Semnul fiarei

pregătirea căii fiarei înainte de venirea ei

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, si a zis cu glas tare: "Daca se

închină cineva fiarei si icoanei ei si primește semnul ei pe frunte sau pe
mână,
va bea si el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in
paharul mâniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasă, înaintea sfinților
îngeri si înaintea Mielului.
Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici
noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei si icoanei ei si oricine pri-
mește semnul numelui ei!
Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumne-
zeu si credința lui Isus."
(Apocalipsa 14:9-12)

1
 Ediția autorului
Diriczi Tibor, Nógrádsáp Május 1 út 35
H - 2685
diriczitibor@gmail.com
ISBN 978-963-89947-7-6
Tradus de: Ferenci Sándor
Oradea

2
 În legătură cu evenimentele legate de Covid 19 și măsurile legate
de el apar multe semne de întrebare în gândirea celor credincioși. Iată
că, prin ajutorul tehnologiei dezvoltate, fiara cu șapte capete și zece
coarne profețită în cartea Apocalipsa începe să devină o realitate, in
timp ce s-au mai creat și unele viziuni noi, cu privire la semnul și numă-
rul ei. Din cauza epidemiei această temă a prins o importanță și mai de-
osebită, astfel au apărut o serie de scrieri, articole, cărți sau videoclipuri
care se ocupă de ea.
Deoarece acestea în majoritatea cazurilor pot conține multe in-
formații contradictorii, sau incontrolabile, incertitudinea a crescut si
mai mult. N-aș dori, ca și prin această scriere să le cresc numărul, prin
urmare, am ignorat toate informațiile aferente care circulă pe internet.
In mod practic, m-am concentrat doar pe trei surse de încredere, în ur-
mătoarea ordine de idei: Biblia, actualitatea și faptele istorice. Astfel aș
dori ca prin lumina acestora, cititorul însuși să-și formeze o imagine
reală despre situația actuală și cea așteptată.
În cele din urmă conținutul și scopul scrisului nu prezintă o eva-
luare a situației actuale, ci mai degrabă e un apel să luăm seama la aver-
tismentele primite de la Domnul Isus și de apostoli. Însă nici această cu-
noștință fără fapte concrete nu ne-ar fi de folos. De exemplu, degeaba
am cunoaște cu exactitate mersul trenurilor, dacă noi nu ne-am pregăti
de plecare, si nu am porni in călătorie cu trenul, această cunoștință nu
ne-ar fi de folos. Tot așa va fi și in cazul evenimentelor din vremurile de
pe urmă. Profețiile nu sunt menite doar pentru a trezii imaginația oame-
nilor, ci mai degrabă să-i avertizeze despre pericolele care urmează in
viitor.
Unele din aceste profeții se referă doar la Israel și nu ar trebui să
fie aplicate în biserici. Însă unele din mesajele lor mai poate conține și
câteva gânduri cu caracter spiritual valabil si pentru creștini, deoarece
toate fenomenele se derulează în paralel și, astfel cele referitoare la Is-
rael, au și câte o proiecție asupra bisericii. Aceasta caracteristică se
poate vedea clar prin faptul că de exemplu profeția lui Isus descrisă în

3
Matei 24, poate fi aplicată si in cazul dărâmării Ierusalimului, dar si in
cazul revenirii Sale și sfârșitului lumii.1 (Matei 24: 3).
Există o mulțime de scrieri despre viitorul posibil care se referă la
răpire, la întoarcerea lui Isus, la necazul cel mare și la mileniul păcii. Cu
toate acestea mai rămân multe întrebări fără un răspuns clar privind vi-
itorul, iar profețiile Domnului Isus cât și ale apostolilor doar sugerează
anumite lucruri. Dar pe lângă fiecare astfel de profeție, se mai includ si
cele mai importante avertismente necesare pentru noi. Am putea spune,
deci, că printre atâtea semne de întrebare se mai găsesc și câteva semne
de exclamare asupra cărora am dori să ne îndreptăm atenția.
Din Cuvânt reiese clar, că înainte de sfârșitul lumii, dominați ace-
lui rău va fi întărită, culminând în esență in domnia lui Antihrist (2 Te-
saloniceni 2: 3,4).Există semne ale venirii sale, la fel precum există si
semne ale revenirii lui Hristos după sfinții Săi. Semnele preventive sunt
la fel ca durerile premergătoare nașterii: idealismul acestui spirit în-
cepe să se amplifice din ce in ce mai mult în această lume. Deci e foarte
important să ne ocupăm de această influenta spirituală, astfel încât să
nu cădem în capcana ei. Punem un accent deosebit pe depistarea ei,
deoarece influenta sa a început să pătrundă nu numai în lume, ci și în
comunitățile creștine, înșelând astfel pe mulți.
Considerăm că este important să ne bazăm doar pe anumite fapte
concrete, prin urmare, nu am introdus nicio informație găsită pe inter-
net sau din alte surse care ar putea fi incontrolabilă, precum ar fi: des-
crierile despre conținutul vaccinului, sau teoriile conspirației. Cu aces-
tea din urmă, nu vrem să ne ocupăm in mod direct, ci aducem la iveală
doar fapte care pot fi verificate de toată lumea și care pot fi încorporate
în interpretarea împlinirii profețiilor.
Prin urmare, scrierea noastră este structurată pe baza următoa-
relor fapte:
- Semnele care prevestesc sosirea vremurilor de pe urmă,
- Natura imperiilor lumii,

1
El a șezut jos, pe Muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El, la o
parte, și I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi sem-
nul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?”

4
 - Semnul Satanei
- Promisiunile Domnului nostru pentru ai Săi.
Bazându-ne pe toate acestea, am dori să aruncăm o privire asupra
epidemiei actuale de Covid 19, și a implicațiilor sale, prin care ii mai lă-
săm si cititorului un spațiu liber de a se gândi singur in sinea lui, pentru
a putea încadra in mod corect toate aceste fenomene în marele mozaic
al profețiilor biblice. Acum însă vrem să rămânem în continuare la mo-
tivul principal al scrierii noastre, anume la avertismentele Bibliei.

SEMNELE
La cererea ucenicilor, Domnul Isus le-a înșirat semnele, care vor
preceda și vor indica întoarcerea Sa. Acestea pot fi împărțite practic în
trei grupe:
Primul include așa-numitele semne prevestitoare, ele fiind, ca
niște dureri premergătoare, despre care spune hotărât, că ele încă nu
sunt semne directe ale sfârșitului, ci doar începutul necazului.2 (Matei
24: 6,7). Ele se pot compara cu rafalele de vânt, care apar înainte de iz-
bucnirea unei furtuni mari. Acestea sunt războaiele, dezastrele naturale,
pandemiile și foametea globală, care se înmulțesc. Toate acestea au exis-
tat întotdeauna, dar în cele din urmă s-au înmulțit și au devenit pro-
bleme la nivel mondial. Acestea sunt doar un fel de gustări din cele a
mari urgii, despre care citim în cartea Apocalipsa.
Al doilea privește Biserica, si declinul general și rapid al creștinis-
mului 3(Matei 24: 10-12). Despre acest lucru amintește si apostolul Pa-
vel prin epistolele sale in mai multe locuri. Acesta va afecta întreaga
lume in așa fel, încât orice creștin, cu o credință vie, va simte efectele ei
pe propria sa piele. Va fi o distrugere atât de mare, încât si Isus a trebuit
să remarce aici: „Dar cine va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit”.

2
Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați,
căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci..
3
Atunci, mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții.
Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.. Și, din pricina înmulțirii
fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.

5
Din acest motiv, ne vom ocupa mai de aproape de această întrebare,
pentru că un astfel de declin al bisericilor creștine va permite să se pro-
ducă deteriorarea, la fel, când sarea își pierde gustul. Astfel, acest subi-
ect este partea cea mai importantă a întregii noastre scrieri, deoarece în
acest moment ne afectează cel mai mult, căci suntem nu numai martori
oculari al acestor fenomene, ci și cei afectați, și putem ajunge chiar si
victimele lor.
În al treilea grup, există semnele directe privind revenirea Sa, si
vremurile sfârșitului. Evanghelia împărăției lui Dumnezeu va fi vestită
pe tot globul pământesc și atunci va veni sfârșitul! Despre acest lucru nu
avem multe de spus, deoarece acesta se împlinește acum în fața ochilor
noștri, nu numai datorită misionarilor, ci și prin posibilitatea oferită de
tehnologie pe internet. Pe lângă toate acestea, Domnul nostru vorbește
despre un semn foarte clar la care ar trebui să fim mai atenți. El se referă
la profetul Daniel și ne atrage atenția asupra faptului, ca oricine citește
si să înțeleagă despre ce este vorba.
Așadar, acum vrem să analizăm si acest domeniu puțin mai pro-
fund. Facem acest lucru cu modul de gândire al omului simplu, acordând
atenție detaliilor la care se referă Cuvântul lui Dumnezeu în acest sens..
Înainte de a începe această analiză, mai întâi trebuie să abordăm
problemele care se întind de-a lungul istoriei, anume: lupta intre adevăr
și minciună. Căci Daniel vorbește despre imperiile lumii, create de pute-
rile spirituale. Pentru a înțelege profeția Sa, este deci nevoie să vedem
mai înainte ca de fapt ce fel de forțe mișcă lumea și ce scop urmăresc.

ÎMPĂRĂŢIA
Isus Hristos începe misiunea Sa rostind următoarele: „Pocăiți-vă,
pentru că împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi! „Acest mesaj este
de fapt proclamarea răscumpărării omenirii. A venit momentul oportun
6
de a scăpa din răutate, minciună și de consecințele lor. Aceasta mai în-
seamnă și eliberarea din împărăția si slujirea Satanei, care e stăpânito-
rul acestei lumi, care domnește peste această lume și căruia i se va da o
putere și mai mare în vremurile din urmă, mai exact: timp de trei ani și
jumătate.4 (Apocalipsa. 13: 5).
Satana își exercită domnia sa prin ajutorul oamenilor din această
lume prin intermedierea îngerilor săi. În cer, căderea sa s-a datorat aro-
ganței sale, manifestată într-o dorință de a ajunge la putere. Astfel, el se
străduiește, întotdeauna, să ajungă să domine lumea întreagă pe pă-
mânt, ceea ce a mai reușit mai mult sau mai puțin să si realizeze, dar
toate acestea au ținut doar pentru o vreme. Metodele sale de bază sunt
falsitatea și violența, care provin de fapt din caracterul său.
Aceste imperii și sisteme au fost întotdeauna limitate de pre-
zența adevărului pe pământ. Prin urmare, domnia sa nelimitată nu s-
a putut realiza niciodată, chiar dacă mulți oameni au trebuit să înfrunte
cruzimea sa neascunsă. Cu toate acestea, în vremurile din urma, potrivit
profețiilor, i se va da putere totală pentru o perioadă definită. Acum pu-
tem vedea realizarea acestuia în lume. Pe de altă parte, trebuie să vedem
și o altă condiție necesară pentru venirea lui, anume: că adevărata, pu-
terea care o reține, va scădea, până când dispare în cele din urmă com-
plet, astfel încât urâciunea pustiirii a minciunii va putea să-și stabilească
imperiul în această lume.
Pentru noi, acest al doilea factor are o greutate mai deosebită,
deoarece va apare odată cu declinul creștinismului. Prin urmare, trebuie
să luăm în considerare natura împărăției lui Dumnezeu înainte de a ne
îndrepta spre o imagine de ansamblu asupra imperiilor lumii profețite
de profetul Daniel și imperiul final, de scurtă durată.

Biserica
În această lume Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie reprezen-
tată de către oameni, la fel ca si împărăția lui Satana. Comunitatea

4
I s-a dat o gură care rostea vorbe mari și hule. Și i s-a dat putere să lucreze
patruzeci și două de luni..

7
acestor oameni este de fapt Biserica, Mireasa lui Hristos, Ecclesia. Ei al-
cătuiesc comunitatea celor răscumpărați.
Când Isus a stat în fața lui Pilat, - care era reprezentantul imperi-
ului mondial la acea vreme - a zis: „Împărăția mea nu este din lumea
aceasta.” „Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să măr-
turisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu. ”
Acolo erau față-n față cei doi reprezentanți ai celor două imperii, care se
confruntau unul cu celălalt. Unul dintre ei cu armă-n mână, o putere mi-
litară. Celălalt era aparent lipsit de apărare, vulnerabil, si umilit. Aparent
se părea că si victoria va fi câștigată de către prima putere.
Cu toate acestea, realitatea o vom afla doar în lumea invizibilă.
Cele două pârți opuse simbolizează opoziția si lupta intre cele două gru-
puri umane. Membrii Împărăției lui Hristos, neînarmați, umiliți, batjo-
coriți, aparent neputincioși stau si luptă împotriva stăpânitorului aces-
tei lumi. În această lume au necazuri, sunt persecutați și ei sunt per-
danți. Toate acestea se datorează adevărului pe care-l reprezintă5 (Ma-
tei 5: 10). Acest adevăr este stâlpul și puterea împărăției lor, si al Bise-
ricii6 (1. Tim. 3: 15).
Dar această înfrângere este doar aparentă. Imperiul Roman nu a
reușit să învingă Biserica. Acest imperiu s-a ruinat, iar religia s-a dezvol-
tat într-un imperiu mondial. Prin urmare, pierderea Bisericii este, de
asemenea, doar aparentă și se va sfârși în cele din urmă cu victoria com-
pletă a adevărului.
Biserica din această lume reprezintă împărăția lui Dumnezeu, ea
o reprezintă înaintea lumii. Iubirea frățească, altruista, mărturisește că
ei sunt urmași ai lui Hristos7 (Ioan 13: 35). Apartenența sa la adevăr este
evidentă și îl si reprezintă fără compromisuri. Aderarea la valorile di-
vine se manifestă nu numai în principiu, ci și în viața practică.

5
Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția ce-
rurilor!.
6
… să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica
Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului.
7
Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dra-
goste unii pentru alții..

8
 Dar, în majoritatea cazurilor, nu există identitate între biserica vi-
zibilă și biserica invizibilă, reală. În timp ce numărul celor din prima
scade, adevărații creștini, care pe o parte îi aparțin, si trăiesc printre ei,
cresc, se înmulțesc și se purifică. Astfel, creștinii cei drepți, fără compro-
mis, care trăiesc în lumea creștină religioasă și în biserica religioasă,
joacă rolul sării atât in interiorul bisericii, cât si în afara ei in lume.
La acest punct însă trebuie să ne oprim puțin, întrucât această
problemă nu numai că îi preocupă în mod serios pe credincioșii adevă-
rați, ci provoacă și diversiuni între ei. Mai târziu vom vorbi despre Babi-
lon, biserica decăzută, referitor la care există scris si un apel: poporul
meu ieșiți din ea. Mulți interpretează acest verset biblic, spunând, că ar
fi nevoie si in mod fizic de părăsirea bisericii compromise și seculari-
zată; în timp ce alții cred că mai bine ar fi să rămână acolo ca martori.
Două lucruri de bază trebuie să fie luate în considerare pentru am-
bele justificări. Unul este că Isus a venit pentru a salva pe oameni, și ar
vrea să-i vadă si pe ai Săi tot în această lucrare. Acest lucru arată clar, că
adevărații credincioși nu pot fugi din bisericile decăzute moral. Însă par-
tea opusă este, că lumina nu poate trăi in părtășie cu întunericul. Astfel,
părtășia avută cu o astfel de biserică, cu membrii, care trăiesc in păcate,
nenăscuți din nou, neascultători fata de Cuvânt, exprimată prin frânge-
rea pâinii8 (1. Cor. 10: 16-17) nu este altceva, decât o expresie a apar-
tenenței la un singur trup, recunoscând că păcătoșii sunt și ei
membri ai trupului lui Hristos.
Această întrebare este vitală, deoarece credinciosul nu poate face
compromisuri, ci trebuie să se distanțeze de păcate, fapta care trebuie
exprimată și prin trăirea adevărului. In caz contrar, va deveni cu adevă-
rat un singur trup cu adunarea celor păcătoși și soarta Babilonului îl va
aștepta si pe el.
Declinul bisericii lui Hristos nu s-a datorat persecuției, ci mai de-
grabă tendinței de a se asemăna mai mult cu lumea. Contrar părerilor
generale, de fapt nu libertatea religioasă a provocat declinul, ci declinul

8
Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtășirea cu trupul lui Hristos?
Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulți, suntem un trup, căci toți
luăm o parte din aceeași pâine.

9
a condus la libertatea religioasă. Acolo unde nu există adevăr, nici nu
are rost să luptăm împotriva adevărului. Scopul persecuției crești-
nilor a fost întotdeauna să învingă adevărul. Cu toate acestea, pri-
goana a atins exact opusul, deoarece a funcționat ca un ciur. În timp ce,
cei care erau compromiși au căzut, cei care s-au ținut de adevăr au fost
întăriți. Această cernere funcționează și acum, în unele părți ale lumii
sub forma persecuției creștine iar acolo unde există libertate religioasă
prin compromisuri. Prosperitatea și libertatea funcționează ca o cer-
nere prin care cad aceia care nu-L iubesc pe Domnul Isus din toată inima
si au o inimă împărțită. Numai că această cădere nu este atât de evi-
dentă, deoarece tăgăduirea Lui nu se va întâmpla prin amenințarea cu
forță, ca în timpul persecuțiilor, ci se vor lepăda de credință, păstrând în
același timp și înfățișarea formală a evlaviei.9 (2. Tim. 3: 5). Acest fapt
crește riscul posibilității de a fi înșelat, de aceea ar trebui evitat.
Scopul Satanei era întotdeauna de a îndemna poporul lui Dumne-
zeu să se închine idolilor. Acest lucru este valabil și pentru bisericile No-
ului Testament. Un idol înseamnă întotdeauna ceva, ceea ce se inter-
pune, si desparte pe om de Dumnezeu. Permițând aceasta, deja după
primele secole, a apărut declinul, care a pus în cele din urmă biserica
să ajungă de partea imperiului secular. Acest fenomen este foarte im-
portant privind subiectul nostru, întrucât o religie care astfel a eșuat, în
vremurile din urmă are și va avea un rol imens de jucat.
Împărăția lui Dumnezeu este adevăr, pace și bucurie prin Duhul
Sfânt. Biserica se sprijină pe acești stâlpi și, întrucât adevărul este pute-
rea și stâlpul ei, declinul este întotdeauna cauzat de căderea acestui pi-
lon din cauza compromisului. Apoi nici pacea nu poate fi menținută și
astfel, peste tot apar dezbinări, despărțiri și poticniri. Deoarece bucu-
ria prin Duhul Sfânt astfel va înceta, multe adunări devin doar niște
locuri de distracție. Cântările bisericești evanghelice vor fi înlocuite de
o versiune de tip laudă si închinare cu manifestări corporale, in predici
condițiile urmării lui Isus nu mai sunt amintite, apar niște spectacole
puternice, plăcute pentru auzul urechilor, îmbogățite cu tot mai multe

9
având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te
de oamenii aceștia”..

10
glume distractive. Fiindca bucuria Duhului Sfânt va dispare, crearea
unor astfel de programe vor fi necesare motivul fiind, ca in asemenea
împrejurare membrii bisericilor pot fi ținuți împreună doar dacă li se
oferă un program distractiv si interesant.
Consecința acestui fenomen va fi, că dragostea frățească se va răci
și se va crea o comunitate cu relații mai lejere, în care nu vor mai exista
nici așteptări, si nici o atenție unul față de celălalt. Aceasta aduce cu sine
pierderea puterii Evangheliei, deoarece prin răcirea dragostei părtășia
nu mai există. Astfel, evanghelizarea devine doar un program făcut in
mod conștient, ținând cont de nevoile publicului. Tema sa centrală fiind
doar harul, si astfel amintirea noțiunilor, cum ar fi: păcat, judecată, vor
dispărea complet, pentru a nu-i speria pe cei interesați. Din această ca-
uză, si harul însuși devine doar o noțiune greu interpretabilă, si în loc
de o convertire reală, Isus este doar primit in inima, fără însă să aibă loc
o transformare reală a celui convertit. În acest fel, bisericile își pierd pu-
terea spirituală, membrii lor alunecă în jos, în timp ce sunt ferm con-
vinși, că se închină cu adevărat înaintea Lui Dumnezeu, și sunt adevărați
urmași ai lui Isus.
Exact ceea ce s-a întâmplat și la prima venire a Lui Isus, același
lucru se va repeta si in zilele noastre. Când a venit Mesia cel promis,
Israel se afla într-o stare spirituală atât de decăzută, încât n-a reușit sa-
L recunoască, cu totul ca pe baza profețiilor avute, puteau să-L identifice
ușor. Cu toate acestea, foarte puțini au recunoscut. Motivul era, că erau
orbiți de o falsitatea religioasă. Deși aparent Jertfele aduse in templu, si
închinarea părea să fie la locul lor, însă inima lor era deja departe de
Dumnezeu 10 (Matei 15: 8).
Acum, Înainte de revenirea Lui Isus, creștinismul, la fel ca si Israel
atunci se afla într-o stare la fel de decăzută. Forma exterioară de închi-
nare îi înșală pe mulți crezând, ca aceasta ar fi închinarea adevărată.
Rostirea numelui lui Isus pe o parte, dar pe alta parte atașarea de lume,
de bani și de plăcerile trupești se pot împăca bine la un loc una cu alta.

10
Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar
inima lui este departe de Mine..

11
Această stare provoacă o astfel de orbire, încât credincioșii nu mai pot
vedea semnele care indică în mod clar apariția iminentă a lui Isus.
Acest lucru e dovedit prin faptul, că, in paralel, cu scăderea cre-
dinței si dragostea se va răci. Dacă creștinismul nu ar fi orbit, nu s-ar
putea întâmpla așa ceva, pentru că ar vedea semnele, s-ar uni in vederea
așteptării revenirii Domnului Isus Hristos și s-ar pregăti in rugăciune.
Însă vedem chiar opusul acestuia, prin faptul că există din ce în ce mai
multe rupturi, poticniri și gândiri firești, care își pun amprenta lor tot
mai accentuat asupra bisericilor.
Dar încă mai exista și câțiva creștini, precum Simeon și Ana care
sunt prezenți zi și noapte în templul lui Dumnezeu, oameni drepți și
evlavioși, în cei care Duhul Sfânt este prezent, și așteaptă cu adevărat
apariția Mântuitorului făgăduit care îi va elibera. Acești credincioși la
fel, ca Simeon și Ana care se rugau în templu în care în loc de închinare
exista doar o formă religioasă, la fel si adevărații creștini trăiesc în mij-
locul creștinismului contemporan care compromis, si s-a îndepărtat de
închinarea adevărată, fiind prezenți prin trupul lor, însă sunt separați în
duhul lor.

Dezbinarea cu sine însuși

Domnul nostru a spus ca orice cetate sau casă dezbinată nu poate
dăinui. Din păcate, acest lucru s-a dovedit și in cazul creștinismului. Să
aruncăm o privire la: contradicțiile dure cu sine însuși, in care s-a
amestecat creștinismul, prin care își neagă complet propriile sale
principii și mărturisiri. Prin acest comportament, va ajunge la sfârși-
tul lui pe acest pământ.
Dacă la prima vedere privim creștinismul la scară globală în com-
parație cu viețile altor popoare păgâne, ne putem face o idee despre ma-
rea contradicție care îl caracterizează. Acest fenomen este un obstacol
serios în calea acceptării creștinismului de către multe dintre neamuri
și din alte religii ale lumii. De multe ori putem auzi argumentul, că, de
fapt ce rost ar avea ca cineva să devină creștin, dacă el sau ea sau mem-
brii religiei sale trăiesc mult mai morali decât creștinii în general? La
aceasta, desigur, am putea răspunde, că lumea creștină nu este un urmaș
adevărat al lui Isus. Europa creștină de fapt nu se poate considera creș-
tină, prin faptul că nu toți a căror religie este creștinismul sunt si născuți
din nou.
12
 Aceasta contradicție o putem înțelege doar atunci când facem o
comparație între viața unui creștin evanghelic, sau a bisericilor. Ceea ce
experimentăm la nivel global poate fi observat și aici cel mult într-o
formă morală.
Dacă cineva începe să citească Evangheliile, despre învățătura și
viața lui Isus, în curând va putea observa că învățătura Sa pune un mare
accent pe faptul că urmașii Săi ar trebui să aprecieze mai mult lucrurile
cele veșnice față de cele trecătoare. De aici rezultă, că ei trăiesc mai de-
grabă în sărăcie, și viața lor se limitează doar la lucrurile cele mai nece-
sare din această lume, întrucât își dedică timpul și energia întreagă pen-
tru a câștiga lucrurile viitoare din veșnicie. În schimb, cele mai bogate
țări din lume sunt țările creștine, unde prosperitatea generală are ca re-
zultat risipa și îmbuibarea, în timp ce în lumea a treia oamenii mor de
foame..
Conform învățăturilor creștine, toți oamenii care nu devin creștini
sunt pierduți, cu toate acestea ei aduc sacrificii imense nu numai pentru
a satisface bunăstarea materială, ci și pentru plăcerile trupului, mai de-
grabă decât să doneze pentru ajutorarea celor săraci, si necăjiți. În timp
ce creștinii susțin si cred că lumea se grăbește spre judecata ei finală,
totuși se distrează si ei.
Învățătura Bibliei pune un accent deosebit de mare pe moralitatea
in domeniul senzual, cu toate acestea, în acest domeniu și țările creștine
sunt si ele în fruntea imoralității . Aceasta nu înseamnă că în lumea pă-
gână acest păcat n-ar fi existent, ci că nerușinarea este răspândită prin-
tre popoarele din lumea creștină.
Dacă începem să restrângem cercul și să observăm tot prin acest
obiectiv creștinismul evanghelic, bisericesc sau al celor care se adună in
case de rugăciune, vom găsi aceleași trăsături și intre ei. Deși creștinii
trăiesc pe acest pământ cu același scop, ca și Lot în Sodoma, totuși sunt
caracterizați de păcatul Sodomei. 11 (Ezechiel 16: 49). Cu aceasta, creș-
tinismul, inclusiv creștinii evanghelici care își practică religia, au pierdut

11
Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în
belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui neno-
rocit și celui lipsit.

13
credibilitatea și rolul sării în această lume. Aceasta se datorează con-
tradicțiilor în care există un decalaj între crezul său teoretic și vi-
ața sa practică. În timp ce pe o parte teoria ne vorbește despre o viață
dedicată lui Dumnezeu, pe de altă parte practica prezintă o viață dedi-
cată poftelor și al bunăstării trupului. În timp ce teoria lor spune, că îi
doare inima din cauza păcătoșilor nemântuiți, însă practica lor demon-
strează altceva, anume că de fapt lucrurile pământești si trecătoare sunt
mult mai importante pentru ei.
Văzând toate acestea, prin lumina adevărului, anume, modul în
care si creștinismul conservator a pășit deja tot pe această cale, nu ar
trebui să fim surprinși de profeția lui Isus pusă sub forma unei întrebări,
când El întreabă dacă va găsi oare credință pe pământ când se va în-
toarce?
Deoarece există doar o pătură foarte subțire în creștinism care
trăiește la fel ca si Lot in mijlocul Sodomei, si acesta grăbește venirea
distrugerii finală. Obstacolul format din crestini care sunt sarea, care
previne decăderea completă, care stă încă în calea venirii lui Antihrist,
si încă nu permite să se instaureze domnia finală a lui Satan în această
lume, va dispare. Devine din ce în ce mai clar faptul, că creștinismul nu
formează un trup cu Hristos, ci cu lumea.

Curva cea mare

Desfrânarea este o abordare emoțională si o apropiere de corpul
unei persoane străine și în cele din urmă cei doi devin un singur trup.
Din punct de vedere spiritual, se întâmplă la fel(Iacov 4: 4). Acesta este
sfatul lui Balaam și Izabela, care a fost acceptat cu indulgentă de biserici
și astfel ele au ajuns să fie ruinate.12 (Apocalipsa 2: 14 și 20). Râvna Bi-
sericii din primele secole, a fost înlocuită de o indiferență, care s-a

12
Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo niște oameni care țin de învățătura
lui Balaam, care a învățat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor
lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor și să se dedea la curvie... …
Dar iată ce am împotriva ta: tu lași ca Izabela , femeia aceea care se zice proro-
cită, să învețe și să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie și să mănânce
din lucrurile jertfite idolilor...

14
produs din cauza cedării in fața ispitei, si a poftele ochilor, si s-au lăsat
să fie influențați de lume, ceea ce a cauzat moartea primei lor iubiri. În
același timp, s-a încheiat si persecuția. Biserica a găsit din ce în ce mai
mult vocea comuna cu reprezentanți ai lumii și astfel mai târziu nu nu-
mai că a devenit tolerată, ci a și dobândit roluri seculare importante.
Constantin cel Mare a fost primul împărat care a legalizat religia
creștină și a convocat un consiliu unde el însuși a prezidat. Prin ordinul
său creștinismul a devenit o religie recunoscută, astfel a scăpat de per-
secuțiile profețite de Isus Hristos. Astfel creștinii au câștigat cele mai fa-
vorabile poziții seculare, si au devenit și oficiali în administrația publică.
E un semn înfricoșător atunci când conducerea statului și crești-
nismul găsesc împreună o soluție și sunt capabili să se apropie re-
ciproc prin negocieri. Acest lucru însă nu se poate întâmpla nicio-
dată fără compromisuri.
Prin această abordare s-a deschis calea către un factor foarte im-
portant. Căci Imperiul Roman a fost slăbit de tensiunile sale interne și
zilele sale au fost deja numărate. Dar, din moment ce acest imperiu tre-
buie să dureze până la sfârșitul vremurilor, spiritualitatea a continuat;
numai acum într-o altă formă. Religia a preluat și a dus mai departe do-
minația lumii exercitată anterior de puterea păgână. Sediul său a rămas
tot la Roma, însă în locul imperiului, papalitatea a început sa exercite o
putere care s-a extins apoi chiar si dincolo de granițele fostului imperiu.
Prin urmare, teoria, care presupune, că Imperiul Roman va fi reînnoit in
forma sa anterioară nu este chiar pe deplin corectă, ci este mult mai pro-
babil, că dacă acesta se va înnoi, chiar dacă prin aparența sa si metodele
sale va fi diferit față de prima sa formă, însă spiritualitatea sa va rămâne
neschimbată.
Această putere, prin splendoarea și stilul său de viață luxoasă, nu
a rămas in urmă cu nimic față de predecesorul său. Spiritualitatea sa
neschimbată se dovedește prin faptul ca ea va persecuta pe credincioșii
cei adevărați. În timpul domniei sale, ea a executat chiar si mai mulți
creștini adevărați, care mărturiseau credința lor, decât predecesorul său
spiritual.
În Apocalipsa 17 găsim o descriere precisă a acestei puteri, exem-
plificată de o femeie curvă, pe care nu este atât de greu s-o identificăm.
În orice caz, trebuie remarcat faptul că femeia, care ședea pe spatele fi-
arei, apare aici în strânsă legătură cu fiara văzută de Daniel și ce i s-a

15
arătat si lui Ioan în vedeniile sale(vers 3.). Violetul este culoarea Biseri-
cii Catolice, pietrele prețioase și perlele se referă la viața sa luxoasă, iar
cupa de aur din mână este un simbol (vers 4.). Numele de pe frunte:
TAINA, se referă la viața sa anterioară, când era încă biserica a lui Hris-
tos (Col. 1: 26, Efeseni 5: 32), dar a devenit Babilonul cel mare(vers 5.).
Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să știm că, deși Ierusalimul este
întotdeauna un simbol al împărăției lui Dumnezeu, Babilonul simboli-
zează puterea seculară, satanică. Faptul că această femeie a fost beată
de sângele sfinților înseamnă fără îndoială persecuția brutală a creștini-
lor pe care a comis. - (vers 6.).
În versetul 8 există o remarcă importantă, oarecum si misterioasă,
anume: care era, nu era și totuși este. Aceasta înseamnă că aparent a
dispărut, dar în realitate mai există ca o putere reală. Evident, acest lu-
cru nu trebuie dovedit, deoarece este un fapt istoric rolul conducător al
Bisericii Catolice după căderea Imperiului Roman. Începând de aici, in
acest capitol se vorbește deja despre această putere, care devine una cu
fiara și chiar dacă rolurile lor sunt diferite, scopul lor este același.
Există, totuși, o profeție clară că fiara însăși va urî, va jefui și va
distruge pe această femeia curvă. La sfârșitul vremurilor, ea nu va mai
avea nevoie de biserica căzută, ceea ce va lua pedeapsa ei vrednică, pen-
tru că fiara a ajuns la putere prin ajutorul ei.
Aici merită să ne oprim o clipă și, înainte de a ne opri la gândul, că
această curvă cea mare ar fi Biserica Romano-Catolică, trebuie să fim
atenți la faptul, că aceasta este o spiritualitate care s-a creat in urma unei
contaminări cu lume. Începând din acest moment, devine actual si rolul
creștinismului din zilele noastre, inclusiv al neo-protestanților, așa-nu-
mitele biserici evanghelice, care au pășit deja pe urmele fostei biserici.
Fiind infectate și ele prin spiritul idolatriei și desfrânării, si ele o să aibă
de asemenea, un rol deosebit la sfârșitul vremurilor, la acest fenomen
putem asista deja acum in zilele noastre.
Baza acestui fenomen se află in mișcarea ecumenică, la care par-
ticipă practic majoritatea bisericilor mici, fie într-o formă practică, cum
ar fi întrunirile comune de rugăciune, fie indirect, bucurându-se de spri-
jinul ei. Acest fenomen este o cale sigură către crearea unei religii mon-
diale. Acest model coincide cu modelul Babilonului, în care teoretic
toate popoarele subjugate și-au putut păstra religia, cultura și limba și

16
chiar regatul –bineînțeles, că numai sub controlul Babilonului. Rezulta-
tul a fost însă o fuziune intre elementele amintite mai sus.
Mișcarea actuală nu poate nici ea sa aibă un alt rezultat, dar tre-
buia să aibă și un antecedent. Căci aici nu se pomenește de pocăința Bi-
sericii Catolice pentru că anterior îi persecutase cu duritate pe protes-
tanți. Protestanții au devenit din ce în ce mai abordabili purtând asupra
lor semnele spirituale prin care Babilonul își exercită de fapt puterea.
Când vorbim despre semnele spirituale, nu trebuie să ne gândim
la manifestări practice precum rozariul, sfânta Liturghie și așa mai de-
parte. Satana nu este interesat de lucrurile exterioare, ci doar de conți-
nutul lor. Prin urmare, această abordare are loc pe acest plan și este su-
ficientă pentru puterile întunericului. Astfel, aceste biserici mici vor
juca, de asemenea, rolul bisericilor mari la sfârșitul vremurilor, însă
doar pe teritoriul lor, în propria lor cultură și în raport cu propriul lor
popor. Despre acest rol vom scrie mai târziu.

Împărăția lui Satana

Majoritatea imperiilor lumii profețite de Daniel sunt deja fapte is-
torice. Imperiul babilonian care era la putere pe vremea sa, Imperiul
medo-persan ulterior și Imperiul macedonean (grec) al lui Alexandru
cel Mare nu sunt doar o chestiune de presupuneri, ci au fost numiți în
mod deschis de profet. Prin urmare, pe acestea nu le mai amintim.
A patra țară, pe de altă parte, prezintă un interes mai serios pen-
tru noi, întrucât are încă o rațiune de a fi, așa cum am văzut anterior. De
aceea este important să ne ocupăm de ea, în comparație cu situația din
timpul nostru. În niciun caz nu vrem să facem presupuneri, ci mai de-
grabă să comparăm profețiile cu faptele actuale, care sunt cunoscute de
toată lumea. Nici prin asta nu vrem să pierdem din vedere scopul prin-
cipal al scrierii noastre, să atragem atenția asupra pericolelor și factori-
lor care au dus la declinul spiritual al bisericii și, în cadrul ei, al indivi-
dului, care o va duce direct la pierzare.
Trebuie să fie clarificate lucrurile de bază in scopul de-a putea fi
înțelese atât esența cât și natura puterii răului, a urâciunii pustiirii,
deoarece astfel ne putem păzi, să ne ferim de acest spirit distructiv.
Aceste imperii au fost și vor continua să fie hrănite de caracterul
esențial al lui Satana până la sfârșitul vremurilor. El a intrat în posesia
puterii prin îngâmfarea sa, pe care o poate exercita prin puterile
17
întunericului și prin oamenii care sunt receptivi la astfel de idei. Scopul
său în toate cazurile este rebeliunea împotriva lui Dumnezeu și a legilor
Sale divine. Prin urmare, dorința de-a veni la putere, fie în lume, fie în
biserică, duce la o cădere după o perioadă de înălțare. Așa a fost întot-
deauna și tot așa va fi și cu împărăția acestei lumi.
Dictaturile diferă fundamental intre ele în două metode de acțio-
nare care servesc în esență același scop totuși există unele suprapuneri
și în metodele lor. Prima metodă este utilizarea violenței deschise. În
acest sens, ei exercită dominația prin războaie și opresiune, care este un
mijloc de a câștiga puterea.
Al doilea este mult mai ascuns și înșelător, care este așa-numita
dictatură a bunăstării. Esența acestui fapt este că un lider înfometat
după putere, recunoscând nevoia oamenilor, este capabil să vină cu
o soluție strălucitoare, astfel încât masele se aliniază voluntar în
spatele lui. Acest lucru necesită întotdeauna un fel de situație de criză.
Un bun exemplu în acest sens este criza economică din Germania din
anii 1930, în care Partidul Național Socialist (nazist) a venit la putere,
oferind în același timp o serie de soluții tangibile în plus față de promi-
siuni. Prin aceasta, a reușit să mobilizeze o țară întreagă. Pe de altă
parte, a trebuit să-i anihileze pe toți cei care s-au împotrivit, fiind consi-
derați ca niște obstacole, care stau in calea ieșirii din criză. Datorită bu-
năstării oamenilor pe care și-a stabilit-o ca scop, nu poate tolera rezis-
tența, așa că câțiva oameni au trebuit să fie sacrificați pentru binele mul-
țimii.
Exact astea vor fi metodele dictatorului vremurilor de apoi, care
se apropie, și prin astea se ascunde si metoda sa de înșelare. Prin ur-
mare, biserica, care a devenit potrivită pentru realizarea planurilor
sale, va avea o importanță deosebită. Cea mai obișnuită metodă pe care
Satana o folosește pentru credincioși este înșelăciunea, prin care, fie
prin pasaje biblice răsucite sau ideologii, care nu corespund cu învăță-
turile biblice dar sunt simpatice în aparență, încearcă să-i inducă în
eroare pe creștini care trăiesc după jumătăți de adevăruri. Prin urmare,
fiara descrisă în Biblie apare probabil la început nu ca un dictator teribil,
crud, ci ca un adevărat binefăcător în care mulți cred că descoperă ade-
văratele valori creștine.

18
 A patra fiară
În cartea lui Daniel citim profeția, la care se referă însuși Domnul
Isus ca semn direct al întoarcerii sale. El însuși o numește urâciunea
pustiirii.
S-au făcut nenumărate speculații în ultimele două milenii cu pri-
vire la existența unei persoane numite Antihrist. Aceste presupuneri nu
erau lipsite de motiv, pentru că marele tiran care va apare în cele din
urmă a avut o mulțime de precursori. Motivul simplu pentru aceasta
este că au fost mulți care au intrat în dominația lumii și unii au obținut,
de asemenea, succesul pe o perioadă de timp. Dintre aceștia, conducă-
torul sirian, Antiochus Epiphanes, era cel mai potrivit pentru profeție,
deoarece și-a stabilit propria conducere în Ierusalim profanând tem-
plul, instituind astfel urâciune și persecuție cruntă împotriva evreilor.
Se pare că el nu ar fi putut fi cel, la care se referea Isus în legătură cu
vremurile sfârșitului, deoarece își făcuse actul cu aproximativ două sute
de ani înainte.
În capitolul 12 a cărții profetului Daniel, citim unele lucruri, care
sunt pe deplin în concordanță cu declarațiile directe ale lui Isus și cu
declarațiile lui Ioan. Una dintre cele mai importante dintre acestea este
că domnia sa cade la sfârșitul vremurilor, și acoperă o perioadă bine de-
finită: 1290 de zile (Daniel 12:11), 42 de luni (Apocalipsa 13: 5), adică
exact 3 și 1/2 ani . Există semne clare ale venirii sale, dar începutul dom-
niei sale poate fi determinat cu precizie, deoarece doar în acest mod este
posibil să se interpreteze întreaga perioadă a domniei sale. Domnul Isus
își asociază propria Sa venire cu venirea acesteia, după cum confirmă si
apostolul Pavel13 (Matei 24: 14,15; 2. Tes. 2: 3). Dar credincioșii nu-l
așteaptă de fapt pe fiul pierzării însuși, ci doar apariția lui, care va
fi un semn clar, care prevestește revenirea Domnului. Pentru că ei
îl așteaptă pe Isus însuși, cel Care îi eliberează de mânia viitoare, care

13
De aceea , când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit proro-
cul Daniel , așezată în Locul Sfânt – cine citește să înțeleagă! –. căci nu va veni îna-
inte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul
pierzării,,

19
vine odată cu apariția Antihristului14 (1. Tes. 1: 10). Prin urmare, două
lucruri sunt importante pentru noi: să vedem și să percepem acest semn
și, mai important, să fim pregătiți pentru întoarcerea Domnului Isus.
Practic, aceste două lucruri sunt obiectivele principale ale scrierii noas-
tre și după aceste criterii abordăm problemele în consecință. Așa inter-
pretăm si profețiile lui Daniel referitoare la aceste vremuri.
Despre ultimul imperiu primim descrieri prin profeție în trei fe-
luri:
1.Visul regelui Nebucadnețar despre o statuie grozavă care era in-
terpretat de Daniel (capitol 2). Al patrulea imperiu este reprezentat de
picioarele și degetele de la picioare ale statuii, un imperiu puternic, to-
tuși își poartă fragilitatea.
2.Visul lui Daniel despre cele patru imperii mondiale, în care ulti-
mul este simbolizat de un animal extrem de puternic și teribil, care spul-
beră totul cu dinții de fier. Acest animal avea zece coarne(Daniel 7: 7).
3.Viziunea lui Daniel, în care obținem o descriere mai detaliată a
imperiilor medo-persane și macedoniene, iar al patrulea este un rege
norocos, care apare, face minuni, cu mare putere, dar nu prin propria sa
putere.
Fiecare viziune sau vis vorbește despre aceeași putere despre
care Isus însuși și apostolul Pavel au profețit și despre ea putem citi si
în cartea Apocalipsa. Interpretarea acestora este abordată într-o serie
de articole, cărți și predici. Multe dintre acestea, se bazează pe ipoteze
în timp ce încearcă să identifice profețiile cu situația politică, economică
sau socială actuală. La fel s-a întâmplat, de exemplu, si in cazul apariției
papalității, a lui Napoleon sau Hitler, despre care putem spune în mod
evident, că toți aceștia, fiecare era doar cate-un precursor al ei. Prin ur-
mare, noi trebuie să avem in vedere si noile presupuneri, dar totodată
si să analizăm cu atenție mai detaliat si particularitățile care caracteri-
zează acest imperiu.
Deci trebuie să analizăm cu atenție toate ipotezele, pentru că apa-
riția profetului fals și a fiarei nu va fi un fenomen incert pentru

14
și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus,
care ne izbăvește de mânia viitoare.

20
credincioșii adevărați, ci va fi foarte exact identificabil. Conform Apoca-
lipsa 13:18, va avea un număr care poate fi socotit cu exactitate pentru
cei înțelepți. Cheia acestui fapt este să știi sigur cine sunt de fapt acești
înțelepți. Matematicieni, teologi, sau niște oameni care au o inteligență
deosebită, sau cunoștințe vaste, sau multe informații? Însă întrebarea
este: Oare ce înțelege Cuvântul lui Dumnezeu prin noțiunea de înțelep-
ciune? Acest lucru vom analiza mai detaliat in cele din urmă, deoarece
are un rol crucial în problema discutată.
Acum pe baza Cuvântului, analizăm mai detailat caracteristicile
acestui imperiu, astfel cei ce sunt cu adevărat înțelepți îl vor recunoaște
nu numai înfățișarea, ci și semnele definite ale apropierii și ascensiunii
sale.
Abilitatea de a Induce în eroare va fi o caracteristică foarte rele-
vantă. Din descrierea lui Daniel am putea concluziona că diavolul însuși
va fi revelat imediat prin apariția sa, dar pentru aceasta nu trebuie să
pierdem din vedere faptul, că aceste viziuni prevestesc realități spiritu-
ale, deci nu neapărat aparențe exterioare. Satana își începe domnia sa în
unele zone aproape întotdeauna ca un înger al luminii. Prin urmare, el
va putea atrage de partea sa o mare parte din întreaga omenire, inclusiv
si din masele creștinilor. Precursorul acestuia este umanismul care a
apărut cu secole în urmă, dar care până acum a remodelat întreaga lume,
înlocuind valorile divine cu valori mai acceptabile, mai prietenoase fată
de oameni la o scară mondială. Astăzi, această spiritualitate a remodelat
și gândirea și practica bisericilor creștine, rezultatul fiind, că practicile
anterioare au fost complet puse deoparte ca niște lucruri demodate și
învechite. Aceasta oferă baza pentru înșelăciunea cea finală, ca bisericile
și membrii lor care au acceptat anterior un astfel de concept spiritual,
să accepte să intre în mod voluntar in capcană, nebănuind pericolul ce
ii așteaptă. Apostolul Pavel descrie in felul următor pe cei ce îl vor cre-
dea:
„Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni,
de semne și puteri mincinoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru
cei ce sunt pe calea pierzării; pentru că n-au primit dragostea adevă-
rului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lu-
crare de rătăcire, ca să creadă o minciună; pentru ca toți cei ce, n-au
crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire să fie osândiți. (2.
Tes. 2:9-12)

21
 Ideea Umanismului poate fi admirat doar de către un om firesc,
pentru că acela este favorabil naturii sale. Satana își va exercita stăpâni-
rea pe pământ asupra celor care au cedat anterior înaintea acestei false
spiritualități. Întrucât deja infectase mase uriașe cu astfel de idei, a des-
chis deja calea spre apariția sa. Acesta este un semn atât de clar al venirii
sale încât cei care se țin de adevărul divin afirmat clar de Cuvânt pot
vedea clar acest semn.
Întrucât aceste minciuni prezentate ca un adevăr au infectat în-
tregul creștinism și afectează mai mult sau mai puțin aproape pe toată
lumea, considerăm că este important ca mai târziu să vorbim despre ele
in mod destul de practic.
Domnia sa va fi la nivel mondial15 (Apocalipsa 13: 7). La ceea ce
visau anticriștii anteriori toate acestea lu îi fi date. Foștii conducători,
care căutau dominația lumii, au întâmpinat o serie de obstacole în calea
realizării acestui plan, care până acum au fost complet înlăturate. Dez-
voltarea uimitoare a tehnologiei a făcut posibilă realizarea unei lumi
globalizate care nu s-ar fi putut naște nici măcar în imaginația celor care
au exercitat puterile anterioare.
Apariția radioului și a televiziunii a fost un pas uriaș în această
direcție. Prin aceste canale, milioane de oameni pot fi influențați. Cât de
mult ar fi putut beneficia Imperiul Roman de acest instrument, care
oferă încă doar o fracțiune din posibilități în comparație cu tehnologia
actuală.
Condițiile de bază pentru menținerea dictaturilor sunt: influența
și controlul asupra oamenilor. Pentru instaurarea acestuia instrumen-
tele sunt deja disponibile, tot ce mai lipsește este să fie utilizate. Putem
observa cum această tehnică pătrunde în viața oamenilor și cum devine
din ce în ce mai personală și inevitabilă. Dacă tehnica actuală ar fi apărut
fără nicio tranziție, creștinii cu siguranță ar
fi respins. Dar cucerirea a avut loc doar pas cu pas, așa că a reușit
să cucerească mase imense.

15
I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască. Și i s-a dat stăpânire
peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam.

22
 Pentru funcționarea perfectă a unei dictaturi - așa cum am mai
menționat - controlul și influența sunt esențiale. Chiar și recent s-au fo-
losit încă microfoane încorporate, așa-numitele „Ploșnițele”, si astfel au
fost interceptate conversațiile telefonice, oamenii au fost urmăriți și s-
au folosit de informatori. Toate acestea au necesitat mult timp și multă
muncă, dar eficiența lor a fost destul de scăzută - cel puțin în comparație
cu instrumentele actuale. Astăzi, pentru o ascultare mai sigură, pur și
simplu avem cu toții microfonul personal în buzunarele noastre. Și ur-
mărirea a devenit inutilă, deoarece același instrument a făcut posibilă
cunoașterea exacta a locului fiecărei persoane unde se află. Deși acum
știu doar locul, unde se află telefonul, dar pe măsură ce aparține din ce
în ce mai mult omului, fiind un obiect fără de care nu mai putem trăi, au
obținut rezultate extraordinare în domeniul controlului. Și dacă se rea-
lizează ca toți oamenii să aibă această tehnică conectată la corpul lor,
atunci calea va fi de acum înainte complet deschisă controlului total.
Orice credincios ar putea spune că pentru el nu este o problemă
acest control, deoarece dacă el umbla în lumină, nu trebuie să se teamă
dacă o să fie urmărit sau interceptat. De fapt așa si este, e adevărat.
Însă mult mai mare este problema privind partea a doua, anume
influența. Oricine crede că mass-media sau internetul sunt doar niște
instrumente utile de orientare prin care putem să recunoaștem mai
ușor semnele vremurilor acela gândește foarte greșit. Aceste instru-
mente sunt tot în mâinile stăpânitorului lumii, și fără îndoială, la fel ca
pe Mamona, credinciosul le poate folosi si în scopuri utile, dar în același
timp își poate face si lui însuși daune imense.
Un alt domeniu de influență prin intermediul mass-media este
aplicarea unui efect demonic distrugător moral. Dacă cele descrise mai
sus îi afectează și pe creștini, atunci acesta si mai mult. În ambele dome-
nii, poate să distrugă, deoarece credincioșii iubesc lumea, adică dorin-
țele trupului și a ochilor și lăudăroșenia vieții. Prin acest canal, diavolul
a reușit să introducă în inimile oamenilor lucruri care, au început să
modeleze conștiința și să distrugă valorile divine. El și-a obținut
succesul printre creștini ascunzându-și otravă printre o mulțime
de mesaje și informații inofensive, utile și necesare.

23
 Morala bună, curată și dreptatea, pot fi corupte prin toate influen-
țele care vin din partea celui rău.16 (1. Cor. 15: 33). De aceea Cuvântul ne
avertizează să nu avem părtășie cu cei care nu au un comportament mo-
ral.17 (Efeseni 5: 11; 2. Cor. 6: 17). Acest regulament se aplică chiar și in
cadrul bisericii anume, să întrerupem orice contact cu credincioșii care
au moravuri corupte.18 (1. Cor. 5: 11), căci efectele răului acționează ca
o plămădeală asupra întregii comunități19 (1. Cor. 5: 6).
Prin mass-media, Satana exercită o influență deosebită asupra în-
tregii omeniri, dintre care foarte puțini sunt acei care sunt excepții. De
asemenea, a reușit să ocupe si gândirea unora dintre creștini evanghe-
lici, și astfel să-i aducă pas cu pas în unele stări, care la urmă au efecte
negative puternice. Șirul lor începe cu articole și videoclipuri care conțin
cunoștințe inofensive și apoi încet se strecoară intre ele din ce în ce mai
multe lucruri, care sunt deja necurate. Prin acest canal, Satan domină
literalmente sufletele oamenilor, inclusiv si ale credincioșilor care, ca-
zând in capcana ispitei, au intrat sub influența sa intr-un mod inconști-
ent.
Omul este mult mai vulnerabil decât ai putea crede. De aceea Cu-
vântul lui Dumnezeu ne avertizează să ne ferim de tot ceea ce se pare
rău.20 (1. Tes. 5: 22). Pentru trei lucruri este foarte periculos atunci când
oamenii credincioși intră în acest domeniu.
De obicei, alunecarea are loc atât de încet și imperceptibil încât
victima nici măcar nu este conștientă de aceasta. De exemplu, dacă ci-
neva începe să se uite la filme distractive, care par inocente, mai de-
vreme sau mai târziu va urmări si filme cu încărcături demonice fără să
aibă mustrare de conștiință. Acest fenomen deschide calea spre

16
Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.”.
17
și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă
mai degrabă osândiți-le.; De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei,
zice Domnul. Nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi.,
18
Ci v-am scris să n-aveți niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că își
zice „frate”, totuși este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăi-
mător sau bețiv sau hrăpăreț; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncați..
19
Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala?.
20
Feriți-vă de orice se pare rău.!

24
dominația mondială a lui Satan, în care mulți creștini vor intra, fără să-
si dea seama. Sub influența mass-media, ei vor deveni insensibili la ade-
văr, în timp ce vor fi dispuși să accepte falsitatea. Toate acestea se în-
tâmplă deoarece toate apelurile Scripturii referitoare la sfințenie sunt
ignorate21 (2. Petru 3: 11,14; 1. Tes. 3: 13). Putem fi siguri că aceste
mijloace de informare nu pregătesc oamenii pentru sfințenie, pen-
tru așteptarea lui Hristos, ci pentru viață desfrânată, necurată și
falsă, pentru venirea și domnia fiarei. Fericit este cel care nu și-a
mânjit hainele și va putea umbla cu Domnul îmbrăcat în haine albe22
(Apocalipsa 3: 5).
Al doilea pericol este dependența. Chiar dacă cineva își dă seama
că se află sub influenta unei stări de dependentă, este incapabil să se
elibereze din ea singur, fără un ajutor extern. Când ar fi putut încă să
o facă, nu a făcut, când a vrut să facă deja nu a putut. Această robie
se referă în mod clar la influența demonică și care la rândul ei deschide,
calea către o domnie mondială în care masele își pleacă neputincios ca-
pul. Numai Isus Hristos poate elibera omul de astfel de dependentă, care
de obicei, în cazuri mai grave nu mai are nici capacitatea să se întoarcă
la El. Iar pe de altă parte si bisericile, au slăbit și astfel nici ele nu au
puterea să-l ducă la El.
Al treilea pericol este problema necesității. Internetul a acoperit
deja majoritatea domeniilor vieții economice. Astăzi, este de neconce-
put să faci afaceri, să studiezi în învățământul superior fără el. Este, de
asemenea, esențial pentru multe locuri de muncă bine plătite. În gene-
ral, totuși, toată lumea se confruntă cu faptul că acest pachet include, de

21
Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar tre-
bui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă,. De aceea, preaiubiților, fi-
indcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără
vină și în pace. … ca să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în sfințenie
înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos îm-
preună cu toți sfinții Săi.
22
Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicide-
cum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și
înaintea îngerilor Lui.

25
asemenea, o serie de tentații și factori infecțioși pe care diferite pro-
grame de filtrare încearcă să le elimine. Cu toate acestea, chiar dacă
există încă sensibilitate spirituală, credincioșii tot vor mai cădea în mod
constant în aceste domenii. Aceasta este zona în care credincioșii sunt,
de asemenea, „obligați” să-și plece capul în fața răului.
Acum încă mai există oportunități de locuri de muncă, care nu ne-
cesită utilizarea internetului, dar de obicei nu sunt la fel de bine plătite,
sau sunt plătite cu salarii mici. Există foarte puțini credincioși înțelepți
care ar fi dispuși mai degrabă să-și reducă din bunăstarea lor sau să re-
nunțe la carieră pentru a scăpa de aceste influențe. Acest lucru mai târ-
ziu, când va apare Antihristul, va acoperi toate domeniile vieții econo-
mice. Acum ar trebui să ne mulțumim cu ceva mai puțin, atunci însă va
fi vorba de a-ți câștiga existența. O persoană care acum refuză să-și mi-
nimizeze nevoile și planurile sale nu va putea să renunțe nici atunci.
Dacă luăm în considerare faptul că în epocile anterioare a existat o lipsă
totală de oportunități pentru o tehnologie de a construi o dominație
mondială completă, acum putem vedea că drumul este pregătit pentru
aceasta. Trebuie să ne gândim in mod serios, dacă cumva ne aflăm și noi
tot pe această cale, expunându-ne la influența lui Satana și în acest do-
meniu.
Până acum, am văzut ce instrumente stau la dispoziția sistemului
de dominație mondială care se apropie, cunoscut și sub numele de noua
ordine mondială, nu fără motive întemeiate.
Noua ordine mondială este o instaurare conștientă, așa cum in-
dică inscripția latină de pe bancnota de un dolar, care se află in circulație
neîntreruptă de zeci de ani: Novo Ordo Seclorum - adică o nouă ordine
mondială. Motivul, pentru care aceasta inscripție este tipărită chiar pe
bancnota de un dolar are o explicație deosebită. Acest lucru se datorează
faptului că la baza noii ordini mondiale se află economia, prin care poate
influența în mod direct întreaga omenire, prin faptul, ca nimeni nu va
poate vinde sau cumpăra, ci doar cel care își pleacă capul înaintea aces-
tui sistem. Dar aceasta se va realiza doar în vremurile de pe urmă, în
timpul domniei sale; între timp, însă, se pregătește calea spre instaura-
rea acestuia.
Partea tehnică nici nu trebuie prezentată în mod specific, ceea ce
permite controlul deplin al vieții economice. Primii pași în acest sens au
fost utilizarea pe scară largă a conturilor bancare, urmată de apariția

26
cardurilor bancare, care a facilitat administrarea conturilor, sporind to-
todată controlul asupra economiei.
Există un fenomen foarte greu de interpretat, dar fără îndoială
real: îndatorarea lumii. Aceasta se mai numește și o capcană a datoriilor.
Un lucru este cert: debitorul este expus creditorului. Aparent, el
deține ceea ce a obținut printr-un împrumut, în realitate, însă, nici asta
nu este al său, ci al creditorului său ipotecar, în timp ce el însuși deja
geme plătind dobânzile, când încă nici măcar nu începuse să rambur-
seze capitalul. Astfel, până la rambursarea întregii datorii, el returnează
băncii un multiplu al valorii pe care a obținut-o. Pentru a plăti, trebuie
să produci valori care stau la baza banilor prin care se poate plăti. Acest
lucru necesită multă muncă, deoarece din cauza dobânzii, debitorul va
fi nevoit ca prin producția sa si prin munca sa depusă in cea mai mare
parte să lucreze doar pentru creditor. Astfel, el devine practic un sclav
al aceluia, în timp ce, ca orice sclav cinstit se poate bucura doar de o mică
parte din rezultatul muncii sale. Acesta este singura explicație prin care
putem să înțelegem de unde apare de fapt criza lipsei de timp în lumea
noastră extrem de productivă, deoarece se procedează in așa fel, ca unul
să devină sclavul celuilalt prin datorii.
Cel care ia un împrumut plătește foarte mult, cel care nu ia
un împrumut, cu atât mai puțin. Într-adevăr, îndatorarea nu este doar
o chestiune personală, ci chiar și statele sunt deja îndatorate. Iar statele
sunt formate din cetățeni, care plătesc dobânzi la împrumuturile luate
de stat, fără să știe acest lucru. Acesta se datorează faptului, că o țară își
poate rambursa împrumuturile doar colectându-le prin diferite taxe de
la cetățeni. Acest lucru este posibil nu numai sub formă de impozite obli-
gatorii, ci și sub diferite impozite pe vânzări și accize, TVA etc., încorpo-
rate în valori. Deci cine consumă mai mult plătește mai mult. Acest
lucru se datorează faptului că cea mai mare parte a contraprestației
pentru fiecare produs sau serviciu achiziționat este o taxă, din care doar
o parte este cheltuită pentru bunuri publice, iar o parte semnificativă
pentru rambursarea datoriei publice.
Numai credincioșii adevărați nu cad în această capcană a datorii-
lor, pentru că ei caută mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea
ei și bunurile pământești necesare li se va da la vremea potrivită. Deși,
de asemenea, plătesc impozite în mod indirect, aceasta are o pondere

27
atât de neînsemnată în viața lor, precum cele două drahme cerute de
Domnul Isus. (Matei 17: 24).
Deoarece datoria este globală, băncile care oferă împrumuturile
câștigă dominația mondială. Scopul lor nu este de a rambursa împrumu-
turile negarantate pe care le acordă, ci de a obține bani susținuți de do-
bânzi care produc de fapt valori prin rambursarea dobânzii. Dar nici
acesta nu este scopul final, întrucât peste o anumită limită nici valoarea
materială nu mai oferă omului simțul împlinirii. Ideea este la fel de im-
portantă ca si când un proprietar de fabrică poate arăta spre o fabrică
zicând: „e a mea”, în timp ce în realitate, lui personal nu-i folosește și nu
se poate bucura aproape de nimic din ea. Scopul este doar stăpânirea.
Cei trei factori menționați mai sus, controlul total, influența și
centralizarea economiei, pregătesc într-un ritm rapid calea spre
realizarea dominației întregii lumi. Omenirea își bagă capul în
mod voluntar în acest jug, prin faptul, ca ar vrea să aibă din ce în ce
mai mult din toate lucrurile, de exemplu: să aibă bani prin Ma-
mona, să se distreze, să aibă o viață trăită in plăcerile trupului, o
viață ușoară. O asemenea viziune despre viață în Biblie este numită ne-
bunie și, de fapt, așa si este. Mulți creștini au devenit, de asemenea, de-
pendenți din acest punct de vedere, din momentul in care au devenit
neascultători fată de Cuvântul lui Isus, si nu s-au lepădat de ei înșiși, au
intrat în capcana lui Satana. Astfel a decăzut creștinismul, care joacă un
rol principal în pregătirea căii, anume: rolul profetului fals si mincinos.

Profetul fals sau cel mincinos

În partea a 13-a a cărții Apocalipsa, apare o altă fiară, care, arată
ca Mielul, are două coarne, dar vorbește ca Satana. El este numit profetul
fals prin Cuvânt (Apocalipsa 19:20).
Deși o mare parte din acest rol se va materializa doar în viitor,
merită remarcat punctele care încep deja să se desfășoare.
Înainte de prima apariție a lui Hristos, a existat un pregătitor de
drum, un profet care i-a deschis calea. El a fost Ioan Botezătorul.
Satana lucrează în moduri similare: are nevoie și el de un profet
care să-i deschidă calea. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că, deși
28
trăim într-o lume păcătoasă și materială, mulți oameni sunt atașați de
valorile creștine. Pentru a-i atrage si pe aceștia de partea sa, este absolut
necesar să fie un profet fals, care să promoveze fiara, si să-i influențeze
masele de oameni, să accepte stăpânirea fiarei. Acest profet fals s-ar
putea să fie o persoană sau un grup creștin, care vorbește în numele lui
Dumnezeu. Astfel va reuși să amăgească pe mulți creștini. Primul și cel
mai important semn distinctiv este cooperarea sa cu puterea seculară.
Adevărații profeți au fost întotdeauna tulburați și persecutați, nu ar fi
fost niciodată în stare să slujească unui sistem secular. Deși au respectat
regii și toate puterile, dar prin misiunea lor transmiteau mesajul Dom-
nului si nu s-au ascuns de frică.
Falșii profeți au vorbit întotdeauna oamenilor ce le-a plăcut
să audă cu urechile lor. Să ne gândim numai cum au încercat cei patru
sute de proroci mincinoși să-i convingă pe Ahab și pe Iosafat să meargă
la luptă împotriva Ramotului din Galaad, căci Domnul îi va da în mâinile
lor. Ahab avea intenția declarată de a recuceri orașul și a vrut să audă
susținerea ideii sale si din gura profeților. Astfel patru sute de astfel de
oameni l-au încurajat să-și îndeplinească planurile.
Pe Mica nici măcar nu a vrut să-l asculte regele, spunând că îl
urăște pentru că i-a profețit întotdeauna numai răul, si nu spunea ceea
ce voia el să audă.
Să ținem cont de două lucruri importante din această întâmplare:
acești profeți nu erau din neamuri, ci erau oameni care aparțineau po-
porului lui Dumnezeu. Înșelarea chiar din acest motiv pornește din
sânul bisericii, profeții falși fiind membri activi ai bisericii. Al doilea
punct este, că erau majoritari împotriva lui Mica, adevăratul profet.
Aceste două fapte nu trebuie să le ignorăm, deoarece succesul înșelăciu-
nii constă si în faptul, că dacă mulți oameni spun același lucruri, și, mai
mult decât atât, dacă aceștia, care spun, mai sunt si creștini. Faptul că în
zilele din urmă toate aceste fenomene se vor amplifica din ce in ce mai
mult, se datorează faptului că oamenii devin si mai firești, căutând învă-
țători după placul lor.23 (2. Tim. 4: 3,4).

23
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura să-
nătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători
după poftele lor; Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istori-
siri închipuite..

29
 Falsul profet întotdeauna oferă omului o cale mai ușoară, chiar
dacă aceasta este o cale aparent îngustă, dar de fapt ea se bazează doar
pe tradiții și ordine umane.
Isus atâta timp a fost considerat om bun de către oamenii, cât timp
le-a vorbit despre lucrurile care le-au plăcut și i-a vindecat. Când El le-a
dezvăluit păcatele, chiar și cei care au crezut în El au vrut să-L omoare24
(Ioan 8: 30 si 59). Profetul mincinos va realiza și va putea menține po-
pularitatea sa prin vorbele sale rostite după plăcerea oamenilor si în
conformitate cu voința umană.
În acest fel, va putea în cele din urmă să convingă masele creștine
că fiara, care iese din mare ar trebui să fie venerată. Falsul profet din
cartea Apocalipsei, fie că va fi un singur om sau o biserică, va încuraja în
cele din urmă pe oameni să slujească lui Satana, crezând că slujesc Lui
Dumnezeu. Printr-o referire la unele pasaje din Biblie, oamenii vor fi
chemați la o ascultare civilă, în timp ce chiar prin această ascultare vor
deveni neascultători față de Biblie.
Oricare ar fi felul sau forma sa, prin care va apare prorocul minci-
nos, pentru noi este foarte important ca să fim deja pregătiți pentru ve-
nirea lui, și să nu ne lăsăm să fim amăgiți de el. La urma urmei, Isus în-
suși avertizează împotriva multor profeți falși din ultimele zile care pre-
gătesc calea pentru aceasta.. Cei care pot fi amăgiți de falșii profeți și
de falșii Hristoși din zilele noastre, aceia vor cădea, la fel, ajungând
să fie victime al amăgirilor falsului profet, care va apărea în vre-
murile din urmă.
Prin urmare, cel mai important pentru noi este că noi nu numai
atunci vom fi protejați de amăgire actuală, ci deja suntem. Deoarece
amăgirea are diverse metode nu putem să acordăm atenție fiecărui de-
taliu in parte, singura noastră opțiune de scăpare rămâne să ocolim cap-
canele ei, dacă, suntem ascultători de Cuvântului lui Dumnezeu în
toate, si fără compromisuri. Acesta necesită o decizie fermă, deoarece
dacă cineva se va decide în inima sa, că vrea să fie ascultător față de

24
Pe când vorbea Isus astfel, mulți au crezut în El. … au luat pietre ca să
arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Și
așa a plecat din Templu..

30
Cuvânt, atunci pentru el va fi evident dacă ceva diferă față de ceea ce
este scris in Cuvânt.
Celălalt factor foarte important este smerenia. Când vine vorba
despre cei înșelați atunci omul se gândește cu ușurință la o mulțime
amăgită, din care el însuși nu face parte. Dar dacă, pe de altă parte, sun-
tem conștienți de slăbiciunea noastră, atunci această smerenie ne dă
motive de precauție, vigilență, în timp ce trebuie să ne examinăm con-
stant pentru a vedea dacă cumva nu suntem si noi înșelați.
La fel ca nenumărații săi înaintași Prorocul mincinos, va fi capabil
să înșele masele creștine pentru că aceștia nu mai veghează, ci în loc de
o veghere vigilentă ei se ocupă doar de lucrurile lumii. Toate acestea le
ia timpul de rugăciune, îndepărtându-și inima de lucrurile spirituale, fă-
cându-i ușor victime ale înșelăciunii. Acestea aduc o contribuție majoră
la ispitele, care provin prin posibilitățile actuale, a căror acceptare face
ca omul să aibă o gândire firească și, astfel, să devină si mai receptiv față
de învățăturile false, toate acestea având la baza lor poftele firii.
Datorită diversității înșelătorilor, ar fi imposibil să vorbim despre
toate, așa că am dori să aruncăm o privire cuprinzătoare doar asupra
celor mai caracteristice puncte pe care ele se bazează:
El îi convinge pe oameni că, dacă fac o mărturisire despre primi-
rea lui Isus, despre har, ei sunt deja urmași ai lui Isus. Această învățătură
tace însă profund despre condițiile reale ale urmării Lui, care vorbesc si
despre lepădarea de sine, si purtarea crucii. Aceste învățături sunt
foarte încurajatoare, deoarece se bazează pe promisiunile lui Dumne-
zeu, doar tac profund despre condițiile atașate acestor promisiuni.
Rezultatul este o viață libertină, trăită după voința proprie.
El va convinge masele de creștini ca să se închine în timp ce se
distrează. Ei sunt reîncărcați emoțional luând parte la diferite eveni-
mente creștine, crezând că Duhul Sfânt lucrează prin ei. Acest lucru este
tipic nu numai pentru timpul de închinare, unde muzica distractivă este
umplută de versuri creștine, ci și pentru tot felul de tabere creștine,
unde mesajele Cuvântului sunt amestecate cu diferite programe.
Între timp, remodelează și imaginea comunității și consideră, că
timpul petrecut împreună, jocurile, picnicurile și buna dispoziție, ar fi
necesare în vederea zidirii comunității. Ceea ce si este de fapt, cu adevă-
rat, însă nu prezintă mai mult decât programele făcute în acest scop de
către diverse comunități lumești. Când impactul emoțional al acestor

31
programe dispare, persoana reintră în aceeași stare monotonă in care
trăia si mai înainte.
Mulți creștini stau liniștiți, fiindcă în timp ce exercită practicile lor
religioase obișnuite, mergând la casa de rugăciune, citind Biblia și ru-
gându-se, pe lângă toate acestea ei își trăiesc viața după propria lor vo-
ință. Ei își calmează conștiința cu o viață religioasă superficială, si goală,
în timp ce își trăiesc propria lor viață planificată după voia lor. Una peste
alta, putem spune că baza înșelăciunii constă prin faptul, că ea îl liniș-
tește pe om, dându-i o falsă convingere, că ar fi un urmaș adevărat al lui
Hristos, în timp ce el trăiește după propria sa voință și dorință. Toate
acestea deschid calea înaintea ultimului mare profet fals, ca apoi el să-i
convingă pe mulți că ei se închină lui Hristos, în timp ce se închină în
fața Antihristului.

32
 SEMNUL FIAREI
Imaginația oamenilor întotdeauna a fost preocupată de semnul fi-
arei, de numele acesteia sau de numărul acesteia, respectiv numărul
666. Mulți au încercat deja să o socotească, si au primit mai multe feluri
de rezultate, dintre care unele pot fi demne de crezare.
În zilele noastre, interesul față de acest subiect a crescut din nou
și oamenii vin cu noi presupuneri. Vaccinarea ridică în special această
întrebare, care este extrem de similară cu semnul descris în cartea Apo-
calipsa. Printre altele, acest lucru provoacă prudență la mulți, iar unii
chiar văd semnul fiarei in ea. Oricum precauția nu este neîntemeiată,
deoarece semnul menționat acolo și numărul care o conține sunt as-
cunse și doar cei înțelepți o pot înțelege. Urmează suspiciunea multora
că vaccinul poate conține chiar și acest număr ascuns, doar că nu este
recunoscut de către mase.
Știu că cei care sunt în favoarea vaccinării ar dori ca eu să iau o
poziție în favoarea ei, susținută cu argumente, iar adversarii s-ar aștepta
ca eu să aduc argumente împotriva vaccinării. Nu fac în mod intenționat
niciunul dintre ele. Pe de o parte, pentru că, în absența unor cunoștințe
suficiente, nu vreau să iau o poziție fermă; pe de altă parte, pentru că
sunt convins că nu luarea sau refuzul vaccinării este decisivă, ci respec-
tarea poruncilor lui Dumnezeu, chiar și în cele mai mici lucruri.
Un alt motiv de teamă este, că din ce în ce mai multe locuri, inclu-
siv unele centre comerciale de cumpărături se poate intra doar prin pre-
zentarea unui document, care dovedește ca persoana respectivă e vac-
cinată. Cu aceasta, se pare că ne apropiem din ce în ce mai mult de ideea,
la ceea ce s-a speculat mult până acum, dar, de fapt, niciuna dintre aceste
versiuni nu a afectat vreodată cumpărarea și vânzarea. Acest lucru este,
fără îndoială provocator, si ne dă de gândit, și se pare și mai sigur că ne
apropiem cu siguranță de istoria vremurilor de pe urmă. Cu toate aces-
tea, încă nu este cazul să ne pronunțăm referitor la aceste fenomene in
mod cert, totuși ele merită tratate cu atenție și cu precauție.
Nu trebuie să ne îndoim de faptul, că acesta este într-adevăr un
fenomen prin care are loc si o însemnare fizică, întrucât tehnologia de
astăzi o face posibilă într-un mod fără precedent. Nu asta ar fi întreba-
rea, ci mai degrabă, dacă recunoaștem sau nu acest pas cu consecințele
sale fatale, și îl acceptăm, sau dacă vom avea înțelepciunea necesară de
a socoti acest număr și să-l putem evita.
33
 Dar asta nu va începe de aici, ci este deja rezultatul unor feno-
mene. Prin urmare, este mult mai important să ne concentrăm asupra a
ceea ce se află în spatele semnului și cine sunt acei înțelepți, care vor fi
capabili să socotească acest număr și să evite consecințele luării aces-
tuia, acceptând totodată consecințele respingerii.
Cel care veghează, nu trebuie să se teamă căci semnul fiarei nu
poate fi luat din greșeală, sau la voia întâmplării in mod inconștient.
Acest fenomen va fi ireversibil, deoarece în judecata finală toți cei care
poartă semnul fiarei vor fi pierduți.25 (Apocalipsa. 19: 20-21). Căci
atunci, când Cel Credincios și Adevărat, care va ședea pe un cal alb, Isus
Hristos însuși, prin Cuvântul Său îi va judeca pe cei care au luat semnul
fiarei. Acest Cuvânt este în mod simbolic o sabie ascuțită în gura Celui
care judecă chiar și simțirile și gândurile inimii26 (Evrei. 4: 12). Acest
Cuvânt îi condamnă pe cei care nu L-au primit27 (Ioan 12: 48). Din
aceasta putem înțelege clar că oamenii nu vor pieri pentru că au luat
o ștampilă vizibilă din punct de vedere fizic, ci pentru că mai îna-
inte deja erau neascultători de Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel,
există o legătură atât de strânsă între semnul fiarei și neascultare, încât
doar cei care nu au ascultat Cuvântul lui Isus Hristos vor fi marcați
cu el..
Din toate acestea rezultă că nu este treaba noastră să ne batem
capul pentru a înțelege semnul fiarei, ci mai degrabă să fim ascultători
de Cuvânt chiar si în cele mai mici detalii fără compromisuri. Căci

25
Și fiara a fost prinsă. Și, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos,
care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei
și se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc,
care arde cu pucioasă. Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Celui ce
ședea călare pe cal. Și toate păsările s-au săturat din carnea lor..
26
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice
sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheietu-
rile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.
27
Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi:
Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi..

34
această ascultare reprezintă înțelepciunea28 (Matei 7: 24), care face po-
sibilă socotirea acelui anumit număr 29 (Apocalipsa. 13: 18).
Pentru a face acest lucru, nu putem ignora un fapt foarte impor-
tant, că orice ștampilă este doar un simbol, care doar simbolizează un
conținut real. Gândiți-vă doar la ștampila si timbrul poștal, pe care o știe
toată lumea. Oficiul poștal nu transmite scrisoarea pentru că are o ștam-
pilă, ci pentru că serviciul a fost plătit, dovadă fiind ștampila si timbrul
de pe plic. De exemplu, atunci când un animal este vaccinat, ștampila
aplicată prin ardere pe acesta certifică faptul vaccinării.
Deoarece ștampila acoperă o realitate, folosim acest termen chiar
dacă se întâmplă metaforic, fără aparența vreunui semn extern. Acesta
este termenul pe care-l folosim pentru stigmatizarea cuiva. Ea nu este
un semn fizic vizibil, însă persoana a fost marcată, stigmatizată, cu o
ștampilă invizibilă, dar totuși.
În ceea ce privește semnul fiarei, nici acest semn nu se va realiza
altfel. Fiindcă semnul extern pe care toată lumea ar vrea să-l evite are o
strânsă legătură cu o ștampilă internă, care prezintă starea spirituală
reală. De aceea putem accepta în siguranță argumentul conform căruia
orice ar fi, sau oricum ar arăta acea ștampilă, ea va fi luată doar de ci-
neva, care oricum practic poartă deja semnul fiarei.
Prin urmare, este mult mai important să fim atenți la această rea-
litate spirituală și să nu ne lăsăm distrași de lucruri pur tehnice, ca nu
cumva in timp ce căutăm să evităm cu atenție, să cădem în capcana stig-
matului fizic, în realitatea spirituală să fim deja prinși in ea. De aceea,
acum ne uităm doar la realitatea din spatele sistemului de simboluri, la
ceea ce acoperă semnul de pe frunte și pe mâna dreaptă și care este con-
diția acestei înțelepciuni prin care vom putea să recunoaștem atât
această realitate spirituală, cât și orice semn fizic care ar putea apărea
curând..

28
De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi ase-
măna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă.:
29
Aici e înțelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei.
Căci este un număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase..

35
 Dacă și când va apare și ștampila fizică, aceea va fi doar un semn,
care reflectă realitatea spirituală. Acesta este motivul pentru care Cu-
vântul spune în acest sens: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc po-
runcile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”! (Apocalipsa. 14:12). Căci va
fi un test, care scoate la lumină realitatea. Prin urmare, nimeni nu poate
realiza nimic, căutând natura fizică a semnului, sau sigiliului lui Satana,
dacă el însuși îl poartă deja din punct de vedere spiritual. Dar dacă, pe
de altă parte, cineva e liber de ea din punct de vedere spiritual, atunci
nu trebuie să-i fie teamă, că oare îl va recunoaște, când va apare semnul
adevărat profețit in Biblie.
În general, este adevărat că realitatea spirituală este esențială, în
timp ce semnele sunt doar umbre ale acesteia. Aceasta nu înseamnă că
imaginea umbră în sine, adică semnul extern, nu este semnificativ, deoa-
rece este o mărturie înaintea lumii vizibile și invizibile. Gândiți-vă la bo-
tez, la Cina Domnului sau la acoperirea capului, toate acestea fiind
semne externe importante, dar scopul lor este să depună mărturie des-
pre starea interioară, spirituală.
Exact așa se va face si cu semnul fiarei. Acesta este motivul pentru
care ne-am ocupat mai profund cu semnul fiarei, pe plan spiritual.
Putem vedea că plata prin cardul de credit, telefoanele mobile cu
GPS, toate pot fi instrumente pentru construirea sistemului final. Și în
domeniul spiritual, purtarea personalității fiarei are loc pas cu pas, da-
torită unui fel de declin spiritual continuu.
Toate acestea, pe de o parte, sunt câte un semn de avertizare care
ne îndeamnă la un autocontrol, prin lumina Scripturii privind compro-
misul, in domeniul gândirii firești și al credinței; în același timp, este re-
confortant faptul că nu trebuie să ne fie teamă că vom lua intr-un mod
accidental semnul fiarei pentru că vom recunoaște acest lucru.

Fruntea simbolic înseamnă gândirea, iar mâna dreaptă înseamnă

acțiunea omului. Aceia vor fi marcați si fizic, a căror gândire și acțiuni
sunt deja sub influența diavolului. Este uimitor să recunoaștem că stig-
matul de pe mâna dreaptă sau frunte nu vor fi puse de fiara însuși, a
cărui semn va fi si numărul ei, ci de a doua fiară, prorocul mincinos. Cu
siguranța în manifestarea fizică si bisericile creștine, joaca un rol im-
portant, fiindcă acum cu bună știință sau fără să știe, se adună într-o

36
organizație ecumenică, care aparent este o relație liberă, fără angaja-
mente, dar, de fapt, toate laolaltă aparțin de aceeași spiritualitate.
Dar creștinismul decăzut este părtaș în faptul că gândirea și acți-
unile oamenilor credincioși poartă din ce în ce mai mult semnele dis-
tinctive ale diavolului. Teologizarea neascultării nu este altceva decât
păcatul originar, rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Umanismul a remo-
delat concepția valorilor divine în Biserică, precum și practica. Privind
la toate acestea, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că un creștinism
firesc, care se distrează și oferă diferite programe înșală masele că ceea
ce fac, este o închinare la Dumnezeu. În acest fel, el va face ca oamenii sa
accepte din ce în ce mai mult spiritualitatea fiarei, adică semnul ei, și pe
măsură ce oamenii experimentează trăirea după propriile lor dorințe
considerate ca închinare, la fel se vor închina si înaintea lui Satana.
Nu trebuie să credem că închinarea înaintea lui Satana, așa cum a
profețit Cuvântul (Apocalipsa. 13:12; 2 Tes. 2: 4), va fi o închinare fizică,
reală, în fața unei ființe demonice reale, vizibile. Deci merită să ne gân-
dim asupra faptului, ce înseamnă de fapt închinarea.

Isus pe muntele ispitirii

Domnul Isus ne arată clar că închinarea nu este doar o formă ex-
ternă, o convorbire obișnuită, ci o închinare la Dumnezeu care are loc în
Duh și-n adevăr. Atunci, când Isus spune despre Sine, că El este adevărul
și nimeni nu poate să meargă la Tatăl decât prin El, El susține tot aceasta
idee. E imposibil să ne închinăm Tatălui altfel doar decât dacă umblăm
in adevăr. Nu are nici un rost să se roage cineva, doar din obișnuință,
dacă nu umblă în adevăr, si face compromisuri, sau e neascultător față
de Dumnezeu.
Câți oameni se păcălesc spunând că, deși sunt neascultători de Cu-
vântul lui Dumnezeu in unele puncte, se roagă, așa că Domnul îi va con-
duce. Acest fenomen are o modalitate șireată prin care înșală masele să
facă o laudă si închinare plăcută trupului. În biserici, mulțimile glorifică
cu muzică tare, considerând, că astfel îl laudă cu adevărat pe Dumnezeu
în timp ce se distrează de fapt și își satisfac dorințele emoționale și fizice.
Închinarea plăcută lui Dumnezeu se face în Duh și în adevăr. De
aici rezultă, că tot ceea ce se face în trup și în minciună este de fapt în-
chinarea lui Satana. Diavolul nu este deosebit de deranjat de faptul că
între timp se mai amintește si numele lui Isus, și probabil că este chiar
37
fericit de acest lucru, pentru că în acest fel este capabil să țină oamenii
în cunoștința faptului că ei Îl slăvesc pe Dumnezeu.
Ispitirea Domnului Isus de pe muntele cel înalt este un bun exem-
plu si pentru noi, ca să înțelegem mai de aproape, ce este de fapt închi-
narea înaintea lui Satan. (Luca 4: 5-8). De aceea, putem să aplicăm
această pildă și în viața noastră actuală, pentru că oricine crede în Dom-
nul Isus va fi dus și el pe un munte înalt de către Satan, unde îi va arăta
slava acestei lumi.
Astăzi, diavolul are o oportunitate aproape nelimitată de a dezvă-
lui lumea înaintea oamenilor, întrucât acesta este și mijlocul domniei
sale nelimitate în viitor. Orice ispită care ne oferă lumea este foarte ușor
accesibilă tuturor. Potrivit apostolului Ioan lumea constă din: pofta firii
pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții. Aceasta este oferta lui Sa-
tana, iar răsplata așteptată de el este închinarea înaintea lui,
În acest domeniu există o mare derută, deoarece și fiii Împărăției
lui Dumnezeu tot prin această Mamona din lume primesc și ei bunurile
necesare ale vieții pământești. Întrucât mâncarea este pentru satisface-
rea unor necesități ale corpului, aici trebuie să înțelegem, că Cuvântul
nu vorbește despre acest corp, ci despre spiritual. Urmașii lui Hristos
primesc aceste bunuri pământești necesare, in timp ce caută împărăția
lui Dumnezeu și neprihănirea ei, adică rugându-se în Duh și în adevăr,
astfel toate acestea le sunt date. Pentru a primi toate acestea deci nu e
nevoie să ne închinăm înaintea lui Satan, nici nu trebuie să comitem în-
șelăciune sau minciună, nici nu trebuie să luăm din timpul dedicat pen-
tru lucrarea împărăției lui Dumnezeu.
Pentru tot ceea ce oferă Satan, el va cere totodată si plata. Când
spune de exemplu, că: „Îți dau totul, dacă te vei închina înaintea mea.”
Prin asta vrea să spună, că pentru a beneficia de acest serviciu, e nevoie
de îndeplinirea acestei condiții, fie că știi, fie că nu știi. Mai mult ca sigur
că nu vei reuși să îndeplinești toate poftele senzuale ale trupului, sau
plăcerile trecătoare ale acestei lumi, fără să te închini înaintea lui Satan.
Răspunsul lui Isus a fost clar: „Pleacă, Satane! ” Aceasta este sin-
gura modalitate de a evita închinarea lui Satana. Acesta este modul în
care Isus trebuie urmat. La asta se referă, când spune că oricine vrea să-
L urmeze să se lepede de sine. Dacă cineva nu spune un nu categoric
poftelor, care vin prin trup, prin ochi, cu siguranță va începe să cadă în
genunchi în fața diavolului. Lucrurile care oferă bucurie credincioșilor

38
de astăzi, indiferent dacă sunt posesiuni de dorit sau oricare dintre nu-
meroasele opțiuni de distracții, realizează închinarea înaintea lui Sa-
tana.
Așa spune Domnul Isus: „Domnului Dumnezeului tău să te închini
și numai Lui să-I slujești.” Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui Ma-
mona.” Cel care slujește Mamonei, acest demon, adică lumea materială,
nu se închină lui Dumnezeu. Astăzi, el conduce masele creștine pentru a
satisface dorințele trupului, în timp ce le-a convins că se închină lui
Dumnezeu.
Cine știe despre sine însuși, că cedează înaintea poftelor ochilor,
și se lasă influențat de dorința ochilor săi, poate fi, de asemenea, sigur
că, în cele din urmă, el însuși va purta semnul lui Satana, pentru că lumea
nu poate fi servită nici acum altfel, dar dacă cineva apelează la minciună
aici sau acolo, renunță la ceva din alipirea sa față de Cuvânt, astfel va
intra în stare de neascultare față de Dumnezeu. Acolo va fi evident cine
va păstra credința lui Isus.
Materialismul, dragostea pentru lucrurile trecătoare, este
unul dintre cele mai reale fenomene ale creștinilor de astăzi. Nu
oamenii s-au schimbat in sinea lor, ci doar ofertele și oportunitățile s-au
înmulțit. Această capcană nu poate fi evitată decât prin rugăciune 30și, la
fel ca Isus, prin respingerea fermă a ofertei lui Satana, adică prin lepă-
darea sinelui. Este un fapt clar pentru toată lumea, că rugăciunea poate
fi ruinată în om prin modul de viață care caută să satisfacă aceste do-
rințe.

Pecetea Domnului Isus

Apostolul Pavel așa scrie Galatenilor: „De acum încolo nimeni să
nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul
meu.” (Gal. 6:17) Deși nu știm exact ce a vrut să spună prin aceasta, el

30
Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îm-
buibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea
să vină fără veste asupra voastră Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce
locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă , ca să
aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în
picioare înaintea Fiului omului.”

39
scrie în scrisoarea sa către corinteni că: „Purtăm întotdeauna cu noi, în
trupul nostru, moartea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se
arate în trupul nostru.”(2. Cor. 4: 10,11). Când cineva poartă semnele și
pecețile altei persoane, înseamnă că trăsăturile acesteia sunt vizibile pe
el. Pecetea Domnului Isus este purtată de unul care poartă caracterul
Său, ceea ce este posibil doar prin lepădarea de sine și prin asemănarea
cu moartea Sa31 (Fil. 3: 10).
Cel care poartă pecetea Domnului Isus nu poate purta totodată si
semnul fiarei. Normal, că cei care îi poartă caracterul vor purta și sem-
nul ei.

31 Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac

asemenea cu moartea Lui;

40
 PORUNCILE LUI DUMNEZEU ȘI CREDINȚA LUI ISUS

„Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu

și credința lui Isus!” (Apocalipsa 14:12). Acest Cuvânt, asemenea unui
fir de aur, ar trebui să ne însoțească pe tot parcursul subiectului nostru.
Ceea ce ar trebui să ne intereseze cel mai mult este faptul, ca în vremu-
rile din urmă din ce grup vom face parte. Acest lucru va fi evident doar
atunci, dar afilierea noastră este deja si acum clară în lumea spirituală.
Scopul lui Satan este de a-l corupe pe om. Mijloacele lui de a reuși
atingerea acestui plan e amăgirea, iar esența acestuia este de a explica
creștinilor de ce este bine sa faci chiar opusul la ceea ce a spus Domnul.
Prin această metodă a reușit să-i convingă deja si pe primul cuplu uman
și o va face la fel până la sfârșitul vremurilor. Poruncile lui Dumnezeu și
credința lui Isus sunt păzite de cei care nu pot fi afectați de nimic în as-
cultarea lor, nici de învățăturile false, nici de mediul lor, chiar dacă ar fi
vorba si de propria lor biserică.
Pe măsură ce crește această presiune, crește și provocarea pentru
fiecare credincios de a se confrunta și de a se ține ferm de Cuvânt. Neas-
cultarea necesită întotdeauna explicații, ascultarea însă necesită lepă-
darea de sine. Maestrul principal in primul domeniu este Satana, iar in
al doilea este Isus.
Opoziția față de voința lui Dumnezeu se manifestă în multe dome-
nii. Acum vrem să examinăm declinul creștinismului prin trei domenii,
care ar putea aduce la lumina și zonele încă neatinse. Putem rezuma
esențialul acestui lucru în prealabil: omul are decizia dacă vrea să păs-
treze poruncile lui Dumnezeu în toate lucrurile sau dacă cedează influ-
enței spiritului epocii și face compromisuri.

41
 Umanismul
Se poate spune, pe bună dreptate, că umanismul este creatorul
căii lui Satan, în ciuda faptului că conține aproape doar elemente pozi-
tive din punct de vedere uman. Ideea este că omul este măsura tuturor,
ceea ce a reprezentat o mare schimbare în comparație cu precedenta
centrare pe Dumnezeu. Prin urmare, a transformat și sistemul de valori
pentru a fi mai avantajos pentru om.
Ponderea sa în termeni spirituali este, de fapt, că tot ceea ce Cu-
vântul lui Dumnezeu definește despre ordinea Sa și care a fost acceptat
timp de milenii de majoritatea societăților mai morale, a fost înlocuit de
o abordare mult mai umană, „viabilă” a umanității și practicarea acestor
idei. Toate acestea au fost primite cu bucurie de către oameni care au o
gândire mai libertină și au si pus in practică în viața lor, ideea lor a pă-
truns tot mai mult și în creștinism. Astăzi, această spiritualitate a infec-
tat atât de mult bisericile, încât este aproape imposibil să găsim vreo
comunitate creștină care să nu accepte elementele mai mult sau mai pu-
țin umaniste, în ciuda faptului că știe învățătura Bibliei pe această temă.
Acest lucru este valabil chiar și pentru cele mai conservatoare comuni-
tăți.
Subiectul în sine este atât de vast încât s-ar putea scrie o carte
despre el, așa că ne vom mulțumi să evidențiem acum doar unele dintre
elementele sale. Nu vrem să le diferențiem după unele criterii, care sunt
cele mai periculoase, deoarece chiar și abaterile aparent minore pro-
voacă daune pe termen lung, ceea ce este în cele din urmă scopul dia-
volului..
Gândirea conservatoare, considerată rămasă in urmă, nu trebuie
confundată cu doctrine bazate pe tradiții și ordine umane cu viziune li-
mitată. Învățătura biblică nu își pierde valoarea prin abuzul ei de către
unii. Doar o abordare, care acceptă revelațiile divine ca bază unică
a vieții sociale, familiale și congregaționale pe baza căreia viața
poate fi trăită conform voinței lui Dumnezeu va aduce roade.
Prin urmare, gândirea modernă, mai libertină, are un orizont
foarte îngust, vedere îngustă, prin care ignoră îndrumările Creatorului
referitor la viață. Deși îl recunoaște pe Dumnezeu ca stăpânul infinit al
vieții, Care a făcut toate lucrurile după propriul Său sfat și Cuvântul Său
ca adevăr; în viața practică, crede că știe unul mai viabil, unul mai mo-
dern. Această concepție nu este doar puternic contradictorie, ci si
42
rebelă, deoarece încearcă să își afirme propria voință împotriva Dum-
nezeului său. Deoarece si bisericile sunt infectate deja de umanism, ele
au slăbit și astfel au rămas fără apărare împotriva atacurilor satanice.
Haideți, să ne uităm doar la câteva exemple care acum pot părea
complet normale în viața privată, familiară sau bisericească, dar care
sunt de fapt rezultatul umanismului, opera diavolului. Putem vedea în
toate acestea că de fapt voința omului, independența față de ordinea di-
vină, este forța motrica a fiecăruia.
Cuvântul pune un mare accent pe autoritățile pe care Dumnezeu
Însuși le-a rânduit și le-a creat după modelul lumii spirituale. Acestea
includ soțul, părinții, angajatorii, puterile statului și liderii bisericii.
Acceptarea autorității este o chestiune de umilință în care o per-
soană supusă autorității trebuie să accepte autoritatea în timp ce își
neagă propria voință. Acest lucru încalcă grav spiritul umanismului,
care este în esență realizarea propriei voințe și afirmă că nimeni nu
poate stăpâni asupra acestuia. Se pare că îl protejează pe om, totuși,
dar de fapt, îl expune capcanei propriei sale voințe. Aceasta este
capcana umanismului.
Căci lumea vizibila, așa cum s-a menționat, este modelată după lu-
mea cea spirituală și funcționează bine atunci când aceleași legi spiritu-
ale operează în ea. Orice autoritate creată de Dumnezeu este în mod ine-
rent capabilă să conducă, deoarece este de la El și, prin urmare, omul
supus autorității îi datorează ascultare..
La fel este si referitor la cazul căsătoriei, unde Cuvântul cere clar
o ascultare, în toate lucrurile de la femei fata de soții lor32(Efeseni 5:24).
Fără îndoială, aceasta înseamnă lepădarea voinței proprie, dar acesta
este singurul mod în care o căsătorie concepută și creată de Dumnezeu
funcționează in mod corect. Au existat o mulțime de învățături împo-
triva acestui lucru, care pot părea mai bune din punct de vedere uman,
dar pe termen lung duc la o stare nefericită.
O ramură a umanismului, care a remodelat profund lumea este
egalitatea, care se numește emancipare. Nimic nu sună mai bine, decât

32
Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie su-
puse bărbaților lor în toate lucrurile..

43
lupta pentru egalitatea femeilor, care este, în general, acceptat de către
toți oamenii liber-gânditori. Toate acestea, desigur, nu ating obiectivul
pe care și-l dorește, ci face ca femeile să fie vulnerabile. Căci autoritatea
divină pe o parte necesită ascultare, însă pe de alta parte dă și pro-
tecție. Este, de asemenea, o parte indispensabilă a feminismului ames-
tecarea rolurilor în căsătorie sau in societate, astfel încât multe femei
vor să devină lideri. Oricât de bună ar părea idea, singura problemă se-
rioasă este că nu e voia lui Dumnezeu.
Blestemul feminismului pe termen lung este de a estompa dife-
rențele intre sexe. Odată cu răspândirea feminismului, au apărut și hai-
nele unisex, iar femeile au început să poarte pantaloni. Mai întâi a înce-
put doar în lume, nu cu mult timp în urmă, apoi s-a răspândit si intre
creștini. Pantalonii pentru femei sunt un simbol dovedit istoric al femi-
nismului, astfel încât femeia care poartă pantaloni poartă un simbol al
unei astfel de tendințe satanice. Dacă ne gândim că, nu de mult, cu câteva
decenii înaintea noastră, ar fi fost de neconceput ca femeile creștine năs-
cute din nou să poarte pantaloni, acum acesta a devenit atât de normal
încât dacă cineva ar aminti așa ceva ar fi considerat un om fără judecată.
În același timp, trebuie luat în considerare faptul că acesta a fost, de ase-
menea, o treaptă spre a ajunge mai ușor la urâciunea numită teoria a
genului.
Dacă cineva crede însă, că simbolurile nu mai contează, deoarece
doar conținutul este important, acela se înșală. Acest lucru este remar-
cabil din două puncte de vedere. De obicei este adevărat că mai întâi
conținutul dispare și apoi formalitatea, sau semnul. Așa s-a întâmplat si
cu învelirea capului la femei: mai întâi, ascultarea și-a pierdut rațiunea
de a fi și, ca urmare, a dispărut și practica de învelirea capului la femei.
Cei care consideră aceste lucruri exterioare ca fiind doar niște obiceiuri
de modă veche și nu le practică, poartă semnul unei rebeliuni satanice
in sinea lor, semnul noii ordini mondiale, chiar dacă nu intr-un mod con-
știent.
Suntem conștienți că într-o societate care s-a deteriorat în general
și a disprețuit valorile divine, este foarte dificil să perseverăm cu valo-
rile divine. Însă Cuvântul ne avertizează că cei care nu poartă semnul
fiarei de fapt aceia vor fi cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu.
O problemă similară cu cea anterioară este autoritatea părinților,
si ascultarea copiilor. Si în acest domeniu s-au produs unele schimbări,

44
care dau o preocupare serioasă și pentru savanții de științe sociale. Cu
totul, că unul dintre motivele apariției acestui fenomen, rezultă din
schimbarea problemei anterioare. Acolo unde soțul nu are autoritatea
stabilită de Dumnezeu, autoritatea părinților este, de asemenea, dimi-
nuată. Celălalt motiv este spiritualitatea dictată de lume, care sucește pe
dos ascultarea de părinți, și sugerează că de fapt părinții ar trebui să
asculte de copiii. Umanismul, printr-o învățătură falsă, învață dezvolta-
rea individualității copilului de sine însuși, si consideră, că orice inter-
venție exterioară e de nedorit, pentru că astfel copilul poate fi rănit men-
tal. Asta este o minciună flagrantă pe care o cred mulți credincioși, si
astfel încearcă să-și crească copilul aplicând metodele descrise in astfel
de cărți bazate pe acest tip de psihologie mincinoasă. Între timp, își ex-
pun liniștit copiii influentei negative al mass-mediei, fără să-i pese deloc
de faptul că exact prin astfel de influente poate fi rănit sufletul copilului.
Cred în acest fel de minciună anti-biblică că există mulți copii, care sunt
răniți din cauza unor metode vechi de creștere a copilului.
Prin faptul, că iau în considerare doar voia copilului, îi vor dăuna
într-o proporție imensă. Nuiaua este considerată un simbol al brutalită-
ții în societatea modernă, expunând în același timp copiii la niște filme
brutale care distrug sufletele. Rezultatul este evident: familia trăiește
împreună (în cel mai bun caz), dar se destramă. Fiecare își trăiește in
propria sa lume, după propria voință, in mod uman, dar căzut din plasa
de siguranță a familiei, si expus in mod jalnic la influenta celui rău.
Fiindcă pedeapsa este o protecție pentru copil. Cel care res-
pinge acest lucru și acceptă teoriile false este grav vinovat de proprii săi
copii.
Oamenii care ies din astfel de modele familiale alcătuiesc din ce în
ce mai mult societatea și in mod mai îngust si biserica. Ascultarea față
de superiori este astfel un lucru de neînțeles, de modă veche, un lucru
cu care nu știu cum să procedeze. La urma urmei, această psihologie
umanistă a remodelat gândirea oamenilor, prin care a transformat bise-
ricile într-un sistem mult mai „viabil”. Astfel ele au devenit un loc frec-
vent de întâlnire pentru creștinii cu un stil și un interes similar, unde, pe
lângă faptul că se întreabă unii pe alții, au puțin de-a face unul cu celălalt.
Mai ales nu suficient pentru a vedea cine cum își trăiește zilele. Ei expe-
rimentează acest lucru ca adevărata libertate pe care toată lumea o

45
dorește astăzi și nu își dau seama că ei înșiși au demolat gardul protec-
tor din jurul lor, și în locul libertății s-au vândut să fie sclavi.
Într-o astfel de biserică, disciplina bisericească aparține unei di-
rective mai vechi, iar generația tânără nici măcar nu știe de existenta
acesteia. Orice era sau oricum se practica, cu siguranță nu era uman. La
urma urmei, în gândirea umană nu există nicio așteptare care să o limi-
teze pe cealaltă persoană, ci e lăsată să facă ceea ce vrea. Cea mai tristă
parte a acestui lucru este, că ei cred chiar că această doctrină se bazează
pe iubire.
Exemplele descrise mai sus toate au aceeași sursă, anume un alt
spirit, care are ca scop scuturarea jugului lui Dumnezeu. Din nefericire
oamenii nici măcar nu își dau seama, că prin asta chiar au început să-și
bage capul într-un alt jug, în jugul dictatorului mondial, care se apropie,
si astfel Dumnezeu însuși îi va lăsa să se rătăcească, pentru că nu s-au
supus adevărului, ci au găsit plăcerea in minciuna.33 (2. Tes. 2. 11-12).
Din acest punct de vedere, nu contează dacă este vorba despre un ateu,
sau de un creștin, care în principiu, recunoaște poruncile lui Dumnezeu
însă in mod practic i se opune.

Mamona
Bunurile materiale sunt necesare pentru subzistență, totuși ele
pot face ca mulți oameni să cadă și să fie îndepărtați de Dumnezeu, prin
faptul, că ele ajung să devină nu mijloacele, ci scopul vieții. Progresele
tehnologice au sporit productivitatea, creând o nouă abordare a consu-
matorului, care e alimentată de dorințele firești ale omului, care nu pot
fi satisfăcute niciodată. Biblia definește un nivel suficient în alimente și
îmbrăcăminte34 (1. Tim. 6: 8). Mai de mult pentru obținerea acestor bu-
nuri oamenii trebuia să muncească atât de mult, încât se mulțumeau

33
Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să
creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în
nelegiuire, să fie osândiți.
34
Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de
ajuns.

46
dacă reușeau să aibă parte de acestea. Abundenta lor ar fi necesitat
multă muncă suplimentară.
Astăzi, datorită productivității, necesitățile au devenit mai ieftin
disponibile. Aceleași bunuri de consum utilizate si înainte de Revoluția
Industrială și care atunci puteau să fie obținute doar pentru câteva săp-
tămâni de muncă, sunt acum disponibile pentru doar printr-un salariu
pentru câteva ore. Aceasta, desigur, nu însemna că oamenii ar putea
să trăiască prin mai puțină muncă, ci că ar putea realiza mai mult
cu aceeași cantitate de muncă. Dar această dezvoltare a rezultat toto-
dată ca și bunurile disponibile să fie organizate într-un sistem complex
și pentru menținerea unui obiect e necesar să ai si un alt obiect și așa
mai departe. Această situație a prins omenirea in capcana ei. Astfel in
loc să se bucure de bunurile materiale obținute, omenirea e inundată de
o stare de neliniște, de graba din cauza lipsei de timp, de stres și bolile
cauzate de aceasta.
Este foarte dificil să ieși din această capcană din cauza că omul e
lacom, si nesătul. O capcană este o structură în care victima intră, de bu-
năvoie, nebănuind pericolul existent, dar după ce nu se simte bine acolo,
de acolo nu mai poate scăpa. La fel este și capcana Mamonei.
Domnul Isus ne avertizează in mod serios în această privință re-
feritor la zilele din urma:
„Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile
cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și
astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră Căci ziua aceea va veni
ca un hoț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar
în tot timpul și rugați-vă , ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile
acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omu-
lui.” (Luca 21:34-36)
Acest fenomen deschide, de asemenea, calea pentru cel nelegiuit.
Fiindcă, își exercită puterea si prin viața economică. El va exclude com-
plet din viața economică omenirea obișnuită cu prosperitatea și confor-
tul, dacă nu se vor supune lui.35(Apocalipsa. 13:17). Rezistența la acest

35
și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta,
adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

47
fenomen va fi foarte dificilă, si prin faptul că pe lângă obiceiul prosperi-
tății și confortului, oamenii trăiesc expuși la toate schimbările econo-
miei, fiind presați într-o condiție de existentă, care ii va face să fie inca-
pabili să ducă o viață autosuficientă nici măcar în cea mai mică formă.
La toate acestea se mai adaugă si angajamentul de împrumuturi și aju-
torul gratuit din partea statului, legat de unele condiții severe, cum ar fi
la construirea de case noi. Aceste condiții severe astfel impun solicitan-
tului niște cerințe, care mai aduc si alte probleme și îngrijorări. Astfel, el
nu a profitat de loc de aceste subvenții, ci astfel l-au împins si mai mult
spre prăpastia societății de consum.
Toate acestea au făcut ca umanitatea să devină extrem de vulne-
rabilă și expusă la toate pericolele existente. Astfel Satana l-a condus pe
om pe muntele înalt pentru a-i arăta toată gloria și bogățiile lumii, așa
cum a făcut si cu Isus în trecut. Omenirea - prin ea inclusiv si mulți creș-
tini - s-a închinat înaintea lui Satana. Astfel, a reușit să-si deschidă cu
succes calea spre o dominație totală.
Pentru a reuși să facă toate acestea el are nevoie de influență. Re-
venind la firul scăpat, putem vedea cât de dubios, dar eficient, se pot in-
fluenta oamenii prin mass-media și internet. Sub dictatura comunistă,
ideea comunismului trebuia să fie promovată la om prin folosirea meto-
dei spălării creierului. Astăzi, mass-media și majoritatea site-urilor
practică aceeași metoda de spălare a creierului. Așa cum nici un credin-
cios nu ar accepta cu mintea trează comunismul ca un sistem divin, la
fel niciun consumator nu ar accepta această viziune a societății de con-
sum fără o astfel de spălare a creierului..
Este imposibil să ieșim din această mlaștină altfel decât printr-o
stare de rugăciune persistentă, pentru ca astfel să devenim demni de a
sta în fața Fiului omului. Pentru a face acest lucru, trebuie să ieșim în
mod conștient din sfera de influenta a societății de consum și să scoatem
totul din viață care îl mai hrănește.
Adevărata apărare împotriva acestui fapt este cunoașterea lui
Isus Hristos. Cel care Îl cunoaște și îl iubește nu poate fi ispitit prin bu-
nurile pământești și nu poate fi condus în această capcană. La fel ca Isus,
el nu se va pleca în fața lui Satan la oferta sa, ci o va respinge. Isus Hristos
ne avertizează: „De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre
care a vorbit prorocul Daniel , așezată în Locul Sfânt – cine citește să
înțeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți; cine va fi pe

48
acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă; și cine va fi
la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. Vai de femeile care vor fi însăr-
cinate și de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugați-vă ca fuga voastră
să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat..” (Mat 24:15-20)
Acest mesaj are, de asemenea, un aspect spiritual foarte impor-
tant pentru noi și este în conformitate cu cuvintele menționate mai sus
ale Domnului Isus cu privire la împovărarea inimii. Abundența, beția și
necazurile vieții îl privează pe om de vigilenta necesara și astfel devine
incapabil de a recunoaște semnele vremurilor sau al realității. Prin ur-
mare, negarea dorințelor pentru viața practică și separarea bunurilor
materiale în grupuri necesare, inutile și dăunătoare ar trebui luate
foarte în serios..

Compromisul
In Biblie găsim multe avertismente in vederea vegherii deosebite
în pasajele referitoare la zilele din urmă. Aceste avertismente se adre-
sează credincioșilor născuți din nou, și nu persoanelor din lume. Aver-
tismentele speciale apar in general atunci, când șansa pericolelor va
creste. Acest lucru se datorează faptului că vegherea este întotdeauna
necesară, dar pe măsură ce numărul și amploarea pericolelor creste,
există o nevoie și mai mare de atenție si de veghere. In timpul conducerii
întotdeauna trebuie să fim atenți, să conducem cu grijă. Dar gradul de
veghere nu este același pe o vreme uscată și însorită pe o autostradă
goală, ca pe un drum alunecos și sinuos pe timp de ceață.
În vremurile de pe urmă, nu numai că se vor înmulți pericolele
dar se vor multiplica, și fenomenele cu scopul de-a distrage atenția.
Pe măsură ce se vor înmulți învățăturile greșite, influența lumii se va
intensifica si ea. Prin urmare, se poate veghea doar dacă cineva va lua în
serios atenționările și va exclude din viața sa orice lucru, care ar fi un
obstacol în calea vegherii sale intensive.
Trebuie să luăm în serios avertismentele lui Isus cu privire la
aceste pericole, la care suntem expuși. În zilele noastre există multe în-
vățături creștine, care se concentrează pe faptul, ca suntem răscumpă-
rați și că trăim prin har. Toate acestea sunt de fapt si adevăruri biblice.
Însă dacă credinciosul nu trăiește o viață de rugăciune foarte temeinică
în prezența lui Dumnezeu atunci, el nu va avea o imagine reală despre

49
starea sa spirituală și va rămâne in continuare in starea sa de neascul-
tare prin aplicarea greșită a învățăturii harului.
Învățătura care se referă la ascultare a fost răsucită în general și
tot ceea ce este neascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu a fost etiche-
tat de-a fi doar o slăbiciune omenească. Cuvântul ne învață fără îndoială,
că ascultarea este o chestiunea voinței, care deschide calea către o
viață victorioasă. Nu este vorba deci despre o abilitate sau cunoaștere,
ci despre o decizie simplă prin care omul se supune in mod voluntar in
orice, chiar și in lucrurile cele mai mici, voinței lui Dumnezeu.
Atunci când creștinii recunosc Biblia, ca autoritatea incontes-
tabilă a Lui Dumnezeu, si în același timp în mod conștient sunt
neascultători față de anumite puncte din ea trăiesc de fapt in contra-
dicție gravă cu afirmația lor. In general orice credincios este ascultător
- cel puțin pentru o vreme, si până la un anumit punct. Dar Domnul
spune că cel care rămâne neclintit până la sfârșit acela va fi mântuit.
Aceasta înseamnă, desigur, până în ultimul moment, dar totodată nu mai
puțin decât până în ultimul punct in toate.
Putem observa relația oamenilor, care îl urmau pe Domnul Isus în
timp ce El umbla pe pământ. De obicei era urmat de o mulțime mare. Ei
au crezut în El, i-au admirat faptele, au ascultat cu bucurie învățăturile
Sale și au fost vindecați. Această mulțime este creștinismul mondial.
Această mulțime a început să dispară, când Isus le-a spus care sunt con-
dițiile pentru a-L urma, anume, că aceasta necesită o predare totală, fap-
tul prin care omul cel vechi trebuie sa fie lepădat, adică trebuie să-și su-
bordoneze propria voință în orice, chiar și in lucrurile cele mai mici, vo-
inței lui Dumnezeu.
Majoritatea credincioșilor sunt perfect ascultători de învățătura
Bibliei până la punctul în care aceasta nu le stă in cale privind realizarea
propriilor lor planuri. Atunci, când într-o instanță ar fi nevoie de ascul-
tare, care s-ar rezulta cu o pierdere mai gravă, ei ar face compromisuri.
Prețul condiției de a-L urma pe Domnul Isus era prea mult pentru tână-
rul cel bogat36 (Marcu 10: 20-21). Nu acela este un urmaș adevărat al lui
Isus, care pretinde că ar fi, ci unul care îi este si ascultător.

36
Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de
vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vina, ia-ti crucea și
urmează-Mă.”.

50
 În acest punct, ne raportăm la subiectul scrisului nostru. Pentru
că astăzi, oamenii se află într-o nesiguranță fără precedent, inclusiv si
masele creștine. Informațiile prin mass-media nu îi îndrumă, ci îi în-
curcă și mai mult. Au îndoieli cu privire la vaccinare, care va fi probabil
si mai exacerbată de apariția unui alt fenomen. Există motive pentru
aceste întrebări cu privire la faptul dacă mai putem accepta aceste lu-
cruri, sau o să recunoaștem punctul în care nu va mai exista o cale de
întoarcere. Oare o să vedem si recunoaștem in mod clar când o să fie
vorba de semnul fiarei?
Situația este agravată de faptul că nu primim nici un răspuns clar
și unificat nici de la profesori și lideri creștini cu renume. Ar fi bine să
avem un punct sigur de informații, de unde am putea să ne informăm.
Însă avem o declarație sigură în care putem avea încredere.
Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi care au rămas cu El până la
sfârșit: „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine
Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.”.
(Ioan 14:21)
Saul era într-o mare strâmtorare, când filistenii au pătruns în țară.
Așa cum făcuse înainte, si acum voia să cunoască voia Domnului, „dar
Domnul nu i-a răspuns nici prin vis, nici prin Urim, nici prin profeți”.
Aceasta avea un motiv: pentru neascultarea sa. Căci Dumnezeu i-a po-
runcit să-i nimicească complet pe amaleciți, si să nu lase în viață niciun
om sau animal. Totuși, Saul a ales, contrar voii lui Dumnezeu, să păstreze
tot ce era mai bun din pradă.
Isus condiționează afirmația Sa de ascultare. De o ascultare,
care afectează toate domeniile, chiar și cele, care ar fi plăcute pentru
ochi. Nu de o ascultare, care distruge numai lucrurile cele mai neînsem-
nate și fără valori, ci de una care predă totul Domnului printr-o ascultare
deplină, chiar si daca prin asta va trebui să renunțe la propria sa viziune.
Căci neascultarea, chiar și în lucrurile cele mai mici, este o răzvrătire
împotriva lui Dumnezeu.
Fiara va putea face această rebeliune într-o formă ce niciodată n-
a mai fost experimentată până atunci: „potrivnicul care se înalță mai
presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de în-
chinare. (2. Tes. 2:4) Viziunea actuală asupra lumii, care subminează

51
ordinea și valorile divine, deschide calea în acest sens. Aceia vor fi supu-
șii acestui sistem care, în loc să accepte adevărul, si să-l asculte, si-au
găsit plăcerea in falsitate.
Această spiritualitate rebelă, de asemenea, are un impact deosebit
asupra creștinismului. Rebeliunea împotriva ordinii divine s-a extins nu
numai asupra lumii, ci și intre creștini. Ea a reușit să transforme abor-
darea și, prin asta si practica în multe domenii, privind rolurile in familie
cât si autoritatea precum și influența lumii in familie. As vrea prin câteva
exemple practice să susțin cele amintite mai sus, scoțând in evidență
doar câteva exemple din nenumăratele cazuri.
Apostolul Ioan scrie: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume.
Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce
este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu
este de la Tatăl, ci din lume. (1. Ioan 2:15-16) Fiecare credincios e con-
știent de faptul, că distracția nu este o dorință a sufletului, ci a trupului,
a ochilor. Un film distractiv, un spectacol interesant la televizor, fără în-
doială, servește acestui scop. Aceasta mai înainte nici nu era o problemă
printre creștini. Dar, de vreme ce este de dorit pentru trup, ochi sau atin-
gerea înțelepciunii lumești, marile mase de creștini sunt neascultători
față de acest Cuvânt clar și lipsit de ambiguitate.
Spiritualitatea desfrânării se va întări în zilele din urmă, așa cum
a fost în toate veacurile când Dumnezeu a trebuit să-i extermine pe oa-
meni de pe pământ. În vremurile de pe urmă, acest fenomen încă se va
accentua si prin posibilitatea oferită de tehnologie.
Cu câteva decenii în urmă, apariția costumului de baie compus din
două părți a stârnit o indignare generală si în rândul oamenilor laici. Era
de la sine înțeles că creștinii biblici nu vor apărea într-o locație de baie
unde oamenii erau îmbrăcați în felul acesta - dacă aceste ținute s-ar mai
putea numi îmbrăcăminte. Nu poate exista nicio îndoială asupra faptu-
lui, că acest lucru este departe de așteptarea divină pe care apostolul o
exprimă în felul următor: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage
îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr,
nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,;” (1 Tim. 2:9) Ceea
ce a fost disprețuit în lume este acum acceptat de membrii bisericilor
evanghelice.
Cel care practică un astfel de comportament este neascultător de
voia lui Dumnezeu și participă la rebeliune împotriva Lui.

52
 Dar ce ar trebui să facă un credincios care ar vrea să facă plajă pe
litoral sau să se scalde pe ștrand? Are două opțiuni: fie că va renunța la
dorințele lui și va asculta Cuvântul; sau se va opune voințe divine, și ce-
dează înaintea dorințelor sale, astfel păstrând voința plăcerii , a ochiului
și a trupului.
Multe neascultări similare închid revelația oamenilor credincioși
care devin astfel victima înșelăciunii din timpul sfârșitului, ceea ce va
duce în cele din urmă la o revoltă împotriva lui Dumnezeu și a valorilor
divine.
Domnul Isus spune: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri
este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri
este nedrept și în cele mari..” (Luca 16:10) Cel care nu se va lipi prin
ascultare completă de lucrurile cele mai mici (fie cât de mici) acela va
eșua și în încercările mai mari. Dacă cineva face compromisuri in unele
lucruri, care sunt plăcute trupului, acela o sa facă compromisuri si in lu-
crurile mult mai mari.
Nu se poate să trăiești o viață victorioasă doar prin referire la
acest har. Harul este legat de ascultare, ea fiind o poartă spre har.
Este scris de apostolul Pavel: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mân-
tuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgână-
tatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare,
dreptate și evlavie,.” (Tit 2:11-12)
Interpretarea de astăzi a harului și a învățăturilor bazate pe
acesta au cauzat daune incomensurabile creștinismului și sunt foarte
populare printre cei care nu doresc s-o rupă cu păgânătatea și poftele
lumești și nu doresc să trăiască in ascultare deplină cu cumpătare, in
modestie in adevăr și sfințenie în lumea prezentă.
Singurul nostru punct sigur în lumea nesigură rămâne: declarația
lui Isus pe care El o dă celor care sunt fără compromisuri dispuși să-L
asculte. El se angajează că in vremea marelui necaz, care va veni peste
întreaga lume, să-i păzească pe cei care au fost ascultători de cuvântul
Său. 37 (Apocalipsa 3: 10).

37
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercă-
rii care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului ..

53
 PROMISIUNI
Există multe promisiuni pentru viitor în Cuvântul lui Dumnezeu
care ne permit să spunem cu siguranță că credincioșii nu au nici un mo-
tiv să aibă frică. Dar aceste promisiuni pot fi înșelătoare pentru oricine
dacă nu iau în serios faptul că toate promisiunile sunt condiționate. Fără
a îndeplini condițiile, promisiunile vor rămâne, fără nicio valoare.
Acesta este un avertisment serios.
În același timp, este, de asemenea, adevărat și reconfortant faptul
că, dacă cineva acceptă condiția, este perfect asigurat de promisiuni,
ceea ce face cu adevărat inutile orice griji sau temeri legate de viitor.
Vrem să subliniem faptul, că aceste condiții nu sunt chestiuni de
abilitate sau dotare personală, ci cele care se bazează pe o decizie pe
care toată lumea o poate lua. Astfel, când cineva se confruntă cu viitorul
necunoscut, acum se poate să se decidă, dacă vrea să reziste testului,
dacă vrea să rămână neclintit până la sfârșit, adică dacă vrea sa fie mân-
tuit (Matei 24:13). Deci tot ce trebuie să facă este ca pe baza abilității
sale simple care ii este dat să ia decizia care este o condiție a mântuirii
sale. Isus Hristos trebuia să devină om ca Fiul lui Dumnezeu, deoarece
omul este incapabil de a face bine de la sine. Astfel mântuirea constă nu
numai în iertarea păcatelor, ci și în harul pe care ni l-a dat. Acest har,
care se află în Isus Hristos, face posibil, să putem birui cu toții.
Așa cum în fizică, chimie, matematică sau biologie, toate fenome-
nele se bazează pe legi, tot așa este și în lumea spirituală. Isus a învățat
acest adevăr și a dezvăluit consecințele tuturor deciziilor și acțiunilor.
Cuvântul spune intru-n mod simplu dar hotărât: Ceea ce seamănă omul
va și secera(Gal. 6: 7). Prin acest adevăr de bază, gura fiecărui om va fi
astupată, căci în eternitate fiecare va putea secera ceea ce a semănat în
viața sa pământească. Procedând astfel, practic "fiecare este făuritorul
propriului său destin", deoarece fie trăiește la înălțimea posibilității ha-
rului, fie îl respinge, suportând consecințele ambelor.
În cele ce urmează, am dori să subliniem promisiunile Domnului
pe care ne putem baza în timp ce punem alături și condițiile. Având în
vedere învățătura Scripturii, credinciosul nu se mai îndreaptă spre un
viitor incert, ci poate să știe exact, care sunt condițiile să aibă biruință
în toate încercările care are să vină, si poate să fie sigur, că va recunoaște
semnele vremurilor și că nu va ajunge să fie victima înșelăciunii; și că
nu are niciun motiv să se teamă de viitor.
54
 Încercare sau necaz?
Există o întrebare care îi preocupă pe mulți creștini atunci când
vine vorba de vremurile din urmă: oare va trebui să treacă si credincio-
șii prin necazul cel mare, sau acesta va fi precedat de răpire? Reprezen-
tanții ambelor viziuni își exprimă opiniile destul de ferm, susținând pă-
rerea cu versete din Sfintele Scripturi. Astfel, nu ar fi înțelept să ne gân-
dim că într-o astfel de scriere putem afla o imagine sigură despre viito-
rul posibil.
Cu toate acestea, pentru a ne apropia puțin de realitate, merită să
examinăm care este diferența între încercare și marele necaz. Prin lu-
mina Scripturii, poate fi conturat în fața noastră viitorul posibil și la ce
ne putem aștepta și ce putem evita cu siguranță dacă condițiile cerute
de Scripturi sunt îndeplinite în viața noastră.
În legătură cu necazul, apare imediat o întrebare serioasă cu pri-
vire la creștinismul bunăstării și libertatea religioasă. Căci Isus arată
clar că cei care Îl urmează vor avea parte de necazuri în această lume 38
(Ioan 16: 33). Acest lucru nu se referă doar la necazul cel mare, care se
va împlini în ultimele zile, și nu va fi ceva conjunctural, ci face parte din
viața oricărui creștin al tuturor timpurilor, care își mărturisește cre-
dința. Întrucât acest necaz îi afectează doar pe cei care se țin de adevăr
fără compromisuri, putem să avem o explicație asupra motivului pentru
care există această libertate universală în creștinism.
Chiar și acum, in această libertate generală a religiei pot fi ex-
perimentate unele suferințe din cauza adevărului, pentru cei care
nu sunt dispuși să facă compromisuri. Isus arată clar că cei care ac-
ceptă acest lucru acum, se pot aștepta nu la pedepse, ci la o răsplată
mare,39 (Matei 5: 12), deci pe ei marile plăgi din ultimele zile nu îi vor
chinui. Una dintre temele principale din cartea Apocalipsa este judecata,
care va lovi lumea păcătoasă, care e descrisă prin diferite imagini.

38
„V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri,
dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”.

39
„Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și
vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!. Bucurați-vă și
veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit
pe prorocii care au fost înainte de voi.”
55
Această serie este ilustrată în carte cu paharele mâniei, care exprimă
mânia divină care se împlinește împotriva falsității oamenilor. Nu poate
exista nicio îndoială asupra faptului, că adevărații ucenici ai lui Isus nu
vor avea parte de aceste pedepse. Dacă observăm evenimentele mondi-
ale de acolo, putem fi siguri că acestea fac parte din necazul cel mare.
Apostolul Pavel exprimă faptul că cine se împotrivește adevărului va fi
răsplătit prin mânie40(Romani 2: 8).
Deci, rezultă că toți oamenii trebuie să treacă prin încercare: fie
din cauza acceptării adevărului, fie din cauza respingerii acestuia. Astfel,
este destul de clar că cei care acum fac compromisuri, adică nu acceptă
adevărul și persecuția care aparține la acest adevăr, nu vor putea scăpa
de necazul cel mare.
Dar cei care suferă acum necazuri din cauza adevărului aceia toc-
mai de aceea îl așteaptă pe Isus, căci El îi va izbăvi de mânia viitoare 41(1
Tes. 1:10). De aceea, cel care acceptă adevărul și suferă de necaz din ca-
uza multor prigoniri, acela va fi eliberat de marile necazuri care vor veni
asupra întregii lumi. Dar toată lumea știe despre sine dacă are de suferit
din cauza adevărului sau dacă este lipsit de astfel de necazuri. Prin
această conștientizare, omul poate să știe, de asemenea, in prezent de
ce soartă va avea parte în vremurile de pe urmă.
Dar nici credincioșii nu vor fi scutiți de marea încercare care va
veni peste lumea întreagă. Dar aceasta nici nu este o problemă, pentru
că încercarea nu este o pedeapsă, ci scoate la lumină realitatea. Versetul
nostru de aur, revenind ca un fir auriu, ne spune, că în această încercare
se va vedea răbdarea sfinților și cei care vor păzi poruncile lui Dumne-
zeu și credința lui Isus.
Astfel, până la răpirea bisericii, pot exista într-adevăr încercări
foarte serioase care vor încerca întreg creștinismul. Această încercare
nu va arăta adevărul pentru cei credincioși, deoarece ei știu foarte bine
că si până atunci au avut parte de necaz din cauza ascultării lor de ade-
văr. Prin urmare, cei drepți nu trebuie să se teamă că o să cadă în

40
și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului
și ascultă de nelegiuire.
41
și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus, care ne
izbăvește de mânia viitoare.

56
încercări, deoarece au promisiunea că vor fi păziți de încercări.42 (Apo-
calipsa 3: 10).
Dar în această promisiune e și o condiție, care oferă baza pentru a
rezista în încercare: ascultarea. Aici ne putem referi la ceea ce am men-
ționat anterior că baza rezistentei in timpul testului, nu este o chestiune
de abilitate sau talent, ci o chestiune de decizie. Că încercările vor fi su-
portate doar de cei ascultători, adică cei care păstrează cuvântul Dom-
nului Isus, aceasta idee este susținut de Cuvânt în mai multe locuri, prin
diferite exemple.
Când Isus explică învățătura creștină, el încheie spunând că cei
care țin poruncile mele este ca omul înțelept, care și-a construit casa pe
o stâncă, deoarece casa lui va rezista și în furtunile necazului. Putem in-
terpreta cu ușurință, pe baza cuvintelor rostite, că, cel care se abține
de la păcatele morale, dacă este necesar, chiar prin sacrificarea lu-
crurilor, care sunt cele mai importante pentru el; cine nu adună
valori pe acest pământ; cel care suferă necaz pentru adevăr, care,
renunțând la poftele lumești, merge pe calea îngustă, acela va pu-
tea rezista prin marea încercare, care urmează să vină asupra aces-
tei lumi.
Fără îndoială, este adevărat și opusul, cel care cu toate, că e creș-
tin va căuta în această lume prosperitatea și poftele cărnii, acela se
va prăbuși în marea încercare.
Isus spune că cel care rămâne neclintit pe tot timpul vieții sale, va
fi mântuit. Acest „până la sfârșit” poate fi interpretat nu numai în timp,
ci și în acțiune. Cel care a ascultat perfect Cuvântul lui Dumnezeu va ră-
mâne neclintit până în ultimul moment. Cele două nu pot fi separate.
Marea încercare din ultimele zile de-a lungul mileniilor a avut o
mulțime de înaintași și există și astăzi. Aceasta este persecuția creștini-
lor. Persecuția creștinilor este precum o sită, o încercare, care separă
adevăratul de cel fals. Căci fiecare om creștin este capabil să îndure ceva
pentru credința sa, dar testul suprem poate fi trecut doar de cei care nu
s-au compromis nici in lucrurile cele mai mici, ci au fost ascultători în
toate. Aceasta înseamnă să fii perseverent pe tot parcursul timpului.

42
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care
are să vină peste lumea întreagă , ca să încerce pe locuitorii pământului.

57
 Dacă nu ascultarea anterioară ar fi condiția, aceasta ar depinde de
capacitatea umană, care ar putea face pe oricine să aibă motive de îngri-
jorare. Dar, deoarece acesta va fi un test, prin care realitatea va deveni
evidentă, adică ascultarea, anume, cine a ținut poruncile lui Dumnezeu.
În timpul persecuțiilor, mulți s-au lepădat de credință. Unii au fă-
cut-o deja la început, in urma amenințării, alții au suportat unele sufe-
rințe. Au fost si care au intrat în închisoare, dar în camera de tortură și-
au lepădat credința. Dar au fost și care au suportat toate torturile și, în
cele din urmă, au murit ca martiri.
Doar aceia au rămas neclintiți de-a lungul timpului care au refuzat
să facă compromisuri chiar si în cele mai mici lucruri, și mai degrabă, au
ales dezavantajul, renunțând la propria voință, și au rămas credincios
față de Dumnezeu.
Doar cei care ascultă Cuvântul fără compromisuri vor rezista,
chiar dacă acum sunt considerați că au gândire prea îngustă.
Aceasta prezintă o provocare foarte serioasă astăzi pentru credin-
cioșii adevărați, care se întâlnesc în propriile lor adunări din ce in ce mai
mult cu compromisuri, idei care susțin, că tot mai multe lucruri lumești
se pot încadra în viața practică creștină.

Înţelepciunea
În legătură cu vremurile de pe urmă, în Scripturi întâlnim referiri
la importanța înțelepciunii în mai multe locuri. În primul rând, citim în
cartea profetului Daniel că profețiile pe care le-a pecetluit vor fi înțelese
în ultimele zile numai de către cei înțelepți. Oare cine sunt acești înțe-
lepți, care sunt înțelepții care vor putea să socotească și numărul fiarei?
Despre înțelepciune și despre vremurile de pe urmă mai putem
citi si în pilda robului înțelept și cel rău și al fecioarelor înțelepte și ne-
chibzuite(Matei 24: 44 – Matei 25: 13). Din aceste exemple ne devine
clar la fel ca și din pilda constructorilor de case, care sunt înțelepții, care
vor evita pericolul.
Dacă înțelepciunea ar însemna știință, sau inteligență înaltă, mulți
care au mai puțin decât colegii lor din această abilitate, ar avea motive
să se îngrijoreze. Chiar si ei Își pot mări cunoștințele, chiar dacă trebuie
să depună un efort mai deosebit, dar abilitatea le este dată.
Prin urmare, este reconfortant pentru toată lumea că înțelepciu-
nea Dumnezeiască acoperă altceva, ce reiese clar si poate fi înțeles in
58
fiecare parabolă. Apostolul Pavel scrie: „Luați seama deci să umblați cu
băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.: Răscum-
părați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțe-
legeți care este voia Domnului. Nu vă îmbătați de vin, aceasta este des-
trăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.” (Efeseni 5:15-18)
Pildele menționate mai sus arată că unui credincios înțelept nu îi
pasă de situația actuală, trecătoare, nu își concentrează atenția asupra
acestora, ci asupra celor îndepărtate, care nu pot fi înțelese acum decât
prin credință
Un om înțelept își alocă timpul pentru eternitate. Nu-i pasă de cele
vremelnice, nu urmărește lucrurile pământești, nu se distrează, dar se
lasă umplut de Duhul Sfânt prin Cuvânt și rugăciune. Duhul Sfânt este
uleiul de care vom avea nevoie în vremurile de pe urmă.
Când Ioan spune în cartea Apocalipsei că aici e înțelepciunea si
cine are pricepere, să socotească numărul, fără îndoială putem accepta
că acești înțelepți și iscusiți vor fi fecioarele care vor fi umplute cu Duhul
Sfânt sau, după cum spune pilda vor avea suficient ulei. Astfel, recunoaș-
terea semnelor va fi in funcție de plinătatea Duhului Sfânt.
Acest lucru face ca toate presupunerile despre acest număr tainic
să fie complet inutile, deoarece doar cei înțelepți care vor avea ulei in
candela lor vor putea să-l numere. Cei care nu au pierdut timpul cu tot
feluri de lucruri trecătoare. Au căutat împărăția lui Dumnezeu și nepri-
hănirea ei atâta timp cât au avut ocazia în timp ce li s-au dat lucrurile
pământești necesare..
Domnul Isus spune: „Cine nu adună cu mine, acela risipește ”.Cel
care nu adună azi înțelepciunea data prin Duhul Sfânt, acela risipește
chiar și ceea ce avea mai înainte. Când vorbește despre asta în pilda ta-
lanților, spune că cine a avut un singur talant și nu l-a administrat, acela
va fi luat de la el.
Prin urmare, Cuvântul nu ne lasă nici o îndoială că pericolul din
ultimele zile poate fi evitat numai dacă nu ne ocupăm doar cu lucrurile
trecătoare. Aceasta e credința in Isus și porunca lui Dumnezeu care se
vor manifesta prin aceste încercări.
Acest avertisment este foarte serios și ne conduce la o autoexami-
nare profundă în ceea ce privește modul în care ne petrecem timpul și
cum ne folosim de oportunitățile pe care le avem la dispoziție. Acest
avertisment este cu atât mai grav cu cât presiunile recente din partea

59
ofertei și a societății sunt de multe ori mai mari decât înainte, așteptările
au crescut în educație, locuri de muncă, construcții și multe alte domenii
ale vieții, economia complexă și interconectată pune, de asemenea, o po-
vară grea asupra credincioșilor. Aceasta este o capcană, despre care Isus
a vorbit și ne-a avertizat pentru ca inimile noastre să nu fie împovărate,
ci să-I cerem Tatălui să putem evita toate acestea și să putem sta înain-
tea Fiului omului.
As vrea să pun pe fiecare cititor să se gândească bine la ce va face
cu bunurile materiale, sau cu amintirile sale referitor la momentele tră-
ite pe placul său in diferite plăceri. Miza este extrem de mare, așa că tre-
buie să ne oprim și să ne gândim dacă merită să sacrificăm eternitatea
pentru valorile pe termen scurt?
Isus nu ne ține în incertitudine: dacă ne concentrăm numai asupra
lucrurilor din prezent, ele o să ne ocupe timpul, si astfel vom pierde va-
lorile veșnice; dacă, pe de altă parte, căutăm doar împărăția lui Dumne-
zeu, vom primi în plus toate bunurile pământești necesare, în timp ce ne
mai așteaptă si o viață veșnică.

Dar voi să nu vă temeți!

Pentru cei care sunt ascultători, nu există niciun motiv de teamă.
Motivul simplu pentru aceasta este că, ei însiși suferă în trupul lor la
aceste evenimente, lupta și victoria este prin Isus Hristos. Cine și-a pre-
dat deja viața Domnului, prin faptul că ii era ascultător în toate lucrurile,
acela deja a putut sa experimenteze biruința prin El. Astfel, nu există
niciun motiv să ne temem de viitor, pentru că Cel care a început lucrul
cel bun în noi îl va si termina până în ziua Domnului. (Fil. 1: 6).
Atunci când poporul Israel s-a apropiat deja de Țara Promisă la
sfârșitul călătoriei lor din pustie, majoritatea iscoadelor i-au descurajat
privind la reușita cuceririi acestei țari. Acești oameni nu au susținut un
lucru neadevărat, atunci când au povestit cât de puternici sunt locuitorii
acelui pământ, care în plus, se aflau si într-o poziție mai avantajoasă în
calitate de apărători, datorită cunoștințelor lor despre această tara. Sin-
gurul și cel mai important factor care lipsea din relatarea lor era că
Dumnezeu Însuși avea să se lupte pentru ei.
Domnul a zis lui Iosua: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta
cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu
te voi părăsi. Întărește-te și îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire
60
poporului acestuia țara pe care am jurat părinților tăi că le-o voi da. În-
tărește-te numai și îmbărbătează-te, lucrând cu credincioșie după toată
legea pe care ți-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la
dreapta, nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face. (Iosua 1:5-7)
Poporul s-a confruntat cu o călătorie necunoscută, si neexperi-
mentată până atunci. Din punct de vedere omenesc, nu au avut nicio
șansă de a câștiga. Dar secretul victoriei a fost că Dumnezeu însuși a lup-
tat pentru ei, ei erau doar uneltele de lupta. Singura condiție a biruinței
fiind ascultarea totală față de Cuvânt: să faci totul în conformitate cu
acesta, nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga.
Cuvântul Domnului a fost curând confirmat. Când au ocupat ceta-
tea Ierihon, aveau nevoie de o ascultare simplă. Trebuiau să facă ceva în
care să nu existe raționalitate, iar rezultatul acestei ascultări a fost că au
ocupat un oraș puternic, îngrădit. În orașul următor, Ai, care era mult
mai slab decât Ierihon, au fost învinși. Iar motivul pentru aceasta a fost
neascultarea. La asediul cetății Ai, aproape totul a fost distrus sau con-
sacrat Domnului conform cuvântului Său, doar câteva lucruri mai mici
au păstrat.
Mulți cred, că dacă sunt neascultător de Cuvânt într-un lucru mai
neînsemnat, acesta nu poate afecta viața lor spirituală. Mulți credincioși
se înșeală cu ideea aceasta care nu este altceva decât încrederea în for-
țele tale proprii. Căci omul care este conștient de propria sa slăbi-
ciune și incompetență predă totul Celui care îl poate conduce la vic-
torie. Chiar dacă ceea ce așteaptă Dumnezeu de la el poate părea ceva
fără logică, dar pentru că este conștient de faptul, că viața sa depinde
numai de El, de aceea îi este perfect ascultător.
Satana are un instrument foarte bun pentru a-i convinge pe oa-
meni că puțină neascultare nu afectează cu nimic. Cu toate acestea, este
clar din exemplul de mai sus că până și cea mai mică nesupunere con-
știentă poate provoca înfrângerea.
Cea mai mare încercare din ultimele zile nu va arăta cine este
omul cel mai puternic sau ce abilități are, ci pe cei care au ținut po-
runcile lui Dumnezeu și credința în Isus. Cei care nu s-au abătut de la
ea, nici la dreapta, nici la stânga, nu au motive să se teamă, pentru că
Isus spune: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de
ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe
locuitorii pământului.” (Apocalipsa 3:10)

61
 Încercarea credinței - Domnul poarta de grijă
Mulți credincioși tind să se teamă de viitorul necunoscut pentru
că nu vor să se predea unui sistem satanic, dar se tem, de asemenea, că,
dacă nu se vor preda, vor fi excluși din viața economică și vor muri de
foame.
Însă în Biblie nu e vorba deloc de așa ceva. Practic, trebuie să știți
că această situație nu ține de necaz, ci de încercare. Cel puțin nu mai
multă necaz decât prin câte au trecut creștinii credincioși ai lui Hristos
de milenii. Persecuția creștinilor nu va fi un lucru nou nici anormal
deoarece știm că mulți creștini au suferit pentru Hristos.
Mulți sunt preocupați pentru că se tem ca vor fi excluși din viața
economică. Aceasta nu este o provocare neglijabilă în vremurile noastre,
când oamenii nu se mai autogospodăresc, fie că s-au lăsat aproape com-
plet, sau că majoritatea oamenilor nici nu sunt în măsură să se echipeze
pentru așa ceva, astfel ei sunt expuși pieței economice. Prin urmare, este
de neimaginat să trăiești astăzi fără să faci cumpărături, căci toate ali-
mentele de bază se cumpără, nu se mai produce nimic în special in cazul
populației urbane. Căci cel care refuză să se închine fiarei și nu ia semnul
nu va putea vinde și cumpăra.
Trebuie să ne reamintim din nou de promisiunea noastră de bază:
”Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu si
credința lui Isus” (Apocalipsa 14:9-12) din Cuvânt, pe baza căruia acest
test va arăta cine va păstra credința lui Isus.. Până atunci, nu contează
dacă cineva este ateu, religios sau credincios, toți plătesc cu bani pentru
pâinea lor zilnică. Prin asta nu se diferă cine trăiește prin credință sau
cine este creștin formal.
Dar când va sosi această încercare, devine evident cine îndrăz-
nește să creadă în promisiunile lui Isus, adică să aștepte prin credință
pâinea cea de toate zilele numai de la El. La început, mulți rezistă, dar
când presiunea se va intensifica, mulți dintre ei vor cădea.
Acest fenomen va fi la fel ca si hărțuirea din timpul persecuției.
Astfel, cei care nu erau ascultători fără compromisuri față de Cuvânt, și
nici credința lor nu era temeinică, ajungând să fie ținuți sub o presiune
din ce în ce mai puternică, își vor nega credința.
Ascultarea și credința sunt strâns legate una cu cealaltă. Astfel
acela se poate considera ascultător, care crede cu adevărat în Isus

62
Hristos, adică, crede în cuvântul Său adevărul perfect. Cel care nu-L as-
cultă în toate lucrurile este limitat în credință.
Deci, acest eveniment din viitor va arăta printr-o testare, cine a
păstrat credința. La urma urmei, nu este menționat faptul, că cineva din-
tre cei care vor fi excluși din economie pentru că nu s-au compromis,
vor muri de foame. Totuși, în acest fel, Cuvântul prin care Isus ne-a în-
vățat că nu trebuie să ne facem griji cu privire la mâncare și îmbrăcă-
minte rămâne valabil pentru că Însuși Dumnezeu va purta de grijă. Dacă
acest lucru este adevărat în viața prezentă pentru cei care caută mai în-
tâi împărăția lui Dumnezeu, va fi cel puțin la fel de adevărat pentru cei
care acceptă excluderea lor din societate pentru împărăția lui Dumne-
zeu. Căci tocmai prin faptul, ca au refuzat să se închine fiarei au dovedit
credința lor în Isus Hristos. Și această credință nu-i va dezamăgi.
Astfel, este clar că acest test al credinței va face distincția între cei
care cred cu adevărat în Isus Hristos și cei care au trăit doar o viață de
formă religioasă, care au trăit doar după voia lor. Fiecare grupare va su-
porta consecințele credinței sau necredinței ei.
Haideți să facem un scurt rezumat prin câteva fraze importante.
Profețiile biblice prevestesc vremurile sfârșitului, domnia lui Satana pe
acest pământ, înainte ca cerul nou și pământul nou să fie realizate.
Această perioadă va fi o mare încercare pentru creștinism. În această
ultimă încercare, numai cei care rămân ascultători de Cuvântul lui Dum-
nezeu vor putea rămâne in picioare.
Se pregătește calea pentru teribilul imperiu văzut de profetul Da-
niel în timp ce toate urâciunile pe care toți oamenii decenți le-au dispre-
țuit în trecut se vor ridica la nivelul legii. Acest imperiu va marca pe toți
cei care vor fi dispuși să se predea lui, dar în același timp îi vor exclude
pe toți din economie, care nu-l vor asculta.
Cei care nu au fost dispuși să facă compromisuri, nici în cea mai
mică măsură nu trebuie să se teamă de viitor, oricât de întunecat ar pă-
rea, pentru că Isus însuși ne asigură, că oamenii ascultători, care Îl
cheamă vor fi păziți în cele mai mari încercări.
Deoarece semnul fiarei va fi asupra celor care au acceptat ceva din
minciună, așa că sunt deja marcați în duhul lor, este foarte important să
ne hotărâm să ascultăm de adevăr în toate lucrurile, chiar dacă aceasta
înseamnă să ne confruntăm chiar si cu masele creștine.

63
 Există, de asemenea, o interpretare anume: că Mireasa lui Hristos
nu va mai fi aici în aceste vremuri și ceea ce se referă la cei sfinți este
vorba deja despre Israelul convertit. Poate că va fi așa chiar aștept cu
nerăbdare revenirea lui Isus după Mireasa Sa. Dar putem să fi-mi siguri
de un lucru: Domnul prin răpire va lua la El doar, pe cei care nu și-au
împărtășit inima cu lumea, nu s-au compromis și nu s-au spurcat! Care
L-au iubit și L-au așteptat cu o inimă neîmpărțită!

Ca un cuvânt final să sune Avertismentul lui Isus:

Și ceea ce vă spun vouă, vă spun tuturor:

Vegheați!

64