:

„Oricare ar fi avansarea intelectuală a omului, să nu creadă pentru vreun moment că

nu este nevoie de o cercetare continuă și amănunțită a Scripturilor pentru o lumină
mai mare. Ca și popor, suntem chemați individual să fim studenți ai profeției.”
Mărturii vol. 5, 708.

„Oricare ar fi avansarea intelectuală a omului”, el trebuie să fie student al profeției.

Dumnezeu nu a rezervat privilegiul înțelegerii profețiilor doar celor învățați. Orice om
trebuie să se bucure de „o cercetare continuă și amănunțită a Scripturilor pentru o lumină mai
mare”. Noi trebuie să căutăm această lumină profetică mai mare, pentru că prin ea vine
Ploaia Târzie. Vă amintiți pasajul citit mai devreme?
„Numai aceia care trăiesc în lumina pe care o au vor primi o lumină mai mare.
Dacă nu progresăm zilnic în exemplificarea virtuților creștine, nu vom recunoaște
manifestarea Duhului Sfânt în Ploaia Târzie. Este posibil ca aceasta să vină în inima
tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu o vom discerne și nici nu o vom primi.” (Mărturii
pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 507).
În Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, Domnul ne îndeamnă să studiem
„Cartea lui Daniel și Apocalipsa”, „precum și celelalte profeții din Vechiul și Noul
Testament”. De asemenea, primim asigurarea că „Duhul Sfânt, care luminează paginile sfinte,
ne va da pricepere ca să putem cunoaște adevărul.”

„Duhul lui Dumnezeu a iluminat fiecare pagină a Scrierii Sfinte, dar sunt unii
asupra cărora Scriptura lasă doar o mică impresie, deoarece nu o înțeleg pe deplin. Când
vine încercarea, prin prezentarea unor teorii false, acești cititori superficiali, lipsiți de
orice ancoră, sunt asemenea nisipurilor mișcătoare. Ei alunecă într-o parte și în alta,
potrivit cu starea lor sufletească și cu amărăciunea lor.... Cartea lui Daniel și
Apocalipsa trebuie să fie studiate, precum și celelalte profeții din Vechiul și Noul
Testament. Să fie lumină, da, să fie lumină în casele voastre. Trebuie să ne rugăm
pentru aceasta. Duhul Sfânt, care luminează paginile sfinte, ne va da pricepere, ca să
putem cunoaște adevărul.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 112.

55
 Noi trebuie să cercetăm Scripturile pentru o lumină mai mare în domeniul profețiilor.
Această creștere a cunoștinței are scopul de a ne pregăti pentru a rezista în zilele de pe urmă:

„Acum, cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută de Cristos lui Ioan
trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, urmează a fi
pregătit un popor care să reziste în zilele de pe urmă”. Solii Alese, vol. 2, pag 105.

56
 14. SE APLICĂ PARABOLA CELOR 10 FECIOARE ÎN
TIMPUL NOSTRU? DE CE ESTE IMPORTANT SĂ O
CUNOAȘTEM?

Un alt subiect de o importanță vitală pe care îl vom studia este cel al parabolei celor 10
fecioare. Parabola are o împlinire profetică, iar cei zece așteptători din parabolă ilustrează
biserica așteptătoare – Biserica Adventistă.

„Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de asemenea,

experienţa poporului advent. În Matei capitolul 24, ca răspuns la întrebarea ucenicilor
Săi privitoare la semnele venirii Sale şi ale sfârşitului veacului, Cristos arătase unele
dintre evenimentele celemai importante din istoria lumii şi a bisericii, de la prima şi până
la a doua Sa venire; şi anume: distrugerea Ierusalimului, marea încercare a bisericii sub
persecuţiile păgâne şi papale, întunecarea soarelui şi lunii şi căderea stelelor. După
aceasta, El a vorbit despre venirea Împărăţiei Sale, spunându-le şi parabola care descrie
cele două categorii de servi care aşteaptă venirea Sa. Capitolul 25 începe cu aceste
cuvinte: „Atunci Împărăţia cerurilor se aseamănă cu zece fecioare”. Aici este vorba de
biserica din timpul sfârşitului, aceeaşi care este descrisă şi la încheierea capitolului 24.
În această parabolă, experienţa lor este ilustrată prin tabloul unei nunţi din Orient.”
Tragedia Veacurilor 393.

Parabola celor zece fecioare vorbește despre „experiența poporului advent”. Ea

profetizează experiența prin care vom trece noi. Vom înțelege că ea deja a început să se
împlinească în istoria noastră. Despre introducerea parabolei, Spiritul Profetic spune: „Aici
este vorba de biserica din timpul sfârșitului”. Cine este biserica din timpul sfârșitului? Cărei
biserici i-a încredințat Dumnezeu Legea Lui și Cuvântul Său profetic în timpul sfârșitului? -
Bisericii noastre – Adventistă de Ziua a Șaptea. Noi suntem „biserica din timpul sfârșitului”.
Noi suntem fecioarele așteptătoare. Numai că unele au untdelemn în candelele lor, iar
celelalte nu au.

„Mi-a fost prezentată adesea parabola celor zece fecioare, din care cinci sunt
înțelepte, și cinci neînțelepte. Această parabolă a fost și va fi împlinită la literă,
pentru că are o aplicație specială în acest timp și, asemeni celei de-a treia solii îngerești a
fost împlinită și va continua să fie adevăr prezent până la sfârșitul timpului.”.
Review and Herald, 19 August, 1890.

„Această parabolă a fost și va fi împlinită la literă”. Vom înțelege că parabola celor 10

fecioare s-a împlinit atât în istoria millerită și se va împlini și în timpul nostru, „pentru că are
o aplicație specială în acest timp și, asemeni celei de-a treia solii îngerești a fost împlinită și
va continua să fie adevăr prezent până la sfârșitul timpului.” După cum fecioarele
așteptau cu nerăbdare venirea Mirelui în anii 1840-1844, tot așa se va întâmpla și în timpul
nostru. Reforma millerită se va repeta în generația noastră, întrucât în timpul nostru Domnul

57
chiar va veni pe norii cerului ca să răsplătească fiecăruia după faptele lui. Iar cei care
mărturisesc astăzi a aștepta venirea Mirelui sunt reprezentați prin fecioarele din parabolă.
Depinde de noi dacă vom alege să fim o fecioară înțeleaptă sau una neînțeleaptă.
Un element important al parabolei sunt candelele fecioarelor. Acolo este stocat
untdelemnul atât de necesar pentru a trece cu bine peste criza din miez de noapte. Ce
reprezintă candelele?Iată ce spune Spiritul Profetic:

CANDELELE
„Cele două clase de așteptători, reprezintă două clase de credincioși care
mărturisesc a aștepta pe Domnul lor. Ei sunt asemănați cu fecioarele, pentru că
declară o credință curată. Prin lămpi, este reprezentat Cuvântul lui Dumnezeu.
Psalmistul spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe
cărarea mea.” Psalmii 119, 105.” Parabolele Domnului Cristos, 406.

„Prin lămpi este reprezentat Cuvântul lui Dumnezeu”. Cuvântul Său trebuie să fie o
candelă pentru picioarele noastre și o lumină pe cărarea noastră. Dacă candela Cuvântului Său
lipsește, cărarea devine întunecată, iar noi ne vom poticni și nu vom putea înainta către cetatea
cea mare. Însă atunci când ținem în mână cu credincioșie candela, aceasta va produce lumină
în jurul nostru. Astfel ochii noștri vor vedea deslușit pericolele de pe cărare. Numai așa vom fi
străjeri credincioși. Vom putea declara cu credincioșie ceasul din noapte. Printr-o cercetare
serioasă a Cuvântului Său, studentul profeției va avea ochii deschiși, și nu va fi o călăuză
oarbă, precum fariseii din vechime.
Totuși, o candelă goală nu luminează. Ea nu este decât o „aramă sunătoare sau un
chimval zângănitor”. Fără untdelemn, ea nu folosește la nimic. Ce reprezintă untdelemnul?

ULEIUL
„Uleiul este un simbol al Duhului Sfânt.” Parabolele Domnului Cristos, 406.

„Undelemnul este neprihănirea lui Cristos. El reprezintă caracterul, iar

caracterul nu este transferabil. Niciun om nu poate să-l obțină pentru altul. Fiecare
trebuie să-și formeze pentru el însuși un caracter curățat de orice pată a păcatului.”
Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 233.

Uleiul este „un simbol al Duhului Sfânt”, dar în acelaș timp „el reprezintă caracterul”.
Este vreo contradicție între aceste declarații? Nu! În Cuvântul lui Dumnezeu nu există
contradicții. Atunci când un om are Duhul Sfânt, și caracterul său este în conformitate cu voia
lui Dumnezeu. De aceea untdelemnul poate fi un simbol atât al Duhului Sfânt cât și al
caracterului. Nici unul, nici altul nu este transferabil. De asemenea, untdelemnul este asociat
și cu „neprihănirea lui Cristos”. Atunci când caracterul unui om este neprihănit, atunci
neprihănirea pe care o are nu-i aparține de drept. Ea îi este oferită prin credință de către
Domnul Cristos.

58
 Numai o candelă bună și o cantitate suficientă de untdelemn ne poate trece prin criza
care ne stă în față. Există oameni care cred că nu contează așa de mult ce crezi, și că doctrina
pe care o susții nu este așa importantă. Aceste persoane neglijează studiul profețiilor și
consideră că tot ce trebuie să facă este să manifeste o evlavie cât mai înaltă a caracterului.
Însă ei nu realizează că acest lucru este imposibil. Nu poți aduna untdelemn nici în pumni, și
nici într-o candelă spartă. Candela trebuie să fie întreagă și curată, iar numai apoi poți turna
untdelemn în ea.
Această combinație dintre candelă și undelemn a mai fost ilustrată în alte moduri până
acum. De exemplu, am înțeles deja că sigilarea este o statornicire intelectuală (candela) și
spirituală (untdelemnul) în adevăr. Acești doi pași corespund și cu reforma (candela) și
redeșteptarea (untdelemnul).

LUMINĂ PE CĂRAREA NOASTRĂ

„Apoi, mi-am ridicat privirile și am văzut o cărare dreaptă și îngustă care se înălța
deasupra lumii. Poporul advent călătorea pe această cărare către cetatea care se afla la
celălalt capăt al drumului. Ei au avut o lumină puternică, pusă la începutul cărării, în
spatele lor, despre care un înger mi-a spus că este strigătul de la miezul nopții.
Această lumină strălucea pe toată cărarea și îi ajuta să vadă pe unde merg, ca să nu se
poticnească. Dacă își țineau ochii fixați asupra lui Isus, care era exact în fața lor,
călăuzindu-i către cetate, erau în siguranță. Curând însă, unii au obosit și au spus că
cetatea era departe și că se așteptaseră ca la acea dată să fi intrat deja în ea. Apoi, Isus îi
încuraja ridicând brațul Său glorios drept, iar de la acest braț a ieșit o lumină care a
cuprins grupul advent și ei au strigat „Aleluia!” Alții au tăgăduit cu nechibzuință
lumina din spatele lor și au zis că nu Dumnezeu îi condusese până acolo. Lumina din
spatele lor s-a stins, lăsându-le picioarele într-un întuneric desăvârșit, iar ei s-au poticnit
și au pierdut din vedere ținta și pe Isus, căzând de pe cărare în lumea rea și întunecată de
dedesubt.” Scrieri Timpurii, 14.

Ce lumină se află în spatele grupului advent ce călătorește către cetate? – „Un înger mi-a
spus că este strigătul de la miezul nopții”. Cât de important este deci să înțelegem această
strigare! Cât de important este să înțelegem parabola celor zece fecioare! „Această lumină
strălucea pe toată cărarea și îi ajuta să vadă pe unde merg, ca să nu se poticnească”. Cu alte
cuvinte, fără această lumină nu am putea să ajungem în noul Ierusalim. Iar lumina strigătului
de la miezul nopții strălucește „pe toată cărarea”. Nu pe jumătate din cărare.
În acest material de studiu ne vom ocupa în mod special, cu ajutorul lui Dumnezeu, să
înțelegem ce a însemnat Strigătul de la Miezul Nopții în generația milleriților, dar și ce va
însemna în generația noastră. Suntem în pragul Strigătului de la Miezul Nopții pentru timpul
nosru. Noi nu trebuie să rămânem în ignoranță cu privire la însemnătatea lui!

CEI 144.000
Mai devreme am citit următorul îndemn din Spiritul Profetic: „Haideți să ne luptăm cu
toată puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o să fim printre cei o sută patruzeci și patru de
mii.” Ce spune Biblia despre cei 144.000?

59
 „Aceştia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt feciori. Aceştia sunt cei
ce Îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni,
fiind primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” Apocalipsa 14:1-4.

Ei „sunt feciori”. Bineînțeles că nu într-un sens literal. De fapt, ei sunt fecioare. Ei sunt
fecioare înțelepte, care intră cu Mire la nuntă. Vedeți cum toate aceste subiecte sunt
interconectate? Mai mult, observați cum toate sunt de o importanță vitală pentru mântuire!
Trăim în preajma împlinirii celor mai importante profeții din Scripturi. Dar „Domnul
DUMNEZEU nu va face nimic fără să Îşi reveleze taina Lui servitorilor Săi, profeţii. Leul a
răcnit, cine nu se va teme? Domnul DUMNEZEU a vorbit, cine poate să nu profeţească?”
(Amos 3:7-8).
Deja am sesizat că în poporul nostru va avea loc o „nouă dezvoltare a adevărului”, care
ne va pregăti pentru criza în timpul căreia trăim. Această nouă dezvoltare a adevărului va fi o
lumină pe cărarea noastră, și ne va ajuta să vedem cursele pe care Satan le-a întins pentru noi
astăzi. Însă în fiecare veac a existat o categorie de oameni care s-au opus acestui „adevăr
special” și acestei „lucrări speciale”. De aceea, Dumnezeu va aduce în poporul Său „un proces
de rafinare, de vânturare”. La fel cum a făcut cu Israelul literal, El astăzi „Îşi va curăţi cu
desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se
stinge.”

„Şi se va întâmpla, în acel timp, că voi cerceta Ierusalimul cu candele şi voi

pedepsi oamenii care sunt aşezaţi pe drojdiile lor, care spun în inima lor: DOMNUL nu
va face bine, nici nu va face rău.” Țefania 1:12.

Cu ce este cercetat Ierusalimul? Cu candele – cu Cuvântul Domnului. Aici este vorba de

acel proces de rafinare care va fi făcut de solia Îngerului din Apocalipsa 18.
Toți profeții din vechime au prorocit despre timpurile solemne pe care noi le trăim. Toți
au dorit să trăiască în aceste vremuri! Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru că ni se
acordă oportunitatea de a fi printre aceia care vor fi în viață la a doua venire a lui Mesia! Noi
suntem generația în timpul căreia se revarsă Ploaia Târzie și în timpul căreia Îngerul din
Apocalipsa 18 își începe lucrarea. Noi suntem cei care trăim în timpul „evenimentelor mari și
solemne” din pragul veșniciei. În vremea noastră „vechile controverse vor fi reînviate” și
„istoria din trecut se va repeta.” Legea Duminicală este aproape. Atunci se vor vedea „aceia
care vor fi vase de cinste; pentru că ei vor primi Ploaia Târzie.” În timp ce o categorie de
oameni se pregătesc pentru primirea sigiliului lui Dumnezeu, o altă clasă își pregătește
caracterul pentru a primi semnul fiarei.

„Apoi am văzut cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoțitor a spus: „Înfricoșătoare
este lucrarea lui. Teribilă îi este misiunea. El este îngerul care urmează să despartă grâul
de neghină și să sigileze — sau să lege — snopii de grâu pentru hambarul ceresc. Aceste
lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea și să angajeze întreaga atenție.” Scrieri
Timpurii, 118.

60
 A rămâne în ignoranță față de aceste subiecte solemne înseamnă a merge la cel mai
important examen din viața ta fără să studiezi nimic despre materia de examen. Dar
Dumnezeu este atât de bun, încât nu numai că ne oferă programa de examen pentru generația
noastră, El ne oferă chiar și subiectele! Mai mult decât atât, Domnul nostru ne oferă și
rezolvările! El „nu va face nimic fără să Îşi reveleze taina Lui servitorilor Săi, profeţii”. Cum
putem fi deci nevinovați înaintea Lui dacă ignorăm ghidul pe care ni l-a oferit pentru ca
picioarele noastre să nu se poticnească în drumul spre Cetatea cea mare? Studentul serios va
descoperi în Cuvântul cel sigur al profeției toate subiectele și rezolvările de la examenul care
va testa pe fiecare om în parte. Acolo vom găsi detalii despre evenimentele profetice care ne
înconjoară și vom înțelege modul în care trebuie să reacționăm la ele.
Auzim astăzi mulți adventiști care spun: „Eeh, și când eram eu tânăr credeam că Domnul
vine curând. Iată că am îmbătrânit și sunt înconjurat de nepoți și nu a mai venit.” În primul
rând trebuie să spunem că aceste persoane nu își mai merită numele de adventist – așteptător.
Care este diferența între timpul nostru și vremea în care trăiau părinții noștri? În primul
rând, ei nu aveau dovezi ale Scripturii care să le arate că au început să se împlinească
evenimentele mari și solemne ce vor precede marea zi a Domnului. De exemplu, nu aveau
dovezi că a început Ploaia Târzie în generația lor. Atunci papalitatea nu se ridicase pentru a da
mâna peste abis cu America. Acestor oameni, Domnul le spune:

„De aceea fiţi răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, agricultorul
aşteaptă rodul preţios al pământului şi are îndelungă răbdare pentru acesta, până
primeşte Ploaie Timpurie şi Târzie. Fiţi şi voi răbdători, întăriţi-vă inimile, pentru că
venirea Domnului se apropie.” Iacov 5:7-8.

„Venirea Domnului se apropie” Vom prezenta dovezi puternice din Scriptură că Ploaia
Târzie deja a început să picure în timpul nostru. De asemenea, odată cu ea a început și
lucrarea Îngerului din Apocalipsa 18. Tot atunci a început și Sigilarea. Atunci a început
timpul cercetării adventismului. Noi, de asemenea, sunem martori la împlinirea versetelor
40-45 din Daniel 11 – la vindecarea rănii de moarte a papalității. Atâtea profeții se împlinesc
sub ochii noștri, și noi ce facem? Avem nevoie să cercetăm Cuvântul Domnului, pentru a le
cunoaște împlinirea și a fi întemeiați. Să nu fim nici ai nopții, „nici ai întunericului”.

„Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric ca ziua aceea să vă apuce caun hoţ.Voi toţi
sunteţi copii ai luminii şi copii ai zilei; nu suntem ai nopţii,nici ai întunericului.De aceea
să nu dormim, precum ceilalţi, ci să veghem şi să fim cumpătaţi.” 1 Tesaloniceni 5:4-6.

Apoi, trebuie să ne curățim viețile în conformitate cu adevărurile solemne pe care le

înțelegem.

61
 „Și aceasta, ştiind timpul, că acum este ora să ne trezim din somn; căci acum
salvarea noastră este mai aproape decât atunci când am crezut. Noaptea este mult trecută,
iar ziua este aproape; de aceea să lepădăm faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu
armura luminii.” Romani 13:11-12.

Așadar, vă invităm în numele Domnului să începem împreună să mâncăm cărticica!

62
REGULILE DE STUDIU BIBLIC ALE
LUI WILLIAM MILLER

63
 Pentru a construi o casă, trebuie să cunoaștem regulile de construcție. Nu putem începe
un asemenea proiect oricum. Există o anumită ordine a construcției, iar fiecare pilon și
cărămidă trebuie așezate în locul potrivit. Fără cunoașterea regulilor, construirea devine
confuză și anevoioasă, iar clădirea finală va fi șubredă și expusă pericolelor naturale.
Studiul Cuvântului lui Dumnezeu se aseamănă foarte mult cu construirea unei case.
Înainte de a înainta în cercetare, studentul trebuie să se oprească și să se întrebe ce principii de
interpretare folosește. Principiile pe care le folosim în interpretarea Bibliei sunt extrem de
importante. De multe ori, ele fac diferența între oameni, comunități și denominațiuni. Poporul
lui Dumnezeu nu a fost lăsat în întuneric cu privire la aceste reguli.
Nouă ne-au fost oferite „regulile date de autoritatea cea mai înaltă”.

„Ar trebui să știm pentru noi înșine ce constituie Creștinismul, ce este adevărul,
care este credința pe care am primit-o, care sunt regulile Bibliei – regulile date de
autoritatea cea mai înaltă.” Materialele 1888, 403

Aceste reguli au fost descoperite încă de la începutul poporului nostru, și ele sunt extrase
din Scriptură. Nu sunt inventate de oameni limitați, ci sunt întrețesute în Cuvântul lui
Dumnezeu. Dumnezeu l-a folosit pe William Miller pentru a scoate la iveală aceste reguli. Ele
sunt esențiale pentru o înțelegere corectă a Cuvântului lui Dumnezeu.
Ellen White, într-un articol din Review and Herald, le susține prin autoritate Divină și le
citează. Ea spune că toți aceia care proclamă solia celui de-al treilea înger folosesc regulile lui
William Miller în studiul lor. Din păcate, vrăjmașul a încercat în mod deosebit să distrugă
aceste reguli. Așa că, la aproape două secole de la marea dezamăgire, aceste reguli au fost
complet uitate în adventism. Institutele de teologie nu le mai folosesc, ci le consideră vechi și
depășite. Ele folosesc hermeneutica protestantă, iar majoritatea adventiștilor de rând nici nu a
auzit de regulile lui William Miller. Aceasta face parte din planul Satanei de a îndepărta
adventismul de la datoria lui de a proclama întreita solie îngerească.
Dar mărturiile Duhului lui Dumnezeu ne spun altceva:

„Aceia care sunt angajaţi în proclamarea soliei celui de-al treilea înger cercetează
necontenit Scripturile după acelaşi plan de studiu pe care Părintele Miller l-a
adoptat. În cărticica intitulată „Opinii asupra profeţiilor şi cronologiei profetice”,
Părintele Miller dă următoarele reguli simple, dar inteligente şi importante pentru studiul
Bibliei şi a interpretării ei:” Review and Herald, 25 Noiembrie, 1884.

„În studierea Bibliei, am constatat că regulile următoare sunt de un mare folos pentru
mine, iar acum le prezint publicului, deoarece mi s-a adresat această solicitare. Dacă
cercetătorul Bibliei doreşte să beneficieze de aceste reguli, fiecare regulă trebuie să fie studiată
bine, în legătură cu referinţele Scripturii.”

Regula 1. Fiecare cuvânt trebuie să aibă o legătură corespunzătoare cu subiectul prezentat în

Biblie.
Dovada: Matei 5:18 – „Fiindcă adevărat vă spun: Până cerul şi pământul vor trece, o
iotă sau o frântură de literă nu va trece nicidecum din lege, până totul va fi împlinit.”

64
Regula 2. Toată Scriptura este necesară şi poate să fie înţeleasă printr-o cercetare şi aplicare
atentă.
Dovada:2 Timotei 3:15-17 – „Și pentru că de copil ai cunoscut Sfintele Scripturi, care
sunt în stare să te facă înţelept pentru salvare prin credinţa care este în Cristos Isus. Toată
Scriptura este dată prin insuflrea lui Dumnezeu şi este folositoare pentru doctrină, pentru
mustrare, pentru îndreptare, pentru educare în dreptate, Ca omul lui Dumnezeu să fie
desăvârşit, deplin înzestrat pentru toate faptele bune.”

Regula 3. Nimic din ce este descoperit în Scriptură nu poate şi nu va fi ascuns de aceia care se
roagă cu credinţă, fără să şovăie.
Dovada:
 Deutronom 29:29 – „Tainele aparţin DOMNULUI Dumnezeul nostru, dar cele
revelate ne aparţin nouă şi copiilor noştri pentru totdeauna, ca să împlinim toate
cuvintele acestei legi.”
 Matei 10:26-27 – „De aceea nu vă temeţi de ei, findcă nu este nimic acoperit care nu
va fi revelat; şi ascuns, care nu va fi cunoscut. Ce vă spun Eu la întuneric, spuneţi la
lumină; şi ce auziţi la ureche, predicaţi pe acoperişul caselor.”
 1 Corinteni 2:10 – „Dar Dumnezeu ni le-a revelat prin Duhul său; findcă Duhul
cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu.”
 Filipeni 3,15 – „De aceea astfel să gândim câţi suntem desăvârşiţi; şi dacă în ceva
gândiţi altfel, Dumnezeu, chiar aceasta, vă va revela.”
 Matei 21:22 – „Și toate lucrurile, orice veţi cere în rugăciune, crezând, veţi primi.”
 Ioan 14:13-14 – „Şi orice veţi cere în numele Meu, aceea voi face, ca Tatăl să fie
glorifiat în Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.”
 Iacov 1:5-6 – „Dar dacă unuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să o ceară de la
Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate şi nu reproşează, şi îi va fi dată. Dar să
ceară în credinţă, neclătinându-se în nimic. Pentru că cel ce se clatină seamănă cu un
val al mării împins de vânt şi aruncat încoace şi încolo.”
 1 Ioan 5:13-15 – „V-am scris acestea, vouă, care credeţi în numele Fiului lui
Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă eternă şi să credeţi în numele Fiului lui
Dumnezeu. Şi aceasta este cutezanţa pe care o avem în el, că, dacă cerem ceva
conform voii lui, ne ascultă; Şi dacă ştim că ne ascultă, orice îi cerem, ştim că avem
lucrurile cerute pe care le-am dorit de la el.”

Regula 4. Pentru a înţelege doctrina, puneţi laolaltă toate pasajele din Scriptură ce tratează
subiectul pe care doriţi să-l cunoaşteţi, iar apoi lăsaţi ca fiecare cuvânt să aibă influenţa lui
corespunzătoare şi, dacă puteţi să vă formaţi propria teorie fără nicio contradicţie, nu puteţi să
greşiţi.
Dovada:
 Isaia 28:7-29 – „Dar ei de asemenea au rătăcit prin vin şi prin băutură tare sunt abătuţi
de pe cale; preotul şi profetul au rătăcit prin băutură tare, sunt înghiţiţi de vin, sunt
abătuţi de pe cale prin băutură tare; rătăcesc în viziune, se poticnesc în judecată.Căci
toate mesele sunt pline de vomă şi murdărie, încât nu este loc curat. Pe cine va învăţa
el cunoaştere? Şi pe cine va face să înţeleagă doctrină? Pe cei înţărcaţi de lapte şi luaţi

65
 de la sâni? Fiindcă precept trebuie să fi peste precept, precept peste precept; rând
peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; Căci cu buze bâlbâite şi o altă
limbă va vorbi el acestui popor. Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să faceţi
pe cel obosit să se odihnească; şi aceasta este răcorirea; totuşi ei au refuzat să asculte.
Dar cuvântul DOMNULUI le-a fost precept peste precept, precept peste precept; rând
peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; ca ei să meargă şi să cadă pe
spate şi să fi frânţi şi prinşi şi luaţi. De aceea ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi
oameni batjocoritori, care domniţi peste acest popor care este în Ierusalim. Fiindcă aţi
spus: Am făcut legământ cu moartea şi cu iadul avem o înţelegere; când va trece urgia
copleşitoare nu va veni la noi; căci din minciuni ne-am făcut un loc de scăpare şi ne-
am ascuns sub falsitate; De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, Eu pun în
Sion, ca temelie, o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră unghiulară, o temelie
sigură; cel ce crede nu se va grăbi. Și voi pune judecată în frânghia de măsurat şi
dreptate în fiul cu plumb; şi grindina va mătura locul de scăpare al minciunilor şi
apele vorinunda ascunzişul. Și legământul vostru cu moartea va fi anulat şi înţelegerea
voastră cu iadul nu va rămâne în picioare; când va trece urgia copleşitoare, veţi fi
călcaţi de ea. De câte ori trece, vă va lua; căci dimineaţă de dimineaţă va trece, ziua şi
noaptea; şi va fi o chinuire doar ca să înţelegeţi mărturia. Fiindcă patul este mai scurt
decât se poate întinde în el un om; şi acoperitoarea mai îngustă decât să se poată înveli
în ea. Căci DOMNUL se va ridica precum în muntele Peraţim, se va înfuria ca în
valea Gabaonului, ca să îşi facă lucrarea, lucrarea lui străină; şi să împlinească fapta
lui, fapta lui neobişnuită. Acum de aceea nu fiți batjocoritori, ca nu cumva să vă fi
întărite legăturile; căci am auzit de la Domnul DUMNEZEUL oştirilor o mistuire,
hotărâtă peste tot pământul. Plecaţi urechea şi ascultaţi-mi vocea; luaţi seama şi
ascultaţi vorbirea mea. Ară plugarul toată ziua pentru a semăna? Deschide el şi sparge
brazdele pământului său? Când a îndreptat faţa acestuia, nu aruncă departe
măzărichile şi nu împrăştie chimenul şi nu aruncă grâul în rânduri şi orzul rânduit şi
alacul la locul lor? Fiindcă Dumnezeul lui îl instruieşte spre discernere şi îl învaţă.
Căci măzărichile nu se vântură cu o unealtă ascuţită, nici roată de căruţ nu se întoarce
peste chimen, ci măzărichile sunt bătute cu un toiag şi chimenul cu o nuia.Grânele de
pâine sunt măcinate, deoarece nu le va vântura pentru totdeauna; nici nu le va sfărâma
cu roata carului său, nici nu le va măcina cu călăreţii lui. Aceasta de asemenea vine de
la DOMNUL oştirilor, care este minunat în sfat şi măreţ în lucrare.”
 Isaia 35:8 – „Și va fi acolo un drum mare şi o cale, şi va fi numită Calea Sfiţeniei; cei
necuraţi nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinți; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor
rătăci în ea.”
 Proverbe 19:27 – „Încetează, fiul meu, să asculţi instruirea care te abate de la
cuvintele cunoaşterii.”
 Luca 24:27,44-45 – „Și începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat în
toate Scripturile cele referitoare la El însuşi.[…] Apoi le-a spus: Acestea sunt
cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fi împlinite
toate care au fost scrise în legea lui Moise şi profeţi şi psalmi, referitor la Mine.
Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile.”
 Romani 16:26 – „Dar acum este arătat şi prin Scripturile profeţilor, conform poruncii
Dumnezeului cel veşnic, făcut cunoscut pentru toate naţiunile, spre ascultarea
credinţei”

66
  Iacov 5:19 – „Fraţilor, dacă cineva dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi cineva îl va
întoarce”
 1 Petru 1:19-20 – „Și avem un mai sigur Cuvânt al profeţiei, la care bine faceţi că
luați seama, ca la o lumină ce străluceşte într-un loc întunecat până ce se luminează de
ziuă, şi steaua dimineţii răsare în inimile voastre; Ştiind întâi aceasta, că nicio profeţie
a Scripturii nu se interpretează singură.”

Regula 5. Scriptura trebuie să fie propriul interpret, deoarece este o regulă în ea însăşi. Dacă
depind de un învăţător care să mi-o prezinte, iar el ar trebui să bănuiască semnificaţia ei, sau
doreşte să o interpreteze pe baza crezului lui sectar, ori pentru a fi considerat înţelept, atunci
bănuiala lui, dorinţa, crezul sau înţelepciunea lui vor fi regula mea, şi nu Biblia.
Dovada:
 Psalmii 19:7-11 – „Legea DOMNULUI este desăvârşită, convertind sufletul;
mărturia DOMNULUI este sigură, înţelepţind pe cel simplu. Statutele DOMNULUI
sunt drepte, bucurând inima; porunca DOMNULUI este pură, luminând ochii.
Teama de DOMNUL este curată, dăinuind pentru totdeauna; judecăţile DOMNULUI
sunt adevărate şi drepte în întregime. Mai de dorit sunt ele decât aurul, da, decât mult
aur pur; mai dulci decât mierea, chiar decât picurul din faguri. Mai mult, prin ele este
servitorul Tău avertizat; şi în ţinerea lor este mare răsplată.
 Psalmii 119:97-105 – „Cât de mult iubesc legea Ta! Ea este meditaţia Mea toată
ziua. Prin poruncile Tale m-ai făcut mai înţelept decât duşmanii mei, căci ele sunt
totdeauna cu mine. Am mai multă înţelegere decât toţi învăţătorii mei, fiindcă
mărturiile Tale sunt meditaţia mea. Înţeleg mai mult decât bătrânii, pentru că eu ţin
preceptele Tale. Mi-am înfrânat picioarele de la fiecare cale rea, ca să ţin cuvântul
Tău. Nu m-am depărtat de judecăţile Tale, pentru că Tu m-ai învăţat. Cât de dulci
sunt Cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea pentru gura mea!
Prin preceptele Tale obţin înţelegere, de aceea urăsc toată calea mincinoasă.
Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele şi o lumină pentru cărarea mea.”
 Matei 23:8-10 –„Dar voi, să nu fiţi numiţi Rabi; fiindcă unul este Stăpânul vostru,
Cristos; şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi să nu numiţi pe nimeni tatăl vostru, pe pământ;
fiindcă unul singur este Tatăl vostru, care este în cer.”
 1 Corinteni 2:12-16 – „Şi noi nu am primit duhul lumii, ci Duhul care este din
Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu. Acele
lucruri pe care le şi vorbim, nu în cuvintele pe care le învaţă înţelepciunea
omenească, ci în cele pe care le învaţă Duhul Sfânt, comparând lucrurile spirituale
cu cei spirituali. Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu,
fiindcă sunt nebunie pentru el; nici nu le poate cunoaşte, pentru că ele sunt judecate
spiritual. Dar cel spiritual judecă toate lucrurile, iar el însuşi nu este judecat de
nimeni. Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului, ca să îi dea învăţătură? Noi însă
avem mintea lui Cristos.
 Ezechiel 34:18-19 – „Vi se pare un lucru mic că aţi mâncat păşunea cea bună dar
trebuie să călcaţi cu picioarele voastre ceea ce rămâne din păşunile voastre? Şi aţi
băut din apele adânci dar trebuie să murdăriţi rămăşiţa cu picioarele voastre? Şi cât
despre turma Mea, ele mănâncă ceea ce voi aţi călcat cu picioarele voastre; şi beau
ceea ce voi aţi murdărit cu picioarele voastre.”

67
  Luca 11:52 – „Vai vouă, învăţători ai legii! Pentru că aţi luat cheia cunoaşterii; voi
înşivă nu aţi intrat şi pe cei ce intrau i-aţi împiedicat.”
 Maleahi 2:7-8 – „Fiindcă buzele preoţilor ar trebui să păstreze cunoaştere şi ei ar
trebui să caute legea la gura lui, căci el este mesagerul DOMNULUI oştirilor. Dar
voi v-aţi abătut de pe cale; aţi făcut pe mulţi să se poticnească de lege; aţi corupt
legământul lui Levi, spune DOMNUL oştirilor.”

Regula 6. Dumnezeu a descoperit lucrurile care vor veni, prin viziuni, simboluri şi parabole şi,
în felul acesta, aceleaşi lucruri sunt descoperite adesea, din nou şi din nou, prin diferite viziuni,
sau în diferite simboluri şi parabole. Dacă doriţi să le înţelegeţi, trebuie să le combinaţi pe toate
într-una.

Dovada:
 Psalmii 89:19 – „Atunci ai vorbit în viziune sfântului Tău şi ai spus: Am fost ajutor
unuia tare; am înălţat pe unul ales din popor.”
 Osea 12:10 – „Am vorbit de asemenea prin profeţi şi am înmulţit viziuni şi am
folosit asemănări prin serviciul profeţilor.”
 Habacuc 2:2 – „Și DOMNUL mi-a răspuns şi a zis: Scrie viziunea și lămureşte-o pe
table, ca să fugă cel ce o citeşte.”
 Fapte 2:17 – „Și se va întâmpla în zilele de pe urmă, spune Dumnezeu: Voi turna din
Duhul Meu peste toată făptura; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi şi tinerii
voştri vor vedea viziuni şi bătrânii voştri vor visa visuri;”
 1 Corinteni 10:6 – „Şi acestea au fost exemplele noastre, pentru ca noi să nu poftim
după lucruri rele, aşa cum şi aceia au poftit.”
 Evrei 9:9,24 – „Care era o prefigurare pentru timpul de atunci, în care au fost oferite
deopotrivă daruri şi sacrificii, care nu puteau desăvârşi în ce priveşte conştiinţa pe
cel ce servea, […] Căci Cristos nu a intrat în locurile sfinte făcute de mâini, care sunt
prefigurările celor adevărate, ci chiar în cer, pentru a se arăta acum în prezenţa lui
Dumnezeu pentru noi;”
 Psalmi 78:2 – „Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din
vechime”
 Matei 13:13,34 – „Din această cauză le vorbesc în parabole, pentru că ei văzând nu
văd şi auzind nu aud, nici nu înţeleg.[…] Toate acestea le-a spus Isus mulţimilor în
parabole; şi fără parabolă nu le vorbea.”
 Geneza 41:1-32 – „Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a doi ani întregi, că Faraon a visat: şi,
iată, el stătea în picioare lângă râu. Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci plăcute la
vedere şi grase; şi ele păşteau într-o pajişte. Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele
din râu, urâte la vedere şi slabe; şi au stat lângă celelalte vaci pe malul râului.4 . Şi
vacile urâte la vedere şi slabe au mâncat vacile plăcute la vedere şi grase. Aşa că
Faraon s-a trezit. Şi a adormit şi a visat a doua oară: şi, iată, şapte spice de grâu s-au
ridicat pe un pai, grase şi bune. Şi, iată, şapte spice subţiri şi prăjite de vântul de est
au răsărit după ele. Şi cele şapte spice subţiri au mâncat cele şapte spice grase şi
pline. Şi Faraon s-a trezit şi, iată, a fost un vis. Şi s-a întâmplat dimineaţa că duhul
său era tulburat; şi a trimis şi a chemat pe toţi magicienii Egiptului şi pe toţi înţelepţii
acestuia; şi Faraon le-a spus visul său; dar nu era niciunul care să le poată interpreta
lui Faraon. Atunci a vorbit mai marele paharnicilor lui Faraon, spunând: Îmi

68
 amintesc greşelile mele în această zi; Faraon s-a înfuriat pe servitorii săi şi m-a pus
sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine şi pe mai marele brutarilor. Şi noi am
visat un vis într-o noapte, eu şi el; noi am visat, fiecare conform interpretării visului
său. Şi era acolo cu noi un tânăr, un evreu, servitor al căpeteniei gărzii; şi noi i-am
povestit şi el ne-a interpretat visele; fiecăruia conform visului său el ne-a interpretat.
Şi s-a întâmplat, că aşa cum ne-a interpretat, aşa a fost; pe mine el m-a restaurat în
serviciul meu şi pe el l-a atârnat. Atunci Faraon a trimis şi a chemat pe Iosif şi ei l-au
adus repede din groapă; şi el s-a bărbierit şi şi-a schimbat hainele şi a intrat la
Faraon. Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Am visat un vis şi nu este niciunul care să îl
poată interpreta; şi am auzit vorbindu-se despre tine, că poţi înţelege un vis pentru a-
l interpreta. Şi Iosif i-a răspuns lui Faraon, spunând: Aceasta nu este în mine;
Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns al păcii. Şi Faraon i-a spus lui Iosif: În visul
meu, iată, stăteam în picioarepe malul râului; Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci
grase şi plăcute la vedere; şi elepăşteau pe o pajişte; Şi, iată, alte şapte vaci au urcat
după ele, jigărite şi foarte urâte la vedere şi slabe, aşa de rele nu am văzut niciodată
în toată ţara Egiptului; Şi vacile slabe şi urâte la vedere au mâncat primele şapte vaci
grase; Şi după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaşte că ele le-au mâncat pe acelea; ci
ele erau încă urâte la vedere, precum la început. Aşa că m-am trezit. Şi am văzut în
visul meu şi, iată, şapte spice s-au ridicat pe un pai, pline şi bune; Şi, iată, şapte
spice, uscate, subţiri şi prăjite de vântul de est, au răsărit după ele; Şi spicele subţiri
au mâncat cele şapte spice bune; şi eu am spus aceasta magicienilor; dar nu a fost
niciunul să îmi poată explica aceasta. Şi Iosif i-a spus lui Faraon: Visul lui Faraon
este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce este el gata să facă.”
 Daniel 2:7,8 – „Ei au răspuns din nou şi au zis: Să spună împăratul servitorilor săi
visul, iar noi vom arăta interpretarea lui. Împăratul a răspuns şi a zis: Ştiu sigur că
doriţi să câştigaţi timp, deoarece vedeţi că lucrul mi-a scăpat.”
 Fapte 10:9-16 – „Şi a doua zi, pe când aceştia călătoreau şi se apropiau de cetate,
Petru a urcat pe acoperişul casei să se roage, cam pe la ora a şasea, Şi i s-a făcut
foame foarte tare şi a dorit să mănânce; dar pe când pregăteau aceştia, el a căzut în
extaz, şi a văzut cerul deschis şi un fel de vas, coborând la el, ca şi cum ar fi fost o
pânză mare legată la cele patru colţuri şi lăsată pe pământ; În care erau toate felurile
de patrupede ale pământului şi sălbăticiuni şi târâtoare şi păsări ale văzduhului. Şi a
venit la el o voce: Petre, scoală-te, ucide şi mănâncă. Dar Petru a spus: Nicidecum,
Doamne, pentru că niciodată nu am mâncat vreun lucru profan sau necurat. Şi vocea
a venit din nou la el, a doua oară: Ce a curăţit Dumnezeu, nu considera profan. Iar
aceasta s-a făcut de trei ori; şi vasul a fost luat din nou la cer.”

Regula 7. Viziunile sunt menţionate întotdeauna ca atare.

Dovada:2 Corinteni 12:1 – „Fără îndoială, nu îmi foloseşte să mă laud. Fiindcă voi veni la
viziuni şi revelaţii ale Domnului.”

Regula 8. Simbolurile au întotdeauna o semnificaţie simbolică şi sunt folosite mai mult în

profeţii pentru a reprezenta lucruri, date şi evenimente viitore, cum ar fi munţii care semnifică
guvernele, fiarele care semnifică împărăţiile, apele care semnifică popoarele, sfeşnicul care
reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, ziua care semnifică un an.
Dovada:

69
  Daniel 2:35,44 – „Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul, au fost sparte în
bucăţi, toate împreună, şi au devenit ca pleava ariilor vara; şi vântul le-a dus departe,
încât nu s-a găsit loc pentru ele; şi piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare
şi a umplut întregul pământ.[…] Și în zilele acestor împăraţi, Dumnezeul cerului va
ridica o împărăţie,care nu va fi niciodată distrusă; şi împărăţia nu va fi lăsată altui
popor, ci va sparge în bucăţi şi va mistui toate aceste împărăţii şi va sta în
picioarepentru totdeauna.”
 Daniel 7:8,17 – „Am privit cu atenţie coarnele şi, iată, a ieşit printre ele un alt corn
mic, înaintea căruia erau trei dintre primele coarne smulse de la rădăcini; şi, iată, în
acest corn erau ochi ca ochii omului şi o gură vorbind lucruri mari. […] Aceste fiare
mari, care sunt patru, sunt patru împăraţi, care se vor ridica din pământ.
 Apocalipsa 17:1,15 – „Şi a venit unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte
potire şi a vorbit cu mine, spunându-mi: Vino aici; îţi voi arăta judecata curvei cea
mare ce şade pe multe ape; […] Şi el îmi spune: Apele pe care le-ai văzut, unde şade
curva, sunt popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi.”
 Psalmi 119:105 – „Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele şi o lumină
pentru cărarea mea.”
 Ezechiel 4:6 – „Şi după ce le vei fi împlinit, aşează-te din nou pe partea ta dreaptă şi
poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; ţi-am rânduit fiecare zi pentru un
an.”

Regula 9. Parabolele sunt folosite spre a ilustra subiectele şi trebuie să fie explicate în aceeaşi
modalitate ca simbolurile, în raport cu subiectul şi cu Biblia.
Dovada: Marcu 4:13 – „Și le-a spus: Nu pricepeţi această parabolă? Şi cum veţi
cunoaşte toate parabolele?”

Regula 10. Simbolurile au uneori două sau mai multe semnificaţii diferite, după cum ziua este
folosită în sens figurat pentru a reprezenta trei perioade diferite.

1. Nedefinit.
2. Definit, o zi pentru un an.
3. O zi pentru o mie de ani.
4. Dacă este pus într-un context corect, simbolul se va armoniza cu Biblia şi va avea o
semnificaţie corectă. Altfel, nu va avea o semnificaţie corectă.
Dovada:
 Eclesiastul 7:14 – „Bucură-te în ziua prosperităţii, dar ia seama în ziua restriștii;
Dumnezeu de asemenea le-a pus față în față, cu intenţia ca omul să nu găsească
nimic după el.”
 Ezechiel 4:6 – „Şi după ce le vei fi împlinit, aşează-te din nou pe partea ta dreaptă şi
poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; ţi-am rânduit fiecare zi pentru un
an.”
 2 Petru 3:8 – „Dar preaiubiţilor, să nu fiți ignorați referitor la acest lucru, că o zi
înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.”

70
Regula 11. Cum să ştii când un cuvânt este folosit în sens figurat. Dacă are o semnificaţie
logică aşa cum este prezentat, şi nu calcă legile simple ale naturii, atunci trebuie să fie înţeles
literal, dacă nu, trebuie să fie înţeles figurat.
Dovada:
 Apocalipsa 12:1-2 – „Şi s-a arătat o mare minune în cer; o femeie îmbrăcată cu
soarele, şi luna sub picioarele ei, şi pe capul ei o coroană cu douăsprezece stele; Şi,
fiind însărcinată, a strigat, fiind în travaliu şi în chin ca să nască.”
 Apocalipsa17:3-7 – „Şi m-a purtat în duh într-o pustie; şi am văzut o femeie aşezată
pe o fiară colorată stacojiu, plină de nume ale blasfemiei, având şapte capete şi zece
coarne. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stacojiu, şi împodobită cu aur şi
pietre preţioase şi perle, având în mâna ei un pahar de aur plin de urâciuni şi de
murdăria curviei sale; Şi pe fruntea ei era scris un nume: MISTER, BABILONUL
CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI. Şi am
văzut femeia îmbătată cu sângele sfinţilor şi cu sângele martirilor lui Isus; şi când am
văzut-o, m-am minunat cu mare admirație. Şi îngerul mi-a spus: De ce te-ai
minunat? Eu îţi voi spune misterul femeii şi al fiarei care o poartă, care are cele şapte
capete şi zece coarne.”

Regula 12. Pentru a cunoaşte semnificaţia adevărată a simbolurilor, urmăriţi cuvântul figurativ
pe parcursul Bibliei şi, acolo unde îi găsiţi explicaţia, aplicaţi-o şi, dacă are un sens logic, nu
mai trebuie să căutaţi, dacă nu, căutaţi din nou.

Regula 13. Pentru a şti dacă avem un eveniment istoric adevărat ca împlinire a unei profeţii,
dacă găsiţi că fiecare cuvânt al profeţiei (după ce simbolurile au fost înţelese) este împlinit
literal, atunci puteţi să ştiţi că evenimentul istoric este cel adevărat. Totuşi, dacă un cuvânt este
lipsit de împlinire, atunci trebuie să căutaţi un alt eveniment, sau să aşteptaţi împlinirea lui
viitoare. Dumnezeu are grijă ca istoria şi profeţia să se potrivească, aşa încât adevăraţii copii ai
Săi să nu fie făcuţi de ruşine niciodată.
Dovada:
Psalmi 22:5 – „Au strigat către Tine şi au fost eliberaţi, s-au încrezut în Tine şi nu au
fost făcuţi de ruşine.”
Isaia 14:17-19 – „Care a făcut lumea ca un pustiu şi a distrus cetăţile acesteia, care nu a
deschis casa prizonierilor lui? Toţi împăraţii naţiunilor, toţi zac în glorie, fiecare în propria-i
casă. Dar tu eşti aruncat din mormântul tău ca un lăstar urâcios şi ca hainele celor ucişi,
străpunşi de sabie, care coboară la pietrele gropii, ca un trup mort călcat în picioare.”
1 Petru 2:6 – „De aceea şi este cuprins în Scriptură: Iată, pun în Sion o piatră unghiulară
a temeliei, aleasă, preţioasă, şi cel ce crede în el nu va fi încurcat.”
Apocalipsa 17:17 – „Fiindcă Dumnezeu a pus în inimile lor să împlinească voinţa Lui şi
să facă un acord şi să dea împărăţia lor fiarei, până când vor fi împlinite cuvintele lui
Dumnezeu.”
Fapte 3:18 – „Dar lucrurile acelea, pe care Dumnezeu le-a arătat dinainte prin gura
tuturor profeţilor Săi, că Cristos va suferi, le-a împlinit aşa.”

Regula 14. Regula cea mai importantă dintre toate este că trebuie să aveţi credinţă. Trebuie să
fie o credinţă care cere sacrificiu şi, dacă este pusă la încercare, va renunţa la obiectul cel mai
drag de pe pământ, la lume şi la toate dorinţele ei, la propria persoană, stil de viaţă, ocupaţie,

71
prieteni, pretenţii, comoditate şi onoruri lumeşti. Dacă vreuna dintre acestea ar împiedica
încrederea noastră în vreo parte a Cuvântului lui Dumnezeu, va arăta că credinţa noastră este
zadarnică. De asemenea, nu vom putea să credem niciodată, atâta vreme cât unul dintre aceste
motive încă pândeşte în inima noastră. Trebuie să credem că Dumnezeu nu Îşi va călca
niciodată Cuvântul. Putem să avem încredere că Acela care observă vrabia şi numără firele de
păr din capul nostru va păzi traducerea propriului Cuvânt şi va pune o barieră în jurul acestui
Cuvânt, împiedicându-i să se îndepărteze de adevăr pe aceia care cred sincer în Dumnezeu şi îşi
pun o încredere necondiţionată în Cuvântul Său, chiar dacă nu înţeleg limba ebraică şi greacă.
Acestea sunt câteva dintre regulile cele mai importante pe care le-am găsit în Cuvântul
lui Dumnezeu şi pe care Cuvântul mi le-a garantat spre a le adopta şi a le urma, ca să am un
sistem de interpretare şi un echilibru. Dacă nu sunt foarte amăgit procedând aşa, eu am găsit că
Biblia, ca întreg, este una dintre cărţile cele mai simple, clare şi inteligibile care au fost scrise
vreodată, conţinând în ea însăşi dovada originii ei divine şi înţelegerea deplină a întregii
cunoaşteri pe care inima noastră ar putea să dorească să o cunoască, sau de care să se bucure.
Am descoperit-o ca fiind o comoară pe care lumea nu poate să o cumpere. Ea ne dă o pace
liniştită în credinţă şi o speranţă neclintită în viitor. Ea susţine sufletul în situaţii potrivnice şi
ne învaţă să fim umili în prosperitate. Ea ne pregăteşte să iubim şi să le facem bine altora,
precum şi să ne dăm seama de valoarea sufletului. Ea ne face să fim îndrăzneţi şi curajoşi
pentru adevăr şi ne întăreşte braţul spre a se împotrivi ideilor false. Ea ne dă o armă puternică
pentru a doborî necredinţa şi ne descoperă singurul antidot pentru păcat. Ea ne învaţă cum va fi
învinsă moartea şi cum vor fi sfărâmate legăturile mormântului. Ea ne vorbeşte despre
evenimentele viitoare şi ne arată pregătirea de care avem nevoie pentru a le întâmpina.
Ea ne dă ocazia de a conversa cu Împăratul împăraţilor şi ne descoperă codul de legi cel mai
bun care a fost adoptat vreodată. Aceasta este doar o imagine slabă cu privire la valoarea ei, şi
totuşi cât de multe suflete pieritoare o neglijează, sau, la fel de rău, o tratează ca pe o taină
ascunsă ce nu poate să fie cunoscută.
Oh, dragul meu cititor, fă din ea studiul tău principal. Încearcă şi vei găsi că este tot ce
am spus eu. Da, asemenea împărătesei din Seba, vei declara că nu ţi s-a spus nici jumătate.
Teologia prezentată în şcolile noastre a fost întemeiată întotdeauna pe un crez sectar. Poate că
reuşeşte să ia o minte goală şi să întipărească în ea acest fel de teologie, dar va sfârşi
întotdeauna în bigotism. O minte liberă nu va fi mulţumită niciodată cu părerile altora. Dacă aş
fi un profesor de teologie pentru tineri, aş căuta mai întâi să cunosc capacitatea şi mintea lor.
Dacă acestea ar fi bune, i-aş face să cerceteze Biblia pentru ei înşişi şi i-aş trimite liberi să-i
facă bine lumii. Dar dacă nu ar avea minte, le-aş întipări gândirea altora, aş scrie bigot pe
fruntea lor şi i-aş trimite în lume ca sclavi.”

Din Miller’s Works. Volumul 1, „Views Of The

Prophecies And Prophetic Chronology, Selected From
Manuscripts Of William Miller; With A Memoir Of His
Life”. Editat de Joshua V. Himes, 1842, p.20-24.

72
EXPLICAȚIA SIMBOLURILOR PROFETICE
- DE WILLIAM MILLER

73
 „Dumnezeu Și-a trimis îngerul pentru a mișca inima unui fermier, care nu crezuse
în Biblie, și pentru a-l conduce să cerceteze profețiile. Îngeri ai lui Dumnezeu l-au vizitat
în mod repetat pe cel ales pentru a-i călăuzi mintea și pentru a deschide înțelegerii lui
profeții care au fost întotdeauna acoperite de întuneric pentru poporul lui Dumnezeu. I-a
fost dat începutul lanțului adevărului și a fost condus mai departe să caute verigă după
verigă, până când a privit minunat și cu admirație asupra Cuvântului lui Dumnezeu. A
văzut acolo un lanț perfect al adevărului. Acel Cuvânt pe care îl privise ca neinspirat i
s-a deschis acum înaintea ochilor în frumusețea și slava lui. A văzut că un pasaj din
Biblie îl explică pe altul, iar când un pasaj era închis pentru priceperea lui, el găsea
în altă parte a Cuvântului ceea ce îi oferea explicația. A privit Cuvântul sacru al lui
Dumnezeu cu bucurie și cu cel mai profund respect și teamă.” Scrieri Timpurii, 229.

Fermierul care „a văzut că un pasaj din Bible îl explică pe altul” și la care Domnul și-a
trimis îngerul este William Miller. Prin el Dumnezeu a ridicat mișcarea Millerită, sau marea
mișcare adventă. Ca rezultat al regulilor descoperite, Miller a putut alcătui un dicționar de
simboluri din profeția Biblică. După cum observați, însemnătatea fiecărui simbol este
demonstrată de alte pasaje din Scriptură. Noi credem că acest dicționar nu este complet, iar
simbolurile de aici pot avea mai multe și mai bogate semnificații, după cum spune și regula a
10-a de interpretare. Vom vedea că multe din aceste simboluri pot avea semnificații mai
adânci, dar și că sunt multe alte simboluri nemenționate. Acest lucru este normal, pentru că
am înțeles că în fiecare generație există o creștere a cunoștinței.
Sperăm ca acest dicționar să fie de un real folos studentului sârguincios al profeției!

 ADORMIRE. Moarte. (Fapte7:60; 2Petru 3:4; 1Corinteni 15:18)

 ADULTER. Idolatrie. (Ieremia 3:9; Ezechiel 23:37)
 AER (VÂNT). Spirit al pietății –teorii false. (Efeseni 2:2, 4:14)
 ALTAR. Domnul Cristos. (Psalmii 43:4; Evrei 13:10)
 AMON. Un popor, fiu al poporului meu.
 APE. Făpturi, sau oameni. (Numeri 24:7; Isaia 48:1, 8:7; 1 Ioan 5:8; Apocalipsa
17:15)
 ARAMĂ. Este folosit pentru nerușinare și păcat, în sens militar. (Isaia 48:4;
Ieremia 6:28; Mica 4:13)
 ARC ȘI SĂGEȚI. Victorie asupra dușmanilor. (Isaia 41:2; Apocalipsa 6:2)
 ARDE CU FOC. A distruge, a schimba complet starea. (Maleahi 4:1-3; 2 Petru
3:10-11; Apocalipsa 20:9)
 ARIPI. Protecție, apărare. (Exodul 19:4; Psalmii 17:8, 36:7; Apocalipsa 9:9,
12:14)
 BABILON. Confuzie, amestecătură, spirit lumesc.
 BALAAM. Distrugerea lor fără profet.
 BALANȚĂ. Dreptate. (Daniel 5:27). Minte lumească. (Apocalipsa 6:5).
 BALAUR, DRAGON. Roma păgână. (Apocalipsa 17:8). Apoi cea Papală.
Persecută puterile de guvernare.

74
 BĂTRÂNI, CEI 24. Simbolizează întreaga preoție, din cele douăzeci și patru de
slujbe. (1 Cronici 24)
 BEȚIE – Intoxicat cu bogății lumești, plăceri și onoruri. (Isaia 29:9; Matei 24:49;
Luca 21:34)
 BINECUVÂNTA sau BINECUVÂNTAT. Salvat de păcat și de moarte.
(Psalmii 28:9, 37:22; Isaia 61:9; Apocalipsa 14:13)
 BLASFEMIE. Idolatrie. (Isaia 65:7; Ezechiel 20:24-27)
 BOU, simbolizează un popor dat măcelului. (Proverbe 7:22; Ieremia 11:19;
Numeri 23:1)
 BROAȘTE. Însemnătatea simbolică a broaștelor (spun unii) este de lingușitori
sau impostori. Vezi Apocalipsa 16:13.
 CAL. Război și cucerire. (Proverbe 21:31; Ieremia 8:6) Alb, victorie. (Apocalipsa
6:2, 19:11) Negru, strâmtorare și calamitate. (Apocalipsa 6:5) Roșu, război și
ostilitate. (Apocalipsa 6:4) Gălbui, moarte și distrugere. (Apocalipsa 6:8)
 CANDELĂ. Lumină. (Ieremia 25:10; Mat.5:15; Luca 11:36, 15:8)
 CANDELĂ. Cuvântul lui Dumnezeu sau Biblia Mahomedană. (Psalmii 119:105;
Apocalipsa 8:10)
 CAP. Puterea supremă a obiectului. (Daniel 2:38; Efeseni 1:22; Apocalipsa
19:12)
 CARMEL. Via Domnului. (Mica 7:14)
 CARNE. Bogățiile și onorurile lumii. (2 Petru 2:10-18; 1 Ioan 2:15-16;
Apocalipsa 19:18)
 CARTE. Planurile, cunoștința și sfatul lui Dumnezeu. (Psalmii 139:16; Isaia
34:16) A o citi, înseamnă a face cunoscute planurile Sale. A pecetlui înseamnă a
o aduce la tăcere sau a atesta.
 CĂLDURĂ. Furie, Calamitate. (Deuteronom 29:24;Ezechiel 3:14; Apocalipsa
16:9)
 CÂINI. Oameni și învățători nelegiuiți. (Isaia 56:10; Apocalipsa 22:15; Filipeni
3:2; Psalmi 59:6-14)
 CER – Stăpânirea lui Dumnezeu cu poporul Său. (Deuteronom 11:21; Isaia
49:13; Matei 16:19, 25:1,14; Daniel 7:18,22)
 CETATEA LUI DUMNEZEU. Noul Ierusalim. (Evrei 12:22; Apocalipsa
3:12)
 CETATEA NAȚIUNILOR. Antihrist, sau Babilon. (Apocalipsa 16:19, 17:18)
Străzile cetății celei mari sunt cei 10 împărați. (Apocalipsa 11:8,13)
 CHITIM. Aceia care rănesc. (Daniel 11:30)
 CHIVOT, ARCĂ. Domnul Cristos. (Psalmii 132:8; Numeri 10:33)
 COADĂ. Ofițeri subordonați sau provincii. (Isaia 9:14-15; Apocalipsa 12:4)
 CORN. Împărați. (Daniel 7:24, 8:20-21; Apocalipsa 17:12,16)
 COROANĂ. Demnitate și onoare. (Proverbe 16:31, Isaia 28:1-5, 62:3)

75
  CUMPĂRA, sau CUMPĂRÂND, ca și act al dării sau primirii de instruire
religioasă (Isaia 55:1; Apocalipsa 3:18, 13:17)
 CURVĂ. O comunitate sau biserică idolatră. (Isaia 1:21; Ieremia 3:1-8;
Apocalipsa 17:5)
 CUTREMUR DE PĂMÂNT. Revoluții. (Hagai 2:21-22; Apocalipsa 6:12,
16:18)
 CUVINTELE LUI DUMNEZEU. Foc. (Ieremia 5:14)
 DEAL. Împărății. Isaia 2:2, 25. Mica 6:1,2.
 DEȘERT sau PUSTIE. Păgânism, sau departe de forțele legilor Bisericii
Romane. (Isaia 40:3; Ezechiel 47:8; Apocalipsa 12:6)
 DEZBRĂCAT. Rușine și dizgrație. (Mica 1:8,11; Apocalipsa 3:18, 16:15, 17:16)
 DIMINEAȚĂ. Învierea celor drepți. (Psalmii 49:14)
 DINȚI, MARI DE FIER. Dușman puternic și devorator. (Daniel 7:7,19;
Apocalipsa 9:8)
 DUMNEZEU. Atunci când este folosit ca simbol, denotă un prinț, stăpân sau
magistrat. (1 Corinteni 8:5; Galateni 4:8)
 FEMEIE. Adevărata biserică și biserica antihristă. (Isaia 54:6; Ieremia 6:2;
Apocalipsa 12:1, 17:3,7)
 FIARE. Împărății, sau puteri. Daniel 7:3,17; Apocalipsa 4:6-8, 5:8,9)
 FIER. Putere. (Daniel 2:33-41; Apocalipsa 2:27)
 FOC. Este folosit pentru a simboliza distrugera și dreptatea lui Dumnezeu.
(Psalmi 68:2; Evrei 12:29) Cuvântul Domnului. (Ieremia 5:14)
 FRÂU. Puterea înfrânătoare a lui Dumnezeu. (Isaia 30:28)
 FRUNTE. Mărturisire publică, sau caracter. (Ieremia 3:3; Ezechiel 9:4;
Apocalipsa 7:3, 13:16)
 GRINDINĂ. Simbolizează războaie, măcel și pustiire, după unii stăpânirea
Nordului. (Isaia 28:2,17, 30:30,32; Apocalipsa 8;7)
 GURĂ. Porunci sau legi. (Daniel 7:8; Apocalipsa 13:5, 16:13; 1 Tesaloniceni
2:8)
 HAINE, semnifică caracterul, după cum albul denotă puritatea sau neprihănirea;
vechituri, necurăție; îmbrăcăminte de sac, jale. (Daniel 7:9; Zaharia 3:3-4;
Apocalipsa 16:15)
 IARBĂ. Înseamnă oameni: verde - neprihăniți, uscată sau paie - cei nelegiuiți.
(Isaia 40:6-8; 1 Petru 1:24; Apocalipsa 8:7, 9:4)
 IERUSALIM. Biserica lui Dumnezeu. (Isaia 52:9; Galateni 4:26)
 INSULE. Mici guverne în statele Romane. (Ezechiel 26:15-16; Țefania 2:11;
Apocalipsa 16:20, 6:14.
 ISRAEL. Biserica Creștină. (Isaia 45:4-25. Galateni 6:16)
 IZABELA. Antihrist. (1 Împărați 28:19; Apocalipsa 2:20)
 ÎMBĂTRÂNITUL DE ZILE. Dumnezeu. (Daniel 7:9)

76
 ÎNGER. Cristos, mesagerul lui Dumnezeu. Exodul 23:20; Apocalipsa 1:1, 20:1)
 ÎNTUNERIC. Ignoranță, necredință și orice lucrare nelegiuită, confuzie și
teroare. (Proverbe 4:19; Isaia 60:2; Efeseni 5:11)
 LANȚ. Semnifică legile lui Dumnezeu; sau om, în profeție. (Psalmii 149:8;
Fapte 28:20; Iuda 6)
 LĂCUSTE. Mari armate. (Isaia 33:4; Naum 3:15,17; Apocalipsa 9:3-7)
 LEGA. A judeca și a condamna. (Matei 13:30, 22:13)
 LEMN. Oameni. (Ieremia 5:14)
 LEOPARD(PARDOS). Un cuceritor crud, fioros și agil. (Osea 13:7; Habacuc
1:8. Apocalipsa 13:2)
 LEU. Viteaz, puternic, curajos. (Proverbe 28:1, 30:30; Apocalipsa 10:3; 13:2)
 LUNĂ. Evanghelie. (Isaia 30:26. Apocalipsa 12:1) Sau biserică. (Cântarea
Cântărilor 6:10)
 MARE. Un mare grup de oameni. (Isaia 57:20; Daniel 7:3. Apocalipsa 7:2-3)
 MARTOR. Domnul Cristos, profeții și apostolii. (Isaia 43:10; Fapte 1:8,22;
Apocalipsa 1:5, 3:14,20:4)
 MARTORI, DOI. Două testamente, Scripturi, prefigurate de cei doi heruvimi.
(Apocalipsa 11:3-4; Zaharia 4:3-6; Ioan 5:39; 1 Ioan 5:9; Exodul 31:18)
 MĂSURA. Îndeplini, termina. (Psalmi 39:4; Ieremia 51:13; Matei 23:32;
Apocalipsa 11:1)
 MÂNĂ. Simbol al acțiunii și al lucrului. (Isaia 10:13,48:13; Apocalipsa 20:1.
Daniel 8:25)
 MÂNCA. A mistui sau au distruge. (Apocalipsa 17:16; Iacov 5:3; Apocalipsa
19:18)
 MÂNIEI, ZIUA. Ziua judecății. (Iov 21:30; Psalmii 110:5; Țefania 1:15;
Romani 2:5; Apocalipsa 6:17)
 MIEL. Messia. (Isaia 16:1; Ioan 1:29; Apocalipsa 5:12)
 MOARTE. Despărțirea de trup, de sfințenie, de Dumnezeu; inactiv, separat de
starea anterioară. Aceasa este sensul propriu.
 MORMÂNT. A ține în secret; a scoate din memorie. (Iov 14:13)
 MUNTE SFÂNT. Împărăția Evangheliei. (Isaia 11:9) Scaunul de domnie al lui
Antihrist. (Ezechiel 28:14; Daniel 11:45)
 MUNTE. Cârmuire. (Isaia 2:2; Daniel 2:35)
 NAȘTERE. Izbăvirea de judecăți grele. (Isa.37:3-20, 66:9)
 NEGRU. Eroare, cruzime, moarte. (Ieremia 4:28; Apocalipsa 6:5-12)
 NEGUSTORI. Cei ce se declară slujitorii lui Cristos. (Isaia 23:8,18. Ieremia
14:18. Apocalipsa 18:11-13)
 NOAPTE. Întuneric moral și nelegiuire. (Isaia 21:8; Romani 13:12; 1
Tesaloniceni 5:5; Apocalipsa 21:25)

77
  NOR, sau A VENI (MERGE) PE NOR. Este o emblemă a puterii și a unei mari
slave. (Matei 24:30) Uneori semnifică judecăți grele, precum în Ioel 2:2 și în
Țefania 1:15.
 NUMĂR sau NUMĂRAT. Terminat – sfârșit. (Psalmii 90:12; Daniel 5:26;
Ezechiel 4:4-6; Apocalipsa 13:17-18)
 OMORÎ. A deposeda de putere. (Psalmi 44:22; Romani 8:36; Apocalipsa 6:4,
11:7)
 ORBI(RE). Aceia care sunt în mod voit ignoranți și cu prejudecăți. (Isaia 56:10-
12, 42:18-20; Matei 23:16, 15:14; 2 Corinteni 4:4, 1Ioan 2:11)
 ORBI(RE). Îndreptățire de sine. (Matei 15:14, 23:16-26)
 PAT. Un loc de limitare, restrângere. (Apocalipsa 2:22, Isaia 28:20)
 PĂMÂNT. Împărăția Romană. (Apocalipsa 13:12 și 19:2)
 PĂSĂRI. Luptători și cuceritori. (Isaia 46:11; Ieremia 12:9; Apocalipsa 18:2)
 PÂINE. Doctrina vieții. (Amos 8:11; Matei 4:4)
 PLATOȘĂ. Apărare, sau armură. (Isaia 59:17; Apocalipsa 9:9)
 PLOAIE. Reformă, har, înviorare. (Deuteronom 32:2; Osea 6:3; Iacov 5:7)
 POMUL VIEȚII. Isus Cristos. (Apocalipsa 2:7, 22:2)
 POTOP. Mari mulțimi. (Isaia 59:19, Daniel 9:26, Apocalipsa 12:15-16)
 PRIVITsau PRIVIND. Bucurie sau durere, în funcție de circumstanțe. (Psalmii
119:158, Apocalipsa 11:12)
 PUCIOASĂ. Blestemul lui Dumnezeu. (Isaia 30:33, 11:4)
 PURPURĂ. Sângeros, crud. (Apocalipsa 17:3-4)
 PUSTIU. Exilat din cetatea cea mare. (Deuteronom 32:10; Ieremia 12:10;
Apocalipsa 12:6)
 RAMURĂ (LĂSTAR). Un descendent, sau urmași. (Isaia 11:1; Ieremia 23:5;
Daniel 11:7)
 RÂURI. Oameni care trăiesc pe râuri, menționați în Isaia 8:7; Apocalipsa 8:10.
 RIDICAREA LA CER. Demnitate și onoare. (Ioan 6:62; Isa.14:13-14;
Apocalipsa 11:12)
 ROȘU. Sângeros, persecutor. (Apocalipsa 6:4, 12:3)
 ROUĂ ȘI PLOAIE. Semnifică revărsarea Duhului și a binecuvântării cerești.
(Psalmii 133:3; Proverbe 19:12; Osea 14:5)
 SABIE CU DOUĂ TĂIȘURI. Cuvântul Domnului. (Psalmii 149:6; Evrei 4:12;
Apocalipsa 1:16, 2:12)
 SABIE. Măcel. (Ieremia 15:3; Ezechiel 21:28)
 SÂNGE. Moarte, război și măcel. (Matei 27:24; Isaia 15:9, 34:3; Apocalipsa
6:10, 8:8, 11:6, 14:20)
 SÂNI. Consolare, Cuvântul Domnului. (Isaia 66:11)
 TOIAG DE FIER. Puterea Domnului Cristos. (Psalmii 2:9; Isaia 11:1;
Apocalipsa 2:27)

78
 SCUT ȘI PAVĂZĂ. Psalmii 91:4.
 SECERIȘ. Adunarea oamenilor la destinația lor finală. (Matei 13:39; Ieremia
51:33; Ioel 3:13)
 SEMN. A-și manifesta apartenența. Soldații romani aveau frunțile și mâinile
însemnate. (Ezechiel 9:4; Apocalipsa 13:16-17, 14:9,11)
 SFEȘNIC. Mijloace de iluminare; din punct de vedere al împărăției lui Cristos,
cei doi martori și cele șapte biserici sunt numite sfeșnice. (Daniel 5:5; Zaharia
4:2,11; Apocalipsa 2:5, 11:4)
 SOARE. În lumea morală ca și în lumea naturală, sursa oricărei lumini, Cristos
sau Cuvântul Său. (Geneza 37:9; Psalmii 84:11; Maleahi 4:2)
 STEAG. Insignă a evangheliei, dragoste. (Cântarea Cântărilor 2:4)
 STELE. Slujitori ai bisericii sau stăpâni ai lumii. (Apocalipsa 12:1. Daniel 8:10,
12:3; Iuda 1:13.
 STIGĂT. A avea lipsă de ceva. Rugăciuni și cereri pentru eliberare. Înainte de
război. (2 Împărați 4:40; Psalmii 30:2-8; Apocalipsa 14:18)
 STOMAC. Partea practică. (Romani 16:18; Iov 15:35; Apocalipsa 10:9-10; Luca
15:16; Ioan 7:38)
 SUFLAREA VÂNTULUI. Duhul Sânt făcându-și lucrarea de refacere.
(Cântarea Cântărilor 4:16; Ioan 3:8; Apocalipsa 7:1)
 TEMPLU. Pretinsa biserică a lui Cristos sau Antihrist. (Maleahi 3:1; 2 Corinteni
6:16; Apocalipsa 7:15)
 TREZIRE. Înviere. (Iov 14:12; Psalmii 17:15; Ioan 11:11; Daniel 12:2)
 TUNET. Răspândire bruscă a armatelor sau a împărățiilor. (1 Samuel 2:10; Isaia
29:5-6; Psalmii 18:13)
 UMBLA CU DUMNEZEU. Este a trăi cu și a fi în comuniune cu El. (2
Corinteni 6:16; Apocalipsa 3:4)
 UNTDELEMN. Credință. (Matei 25:8; Cântarea Cântărilor 1:3; Evrei 4:2)
 VÂNT. Doctrine, fie rele sau bune. (Cântarea cântărilor 4:16; Isaia 26:18; Efeseni
4:14)
 VÂRTEJ. Judecăți aspre ale lui Dumnezeu. (Psalmii 58:9; Proverbele 1:27; Isaia
66:15)
 VIE. O categorie de oameni, sau nelegiuiți sau neprihăniți. (Osea 10:1;
Apocalipsa 14:18)
 VIN. Consolare, mânie, dreptate. (Cântarea Cântărilor 5:1; Isaia 55:1; Apocalipsa
16:19,17:2)
 VOCI. Mulți oameni angajați în aceeași strigare pentru a fi ușurați de poveri, sau
care se bucură. (Luca 23:23; Apocalipsa 8:5, 11:15,19)
 VULTUR. Semnifică un popor ascuns, sau în afara văzului. (Apocalipsa 12:14,
4:7; Matei 24:28)

79
  ZI. Este un an – revoluția pământului pe orbita sa. (Numeri 14:34; Ezechiel 4:5-6.
Daniel 9:24)
 ZIUA DOMNULUI. Ziua judecății, sau 1000 de ani. (1 Tesaloniceni 5:2; 2 Petru
3:8-10. Apocalipsa 20:4-7)

80