ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

SPERANȚA
REVISTĂ A CREȘTINILOR ROMÂNI DIN AUSTRALIA

IANUARIE

La mulți ani

Urăm tuturor cititorilor, susținătorilor și colaboratorilor Revistei

Speranța, un sincer „La mulți ani!” pentru Noul An – 2016

APEL – INVITAȚIE LA PAGINA 19

ANUL 3 NUMĂRUL 22

CU DUMNEZEU, CU OAMENII LUI DUMNEZEU, PENTRU OAMENI

1
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

REVISTA SPERANȚA ESTE EDITATĂ DE BISERICILE BAPTISTE DIN AUSTRALIA

Colegiul de Consilieri spirituali format din păstorii:

Cornel Ghiță – Biserica Maranata
Daniel P. Nicolici – Biserica Speranța
Dorel Brândaș – Biserica Harul
Daniel Cârpean – Biserica Harul
Gelu Bondor – Biserica Adelaide
Ioan Bușan – Biserica Perth
Marin Cucuian – Biserica Maranata
Teofil Ciortuz – Prima Biserică Baptistă Română
Costul unui abonament pe un an este de $40.00
Commonwealth Bank. Hope Brochure/Speranta
BSB: 063610 Acc: 10624398
Adresa Redacției: Editor, 35 Reid Street, Brown Hill,
3350 Victoria; Telefon: 0423659724

Pentru detalii, corespondenții:

Nelu Albu, Biserica Harul – 0449 590 887, email: ionelalbu56@yahoo.com.au
Iacob Cerbu, Prima Biserică Baptistă Melbourne – 0425295401, email: iacob1939@gmail.com
Viorel Sabou, Biserica Adelaide – 08 83878393
Andrei Marcu, Biserica Speranța – 0405210697
Adrian Buzgău, Biserica Maranata – 0433766376, email: adrianbuzgau@gmail.com

Echipa editorială:
Constantin Oprănescu, Ioan Ciobotă, Aneta Oprănescu, George Oprănescu. Email: sperantaaus@gmail.com
Consultant tehnic, Expediere Email și Facebook: Adrian Buzgău – email: adrianbuzgau@gmail.com

RUGĂCIUNE, POST ȘI ACȚIUNE! CAZUL BODNARIU NU ESTE ÎNCHIS!

Păstor Cristian Ionescu – Cade Barnevernet? Să cadă!

Mulțumesc mult fratelui Radu Oprea din Phoenix, AZ, pentru mesajul cu traducerea de mai jos! Se mișcă apele!
Domnul este la lucru! Nici noi nu ne oprim! Toate protestele programate rămân în vigoare, nu se schimbă nimic!
Cel mai citit ziar din Norvegia, AFTEN POSTEN, titrează astăzi, 17.dec.2015, pe prima pagina:
„Acum vin noi orientări de procedura despre cum BARNEVERNET (Serviciul de protecția copilului) se va ocupa de
copiii și părinții străinilor.”
„Barnevernet trebuie să ia în considerare dacă familia venită din străinătate poate avea grijă de copii.
Cazurile de acum (familii cehe, poloneze, lituaniene și ruse), au avut o mare atenție politică în mass media străină,
activitatea Barnevernetului fiind descrisă ca o continuare a practicilor organizațiilor naziste!”
Pentru că mulți au interpretat știrea – de altfel bună – că Barnevernet este în atenția guvernului și a presei
norvegiene, ca o încheiere a cazurilor de confiscare a copiilor, cum este și familia Bodnariu, am dori să precizăm
că toate aceste demersuri sunt într-o fază incipientă, iar reformele nu se produc peste noapte, mai ales în
asemenea sisteme.

Ne bucurăm de asemenea schimbări, cel puțin de ton, din partea guvernului și mediei norvegiene și le
interpretăm ca o biruință în curs, dar nicidecum ca fiind sfârșitul luptei. Birocrațiile sunt greu de reformat, dar nu
imposibil de învins.

De aceea, demersurile noastre continuă fără nici o pauză. Astăzi, familia Bodnariu este încă fără cei cinci copii și
nu există nici o garanție că Barnevernet are intenții mai bune ca ieri. Dorința noastră este să vedem în aceste știri
semnul că eforturile noastre ale tuturor nu sunt în zadar, ci se aud foarte bine acolo unde trebuie, și trebuie
continuate cu o și mai mare intensitate!

Așadar, să fim încrezători că Domnul mișcă apele, dar să nu tragem concluzia că lucrurile s-au rezolvat până când
cei cinci copii nu vor fi din nou cu părinții lor.
Încredere vom avea în Domnul, nu în Barnevernet și nici în guvernul Norvegian!
www.popaspentrusuflet.wordpress.com

2
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
OFERTA LUI DUMNEZEU DE ANUL NOU
Alfred Mich
Numele lui Dumnezeu este, adesea, invocat în
mesajul urărilor de Anul Nou, deoarece, sentimentul
religios ne învaţă că lungimea vieţii, sănătatea,
binele şi fericirea atârnă de Dumnezeu. Este suficient
să menţionăm aici tradiţionalul cântec de: „La mulţi
ani”, ca să constatăm că aşa stau lucrurile. ,,La mulţi
ani cu sănătate, să vă dea Domnul tot ce doriţi, zile
senine şi fericire, La mulţi ani să trăiţi!”
Cred că acesta este momentul, în care deja, ar trebui
să ne punem câteva întrebări pertinente: Oare este
suficient să-ţi doreşti anumite lucruri, sau să urezi
cuiva ceva, pentru ca Dumnezeu să le şi ofere? Oare
câte din urările rostite de Anul Nou, sunt valide?…
Sau câte nu sunt altceva decât vorbe goale, care nu
vor schimba cu nimic mersul lucrurilor, în anul care
stă să înceapă? Simpla urare: ,,La mulţi ani!”, poate
să lungească, cel puţin cu o secundă, firul vieţii, pe
care Dumnezeu l-a rânduit pentru cineva? Nu credeţi
că ar fi mai bine să ne întrebăm: Oare are Dumnezeu
vreo ofertă pentru noi, cu ocazia Anului Nou?… şi
eventual nişte cerinţe care condiţionează această
ofertă?
Biblia nu este altceva decât „pachetul de oferte” al
lui Dumnezeu pentru om. Perioada de timp în care
trăim, este numită în Biblie: „Anul de îndurare al lui
Dumnezeu”. Prin urmare, consider că cel mai bun
lucru, pe care l-am putea face, spre a ne putea face
unii altora nişte urări valide, este să consultăm
oferta lui Dumnezeu de Anul Nou, cât şi lucrurile
care o condiţionează. Textul biblic cel mai potrivit
pentru aceasta este cuvântarea Domnului Isus din
sinagoga din Nazaret, din Luca 4: „Duhul Domnului
este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc
săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei
cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război
slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau
drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare
al Domnului”. (Luca 4: 18-19)
În cele ce urmează, din acest text biblic, aş dori să
privim la oferta lui Dumnezeu de Anul Nou, cât şi
lucrurile care o condiţionează.
1. Oferta lui Dumnezeu de Anul Nou.
Oferta lui Dumnezeu de anul nou, pentru om,
cuprinde câteva aspecte:
a) Bogăţia. (Să vestesc săracilor Evanghelia)
Cea mai mare bogăţie din universul acesta, pe care
3
IANUARIE – 2016
un om o poate dobândi, este aceea care se capătă
prin Evanghelie. Evanghelia este Vestea bună a lui
Dumnezeu pentru om. Evanghelia este Vestea bună
că Dumnezeu L-a dăruit lumii pe Cristos. Omul care Îl
are în inimă pe Cristos, este cel mai bogat om din
lume, conform cuvintelor Scripturii: „Voi aveţi totul
deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi
stăpâniri” (Col.2:10). Vă puteţi imagina vreo ofertă
de Anul Nou, mai bogată decât aceasta?
b) Vindecarea. (Să tămăduiesc pe cei cu inima
zdrobită)
Cea mai cumplită boală de care un om ar putea
suferi este păcatul. Păcatul este cauza tuturor
celorlalte boli, cât şi a morţii. Păcatul distruge atât
trupul cât şi sufletul, având consecinţe nu numai în
viaţa aceasta ci şi în cealaltă. De aceea, cea mai mare
vindecare de care un om ar putea beneficia, este
vindecarea inimii zdrobite de păcat. Vindecându-ne
de boala păcatului, Cristos ne vindecă de cauza
tuturor bolilor şi durerilor, oferindu-ne posibilitatea
de a moşteni Împărăţia unde nu va mai fi durere,
boală, lacrimă şi moarte, conform cu Apocalipsa
22:4: ,,El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi
moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici
ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au
trecut.”
c) Eliberare. (Să propovăduiesc robilor de război
slobozirea)
Cel mai mare război purtat vreodată, n-a fost nici
primul nici al doilea război mondial, ci războiul dintre
Dumnezeu şi diavolul. Iniţiatorul acestui război a fost
diavolul, iar prin amăgire, i-a făcut pe toţi oamenii
robi ai lui. Mulţi sunt robi ai alcoolului, tutunului,
drogurilor, pornografiei, jocurilor de noroc, banului,
oamenilor, răutăţii, etc, şi în definitiv orice om
născut din femeie este rob al lui satan. Este
adevărat, că oamenii nu vor să recunoască acest
lucru, după cum nu l-au recunoscut nici cei de pe
vremea Domnului Isus, dar asta nu schimbă cu nimic
starea de fapt a lucrurilor. Lucrarea Domnului Isus
realizează eliberarea omului din robia diavolului şi
strămutarea acestuia în Împărăţia Fiului lui
Dumnezeu.
d) Despovărare. (Să dau drumul celor apăsaţi)
Înstrăinarea omului de Dumnezeu, l-a încărcat pe
acesta cu nişte poveri, pe care nu le poate duce şi
nici nu este chemat la aceasta. Pe expresia feţei
celor mai mulţi oameni se poate citi, oboseala,
îngrijorarea, stresul, tulburarea şi povara tuturor
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
problemelor şi greutăţilor pe care acesta încearcă să
le poarte fără Dumnezeu. Însă Domnul Isus a
spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi
Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră,
şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu
inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”
(Matei 11:2-30).
2. Lucrurile care condiţionează oferta lui Dumnezeu
de Anul Nou.
După ce am enumerat, pe scurt, oferta lui
Dumnezeu, pentru om, de Anul Nou, aş dori să
observăm, pentru cine este această ofertă. Cine
poate să beneficieze de ea? Există anumite condiţii
care trebuie îndeplinite?
Daţi-mi voie să recitesc cuvintele care conţin oferta
Domnului Isus pentru om: „Duhul Domnului este
peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor
Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima
zdrobită, să propovăduiesc robilor de război
slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau
drumul celor apăsaţi…”
Ca să pot beneficia de această ofertă, trebuie mai
întâi să recunosc că sunt sărac, că am inima zdrobită,
că sunt rob al diavolului, că sunt orb, că sunt
împovărat şi că am nevoie de mântuire. Domnul Isus
ADELAIDE, Duminică,
13 Decembrie 2015
A fost o zi de bucurie între credincioșii baptiști din
Adelaide. Un grup de tineri, însoțiți de păstorul Teofil
Ciortuz și sora Ana Ciortuz, au vizitat Biserica locală.
Cântările de slavă s-au împletit cu… cântarea Mariei
(Luca 1:46-55), text biblic din care a fost inspirată
predica fratelui Teofil, pe tema „închinării adevărate
care este în Duh și în Adevăr”.
S-a căutat răspunsul la întrebarea: „Poți să înveți pe
cineva un cântec, dar cum îl faci să simtă ceea ce
4
IANUARIE – 2016
le-a spus: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci
cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe
cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Marcu 2:17).
A-ţi recunoaşte starea de păcat şi nevoia de
schimbare nu înseamnă altceva decât pocăinţă. Deci
prima condiţie necesară pentru a primi oferta lui
Dumnezeu este pocăinţa.
Dar mai există încă o condiţie. Domnul Isus nu este
mulţumit când oamenii dau din cap aprobator la
predicile Sale, iar apoi rămân indiferenţi la mesajul
Evangheliei. Isus îşi provoacă ascultătorii la decizie.
În faţa Evangheliei, nu ai voie să rămâi indiferent,
nici măcar să dai din cap aprobator. În faţa
Evangheliei trebuie să hotărăşti dacă o primeşti sau
o respingi.
În concluzie:
Cu ocazia Anului Nou, Dumnezeu are pentru noi cele
mai extraordinare oferte, cu condiţia să ne
recunoaştem, prin pocăinţă, starea deplorabilă în
care ne-a dus diavolul, iar prin credinţă să-L primim
în inimă pe Cristos, care reprezintă soluţia lui
Dumnezeu la toate problemele noastre.
Dacă ar fi să închei cu o urare validă de Anul Nou, aş
alege una pe care am auzit-o demult, de la un
predicator: „Cu Domnul, în anii care urmează”.
cântă?” S-a extins până la: „poți să vii la Biserică, să
te închini, să asculți o predică, poezie, cântare, etc,
dar cum poți să te închini în adevăr, fiind pătruns de
Spiritul care a inspirat toate acestea?”
Implicația era că numai dacă am experimentat
nașterea din nou, trecerea de la moarte la viață prin
Duhul Domnului, vom putea să fim mișcați, sinceri și
afectivi în închinarea noastră.
Mulțumim Domnului pentru această părtășie avută,
pentru dragostea care am simțit-o; putem spune și
noi ca Maria: „Sufletul meu mărește pe Domnul și mi
se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu”.
Păstor Gelu Bondor
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

SEARĂ DE COLINZI – MELBOURNE – DECEMBRIE 2015

BISERICA HARUL, CORUL UNIT BĂRBĂTESC

Și darul nostru cel mai frumos
Să fie lauda pentru Cristos.

În seara zilei de 19 Decembrie 2015, Biserica Harul a fost gazda unei seri de colinde. A prezentat un frumos
program de colinde Corul Bisericilor Baptiste Unite, dirijat de maestrul George Oprițescu. Cuvântul predicat a
atins inimile celor prezenți. Nașterea Domnului Isus a fost onorată de întreaga adunare compusă din credincioși
români din Biserica Ortodoxă cât și din Bisericile Evanghelice.
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic,
Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6).

Biserica Penticostală Filadelfia

În aceeași seară un alt mare grup de creștini români s-au întâlnit la Filadelfia pentru a-L proclama pe pruncul Isus
Domn si Mântuitor, după cum au vestit chiar îngerii: „Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care
este Cristos, Domnul” (Luca 2:11).

Colinde la Prima Biserică Baptistă Română din Melbourne

Prima Biserică Baptistă Română, de asemenea, a adus închinare Domnului, Duminică, 20 Decembrie, cu un
program de colinzi și cântări de laudă. Au fost prezenți la închinare credincioși din Bisericile locale, împreună cu
frați și surori de la Biserica Ortodoxă Română. Au cântat împreună cu corul îngeresc: „Slavă lui Dumnezeu în
locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2:14).

5
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

Călătoriile Domnului Isus – În ținutul Gherghesenilor

„Când a ieșit Isus la țărm, l-a întâmpinat un om din cetate stăpânit de mai mulți draci…”

Păstor Dorel Brândaș

Sufletul fiecărui om este prețios, fie că este vorba de
un orb, mut, șchiop, sănătos, bolnav, bogat sau
sărac, îndrăcit, sufletul este prețios.
Noi trecem câteodată pe lângă un om și nu dăm doi
bani pe el, credem că nici nu merită să vorbim cu el.
Și acesta are valoare, Dumnezeu poate să-l schimbe,
doar Dumnezeu. Ne pare rău pentru cei pierduți,
spunem toată doina rugăciunilor noastre, ce n-am
vrea să se întoarcă… Doar domnul o face. Și când
vine un păcătos la pocăință, diavolul imediat îi
șoptește la ureche: „Nu știi cine ești? N-ai nici o
În călătoriile Sale, Domnul Isus chema oamenii la șansă”. De aceea sunt bune mărturiile celor care au
mers până la capăt răspunzând chemării Domnului.
pocăință, propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu, îi
Trebuie ca oamenii să spună mărturia lor. La
învăța pe oameni cum să trăiască, vindeca bolnavi,
protestul care a avut loc în București, pornit de la
învia morți. După o zi plină de trudă, Domnul
incendiul de la „Colectiv”, între cei 25000 de oameni,
adoarme în corabia cu care, împreună cu ucenicii,
au fost un grup de credincioși care au mărturisit
traversa lacul Ghenezaret. O furtună s-a stârnit și
credința lor purtând o pancardă cu versete biblice.
ucenicii L-au trezit: „Învățătorule, pierim”. Domnul
Mulțimea s-a întors către ei: „Plecați de la noi!” Dar
Isus ceartă valurile și vânturile și apele se liniștesc. Și
mărturia lor a rămas pentru veșnicie. Această
iată că ajung pe malul celălalt al lacului.
mulțime este prețuită și ea de Dumnezeu.
Cineva Îi iese în cale. Eu m-aș fi așteptat să-L
întâmpine mai marii poporului iudeu cu cuvinte de
Indiferent de cum ne privesc oamenii, de cum ne
mulțumire pentru toate binefacerile făcute. Dar nu,
privim noi unii pe alții, oricât de rău ar fi un om,
Îl întâmpină un om îndrăcit, fără haine pe el, fără
oricât de multe legiuni l-ar stăpâni, Domnului îi pasă
casă, locuind în morminte. Domnul îl eliberează de
de noi. Pe îndrăcitul din ținutul Gherghesenilor
legiunea de demoni, îl vindecă și… pleacă. Pleacă la
duhurile nu-l lăsau să vină la Isus, dar Isus S-a dus la
cererea poporului. Nu le-a ținut o predică, nu le-a
el. Dumnezeu îi caută pe oameni. Recunosc oamenii
vorbit despre Tatăl, Împărăție, nimic. S-a suit în
momentul acela? Momentul când se întâlnesc cu
corabie și s-a întors.
Isus? Iertarea păcatului este la Domnul, vindecarea,
Oare Și-a pierdut Domnul timpul degeaba? De ce a
eliberarea, mântuirea. În nimeni altul nu este ajutor:
venit în acest loc, călătorind prin furtună, punând
„Aruncă-Ți ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă
viața ucenicilor în primejdie? Doar ca să plece
mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru
înapoi? Nu, Domnul a venit aici pentru un om,
mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu. Doamne,
pentru un suflet. Este prețios sufletul unui om
către Tine strig și zic: „Tu ești scăparea mea, Partea
pentru Domnul, sufletul tău și al meu. Nu contează
mea de moștenire pe pământul celor vii” Psalm
cât de lung este drumul și cât de primejdios, de greu,
142:4,5.
Domnul merge până în Ținutul Gherghesenilor să
salveze un suflet. În ochii lui Dumnezeu tu și eu,
În cazul acestui om eliberat, Domnul îi spune:
avem valoare, „Fiindcă atât de mult a iubit
„Întoarce-te acasă și povestește tot ce ți-a făcut
Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru
Dumnezeu”. Acest om a făcut așa cum i s-a spus. Am
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața
o întrebare pentru noi toți: Poate Domnul să conteze
veșnică” Ioan 3:16.
pe noi că vom spune urmașilor noștri, familiei,
oamenilor din afară și din Biserică, ce a făcut El
Și diavolul știe că avem preț înaintea lui Dumnezeu și
pentru noi? Dumnezeu să ne ajute să mărturisim
se luptă și el pentru sufletele noastre. Nimic nu ne
credința noastră în tot locul, cu îndrăzneală. Amin.
poate salva decât părtășia cu Dumnezeu.

6
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

ANUL NOU, O ȘANSĂ NOUĂ

Simion Felix Marțian
Florin Ianovici
Urare pentru voi și pentru mine!
Muşcând răbojul vremii, implacabil,
Cu semne ce statornicesc hotar,
Ieremia 2:5 „Aşa vorbeşte Domnul: „…s-au depărtat de
Trece numerotat, irepetabil,
Mine şi au mers după nimicuri, şi au ajuns ei înşişi de
Încă un an prin foi de calendar.
nimic?"
2 Tesaloniceni 3:11 „Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în
Venind din neguri, dispărând în ceaţă,
neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri”.
Ca tainele potecilor de vânt,
El e felie-n porţia de viaţă
Nimicul și derizoriul sunt plăgile care ucid sufletul. E
Pe care o trăim noi pe pământ.
trendul societății și ocupația de bază. Lucrurile grave ale
vieții sunt bagatelizate prin amatorism, iar lucrurile ieftine
Această porţie, ce fiecare
sunt ridicate la rang de virtuți.
O savurăm puţin câte puţin,
E pentru noi vremea hotărâtoare
Sufocați de deșeuri muzicale, ținute ridicole, cosmetizări
Când pentru veşnicii ne pregătim.
stridente, înnebuniți de asaltul fără precedent al plăcerilor,
viața însăși a devenit o fâțâială fără sens între zilele care
E vremea luptei împotriva firii,
se scurg cu repeziciune. Ce lași în urmă aceea îți va sta
A-mpotrivirii oricărui păcat
înainte!
Sau... înşelaţi de el, supuşi orbirii,
Nu mai luptăm, ci am capitulat.
E un murmur, un suspin continuu al Duhului Sfânt pe care
îl aud zilnic: „fugiți de nimicuri și trudiți pentru comorile
Această porţie de existenţă
veșnice!” .
În strai teluric, incomod şi greu,
Viața e prețioasă pentru că are zile puține, de aceea
Nu are un alt scop, altă valenţă,
răscumpărați vremea!
Decât a ne-mpăca cu Dumnezeu.
Sensul vieții, modelul sufletului, greutatea valorică e
De-aceea când vezi zilele, petale
descoperită doar de Biblie, simțită doar în rugăciune și
Căzând pe rând din cercul corolar,
trăită doar în fapta credinței. Orice altceva te năucește, te
Gândeşte-te la scopul vieţii tale
fură și te aruncă în vârtejul derizoriului.
Şi meditează lângă calendar.
Luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru
Fă un bilanţ şi cântăreşte bine
totdeauna! Luptați cu palmele crăpate, cu tălpi
Privind în urmă anul ce s-a dus,
însângerate, cu lacrimi în ochi, cu răni deschise, cu sufletul
Şi vezi cât ai făcut doar pentru tine
ars de cuvintele credinței… numai luptați!
Şi cât te-ai străduit pentru Isus.
Cine nu știe pentru ce trebuie să moară, nu merită să
Iar dacă rezultatu-i lamentabil
trăiască! Muriți față de voi înșivă pentru ca nimicul să nu
Nu dispera, priveşte noul an
vă fure viața veșnică.
Ca pe un dar dumnezeiesc, mirabil,
O nouă şansă pentru Canaan.
Filipeni 3:8 – „Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca
un gunoi, ca să câştig pe Cristos"
Şi mulţumind cu toată umilinţa
Pentru divinul, minunatul dar, Vă mulțumesc pentru dragostea și răbdarea voastră față
Începe noul an cu juruinţa de mine!
De a te dărui lui Dumnezeu, plenar.
Anul 2016 să ne fie plin de Cristos!

7
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
MUNCA, BINECUVÂNTARE SAU BLESTEM?
Dezvoltarea personalităţii (Urmare)
Păstor Ioan Bușan
Nu doar împlinirea poruncii Lui Dumnezeu şi
împlinirea nevoilor materiale dă perspectiva biblică,
pozitivă asupra muncii, ci şi dezvoltarea
personalităţii proprii în cadrul acestui proces. Prin
împlinirea poruncii lui Dumnezeu de a lucra şi
stăpâni pământul, omul are posibilitatea să-şi
manifeste şi să-şi dezvolte personalitatea, punându-
şi în valoare abilităţile şi înţelepciunea cu care a fost
înzestrat. Omul este pus să trăiască în relaţie cu
lumea creată, cu natura înconjurătoare şi această
relaţie i-ar fi fatală dacă n-ar reuşi s-o pună pe
aceasta în slujba lui. Sigur că lucrul acesta se
întâmplă prin muncă, prin efort comun cu ceilalți
oameni într-o operă care depăşeşte posibilităţile
unuia singur. Prin muncă, omul îşi ocupă adevăratul
loc în creaţie, modelând-o în aşa fel încât să
corespundă cerinţelor lui. Deasemenea, în procesul
muncii se dezvoltă şi îşi îmbogăţeşte valoarea de
sine. În sensul cel mai corect al cuvântului, există o
mândrie sau o bucurie a lucrului bine făcut, care este
izvor de mulţumire, de îmbogăţire sufletească, care
constituie încă o motivaţie corectă a muncii.
Implicaţii
Supralicitarea aşteptărilor care decurg din
perspectiva pozitivă, biblică a muncii creează
implicaţii nebiblice şi păguboase în viaţa celui
credincios. Sigur că a munci pentru existenţă este o
motivaţie onorabilă pentru cel care lucrează, dar
trebuie ştiut că nu aceasta este singura motivaţie.
Când se face o virtute din capacitatea de a câştiga
bani, se trece dincolo de învăţătura Scripturii, care
vorbeşte despre dreptul lucrătorului la plata lui, dar
vorbeşte şi avertizează şi împotriva lăcomiei, care
este idolatrie.
8
IANUARIE – 2016
„De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe
pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi
lăcomia, care este o închinare la idoli” (Col.3:5).
Pericolul lăcomiei este realitatea crudă ce stă foarte
aproape de cei care câştigă bine ca urmare a lucrului
lor. Chemarea Lui Dumnezeu în astfel de situaţii este
o chemare la cumpătare.
„Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul
mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi
pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să
mă lepăd de Tine, şi să zic: «Cine este Domnul?» Sau
ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert
Numele Dumnezeului meu” (Proverbe 30:8-9).
O altă implicaţie negativă pentru unul care vede în
muncă doar mijlocul pentru câştigarea existenţei
poate fi teama pentru ziua de mâine, şi în situaţia
aceasta motivaţia muncii este îngrijorarea,
împotriva căreia Domnul Isus Cristos se exprimă clar
în Matei 6:25,31-34, astfel:
„Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: «Ce vom mânca?»
Sau: «Ce vom bea?» Sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?»
Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl
vostru Cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de
ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi
neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da
pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de
mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea
însăşi. Ajunge zilei necazul ei”.
Afirmațiile acestui pasaj nu interzic pregătirea
pentru viitor, ci avertizează împotriva îngrijorărilor
pentru ziua de mâine, spre a se putea împlini
sarcinile zilnice, conștientizând faptul că Dumnezeu
poartă de grijă celor care sunt ai Lui.
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

Când este vorba de dezvoltarea şi împlinirea
personalităţii prin muncă, există riscul mândriei, care
să-l scoată pe Dumnezeu din ecuaţia aceasta şi
munca însăşi ajunge un idol căruia i se închină omul.
Lucrul acesta se întâmplă atunci când omul îşi pune
toată încrederea în lucrarea mâinilor şi minţii lui şi
subordonează absolut totul carierei lui, lăsând
impresia că s-a plămădit singur.
Prioritatea acordată realizării personale prin muncă
este o încurajare a competiţiei pe piaţa muncii şi
poate fi un lucru bun pentru că favorizează
progresul, permite evitarea pericolelor rutinei,
superficialităţii şi a leneviei. Nu trebuie uitat însă că
pot să apară şi efecte nedorite.
Spiritul de competiţie într-o astfel de cursă nu poate
lăsa loc compasiunii, dimpotrivă, există tendinţa ca
toţi ceilalţi să fie folosiţi în lupta pentru afirmare.
Mândria muncii unora, în termenii aceştia, duce la
umilirea altora, producând victime, oameni
descurajaţi şi resemnaţi. Ori în faţa lui Dumnezeu
succesul şi reuşita cuiva nu se pot clădi pe călcarea în
picioare a altcuiva.
Biblia laudă munca, dar nu o absolutizează. Sigur că
ea trebuie luată în serios, dar nu are voie să fie
substituită celorlalte domenii ale vieţii. Munca nu
trebuie să înlocuiască familia, viaţa socială,
activităţile recreative sau slujirea lui Dumnezeu,
altfel se ajunge la idolatrizarea ei. (va urma)

PE STÂNCĂ

Tinerii din Biserica Maranata au avut o ieșire împreună la

Hanging Rock. Hanging Rock se afla doar la 7 kilometri de la
Blackheath și călătoria până acolo este o adevărată aventură.
Câțiva dintre acești tineri au terminat clasa 12-a, si a fost un
an greu; alții intră in clasa 11-a si 12-a abia începând cu anul
acesta. Domnul să-i păzească și să-i ajute să fie un exemplu
bun pentru cei din generația lor.

Biserica Maranata a primit aprobare

de la Consiliu pentru planul
construirii unui nou locaș de
închinare. Urmează să se aprobe
planurile detailate pentru
construcție și, cu ajutorul lui
Dumnezeu, vom începe construirea
în anul 2016.

Ovidiu Buzgău

9
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

La Frankston
Din nou, cu grupul Eben Ezer, într-o nouă
aventură, de data asta la ocean, la Frankston.
A fost o călătorie plăcută, o părtășie plină de
căldura inimilor și a unui soare strălucitor.
Suntem mulțumitori pentru vârsta pe care o
trăim, pentru timpul pe care îl trăim și pentru
această țară binecuvântată de Dumnezeu,
care cândva s-a chemat Țărmul de la sud al
Duhului Sfânt. Mai mult decât orice, suntem
mulțumitori lui Dumnezeu.
Iacob Cerbu

Gaudeamus Igitur
Motiv de bucurie în familia Hanciu. Tânărul Michael Hanciu a absolvit Facultatea de medicină din Perth.

După mult și îndelungat efort, acest tânăr, plin de

talent și înțelepciune, privește înainte spre un
drum nou, o carieră promițătoare, un viitor sub
supravegherea Duhului Sfânt în care s-a încrezut
întreaga lui viață.

Părinții lui, fratele John și sora Gabi Hanciu,

precum și sora lui Cristina, sunt plini de bucurie,
mulțumind Domnului pentru împlinirea
rugăciunilor.
Din partea Bisericii din Perth, gazda iubitoare a
acestui tânăr pe timpul șederii lui în Perth: Praying
God's protection and guidance over the rest of your future, Michael.

Lumina lumii
Chiar la zeci de mii de kilometri de România, creștinul român își păstrează caracterul curat, bunătatea și
compasiunea. Așa se face că Biserica Penticostală
Filadelfia Melbourne își păstrează curată mărturia,
într-o lume copleșită de păcat și suferință.

Iată un grup de credincioși români aducând lumină în

noapte. „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe
mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina
vieții” Ioan 8:12.

Dumnezeu a vorbit printr-o prorocie: „Voi chema

oameni maturi în credință care să vestească
Evanghelia celor rejectați de societate”. Dacă simți
chemarea Domnului, nu ezita.

10
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
TRENUL SPERANȚEI
GRABĂ MARE
Am ajuns în Ballajura, acasă la păstor. Îl vedem stând
de vorbă în fața casei cu un bărbat tânăr, blond,
îmbrăcat într-un costum impecabil și… cu pălărie de
cowboy pe cap. Mi-a plăcut fața lui senină, totuși,
ochii lui priveau mai mult în jos. Păstorul face
prezentările:
- Frate Costică, el este prietenul nostru Gheorghe.
Haidem înăuntru că ne arde soarele.
Am uitat pentru ce am venit. Gheorghe are multe de
povestit. Îl ascult cu atenție. A plecat anul trecut într-
o excursie în Rusia. A colindat cu trenul mii de
kilometri până în Siberia. A trecut în China, apoi în
Filipine, Malaezia, Indonezia. Spunea că a purtat cu
el o Biblie de când a plecat din România și a mai citit
din când în când. În Manila a rămas fără un ban. Nu
avea cu ce să cumpere tichet mai departe, să ajungă
în Australia. S-a rugat Domnului să-l ajute și o
doamnă s-a apropiat de el la aeroport, în Manila și i-
a dat un plic cu $500. Să cadă jos din picioare nu alta,
a înțeles că rugăciunea lui a avut răspuns.
Când a ajuns în Australia, a căutat Biserica Ortodoxă
Română, dar nu a găsit aici pacea de care avea
nevoie și atunci s-a îndreptat spre pocăiți. Între timp,
s-a căsătorit. Soția este necredincioasă, dar el o
iubește și se roagă Domnului pentru ea; el cunoaște
puterea rugăciunii. A cerut să fie botezat în
Melbourne, dar nu au vrut să-l boteze. Descurajat și
dezamăgit și-a lăsat soția în Melbourne și a venit la
Perth. Vrea să închirieze o casă, să găsească de lucru,
o Biserică unde să-l boteze, apoi își aduce soția și
încep o viață nouă.
Mi s-a părut foarte interesantă viața acestui om, cu
un trecut foarte zbuciumat, un temperament foarte
violent, mult alcool implicat în viața lui distrusă de
mai multe ori, până la vârsta lui actuală de 35 de ani.
Uite-l acum, blând ca un miel, fără să mai atingă
alcool de o bună vreme, stă ca un copil, cu lacrimi în
ochi, și cere să fie botezat în numele Tatălui Ceresc.
Și, lovitură de teatru, păstorul îi spune senin:
- Mai așteaptă, nu este nicio grabă cu botezul, să ne
mai rugăm, să-ți aduci soția aici, s-o vedem și pe ea.
Să nu ne grăbim, mai așteaptă. Gheorghe parcă a
văzut un strigoi, i s-a pus un nod în gât:
- Nu mă botezați nici dumneavoastră?!
- Mai așteaptă, mai târziu, adu-ți mai întâi nevasta,
poate vă botez pe amândoi. Gheorghe este amărât
11
IANUARIE – 2016
tare, i s-a pleoștit pălăria de cowboy pe cap. Mi-a
fost milă de el, mai ales că și eu primisem un răspuns
asemănător și i-am zis:
- Hai să stai la mine, frate, am o cameră liberă, nea
Mihai Trotterul abia a plecat.
Gheorghe și-a luat sacoșa pe umăr, și-a îndreptat
pălăria pe cap și am plecat acasă. Pe drum ne-am
plâns că nici pe noi nu vrea să ne boteze, că ne-a
amânat și pe noi. Parcă s-a mai ușurat. I-am spus că
și eu am fost un bețiv și un stricat și că Dumnezeu m-
a scăpat de toate chinurile, și Aneta la fel. S-a
apropiat și mai mult, că aveam puncte comune. A
început să mă privească în față.
Am ajuns acasă prieteni buni. Am stat în grădină
până s-a înserat. El ne-a povestit peripețiile lui, noi
pe ale noastre. S-a întunecat și am intrat în casă. Am
stat la masă, ne-am rugat Domnului, am mâncat și
din nou ne-am rugat Domnului. Și din nou am vorbit,
că nu ne mai săturam vorbind despre Domnul și cum
a lucrat El în viețile noastre. Am vorbit mult și despre
felul cum am reușit să fugim din România. Târziu,
Gheorghe, cu lacrimi în ochi, a spus:
- Dacă nimeni nu vrea să mă boteze, înseamnă că
Dumnezeu nu mă vrea, și dacă tot trebuie să ajung în
focul iadului, atunci să fie cât mai repede. Eu nu mai
vreau să trăiesc fără Dumnezeu.
Ne-am cutremurat, și eu și Aneta, și am mers la
culcare, pentru prima dată de când l-am cunoscut pe
Domnul, cu o îndoială în suflet.
Dar începând de a doua zi, Domnul a preluat
acțiunea. Pe la amiază ne pomenim cu păstorul
Bisericii Penticostale Române la ușă. Vorbește cu
Gheorghe. S-au înțeles de la primele vorbe, sunt
moldoveni amândoi. Eu, nerăbdător ca un copil,
întreb pe păstor:
- Îl botezi, frate? Îl iei la dumneata la Biserică?
- Îl botez, frate, că este o oaie rătăcită.
Slavă Domnului. Mare bucurie pe noi. Păstorul a
deschis Cartea lui Dumnezeu, a citit, apoi s-a rugat
Domnului pentru noi toți.
Peste o săptămână Gheorghe găsește servici, apoi își
cumpără o mașină frumoasă. Soția îi spune la telefon
o veste mare, este însărcinată. Închiriază o casă,
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
angajează o companie de transport să-i aducă
calabalâcurile din Melbourne, soția e gata de plecare
spre Perth. Botezul este stabilit. Totul era manevrat
de o mână nevăzută, care-i pregătea calea înainte.
Într-o seară am plecat cu toții la Biserica
Penticostală. Venise un evanghelist din România –
Uțu, și unul din America – Nicolae. Am găsit acolo
toată Biserica Baptistă. Au fost rugăciuni puternice,
cu glas ridicat, am auzit pe unii vorbind limbi
neînțelese mie. Apoi predicatorul a chemat poporul
la pocăință. Au răspuns mai mulți, ieșind în față. Eu
zic în sinea mea că n-am nevoie să mai ies în față, că
sunt aproape pocăit, mai trebuie să fiu botezat. Iar
predicatorul cheamă la pocăință pe păcătoși. Îl văd
pe Gheorghe că se desprinde de lângă mine și, cu o
față fericită se duce drept înainte și se pune pe
genunchi lângă ceilalți. Eu, parcă am fost legat de el,
că parcă plutind, m-am îndreptat înainte și, ușor ca
un fulg, m-am așezat pe genunchi lângă Gheorghe.
Predicatorul se ruga cu glas tare pentru fiecare din
noi. Când a ajuns la mine fratele Nicolae, mi-a pus
mâna pe creștet și a strigat tare bătând din picior:
SUNT DOAR UN OM
Sunt doar un om , ființă pieritoare,
O flacără ce-i gata să apună,
Bulgăr de lut ales spre frământare,
Un peregrin ce-şi caută loc sub soare,
Un cântec zbuciumat, pe-a vieții strună.
Sunt doar un om, dar ce valoare mare,
Dumnezeire ai sădit în mine!
Sculptat de mâna-Ți sfântă, creatoare,
Primit-am eu și duh şi-nfățișare,
Cu-n singur scop, să Te slăvesc pe Tine.
Sunt doar un om, dar când privesc zenitul,
Văd timpul care nu are hotare,
Ating prin crezul meu chiar infinitul,
Căci Tatăl Sfânt, Iehova-Preaiubitul,
Mi-a pus în suflet dorul de-nălțare.
Sunt doar un om, ce binecuvântare!
Sunt limitat în spațiu-timp o vreme,
Dar conștient de-o viață viitoare,
De-o veșnicie plină de grandoare,
Pot să zâmbesc, chiar dacă trupul geme.
Şi doar ca om pot să-nțeleg lucrarea,
Ce a făcut Isus prin dăruire,
El, Fiu de Rege, binecuvântarea
Dă omenirii și deschide zarea,
Făcându-ne drumeag spre nemurire.
12
IANUARIE – 2016
- Ieși afară, satano, din omul acesta, ieși și să nu mai
intri înapoi! A trecut mai departe și a venit fratele
Uțu la mine și mi-a zis:
- Erai să mori, dar ai să trăiești, dă slavă Domnului
Isus! Și am ridicat și eu mâinile, cu rugăciuni înaintea
Domnului. Și am simțit un curent de vânt, ca un
abur, ca o suflare caldă. Eu nu știam nimic atunci,
dar mai târziu am înțeles că era Duhul Domnului,
care se mișca printre noi. Aceasta a fost prima mea
experiență într-o Biserică Penticostală.
Nu mult după asta, a urmat botezul lui Gheorghe. A
fost o acțiune misterioasă. Am avut impresia că
păstorul a grăbit totul ca să ascundă o taină sfântă, a
fost o grabă care mi-a plăcut. Parcă nimeni n-a avut
timp să se dumirească de cele întâmplate, când,
fratele meu Gheorghe, ieșea grăbit, cu hainele ude,
din apa botezului, lăsând în urmă moartea la care
privise cu scurt timp în urmă. Trecea grăbit la o nouă
viață, cu Domnul.
Acesta a fost primul botez pe care l-am văzut într-o
Biserică a lui Dumnezeu. Când va fi botezul meu?
Dumnezeu știe...
Va urma
Ce merit ai tu, mână de țărână,
Să moară-n locul tău Isus Mesia?
Din puțuri fisurate faci fântână,
Trăirea-i idolatră și păgână,
Dar vrei cu-ardoare raiul, veșnicia.
Întoarce-te la starea ta smerită,
Tu, omule, căci viața-i trecătoare,
Îți schimbă haina ruptă, peticită,
Cu una albă, nouă, curățită,
Prin sânge sfânt, să ai eliberare.
Sunt doar un om, un vis purtat de astre,
Gândind incandescent la nemurire,
Mai poposesc prin spațiile vaste,
Dar la final, în locurile caste,
Vreau să m-așez preaplin de fericire.
Puțin mai e! Mai plâng, dar nu mi-e frică,
Mai doare rana, dar nu sunt înfrânt,
Căci Dumnezeu pe Stâncă mă ridică,
În existența-mi, zilnic se implică
Și îmi îndrumă pașii, prin Cuvânt.
Ești doar un om, poate nu-ți știi menirea,
Dar porți în suflet un divin model,
Te-ncrede-n El, ridică-ţi azi privirea,
Doar Dumnezeu dă pacea, fericirea,
Slăvit să fie-n veci Emanuel!
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
JOCUL DE LA POALA CRUCII
„Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi” - Ioan 19: 24b.
Fragmente din predica ţinută de pastorul Ovidiu Oprea la data de 25. 8. 2002 la Biserica Baptistă din Perth
Un cuvânt foarte popular în limba engleză este
entertaintment. În limba română cel mai apropiat
cuvânt este distracţie. Şi dacă lumea de azi caută să
facă ceva este să se distreze. Şi mie, şi nouă ne plac
jocurile. Însă există un timp pentru joacă şi un loc
pentru joacă. Când joaca ia locul unei
responsabilităţi, atunci ceva este greșit. Când joaca
ia locul lui Dumnezeu şi a unei relaţii cu Dumnezeu,
ceva nu este în ordinea normală.
Textul ales ca motto (Ioan 19:23,24), ne prezintă o
astfel de situaţie, când lucrurile sunt întoarse pe dos,
când priorităţile se schimbă. Acolo avea loc o
înmormântare, ca un serviciu de înmormântare, era
jale, era doliu, era durere; era moarte, la poala
crucii… Şi în același timp, era un grup de oameni
care, ştiţi ce făceau…? Spune textul nostru că se
jucau, trăgeau la sorţi. Era un joc foarte popular în
vremea aceea în armata romană să joace zaruri. Asta
făceau soldaţii la poala crucii, trăgeau la sorţi,
aruncau zarurile… a cui să fie asta, asta şi asta…
JOCUL DE LA POALA CRUCII.
Mi-am pus întrebarea: „Doamne, dar cum se poate
acest lucru? Cum de este aşa o lipsă de respect?
Cum, oamenii aceştia, în clipele acestea speciale îşi
permit să joace zaruri? În clipele acestea, când
istoria lumii se despărţea, când soarta lumii era
schimbată, aceşti oameni îşi permiteau s-o trateze cu
atâta uşurinţă. „Cum este posibil, Doamne?”
Dumnezeu nu mi-a răspuns la întrebare, dar mi-a
atras atenţia asupra unui alt fapt, că aceleaşi lucruri
se petrec şi azi. La poala crucii, în prezenţa lui
Dumnezeu, în Casa lui Dumnezeu, sunt şi astăzi
oameni atât de aproape şi totuşi atât de departe… Şi
asta pentru că se joacă. Se joacă cu Hristos, se joacă
cu credinţa, se joacă cu sfinţenia, se joacă cu
pocăinţa, se joacă cu Cuvântul lui Dumnezeu, se
joacă cu rugăciunea.
Aș vrea să vă port în vreme, înapoi, în timp şi să
înţelegem de ce acei soldaţi romani au putut să
coboare atât de jos şi să piardă importanţa acelui
eveniment extraordinar. Să vedem care sunt
lucrurile din viaţa noastră care ar putea să ne
împingă si pe noi în aceeaşi direcţie. Mergem înapoi
cu 2000 mii de ani. În afara Ierusalimului, la Golgota,
13
IANUARIE – 2016
trei cruci, mulţime, jale, bocet şi în același timp
vorbe batjocoritoare, înjurături, zăngănitul armurilor
soldaţilor; oamenii se îndreptau spre locul de
crucificare. Era jale, bocet, vrajbă, şi… câţiva soldaţi,
rupţi de realitate, se jucau… Cum se poate una ca
asta!? Se poate, pentru că soldaţii au privit asupra
altor lucruri şi nu la Cel răstignit. Domnul Isus era
persoana cea mai importantă a zilei, era regele
iudeilor răstignit, el atrăsese mulţimea, el era cel
pentru care soldaţii erau acolo. Şi totuşi aceşti
oameni nu-şi aţintesc privirea asupra Domnului, ci
asupra hainelor Lui, asupra cămăşii. Erau unii care au
prins ultimele cuvinte ale Domnului şi erau alţii
cărora nu le-a păsat de loc de ceea ce se întâmplă.
Astăzi se întâmplă la fel. Este foarte important să ne
aţintim privirea la Isus. Dacă nu facem aşa, suntem
într-un pericol mare. Dacă nu ne uităm la Domnul,
privirea noastră fuge spre alte lucruri, oferte,
chemări, voci de care este plină lumea de azi.
Indiferent dacă eşti credincios sau nu, te întreb,
unde sunt ochii tăi aţintiţi? Poate eşti la poala crucii,
dar ce te ţine acolo? Dacă te ţine Cristos, la uşor şi la
greu, prin bine şi prin rău, rămâi lângă cruce. Dacă
ne aţintim privirea asupra unor oameni, aceştia pot
pleca de lângă cruce, ori dacă avem ca scop lucrurile
materiale, acestea vor dispare. Realitatea spirituală
rămâne.
Apostolul Petru, la chemarea Domnului, a călcat pe
valurile mării ca pe uscat. Când a privit în jos marea
s-a deschis să-l înghită dar el a strigat la Isus;
„Doamne, scapă-mă” (Matei 14:28-31). Exact același
lucru se întâmplă cu noi când ne luăm privirea de la
Isus, ne scufundăm. Poate spunem: „Noi suntem
bine, avem serviciile noastre, casele noastre…
suntem bine…” Da, dar din punct de vedere spiritual
nu cumva se deschide apa sub noi și ne ducem în jos
mereu…? Mai este Cristos ţinta ta în viaţa ta
religioasă sau este altceva?
Alţii se uită la Domnul, dar prea târziu. Ostaşii
romani aflaţi la crucificarea Domnului au fost în faţa
Lui, au avut şansa de a privi în sus dar erau prea
preocupaţi cu zarurile. Totuşi, într-o zi şi ei vor privi
în sus căci este scris: „Iată că El vine pe nori. Şi orice
ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns” (Apocalipsa
1:7). Când istoria lumii se rescria, acolo, LA POALA
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

CRUCII, câţiva soldaţi se ocupau cu lucruri de nimic lăsând să treacă pe lângă ei şansa mântuirii.
Prietene, astăzi ai şansa să-ţi întorci privirea asupra Domnului Isus. Poate că ai privit la El o dată, dar
oamenii şi împrejurările ţi-au furat privirea focalizată la Isus. Aş vrea să te îndemn, dragă prietene, prin Cuvântul
Domnului, întoarce-te la Isus. Amin.
Taina jertfei lui Isus
JOCUL DE LA POALA CRUCII Richard Wurmbrand
Constantin Oprănescu / Perth 2002
Cu o mie cinci sute de ani înainte de istorica naştere a lui Isus, Biblia
Eram la poala crucii Domnului,
spune: „Astăzi Te-am născut” (Psalm 2:7). Tot Ea spune penitentului, la
La poala destinului…
2000 de ani după Golgota: Astăzi mor pentru tine. Viaţa şi moartea lui
Câțiva bărbați, câțiva soldați,
Isus sunt în afara timpului şi spaţiului.
Războinici vechi și încercați.
Voi o acceptaţi? De multe ori, în închisorile comuniste am văzut cum un
Cu zarurile-am aruncat
păstor era bătut la sânge în locul altui prizonier. Gardianul pronunţa
Într-un apus îndepărtat.
numele unuia care era pedepsit să primească bătaie şi păstorul
răspundea simplu: eu sunt. La Auschwitz, Maximilian Kolbe, care era
Zăngănitul zarurilor
preot, s-a oferit să moară în locul unui polonez condamnat la moarte de
Străpunge-adâncul zărilor.
către nazişti. Polonezul era tatăl al mai multor copii. Comandantul
Zarurile se rostogolesc
lagărului a acceptat substituirea şi polonezul a scăpat. Kolbe a murit prin
și se topesc
asfixiere. Dacă aţi fi fost în locul acelui polonez, aţi fi acceptat jertfa lui
împrejurul pământului,
Kolbe?
împrejurul gândului,
Am locuit mulţi ani într-o celulă subterană izolată, în afara timpului, ceva
împrejurul cuvântului.
asemănător cu imponderabilitatea în care trăiesc astronauţii. Aşa cum ei
nu pot face diferenţa între greu şi uşor, tot astfel eu nu făceam distincţie
Arunc zarul norocului
între trecut, prezent şi viitor. În celula mea din închisoare simţeam
Peste cămașa Domnului,
prezenţa lui Isus. Viaţa Lui nu aparţinea trecutului, nici nu era o
Iar Domnul de pe cruce mi-a șoptit
succesiune de evenimente. El mi-a pus în faţă problema pe care am pus-o
Cu-n susur incolor, neauzit:
şi eu în faţa cititorilor mei. Isus mi-a spus: „Eşti păcătos şi eşti condamnat
„De ce tragi sorții pentru ea?!
la pedeapsă veşnică pentru rătăcirile tale, dar eu sunt gata să te salvez.
Ți-am dăruit-o, e a ta.”
Pentru păcatele tale Eu voi fi lepădat, biciuit, scuipat, încoronat cu o
cunună de spini, voi îndura chinurile răstignirii şi durerea de a-Mi vedea
Arunc zarul pentru cununa de spini.
sfânta mamă cu inima zdrobită la piciorul crucii. Sângele Meu te va
Zarul se pierde în lumi care vin.
curăţa de toate păcatele”.
Domnul o desprinde de pe fruntea Sa
Trebuie să hotărăsc dacă accept sau nu jertfa Fiului nevinovat al lui
Și mi-o întinde: „Ia-o, e a ta.”
Dumnezeu pentru păcatele mele. Am crezut că a accepta ar fi dovada
celei mai mari slăbiciuni şi am refuzat categoric această propunere. Isus a
Stăm aplecați,
fost recunoscător pentru refuzul meu.
Câțiva bărbați, câțiva soldați,
Apoi a venit întrebarea reală, lucru pe care El îl avusese în minte încă de
Mercenari ai norocului
la început: „Ce-ar fi dacă ţi-aş integra fiinţa într-a Mea, dacă ai deveni o
Încercați în văpaia focului.
parte a trupului Meu, dacă te-ai nega ca fiinţă independentă şi aş trăi în
Jucăm în tăcere
tine de acum înainte şi ai fi răstignit cu Mine (Galateni 2:20), îngropat cu
Pe păcatul ce piere,
Mine (Romani 6:4) şi ai împărţi cu Mine suferinţele Mele?
Pe cremenea stâncii,
Ce-ar fi dacă, în timp ce în Biserică lumea se bucură în siguranţă în
Pe aripa nălucii…
braţele Mele, tu ai fi ca un braţ al Meu ţintuit împreună cu Mine pe cruce
… jocul de la poala crucii…
dar împărtăşind, în acelaşi timp, slava Mea. Vrei să devii colaboratorul
Meu pentru salvarea omenirii, alinarea suferinţelor ei, împlinind ce
+ + +
lipseşte suferinţelor Mele? (Coloseni 1:24) Prezenţa Mea în tine, rănile
suferinţelor Mele vor aduce roade reale în sufletul tău”.
Mi-am ridicat ochii în sus
Am acceptat această propunere.
La crucea Domnului Isus.
Realitatea unei convertiri stă în unirea cu El. Este ruşinos şi dezgustător
Sângele lui, pic cu pic, picura să accepţi altfel moartea Lui.
Peste spinii de pe fruntea mea…

14
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

Gold Coast preacher arrested for talking about sin SPERANȚA – NEWS
Monday, December 7, 2015

A member of Operation 513 preaches in Cavill Mall on the

Gold Coast. George, a Queensland street preacher with
the Operation 513 group, was arrested on Friday night,
despite being authorised to assemble and preach
peacefully in the Surfers Paradise Cavill Mall under the
state’s Peaceful Assembly Act. Operation 513 had
preached in Cavill Mall on several previous occasions
without any complaints.
At about 10.30 pm, a police sergeant approached George
and told him to “move on” after he had mentioned some
sins listed in the Bible (eg 1 Corinthians 6:9-10) – such as
adultery, slander, theft, greed, swindling and homosexual
conduct.
George and the group organiser Ryan Hemelaar asked for clarification. The female sergeant said (in part): “You
have talked about homosexuality, offending members of the public about homosexuality. You are talking about
other religions – [saying] that they aren't right, aren't God's way. Now we have members of the public here who
are of other religions. Your words over this speaker are causing anxiety. A member of the public has had a go at
you and this man here [George] is antagonising him by quoting [from the Bible] in the opposite of what he is
trying to say.”

Ryan Hemelaar tried in vain to explain that the group had official authorisation, so that under section 45 of the
Police Powers and Responsibilities Act, police could not lawfully give a “move on” order.

An acting senior police sergeant and an inspector then arrived and told George to move on immediately or be
arrested. George refused to move on. He was handcuffed and arrested for disobeying a police direction. He was
later released and issued with a notice to appear in court later this month.

Carols for compassion

Hundreds of Christians gathered to sing carols outside Department of Immigration and political offices around
Australia to protest children in detention.

Australia is the only country in the world to detain

children as its first option. Hundreds of children
are currently detained in Australian-run detention
facilities, both onshore and offshore.

On average, the length of time that children spend

in onshore immigration detention is 345 days (as
at 26 May 2015). One child has been in detention
for almost five years.
End Child Detention in Australia!
Eternity - Australian Christian news

15
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
Îmi fac un „selfie”…
Cristi Boariu
„Selfie” e termenul atât de folosit de tinerii din ziua
de azi pentru „o poză cu mine însumi”. Dacă până
acum făceam o poză cu tata și cu mama sau cu
doamna profesoară sau cu colegii de clasă, acum la
modă e să faci poze cu tine însuți. De fapt Biblia
spune clar că moda selfie-urilor e moda zilelor din
urmă (și citiți cu atenție ce calități „deosebite”
urmează după „iubitori de sine”!): 2 Timotei 3:2
„Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani,
lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi,
nemulţumitori, fără evlavie“.
Creștinismul promovează faptul că pe locul întâi este
Dumnezeu, pe locul al doilea e aproapele nostru, iar
eu sunt pe locul al treilea. Selfie-ul spune că pe locul
întâi ești tu, pe locul al doilea ești tot tu și locul al
treilea nu mai există.
Selfie înseamnă că nu contează ce spune mama și
tata despre imaginea ta, ci ce spui tu. Ei sunt de
modă veche, nu știu să folosească o tabletă și de aia
nu mai contează ce zic ei.
Selfie înseamnă că tu ești în centrul imaginii
întotdeauna. Freza ta, unghiile tale, mușchii tăi,
inteligența ta, mașina ta, ochelarii tăi de soare,
„creasta” ta, etc.
Selfie înseamnă că toată ziua dai REFRESH nu la
relația personală cu Dumnezeu, ci la pagina de
Facebook, ca să vezi câte like-uri ai mai primit la poza
TA, la poșeta TA și la pantofii TĂI.
Selfie nu înseamnă altceva decât îndrăgostit de sine.
Închinarea la firea pământească, la plăcerile ei, totul
pentru aici și acum.
Plin de selfie-uri erau și Samson și Absalom. „Ia-mi-o
căci îmi place” spunea Samson, iar Absalom își afișa
mereu trupul fără cusur și sufletul plin de boală de
sine.
Și bogatul din Luca 16 era îndrăgostit de el, de
costumul lui, de mașina lui și de casa lui. În nicio
poză care și-a făcut-o nu a avut loc niciodată bubosul
Lazăr. Doar în locul de chin i-a pierit pofta de selfie-
uri și a început să se gândească și la alții. Prea târziu.
Căsătoriile părinților și bunicilor noștri au rezistat
pentru că principiul lor a fost: mă căsătoresc cu tine
pentru că vreau să TE fac fericită. Azi, în generația
selfie, apar divorțuri multe pentru că sloganul este:
„mă căsătoresc cu tine pentru că vreau SĂ FIU
fericită. Îmi place mașina ta, mi-ar sta bine în casa pe
care o ai, am nevoie de banii tăi, etc.”
Niciodată doi oameni îndrăgostiți fiecare de SINELE
lui nu vor putea sta împreună o viață!
16
IANUARIE – 2016
Suntem chemați, în generația selfie să mergem
contra curentului. Să ne uităm la Cel care niciodată
în viață nu și-a făcut vreun selfie. Să învățăm de la
Cel care toată viața a trăit nu pentru Sine ci pentru
alții, care a purtat sarcinile altora ca și noi să facem
la fel.
Galateni 6:2 „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi
împlini astfel legea lui Cristos“.
Când nu mai trăiești pentru tine, ci pentru
Dumnezeu și pentru aproapele tău, atunci ești
pregătit pentru Cer. Acolo este locul unde se fac
doar poze de grup. Mirele cu Mireasa. Noi pe marea
de cristal. Avraam, Isaac și Iacov. Toți. Pentru că așa
am ajuns acolo – Mirele a murit pentru mireasă. Cel
din spital a fost vizitat de cel sănătos. Cel din temniță
a fost încurajat de cel liber. Cel sărac a fost hrănit de
cel bogat…
PS: Sper că printre rânduri am putut transmite faptul
că nu îi am deloc în vedere pe cei care își fac singuri
o poză când nu are cine să le-o facă, ci curentul care
a cuprins milioane de tineri de a ieși în mod personal
în evidență. De a se afișa de „n” ori pe săptămână în
toate împrejurările unde mai pot arăta ce au și ce își
doresc de la viață. Acest curent a cuprins o mare
parte și din tinerii creștini. Tineri dintre care unii vor
întemeia familii pe afișajul acesta și vor crede primul
„te iubesc" spus din pasiune.
AȘA FACI ȘI TU, CITITORULE?
Preot Iosif Trifa, din „600 Istorioare religioase”
Apele mării sunt sărate, grozav de sărate şi, cu toate
acestea, peştii din ele nu sunt săraţi.
Trăiesc o viaţă întreagă într-o apă sărată şi totuşi nu
au un gust sărat.
Aşa e şi creştinul cel adevărat.
Trăieşte în lume, dar nu se dă după „duhul acestei
lumi”, ci, cum zice Mântuitorul: „Voi în lume sunteţi,
dar nu sunteţi din lume” (Ioan 17, 11).
În duhul care stăpâneşte această lume, un creştin
adevărat îşi păstrează firea lui cea deosebită, firea
lui „cea duhovnicească”.
O viaţă întreagă trăieşte în lume, dar nu se dă după
„modele” lumii, ci îşi trăieşte viaţa lui cea
duhovnicească.
Aşa faci şi tu, cititorule?
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
SCURT INTERVIU CU „GRUPUL EMANUEL” DE LA ENDEAVOUR HILLS
Fratele Dan Baleț, din partea Grupului Emanuel,
a avut bunăvoința să împărtășească cititorilor
despre activitatea acestui grup de tineri
muzicieni care s-au remarcat prin dedicarea lor
în slujire și închinare, cu darul pe care l-au primit
de la Domnul - muzica.
Dan Baleț: Membrii Grupului Emanuel sunt niște
băieți deosebiți, cu inima dispusă să-L slujească
pe Dumnezeu. Suntem în total 8 persoane de
vârste diferite, meserii diferite, dar având
același scop, să-L lăudăm pe Dumnezeu. Slujim
de 8 ani.
Speranța: Cum a început grupul, care a fost
inițiativa, ideea formării, ce anume vă unește?
Dan Baleț: Am luat inițiativa văzând, în Biserică,
nevoia de implicare a tinerilor în a-L sluji pe
Dumnezeu. Scopul nostru, ca și grup, este
zidirea Bisericii lui Cristos și aceasta ne ține uniți,
în ciuda atacurilor celui rău.
Speranța: Bineînțeles că toți aveți obligații în
afara Bisericii - serviciu, studii, etc. Cum reușiți
să vă împărțiți timpul?
Dan Baleț: Am realizat un lucru de când sunt în
Australia, de aproape 10 ani. Timpul este un
dușman foarte mare, dar care totuși poate fi
biruit atunci când Îl iubești pe Mântuitorul. Cu
toate că unii suntem ocupați cu serviciul, iar o
parte din grup sunt la școală, reușim să ne
strângem o dată pe săptămână, miercurea
seara, pentru repetiții.
Speranța: Aveți planuri de a călători în Bisericile
din Australia? Grupul Emanuel poate contribui la
unitatea și armonia între Bisericile românești.
Dan Baleț: Cu mare bucurie pot să spun că am
vizitat mare parte din Bisericile din Melbourne,
baptiste și penticostale. Planul nostru este să ne
punem la dispoziția lui Dumnezeu și să-L slujim
ori de câte ori suntem solicitați. Chiar în luna
17
IANUARIE – 2016
Decembrie o parte din grup au mers în misiune
în Noua Zeelandă, la un botez.
Speranța: Existența grupului a adus rezultate în
viața voastră personală?
Dan Baleț: Sunt multe rezultate care le-a adus
formarea acestui grup, și aș putea să le enumăr:
dragostea pentru Dumnezeu, dorința de sfințire,
știind că nu putem să mergem oricum înaintea
Domnului. Apoi, unitatea grupului, o viață de
rugăciune, întotdeauna ne îndemnăm să ne
rugam mai mult pentru lucrarea la care
Dumnezeu ne-a chemat.
Speranța: Aveți un cuvânt, un îndemn, pentru
tinerii din Bisericile românești?
Dan Baleț: Îndemnul pe care l-aș putea da este
că Dumnezeu merită sa fie slujit, și fiecare dintre
noi trebuie să fie credincios în lucru pe care
Stăpânul nostru i l-a încredințat. Satana se
bucură când creștinii stau pe băncile Bisericii și
nu fac nimic. Ca și tânăr, sfințește-te înaintea lui
Dumnezeu, caută voia Lui în fiecare zi, stai în
părtășie cu El și, mai apoi, Dumnezeu te va
chema în lucrarea Lui. Dumnezeu să ne ajute să-
L slujim câte zile mai avem pe acest pământ, ca
mai apoi să ne bucurăm cu El o veșnicie.
Speranța: Frate Dan, vă mulțumim pentru
timpul acordat și vă dorim ca Domnul să vă
folosească pentru răspândirea Evangheliei în
locuri în care nici nu bănuiți.
 ANUL 3 – SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE – 2016

CE FEL DE MUZICĂ ASCULTĂ DUMNEZEU

Emanuel Căiță - Mândră

Încă din vremurile străvechi, oamenii au dorit ca
sunetele lor să fie folosite spre „îmbunarea
spiritelor”. Oamenii au căutat cele mai frumoase
intonații prin cântare, fiind convinși că numai așa le
vor fi ascultate rugăciunile. Dar Dumnezeu este Cel
care decide și cel care alege. El alege vremea
binecuvântării noastre cu daruri, pentru ca apoi, prin
ele, omul să-L poată lăuda Puterea.
Dumnezeu este Acela care nu dorește să împartă
slava cu nimeni altcineva (Isaia 42:8), și tot El alege
muzica. Așadar, ca niște doritori ai cunoașterii
voinței divine, noi trebuie să înțelegem ce așteaptă
Dumnezeu să primească de la noi prin darul
încredințat nouă. Dacă darul este unul muzical,
atunci pasul următor va fi: „Cum înțeleg eu să slujesc
spre lauda Celui ce mi l-a dat? Într-un mod după voia
lui Dumnezeu”. V-ați gândit cât de mult se poate
transmite din nivelul spiritual al unei persoane care
cântă? Apoi, vă puteți imagina cât de frumos poate
suna lauda celui care acceptă mereu înnoirea
caracterului, transformarea sa spirituală?
Muzica ascultată de Dumnezeu este muzica aleasă,
care are impact puternic asupra inimilor
necredincioase. Cum o putem recunoaște? După
roade! Dragii mei, fără principiul de înțelegere a
darului muzical primit și a cântului capabil să atingă
Cerul, ne vom strădui degeaba. Odată, am invitat o
persoană necredincioasă la Biserică. Programul a
inclus predică și cântare. La finalul programului, am
întrebat persoana: „Ei, cum te-ai simțit în Biserică?”
la care persoana a răspuns: „Mi-a plăcut, a fost ca la
operă!” Poate Cuvântul nu l-a înțeles, dar Dumnezeu
nu o fascinase nici prin muzică. Credeți că piedica ar
fi titlul confesional al închinării? Nu, ci muzica
folosită nu are „miros de Cristos” – expresie folosită
de Nicolae Moldoveanu. Nu are ținuta reverenței
cerești. De ce trebuie să „mirosim a Cristos” și în
muzică? Pentru că nu orice muzică are un vector
către Cer. Faceți muzica să arate la fel cu Cel ce a
inițiat-o. La aceasta sunt chemați muzicienii, cât și
toți creștinii veacului al XXI-lea.
Muzica ascultată de Dumnezeu este aceea care
transcende omenescul și care reflectă din sfințenia și
puterea Sa. În cartea proorocului Isaia, vedem cum
Dumnezeu Se înconjoară cu muzică (cap.6:1-3). Acei
serafimi înaripați din jurul tronului Îi laudă sfințenia.
Chiar dacă noi nu putem auzi muzica cerească,
putem să ne-o imaginăm datorită principiilor
dumnezeiești: adevăr, dragoste, ordine, frumusețe,
neprihănire.
În cartea scriitorului Tim Fisher, „Bătălia pentru
muzica creștină”, el se exprimă astfel: „În
creativitatea noastră, noi trebuie să fim sfinți,
(separați de lume), sinceri (proclamând adevărul),
plini de dragoste, ordinați (demonstrând conștiința
datoriei), spirituali (evitând chemarea firii), frumoși
(oglindind revelația frumuseții Cerești).
Credeți lucrul acesta?
Din cartea Muzică de închinare/va urma

Gândește-te la viața ta, amice

Marcela Gorcea Damșa

Emoțiile sunt mai accentuate în preajma sărbătorilor, când retrăiesc evenimentul

de pe 26 Decembrie 2003. Au trecut 12 ani. Azi, pe 27 Decembrie, Marius ar fi
împlinit 45 de ani. A plecat dintre noi parcă demult, dar în același timp, parcă a
fost doar ieri. Acesta a fost planul lui Dumnezeu cu Marius. Nu ne-am fi închipuit
nici unul că viața lui se va sfârși așa, dar am văzut cum a trăit, de parcă ar fi știut
că timpul lui este scurt. Am învățat să accept voia lui Dumnezeu, să merg înainte
alături de Sami, Dennis și Noella, păstrând memoria timpului petrecut cu Marius,
dar mai presus de orice, am învățat că viața trebuie trăită pentru Dumnezeu. Nu
știm cât avem de trăit, de aceea este foarte important ca fiecare zi pe care o avem să o trăim pentru Dumnezeu,
să fim mai buni, mai iertători și mai împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu!

18
 ANUL 3 SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE - 2016

Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Osea 14:4

O mare parte din suferința vieții noastre este ca rezultat al

neascultării noastre. Într-o zi am înotat pe sub apă, în piscină,
și m-am lovit cu capul în zid, nu o dată, ci de două ori.

Știți ce învățăm de la istorie? Că nu învățăm de la istorie! Așa

facem și în viață… ne vătămăm singuri. Harul este că putem
merge la Domnul, care a spus: „Le voi vindeca vătămarea
adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat!”.

Domnul ne primește pentru că ne iubește, și vrea să vindece chiar durerea adusă de neascultarea noastră. S-ar
putea să avem cicatrici la urmă, semne de bună purtare, dar totodată ele ne vor aminti de vindecarea și dragostea
lui Dumnezeu.

Para dogs, (Para câinii)

Mă tot minunez de istoria Para câinilor folosiți în cel de-al doilea
război mondial. Când se pregăteau de lupta pentru D-day (6 iunie
1944), trupele aliate au avut nevoie de mirosul fin al câinilor care să
înainteze prin câmpiile minate și să dea de știre trupelor de pericolul
care se apropia.
Singurul fel în care acești câini au putut ajunge în spatele trupelor
inamice a fost prin parașutarea lor acolo.
Dar câinilor le este instinctiv frică de asta – și hai să fim cinstiți, nu
sunt singurii care se tem de așa ceva.
Și totuși, după câteva săptămâni de dresaj, câinii au învățat să se
încreadă suficient în stăpânii lor și să sară cu parașuta la comanda acestora.

Mă întreb care dintre noi ne încredem destul în Stăpânul nostru pentru a face lucruri provocatoare sau de care ne
este frică și pe care, instinctiv, nu le-am face niciodată.

Poate că nu putem să fim generoși, iertători sau răbdători, instinctiv, cu cei care ne enervează. Și totuși, Domnul
Isus ne comandă să ne încredem îndeajuns în El și să facem lucruri care pentru noi sunt dificile, dar care vor face
să crească Împărăția Lui.

Acești Para câini au primit adesea medalii pentru vitejia lor. Dar eu cred că și noi vom auzi într-o zi: „Bine, rob bun
și credincios”, pentru că ne-am încrezut îndeajuns în Stăpânul nostru ca să Îl ascultăm când El a zis: „Mergeți!”
Încrede-te în Isus și El Îți va arăta cum te poate folosi.
Din Daily Bread, Traducere de Sora Despina Bulmer

APEL – INVITAȚIE
EDITURA REVISTEI SPERANȚA INVITĂ PE CORESPONDENȚII ȘI COLABORATORII REVISTEI,
CONSILIERII SPIRITUALI, PE TOȚI CEI CARE SUNT INTERESAȚI ÎN BUNUL MERS AL REVISTEI,
LA FEL ȘI PE CEI CEA AU UN CUVÂNT DE SPUS DESPRE FELUL ÎN CARE FUNCȚIONEAZĂ
REVISTA, (SAU AR TREBUI SĂ FUNCȚIONEZE), LA O ÎNTÂLNIRE FRĂȚEASĂ DE LUCRU.
ÎNTÂLNIREA VA AVEA LOC SÂMBĂTĂ 20 FEBRUARIE, ORA 11.30 AM, LA PRIMA BISERICĂ
BAPTISTĂ ROMÂNĂ, 139-149 REEMA BLVEVARD, ENDEAVOUR HILLS.

19
 ANUL 3 SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
Refugiaţii din Siria, ca românii înainte de '89
Pavel Riviş-Tipei
„Miile de persoane care se refugiază în Europa
din calea războiului din Siria seamănă cu
românii dinainte de 1989, care îşi riscau vieţile
pentru a scăpa de sub jugul comunist”. Aceasta
este opinia lui Pavel Riviş-Tipei, cel care a
condus timp de 20 de ani (1994-2014) Cultul
Creştin Penticostal din România.
Liderul religios afirmă că românii şi restul
popoarelor creştine din Europa trebuie să fie
dispuşi să-i ajute pe refugiaţi, în acord cu
învăţăturile biblice. „Opinia mea personală şi
dreaptă, raportată la Biblie, este că trebuie să
fim întotdeauna gata să ajutăm toţi oamenii.
Biblia spune Faceţi bine tuturor oamenilor.
Suntem chemaţi să facem bine tuturor
oamenilor.
Să nu uităm că înainte de '89 cam asta se
întâmpla şi la noi, când unii traversau Dunărea
şi alţii treceau printre gloanţe, numai să scape
de starea jalnică a comunismului şi să ajungă
într-un loc unde să trăiască o viaţă câtuşi de
puţin mai confortabilă. Mi-e milă de ei.
Părerea mea e că şi comunitatea europeană şi
toate ţările, mai ales ţările care pretind că sunt
creştine, ar trebui să creeze front comun în
ajutorarea lor”, a declarat Pavel Riviş-Tipei.
Întrebat dacă temerile cu privire la pericolul
care ar putea fi reprezentat de creşterea
numărului de musulmani în Europa sunt
justificate, liderul penticostal a afirmat că „ne
temem de o umbră”.
„Nu cred că oamenii ăştia, care-şi riscă viaţa pe
ambarcaţiuni şi pe tot felul de mijloace, fac
treaba asta numai de dragul islamizării. Oamenii
ăştia se gândesc la copiii lor, la viaţa lor”, a mai
precizat fostul preşedinte al Cultului Penticostal.
http://www.stiripesurse.ro/
IANUARIE - 2016
AUSTRALIA > ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU
Constantin și Aneta Oprănescu
Apropiindu-ne de refugiații din Centrul de detenție și de cei ce au o
viză provizorie de rezidență în suburbiile din Melbourne, ne-am
amintit un lucru important: Este greu să intri în Australia.
Pentru noi a fost foarte greu. Nu am venit în Australia fluierând.
Am trecut prin timpuri grele – 1983, ’84. Am trecut prin pușcărie,
pe la Aiud și Popa Șapcă, am pierdut tot ce am avut, am lăsat în
urmă familia, am ajuns în Australia oameni schimbați. Am ajuns un
om rău, sătul de oameni răi sau buni. Soția mea, Aneta, a venit
după doi ani, dintre care unul l-a petrecut în închisoarea Popa
Șapcă, rea… sătulă de oameni buni sau răi.
Dar iată că într-o zi Dumnezeu trecea pe strada noastră. Ne-a văzut
mergând nicăieri și ne-a pus pașii pe Calea către Împărăția
Cerurilor.
Am băgat de seamă, în scurt timp, că nici aici nu se intră fluierând.
Trebuie lăsată în urmă viața păcătoasă, trebuie lepădare de sine,
înfrânare, trăire în sfințenie, studierea Bibliei, participarea la
chemările Domnului, părtășie cu poporul sfânt. Trebuie luptat cu
ispitele diavolului, trebuie rugăciuni de mijlocire pentru cei pierduți
și pentru sfinți, jertfe.
Nu este ușoară Calea îngustă, calea către Împărăție, mai ales că
trebuie să-ți porți și crucea în spate. Greu se intră în Împărăția lui
Dumnezeu. Suntem călători pe acest pământ, avem o destinație
glorioasă, să nu ne închipuim că ajungem acolo sărind într-un picior
și fluierând.
„...în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe
necazuri”. Faptele Apostolilor 14:22b
ODIHNĂ
Călătoresc străin în lume,
Pribeag, pe-acest pământ străin.
Aș vrea să aflu-n loc anume
Și să mă-odihnesc puțin.
Am adunat povara morții,
Mi-e sufletul de trudă plin.
M-am așezat la umbra sorții,
Doar să mă odihnesc puțin.
Isus Cristos mi-a-ntins paharul
Cu viață și iubire plin
Și mi-a șoptit urcând Calvarul:
„Mai stai, mai odihnește-te puțin”.
Când moartea va veni din umbră
Să-mi ceară ultimul suspin,
Voi aștepta chemarea vieții
Și-am să mă odihnesc puțin…
Constantin Oprănescu
20
 ANUL 3 SPERANȚA
A CRESCUT IAR PIPIRIGUL
Constantin Oprănescu
A crescut iar pipirigul
Lung și verde la culoare.
S-a întins pe tot ogorul
Năpădind printre răzoare.
Uite-l ce-a crescut de mare!
Parcă nici nu simte frigul.
Iar se-întinde pe cărare,
Mare-a crescut pipirigul.
Pân’ la grinda casei mele,
Nevăzut, s-a furișat.
A pătruns printre zăbrele
Pe sub uși s-a strecurat.
Rădăcinile-și înfipse
Într-o lacrimă de crin,
Umbra lui apoi atinse
Al bujorilor suspin.
Își încolăcii cârligul
Printre maci și tămâioare.
A crescut iar pipirigul…
Uite-l cât este de mare!
Eu, plecându-mi jos urechea,
Am prins șoapta unui spic
Și-am desprins o întrebare:
„Hei, ce-i acela pipirig?”
„Nu știu ce-i.” Răspund în șoaptă,
Seamănă cu o neghină.
Tu, în liniște așteaptă
Până toamna o să vină.
Și când vin secerătorii
Să adune spic cu spic
Ai să vezi ce foc l-așteaptă
Pe trufașul pipirig”.
(Continuare la pag. 22)
VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE - 2016
Părtăşia frăţească
Iosif Anca
Se povesteşte că într-un sat aflat la o răscruce de drumuri, un ţăran a
descoperit o comoară. Banii erau foarte mulţi şi el i-a dat primarului, ca să îi
împartă cu ceilalţi oameni din sat. Astfel peste noapte, satul cu oameni
modeşti se transformase într-un sat cu oameni bogaţi.
Cel mai lacom dintre ei era primarul. Pentru ca ceilalţi oameni să nu ştie ce
strânsese în curte, primarul şi-a înconjurat casa cu ziduri înalte şi groase.
Încetul cu încetul, ceilalţi i-au urmat exemplul şi şi-au construit ziduri
împrejurul curţilor. Le-au făcut înalte, ca ale primarului, dar înguste, ca să nu
dea prea mulţi bani pe materiale. Satul semăna acum cu o cetate, cu un
labirint de piatră. Fiecare şi-a pus porţi pe care le încuia, şi unii chiar au
angajat paznici din satele vecine.
Când se mai întâlneau pe drum, oamenii nu mai simţeau nevoia să vorbească
unii cu alţii. Dădeau din cap, cu o politeţe falsă. Apoi au renunţat şi să se
salute. Nu mai vroiau să se cunoască între ei. În loc să Îi mulţumească lui
Dumnezeu, aşa cum făceau înainte şi pentru micile bucurii pe care le aveau,
bărbaţii au renunţat să se mai roage. De Dumnezeu nu mai aveau nevoie şi
treptat tot mai mulţi nu mai mergeau la Biserică.
Când oamenii au uitat să mai fie oameni, ceva s-a întâmplat. A avut loc un
mare cutremur. Pământul a început să se clatine. Speriaţi, oamenii au ieşit cu
toţi din închisorile lor. Le era teamă să nu fie îngropaţi de vii şi s-au adunat în
curtea bisericii. Unii plângeau, alţii se rugau cu mâinile ridicate spre cer.
Zidurile, ce păreau să ţină o veşnicie, se prăvăleau cu zgomot peste case. Parcă
venise sfârşitul lumii. Dar nu era decât un cutremur, care s-a oprit la fel de
brusc cum începuse. Oamenii şi-au amintit cum, după un alt cutremur, care
avusese loc cu mulţi ani în urmă, s-au ajutat unii pe alţii să îşi refacă
gospodăriile. Şi-au adus aminte câtă nevoie au să se ajute unii pe alţii la vreme
de necaz. Şi, timizi, cei ale căror case erau mai întregi, s-au oferit să îşi ajute
vecinii. Fără averi şi fără ziduri, comunitatea locală reînviase.
Cele prezentate mai sus, prin fenomenul pasiunilor materiale, care ne-a
rarefiat şi izolat, se potrivesc de minune cu evoluţia părtăşiilor frăţeşti din
România postdecembristă. Cutremurul ce a unit satul din poveste se poate
compara cu criza şi alte necazuri pe care le îngăduie Stăpânul, cu scopul să ne
readucă la Biserică, în părtăşie cu El şi cu frăţietatea.
Potrivit relatării biblice, ucenicii Domnului: „stăruiau în legătura frăţească”;
„Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă
şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă” (Fapte 2:46).
Koinonia – părtăşia sfântă a credincioşilor în Cristos, este vitală dezvoltării
Bisericii; adunarea în Numele Domnului este condiţia de bază a vieţii spirituale
a fiecărui individ. Aceasta se realizează prin participarea regulată la adunare.
Să nu se înşele însă cineva şi să creadă că întâlnirile bazate pe distracţii,
divertisment, festivităţi, serbări, sport sau chiar şi numai recreere prin
drumeţii, la care „programul spiritual” este doar cât „pătrunjel în supă”, se pot
constitui în adunări sfinte. Astfel de întâlniri sunt o încercare nereuşită de a
menţine viaţa într-un înveliş de azot şi bioxid de carbon. Părtăşiile sfinte sunt
oxigenul mediului de viaţă creştină. Domnul, prin „cutremure”, deschide uşile
spre viaţa adevărată şi veşnică.
21
 ANUL 3 SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE - 2016

NUNTĂ LA ENDEAVOUR HILLS

Pe data de 6 Decembrie 2015, la Prima Biserică Română din
Melbourne, a fost oficiată căsătoria dintre David și Ella
Tripon.

Într-un cadru de sărbătoare, toată Biserica s-a bucurat

împreună cu părinții mirelui, Nic și Iosana, și ai miresei, Dan
și Carmen. Au adus Cuvântul Domnului, împreună cu sfinte
binecuvântări, păstorii Teofil Ciortuz, Ștefan Mânzat și Dorel
Brândaș. Dorim tinerei familii ca Domnul să vegheze
întotdeauna peste casa lor.

Iacob Cerbu

MISIUNE
În ziua de 12 Decembrie 2015,
Păstorul ugandez Joash
Hagumamatsiko a avut o întâlnire, la
Biserica Filadelfia, cu grupul de
misiune care are in agendă Uganda.
Acest grup de misiune este format
din membrii a mai multor Biserici
Penticostale și Baptiste din Australia.

Obiectivele lor sunt diverse,

incluzând un orfelinat și o școală în
Kiboga, cursuri de computer, o
Biserica deja construită și alte
proiecte de viitor. Mulțumire și laudă
să-I fie aduse lui Dumnezeu.
Aurel Coța

SCENETĂ DE CRĂCIUN

Copiii din Biserica Maranata din Melbourne au

intrat în spiritul sărbătorii nașterii Domnului, și
au pregătit o scenetă de Crăciun pe care au
prezentat-o în fața Bisericii în seara de 24
Decembrie 2016 spre bucuria întregii Biserici.

Frații și surorile care s-au ocupat de ei au fost

Gabi și Andrea Micuț, Rebecca si Jonathan
Buzgau, Natasha si Timothy Dragan.
Ovidiu Buzgău

22
 ANUL 3 SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE - 2016

Să nu uiți…
2014
„Mama m-a luat și m-a dus la un indian. I-a dat bani mulți, m-a
sărutat și mi-a spus: „Să nu uiți că ai un Dumnezeu care are grijă de
orfani, și să nu uiți că ai o familie. Du-te cu omul acesta”.
2015
Tânărul Rajeev, la Biserica Speranța. Aceasta s-a întâmplat în anul 2012,
Rajeev avea 16 ani. Mama lui i-a plătit
ieșirea din Nepal, i-a cumpărat o vagă speranță. Numai credința în Dumnezeu și
disperarea a făcut-o să renunțe la singurul ei copil. L-a încredințat în mâna
Domnului și i-a dar drumul pe apă, așa cum a făcut mama lui Moise.

Au trecut trei ani de atunci și fiecare zi a acestui copil a fost sub protecția Domnului.
De un an locuiește la o familie de creștini. A studiat zi și noapte și în doi an a ajuns
la echivalentul clasei a 11-a.

Acum câteva zile am fost la Festivitatea de sfârșit de an. Rajeev a fost printre The Grange College.
premianți, a absolvit clasa 11. A spus cu lacrimi în ochi: „De m-ar vedea mama, ce bucuroasă ar fi…”
Dumnezeu l-a purtat printr-un salt triumfător de la moarte la viață, de la întuneric la lumină.
O să mai auzim de acest tânăr, acesta este doar începutul, un viitor strălucit îi stă înainte. Mâna Domnului este
peste el.
Aneta Oprănescu

VIZITĂ
Pentru că Dumnezeu cunoaște nevoile fiecărei lucrări, a făcut ca păstorul Joash, din Uganda, împreună cu soția sa,
Roy, să poposească pentru câteva ore în mijlocul refugiaților de la Centrul de detenție din Melbourne. Am avut un
timp de părtășie sub mângâierea Duhului Sfânt. Am mâncat cu toții, am vorbit, am râs, am plâns împreună;
păstorul Joash a avut un scurt cuvânt de încurajare pentru deținuții care erau în jurul nostru.

Păstorul ne-a spus: „Este trist să vezi atâția frați, surori creștini după gratii”. Răspunsul nostru l-a surprins într-un
mod plăcut: „Sunt frații noștri, surorile noastre, căci și noi, ca și ei, am trecut prin lagăre de emigrare, la timpul
nostru. Dar nu sunt creștini… încă. Toți sunt musulmani, în afară de cel mai tânăr, care este hindus”.

Am vrut să facem o fotografie cu toții – nu se

poate, nu poți fotografia deținuții.

Am vrut să facem a fotografie în curte – nu se

poate, nu se pot fotografia zidurile.

Am vrut să facem o fotografie la poartă – nu

este voie să fotografiezi porțile închisorii.

Am avut permisie să facem o fotografie în

parcare, cine să se supere…?
Constantin Oprănescu

23
 ANUL 3 SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE - 2016

ADUNARE GENERALĂ
(Continuare de la pag. 21)

Adunare generală „Pipirigul e un pește!” De sus, de pe metereze,

Cu bătrâni și tineret. „E un fluture hoinar!” Părăsindu-și postul sfânt,
„Este constituțională!” „Pe mine nu mă privește Chiar străjerul, să voteze,
Susțin cei din comitet. Că eu sunt pensionar!” Se coboară fluierând.

Am venit toată suflarea „E-o ciupercă!” „E o cioară!” Și atunci, pe nesimțite,

De la mare pân’ la mic „Un lichior!” „Ba o găleată!” Pipirigul a intrat
Să dezbatem întrebarea: „E un vânt de primăvară!” Și în locurile sfinte
„Ce-i acela pipirig?” „Nu! Pipirigul e o gheată!” Vrajbă, ură a-strecurat

Și încearcă fiecare, „E-un ecou care răsună Sus, pe geamuri, se întinde,

Cu înțelepciunea lui, Dintr-un țărm îndepărtat!” Pe zăvor, pe ușă-n jos
S-aducă la dezlegare „Poate fii și o furtună, Nelăsând ca să mai intre
Taina… pipirigului. Să știți că m-am supărat!” Nici un suflet păcătos.

„Pipirigul e o plantă „Pipirigul e un vultur!” Brațele-și încolăcește

Care crește pe câmpie!”
„Ce vorbești? Crește în baltă!
„Ba în pom, nu-mi spune mie!”
„Nu!” se scoală un prezbiter
Ce-i sfătos și om deștept,
„Pipirigul e un fluviu
Care curge în deșert!”
„E-o albină”, se pronunță
Dirijorul de la cor.
„Fugi de-aici, e-o mandolină”
Zice-al doilea dirijor.
„Pipirigul e o gâză!”
„Pipirigul e un brustur!”
„E un cuc!” „E o meduză!”
„Ba-i o iarbă!” „Nu! E-o floare!”
„Este mare!” „Este mic!”
„E maro!” „N-are culoare!”
„Nici nu-l cheamă Pipirig!”
*
Pipirigul doar aduse
Ceartă, zarvă și scandal.
Secretaru’- n mare grabă
Scrie un proces verbal.
Cuprinzând pe orișicare,
Se întinde, se târăște
Spre altar, să-l înfășoare.
****
Am privit unul la altul
Când disputa era-n toi
Și-am descoperit secretul:
Pipirigul era-n noi.
Și prin umbra tremurândă
Ce se stinge pic cu pic,
Am privit într-o oglindă
Și-am văzut… un pipirig!

A murit realizatorul TV Cristi Ţepeş

Sâmbătă, 12 Decembrie, realizatorul TV Cristi Ţepeş, jurnalist TVR, care se
îndrepta singur cu maşina spre Iaşi, la o reuniune de familie, unde se aflau deja
IN MEMORIAM

membrii familiei sale, a avut un accident la volan (posibil datorat unui stop
cardiac) şi şi-a pierdut viaţa. În urma lui Cristi au rămas șase copii și o soție
îndurerată.

Daniel Bodnariu: Cristi Țepeș, un om așa bun și credincios, și plin de dragoste...

A plecat prea repede, prea curând… dar ne vom reîntâlni cu siguranță.

Viorel Iuga: Ar putea fi plecarea lui Cristi un prilej de cercetare personală?

Suntem pregătiţi pentru întâlnirea cu Dumnezeul nostru? Dragilor, să folosim
Harul divin pentru o trăire sfântă şi o slujire eficientă, deoarece nu ştim cine urmează…

24
 ANUL 3 SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI
EXTEMPORAL Bilanț de sfârșit de an, gânduri pentru viitor... George
„Scoateți o foaie de hârtie
Și scrieți ce-ați avut de învățat,
Aveți la dispoziție o oră,
Și, vă mai rog ceva, scrieți curat”.
Vă amintiți secvența? E banală.
E din al vremii noastre val,
Când ne spunea profesorul la școală:
„Băieți să știți, azi dăm extemporal!”
Și un fior ne străbătea tot corpul,
Și îl rugam frumos să mai amâne.
„O, domnule profesor, nu se poate
Să amânăm extemporalul mâine?”
Dar noi știam precis că hotărârea
Ce-a fost luată e de neschimbat;
Îl auzeam: „Ce-am spus, așa rămâne,
Să nu vă prind cumva la copiat!”
Tablou-acesta, emotiv, de gânduri,
Când iarăși am lăsat în urm-un an,
Și-o voce hotărâtă ne vestește:
„Vreau ca să știți, azi dați extemporal”
Scoateți din suflet o hârtie albă,
Iar gândul să slujească drept peniță,
Și sinceri, scrieți toată cunoștința
Predată-n anul acesta, în credință!
Și parcă iar am vrea să spunem, „Doamne,
Să amânăm acest extemporal.
Negocieri de sfârșit de an/Dialog
Preot Gheorghe Șincan, paroh la Targu-Mureș
Creștinul: „Doamne, având în vedere că am avut un
an rodnic, anul acesta să-Ți dau mai mult decât
obișnuitul 10%. Ești de acord să dublez procentul?”
Dumnezeu: „Gestul tău... e drăguț. Motivația însa nu
este cea corectă, și 20 %... e prea puțin”.
Creștinul: „Bine, Doamne, măresc la 60%!”
Dumnezeu: „Nu e suficient!”
Creștinul: „Bine, Doamne. Sunt de acord să-ți dau tot
profitul din anul acesta. De fapt, eu am o casă unde
locuiesc cu familia mea. Mă voi descurca eu cumva
până la anul. Ce zici, este O.K. Doamne?”
Dumnezeu: „Nu e, te rog să treci pe listă și casa”.
Creștinul: „Casa, Doamne? Dar noi ce facem, ne
25
IANUARIE - 2016
Uba
Nu am putut să învățăm mai bine,
Ne mai amână, te rugăm, un an!
Căci lecția de dragoste, știu bine,
Că n-am putut să o cunosc de-ajuns.
Și vreau să am o notă bună-n ceruri,
Și vreau să fiu prieten cu Isus.
Iar lecția răbdării-o știe orișicine
Cât de frumoasă e în teorie,
Dar în momentele ce au venit de probă
Am dovedit că-n mine nu e vie.
Să scriu de umilință, de-ascultare,
O câte n-ar fi fost ca să se spună;
Dar ele izvorăsc din consacrare,
Iar firea-aceasta tot o mai amână.
Și ce să spun de lecția vorbirii,
De cumpătare și de bunătate
Când gându-acesta-i o peniță ruptă
Și zgârie pe foaia vieții noastre!
Să inventăm motive, argumente?
Să spunem iar că n-a fost timp de-ajuns?
Acestea nu sunt scuze să ajungă,
Acestea sunt motive… doar de plâns”.
Și totuși, am să scriu ceva în suflet
Și cei ce vor ca să ajungă sus,
Să se unească-n gândul lor cu mine
Și toți să scriem: „Iartă-ne, Isus!”
mutăm în garaj?”
Dumnezeu: „Nu, nu puteți. Și garajul ține de casă, e
al Meu”
Creștinul: „Super! O să dormim cu toții în mașină”.
Dumnezeu: „Nu, nu veți putea. Mașina era în garaj
când mi l-ai cedat, așadar Îmi aparține”.
Creștinul: „Doamne, am o soție și un copil. Ce să fac
cu ei dacă nu-i mai pot întreține?”
Dumnezeu: „Păi... dă-Mi Mie toată familia ta. Eu Mă
pot îngriji de ei”.
Creștinul: „În cazul acesta, Te rog să mă iei și pe
mine. Ce rost mai are să trăiesc singur?”
Dumnezeu: „Corect, aici am vrut să ajung. Acum, ia-
le pe toate înapoi și administrează-le tu pentru
Mine. Așa a fost, de fapt, de la început, dar tu ai
uitat asta. Și, te rog să nu mai uiți niciodată!”
 ANUL 3 SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE - 2016

REBUS NOUL IERUSALIM 1

ORIZONTAL 3

3. PLATĂ 4

6. ADEVĂRAT
9. SOL 5

11. PUNCT DE PORNIRE 6 7

14. SFÂRȘIT 8

15. SCAUN DE DOMNIE 9

10

VERTICAL 11 12

1. CETATEA SFÂNTĂ 13

2. MOȘTENITOR
4. ISPRĂVIT 14

5. SETE (FIGURATIV)
7. GĂTITĂ 15

8. SUSPIN
10. ETERNITATE
12. NOU
13. CER
EclipseCrossword.com

Dezlegările din noiembrie – Ioan Botezătorul. Orizontal. 2-smirnă, 5-gloată, 9-Irod, 10-norod, 12-Gavril, 13-groază, 14-preot,
15-completare. Vertical. 1-conducător, 3-informație, 4-bătrân, 6-nazireu, 7-pregătește, 8-vedenie, 11-tăcut

26
 ANUL 3 SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE - 2016

Tort de ciocolată cu mango şi lapte de cocos

Porţii: 8 Timp de preparare: 80 de minute (plus 2 ore la frigider)

Ingrediente:

pentru blat pentru umplutură

500 grame cozonac simplu 2 fructe de mango
3 căni de lapte 4-6 linguri de lapte
2 linguri smântână 500 ml lapte condensat
200 grame de zahăr 400 ml lapte de cocos
2 linguri de cacao 30 gr gelatină
2 plicuri de zahăr vanilat 1 plic de zahăr vanilat
1 linguriţă rasă de scorțișoară pentru glazură
6 ouă 70 grame de ciocolată amăruie
100 grame ciocolată amăruie

Preparare:

Blatul
Încălziţi laptele împreună cu smântâna, 2 plicuri de
zahăr vanilat într-o crăticioară la foc mic. Trageţi
crăticioara deoparte şi lăsaţi-o să se răcească.
Bateţi cele 6 ouă împreună cu zahărul, pudra de
cacao şi scorţişoara.
Tăiaţi cozonacul în cubuleţe.
Pentru a evita bătăile de cap şi a câştiga timp, daţi o
formă pătrată tortului. Coaceţi blatul într-o tavă
dreptunghiulară şi, ulterior, tăiaţi-l în două jumătăţi
egale. Dacă doriţi un tort rotund, urmaţi
instrucțiunile de mai jos.
Pregătiţi o tavă rotundă pentru tort, cu margine
detaşabilă și tapetați-o cu hârtie de copt.
Încorporaţi amestecul de smântână cu lapte (răcorit)
în cel de ouă cu zahăr. Adăugaţi laptele cu smântână,
amestecând rapid cu telul, peste ouă şi nu invers.
Împărţiţi în două cantitatea de cozonac şi amestecul
obţinut mai sus.
Încălziţi cuptorul la 170 de grade Celsius.
Amestecaţi o parte a cozonacului cu una a
amestecului de lapte-ouă-smântână într-un bol.
Lăsaţi cozonacul să absoarbă lichidul timp de 15
minute.
Turnaţi ½ din amestec în tavă şi introduceţi-o la
cuptor pentru 15-20 de minute.
După ce aţi scos tava din cuptor, aţi răcit-o şi ați scos
blatul din ea, procedaţi la fel cu restul cozonacului şi
a amestecului de lapte-smântână-ouă pentru a
obţine cealaltă jumătate de blat.
Pagină de Aneta Oprănescu – 0402923268, email: speranta@gmail.com
Păstraţi ultima parte a blatului în tavă după ce o
scoateţi din cuptor.
Umplutura
Dizolvaţi gelatina în 4-6 linguri de lapte.
Amestecaţi 1 plic de vanilie cu laptele de cocos şi cu
cel condensat.
Încorporaţi gelatina dizolvată în amestecul de lapte.
Curăţaţi fructele de mango, tăiaţi-le cubuleţe şi
adăugaţi-le în umplutură. Păstraţi 2 felii pentru
decor. Lăsați la rece pentru 30 minute.
Montaj
Turnaţi umplutura peste blatul răcit.
Adăugaţi cealaltă parte a blatului peste umplutură.
Introduceți tava la rece pentru două ore (sau peste
noapte).
Finisaj
Topiţi 100 de grame de ciocolată intr-un bol peste un
vas cu apă fierbinte pentru a obţine glazura.
Scoateţi tortul de la frigider, desprindeţi-i uşor
marginile, hârtia de copt, și scoateţi inelul exterior.
Decoraţi tortul cu glazura obţinută.
Decoraţi în mijloc cu câteva felii de mango.
Introduceţi tortul la rece pentru a se lega glazura,
pentru minim 20 de minute, înainte de servire.
Tortul de ciocolată cu mango și cocos se servește
rece, tăiat felii. Se pot adăuga feliuțe de mango ca
decor pe farfuriile de servire.
Poftă bună

27
 ANUL 3 SPERANȚA VĂ BINECUVÂNTĂM ÎN NUMELE DOMNULUI IANUARIE - 2016

Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă! (Psalm 90:12)

DUM. LUNI MARȚI MIERCURI JOI VINERI SÂMBATĂ

1 2

3 4 5 6 7 8 9

10 11 12 13 14 15 16

17 18 19 20 21 22 23

24 25 26 27 28 29 30

31
RETRO – IMAGINI

Mount Buller Notes: Perth, WA

Colinde

O mână întinsă...

28