MĂRTURII DESPRE HRISTOS

AL ZILELOR DE PE URMĂ

CELE DOUAZECI DE ADEVARURI

ALE MARTURIEI PENTRU DUMNEZEU

BISERICA LUI DUMNEZEU ATOTPUTERNIC

Conținutul acestei cărţi a fost tradus în întregime de către traducători profesionişti.
Totuşi, datorită diferenţelor lingvistice etc., un număr mic de inexactităţi este
inevitabil. Dacă descoperiţi oricare astfel de inexactităţi, vă rugăm să consultaţi
versiunea originală în limba chineză. De asemenea, vă rugăm să luaţi legătura cu
noi pentru a ne informa, astfel încât cartea să poată fi actualizată atunci când este
republicată.
 Prefață

În 1991, Dumnezeu Atotputernic întrupat a apărut și a început să lucreze în

China. El a rostit câteva milioane de cuvinte și a făcut lucrarea de judecată din zilele
de pe urmă, începând cu casa lui Dumnezeu. El a încheiat Epoca Harului, a început
Epoca Împărăției, și a adus Evanghelia sosirii Împărăției cerurilor. Dumnezeu
Atotputernic a exprimat toate adevărurile pentru a purifica și a mântui omenirea, a
desfăcut în întregime sulul sigilat menționat în Cartea Apocalipsei din Biblie și a
dezvăluit complet tainele planului de gestionare de șase mii de ani despre modul în
care Dumnezeu mântuiește rasa umană, care este scopul conducerii rasei umane
de către Dumnezeu, de ce există trei etape în mântuirea rasei umane de către
Dumnezeu, modul în care Dumnezeu face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă,
taina întrupării, povestea interioară a Bibliei, autoritatea unică a lui Dumnezeu, firea
dreaptă a lui Dumnezeu, sfințenia lui Dumnezeu, cum Satana corupe rasa umană,
modul în care Dumnezeu mântuiește rasa umană, taina de a fi răpit înaintea
dezastrelor, cum sunt făcuți biruitorii, destinația finală și sfârșitul pentru toate tipurile
diferite de oameni și cum va fi realizată împărăția lui Hristos. El a deschis cu adevărat
noi orizonturi și a oferit o desfătare pentru ochi! Dumnezeu Atotputernic spune: „O
să vă spun aceasta când deschid sulul Meu în zilele de pe urmă. (Sulul se referă
la toate cuvintele pe care le-am spus, la cuvintele Mele în zilele de pe urmă –
totul este în interiorul lor)” („Capitolul 110” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”
în Cuvântul Se arată în trup). „Lucrarea din zilele de pe urmă dezvăluie lucrarea
lui Iahve și a lui Isus și toate tainele neînțelese de om, pentru a descoperi
destinația și sfârșitul omenirii și pentru a pune capăt întregii lucrări de mântuire
printre oameni. Această etapă a lucrării în zilele de pe urmă aduce totul mai
aproape. Toate tainele neînțelese de nevoile omului trebuie să fie dezlegate
pentru a-i permite să ajungă în profunzimea lor și să aibă o înțelegere complet
clară în inima sa. Doar atunci rasa umană poate fi împărțită după felul ei” („Taina
întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele exprimate de Dumnezeu

1
Atotputernic, Hristos din zilele de pe urmă, sunt îmbelșugate, roditoare și
cuprinzătoare, permițând oamenilor să vadă că Hristos este cu siguranță calea,
adevărul și viața și că El aduce rasa umană pe calea vieții nepieritoare, care este
calea vieții veșnice.
Domnul Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă
urmează” (Ioan 10:27). „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”
(Apocalipsa 2:7). Dumnezeu Atotputernic spune: „Poporul Meu va asculta de
glasul Meu, iar fiecare dintre cei care Mă iubesc cu adevărat se vor întoarce
înaintea tronului Meu” („Capitolul 1” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul
univers” în Cuvântul Se arată în trup). Încă de când a început lucrarea lui Dumnezeu
din zilele de pe urmă în China, oamenii din diferite religii și confesiuni care cred cu
adevărat în Dumnezeu, care iubesc adevărul și tânjesc după arătarea lui Dumnezeu,
au recunoscut vocea lui Dumnezeu în cuvintele rostite de Dumnezeu Atotputernic.
Ei au văzut că cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și că ele sunt cu
adevărat ceea ce Duhul Sfânt le spune bisericilor și că Dumnezeu S-a arătat ca să-
Și facă lucrarea din zilele de pe urmă. Acești oameni s-au îngrămădit în fața tronului
lui Dumnezeu. În prezent, din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume încearcă
să cerceteze cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Rasa umană a fost
readusă la viață treptat prin cuvintele lui Dumnezeu și a început să accepte adevărul
și să-l cunoască. Cuvintele lui Dumnezeu vor aduce rasa umană într-o nouă epocă
– Epoca Împărăției. Totul se va realiza prin cuvintele lui Dumnezeu, iar toți oamenii
care sunt însetați după adevăr și care caută arătarea lui Dumnezeu se vor întoarce
înaintea tronului lui Dumnezeu. Aceasta este marea tendință; este realitatea pe care
Dumnezeu o va aduce cu siguranță la îndeplinire.
În prezent, mulți oameni din întreaga lume religioasă însetează după arătarea
lui Dumnezeu și o caută, dar, pentru că nu acordă atenție căutării a ceea ce spune
Duhul Sfânt bisericilor, ei nu aud glasul lui Dumnezeu și, prin urmare, nu pot
întâmpina întoarcerea lui Dumnezeu. Noi am luat adevărurile vizionare exprimate de
Dumnezeu Atotputernic în lucrarea Sa din zilele de pe urmă și le-am compilat și le-
am editat în cele douăzeci de adevăruri despre răspândirea Evangheliei și
depunerea mărturiei pentru Dumnezeu, astfel încât oamenii din toate țările și locurile
care caută adevărul și însetează după arătarea lui Dumnezeu să poată să studieze

2
cu ușurință și să cerceteze lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu
Atotputernic, să audă vocea lui Dumnezeu și să fie aduși în prezența Sa. Am compilat
cuvintele lui Dumnezeu și predicile și părtășiile conform concepțiilor religioase
comune ale celor care caută și cercetează lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe
urmă, pentru a-i ajuta să vadă în mod clar absurditatea și ridicolul concepțiilor
religioase în lumina adevărului din cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, oamenii pot să
abandoneze concepțiile religioase care i-au legat și i-au constrâns, să accepte
mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să fie aduși înaintea tronului lui
Dumnezeu și să poată să calce pe urmele Mielului și să intre în noua epocă!

3
 Cuprins

Partea întâi
20 de adevăruri despre a propovădui Evanghelia
și a fi martori pentru Dumnezeu

I. Adevărurile în legătură cu întruparea lui Dumnezeu

1. Însuși Domnul Isus a prorocit că Dumnezeu Se va întrupa în zilele de pe
urmă și Se va arăta drept Fiul Omului pentru a lucra
2. Ce este întruparea? Care e esența întrupării?
3. Care e diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu întrupat și lucrarea Duhului?
4. De ce nu folosește Dumnezeu omul pentru a-Și face lucrarea de judecată
în zilele de pe urmă, ci trebuie să Se întrupeze și s-o facă El Însuși?
5. Diferenţele esenţiale dintre Dumnezeul întrupat şi cei care sunt folosiţi de
Dumnezeu
6. De ce se spune că omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea
lui Dumnezeu devenit trup?
7. De ce se spune că cele două întrupări ale lui Dumnezeu desăvârşesc
semnificaţia întrupării?
8. Cum ar trebui o persoană să înţeleagă că Hristos este adevărul, calea şi
viaţa?
9. Cum face întruparea lui Dumnezeu ca lucrarea de judecată să pună capăt
epocii credinţei omenirii în Dumnezeul nedesluşit şi epocii întunecate a
domeniului Satanei?
10. De ce numai experimentând lucrarea lui Dumnezeu întrupat şi
supunându-se acesteia poate o persoană să-L cunoască pe Dumnezeu?

4
 II. Adevărurile despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de
mântuire a omenirii
1. Scopurile celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de gestionare a omenirii
2. Scopul și semnificația fiecăreia dintre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu
3. Relația dintre fiecare din cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu
4. Cum se adâncesc tot mai mult cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, pentru
ca oamenii să fie mântuiți și desăvârșiți?

III. Adevărurile despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele

de pe urmă
1. Dumnezeu a răscumpărat omenirea în Epoca Harului, deci, de ce trebuie El
să-Și mai facă lucrarea de judecată în zilele pe de urmă?
2. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este judecata
marelui tron alb, așa cum e prorocit în Apocalipsa
3. În ce fel lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă purifică și
mântuiește omenirea?
4. Semnificația lucrării de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă poate fi
văzută în rezultatele obținute
5. Consecinţele şi rezultatul faptului că lumea religioasă respinge lucrarea de
judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă

IV. Adevărurile despre relația dintre cele trei etape ale lucrării lui
Dumnezeu și numele Sale
1. De ce are Dumnezeu nume diferite în epoci diferite? Care este semnificația
numelor lui Dumnezeu?
2. Relația dintre fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu și numele Său
3. Numele lui Dumnezeu se poate schimba, dar esența Sa nu se va schimba
niciodată
4. Care este natura problemei că omul nu știe semnificația numelui lui
Dumnezeu sau nu acceptă noul Său nume?

5
 V. Diferenţele dintre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele
de pe urmă şi lucrarea Sa de răscumpărare din Epoca Harului
1. Care sunt diferenţele dintre cuvintele exprimate de Domnul Isus în Epoca
Harului şi cele ale lui Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăţiei?
2. Care sunt diferențele dintre modul în care a lucrat Domnul Isus în Epoca
Harului și modul în care lucrează Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăției?
3. Care sunt diferențele dintre viața bisericească în Epoca Harului și viața
bisericească din Epoca Împărăției?

VI. Diferențele dintre a fi mântuit în Epoca Harului și mântuirea

deplină în Epoca Împărăției
1. Ce înseamnă să fii mântuit? Ce înseamnă să atingi mântuirea deplină?
2. Care sunt diferențele esențiale dintre a fi mântuit și a atinge mântuirea deplină?

VII. Diferențele dintre calea pocăinței din Epoca Harului și calea vieții
veșnice din zilele de pe urmă
1. Mesajul răspândit de Domnul Isus în Epoca Harului era numai calea pocăinței
2. Adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă sunt calea vieții
veșnice
3. Diferențele dintre calea pocăinței și calea vieții veșnice

VIII. Diferențele dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului

1. Care sunt diferențele esențiale dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea
omului?
2. Care sunt diferențele dintre lucrarea celor folosiți de Dumnezeu și lucrarea
liderilor religioși?
3. Recunoașteți diferențele dintre Hristosul întrupat, falșii Hristoși și falșii profeți
4. Credincioșii trebuie să fie în stare să distingă falșii păstori și antihriștii pentru
a se lepăda de religie și a se reîntoarce la Dumnezeu

IX. Hristos este manifestarea lui Dumnezeu Însuși

1. Cum poți să cunoști esența divină a lui Hristos?

6
 2. Este Hristos cu adevărat Fiul lui Dumnezeu sau este Dumnezeu Însuși?
3. Care este natura problemei omului care nu recunoaște adevărurile exprimate
de Hristos? Care sunt consecințele faptului că omul nu-L tratează pe Hristos ca pe
Dumnezeu?

X. Adevărurile privind modul prin care să Îl cunoști pe Dumnezeu

1. Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înțelegerea cunoștințelor din Biblie
și a teoriei teologice poate fi considerată cunoașterea lui Dumnezeu?
2. Cum poți să cunoști firea și esența lui Dumnezeu?
3. În ce aspecte sunt revelate în primul rând atotputernicia și înțelepciunea lui
Dumnezeu?
4. Cum a călăuzit Dumnezeu omenirea și S-a îngrijit de aceasta până în prezent?
5. Cum conduce și administrează Dumnezeu întregul univers-lume?

XI. Adevărurile privind relația dintre Dumnezeu și Biblie

1. Biblia este doar o consemnare a celor două etape de lucru ale lui Dumnezeu
în Epoca Legii și Epoca Harului; nu este o consemnare a întregii lucrări a lui
Dumnezeu
2. Lumea religioasă crede că toată Scriptura a fost inspirată de Dumnezeu și că
reprezintă în totalitate cuvintele lui Dumnezeu; cum ar trebui să judeci limpede
această afirmație?
3. Biblia a fost întocmită de om, nu de Dumnezeu; Bibla nu Îl poate reprezenta
pe Dumnezeu
4. În Biblie nu există nicio cale a vieții veșnice; dacă omul respectă Biblia și i se
închină, atunci nu va dobândi viață veșnică
5. Ce este credința adevărată în Dumnezeu? Cum ar trebui să credem în
Dumnezeu pentru a-I obține lauda?
6. Cum ar trebui să abordăm și să folosim Biblia într-un mod care respectă voia
lui Dumnezeu? Care este valoarea inerentă a Bibliei?

7
 XII. Adevărurile privitoare la fecioarele înțelepte care aud glasul lui
Dumnezeu
1. Cum ar trebui să discernem glasul lui Dumnezeu? Cum putem confirma că
Dumnezeu Atotputernic este într-adevăr Domnul Isus reîntors?
2. Care sunt diferențele dintre cuvintele oamenilor folosiți de Dumnezeu de-a
lungul epocilor, care se conformează adevărului, și cuvintele lui Dumnezeu Însuși?
3. Care sunt diferențele dintre cuvintele lui Dumnezeu transmise de profeți în
Epoca Legii și cuvintele exprimate de Dumnezeu întrupat?

XIII. Semnificația întrupării lui Dumnezeu în China în zilele de pe urmă

1. Dumnezeu S-a întrupat în China în zilele de pe urmă; ce bază există acolo
pentru lucrul acesta în profețiile din Biblie și în cuvintele lui Dumnezeu?
2. Care sunt scopurile și semnificația întrupării lui Dumnezeu în China pentru a
lucra în zilele de pe urmă?

XIV. Diferențele dintre Biserica lui Dumnezeu și grupurile

religioase
1. Ce este biserica lui Dumnezeu? Ce este un grup religios?
2. De ce Dumnezeu binecuvântează numai biserica ce-I acceptă lucrarea și se
supune acesteia? De ce blestemă grupurile religioase?

XV. Cum să discernem esența lumii religioase care-L sfidează pe

Dumnezeu
1. De ce i-a blestemat Domnul Isus pe farisei? Care era esența fariseilor?
2. De ce se spune că pastorii religioși și prezbiterii merg toți pe calea fariseilor?
Care este esența lor?
3. De ce fiecare nouă etapă a lucrării lui Dumnezeu întâlnește condamnarea și
sfidarea sălbatică a lumii religioase? Care este cauza principală?
4. Chiar sunt toți prezbiterii și pastorii religioși consacrați de Dumnezeu? Pot
acceptarea pastorilor religioși și a prezbiterilor și supunerea unei persoane față de
aceștia să reprezinte faptul că se supun lui Dumnezeu și că-L urmează?

8
 5. Care sunt consecințele faptului că o persoană crede în Dumnezeu în religie
și că este supusă înșelăciunii și controlului fariseilor și antihriștilor? Poate o persoană
să fie mântuită de Dumnezeu dacă aceasta crede astfel în Dumnezeu?
6. În lumea religioasă, puterea o dețin adevărul și Dumnezeu, sau antihriștii și
Satana?

XVI. Este Dumnezeu Dumnezeu Cel triunitar sau singurul Dumnezeu

adevărat?
1. Este Dumnezeu Cel adevărat care a creat cerul, pământul și toate lucrurile
unul singur sau sunt trei?
2. De ce se poate spune că Trinitatea este cea mai absurdă formulare?
3. A-L defini pe singurul Dumnezeu adevărat ca fiind Dumnezeu Cel triunitar
înseamnă a-L blasfemia pe Dumnezeu

XVII. Cum să discernem realitatea adevărului și cunoașterea

teologică
1. Ce este adevărul? Ce înseamnă cunoașterea Bibliei și doctrina?
2. Care sunt consecințele faptului de a ne baza, în credința noastră, pe
cunoașterea teologică a Bibliei?
3. De ce adevărul exprimat de Dumnezeu în zilele de pe urmă poate să purifice
omul, să-l desăvârșească și să devină viața lui?

XVIII. Ce înseamnă a urma voia lui Dumnezeu și ce este adevărata mărturie

a credinței în Dumnezeu?
1. Ce înseamnă a urma voia lui Dumnezeu? Dacă doar propovăduim și lucrăm
pentru Domnul înseamnă că urmăm voia lui Dumnezeu?
2. Este mărturia credinței în Dumnezeu adevărată dacă doar ne bucurăm de
harul lui Dumnezeu?
3. Ce este o persoană care urmează voia lui Dumnezeu? Și ce este adevărata
mărturie a credinței în Dumnezeu?

9
 XIX.De ce adevărata cale a fost persecutată din vremuri străvechi?
1. De ce guvernul comunist chinez persecută, suprimă și ia măsuri drastice
împotriva lui Dumnezeu Atotputernic și a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic?
2. De ce lumea religioasă L-a negat, respins și condamnat mereu pe Hristos,
îndurând astfel blestemele lui Dumnezeu?

XX. Adevărata semnificație a faptului de a fi răpit și de a fi ridicat

înaintea tronului lui Dumnezeu
1. Răpirea trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu și nu pe noțiunile și
închipuirile omului
2. Care este adevărata răpire?

Partea a doua
Ce concepții religioase trebuie să fie îndepărtate din
credința noastră în Dumnezeu pentru a ține pasul cu
lucrarea lui Dumnezeu?

Întrebarea 1: Noi credem că întoarcerea Domnului înseamnă că credincioșii vor

fi ridicați direct în Împărăția cerurilor, pentru că este scris în Biblie: „Apoi, noi, cei vii,
care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în
văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). Tu mărturisești
că Domnul Isus S-a întors, așa că de ce suntem noi acum pe pământ și nu am fost
încă răpiți?
Întrebarea 2: Ești martor că Dumnezeu S-a întrupat ca Fiul Omului ca să facă
lucrarea de judecată în zilele de pe urmă și, totuși, majoritatea pastorilor religioși și
a prezbiterilor susțin că Domnul Se va întoarce venind pe nori. În principal, ei se
bazează pe versetele din Biblie: „Acest Isus, […] va veni în acelaşi fel în care L-aţi
văzut mergând spre cer” (Faptele Apostolilor 1:11). „Iată, El va veni pe nori şi orice
ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1:7). Și, mai mult, pastorii religioși și prezbiterii ne
învață, de asemenea, că orice Domn Isus care nu vine pe nori este fals și trebuie

10
respins. Așadar, nu suntem siguri dacă această perspectivă e în conformitate cu
Biblia; este sau nu corect acest tip de înțelegere?
Întrebarea 3: Spui că Domnul Isus S-a întors, deci, noi de ce nu L-am văzut? A
vedea înseamnă a crede și nu te poți bizui pe zvonuri. Dacă nu L-am văzut, asta
trebuie să însemne că încă nu S-a întors; voi crede când Îl voi vedea. Spui că Domnul
Isus S-a întors, deci unde este El acum? Ce lucrare face? Ce cuvinte a rostit Domnul?
Voi crede după ce vei putea să lămurești aceste lucruri prin mărturie.
Întrebarea 4: Pastorii religioși și prezbiterii predică deseori credincioșilor că orice
mărturie despre întoarcerea Domnului în trup este falsă. Ei se bazează pe versetele
din Biblie: „Atunci, de vă va zice cineva: «Iată, aici e Hristos, sau acolo!», să nu
credeți. Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne
mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși” (Matei 24:23-
24). Acum, noi nu știm cum ar trebui să-L deosebim pe Hristos Cel adevărat de cei
falși. Poți să ne lămurești în privința acestei chestiuni?
Întrebarea 5: Domnul Isus era Dumnezeu Cel întrupat; acest lucru este de
netăgăduit. Acum, tu ești martor că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus
reîntors în trup, dar pastorii religioși și prezbiterii spun că acela în care crezi este
doar o ființă umană, că ai fost înșelat. Nu ne putem da seama de acest lucru. Pe
vremea când Domnul Isus a devenit trup și a venit să facă lucrarea de răscumpărare,
fariseii evrei au spus că El era doar un om, zicând că oricine credea în El era înșelat.
Prin urmare, am vrea să cercetăm acest aspect al adevărului privind întruparea lui
Dumnezeu. Ce este mai exact întruparea și care este esența întrupării? Te rugăm să
ai părtășie cu noi pe această temă.
Întrebarea 6: Știm cu toții că Domnul Isus a fost întruparea lui Dumnezeu. După
ce Și-a încheiat lucrarea, a fost răstignit, iar apoi a înviat, arătându-Se în fața tuturor
ucenicilor Săi și S-a ridicat la ceruri în gloriosul Său trup duhovnicesc. Așa cum scrie
în Biblie: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, Care a fost
luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer”
(Faptele Apostolilor 1:11). Așadar, scriptura biblică ne confirmă că, atunci când
Domnul vine din nou, ni Se va arăta trupul Său duhovnicesc înviat. În zilele de pe
urmă, de ce este Dumnezeu întrupat în Fiul omului ca să facă lucrarea de judecată?
Care e diferența dintre trupul duhovnicesc înviat al Domnului Isus și întruparea Lui

11
în Fiul omului?
Întrebarea 7: Am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Omenirea coruptă
are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” Cred că e un pasaj
fantastic din cuvântul lui Dumnezeu, e foarte practic și e foarte important. Referitor
la motivul pentru care omenirea coruptă trebuie să fie mântuită de întruparea lui
Dumnezeu, acesta e un aspect al adevărului pe care omul trebuie să-l înțeleagă
urgent. Vă rog să ne mai împărtășiți încă puțin despre acest lucru.
Întrebarea 8: Dumnezeu l-a folosit pe Moise ca să facă lucrarea Epocii Legii,
așadar, de ce nu-i folosește Dumnezeu pe oameni ca să-I facă lucrarea de judecată
în zilele de pe urmă? Chiar trebuie să Se întrupeze ca să o facă personal? Care este
diferența esențială între Dumnezeu întrupat și oamenii pe care-i folosește Dumnezeu?
Întrebarea 9: În Epoca Harului, Dumnezeu S-a întrupat pentru a servi ca jertfă
de păcat pentru omenire, răscumpărându-i pe oameni din păcat. În zilele de pe urmă,
Dumnezeu S-a întrupat din nou pentru a exprima adevărul și pentru a-Și îndeplini
lucrarea de judecată pentru a purifica și mântui complet omul. Așadar, de ce are
nevoie Dumnezeu să se întrupeze de două ori pentru a face lucrarea mântuirii
omenirii? And what is the true significance of God incarnating twice?
Întrebarea 10: Este scris clar în Biblie că Domnul Isus este Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, și toți cei care cred în Domnul cred, de asemenea, că Domnul Isus este
Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Și, totuși, tu mărturisești că Hristos întrupat este
manifestarea lui Dumnezeu, că este Dumnezeu Însuși. Așadar, este Hristos întrupat
cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, sau este Dumnezeu Însuși?
Întrebarea 11: Tu mărturisești că Dumnezeu Atotputernic exprimă adevărul și că
El Își îndeplinește lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, dar eu cred că a noastră
credință în Domnul Isus și acceptarea lucrării Duhului Sfânt înseamnă că am
experimentat deja lucrarea judecății lui Dumnezeu. Iată cuvintele Domnului Isus ca dovadă: „Pentru

că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. Şi când va

veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată” (Ioan 16:7-8).

Noi credem că, deși Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare, după ce El S-a ridicat la ceruri

în ziua de Rusalii, Duhul Sfânt S-a pogorât și a lucrat în oameni: „[…] dovedi lumea vinovată cu

privire la păcat, la dreptate şi la judecată.” Ar trebui să fie lucrarea de judecată a lui Dumnezeu

în zilele de pe urmă, așadar, ceea ce aș dori să caut este care sunt exact diferențele dintre lucrarea

12
judecății din zilele de pe urmă îndeplinită de Dumnezeu Atotputernic și lucrarea Domnului Isus?

Întrebarea 12: Tu depui mărturie că Domnul S-a întors și că-Și face lucrarea de
judecată începând din casa lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Aceasta pare să fie
diferită de judecata marelui tron alb din Apocalipsa. Cei mai mulți oameni din cercurile
religioase cred că judecata marelui tron alb îi vizează pe necredincioșii care aparțin
diavolului Satana. Când Domnul va veni, credincioșii vor fi luați în cer, iar apoi El va
trimite dezastrele pe pământ pentru a-i distruge pe necredincioși. Aceasta este
judecata dinaintea marelui tron alb. Tu depui mărturie pentru începutul judecății
făcute de Dumnezeu în zilele de pe urmă, dar nu L-am văzut pe Dumnezeu aducând
niciun dezastru ca să-i distrugă pe necredincioși. Atunci, cum ar putea fi aceasta
judecata marelui tron alb?
Întrebarea 13: Cei mai mulți oameni din lumea religioasă cred că faptul că
Domnul Isus spune „S-a terminat” (Ioan 19:30) pe cruce este dovada că lucrarea de
mântuire făcută de Dumnezeu a fost deja încheiată și, totuși, tu depui mărturie că
Domnul S-a întors în trup pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată
începând din casa lui Dumnezeu, pentru a mântui pe deplin omenirea. Așadar, cum
ar trebui exact să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea? Acest
aspect al adevărului nu ne este clar, așa că te rugăm să ne comunici pe tema aceasta.
Întrebarea 14: Biblia spune: „Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea
şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea” (Romani 10:10). Noi credem
că Domnul Isus ne-a iertat păcatele și că ne-a făcut drepți prin credință. În plus,
credem că, dacă o persoană e mântuită o dată, atunci e mântuită pentru vecie și
că, atunci când Domnul Se va întoarce, vom fi imediat răpiți și vom intra în
Împărăția cerurilor. Așadar, de ce mărturisești că trebuie să acceptăm lucrarea lui
Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă înainte să putem fi mântuiți și aduși
în Împărăția cerurilor?
Întrebarea 15: Urmăm exemplul lui Pavel și lucrăm din greu pentru Domnul
răspândind Evanghelia, fiind martori pentru Domnul și păstorind bisericile Domnului,
așa cum a făcut Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am
păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Nu înseamnă lucrul acesta să urmezi voia lui
Dumnezeu? Acest tip de practică ar trebui să însemne că suntem vrednici pentru a
fi răpiți și a intra în Împărăția cerurilor, deci, de ce trebuie să acceptăm lucrarea lui

13
Dumnezeu de judecată și purificare în zilele de pe urmă, înainte de a putea fi aduși
în Împărăția cerurilor?
Întrebarea 16: Spui că aceia care cred în Dumnezeu trebuie să accepte lucrarea
lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă și că doar atunci poate firea lor
coruptă să fie purificată și ei pot să fie mântuiți de Dumnezeu. Dar, potrivit cerințelor
Domnului, noi practicăm umilința și răbdarea, ne iubim dușmanii, ne purtăm crucile,
abandonăm lucrurile lumești, lucrăm și răspândim Evanghelia pentru Domnul și așa
mai departe. Așadar, nu sunt toate acestea schimbările noastre? Mereu am căutat
astfel, deci, nu putem, de asemenea, să dobândim purificarea și să fim răpiți în
Împărăția cerurilor?
Întrebarea 17: Tu mărturisești că Domnul S-a întors în trup pentru a exprima
adevărul și a face lucrarea de judecată și purificare a omului în zilele de pe urmă, dar
pastorii religioși și prezbiterii cred că El se va întoarce venind pe nori și că toți
credincioșii își vor schimba imediat forma și vor fi răpiți în nori, pentru a-L întâlni pe
Domnul. Așa cum a spus Pavel: „Dar cetățenianoastră este în ceruri, de unde Îl și
așteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos: Care va transforma trupul
nostru nevrednic ca să poată fi modelat asemenea trupului Său glorios, potrivit cu
lucrarea prin care El este în stare chiar să-Și subjuge toate lucrurile” (Filipeni 3:20-
21). Domnul e atotputernic și nu e nimic din ce nu poate face. Dumnezeu poate să
ne transforme și să ne purifice cu un singur cuvânt, așadar, de ce ar mai avea El
nevoie să Se întrupeze pentru a exprima adevărul și a desăvârși o etapă din lucrarea
de judecată și purificare a omului?
Întrebarea 18: Tu mărturisești că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă
adevărul și face lucrarea de judecare și purificare a omului, așadar, cum îl judecă,
purifică și mântuiește, mai exact, Dumnezeu pe om?
Întrebarea 19: Tu mărturisești că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu Își face
lucrarea de judecată pentru a-l purifica și mântui pe om pe deplin, dar, după citirea
cuvintelor exprimate de Dumnezeu Atotputernic, găsesc că unele dintre ele îl
condamnă și-l blestemă pe om. Dacă Dumnezeu îl condamnă și-l blestemă pe om,
atunci omul nu trebuie să îndure pedeapsa? Cum poți să mai spui că acest fel de
judcată purifică și mântuiește omenirea?
Întrebarea 20: Un aspect al lucrării de mântuire făcute de Domnul Isus a fost să

14
ne ierte și să ne dezlege de păcatele noastre, în vreme ce un alt aspect a fost să ne
ofere pace, bucurie și har din belșug. Acest lucru ne-a arătat că Dumnezeu este milos
și iubitor. Cu toate acestea, tu ești martor că Dumnezeu Atotputernic face lucrarea
de judecată în zilele de pe urmă, că El exprimă adevărul și îl judecă și mustră pe om,
că-l emondează și se ocupă de el, că-l expune și elimină tot felul de oameni răi,
duhuri rele și antihriști, permițându-le oamenilor să vadă că firea dreaptă a lui
Dumnezeu nu tolerează nicio ofensă. De ce firea dezvăluită în lucrarea Domnului
Isus este complet diferită de cea dezvăluită în lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic?
Cum exact ar trebui să înțelegem firea lui Dumnezeu?
Întrebarea 21: E scris chiar în Biblie: „Isus Hristos este același ieri și astăzi și
pentru totdeauna” (Evrei 13:8). Așadar, numele Domnului nu se schimbă niciodată!
Dar tu spui că Domnul a venit din nou în zilele de pe urmă, cu un nou nume, și că El
este numit Dumnezeu Atotputernic. Cum se poate așa ceva?
Întrebarea 22: Domnul Isus a fost răstignit pe cruce ca jertfă de păcat pentru om,
astfel răscumpărându-ne de păcat. Dacă ne îndepărtăm de Domnul Isus și credem
în Dumnezeu Atotputernic, nu ar fi acest lucru o trădare a Domnului Isus? Nu ar fi
apostazie?
Întrebarea 23: Domnul Isus a spus: „Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi
da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un
izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Cei mai mulți oameni cred
că Domnul Isus ne-a dăruit deja calea vieții veșnice, dar eu am citit aceste cuvinte
ale lui Dumnezeu Atotputernic: „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi
omului calea vieții veșnice.” Despre ce este vorba? De ce spune că numai Hristos
al zilelor de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice?
Întrebarea 24: Tu ești martor că Dumnezeu Atotputernic este Dumnezeu întrupat
care, în prezent, Își face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, dar pastorii
religioși și prezbiterii spun că lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic este, de fapt,
lucrarea unei ființe omenești și că, pe deasupra, mulți oameni care nu cred în Domnul
Isus spun, de asemenea, că însuși creștinismul este doar credință într-un om. Noi tot
nu putem discerne care, mai exact, este diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și
lucrarea omului, așa că te rugăm să ai părtășie cu noi în privința aceasta.
Întrebarea 25: Tu declari că Domnul Isus S-a întors deja ca Dumnezu

15
Atotputernic, că El exprimă întregul adevăr care le va permite oamenilor să obțină
purificarea și să fie mântuiți, și că, în prezent, El face lucrarea de judecată începând
din casa lui Dumnezeu, dar noi nu îndrăznim să acceptăm aceasta. Acest lucru se
întâmplă pentru că pastorii religioși și prezbiterii ne învață frecvent că toate cuvintele
și lucrările lui Dumnezeu sunt consemnate în Biblie, că nu pot exista alte cuvinte și
lucrări ale lui Dumnezeu în afara Bibliei și că, orice lucru care contrazice sau
depășește limitele Bibliei este erezie. De ce nu avem discernământ în privința
aceasta – ai putea să ne-o explici?
Întrebarea 26: Pastorii religioși și prezbiterii respectă cuvintele lui Pavel din
Biblie: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16), crezând că
totul din Biblie reprezintă cuvintele lui Dumnezeu. Dar tu spui că Biblia nu este în
întregime alcătuită din cuvintele lui Dumnezeu, deci, despre ce este vorba?
Întrebarea 27: Biblia este canonul creștinismului și, de două milenii, credința
credincioșilor în Domnul s-a bazat pe Biblie. În plus, majoritatea oamenilor din lumea
religioasă cred că Biblia Îl reprezintă pe Domnul, credința în Domnul este același
lucru cu credința în Biblie și invers, și că dacă o persoană se îndepărtează de Biblie,
atunci nu poate fi numită un credincios. Aș vrea să știu dacă a crede în Domnul în
acest fel este în conformitate cu voia Lui.
Întrebarea 28: Biblia este mărturie a lucrării lui Dumnezeu; numai prin citirea
Bibliei credincioșii în Domnul ajung să recunoască faptul că Dumnezeu a creat cerul,
pământul și toate lucrurile și pot să vadă faptele minunate ale lui Dumnezeu, măreția
și atotputernicia Lui. Biblia conține multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, cât și mărturii
ale experiențelor omului; acestea pot oferi susținere pentru viețile oamenilor, cât și o
importantă edificare, așadar, ceea mi-ar plăcea să cercetez este dacă noi chiar
putem să dobândim viața veșnică prin citirea Bibliei? Este posibil să nu existe nicio
cale a vieții veșnice în Biblie?
Întrebarea 29: În ultimii două mii de ani, credința omului în Domnul s-a bazat pe
Biblie, iar venirea Domnului Isus nu a negat Biblia Vechiului Testament. După ce
Dumnezeu Atotputernic Și-a făcut lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, oricine
Îlacceptă pe Dumnezeu Atotputernic se va concentra asupra citirii cuvintelor Sale și
rareori va citi din Biblie. După acceptarea lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele
de pe urmă, mi-ar plăcea să cercetez care, mai exact, este abordarea corectă a

16
Bibliei și cum ar trebui să o folosească o persoană? Pe ce ar trebui să se bazeze
credința unei persoane în Dumnezeu pentru a merge pe calea credinței și a dobândi
mântuirea lui Dumnezeu?
Întrebarea 30: Tu declari că Domnul Isus S-a întors deja ca Dumnezeu
Atotputernic întrupat, că El exprimă toate adevărurile pentru a purifica și mântui
omenirea și că face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, așadar,
cum ar trebui să deosebim vocea lui Dumnezeu și cum ar trebui să confirmăm că
Dumnezeu Atotputernic este, într-adevăr, Domnul Isus reîntors?
Întrebarea 31: Tu ești martor că vorbele exprimate de Dumnezeu Atotputernic în
„Cuvântul Se arată în trup” sunt cuvântări din chiar gura lui Dumnezeu, dar noi
credem că sunt cuvintele cuiva care a fost luminat de Duhul Sfânt. Prin urmare, mi-
ar plăcea să cercetez care, mai exact, este diferența dintre cuvintele exprimate de
Dumnezeu întrupat și cuvintele rostite de o persoană cu luminarea Duhului Sfânt?
Întrebarea 32: Fariseii le-au explicat frecvent Biblia oamenilor din sinagogi. Din
exterior, ei păreau să fie pioși și plini de compasiune și nu păreau să încalce legea
în mod clar. Așadar, de ce au fost fariseii blestemați de Domnul Isus? Cum s-a
manifestat ipocrizia lor? De ce se spune că pastorii religioși și prezbiterii de astăzi
merg pe aceeași cale ca fariseii ipocriți?
Întrebarea 33: Când Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea, fariseii iudei L-au
sfidat și condamnat nebunește și L-au răstignit pe cruce. Acum că Dumnezeu
Atotputernic al zilelor de pe urmă a venit să-Și facă lucrarea, pastorii religioși și
prezbiterii Îl sfidează și condamnă de asemenea, răstignindu-L pe Dumnezeu încă o
dată pe cruce. De ce fariseii iudei, pastorii religioși și prezbiterii urăsc atât de mult
adevărul și se împotrivesc astfel lui Hristos? Care, mai exact, sunt natura și esența lor?
Întrebarea 34: Pastorii religioși și prezbiterii cunosc temeinic Biblia; adesea, ei
interpretează Scriptura pentru alții și îi determină să respecte Biblia. Așadar,
explicarea și promovarea Bibliei chiar înseamnă a fi martor pentru Domnul și a-L
preamări? De ce se spune că pastorii religioși și prezbiterii sunt farisei ipocriți? Încă
nu suntem lămuriți în această privință – ai putea să ne răspunzi la întrebare?
Întrebarea 35: Majoritatea oamenilor din cercurile religioase cred că pastorii și
prezbiterii au fost aleși și consacrați de Domnul și că ei toți sunt oameni care-L slujesc
pe Domnul în biserici; dacă îi urmăm pe acești pastori și prezbiteri și ne supunem lor,

17
de fapt, Îl urmăm pe Domnul și ne supunem Lui. Cât despre ceea ce înseamnă, mai
exact, a te supune omului și a-l urma și ce, mai exact, înseamnă a te supune lui
Dumnezeu și a-L urma, cei mai mulți oameni nu înțeleg acest aspect al adevărului.
Te rugăm să comunici despre acest subiect.
Întrebarea 36: Pastorii religioși și prezbiterii dețin puterea în lumea religioasă și
majoritatea oamenilor îi ascultă și îi urmează – acesta este un fapt. Spui că pastorii
religioși și prezbiterii nu recunosc faptul întrupării lui Dumnezu, că nu cred adevărul
exprimat de Dumnezeu întrupat și că merg pe calea fariseilor; suntem de acord în
această privință. Dar de ce spui că pastorii religioși și prezbiterii sunt toți farisei ipocriți,
toți antihriști expuși de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și că rezultatul
lor final va fi să se scufunde în distrugere și pierzanie? Acesta nu este un lucru pe
care putem să-l acceptăm în acest moment. Te rugăm să ne comunici pe ce te bazezi
când afirmi că acești oameni nu pot fi mântuiți și că ei toți se vor scufunda în
distrugere și pierzanie.
Întrebarea 37: Cu toate că pastorii religioși și prezbiterii au putere în cercurile
religioase și merg pe calea fariseilor ipocriți, noi credem în Domnul Isus, și nu în ei,
deci cum poți să spui că și noi mergem pe calea fariseilor? Chiar nu putem fi mântuiți
prin credința noastră în cadrul religiei?
Întrebarea 38: În ultimii ani, diferite confesiuni din lumea religioasă au devenit
din ce în ce mai pustiite; oamenii și-au pierdut credința și iubirea pe care le-au avut
odată, devenind din ce în ce mai negativi și slăbiți. Noi toți am simțit, de asemenea,
ofilirea duhului, că nu mai este nimic de predicat și că toți am pierdut lucrarea Duhului
Sfânt. Am vrea să întrebăm de ce este întreaga lume religioasă atât de sumbră?
Chiar este detestată de Dumnezeu; chiar S-a lepădat Dumnezeu de ea? Cum ar
trebui să înțelegem cuvintele de osândă ale lui Dumnezeu, din Apocalipsa, pentru
lumea religioasă?
Întrebarea 39: În ultimele două milenii, întreaga lume religioasă a crezut că
Dumnezeu este o Trinitate – Trinitatea a fost o teorie clasică a întregului din doctrina
creștină. Așadar, chiar se verifică interpretarea Trinității? Există, într-adevăr,
Trinitatea? De ce spui că Trinitatea este cea mai mare erezie a lumii religioase?
Întrebarea 40: Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, exprimă
adevărul și Își îndeplinește lucrarea de judecată pentru a purifica și mântui omenirea

18
și, totuși, El suferă sfidarea violentă și reprimarea brutală atât din partea lumii
religioase, cât și a guvernului comunist chinez. Guvernul comunist chinez
mobilizează chiar și întreaga media și forțele armate pentru a-L condamna pe Hristos,
pentru a-L blasfemia, pentru a-L captura și extermina. Când S-a născut Domnul Isus,
Regele Irod a auzit că se născuse „Regele Israelului” și a pus să fie uciși toți copiii
de sex bărbătesc sub doi ani din Betleem; el a preferat să fie uciși pe nedrept zece
mii de bebeluși decât să Îl lase pe Hristos să trăiască. Dumnezeu S-a întrupat ca să
mântuiască omenirea, așadar, de ce lumea religioasă și guvernul ateu chinez
condamnă și blasfemiază sălbatic arătarea și lucrarea lui Dumnezeu? De ce pun la
bătaie puterea întregii țări și nu precupețesc niciun efort pentru a-L crucifica pe
Hristos? De ce este omenirea atât de rea și de ce Îl urăște pe Dumnezeu atât de mult
și I se opune?
Întrebarea 41: On-line, am văzut o serie de discursuri din partea guvernului
communist chinez și a lumii religioase care calomniază, ponegresc, atacă și
discreditează Biserica lui Dumnezeu Atotputernic (ca incidentul din „28 mai” din
Zhaoyuan, provincia Shandong). Știm, de asemenea, că PCC se pricepe foarte bine
să spună minciuni, să fabrice lucruri și să sucească faptele pentru a înșela oamenii.
În plus, este foarte bun la a calomnia, ataca și judeca acele națiuni față de care este
ostil, așa că orice spune PCC nu este credibil în mod absolut. Cu toate acestea,
multe dintre lucrurile spuse de pastorii și prezbiterii din cercurile religioase sunt
asemănătoare celor spuse de PCC, așadar, cum putem avea cu adevărat
discernământ în privința zvonurilor și a calomniilor răspândite de PCC și de lumea
religioasă?

19
 Partea a treia
întrebări și răspunsuri despre adevăr

1. Ce este judecata?
2. De ce trebuie ca Dumnezeu să judece și să mustre oamenii?
3. Cum ar trebui să experimentezi judecata și mustrarea lui Dumnezeu pentru a
dobândi mântuirea?
4. Ce este rugăciunea adevărată?
5. Cum poate cineva stabili o relație cuviincioasă cu Dumnezeu?
6. Ce este o persoană cinstită? De ce Îi plac lui Dumnezeu oamenii cinstiți?
7. Ce este o persoană înșelătoare? De ce nu pot obține mântuirea oamenii
înșelători?
8. Care este diferența dintre o persoană cinstită și una înșelătoare?
9. Cum ar trebui să practice și să pătrundă cineva pentru a fi o persoană cinstită?
10. Ce înseamnă să-ți faci datoria?
11. Care sunt diferențele dintre a-ți face datoria și a oferi servicii?
12. Ce vrea să însemne „lasă totul în urmă și urmează-L pe Dumnezeu?”
13. Care este diferența între înțelegerea adevărului și înțelegerea doctrinei?
14. Ce înseamnă implicarea în ceremonia religioasă?
15. Cum se face că bisericile pot să degenereze în religie?
16. Ce este un antihrist? Cum poate fi identificat un antihrist?
17. Ce este un Hristos fals? Cum poate fi identificat un Hristos fals?
18. Ce este un fals lider sau un fals păstor? Cum poate fi identificat un fals lider
sau un fals păstor?
19. Ce este ipocrizia?
20. Ce este un necredincios?
21. Ce înseamnă a-L urma pe Dumnezeu?
22. Ce înseamnă a-l urma pe om?
23. Care este diferența între grâu și neghină?
24. Care este diferența dintre un slujitor bun și unul rău?

20
 25. Care este lucrarea Duhului Sfânt? Cum se manifestă lucrarea Duhului Sfânt?
26. Cum poți să obții lucrarea Duhului Sfânt?
27. Care este lucrarea duhurilor rele? Cum se manifestă lucrarea duhurilor rele?
28. Care sunt diferențele dintre lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea duhurilor rele?
29. Ce este posedarea de către demoni? Cum se manifestă posedarea de către
demoni?
30. De ce Dumnezeu nu îi mântuiește pe cei care au lucrarea duhurilor rele în
ei sau pe cei care sunt posedați de demoni?
31. Ce sunt fecioarele înțelepte? Ce sunt fecioarele nesăbuite?
32. Ce recompensă este acordată fecioarelor înțelepte? Vor ceda fecioarele
nesăbuite în fața dezastrului?
33. Ce înseamnă răpirea dinaintea dezastrului? Ce e un biruitor care este făcut
înaintea dezastrului?
34. Vor ceda în fața dezastrului toți cei care nu-L acceptă pe Dumnezeu
Atotputernic?
35. De ce îi va plasa Dumnezeu în mijlocul dezastrelor pe cei care refuză să-L
accepte pe Dumnezeu Atotputernic?
36. Câți dintre oamenii în cadrul religiei se vor întoarce la Dumnezeu în timpul
dezastrelor?
37. Ce este schimbarea firii?
38. Cum se manifestă schimbarea firii?
39. Care sunt diferențele dintre schimbarea firii și comportamentul bun?
40. Ce sunt faptele bune? Care sunt manifestările faptelor bune?
41. Ce sunt faptele rele? Care sunt manifestările faptelor rele?
42. Ce fel de oameni mântuiește Dumnezeu? Ce fel de oameni elimină El?
43. Pe ce bază hotărăște Dumnezeu rezultatul final al unei persoane?
44. Ce sunt oamenii lui Dumnezu? Ce sunt făcătorii de servicii?
45. Care sunt promisiunile lui Dumnezeu pentru cei care au dobândit mântuirea
și au fost desăvârșiți?a

Explicație privind notele de subsol:

Această carte conține două tipuri de note de subsol. Cele marcate cu numere (astfel[1]) sunt
note de subsol din textul original, iar cele marcate cu litere (astfel[a]) sunt note privind traducerea.

21
 Partea întâi
20 de adevăruri despre a propovădui Evanghelia
și a fi martori pentru Dumnezeu

I. Adevărurile în legătură cu întruparea lui Dumnezeu

1. Însuși Domnul Isus a prorocit că Dumnezeu Se va întrupa în zilele de pe

urmă și Se va arăta drept Fiul Omului pentru a lucra
Versete din Biblie pentru referințe:
„Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu
vă aşteptaţi” (Luca 12:40).
„Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului”
(Matei 24:37).
„Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va
fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24:27).
„Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la
cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să
sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25).
„La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»”
(Matei 25:6).
„Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa,
voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
„M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut
şapte sfeşnice de aur, iar printre sfeşnice, pe «Cineva Care era ca un fiu al
omului». Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins
la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,
ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor,
iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea şapte

22
stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca
soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui” (Apocalipsa 1:12-16).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Isus a spus că El va sosi precum plecase, dar știi adevărata semnificație a
cuvintelor Sale? Se poate ca El să îi fi spus acestui grup al vostru? Tot ce știi este
că El va sosi precum a plecat, stând pe un nor, dar știi exact cum Dumnezeu Însuși
Își face lucrarea? Dacă ai fi cu adevărat în stare să vezi, atunci cum pot fi explicate
cuvintele pe care le-a rostit Isus? El a spus: „Când Fiul Omului va veni în zilele de pe
urmă, El Însuși nu va ști, îngerii nu vor ști, mesagerii din cer nu vor ști și întreaga
omenire nu va ști. Doar Tatăl va ști, adică, doar Duhul va ști.” Chiar și Fiul Omului
Însuși nu știe, totuși, tu ești capabil să vezi și să știi? Dacă ai fi fost capabil să știi și
să vezi cu proprii tăi ochi, nu ar fi fost aceste cuvinte rostite în van? Și ce a spus Isus
la acea vreme? „Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor,
(nici Fiul), ci numai Tatăl. Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea
Fiului Omului. […] Prin urmare, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în
ceasul în care nu vă aşteptaţi!” Când vine acea zi, Fiul Omului Însuși nu o va ști. Fiul
Omului se referă la trupul întrupat al lui Dumnezeu, o persoană normală și obișnuită.
Nici chiar Însuși Fiul Omului nu știe, deci cum ai putea tu să știi?
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

„Cine are urechi, să audă ceea ce spune Spiritul bisericilor.” Ați auzit acum
cuvintele Duhului Sfânt? Cuvintele lui Dumnezeu au venit peste voi. Le auziți?
Dumnezeu face lucrarea cuvintelor în zilele de pe urmă și astfel de cuvinte sunt cele
ale Duhului Sfânt, căci Dumnezeu este Duhul Sfânt și poate deveni și trup; prin
urmare, cuvintele Duhului Sfânt, așa cum au fost spuse în trecut, sunt cuvintele
Dumnezeului întrupat astăzi. Există mulți oameni absurzi care cred că, din moment
ce este Duhul Sfânt cel care vorbește, glasul Său ar trebui să se coboare din ceruri,
ca oamenii să îl audă. Oricine crede în felul acesta nu cunoaște lucrarea lui
Dumnezeu. Într-adevăr, cuvântările rostite de Duhul Sfânt sunt cele rostite de
Dumnezeu întrupat. Duhul Sfânt nu-i poate vorbi direct omului; nici chiar în Epoca
Legii, Iahve nu le-a vorbit direct oamenilor. Nu ar fi cu atât mai puțin probabil ca El

23
să facă acest lucru în această epocă, astăzi? Pentru ca Dumnezeu să poată rosti
cuvântări pentru a-Și îndeplini lucrarea, El trebuie să devină trup; altfel, lucrarea Lui
nu și-ar putea atinge scopul.
Fragment din „Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să

primească revelațiile lui Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

De câteva mii de ani, omenirea a năzuit să poată fi martora sosirii Mântuitorului.

Omenirea a năzuit să-L vadă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb în timp ce coboară,
în carne şi oase, printre cei care au tânjit după El şi L-au aşteptat de mii de ani.
Omenirea şi-a dorit ca Mântuitorul să Se reîntoarcă şi să fie reunit cu poporul, şi
anume ca Isus Mântuitorul să Se întoarcă la oamenii de care El a fost despărţit de
mii de ani. Şi omenirea speră că El va face din nou lucrarea de răscumpărare pe
care a făcut-o în rândul iudeilor, că va fi milostiv şi iubitor faţă de oameni, că va ierta
păcatele oamenilor, că va îndura păcatelor oamenilor şi chiar le va îndura toate
fărădelegile şi că va izbăvi omenirea de păcate. Ei năzuiesc ca Isus Mântuitorul să
fie la fel ca înainte – un Mântuitor care este iubitor, înţelegător şi venerabil, care nu
este niciodată mânios pe oameni şi care nu le face niciodată reproşuri oamenilor.
Acest Mântuitor iartă şi îndură toate păcatele omenirii, şi chiar moare pe cruce pentru
omenire încă o dată. De la plecarea lui Isus, discipolii care L-au urmat şi toţi sfinţii
care au fost izbăviţi graţie numelui Său, L-au jelit şi L-au aşteptat cu disperare. Toţi
cei care au fost mântuiţi de harul lui Isus Hristos în Epoca Harului au tânjit după acea
zi plină de bucurie din zilele de pe urmă, când Isus Mântuitorul soseşte pe un nor alb
şi apare printre oameni. Bineînţeles, aceasta este şi dorinţa colectivă a tuturor celor
care acceptă astăzi numele de Isus Mântuitorul. În tot universul, toţi aceia care au
auzit de izbăvirea lui Isus Mântuitorul şi-au dorit cu disperare sosirea subită a lui Isus
Hristos, pentru a împlini cuvintele lui Isus pe când se afla pe pământ: „Voi sosi aşa
cum am plecat.” Omenirea crede că, după crucificare şi înviere, Isus S-a întors în
ceruri pe un nor alb şi că Şi-a ocupat Locul la dreapta Celui Prea Înalt. Omenirea
crede că, în mod similar, Isus va coborî din nou pe un nor alb (norul acesta se referă
la norul pe care a călătorit Isus când S-a întors în cer), printre cei care au tânjit cu
disperare după El de mii de ani, şi că El va avea înfățișarea și hainele iudeilor. După
înfăţişarea înaintea omenirii, El le va da mâncare şi va face ca apa vie să se reverse

24
spre ei şi va trăi printre oameni, plin de har şi iubire, viu şi adevărat. Şi aşa mai
departe. Totuşi, Isus Mântuitorul nu a făcut asta; El a făcut opusul a ceea ce și-a
imaginat omenirea. Nu a sosit printre cei care I-au dorit întoarcerea şi nu li S-a
înfăţişat tuturor oamenilor călătorind pe un nor alb. El a sosit deja, dar omenirea nu
Îl cunoaşte şi rămâne neştiutoare în privinţa întoarcerii Sale. Omenirea nu face decât
să Îl aştepte la întâmplare, fără să ştie că El a coborât deja pe un „nor alb” (norul
care este Spiritul Lui, cuvântul Lui, şi toată firea Sa şi tot ceea ce este El) şi că acum
se află în mijlocul unui grup de biruitori, pe care îl va crea în zilele de pe urmă.
Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care ascultă adevărul şi se supun lucrării lui Dumnezeu vor veni sub numele
Celui de-al doilea Dumnezeu întrupat – Cel Atotputernic. Ei vor putea accepta
îndrumarea personală a lui Dumnezeu şi vor dobândi mai mult și mai înalt adevăr şi
vor primi adevărata viaţă omenească. Vor vedea viziunea pe care oamenii din trecut
nu au văzut-o niciodată: „M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am
întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, iar printre sfeşnice, pe «Cineva Care era ca
un fiu al omului». Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era
încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca
zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în
cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea
şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca
soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui” (Apocalipsa 1:12-16). Imaginea
aceasta este expresia întregii firi a lui Dumnezeu şi o astfel de expresie a întregii
Sale firi este şi expresia lucrării lui Dumnezeu când Se întrupează de data aceasta.
În valurile pedepselor şi ale judecăţilor, Fiul omului Îşi exprimă firea inerentă prin
rostirea de cuvinte, permiţându-le tuturor celor care Îi acceptă pedeapsa şi judecata
să vadă adevărata faţă a Fiului omului, o faţă care este o redare fidelă a feţei Fiului
omului văzute de Ioan. (Bineînţeles, toate acestea vor fi invizibile pentru cei care nu
acceptă lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.)
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Vă spun Eu, cei ce cred în Dumnezeu datorită semnelor sunt, în mod sigur,

25
categoria care va suferi distrugerea. Cei care nu sunt în stare să accepte cuvintele
lui Isus care S-a reîntors la trup sunt, cu siguranță, progeniturile iadului, descendenții
arhanghelului, categoria care va fi supusă distrugerii eterne. Multor oameni poate să
nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl
urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea cu ochii voștri pe Isus coborând din
ceruri pe un nor alb, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că
acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că,
timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad
pentru a fi pedepsit. Aceasta va anunța sfârșitul planului de gestionare (planului de
mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei
buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca
omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care
acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața
tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care
persistă în credința că „Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos” vor
fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl
recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a
vieții. Și astfel, se poate doar ca Isus să trateze cu ei atunci când Se reîntoarce, în
mod deschis, pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea
aroganți. Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus? Întoarcerea lui
Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar
pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui
să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să
respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva
care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai
în acest fel veți beneficia.
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou

cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

2. Ce este întruparea? Care e esența întrupării?

Versete din Biblie pentru referințe:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era

26
Dumnezeu” (Ioan 1:1).
„Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o
slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14).
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”
(Ioan 14:6).
„Isus i-a răspuns: De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel
ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: «Arată-ni-L pe Tatăl!»?!
Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun
nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui.
Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine! Dacă nu, credeţi măcar datorită
lucrărilor înseşi!” (Ioan 14:9-11).
„Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Înțelesul întrupării este că Dumnezeu Se arată în trup și că El vine să lucreze
printre oamenii creației Sale în chipul unui trup. Deci, pentru ca Dumnezeu să Se fi
întrupat, trebuie să fie mai întâi trup, trup cu umanitate normală; aceasta este condiția
preliminară cea mai importantă. De fapt, implicația întrupării lui Dumnezeu este
aceea că Dumnezeu trăiește și lucrează în trup, Dumnezeu în esența Sa devine trup,
devine om.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Întrupare înseamnă că Duhul lui Dumnezeu devine un trup, adică, Dumnezeu

devine trup; lucrarea pe care El o face în trup este lucrarea Duhului, care este
îndeplinită în trup, exprimată prin trup. Nimeni, cu excepția trupului lui Dumnezeu, nu
poate îndeplini lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat; adică, numai trupul
întrupat al lui Dumnezeu, această umanitate normală – și nimeni altcineva – nu poate
exprima lucrarea divină.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Hristos cu umanitate normală este un trup în care Duhul este realizat, stăpânind
umanitate normală, rațiune normală și gândire umană. „A fi realizat” înseamnă

27
Dumnezeu ce devine om, Duhul ce devine trup; în termeni simpli, este atunci când
Dumnezeu Însuși locuiește într-un trup cu umanitate normală și prin acesta Își
exprimă lucrarea Sa divină – aceasta este ceea ce înseamnă a fi realizat sau întrupat.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le
poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat
în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea
lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se
numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt
escroci. Adevăratul Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci
și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea
printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care
poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea
lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Împlicația întrupării lui Dumnezeu este aceea că Dumnezeu trăiește și lucrează

în trup, Dumnezeu în esența Sa devine trup, devine om. Viața și lucrarea Sa întrupate
pot fi împărțite în două etape. Prima este viața pe care El o trăiește înainte de a
efectua lucrarea Sa de slujire. El trăiește într-o familie de oameni obișnuiți, într-o
umanitate absolut normală, supunându-Se moralității normale și legilor vieții umane,
cu nevoi umane normale (hrană, îmbrăcăminte, adăpost, somn), slăbiciuni umane
normale și emoții umane normale. Cu alte cuvinte, în această primă etapă, El trăiește
în umanitate ne-divină, umanitate complet normală, angajându-Se în toate activitățile
umane normale. A doua etapă este viața pe care El o trăiește după ce începe să
efectueze lucrarea Sa de slujire. El încă trăiește în umanitatea obișnuită cu un înveliș
uman normal, nearătând niciun semn exterior al supranaturalului. Cu toate acestea,
El trăiește numai de dragul lucrării Sale de slujire și, în acest timp, umanitatea Sa
normală există în întregime în slujba lucrării normale a divinității Sale; pentru că până
atunci umanitatea Sa normală s-a maturizat până la punctul de a putea să efectueze

28
lucrarea Sa de slujire. Deci, a doua etapă a vieții Sale este de a efectua lucrarea Sa
de slujire în umanitatea Sa normală, este o viață atât a umanității normale, cât și a
divinității complete. Motivul pentru care, în timpul primei etape a vieții Sale, El trăiește
în umanitate complet obișnuită este faptul că umanitatea Lui nu este încă egală cu
întreaga lucrare divină, nu este încă matură; numai după ce umanitatea Lui se
maturizează, devine capabilă să poarte pe umeri lucrarea Sa de slujire, poate să se
apuce de efectuarea lucrării Sale de slujire. Deoarece El, ca trup, are nevoie să
crească și să Se maturizeze, prima etapă a vieții Sale este aceea a umanității
normale, în timp ce, în a doua etapă, pentru că umanitatea Lui este capabilă să
întreprindă lucrarea Sa și să efectueze lucrarea Sa de slujire, viața pe care o trăiește
Dumnezeul întrupat în timpul lucrării Sale de slujire, este una atât de umanitate, cât
și de divinitate completă. Dacă, din momentul nașterii Sale, Dumnezeul întrupat Și-
ar fi început lucrarea Sa de slujire în mod serios, efectuând semne și minuni
supranaturale, atunci El nu ar avea o esență trupească. Prin urmare, umanitatea Lui
există de dragul esenței Sale trupești; nu poate exista niciun trup fără umanitate, iar
o persoană fără umanitate nu este o ființă umană. În felul acesta, umanitatea trupului
lui Dumnezeu este o proprietate intrinsecă a corpului întrupat al lui Dumnezeu. Să
spui că „atunci când Dumnezeu devine trup, El este în întregime divin, nu este deloc
uman,” este o blasfemie, deoarece aceasta este o postură imposibil de luat, una care
încalcă principiul întrupării. Chiar și după ce El începe să realizeze lucrarea Sa de
slujire, divinitatea Lui încă sălășluiește în învelișul exterior uman atunci când El Își
face lucrarea; este doar faptul că, în acel moment, umanitatea Lui servește unicul
scop de a permite divinității Lui să efectueze lucrarea în trupul normal. Așadar,
agentul lucrării este divinitatea care locuiește în umanitatea Sa. Este divinitatea Sa,
nu umanitatea Sa, cea care lucrează, cu toate acestea, este o divinitate ascunsă în
umanitatea Sa; lucrarea Lui este, în esență, făcută prin divinitatea Sa completă, nu
prin umanitatea Sa. Dar cel care efectuează lucrarea este trupul Său. S-ar putea
spune că El este un om și, de asemenea, este Dumnezeu, pentru că Dumnezeu
devine un Dumnezeu care trăiește în trup, cu un înveliș uman și o esență umană,
dar, de asemenea esența lui Dumnezeu. Pentru că El este un om cu esența lui
Dumnezeu, El este mai presus de oricare dintre oamenii creați, mai presus de orice
om care poate efectua lucrarea lui Dumnezeu. Și astfel, printre toți cei cu un înveliș

29
uman ca al Lui, printre toți cei care posedă umanitate, doar El Însuși este Dumnezeul
întrupat – toți ceilalți sunt oameni creați. Chiar dacă ei toți au umanitate, oamenii
creați nu au nimic altceva decât umanitate, în timp ce Dumnezeu întrupat este diferit:
în trupul Lui, El nu are numai umanitate, dar mai important, are divinitate. Umanitatea
Lui poate fi văzută în aspectul exterior al trupului Său și în viața Sa de zi cu zi, dar
divinitatea Lui este dificil de perceput. Pentru că divinitatea Lui este exprimată numai
atunci când El are umanitate și nu este atât de supranaturală pe cât își imaginează
oamenii că este, este extrem de dificil de văzut de către oameni. Chiar și astăzi este
cel mai dificil pentru oameni să înțeleagă adevărata esență a Dumnezeului întrupat.
De fapt, chiar și după ce am vorbit despre aceasta atât de mult, mă aștept să fie încă
o taină pentru majoritatea dintre voi. Această problemă este foarte simplă: Din moment
ce Dumnezeu devine trup, esența Lui este o combinație de umanitate și divinitate.
Această combinație se numește Dumnezeu Însuși, Dumnezeu Însuși pe pământ.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Viața pe care Isus a trăit-o pe pământ a fost o viață normală a trupului. El a trăit
în umanitatea normală a trupului Său. Autoritatea Lui – de a-Și face lucrarea și de a-
Și rosti cuvântul sau de a-i vindeca pe cei bolnavi și de a scoate demoni, de a face
aceste lucruri extraordinare – nu s-a manifestat pe sine, în cea mai mare parte, până
când El nu Și-a început lucrarea Sa de slujire. Viața Lui înainte de vârsta de douăzeci
și nouă de ani, înainte de a-Și efectua lucrarea de slujire, a fost o dovadă suficientă
că El a fost doar un trup normal. Din acest motiv și pentru că El nu începuse încă
efectuarea lucrării Sale de slujire, oamenii n-au văzut nimic divin în El, nu au văzut
nimic mai mult decât o ființă umană normală, un om obișnuit – întocmai ca de data
aceea când unii oameni L-au crezut a fi fiul lui Iosif. Oamenii au crezut că El era fiul
unui om obișnuit, nu aveau cum să spună că El era trupul întrupat al lui Dumnezeu;
chiar și atunci când, pe parcursul efectuării lucrării Sale de slujire, El a făcut multe
minuni, cei mai mulți oameni încă spuneau că El era fiul lui Iosif, pentru că El era
Hristosul cu învelișul exterior al umanității normale. Umanitatea Lui normală și
lucrarea Lui, ambele au existat pentru a îndeplini semnificația primei întrupări,
dovedind că Dumnezeu venise în întregime în trup, devenise un om absolut obișnuit.
Faptul că El a avut umanitate normală înainte de a-Și începe lucrarea a fost dovada

30
că El a fost un trup obișnuit; și faptul că El a lucrat după aceea a dovedit, de
asemenea, că El a fost un trup obișnuit, pentru că El a realizat semne și minuni, a
vindecat pe cei bolnavi și a scos demoni, în trupul cu umanitate normală. Motivul
pentru care El putea face minuni era că trupul Lui purta autoritatea lui Dumnezeu,
era trupul în care Duhul lui Dumnezeu S-a îmbrăcat. El stăpânea această autoritate
datorită Duhului lui Dumnezeu și aceasta nu a însemnat că El nu era un trup.
Vindecarea bolnavilor și scoaterea demonilor era lucrarea pe care El avea nevoie să
o efectueze în lucrarea Sa de slujire, o expresie a divinității Sale ascunse în
umanitatea Sa și indiferent ce semne a arătat El sau cum Și-a demonstrat autoritatea,
El a trăit totuși în umanitate normală și era încă un trup normal. Până la punctul în
care El a fost înviat după ce a murit pe cruce, El a locuit într-un trup normal. Dăruind
har, vindecând bolnavii și scoțând demoni au fost toate parte a lucrării Sale de slujire,
au fost toate lucrarea pe care El a efectuat-o în trupul Său normal. Înainte de a merge
către cruce, El nu S-a îndepărtat niciodată de trupul Său uman normal, indiferent de
ceea ce făcea. El era Însuși Dumnezeu, făcând lucrarea proprie lui Dumnezeu, totuși,
deoarece El a fost trupul întrupat al lui Dumnezeu, El a mâncat și a purtat haine, a
avut trebuințe umane normale, a avut rațiune umană normală și o minte umană
normală. Toate acestea au fost dovada că El a fost un om normal, care a demonstrat
că trupul întrupat al lui Dumnezeu era un trup cu umanitate normală, nu una
supranaturală.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Umanitatea lui Dumnezeu întrupat există pentru a menține lucrarea divină

normală în trup; gândirea Sa umană normală susține umanitatea Sa normală și toate
activitățile Sale trupești normale. S-ar putea spune că gândirea Sa umană normală
există pentru a susține întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup. Dacă acest trup nu
ar poseda o minte umană normală, atunci Dumnezeu nu ar putea lucra în trup și ceea
ce El este nevoie să facă în trup nu ar putea fi niciodată realizat. Deși Dumnezeul
întrupat posedă o minte umană normală, lucrarea Sa nu este alterată de gândul
uman; El întreprinde lucrarea umanității cu o minte normală, cu condiția preliminară
că El posedă umanitatea cu o minte, nu prin exercițiul gândirii umane normale.
Indiferent de cât de mărețe sunt gândurile trupului Său, lucrarea Sa nu poartă

31
ștampila logicii sau a gândirii. Cu alte cuvinte, lucrarea Sa nu este concepută de
mintea trupului Său, ci este o expresie directă a lucrării divine în umanitatea Sa.
Toată lucrarea Sa este lucrarea de slujire pe care este nevoie ca El s-o îndeplinească
și nimic din aceasta nu este conceput de creierul Său. De exemplu, vindecarea
bolnavilor, scoaterea demonilor și răstignirea n-au fost produse ale minții Sale
umane, n-ar fi putut fi efectuate de niciun om cu o minte umană. De asemenea,
lucrarea de cucerire de astăzi este o lucrare de slujire care trebuie să fie efectuată
de către Dumnezeul întrupat, dar nu este lucrarea unei voințe umane, este lucrarea
pe care divinitatea Sa ar trebui s-o facă, lucrare de care niciun om în trup nu este
capabil. Astfel că Dumnezeul întrupat trebuie să posede o minte umană normală,
trebuie să posede umanitate normală, pentru că El trebuie să efectueze lucrarea Sa
în cadrul umanității cu o minte normală. Aceasta este esența lucrării Dumnezeului
întrupat, însăși esența Dumnezeului întrupat.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

În perioada de timp în care Domnul Isus lucra, oamenii puteau vedea că

Dumnezeu avea multe exprimări omenești. De exemplu, putea să danseze, putea să
participe la nunți, putea să se împărtășească cu oamenii, să vorbească cu ei și să
discute lucruri cu ei. În plus față de acelea, Domnul Isus a finalizat și o mare parte
din lucrare care reprezenta divinitatea Sa și, desigur, toată această lucrare era o
expresie și o dezvăluire a firii lui Dumnezeu. În acest timp, când divinitatea lui
Dumnezeu a fost realizată într-un trup obișnuit pe care oamenii îl puteau vedea și
atinge, ei nu mai simțeau că El apărea și dispărea, că nu se puteau apropia de El.
Din contră, ei puteau să încerce să priceapă voia lui Dumnezeu sau să-I înțeleagă
divinitatea prin fiecare mișcare, prin cuvintele și lucrarea Fiului Omului. Fiul Omului
întrupat exprima divinitatea lui Dumnezeu prin umanitatea Sa și transmitea omenirii
voia lui Dumnezeu. Iar prin exprimarea voii și firii lui Dumnezeu, El le dezvăluia
oamenilor și pe Dumnezeu Cel care nu poate fi văzut sau atins în tărâmul spiritual.
Ceea ce oamenii vedeau era Dumnezeu Însuși, tangibil, și din carne și oase. Așadar,
Fiul Omului întrupat făcea să fie concrete și umanizate lucrurile precum propria Lui
identitate, statutul, imaginea, firea și ceea ce El are și este. Deși înfățișarea externă
a Fiului Omului avea anumite limitări în privința imaginii lui Dumnezeu, esența Sa și

32
ceea ce El are și este erau cu totul capabile să reprezinte propria identitate și statutul
lui Dumnezeu – existau doar câteva diferențe în forma de exprimare. Indiferent dacă
este umanitatea sau divinitatea Fiului Omului, nu putem nega că El reprezenta
propria identitate și statutul lui Dumnezeu. În acest timp, totuși, Dumnezeu lucra prin
trup, vorbea din perspectiva trupului și stătea în fața omenirii cu identitatea și statutul
Fiului Omului, iar acest lucru le dădea oamenilor oportunitatea de a întâlni și a
experimenta cuvintele adevărate și lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul omenirii. Le
permitea, de asemenea, să înțeleagă divinitatea și măreția Lui în mijlocul smereniei,
precum și să dobândească o înțelegere preliminară și o definiție preliminară a
autenticității și realității lui Dumnezeu. Chiar dacă lucrarea finalizată de Domnul Isus,
modurile Sale de lucru și perspectiva din care vorbea erau diferite față de persoana
reală a lui Dumnezeu în tărâmul spiritual, totul la El Îl reprezenta cu adevărat pe
Dumnezeu Însuși pe care oamenii nu Îl mai văzuseră niciodată – acest lucru nu poate
fi negat! Adică, indiferent sub ce formă apare Dumnezeu, indiferent din ce
perspectivă vorbește sau cu ce imagine se prezintă omenirii, Dumnezeu nu
reprezintă nimic altceva decât pe Sine Însuși. El nu poate reprezenta niciun om – El
nu poate reprezenta niciun om corupt. Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și acest
lucru nu poate fi negat.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Deși înfățișarea Dumnezeului întrupat este exact la fel ca cea a unui om, El
învață cunoașterea umană și vorbește limba umană și uneori chiar Își exprimă ideile
prin intermediul expresiilor sau mijloacelor omenirii, iar modul în care El vede
oamenii, esența lucrurilor și modul în care oamenii corupți văd omenirea și esența
lucrurilor nu sunt absolut deloc la fel. Perspectiva Sa și înălțimea la care Se află El
reprezintă ceva de neatins pentru o persoană coruptă. Asta pentru că Dumnezeu
este adevărul, trupul pe care El îl îmbracă deține, de asemenea, esența lui
Dumnezeu, iar gândurile Sale și ceea ce este exprimat prin umanitatea Sa sunt, de
asemenea, adevărul. Pentru oamenii corupți, ceea ce El exprimă în trup sunt
prevederi ale adevărului și ale vieții. Aceste prevederi nu sunt pentru o singură
persoană, ci pentru toată omenirea. Pentru orice om corupt, în inima sa există doar

33
acei câțiva oameni care sunt asociați cu el. Există doar acei câțiva oameni de care îi
pasă lui, de care se preocupă. Când se anunță un dezastru, el se gândește mai întâi
la proprii copii, la soția sau părinții săi, iar o persoană filantropică s-ar gândi în cel
mai bun caz la niște rude sau la un prieten bun; se gândește la mai mulți? Nici gând!
Deoarece oamenii sunt, până la urmă, oameni, și ei pot doar să privească totul din
perspectiva și de la înălțimea unei persoane. Totuși, Dumnezeu întrupat este cu totul
diferit de o persoană coruptă. Indiferent cât de obișnuit, cât de normal, cât de modest
este trupul Dumnezeului întrupat, sau chiar cât de mult Îl socotesc inferior oamenii,
gândurile Sale și atitudinea Sa față de omenire sunt lucruri pe care niciun om nu le-
ar putea avea și niciun om nu le-ar putea imita. El va observa întotdeauna omenirea
din perspectiva divinității, de la înălțimea poziției Sale de Creator. El va vedea
întotdeauna omenirea prin esența și mentalitatea lui Dumnezeu. El nu poate vedea
absolut deloc omenirea de la înălțimea unei persoane obișnuite și din perspectiva
unei persoane corupte. Când oamenii se uită la omenire, ei privesc cu vederea
umană și folosesc lucruri precum cunoașterea și regulile și teoriile umane ca măsură.
Asta este în sfera a ceea ce oamenii pot vedea cu ochii lor; este în sfera la care pot
ajunge oamenii corupți. Când Dumnezeu se uită la omenire, El se uită cu vedere
divină și Își folosește esența și ceea ce El are și este ca măsură. Această sferă
include lucruri pe care oamenii nu le pot vedea și este lucrul în care Dumnezeu
întrupat și oamenii corupți sunt total diferiți. Această diferență este determinată de
esențele diferite ale oamenilor și a lui Dumnezeu și aceste esențe diferite determină
identitățile și pozițiile lor, precum și perspectiva și înălțimea de la care văd lucrurile.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul
lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această
diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea
Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui
nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale
normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși.
Fie umanitatea sau divinitatea Sa, ambele se supun voinței Tatălui ceresc. Esența

34
lui Hristos este Duhul, adică divinitatea. Prin urmare, esența Lui este cea a lui
Dumnezeu Însuși; această esență nu va întrerupe propria Sa lucrare și nu ar fi posibil
ca El să facă ceva care să distrugă lucrarea Sa, nici n-ar rosti vreodată cuvinte care
să fie împotriva voinței Lui proprii. Prin urmare, Dumnezeu întrupat nu ar face absolut
niciodată vreo lucrare care să-I întrerupă propria Sa gestionare. Asta este ceea ce
ar trebui să înțeleagă toți oamenii. Esența lucrării Duhului Sfânt este de a mântui
omul și este întreprinsă de dragul propriei gestionări a lui Dumnezeu. În mod
asemănător, lucrarea lui Hristos este de a mântui omul și este întreprinsă de dragul
voinței lui Dumnezeu. Având în vedere faptul că Dumnezeu devine trup, El Își
împlinește esența în trupul Său, astfel încât trupul Său este suficient pentru a-I
întreprinde lucrarea. De aceea, toată lucrarea Duhului lui Dumnezeu este înlocuită
de lucrarea lui Hristos în timpul întrupării, iar în centrul întregii lucrări de-a lungul
perioadei întrupării este lucrarea lui Hristos. Nu poate fi amestecată cu lucrarea din
nicio altă epocă. Și, din moment ce Dumnezeu Se întrupează, El lucrează în
identitatea trupului Său; deoarece El vine în trup, El termină, așadar, în trup lucrarea
pe care ar trebui să o facă. Fie Duhul lui Dumnezeu sau Hristos, ambii sunt
Dumnezeu Însuși, și El face lucrarea pe care ar trebui să o facă și Își îndeplinește
slujirea pe care ar trebui să o îndeplinească.
Esența lui Dumnezeu Însuși exercită autoritate, dar El este capabil să Se supună
pe deplin autorității care vine de la El. Fie lucrarea Duhului sau lucrarea trupului,
niciuna nu intră în conflict cu cealaltă. Spiritul lui Dumnezeu este autoritatea asupra
întregii creații. Trupul ce conține esența lui Dumnezeu este, de asemenea, pătruns
de autoritate, dar Dumnezeu în trup poate face toată lucrarea care se supune voinței
Tatălui ceresc. Acest lucru nu poate fi atins sau conceput de niciun om. Dumnezeu
Însuși este autoritate, dar trupul Său se poate supune autorității Sale. Acesta este
sensul lăuntric al cuvintelor: „Hristos ascultă de voia lui Dumnezeu Tatăl.” Dumnezeu
este un Duh și poate să facă lucrarea mântuirii, așa cum Dumnezeu poate deveni
om. Oricum, Dumnezeu Însuși Își face propria Sa lucrare; El nici nu întrerupe, nici
nu intervine, cu atât mai puțin desfășoară o lucrare care se contrazice reciproc,
deoarece esența lucrării Duhului și a trupului sunt similare. Fie Duhul sau trupul,
ambele lucrează pentru a împlini o voință și pentru a gestiona aceeași lucrare. Deși
Duhul și trupul au două calități disparate, esențele lor sunt aceleași; ambele au

35
esența lui Dumnezeu Însuși și identitatea Sa. Dumnezeu Însuși nu are elemente de
neascultare; esența Sa este bună. El este expresia tuturor frumuseților și a bunătății,
precum și a întregii iubiri. Chiar și în trup, Dumnezeu nu face nicio faptă de
nesupunere față de Dumnezeu Tatăl. Chiar și cu prețul sacrificării vieții Sale, El ar
fi dispus din toată inima și nu ar face nicio altă alegere. Dumnezeu nu are elemente
de ipocrizie și de importanță de Sine sau de îngâmfare și aroganță; El nu are
elemente de necinste. Toată nesupunerea față de Dumnezeu vine de la Satana;
Satana este izvorul întregii urâțenii și răutăți. Motivul pentru care omul are calități
asemănătoare celor ale lui Satana este că omul a fost corupt și prelucrat de Satana.
Hristos nu a fost corupt de Satana, de aceea El are numai caracteristicile lui
Dumnezeu și niciuna din cele ale Satanei. Indiferent de cât de grea este lucrarea
sau de cât de slab este trupul, Dumnezeu, cât timp trăiește în trup, nu va face
niciodată nimic care să întrerupă lucrarea lui Dumnezeu Însuși, cu atât mai puțin va
lepăda voința lui Dumnezeu Tatăl în neascultare. El ar prefera mai degrabă să
sufere dureri trupești decât să acționeze împotriva voinței lui Dumnezeu Tatăl; este
exact așa cum a spus Isus în rugăciune: „Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat
de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu”. Omul ar alege,
dar Hristos nu ar face așa. Deși El are identitatea lui Dumnezeu Însuși, El continuă
să caute voia lui Dumnezeu Tatăl și îndeplinește ceea ce Îi este încredințat de
Dumnezeu Tatăl, din perspectiva trupului. Aceasta este ceva care nu poate fi atins
de om. Ceea ce vine de la Satana nu poate avea esența lui Dumnezeu, ci doar una
care nu se supune și se opune lui Dumnezeu. Nu poate să se supună pe deplin lui
Dumnezeu, cu atât mai puțin să se supună de bunăvoie voinței lui Dumnezeu. Toți
oamenii, în afară de Hristos, pot face ceea ce I se opune lui Dumnezeu și nimeni
nu poate să întreprindă direct lucrarea încredințată de Dumnezeu; niciunul nu este
capabil să considere gestionarea lui Dumnezeu drept datoria lor de a face.
Supunerea față de voia lui Dumnezeu Tatăl este esența lui Hristos; neascultarea
față de Dumnezeu este caracteristica Satanei. Aceste două calități sunt
incompatibile și oricine are calitățile Satanei nu poate fi numit Hristos. Motivul pentru
care omul nu poate să întreprindă lucrarea lui Dumnezeu în locul Său este pentru
că omul nu are nicio substanță a lui Dumnezeu. Omul lucrează pentru Dumnezeu
din pricina intereselor personale ale omului și a perspectivelor sale viitoare, dar

36
Hristos lucrează pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu Tatăl.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

în Cuvântul Se arată în trup

Umanitatea lui Hristos este guvernată de divinitatea Sa. Deși El este în trup,
umanitatea Sa nu este în întregime ca cea a unui om format din trup. El are propriul
Său caracter unic, iar acest lucru este, de asemenea, guvernat de divinitatea Sa.
Divinitatea Sa nu are nicio slăbiciune; slăbiciunea lui Hristos se referă la cea a
umanității Sale. Într-o anumită măsură, această slăbiciune Îi constrânge divinitatea,
dar astfel de limite se regăsesc într-un anumit scop și timp și nu sunt nelimitate. Când
vine timpul să-Și îndeplinească lucrarea divinității Sale, aceasta se face indiferent de
umanitatea Sa. Umanitatea lui Hristos este în întregime dirijată de divinitatea Sa. În
afară de viața normală a umanității Sale, toate celelalte acțiuni ale umanității Sale
sunt influențate, afectate și regizate de divinitatea Sa. Deși Hristos are o umanitate,
ea nu întrerupe lucrarea divinității Sale. Aceasta este tocmai pentru că umanitatea
lui Hristos este dirijată de divinitatea Sa; deși umanitatea Lui nu este matură în
comportamentul Său în fața altora, nu afectează lucrarea normală a divinității Sale.
Când spun că umanitatea Sa nu a fost coruptă, vreau să spun că umanitatea lui
Hristos poate fi direct dirijată de către divinitatea Sa și că El are un simț mai înalt
decât cel al omului obișnuit. Umanitatea Sa este cea mai potrivită pentru a fi condusă
de divinitate în lucrarea Sa; umanitatea Sa este cea mai competentă să exprime
lucrarea divinității, precum și cea mai capabilă să se supună unei astfel de lucrări.
Întrucât Dumnezeu lucrează în trup, El nu pierde niciodată din vedere datoria pe care
un om în trup ar trebui să o îndeplinească; El este capabil să Se închine lui
Dumnezeu din cer cu o inimă sinceră. El are esența lui Dumnezeu, iar identitatea Sa
este cea a lui Dumnezeu Însuși. Doar că El a venit pe pământ și a devenit o ființă
creată, cu învelișul exterior al unei ființe create și acum înzestrate cu o umanitate pe
care El nu a avut-o înainte; El este capabil să Se închine lui Dumnezeu din cer.
Aceasta este ființa lui Dumnezeu Însuși și este inimitabilă pentru om. Identitatea Sa
este Însuși Dumnezeu. El I se închină lui Dumnezeu din perspectiva trupului; prin
urmare, cuvintele „Hristos I se închină lui Dumnezeu din cer” nu sunt greșite. Ceea
ce îi cere omului este tocmai ființa Sa; El a realizat deja tot ceea ce îi cere omului

37
înainte de a-i cere așa ceva. El niciodată nu le-ar cere altora ceva în timp ce El Însuși
Se sustrage, căci toate acestea constituie ființa Sa. Indiferent de modul în care El Își
îndeplinește lucrarea, El nu ar acționa într-o manieră de nesupunere față de
Dumnezeu. Indiferent de ceea ce îi cere omului, nicio cerere nu depășește ceea ce
poate fi atins de om. Tot ceea ce face El este îndeplinirea voinței lui Dumnezeu și
este de dragul gestionării Sale. Divinitatea lui Hristos este mai presus de toți oamenii,
prin urmare, El este autoritatea cea mai înaltă dintre toate ființele create. Această
autoritate este divinitatea Sa, adică firea și ființa lui Dumnezeu Însuși, care Îi
determină identitatea. Prin urmare, indiferent de cât de normală este umanitatea Sa,
este incontestabil faptul că El are identitatea lui Dumnezeu Însuși; indiferent de
punctul de vedere din care vorbește și de modul în care I se supune voii lui
Dumnezeu, nu se poate spune că El nu este Însuși Dumnezeu.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

în Cuvântul Se arată în trup

Vorbirea lui Dumnezeu continuă și El utilizează diverse metode și perspective

pentru a ne povățui ce să facem și pentru a-Și exprima vocea inimii Sale. Cuvintele
Sale au puterea vieții și ne arată calea pe care ar trebui să mergem și ne permit să
înțelegem care este adevărul. Începem să fim atrași de cuvintele Sale, începem să
ne concentrăm pe tonul și maniera Sa de a vorbi și în mod involuntar începem să
ne interesăm de vocea inimii acestei persoane neînsemnate. El face eforturi
minuțioase pentru noi, Își pierde somnul și apetitul de dragul nostru, plânge pentru
noi, oftează pentru noi, ne poartă bolile în locul nostru, suferă umilință de dragul
destinației și mântuirii noastre, iar inima Sa sângerează și varsă lacrimi pentru
împietrirea și răzvrătirea noastră. O astfel de ființă și posesiunile Sale sunt mai
presus de o persoană obișnuită și nu pot fi avute sau obținute de niciunul dintre cei
corupți. El are îngăduința și răbdarea pe care nicio persoană obișnuită nu le are,
iar iubirea Sa nu este pomenită la nicio ființă creată. Nimeni în afară de El nu poate
ști toate gândurile noastre sau nu poate avea o astfel de înțelegere a naturii și
esenței noastre sau nu poate judeca răzvrătirea și corupția omenirii sau vorbi și
lucra printre noi astfel în numele Dumnezeului din ceruri. Nimeni în afară de El nu
poate avea autoritatea, înțelepciunea și demnitatea lui Dumnezeu; firea lui

38
Dumnezeu și ce are El și ce este El sunt transmise, în întregime, de la El. Nimeni
în afară de El nu ne poate arăta calea și nu ne poate aduce lumină. Nimeni în afară
de El nu poate dezvălui tainele pe care Dumnezeu nu le-a divulgat de la creație
până astăzi. Nimeni în afară de El nu ne poate salva de legăturile Satanei și de firea
noastră coruptă. El Îl reprezintă pe Dumnezeu și exprimă vocea inimii lui
Dumnezeu, îndemnurile lui Dumnezeu și cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu
către toată omenirea. El a început o epocă nouă, o eră nouă și a adus un pământ
nou și cer nou, o lucrare nouă și El ne-a adus speranță și a încheiat viața neclară
pe care o duceam și ne-a permis să privim complet calea mântuirii. El a cucerit
întreaga noastră ființă și ne-a câștigat inimile. Din acel moment înainte, mințile
noastre au devenit conștiente, iar duhurile noastre par să fie reînviate: Această
persoană obișnuită, nesemnificativă, care trăiește printre noi și care a fost demult
respinsă de noi – nu este El Domnul Isus, care este mereu în gândurile noastre și
după care tânjim zi și noapte? Este El! Este chiar El! El este Dumnezeul nostru! El
este adevărul, calea și viața!
Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”

în Cuvântul Se arată în trup

Trupul purtat de Duhul lui Dumnezeu este însuși trupul lui Dumnezeu. Duhul lui
Dumnezeu este suprem; El este atotputernic, sfânt și drept. În mod similar, trupul Lui
este de asemenea suprem, atotputernic, sfânt și drept. Un trup ca acesta este capabil
doar să facă ceea ce este drept și benefic pentru omenire, ceea ce este sfânt, glorios
și puternic și este incapabil să facă ceva ce încalcă adevărul sau moralitatea și
justiția, cu atât mai puțin ceva ce trădează Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu
este sfânt, şi astfel trupul Lui este incoruptibil de către Satana; trupul Lui este de o
esență diferită decât trupul omului. Căci este omul, nu Dumnezeu, cel care este
corupt de către Satana; ar fi imposibil ca Satana să corupă trupul lui Dumnezeu.
Astfel, în ciuda faptului că omul și Hristos locuiesc în același spațiu, doar omul este
cel dominat, ocupat și prins în capcană de Satana. Prin contrast, Hristos este veșnic
impenetrabil la corupția lui Satana, pentru că Satana nu va fi niciodată capabil să se
ridice la locul celui preaînalt și niciodată nu va putea să se apropie de Dumnezeu.
Fragment din „O problemă foarte serioasă: trădarea (2)” în Cuvântul Se arată în trup

39
 Dumnezeu poate mântui omul corupt de sub influența Satanei, dar această
lucrare nu poate fi realizată în mod direct de Duhul lui Dumnezeu; mai degrabă,
ea poate fi făcută doar de către trupul pe care Duhul lui Dumnezeu îl poartă, de
către trupul întrupat al lui Dumnezeu. Acest trup este om și, de asemenea,
Dumnezeu, este un om posedat de umanitate normală și, de asemenea,
Dumnezeu posedat de divinitate deplină. Și astfel, chiar dacă acest trup nu este
Duhul lui Dumnezeu și se deosebește foarte mult de Duh, El încă este Însuși
Dumnezeul întrupat care îl mântuiește pe om, care este Duhul și, de asemenea,
trupul. Indiferent de cum este El denumit, în cele din urmă, este tot Dumnezeu
Însuși Cel care mântuiește omenirea. Pentru că Duhul lui Dumnezeu este
indivizibil de trup și lucrarea trupului este, de asemenea, lucrarea Duhului lui
Dumnezeu; doar că această lucrare nu este făcută folosind identitatea Duhului, ci
este făcută folosind identitatea trupului.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

Însuși Dumnezeul practic, despre care se vorbește astăzi, lucrează atât în

umanitate, cât și în divinitate. Prin arătarea Dumnezeului practic, se realizează
lucrarea și viața Sa umană normală și lucrarea Sa în întregime divină. Umanitatea și
divinitatea Lui sunt combinate într-una, iar lucrarea ambelor este[a] realizată prin
cuvinte; fie în umanitate, fie în divinitate, El rostește cuvinte. Când Dumnezeu
lucrează în umanitate, El vorbește limba umanității, astfel încât oamenii să se poată
implica și înțelege. Cuvintele Sale sunt rostite simplu și sunt ușor de înțeles, astfel
încât acestea să poată fi oferite tuturor oamenilor; indiferent dacă acești oameni au
cunoștințe sau o educație slabă, toți pot primi cuvintele lui Dumnezeu. Lucrarea lui
Dumnezeu în divinitate este realizată și prin cuvinte, dar este plină de asigurări, este
plină de viață, este nealterată de idei umane, nu implică preferințe umane și este
lipsită de limite umane, este în afara limitelor oricărei umanități normale; și ea este
realizată în trup, dar este manifestarea directă a Duhului. Dacă oamenii acceptă

Note de subsol:
a. Textul original citează „și ambele sunt.”

40
numai lucrarea lui Dumnezeu în umanitate, atunci ei se vor limita la o anumită sferă,
și astfel vor necesita o tratare, o emondare și o disciplină perenă, pentru a exista o
ușoară schimbare în ei. Fără lucrarea sau prezența Duhului Sfânt, totuși, ei vor
recurge întotdeauna la vechile lor căi; numai prin lucrarea divinității aceste maladii și
deficiențe pot fi corectate, numai atunci oamenii pot fi întregiți. În loc de tratare și
emondare continuă, ceea ce este necesar este o asigurare pozitivă, folosind cuvinte
pentru a compensa toate neajunsurile, folosind cuvinte pentru a dezvălui fiecare
stare a oamenilor, folosind cuvinte pentru a le îndruma viața, fiecare cuvânt, fiecare
acțiune, pentru a le dezvălui intențiile și motivațiile; aceasta este lucrarea reală a
Dumnezeului practic. Și astfel, în atitudinea ta față de Dumnezeul practic, ar trebui
să te supui atât înaintea umanității Sale, cunoscându-L și recunoscându-L, cât și,
mai mult decât atât, ar trebui să accepți și să te supui lucrării și cuvintelor divine.
Arătarea lui Dumnezeu în trup înseamnă că toată lucrarea și toate cuvintele Duhului
lui Dumnezeu se fac prin umanitatea Sa normală și prin trupul Lui întrupat. Cu alte
cuvinte, Duhul lui Dumnezeu îndrumă atât lucrarea Lui umană, cât și lucrarea divină
în trup, iar în Dumnezeul întrupat poți vedea atât lucrarea lui Dumnezeu în umanitate,
cât și lucrarea în întregime divină; aceasta este semnificația și mai practică a arătării
lui Dumnezeu în trup. Dacă poți vedea acest lucru în mod clar, vei putea să îmbini
toate părțile diferite ale lui Dumnezeu și vei înceta să acorzi prea multă importanță
lucrării Sale în divinitate și să desconsideri lucrarea Lui în umanitate, și nu vei merge
la extreme, nici nu vei da ocoluri. În ansamblu, înțelesul Dumnezeului practic este că
lucrarea umanității Sale și a divinității Sale, așa cum este îndrumată de Duh, se
exprimă prin trupul Lui, astfel încât oamenii să poată vedea că El este viu și natural,
real și actual.
Fragment din „Ar trebui să știi că Dumnezeul practic este Dumnezeu Însuși”

în Cuvântul Se arată în trup

3. Care e diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu întrupat și lucrarea

Duhului?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise. Și El a spus: Îmi voi arăta bunătatea
înaintea ta și voi proclama numele lui Iahve înaintea ta; voi fi binevoitor cu cine

41
voi vrea să fiu binevoitor și voi arăta milostivire cui voi vrea să arăt milostivire.
Dar, a zis El, tu nu-Mi poţi vedea faţa, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a
văzut” (Exodul 33:18-20).
„Și Iahve a coborât pe vârful Muntelui Sinai și l-a chemat pe Moise acolo. Iar
Moise s-a dus sus. Și Iahve i-a spus lui Moise: «Coboară, dă ordin oamenilor ca
nu cumva să dea buzna la Iahve să se uite, iar mulți dintre ei să piară. Și fă să
se sfințească și preoții care se apropie de Iahve, ca nu cumva Iahve să Se
dezlănțuie asupra lor»” (Exodul 19:20-22).
„Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele
fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare.
Ei i-au zis lui Moise: Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească
Dumnezeu căci vom muri!” (Exodul 20:18-19).
„Atunci a venit din cer un glas care a zis: «L-am proslăvit şi-l voi proslăvi din
nou!» Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii
ziceau: «I-a vorbit un înger!»” (Ioan 12:28-29).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu este făcută direct, folosind metoda și
identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om,
şi de care omul nici nu se poate apropia. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om,
în mod direct, folosind metoda Duhului, omul ar fi incapabil să primească mântuirea
Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca forma exterioară a unui om creat, nu ar exista
nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are cum să se
apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai
devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea cuvântului Său în corpul
trupesc ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal cuvântul în toți cei
care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să vadă și să-I audă cuvântul și,
mai mult, să intre în stăpânirea cuvântului Său și, prin aceste mijloace, să ajungă să
fie pe deplin mântuit. Dacă Dumnezeu nu ar deveni trup, niciun om în carne şi oase
nu ar fi capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar un singur om nu
ar fi mântuit. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga
umanitate ar fi lovită sau, altfel, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar

42
fi complet luată în captivitate de Satana.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Deci, dacă această lucrare ar fi făcută de Duh – dacă Dumnezeu nu devenea

trup și, în schimb, Duhul vorbea direct prin intermediul tunetului, astfel încât omul nu
avea niciun mod de a intra în contact cu El, ar putea omul să-I cunoască firea? Dacă
ar fi doar Duhul care ar face lucrarea, atunci omul nu ar avea niciun mod de a ajunge
să cunoască firea lui Dumnezeu. Oamenii pot contempla firea lui Dumnezeu cu
proprii ochi doar atunci când El devine trup, când Cuvântul apare în trup și Își exprimă
întreaga fire prin trup. Dumnezeu realmente și cu adevărat trăiește printre oameni.
El este tangibil; omul chiar poate să interacționeze cu firea Sa, să interacționeze cu
ceea ce are și este El; doar în acest mod poate omul să ajungă cu adevărat să Îl
cunoască.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Pentru aceia ce urmează a fi mântuiți, valoarea de utilizare a Duhului este cu

mult inferioară celei a trupului: lucrarea Duhului este capabilă să acopere întregul
univers, de-a curmezișul tuturor munților, râurilor, lacurilor și oceanelor, totuși,
lucrarea trupului este legată mai eficient de fiecare persoană cu care El are contact.
Mai mult, trupul lui Dumnezeu cu formă tangibilă poate fi mai bine înțeles și demn de
încrederea omului și poate aprofunda mai departe cunoașterea omului despre
Dumnezeu și poate lăsa asupra omului o impresie mai profundă a faptelor reale ale
lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului este învăluită în mister, este dificil de înțeles pentru
ființele muritoare și chiar mai greu pentru ele s-o vadă și, astfel, ele se pot baza doar
pe închipuiri goale. Lucrarea trupului este, totuși, normală și bazată pe realitate și
posedată de înțelepciune bogată și este un fapt care poate fi văzut de ochiul fizic al
omului; omul poate experimenta personal înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și nu
are deloc nevoie să-și folosească imaginația lui generoasă. Aceasta este precizia și
valoarea reală a lucrării lui Dumnezeu în trup. Duhul poate doar face lucruri care sunt
nevăzute pentru om și dificil pentru el de imaginat, de exemplu: luminarea Duhului,
mișcarea Duhului și îndrumarea Duhului. Dar pentru omul care are minte, acestea
nu oferă niciun înțeles clar. Ele furnizează doar o mișcare sau un înțeles larg și nu

43
pot da o îndrumare prin cuvinte. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este, totuși, foarte
diferită: ea are îndrumare precisă a cuvintelor, voință clară și obiective clar cerute.
Și, astfel, omul nu are nevoie să caute împrejur sau să-și folosească imaginația, cu
atât mai puțin să facă presupuneri. Aceasta este claritatea lucrării în trup și marea ei
diferență față de lucrarea Duhului. Lucrarea Duhului este potrivită doar pentru o rază
limitată și nu poate înlocui lucrarea trupului. Lucrarea trupului dă omului scopuri mult
mai precise și necesare și o cunoaștere mult mai reală și mai valoroasă decât
lucrarea Duhului. Lucrarea care este de cea mai mare valoare pentru omul corupt
este aceea care oferă cuvinte exacte, scopuri clare de urmărit și care poate fi văzută
și atinsă. Doar lucrarea realistă și îndrumarea în timp util sunt potrivite gusturilor
omului și doar lucrarea reală poate salva omul de firea sa coruptă și depravată. Acest
lucru poate fi realizat doar de către Dumnezeul întrupat; doar Dumnezeul întrupat
poate salva omul de firea sa anterioară coruptă și depravată. Deși Duhul este
substanța inerentă a lui Dumnezeu, o astfel de lucrare poate fi făcută doar de către
trupul Său. Dacă Duhul ar lucra cu o singură mână, atunci nu ar fi posibil ca lucrarea
Lui să fie eficientă – acesta este un adevăr simplu.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

Pentru oricine care caută adevărul și râvnește după arătarea lui Dumnezeu,
lucrarea Duhului poate doar să furnizeze mișcare sau revelație și o senzație a
extraordinarului care este inexplicabilă și de neimaginat și o senzație că este
măreață, transcendentă și admirabilă, dar, de asemenea, de neatins și de neobținut
pentru toți. Omul și Duhul lui Dumnezeu se pot doar considera unul pe celălalt de
departe, de parcă există o distanță mare între ei și nu pot fi niciodată asemănători,
ca și cum ar fi separați de o diviziune invizibilă. De fapt, aceasta este o iluzie dată
omului de către Duh, deoarece Duhul și omul nu sunt de același fel, iar Duhul și omul
nu vor coexista niciodată în aceeași lume și pentru că Duhul nu posedă nimic de la
om. Deci, omul nu are nevoie de Duh, pentru că Duhul nu poate face în mod direct
lucrarea cea mai necesară omului. Lucrarea trupului îi oferă omului obiective reale
de urmărit, cuvinte clare și un sentiment că El este real și normal, că El este umil și
obișnuit. Deși omul se poate teme de El, pentru majoritatea oamenilor este ușor de

44
relaționat cu El: omul Îi poate vedea fața și auzi vocea și nu trebuie să se uite la El
de departe. Acest trup apare accesibil omului, nu îndepărtat sau de neînțeles, ci
vizibil și tangibil, căci acest trup este în aceeași lume ca și omul.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu nu devenise trup, oamenii nu înțelegeau mare parte din ceea
ce El spunea, deoarece provenea din divinitate completă. Perspectiva și contextul a
ceea ce spunea El era invizibil și de neatins pentru omenire; era exprimat dintr-un
tărâm spiritual pe care oamenii nu îl puteau vedea. Căci oamenii care trăiau în trup
nu puteau să treacă prin tărâmul spiritual. Dar după ce Dumnezeu a devenit trup, El
a vorbit omenirii din perspectiva umanității și a depășit sfera tărâmului spiritual. El a
putut să-Și exprime firea, voia și atitudinea divină prin lucruri pe care oamenii și le
puteau imagina și lucruri pe care ei le vedeau și le întâlneau în viețile lor și folosind
metode pe care oamenii le puteau accepta, într-un limbaj pe care ei îl puteau înțelege
și o cunoaștere pe care o puteau pricepe, ca să permită omenirii să înțeleagă și să-
L cunoască pe Dumnezeu, să înțeleagă intenția Sa și standardele cerute de El în
sfera capacității lor, în gradul în care erau capabili. Acestea au fost metoda și
principiul lucrării lui Dumnezeu în umanitate. Deși căile și principiile lui Dumnezeu de
a lucra în trup au fost în mare parte obținute în și prin umanitate, a obținut într-adevăr
rezultatele care nu puteau fi obținute lucrând direct în divinitate.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Acum, omul vede că lucrarea Dumnezeului întrupat este într-adevăr

extraordinară și că în ea există multe care nu pot fi atinse de om; acestea sunt taine
și minuni. Prin urmare, mulți s-au supus. Unii nu s-au supus niciodată niciunui om,
încă din ziua în care s-au născut, însă, atunci când ei văd cuvintele lui Dumnezeu în
această zi, se supun pe deplin, fără să observe că au făcut astfel și nu se
aventurează să cerceteze sau să spună nimic altceva. Umanitatea a căzut sub
cuvânt și se prosternează sub judecata prin cuvânt. Dacă Duhul lui Dumnezeu i-ar
vorbi direct omului, oamenii s-ar supune toți glasului, căzând fără cuvinte de

45
revelație, cam în felul în care a căzut la pământ Pavel în lumina de pe drumul spre
Damasc. Dacă Dumnezeu ar continua să lucreze în acest fel, omul nu ar fi niciodată
capabil să ajungă să își cunoască propria pervertire prin judecata prin cuvânt și, prin
aceasta, să ajungă la mântuire. Doar devenind trup poate El, personal, să-Şi
transmită cuvintele în urechile fiecărei ființe umane, astfel încât toți cei care au urechi
să poată auzi cuvintele Lui și să-I primească lucrarea de judecată prin cuvânt. Doar
acesta este rezultatul obținut prin cuvântul Său, mai degrabă decât Duhul care
devine evident pentru a înfricoșa omul să se supună. Doar prin această lucrare
concretă și, totuși, extraordinară, vechea fire a omului, ascunsă adânc în interior timp
de mulți ani, poate fi pe deplin expusă, astfel încât omul să o poată recunoaște și să-
i fie schimbată. Aceste lucruri sunt toate lucrarea concretă a Dumnezeului întrupat,
în care, rostind și executând judecata într-o manieră concretă, El realizează
rezultatele judecății asupra omului prin cuvânt. Aceasta este autoritatea lui
Dumnezeu întrupat și semnificația întrupării lui Dumnezeu. Aceasta este făcută
pentru a face cunoscută autoritatea Dumnezeului întrupat, pentru a face cunoscute
rezultatele obținute de către lucrarea cuvântului și pentru a face cunoscut că Duhul
a venit în trup, și demonstrează autoritatea Lui prin judecarea omului prin cuvânt.
Deși trupul Său este forma exterioară a unei umanități obișnuite și normale,
rezultatele pe care le obțin cuvintele Lui îi arată omului că El este plin de autoritate,
că El este Dumnezeu Însuși și că vorbele Lui sunt exprimarea lui Dumnezeu Însuși.
Prin aceasta, înseamnă că întregii umanități îi este arătat că El este Însuși
Dumnezeu, că El este Dumnezeu Însuși care a devenit trup și că El nu va fi ofensat
de nimeni. Nimeni nu poate depăși judecata Lui prin cuvânt și nicio forță a
întunericului nu poate triumfa asupra autorității Sale. Omul I se supune Lui în
întregime pentru că El este Cuvântul devenit trup, datorită autorității Sale și datorită
judecății Lui prin cuvânt. Lucrarea adusă de către trupul Său omenesc este
autoritatea pe care El o deține. Motivul pentru care El devine trup se datorează
faptului că trupul poate, de asemenea, să dețină autoritate, iar El este capabil să
îndeplinească lucrarea în omenire, într-o manieră concretă, astfel încât aceasta este
vizibilă și tangibilă pentru om. Această lucrare este mult mai realistă decât lucrarea
făcută direct de Duhul lui Dumnezeu, care deține întreaga autoritate, iar rezultatele
sale sunt, de asemenea, evidente. Acest lucru se datorează faptului că trupul

46
omenesc al lui Dumnezeu poate vorbi și lucra într-un mod concret. Forma exterioară
a trupului Său nu deține nicio autoritate și poate fi abordată de om, în timp ce
substanța Lui poartă autoritate, dar autoritatea Sa nu este vizibilă pentru nimeni.
Când El vorbește și lucrează, omul nu poate detecta existența autorității Sale; acest
lucru Îi înlesneşte realizarea unei lucrări de o natură concretă. Și, toate aceste lucrări
concrete, pot obține rezultate. Chiar dacă niciun om nu-și dă seama că El deține
autoritate sau nu vede că El nu trebuie să fie ofensat, ori nu-I vede mânia, El atinge
rezultatele dorite ale cuvintelor Sale prin autoritatea Lui voalată, prin mânia Sa
ascunsă și prin cuvintele pe care El le spune deschis. Cu alte cuvinte, prin tonul
glasului Său, asprimea discursului Său și toată înțelepciunea cuvintelor Sale, omul
este complet convins. În felul acesta, omul se supune cuvântului lui Dumnezeu
întrupat care, aparent, nu are nicio autoritate, îndeplinind, prin aceasta, scopul lui
Dumnezeu de a mântui omul. Acesta este un alt aspect al semnificației întrupării
Sale: pentru a vorbi într-un mod mai realist și pentru a permite ca realitatea cuvintelor
Sale să aibă un efect asupra omului, astfel încât omul să poată mărturisi puterea
cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, această lucrare, dacă nu ar fi făcută prin
întrupare, nu ar obține cele mai mici rezultate și nu ar fi capabilă să mântuiască pe
deplin păcătoșii.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Pentru că cel care este judecat este omul, omul care este din trup și a fost corupt
și nu este duhul Satanei cel care este judecat în mod direct, lucrarea judecății nu se
desfășoară în lumea spirituală, ci printre oameni. Nimeni nu este mai potrivit și mai
calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul
omului. Dacă judecata ar fi desfășurată direct de către Duhul lui Dumnezeu, atunci
ea nu ar fi atotcuprinzătoare. În plus, o astfel de lucrare ar fi dificil de acceptat pentru
om, pentru că Duhul nu poate să vină față în față cu omul și, din acest motiv, efectele
nu ar fi imediate, cu atât mai puțin ar fi putut omul să vadă mai clar firea de neofensat
a lui Dumnezeu. Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup
judecă corupția omenirii. Fiind la fel ca omul posedat de umanitate normală,
Dumnezeu în trup poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul
sfințeniei Sale înnăscute și al caracterului Său extraordinar. Doar Dumnezeu este

47
calificat să și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El este înzestrat cu adevăr
și dreptate, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate
nu sunt demni să-i judece pe alții. Dacă această lucrare ar fi făcută de Duhul lui
Dumnezeu, atunci nu ar fi victorie asupra Satanei. Duhul este în mod inerent mai
înalt decât ființele muritoare, iar Duhul lui Dumnezeu este în mod inerent sfânt și
triumfător asupra trupului. Dacă Duhul ar fi făcut această lucrare direct, El nu ar fi
putut să judece toată neascultarea omului și nu ar putea dezvălui toată nedreptatea
omului. Căci lucrarea de judecată se realizează, de asemenea, prin concepțiile
omului despre Dumnezeu, și omul nu a avut niciodată concepții despre Duh și, astfel,
Duhul este incapabil să dezvăluie mai bine nedreptatea omului, cu atât mai puțin să
dezvăluie complet o astfel de nedreptate. Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor
celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea concepțiilor omului și a opoziției față de El, El
face cunoscută toată neascultarea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai
evidente decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este
desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu
în trup poate fi văzut și atins de om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul.
În relația sa cu Dumnezeu în trup, omul progresează de la opoziție la ascultare, de
la persecuție la acceptare, de la concepție la cunoaștere și de la respingere la iubire.
Acestea sunt efectele lucrării Dumnezeului întrupat. Omul este doar mântuit prin
acceptarea judecății Sale, numai dacă ajunge să Îl cunoască treptat pe El prin
cuvintele gurii Sale, este cucerit de El în timpul opoziției față de El și primește
alimentarea cu viață de la El în timpul acceptării mustrării Sale. Toată lucrarea
aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu lucrarea lui Dumnezeu în
identitatea Sa ca Duh.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

Cel mai bun lucru despre lucrarea Sa în trup este că El poate lăsa cuvintele și
îndemnurile exacte și voia Sa exactă pentru omenire celor care Îi urmează Lui, astfel
încât, după aceea, urmașii Săi pot transmite cu mai multă precizie și mai concret
toată lucrarea Sa în trup și voia Sa pentru întreaga omenire celor care acceptă
această cale. Doar lucrarea lui Dumnezeu în trup printre oameni împlinește cu

48
adevărat faptul că Dumnezeu există și trăiește împreună cu omul. Doar această
lucrare îndeplinește dorința omului de a privi fața lui Dumnezeu, de a fi martor la
lucrarea lui Dumnezeu și de a auzi cuvântul personal al lui Dumnezeu. Dumnezeul
întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de
asemenea, încheie epoca credinței omenirii în Dumnezeul nedeslușit. În special,
lucrarea ultimului Dumnezeu întrupat aduce întreaga omenire într-o epocă mai
realistă, mai practică și mai plăcută. El nu doar încheie epoca legii și a doctrinei; mai
important, El dezvăluie omenirii un Dumnezeu care este real și obișnuit, care este
drept și sfânt, care descuie lucrarea planului de gestionare (planului mântuirii) și
demonstrează misterele și destinația omenirii, care a creat omenirea și pune capăt
lucrării de gestionare și care a rămas ascuns timp de mii de ani. El aduce epoca
nedeslușirii la un sfârșit complet, El încheie epoca în care întreaga omenire dorea să
caute fața lui Dumnezeu, dar nu putea, El sfârșește epoca în care întreaga omenire
a slujit Satanei și conduce întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet
nouă. Toate acestea sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui
Dumnezeu. Când Dumnezeu lucrează în trupul Lui, cei care Îl urmează nu mai caută
și nu orbecăie după acele lucruri nedeslușite și ambigue și încetează să ghicească
voia Dumnezeului nedeslușit. Când Dumnezeu Își răspândește lucrarea în trup, cei
care Îl urmează vor transfera lucrarea pe care El a făcut-o în trup tuturor religiilor și
confesiunilor și vor comunica toate cuvintele Lui urechilor întregii omeniri. Tot ceea
ce este auzit de către cei care primesc Evanghelia Sa vor fi faptele lucrării Lui, vor fi
lucruri văzute și auzite personal de către om și vor fi fapte și nu zvonuri. Aceste fapte
sunt dovada cu care El răspândește lucrarea și sunt, de asemenea, instrumentele
pe care El le folosește pentru a răspândi lucrarea. Fără existența faptelor, Evanghelia
Sa nu s-ar răspândi în toate țările și în toate locurile; fără fapte, ci doar cu închipuirile
omului, El nu ar fi niciodată capabil să facă lucrarea de cucerire a întregului univers.
Duhul este intangibil pentru om și nevăzut omului, iar lucrarea Duhului nu este
capabilă să lase nicio altă dovadă sau fapte despre lucrarea lui Dumnezeu pentru
om. Omul nu va vedea niciodată adevărata față a lui Dumnezeu și va crede mereu
într-un Dumnezeu nedeslușit care nu există. Omul nu va vedea niciodată fața lui
Dumnezeu, nici nu va auzi vreodată cuvinte rostite personal de către Dumnezeu.
Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul adevărat al lui

49
Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu Însuși nu pot fi
întruchipate de om. Dumnezeul invizibil din cer și lucrarea Sa pot fi aduse pe pământ
doar de Dumnezeu întrupat care înfăptuiește personal lucrarea Sa printre oameni.
Acesta este modul ideal în care Dumnezeu apare omului, în care omul Îl vede pe
Dumnezeu și vine să cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și acest lucru nu poate
fi realizat de un Dumnezeu neîntrupat.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

4. De ce nu folosește Dumnezeu omul pentru a-Și face lucrarea de judecată

în zilele de pe urmă, ci trebuie să Se întrupeze și s-o facă El Însuși?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului. […] şi I-a
dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (Ioan 5:22-27).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie
săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul
Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea,
este de necontestat că Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine întrupată pentru a
săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă că, în zilele de pe urmă,
Hristos va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și a le face
cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i

învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele
și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum
ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui
Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea
și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate

50
către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl
nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o
întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării
Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar
câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste
metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte
obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de
acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi
cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât,
să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea
judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul
despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai
bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru
el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența
coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului.
Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei
lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu
în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de
judecată realizată de Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

Judecata Mea asupra ta astăzi este din cauza murdăriei tale; mustrarea Mea
pentru tine astăzi este din cauza corupției și răzvrătirii tale. Nu pentru a afișa putere
și prestigiu printre voi sau pentru a vă intimida în mod intenționat, ci deoarece voi
care trăiți într-un tărâm al murdăriei ați fost mânjiți cu foarte multă murdărie. Pur și
simplu v-ați pierdut integritatea, umanitatea și nu sunteți diferiți de porcii care trăiesc
în cel mai abject loc. Din cauza acestor lucruri din voi, sunteți judecați și mânia Lui
se abate asupra voastră. Datorită acestor judecăți, ați fost în stare să vedeți că
Dumnezeu este Dumnezeul cel drept, că Dumnezeu este Dumnezeul cel sfânt.
Datorită sfințeniei și dreptății Sale, El v-a judecat și a cercetat mânia Lui peste voi.
Pentru că El poate să-Și dezvăluie firea dreaptă atunci când vede răzvrătirea omenirii

51
și pentru că El poate să-Și dezvăluie sfințenia atunci când vede întinăciunea omenirii,
acest lucru este suficient pentru a arăta că El este Dumnezeu Însuși care este sfânt
și fără pată, dar care, de asemenea, s-a născut pe un pământ al întinăciunii. Dacă El
ar fi un om care s-ar murdări pe el însuși împreună cu ceilalți și dacă El nu ar avea
deloc elemente de sfințenie sau o fire dreaptă, nu ar fi apt să judece nedreptatea
omenirii sau să fie judecătorul omenirii. Dacă omul l-ar judeca pe om, nu ar fi ca și
cum și-ar pălmui propria față? Cum ar putea cineva să aibă dreptul să judece același
tip de persoană, care este la fel de întinată ca și el? Singurul care poate judeca toată
omenirea întinată este Însuși Dumnezeu cel sfânt și cum ar putea omul să judece
păcatele omului? Cum ar putea fi omul capabil de a vedea păcatele omului și cum ar
putea ei fi apți să condamne omul? Dacă Dumnezeu nu ar avea dreptul să judece
păcatele omului, atunci cum ar putea El să fie Însuși Dumnezeu cel drept? Când sunt
dezvăluite firile corupte ale oamenilor, El vorbește deschis pentru a-i judeca și doar
atunci pot ei să vadă că El este sfânt.
Fragment din „Modul în care a doua etapă a lucrării de cucerire produce rod”

în Cuvântul Se arată în trup

Pentru toți cei care trăiesc în trup, schimbarea firii lor necesită scopuri de
urmărit, iar cunoașterea lui Dumnezeu necesită să fim martori la faptele reale și la
fața reală a lui Dumnezeu. Ambele pot fi obținute doar prin trupul materializat al lui
Dumnezeu și ambele pot fi îndeplinite doar de trupul normal și real. Acesta este
motivul pentru care întruparea este necesară și pentru care este necesară întregii
omeniri corupte. De vreme ce oamenilor li se cere să-L cunoască pe Dumnezeu,
imaginile Dumnezeilor nedeslușiți și supranaturali trebuie să fie înlăturate din inimile
lor și, din moment ce li se cere să lepede firea coruptă, ei trebuie să-și cunoască
mai întâi firea lor coruptă. Dacă doar omul face lucrarea pentru a risipi imaginile
Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor, atunci el va eșua în a obține efectul
potrivit. Imaginile Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor nu pot fi expuse,
lepădate sau înlăturate complet doar prin cuvinte. Făcând astfel, în cele din urmă,
tot nu ar fi posibil să risipească aceste lucruri profund înrădăcinate de la oameni.
Doar Dumnezeul practic și imaginea adevărată a lui Dumnezeu pot înlocui aceste
lucruri nedeslușite și supranaturale, pentru a le permite oamenilor să le cunoască

52
treptat și, doar în acest fel, se poate obține efectul cuvenit. Omul recunoaște că
Dumnezeul pe care el L-a căutat în vremuri trecute este nedeslușit și supranatural.
Ceea ce poate realiza acest efect nu este conducerea directă a Duhului, cu atât
mai puțin învățăturile unui anumit individ, ci Dumnezeul întrupat. Concepțiile omului
sunt dezvăluite atunci când Dumnezeul întrupat Își face în mod oficial lucrarea,
deoarece normalitatea și realitatea Dumnezeului întrupat este antiteza
Dumnezeului nedeslușit și supranatural în imaginația omului. Concepțiile originale
ale omului pot fi dezvăluite doar prin contrastul lor cu Dumnezeul întrupat. Fără
comparația cu Dumnezeul întrupat, concepțiile omului nu ar putea fi dezvăluite; cu
alte cuvinte, fără contrastul realității, lucrurile nedeslușite nu ar putea fi dezvăluite.
Nimeni nu este capabil să folosească cuvinte pentru a face această lucrare și
nimeni nu este capabil să dea glas acestei lucrări folosind cuvinte. Doar Dumnezeu
Însuși poate să-Și facă propria Sa lucrare, și nimeni altcineva nu poate face această
lucrare în numele Lui. Indiferent cât de bogată este limba omului, el este incapabil
să exprime clar realitatea și normalitatea lui Dumnezeu. Omul Îl poate cunoaște mai
practic pe Dumnezeu și Îl poate doar vedea mai clar dacă Dumnezeu lucrează
personal printre oameni și Își arată în mod complet chipul și ființa Sa. Acest efect
nu poate fi atins de niciun trup omenesc. […]De aceea, omenirea coruptă are nevoie
mai mult de mântuirea Dumnezeului întrupat și are nevoie mai mult de lucrarea
directă a Dumnezeului întrupat. Omenirea are nevoie de Dumnezeul întrupat s-o
păstorească, s-o sprijine, s-o ude, s-o hrănească, s-o judece și s-o mustre și are
nevoie de mai mult har și o răscumpărare mai mare de la Dumnezeul întrupat. Doar
Dumnezeu în trup poate fi confidentul omului, păstorul omului, ajutorul cel mai de
nădejde al omului și toate acestea sunt necesitatea întrupării astăzi și în timpuri
trecute.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

Tocmai pentru că Satana a corupt trupul omului, și omul este cel pe care
Dumnezeu intenționează să îl salveze, Dumnezeu trebuie să-Și poarte trupul pentru
a lupta cu Satana și pentru a-l păstori personal pe om. Doar acest lucru este benefic
pentru lucrarea Sa. Cele două întrupări ale lui Dumnezeu au existat pentru a-l

53
înfrânge pe Satana și au existat, de asemenea, pentru a-l mântui mai bine pe om.
Aceasta se întâmplă pentru că cel care se luptă cu Satana poate fi doar Dumnezeu,
indiferent dacă este Duhul lui Dumnezeu sau trupul întrupat al lui Dumnezeu. Pe
scurt, cei care se luptă cu Satana nu pot fi îngerii, cu atât mai puțin poate fi omul,
care a fost corupt de Satana. Îngerii nu au puterea de a o face, iar omul este și mai
lipsit de putere. Astfel, dacă Dumnezeu dorește să prelucreze viața omului, dacă El
dorește să vină personal pe pământ pentru a-l prelucra pe om, atunci El trebuie
personal să devină trup, adică, El trebuie să Se întrupeze personal și, cu identitatea
Sa inerentă și lucrarea pe care trebuie să o facă, să vină printre oameni și să îl
salveze personal pe om. Dacă nu, dacă ar fi Duhul lui Dumnezeu sau omul care ar
face această lucrare, atunci această luptă ar eșua veșnic în a-și atinge scopul și nu
s-ar sfârși niciodată. Omul are șansa la mântuire doar când Dumnezeu devine trup
pentru a porni personal la război împotriva Satanei printre oameni. În plus, doar
atunci este rușinat Satana și lăsat fără nicio oportunitate de exploatat și fără niciun
plan de executat. Lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat nu poate fi realizată de
Duhul lui Dumnezeu și, cu atât mai mult, nu poate fi făcută în numele lui Dumnezeu
de niciun om lumesc, pentru că lucrarea pe care El o face este pentru viața omului și
pentru schimbarea firii corupte a omului. Dacă omul ar participa în această luptă, el
doar ar fugi într-o confuzie dureroasă și ar fi pur și simplu incapabil de a schimba
firea coruptă a omului. El ar fi incapabil de a-l salva pe om de la cruce sau de a cuceri
toată omenirea răzvrătită, ci ar fi în stare doar să facă puțină lucrare veche conform
principiului, sau o lucrare care nu are legătură cu înfrângerea Satanei. Deci, de ce
să vă obosiți? Care este semnificația unei lucrări care nu poate să câștige omenirea,
cu atât mai puțin să-l înfrângă pe Satana? Și astfel, lupta cu Satana poate fi purtată
doar de Însuși Dumnezeu și este pur și simplu imposibil de realizat de către om.
Datoria omului este de a se supune și de a urma, căci omul nu poate face lucrarea
de deschidere a unei noi epoci și, mai mult decât atât, nici nu poate îndeplini lucrarea
de a se lupta cu Satana. Omul poate doar să-L mulțumească pe Creator sub
conducerea lui Dumnezeu Însuși, prin care Satana este înfrânt; acesta este singurul
lucru pe care îl poate face omul. Și astfel, de fiecare dată când începe o nouă luptă,
adică, de fiecare dată când începe lucrarea unei noi epoci, această lucrare este
făcută personal de Însuși Dumnezeu, prin care El conduce întreaga epocă și

54
deschide o nouă cale pentru toată omenirea.
Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație

minunată” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea întregului plan de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu este

făcută personal de către Însuși Dumnezeu. Prima etapă – crearea lumii – a fost
făcută personal de Dumnezeu Însuși și, dacă n-ar fi fost făcută, nimeni n-ar fi fost
capabil să creeze omenirea; a doua etapă a fost răscumpărarea întregii omeniri și a
fost, de asemenea, făcută personal de Dumnezeu Însuși; a treia etapă este de la
sine înțeleasă: există o și mai mare nevoie pentru ca finalul întregii lucrări a lui
Dumnezeu să fie făcut de Însuși Dumnezeu. Întreaga lucrare de răscumpărare,
cucerire, câștigare și desăvârșire a întregii omeniri este îndeplinită personal de Însuși
Dumnezeu. Dacă El nu ar face personal această lucrare, atunci identitatea Sa nu ar
putea fi reprezentată de om, ori lucrarea Sa să fie făcută de om. Pentru a-l înfrânge
pe Satana, pentru a câștiga omenirea și pentru a-i da omului o viață normală pe
pământ, El îl conduce personal pe om și lucrează personal printre oameni; pentru
întregul Său plan de gestionare (planul mântuirii) și pentru toată lucrarea Sa, El
trebuie să facă personal această lucrare. Dacă omul crede doar că Dumnezeu a venit
pentru a fi văzut și pentru a-l face fericit pe el, atunci, astfel de credințe nu au nicio
valoare, nicio însemnătate. Cunoașterea omului este prea superficială! Doar
îndeplinind-o El Însuși, poate Dumnezeu să facă această lucrare complet și cu
temeinicie. Omul este incapabil să o facă în numele lui Dumnezeu. Dat fiind că nu
are identitatea lui Dumnezeu sau substanța Sa, el este incapabil de a face lucrarea
Sa și, chiar dacă omul ar face-o, nu ar avea niciun efect. Prima dată când Dumnezeu
a devenit trup a fost pentru răscumpărare, pentru a răscumpăra toată omenirea din
păcat, pentru a face omul capabil de a fi curățat și de a fi iertat de păcatele sale.
Lucrarea de cucerire este, de asemenea, făcută personal de Dumnezeu printre
oameni. Dacă, în timpul acestei etape, Dumnezeu doar ar rosti profeții, atunci un
profet sau cineva înzestrat ar putea fi găsit pentru a-I lua locul; dacă profețiile ar fi
doar rostite, omul ar putea să-I țină locul lui Dumnezeu. Totuși, dacă omul ar trebui
să facă personal lucrarea lui Însuși Dumnezeu și ar trebui să prelucreze viața omului,
ar fi imposibil pentru el să facă această lucrare. Trebuie făcută personal de Însuși

55
Dumnezeu: Dumnezeu trebuie să devină personal trup pentru a face această
lucrare. În Epoca Cuvântului, dacă profețiile ar fi doar rostite, atunci Isaia sau
profetul Elia ar putea fi găsiți pentru a face această lucrare, și nu ar fi nevoie ca
Dumnezeu Însuși să o facă personal. Deoarece lucrarea făcută în această etapă
nu este doar despre rostirea unor profeții și deoarece are o mai mare valoare ca
lucrarea cuvintelor să fie folosită pentru a cuceri omul și a-l înfrânge pe Satana,
această lucrare nu poate fi făcută de om și trebuie făcută personal de Însuși
Dumnezeu. În Epoca Legii, Iahve a făcut o parte din lucrarea lui Dumnezeu, după
care El a rostit anumite cuvinte și a făcut o parte din lucrare prin profeți. Aceasta
este deoarece omul putea să țină locul lucrării lui Iahve, iar prorocii puteau prevesti
lucruri și interpreta anumite vise în numele Lui. Lucrarea făcută la început nu a fost
lucrarea pentru a schimba direct firea omului și nu a avut legătură cu păcatul omului,
iar omului i se cerea doar să respecte legea. Astfel, Iahve nu a devenit trup și nu S-
a dezvăluit pe Sine omului; în schimb, El a vorbit direct lui Moise și celorlalți, i-a
făcut să vorbească și să lucreze în numele Lui și i-a determinat să lucreze direct
printre oameni. Prima etapă a lucrării lui Dumnezeu a fost conducerea oamenilor.
A fost începutul luptei cu Satana, iar această luptă încă nu începuse în mod oficial.
Războiul oficial cu Satana a început odată cu prima întrupare a lui Dumnezeu și a
continuat până în ziua de astăzi. Primul moment al acestui război a fost când
Dumnezeu întrupat a fost răstignit pe cruce. Răstignirea lui Dumnezeu întrupat l-a
înfrânt pe Satana și a fost prima etapă de succes în război. Când Dumnezeu
întrupat începe să lucreze direct viața omului, acesta este începutul oficial al lucrării
de recâștigare a omului și, deoarece aceasta este lucrarea de schimbare a vechii
firi a omului, este lucrarea de luptă cu Satana. Etapa lucrării făcută de Iahve la
început a fost doar conducerea vieții omului pe pământ. A fost începutul lucrării lui
Dumnezeu și, deși nu a implicat nicio luptă și nicio lucrare majoră, a pus temelia
pentru lucrarea luptei ce avea să vină. Mai târziu, a doua etapă a lucrării în timpul
Epocii Harului a presupus schimbarea vechii firi a omului, ceea ce înseamnă că
Însuși Dumnezeu a făurit viața omului. Aceasta a trebuit să fie făcută personal de
Dumnezeu: este necesar ca Dumnezeu să devină personal trup și, dacă El nu ar fi
devenit trup, nimeni altcineva nu ar fi putut să Îl înlocuiască în această etapă a
lucrării, deoarece reprezenta lucrarea luptei directe împotriva Satanei. Dacă omul

56
ar fi făcut această lucrare în numele lui Dumnezeu, când omul ar fi stat înaintea
Satanei, Satana nu s-ar fi supus și ar fi fost imposibil de înfrânt. Trebuia să fie
Dumnezeu întrupat care să vină să îl înfrângă, pentru că substanța lui Dumnezeu
întrupat este tot Dumnezeu, El este tot viața omului și este tot Creatorul; orice se
întâmplă, identitatea și substanța Sa nu se vor schimba. Și astfel, El Și-a luat trup și
a făcut lucrarea care să ducă la supunerea completă a Satanei. În timpul acestei
etape a lucrării din zilele de pe urmă, dacă omul ar trebui să facă această lucrare și
ar trebui să rostească cuvintele direct, atunci el nu ar putea să le rostească, iar dacă
profețiile ar fi rostite, atunci ar fi incapabile de a cuceri omul. Luând trup, Dumnezeu
vine să îl înfrângă pe Satana și să ducă la supunerea sa completă. Când îl înfrânge
total pe Satana, îl cucerește complet pe om și îl câștigă cu totul pe om, această etapă
a lucrării va fi încheiată, iar succesul, obținut. În gestionarea lui Dumnezeu, omul nu
Îi poate ține locul lui Dumnezeu. În special, lucrarea conducerii epocii și lansarea
unei noi lucrări au o și mai mare nevoie de a fi făcute personal de Însuși Dumnezeu.
Să dea omului revelații și să îi ofere profeții sunt lucruri care pot fi făcute de om, dar
dacă este vorba de o lucrare care trebuie făcută personal de Dumnezeu, lucrarea
luptei dintre Dumnezeu Însuși și Satana, atunci această lucrare nu poate fi făcută de
către om. În timpul primei etape a lucrării, când nu exista lupta cu Satana, Iahve
conducea personal poporul lui Israel, folosind profețiile rostite de profeți. După aceea,
a doua etapă a lucrării a fost lupta cu Satana, și Dumnezeu Însuși a devenit trup,
venind în trup pentru a face această lucrare. Orice lucru care implică lupta cu Satana
implică, de asemenea, întruparea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că această luptă
nu poate fi dusă de către om. Dacă omul ar trebui să lupte, el ar fi incapabil de a-l
înfrânge pe Satana. Cum ar putea el să aibă puterea de a lupta împotriva lui în timp
ce este încă sub stăpânirea lui? Omul se află la mijloc: dacă înclini spre Satana,
aparții Satanei, dar dacă Îl mulțumești pe Dumnezeu, aparții lui Dumnezeu. Dacă
omul ar trebui să-I țină locul lui Dumnezeu în lucrarea acestei lupte, ar putea el să o
facă? Dacă el ar fi făcut-o, n-ar fi pierit el cu mult timp în urmă? Nu ar fi intrat el
demult în iad? Și astfel, omul nu Îl poate înlocui pe Dumnezeu în lucrarea Sa, ceea
ce înseamnă că omul nu are substanța lui Dumnezeu, iar dacă tu ai lupta cu Satana,
ai fi incapabil să-l înfrângi. Omul poate face doar o anumită lucrare; el poate convinge
anumiți oameni, dar el nu Îi poate ține locul lui Dumnezeu în cadrul lucrării lui

57
Dumnezeu Însuși. Cum ar putea omul să lupte cu Satana? Satana te-ar lua prizonier
înainte chiar de a începe. Doar atunci când Dumnezeu Însuși luptă cu Satana și, pe
această bază, omul Îl urmează pe Dumnezeu și I se supune, poate omul să fie
câștigat de Dumnezeu și poate scăpa din legăturile Satanei. Ceea ce omul poate
obține cu propria sa înțelepciune și propriile sale abilități este prea limitat; el este
incapabil de a-l întregi pe om, de a-l conduce și, mai ales, de a-l înfrânge pe Satana.
Inteligența și înțelepciunea omului nu pot să stea împotriva uneltirilor Satanei, deci,
cum ar putea omul să se lupte cu el?
Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație

minunată” în Cuvântul Se arată în trup

5. Diferenţele esenţiale dintre Dumnezeul întrupat şi cei care sunt folosiţi

de Dumnezeu
Versete din Biblie pentru referințe:
„Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar după Mine vine Cel Ce este mai puternic
decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele! El vă va boteza cu Duhul
Sfânt şi cu foc” (Matei 3:11).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul
lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această
diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea
Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui
nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale
normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși.
Fie umanitatea sau divinitatea Sa, ambele se supun voinței Tatălui ceresc. Esența
lui Hristos este Duhul, adică divinitatea. Prin urmare, esența Lui este cea a lui
Dumnezeu Însuși; această esență nu va întrerupe propria Sa lucrare și nu ar fi posibil
ca El să facă ceva care să distrugă lucrarea Sa, nici n-ar rosti vreodată cuvinte care
să fie împotriva voinței Lui proprii. […]
Dumnezeu Însuși nu are elemente de neascultare; esența Sa este bună. El este
expresia tuturor frumuseților și a bunătății, precum și a întregii iubiri. Chiar și în trup,

58
Dumnezeu nu face nicio faptă de nesupunere față de Dumnezeu Tatăl. Chiar și cu
prețul sacrificării vieții Sale, El ar fi dispus din toată inima și nu ar face nicio altă
alegere. Dumnezeu nu are elemente de ipocrizie și de importanță de Sine sau de
îngâmfare și aroganță; El nu are elemente de necinste. Toată nesupunerea față de
Dumnezeu vine de la Satana; Satana este izvorul întregii urâțenii și răutăți. Motivul
pentru care omul are calități asemănătoare celor ale lui Satana este că omul a fost
corupt și prelucrat de Satana. Hristos nu a fost corupt de Satana, de aceea El are
numai caracteristicile lui Dumnezeu și niciuna din cele ale Satanei.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

în Cuvântul Se arată în trup

Trupul purtat de Duhul lui Dumnezeu este însuși trupul lui Dumnezeu. Duhul lui
Dumnezeu este suprem; El este atotputernic, sfânt și drept. În mod similar, trupul Lui
este de asemenea suprem, atotputernic, sfânt și drept. Un trup ca acesta este capabil
doar să facă ceea ce este drept și benefic pentru omenire, ceea ce este sfânt, glorios
și puternic și este incapabil să facă ceva ce încalcă adevărul sau moralitatea și
justiția, cu atât mai puțin ceva ce trădează Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu
este sfânt, şi astfel trupul Lui este incoruptibil de către Satana; trupul Lui este de o
esență diferită decât trupul omului. Căci este omul, nu Dumnezeu, cel care este
corupt de către Satana; ar fi imposibil ca Satana să corupă trupul lui Dumnezeu.
Astfel, în ciuda faptului că omul și Hristos locuiesc în același spațiu, doar omul este
cel dominat, ocupat și prins în capcană de Satana. Prin contrast, Hristos este veșnic
impenetrabil la corupția lui Satana, pentru că Satana nu va fi niciodată capabil să se
ridice la locul celui preaînalt și niciodată nu va putea să se apropie de Dumnezeu.
Astăzi, ar trebui să înțelegeți toți că numai omenirea, care a fost coruptă de Satana,
este cea care Mă trădează și că această problemă va fi întotdeauna irelevantă pentru
Hristos.
Fragment din „O problemă foarte serioasă: trădarea (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeul întrupat este diferit în mod substanțial de oamenii folosiți de

Dumnezeu. Dumnezeul întrupat poate să facă lucrarea divinității, în timp ce oamenii
folosiți de Dumnezeu nu pot. La începutul fiecărei epoci, Duhul lui Dumnezeu

59
vorbește în mod personal pentru a lansa noua epocă și a-l aduce pe om la un început
nou de drum. Când a terminat de vorbit, aceasta înseamnă că lucrarea lui Dumnezeu
în divinitatea Sa a luat sfârșit. După aceea, toți oamenii se lasă călăuziți de cei folosiți
de Dumnezeu pentru a intra în experiența lor de viață.
Fragment din „Diferența esențială dintre Dumnezeul întrupat și oamenii folosiți de Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Deși Dumnezeul întrupat posedă o minte umană normală, lucrarea Sa nu este

alterată de gândul uman; El întreprinde lucrarea umanității cu o minte normală, cu
condiția preliminară că El posedă umanitatea cu o minte, nu prin exercițiul gândirii
umane normale. Indiferent de cât de mărețe sunt gândurile trupului Său, lucrarea Sa
nu poartă ștampila logicii sau a gândirii. Cu alte cuvinte, lucrarea Sa nu este
concepută de mintea trupului Său, ci este o expresie directă a lucrării divine în
umanitatea Sa. Toată lucrarea Sa este lucrarea de slujire pe care este nevoie ca El
s-o îndeplinească și nimic din aceasta nu este conceput de creierul Său. De exemplu,
vindecarea bolnavilor, scoaterea demonilor și răstignirea n-au fost produse ale minții
Sale umane, n-ar fi putut fi efectuate de niciun om cu o minte umană. De asemenea,
lucrarea de cucerire de astăzi este o lucrare de slujire care trebuie să fie efectuată
de către Dumnezeul întrupat, dar nu este lucrarea unei voințe umane, este lucrarea
pe care divinitatea Sa ar trebui s-o facă, lucrare de care niciun om în trup nu este
capabil.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

De-a lungul veacurilor, oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit sunt toți capabili
să gândească și să raționeze în mod firesc. Ei toți știu principiile comportamentului
uman. Ei au idei omenești firești și sunt echipați cu toate lucrurile pe care oamenii
obișnuiți ar trebui să le aibă. Majoritatea dintre ei au un talent excepțional și o
inteligență înnăscută. Când lucrează în acești oameni, Duhul lui Dumnezeu valorifică
talentele lor, care sunt daruri date de Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu le pune în
acțiune talentele, folosindu-le punctele forte în slujba lui Dumnezeu. Cu toate
acestea, esența lui Dumnezeu este lipsită de idei și de gânduri, nu este amestecată
cu intenții omenești și îi chiar lipsesc lucrurile cu care sunt echipați oamenii obișnuiți.

60
Aceasta înseamnă că El nu este nici măcar familiarizat cu principiile
comportamentului uman. Așa stau lucrurile când Dumnezeul din zilele noastre vine
pe pământ. Lucrarea Sa și cuvintele Sale nu sunt influențate de intenții omenești sau
gânduri omenești, ci sunt o manifestare directă a intențiilor Duhului și El lucrează
direct în numele lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Duhul vorbește direct, adică
divinitatea face lucrarea direct, fără să o amestece cu nici o fărâmă din intențiile
omului. Cu alte cuvinte, Dumnezeul întrupat reprezintă divinitatea în mod direct, nu
are gânduri sau idei omenești și nu are o înțelegere a principiilor comportamentului
omenesc. Dacă numai divinitatea ar lucra (însemnând că dacă numai Însuși
Dumnezeu ar lucra), nu ar fi posibil ca lucrarea lui Dumnezeu să fie îndeplinită pe
pământ. Deci, când Dumnezeu vine pe pământ, El trebuie să aibă un număr mic de
oameni pe care îi folosește pentru a lucra în omenire împreună cu lucrarea pe care
Dumnezeu o face în divinitate. Cu alte cuvinte, El folosește lucrarea omenească
pentru a-Și împlini lucrarea divină. Altfel, nu ar exista nicio modalitate prin care omul
să intre în contact direct cu lucrarea divină.
Fragment din „Diferența esențială dintre Dumnezeul întrupat și oamenii folosiți de Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea lui Dumnezeu Însuși este lucrarea Duhului Sfânt; lucrarea

Dumnezeului întrupat nu este altceva decât lucrarea Duhului Sfânt. Lucrarea
oamenilor folosiți este, de asemenea, lucrarea Duhului Sfânt. Doar că lucrarea lui
Dumnezeu este expresia completă a Duhului Sfânt și nu există nicio diferență, în
timp ce lucrarea oamenilor folosiți este amestecată cu multe lucruri umane și nu
reprezintă expresia directă a Sfântului Duh, cu atât mai puțin expresia completă. […]
Atunci când Duhul Sfânt lucrează asupra oamenilor folosiți, atât înzestrările, cât și
calibrul lor real sunt puse în joc și nu sunt păstrate. Calibrul lor real este folosit pentru
a servi lucrării. Se poate spune că El lucrează folosind părțile disponibile ale
oamenilor pentru a obține rezultatele lucrării. Din contră, lucrarea săvârşită în trupul
încarnat este pentru a exprima direct lucrarea Duhului și nu este amestecată cu
mintea și gândurile umane, de neatins de înzestrările, experiența sau condiția
înnăscută a omului.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

61
 Discursul Meu reprezintă ființa Mea, dar ceea ce spun este inaccesibil omului.
Ceea ce spun Eu nu este ceea ce experimentează omul și nu este ceva ce omul
poate vedea și nici ceva ce omul poate atinge, ci este ceea ce sunt Eu. Unii oameni
doar îşi dau seama că ceea ce comunic Eu este ceea ce am experimentat, dar ei
nu recunosc că este expresia directă a Spiritului. Desigur, ceea ce spun Eu este
ceea ce am experimentat. Eu sunt cel care a săvârșit lucrarea de gestionare timp
de șase mii de ani. Am experimentat totul de la începutul facerii omenirii până în
prezent; cum aș putea fi Eu incapabil să vorbesc despre asta? Atunci când vine
vorba despre natura omului, am văzut-o foarte clar și am observat-o de mult; cum
aș putea fi Eu incapabil să vorbesc clar despre asta? Din moment ce am văzut
esența omului cu claritate, sunt calificat pentru a-l mustra și judeca, deoarece toți
oamenii au venit din Mine, dar au fost corupți de Satana. Desigur, sunt calificat și
să evaluez lucrarea pe care Eu am săvârșit-o. Deși această lucrare nu este
săvârșită de către trupul Meu, este expresia directă a Duhului și este ceea ce am
și ceea ce sunt. Prin urmare, sunt calificat să o exprim și să săvârșesc lucrarea pe
care trebuie să o săvârșesc. Ceea ce spun oamenii sunt lucruri pe care ei le-au
experimentat. Este ceea ce ei au văzut, ceea ce mințile lor pot înţelege și ceea ce
simțurile lor pot simți. Aceasta este ceea ce pot comunica ei. Cuvintele rostite de
Dumnezeu întrupat sunt expresia directă a Duhului și exprimă lucrarea care a fost
săvârșită de Duh. Trupul nu a experimentat-o sau văzut-o, dar tot exprimă ființa Sa,
deoarece esenţa trupului este Duhul, iar El exprimă lucrarea Duhului. Chiar dacă
trupul nu o poate atinge, aceasta reprezintă lucrarea săvârșită deja de Duh. După
întrupare, prin expresia trupului, El le permite oamenilor să cunoască ființa lui
Dumnezeu și le permite oamenilor să vadă firea lui Dumnezeu și lucrarea pe care
El a săvârșit-o. Lucrarea omului le permite oamenilor să fie mai conștienți de locul
în care ar trebui să intre și ce ar trebui să înțeleagă; acest lucru implică ghidarea
oamenilor către înțelegerea și experimentarea adevărului. Lucrarea omului este
pentru a sprijini oamenii; lucrarea lui Dumnezeu este de a deschide căi noi și ere
noi pentru umanitate și de a revela oamenilor lucruri care nu sunt cunoscute de
muritori, de a le permite să Îi cunoască firea. Lucrarea lui Dumnezeu este de a
conduce toată omenirea.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

62
 Un om folosit de Dumnezeu nu este Dumnezeul întrupat şi Dumnezeul întrupat
nu este un om folosit de Dumnezeu; în acest caz, există o diferenţă substanţială. […]
Cuvintele lui Dumnezeu întrupat iniţiază o nouă epocă, îndrumă întreaga omenire,
dezvăluie mistere şi îi arată omului direcţia înainte într-o nouă epocă. Luminarea
obţinută de om este doar practică sau cunoaştere simplă. Aceasta nu poate îndruma
întreaga omenire într-o nouă epocă sau dezvălui misterul lui Dumnezeu Însuşi.
Dumnezeu, la urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om. Dumnezeu are esenţa
lui Dumnezeu iar omul are esenţa omului. Dacă omul percepe cuvintele spuse de
Dumnezeu drept luminare simplă a Duhului Sfânt şi ia cuvintele apostolilor şi ale
profeţilor drept cuvinte rostite personal de Dumnezeu, atunci omul greşeşte.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

6. De ce se spune că omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea

lui Dumnezeu devenit trup?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Mântuirea omului de către Dumnezeu nu este făcută direct, folosind metoda și
identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om,
şi de care omul nici nu se poate apropia. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om,
în mod direct, folosind metoda Duhului, omul ar fi incapabil să primească mântuirea
Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca forma exterioară a unui om creat, nu ar exista
nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are cum să se
apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai
devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea cuvântului Său în corpul
trupesc ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal cuvântul în toți cei
care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să vadă și să-I audă cuvântul și,
mai mult, să intre în stăpânirea cuvântului Său și, prin aceste mijloace, să ajungă să
fie pe deplin mântuit. Dacă Dumnezeu nu ar deveni trup, niciun om în carne şi oase
nu ar fi capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar un singur om nu
ar fi mântuit. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga
umanitate ar fi lovită sau, altfel, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar
fi complet luată în captivitate de Satana. Prima întrupare a fost pentru a răscumpăra
omul din păcat, de a-l răscumpăra cu ajutorul trupului material al lui Isus, adică, El l-

63
a mântuit pe om de pe cruce, dar firea satanică pervertită tot a rămas în om. A doua
întrupare nu mai este pentru a sluji ca o jertfă de păcat, ci, mai degrabă, pentru a
mântui pe deplin pe cei care au fost răscumpărați din păcat. Acest lucru este făcut
astfel încât cei care au fost iertați să poată fi eliberați de păcatele lor și făcuți pe
deplin neprihăniţi și, prin dobândirea unei firi schimbate, să se elibereze de influența
întunericului Satanei și să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Doar în acest
fel omul poate fi pe deplin sfânt.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

(Pasaj selectat din cuvintele lui Dumnezeu)

Omenirea coruptă are mai multă nevoie de

mântuirea lui Dumnezeu devenit trup

Dumnezeu a devenit trup deoarece obiectul lucrării Sale nu este duhul lui Satana
sau vreun lucru necorporal, ci omul, care este din trup și a fost corupt de Satana.
Tocmai pentru că trupul omului a fost corupt, Dumnezeu a făcut omul trupesc obiectul
lucrării Sale; în plus, deoarece omul este obiectul corupției, El l-a făcut pe om singurul
obiect al lucrării Sale pe parcursul tuturor etapelor lucrării Sale de mântuire. Omul
este o ființă muritoare, este din trup și sânge, iar Dumnezeu este Singurul care poate
mântui omul. În acest fel, Dumnezeu trebuie să devină un trup care posedă aceleași
atribute ca și omul pentru a-Și face lucrarea, astfel încât lucrarea Sa să poată obține
efecte mai bune. Dumnezeu trebuie să devină trup pentru a-Și face lucrarea tocmai
pentru că omul este din trup și este incapabil să învingă păcatul sau să se dezbrace
pe sine de trup. Deși substanța și identitatea lui Dumnezeu întrupat diferă foarte mult
de substanța și identitatea omului, totuși, arătarea Lui este identică cu cea a omului,
El are aspectul unei persoane normale și conduce viața unei persoane normale, iar
cei care-L văd pe El nu pot distinge nicio diferență față de o persoană normală.
Această arătare normală și umanitate normală sunt suficiente pentru ca El să-Și facă
lucrarea divină în umanitate normală. Trupul Lui Îi permite să-Și facă lucrarea în
umanitate normală și Îl ajută să-Și facă lucrarea printre oameni, iar umanitatea Sa
normală, în plus, Îl ajută să îndeplinească lucrarea mântuirii printre oameni. Deși

64
umanitatea Sa normală a provocat multă tulburare printre oameni, o asemenea
tulburare nu a influențat efectele normale ale lucrării Sale. Pe scurt, lucrarea trupului
Său normal este de un folos maxim pentru om. Deși majoritatea oamenilor nu
acceptă umanitatea Sa normală, lucrarea Sa poate încă fi eficientă, iar aceste efecte
sunt obținute mulțumită umanității Sale normale. Despre aceasta nu există nicio
îndoială. Din lucrarea Sa în trup, omul câștigă de zece ori sau de nenumărate ori mai
multe lucruri decât concepțiile care există printre oameni despre umanitatea Sa
normală și astfel de concepții vor fi toate, în cele din urmă, înghițite de lucrarea Sa.
Iar efectul pe care lucrarea Sa l-a realizat, însemnând cunoașterea pe care omul o
are față de El, depășește cu mult concepțiile omului despre El. N-ai cum să-ţi
imaginezi sau să măsori lucrarea pe care El o face în trup, pentru că trupul Lui este
diferit de cel al oricărui trup omenesc; deși învelișul exterior este identic, substanța
nu este aceeași. Trupul Său produce multe concepții în rândul oamenilor despre
Dumnezeu, totuși trupul Lui poate, de asemenea, permite omului să dobândească
multe cunoștințe și poate chiar să cucerească orice om înzestrat cu un înveliș exterior
asemănător. Căci El nu este numai un om, ci este Dumnezeu cu învelișul exterior al
unui om, și nimeni nu-L poate pătrunde sau înțelege complet. Un Dumnezeu nevăzut
și de neatins este iubit și bine primit de toți. Dacă Dumnezeu este doar un Duh care
este nevăzut omului, este atât de ușor pentru om să creadă în Dumnezeu. Omul
poate să-și dea frâu liber imaginației, poate să aleagă, ca imagine a lui Dumnezeu,
orice imagine îi place ca să-i facă plăcere lui însuși și să se simtă fericit. În felul
acesta, omul poate face orice Îiplace mai mult propriului său Dumnezeu și Își dorește
ca el să facă, fără niciun fel de scrupule. Mai mult, omul crede că nimeni nu este mai
loial și mai devotat față de Dumnezeu decât el și că toți ceilalți sunt câini de neamuri
și neloiali lui Dumnezeu. Se poate spune că acesta este lucrul căutat de către cei a
căror credință în Dumnezeu este nedeslușită și bazată pe doctrină; ceea ce caută ei
este cam același lucru, cu mici variații. Este numai faptul că imaginile lui Dumnezeu
în imaginația lor sunt diferite, totuși substanța lor este, de fapt, aceeași.
Omul este netulburat de credința sa lipsită de griji în Dumnezeu și crede în
Dumnezeu oricum îi place. Acesta este unul dintre „drepturile și libertățile omului”,
pe care nimeni nu-l poate stânjeni, deoarece omul crede în propriul său Dumnezeu
și nu în Dumnezeul altcuiva; este propria sa proprietate privată și aproape toată

65
lumea posedă o astfel de proprietate privată. Omul consideră această proprietate
drept o comoară prețioasă, dar pentru Dumnezeu nu există nimic mai josnic sau
nevrednic, deoarece nu există nicio indicație mai clară despre opoziția față de
Dumnezeu decât această proprietate privată a omului. Faptul că Dumnezeu devine
un trup care are o formă tangibilă și care poate fi văzut și atins de către om se
datorează lucrării Dumnezeului întrupat. El nu este un Duh fără formă, ci un trup care
poate fi contactat și văzut de către om. Cu toate acestea, majoritatea Dumnezeilor
în care cred oamenii sunt zeități lipsite de trup, care sunt fără formă, care au, de
asemenea, o formă liberă. În felul acesta, Dumnezeul întrupat a devenit dușmanul
majorității celor care cred în Dumnezeu, iar cei care nu pot accepta faptul întrupării
lui Dumnezeu au devenit, în mod similar, adversarii lui Dumnezeu. Omul are
concepții nu din cauza modului său de gândire sau din cauza răzvrătirii sale, ci din
cauza acestei proprietăți private a omului. Din cauza acestei proprietăți, majoritatea
oamenilor mor și acest Dumnezeu nedeslușit care nu poate fi atins, nu poate fi văzut
și care, de fapt, nu există, este Cel care ruinează viața omului. Viața omului este
confiscată nu de către Dumnezeul întrupat, cu atât mai puțin de către Dumnezeul din
cer, ci de Dumnezeul propriei închipuiri a omului. Singurul motiv pentru care
Dumnezeul întrupat a venit în trup este datorită nevoilor omului corupt. Este datorită
nevoilor omului, dar nu ale lui Dumnezeu, iar toate jertfele și suferințele Lui sunt de
dragul omenirii și nu în folosul lui Dumnezeu Însuși. Nu există argumente pro și
contra sau recompense pentru Dumnezeu; El nu va culege vreo recoltă viitoare, ci
pe aceea care I-a fost datorată Lui la început. Tot ceea ce face și sacrifică El pentru
omenire nu este astfel încât El să poată câștiga mari recompense, ci strict de dragul
omenirii. Deși lucrarea lui Dumnezeu în trup implică multe piedici de neimaginat,
efectele pe care ea le atinge în cele din urmă le depășesc cu mult pe cele ale lucrării
făcute direct de către Duh. Lucrarea trupului implică multe greutăți, iar trupul nu poate
poseda aceeași identitate mare ca și Duhul, nu poate să împlinească aceleași fapte
supranaturale ca Duhul, cu atât mai puțin poate El să posede aceeași autoritate ca
Duhul. Cu toate acestea, substanța lucrării făcute de acest trup obișnuit este mult
superioară celei a lucrării făcute direct de către Duh, iar acest trup Însuși este
răspunsul la toate nevoile omului. Pentru aceia ce urmează a fi mântuiți, valoarea de
utilizare a Duhului este cu mult inferioară celei a trupului: lucrarea Duhului este

66
capabilă să acopere întregul univers, de-a curmezișul tuturor munților, râurilor,
lacurilor și oceanelor, totuși, lucrarea trupului este legată mai eficient de fiecare
persoană cu care El are contact. Mai mult, trupul lui Dumnezeu cu formă tangibilă
poate fi mai bine înțeles și demn de încrederea omului și poate aprofunda mai
departe cunoașterea omului despre Dumnezeu și poate lăsa asupra omului o
impresie mai profundă a faptelor reale ale lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului este
învăluită în mister, este dificil de înțeles pentru ființele muritoare și chiar mai greu
pentru ele s-o vadă și, astfel, ele se pot baza doar pe închipuiri goale. Lucrarea
trupului este, totuși, normală și bazată pe realitate și posedată de înțelepciune bogată
și este un fapt care poate fi văzut de ochiul fizic al omului; omul poate experimenta
personal înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și nu are deloc nevoie să-și folosească
imaginația lui generoasă. Aceasta este precizia și valoarea reală a lucrării lui
Dumnezeu în trup. Duhul poate doar face lucruri care sunt nevăzute pentru om și
dificil pentru el de imaginat, de exemplu: luminarea Duhului, mișcarea Duhului și
îndrumarea Duhului. Dar pentru omul care are minte, acestea nu oferă niciun înțeles
clar. Ele furnizează doar o mișcare sau un înțeles larg și nu pot da o îndrumare prin
cuvinte. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este, totuși, foarte diferită: ea are îndrumare
precisă a cuvintelor, voință clară și obiective clar cerute. Și, astfel, omul nu are nevoie
să caute împrejur sau să-și folosească imaginația, cu atât mai puțin să facă
presupuneri. Aceasta este claritatea lucrării în trup și marea ei diferență față de
lucrarea Duhului. Lucrarea Duhului este potrivită doar pentru o rază limitată și nu
poate înlocui lucrarea trupului. Lucrarea trupului dă omului scopuri mult mai precise
și necesare și o cunoaștere mult mai reală și mai valoroasă decât lucrarea Duhului.
Lucrarea care este de cea mai mare valoare pentru omul corupt este aceea care
oferă cuvinte exacte, scopuri clare de urmărit și care poate fi văzută și atinsă. Doar
lucrarea realistă și îndrumarea în timp util sunt potrivite gusturilor omului și doar
lucrarea reală poate salva omul de firea sa coruptă și depravată. Acest lucru poate fi
realizat doar de către Dumnezeul întrupat; doar Dumnezeul întrupat poate salva omul
de firea sa anterioară coruptă și depravată. Deși Duhul este substanța inerentă a lui
Dumnezeu, o astfel de lucrare poate fi făcută doar de către trupul Său. Dacă Duhul
ar lucra cu o singură mână, atunci nu ar fi posibil ca lucrarea Lui să fie eficientă –
acesta este un adevăr simplu. Deși majoritatea oamenilor au devenit dușmanii lui

67
Dumnezeu din cauza acestui trup, atunci când El Își încheie lucrarea, cei care sunt
împotriva Lui nu doar că vor înceta să fie dușmanii Lui ci, dimpotrivă, vor deveni
martorii Săi. Ei vor deveni martorii care au fost cuceriți de El, martori care sunt
compatibili cu El și inseparabili de El. El va determina omul să cunoască importanța
lucrării Sale în trupul omului și omul va cunoaște importanța acestui trup pentru
semnificația existenței omului, va cunoaște valoarea Sa reală pentru creșterea vieții
omului și, în plus, va ști că acest trup va deveni o fântână vie a vieții, de care omul
nu poate suporta să se despartă. Deși trupul întrupat al lui Dumnezeu este departe
de a se potrivi cu identitatea și poziția lui Dumnezeu și îi pare omului că este nepotrivit
cu statutul Său actual, acest trup, care nu posedă adevărata imagine a lui Dumnezeu
sau adevărata identitate a lui Dumnezeu, poate face lucrarea pe care Duhul lui
Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Astfel este adevărata semnificație și
valoare a întrupării lui Dumnezeu și această semnificație și valoare este cea pe care
omul este incapabil să o aprecieze și să o recunoască. Deși toți oamenii privesc în
sus către Duhul lui Dumnezeu și privesc în jos la trupul Lui, indiferent de modul în
care ei văd sau gândesc, semnificația și valoarea reală a trupului le depășesc cu mult
pe cele ale Duhului. Desigur că aceasta este doar cu privire la omenirea coruptă.
Pentru oricine care caută adevărul și râvnește după arătarea lui Dumnezeu, lucrarea
Duhului poate doar să furnizeze mișcare sau revelație și o senzație a extraordinarului
care este inexplicabilă și de neimaginat și o senzație că este măreață, transcendentă
și admirabilă, dar, de asemenea, de neatins și de neobținut pentru toți. Omul și Duhul
lui Dumnezeu se pot doar considera unul pe celălalt de departe, de parcă există o
distanță mare între ei și nu pot fi niciodată asemănători, ca și cum ar fi separați de o
diviziune invizibilă. De fapt, aceasta este o iluzie dată omului de către Duh, deoarece
Duhul și omul nu sunt de același fel, iar Duhul și omul nu vor coexista niciodată în
aceeași lume și pentru că Duhul nu posedă nimic de la om. Deci, omul nu are nevoie
de Duh, pentru că Duhul nu poate face în mod direct lucrarea cea mai necesară
omului. Lucrarea trupului îi oferă omului obiective reale de urmărit, cuvinte clare și
un sentiment că El este real și normal, că El este umil și obișnuit. Deși omul se poate
teme de El, pentru majoritatea oamenilor este ușor de relaționat cu El: omul Îi poate
vedea fața și auzi vocea și nu trebuie să se uite la El de departe. Acest trup apare
accesibil omului, nu îndepărtat sau de neînțeles, ci vizibil și tangibil, căci acest trup

68
este în aceeași lume ca și omul.
Pentru toți cei care trăiesc în trup, schimbarea firii lor necesită scopuri de urmărit,
iar cunoașterea lui Dumnezeu necesită să fim martori la faptele reale și la fața reală
a lui Dumnezeu. Ambele pot fi obținute doar prin trupul materializat al lui Dumnezeu
și ambele pot fi îndeplinite doar de trupul normal și real. Acesta este motivul pentru
care întruparea este necesară și pentru care este necesară întregii omeniri corupte.
De vreme ce oamenilor li se cere să-L cunoască pe Dumnezeu, imaginile
Dumnezeilor nedeslușiți și supranaturali trebuie să fie înlăturate din inimile lor și, din
moment ce li se cere să lepede firea coruptă, ei trebuie să-și cunoască mai întâi firea
lor coruptă. Dacă doar omul face lucrarea pentru a risipi imaginile Dumnezeilor
nedeslușiți din inimile oamenilor, atunci el va eșua în a obține efectul potrivit.
Imaginile Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor nu pot fi expuse, lepădate
sau înlăturate complet doar prin cuvinte. Făcând astfel, în cele din urmă, tot nu ar fi
posibil să risipească aceste lucruri profund înrădăcinate de la oameni. Doar
Dumnezeul practic și imaginea adevărată a lui Dumnezeu pot înlocui aceste lucruri
nedeslușite și supranaturale, pentru a le permite oamenilor să le cunoască treptat și,
doar în acest fel, se poate obține efectul cuvenit. Omul recunoaște că Dumnezeul pe
care el L-a căutat în vremuri trecute este nedeslușit și supranatural. Ceea ce poate
realiza acest efect nu este conducerea directă a Duhului, cu atât mai puțin învățăturile
unui anumit individ, ci Dumnezeul întrupat. Concepțiile omului sunt dezvăluite atunci
când Dumnezeul întrupat Își face în mod oficial lucrarea, deoarece normalitatea și
realitatea Dumnezeului întrupat este antiteza Dumnezeului nedeslușit și supranatural
în imaginația omului. Concepțiile originale ale omului pot fi dezvăluite doar prin
contrastul lor cu Dumnezeul întrupat. Fără comparația cu Dumnezeul întrupat,
concepțiile omului nu ar putea fi dezvăluite; cu alte cuvinte, fără contrastul realității,
lucrurile nedeslușite nu ar putea fi dezvăluite. Nimeni nu este capabil să folosească
cuvinte pentru a face această lucrare și nimeni nu este capabil să dea glas acestei
lucrări folosind cuvinte. Doar Dumnezeu Însuși poate să-Și facă propria Sa lucrare,
și nimeni altcineva nu poate face această lucrare în numele Lui. Indiferent cât de
bogată este limba omului, el este incapabil să exprime clar realitatea și normalitatea
lui Dumnezeu. Omul Îl poate cunoaște mai practic pe Dumnezeu și Îl poate doar
vedea mai clar dacă Dumnezeu lucrează personal printre oameni și Își arată în mod

69
complet chipul și ființa Sa. Acest efect nu poate fi atins de niciun trup omenesc.
Desigur, Duhul lui Dumnezeu este, de asemenea, incapabil de a realiza acest efect.
Dumnezeu poate mântui omul corupt de sub influența Satanei, dar această lucrare
nu poate fi realizată în mod direct de Duhul lui Dumnezeu; mai degrabă, ea poate fi
făcută doar de către trupul pe care Duhul lui Dumnezeu îl poartă, de către trupul
întrupat al lui Dumnezeu. Acest trup este om și, de asemenea, Dumnezeu, este un
om posedat de umanitate normală și, de asemenea, Dumnezeu posedat de divinitate
deplină. Și astfel, chiar dacă acest trup nu este Duhul lui Dumnezeu și se deosebește
foarte mult de Duh, El încă este Însuși Dumnezeul întrupat care îl mântuiește pe om,
care este Duhul și, de asemenea, trupul. Indiferent de cum este El denumit, în cele
din urmă, este tot Dumnezeu Însuși Cel care mântuiește omenirea. Pentru că Duhul
lui Dumnezeu este indivizibil de trup și lucrarea trupului este, de asemenea, lucrarea
Duhului lui Dumnezeu; doar că această lucrare nu este făcută folosind identitatea
Duhului, ci este făcută folosind identitatea trupului. Lucrarea care trebuie să fie făcută
direct de către Duh nu necesită întrupare, iar lucrarea care necesită trupul pentru a
fi realizată nu poate fi făcută direct de către Duh, ci poate fi făcută doar de către
Dumnezeu întrupat. Aceasta este ceea ce se cere pentru această lucrare și este
ceea ce este cerut de către omenirea coruptă. În cele trei etape ale lucrării lui
Dumnezeu, doar o singură etapă a fost realizată în mod direct de către Duh, iar cele
două etape rămase sunt realizate de către Dumnezeul întrupat și nu direct de către
Duh. Lucrarea Epocii Legii făcută de către Duh nu a implicat schimbarea firii corupte
a omului și nici nu a avut nicio legătură cu cunoașterea omului despre Dumnezeu.
Lucrarea trupului lui Dumnezeu în Epoca Harului și în Epoca Împărăției implică, totuși,
firea coruptă a omului și cunoașterea lui despre Dumnezeu și este o parte importantă
și esențială a lucrării mântuirii. De aceea, omenirea coruptă are nevoie mai mult de
mântuirea Dumnezeului întrupat și are nevoie mai mult de lucrarea directă a
Dumnezeului întrupat. Omenirea are nevoie de Dumnezeul întrupat s-o păstorească,
s-o sprijine, s-o ude, s-o hrănească, s-o judece și s-o mustre și are nevoie de mai mult
har și o răscumpărare mai mare de la Dumnezeul întrupat. Doar Dumnezeu în trup
poate fi confidentul omului, păstorul omului, ajutorul cel mai de nădejde al omului și
toate acestea sunt necesitatea întrupării astăzi și în timpuri trecute.
Omul a fost corupt de către Satana și este cea mai înaltă dintre toate creaturile

70
lui Dumnezeu, astfel că omul are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Obiectul
mântuirii lui Dumnezeu este omul, nu Satana, iar ceea ce va fi mântuit este trupul
omului și sufletul omului și nu diavolul. Satana este obiectul nimicirii de către
Dumnezeu, omul este obiectul mântuirii de către Dumnezeu, iar trupul omului a fost
corupt de Satana, deci primul care trebuie să fie mântuit este trupul omului. Trupul
omului a fost corupt în cel mai profund mod posibil și a devenit ceva care I se opune
lui Dumnezeu, care se opune chiar deschis și neagă existența lui Dumnezeu. Acest
trup corupt este pur și simplu prea nesupus și nu e nimic mai dificil de tratat sau
schimbat decât natura coruptă a trupului. Satana se întrupează în om pentru a da
naștere la tulburări și folosește trupul omului pentru a perturba lucrarea lui Dumnezeu
și pentru a împiedica planul Lui și, astfel, omul a devenit Satana și dușmanul lui
Dumnezeu. Pentru ca omul să fie salvat, prima dată trebuie să fie cucerit. Din acest
motiv, Dumnezeu acceptă provocarea și Se întrupează, pentru a săvârși lucrarea pe
care intenționează să o săvârșească și pentru a lupta cu Satana. Scopul său este
salvarea omenirii, care a fost coruptă și învingerea și anihilarea Satanei, care s-a
răzvrătit împotriva Lui. El îl învinge pe Satana prin lucrarea Sa de cucerire a omului
și, simultan, mântuiește omenirea coruptă. Astfel, Dumnezeu rezolvă două probleme
în același timp. El lucrează în trup și vorbește în trup și Se ocupă de întreaga lucrare
în trup pentru a Se implica mai bine cu omul și pentru a-l cuceri mai bine pe om.
Ultima dată când Dumnezeu devine trup, lucrarea Lui din zilele de pe urmă va fi
încheiată în trup. El va clasifica toți oamenii după felul lor, Își va încheia întreaga
gestionare și va încheia, totodată, lucrarea Sa în trup. După ce întreaga Sa lucrare
pe pământ ajunge la capăt, El va fi complet învingător. Lucrând în trup, Dumnezeu
va fi cucerit pe deplin omenirea și o va fi câștigat pe deplin. Nu înseamnă aceasta că
întreaga Sa gestionare va fi ajuns la capăt? Când Dumnezeu Își încheie lucrarea în
trup, pe măsură ce îl învinge complet pe Satana și este învingător, Satana nu va
mai avea nicio ocazie să corupă omul. Lucrarea primei întrupări a lui Dumnezeu a
fost răscumpărarea și iertarea păcatelor omului. Acum este lucrarea de cucerire și
de câștigare deplină a omenirii, astfel încât Satana nu va mai avea nicio cale să-și
facă lucrarea și va fi pierdut complet, iar Dumnezeu va fi fost complet învingător.
Aceasta este lucrarea trupului și este lucrarea făcută de Dumnezeu Însuși. Lucrarea
inițială a celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu a fost făcută direct de către Duh

71
și nu de către trup. Lucrarea finală a celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este,
totuși, făcută de către Dumnezeul întrupat și nu direct de către Duh. Lucrarea
răscumpărătoare a etapei intermediare a fost făcută, de asemenea, de către
Dumnezeu în trup. De la un capăt la altul al întregii lucrări de gestionare, cea mai
importantă lucrare este mântuirea omului de influența Satanei. Lucrarea cheie este
cucerirea completă a omului corupt, restabilind astfel respectul inițial față de
Dumnezeu în inima omului cucerit și permițându-i să realizeze o viață normală, adică,
viața normală a unei creaturi a lui Dumnezeu. Această lucrare este decisivă și este
miezul lucrării de gestionare. În cele trei etape ale lucrării mântuirii, prima etapă a
lucrării Epocii Legii a fost departe de miezul lucrării de gestionare; a avut doar o
ușoară arătare a lucrării mântuirii și nu a fost începutul lucrării lui Dumnezeu de a
mântui omul din domeniul Satanei. Prima etapă a lucrării a fost făcută direct de către
Duh, deoarece, sub lege, omul a știut doar să respecte legea și nu a avut mai mult
adevăr și, deoarece lucrarea din Epoca Legii a implicat cu greu schimbări în firea
omului, cu atât mai puțin era preocupată de lucrarea privitoare la modul de a mântui
omul din domeniul Satanei. Astfel, Duhul lui Dumnezeu a completat această etapă
extrem de simplă a lucrării, care nu a implicat firea coruptă a omului. Această etapă
a lucrării nu avea prea multă legătură cu miezul gestionării și nu avea o corelație prea
mare cu lucrarea oficială a mântuirii omului și, astfel, nu a necesitat ca Dumnezeu să
devină trup pentru a-Și face, în mod personal, lucrarea. Lucrarea săvârșită de Duh
este subînțeleasă și de nepătruns și este înfricoșătoare și inaccesiblă pentru om;
Duhul nu este potrivit pentru a face în mod direct lucrarea mântuirii și nu este potrivit
pentru a furniza, în mod direct, viață omului. Cel mai potrivit pentru om este să
transforme lucrarea Duhului într-o abordare care este apropiată omului, adică, ceea
ce este cel mai potrivit pentru om este ca Dumnezeu să devină o persoană obișnuită
și normală pentru a-Și face lucrarea. Aceasta cere ca Dumnezeu să fie întrupat
pentru a înlocui lucrarea Duhului, iar pentru om, nu există nicio cale mai potrivită
pentru ca Dumnezeu să lucreze. Printre aceste trei etape ale lucrării, două etape
sunt realizate de către trup, iar aceste două etape sunt fazele cheie ale lucrării de
gestionare. Cele două întrupări sunt reciproc complementare și se desăvârșesc una
pe cealaltă. Prima etapă a întrupării lui Dumnezeu a pus bazele celei de-a doua etape
și se poate spune că cele două întrupări ale lui Dumnezeu formează un întreg și nu

72
sunt incompatibile una cu cealaltă. Aceste două etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt
îndeplinite de către Dumnezeu în identitatea Sa întrupată, deoarece ele sunt atât de
importante pentru întreaga lucrare de gestionare. S-ar putea spune aproape că, fără
lucrarea celor două întrupări ale lui Dumnezeu, întreaga lucrare de gestionare ar fi
rămas pe loc, iar lucrarea de mântuire a omenirii nu ar fi altceva decât o discuție
goală. Faptul dacă această lucrare este sau nu importantă se bazează pe nevoile
omenirii și pe realitatea depravării omenirii și pe gravitatea neascultării Satanei și a
tulburării de către acesta a lucrării. Cel potrivit, care este pe măsura sarcinii, se
bazează pe natura lucrării sale și pe importanța lucrării. Când vine vorba de
importanța acestei lucrări, în ceea ce privește metoda de lucru de adoptat – lucrare
făcută direct de către Duhul lui Dumnezeu sau lucrare făcută de către Dumnezeu
întrupat sau lucrare făcută prin om – prima care trebuie eliminată este lucrarea făcută
prin om. Și, pe baza naturii lucrării și a naturii lucrării Duhului contra celei a trupului,
este hotărât în cele din urmă că lucrarea făcută de către trup este mai folositoare
pentru om decât lucrarea făcută în mod direct de către Duh și oferă mai multe
avantaje. Acesta este gândul lui Dumnezeu în acel moment pentru a decide dacă
lucrarea a fost făcută de către Duh sau de către trup. Există o semnificație și o bază
pentru fiecare etapă a lucrării. Ele nu sunt închipuiri fără temei, nici nu sunt înfăptuite
la întâmplare; există o anumită înțelepciune în ele. Acesta este adevărul din spatele
întregii lucrări a lui Dumnezeu. În special, există chiar mai mult din planul lui
Dumnezeu într-o asemenea lucrare mare decât Dumnezeu întrupat care lucrează
personal în om. Și astfel, înțelepciunea lui Dumnezeu și întreaga Sa ființă sunt
reflectate în fiecare acțiune, gând și idee a Sa în lucrare; aceasta este ființa lui
Dumnezeu care este mai concretă și mai sistematică. Aceste gânduri și idei subtile
sunt greu de imaginat pentru om și greu de crezut pentru om și, mai mult, greu de
cunoscut de om. Lucrarea făcută de către om este conformă cu principiul general,
care, pentru om, este foarte satisfăcătoare. Cu toate acestea, în comparație cu
lucrarea lui Dumnezeu, este pur și simplu o prea mare discrepanță; deși faptele lui
Dumnezeu sunt mari și lucrarea lui Dumnezeu este la o scară magnifică, în spatele
lor există multe planuri și aranjamente minuțioase și precise, care sunt de neimaginat
de om. Fiecare etapă a lucrării Sale nu este doar în conformitate cu principiul, ci
conține, de asemenea, multe lucruri care nu pot fi exprimate de limbajul uman și

73
acestea sunt lucrurile care sunt nevăzute pentru om. Indiferent dacă aceasta este
lucrarea Duhului sau lucrarea lui Dumnezeu întrupat, fiecare conține planurile lucrării
Sale. El nu lucrează fără temei și nu face o muncă neînsemnată. Când Duhul
lucrează în mod direct, are scopurile Lui și atunci când El devine om (adică, atunci
când El Își transformă învelișul exterior) pentru a lucra, este cu atât mai mult scopul
Său. De ce altfel Și-ar schimba El, în mod liber, identitatea? De ce altfel ar deveni El,
în mod liber, o persoană care este considerată inferioară și este persecutată?
Lucrarea Sa în trup este de cea mai mare însemnătate, lucru care este spus cu
privire la lucrare, iar Cel care, în cele din urmă, încheie lucrarea este Dumnezeul
întrupat și nu Duhul. Unii cred că Dumnezeu poate să vină uneori pe pământ și să
Se arate omului, după care El personal va judeca întreaga omenire, încercându-i pe
oameni unul câte unul, fără ca cineva să fie omis. Cei care gândesc în acest fel nu
cunosc această etapă a lucrării de întrupare. Dumnezeu nu-i judecă pe oameni unul
câte unul și nu îi testează pe oameni unul câte unul; făcând astfel, nu ar fi lucrarea
judecății. Nu este la fel corupția întregii omeniri? Nu este substanța omului toată la
fel? Ceea ce este judecat este substanța coruptă a omenirii, substanța omului
coruptă de către Satana și toate păcatele omului. Dumnezeu nu judecă greșelile
mărunte și neînsemnate ale omului. Lucrarea de judecată este reprezentativă și nu
este îndeplinită în mod special pentru o anumită persoană. Mai degrabă, este o
lucrare în care un grup de oameni sunt judecați pentru a reprezenta judecata întregii
omeniri. Îndeplinind în mod personal lucrarea Sa asupra unui grup de oameni,
Dumnezeu în trup folosește lucrarea Sa pentru a reprezenta lucrarea întregii omeniri,
după care ea este răspândită treptat. Lucrarea de judecată este, de asemenea,
astfel. Dumnezeu nu judecă un anumit tip de persoană sau un anumit grup de
oameni, ci judecă nedreptatea întregii omeniri – împotrivirea omului față de
Dumnezeu, de exemplu, sau nevenerarea Sa de către om sau tulburarea lucrării lui
Dumnezeu și așa mai departe. Ceea ce este judecat este substanța omenirii de
împotrivire față de Dumnezeu, iar această lucrare este lucrarea de cucerire a zilelor
de pe urmă. Lucrarea și cuvântul Dumnezeului întrupat, mărturisit de către om, sunt
lucrarea judecății înaintea marelui tron alb în zilele de pe urmă, care a fost concepută
de către om în timpul vremurilor trecute. Lucrarea care este făcută în prezent de către
Dumnezeul întrupat este exact judecata din fața marelui tron alb. Dumnezeul întrupat

74
de astăzi este Dumnezeul care judecă întreaga omenire în timpul zilelor de pe urmă.
Acest trup și lucrarea, cuvântul și întreaga Sa fire sunt totalitatea Lui. Deși sfera
lucrării Sale este limitată și nu implică în mod direct întregul univers, substanța lucrării
de judecată este judecata directă a întregii omeniri; nu este o lucrare care este
întreprinsă numai pentru China sau pentru un număr mic de oameni. În timpul lucrării
lui Dumnezeu în trup, deși sfera acestei lucrări nu implică întregul univers, ea
reprezintă lucrarea întregului univers și, după ce încheie activitatea în sfera lucrării
trupului Său, El va extinde imediat această lucrare către întregul univers, în același
fel în care Evanghelia lui Isus s-a răspândit în întregul univers, urmând învierii și
înălțării Sale. Indiferent dacă este lucrarea Duhului sau lucrarea trupului, este o
lucrare care este îndeplinită într-o sferă limitată, dar care reprezintă lucrarea
întregului univers. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu Se arată pentru a-Și face
lucrarea folosindu-Și identitatea întrupată, iar Dumnezeu în trup este Dumnezeul
care judecă omul înaintea marelui tron alb. Indiferent dacă El este Duhul sau trupul,
Cel care face lucrarea de judecată este Dumnezeul care judecă omenirea în timpul
zilelor de pe urmă. Acest lucru este definit pe baza lucrării Sale și nu este definit în
funcție de arătarea Sa exterioară sau de alți câțiva factori. Deși omul are concepții
despre aceste cuvinte, nimeni nu poate nega faptul judecății Dumnezeului întrupat și
cucerirea întregii omeniri. Indiferent de ceea ce crede omul despre ea, faptele sunt,
la urma urmei, fapte. Nimeni nu poate spune că: „Lucrarea este făcută de către
Dumnezeu, dar trupul nu este Dumnezeu”. Aceasta este o absurditate, pentru că
această lucrare nu poate fi făcută de nimeni decât de Dumnezeu în trup. Din moment
ce această lucrare a fost deja completă, urmând această lucrare, lucrarea judecății
lui Dumnezeu asupra omului nu se va arăta pentru a doua oară; cel de-al doilea
Dumnezeu întrupat a încheiat deja întreaga lucrare a întregii gestionări și nu va exista
o a patra etapă a lucrării lui Dumnezeu. Pentru că cel care este judecat este omul,
omul care este din trup și a fost corupt și nu este duhul Satanei cel care este judecat
în mod direct, lucrarea judecății nu se desfășoară în lumea spirituală, ci printre
oameni. Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru
lucrarea de a judeca corupția din trupul omului. Dacă judecata ar fi desfășurată direct
de către Duhul lui Dumnezeu, atunci ea nu ar fi atotcuprinzătoare. În plus, o astfel de
lucrare ar fi dificil de acceptat pentru om, pentru că Duhul nu poate să vină față în

75
față cu omul și, din acest motiv, efectele nu ar fi imediate, cu atât mai puțin ar fi putut
omul să vadă mai clar firea de neofensat a lui Dumnezeu. Satana poate fi înfrânt în
totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Fiind la fel ca omul
posedat de umanitate normală, Dumnezeu în trup poate judeca direct nedreptatea
omului; acesta este semnul sfințeniei Sale înnăscute și al caracterului Său
extraordinar. Doar Dumnezeu este calificat să și Se află în poziția de a judeca omul,
pentru că El este înzestrat cu adevăr și dreptate, și astfel El poate să judece omul.
Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții. Dacă această
lucrare ar fi făcută de Duhul lui Dumnezeu, atunci nu ar fi victorie asupra Satanei.
Duhul este în mod inerent mai înalt decât ființele muritoare, iar Duhul lui Dumnezeu
este în mod inerent sfânt și triumfător asupra trupului. Dacă Duhul ar fi făcut această
lucrare direct, El nu ar fi putut să judece toată neascultarea omului și nu ar putea
dezvălui toată nedreptatea omului. Căci lucrarea de judecată se realizează, de
asemenea, prin concepțiile omului despre Dumnezeu, și omul nu a avut niciodată
concepții despre Duh și, astfel, Duhul este incapabil să dezvăluie mai bine
nedreptatea omului, cu atât mai puțin să dezvăluie complet o astfel de nedreptate.
Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea
concepțiilor omului și a opoziției față de El, El face cunoscută toată neascultarea
omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât cele ale lucrării
Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată direct de către Duh,
ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu în trup poate fi văzut și atins de
om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul. În relația sa cu Dumnezeu în
trup, omul progresează de la opoziție la ascultare, de la persecuție la acceptare, de
la concepție la cunoaștere și de la respingere la iubire. Acestea sunt efectele lucrării
Dumnezeului întrupat. Omul este doar mântuit prin acceptarea judecății Sale, numai
dacă ajunge să Îl cunoască treptat pe El prin cuvintele gurii Sale, este cucerit de El
în timpul opoziției față de El și primește alimentarea cu viață de la El în timpul
acceptării mustrării Sale. Toată lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup,
și nu lucrarea lui Dumnezeu în identitatea Sa ca Duh. Lucrarea făcută de Dumnezeu
întrupat este cea mai mare lucrare, iar lucrarea cea mai profundă și partea esențială
a celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt cele două etape ale lucrării de
întrupare. Corupția profundă a omului este o mare piedică pentru lucrarea lui

76
Dumnezeu întrupat. În special, lucrarea înfăptuită asupra oamenilor din zilele de pe
urmă este extrem de dificilă, iar mediul este ostil și calibrul fiecărui tip de persoană
este destul de sărac. Cu toate acestea, la sfârșitul acestei lucrări, va continua să
obțină efectul adecvat, fără niciun fel de defecte; acesta este efectul lucrării trupului,
iar acest efect este mai convingător decât cel al lucrării Duhului. Cele trei etape ale
lucrării lui Dumnezeu vor fi încheiate în trup și trebuie încheiate de către Dumnezeul
întrupat. Cea mai importantă și esențială lucrare este făcută în trup, iar mântuirea
omului trebuie să fie personal înfăptuită de către Dumnezeu în trup. Chiar dacă
întreaga omenire simte că Dumnezeu în trup nu are legătură cu omul, de fapt, acest
trup implică soarta și existența întregii omeniri.
Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu este de dragul întregii omeniri și este
îndreptată către întreaga omenire. Cu toate că este lucrarea Lui în trup, ea este încă
îndreptată către întreaga omenire; El este Dumnezeul întregii omeniri și este
Dumnezeul tuturor ființelor create și necreate. Deși lucrarea Sa în trup este într-o
sferă limitată, iar obiectul acestei lucrări este, de asemenea, limitat, de fiecare dată
când El devine trup pentru a-Și face lucrarea, El alege un obiect al lucrării Sale, care
este reprezentativ în cel mai înalt grad. El nu selectează un grup de oameni simpli și
neînsemnați pe care să lucreze, ci alege în schimb, ca obiect al lucrării Sale, un grup
de oameni capabili să fie reprezentantul lucrării Sale în trup. Acest grup de oameni
este ales pentru că sfera lucrării Sale în trup este limitată și este pregătit în special
pentru trupul Său întrupat și este ales, în mod special, pentru lucrarea Sa în trup.
Selecția lui Dumnezeu cu privire la obiectele lucrării Sale nu este neîntemeiată, ci
conform principiului: obiectul lucrării trebuie să fie de folos lucrării lui Dumnezeu în
trup și trebuie să fie capabil să reprezinte întreaga omenire. De exemplu, evreii au
putut să reprezinte întreaga omenire în acceptarea răscumpărării personale a lui
Isus, iar chinezii pot să reprezinte întreaga omenire în acceptarea cuceririi personale
a Dumnezeului întrupat. Există o bază pentru reprezentarea întregii omeniri de către
evrei și există, de asemenea, o bază pentru reprezentarea întregii omeniri de către
poporul chinez în acceptarea cuceririi personale a lui Dumnezeu. Nimic nu dezvăluie
semnificația răscumpărării mai mult decât lucrarea de răscumpărare făcută printre
evrei și nimic nu dezvăluie mai mult îndeplinirea și succesul lucrării de cucerire decât
lucrarea de cucerire în rândul poporului chinez. Lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu

77
întrupat par să se adreseze doar unui mic grup de oameni, dar, de fapt, lucrarea Sa
în acest grup mic este lucrarea întregului univers, iar cuvântul Său este îndreptat
spre întreaga omenire. După ce lucrarea Sa în trup ajunge la sfârșit, cei care Îl
urmează vor începe să răspândească lucrarea pe care a făcut-o El printre ei. Cel mai
bun lucru despre lucrarea Sa în trup este că El poate lăsa cuvintele și îndemnurile
exacte și voia Sa exactă pentru omenire celor care Îi urmează Lui, astfel încât, după
aceea, urmașii Săi pot transmite cu mai multă precizie și mai concret toată lucrarea
Sa în trup și voia Sa pentru întreaga omenire celor care acceptă această cale. Doar
lucrarea lui Dumnezeu în trup printre oameni împlinește cu adevărat faptul că
Dumnezeu există și trăiește împreună cu omul. Doar această lucrare îndeplinește
dorința omului de a privi fața lui Dumnezeu, de a fi martor la lucrarea lui Dumnezeu
și de a auzi cuvântul personal al lui Dumnezeu. Dumnezeul întrupat pune capăt
epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de asemenea, încheie epoca
credinței omenirii în Dumnezeul nedeslușit. În special, lucrarea ultimului Dumnezeu
întrupat aduce întreaga omenire într-o epocă mai realistă, mai practică și mai plăcută.
El nu doar încheie epoca legii și a doctrinei; mai important, El dezvăluie omenirii un
Dumnezeu care este real și obișnuit, care este drept și sfânt, care descuie lucrarea
planului de gestionare (planului mântuirii) și demonstrează misterele și destinația
omenirii, care a creat omenirea și pune capăt lucrării de gestionare și care a rămas
ascuns timp de mii de ani. El aduce epoca nedeslușirii la un sfârșit complet, El
încheie epoca în care întreaga omenire dorea să caute fața lui Dumnezeu, dar nu
putea, El sfârșește epoca în care întreaga omenire a slujit Satanei și conduce
întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet nouă. Toate acestea sunt
rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui Dumnezeu. Când
Dumnezeu lucrează în trupul Lui, cei care Îl urmează nu mai caută și nu orbecăie
după acele lucruri nedeslușite și ambigue și încetează să ghicească voia
Dumnezeului nedeslușit. Când Dumnezeu Își răspândește lucrarea în trup, cei care
Îl urmează vor transfera lucrarea pe care El a făcut-o în trup tuturor religiilor și
confesiunilor și vor comunica toate cuvintele Lui urechilor întregii omeniri. Tot ceea
ce este auzit de către cei care primesc Evanghelia Sa vor fi faptele lucrării Lui, vor fi
lucruri văzute și auzite personal de către om și vor fi fapte și nu zvonuri. Aceste fapte
sunt dovada cu care El răspândește lucrarea și sunt, de asemenea, instrumentele

78
pe care El le folosește pentru a răspândi lucrarea. Fără existența faptelor, Evanghelia
Sa nu s-ar răspândi în toate țările și în toate locurile; fără fapte, ci doar cu închipuirile
omului, El nu ar fi niciodată capabil să facă lucrarea de cucerire a întregului univers.
Duhul este intangibil pentru om și nevăzut omului, iar lucrarea Duhului nu este
capabilă să lase nicio altă dovadă sau fapte despre lucrarea lui Dumnezeu pentru
om. Omul nu va vedea niciodată adevărata față a lui Dumnezeu și va crede mereu
într-un Dumnezeu nedeslușit care nu există. Omul nu va vedea niciodată fața lui
Dumnezeu, nici nu va auzi vreodată cuvinte rostite personal de către Dumnezeu.
Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul adevărat al lui
Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu Însuși nu pot fi
întruchipate de om. Dumnezeul invizibil din cer și lucrarea Sa pot fi aduse pe pământ
doar de Dumnezeu întrupat care înfăptuiește personal lucrarea Sa printre oameni.
Acesta este modul ideal în care Dumnezeu apare omului, în care omul Îl vede pe
Dumnezeu și vine să cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și acest lucru nu poate
fi realizat de un Dumnezeu neîntrupat. Dumnezeu a înfăptuit lucrarea Sa până la
această etapă, lucrare care a realizat deja efectul optim și a fost un succes complet.
Lucrarea personală a lui Dumnezeu în trup a fost completată deja nouăzeci la sută
din lucrarea întregii Sale gestionări. Acest trup a furnizat un început mai bun întregii
Sale lucrări și un rezumat pentru întreaga Sa lucrare, a făcut publică întreaga Sa
lucrare și a făcut ultima completare minuțioasă acestei întregi lucrări. De acum
înainte, nu va fi un alt Dumnezeu întrupat să facă a patra etapă a lucrării lui
Dumnezeu și nu va mai fi o lucrare minunată a celei de-a treia întrupări a lui
Dumnezeu.
Fiecare etapă a lucrării de Dumnezeu în trup reprezintă lucrarea Lui din întreaga
epocă, și nu reprezintă o anumită perioadă ca lucrarea omului. Și, astfel, sfârșitul
lucrării ultimei Sale întrupări nu înseamnă că lucrarea Lui a ajuns complet la sfârșit,
căci lucrarea Lui în trup reprezintă întreaga epocă, și nu reprezintă doar perioada în
care El Își face lucrarea în trup. Numai că El Își încheie lucrarea întregii epoci în
timpul în care El este în trup, după care ea se răspândește în toate locurile. După ce
Dumnezeul întrupat Își împlinește lucrarea Sa de slujire, El va încredința lucrarea Sa
viitoare celor care Îl urmează. În felul acesta, lucrarea Lui din întreaga epocă va fi
purtată neîncetat. Lucrarea întregii epoci a întrupării va fi considerată completă doar

79
odată ce ea s-a răspândit în întregul univers. Lucrarea lui Dumnezeu întrupat începe
o nouă eră, iar cei care continuă lucrarea Sa sunt oamenii care sunt folosiți de către
El. Lucrarea făcută de către om este în întregime în lucrarea de slujire a lui
Dumnezeu în trup și este incapabilă să depășească această sferă. Dacă Dumnezeu
întrupat nu vine să-Și facă lucrarea, omul nu este capabil să aducă vechea epocă la
un sfârșit și nu poate să ghideze o nouă eră. Lucrarea făcută de către om este numai
în limitele datoriei sale, care este omenește posibilă, și nu reprezintă lucrarea lui
Dumnezeu. Doar Dumnezeul întrupat poate veni și completa lucrarea pe care El ar
trebui s-o facă și, în afară de El, nimeni nu poate face această lucrare în numele Său.
Bineînțeles, ceea ce spun este cu privire la lucrarea de întrupare. Acest Dumnezeu
întrupat îndeplinește mai întâi un pas al lucrării care nu se potrivește concepțiilor
omului, după care El face mai multă lucrare care nu se potrivește concepțiilor omului.
Scopul lucrării este cucerirea omului. Într-o anumită privință, întruparea lui
Dumnezeu nu se potrivește concepțiilor omului, pe lângă care El face mai multă
lucrare care nu se potrivește concepțiilor omului și, astfel, omul dezvoltă chiar și mai
multe puncte de vedere critice despre El. El doar face lucrarea de cucerire printre
oameni care au nenumărate concepții față de El. Indiferent de modul în care ei Îl
tratează, odată ce El Și-a împlinit lucrarea Sa de slujire, toți oamenii vor fi devenit
obiectul stăpânirii Sale. Faptul acestei lucrări nu este reflectat doar în rândul
poporului chinez, ci reprezintă modul în care întreaga omenire va fi cucerită. Efectele
care sunt obținute asupra acestor oameni sunt un precursor al efectelor care vor fi
obținute asupra întregii omeniri, iar efectele lucrării pe care El o face în viitor vor
depăși chiar, din ce în ce mai mult, efectele asupra acestor oameni. Lucrarea lui
Dumnezeu în trup nu implică o mare ostentație, nici nu este învăluită în mister. Este
reală și actuală și este o lucrare în care unu și cu unu fac doi. Nu este ascunsă de
nimeni și nici nu înșală pe nimeni. Ceea ce oamenii văd sunt lucruri reale și autentice,
iar ceea ce câștigă omul este adevăr real și cunoaștere. Când se termină lucrarea,
omul va avea o nouă cunoaștere despre El, iar cei care Îl caută cu adevărat pe
Dumnezeu nu vor mai avea nicio concepție despre El. Acesta nu este doar efectul
lucrării Sale asupra poporului chinez, ci reprezintă și efectul lucrării Sale în cucerirea
întregii omeniri, căci nimic nu este mai folositor pentru lucrarea de cucerire a întregii
omeniri decât acest trup, lucrarea acestui trup și tot ce este al acestui trup. Ele sunt

80
folositoare lucrării Sale astăzi și lucrării Sale în viitor. Acest trup va cuceri întreaga
omenire și va câștiga întreaga omenire. Nu există o lucrare mai bună prin care
întreaga omenire Îl va vedea pe Dumnezeu, Îl va asculta și-L va cunoaște pe
Dumnezeu. Lucrarea făcută de către om reprezintă doar o sferă limitată, iar când
Dumnezeu Își face lucrarea, El nu vorbește unei anumite persoane, ci vorbește
întregii omeniri și tuturor celor care acceptă cuvintele Lui. Sfârșitul pe care El îl
proclamă este sfârșitul tuturor oamenilor, nu doar sfârșitul unei anumite persoane. El
nu oferă nimănui un tratament special, nici nu victimizează pe nimeni, iar El lucrează
pentru și vorbește cu întreaga omenire. Și, astfel, acest Dumnezeu întrupat a clasat
deja întreaga omenire după natură, a judecat deja întreaga omenire și a stabilit o
destinație potrivită pentru întreaga omenire. Deși Dumnezeu face lucrarea Sa doar
în China, de fapt, El a hotărât deja lucrarea întregului univers. El nu poate aștepta
până când lucrarea Lui se va răspândi în întreaga omenire, înainte de a-Și face
cuvântările și aranjamentele Sale pas cu pas. Oare nu ar fi prea târziu? Acum, El
este pe deplin capabil să completeze lucrarea viitoare în avans. Deoarece Cel care
lucrează este Dumnezeu în trup, El face o lucrare nelimitată într-o sferă limitată, iar
apoi îl va face pe om să-și îndeplinească datoria pe care trebuie să o îndeplinească;
acesta este principiul lucrării Sale. El poate trăi cu omul doar pentru o vreme și nu
poate însoți omul până când lucrarea întregii ere nu este încheiată. Tocmai pentru
că El este Dumnezeu, El Își prezice lucrarea viitoare în avans. După aceea, El va
clasifica întreaga omenire după natură, prin cuvintele Sale, iar omenirea va intra în
lucrarea Sa pas cu pas, potrivit cuvintelor Sale. Nimeni nu va scăpa și toți trebuie să
practice potrivit cu aceasta. Așadar, în viitor, epoca va fi ghidată de către cuvintele
Lui și nu va fi ghidată de către Duh.
Lucrarea lui Dumnezeu în trup trebuie făcută în trup. Dacă ar fi făcută direct de
către Duhul lui Dumnezeu, nu ar produce efecte. Chiar dacă ar fi făcută de către Duh,
lucrarea nu ar fi de nicio însemnătate și, în cele din urmă, ar fi neconvingătoare.
Toate creaturile doresc să știe dacă lucrarea Creatorului are semnificație, ce
reprezintă ea, de dragul cui este făcută, dacă lucrarea lui Dumnezeu este plină de
autoritate și înțelepciune și dacă este de cea mai mare valoare și însemnătate.
Lucrarea pe care El o face este pentru mântuirea întregii omeniri, de dragul
înfrângerii Satanei și pentru a fi mărturie Lui Însuși printre toate lucrurile. Ca atare,

81
lucrarea pe care El o face trebuie să fie de mare însemnătate. Trupul omului a fost
corupt de Satana și orbit în cel mai puternic mod cu putință și vătămat profund. Cel
mai fundamental motiv pentru care Dumnezeu lucrează personal în trup este că
obiectul salvării Sale este omul, care este trup, și pentru că Satana folosește, de
asemenea, trupul omului, pentru a perturba lucrarea lui Dumnezeu. Lupta cu Satana
este, de fapt, lucrarea de a-l cuceri pe om și, în același timp, omul este și obiectul
salvării lui Dumnezeu. În acest mod, lucrarea lui Dumnezeu întrupat este esențială.
Satana a corupt trupul omului, iar omul a devenit întruchiparea Satanei și obiectul
care trebuie învins de Dumnezeu. În acest mod, lucrarea de a lupta cu Satana și de
a salva omenirea se desfășoară pe pământ, iar Dumnezeu trebuie să devină uman
pentru a lupta cu Satana. Această lucrare are caracterul cel mai practic posibil. Când
Dumnezeu lucrează în trup, El duce de fapt o luptă cu Satana în trup. Când El
lucrează în trup, El Își face lucrarea Sa în domeniul spiritual și Își extinde toată
lucrarea Sa pe tărâmul spiritual real, pe pământ. Cel care este cucerit este omul care
este neascultător față de El, cel care este învins este întruchiparea Satanei (desigur,
acesta este și el om), care este în vrăjmășie cu El, iar cel care este în cele din urmă
mântuit este, de asemenea, om. În acest fel, este chiar mai necesar ca El să devină
un om care are învelișul exterior al unei creaturi, astfel încât El să poată duce o
adevărată bătălie cu Satana, cucerind omul care este neascultător față de El și
înzestrat cu același înveliș exterior ca și El și, salvând omul care este din același
înveliș exterior ca El și a fost rănit de Satana. Dușmanul Său este omul, obiectul
cuceririi sale este omul, iar obiectul mântuirii sale este omul, care a fost creat de El.
Deci, El trebuie să devină om și, astfel, lucrarea Sa devine mult mai ușoară. El este
capabil să învingă pe Satana și să cucerească omenirea și, în plus, este capabil să
salveze omenirea. Deși acest trup este normal și real, El nu este un trup obișnuit: El
nu este trup care este doar uman, ci trup care este atât uman, cât și divin. Aceasta
este diferența Sa față de om și este semnul identității lui Dumnezeu. Doar un trup ca
acesta poate face lucrarea pe care El intenționează să o facă, să împlinească
lucrarea de slujire a lui Dumnezeu în trup și să completeze pe deplin lucrarea Sa
printre oameni. Dacă nu ar fi așa, lucrarea Sa printre oameni ar fi întotdeauna goală
și greșită. Cu toate că Dumnezeu Se poate lupta cu duhul Satanei și poate ieși
învingător, vechea natură a omului corupt nu poate fi niciodată rezolvată, iar cei care

82
sunt neascultători față de El și I se împotrivesc Lui, nu pot niciodată deveni, cu
adevărat, obiectul stăpânirii Lui. Adică, El nu poate cuceri niciodată omenirea și
niciodată nu poate câștiga întreaga omenire. Dacă lucrarea Sa pe pământ nu poate
fi hotărâtă, atunci gestionarea Lui nu va fi niciodată adusă la capăt și întreaga
omenire nu va fi capabilă să intre în odihnă. Dacă Dumnezeu nu poate să intre în
odihnă cu toate creaturile Sale, atunci nu va fi niciodată un rezultat pentru o astfel de
lucrare de gestionare, iar slava lui Dumnezeu va dispărea în consecință. Deși trupul
Său nu are nicio autoritate, lucrarea pe care El o face își va fi atins efectul. Aceasta
este direcția inevitabilă a lucrării Sale. Indiferent dacă trupul Său este sau nu posedat
de autoritate, atâta timp cât El este capabil să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuși,
atunci El este Însuși Dumnezeu. Indiferent de cât de normal și obișnuit este acest
trup, El poate face lucrarea pe care ar trebui s-o facă, căci acest trup este Dumnezeu
și nu doar un om. Motivul pentru care acest trup poate face lucrarea pe care omul nu
o poate face este acela că substanța Lui interioară este diferită de cea a oricărui om,
iar motivul pentru care El poate mântui omul este acela că identitatea Sa este diferită
de cea a oricărui om. Acest trup este atât de important pentru omenire, pentru că El
este om și, chiar mai mult, Dumnezeu, pentru că El poate face lucrarea pe care niciun
om obișnuit cu trup nu o poate face și pentru că El poate mântui omul corupt care
locuiește împreună cu El pe pământ. Deși El este identic cu omul, Dumnezeul
întrupat este mai important pentru omenire decât orice persoană de valoare, căci El
poate face lucrarea care nu poate fi făcută de către Duhul lui Dumnezeu, este mai
capabil decât Duhul lui Dumnezeu să fie mărturie lui Dumnezeu Însuși și este mai
capabil decât Duhul lui Dumnezeu să câștige pe deplin omenirea. Ca urmare, deși
acest trup este normal și obișnuit, contribuția Lui la omenire și semnificația Lui față
de existența omenirii Îl fac extrem de prețios, iar valoarea și semnificația reală a
acestui trup este nemărginită pentru orice om. Deși acest trup nu îl poate distruge în
mod direct pe Satana, El poate folosi lucrarea Sa pentru a cuceri omenirea, a-l
învinge pe Satana și a-l face să se supună pe deplin stăpânirii Sale. Deoarece
Dumnezeu este întrupat, El îl poate învinge pe Satana și poate mântui omenirea. El
nu îl distruge în mod direct pe Satana, ci devine trup pentru a face lucrarea de
cucerire a omenirii, care a fost coruptă de Satana. În felul acesta, El este mai în
măsură să fie mărturie Lui Însuși în rândul creaturilor și este mai în măsură să

83
mântuiască omul corupt. Înfrângerea lui Satana de către Dumnezeu întrupat este o
mărturie mai mare și este mai convingătoare decât distrugerea directă a Satanei de
către Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu în trup este mai în măsură să-l ajute pe om
să-L cunoască pe Creator și este mai în măsură să fie mărturie Lui Însuși în rândul
creaturilor.
Fragment din „Cuvântul Se arată în trup”

7. De ce se spune că cele două întrupări ale lui Dumnezeu desăvârşesc

semnificaţia întrupării?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Deci, Hristos a fost oferit cândva pentru a îndura păcatele multora; iar celor ce-
L caută Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuire” (Evrei 9:28).
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu” (Ioan 1:1).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Prima întrupare a fost pentru a răscumpăra omul din păcat, de a-l răscumpăra
cu ajutorul trupului material al lui Isus, adică, El l-a mântuit pe om de pe cruce, dar
firea satanică pervertită tot a rămas în om. A doua întrupare nu mai este pentru a
sluji ca o jertfă de păcat, ci, mai degrabă, pentru a mântui pe deplin pe cei care au
fost răscumpărați din păcat. Acest lucru este făcut astfel încât cei care au fost iertați
să poată fi eliberați de păcatele lor și făcuți pe deplin neprihăniţi și, prin dobândirea
unei firi schimbate, să se elibereze de influența întunericului Satanei și să se întoarcă
înaintea tronului lui Dumnezeu. Doar în acest fel omul poate fi pe deplin sfânt. După
ce Epoca Legii a ajuns la sfârșit și, începând cu Epoca Harului, Dumnezeu a inițiat
lucrarea de mântuire, care va continua până în zilele de pe urmă când, în judecarea
și mustrarea rasei umane pentru răzvrătirea sa, El va purifica omenirea complet.
Doar atunci Își va încheia Dumnezeu lucrarea de mântuire și Se va odihni. Prin
urmare, în cele trei etape ale lucrării, doar de două ori Dumnezeu S-a întrupat pentru
a-Și îndeplini lucrarea printre oameni. Acest lucru se datorează faptului că doar una
dintre cele trei etape ale lucrării este pentru a-i ghida pe oameni în a-şi conduce viaţa,
în timp ce, celelalte două constă în lucrarea mântuirii. Doar întrupându-se poate

84
Dumnezeu să trăiască alături de om, să experimenteze suferința lumii și să trăiască
într-un trup material obișnuit. Doar în acest fel El poate să le dea oamenilor cuvântul
concret de care ei, ca ființe create, au nevoie. Prin întruparea lui Dumnezeu omul
primește mântuirea deplină de la Dumnezeu, și nu direct din Cer, ca răspuns la
rugăciunile sale. Căci omul, fiind din trup, nu are cum să vadă Duhul lui Dumnezeu,
cu atât mai puțin să se apropie de Duhul Său. Omul poate intra în contact doar cu
trupul omenesc al lui Dumnezeu și, doar cu ajutorul acestuia, omul este capabil să
înțeleagă toate cuvintele și toate adevărurile și să primească mântuirea deplină. A
doua întrupare va fi suficientă pentru a înlătura păcatele omului și pentru a-l purifica
pe deplin. Prin urmare, cu a doua întrupare, întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup
va fi finalizată, iar semnificația întrupării lui Dumnezeu va fi făcută completă.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă
nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și L-a
proclamat ca fiind un mare profet, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele
omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea marginii
hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață.
Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firea satanică pervertită, adânc
înrădăcinată în el însuși și nici nu a știut cum să se descotorosească de aceasta.
Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru
care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai
departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul
ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar
astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au
fost mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înţeles deloc calea vieții.
Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un
ciclu constant, fără a se îndrepta deloc spre schimbarea firii lor: astfel a fost natura
omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după
terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării.
Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta,
de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar

85
continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să distrugă natura păcătoasă
a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de
păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar
Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă
rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu,
iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu
folosește cuvântul pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să
practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea
anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în
mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o
etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a
completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui
Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Primul Dumnezeu întrupat nu a terminat lucrarea de întrupare; El doar a

terminat primul pas al lucrării pe care era necesar ca Dumnezeu să o facă în trup.
Astfel, pentru a termina lucrarea de întrupare, Dumnezeu a revenit încă o dată în
trup, trăind întreaga normalitate și realitate a trupului, adică, scoțând la iveală
Cuvântul lui Dumnezeu într-un trup în întregime normal și obișnuit, încheind, prin
urmare, lucrarea pe care El a lăsat-o neterminată în trup. Al doilea trup întrupat
este, în esență, similar cu primul, dar este chiar mai real, chiar mai normal decât
primul. În consecință, suferința pe care o îndură al doilea trup întrupat este mai
mare decât cea a celui dintâi, dar această suferință este un rezultat al lucrării Sale
de slujire în trup, care este diferită de suferința omului corupt. Ea, de asemenea,
provine din normalitatea și realitatea trupului Său. Deoarece El efectuează lucrarea
Sa de slujire în trup complet normal și real, trupul trebuie să îndure o mulțime de
greutăți. Cu cât este mai normal și real acest trup, cu atât mai mult El va suferi în
realizarea lucrării Sale de slujire. Lucrarea lui Dumnezeu este exprimată printr-un
trup foarte comun, unul care nu este deloc supranatural. Deoarece trupul Lui este
normal și trebuie, de asemenea, să poarte pe umeri lucrarea de mântuire a omului,
El suferă într-o și mai mare măsură decât ar suferi un trup supranatural – toată

86
această suferință provine din realitatea și normalitatea trupului Său. Din suferința
pe care cele două trupuri întrupate au suferit-o în timpul efectuării lucrărilor Lor de
slujire, se poate vedea esența trupului întrupat. Cu cât este mai normal trupul, cu
atât mai mari sunt greutățile pe care El trebuie să le îndure în momentul desfășurării
lucrării; cu cât este mai real trupul care desfășoară lucrarea, cu atât sunt mai dure
noțiunile pe care le obțin oamenii și mai multe pericole sunt susceptibile să I se
întâmple. Și totuși, cu cât este mai real trupul și cu cât mai mult trupul posedă
nevoile și rațiunea completă a unei ființe umane normale, cu atât este El mai capabil
de a prelua lucrarea lui Dumnezeu în trup. A fost trupul lui Isus care a fost pironit
pe cruce, trupul Său la care El a renunțat ca pe o jertfă pentru păcat; a fost prin
intermediul unui trup cu umanitate normală că El l-a învins pe Satana și l-a mântuit
complet pe om de la cruce. Și, tot ca trup complet, al doilea Dumnezeu întrupat
efectuează lucrarea de cucerire și îl înfrânge pe Satana. Doar un trup care este
complet normal și real poate efectua lucrarea de cucerire în totalitatea sa și poate
face o mărturie puternică. Cu alte cuvinte, lucrarea [a] de cucerire a omului este
făcută eficient prin realitatea și normalitatea lui Dumnezeu în trup, nu prin minuni și
revelații supranaturale. Lucrarea de slujire a acestui Dumnezeu întrupat este să
vorbească și, astfel, să cucerească și să desăvârșească omul; cu alte cuvinte,
lucrarea Duhului efectuată în trup, datoria trupului este să vorbească și, astfel, să
cucerească, să dezvăluie, să desăvârșească și să elimine complet omul. Și astfel,
este în lucrarea de cucerire faptul că lucrarea lui Dumnezeu în trup va fi îndeplinită
în întregime. Lucrarea de răscumpărare inițială a fost doar începutul lucrării de
întrupare; trupul care face lucrarea de cucerire va completa întreaga lucrare a
întrupării. După gen, unul este de gen masculin și celălalt de gen feminin; prin
aceasta, semnificația întrupării lui Dumnezeu a fost întregită. Aceasta risipește
concepțiile greșite ale omului despre Dumnezeu: Dumnezeu poate deveni atât de
sex masculin cât și feminin, iar Dumnezeul întrupat este, în esență, fără gen. El a
făcut atât bărbatul cât și femeia și El nu face diferența între sexe. În această etapă
a lucrării, Dumnezeu nu efectuează semne și minuni, astfel încât lucrarea își va

Note de subsol:
a. Textul original nu conține expresia „lucrarea de.”

87
atinge rezultatele sale prin intermediul cuvintelor. În plus, motivul acestui lucru este
că, de data aceasta, lucrarea lui Dumnezeu întrupat nu este de a-i vindeca pe cei
bolnavi și de a scoate demoni, ci de a cuceri omul prin vorbire, ceea ce înseamnă
că abilitatea nativă posedată de acest trup întrupat al lui Dumnezeu este de a spune
cuvinte și de a cuceri omul, nu de a-i vindeca pe cei bolnavi și de a scoate demoni.
Lucrarea Sa în umanitate normală nu este de a face minuni, de a vindeca pe cei
bolnavi și de a scoate demoni, ci de a vorbi și, deci, al doilea trup întrupat le pare
oamenilor mult mai normal decât primul. Oamenii văd că întruparea lui Dumnezeu
nu este o minciună; dar acest Dumnezeu întrupat este diferit de Isus întrupat și,
totuși, Ei sunt amândoi Dumnezeu întrupat, Ei nu sunt complet la fel. Isus a avut
umanitate normală, umanitate obișnuită, dar El a fost însoțit de multe semne și
minuni. În acest Dumnezeu întrupat, ochii umani nu vor vedea niciun semn sau
minune, nici vindecarea bolnavilor, nici scoaterea demonilor, nici mersul pe mare,
nici postitul pentru patruzeci de zile… El nu face aceeași lucrare pe care a făcut-o
Isus, nu pentru că trupul Său nu este în esență deloc diferit de al lui Isus, ci pentru
că lucrarea Sa de slujire nu este de a vindeca pe cei bolnavi și de a scoate demoni.
El nu-Și dărâmă propria lucrare, nu-Și tulbură propria lucrare. De vreme ce El
cucerește omul prin cuvintele Sale reale, nu este nicio nevoie de a-l supune cu
minuni și astfel, această etapă este de a completa lucrarea de întrupare.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

De ce spun Eu că sensul întrupării nu a fost completat în lucrarea lui Isus?

Deoarece Cuvântul nu a devenit în întregime trup. Ce a făcut Isus a fost doar o parte
din lucrarea lui Dumnezeu în trup; El doar a făcut lucrarea răscumpărătoare și nu a
făcut lucrarea de câștigare completă a omului. Pentru acest motiv, Dumnezeu a
devenit trup din nou în zilele de pe urmă. Această etapă a lucrării este, de asemenea,
făcută într-un trup obișnuit, făcută de către o ființă umană cu totul normală, una a
cărei umanitate nu este câtuși de puțin transcendentă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a
devenit o ființă umană completă și este o persoană a cărei identitate este aceea a lui
Dumnezeu, o ființă umană completă, un trup complet, care efectuează lucrarea.
Pentru ochiul uman, El este doar un trup care nu este deloc transcendent, o persoană
foarte obișnuită, care poate vorbi limba cerului, care nu arată niciun semn miraculos,

88
nu face minuni, cu atât mai puțin expune adevărul interior despre religie în săli de
reuniune mari. Lucrarea celui de-al doilea trup întrupat pare cu totul deosebită
oamenilor decât cea a primului, atât de mult încât cele două par să nu aibă nimic în
comun și nimic din cea dintâi lucrare nu poate fi văzut de această dată. Deși lucrarea
celui de-al doilea trup întrupat este diferită de cea a celui dintâi, aceasta nu
dovedește că sursa Lor nu este una și aceeași. Dacă sursa Lor este aceeași depinde
de natura lucrării făcute de către trupuri și nu de învelișurile Lor exterioare. În timpul
celor trei etape ale lucrării Sale, Dumnezeu a fost întrupat de două ori și, de ambele
dăți, lucrarea lui Dumnezeu întrupat inaugurează o nouă epocă, introduce o lucrare
nouă; întrupările se completează reciproc. Este imposibil pentru ochii umani să
spună că cele două trupuri vin de fapt din aceeași sursă. Inutil să spun, este dincolo
de capacitatea ochiului uman sau a minții umane. Dar în esența Lor, Ei sunt la fel,
pentru că lucrarea Lor provine de la același Duh. Faptul că cele două trupuri întrupate
iau naștere din aceeași sursă, nu poate fi judecat după epocă și după locul în care
Ei S-au născut sau alți asemenea factori, ci după lucrarea divină exprimată de Ei. Al
doilea trup întrupat nu efectuează nimic din lucrarea pe care Isus a făcut-o, pentru
că lucrarea lui Dumnezeu nu aderă la convenție, dar de fiecare dată ea deschide un
nou drum. Al doilea trup întrupat nu are ca scop să aprofundeze sau să consolideze
impresia primului trup în mințile oamenilor, ci s-o completeze pe aceasta și s-o
desăvârșească, să aprofundeze cunoștințele omului despre Dumnezeu, să încalce
toate regulile care există în inimile oamenilor și să șteargă imaginile greșite despre
Dumnezeu din inimile lor. Se poate spune că niciun stadiu individual al lucrării proprii
lui Dumnezeu nu poate da omului o cunoaștere completă despre El; fiecare dă doar
o parte, nu întregul. Deși Dumnezeu Și-a exprimat firea Sa în totalitate, din cauza
facultăților limitate de înțelegere ale omului, cunoștințele sale despre Dumnezeu
rămân încă incomplete. Este imposibil, folosind limbajul uman, să transmiți întreaga
fire a lui Dumnezeu; cu cât mai puțin poate o singură etapă a lucrării Sale să-L
exprime pe deplin pe Dumnezeu? El lucrează în trup sub acoperirea umanității Sale
normale, iar cineva Îl poate cunoaște doar prin expresia divinității Sale, nu prin
învelișul Său trupesc. Dumnezeu vine în trup pentru a-i permite omului să-L
cunoască prin intermediul lucrării Sale diverse, iar două faze diferite ale lucrării Sale
nu sunt la fel. Numai în acest fel poate omul să aibă o cunoaștere completă a lucrării

89
lui Dumnezeu în trup, nelimitată la o singură fațetă.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Isus a făcut o etapă a lucrării care numai a împlinit substanța „Cuvântului era cu
Dumnezeu”: Adevărul lui Dumnezeu era cu Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu era
cu trupul și era inseparabil de El, adică trupul lui Dumnezeu întrupat a fost cu Duhul
lui Dumnezeu, ceea ce este o dovadă mai mare că Isus întrupat era prima întrupare
a lui Dumnezeu. Această etapă de lucru a împlinit înțelesul interior al „Cuvântului
devine trup”, și a împrumutat un înțeles mai profund cuvintelor: „Cuvântul era cu
Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” și îți permite să crezi cu fermitate cuvintele
„La început era Cuvântul”. Adică, la momentul creației, Dumnezeu era posedat de
cuvinte, cuvintele Lui erau cu El și inseparabile de El și era finală face chiar mai clară
puterea și autoritatea cuvintelor Sale și permite omului să vadă toate cuvintele Sale
– să audă toate cuvintele Lui. Aceasta este lucrarea erei finale. Trebuie să ajungi să
cunoști aceste lucruri pe deplin. Nu este vorba despre cunoașterea trupului, ci despre
cunoașterea trupului și a Cuvântului. Aceasta este ceea ce trebuie să dai mărturie,
ceea ce trebuie să știe toată lumea. Pentru că aceasta este lucrarea celei de-a doua
întrupări – și ultima dată când Dumnezeu devine trup – completează pe deplin
semnificația întrupării, îndeplinește cu atenție și emite toate lucrările lui Dumnezeu
în trup și încheie era întrupării lui Dumnezeu.
Fragment din „Practica (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă în acest stadiu Dumnezeu întrupat îndură greutăți sau efectuează lucrarea
Sa de slujire, El face acest lucru pentru a întregi sensul întrupării, pentru că aceasta
este ultima întrupare a lui Dumnezeu. Dumnezeu poate fi întrupat doar de două ori.
Nu poate fi o a treia oară. Prima întrupare a fost masculină, a doua feminină și, astfel,
imaginea trupului lui Dumnezeu este întregită în mintea omului; în plus, cele două
întrupări au terminat deja lucrarea lui Dumnezeu în trup. Prima dată, Dumnezeu
întrupat a posedat umanitate normală, pentru a întregi sensul întrupării. De această
dată El posedă, de asemenea, umanitate normală, dar sensul acestei întrupări este
diferit: este mai profund și lucrarea Lui este de o importanță mai profundă. Motivul
pentru care Dumnezeu a devenit trup din nou este pentru a întregi sensul întrupării.

90
Când Dumnezeu a încheiat complet această etapă a lucrării Sale, întregul sens al
întrupării, care este lucrarea lui Dumnezeu în trup, va fi completă și nu va mai fi nicio
altă lucrare spre a fi făcută în trup. Aceasta înseamnă că, de acum încolo, Dumnezeu
nu va mai intra vreodată în trup pentru a-Și face lucrarea.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

(Pasaj selectat din cuvintele lui Dumnezeu)

Cele două întrupări încheie semnificația întrupării

Fiecare etapă a lucrării realizate de Dumnezeu își are propria sa semnificație

practică. În acele vremuri, când a venit Isus, El era bărbat, dar când Dumnezeu vine
de data aceasta, El este femeie. De aici, poți vedea că Dumnezeu a creat atât
bărbații, cât și femeile de dragul lucrării Sale, iar El nu face deosebire între genuri.
Când Duhul Său vine, El poate lua orice trup dorește, iar acel trup Îl poate reprezenta.
Indiferent dacă este bărbat sau femeie, trupul Îl poate reprezenta pe Dumnezeu atâta
vreme cât este trupul Său întrupat. Dacă Isus S-ar fi arătat ca femeie când a venit,
cu alte cuvinte, dacă o fetiță și nu un băiat ar fi fost concepută de către Duhul Sfânt,
acea etapă a lucrării ar fi fost realizată oricum. Dacă așa ar fi stat lucrurile, atunci
etapa actuală a lucrării ar fi trebuit să fie realizată de un bărbat, dar lucrarea ar fi fost
realizată oricum. Lucrarea realizată în oricare dintre aceste etape este la fel de
semnificativă; nicio etapă a lucrării nu este repetată și nici nu intră în conflict cu
cealaltă. În acele vremuri, Isus, făcându-Și lucrarea, era numit unicul Fiu, iar „Fiu”
implică genul masculin. Atunci, de ce nu este menționat unicul Fiu și în această
etapă? Acest lucru se întâmplă deoarece cerințele lucrării au necesitat o schimbare
a genului, diferit de cel al lui Isus. La Dumnezeu, nu există nicio distincție a genului.
El Își realizează lucrarea cum dorește și în realizarea ei nu întâmpină nicio restricție,
ci este cu atât mai liber. Cu toate acestea, fiecare etapă a lucrării își are propria sa
semnificație practică. Dumnezeu S-a întrupat de două ori, și e de la sine înțeles că
întruparea Sa din zilele de pe urmă este pentru ultima oară. A venit să-Și dezvăluie
toate faptele Sale. Dacă în această etapă, El nu S-ar întrupa pentru a realiza în mod
personal lucrarea la care omul să fie martor, omul s-ar ține întotdeauna de ideea că

91
Dumnezeu este doar bărbat, nu femeie. Înainte de asta, toată omenirea credea că
Dumnezeu ar putea să fie doar bărbat și că o femeie nu ar putea fi numită Dumnezeu
deoarece toată omenirea considera că bărbatul are autoritate asupra femeii. Oamenii
credeau că femeia nu-și poate asuma autoritatea, ci doar bărbatul. În plus, spuneau
chiar că bărbatul este capul femeii și că ea trebuie să i se supună și să nu se ridice
deasupra lui. În trecut, când se spunea că bărbatul este capul femeii, acest lucru se
referea la Adam și Eva, care fusese ademenită de șarpe, și nu la bărbatul și femeia
așa cum fuseseră creați de Iahve la început. Bineînțeles, femeia trebuie să se supună
și să-și iubească soțul, iar un soț trebuie să învețe să hrănească și să-și susțină
familia. Acestea sunt legile și decretele expuse de Iahve, pe care omenirea trebuie
să le respecte în viața de pe pământ. Iahve i-a spus femeii: „Dorinţa ta va fi pentru
soţul tău, iar el va stăpâni peste tine.” A vorbit astfel doar pentru ca omenirea (adică,
atât bărbatul, cât și femeia) să poată duce vieți normale sub stăpânirea lui Iahve și
doar pentru ca viețile oamenilor să aibă o structură și să nu iasă din ordinea corectă.
Așadar, Iahve a creat reguli adecvate pentru modul în care ar trebui să acționeze
bărbatul și femeia, dar acestea au fost doar cu privire la toate ființele care trăiesc pe
pământ și nu aveau nicio legătură cu trupul întrupat al lui Dumnezeu. Cum ar putea
Dumnezeu să fie identic cu creația Sa? Cuvintele Sale au fost direcționate doar către
omenirea creației Sale; El a stabilit reguli pentru bărbat și femeie pentru ca oamenii
să ducă vieți normale. La început, când Iahve a creat omenirea, El a făcut două tipuri
de ființe umane, atât bărbați, cât și femei; astfel, întruparea Sa a fost, de asemenea,
diferențiată, fie în bărbat, fie în femeie. El nu a decis privitor la lucrarea Sa în funcție
de cuvintele pe care le-a spus lui Adam și Evei. Cele două dăți când S-a întrupat au
fost stabilite în întregime potrivit gândirii Sale din vremea când a creat omenirea
pentru prima oară; adică, El a realizat lucrarea celor două întrupări ale Sale în funcție
de bărbatul și femeia de dinainte de a fi corupți. Dacă omenirea ar lua cuvintele spuse
de Iahve către Adam și Eva, care fusese ademenită de șarpe, și le-ar aplica lucrării
întrupării lui Dumnezeu, nu ar trebui Isus, de asemenea, să-Și iubească soția cum s-
ar cuveni? Astfel, Dumnezeu ar mai fi Dumnezeu? Și așa stând lucrurile, ar mai putea
El să-Și realizeze lucrarea? Dacă ar fi rău ca întruparea lui Dumnezeu să fie femeie,
atunci nu ar fi fost, de asemenea, o eroare de cea mai mare magnitudine ca
Dumnezeu să fi creat femeia? Dacă omul încă crede că ar fi greșit ca Dumnezeu să

92
Se întrupeze ca femeie, atunci Isus, care nu S-a însurat și nu putea astfel să-Și
iubească soția, nu ar fi în greșeală la fel de mult ca întruparea prezentă? Fiindcă
folosești cuvintele spuse Evei de către Iahve pentru a măsura adevărul întrupării lui
Dumnezeu din zilele de azi, atunci trebuie să folosești cuvintele spuse de Iahve lui
Adam pentru a-L judeca pe Domnul Isus care S-a întrupat în Epoca Harului. Nu sunt
acestea două la fel? Fiindcă iei măsura Domnului Isus potrivit bărbatului care nu a
fost ademenit de către șarpe, atunci nu poți judeca adevărul întrupării de azi în funcție
de femeia care a fost ademenită de șarpe. Acest lucru ar fi nedrept! Dacă tu ai face
o asemenea judecată, s-ar dovedi că nu ești în deplinătatea facultăților mentale.
Când Iahve S-a întrupat de două ori, genul trupului Său avea legătură cu bărbatul și
femeia care nu au fost ademeniți de șarpe; în conformitate cu bărbatul și femeia care
nu fuseseră ademeniți de șarpe, S-a întrupat El de două ori. Să nu crezi că bărbăția
lui Isus a fost la fel ca cea a lui Adam care a fost ademenit de șarpe. Cei doi nu au
nicio legătură, iar cei doi sunt bărbați de naturi diferite. Cu siguranță nu este posibil
ca bărbăția lui Isus să dovedească că El este doar capul tuturor femeilor, și nu și al
tuturor bărbaților? Nu este El regele tuturor iudeilor (atât bărbați, cât și femei)? El
este Dumnezeu Însuși, nu doar capul femeii, ci și capul bărbatului. El este Domnul
tuturor viețuitoarelor și capul tuturor viețuitoarelor. Cum ai putea stabili că bărbăția
lui Isus este simbolul capului femeii? Nu ar fi asta o hulire? Isus este un bărbat care
nu a fost corupt. El este Dumnezeu; El este Hristos; El este Domnul. Cum ar putea
El să fie un bărbat precum Adam care a fost corupt? Isus este trupul purtat de cel
mai sfânt Duh al lui Dumnezeu. Cum ai putea spune că El este un Dumnezeu care
posedă bărbăția lui Adam? În acel caz, nu ar fi fost toată lucrarea lui Dumnezeu
greșită? Ar fi putut Iahve să încorporeze în Isus bărbăția lui Adam care a fost
ademenit de către șarpe? Întruparea din acest moment nu este o altă instanță a
lucrării lui Dumnezeu întrupat care este diferit în gen de Isus, dar care e ca El în
natură? Încă mai îndrăznești să spui că Dumnezeu întrupat n-ar putea fi femeie
deoarece femeia a fost prima care a fost ademenită de către șarpe? Încă îndrăznești
să spui că, deoarece femeia este cea mai necurată și sursa coruperii omenirii,
Dumnezeu nu S-ar putea întrupa ca femeie? Îndrăznești să continui să spui că
„femeia se va supune întotdeauna bărbatului și nu poate niciodată să-L manifeste
sau să-L reprezinte direct pe Dumnezeu”? Nu ai înțeles în trecut, dar poți continua

93
acum să hulești lucrarea lui Dumnezeu, mai ales a întrupării lui Dumnezeu? Dacă nu
reușești să vezi asta foarte clar, mai bine ai grijă ce spui, ca nu cumva prostia și
ignoranța ta să fie dezvăluite și urâțenia ta demascată. Să nu crezi că înțelegi totul.
Îți spun că tot ceea ce ai văzut și experimentat este insuficient pentru ca tu să înțelegi
chiar și a mia parte a planului Meu de gestionare (planul mântuirii). Deci, de ce
acționezi așa de arogant? Puținul talent și cunoștințele minime pe care le ai sunt
insuficiente pentru ca Isus să le folosească măcar într-o secundă în lucrarea Sa! Câtă
experiență ai de fapt? Ceea ce ai văzut și tot ceea ce ai auzit în viața ta și ceea ce
ți-ai imaginat sunt mai puțin decât lucrarea pe care Eu o fac într-o clipă! Ai face bine
să nu cauți nod în papură. Indiferent de cât de arogant ai fi, ești doar o viețuitoare
care e mai mică decât o furnică! Tot ceea ce duci în burtă e mai puțin decât ceea ce
duce o furnică în burta sa! Să nu crezi că, doar fiindcă ai obținut niște experiență și
ai o vârstă, asta îți dă dreptul să gesticulezi cu frenezie și să te fălești. Oare
experiența și vârsta ta nu sunt rezultatul cuvintelor pe care Eu le-am rostit? Crezi că
le-ai dobândit prin propria ta muncă și sudoare? Astăzi, vezi că M-am întrupat, și
doar din acest motiv ești plin de asemenea concepte fructuoase și ai adunat noțiuni
nenumărate din ele. Dacă nu ar fi fost întruparea Mea, chiar dacă ai fi avut talente
deosebite, nu ai fi avut atâtea concepte; și nu de la acestea vin noțiunile tale? Dacă
Isus nu S-ar fi întrupat prima oară, ai fi aflat oare de întrupare? Oare nu datorită
primei întrupări care ți-a dat cunoștințele, ai imprudența să încerci să judeci a doua
întrupare? De ce, în loc să urmezi ascultător, supui treaba asta studiului? Dacă ai
intrat în curentul acesta și ai venit înaintea lui Dumnezeu întrupat, ți-ar permite El
oare să studiezi asta? Este în regulă să studiezi istoria propriei tale familii, dar dacă
încerci să studiezi „istoria familială” a lui Dumnezeu, ți-ar permite Dumnezeul de
astăzi să faci un asemenea studiu? Nu ești orb? Nu arunci dispreț asupra ta?
Măcar dacă lucrarea lui Isus ar fi fost făcută fără a fi completată de lucrarea din
această etapă a zilelor de pe urmă, atunci omul s-ar ține mereu de noțiunea că doar
Isus este unicul Fiu al lui Dumnezeu, anume, că Dumnezeu are doar un fiu și că
oricine vine după aceea cu un alt nume nu va fi unicul Fiu al lui Dumnezeu, cu atât
mai puțin Dumnezeu Însuși. Omul are noțiunea că oricine care slujește ca jertfă de
păcat sau care își însușește putere în numele lui Dumnezeu și răscumpără toată
omenirea este unicul Fiu al lui Dumnezeu. Există unii care cred că, atâta vreme cât

94
Cel care vine este bărbat, El poate fi considerat a fi unicul Fiu al lui Dumnezeu și
reprezentantul Acestuia, și chiar și unii care spun că Isus este Fiul lui Iahve, unicul
Său Fiu. Nu este aceasta o noțiune exagerată a omului? Dacă această etapă a
lucrării nu ar fi realizată în epoca finală, atunci întreaga omenire ar fi învăluită sub o
umbră întunecată când vine vorba de Dumnezeu. Dacă așa ar sta lucrurile, bărbatul
s-ar considera mai important decât femeia, iar femeia nu ar mai putea niciodată să-
și țină capul sus și atunci nici măcar o singură femeie n-ar mai putea fi mântuită.
Oamenii cred mereu că Dumnezeu e bărbat și, în plus, că El a disprețuit întotdeauna
femeia și că nu-i va oferi mântuirea. Dacă așa ar sta lucrurile, nu ar fi adevărat că
toate femeile, care au fost create de Iahve și care au fost, de asemenea, corupte, nu
ar avea niciodată șansa de a fi mântuite? Atunci, nu ar fi fără sens ca Iahve să fi
creat femeia, adică, să o fi creat pe Eva? Și nu ar pieri femeia pentru veșnicie? Din
acest motiv, etapa lucrării din zilele de pe urmă trebuie realizată pentru a mântui
întreaga omenire, nu doar femeia. Dacă cineva ar crede că, dacă Dumnezeu S-ar
întrupa ca femeie, ar fi doar de dragul de a mântui femeia, atunci acel cineva ar fi cu
adevărat nechibzuit!
Lucrarea care este realizată în prezent a împins înainte lucrarea din Epoca
Harului; adică, lucrarea din cadrul întregului plan de gestionare (planul mântuirii) de
șase mii de ani a înaintat. Deși Epoca Harului s-a terminat, lucrarea lui Dumnezeu a
progresat. De ce spun mereu că această etapă a lucrării se bazează pe Epoca
Harului și pe Epoca Legii? Aceasta înseamnă că lucrarea de acum este o continuare
a lucrării realizate în Epoca Harului și un progres față de cea realizată în Epoca Legii.
Cele trei etape sunt interconectate strâns și fiecare verigă din lanț este legată strâns
de următoarea. De ce mai spun și că această etapă a lucrării se bazează pe cea
realizată de Isus? Presupunând că această etapă nu s-a bazat pe lucrarea realizată
de Isus, o altă răstignire ar trebui să aibă loc în această etapă, iar lucrarea de
răscumpărare din etapa anterioară ar trebui să fie făcută din nou. Nu ar avea niciun
sens. Și astfel, nu este vorba de faptul că lucrarea a fost terminată complet, ci de
faptul că epoca a înaintat și că nivelul lucrării a fost ridicat mai sus decât înainte. Se
poate spune că această etapă a lucrării este clădită pe fundația Epocii Legii și pe
stânca lucrării lui Isus. Lucrarea este clădită etapă cu etapă, iar această etapă nu
este un început nou. Doar combinația celor trei etape ale lucrării poate fi considerată

95
a fi planul de gestionare de șase mii de ani. Lucrarea de la această etapă este
realizată pe fundația lucrării din Epoca Harului. Dacă aceste două etape ale lucrării
nu ar avea legătură, atunci de ce răstignirea nu ar fi repetată în această etapă? De
ce nu port Eu păcatele omului? Eu nu am fost conceput de Duhul Sfânt și nici nu port
păcatele omului prin răstignire; mai degrabă, sunt aici pentru a-l mustra pe om direct.
Dacă mustrarea Mea făcută asupra omului și venirea Mea acum nu prin conceperea
Duhului Sfânt nu ar urma răstignirii, atunci nu aș fi apt să-l mustru pe om. Tocmai
pentru că sunt una cu Isus pot să vin direct pentru a-l mustra și a-l judeca pe om.
Lucrarea de la această etapă este clădită în întregime pe lucrarea din etapa
precedentă. De aceea, doar acest gen de lucrare îl poate aduce pe om, pas cu pas,
la mântuire. Isus și cu Mine venim din același Duh. Deși trupurile noastre nu au
legătură, Duhurile noastre sunt unul și același; deși ceea ce facem și lucrarea pe
care o realizăm nu sunt la fel, Noi ne asemănăm în esență; trupurile Noastre au forme
diferite, dar acest lucru se datorează schimbării epocii și a diferitelor cerințe ale
lucrării Noastre; lucrările Noastre de slujire nu se aseamănă, deci lucrarea pe care
Noi o prezentăm și firea pe care o dezvăluim omului sunt, de asemenea, diferite. Din
acest motiv, ceea ce omul vede și înțelege azi este diferit de trecut; acest lucru se
întâmplă datorită schimbării epocii. Chiar dacă Ei sunt diferiți în gen și în forma
trupurilor Lor și nu S-au născut din aceeași familie și cu atât mai puțin în aceeași
perioadă, totuși, Duhurile Lor sunt unul. Chiar dacă trupurile Lor nu au același sânge
sau înrudire fizică de niciun fel, nu se poate nega faptul că Ei sunt întruparea lui
Dumnezeu în două perioade de timp diferite. Faptul că Ei sunt întrupările lui
Dumnezeu reprezintă un adevăr incontestabil, deși Ei nu au aceeași descendență și
nu împărtășesc un limbaj uman comun (unul a fost un bărbat care vorbea limba
iudeilor, iar celălalt o femeie care vorbește doar chineza). Din acest motiv, Ei au trăit
în țări diferite pentru a realiza lucrarea pe care fiecare are datoria s-o facă și, de
asemenea, în perioade de timp diferite. În ciuda faptului că Ei sunt același Duh, au
aceeași esență, nu există deloc asemănări absolute între învelișul trupurilor Lor. Tot
ceea ce împărtășesc este aceeași umanitate, dar în ceea ce privește aspectul
exterior al trupurilor Lor și circumstanțele nașterii Lor, Ei nu se aseamănă. Aceste
lucruri nu influențează deloc lucrarea Lor sau cunoștințele pe care omul le are despre
Ei, deoarece, în final, Ei sunt același Duh și nimeni nu Îi poate separa. Deși nu au

96
legături de sânge, întregile lor ființe sunt conduse de Duhurile lor, ceea ce le alocă
lucrări diferite în perioade de timp diferite și trupurile Lor sunt alocate unor
descendențe diferite. În mod similar, Duhul lui Iahve nu este tatăl Duhului lui Isus, iar
Duhul lui Isus nu este fiul Duhului lui Iahve: sunt unul și același Duh. Exact ca
Dumnezeul întrupat de azi și Isus. Deși nu sunt înrudiți prin sânge, Ei sunt una;
deoarece Duhurile lor sunt una. Dumnezeu poate realiza lucrarea de milă și de
bunătate iubitoare, precum și cea de judecată dreaptă și de mustrare a omului, și pe
cea de blestemare a omului; iar în final, poate realiza lucrarea de distrugere a lumii
și de pedepsire a celor răi. Nu face El toate astea singur? Nu este aceasta
omnipotența lui Dumnezeu? A putut și să promulge legi pentru om și să-i dea porunci
și a putut și să-i conducă pe primii israeliți să-și trăiască viața pe pământ și să-i
îndrume pentru a construi templul și altare, ținându-i pe toți israeliții sub stăpânirea
Sa. Bazându-se pe autoritatea Sa, El a trăit pe pământ cu poporul lui Israel timp de
două mii de ani. Israeliții nu au îndrăznit să se răzvrătească împotriva Sa; toți L-au
venerat pe Iahve și I-au ascultat poruncile. Aceasta a fost lucrarea care a fost
realizată bazându-Se pe autoritatea Sa și pe omnipotența Sa. Atunci, în timpul Epocii
Harului, Isus a venit pentru a răscumpăra întreaga omenire căzută (și nu doar pe
israeliți). El a arătat milă și bunătate iubitoare omului. Isus pe care omul L-a văzut în
Epoca Harului era plin de bunătate iubitoare și era mereu iubitor față de om deoarece
El venise să mântuiască omenirea de păcat. A putut să-l ierte pe om de păcate până
când răstignirea Sa a răscumpărat omenirea complet din păcat. În acea perioadă,
Dumnezeu S-a arătat omului cu milă și bunătate iubitoare; adică, El a devenit o jertfă
de păcat pentru om și a fost răstignit pentru păcatele omului pentru ca acestea să fie
iertate pentru totdeauna. A fost milos, plin de compasiune, răbdător și iubitor. Iar toți
cei care L-au urmat pe Isus în Epoca Harului au căutat să fie la fel de răbdători și
iubitori în toate lucrurile. Erau îndelung răbdători și nu au ripostat chiar când au fost
bătuți, blestemați sau loviți cu pietre. Dar în timpul etapei finale, acest lucru nu mai
poate fi așa. La fel, chiar dacă Duhurile Lor erau una, lucrarea lui Isus și a lui Iahve
nu au fost complet la fel. Lucrarea lui Iahve nu a fost de a pune capăt epocii, ci de a
o îndruma, aducând viața omenirii pe pământ. Cu toate acestea, lucrarea de acum
este de a-i cuceri pe cei din neamurile care sunt foarte corupte și de a conduce nu
doar familia din China, ci întregul univers. Poate ți se pare că această lucrare este

97
realizată doar în China, dar de fapt a început deja să se extindă și în străinătate. De
ce oare străinii caută în mod repetat calea adevărată? Deoarece Duhul a început
deja să lucreze, iar cuvintele spuse acum sunt direcționate spre oamenii din întregul
univers. Cu aceasta, jumătate din lucrare este deja realizată. De la crearea lumii
până în prezent, Duhul lui Dumnezeu a pus această lucrare măreață în mișcare și,
în plus, a realizat diferite lucrări în diferite epoci și în diferite țări. Oamenii din fiecare
epocă văd o fire diferită a Sa, care este dezvăluită în mod natural prin diferitele lucrări
pe care El le realizează. El este Dumnezeu, plin de milă și bunătate iubitoare; El este
jertfa de păcat pentru om și păstorul omului; dar El este, de asemenea, judecata,
mustrarea și blestemul omului. El a putut conduce omul să trăiască pe pământ timp
de două mii de ani și, de asemenea, a putut răscumpăra omenirea coruptă din păcat.
Astăzi, El poate să cucerească omenirea, care nu-L cunoaște și să o facă să se
prosterneze sub imperiul Lui pentru ca toată lumea să I se supună complet. În final,
El va arde tot ceea ce e necurat și nedrept în oamenii din întregul univers pentru a le
arăta că El este nu doar un Dumnezeu milos și iubitor, nu doar un Dumnezeu al
înțelepciunii și al minunilor, nu doar un Dumnezeu sfânt, ci chiar mai mult, un
Dumnezeu care judecă omul. Pentru cei răi din omenire, El este ardere, judecată și
pedeapsă; pentru cei care trebuie să fie desăvârșiți, El este năpasta, rafinarea și
încercarea, precum și alinarea, susținerea, oferirea de cuvinte, tratarea și
emondarea. Iar pentru cei care sunt eliminați, El este pedeapsă și răzbunare. Spune-
mi, nu este Dumnezeu atotputernic? El poate realiza orice și toată lucrarea, nu doar
răstignirea așa cum ți-ai imaginat. Îl subestimezi prea mult pe Dumnezeu! Crezi că
tot ceea ce poate face El este să răscumpere întreaga omenire prin răstignire și asta
e tot? Și după aceea, tu Îl vei urma în ceruri pentru a mânca fructe din pomul vieții și
pentru a bea din râul vieții?… Ar putea fi așa de simplu? Spune-mi, ce ai realizat tu?
Ai tu viața lui Isus? Ai fost într-adevăr răscumpărat de El, dar răstignirea a fost
lucrarea lui Isus Însuși. Ce datorie ai îndeplinit ca om? Exprimi doar pietate
exterioară, dar nu Îi înțelegi calea. Așa Îl manifești tu? Dacă nu ai atins viața lui
Dumnezeu sau nu ai văzut întregimea firii Sale drepte, atunci nu poți pretinde că ești
o persoană care are viață și nu ești demn să treci prin poarta Împărăției cerurilor.
Dumnezeu nu este doar un Duh, El Se poate și întrupa; în plus, El este un trup
de slavă. Isus, deși nu L-ați văzut, a fost mărturisit de israeliți, adică, de iudeii din

98
acele vremuri. A fost la început un trup în carne și oase, dar după ce a fost răstignit,
El a devenit un trup de slavă. El este Duhul atotcuprinzător și poate realiza lucrarea
în fiecare loc. El poate fi Iahve sau Isus sau Mesia; în final, El poate deveni, de
asemenea, Dumnezeu Atotputernic. El este dreptate, judecată și mustrare; El este
blestem și mânie; dar este și milă și bunătate iubitoare. Toată lucrarea pe care a
făcut-o poate să Îl reprezinte. Ce tip de Dumnezeu spui că este El? Tu pur și simplu
nu vei putea să explici. Tot ceea ce poți să spui este: „Nu pot să explic ce tip de
Dumnezeu este”. Nu trage concluzia că Dumnezeu este pentru totdeauna un
Dumnezeu al milei și al bunătății iubitoare, doar pentru că a realizat lucrarea de
răscumpărare într-o etapă. Poți fi sigur că El este doar un Dumnezeu milos și iubitor?
Dacă este milos și iubitor, de ce va pune El capăt epocii în zilele de pe urmă? De ce
va trimite El pe pământ atât de multe dezastre? Dacă este așa cum crezi tu, că este
milos și iubitor față de om până la final, chiar până la epoca finală, atunci de ce va
trimite El pe pământ dezastre din ceruri? Dacă iubește omul ca pe Sine Însuși și ca
pe unicul Său Fiu, atunci de ce va trimite El pe pământ plăgi și grindină din ceruri?
De ce îl lasă pe om să sufere de foamete și molime? De ce îl lasă pe om să sufere
toate aceste dezastre? În ceea ce privește tipul de Dumnezeu care este El, niciunul
dintre voi nu îndrăznește să spună și nimeni nu este capabil să explice acest lucru.
Poți fi sigur că El este Duhul? Îndrăznești să spui că El nu este altceva decât trupul
lui Isus? Și îndrăznești să spui că El este un Dumnezeu care va fi pentru totdeauna
răstignit de dragul omului?
Fragment din „Cuvântul Se arată în trup”

8. Cum ar trebui o persoană să înţeleagă că Hristos este adevărul, calea şi

viaţa?
Versete din Biblie pentru referințe:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu” (Ioan 1:1-2).
„Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, […] plin de har şi de adevăr”
(Ioan 1:14).
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”
(Ioan 14:6).

99
 „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă” (Ioan 6:63).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai
departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși, și
este de neatins de către om.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

„La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul a fost cu Dumnezeu, și Cuvântul a fost
Dumnezeu, iar Cuvântul S-a întrupat”. Aceasta (lucrarea arătării Cuvântului în trup)
este lucrarea pe care Dumnezeu o va săvârși în zilele de pe urmă și este ultimul
capitol al întregului Său plan de gestionare (planul mântuirii) și, astfel, Dumnezeu
trebuie să vină pe pământ pentru a-Și manifesta cuvintele în trup.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

De data aceasta, Dumnezeu vine să săvârșească lucrarea nu într-un trup

spiritual, ci într-un trup foarte obișnuit. Nu numai că este trupul celei de-a doua
întrupări a lui Dumnezeu, ci și trupul în care Se întoarce Dumnezeu. Este un trup
foarte obișnuit. În El, nu poți vedea ceva diferit de alții, dar poți primi de la El adevăruri
pe care nu le-ai mai auzit înainte. Acest trup nesemnificativ este întruchiparea tuturor
cuvintelor adevărului de la Dumnezeu, care săvârșesc lucrarea lui Dumnezeu în
zilele de pe urmă și expresia întregii Lui firi pe care omul va ajunge să o cunoască.
Nu ți-ai dorit foarte mult să Îl vezi pe Dumnezeu în ceruri? Nu ți-ai dorit foarte mult să
Îl înțelegi pe Dumnezeu din ceruri? Nu ți-ai dorit foarte mult să vezi destinația
omenirii? El îți va spune toate aceste secrete pe care niciun alt om nu a putut să ți le
spună și El îți va spune chiar și adevărurile pe care nu le înțelegi. El este poarta ta
către Împărăție și ghidul tău către epoca nouă. Un astfel de trup obișnuit deține multe
mistere de nepătruns. Faptele Sale pot fi enigmatice pentru tine, dar obiectivul întregii
Sale lucrări este suficient pentru ca tu să vezi că El nu este doar un simplu trup, așa
cum crede omul. Deoarece El reprezintă voința lui Dumnezeu, precum și grija arătată
de El omenirii în zilele de pe urmă. Deși nu poți auzi cuvintele pe care le rostește El,

100
care par să zguduie cerul și pământul sau să Îi vezi ochii ca niște flăcări vii și deși nu
poți simți disciplina toiagului Lui de fier, poți auzi din cuvintele Lui furia lui Dumnezeu,
și să știi că Dumnezeu arată compasiune omenirii; poți vedea firea Lui dreaptă și
înțelepciunea Lui și, mai mult decât atât, îți poți da seama de preocuparea și grija pe
care Dumnezeu le are pentru întreaga omenire. Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de
pe urmă este pentru a-i permite omului să Îl vadă în ceruri cum trăiește printre oameni
pe pământ și pentru a-i permite omului să vină să Îl cunoască, să asculte de El, să Îl
venereze și să Îl iubească. De aceea, El S-a întrupat pentru a doua oară. […]
Tot ceea ce aveți astăzi se datorează acestui trup. Aveți șansa de a trăi pentru
că Dumnezeu trăiește în trup. Toată această avere a fost câștigată datorită acestui
om obișnuit. Și nu numai asta, dar, în final, fiecare națiune I se va închina acestui om
obișnuit și Îi va mulțumi și va asculta de acest om nesemnificativ. Deoarece El este
Cel care a adus adevărul, viața și modul de a mântui omenirea întreagă, a potolit
conflictul dintre Dumnezeu și om, i-a adus pe Dumnezeu și pe om mai aproape și a
comunicat gândurile între ei. Tot El este Cel care I-a adus o și mai mare slavă lui
Dumnezeu. Nu-i așa că un om obișnuit ca acesta este vrednic de încrederea și
adorația ta? Nu este un asemenea trup obișnuit potrivit de a fi numit Hristos? Poate
un asemenea om obișnuit să nu fie expresia lui Dumnezeu în rândul oamenilor? Nu
este un asemenea om, care ajută omenirea să fie cruțată de dezastru, demn de
iubirea voastră și de a fi păstrat? Dacă respingeți adevărurile rostite de gura Lui și,
de asemenea, detestați existența Lui printre voi, atunci care va fi soarta voastră?
Fragment din „Știi? Dumnezeu a făcut un lucru minunat în rândul oamenilor”

în Cuvântul Se arată în trup

Și totuși, este această persoană obișnuită, ascunsă printre oameni, cea care
face noua lucrare de a ne salva. El nu clarifică nimic pentru noi, nici nu ne spune de
ce a venit. El doar face lucrarea pe care intenționează El să o facă în etape și conform
planului Său. Cuvintele și prorocirile Sale devin tot mai frecvente. De la consolare,
predici, reamintire și avertizare, până la reproșuri și disciplinare; de la un ton care
este blând și bun, până la cuvinte care sunt aprige și mărețe – ele toate insuflă omului
atât milă, cât și tulburare. Tot ceea ce El spune își găsește ecou în secretele ascunse
profund în interiorul nostru, cuvintele Sale ne înțeapă inimile, ne înțeapă duhurile și

101
ne lasă rușinați și umiliți. […]
Fără ca noi să știm, acest om nesemnificativ ne-a condus în lucrarea lui
Dumnezeu, etapă după etapă. Trecem prin nenumărate încercări, suntem supuși
unor nenumărate mustrări și testați prin moarte. Învățăm despre firea dreaptă și
măreață a lui Dumnezeu, ne bucurăm, de asemenea, de iubirea și mila Lui,
ajungem să apreciem marea putere și înțelepciune a lui Dumnezeu, suntem martori
ai frumuseții lui Dumnezeu și privim dorința fierbinte a lui Dumnezeu de a mântui
omul. După cum spun cuvintele acestei persoane obișnuite, ajungem să cunoaștem
firea și esența lui Dumnezeu, ajungem să înțelegem voia lui Dumnezeu, ajungem
să cunoaștem natura și esența omului și vedem calea mântuirii și desăvârșirii.
Cuvintele Sale ne fac să murim și ne fac să renaștem; cuvintele Sale ne consolează,
totuși ne lasă copleșiți de vină și de un sentiment de datorie; cuvintele Sale ne aduc
bucurie și pace, dar și mare durere. Uneori, suntem precum mieii la tăiere în mâinile
Sale; uneori, suntem precum lumina ochilor Lui și ne bucurăm de iubirea și
afecțiunea Sa; uneori, suntem precum dușmanul Său, transformat în cenușă de
mânia Sa în ochii Lui. Suntem omenirea mântuită de El, suntem viermii din ochii Lui
și suntem mieii pierduți pe care El se gândește să îi găsească zi și noapte. El este
milos față de noi, El ne disprețuiește, El ne înalță, El ne consolează și ne îndeamnă,
El ne ghidează, El ne luminează, El ne mustră și ne disciplinează și El chiar ne și
blestemă. El se îngrijorează pentru noi zi și noapte, El ne protejează și are grijă de
noi zi și noapte, El nu ne părăsește niciodată și Își dedică toată grija Sa nouă și
plătește orice preț pentru noi. Printre cuvintele acestui trup mic și obișnuit, noi ne-am
bucurat de întregimea lui Dumnezeu și am privit destinația pe care Dumnezeu ne-a
acordat-o. […]
Vorbirea lui Dumnezeu continuă și El utilizează diverse metode și perspective
pentru a ne povățui ce să facem și pentru a-Și exprima vocea inimii Sale. Cuvintele
Sale au puterea vieții și ne arată calea pe care ar trebui să mergem și ne permit să
înțelegem care este adevărul. Începem să fim atrași de cuvintele Sale, începem să
ne concentrăm pe tonul și maniera Sa de a vorbi și în mod involuntar începem să ne
interesăm de vocea inimii acestei persoane neînsemnate. El face eforturi minuțioase
pentru noi, Își pierde somnul și apetitul de dragul nostru, plânge pentru noi, oftează
pentru noi, ne poartă bolile în locul nostru, suferă umilință de dragul destinației și

102
mântuirii noastre, iar inima Sa sângerează și varsă lacrimi pentru împietrirea și
răzvrătirea noastră. O astfel de ființă și posesiunile Sale sunt mai presus de o
persoană obișnuită și nu pot fi avute sau obținute de niciunul dintre cei corupți. El are
îngăduința și răbdarea pe care nicio persoană obișnuită nu le are, iar iubirea Sa nu
este pomenită la nicio ființă creată. Nimeni în afară de El nu poate ști toate gândurile
noastre sau nu poate avea o astfel de înțelegere a naturii și esenței noastre sau nu
poate judeca răzvrătirea și corupția omenirii sau vorbi și lucra printre noi astfel în
numele Dumnezeului din ceruri. Nimeni în afară de El nu poate avea autoritatea,
înțelepciunea și demnitatea lui Dumnezeu; firea lui Dumnezeu și ce are El și ce este
El sunt transmise, în întregime, de la El. Nimeni în afară de El nu ne poate arăta
calea și nu ne poate aduce lumină. Nimeni în afară de El nu poate dezvălui tainele
pe care Dumnezeu nu le-a divulgat de la creație până astăzi. Nimeni în afară de El
nu ne poate salva de legăturile Satanei și de firea noastră coruptă. El Îl reprezintă pe
Dumnezeu și exprimă vocea inimii lui Dumnezeu, îndemnurile lui Dumnezeu și
cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu către toată omenirea. El a început o epocă
nouă, o eră nouă și a adus un pământ nou și cer nou, o lucrare nouă și El ne-a adus
speranță și a încheiat viața neclară pe care o duceam și ne-a permis să privim
complet calea mântuirii. El a cucerit întreaga noastră ființă și ne-a câștigat inimile.
Din acel moment înainte, mințile noastre au devenit conștiente, iar duhurile noastre
par să fie reînviate: Această persoană obișnuită, nesemnificativă, care trăiește printre
noi și care a fost demult respinsă de noi – nu este El Domnul Isus, care este mereu
în gândurile noastre și după care tânjim zi și noapte? Este El! Este chiar El! El este
Dumnezeul nostru! El este adevărul, calea și viața! El ne-a permis să trăim din nou,
să vedem lumina și ne-a oprit inimile noastre de la rătăcire. Ne-am întors în casa lui
Dumnezeu, ne-am întors înaintea tronului Său, suntem față în față cu El, am fost
martori ai înfățișării Sale și am văzut drumul ce ne așteaptă.
Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”

în Cuvântul Se arată în trup

În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a inaugura o nouă

epocă, pentru a schimba metoda lucrării Sale și pentru a face lucrarea pentru
întreaga epocă. Acesta este principiul prin care lucrează Dumnezeu în Epoca

103
Cuvântului. El a devenit trup pentru a vorbi din diferite perspective, permițând omului
să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care Se arată în trup,
precum și înțelepciunea și natura Sa minunată. O astfel de lucrare este făcută pentru
a atinge mai bine obiectivele de cucerire, desăvârșire și eliminare a omului. Acesta
este adevăratul sens al folosirii cuvântului pentru a lucra în Epoca Cuvântului. Prin
cuvânt, omul ajunge să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu, esența
omului și în ce trebuie să intre omul. Prin cuvânt, lucrarea pe care Dumnezeu dorește
să o facă în Epoca Cuvântului este adusă, în întregime, la îndeplinire. Prin cuvânt,
omul este descoperit, eliminat și încercat. Omul a văzut cuvântul, a auzit cuvântul și
a devenit conștient de existența cuvântului. Ca rezultat, el crede în existența lui
Dumnezeu, în atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, precum și în iubirea lui
Dumnezeu față de om și în dorința Lui de a-l mântui pe om. Deși cuvântul „cuvânt”
este simplu și obișnuit, cuvântul din gura lui Dumnezeu Cel Întrupat zguduie întregul
univers; transformă inima, noțiunile și vechea fire a omului și modul în care obișnuia
să apară întreaga lume. De-a lungul veacurilor, numai Dumnezeu Cel de azi lucrează
în acest fel și numai El vorbește astfel și vine pentru a-l mântui pe om astfel. Din
acest moment înainte, omul trăiește sub îndrumarea cuvântului, păstorit și
aprovizionat de cuvânt. Toată omenirea a ajuns să trăiască în lumea cuvântului,
înăuntrul blestemelor și al binecuvântărilor cuvântului lui Dumnezeu și există și mai
multe ființe omenești care au ajuns să trăiască sub judecata și mustrarea cuvântului.
Aceste cuvinte și această lucrare sunt, toate, de dragul mântuirii omului, pentru
împlinirea voinței lui Dumnezeu și pentru schimbarea înfățișării inițiale a lumii vechii
creații. Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt, îi conduce pe oamenii din tot universul
prin cuvânt și, din nou, îi cucerește și îi mântuie prin cuvânt. În cele din urmă, El va
folosi cuvântul pentru a pune capăt întregii lumi de demult. Numai atunci planul de
gestionare (planul mântuirii) va fi complet încheiat.
Fragment din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvântul s-a întrupat și Duhul adevărului s-a realizat în trup – că întreg adevărul,
întreaga cale și întreaga viață au venit în trup, iar Duhul lui Dumnezeu a ajuns într-
adevăr pe pămât și Duhul a venit în trup. Deși, superficial, acest lucru pare diferit de
concepția făcută de Duhul Sfânt, în această lucrare ești în stare să vezi mai clar că

104
Duhul a fost deja realizat în trup și, în plus, că a devenit Cuvântul trup, iar Cuvântul
a apărut în trup și poți înțelege adevăratul sens al cuvintelor: La început era Cuvântul,
iar Cuvântul era cu Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Mai mult, trebuie să
înțelegi că de astăzi cuvintele sunt Dumnezeu și trebuie să vezi că devine Cuvântul
trup. Aceasta este cea mai bună mărturie pe care o poți purta. Acest lucru dovedește
că posezi adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu devenind trup – nu numai că ești
capabil să-L cunoști și să-L analizezi, dar ești, de asemenea, conștient de faptul că
felul în care umbli astăzi este modul de viață și calea adevărului. Isus a făcut o etapă
a lucrării care numai a împlinit substanța „Cuvântului era cu Dumnezeu”: Adevărul lui
Dumnezeu era cu Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu era cu trupul și era inseparabil
de El, adică trupul lui Dumnezeu întrupat a fost cu Duhul lui Dumnezeu, ceea ce este
o dovadă mai mare că Isus întrupat era prima întrupare a lui Dumnezeu. Această
etapă de lucru a împlinit înțelesul interior al „Cuvântului devine trup”, și a împrumutat
un înțeles mai profund cuvintelor: „Cuvântul era cu Dumnezeu și Dumnezeu era
Cuvântul” și îți permite să crezi cu fermitate cuvintele „La început era Cuvântul”.
Adică, la momentul creației, Dumnezeu era posedat de cuvinte, cuvintele Lui erau cu
El și inseparabile de El și era finală face chiar mai clară puterea și autoritatea
cuvintelor Sale și permite omului să vadă toate cuvintele Sale – să audă toate
cuvintele Lui. Aceasta este lucrarea erei finale. Trebuie să ajungi să cunoști aceste
lucruri pe deplin. Nu este vorba despre cunoașterea trupului, ci despre cunoașterea
trupului și a Cuvântului. Aceasta este ceea ce trebuie să dai mărturie, ceea ce trebuie
să știe toată lumea.
Fragment din „Practica (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvintele Mele sunt adevărul invariabil etern. Eu sunt alimentarea cu viață

pentru om și singurul ghid pentru omenire. Valoarea și semnificația cuvintelor Mele
nu sunt determinate de faptul dacă sunt recunoscute sau acceptate de către omenire,
ci de natura cuvintelor înseși. Chiar dacă nicio singură persoană de pe acest pământ
nu poate primi cuvintele Mele, valoarea cuvintelor Mele și ajutorul lor pentru omenire
sunt incalculabile de către orice om. Prin urmare, atunci când se confruntă cu mulți
oameni care se răzvrătesc, resping sau sunt complet disprețuitori față de cuvintele
Mele, poziția Mea este numai aceasta: lăsați timpul și faptele să fie mărturia Mea și

105
să arate că cuvintele Mele sunt adevărul, calea și viața. Lăsați-le să arate că tot ceea
ce am spus este drept și este ceea ce ar trebui furnizat omului și, de asemenea, ceea
ce omul ar trebui să accepte. Îi voi lăsa pe toți cei care Mă urmează să știe acest
lucru: cei care nu pot accepta pe deplin cuvintele Mele, aceia care nu pot să-Mi
practice cuvintele, cei care nu pot găsi un scop în cuvintele Mele și aceia care nu pot
primi mântuirea din cauza cuvintelor Mele, sunt cei care au fost condamnați prin
cuvintele Mele și, mai mult decât atât, au pierdut mântuirea Mea, iar toiagul Meu nu
se va depărta de la ei.
Fragment din „Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre” în Cuvântul Se arată în trup

(Pasaj selectat din cuvintele lui Dumnezeu)

Doar Hristos din zilele de pe urmă

îi poate oferi omului calea vieții veșnice

Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de oricine și nici nu poate fi obținută
cu ușurință de către toți. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de
la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși deține esența vieții, nu există
nicio cale a vieții fără Dumnezeu Însuși și astfel doar Dumnezeu este sursa vieții și
izvorul nesecat al apei vii a vieții. De când a creat lumea, Dumnezeu a săvârșit multă
lucrare care implică vitalitatea vieții, a săvârșit multă lucrare care îi aduce viață omului
și a plătit un preț mare pentru ca omul să poată câștiga viață, deoarece Dumnezeu
Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul este reînviat.
Dumnezeu nu este niciodată absent din inima omului și trăiește printre oameni tot
timpul. El a fost motorul vieții omului, fundamentul existenței omului și o sursă bogată
pentru existența omului după naștere. El a provocat renașterea omului și îi permite
să trăiască cu perseverență fiecare rol. Datorită puterii Lui și forței Sale vitale de
nestins, omul a trăit generație după generație, de-a lungul cărora puterea vieții lui
Dumnezeu a fost stâlpul existenței omului și pentru care Dumnezeu a plătit un preț
pe care niciun alt om obișnuit nu l-a mai plătit. Forța vieții lui Dumnezeu poate triumfa
în fața oricărei puteri, mai mult decât atât, depășește orice putere. Viața Lui este
veșnică, puterea Lui este extraordinară, iar forța vieții Lui nu poate fi întrecută ușor

106
de nicio ființă creată sau forță inamică. Forța vieții lui Dumnezeu există și emană
strălucirea sa uimitoare, indiferent de timp sau loc. Viața lui Dumnezeu rămâne
mereu neschimbată, în ciuda răsturnărilor cerului și pământului. Toate lucrurile sunt
trecătoare, dar viața lui Dumnezeu încă rămâne, deoarece Dumnezeu este sursa
existenței tuturor lucrurilor și baza existenței lor. Viața omului provine de la
Dumnezeu, existența cerului se datorează lui Dumnezeu, iar existența pământului
apare din puterea vieții lui Dumnezeu. Niciun obiect însuflețit nu poate depăși
suveranitatea lui Dumnezeu și nimic viu nu poate să se desprindă de sub sfera
autorității lui Dumnezeu. Astfel, indiferent cine sunt, toți oamenii trebuie să se supună
stăpânirii lui Dumnezeu, toată lumea trebuie să trăiască sub porunca lui Dumnezeu
și nimeni nu poate să scape de sub controlul Lui.
Poate că acum îți dorești să primești viața sau poate că îți dorești să dobândești
adevărul. Indiferent de caz, vrei să Îl găsești pe Dumnezeu, să găsești Dumnezeul
pe care să te poți baza și care să îți poată oferi viața veșnică. Dacă vrei să dobândești
viața eternă, trebuie, în primul rând, să înțelegi sursa vieții veșnice și să știi unde se
află Dumnezeu. Am spus deja că doar Dumnezeu este viață neschimbătoare și că
doar Dumnezeu deține calea vieții. Din moment ce viața Lui este neschimbătoare,
este astfel și eternă; din moment ce doar Dumnezeu este calea vieții, doar Dumnezeu
Însuși este calea vieții veșnice. Drept urmare, trebuie întâi să înțelegi unde este
Dumnezeu și cum să dobândești această cale a vieții veșnice. Iar acum, să analizăm
aceste două situații separat.
Dacă îți dorești cu adevărat să dobândești calea către viața veșnică și ești lacom
în căutarea ei, atunci, pentru început, răspunde la această întrebare: Unde este
Dumnezeu astăzi? Poate că vei răspunde că Dumnezeu locuiește în ceruri,
bineînțeles – El nu ar locui în casa ta, nu-i așa? Poate că ai putea spune că
Dumnezeu cu siguranță locuiește printre toate lucrurile. Sau ai putea spune că
Dumnezeu locuiește în inima fiecărei persoane sau că Dumnezeu este în lumea
spirituală. Nu neg nimic din toate acestea, dar trebuie să clarific situația. Nu este pe
deplin corect să spui că Dumnezeu locuiește în inima omului, dar nici nu este total
greșit. Acest lucru se întâmplă deoarece, printre cei ce cred în Dumnezeu, există cei
a căror credință este adevărată și cei a căror credință este falsă, există cei pe care
Dumnezeu îi aprobă și cei pe care Dumnezeu îi dezaprobă, există cei care Îl

107
mulțumesc și cei pe care îi disprețuiește și există cei pe care El îi face desăvârșiți și
cei pe care îi elimină. Și astfel spun că Dumnezeu locuiește doar în puține inimi și că
acei oameni, fără îndoială, sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu, cei pe care
Dumnezeu îi aprobă, cei care Îl mulțumesc și cei pe care El îi face desăvârșiți. Ei
sunt aceia care sunt conduși de Dumnezeu. Din moment ce ei sunt conduși de
Dumnezeu, ei sunt oamenii care au auzit și au văzut deja calea vieții veșnice a lui
Dumnezeu. Aceia a căror credință în Dumnezeu este falsă, cei care nu sunt aprobați
de Dumnezeu, care sunt disprețuiți de Dumnezeu, cei care sunt eliminați de
Dumnezeu – ei sunt destinați să fie respinși de Dumnezeu, sunt destinați să rămână
fără calea vieții și sunt destinați să rămână neștiutori de locul în care se află
Dumnezeu. În schimb, cei în ale căror inimi trăiește Dumnezeu știu unde se află El.
Ei sunt oamenii asupra cărora Dumnezeu a revărsat calea vieții veșnice și ei sunt cei
care Îl urmează pe Dumnezeu. Acum știi unde este Dumnezeu? Dumnezeu este și
în inima omului, precum și alături de el. El nu este numai în lumea spirituală și mai
presus de toate, ci mai mult pe pământul pe care există omul. Și astfel venirea zilelor
de pe urmă a purtat pașii lucrării lui Dumnezeu pe un teritoriu nou. Dumnezeu deține
suveranitatea asupra tuturor lucrurilor din univers și El este stâlpul în inima omului și,
mai mult decât atât, El există printre oameni. Doar în felul acesta poate El să-i aducă
omenirii calea vieții și să aducă omul pe calea vieții. Dumnezeu a venit pe pământ și
trăiește printre oameni, astfel ca omul să poată dobândi calea vieții și astfel să poată
exista. În același timp, Dumnezeu stăpânește, de asemenea, toate lucrurile în
univers, astfel încât ele să poată coopera cu gestionarea Lui în rândul oamenilor.
Astfel, dacă doar recunoști doctrina potrivit căreia Dumnezeu este în cer și în inima
omului, dar nu recunoști adevărul existenței lui Dumnezeu printre oameni, nu vei
dobândi niciodată viața și nu vei dobândi niciodată calea adevărului.
Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei
care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără
îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai
mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și
viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana
vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și,
astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât

108
trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria
scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept
istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de
Dumnezeu atunci când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața,
voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra. Dacă aplici consemnările
cuvintelor rostite de Dumnezeu din veacurile trecute în prezent, atunci tu ești un
arheolog și cel mai bun mod de a te descrie este ca pe un expert în patrimoniul istoric.
Acest lucru se întâmplă deoarece tu ai crezut mereu în urmele lucrării pe care
Dumnezeu a săvârșit-o în timpurile ce au trecut, crezi doar în umbra lui Dumnezeu
lăsată de atunci când a lucrat mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe
care a dăruit-o Dumnezeu discipolilor Lui în vremurile trecute. Tu nu crezi în direcția
lucrării lui Dumnezeu de astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de astăzi și
nu crezi în calea adevărului exprimat în prezent de către Dumnezeu. Și astfel ești,
fără îndoială, un visător complet deconectat de realitate. Dacă încă te mai agăți de
cuvinte care nu pot aduce viață omului, atunci ești o bucată de ramură uscată[a], fără
speranță, deoarece ești prea conservator, prea refractar, prea insensibil în fața
rațiunii!
Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le
poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat
în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea
lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se
numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt
escroci. Adevăratul Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci
și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea
printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care
poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea
lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață. Mai
devreme sau mai târziu, cei care se dau drept Hristos vor cădea cu toții, pentru că,
deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel spun că

Note de subsol:
a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

109
autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată și decisă de
Dumnezeu Însuși. Astfel, dacă îți dorești cu adevărat să cauți calea vieții, trebuie
înainte să conștientizezi că prin venirea Sa pe pământ îi dăruiește El omului calea
vieții și trebuie să conștientizezi că în timpul zilelor de pe urmă El vine pe pământ
pentru a-i dărui omului calea vieții. Acesta nu este trecutul; acest lucru se întâmplă
astăzi.
Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a
adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul va dobândi viața și singura cărare
prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu
cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată
aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției
cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care
sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată
capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a
vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă murdară de care
s-au agățat de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei
cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării
ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar
încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit
și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă
că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și
puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea,
tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul
acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica
Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân?
Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă?
Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot
duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o
consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe
care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune
care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot
conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a

110
reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te
oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui
Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă
mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează
acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă
nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.
Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de
Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții
adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L
acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu.
Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni
nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi
în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu
trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să
accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei
care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul
închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de către toți
cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl
condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate
și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este
Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a
încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta
tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul
Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul
Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui
Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele
în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă
șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei
mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om,
ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință?
Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare. Astfel, sfătuiesc pe toată
lumea să nu își arate colții în fața adevărului sau să critice cu nepăsare, deoarece

111
doar adevărul îți poate aduce viața și doar adevărul îți poate permite să renaști și să
privești fața lui Dumnezeu.
Fragment din „Cuvântul Se arată în trup”

9. Cum face întruparea lui Dumnezeu ca lucrarea de judecată să pună capăt

epocii credinţei omenirii în Dumnezeul nedesluşit şi epocii întunecate a
domeniului Satanei?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Și, în zilele de pe urmă, se va întâmpla că muntele casei lui Iahve va fi
stabilit în vârful munților și va fi înălțat deasupra dealurilor; iar toate popoarele
vor merge la el. Și mulți oameni vor merge și vor zice: «Veniți ca să ajungem
până la muntele lui Iahve, la casa Dumnezeului lui Iacov; iar El ne va învăța
despre căile Lui și vom umbla pe cărările Lui; căci din Sion va ieși legea, iar
cuvântul lui Iahve din Ierusalim.» Și El va judeca printre popoare și îi va dojeni
pe mulți; iar ei își vor face din săbii brăzdare pentru pluguri, iar din lănci
cosoare: poporul nu va ridica sabia împotriva poporului, nici nu va mai învăța
să lupte. O, casa lui Iacov, vino și să umblăm în lumina lui Iahve” (Isaia 2:2-5).
„Îţi mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Care eşti şi Care
erai, pentru că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti!
Neamurile erau mânioase, dar a venit mânia Ta, a venit timpul ca morţii să fie
judecaţi, a venit timpul să dai răsplată robilor Tăi, profeţii, sfinţilor şi celor ce
se tem de Numele Tău, celor mici şi celor mari şi a venit timpul să-i distrugi pe
cei ce au distrus pământul!” (Apocalipsa 11:17-18).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Sosirea lui Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă a dus la sfârșitul Epocii
Harului. El a venit în special ca să predice cuvintele Sale, să folosească cuvinte
pentru a face omul desăvârșit, pentru a-l ilumina și lumina pe om și pentru a înlătura
locul Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Acesta nu este stadiul lucrării pe care
Isus l-a făcut atunci când a venit. Când a venit, El a făcut multe minuni, a vindecat
bolnavii și a scos demoni și a înfăptuit lucrarea răscumpărării răstignirii. Drept
urmare, în concepțiile sale, omul crede că așa ar trebui să fie Dumnezeu. Pentru că

112
atunci când a venit Isus, El nu a lucrat la înlăturarea imaginii Dumnezeului nedeslușit
din inima omului; când a venit, El a fost răstignit, a vindecat bolnavii și a scos demoni
și a răspândit Evanghelia Împărăției Cerurilor. Într-o anumită privință, întruparea lui
Dumnezeu în zilele de pe urmă înlătură locul ocupat de Dumnezeul nedeslușit în
concepțiile omului, astfel încât nu mai există imaginea Dumnezeului nedeslușit în
inima omului. Prin cuvintele și lucrările Sale reale, mișcarea Lui pe tot pământul și
lucrarea excepțional de reală și normală pe care El o face printre oameni, El face ca
omul să cunoască realitatea lui Dumnezeu și îndepărtează locul Dumnezeului
nedeslușit în inima omului. În altă privință, Dumnezeu folosește cuvintele rostite de
trupul Lui pentru a face omul complet și a îndeplini toate lucrurile. Aceasta este
lucrarea pe care Dumnezeu o va îndeplini în zilele de pe urmă.
Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu vine astăzi printre oameni pentru a le transforma gândurile și

duhurile, precum și imaginea lui Dumnezeu din inimile lor, pe care au avut-o timp de
mii de ani. Prin această șansă, El va face omul desăvârșit. Adică, prin cunoașterea
omului, El va schimba modul în care oamenii ajung să-L cunoască și atitudinea lor
față de El, astfel încât cunoașterea lor despre Dumnezeu să poată să înceapă de la
zero, iar inimile lor să fie reînnoite și transformate prin aceasta. Tratarea și disciplina
sunt mijloacele, în timp ce cucerirea și reînnoirea sunt obiectivele. Risipirea
gândurilor superstițioase pe care omul le-a păstrat în legătură cu Dumnezeul
nedeslușit a fost întotdeauna intenția lui Dumnezeu și, în ultimul timp, a devenit o
chestiune urgentă pentru El. Sper ca toți oamenii să se gândească în continuare la
aceasta.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

Doar astăzi, când Eu, personal, vin printre oameni și spun cuvintele Mele, omul
are puțină cunoaștere despre Mine, înlăturând locul pentru „Mine” în gândurile lor,
creând, în schimb, un loc pentru Dumnezeul concret în conștiința lor. Omul are
concepții și este plin de curiozitate; cine n-ar vrea să-L vadă pe Dumnezeu? Cine nu
ar dori să-L întâlnească pe Dumnezeu? Totuși, singurul lucru care ocupă un loc
precis în inima omului este Dumnezeul pe care omul Îl simte ca fiind nedeslușit și

113
abstract. Cine și-ar da seama de acest lucru dacă Eu nu le-aș spune în mod simplu?
Cine ar crede cu adevărat că Eu exist într-adevăr? Cu siguranță, fără o urmă de
îndoială? Există o mare diferență între „Eu” din inima omului și „Eu” Cel din realitate
și nimeni nu este capabil să facă comparații între Ei. Dacă n-aș deveni trup, omul nu
M-ar cunoaște niciodată și, chiar dacă ar ajunge să Mă cunoască, nu ar fi tot o
concepție o astfel de cunoaștere? […]
Pentru că omul a fost ispitit și corupt de Satana, pentru că a fost preluat de
gândirea concepțiilor, Eu am devenit trup pentru a cuceri, personal, întreaga
omenire, pentru a expune toate concepțiile omului și pentru a demonta gândirea
omului. Ca urmare, omul nu se mai expune în fața Mea și nu Mă mai slujește
folosindu-și propriile lui concepții și, astfel, „Eu” din concepțiile omului este înlăturat
complet.
Fragment din „Capitolul 11” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Sosirea lui Dumnezeu în trup este în primul rând pentru a permite oamenilor să
vadă faptele reale ale lui Dumnezeu, să materializeze Duhul fără formă în trup și să
le permită oamenilor să-L vadă și să-L atingă. În felul acesta, cei care sunt făcuți
întregi de El Îl vor trăi, vor fi câștigați de El și după inima Lui. Dacă Dumnezeu doar
ar fi vorbit în ceruri și n-ar fi venit de fapt pe pământ, atunci oamenii ar fi în continuare
incapabili să-L cunoască pe Dumnezeu, ei ar putea numai să propovăduiască faptele
lui Dumnezeu folosind teoria goală și nu ar avea cuvintele lui Dumnezeu ca realitate.
Dumnezeu a venit pe pământ în primul rând pentru a acționa ca un exemplu și un
model pentru cei care urmează să fie câștigați de Dumnezeu; numai în acest fel
oamenii pot să-L cunoască efectiv pe Dumnezeu, să-L atingă pe Dumnezeu și să-L
vadă și numai atunci ei pot fi câștigați cu adevărat de Dumnezeu.
Fragment din „Ar trebui să știi că Dumnezeul practic este Dumnezeu Însuși”

în Cuvântul Se arată în trup

Pentru toți cei care trăiesc în trup, schimbarea firii lor necesită scopuri de urmărit,
iar cunoașterea lui Dumnezeu necesită să fim martori la faptele reale și la fața reală
a lui Dumnezeu. Ambele pot fi obținute doar prin trupul materializat al lui Dumnezeu

114
și ambele pot fi îndeplinite doar de trupul normal și real. Acesta este motivul pentru
care întruparea este necesară și pentru care este necesară întregii omeniri corupte.
De vreme ce oamenilor li se cere să-L cunoască pe Dumnezeu, imaginile
Dumnezeilor nedeslușiți și supranaturali trebuie să fie înlăturate din inimile lor și, din
moment ce li se cere să lepede firea coruptă, ei trebuie să-și cunoască mai întâi firea
lor coruptă. Dacă doar omul face lucrarea pentru a risipi imaginile Dumnezeilor
nedeslușiți din inimile oamenilor, atunci el va eșua în a obține efectul potrivit.
Imaginile Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor nu pot fi expuse, lepădate
sau înlăturate complet doar prin cuvinte. Făcând astfel, în cele din urmă, tot nu ar fi
posibil să risipească aceste lucruri profund înrădăcinate de la oameni. Doar
Dumnezeul practic și imaginea adevărată a lui Dumnezeu pot înlocui aceste lucruri
nedeslușite și supranaturale, pentru a le permite oamenilor să le cunoască treptat și,
doar în acest fel, se poate obține efectul cuvenit. Omul recunoaște că Dumnezeul pe
care el L-a căutat în vremuri trecute este nedeslușit și supranatural. Ceea ce poate
realiza acest efect nu este conducerea directă a Duhului, cu atât mai puțin învățăturile
unui anumit individ, ci Dumnezeul întrupat. Concepțiile omului sunt dezvăluite atunci
când Dumnezeul întrupat Își face în mod oficial lucrarea, deoarece normalitatea și
realitatea Dumnezeului întrupat este antiteza Dumnezeului nedeslușit și supranatural
în imaginația omului. Concepțiile originale ale omului pot fi dezvăluite doar prin
contrastul lor cu Dumnezeul întrupat. Fără comparația cu Dumnezeul întrupat,
concepțiile omului nu ar putea fi dezvăluite; cu alte cuvinte, fără contrastul realității,
lucrurile nedeslușite nu ar putea fi dezvăluite. Nimeni nu este capabil să folosească
cuvinte pentru a face această lucrare și nimeni nu este capabil să dea glas acestei
lucrări folosind cuvinte. Doar Dumnezeu Însuși poate să-Și facă propria Sa lucrare,
și nimeni altcineva nu poate face această lucrare în numele Lui. Indiferent cât de
bogată este limba omului, el este incapabil să exprime clar realitatea și normalitatea
lui Dumnezeu. Omul Îl poate cunoaște mai practic pe Dumnezeu și Îl poate doar
vedea mai clar dacă Dumnezeu lucrează personal printre oameni și Își arată în mod
complet chipul și ființa Sa. Acest efect nu poate fi atins de niciun trup omenesc.
Desigur, Duhul lui Dumnezeu este, de asemenea, incapabil de a realiza acest efect.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

115
 Când Dumnezeu lucrează în trupul Lui, cei care Îl urmează nu mai caută și nu
orbecăie după acele lucruri nedeslușite și ambigue și încetează să ghicească voia
Dumnezeului nedeslușit. […] Duhul este intangibil pentru om și nevăzut omului, iar
lucrarea Duhului nu este capabilă să lase nicio altă dovadă sau fapte despre lucrarea
lui Dumnezeu pentru om. Omul nu va vedea niciodată adevărata față a lui Dumnezeu
și va crede mereu într-un Dumnezeu nedeslușit care nu există. Omul nu va vedea
niciodată fața lui Dumnezeu, nici nu va auzi vreodată cuvinte rostite personal de către
Dumnezeu. Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul
adevărat al lui Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu
Însuși nu pot fi întruchipate de om. Dumnezeul invizibil din cer și lucrarea Sa pot fi
aduse pe pământ doar de Dumnezeu întrupat care înfăptuiește personal lucrarea Sa
printre oameni. Acesta este modul ideal în care Dumnezeu apare omului, în care
omul Îl vede pe Dumnezeu și vine să cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și
acest lucru nu poate fi realizat de un Dumnezeu neîntrupat.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

Cel mai bun lucru despre lucrarea Sa în trup este că El poate lăsa cuvintele și
îndemnurile exacte și voia Sa exactă pentru omenire celor care Îi urmează Lui, astfel
încât, după aceea, urmașii Săi pot transmite cu mai multă precizie și mai concret
toată lucrarea Sa în trup și voia Sa pentru întreaga omenire celor care acceptă
această cale. Doar lucrarea lui Dumnezeu în trup printre oameni împlinește cu
adevărat faptul că Dumnezeu există și trăiește împreună cu omul. Doar această
lucrare îndeplinește dorința omului de a privi fața lui Dumnezeu, de a fi martor la
lucrarea lui Dumnezeu și de a auzi cuvântul personal al lui Dumnezeu. Dumnezeul
întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de
asemenea, încheie epoca credinței omenirii în Dumnezeul nedeslușit. În special,
lucrarea ultimului Dumnezeu întrupat aduce întreaga omenire într-o epocă mai
realistă, mai practică și mai plăcută. El nu doar încheie epoca legii și a doctrinei; mai
important, El dezvăluie omenirii un Dumnezeu care este real și obișnuit, care este
drept și sfânt, care descuie lucrarea planului de gestionare (planului mântuirii) și
demonstrează misterele și destinația omenirii, care a creat omenirea și pune capăt

116
lucrării de gestionare și care a rămas ascuns timp de mii de ani. El aduce epoca
nedeslușirii la un sfârșit complet, El încheie epoca în care întreaga omenire dorea să
caute fața lui Dumnezeu, dar nu putea, El sfârșește epoca în care întreaga omenire
a slujit Satanei și conduce întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet
nouă. Toate acestea sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui
Dumnezeu.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

În timpul acestei întrupări a lui Dumnezeu pe pământ, când El face personal

lucrarea Sa printre oameni, toată lucrarea pe care o face El este pentru a-l înfrânge
pe Satana, iar El îl va înfrânge pe Satana prin cucerirea omului și prin desăvârșirea
voastră. Când sunteți mărturii răsunătoare, aceasta, de asemenea, va fi un semn al
înfrângerii Satanei. Omul este mai întâi cucerit și în final desăvârșit complet pentru
a-l înfrânge pe Satana. În esență, totuși, împreună cu înfrângerea Satanei, aceasta
este în același timp mântuirea întregii omeniri din această mare a suferinței lipsită de
sens. Indiferent dacă această lucrare este îndeplinită prin întreg universul sau în
China, totul este pentru a-l înfrânge pe Satana și a aduce mântuire întregii omeniri
astfel încât omul să poată intra în locul de odihnă. Dumnezeu întrupat, acest trup
normal, este întocmai pentru a-l înfrânge pe Satana. Lucrarea lui Dumnezeu întrupat
este folosită pentru a aduce mântuire tuturor celor de sub ceruri care Îl iubesc pe
Dumnezeu, este pentru a cuceri întreaga omenire și, mai ales, pentru a-l înfrânge pe
Satana. Esența întregii lucrări de gestionare este inseparabilă de înfrângerea Satanei
pentru a aduce mântuirea întregii omeniri. […]
Etapa zilelor de pe urmă, în care omul trebuie cucerit, este ultima etapă în lupta
cu Satana și, de asemenea, lucrarea mântuirii complete a omului de sub stăpânirea
Satanei. Semnificația interioară a cuceririi omului este întoarcerea întrupării Satanei,
omul care a fost corupt de Satana, la Creator după cucerirea lui, prin care el îl va
abandona pe Satana și se va întoarce complet la Dumnezeu. În acest mod, omul va
fi complet mântuit. Și astfel, lucrarea cuceririi este ultima lucrare în lupta împotriva
Satanei și etapa finală în gestionarea lui Dumnezeu pentru înfrângerea Satanei. Fără
această lucrare, mântuirea completă a omului ar fi în cele din urmă imposibilă,

117
înfrângerea totală a Satanei ar fi de asemenea imposibilă, iar omenirea nu ar putea
niciodată să intre în destinația minunată sau să se elibereze de influența Satanei. În
consecință, lucrarea mântuirii omului nu poate fi finalizată înainte ca lupta cu Satana
să fie încheiată, căci esența lucrării gestionării lui Dumnezeu este pentru mântuirea
omenirii. Omenirea de la începuturi a fost în mâinile lui Dumnezeu, însă, din cauza
tentației și a corupției Satanei, omul a fost constrâns de acesta și a căzut în mâinile
celui rău. Prin urmare, Satana a devenit obiectul care trebuie învins în lucrarea de
gestionare a lui Dumnezeu. Deoarece Satana a pus stăpânire pe om și pentru că
omul este parte a întregii gestionări a lui Dumnezeu, dacă omul va fi salvat, atunci
trebuie smuls înapoi din mâinile Satanei, adică omul trebuie recuperat după ce a fost
ținut prizonier de Satana. Astfel, Satana trebuie învins prin schimbările din vechea
fire a omului, schimbări care îi redau rațiunea inițială și, în acest mod, omul, care a
fost luat prizonier, poate fi smuls înapoi din mâinile Satanei. Dacă omul este eliberat
de influența și constrângerea Satanei, Satana va fi făcut de ocară, omul va fi în cele
din urmă recuperat, iar Satana va fi învins. Și pentru că omul a fost eliberat de sub
influența întunecată a Satanei, va deveni prada de război a acestei întregi bătălii, iar
Satana va deveni obiectul care va fi pedepsit odată cu încheierea bătăliei, după care
întreaga lucrare de salvare a omenirii va fi finalizată.
Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație

minunată” în Cuvântul Se arată în trup

Omul va fi fără o natură păcătoasă după ce a fost rafinat, deoarece Dumnezeu

îl va fi înfrânt pe Satana, ceea ce înseamnă că nu va exista nicio năvălire a forțelor
ostile și nici forțe ostile care să poată ataca trupul omului. Și astfel, omul va fi liber
și sfânt – el va fi intrat în eternitate. Omul va fi liber oriunde merge, fără răzvrătire
sau opoziție, doar dacă forțele ostile ale întunericului sunt încătușate. Satana
trebuie să fie încătușat pentru ca omul să fie în regulă; astăzi, el nu este în regulă
pentru că[ a ] Satana încă provoacă probleme peste tot pe pământ și deoarece
întreaga lucrare de gestionare a lui Dumnezeu nu a ajuns încă la final. Odată ce

Note de subsol:
a. În textul original se citește „astăzi este pentru că”.

118
Satana a fost înfrânt, omul va fi eliberat pe deplin; când omul Îl câștigă pe
Dumnezeu și iese de sub stăpânirea Satanei, el va privi Soarele dreptății. Viața
cuvenită omului normal va fi recâștigată; tot ceea ce ar trebui avut de omul normal
– precum abilitatea de a deosebi binele de rău și înțelegerea modului în care să
mănânce și să se îmbrace și abilitatea de a trăi normal – toate acestea vor fi
recâștigate. Chiar dacă Eva nu ar fi fost ispitită de șarpe, omul ar fi trebuit să aibă
o astfel de viață normală după ce el a fost creat la început. El ar fi trebuit să
mănânce, să fie îmbrăcat și să ducă viața de om normal pe pământ. Totuși, după
ce omul a devenit vicios, această viață a devenit un țel ireal și chiar și astăzi omul
nu îndrăznește să-și imagineze astfel de lucruri. De fapt, această viață frumoasă
după care tânjește omul este o necesitate: dacă omul ar fi fără o astfel de destinație,
atunci viața sa vicioasă pe pământ nu ar înceta niciodată, iar dacă nu ar exista o
astfel de viață frumoasă, atunci nu ar exista nicio încheiere a sorții Satanei sau a
epocii în care Satana are în stăpânire pământul. Omul trebuie să ajungă într-un
ținut neatins de forțele întunericului și, când ajunge, aceasta va dovedi că Satana
a fost înfrânt. În acest mod, odată ce nu există niciun deranj din partea Satanei,
Dumnezeu Însuși va controla omenirea, iar El va porunci și va controla întreaga
viață a omului; doar aceasta va conta ca și înfrângere a Satanei.
Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație

minunată” în Cuvântul Se arată în trup

În timp ce cuvintele Mele sunt îndeplinite, Împărăția este treptat formată pe

pământ și omul este treptat reîntors la normalitate și, astfel, se întemeiază pe pământ
Împărăția din inima Mea. În Împărăție, toți oamenii lui Dumnezeu își recapătă viața
omului normal. Dusă este iarna geroasă, înlocuită de o lume a orașelor primăverii,
unde este primăvară tot anul. Oamenii nu se mai confruntă cu întunecata, jalnica
lume a omului, nu mai îndură gerul rece al lumii lui. Oamenii nu se luptă unii cu
ceilalți, țările nu mai merg la război una împotriva celeilalte, nu mai există măcel și
sângele care curge din măcel; toate pământurile sunt pline de fericire și peste tot
abundă căldura între oameni. Eu Mă mișc prin lume, Mă bucur din înălțimea tronului
Meu, trăiesc printre stele. Iar îngerii Îmi oferă noi cântece și dansuri. Fragilitatea lor
nu mai face ca lacrimile să le curgă pe obraji. Nu mai aud, înaintea Mea, sunetul

119
plânsului îngerilor și nu Mi se mai plânge nimeni de greutăți.
Fragment din „Capitolul 20” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

După ce oamenii vor fi cu toții desăvârșiți și toate națiunile pământului vor

deveni împărăția lui Hristos, atunci va fi momentul când vor răsuna cele șapte
tunete. Ziua actuală este un pas mare în direcția acelei etape, atacul a fost
dezlănțuit asupra timpului ce va să vină. Acesta este planul lui Dumnezeu – va fi
realizat în viitorul apropiat. Totuși, Dumnezeu a îndeplinit deja tot ceea ce a spus
El. Astfel, este clar că națiunile pământului nu sunt decât castele de nisip care
tremură în timp ce mareea înaltă se apropie: ziua de pe urmă este iminentă și
marele balaur roșu se va prăbuși sub cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a se asigura
că planul lui Dumnezeu este dus la îndeplinire cu succes, îngerii din cer au coborât
pe pământ, făcând tot ce le stă în putință pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu.
Dumnezeul întrupat Însuși S-a pus în formație de luptă pentru a purta un război cu
inamicul. Oriunde apare întruparea, inamicul este distrus din acel loc. China este
prima care va fi anihilată, nimicită de mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu arată
niciun pic de milă Chinei. Dovada prăbușirii treptate a marelui balaur roșu poate fi
observată în maturizarea continuă a oamenilor. Aceasta poate fi văzută de oricine,
în mod evident. Maturizarea oamenilor este un semn al morții inamicului. Aceasta
este o parte a explicației a ceea ce înseamnă „a lupta.”
Fragment din „Capitolul 10” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul

univers” în Cuvântul Se arată în trup

Când națiunile și popoarele lumii se vor întoarce înaintea tronului Meu, apoi voi
lua toată abundența cerului și o voi da omenirii, pentru ca, mulțumită Mie, să se umple
de o nemaipomenită mărinimie. Dar atâta timp cât lumea veche continuă să existe,
voi arunca furia Mea asupra națiunilor sale, promulgând în mod deschis decretele
Mele administrative în tot universul, și dând mustrări asupra oricui le încalcă.
Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude vocea
Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în univers.
Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu faptele omului,

120
vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din ceruri și le voi face
din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou – cerurile nu vor mai fi
așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor fi făcute din nou. Totul se
va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din univers vor fi împărțite din nou și
înlocuite de națiunea Mea, astfel încât națiunile de pe pământ vor dispărea pentru
totdeauna și vor deveni o națiune care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului
vor fi distruse și vor înceta să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei
care aparțin diavolului vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi
doborâți la pământ de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum
în curent, restul vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei
din lumea religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de
faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată
omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de ceea
ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror fapte de
pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe pământ, sub
conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care s-au achitat. Mă
voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni, sunând mai departe cu
glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama finalizarea marii Mele lucrări
pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi.
Fragment din „Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

10. De ce numai experimentând lucrarea lui Dumnezeu întrupat şi

supunându-se acesteia poate o persoană să-L cunoască pe Dumnezeu?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o
slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14).
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Dacă M-aţi cunoscut pe Mine, Îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu. Şi de acum Îl
cunoaşteţi şi L-aţi văzut” (Ioan 14:6-7).
„Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine” (Ioan 14:10).
„Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).

121
 Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Când Dumnezeu nu devenise trup, oamenii nu înțelegeau mare parte din ceea
ce El spunea, deoarece provenea din divinitate completă. Perspectiva și contextul a
ceea ce spunea El era invizibil și de neatins pentru omenire; era exprimat dintr-un
tărâm spiritual pe care oamenii nu îl puteau vedea. Căci oamenii care trăiau în trup
nu puteau să treacă prin tărâmul spiritual. Dar după ce Dumnezeu a devenit trup, El
a vorbit omenirii din perspectiva umanității și a depășit sfera tărâmului spiritual. El a
putut să-Și exprime firea, voia și atitudinea divină prin lucruri pe care oamenii și le
puteau imagina și lucruri pe care ei le vedeau și le întâlneau în viețile lor și folosind
metode pe care oamenii le puteau accepta, într-un limbaj pe care ei îl puteau înțelege
și o cunoaștere pe care o puteau pricepe, ca să permită omenirii să înțeleagă și să-
L cunoască pe Dumnezeu, să înțeleagă intenția Sa și standardele cerute de El în
sfera capacității lor, în gradul în care erau capabili. Acestea au fost metoda și
principiul lucrării lui Dumnezeu în umanitate. Deși căile și principiile lui Dumnezeu de
a lucra în trup au fost în mare parte obținute în și prin umanitate, a obținut într-adevăr
rezultatele care nu puteau fi obținute lucrând direct în divinitate. Lucrarea lui
Dumnezeu în umanitate era mai concretă, autentică și direcționată, metodele erau
mult mai flexibile, iar în ceea ce privește forma, a depășit Epoca Legii.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu începe o nouă etapă a lucrării în zilele de pe urmă. El va dezvălui

chiar mai mult din firea Lui și nu va fi compasiunea și iubirea din timpul lui Isus. Din
moment ce are o nouă lucrare de făcut, această nouă lucrare va fi însoțită de o nouă
fire. Deci, dacă această lucrare ar fi făcută de Duh – dacă Dumnezeu nu devenea
trup și, în schimb, Duhul vorbea direct prin intermediul tunetului, astfel încât omul nu
avea niciun mod de a intra în contact cu El, ar putea omul să-I cunoască firea? Dacă
ar fi doar Duhul care ar face lucrarea, atunci omul nu ar avea niciun mod de a ajunge
să cunoască firea lui Dumnezeu. Oamenii pot contempla firea lui Dumnezeu cu
proprii ochi doar atunci când El devine trup, când Cuvântul apare în trup și Își exprimă
întreaga fire prin trup. Dumnezeu realmente și cu adevărat trăiește printre oameni.
El este tangibil; omul chiar poate să interacționeze cu firea Sa, să interacționeze cu

122
ceea ce are și este El; doar în acest mod poate omul să ajungă cu adevărat să Îl
cunoască.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Sub incidența lucrării pe care Domnul Isus a finalizat-o în Epoca Harului, poți
vedea un alt aspect a ceea ce Dumnezeu are și este. A fost exprimat prin trupul Lui
și a fost făcut posibil pentru ca oamenii să-l vadă și să-l aprecieze prin umanitatea
Sa. În Fiul Omului, oamenii au văzut cum Dumnezeu în trup Și-a trăit umanitatea și
au văzut divinitatea lui Dumnezeu exprimată prin trup. Aceste două tipuri de
exprimare le-au permis oamenilor să vadă un Dumnezeu foarte real și le-au permis
să își formeze un concept diferit în privința lui Dumnezeu. Totuși, în perioada de timp
dintre crearea lumii și sfârșitul Epocii Legii, adică, înainte de Epoca Harului, ceea ce
a fost văzut, auzit și trăit de oameni a fost doar aspectul divin al lui Dumnezeu. A fost
ceea ce Dumnezeu a făcut și a spus într-un tărâm intangibil și lucrurile pe care El le-
a exprimat din persoana Sa reală care nu puteau fi văzute sau atinse. Deseori, aceste
lucruri i-au făcut pe oameni să simtă că Dumnezeu era foarte măreț si că ei nu se
puteau apropia de El. Impresia pe care Dumnezeu le-o dădea, de obicei, oamenilor,
era că El apărea și dispărea și oamenii simțeau chiar că toate gândurile și ideile Sale
erau așa de misterioase și eluzive că nu exista niciun mod de a ajunge la acestea,
cu atât mai puțin să încerci chiar să le înțelegi și să le apreciezi. Pentru oameni, totul
la Dumnezeu era foarte distant – atât de distant încât oamenii nu puteau să-l vadă
sau să-l atingă. […] În perioada de timp în care Domnul Isus lucra, oamenii puteau
vedea că Dumnezeu avea multe exprimări omenești. De exemplu, putea să danseze,
putea să participe la nunți, putea să se împărtășească cu oamenii, să vorbească cu
ei și să discute lucruri cu ei. În plus față de acelea, Domnul Isus a finalizat și o mare
parte din lucrare care reprezenta divinitatea Sa și, desigur, toată această lucrare era
o expresie și o dezvăluire a firii lui Dumnezeu. În acest timp, când divinitatea lui
Dumnezeu a fost realizată într-un trup obișnuit pe care oamenii îl puteau vedea și
atinge, ei nu mai simțeau că El apărea și dispărea, că nu se puteau apropia de El.
Din contră, ei puteau să încerce să priceapă voia lui Dumnezeu sau să-I înțeleagă
divinitatea prin fiecare mișcare, prin cuvintele și lucrarea Fiului Omului. Fiul Omului
întrupat exprima divinitatea lui Dumnezeu prin umanitatea Sa și transmitea omenirii

123
voia lui Dumnezeu. Iar prin exprimarea voii și firii lui Dumnezeu, El le dezvăluia
oamenilor și pe Dumnezeu Cel care nu poate fi văzut sau atins în tărâmul spiritual.
Ceea ce oamenii vedeau era Dumnezeu Însuși, tangibil, și din carne și oase. Așadar,
Fiul Omului întrupat făcea să fie concrete și umanizate lucrurile precum propria Lui
identitate, statutul, imaginea, firea și ceea ce El are și este. Deși înfățișarea externă
a Fiului Omului avea anumite limitări în privința imaginii lui Dumnezeu, esența Sa și
ceea ce El are și este erau cu totul capabile să reprezinte propria identitate și statutul
lui Dumnezeu – existau doar câteva diferențe în forma de exprimare. Indiferent dacă
este umanitatea sau divinitatea Fiului Omului, nu putem nega că El reprezenta
propria identitate și statutul lui Dumnezeu. În acest timp, totuși, Dumnezeu lucra prin
trup, vorbea din perspectiva trupului și stătea în fața omenirii cu identitatea și statutul
Fiului Omului, iar acest lucru le dădea oamenilor oportunitatea de a întâlni și a
experimenta cuvintele adevărate și lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul omenirii. Le
permitea, de asemenea, să înțeleagă divinitatea și măreția Lui în mijlocul smereniei,
precum și să dobândească o înțelegere preliminară și o definiție preliminară a
autenticității și realității lui Dumnezeu.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

În timpul când L-a urmat pe Isus, Petru a avut multe păreri despre El și L-a
judecat întotdeauna din propria sa perspectivă. Deși a avut un anumit grad de
înțelegere a Duhului, Petru nu a fost foarte luminat, de aceea și cuvintele lui, când a
spus: „Trebuie să Îl urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L recunosc pe
Cel ales de Duhul Sfânt”. El nu a înțeles lucrurile pe care le-a făcut Isus și nu a primit
nicio luminare. După ce L-a urmat o vreme, a devenit interesat de ceea ce făcea și
spunea El, și de Isus Însuși. A ajuns să simtă că Isus inspira atât afecțiune, cât și
respect; îi plăcea să se asocieze cu El și să rămână alături de El, iar ascultarea
cuvintelor lui Isus îi dădea provizii și ajutor. De-a lungul timpului când L-a urmat pe
Isus, Petru a observat și a pus la inimă totul despre viața Lui: acțiunile, cuvintele,
mișcările și expresiile Lui. A dobândit o înțelegere adâncă a faptului că Isus nu era
ca oamenii obișnuiți. Cu toate că înfățișarea Lui omenească era extrem de obișnuită,
El era plin de iubire, compasiune și toleranță față de om. Tot ce făcea sau spunea

124
era de mare ajutor pentru alții și, alături de El, Petru a văzut și a învățat lucruri pe
care nu le mai văzuse sau avusese înainte. El a văzut că, deși Isus nu avea nicio
statură impresionată, nicio umanitate neobișnuită, El avea un aer cu adevărat
extraordinar și neobișnuit în jurul Lui. Deși Petru nu și-a putut explica pe deplin acest
lucru, el a putut vedea că Isus acționa în mod diferit de toți ceilalți, pentru că El făcea
lucruri extrem de diferite de cele făcute de omul obișnuit. Din timpul petrecut în
contact cu Isus, Petru și-a dat seama și că Dumnezeu avea caracterul diferit de cel
al unui om obișnuit. El acționa, mereu, în mod constant și niciodată cu grabă,
niciodată nu exagera și nici nu subestima un subiect și Își conducea viața într-un mod
care era atât normal, cât și admirabil. În conversație, Isus era elegant și grațios,
deschis și vesel, dar senin, și nu Și-a pierdut niciodată demnitatea în executarea
lucrării Lui. Petru a văzut că Isus era, uneori, taciturn, dar, alteori, vorbea neîncetat.
Era, uneori, atât de fericit, încât devenea sprinten și plin de viață ca un porumbel,
dar, uneori, se întrista atât, încât nu vorbea deloc, ca și cum ar fi fost o mamă bătută
de vreme. Câteodată, era plin de mânie, ca un brav soldat atacând ca să ucidă
dușmani și, uneori, chiar ca un leu furios. Uneori râdea; alteori Se ruga și plângea.
Indiferent de modul în care acționa Isus, Petru a ajuns să aibă o iubire și un respect
fără limite pentru El. Râsul lui Isus îl umplea de fericire, tristețea Lui îl afunda în
durere, mânia Lui îl înfricoșa, în timp ce mila, iertarea și strictețea Lui îl făceau să
ajungă să-L iubească, cu adevărat, pe Isus, dezvoltând o adevărată venerație și dor
adevărat față de El. Desigur, doar treptat a ajuns Petru să înțeleagă toate aceste
lucruri, odată ce trăise alături de Isus vreme de câțiva ani.
Fragment din „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus” în Cuvântul Se arată în trup

Frumusețea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa: doar când

experimentează lucrarea Sa pot oamenii să-I descopere frumusețea, doar în
experiențele lor actuale pot ei să aprecieze frumusețea lui Dumnezeu, și fără a o
observa în viața reală, nimeni nu poate descoperi frumusețea lui Dumnezeu. Există
atât de multe lucruri de iubit la Dumnezeu, dar fără a interacționa efectiv cu El,
oamenii sunt incapabili să le descopere. Ceea ce înseamnă că, dacă Dumnezeu nu
S-ar fi întrupat, oamenii ar fi fost incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, și
dacă ei ar fi incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, ei, de asemenea, ar fi

125
incapabili să Îi experimenteze lucrarea – și astfel, iubirea lor pentru Dumnezeu ar fi
contaminată cu multă falsitate și imaginație. Iubirea pentru Dumnezeu din ceruri nu
este la fel de reală ca iubirea pentru Dumnezeul de pe pământ, căci cunoașterea
lui Dumnezeu din ceruri de către oameni este construită pe închipuirile lor, mai
degrabă decât pe ceea ce au văzut cu proprii lor ochi și ce au experimentat ei
personal. Când Dumnezeu vine pe pământ, oamenii pot să Îi privească faptele reale
și frumusețea Sa și ei pot vedea totul din firea Sa practică și normală, toate acestea
fiind de o mie de ori mai reale decât cunoașterea lui Dumnezeu din cer. Indiferent
cât de mult oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu din cer, nu există nimic real la această
iubire și este plină de idei umane. Indiferent cât de mică este iubirea lor pentru
Dumnezeu de pe pământ, iubirea lor este reală; chiar dacă există doar puțin din ea,
ea este tot reală. Dumnezeu îi face pe oameni să Îl cunoască prin lucrare adevărată,
și prin această cunoaștere El le câștigă dragostea. Este ca și cu Petru: dacă el nu
ar fi trăit cu Isus, ar fi fost imposibil pentru el să-L adore pe Isus. La fel era și
loialitatea sa către Isus, construită pe interacțiunea lui cu Isus. Pentru a-l face pe
om să-L iubească, Dumnezeu a venit printre oameni și trăiește împreună cu
oamenii și tot ceea îl face pe om să vadă și să experimenteze este realitatea lui
Dumnezeu.
Fragment din „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

în Cuvântul Se arată în trup

Grupul de oameni pe care Dumnezeu întrupat dorește să îi câștige astăzi este

alcătuit din cei care se conformează voinței Lui. Oamenii trebuie numai să se supună
lucrării Lui, nu să se preocupe mereu cu idei despre Dumnezeul din ceruri, să
trăiască în incertitudine sau să facă lucrurile dificile pentru Dumnezeul întrupat. Cei
care sunt capabili să I se supună Lui sunt aceia care Îi ascultă cuvintele și se supun
în mod absolut aranjamentelor Lui. Acești oameni nu se gândesc absolut deloc la
cum este cu adevărat Dumnezeul din ceruri sau ce fel de lucrare face în prezent
Dumnezeul din ceruri în omenire, ci își dau cu totul inimile lui Dumnezeu pe pământ
și își așază întreaga ființă în fața Lui. Nu se gândesc niciodată la propria lor siguranță
și nu fac mare caz de normalitatea și caracterul practic al Dumnezeului întrupat. Cei
care se supun Dumnezeului întrupat pot fi desăvârșiți de către El. Cei care cred în

126
Dumnezeul din ceruri nu vor câștiga nimic. Asta pentru că nu Dumnezeul din ceruri,
ci Dumnezeul de pe pământ este cel care acordă oamenilor promisiunile și
binecuvântările. Oamenii nu ar trebui să-L amplifice mereu pe Dumnezeul din ceruri
și să-L vadă pe Dumnezeul pe pământ ca pe o persoană medie. Acest lucru este
nedrept. Dumnezeul din ceruri este măreț și minunat, cu înțelepciune extraordinară,
dar acesta nu există deloc. Dumnezeu pe pământ este foarte mediocru și
nesemnificativ ; El este, de asemenea, foarte normal. El nu are o minte extraordinară
sau fapte cutremurătoare. El doar vorbește într-o manieră foarte normală și concretă.
În timp ce El nu vorbește prin tunet și nu invocă vântul și ploaia, El este cu adevărat
întruparea lui Dumnezeu din ceruri și este cu adevărat Dumnezeu trăind printre
oameni. Oamenii nu trebuie să-L amplifice pe cel pe care sunt capabili să-L înțeleagă
și care corespunde propriilor lor imaginații drept Dumnezeu sau să-L vadă pe Cel pe
care nu-L pot accepta și nu și-l pot sub nicio formă imagina ca fiind umil. Toate
acestea reprezintă rebeliunea oamenilor ; toate acestea sunt sursa rezistenței
omenirii în fața lui Dumnezeu.
Fragment din „Oamenii care pot fi absolut supuși caracterului practic al lui Dumnezeu sunt

aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

II. Adevărurile despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu
de mântuire a omenirii

1. Scopurile celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de gestionare a

omenirii
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Întregul Meu plan de gestionare (planul mântuirii), un plan ce se întinde pe o
perioadă de 6.000 de ani, cuprinde trei etape sau trei epoci: Epoca Legii de la
începuturi; Epoca Harului (care este şi Epoca Răscumpărării) şi Epoca Împărăţiei din
zilele de pe urmă. Lucrarea Mea în aceste trei epoci diferă în conţinut în funcţie de

127
specificul fiecărei epoci, dar, în fiecare etapă, corespunde nevoilor omului – sau,
pentru a fi mai exact, este făcută în funcţie de şiretlicurile pe care Satana le
întrebuințează în războiul pe care-l port cu el. Scopul lucrării Mele este de a-l înfrânge
pe Satana, pentru ca înţelepciunea şi atotputernicia Mea să se manifeste, de a
demasca toate şiretlicurile Satanei şi, în acest mod, de a mântui întreaga rasă umană
care trăieşte sub domeniul lui. Este de a-Mi arăta înţelepciunea şi atotputernicia şi
de a dezvălui urâţenia insuportabilă a Satanei; și mai mult, este ca să le permită
ființelor create să facă diferenţa între bine şi rău, să ştie că Eu sunt Cârmuitorul
tuturor lucrurilor, să vadă limpede că Satana este duşmanul umanităţii, un degenerat,
cel rău, şi ca să-și dea cert seama de diferenţa dintre bine şi rău, dintre adevăr şi
minciună, sfințenie și ticăloșie şi ce este măreţ şi ce este josnic. În acest fel,
umanitatea ignorantă va putea să fie martoră pentru Mine că nu sunt Eu cel care
corupe umanitatea şi că doar Eu – Creatorul – pot să mântuiesc umanitatea, să ofer
omului lucruri de care poate să se bucure; şi vor ajunge să ştie că Eu sunt
Cârmuitorul tuturor lucrurilor, iar Satana este doar una dintre făpturile pe care le-am
creat şi care mai apoi s-au întors împotriva Mea. Planul meu de gestionare de 6.000
de ani este împărţit în trei etape, iar Eu lucrez astfel pentru a obţine efectul de a le
permite ființelor create să-Mi fie matore și să-Mi înțeleagă voia şi să știe că Eu sunt
adevărul.
Fragment din „Povestea adevărată din spatele lucrării în Epoca Răscumpărării”

în Cuvântul Se arată în trup

Scopul celor trei etape ale lucrării este mântuirea întregii omeniri – ceea ce
înseamnă completa mântuire a omului de sub domeniul Satanei. Cu toate că fiecare
dintre cele trei etape ale lucrării are un obiectiv și o semnificație diferite, fiecare este
parte a lucrării de mântuire a omenirii și este o lucrare de mântuire diferită,
desfășurată conform cerințelor omenirii.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, mai întâi vom recapitula gândurile, ideile și fiecare mișcare a lui
Dumnezeu de când a creat oamenii și ne vom uita la lucrarea pe care a desfășurat-

128
o de la crearea lumii și până la începutul oficial al Epocii Harului. Putem atunci să
descoperim care dintre gândurile și ideile lui Dumnezeu sunt necunoscute pentru om
și de acolo putem să clarificăm ordinea planului lui Dumnezeu de gestionare (planului
mântuirii) și putem să înțelegem detaliat contextul în care Dumnezeu a creat lucrarea
Sa de gestionare, sursa acesteia și procesul de dezvoltare și, de asemenea, să
înțelegem în întregime rezultatele pe care le așteaptă El de la lucrarea Sa de
gestionare – adică, partea esențială și scopul lucrării Sale de gestionare. Pentru a
înțelege aceste lucruri trebuie să ne întoarcem într-o vreme îndepărtată, liniștită și
tăcută când nu existau oameni…
Când Dumnezeu S-a ridicat din patul Său, primul Lui gând a fost acesta: să
creeze o persoană vie, o ființă umană, reală – cineva cu care să trăiască și care să
fie tovarășul Său constant. Această persoană putea să-L asculte și Dumnezeu putea
să Se încreadă în el și să vorbească cu el. Apoi, pentru prima oară, Dumnezeu a luat
un pumn de țărână și a folosit-o pentru a crea prima persoană vie pe care Și-a
imaginat-o, apoi i-a dat acestei făpturi vii un nume – Adam. Odată ce Dumnezeu
câștigase această persoană care trăia și respira, cum S-a simțit? Pentru prima dată,
El a simțit bucuria de a avea o persoană iubită, un tovarăș. A simțit, de asemenea,
pentru prima oară, responsabilitatea de a fi un tată și grija care vine odată cu aceasta.
Această persoană care trăia și respira I-a adus fericire și bucurie lui Dumnezeu; El
S-a simțit alinat pentru prima oară. Acesta a fost primul lucru pe care Dumnezeu îl
făcuse vreodată care nu fusese îndeplinit cu gândurile sau chiar cu cuvintele Sale, ci
fusese făcut cu propriile Sale mâini. Când acest fel de ființă – o persoană care respira
și trăia – a stat în fața lui Dumnezeu, făcută din carne și oase, cu corp și formă și
capabilă să vorbească cu Dumnezeu, El a trăit un fel de bucurie pe care nu o mai
simțise înainte. A simțit cu adevărat responsabilitatea Sa, iar această ființă umană
nu numai că Îi atingea corzile sufletului, dar fiecare mică mișcare a sa Îl impresiona
și Îi încălzea inima. Deci, când această ființă a stat înaintea lui Dumnezeu, a fost
prima oară când S-a gândit să câștige mai mulți oameni asemenea. Asta a fost seria
de evenimente care a început cu acest prim gând pe care Dumnezeu l-a avut. Pentru
Dumnezeu, toate aceste evenimente aveau loc pentru prima oară, dar în cadrul
acestor prime evenimente, indiferent ce simțea El în acel moment – bucurie,
responsabilitate, grijă – nu exista nimeni cu care să le împartă. Începând cu acel

129
moment, Dumnezeu a simțit cu adevărat o tristețe și o singurătate pe care nu le
simțise vreodată înainte. El a simțit că ființele umane nu puteau să accepte sau să
înțeleagă iubirea și grija Lui sau intențiile Sale pentru omenire, așadar, tot a simțit
durere și suferință în inima Sa. Deși făcuse aceste lucruri pentru om, omul nu era
conștient de acestea și nu le înțelegea. Pe lângă fericirea, bucuria și alinarea pe care
omul I le aducea, curând, împreună cu acestea, au apărut și primele Lui sentimente
de suferință și singurătate. Acestea erau gândurile și sentimentele lui Dumnezeu din
acel moment. În timp ce Dumnezeu făcea toate aceste lucruri, în inima Lui, trecea
de la bucurie la suferință și de la suferință la durere, toate amestecate cu neliniște.
Tot ceea ce voia să facă era să Se grăbească să permită acestei persoane, acestei
rase umane, să cunoască ceea ce exista în inima Sa și să înțeleagă cât mai curând
intențiile Sale. Atunci, oamenii puteau să devină discipolii Lui și să fie în acord cu El.
Ei nu aveau să Îl mai asculte pe Dumnezeu vorbind, ci aveau să rămână fără cuvinte;
ei aveau să cunoască modul în care să I se alăture lui Dumnezeu în lucrarea Sa; mai
presus de toate, ei aveau să nu mai fie oameni indiferenți la cerințele Lui. Aceste
prime lucruri pe care Dumnezeu le-a dus la îndeplinire sunt foarte importante și au o
mare valoare pentru planul Lui de gestionare (planul mântuirii) și pentru ființele
umane de astăzi.
După crearea tuturor lucrurilor și oamenilor, Dumnezeu nu S-a odihnit. El abia
aștepta să-Și îndeplinească gestionarea și abia aștepta să câștige poporul pe care îl
iubea atât de mult din rândul omenirii.
[…] Dumnezeu consideră această situație a gestionării omenirii, a mântuirii
oamenilor, ca fiind mai importantă decât orice altceva. El face aceste lucruri nu numai
cu mintea Sa, nici doar prin cuvintele Sale și, în special, nu o face întâmplător – El
face toate aceste lucruri cu un plan, cu un scop, cu standarde și cu voia Sa. Este clar
că această lucrare de a mântui omenirea are o mare importanță, atât pentru
Dumnezeu, cât și pentru om. Indiferent cât de dificilă este lucrarea, indiferent cât de
mari sunt obstacolele, indiferent cât de slabi sunt oamenii sau cât de profundă este
răzvrătirea omenirii, nimic din toate acestea nu sunt dificile pentru Dumnezeu.
Dumnezeu Se agită, depunând eforturi susținute și gestionând lucrarea pe care El
Însuși dorește să o îndeplinească. El, de asemenea, aranjează totul și conduce toți
oamenii și lucrarea pe care dorește să o finalizeze – niciunul dintre aceste lucruri nu

130
a mai fost făcut înainte. Este prima dată când Dumnezeu a folosit aceste metode și
a plătit un preț mare pentru acest proiect major de gestionare și mântuire a omenirii.
În timp ce Dumnezeu îndeplinește această lucrare, puțin câte puțin, El Își exprimă
truda față de oameni fără rezerve, ceea ce El are și este, înțelepciunea și
atotputernicia și fiecare aspect al firii Sale. El dezvăluie fără rezerve toate acestea
omenirii puțin câte puțin, dezvăluind și exprimând aceste lucruri așa cum nu a mai
făcut-o vreodată înainte. Deci, în întreg universul, pe lângă oamenii pe care
Dumnezeu dorește să-i gestioneze și să-i mântuiască, nu au existat niciodată făpturi
care să fie atât de apropiate de Dumnezeu, care să aibă o astfel de relație apropiată
cu El. În inima Sa, omenirea pe care El dorește să o gestioneze și să o mântuiască
este cea mai importantă și El apreciază această omenire mai presus de orice altceva;
chiar dacă El a plătit un preț mare pentru oameni și chiar dacă este rănit și sfidat în
mod continuu de ei, El nu renunță niciodată la ei și continuă neobosit în lucrarea Sa,
fără plângeri sau regrete. Asta pentru că El știe că mai devreme sau mai târziu,
oamenii se vor trezi într-o zi la apelul Său și vor fi impresionați de cuvintele Sale, vor
recunoaște că El este Domnul creației și se vor întoarce la dreapta Lui…
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Indiferent de ce face Dumnezeu sau de mijloacele prin care face acel lucru,
indiferent de cost sau de obiectivul Său, scopul acțiunilor Sale nu se schimbă. Scopul
Său este de a prelucra în om cuvintele lui Dumnezeu, cerințele lui Dumnezeu și voia
lui Dumnezeu pentru om; cu alte cuvinte, este de a lucra în om tot ceea ce Dumnezeu
consideră a fi pozitiv în conformitate cu etapele Sale, permițându-i omului să
înțeleagă inima și esența lui Dumnezeu și să se supună suveranităţii și
aranjamentelor Lui și, astfel, de a permite omului să obțină frica de Dumnezeu și
ferirea de rău – toate acestea fiind un aspect al scopului lui Dumnezeu în tot ceea ce
face El. Celălalt aspect este că, deoarece Satana este contrastul și obiectul care
slujeşte în lucrarea lui Dumnezeu, omul este deseori dat Satanei; acesta este mijlocul
pe care Dumnezeu îl utilizează pentru a le permite oamenilor să vadă viclenia,
urâțenia și caracterul vrednic de dispreț ale Satanei în mijlocul ispitelor și atacurilor
acestuia, făcându-i astfel pe oameni să-l urască pe Satana și să poată cunoaște și

131
recunoaște ceea ce este negativ. Acest proces le permite să se elibereze treptat de
sub controlul Satanei și de acuzațiile, intervenţia și atacurile lui – până când,
mulțumită cuvintelor lui Dumnezeu, cunoașterii și ascultării lor faţă de El, a credinței
lor în El și a fricii de El, ei triumfă asupra atacurilor Satanei și asupra acuzațiilor
Satanei; doar atunci vor fi fost ei eliberați pe deplin de sub domeniul Satanei.
Eliberarea oamenilor înseamnă că Satana a fost înfrânt, înseamnă că ei nu mai sunt
mâncarea din gura Satanei – că, în loc să îi înghită, Satana i-a abandonat. Aceasta
este deoarece astfel de oameni sunt drepți, pentru că au credință, ascultare și frică
față de Dumnezeu și deoarece se despart cu totul de Satana. Ei îl rușinează pe
Satana, fac un laș din acesta și îl înving cu totul. Convingerea lor în a-L urma pe
Dumnezeu și ascultarea și frica lor de Dumnezeu îl înving pe Satana și îl fac să
renunțe pe deplin la ei. Doar astfel de oameni au fost cu adevărat câștigați de
Dumnezeu și acesta este obiectivul suprem al lui Dumnezeu în a-l mântui pe om.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”

în Cuvântul Se arată în trup

Aceasta este gestionarea lui Dumnezeu: să dea omenirea Satanei – o omenire

care nu știe ce este Dumnezeu, ce este Creatorul, cum să se închine lui Dumnezeu
și de ce este necesar să se supună lui Dumnezeu – și să dea frâu liber corupției
Satanei. Pas cu pas, Dumnezeu recuperează apoi omul din mâinile Satanei, până
când omul se închină pe deplin lui Dumnezeu și îl respinge pe Satana. Aceasta este
gestionarea lui Dumnezeu. Toate acestea sună ca o poveste mitică; și pare uimitor.
Oamenii simt că este ca o poveste mitică, și asta pentru că nu au nicio bănuială
despre cât de multe s-au petrecut cu omul în ultimele câteva mii de ani, cu atât mai
puțin știu câte povestiri au existat în întinderea acestui univers. Mai mult decât atât,
asta pentru că ei nu pot aprecia lumea mai surprinzătoare și mai înfricoșătoare care
există dincolo de lumea materială, dar pe care ochii lor muritori îi împiedică să o vadă.
Pare de neînțeles pentru om, și asta pentru că omul nu înțelege semnificația mântuirii
omenirii de către Dumnezeu și semnificația lucrării de gestionare a lui Dumnezeu, și
nu înțelege cum vrea Dumnezeu, în cele din urmă, să fie omenirea. Este o omenire
asemănătoare cu Adam și Eva, necoruptă de Satana? Nu! Gestionarea lui
Dumnezeu este pentru a câștiga un grup de oameni care se închină lui Dumnezeu

132
și se supun Lui. Această omenire a fost coruptă de Satana, dar nu mai vede pe
Satana ca fiind tatăl ei; ea recunoaște chipul urât al Satanei și îl respinge și vine
înaintea lui Dumnezeu pentru a accepta judecata și mustrarea Sa. Ea știe ce este
urât și cum contrastează cu ceea ce este sfânt și recunoaște măreția lui Dumnezeu
și răul Satanei. O astfel de omenire nu va mai lucra pentru Satana, nici nu se va
închina Satanei, nici nu va proslăvi pe Satana. Asta pentru că sunt un grup de oameni
care au fost cu adevărat câștigați de Dumnezeu. Aceasta este semnificația
gestionării omenirii de către Dumnezeu. […]
Dragostea și compasiunea lui Dumnezeu pătrund în fiecare detaliu al lucrării
Sale de gestionare și, indiferent dacă oamenii sunt capabili sau nu să înțeleagă
intențiile bune ale lui Dumnezeu, El continuă să facă neobosit lucrarea pe care
intenționează să o ducă la bun sfârșit. Indiferent de cât de mult înțeleg oamenii din
gestionarea lui Dumnezeu, beneficiile și asistența lucrării făcute de Dumnezeu pot fi
apreciate de toți. Poate că astăzi nu ai simțit nici dragostea, nici viața oferite de
Dumnezeu, dar atâta timp cât nu-L părăsești pe Dumnezeu și nu renunți la hotărârea
ta de a căuta adevărul, atunci va fi întotdeauna o zi când Dumnezeu îți va zâmbi.
Căci scopul lucrării de gestionare a lui Dumnezeu este de a recupera omenirea care
se află sub stăpânirea Satanei, nu de a abandona omenirea care a fost coruptă de
Satana și care se opune lui Dumnezeu.
Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu a creat omenirea și a așezat-o pe pământ, pe care El a condus-o

până în ziua de azi. Apoi, El a mântuit omenirea și a servit ca jertfă de păcat pentru
omenire. În final, El tot trebuie să cucerească omenirea, să salveze cu totul omenirea
și să-i restituie asemănarea inițială. Aceasta este lucrarea în care S-a angajat El de
la început la sfârșit – de a-i reda omului imaginea și asemănarea sa inițială. El Își va
întemeia împărăția și va restitui asemănarea originală a omului, însemnând că El Îşi
va restaura autoritatea pe pământ și în toată creația. Omul și-a pierdut inima
temătoare de Dumnezeu după ce a fost corupt de Satana și și-a pierdut acea funcție
pe care ar trebui să o aibă una dintre creaturile lui Dumnezeu, devenind un inamic
nesupus lui Dumnezeu. Omul a trăit sub stăpânirea Satanei și a urmat ordinele

133
Satanei; astfel, Dumnezeu nu a avut cum să lucreze printre creaturile Sale și a fost
incapabil, cu atât mai mult, să câștige frica din partea creaturilor Sale. Omul a fost
creat de Dumnezeu și ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu, dar, de fapt, I-a întors
spatele și l-a venerat pe Satana. Satana a devenit idolul în inima omului. Astfel,
Dumnezeu Și-a pierdut locul în inima omului, cu alte cuvinte, a pierdut semnificația
creării omului de către El și, pentru a o restabili, trebuie să restabilească asemănarea
inițială a omului și să scape omul de natura sa coruptă. Pentru a-l recupera pe om
de la Satana, El trebuie să-l salveze pe om de păcat. Doar așa poate să restabilească
treptat asemănarea inițială a omului și funcția inițială a acestuia și, în cele din urmă,
să-Şi restaureze Împărăţia. Distrugerea supremă a acelor fii ai nesupunerii va fi
săvârșită, de asemenea, pentru a-i permite omului să-L slăvească mai bine pe
Dumnezeu și să trăiască mai bine pe pământ. Din moment ce Dumnezeu l-a creat
pe om, El îl va face pe om să-L slăvească; iar pentru că vrea să-i redea omului funcția
inițială, i-o va reda complet și fără nicio alterare. Restaurarea autorității Sale
înseamnă a-l face pe om să-L slăvească și să-L asculte; înseamnă că El îl va face
pe om să trăiască datorită Lui și îi va face pe dușmanii Săi să piară datorită autorității
Sale; înseamnă că va face ca fiecare parte din El să persiste în omenire, și fără nicio
rezistență din partea omului. Împărăția pe care vrea să o întemeieze este propria Sa
împărăție. Umanitatea pe care Și-o dorește este una care-L slăvește, una care Îi este
pe deplin supusă și care Îi poartă gloria. Dacă El nu va salva umanitatea coruptă,
sensul creării omului de către El se va spulbera; nu va mai avea autoritate în rândul
oamenilor, iar împărăția Lui nu va mai putea exista pe pământ. Dacă El nu-i va
distruge pe acei dușmani care nu I se supun, nu-Și va putea obține gloria completă,
nici nu va putea să-Și întemeieze împărăția pe pământ. Acestea sunt simbolurile
finalizării lucrării Sale și simbolurile finalizării marii realizări ale Sale: de a distruge în
totalitate pe aceia dintre oameni care nu Îi sunt supuși și de a le oferi odihnă celor
care au fost desăvârşiţi. Când umanității i se va reda asemănarea originală, când
umanitatea va putea să-și îndeplinească respectivele datorii, să-și păstreze locul și
să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi obținut pe
pământ un grup de oameni care Îl venerează și de asemenea, va fi întemeiat o
Împărăție pe pământ, care Îl venerează. El va avea victorie eternă pe pământ și aceia
care I se opun vor pieri pentru toată eternitatea. Aceasta va restaura intențiile Sale

134
originale în crearea omului; Îi va restaura intenția în crearea tuturor lucrurilor și, de
asemenea, Îi va restaura autoritatea pe pământ, autoritatea Lui printre toate lucrurile
și printre dușmanii Săi. Acestea sunt simbolurile victoriei Sale totale. De acum înainte,
umanitatea va intra în odihnă și va intra într-o viață care urmează calea cea dreaptă.
Dumnezeu, de asemenea, va intra în odihna eternă cu omul și va intra într-o viață
eternă, împărțită de Dumnezeu și de om. Murdăria și neascultarea de pe pământ vor
dispărea, ca și tânguirea. Tot ce se opune pe pământ lui Dumnezeu nu va exista.
Doar Dumnezeu și acei oameni pe care El i-a mântuit vor rămâne; doar creația Lui
va rămâne.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Când cele trei etape ale lucrării ajung la final, va fi făcut un grup al acelora care
depun mărturie pentru Dumnezeu, un grup al celor care-L cunosc pe Dumnezeu.
Acești oameni Îl vor cunoaște cu toții pe Dumnezeu și vor fi în stare să pună adevărul
în practică. Ei vor poseda umanitate și rațiune și vor cunoaște cu toții cele trei etape
ale lucrării de mântuire a lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea care va fi realizată la
sfârșit și acești oameni sunt cristalizarea lucrării de gestionare de 6000 de ani și sunt
cea mai puternică mărturie a înfrângerii finale a Satanei.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

După ce Și-a îndeplinit cei 6.000 de ani de lucrare până în ziua de astăzi,
Dumnezeu a dezvăluit deja multe dintre faptele Sale, în primul rând pentru a-l învinge
pe Satana și a salva întreaga umanitate. El folosește această ocazie pentru a permite
la tot ceea ce este în cer, la tot ceea ce se află pe pământ, tuturor celor din mări,
precum și oricărui ultim obiect al creației lui Dumnezeu pe pământ să vadă
atotputernicia lui Dumnezeu și să vadă toate faptele lui Dumnezeu. El folosește
ocazia de a-l învinge pe Satana să dezvăluie toate faptele lui umanității și să le
permită oamenilor să-L laude și să-I preamărească înțelepciunea de a-l învinge pe
Satana. Totul pe pământ, în ceruri și în mări Îi aduce slavă, laudă atotputernicia Lui,
laudă toate faptele Lui și strigă numele Lui sfânt. Aceasta este dovada înfrângerii
Satanei; este o dovadă a cuceririi Satanei; mai important, este dovada mântuirii

135
umanității de către El. Întreaga creație a lui Dumnezeu Îi aduce slavă, Îl laudă pentru
că l-a învins pe dușmanul Său și se întoarce victorios și Îl laudă pe El ca pe marele
Rege învingător. Scopul Lui nu este numai de a-l învinge pe Satana, așa că lucrarea
Lui a continuat timp de 6 000 de ani. El folosește înfrângerea lui Satan pentru a salva
omenirea; El folosește înfrângerea lui Satan pentru a descoperi toate faptele Sale și
pentru a descoperi toată gloria Lui. El va obține slava și toată mulțimea îngerilor va
vedea toată slava Lui. Mesagerii din cer, oamenii de pe pământ și toată creația de
pe pământ vor vedea slava Creatorului. Aceasta este lucrarea pe care El o face.
Creația Lui din ceruri și de pe pământ va vedea toată gloria Lui și El se va întoarce
triumfător după ce va învinge pe Satana și va lăsa omenirea să-L laude. Astfel, el va
realiza cu succes ambele aspecte. În cele din urmă, toată omenirea va fi cucerită de
El și El va distruge pe oricine se opune sau se revoltă, adică va șterge pe toți cei
care îi aparțin Satanei.
Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrez pe pământ de mii de ani și până în ziua de azi Îmi realizez lucrarea tot în
acest fel. Deși există foarte multe elemente incluse în lucrarea Mea, scopul acestei
lucrări rămâne neschimbat; așa cum, de exemplu, chiar dacă sunt plin de judecată
și mustrare față de om, ceea ce fac este tot de dragul mântuirii lui, de dragul unei
mai bune răspândiri a Evangheliei și pentru extinderea lucrării Mele între toate
națiunile Neamurilor, odată ce omul a fost făcut complet. […] Astfel, în această epocă
din urmă, numele Meu va fi mărit printre națiunile Neamurilor încât faptele Mele vor
fi văzute de Neamuri, și Mă vor numi Cel Atotputernic datorită faptelor Mele și
Cuvintele Mele să se împlinească curând. Voi face cunoscut tuturor oamenilor că nu
sunt numai Dumnezeul israeliților, ci și Dumnezeul tuturor națiunilor Neamurilor, chiar
și al acelora pe care le-am blestemat. Voi lăsa pe toți oamenii să vadă că Eu sunt
Dumnezeul întregii creații. Aceasta este lucrarea Mea cea mai mare, scopul planului
Meu de lucru pentru zilele de pe urmă și singura lucrare care trebuie îndeplinită în
acele zile.
Fragment din „Lucrarea de răspândire a Evangheliei este și lucrarea de mântuire a omului”

în Cuvântul Se arată în trup

136
 2. Scopul și semnificația fiecăreia dintre cele trei etape ale lucrării lui
Dumnezeu
(1) Scopul și semnificația lucrării lui Dumnezeu din Epoca Legii
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea pe care Iahve a făcut-o cu israeliții a stabilit pentru omenire locul
pământesc al originii lui Dumnezeu, care era și locul sacru al prezenței Sale. El Și-a
limitat lucrarea la poporul lui Israel. La început, El nu a lucrat în afara Israelului; în
schimb, a ales un popor pe care l-a găsit potrivit pentru a-Și limita sfera lucrării Sale.
Israel este locul unde Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, iar din pământul acelui
loc, Iahve l-a făcut pe om; acest loc a devenit baza lucrării Sale pe pământ. Israeliții,
care erau urmași ai lui Noe și, de asemenea, descendenți ai lui Adam, au fost temelia
umană a lucrării lui Iahve pe pământ.
În acel moment, semnificația, scopul și etapele lucrării lui Iahve în Israel au fost
să inițieze pe întregul pământ lucrarea Sa care, având Israelul drept centru, s-a
răspândit treptat printre toate neamurile non-evreiești. Acesta este principiul conform
căruia El lucrează în tot universul pentru a stabili un model și apoi pentru a-l extinde
până când toate ființele din univers vor fi primit Evanghelia Lui. Primii israeliți au fost
descendenții lui Noe. Acești oameni au fost înzestrați doar cu suflarea lui Iahve și au
înțeles suficient încât să aibă grijă de necesitățile de bază ale vieții, dar ei n-au știut
ce fel de Dumnezeu era Iahve și nici care era voința Lui față de om, cu atât mai puțin
cum ar trebui prețuit Domnul întregii creații. Cât despre existența unor reguli și legi
care ar trebui respectate, precum și despre lucrarea pe care ființele create s-ar cuveni
să o facă pentru Creator, descendenții lui Adam nu știau nimic despre aceste lucruri.
Tot ceea ce știau era că bărbatul trebuia să asude și să muncească pentru a-și
întreține familia și că femeia trebuia să se supună soțului ei și să perpetueze rasa
umană creată de Iahve. Cu alte cuvinte, acest popor, căruia i s-a dat doar suflarea și
viața lui Iahve, nu a știut nimic despre modul în care să respecte legile lui Dumnezeu
sau cum să-L mulțumească pe Domnul întregii creații. Ei au înțeles prea puțin.
Așadar, chiar dacă nu era nimic necinstit sau înșelător în inimile lor, iar invidia ori
cearta apăreau destul de rar între ei, cu toate acestea, ei nu aveau nici o cunoaștere
sau înțelegere despre Iahve, Domnul întregii creații. Acești strămoși ai omului au știut
numai să mănânce și să se bucure de lucrurile lui Iahve, fără a ști însă să-L onoreze;

137
ei nu știau că Iahve este Acela căruia trebuie să I se închine în genunchi. Deci cum
au putut fi numiți aceștia creaturile Lui? Dacă așa stăteau lucrurile, atunci cuvintele
– „Iahve este Domnul întregii creații” și „El a creat omul pentru ca omul să-L poată
manifesta, să-L glorifice și să-L reprezinte” – n-ar fi fost rostite în zadar? Cum au
putut oamenii care nu Îl venerau pe Iahve să devină o mărturie a slavei Sale? Cum
au putut deveni ei manifestări ale slavei Sale? Oare cuvintele lui Iahve – „Eu l-am
creat pe om după chipul Meu” – n-ar fi devenit atunci o armă în mâinile lui Satan –
cel rău? N-ar fi devenit aceste cuvinte un semn de umilire la adresa creării omului de
către Iahve? Pentru a încheia această etapă a lucrării Sale, Iahve, după ce a creat
omenirea, n-a învățat-o și n-a călăuzit-o de la Adam până la Noe. De fapt, abia după
ce potopul a distrus lumea, El a început să-i călăuzească în mod oficial pe israeliți,
care erau urmașii lui Noe și, de asemenea, ai lui Adam. Lucrarea și cuvântările Sale
din Israel au oferit îndrumare întregului popor al lui Israel care trăia pe acel pământ
și, astfel, omenirea a văzut că Iahve nu numai că a putut da omului suflare ca acesta
să primească viață de la El și să devină din țărână o ființă umană creată, dar și că
poate distruge omenirea, o poate blestema și Își poate folosi toiagul pentru a o
conduce. De asemenea, au văzut că Iahve putea călăuzi viața omului pe pământ și
putea vorbi și lucra printre oameni, în funcție de orele zilei și ale nopții. El a făcut
lucrarea numai pentru ca ale Sale creaturi să știe că omul a apărut din țărâna culeasă
de El și, în plus, că omul a fost făcut de El. Și nu doar acest lucru, ci și faptul că
lucrarea pe care a început-o în Israel a fost menită pentru ca alte popoare și națiuni
(care, de fapt, nu erau diferite de Israel, ci mai degrabă se trăgeau din israeliți dar
erau toți descendenți ai lui Adam și ai Evei) să primească Evanghelia lui Iahve din
Israel, pentru ca toate ființele create din univers să-L poată onora pe Iahve,
recunoscându-I măreția. Dacă Iahve nu Și-ar fi început lucrarea în Israel, ci, în
schimb, după crearea omenirii, ar fi lăsat-o să trăiască pe pământ o viață lipsită de
griji, atunci în acest caz, datorită naturii fizice a omului (conform căreia omul nu poate
cunoaște niciodată lucrurile pe care nu le poate vedea, deci nu putea ști că Iahve a
creat omenirea și, cu atât mai puțin, de ce a făcut-o), omul n-ar fi aflat niciodată că
Iahve a fost Cel care l-a creat sau că El este Domnul întregii creații. Dacă Iahve ar fi
creat omul și l-ar fi plasat pe pământ și pur și simplu Și-ar fi scuturat praful de pe
mâini și ar fi plecat, mai degrabă decât să rămână printre oameni și să-i călăuzească

138
o vreme, atunci toată omenirea s-ar fi întors în nimicnicie; până și cerul, pământul și
toată puzderia de lucruri înfăptuite de El, ca și întreaga omenire, s-ar fi întors la o
stare de nimicnicie și, în plus, ar fi fost călcați în picioare de Satana. În felul acesta,
dorința lui Iahve ca „pe pământ, adică în mijlocul creației Sale, El să aibă un loc unde
să stea, un loc sfânt” ar fi fost spulberată. Așadar, după ce a creat omenirea, El a
reușit să rămână în mijlocul ei pentru a-i călăuzi pe oameni în viețile lor și pentru a le
vorbi din mijlocul ei – toate acestea pentru a-Și realiza dorința și pentru a-Și îndeplini
planul. Lucrarea pe care a făcut-o în Israel a fost menită doar pentru a servi planului
pe care El îlstabilise înainte de a crea toate lucrurile, de aceea, lucrarea Sa mai întâi
printre israeliți și crearea tuturor lucrurilor nu s-au aflat în contradicție, ci au fost
ambele destinate conducerii, lucrării și gloriei Sale și, de asemenea, adâncirii
semnificației creării omenirii. El a condus viața omului pe pământ timp de două mii
de ani după Noe, timp în care l-a învățat să înțeleagă cum să I se închine lui Iahve,
Domnul întregii creații, cum să-și conducă viața, cum să trăiască și, mai presus de
orice, cum să acționeze ca martor al lui Iahve, să-L asculte și să-L prețuiască,
lăudându-L chiar prin muzică, așa cum făcea David și preoții săi.
Fragment din „Lucrarea în Epoca Legii” în Cuvântul Se arată în trup

La început, îndrumarea omului în timpul Epocii Legii din Vechiul Testament a

fost precum îndrumarea vieții unui copil. Omenirea de la început a fost nou-născută
de Iahve; ei erau israeliții. Nu înțelegeau cum să I se închine lui Dumnezeu sau cum
să trăiască pe pământ. Ceea ce înseamnă că Iahve a creat omenirea, adică El i-a
creat pe Adam și pe Eva, dar El nu le-a dat abilitățile de a înțelege cum să I se închine
lui Iahve sau cum să urmeze legile lui Iahve pe pământ. Fără îndrumarea directă a
lui Iahve, nimeni nu putea ști asta direct, căci la început omul nu avea astfel de
abilități. Omul știa doar că Iahve era Dumnezeu, dar despre cum să I se închine, ce
tip de comportament ar putea fi considerat închinare față de El, cu ce fel de minte
trebuia cineva să I se închine sau ce să ofere ca închinare față de El: omul chiar nu
avea nicio idee. Omul știa doar cum să se bucure de ceea ce se poate bucura între
toate lucrurile create de Iahve, dar în privința a ce tip de viață pe pământ era demnă
de o făptură a lui Dumnezeu, el habar nu avea. Fără cineva care să o instruiască,
fără cineva care să o îndrume personal, această omenire nu ar fi dus niciodată o

139
viață corespunzătoare omenirii, ci ar fi fost ținută prizonieră pe furiș de către Satana.
Iahve a creat omenirea, adică, El a creat strămoșii omenirii, pe Eva și pe Adam, dar
El nu le-a acordat mai departe intelect sau înțelepciune. Deși ei deja trăiau pe pământ,
nu înțelegeau aproape nimic. Și astfel, lucrarea lui Iahve în crearea omenirii a fost
doar pe jumătate terminată și era departe de a fi finalizată. El formase doar un model
al omului din lut și îi dăduse suflarea Sa, dar fără a acorda omului suficientă înclinație
pentru a se închina Lui. La început, omul nu avea de gând să I se închine sau să se
teamă de El. Omul știa doar cum să asculte de cuvintele Sale, dar era ignorant față
de cunoașterea de bază referitoare la viața pe pământ sau regulile corespunzătoare
vieții umane. Și astfel, deși Iahve a creat bărbatul și femeia și a încheiat proiectul de
șapte zile, El nu a finalizat în niciun caz crearea omului, căci omul nu era decât o
carcasă și îi lipsea realitatea de a fi uman. Omul știa doar că Iahve era Cel care a
creat omenirea, dar el nu avea nici cea mai mică idee despre cum să respecte
cuvintele sau legile lui Iahve. Și astfel, după ce omenirea a luat ființă, lucrarea lui
Iahve era departe de a se fi terminat. El încă trebuia să îndrume pe deplin omenirea
pentru a veni înaintea Lui, pentru ca ei să poată trăi pe pământ împreună și să I se
închine și pentru ca ei să poată, cu îndrumarea Sa, să pășească pe calea dreaptă a
unei vieți normale omenești pe pământ. Doar atunci a fost complet terminată lucrarea
care fusese în principal condusă sub numele de Iahve; adică, doar atunci a fost
complet încheiată lucrarea lui Iahve de creare a lumii. Și astfel, după ce a creat
omenirea, El a trebui să ghideze viața omenirii pe pământ pentru câteva mii de ani,
pentru ca omenirea să poată să respecte decretele și legile Sale și să participe la
toate activitățile unei vieți normale omenești pe pământ. Doar atunci a fost lucrarea
lui Iahve complet terminată. El a preluat această lucrare după crearea omenirii și a
continuat-o până în epoca lui Iacob, când a transformat pe cei doisprezece fii ai lui
Iacob în cele doisprezece seminții ale lui Israel. Începând cu acel moment, tot poporul
lui Israel a devenit rasa umană care era oficial condusă de El pe pământ, iar Israel a
devenit locația specifică pe pământ unde El Își făcea lucrarea. Iahve a făcut acești
oameni primul grup de oameni asupra căruia El Și-a îndeplinit oficial lucrarea pe
pământ și El a făcut întreg ținutul lui Israel drept punctul de origine al lucrării Sale,
folosindu-i ca început al unei lucrări și mai mari, astfel încât toți oamenii născuți din
El pe pământ să știe cum să I se închine și cum să trăiască pe pământ. Și astfel,

140
faptele israeliților au devenit un exemplu de urmat de către oamenii Neamurilor, și
ceea ce a fost spus printre oamenii lui Israel au devenit cuvintele ascultate de
oamenii Neamurilor. Căci ei au fost primii care au primit legile și poruncile lui Iahve
și astfel, de asemenea, ei au fost primii care au cunoscut cum să respecte căile lui
Iahve. Ei au fost strămoșii rasei umane care au știut căile lui Iahve, precum și
reprezentanții rasei umane aleși de Iahve.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Deci, ați citit aceste reguli și principii ale epocii legii, da? Aceste reguli cuprind
oare o gamă largă? În primul rând, acoperă cele zece porunci, după care există
reguli pentru modul de construire a altarului și așa mai departe. Acestea sunt
urmate de reguli pentru păstrarea Sabatului și respectarea celor trei sărbători, după
care există reguli pentru jertfe. Ați văzut cât de multe feluri de jertfe există? Există
arderi-de-tot, jertfe de grâne, jertfe de pace, jertfe de păcate și așa mai departe,
care sunt urmate de reguli pentru jertfele preoților, inclusiv arderi-de-tot și jertfe de
grâne aduse de preoți și alte feluri de jertfe. Cele opt reguli sunt pentru consumarea
jertfelor aduse de preoți. Și apoi există reguli pentru ce ar trebui respectat în timpul
vieții oamenilor. Există specificări pentru multe aspecte ale vieții oamenilor, cum ar
fi reguli în privința a ce pot sau nu pot să mănânce, pentru purificarea femeilor după
naștere și pentru cei care au fost vindecați de lepră. În aceste reguli, Dumnezeu
merge până la a vorbi despre boală și există chiar câteva reguli pentru sacrificarea
oilor și vitelor, și așa mai departe. Oile și vitele au fost create de Dumnezeu și ar
trebui să le sacrificați în modul în care vă spune Dumnezeu; există, negreșit, un
motiv pentru cuvintele lui Dumnezeu, și este corect, fără îndoială, să acționați după
porunca lui Dumnezeu și cu siguranță spre beneficiul oamenilor! Există și sărbători
și reguli de urmat, precum ziua Sabatului, Paștele și altele – Dumnezeu a vorbit
despre toate acestea. Să ne uităm la ultimele: alte reguli – aprinderea candelelor,
anul de veselie, răscumpărarea pământului, realizarea legămintelor, oferirea
zeciuielilor și așa mai departe. Acestea cuprind oare o gamă largă? Primul lucru
despre care trebuie să vorbim este chestiunea jertfelor oamenilor, apoi sunt regulile
pentru furt și despăgubire și respectarea zilei Sabatului…; este implicat fiecare
dintre detaliile vieții. Și anume, când Dumnezeu a început lucrarea oficială a

141
planului Său de gestionare, El a stabilit multe reguli care trebuiau urmate de om.
Aceste reguli erau pentru a permite omului să ducă o viață normală de om pe
pământ, o viață normală de om care este inseparabilă de Dumnezeu și de
călăuzirea Sa. Dumnezeu i-a spus mai întâi omului cum să facă altare, cum să
întemeieze altarele. După aceea, El i-a spus să aducă jertfe și a stabilit cum trebuia
să trăiască – căror lucruri să le acorde atenție în viață, după ce să se ghideze, ce
ar trebui și ce nu ar trebui să facă. Ceea ce Dumnezeu a stabilit pentru om era
atotcuprinzător și, cu aceste obiceiuri, reguli și principii, El a standardizat
comportamentul oamenilor, le-a călăuzit viețile, le-a călăuzit inițierea în legile lui
Dumnezeu, i-a călăuzit pentru a veni înaintea altarului lui Dumnezeu, i-a călăuzit în
a avea o viață printre toate lucrurile pe care Dumnezeu le făcuse pentru om care
aveau ordine, regularitate și moderație. Mai întâi, Dumnezeu a folosit aceste reguli
și principii simple pentru a stabili limite pentru om, astfel încât omul să aibă o viață
normală de a-L venera pe Dumnezeu pe pământ, să aibă o viață normală de om;
astfel este conținutul specific al începutului planului Său de gestionare de șase mii
de ani. Regulamentele și regulile acoperă un conținut foarte vast, acestea sunt
informațiile de bază ale călăuzirii omenirii de către Dumnezeu în timpul Epocii Legii,
a fost necesar să fie acceptate și onorate de oamenii care au venit înainte de Epoca
Legii, sunt o consemnare a lucrării făcute de Dumnezeu în timpul Epocii Legii și
sunt o dovadă reală a conducerii și călăuzirii întregii omenirii de către Dumnezeu.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”

în Cuvântul Se arată în trup

Omenirea de la început nu știa nimic și, astfel, Dumnezeu a trebuit să înceapă

să-l învețe pe om de la cele mai de bază și superficiale principii de supraviețuire și
reguli necesare pentru a trăi, insuflând aceste lucruri în inima omului puțin câte
puțin și oferind omului o înțelegere treptată a lui Dumnezeu, o apreciere și
înțelegere treptată a conducerii lui Dumnezeu și un concept de bază al relației dintre
om și Dumnezeu, prin aceste regulamente și prin aceste reguli, care erau transmise
prin cuvânt. Doar după obținerea acestui efect a putut Dumnezeu, puțin câte puțin,
să facă lucrarea pe care avea să o facă ulterior și, prin urmare, aceste reguli și
lucrarea realizată de Dumnezeu în timpul Epocii Legii sunt piatra de temelie a

142
lucrării Sale de mântuire a omenirii și prima etapă a lucrării din planul de gestionare
al lui Dumnezeu.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”

în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Legii, Iahve i-a dat lui Moise multe porunci pe care să le
transmită israeliților care l-au urmat afară din Egipt. Aceste porunci au fost date
israeliților de către Iahve și nu au avut nicio legătură cu egiptenii; ele au fost menite
să-i înfrâneze pe israeliți. El a folosit poruncile ca să le ceară socoteală. Fie că era
vorba de observarea Sabatului, de respectul față de părinți, de închinarea la idoli și
așa mai departe, acestea erau principiile după care erau judecați ca fiind păcătoși
sau drepți. Printre ei, au fost unii loviți de focul lui Iahve, unii care au fost uciși cu
pietre și alții care au primit binecuvântarea lui Iahve, toate acestea fiind determinate
de respectarea sau nerespectarea acestor porunci. Cei care nu respectau Sabatul,
erau uciși cu pietre. Preoții care nu respectau Sabatul erau loviți de focul lui Iahve.
Cei care nu-și respectau părinții erau, de asemenea, uciși cu pietre. Toate acestea
au fost poruncite de Iahve. Iahve a stabilit poruncile și legile Sale astfel încât,
călăuzindu-le viața, oamenii să-L asculte, să I se supună și să nu se răzvrătească
împotriva Lui. El a folosit aceste legi pentru a menține sub control neamul omenesc
proaspăt născut și pentru a pune mai bine temelia pentru lucrarea Sa viitoare. Astfel,
pe baza lucrării pe care a făcut-o Iahve, prima perioadă a fost numită Epoca Legii.
Deși Iahve a făcut multe cuvântări și a lucrat mult, El a călăuzit poporul doar în sens
pozitiv, învățându-i pe acești oameni ignoranți cum să fie umani, cum să trăiască,
cum să înțeleagă calea lui Iahve. În cea mai mare parte, lucrarea Sa a fost menită
să-i facă pe oameni să-I respecte calea și să-I urmeze legile. Lucrarea a fost făcută
pe oameni corupți superficial, dar nu s-a extins până la a-i transforma sau a le
influența progresul în viață. El a fost preocupat doar de folosirea legilor pentru a
înfrâna și a ține poporul sub control. Pentru israeliți, în acel moment, Iahve era doar
un Dumnezeu în templu, un Dumnezeu în ceruri. El era un stâlp de nor, un stâlp de
foc. Tot ce le-a cerut Iahve să facă a fost să asculte ceea ce astăzi oamenii cunosc
ca fiind legi și porunci ale Sale – s-ar putea spune chiar reguli – pentru că ceea ce a
făcut Iahve nu era menit să-i transforme, ci să le dea mai multe lucruri pe care omul

143
trebuia să le aibă, să-i instruiască cu gura Lui, pentru că, după ce a fost creat, omul
nu avea nimic din ceea ce se cuvenea să aibă. Astfel, Iahve le-a dat oamenilor
lucrurile pe care trebuiau să le dețină pentru viața lor pe pământ, făcând poporul pe
care El l-a condus să-și depășească strămoșii, pe Adam și Eva, pentru că ceea ce
le-a dat lor Iahve a depășit cu mult ceea ce le-a oferit lui Adam și Evei, la începuturi.
Oricum, lucrarea făcută de Iahve în Israel a fost doar pentru a-i călăuzi pe oameni și
pentru a-i face să-și recunoască propriul Creator. El nu i-a cucerit și nu i-a transformat,
ci doar i-a călăuzit. Aceasta este pe scurt lucrarea lui Iahve în Epoca Legii. Este
fundalul, povestea adevărată, esența lucrării Sale pe întregul pământ al Israelului și
începutul lucrării Sale de șase mii de ani care viza ținerea omenirii în mâna
călăuzitoare a lui Iahve. Din toate acestea s-au ivit încă și mai multe de făcut în planul
de gestionare (planul mântuirii), pe parcursul a șase mii de ani.
Fragment din „Lucrarea în Epoca Legii” în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Legii, lucrarea de îndrumare a omenirii a fost făcută sub numele
de Iahve, iar prima etapă a lucrării a fost inițiată pe pământ. În această etapă,
lucrarea a constat în construirea templului și a altarului și utilizarea legii pentru a
ghida poporul lui Israel și a lucra în mijlocul său. Prin îndrumarea poporului lui Israel,
El a lansat o bază pentru lucrarea Sa pe pământ. De la această bază, El Și-a extins
lucrarea dincolo de Israel, ceea ce înseamnă că, începând din Israel, El Și-a extins
lucrarea în afară, astfel încât următoarele generații au ajuns să cunoască treptat
faptul că Iahve era Dumnezeu și că Iahve a fost Cel care a creat cerurile și pământul
și toate lucrurile și că Iahve a fost Cel care a făcut toate făpturile. El Și-a răspândit
lucrarea prin poporul lui Israel în afară, dincolo de el. Ținutul lui Israel a fost primul
loc sfânt al lucrării lui Iahve pe pământ și a fost locul unde Dumnezeu a mers să
lucreze mai întâi pe pământ. Aceea a fost lucrarea Epocii Legii.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

(2) Scopul și semnificația lucrării lui Dumnezeu din Epoca Harului

Versete din Biblie pentru referințe:
„Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci
ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3:17).

144
 Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Isus reprezintă toată lucrarea Epocii Harului; El a fost întrupat şi crucificat şi, de
asemenea, a inaugurat Epoca Harului. El a fost crucificat pentru a finaliza lucrarea
de răscumpărare, pentru a sfârşi Epoca Legii şi a începe Epoca Harului şi, astfel, El
a fost numit „Comandantul Suprem”, „Jertfa de păcat” și „Mântuitorul”. Prin urmare,
lucrarea lui Isus a fost diferită în conţinut faţă de lucrarea lui Iahve, deşi erau în
principiu aceleaşi. Iahve a început Epoca Legii, a stabilit fundamentul – punctul de
origine – lucrării lui Dumnezeu pe pământ şi a emis poruncile. Acestea sunt cele
două părți de lucrare pe care El le-a desăvârșit, care reprezintă Epoca Legii. Lucrarea
făcută de Isus în Epoca Harului nu a fost aceea de a emite porunci, ci de a îndeplini
poruncile, anunțând astfel Epoca Harului şi încheind Epoca Legii care a durat două
mii de ani. El a fost deschizătorul de drumuri, ce a venit pentru a începe Epoca
Harului, totuși, partea principală a lucrării Sale este răscumpărarea. Şi astfel,
lucrarea Sa a avut două direcții: inaugurarea unei noi epoci şi finalizarea lucrării de
răscumpărare prin crucificarea Sa, după care a plecat. În acel punct, Epoca Legii a
luat sfârşit şi omenirea a intrat în Epoca Harului.
Lucrarea pe care a făcut-o Isus a fost pe potriva nevoilor omului din acele
vremuri. Misiunea Lui a fost aceea de a răscumpăra omenirea, de a-i ierta păcatele,
astfel că firea Lui a fost întru totul una de umilință, răbdare, iubire, evlavie, îngăduință,
milă și bunătate iubitoare. El le-a adus oamenilor har și binecuvântări din abundență
și le-a oferit acestora toate lucrurile de care puteau ei să se bucurespre desfătarea
lor: pacea și fericirea, răbdarea și iubirea Lui, mila și bunătatea Lui iubitoare. În acele
zile, tot ceea ce oamenii întâlneau era o abundență de lucruri de care să se bucure:
inimile lor erau împăcate și netulburate, sufletele lor erau mângâiate și ei Îl aveau
alături pe Mântuitorul Isus. Faptul că puteau obține aceste lucruri era urmarea
vremurilor în care trăiau. În Epoca Harului, omul fusese deja corupt de Satana și, prin
urmare, pentru a îndeplini lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri, era nevoie o
abundență de har, îngăduință nemărginită și răbdare și, mai mult decât atât, de o
jertfă suficientă pentru a ispăși păcatele omenirii, astfel încât să aibă efect. Ceea ce
a văzut omenirea în Epoca Harului n-a fost altceva decât jertfa Mea pentru ispășirea
păcatelor oamenilor, adică pe Isus. Tot ce au știut ei era că Dumnezeu putea fi
iertător și îngăduitor și tot ceea ce au văzut a fost mila și bunătatea iubitoare a lui

145
Isus. Aceasta s-a datorat în întregime faptului că au trăit în Epoca Harului. Și așa se
face că, înainte să poată fi răscumpărați, ei au trebuit să se bucure de multele și
feluritele haruri pe care Isus le-a pogorât asupra lor, ca să le fie de folos. Astfel, ei
au putut fi iertați de păcatele lor mulțumită desfătării cu har și au avut, de asemenea,
ocazia să fie răscumpărați bucurându-se de îngăduința și răbdarea lui Isus. Doar prin
îngăduința și răbdarea lui Isus au câștigat dreptul să fie iertați și să se bucure de
harul abundent pogorât de Isus. Așa cum a spus Isus: „Am venit să-i răscumpăr nu
pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, să le permit păcătoșilor să fie iertați de păcatele lor”.
Dacă Isus s-ar fi întrupat cu firea de a judeca, de a blestema și de a nu tolera ofensele
oamenilor, atunci omul n-ar fi avut niciodată ocazia să fie răscumpărat și ar fi rămas
veșnic păcătos. Iar dacă s-ar fi întâmplat asta, planul de gestionare de 6.000 mii de
ani s-ar fi întrerupt în Epoca Legii, iar Epoca Legii s-ar fi prelungit cu alți 6.000 mii de
ani. Păcatele omului doar s-ar fi înmulțit și ar fi devenit mai cumplite, iar crearea
omenirii și-ar fi pierdut rostul. Oamenii doar ar fi fost capabili să-L servească pe Iahve
sub domnia legii, dar păcatele lor le-ar fi depăşit pe cele ale primilor oameni creaţi.
Cu cât a iubit mai mult Isus omenirea, iertându-i păcatele şi pogorând asupra ei
suficientă milă şi bunătate iubitoare, cu atât mai mult a fost îndreptățită omenirea să
fie mântuită de Isus, să fie numită mieii rătăciţi pe care Isus i-a răscumpărat cu un
preţ mare. Satana nu a putut să se amestece în această lucrare, întrucât Isus Și-a
tratat discipolii aşa cum o mamă iubitoare îşi îngrijeşte pruncul la piept. El nu S-a
supărat pe ei și nici nu i-a disprețuit, ci a fost plin de alinare; El niciodată nu Și-a
pierdut cumpătul în mijlocul lor, ci a avut răbdare cu păcatele lor şi a trecut cu vederea
neroziile şi ignoranţa lor, până în punctul de a spune „Iartă-i pe ceilalţi de 70 de ori
câte şapte.” Astfel că inima Lui a transformat inima celorlalţi și numai așaau primit
oamenii iertarea păcatelor lor prin răbdarea Lui.
Fragment din „Povestea adevărată din spatele lucrării în Epoca Răscumpărării”

în Cuvântul Se arată în trup

Deşi Isus în întruparea Sa a fost întru totul lipsit de emoţie, El întotdeauna Şi-a
alinat discipolii, a avut grijă de ei, i-a ajutat şi i-a susţinut. Totuşi, indiferent cât a lucrat
sau indiferent cât a suferit, El niciodată nu a cerut prea mult de la oameni, ci a fost
mereu răbdător şi iertător cu păcatele lor, astfel că oamenii, în Epoca Harului, Îi

146
spuneau afectuos „Isus Mântuitorul Cel adorat.” Pentru oamenii din acea epocă –
pentru toţi oamenii – milostenia şi bunătatea iubitoare au fost ce-a avut și a fost Isus.
El niciodată nu Și-a amintit oamenilor păcatele lor, iar comportamentul Lui faţă de ei
nu s-a bazat nicicând pe păcatele lor. Pentru că aceea a fost o epocă diferită, El
adesea a oferit oamenilor mâncare şi băutură din belşug, ca ei să se poată sătura.
El Și-a tratat toţi discipolii cu har, vindecând bolnavii, alungând demonii şi înviind pe
cei morţi. Pentru ca oamenii să poată să creadă în El şi să vadă că toate cele
înfăptuite de El au fost făcute cu toată convingerea şi sinceritatea El a mers într-atât
încât a adus la viaţă cadavrele în putrefacţie, arătându-le că, în mâinile Sale, chiar şi
morţii puteau fi înviaţi. În acest fel, El a îndurat în linişte şi Și-a făcut lucrarea de
răscumpărare în mijlocul lor. Chiar şi înainte ca El să fie răstignit pe cruce, Isus luase
deja asupra Lui păcatele omenirii şi devenise o jertfă de păcat pentru omenire. Chiar
înainte de a fi crucificat, El deschisese deja calea crucii pentru a răscumpăra
omenirea. La sfârşit, El a fost bătut în cuie pe cruce, sacrificându-Se pentru cruce, şi
a pogorât asupra omenirii toată compasiunea, bunătatea iubitoare şi sfinţenia Lui.
Față de omenire, El a fost mereu tolerant, niciodată răzbunător, ci i-a iertat păcatele,
îndemnând-o să se căiască şi a învăţat-o să aibă răbdare, îngăduință şi iubire, să-I
calce pe urme şi să se sacrifice pe sine însăși pentru cruce. Iubirea Lui pentru fraţi şi
surori a depăşit iubirea Lui pentru Maria. Lucrarea pe care El a făcut-o a avut ca
principiu vindecarea bolnavilor şi alungarea demonilor, toate pentru mântuirea Lui.
Indiferent unde a mers, i-a tratat cu har pe toţi cei care L-au urmat. I-a făcut bogaţi
pe cei săraci, pe cei ologi să umble, pe cei orbi să vadă şi pe cei surzi să audă. El
chiar i-a invitat pe cei mai umili, pe cei nevoiaşi și pe păcătoşi să stea la aceeaşi
masă cu El, niciodată ferindu-Se de ei, ci fiind întotdeauna răbdător, spunând chiar:
„Atunci când un păstor îşi pierde o oaie dintr-o sută, el le va lăsa în urmă pe cele 99
şi o va căuta pe cea pierdută şi, când o va găsi, se va bucura foarte tare.” El Și-a
iubit discipolii ca oaia care îşi iubeşte mieii. Deşi erau nesăbuiţi şi ignoranţi şi păcătoşi
în ochii Lui şi, mai mult, cei mai umili membri ai societăţii, El i-a considerat pe aceşti
păcătoşi – persoane pe care ceilalți le disprețuiau – ca fiind lumina ochilor Lui. De
vreme ce i-a favorizat, El Și-a dat viaţa pentru ei, ca mielul oferit drept ofrandă la
altar. A mers printre ei ca şi cum ar fi fost slujitorul lor, lăsându-i să profite de El, să-
L schingiuiască, supunându-Se lor necondiţionat. Pentru discipolii Lui, El a fost Isus

147
Mântuitorul Cel adorat, dar, fariseilor care dădeau lecţii de morală de pe un piedestal
înalt, El nu le-a arătat milă şi bunătate iubitoare, ci dezgust şi resentimente. El nu a
făcut lucrări multe în mijlocul fariseilor, doar le predica şi-i dojenea ocazional; El nu
a umblat printre ei făcând lucrarea de răscumpărare, nici nu a făcut semne şi minuni.
El Și-a dăruit întreaga compasiune şi bunătate discipolilor Săi, îndurând de dragul
acestor păcătoşi până la sfârşit, când a fost bătut în cuie pe cruce şi suferind toate
umilinţele până când a răscumpărat întru totul întreaga omenire. Acesta a fost
rezultatul complet al lucrării Sale.
Fără răscumpărarea lui Isus, omenirea ar fi trăit în păcat pentru totdeauna şi
ar fi devenit odraselele păcatului, urmaşii demonilor. Apucând pe această cale,
întregul pământ ar fi devenit locul în care sălășluiește Satana, un loc pentru
reședința sa. Dar lucrarea de răscumpărare a necesitat afişarea compasiunii şi
bunătăţii iubitoare către omenire; doar prin aceste mijloace a putut omenirea să
primească iertarea şi, în final, să câştige dreptul de a fi făcută completă şi pe deplin
câştigată de Dumnezeu. Fără această etapă a lucrării, planul de gestionare de
6.000 de ani nu ar fi putut să continue. Dacă Isus nu ar fi fost crucificat, dacă El
doar ar fi vindecat bolnavii şi ar fi alungat demonii din ei, atunci oamenii nu ar fi
putut fi întru totul iertaţi de păcatele lor. În cei trei ani şi jumătate pe care Isus i-a
petrecut făcându-Și lucrarea pe pământ, El a finalizat doar jumătate din lucrarea Sa
de răscumpărare; apoi, fiind crucificat și devenind asemănarea trupului păcătos,
fiind cedat celui rău, El a desăvârșit lucrarea crucificării şi a călăuzit destinul
omenirii. Doar după ce a fost predat în mâinile Satanei a răscumpărat El omenirea.
Timp de 33 de ani şi jumătate, El a suferit pe pământ, fiind ridiculizat, defăimat şi
abandonat, chiar până în punctul în care nu a avut un loc unde să doarmă, să Se
odihnească; apoi a fost crucificat, cu întreaga Sa fiinţă – un trup sfânt şi inocent –
bătută în cuie şi supusă la tot felul de suferințe. Cei care aveau puterea şi-au bătut
joc de El şi L-au biciuit, iar soldaţii chiar L-au scuipat în faţă; cu toate astea, El a
rămas tăcut şi a îndurat până la sfârşit, supunându-Se necondiţionat până la
moarte, după care a răscumpărat întreaga omenire. Doar atunci I s-a permis să Se
odihnească. Lucrarea pe care a făcut-o Isus reprezintă doar Epoca Harului; nu
reprezintă Epoca Legii şi nici nu este un înlocuitor pentru lucrarea din zilele de pe
urmă. Aceasta este esenţa lucrării lui Isus în Epoca Harului, a doua epocă pe care

148
a traversat-o omenirea – Epoca Răscumpărării.
Fragment din „Povestea adevărată din spatele lucrării în Epoca Răscumpărării”

în Cuvântul Se arată în trup

Atunci, în timpul Epocii Harului, Isus a venit pentru a răscumpăra întreaga

omenire căzută (și nu doar pe israeliți). El a arătat milă și bunătate iubitoare omului.
Isus pe care omul L-a văzut în Epoca Harului era plin de bunătate iubitoare și era
mereu iubitor față de om deoarece El venise să mântuiască omenirea de păcat. A
putut să-l ierte pe om de păcate până când răstignirea Sa a răscumpărat omenirea
complet din păcat. În acea perioadă, Dumnezeu S-a arătat omului cu milă și bunătate
iubitoare; adică, El a devenit o jertfă de păcat pentru om și a fost răstignit pentru
păcatele omului pentru ca acestea să fie iertate pentru totdeauna. A fost milos, plin
de compasiune, răbdător și iubitor.Iar toți cei care L-au urmat pe Isus în Epoca
Harului au căutat să fie la fel de răbdători și iubitori în toate lucrurile. Erau îndelung
răbdători și nu au ripostat chiar când au fost bătuți, blestemați sau loviți cu pietre.
Fragment din „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării” în Cuvântul Se arată în trup

Când a venit Isus, El a făcut, de asemenea, parte din lucrarea lui Dumnezeu și
a rostit câteva cuvinte – dar care a fost lucrarea principală pe care a realizat-o?
Ceea ce a realizat în principal a fost lucrarea răstignirii. El a devenit asemenea
trupului păcătos pentru a finaliza lucrarea răstignirii și pentru a răscumpăra întreaga
omenire și a fost pentru binele păcatului întregii omeniri că a slujit ca jertfă de păcat.
Aceasta este lucrarea principală pe care El a realizat-o. În cele din urmă, El a oferit
calea crucii pentru a ghida pe cei care au venit mai târziu. Când Isus a venit, a fost
în primul rând pentru a finaliza lucrarea de răscumpărare. El a răscumpărat toată
omenirea și a adus omului Evanghelia împărăției cerului și, în plus, a adus calea
către Împărăția cerurilor. Drept urmare, cei care au venit după, au spus cu toții: „Ar
trebui să mergem pe calea crucii și să ne sacrificăm pentru cruce”. Desigur, la
început, Isus a mai făcut o altă lucrare și a rostit câteva cuvinte pentru a-l face pe
om să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele. Dar lucrarea Lui de slujire a
rămas tot răstignirea, iar cei trei ani și jumătate pe care El Și i-a petrecut predicând
calea au fost pentru a-L pregăti pentru răstignirea care a urmat. Diversele dăți în

149
care Isus S-a rugat au fost, de asemenea, de dragul răstignirii. Viața unui om normal
pe care a dus-o și cei treizeci și trei de ani și jumătate pe care El i-a trăit pe pământ
erau, în primul rând, pentru binele finalizării lucrării răstignirii, trebuiau să-I dea
putere să Își asume această lucrare, ca urmare a căreia Dumnezeu I-a încredințat
lucrarea crucificării.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cât despre lucrarea Epocii Harului, Isus a fost Dumnezeul care a mântuit omul.
Ceea ce El era și avea era har, iubire, milă, indulgență, răbdare, umilință, grijă și
toleranță, și o mare parte din lucrarea pe care a făcut-o El a fost răscumpărarea
omului. Cât despre firea Sa, aceasta era una plină de milă și iubire și, deoarece El
era milos și iubitor, El a trebuit să fie răstignit pe cruce pentru om, pentru a arăta că
Dumnezeu îl iubea pe om ca pe Sine Însuși, atât de mult încât S-a oferit pe Sine în
totalitatea Sa. Satana a spus: „Din moment ce îl iubești pe om, atunci trebuie să îl
iubești până la limita absolută: trebuie să fii răstignit pe cruce, să îl scapi pe om de
cruce, de păcat și Te vei oferi în schimbul întregii omeniri.” Satana a făcut următorul
pariu: „Din moment ce ești un Dumnezeu iubitor și milos, trebuie să îl iubești pe om
până la limita absolută: ar trebui să Te oferi apoi pentru cruce.” Isus a răspuns: „Atât
timp cât este pentru omenire, sunt dispus să dau tot ceea am.” Și, atunci, El a mers
spre cruce fără nicio urmă de grijă pentru Sine și a răscumpărat întreaga omenire. În
timpul Epocii Harului, numele lui Dumnezeu era Isus, adică, Dumnezeu era un
Dumnezeu care a mântuit omul și El era un Dumnezeu milos și iubitor. Dumnezeu
era cu omul. Iubirea Sa, mila Sa și mântuirea Sa însoțeau absolut fiecare persoană.
Doar prin acceptarea numelui de Isus și a prezenței Sale a putut omul să câștige
pace și bucurie, să primească binecuvântarea Sa, harurile Sale vaste și numeroase
și mântuirea Sa. Prin răstignirea lui Isus, toți aceia care L-au urmat au primit mântuire
și li s-au iertat păcatele. În timpul Epocii Harului, Isus era numele lui Dumnezeu. Cu
alte cuvinte, lucrarea Epocii Harului era făcută în principal sub numele de Isus. În
timpul Epocii Harului, Dumnezeu era numit Isus. El a preluat o etapă de lucrare nouă
dincolo de Vechiul Testament și lucrarea Sa s-a încheiat cu răstignirea. Aceasta a
fost totalitatea lucrării Sale.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

150
 La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele
tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă
credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea
ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau,
rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia
să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de
Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu
aveai să mai aparții vreodată păcatului.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

(3)Scopul și semnificațialucrării lui Dumnezeu din Epoca Împărăției

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Când Isus a venit în lumea omului, El a adus Epoca Harului şi a încheiat Epoca
Legii. În ultimele zile, Dumnezeu S-a întrupat încă o dată şi, cu această întrupare, a
încheiat Epoca Harului şi a adus Epoca Împărăţiei. Toţi cei care acceptă cea de-a
doua întrupare a lui Dumnezeu vor fi conduşi în Epoca Împărăţiei şi vor putea să
accepte personal îndrumarea lui Dumnezeu. Deşi Isus a lucrat mult printre oameni,
El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a
oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului
de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă
pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om
cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost
iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi
a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un
tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai
mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor
dobândi adevărul, calea şi viaţa.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea zilelor de pe urmă este de a spune cuvinte. Mari schimbări pot fi

produse în om cu ajutorul cuvintelor. Schimbările produse acum în acești oameni,
după acceptarea acestor cuvinte, sunt mult mai mari decât cele făcute în oameni,

151
după acceptarea semnelor și minunilor Epocii Harului. Căci, în Epoca Harului,
demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea
pervertită din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate
păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul urma să fie curățat de firea
satanică pervertită din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută. Omul
a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura
păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost
iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru nu înseamnă că omul
nu mai are păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar,
doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și
modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu
are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest
lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască
în interiorul firii satanice pervertite a trecutului. Acestea fiind spuse, omul trebuie să
fie complet mântuit de firea sa satanică pervertită, astfel încât natura lui păcătoasă
să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca
firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul
creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar
cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi
schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să
poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea satanică
pervertită și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin
aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea zilelor de pe urmă constă în împărțirea tuturor după felul lor și în

încheierea planului de gestionare al lui Dumnezeu (planul mântuirii), deoarece clipa
se apropie și ziua lui Dumnezeu a sosit. Dumnezeu îi aduce pe toți cei care intră în
Împărăția Sa, adică pe toți cei care Îi sunt credincioși până la sfârșit, în epoca lui
Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, înainte de venirea epocii lui Dumnezeu Însuși,
lucrarea lui Dumnezeu nu este de a observa faptele oamenilor sau de a le cerceta
viețile, ci de a le judeca neascultarea, deoarece Dumnezeu îi va purifica pe toți cei

152
care vin în fața tronului Său. Toți cei care au călcat pe urmele lui Dumnezeu până în
ziua de azi sunt aceia care vin în fața tronului lui Dumnezeu, și așa stând lucrurile,
fiecare persoană care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală este obiectul
purificării lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu
în faza finală fac obiectul judecății lui Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi

exprima firea, în primul rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce
mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va
atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află
în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța

pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele.
Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să
asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui
să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa
mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa
coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu
vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față
de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și
simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu
pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet
lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de
judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și,
mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce
cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui
Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului
să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de

153
neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își
cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere
urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece
esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui
Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea
de judecată realizată de Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup

Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja
plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana,
are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare,
atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare
în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost
eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a
deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată
și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din
propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul
acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu.
Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și
schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate
să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a
lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea
purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în
lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie
câștigat de Dumnezeu; iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și
să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima
omului sunt complet revelate.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să

poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii
stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu

154
îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre
Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își
face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să
atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător
pentru Dumnezeu. Schimbarea firii omului se îndeplinește prin diferite tipuri de
lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea omului, omul nu ar fi în
stare să fie martor pentru Dumnezeu și nu ar putea fi după inima lui Dumnezeu.
Schimbările din firea omului semnifică faptul că omul s-a eliberat din robia Satanei
și de influența întunericului și că a devenit, cu adevărat, un model și un specimen
al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui Dumnezeu și cineva care este după inima
lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeu cel întrupat a venit să-Și facă lucrarea Sa pe
pământ și cere ca omul să capete cunoaștere despre El, ascultare față de El, să
fie mărturie pentru El – să Îi cunoască lucrarea concretă și firească, să asculte de
toate cuvintele și de lucrarea Sa, care nu sunt potrivite cu concepțiile omului, și
să fie martor pentru toată lucrarea pe care o face El ca să-l mântuiască pe om,
cât și pentru toate faptele pe care le face El pentru a-l cuceri pe om. Cei care sunt
martori pentru Dumnezeu trebuie să posede cunoaștere despre Dumnezeu; numai
acest fel de mărturie este adevărată și reală, și numai acest fel de mărturie îl poate
face de rușine pe Satana. Dumnezeu îi folosește pe cei care au ajuns să-L
cunoască trecând prin judecata, mustrarea, tratarea și emondarea Sa, pentru a fi
martori pentru El. El îi folosește pe cei care au fost stricați de Satana ca să fie
martori pentru El și la fel îi folosește și pe cei a căror fire s-a schimbat și care au
dobândit astfel binecuvântările Sale, pentru a fi martori pentru El. El nu are nevoie
ca omul să-L slăvească numai în cuvinte, și nici nu Îi trebuie laudele și mărturia
celor din tagma Satanei, care nu au fost mântuiți de El. Numai cei care-L cunosc
pe Dumnezeu sunt potriviți să fie martori pentru El și numai cei a căror fire s-a
schimbat sunt potriviți să fie martori pentru El. Dumnezeu nu îi va îngădui omului
să-I facă numele de rușine în mod voit.
Fragment din „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Împărăției, Dumnezeu întrupat rostește cuvinte pentru a cuceri

155
pe toți cei care cred în El. Acesta este „Cuvântul se arată în trup”; Dumnezeu a venit
în zilele de pe urmă pentru a săvârși această lucrare, adică a venit pentru a îndeplini
semnificația reală a Cuvântului care se arată în trup. El doar rostește cuvinte și,
rareori, există apariția faptelor. Aceasta este însăși substanța Cuvântului care se
arată în trup, și atunci când Dumnezeu întrupat Își rostește cuvintele, aceasta este
apariția Cuvântului în trup și este Cuvântul care vine în trup. „La început a fost
Cuvântul, iar Cuvântul a fost cu Dumnezeu, și Cuvântul a fost Dumnezeu, iar
Cuvântul S-a întrupat”. Aceasta (lucrarea arătării Cuvântului în trup) este lucrarea pe
care Dumnezeu o va săvârși în zilele de pe urmă și este ultimul capitol al întregului
Său plan de gestionare (planul mântuirii) și, astfel, Dumnezeu trebuie să vină pe
pământ pentru a-Și manifesta cuvintele în trup. Ceea ce este făcut astăzi, ceea ce
va fi făcut în viitor, ceea ce va fi săvârșit de Dumnezeu, destinația finală a omului, cei
care vor fi mântuiți, cei care vor fi nimiciți, și așa mai departe – această lucrare ce
trebuie realizată în final a fost clar menționată și totul este pentru a îndeplini
semnificația reală a Cuvântului care Se arată în trup. Hotărârile administrative și
constituția care au fost emise anterior, cei care vor fi nimiciți, cei care vor intra în
odihnă – toate aceste cuvinte trebuie să fie împlinite. Aceasta este lucrarea realizată
în principal de Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă. El îi face pe oameni să
înțeleagă unde aparțin cei predestinați de Dumnezeu și unde aparțin cei care nu sunt
predestinați de Dumnezeu, cum vor fi împărțiți poporul și fiii Săi, ce se va întâmpla
cu Israelul, ce se va întâmpla cu Egiptul – în viitor, fiecare dintre aceste cuvinte vor
fi îndeplinite. Etapele lucrării lui Dumnezeu se accelerează. Dumnezeu folosește
cuvântul ca pe o cale pentru a dezvălui omului ce se va realiza în fiecare epocă, ce
trebuie săvârșit de Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă și lucrarea Lui de slujire
care trebuie să fie săvârșită, iar toate aceste cuvinte sunt pentru a îndeplini
semnificația reală a Cuvântului care se arată în trup.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a inaugura o nouă

epocă, pentru a schimba metoda lucrării Sale și pentru a face lucrarea pentru
întreaga epocă. Acesta este principiul prin care lucrează Dumnezeu în Epoca
Cuvântului. El a devenit trup pentru a vorbi din diferite perspective, permițând omului

156
să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care Se arată în trup,
precum și înțelepciunea și natura Sa minunată. O astfel de lucrare este făcută pentru
a atinge mai bine obiectivele de cucerire, desăvârșire și eliminare a omului. Acesta
este adevăratul sens al folosirii cuvântului pentru a lucra în Epoca Cuvântului. Prin
cuvânt, omul ajunge să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu, esența
omului și în ce trebuie să intre omul. Prin cuvânt, lucrarea pe care Dumnezeu dorește
să o facă în Epoca Cuvântului este adusă, în întregime, la îndeplinire. Prin cuvânt,
omul este descoperit, eliminat și încercat. Omul a văzut cuvântul, a auzit cuvântul și
a devenit conștient de existența cuvântului. Ca rezultat, el crede în existența lui
Dumnezeu, în atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, precum și în iubirea lui
Dumnezeu față de om și în dorința Lui de a-l mântui pe om. Deși cuvântul „cuvânt”
este simplu și obișnuit, cuvântul din gura lui Dumnezeu Cel Întrupat zguduie întregul
univers; transformă inima, noțiunile și vechea fire a omului și modul în care obișnuia
să apară întreaga lume. De-a lungul veacurilor, numai Dumnezeu Cel de azi lucrează
în acest fel și numai El vorbește astfel și vine pentru a-l mântui pe om astfel. Din
acest moment înainte, omul trăiește sub îndrumarea cuvântului, păstorit și
aprovizionat de cuvânt. Toată omenirea a ajuns să trăiască în lumea cuvântului,
înăuntrul blestemelor și al binecuvântărilor cuvântului lui Dumnezeu și există și mai
multe ființe omenești care au ajuns să trăiască sub judecata și mustrarea cuvântului.
Aceste cuvinte și această lucrare sunt, toate, de dragul mântuirii omului, pentru
împlinirea voinței lui Dumnezeu și pentru schimbarea înfățișării inițiale a lumii vechii
creații. Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt, îi conduce pe oamenii din tot universul
prin cuvânt și, din nou, îi cucerește și îi mântuie prin cuvânt. În cele din urmă, El va
folosi cuvântul pentru a pune capăt întregii lumi de demult. Numai atunci planul de
gestionare (planul mântuirii) va fi complet încheiat.
Fragment din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

În din zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește îndeosebi cuvântul pentru a-L

desăvârşi pe om. El nu folosește semne și minuni pentru a-l asupri pe om sau pentru
a-l convinge pe om; acest lucru nu poate clarifica puterea lui Dumnezeu. Dacă
Dumnezeu ar arăta doar semne și minuni, atunci ar fi imposibil de clarificat realitatea
lui Dumnezeu și, astfel, imposibil de a desăvârşi pe om. Dumnezeu nu-l

157
desăvârşeşte pe om prin semne și minuni, ci folosește cuvântul pentru a-l adăpa și
a-l păstori, după care se obține ascultarea deplină a omului și cunoașterea de
Dumnezeu a omului. Acesta este scopul muncii pe care El o face și al cuvintelor pe
care El le rostește. Dumnezeu nu folosește metoda de a arăta semne și minuni
pentru a-l desăvârși pe om – El folosește cuvinte și folosește multe metode diferite
de lucru pentru a-l desăvârși pe om. Fie că este vorba de rafinare, tratare, emondare
sau oferire de cuvinte, Dumnezeu vorbește din multe perspective diferite pentru a-l
desăvârși pe om și pentru a da omului o mai mare cunoaștere a lucrării, înțelepciunii
și minunăției lui Dumnezeu.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

În această etapă finală a lucrării, rezultatele sunt obținute prin intermediul

cuvântului. Prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă multe taine și lucrarea pe care
Dumnezeu a făcut-o de-a lungul generațiilor trecute. Prin cuvânt, omul este luminat
de Duhul Sfânt; prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă tainele care nu au fost
niciodată dezlegate de generațiile trecute, precum și lucrarea proorocilor și a
apostolilor din trecut și principiile prin care aceștia au lucrat. Prin cuvânt, omul ajunge,
de asemenea, să înțeleagă firea lui Dumnezeu Însuși, precum și răzvrătirea și
împotrivirea omului, și ajunge să-și cunoască propria substanță. Prin acești pași ai
lucrării și prin toate cuvintele spuse, omul ajunge să cunoască lucrarea Duhului,
lucrarea pe care o face trupul Lui întrupat și, chiar mai mult, întreaga Sa fire.
Cunoașterea ta despre lucrarea de gestionare de peste șase mii de ani a lui
Dumnezeu a fost, de asemenea, câștigată prin cuvânt. Nu au fost, de asemenea,
obținute prin cuvânt cunoașterea noțiunilor tale anterioare și succesul tău în a le pune
deoparte?
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Cea mai mare semnificație a lucrării cuvintelor este de a le permite oamenilor să

pună adevărul în practică după ce au înțeles adevărul, să realizeze schimbări în firea
lor și să obțină cunoașterea despre ei înșiși și despre lucrarea lui Dumnezeu. Doar
mijloacele de lucru prin vorbire pot permite comunicarea dintre Dumnezeu și om,
doar cuvintele pot explica adevărul. A lucra în acest fel este cel mai bun mijloc de

158
cucerire a omului; în afară de rostirea cuvintelor, nici o altă metodă nu poate să dea
omului o înțelegere mai clară a adevărului și a lucrării lui Dumnezeu și, astfel, în
stadiul final al lucrării Sale, Dumnezeu vorbește oamenilor pentru a le dezvălui toate
adevărurile și misterele pe care ei nu le înțeleg, permițându-le să dobândească calea
adevărată și viața de la Dumnezeu și astfel să satisfacă voia lui Dumnezeu.
Fragment din „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui

Dumnezeu pentru mântuirea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Omul va fi făcut complet în totalitate în Epoca Împărăției. După lucrarea de

cucerire, omul va fi supus rafinării și încercărilor. Aceia care pot îndura și pot mărturisi
ferm în timpul acestor încercări sunt aceia care vor fi, în cele din urmă, făcuți
compleți; ei sunt biruitorii. În timpul acestor încercări, omului i se cere să accepte
această rafinare, iar această rafinare este ultimul aspect al lucrării lui Dumnezeu.
Este ultima dată când omul va fi rafinat înainte de încheierea întregii lucrări de
gestionare a lui Dumnezeu, și toți aceia care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să
accepte acest test final, trebuie să accepte această ultimă rafinare.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

După lucrarea de cucerire vine lucrarea de recompensare a binelui și de

pedepsire a răului: oamenii care se supun cu totul, adică cei cuceriți profund, vor fi
plasați în următoarea etapă de răspândire a lucrării în întregul univers; cei necuceriți
vor fi așezați în întuneric și vor întâlni cu nenorociri. Astfel, omul va fi clasificat în
funcție de tip, răufăcătorii grupați cu răul, ca să nu revadă niciodată lumina soarelui
și cei drepți grupați cu binele, pentru a primi lumina și a trăi pentru totdeauna în
lumină. Sfârșitul este aproape pentru toate lucrurile, sfârșitul omului i-a fost clar arătat
în faţa ochilor, și toate lucrurile vor fi clasificate în funcție de tip. Cum pot atunci
oamenii să scape de a îndura această clasificare?
Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate
conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este
momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă

159
oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le
dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi
dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este
mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi
clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul
întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii
să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin
mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și
neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una
care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în
timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această
fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Zilele de pe urmă sunt când toate lucrurile vor fi clasificate în funcție de fel, prin
cucerire. Cucerirea este lucrarea din zilele de pe urmă; cu alte cuvinte, judecarea
păcatelor fiecărei persoane este lucrarea zilelor de pe urmă. Altfel, cum ar putea fi
clasificați oamenii? Lucrarea de clasificare care se face printre voi este începutul unei
astfel de lucrări în întregul univers. După aceasta, oameni de toate naționalitățile de
pretutindeni vor fi, de asemenea, supuși lucrării de cucerire. Aceasta înseamnă că
fiecare persoană a creaţiei va fi clasificată în funcție de fel, venind înaintea scaunului
de judecată pentru a fi judecată. Nicio persoană și niciun lucru nu pot scăpa de
suferința acestei mustrări și judecăți, și nicio persoană și niciun lucru nu pot ocoli
această clasificare după fel; toată lumea va fi sortată în clase. Aceasta pentru că
sfârșitul este aproape pentru toate lucrurile și toate cerurile și pământul ajung la
concluzia lor. Cum poate omul să scape de sfârșitul existenței sale?
Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci te

îndemn să te supui ascultător judecății, altfel, nu vei avea niciodată ocazia de a fi
lăudat de către Dumnezeu sau de a fi adus de către El în Împărăția Sa. Cei care doar
acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care fug în toiul lucrării

160
judecății, vor fi mereu detestați și respinși de Dumnezeu. Păcatele lor sunt mai
numeroase și mai grave decât acelea ale fariseilor, deoarece ei L-au trădat pe
Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Astfel de oameni, care nu sunt vrednici nici
măcar să facă servicii, vor primi o pedeapsă și mai aspră, o pedeapsă care este, în
plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța niciun trădător care și-a manifestat cândva
loialitatea prin cuvinte, dar care apoi L-a trădat. Oameni ca aceștia vor primi răsplata
prin pedeapsa duhului, a sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a
firii drepte a lui Dumnezeu? Nu este acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea
oamenilor și demascarea lor? Dumnezeu îi trimite în exil pe toți cei care săvârșesc
tot felul de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând
aceste duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar trupurile acelor oameni
emană mirosul cadavrelor. Asta le este răsplata potrivită. Dumnezeu consemnează
în registrele lor fiecare dintre păcatele acelor credincioși, apostoli și lucrători falși și
neloiali; apoi, la momentul potrivit, El îi aruncă printre duhurile necurate, cărora le
permite să le profaneze trupurile după bunul plac, astfel încât să nu se mai poată
reîntrupa și să nu mai vadă lumina niciodată. Acei ipocriți care fac servicii la un
moment dat, dar nu sunt capabili să rămână credincioși până la sfârșit, sunt numărați
de Dumnezeu printre cei răi, astfel încât să se ducă la sfatul celor răi și să devină
parte a gloatei lor dezordonate; în final, Dumnezeu îi va distruge. Dumnezeu îi aruncă
deoparte și nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau
nu au depus niciun efort și îi va distruge pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai
exista pe pământ, cu atât mai puțin nu vor primi acces în Împărăția lui Dumnezeu.
Cei care nu au fost niciodată sinceri cu Dumnezeu, dar au fost forțați de împrejurări
să aibă de-a face cu El în mod superficial se numără printre aceia care fac servicii
poporului Lui. Doar un mic număr de astfel de oameni va supraviețui, în timp ce
majoritatea va pieri împreună cu cei care nu sunt calificați nici măcar să facă servicii.
În cele din urmă, Dumnezeu îi va aduce în Împărăția Sa pe toți cei care au aceeași
gândire ca a Lui, oamenii și fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de
Dumnezeu să fie preoți. Ei vor fi chintesența lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei
care nu sunt în măsură să se încadreze în nicio categorie stabilită de Dumnezeu,
aceia se vor număra printre necredincioși. Și, cu siguranță, vă puteți imagina care va
fi deznodământul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; drumul pe care îl

161
alegeți este doar decizia voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea
lui Dumnezeu nu-i așteaptă niciodată pe cei care nu pot ține pasul cu El, iar firea
dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

Când națiunile și popoarele lumii se vor întoarce înaintea tronului Meu, apoi voi
lua toată abundența cerului și o voi da omenirii, pentru ca, mulțumită Mie, să se umple
de o nemaipomenită mărinimie. Dar atâta timp cât lumea veche continuă să existe,
voi arunca furia Mea asupra națiunilor sale, promulgând în mod deschis decretele
Mele administrative în tot universul, și dând mustrări asupra oricui le încalcă.
Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude vocea
Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în univers.
Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu faptele omului,
vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din ceruri și le voi face
din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou – cerurile nu vor mai fi
așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor fi făcute din nou. Totul se
va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din univers vor fi împărțite din nou și
înlocuite de națiunea Mea, astfel încât națiunile de pe pământ vor dispărea pentru
totdeauna și vor deveni o națiune care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului
vor fi distruse și vor înceta să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei
care aparțin diavolului vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi
doborâți la pământ de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum
în curent, restul vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei
din lumea religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de
faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată
omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de ceea
ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror fapte de
pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe pământ, sub
conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care s-au achitat. Mă
voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni, sunând mai departe cu
glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama finalizarea marii Mele lucrări

162
pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi.
Fragment din „Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea Sa desăvârșită de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este făcută

în întregime pentru a purifica pe deplin întreaga omenire, pentru ca El să poată aduce
o întreagă omenire sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea
mai importantă lucrare a Sa. Este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare.
Dacă Dumnezeu nu i-ar fi distrus pe cei răi, ci i-ar fi lăsat să rămână, atunci întreaga
omenire încă nu ar fi fost în stare să intre în odihnă, iar Dumnezeu nu ar fi putut să
aducă întreaga omenire într-un ținut mai bun. Acest tip de lucrare nu ar fi complet
încheiată. Când El Își va încheia lucrarea, întreaga omenire va fi complet sfântă. Doar
în această manieră poate Dumnezeu să trăiască liniştit în odihnă.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

în Cuvântul Se arată în trup

Din moment ce Dumnezeu l-a creat pe om, El îl va face pe om să-L slăvească;

iar pentru că vrea să-i redea omului funcția inițială, i-o va reda complet și fără nicio
alterare. Restaurarea autorității Sale înseamnă a-l face pe om să-L slăvească și să-
L asculte; înseamnă că El îl va face pe om să trăiască datorită Lui și îi va face pe
dușmanii Săi să piară datorită autorității Sale; înseamnă că va face ca fiecare parte
din El să persiste în omenire, și fără nicio rezistență din partea omului. Împărăția pe
care vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție. Umanitatea pe care Și-o dorește
este una care-L slăvește, una care Îi este pe deplin supusă și care Îi poartă gloria.
Dacă El nu va salva umanitatea coruptă, sensul creării omului de către El se va
spulbera; nu va mai avea autoritate în rândul oamenilor, iar împărăția Lui nu va mai
putea exista pe pământ. Dacă El nu-i va distruge pe acei dușmani care nu I se supun,
nu-Și va putea obține gloria completă, nici nu va putea să-Și întemeieze împărăția
pe pământ. Acestea sunt simbolurile finalizării lucrării Sale și simbolurile finalizării
marii realizări ale Sale: de a distruge în totalitate pe aceia dintre oameni care nu Îi
sunt supuși și de a le oferi odihnă celor care au fost desăvârşiţi.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

163
 În timp ce cuvintele Mele sunt îndeplinite, Împărăția este treptat formată pe
pământ și omul este treptat reîntors la normalitate și, astfel, se întemeiază pe pământ
Împărăția din inima Mea. În Împărăție, toți oamenii lui Dumnezeu își recapătă viața
omului normal. Dusă este iarna geroasă, înlocuită de o lume a orașelor primăverii,
unde este primăvară tot anul. Oamenii nu se mai confruntă cu întunecata, jalnica
lume a omului, nu mai îndură gerul rece al lumii lui. Oamenii nu se luptă unii cu
ceilalți, țările nu mai merg la război una împotriva celeilalte, nu mai există măcel și
sângele care curge din măcel; toate pământurile sunt pline de fericire și peste tot
abundă căldura între oameni.
Fragment din „Capitolul 20” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

3. Relația dintre fiecare din cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
De la lucrarea lui Iahve până la cea a lui Isus, și de la lucrarea lui Isus până la
cea a etapei actuale, aceste trei etape acoperă într-un fir continuu întregul sortiment
al gestionării lui Dumnezeu și sunt toate lucrarea unui singur Duh. De la crearea
lumii, Dumnezeu a fost întotdeauna ocupat cu gestionarea omenirii. El este Începutul
și Sfârșitul, El este Primul și Ultimul și El este Cel care începe o epocă și Cel care
încheie epoca. Cele trei etape ale lucrării, în diferite epoci și în diferite locații, sunt
fără îndoială lucrarea unui singur Duh. Toți aceia care separă aceste trei etape se
află în opoziție față de Dumnezeu.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Planul de gestionare de șase mii de ani este împărțit în trei etape ale lucrării.
Doar o singură etapă nu poate reprezenta lucrarea celor trei epoci, ci doar o parte a
întregului. Numele Iahve nu poate reprezenta întreaga fire a lui Dumnezeu. Faptul
că El Și-a desfășurat lucrarea în Epoca Legii nu dovedește că El poate fi doar
Dumnezeu în temeiul legii. Iahve i-a expus omului legi și i-a lăsat moștenire porunci,
cerându-i omului să zidească templul și altarele; lucrarea pe care a făcut-o El
reprezintă doar Epoca Legii. Această lucrare pe care El a făcut-o nu dovedește că El
este doar un Dumnezeu care îi cere omului să păzească legea, sau că El este

164
Dumnezeul din templu sau dinaintea altarului. Ar fi neadevărat să spui acest lucru.
Lucrarea făcută în temeiul legii nu poate reprezenta decât o singură epocă. De
aceea, dacă Dumnezeu a făcut doar lucrarea din Epoca Legii, atunci omul L-ar limita
pe Dumnezeu la următoarea definiție, care spune: „El este Dumnezeul din templu și,
pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să purtăm haine preoțești și să intrăm în
templu”. Dacă lucrarea din Epoca Harului nu ar fi fost niciodată îndeplinită, iar Epoca
Legii ar fi continuat până în prezent, omul nu ar ști că Dumnezeu este, de asemenea,
milostiv și iubitor. Dacă lucrarea din Epoca Legii nu ar fi fost făcută ci, în schimb, doar
lucrarea din Epoca Harului, atunci ceea ce ar ști fiecare om este că Dumnezeu poate
doar să răscumpere omul și să-i ierte păcatele. Omul ar ști doar că El este sfânt și
nevinovat și că, de dragul lui, Dumnezeu este capabil să Se sacrifice și să fie
răstignit. Omul ar ști doar aceste lucruri, dar nu ar avea nicio înțelegere a tuturor
celorlalte. Și, astfel, fiecare epocă reprezintă o parte a firii lui Dumnezeu. Cât despre
ce aspecte ale firii lui Dumnezeu sunt reprezentate în Epoca Legii, ce aspecte în
Epoca Harului și ce aspecte în această etapă actuală: doar când toate cele trei etape
au fost integrate într-un întreg, pot dezvălui întreaga fire a lui Dumnezeu. Doar atunci
când a ajuns să cunoască toate cele trei etape, omul o poate înțelege pe deplin.
Niciuna dintre cele trei etape nu poate fi omisă. Veți vedea doar firea lui Dumnezeu
în întregime după ce veți ajunge să cunoașteți aceste trei etape ale lucrării. Faptul
că Dumnezeu Și-a încheiat lucrarea în Epoca Legii nu dovedește că El este doar
Dumnezeu potrivit legii, iar faptul că El Și-a încheiat lucrarea de răscumpărare nu
înseamnă că va răscumpăra în veci omenirea. Toate acestea sunt concluziile trase
de om. Când Epoca Harului ajunge la sfârșit, atunci tu nu poți spune că Dumnezeu
aparține doar crucii, iar crucea singură reprezintă mântuirea lui Dumnezeu. A face
acest lucru ar însemna să-L definim pe Dumnezeu. În stadiul actual, Dumnezeu face
în principal lucrarea cuvântului, dar tu nu poți spune atunci că Dumnezeu nu a fost
niciodată milostiv față de om și că tot ce a adus este mustrarea și judecata. Lucrarea
din zilele de pe urmă dezvăluie lucrarea lui Iahve și a lui Isus și toate tainele
neînțelese de om, pentru a descoperi destinația și sfârșitul omenirii și pentru a pune
capăt întregii lucrări de mântuire printre oameni. Această etapă a lucrării în zilele de
pe urmă aduce totul mai aproape. Toate tainele neînțelese de nevoile omului trebuie
să fie dezlegate pentru a-i permite să ajungă în profunzimea lor și să aibă o înțelegere

165
complet clară în inima sa. Doar atunci rasa umană poate fi împărțită după felul ei.
Numai după ce planul de gestionare de șase mii de ani va fi finalizat, omul va ajunge
să înțeleagă, în întregime, firea lui Dumnezeu, pentru că gestionarea Lui va ajunge
atunci la sfârșit.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea care este realizată în prezent a împins înainte lucrarea din Epoca
Harului; adică, lucrarea din cadrul întregului plan de gestionare (planul mântuirii) de
șase mii de ani a înaintat. Deși Epoca Harului s-a terminat, lucrarea lui Dumnezeu a
progresat. De ce spun mereu că această etapă a lucrării se bazează pe Epoca
Harului și pe Epoca Legii? Aceasta înseamnă că lucrarea de acum este o continuare
a lucrării realizate în Epoca Harului și un progres față de cea realizată în Epoca Legii.
Cele trei etape sunt interconectate strâns și fiecare verigă din lanț este legată strâns
de următoarea. De ce mai spun și că această etapă a lucrării se bazează pe cea
realizată de Isus? Presupunând că această etapă nu s-a bazat pe lucrarea realizată
de Isus, o altă răstignire ar trebui să aibă loc în această etapă, iar lucrarea de
răscumpărare din etapa anterioară ar trebui să fie făcută din nou. Nu ar avea niciun
sens. Și astfel, nu este vorba de faptul că lucrarea a fost terminată complet, ci de
faptul că epoca a înaintat și că nivelul lucrării a fost ridicat mai sus decât înainte. Se
poate spune că această etapă a lucrării este clădită pe fundația Epocii Legii și pe
stânca lucrării lui Isus. Lucrarea este clădită etapă cu etapă, iar această etapă nu
este un început nou. Doar combinația celor trei etape ale lucrării poate fi considerată
a fi planul de gestionare de șase mii de ani.
Fragment din „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”

în Cuvântul Se arată în trup

Etapa finală a lucrării nu este de sine stătătoare, ci face parte din întregul format
împreună cu cele două etape anterioare, ceea ce înseamnă că este imposibil de
finalizat întreaga lucrare de mântuire făcând numai una dintre cele trei etape ale
lucrării. Chiar dacă etapa finală a lucrării este în stare să-l mântuiască pe om complet,
asta nu înseamnă că este necesar să se desfășoare numai această etapă și că cele
două etape anterioare ale lucrării nu sunt necesare ca să-l salveze pe om de sub

166
influența Satanei. Niciuna dintre cele trei etape nu poate fi considerată ca unică
viziune care trebuie să fie cunoscută de întreaga omenire, pentru că întregimea
lucrării de mântuire sunt cele trei etape ale lucrării, nu o singură etapă dintre ele. Atât
timp cât lucrarea de mântuire nu a fost realizată, gestionarea lui Dumnezeu nu va
putea să ajungă la un final deplin. Ființa, firea și înțelepciunea lui Dumnezeu sunt
exprimate în întregimea lucrării de mântuire, nu revelate omului chiar de la început,
ci au fost treptat exprimate în lucrarea de mântuire. Fiecare etapă a lucrării de
mântuire exprimă o parte a firii lui Dumnezeu și o parte a ființei Sale; nicio etapă
individuală a lucrării nu poate exprima în mod direct și complet întregimea ființei lui
Dumnezeu. Astfel, lucrarea de mântuire poate fi complet finalizată numai atunci când
cele trei etape ale lucrării au fost finalizate și, astfel, cunoașterea omului despre
întregimea lui Dumnezeu este inseparabilă de cele trei etape ale lucrării. Ceea ce
obține omul dintr-o etapă a lucrării este numai firea lui Dumnezeu care este exprimată
într-o singură parte a lucrării Sale. Nu poate reprezenta firea și ființa care sunt
exprimate în etapa anterioară sau ulterioară. Asta pentru că lucrarea de mântuire a
omenirii nu poate fi terminată imediat în timpul unei perioade sau într-un loc, ci devine
treptat mai profundă, conform nivelului de dezvoltare a omului în diferite momente și
locuri. Este o lucrare care se desfășoară în etape și nu se finalizează într-o singură
etapă. Și astfel, întreaga înțelepciune a lui Dumnezeu este cristalizată în cele trei
etape, în loc de o singură etapă. Întreaga Lui ființă și întreaga înțelepciune sunt
afișate în aceste trei etape și fiecare etapă conține ființa Lui și reprezintă o mărturie
a înțelepciunii lucrării Lui. […] Fiecare dintre cele trei etape ale lucrării este realizată
pe fundamentul etapei anterioare; nu se desfășoară independent, separat de
lucrarea de mântuire. Deși există diferențe mari în epoca și tipul de lucrare care este
efectuată, în esență este tot mântuirea omenirii, și fiecare etapă a lucrării de mântuire
este mai profundă decât cea dinainte.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Întreaga gestionare a lui Dumnezeu este împărțită în trei etape și, în fiecare
etapă, sunt stabilite cerințe potrivite omului. Mai mult, cu trecerea și progresul
epocilor, cerințele lui Dumnezeu pentru întreaga omenire devin și mai mari. Astfel,

167
pas cu pas, această lucrare de gestionare a lui Dumnezeu atinge punctul culminant,
până când omul percepe faptul „arătării Cuvântului în trup” și, în acest fel, cerințele
pentru om devin și mai mari, iar cerințele pentru om de a fi mărturie devin și mai mari.
Cu cât omul este mai vrednic de a colabora cu adevărat cu Dumnezeu, cu atât mai
mult Îl slăvește pe Dumnezeu. Colaborarea omului este mărturia care i se cere să o
facă, iar mărturia pe care o face este practica omului. Și astfel, dacă lucrarea lui
Dumnezeu poate avea sau nu efectul dorit, și dacă poate exista sau nu mărturie
adevărată, sunt legate în mod indisolubil de colaborarea și mărturia omului. Când
lucrarea este finalizată, cu alte cuvinte, când întreaga gestionare a lui Dumnezeu a
ajuns la final, omului i se va cere să depună mărturie și mai înaltă, iar când lucrarea
lui Dumnezeu ajunge la final, practica și intrarea omului vor atinge punctul culminant.
În trecut, omului i s-a cerut să respecte legea și poruncile și i s-a cerut să fie răbdător
și smerit. Astăzi, omului i se cere să asculte de toate orânduirile lui Dumnezeu și să
aibă o dragoste supremă de Dumnezeu, și i se cere, în cele din urmă, să Îl iubească
pe Dumnezeu în mijlocul încercărilor. Aceste trei etape sunt cerințele pe care
Dumnezeu le stabilește pentru om, pas cu pas, în întreaga Sa gestionare. Fiecare
etapă a lucrării lui Dumnezeu este mai profundă decât precedenta și, în fiecare etapă,
cerințele pentru om sunt mai profunde decât cele anterioare și, în acest fel, întreaga
gestionare a lui Dumnezeu prinde treptat contur. Tocmai datorită faptului că cerințele
pentru om sunt din ce în ce mai mari, firea omului se apropie mai mult ca niciodată
de standardele cerute de Dumnezeu, și numai atunci întreaga omenire se
îndepărtează treptat de influența Satanei până când, atunci când lucrarea lui
Dumnezeu este pe deplin finalizată, întreaga omenire va fi fost salvată de influența
Satanei.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cele trei etape ale lucrării au fost făcute de un singur Dumnezeu; aceasta este
viziunea cea mai măreață și este singura cale spre a-L cunoaște pe Dumnezeu. Cele
trei etape ale lucrării nu ar fi putut fi făcute decât de Dumnezeu Însuși și niciun om
nu ar putea face o asemenea lucrare în numele Lui – ceea ce înseamnă că numai
Dumnezeu Însuși Și-ar fi putut face propria lucrare de la început și până astăzi. Deși
cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu au fost efectuate în diferite epoci și locuri și

168
deși lucrarea fiecăreia dintre ele este diferită, totul este lucrare făcută de un singur
Dumnezeu. Dintre toate viziunile, aceasta este cea mai măreață viziune pe care ar
trebui să o cunoască omul, și dacă poate fi pe deplin înțeleasă de către om, atunci
el va fi în stare să rămână ferm.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

4. Cum se adâncesc tot mai mult cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu,
pentru ca oamenii să fie mântuiți și desăvârșiți?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Întreaga gestionare a lui Dumnezeu este împărțită în trei etape și, în fiecare
etapă, sunt stabilite cerințe potrivite omului. Mai mult, cu trecerea și progresul
epocilor, cerințele lui Dumnezeu pentru întreaga omenire devin și mai mari. Astfel,
pas cu pas, această lucrare de gestionare a lui Dumnezeu atinge punctul culminant,
până când omul percepe faptul „arătării Cuvântului în trup” și, în acest fel, cerințele
pentru om devin și mai mari, iar cerințele pentru om de a fi mărturie devin și mai mari.
Cu cât omul este mai vrednic de a colabora cu adevărat cu Dumnezeu, cu atât mai
mult Îl slăvește pe Dumnezeu. Colaborarea omului este mărturia care i se cere să o
facă, iar mărturia pe care o face este practica omului. Și astfel, dacă lucrarea lui
Dumnezeu poate avea sau nu efectul dorit, și dacă poate exista sau nu mărturie
adevărată, sunt legate în mod indisolubil de colaborarea și mărturia omului. Când
lucrarea este finalizată, cu alte cuvinte, când întreaga gestionare a lui Dumnezeu a
ajuns la final, omului i se va cere să depună mărturie și mai înaltă, iar când lucrarea
lui Dumnezeu ajunge la final, practica și intrarea omului vor atinge punctul culminant.
În trecut, omului i s-a cerut să respecte legea și poruncile și i s-a cerut să fie răbdător
și smerit. Astăzi, omului i se cere să asculte de toate orânduirile lui Dumnezeu și să
aibă o dragoste supremă de Dumnezeu, și i se cere, în cele din urmă, să Îl iubească
pe Dumnezeu în mijlocul încercărilor. Aceste trei etape sunt cerințele pe care
Dumnezeu le stabilește pentru om, pas cu pas, în întreaga Sa gestionare. Fiecare
etapă a lucrării lui Dumnezeu este mai profundă decât precedenta și, în fiecare etapă,
cerințele pentru om sunt mai profunde decât cele anterioare și, în acest fel, întreaga
gestionare a lui Dumnezeu prinde treptat contur. Tocmai datorită faptului că cerințele

169
pentru om sunt din ce în ce mai mari, firea omului se apropie mai mult ca niciodată
de standardele cerute de Dumnezeu, și numai atunci întreaga omenire se
îndepărtează treptat de influența Satanei până când, atunci când lucrarea lui
Dumnezeu este pe deplin finalizată, întreaga omenire va fi fost salvată de influența
Satanei.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu a început la crearea lumii, iar omul este
în centrul acestei lucrări. Crearea de către Dumnezeu a tuturor lucrurilor, se poate
spune că este de dragul omului. Deoarece lucrarea gestionării Sale se întinde pe
parcursul a mii de ani și nu se desfășoară în doar câteva minute sau secunde, ori
într-o clipire, sau pe parcursul unui an sau doi, El a trebuit să creeze mai multe lucruri
necesare supraviețuirii omului, cum ar fi soarele, luna, tot felul de creaturi vii, hrană
și un mediu de viață pentru omenire. Acesta a fost începutul gestionării lui
Dumnezeu.
După aceea, Dumnezeu a predat omenirea Satanei, omul a trăit sub sfera
Satanei și acest lucru a dus treptat la lucrarea lui Dumnezeu din prima epocă:
povestea Epocii Legii… De-a lungul multor mii de ani din Epoca Legii, omenirea s-a
obișnuit cu îndrumarea Epocii Legii și a început să o trateze cu superficialitate și a
renunțat treptat la grija lui Dumnezeu. Și astfel, în același timp cu respectarea legii,
ei s-au închinat la idoli și au comis fapte rele. Ei erau fără protecția lui Iahve și doar
își trăiau viața înaintea altarului din templu. De fapt, lucrarea lui Dumnezeu i-a părăsit
cu mult timp în urmă și chiar dacă israeliții au rămas încă atașați de lege și au rostit
numele lui Iahve și chiar au crezut cu mândrie că numai ei erau poporul lui Iahve și
aleșii Acestuia, gloria lui Dumnezeu i-a părăsit în liniște …
[…]
Așa cum s-a întâmplat întotdeauna, după lucrarea lui Iahve din Epoca Legii,
Dumnezeu Și-a început noua lucrare a celei de-a doua etape: asumarea trupului –
întruparea ca om timp de zece, douăzeci de ani – vorbirea și lucrarea Sa printre
credincioși. Cu toate acestea, nimeni nu știa, și numai un număr mic de oameni au
recunoscut că El a fost Dumnezeu devenit trup după ce Domnul Isus a fost răstignit
și înviat. […] De îndată ce a fost terminată a doua etapă a lucrării lui Dumnezeu –

170
după răstignire – lucrarea lui Dumnezeu de recuperare a omului din păcat (adică,
recuperarea omului din mâinile Satanei) a fost realizată. Așa că, din acel moment,
omenirea trebuia doar să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor pentru ca păcatele
ei să fie iertate. Oficial vorbind, păcatele omului nu mai erau o barieră pentru a-și
atinge mântuirea și a veni înaintea lui Dumnezeu, și nu mai erau pârghiile prin care
Satana acuza omul. Asta pentru că Dumnezeu Însuși a făcut o lucrare reală, a luat
înfățișarea și anticiparea unui trup păcătos, iar Dumnezeu Însuși a fost jertfa pentru
păcat. În felul acesta, omul a coborât de pe cruce, fiind răscumpărat și mântuit
datorită trupului lui Dumnezeu, asemănarea cu acest trup păcătos. Astfel, după ce a
fost luat captiv de Satana, omul s-a apropriat cu un pas de a accepta mântuirea
înaintea lui Dumnezeu. Bineînțeles, această etapă de lucru a fost gestionarea lui
Dumnezeu, care a fost cu un pas înainte de Epoca Legii și de un nivel mai profund
decât Epoca Legii. […]
Apoi a venit Epoca Împărăției, care este o etapă mai practică de lucru și, totuși,
este și cea mai dificilă de acceptat pentru om. Asta se datorează faptului că, cu cât
omul se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult toiagul lui Dumnezeu se
apropie de om, și cu atât mai clar fața lui Dumnezeu apare înaintea omului. După
răscumpărarea omenirii, omul se întoarce oficial în sânul lui Dumnezeu. Omul a
crezut că acum era timpul să se bucure, totuși el este supus unui asalt total frontal
din partea lui Dumnezeu, pe care nimeni nu l-a prevăzut: așa cum se pare, este vorba
despre un botez de care poporul lui Dumnezeu trebuie să „se bucure”. Sub o astfel
de îngrijire, oamenii nu au de ales decât să se oprească și să se gândească la ei
înșiși: eu sunt mielul, pierdut de mulți ani, pentru care Dumnezeu a cheltuit atât de
mult ca să-l răscumpăre, atunci de ce mă tratează Dumnezeu așa? Este felul lui
Dumnezeu de a râde de mine și de a mă demasca?… După ce ani la rând au trecut,
omul a devenit bătut de vreme, trăind greutăți de rafinare și mustrare. Deși omul și-
a pierdut „gloria” și „romantismul” vremurilor trecute, a ajuns în mod inconștient să
înțeleagă adevărul de a fi om și a ajuns să aprecieze anii de devotament ai lui
Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Omul începe încet să-și deteste propria
barbarie. El începe să urască cât de sălbatic este, și toate neînțelegerile față de
Dumnezeu și cererile lipsite de logică pe care le-a făcut către El. Timpul nu poate fi
dat înapoi; evenimentele trecute devin amintirile regretabile ale omului, iar cuvintele

171
și dragostea lui Dumnezeu devin forța motrice a noii vieți a omului. Rănile omului se
vindecă pe zi ce trece, îi revine puterea, se ridică și se uită la fața Celui
Atotputernic … doar pentru a descoperi că El a fost mereu lângă mine și că zâmbetul
și înfățișarea Lui sunt încă atât de tulburătoare. Inima Lui încă se mai preocupă de
omenirea pe care El a creat-o și mâinile Sale sunt încă la fel de calde și de puternice
așa cum erau la început. Este ca și cum omul s-ar fi întors în Grădina Edenului, dar
de data aceasta omul nu se mai lasă ademenit de șarpe, nu se mai îndepărtează de
fața lui Iahve. Omul îngenunchează înaintea lui Dumnezeu, privește fața zâmbitoare
a lui Dumnezeu și oferă sacrificiul său cel mai prețios – O! Doamne, Dumnezeul meu!
Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea făcută de Isus a fost doar o etapă mai înaltă decât Vechiul Testament;
a fost folosită pentru a începe o epocă și a conduce acea epocă. De ce a spus El:
„Să nu credeți că am venit să stric Legea, ci să împlinesc”? Cu toate acestea, în
lucrarea Sa au existat multe lucruri care se deosebeau de legile practicate și de
poruncile urmate de israeliții Vechiului Testament, căci El nu a venit să se supună
legii, ci să o împlinească. Procesul de împlinire a ei a inclus multe lucruri concrete:
lucrarea Sa a fost mai practică și mai reală și, în plus, a fost vie, și nu o aderare oarbă
la doctrină. Israeliții nu respectau Sabatul? Când a venit Isus, El nu a ținut Sabatul,
căci El a spus că Fiul omului era Domnul Sabatului, și când Domnul Sabatului va
veni, El va face cum va dori. El venise să împlinească legile din Vechiul Testament
și să schimbe legile. Tot ceea ce se face astăzi se bazează pe prezent, dar se sprijină
totuși pe temelia lucrării lui Iahve în Epoca Legii, și nu depășește această sferă. Să
aveți grijă cum vorbiți și să nu comiteți adulter, de exemplu – nu sunt acestea legile
Vechiului Testament? Astăzi, ceea ce vi se cere nu se limitează doar la cele Zece
Porunci, ci sunt porunci și legi de un ordin mai înalt decât cele care au fost înainte,
dar aceasta nu înseamnă că ceea ce a venit înainte a fost desființat, pentru că fiecare
etapă a lucrării lui Dumnezeu este îndeplinită pe temelia etapei anterioare. Cât
despre ce Iahve a introdus în Israel, cum ar fi să le ceară oamenilor să aducă jertfe,
să-și cinstească părinții, să nu se închine la idoli, să nu îi agreseze sau să îi blesteme
pe alții, să nu comită adulter, să nu fumeze sau să bea, să nu mănânce lucruri fără

172
viață și să nu bea sânge: nu alcătuiește lucrul acesta fundamentul practicii voastre
chiar și astăzi? Pe temelia trecutului a fost realizată lucrarea până în ziua de azi. Deși
legile trecutului nu mai sunt menționate și noi cerințe s-au făcut pentru tine, departe
de a fi abolite, acestea au fost, în schimb, înălțate la un statut superior. A spune că
au fost abolite înseamnă că epoca anterioară este depășită, deși există unele porunci
pe care trebuie să le respecți toată eternitatea. Poruncile din trecut au fost deja puse
în practică, au devenit deja parte din ființa omului și nu este nevoie să se reitereze
poruncile de a nu fuma, a nu bea și așa mai departe. Pe această bază, poruncile noi
sunt stabilite în funcție de nevoile voastre de astăzi, în funcție de statura voastră și
de lucrarea de astăzi. Stabilirea de porunci pentru noua epocă nu înseamnă abolirea
poruncilor din epoca de dinainte, ci ridicarea lor mai sus pe această temelie, pentru
a face acțiunile omului mai complete și mai în concordanță cu realitatea. Dacă astăzi
ați fi obligați doar să urmați poruncile și să respectați legile Vechiului Testament, la
fel ca și israeliții și, chiar dacă vi s-ar fi cerut să memorați legile stabilite de Iahve, nu
ar exista nicio posibilitate de a vă putea schimba. Dacă ar fi doar să respectați acele
câteva porunci limitate sau să memorați nenumărate legi, vechea voastră natură ar
rămâne adânc înrădăcinată și nu ar exista nicio modalitate de a o stârpi. Astfel ați
deveni din ce în ce mai depravați și niciunul dintre voi nu ar deveni ascultător. Cu
alte cuvinte, câteva porunci simple sau nenumărate legi sunt incapabile să vă ajute
să cunoașteți faptele lui Iahve. Nu sunteți la fel ca israeliții: urmând legile și
memorând poruncile, ei au fost capabili să asiste la faptele lui Iahve și să-și ofere
devotamentul numai Lui, dar voi nu puteți să faceți acest lucru și câteva porunci ale
epocii Vechiului Testament nu numai că nu vă pot face să vă dăruiți inima sau să vă
protejeze, ci vă va face în schimb slabi, și vă va coborî în Hades. Căci lucrarea Mea
este lucrarea de cucerire și se adresează neascultării voastre și naturii vechi.
Cuvintele blânde ale lui Iahve și ale lui Isus sunt departe de cuvintele dure ale
judecății de astăzi. Fără cuvinte atât de aspre, ar fi imposibil să vă cuceresc pe voi
„experții”, care ați fost neascultători de mii de ani. Legile Vechiului Testament și-au
pierdut puterea asupra voastră cu mult timp în urmă, iar judecata de astăzi este mult
mai cumplită decât vechile legi. Cel mai potrivit lucru pentru voi este judecata, și nu
restricțiile mărunte ale legilor, pentru că voi nu sunteți omenirea primelor începuturi,
ci o omenire care a fost coruptă timp de mii de ani. Ceea ce trebuie să îndeplinească

173
acum omul este în funcție de starea reală a omului astăzi, în funcție de calibrul și de
statura actuală a omului de astăzi, și asta nu necesită ca tu să urmezi doctrina.
Aceasta este pentru ca schimbările să se poată realiza în vechea ta natură și pentru
ca tu să te poți descotorosi de concepțiile tale.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Chiar dacă drumul pe care omul merge astăzi este, de asemenea, drumul crucii
și cărarea suferinței, ceea ce omul practică și ceea ce mănâncă, bea și de ce se
bucură astăzi omul sunt foarte diferite de cele care s-au abătut asupra omului în
temeiul legii și în Epoca Harului. Ceea ce se cere de la om în această zi este diferit
de cele cerute în trecut și, chiar mai mult, față de cele cerute lui în Epoca Legii.
Așadar, ce a fost cerut omului în temeiul legii atunci când El Își făcea lucrarea în
Israel? Nu era nimic altceva decât că omul ar trebui să țină Sabatul și legile lui
Iahve. Nimeni nu trebuia să lucreze în Sabat sau să încalce legile lui Iahve. Însă
acum nu este astfel. În Sabat, omul lucrează, se adună și se roagă ca de obicei și
nu i se impune nicio restricție. Cei din Epoca Harului trebuiau să fie botezați și li s-
a cerut să postească în continuare, să rupă pâine, să bea vin, să-și acopere capul
și să spele picioarele altora pentru ei. Acum, aceste reguli au fost abolite, însă
omului îi sunt făcute cerințe mai mari, pentru că lucrarea lui Dumnezeu se
adâncește fără încetare, iar intrarea omului ajunge tot mai sus. În trecut, Isus Și-a
pus mâinile peste om și S-a rugat, dar acum, când toate au fost spuse, care este
folosul punerii mâinilor? Cuvintele singure pot obține rezultate. În trecut, când El Și-
a pus mâinile peste om, a fost pentru a-l binecuvânta și, de asemenea, pentru a-l
vindeca de bolile sale. Acesta a fost modul în care a lucrat Duhul Sfânt la acea
vreme, însă acum nu este astfel. Acum, Duhul Sfânt folosește cuvinte pentru a lucra
și a obține rezultate. Cuvintele Lui v-au fost lămurite, iar voi ar trebui să le puneți în
practică exact astfel cum vi s-a spus. Cuvintele Sale sunt voia Lui; ele sunt lucrarea
pe care El dorește s-o facă. Prin cuvintele Lui, Îi vei înțelege voia și ceea ce-ți cere
să realizezi, iar tu tocmai I-ai pus cuvintele direct în practică, fără a fi nevoie de
punerea mâinilor. Unii pot spune: „Pune-Ți mâinile peste mine! Pune-Ți mâinile
peste mine ca să primesc binecuvântarea Ta și să mă pot împărtăși de Tine”. Toate
acestea sunt practici depășite din trecut, acum nefolosite, pentru că epoca s-a

174
schimbat. Duhul Sfânt lucrează potrivit epocii, nici la întâmplare, nici în conformitate
cu reguli stabilite. Epoca s-a schimbat, iar o nouă epocă aduce cu ea, în mod
necesar, o nouă lucrare. Acest lucru este valabil pentru fiecare etapă a lucrării, iar,
astfel, lucrarea Sa nu se repetă niciodată. În Epoca Harului, Isus a făcut o măsură
suficientă a acestui fel de lucrare, cum ar fi vindecarea bolii, scoaterea demonilor,
punerea mâinilor Sale peste om ca să se roage pentru el și binecuvântarea omului.
Cu toate acestea, pentru a face acest lucru din nou, ar fi lipsit de sens, în ziua de
astăzi. Duhul Sfânt a lucrat, la acea vreme, în acest fel, pentru că era Epoca Harului
și a existat suficient har pentru ca omul să se bucure. Nu i s-a cerut niciun fel de
plată și, atâta timp cât avea credință, ar fi primit har. Toți au fost abordați foarte
binevoitor. Acum, epoca s-a schimbat, iar lucrarea lui Dumnezeu a progresat mai
departe; prin mustrare și judecată, răzvrătirea și lucrurile necurate din om vor fi
îndepărtate. Acea etapă fiind cea a răscumpărării, s-a cuvenit ca Dumnezeu să
lucreze în acel mod, arătând suficient har pentru ca omul să se poată bucura, astfel
încât omul să poată fi răscumpărat din păcat și, prin intermediul harului, să i se ierte
păcatele. Această etapă actuală este pentru a expune nedreptatea din om prin
intermediul mustrării, judecății, nimicirii cuvintelor, precum și prin disciplina și
revelarea acestora, astfel încât umanitatea să poată fi apoi mântuită. Aceasta este
o lucrare mai profundă decât răscumpărarea. Harul din Epoca Harului era suficient
pentru delectarea omului; acum, că omul a experimentat deja acest har, el nu mai
trebuie să se bucure de el. Acestei lucrări i-a trecut acum timpul și nu mai trebuie
făcută. Acum, omul trebuie să fie mântuit prin judecata cuvântului. După ce omul
este judecat, mustrat și rafinat, firea sa este, în acest mod, schimbată. Nu sunt toate
acestea datorită cuvintelor pe care le-am spus? Fiecare etapă a lucrării se
desfășoară în concordanță cu evoluția întregii rase umane și cu epoca. Lucrarea
este, în totalitate, semnificativă și este făcută, în întregime, de dragul mântuirii
finale, ca omenirea să poată avea o destinație bună în viitor, iar umanitatea să
poată fi împărțită, în cele din urmă, după felul ei.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Legii, Iahve l-a condus pe Moise din Egipt cu cuvintele Lui și a
rostit câteva cuvinte israeliților; la acel moment, o parte din faptele lui Dumnezeu

175
au fost lămurite, dar deoarece calibrul omului era limitat și nimic nu putea face
completă cunoașterea lui, Dumnezeu a continuat să vorbească și să lucreze. În
Epoca Harului, omul a văzut încă o dată o parte din faptele lui Dumnezeu. Isus a
fost în stare să arate semne și minuni, să-i vindece pe bolnavi și să scoată demoni
și să fie răstignit, trei zile după care El a fost înviat și a apărut în trup înaintea omului.
Despre Dumnezeu, omul nu știa mai mult decât aceasta. Omul știe la fel de mult
pe cât îi este arătat lui de Dumnezeu și dacă El nu ar arăta nimic mai mult omului,
atunci aceasta ar fi extinderea delimitării omului de Dumnezeu. De aceea,
Dumnezeu continuă să lucreze, astfel încât cunoașterea omului despre El să poată
deveni mai adâncă și el să poată ajunge treptat să cunoască substanța Sa. În zilele
de pe urmă, Dumnezeu folosește cuvintele Lui pentru a-l face pe om desăvârșit.
Firea ta coruptă este dezvăluită de cuvintele lui Dumnezeu și concepțiile tale
religioase sunt înlocuite de realitatea Lui. Dumnezeul întrupat din zilele de pe urmă
a venit în primul rând pentru a îndeplini cuvintele: „Cuvântul devine trup, Cuvântul
vine în trup și Cuvântul Se arată în trup” și dacă nu ai o cunoaștere aprofundată a
acestui lucru, atunci tot nu vei putea sta ferm. În timpul zilelor de pe urmă,
Dumnezeu intenționează în primul rând să realizeze o etapă a lucrării în care
Cuvântul apare în trup și aceasta este o parte a planului Lui de gestionare. Astfel,
cunoștințele voastre trebuie să fie clare; indiferent de modul în care lucrează
Dumnezeu, El nu permite omului să-L delimiteze. Dacă Dumnezeu nu ar face
această lucrare în zilele de pe urmă, atunci cunoașterea omului despre El nu ar
putea merge mai departe. Ai ști doar că Dumnezeu poate fi răstignit și poate
distruge Sodoma și că Isus poate fi ridicat din morți și să I Se arate lui Petru… Dar
nu ai spune niciodată despre cuvintele lui Dumnezeu că pot realiza totul și pot
cuceri omul. Doar prin trăirea cuvintelor lui Dumnezeu poți vorbi despre o astfel de
cunoaștere și cu cât mai mult experimentezi din lucrarea Lui, cu atât va deveni mai
profundă cunoașterea ta despre El. Numai atunci vei înceta să-L delimitezi pe
Dumnezeu în propriile tale concepții.
Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

În lucrarea din zilele de pe urmă, cuvântul este mai măreț decât manifestarea
semnelor și minunilor, iar autoritatea cuvântului o depășește pe aceea a semnelor

176
și minunilor. Cuvântul expune întreaga fire pervertită îngropată adânc în inima
omului. Tu nu ai cum să o recunoşti pe cont propriu. Când îţi va fi dezvăluită înaintea
ta prin cuvânt, tu, în mod firesc, vei veni să o descoperi; nu vei fi capabil să o negi
și vei fi pe deplin convins. Nu este aceasta autoritatea cuvântului? Acesta este
rezultatul obținut prin lucrarea cuvântului astăzi. Prin urmare, nu prin vindecarea
bolii și alungarea demonilor poate omul fi pe deplin mântuit de păcatele sale și nici
prin manifestarea semnelor și minunilor nu poate fi făcut complet întru totul.
Autoritatea de a vindeca boala și de a alunga demoni îi dă doar har omului, dar
trupul omului încă îi aparține Satanei, iar firea satanică pervertită rămâne încă în
interiorul omului. Cu alte cuvinte, ceea ce nu a fost curățat aparține încă păcatului
și întinării. Doar după ce a fost curățat prin intermediul cuvântului, poate fi el câștigat
de Dumnezeu și poate deveni un om sfânt. Când demonii au fost alungaţi din om,
iar el a fost răscumpărat, aceasta a însemnat doar faptul că a fost smuls din mâinile
Satanei și s-a întors la Dumnezeu. Totuși, fără a fi curățat sau schimbat de către
Dumnezeu, el rămâne un om viciat. Întinarea, opoziția și răzvrătirea încă există în
om; omul s-a întors la Dumnezeu doar prin răscumpărarea de către El, dar el nu-L
cunoaşte câtuşi de puţin pe Dumnezeu și încă Îi rezistă și se răzvrătește împotriva
Lui. Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră
deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către
Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin
urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de
răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare
din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o
schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul
acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin
substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și
să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă
înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât
omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum
și prin rafinare, omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să
considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai
potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea

177
a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire. Prin judecata și
mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu; iar prin folosirea
cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să dezvăluie că toată necurăția,
noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima omului sunt complet revelate.
Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat şi iertat de
păcate, se poate considera doar că Dummnezeu nu-Şi aduce aminte de
fărădelegile omului şi nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul,
care trăieşte într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua
să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, firea satanică pervertită. Aceasta este
viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuieşte şi este iertat.
Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel,
chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să
îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost
desăvârşită, pentru că omul are încă o fire coruptă. De exemplu, când oamenii și-
au dat seama că se trag din Moab, au făcut plângeri, au încetat să-și urmeze viața
și au devenit absolut pasivi. Nu arată aceasta că umanitatea încă este incapabilă
să se supună pe deplin stăpânirii lui Dumnezeu? Nu este aceasta exact firea lor
satanică pervertită? Când tu nu ai fost supus mustrării, mâinile ţi-au fost ridicate
mai sus decât toate celelalte, chiar și decât ale lui Isus. Iar voi ați strigat cu voce
tare: „Fii un fiu preaiubit al lui Dumnezeu! Fii un intim al lui Dumnezeu! Mai degrabă
am muri decât să ne plecăm Satanei! Revoltă-te împotriva vechiului Satana!
Revoltă-te împotriva marelui balaur roșu! Fie ca marele balaur roșu să cadă în mod
abject de la putere! Fie ca Dumnezeu să ne facă să fim compleți!” Plânsetele
voastre au fost mai puternice decât toate celelalte. Dar apoi au venit vremurile
mustrării și, încă o dată, firea pervertită a umanității a fost dezvăluită. Apoi,
strigătele lor au încetat, iar hotărârea lor a slăbit. Aceasta este pervertirea omului;
mai profundă decât păcatul, este ceva plantat de Satana și înrădăcinată adânc în
om. Omului nu îi este uşor să devină conștient de păcatele sale; el nu are nicio cale
de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată și trebuie să se bazeze pe
judecata prin cuvânt pentru a obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi
schimbat, în mod treptat, de aici înainte. Omul a strigat astfel în trecut, deoarece
nu avea nicio înțelegere a firii sale inițiale corupte. Acestea sunt necurățiile care

178
există în interiorul omului. De-a lungul unei perioade de judecată și de mustrare atât
de lungi, omul a trăit într-o atmosferă de tensiune. Nu au fost realizate toate acestea
prin intermediul cuvântului? Nu ai strigat și tu cu un glas foarte tare înainte de
încercarea făcătorilor de servicii[a]? „Intrați în Împărăție! Toți cei care acceptă acest
nume vor intra în Împărăție! Toți se vor împărtăși de Dumnezeu!” Când a venit
încercarea făcătorilor de servicii, voi nu ați mai strigat. Chiar la început, toți au
strigat: „O, Dumnezeule! Oriunde Tu mă așezi, mă voi supune pentru a fi condus
de către Tine”. După citirea cuvintelor lui Dumnezeu, „Cine va fi Pavel al Meu?”,
omul a spus: „Eu sunt dispus!” Apoi, el a văzut cuvintele: „Şi cum rămâne cu
credinţa lui Iov?” și a spus „Sunt dispus să-mi asum eu însumi credința lui Iov.
Dumnezeule, te rog, pune-mă la încercare!” Când a venit încercarea făcătorilor de
servicii, el s-a prăbușit imediat și aproape că nu s-a mai putut ridica din nou. După
aceea, puțin câte puțin, necurățiile din inima omului s-au diminuat treptat. Nu prin
cuvânt a fost realizat acest lucru? Deci, ceea ce ați experimentat astăzi sunt
rezultatele obținute prin cuvânt, chiar mai mari decât cele obținute prin lucrarea de
semne și minuni a lui Isus. Slava lui Dumnezeu pe care tu o vezi și autoritatea lui
Dumnezeu Însuși pe care tu o vezi nu sunt percepute doar cu ajutorul răstignirii, al
vindecării bolii și a alungării demonilor ci, chiar mai mult, cu ajutorul judecății prin
cuvântului Său. Aceasta îți arată că autoritatea și puterea lui Dumnezeu nu constă
numai în lucrarea semnelor, vindecarea bolii și alungarea demonilor, ci că judecata
prin cuvânt este mai în măsură să reprezinte autoritatea lui Dumnezeu și să-I
reveleze atotputernicia.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

În cadrul lucrării de mântuire a omului, au fost îndeplinite trei etape, ceea ce

înseamnă că lupta cu Satana a fost împărțită în trei etape înainte de învingerea
completă a Satanei. Totuși, adevărul interior al întregii lucrări a luptei cu Satana
este că efectele sale sunt obținute prin acordarea harului asupra omului și
devenirea unei jertfe pentru păcatul omului, iertarea păcatelor omului, cucerirea

Note de subsol:
a. Textul original nu include expresia „încercarea.”

179
omului și desăvârșirea acestuia. De fapt, lupta cu Satana nu este ridicarea armelor
împotriva Satanei, ci mântuirea omului, prelucrarea vieții omului și schimbarea firii
omului pentru ca el să poată fi martor pentru Dumnezeu. Acesta este modul în care
Satana este înfrânt. Satana este înfrânt prin schimbarea firii corupte a omului. Când
Satana va fi înfrânt, adică, atunci când omul va fi complet mântuit, atunci Satana
cel rușinat va fi complet încătușat și, în acest mod, omul va fi fost complet mântuit.
Și astfel, esența mântuirii omului este lupta cu Satana, iar războiul cu Satana este
în primul rând reflectat în mântuirea omului. Etapa zilelor de pe urmă, în care omul
trebuie cucerit, este ultima etapă în lupta cu Satana și, de asemenea, lucrarea
mântuirii complete a omului de sub stăpânirea Satanei. Semnificația interioară a
cuceririi omului este întoarcerea întrupării Satanei, omul care a fost corupt de
Satana, la Creator după cucerirea lui, prin care el îl va abandona pe Satana și se
va întoarce complet la Dumnezeu. În acest mod, omul va fi complet mântuit. Și
astfel, lucrarea cuceririi este ultima lucrare în lupta împotriva Satanei și etapa finală
în gestionarea lui Dumnezeu pentru înfrângerea Satanei. Fără această lucrare,
mântuirea completă a omului ar fi în cele din urmă imposibilă, înfrângerea totală a
Satanei ar fi de asemenea imposibilă, iar omenirea nu ar putea niciodată să intre în
destinația minunată sau să se elibereze de influența Satanei. În consecință,
lucrarea mântuirii omului nu poate fi finalizată înainte ca lupta cu Satana să fie
încheiată, căci esența lucrării gestionării lui Dumnezeu este pentru mântuirea
omenirii. Omenirea de la începuturi a fost în mâinile lui Dumnezeu, însă, din cauza
tentației și a corupției Satanei, omul a fost constrâns de acesta și a căzut în mâinile
celui rău. Prin urmare, Satana a devenit obiectul care trebuie învins în lucrarea de
gestionare a lui Dumnezeu. Deoarece Satana a pus stăpânire pe om și pentru că
omul este parte a întregii gestionări a lui Dumnezeu, dacă omul va fi salvat, atunci
trebuie smuls înapoi din mâinile Satanei, adică omul trebuie recuperat după ce a
fost ținut prizonier de Satana. Astfel, Satana trebuie învins prin schimbările din
vechea fire a omului, schimbări care îi redau rațiunea inițială și, în acest mod, omul,
care a fost luat prizonier, poate fi smuls înapoi din mâinile Satanei. Dacă omul este
eliberat de influența și constrângerea Satanei, Satana va fi făcut de ocară, omul va
fi în cele din urmă recuperat, iar Satana va fi învins. Și pentru că omul a fost eliberat
de sub influența întunecată a Satanei, va deveni prada de război a acestei întregi

180
bătălii, iar Satana va deveni obiectul care va fi pedepsit odată cu încheierea bătăliei,
după care întreaga lucrare de salvare a omenirii va fi finalizată.
Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

în Cuvântul Se arată în trup

III. Adevărurile despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu

din zilele de pe urmă

1. Dumnezeu a răscumpărat omenirea în Epoca Harului, deci, de ce trebuie

El să-Și mai facă lucrarea de judecată în zilele pe de urmă?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe
Domnul!” (Evrei 12:14).
„Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci
Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge
şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus
Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea
întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om
de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a
necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca
Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui,
care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele,
Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început
lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm
mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare

181
şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi
adevărul, calea şi viaţa.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele
tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă
credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea
ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau,
rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia
să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de
Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu
aveai să mai aparții vreodată păcatului.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă
nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și L-a
proclamat ca fiind un mare profet, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele
omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea marginii
hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață.
Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firea satanică pervertită, adânc
înrădăcinată în el însuși și nici nu a știut cum să se descotorosească de aceasta.
Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru
care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai
departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul
ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar
astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au
fost mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înţeles deloc calea vieții.
Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un
ciclu constant, fără a se îndrepta deloc spre schimbarea firii lor: astfel a fost natura
omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după
terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării.
Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta,

182
de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar
continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să distrugă natura păcătoasă
a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de
păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar
Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă
rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu,
iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu
folosește cuvântul pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să
practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea
anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în
mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o
etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a
completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui
Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact?
Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau
desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă
cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca
păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti
păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău,
ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus –
ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost
doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui
Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța;
dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi
calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un
pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării
și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti
incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu.
Fragment din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

183
 Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat şi iertat de
păcate, se poate considera doar că Dummnezeu nu-Şi aduce aminte de fărădelegile
omului şi nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăieşte într-
un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască,
dezvăluindu-și, la nesfârșit, firea satanică pervertită. Aceasta este viața pe care o
conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuieşte şi este iertat. Majoritatea
oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă
jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască
pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârşită, pentru că
omul are încă o fire coruptă.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Pentru om, răstignirea lui Dumnezeu a încheiat lucrarea întrupării lui Dumnezeu,
a răscumpărat întreaga omenire și I-a permis Lui să apuce cheia Infernului. Toată
lumea crede că lucrarea lui Dumnezeu a fost pe deplin realizată. În realitate, pentru
Dumnezeu, doar o mică parte a lucrării Sale a fost realizată. El doar a răscumpărat
omenirea; El nu a cucerit omenirea, cu atât mai puțin a schimbat urâciunea lui Satana
în om. De aceea, Dumnezeu spune: „Deși trupul Meu întrupat a trecut prin durerea
morții, acela nu a fost întregul scop al întrupării Mele. Isus este Fiul Meu preaiubit și
a fost pironit pe cruce pentru Mine, dar El nu a încheiat pe deplin lucrarea Mea. El a
făcut doar o parte din ea”. Astfel, Dumnezeu a început a doua rundă de planuri pentru
a continua lucrarea întrupării. Intenția finală a lui Dumnezeu este să desăvârșească
și să-i câștige pe toți cei salvați de mâinile lui Satana și, de aceea, Dumnezeu S-a
pregătit din nou să riște pericole pentru a veni în trup.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (6)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea zilelor de pe urmă este de a spune cuvinte. Mari schimbări pot fi

produse în om cu ajutorul cuvintelor. Schimbările produse acum în acești oameni,
după acceptarea acestor cuvinte, sunt mult mai mari decât cele făcute în oameni,
după acceptarea semnelor și minunilor Epocii Harului. Căci, în Epoca Harului,
demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea
pervertită din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate

184
păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul urma să fie curățat de firea
satanică pervertită din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută. Omul
a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura
păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost
iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru nu înseamnă că omul
nu mai are păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar,
doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și
modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu
are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest
lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască
în interiorul firii satanice pervertite a trecutului. Acestea fiind spuse, omul trebuie să
fie complet mântuit de firea sa satanică pervertită, astfel încât natura lui păcătoasă
să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca
firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul
creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar
cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi
schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să
poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea satanică
pervertită și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin
aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Nu prin vindecarea bolii și alungarea demonilor poate omul fi pe deplin mântuit

de păcatele sale și nici prin manifestarea semnelor și minunilor nu poate fi făcut
complet întru totul. Autoritatea de a vindeca boala și de a alunga demoni îi dă doar
har omului, dar trupul omului încă îi aparține Satanei, iar firea satanică pervertită
rămâne încă în interiorul omului. Cu alte cuvinte, ceea ce nu a fost curățat aparține
încă păcatului și întinării. Doar după ce a fost curățat prin intermediul cuvântului,
poate fi el câștigat de Dumnezeu și poate deveni un om sfânt. Când demonii au fost
alungaţi din om, iar el a fost răscumpărat, aceasta a însemnat doar faptul că a fost
smuls din mâinile Satanei și s-a întors la Dumnezeu. Totuși, fără a fi curățat sau
schimbat de către Dumnezeu, el rămâne un om viciat. Întinarea, opoziția și

185
răzvrătirea încă există în om; omul s-a întors la Dumnezeu doar prin răscumpărarea
de către El, dar el nu-L cunoaşte câtuşi de puţin pe Dumnezeu și încă Îi rezistă și se
răzvrătește împotriva Lui. Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile
Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost
pervertit de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui
Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât
un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura
otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere
o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul
acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin
substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și
să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă
înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât
omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum
și prin rafinare, omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să
considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai
potrivit să spunem că este lucrarea purificării.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Esența lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a curăța

omenirea, iar acest lucru este pentru ziua odihnei finale. Altfel, întreaga omenire nu
va putea să-și urmeze propria specie și să intre în odihnă. Această lucrare este
singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de curăţare a lui
Dumnezeu va curăța omenirea de păcate și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată
va aduce la lumină lucrurile nesupuse din mijlocul omenirii, separându-i astfel pe cei
care pot fi salvați de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor
rămâne. Când lucrarea Sa se va termina, acei oameni care vor rămâne vor fi curățați
și se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ, căci ei vor intra
într-un tărâm mai înalt al umanității; cu alte cuvinte, ei vor intra în ziua de odihnă a
umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot rămâne vor
suferi mustrarea și judecata, formele lor originale vor fi dezvăluite complet; după
aceasta, ei toți vor fi distruși și, ca şi Satanei, nu li se va mai permite să

186
supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include acest tip de
oameni; acești oameni nu sunt potriviți să intre în pământul odihnei finale, nici nu
sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omul o vor împărți, căci ei
sunt ținte ale pedepsei și sunt cei răi, și nu sunt oameni drepți. […] Lucrarea Sa
desăvârșită de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este făcută în întregime pentru
a purifica pe deplin întreaga omenire, pentru ca El să poată aduce o întreagă omenire
sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă
lucrare a Sa. Este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea de 6000 de ani a gestionării lui Dumnezeu este împărțită în trei etape:
Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Aceste trei etape de lucru sunt toate
pentru mântuirea omenirii, adică, sunt pentru mântuirea unei omeniri care a fost
coruptă în mod grav de Satana. În același timp, totuși, acestea sunt, de asemenea,
pentru ca Dumnezeu să poată lupta cu Satana. Astfel, la fel precum lucrarea de
mântuire este împărțită în trei etape, așa este și lupta cu Satana împărțită în trei
etape, iar aceste două aspecte ale lucrării lui Dumnezeu sunt realizate în mod
simultan. Lupta cu Satana este de fapt pentru mântuirea omenirii și, deoarece
lucrarea mântuirii omenirii nu este ceva ce poate fi finalizat cu succes într-o singură
etapă, lupta cu Satana este, de asemenea, împărțită în faze și perioade, iar războiul
este purtat împotriva Satanei în conformitate cu nevoile omului și gradul de corupție
al Satanei din el. Poate, în închipuirea omului, el crede că, în această luptă,
Dumnezeu va ridica armele împotriva Satanei în același mod în care s-ar lupta două
armate una cu cealaltă. Aceasta este doar ceva pe care intelectul omului este capabil
să și-l închipuie și este o idee nerealistă și extrem de vagă, totuși, este ceea ce crede
omul. Și, deoarece Eu spun aici că modalitatea de mântuire a omului este prin
intermediul luptei cu Satana, omul își imaginează că acesta este modul în care se
desfășoară lupta. În cadrul lucrării de mântuire a omului, au fost îndeplinite trei etape,
ceea ce înseamnă că lupta cu Satana a fost împărțită în trei etape înainte de
învingerea completă a Satanei. Totuși, adevărul interior al întregii lucrări a luptei cu
Satana este că efectele sale sunt obținute prin acordarea harului asupra omului și
devenirea unei jertfe pentru păcatul omului, iertarea păcatelor omului, cucerirea

187
omului și desăvârșirea acestuia. De fapt, lupta cu Satana nu este ridicarea armelor
împotriva Satanei, ci mântuirea omului, prelucrarea vieții omului și schimbarea firii
omului pentru ca el să poată fi martor pentru Dumnezeu. Acesta este modul în care
Satana este înfrânt. Satana este înfrânt prin schimbarea firii corupte a omului. Când
Satana va fi înfrânt, adică, atunci când omul va fi complet mântuit, atunci Satana cel
rușinat va fi complet încătușat și, în acest mod, omul va fi fost complet mântuit. Și
astfel, esența mântuirii omului este lupta cu Satana, iar războiul cu Satana este în
primul rând reflectat în mântuirea omului. Etapa zilelor de pe urmă, în care omul
trebuie cucerit, este ultima etapă în lupta cu Satana și, de asemenea, lucrarea
mântuirii complete a omului de sub stăpânirea Satanei. Semnificația interioară a
cuceririi omului este întoarcerea întrupării Satanei, omul care a fost corupt de Satana,
la Creator după cucerirea lui, prin care el îl va abandona pe Satana și se va întoarce
complet la Dumnezeu. În acest mod, omul va fi complet mântuit. Și astfel, lucrarea
cuceririi este ultima lucrare în lupta împotriva Satanei și etapa finală în gestionarea
lui Dumnezeu pentru înfrângerea Satanei. Fără această lucrare, mântuirea completă
a omului ar fi în cele din urmă imposibilă, înfrângerea totală a Satanei ar fi de
asemenea imposibilă, iar omenirea nu ar putea niciodată să intre în destinația
minunată sau să se elibereze de influența Satanei. În consecință, lucrarea mântuirii
omului nu poate fi finalizată înainte ca lupta cu Satana să fie încheiată, căci esența
lucrării gestionării lui Dumnezeu este pentru mântuirea omenirii. Omenirea de la
începuturi a fost în mâinile lui Dumnezeu, însă, din cauza tentației și a corupției
Satanei, omul a fost constrâns de acesta și a căzut în mâinile celui rău. Prin urmare,
Satana a devenit obiectul care trebuie învins în lucrarea de gestionare a lui
Dumnezeu. Deoarece Satana a pus stăpânire pe om și pentru că omul este parte a
întregii gestionări a lui Dumnezeu, dacă omul va fi salvat, atunci trebuie smuls înapoi
din mâinile Satanei, adică omul trebuie recuperat după ce a fost ținut prizonier de
Satana. Astfel, Satana trebuie învins prin schimbările din vechea fire a omului,
schimbări care îi redau rațiunea inițială și, în acest mod, omul, care a fost luat
prizonier, poate fi smuls înapoi din mâinile Satanei. Dacă omul este eliberat de
influența și constrângerea Satanei, Satana va fi făcut de ocară, omul va fi în cele din
urmă recuperat, iar Satana va fi învins. Și pentru că omul a fost eliberat de sub
influența întunecată a Satanei, va deveni prada de război a acestei întregi bătălii, iar

188
Satana va deveni obiectul care va fi pedepsit odată cu încheierea bătăliei, după care
întreaga lucrare de salvare a omenirii va fi finalizată.
Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație

minunată” în Cuvântul Se arată în trup

2. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este judecata

marelui tron alb, așa cum e prorocit în Apocalipsa
Versete din Biblie pentru referințe:
„Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1
Petru 4:17).
„Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel Ce şedea pe el. Pământul şi
cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. I-am văzut
pe morţii mari şi mici stând înaintea tronului. Au fost deschise nişte cărţi şi a
fost deschisă şi o altă carte, care este Cartea Vieţii. Morţii au fost judecaţi
potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. Marea i-a dat pe morţii
care erau în ea, moartea şi Locuinţa Morţilor i-au dat pe morţii care erau în ele
şi fiecare a fost judecat după faptele lui. Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost
aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. Oricine n-
a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în lacul de foc” (Apocalipsa
20:11-15).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

În legătură cu judecata ce începe de la casa lui Dumnezeu, despre care s-a
vorbit în vremurile trecute, cuvântul „judecată” se referă la judecata pe care
Dumnezeu o săvârșește azi asupra celor care vin în fața tronului Său în zilele de pe
urmă. Poate că există unii care cred în astfel de închipuiri supranaturale precum
aceea că, atunci când vor veni zilele de pe urmă, Dumnezeu va ridica o masă mare
în ceruri, peste care va întinde o față de masă albă și, apoi, așezat pe un tron măreț,
cu toți oamenii îngenunchiați la pământ, El va dezvălui păcatele tuturor și astfel, va
decide dacă se vor înălța la ceruri sau vor fi trimiși jos, în iazul de foc și pucioasă.
Indiferent de închipuirile omului, ele nu pot modifica esența lucrării lui Dumnezeu.
Închipuirile oamenilor nu sunt nimic altceva decât proiecții ale gândurilor acestora și

189
vin din mintea lor, adunate și puse cap la cap din cele văzute și auzite de om. De
aceea, spun că, indiferent cât de uimitoare sunt imaginile create, acestea nu sunt
nimic altceva decât schițe și nu pot înlocui planul lucrării lui Dumnezeu. La urma
urmei, omul a fost corupt de Satana, deci cum ar putea el înțelege gândurile lui
Dumnezeu? Omul concepe lucrarea de judecată a lui Dumnezeu ca pe ceva
fantastic. El crede că, din moment ce Dumnezeu Însuși săvârșește lucrarea judecății,
atunci aceasta trebuie să fie de o amploare fără egal și de neînțeles pentru muritori
și trebuie să răsune de la un capăt la altul al cerurilor și să cutremure pământul; altfel,
cum ar putea fi lucrarea de judecată a lui Dumnezeu? El crede că, din moment ce
aceasta este lucrarea judecății, Dumnezeu trebuie să fie deosebit de impunător și
măreț atunci când lucrează, iar cei care sunt judecați trebuie să se tânguiască în
lacrimi și să cadă în genunchi implorând milă. O astfel de scenă trebuie să fie foarte
spectaculoasă și să însuflețească profund… Toată lumea își imaginează lucrarea de
judecată a lui Dumnezeu ca fiind ceva miraculos. Știi, totuși, că în timp ce Dumnezeu
Își începuse demult lucrarea de judecată printre oameni, tu te cuibăreai într-o
ignoranță liniștită? Că în momentul în care vei crede că lucrarea de judecată a lui
Dumnezeu a început oficial, Dumnezeu va fi făcut deja din nou cerurile și pământul?
În acel moment, poate că tocmai vei fi ajuns să înțelegi sensul vieții, dar nemiloasa
lucrare de pedepsire a lui Dumnezeu te va duce, încă adormit adânc, în iad. Doar
atunci vei realiza dintr-o dată că lucrarea de judecată lui Dumnezeu s-a încheiat deja.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța

pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele.
Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să
asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui
să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa
mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa
coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu
vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față
de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și

190
simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu
pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet
lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de
judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și,
mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce
cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui
Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului
să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de
neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își
cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere
urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece
esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui
Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea
de judecată realizată de Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu e tăcut și nu ni S-a arătat niciodată, totuși lucrarea Sa nu a încetat

niciodată. El privește asupra tuturor ținuturilor și poruncește tuturor lucrurilor și Se
uită la toate cuvintele și faptele omului. Gestionarea Sa este efectuată în etape și
conform planului Său. Înaintează tăcut, fără efecte dramatice, totuși pașii Săi se
apropie tot mai mult de omenire, iar scaunul Său de judecător este așezat în univers
cu viteza fulgerului, imediat urmat de coborârea tronului Său printre noi. Ce scenă
măreață este aceea, ce tablou grandios și solemn! Precum un porumbel și precum
un leu care rage, Duhul ajunge printre noi toți. El este înțelept, El este drept și măreț,
El ajunge în tăcere printre noi plin de autoritate și plin de iubire și milă. Nimeni nu
este conștient de sosirea Sa, nimeni nu întâmpină cu bucurie sosirea Sa și mai mult,
nimeni nu știe tot ceea ce va face El. Viața omului rămâne neschimbată; inima sa nu
este diferită, iar zilele se scurg ca de obicei. Dumnezeu trăiește printre noi ca o
persoană obișnuită, ca cel mai neimportant adept și un credincios obișnuit. El are
propriile Lui îndeletniciri, propriile Sale scopuri și mai mult, El are divinitatea pe care
nu o posedă oamenii obișnuiți. Nimeni nu a observat existența divinității Sale și

191
nimeni nu a perceput diferența dintre substanța Sa și cea a omului.
Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”

în Cuvântul Se arată în trup

Unii cred că Dumnezeu poate să vină uneori pe pământ și să Se arate omului,

după care El personal va judeca întreaga omenire, încercându-i pe oameni unul câte
unul, fără ca cineva să fie omis. Cei care gândesc în acest fel nu cunosc această
etapă a lucrării de întrupare. Dumnezeu nu-i judecă pe oameni unul câte unul și nu
îi testează pe oameni unul câte unul; făcând astfel, nu ar fi lucrarea judecății. Nu este
la fel corupția întregii omeniri? Nu este substanța omului toată la fel? Ceea ce este
judecat este substanța coruptă a omenirii, substanța omului coruptă de către Satana
și toate păcatele omului. Dumnezeu nu judecă greșelile mărunte și neînsemnate ale
omului. Lucrarea de judecată este reprezentativă și nu este îndeplinită în mod special
pentru o anumită persoană. Mai degrabă, este o lucrare în care un grup de oameni
sunt judecați pentru a reprezenta judecata întregii omeniri. Îndeplinind în mod
personal lucrarea Sa asupra unui grup de oameni, Dumnezeu în trup folosește
lucrarea Sa pentru a reprezenta lucrarea întregii omeniri, după care ea este
răspândită treptat. Lucrarea de judecată este, de asemenea, astfel. Dumnezeu nu
judecă un anumit tip de persoană sau un anumit grup de oameni, ci judecă
nedreptatea întregii omeniri – împotrivirea omului față de Dumnezeu, de exemplu,
sau nevenerarea Sa de către om sau tulburarea lucrării lui Dumnezeu și așa mai
departe. Ceea ce este judecat este substanța omenirii de împotrivire față de
Dumnezeu, iar această lucrare este lucrarea de cucerire a zilelor de pe urmă.
Lucrarea și cuvântul Dumnezeului întrupat, mărturisit de către om, sunt lucrarea
judecății înaintea marelui tron alb în zilele de pe urmă, care a fost concepută de către
om în timpul vremurilor trecute. Lucrarea care este făcută în prezent de către
Dumnezeul întrupat este exact judecata din fața marelui tron alb. Dumnezeul întrupat
de astăzi este Dumnezeul care judecă întreaga omenire în timpul zilelor de pe urmă.
Acest trup și lucrarea, cuvântul și întreaga Sa fire sunt totalitatea Lui. Deși sfera
lucrării Sale este limitată și nu implică în mod direct întregul univers, substanța lucrării
de judecată este judecata directă a întregii omeniri; nu este o lucrare care este
întreprinsă numai pentru China sau pentru un număr mic de oameni. În timpul lucrării

192
lui Dumnezeu în trup, deși sfera acestei lucrări nu implică întregul univers, ea
reprezintă lucrarea întregului univers și, după ce încheie activitatea în sfera lucrării
trupului Său, El va extinde imediat această lucrare către întregul univers, în același
fel în care Evanghelia lui Isus s-a răspândit în întregul univers, urmând învierii și
înălțării Sale. Indiferent dacă este lucrarea Duhului sau lucrarea trupului, este o
lucrare care este îndeplinită într-o sferă limitată, dar care reprezintă lucrarea
întregului univers. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu Se arată pentru a-Și face
lucrarea folosindu-Și identitatea întrupată, iar Dumnezeu în trup este Dumnezeul
care judecă omul înaintea marelui tron alb. Indiferent dacă El este Duhul sau trupul,
Cel care face lucrarea de judecată este Dumnezeul care judecă omenirea în timpul
zilelor de pe urmă. Acest lucru este definit pe baza lucrării Sale și nu este definit în
funcție de arătarea Sa exterioară sau de alți câțiva factori.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea actuală de cucerire este o lucrare menită să clarifice cum va fi sfârșitul

omului. De ce spun că mustrarea și judecata de astăzi sunt hotărârea în fața marelui
tron alb al zilelor de pe urmă? Nu vezi asta? De ce lucrarea de cucerire este ultima
etapă? Nu este tocmai pentru a face să se manifeste modul în care va sfârşi fiecare
clasă de oameni? Nu este pentru a permite tuturor, în cursul lucrării de cucerire,
mustrare şi judecată, să-și arate adevăratele feţe și apoi să fie clasificaţi după fel, în
cele din urmă? Decât să spunem că acest lucru este cucerirea omenirii, ar fi mai bine
să spunem că arată modul în care va sfârși fiecare clasă de oameni. Adică, aceasta
înseamnă a le judeca păcatele și apoi a arata diferitele clase de oameni, hotărând
astfel dacă sunt rele sau drepte. După lucrarea de cucerire vine lucrarea de
recompensare a binelui și de pedepsire a răului: oamenii care se supun cu totul,
adică cei cuceriți profund, vor fi plasați în următoarea etapă de răspândire a lucrării
în întregul univers; cei necuceriți vor fi așezați în întuneric și vor întâlni cu nenorociri.
Astfel, omul va fi clasificat în funcție de tip, răufăcătorii grupați cu răul, ca să nu
revadă niciodată lumina soarelui și cei drepți grupați cu binele, pentru a primi lumina
și a trăi pentru totdeauna în lumină.
Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” în Cuvântul Se arată în trup

193
 Cei care ascultă adevărul şi se supun lucrării lui Dumnezeu vor veni sub
numele Celui de-al doilea Dumnezeu întrupat – Cel Atotputernic. Ei vor putea
accepta îndrumarea personală a lui Dumnezeu şi vor dobândi mai mult și mai înalt
adevăr şi vor primi adevărata viaţă omenească. Vor vedea viziunea pe care oamenii
din trecut nu au văzut-o niciodată: „M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi
când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, iar printre sfeşnice, pe «Cineva
Care era ca un fiu al omului». Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la
picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Îi erau albe ca lâna
albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul
încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna
dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa
Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui” (Apocalipsa 1:12 -
16). Imaginea aceasta este expresia întregii firi a lui Dumnezeu şi o astfel de
expresie a întregii Sale firi este şi expresia lucrării lui Dumnezeu când Se întrupează
de data aceasta. În valurile pedepselor şi ale judecăţilor, Fiul omului Îşi exprimă
firea inerentă prin rostirea de cuvinte, permiţându-le tuturor celor care Îi acceptă
pedeapsa şi judecata să vadă adevărata faţă a Fiului omului, o faţă care este o
redare fidelă a feţei Fiului omului văzute de Ioan. (Bineînţeles, toate acestea vor fi
invizibile pentru cei care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.)
Adevărata faţă a lui Dumnezeu nu poate fi pe deplin descrisă prin cuvinte omenești,
aşa că Dumnezeu foloseşte expresia naturii Lui proprii pentru a-i arăta omului
adevărata Sa faţă. Ceea ce înseamnă că toţi cei care au experimentat firea inerentă
a Fiului omului au văzut adevărata faţă a Fiului omului, căci Dumnezeu este prea
măreţ şi nu poate fi descris pe deplin folosind cuvintele omului. După ce omul va
trăi fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei, atunci va afla
adevăratul înţeles al cuvintelor lui Ioan când a vorbit despre Fiul omului printre
sfeşnice: „Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca
flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era
asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi
ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când
străluceşte în toată puterea lui.”
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

194
 3. În ce fel lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă
purifică și mântuiește omenirea?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci
Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge
şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus
Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48).
„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când
va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi
de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează
să vină” (Ioan 16:12-13).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi
exprima firea, în primul rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce
mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va
atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află
în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța

pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele.
Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să
asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui
să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa
mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa
coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu
vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față
de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și
simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu
pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet

195
lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de
judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și,
mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce
cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui
Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului
să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de
neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își
cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere
urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece
esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui
Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea
de judecată realizată de Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea

cuvintelor pentru viața omului, dezvăluirea conținutului naturii omului și a firii corupte
a omului, eliminarea concepțiilor religioase, a gândirii feudale, a gândirii depășite,
precum și a cunoașterii și a culturii omului. Toate acestea trebuie să fie descoperite
și spălate prin cuvintele lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește
cuvinte și nu semne și minuni, pentru a-l face pe om desăvârșit. El Își folosește
cuvintele pentru a expune omul, a-l judeca, a-l mustra și a-l face desăvârșit, astfel
încât, în cuvintele lui Dumnezeu, omul ajunge să vadă înțelepciunea și frumusețea
Sa și să înțeleagă firea lui Dumnezeu, astfel încât, prin cuvintele Lui, omul Îi vede
faptele.
Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și
schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate
să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a
lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea
purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în
lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie

196
câștigat de Dumnezeu; iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și
să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima
omului sunt complet revelate.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Prin ce este împlinită desăvârșirea omului de Dumnezeu? Prin firea Lui

dreaptă. Firea lui Dumnezeu cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție,
judecată și blestem, iar desăvârșirea omului de către El este în mare parte prin
judecată. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil doar să
facă omul desăvârșit prin judecată și blestem. Ei spun: „Dacă Dumnezeu ar
blestema omul, omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu ar judeca omul, omul nu ar fi
condamnat? Atunci cum poate el încă fi făcut desăvârșit?” Astfel sunt cuvintele
oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu
este neascultarea omului și ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește
cu asprime și fără cea mai mică sensibilitate, El dezvăluie tot ce este în om și, prin
aceste cuvinte stricte, El descoperă ceea ce este esențial în om, totuși, printr-o
astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel,
omul se supune ascultării înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este de păcat și,
de Satana, este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu – și astfel,
pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu
trebuie să i se întâmple lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar
atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.
Fragment din „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Ce stare internă din oameni țintesc aceste încercări? Acestea sunt orientate spre
firea rebelă a oamenilor, care nu este în stare să-L mulțumească pe Dumnezeu.
Există multe lucruri care sunt impure în sinea oamenilor și multe care sunt ipocrite și,
astfel, Dumnezeu îi supune încercărilor pentru a-i purifica. […]
Dacă nu cunoști firea lui Dumnezeu, atunci vei cădea în mod inevitabil în
timpul încercărilor, pentru că nu ești conștient de modul şi de metodele prin care
Dumnezeu îi desăvârşeşte pe oameni și când încercările lui Dumnezeu se vor

197
abate asupra ta și acestea nu vor corespunde concepțiilor tale, nu vei putea
rămâne ferm. Adevărata dragoste a lui Dumnezeu este întreaga Lui fire, și atunci
când întreaga Lui fire ți se arată, ce aduce acest lucru trupului tău? Când firea
dreaptă a lui Dumnezeu ţi se arată, trupul tău va suferi în mod inevitabil multă
durere. Dacă nu suferi această durere, atunci nu poți fi desăvârșit de Dumnezeu
și nici nu vei putea să-I dedici dragoste adevărată lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu
te va desăvârși, El îți va arăta cu siguranță întreaga Sa fire. Din momentul facerii
până în ziua de astăzi, Dumnezeu nu Și-a arătat niciodată întreaga Sa fire – dar,
în zilele de pe urmă, Își va dezvălui firea în fața acestui grup de oameni pe care
El i-a predestinat și i-a ales și, făcându-i pe oameni desăvârșiți, Își dezvăluie firile
prin intermediul cărora desăvârșește un grup de oameni. Aceasta este dragostea
adevărată a lui Dumnezeu față de oameni. A trăi dragostea adevărată a lui
Dumnezeu pentru oameni necesită ca oamenii să sufere dureri extreme și să
plătească un preț ridicat. Doar după aceasta ei vor fi câștigați de Dumnezeu și vor
putea să-I înapoieze lui Dumnezeu dragostea lor și numai atunci inima lui
Dumnezeu va fi mulțumită. Dacă oamenii doresc să fie desăvârșiți de Dumnezeu
și, dacă doresc să-I facă voia și să-și dea pe deplin dragostea adevărată lui
Dumnezeu, atunci trebuie să îndure multe suferințe și multe chinuri din încercări,
să sufere o durere mai rea decât moartea, şi în cele din urmă vor fi nevoiți să-și
dea inima adevărată înapoi lui Dumnezeu. Dacă cineva iubește sau nu cu
adevărat pe Dumnezeu se va vedea în timpul greutăților și al rafinamentului.
Dumnezeu purifică dragostea oamenilor, iar acest lucru se realizează numai în
mijlocul greutăților și al rafinamentului.
Fragment din „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate tipurile

de medii pentru a se ocupa de firea coruptă a omului și utilizează diverse lucruri
pentru a da în vileag omul; într-o privință El îl tratează pe om, din alta El îl dă în vileag
pe om, iar din alta El îl expune pe om, săpând și dezvăluind „misterele” din adâncurile
inimii omului și îi arată omului natura sa prin dezvăluirea multora din stările lui.
Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin multe metode – prin dezvăluire, tratare,

198
rafinare și mustrare – astfel încât omul să știe că Dumnezeu este practic.
Fragment din „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

în Cuvântul Se arată în trup

Să fim cuceriți de Dumnezeu este precum un concurs de arte marțiale.

Fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu ne lovește în punctul nostru letal și ne
lasă triști și înfricoșați. El ne dezvăluie noțiunile noastre, ne revelează imaginațiile
noastre și ne revelează firile corupte. Prin tot ceea ce spunem și facem și prin fiecare
dintre gândurile și ideile noastre, natura și esența noastră sunt dezvăluite de
cuvintele Sale, lăsându-ne umiliți și tremurând de frică. El ne spune nouă despre
toate acțiunile noastre, scopurile și intențiile noastre și chiar firea coruptă pe care nu
am descoperit-o niciodată, făcându-ne să simțim că suntem expuși, în toată
imperfecțiunea noastră infamă, și chiar mai mult, ne simțim complet convinși. El ne
judecă pentru opunerea noastră față de El, ne mustră pentru blasfemia noastră și
condamnarea Lui de către noi și ne face să simțim că în ochii Lui suntem lipsiți de
valoare și că suntem Satana în viață. Speranțele noastre sunt năruite, nu mai
îndrăznim să emitem nicio pretenție și încercare nerezonabilă față de El și chiar și
visele noastre dispar peste noapte. Acesta este un fapt pe care nimeni dintre noi nu
și-l poate imagina și pe care niciunul dintre noi nu îl poate accepta. Pentru un
moment, mințile noastre devin dezechilibrate și nu știm cum să continuăm pe calea
aflată în fața noastră, nu știm cum să continuăm în credințele noastre. Ni se pare că
credința noastră a revenit la zero și că nu L-am cunoscut și nu ne-am familiarizat
niciodată cu Domnul Isus. Totul din fața ochilor noștri ne derutează și ne face să
simțim de parcă am fi fost aruncați în derivă. Suntem consternați, suntem dezamăgiți
și adânc în inimile noastre există mânie și rușine de neînăbușit. Încercăm să ne
descărcăm, să găsim o cale de scăpare și, mai mult, încercăm să continuăm să Îl
așteptăm pe Mântuitorul nostru Isus și să Îi spunem ce avem pe suflet. Deși există
momente când nu suntem nici încrezuți, nici umili în exterior, în inimile noastre
suntem afectați de un sentiment de pierdere nemaiîntâlnit. Deși uneori putem părea
neobișnuit de calmi pe dinafară, înăuntru îndurăm valuri înspumate de chin. Judecata
și mustrarea Lui ne-au dezbrăcat de speranțele și visele noastre, ne-au lăsat fără
dorințele noastre extravagante și refractari în a crede că El este Mântuitorul și capabil

199
de a ne mântui. Judecata și mustrarea Lui au deschis o prăpastie adâncă între noi și
El și nimeni nu este nici măcar dispus să treacă. Judecata și mustrarea Lui sunt prima
dată când suferim un astfel de mare regres și o astfel de mare umilință. Judecata și
mustrarea Lui ne-au permis să apreciem cu adevărat onoarea și intoleranța lui
Dumnezeu față de ofensa omului, comparativ cu care suntem atât de josnici și impuri.
Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să realizăm pentru prima dată cât de aroganți
și pompoși suntem și cum omul nu va fi niciodată egalul lui Dumnezeu sau la același
nivel cu Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să tânjim să nu mai trăim
cu o astfel de fire coruptă și ne-au făcut să tânjim să ne eliberăm pe noi înșine de o
astfel de natură și esență pe cât de curând posibil și să nu mai fim detestați de El și
dezgustători pentru El. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut fericiți să ne supunem
cuvintelor Sale și ne-au făcut să nu mai fim dispuși să ne răzvrătim împotriva
orchestrațiilor și aranjamentelor Lui. Judecata și mustrarea Lui ne-au dat încă o dată
dorința de a căuta viața și ne-au făcut fericiți să-L acceptăm ca Mântuitorul nostru…
Am ieșit din lucrarea de cucerire, am ieșit din iad, am ieșit din valea umbrei morții…
Dumnezeu Atotputernicul ne-a câștigat, acest grup de oameni! El a triumfat asupra
Satanei și Și-a învins toți dușmanii!
Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”

în Cuvântul Se arată în trup

4. Semnificația lucrării de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă

poate fi văzută în rezultatele obținute
(1) Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este
săvârșită pentru a-l purifica, mântui și desăvârși pe om și a face un grup de
biruitori
Versete din Biblie pentru referințe:
„Pentru că mi-ai ascultat chemarea la răbdare, te voi păzi şi Eu de ceasul
încercării care urmează să vină peste toată omenirea, pentru a-i pune la
încercare pe locuitorii pământului. Eu vin curând; ţine ceea ce ai, pentru ca
nimeni să nu-ţi ia cununa! Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul
Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele
Dumnezeului Meu, numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care

200
coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi noul Meu Nume” (Apocalipsa 3:10-12).
„Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl
urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime
roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei
sunt fără vină” (Apocalipsa 14:4-5).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Lucrarea zilelor de pe urmă constă în împărțirea tuturor după felul lor și în
încheierea planului de gestionare al lui Dumnezeu (planul mântuirii), deoarece clipa
se apropie și ziua lui Dumnezeu a sosit. Dumnezeu îi aduce pe toți cei care intră în
Împărăția Sa, adică pe toți cei care Îi sunt credincioși până la sfârșit, în epoca lui
Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, înainte de venirea epocii lui Dumnezeu Însuși,
lucrarea lui Dumnezeu nu este de a observa faptele oamenilor sau de a le cerceta
viețile, ci de a le judeca neascultarea, deoarece Dumnezeu îi va purifica pe toți cei
care vin în fața tronului Său. Toți cei care au călcat pe urmele lui Dumnezeu până în
ziua de azi sunt aceia care vin în fața tronului lui Dumnezeu, și așa stând lucrurile,
fiecare persoană care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală este obiectul
purificării lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu
în faza finală fac obiectul judecății lui Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi Dumnezeu vă judecă și vă mustră și vă condamnă, dar să știi că această

condamnare a ta este pentru ca tu să te poți cunoaște pe tine. Condamnare, blestem,
judecată, mustrare – toate acestea sunt pentru ca tu să poți să te cunoști pe tine
însuți, astfel încât firea ta să se poată schimba, și, în plus, pentru ca tu să îți poți
cunoaște valoarea și să vezi că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt drepte și în
conformitate cu firea Sa și nevoile lucrării Sale, că El lucrează în conformitate cu
planul Său pentru mântuirea omului și că El este Dumnezeul drept care îl iubește pe
om și îl mântuiește pe om și care îl judecă și îl mustră pe om. Dacă tu doar știi că ai
un statut umil și că ești corupt și neascultător, dar nu știi că Dumnezeu vrea să facă
clară mântuirea Sa prin judecata și mustrarea pe care El o face în tine astăzi, atunci

201
tu nu ai nicio cale de a experimenta, cu atât mai puțin ești capabil să continui mai
departe. Dumnezeu nu a venit să omoare sau să distrugă, ci să judece, să blesteme,
să mustre și să mântuiască. Înainte de încheierea planului Său de gestionare de
6000 de ani – înainte de a arăta clar sfârșitul fiecărei categorii de oameni – lucrarea
lui Dumnezeu pe pământ este de dragul mântuirii, este în totalitate pentru a-i întregi
complet pe cei care Îl iubesc și pentru a-i aduce la supunere față de stăpânirea Lui.
Indiferent de modul în care Dumnezeu mântuiește oamenii, totul este făcut prin a-i
face să scape de vechea lor natură satanică; adică, El îi mântuiește făcându-i să
caute viața. Dacă ei nu caută viața, atunci nu vor avea nicio cale de a accepta
mântuirea lui Dumnezeu. Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu Însuși, iar căutarea
vieții este ceva ce omul trebuie să dețină pentru a accepta mântuirea. În ochii omului,
mântuirea este dragostea lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu nu poate fi
mustrare, judecată și blestem; mântuirea trebuie să conțină iubire, compasiune și,
mai mult, cuvintele de consolare și trebuie să conțină binecuvântările nesfârșite
revărsate de Dumnezeu. Oamenii cred că atunci când Dumnezeu mântuiește
oamenii, El face aceasta atingându-i și făcându-i să-și dea Lui inima lor prin
binecuvântările Sale și harul Său. Adică, atunci când atinge oamenii, El îi mântuiește.
O mântuire ca aceasta este o mântuire în care se face un târg. Doar atunci când
Dumnezeu le dăruiește de o sută de ori, oamenii vor veni sub numele lui Dumnezeu
și se vor strădui să facă bine pentru Dumnezeu și să-I aducă Lui slavă. Aceasta nu
este voia lui Dumnezeu pentru omenire. Dumnezeu a venit să lucreze pe pământ
pentru a mântui omenirea coruptă – nu există nicio minciună în aceasta; dacă nu, El
cu siguranță nu ar veni să-Și facă lucrarea în persoană. În trecut, mijloacele Sale de
mântuire erau de a arăta cea mai mare iubire și compasiune, până într-acolo încât
El Și-a dat totul lui Satana în schimbul întregii omeniri. Astăzi nu este nimic
asemănător trecutului: astăzi, mântuirea voastră vine în timpul zilelor de pe urmă, în
timpul clasificării fiecăruia după fel; mijloacele mântuirii voastre nu sunt iubire sau
compasiune, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie mai complet mântuit.
Astfel, tot ceea ce primiți este mustrare, judecată și nimicire fără milă, dar să știți că
în această nimicire nemiloasă nu există nici cea mai mică pedeapsă, să știți că,
indiferent de cât de dure sunt cuvintele Mele, ceea ce vi se întâmplă nu sunt decât
câteva cuvinte care vi se par complet nemiloase și să știți că, indiferent cât de mare

202
este mânia Mea, ceea ce vine asupra voastră sunt încă cuvinte de învățătură și nu
vreau să vă rănesc sau să vă pedepsesc cu moartea. Nu sunt toate acestea o
realitate? Să știți că astăzi, fie că este vorba de judecată dreaptă sau de rafinare și
mustrare nemiloasă, toate sunt de dragul mântuirii. Indiferent dacă astăzi există
clasificarea fiecăruia în funcție de fel sau dezvăluirea categoriilor de oameni, toate
cuvântările și lucrarea lui Dumnezeu sunt pentru a-i mântui pe cei care-L iubesc cu
adevărat pe Dumnezeu. Judecata dreaptă este pentru a-l purifica pe om, rafinarea
nemiloasă este pentru a curăța omul, cuvintele aspre sau mustrarea sunt toate
pentru a purifica și de dragul mântuirii. Și astfel, metoda de mântuire de astăzi este
diferită de cea din trecut. Astăzi, judecata dreaptă vă mântuiește și este un instrument
bun pentru a vă clasifica pe fiecare după fel, iar mustrarea nemiloasă vă aduce
mântuirea supremă – și ce aveți de spus în fața acestei mustrări și judecăți? Nu v-ați
bucurat de mântuire de la început până la sfârșit? L-ați văzut pe Dumnezeu atât
întrupat cât și ați înțeles omnipotența și înțelepciunea Sa; în plus, ați experimentat
nimicire și disciplină repetată. Dar nu ați primit, de asemenea, și har suprem? Nu
sunt binecuvântările voastre mai mari decât cele ale oricui altcineva? Harurile voastre
sunt mai generoase decât slava și bogățiile de care s-a bucurat Solomon! Gândiți-vă
la aceasta: dacă intenția Mea de a veni ar fi să vă condamn și să vă pedepsesc și nu
să vă mântuiesc, ar fi putut dura zilele voastre atât de mult? Ați fi putut voi, aceste
ființe păcătoase din trup și sânge, să supraviețuiți până astăzi? Dacă ar fi fost doar
de dragul de a vă pedepsi, de ce aș fi devenit trup și aș fi luat o inițiativă atât de
măreață? Nu ar dura numai cât aș rosti un singur cuvânt pentru a vă pedepsi pe voi,
simpli muritori? M-aș gândi Eu încă să vă distrug după ce v-am condamnat? Încă nu
credeți aceste cuvinte ale Mele? Aș putea să-l mântuiesc pe om numai prin dragoste
și compasiune? Sau aș putea folosi doar răstignirea pentru a-l mântui pe om? Firea
Mea dreaptă nu este mai favorabilă pentru a-l face pe om complet ascultător? Nu
este mai capabilă să-l salveze complet pe om?
Deși cuvintele Mele pot fi stricte, toate sunt spuse pentru mântuirea omului,
deoarece Eu spun doar cuvinte și nu pedepsesc trupul omului. Aceste cuvinte îl
determină pe om să trăiască în lumină, pentru a ști că lumina există, pentru a ști că
lumina este prețioasă, chiar mai mult pentru a ști cât de benefice sunt aceste cuvinte
pentru om și pentru a ști că Dumnezeu este mântuire. Deși am spus multe cuvinte

203
de mustrare și judecată, ele n-au fost făcute asupra voastră în fapte. Am venit să fac
lucrarea Mea, să vorbesc cuvintele Mele și, deși cuvintele Mele pot fi stricte, ele sunt
rostite drept judecată a corupției și răzvrătirii voastre. Scopul acestor acțiuni ale Mele
este să-L mântuiesc pe om din domeniul lui Satana, să-Mi folosesc cuvintele pentru
a mântui omul; scopul Meu nu este de a face rău omului prin cuvintele Mele.
Cuvintele Mele sunt stricte, astfel încât pot fi obținute rezultate din lucrarea Mea.
Doar prin a lucra în acest fel omul se poate cunoaște pe sine și se poate rupe de
firea sa nesupusă. Cea mai mare semnificație a lucrării cuvintelor este de a le permite
oamenilor să pună adevărul în practică după ce au înțeles adevărul, să realizeze
schimbări în firea lor și să obțină cunoașterea despre ei înșiși și despre lucrarea lui
Dumnezeu. Doar mijloacele de lucru prin vorbire pot permite comunicarea dintre
Dumnezeu și om, doar cuvintele pot explica adevărul. A lucra în acest fel este cel
mai bun mijloc de cucerire a omului; în afară de rostirea cuvintelor, nici o altă metodă
nu poate să dea omului o înțelegere mai clară a adevărului și a lucrării lui Dumnezeu
și, astfel, în stadiul final al lucrării Sale, Dumnezeu vorbește oamenilor pentru a le
dezvălui toate adevărurile și misterele pe care ei nu le înțeleg, permițându-le să
dobândească calea adevărată și viața de la Dumnezeu și astfel să satisfacă voia lui
Dumnezeu.
Fragment din „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui

Dumnezeu pentru mântuirea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Într-adevăr, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se lepede de Satana,

să se lepede de vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să
scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența
vieții. Toate aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată
are impact direct asupra sorții lor și este menită să rănească inimile lor pentru ca ei
să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască
această lume întinată, să cunoască și înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu
și să cunoască această omenire coruptă de Satana. Cu cât are parte de mai multă
mustrare și judecată de acest fel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu
atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este
deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul

204
nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există
Cerurile, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate
în abisul morții; cum oare ar putea să știe că trăiește în acest iad demonic pe
pământ? Cum oare ar putea să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția
Satanei, în gheena morții? Cum oare ar putea să știe că tot ce se află pe pământ a
fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și cum oare ar putea să știe că a
coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți
pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și
judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și este practic
nepăsătoare. Omenirea este atât de decăzută! Cu toate că acest tip de judecată
seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos
omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor
din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare,
oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu
mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă
salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie
să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare și abia atunci inimile
voastre de gheață se vor deștepta.
Fragment din „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

în Cuvântul Se arată în trup

Voi toţi trăiţi într-un loc al păcatului şi al imoralităţii; toţi sunteţi oameni păcătoşi
şi imorali. Astăzi, nu numai că puteţi să-L vedeţi pe Dumnezeu, dar, mai important,
aţi primit mustrarea şi judecata, aţi primit cea mai profundă mântuire, adică, aţi
primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. Tot ceea ce face El este iubire adevărată
pentru voi; El nu are nicio intenţie rea. El vă judecă din cauza păcatelor voastre, ca
să vă analizaţi şi să primiţi această extraordinară mântuire. Toate acestea sunt
făcute pentru a prelucra omul. De la început până la sfârşit, Dumnezeu a făcut totul
pentru a-l salva pe om şi, cu siguranţă, nu-Şi doreşte să-i distrugă pe deplin pe
oamenii pe care El i-a creat cu propriile Sale mâini. Acum, El a venit printre voi ca
să lucreze; nu este aceasta o şi mai mare mântuire? Dacă v-ar urî, ar mai face El
o lucrare atât de amplă ca să vă conducă personal? De ce ar suferi aşa? Dumnezeu

205
nu vă urăşte şi nu are nicio intenţie rea faţă de voi. Ar trebui să ştiţi că iubirea lui
Dumnezeu este cea mai adevărată iubire. Numai din cauza neascultării oamenilor
trebuie să îi salveze El prin judecată; altfel, nu ar fi mântuiţi. De vreme ce nu ştiţi
cum să duceţi o viaţă sau să trăiţi, şi trăiţi în acest loc păcătos şi imoral şi sunteţi
niște diavoli imorali şi murdari, pe El nu-L lasă inima să vă lase să deveniţi şi mai
depravaţi; nici nu-L lasă inima să vă vadă trăind într-un loc mizerabil ca acesta,
călcaţi în picioare de Satana după bunul plac sau să vă lase să cădeţi în Infern. El
vrea doar să vă câştige ca grup şi să vă mântuiască pe deplin. Acesta este
principalul scop al realizării lucrării de cucerire asupra voastră – doar pentru
mântuire. Dacă nu vezi că tot ceea ce ţi s-a făcut este iubire şi mântuire, dacă tu
crezi că este doar o metodă, o cale de a-l chinui pe om şi ceva îndoielnic, atunci ai
putea foarte bine să te întorci în lumea ta şi să rabzi dureri şi greutăţi! Dacă eşti
dispus să te afli în acest curent şi să te bucuri de această judecată şi de această
mântuire imensă, să te bucuri de toată această binecuvântare care nu poate fi
găsită nicăieri în lumea umană şi să te bucuri de iubirea aceasta, atunci rămâi supus
în acest curent pentru a accepta lucrarea de cucerire astfel încât să poţi deveni
desăvârşit. Deşi acum înduri o anumită durere şi rafinare din cauza judecăţii,
durerea aceasta este valoroasă şi semnificativă. Cu toate că mustrarea şi judecata
sunt rafinări şi dezvăluiri nemiloase pentru om, menite să îi pedepsească păcatele
şi trupul, nimic din această lucrare nu are ca scop să-i condamne şi să-i nimicească
trupul. Severele dezvăluiri ale cuvântului sunt toate în scopul de a te conduce pe
calea cea dreaptă. Ați experimentat personal atât de mult din lucrarea aceasta şi,
în mod clar, nu v-a condus spre o cale rea! Totul are rolul de a vă permite să trăiţi
o umanitate normală; totul este ceva ce umanitatea voastră normală poate să
obţină. Fiecare etapă a lucrării se face pe baza nevoilor voastre, în funcţie de
slăbiciunile voastre şi de statura voastră reală; şi nicio povară de nesuportat nu vă
este pusă pe umeri. Deşi acum nu eşti în stare să vezi clar acest lucru şi ţi se pare
că sunt dur cu tine, deşi continui să crezi că motivul pentru care te mustru şi te
judec în fiecare zi şi îţi fac zilnic reproşuri este pentru că te urăsc, şi cu toate că
ceea ce primeşti este mustrare şi judecată, în realitate este cu totul iubire şi, de
asemenea, o favoare imensă pentru tine.
Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)” în Cuvântul Se arată în trup

206
 Confruntat cu starea omului și cu atitudinea sa față de Dumnezeu, Dumnezeu
a făcut o nouă lucrare, permițându-i omului să dețină atât cunoștințe despre și
ascultare față de El, cât și dragoste și mărturie. Astfel, omul trebuie să
experimenteze rafinarea sa de către Dumnezeu, precum și judecata, tratarea și
curățirea sa, fără de care omul nu L-ar cunoaște niciodată pe Dumnezeu și nu ar fi
niciodată capabil să-L iubească și să-L mărturisească cu adevărat. Rafinarea
omului de către Dumnezeu nu este doar de dragul unui efect unilateral, ci de dragul
unui efect multifațetat. Doar în acest fel Dumnezeu înfăptuiește lucrarea de rafinare
în cei care doresc să caute adevărul, pentru ca hotărârea și dragostea lor să fie
desăvârșite de către Dumnezeu. Pentru cei care doresc să caute adevărul și care
tânjesc după Dumnezeu, nimic nu are mai multă semnificație sau un sprijin mai
intens decât o asemenea rafinare. Firea lui Dumnezeu nu este atât de ușor
cunoscută sau înțeleasă de către om, căci Dumnezeu, în cele din urmă, este
Dumnezeu. Până la urmă, este imposibil ca Dumnezeu să aibă aceeași fire ca și
omul și, astfel, nu este ușor pentru om să Îi cunoască firea. Adevărul nu este în
mod inerent stăpânit de către om și nu este ușor de înțeles de cei care au fost
corupți de către Satana; omul este lipsit de adevăr și lipsit de hotărârea de a pune
adevărul în practică, și dacă nu suferă și nu este rafinat sau judecat, atunci
hotărârea lui nu va fi niciodată desăvârșită. Pentru toți oamenii, rafinarea este
chinuitoare și foarte greu de acceptat – totuși, în timpul rafinării, Dumnezeu îi dă de
înțeles în mod clar omului despre firea Sa dreaptă și face publice cerințele Lui
pentru om și oferă mai multă iluminare și o curățire și tratare mai reale; prin
compararea faptelor cu adevărul, El dă omului o mai mare cunoaștere a sa și a
adevărului și o mai bună înțelegere a voinței Sale, permițându-i astfel acestuia să
aibă o iubire adevărată și mai curată față de Dumnezeu. Acestea sunt obiectivele
lui Dumnezeu în realizarea rafinării. Toată lucrarea pe care o face Dumnezeu în om
are propriile scopuri și semnificații; Dumnezeu nu face o lucrare fără sens, nici nu
face o lucrare care este lipsită de beneficii pentru om. Rafinarea nu înseamnă
îndepărtarea oamenilor din fața lui Dumnezeu, nici nu înseamnă distrugerea lor în
iad. Înseamnă schimbarea firii omului în timpul rafinării, schimbarea motivațiilor sale,
a vechilor sale păreri, schimbarea dragostei lui pentru Dumnezeu și schimbarea
întregii sale vieți. Rafinarea este un adevărat test al omului și o formă de pregătire

207
reală, și numai în timpul rafinării iubirea lui poate servi funcției sale inerente.
Fragment din „Numai prin experimentarea rafinării Îl poate iubi omul cu adevărat pe

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu lucrează pentru a rafina omul, omul suferă. Cu cât este mai
mare rafinarea, cu atât mai mare devine dragostea sa pentru Dumnezeu și cu atât
mai mult din puterea lui Dumnezeu se dezvăluie în el. Cu cât rafinarea omului este
mai ușoară, cu atât mai mică este dragostea sa față de Dumnezeu și cu atât mai
puțin se descoperă în el puterea lui Dumnezeu. Cu cât este mai mare rafinarea și
suferința lui și cu cât mai mare este chinul său, cu atât mai mare va fi dragostea lui
adevărată față de Dumnezeu, cu atât va fi mai autentică credința lui în Dumnezeu și
cu atât va fi mai profundă cunoașterea lui Dumnezeu. În experiențele tale vei vedea
că cei care suferă o rafinare mai profundă și o suferință mai mare și care suferă multă
tratare și disciplină au o iubire profundă față de Dumnezeu și o cunoaștere mai
profundă și mai pătrunzătoare a lui Dumnezeu. Cei care nu au experimentat tratarea
au doar o cunoaștere superficială și pot spune doar: „Dumnezeu este atât de bun, El
dă har oamenilor pentru ca ei să se poată bucura de El.” Dacă oamenii au
experimentat faptul de a fi tratați și disciplinați, atunci ei sunt capabili să vorbească
despre adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Deci, cu cât este mai minunată
lucrarea lui Dumnezeu în om, cu atât este mai valoroasă și mai semnificativă. Cu cât
este mai de nepătruns pentru tine și cu cât este mai incompatibilă cu noțiunile tale,
cu atât mai mult lucrarea lui Dumnezeu este capabilă să te cucerească, să te câștige
și să te facă desăvârșit. Semnificația lucrării lui Dumnezeu este atât de mare! Dacă
El nu ar rafina omul în felul acesta, dacă nu ar lucra conform acestei metode, atunci
lucrarea lui Dumnezeu ar fi ineficientă și fără semnificație. Acesta este motivul din
spatele semnificației extraordinare a alegerii de către El a unui grup de oameni în
zilele de pe urmă. S-a spus înainte că Dumnezeu va alege și va câștiga acest grup.
Cu cât este mai mare lucrarea pe care o desfășoară în voi, cu atât mai profundă și
mai pură este iubirea voastră de Dumnezeu. Cu cât este mai mare lucrarea lui
Dumnezeu, cu atât este omul mai capabil să guste din înțelepciunea Sa și cu atât
este mai profundă cunoașterea omului despre El. În zilele de pe urmă, 6.000 de ani
de plan al lui Dumnezeu pentru gestionare (mântuire) se va sfârși. Se va putea

208
termina doar așa, atât de ușor? Odată ce El cucerește omenirea, se va termina
lucrarea Lui? Poate fi atât de simplu? Oamenii își imaginează că este atât de simplu,
dar ceea ce face Dumnezeu nu este atât de simplu. Indiferent ce parte este din
lucrarea lui Dumnezeu, ea este de nepătruns pentru om. Dacă ai fi în stare să o
înțelegi, atunci lucrarea lui Dumnezeu ar fi lipsită de semnificație sau valoare.
Lucrarea făcută de Dumnezeu este de nepătruns; este prea mult în contradicție cu
noțiunile tale și, cu cât este mai ireconciliabilă cu noțiunile tale, cu atât mai mult arată
că lucrarea lui Dumnezeu este semnificativă; dacă ar fi compatibilă cu noțiunile tale,
atunci ar fi lipsită de sens. Astăzi simți că lucrarea lui Dumnezeu este prea minunată
și, cu cât este mai minunată, cu atât mai mult simți că Dumnezeu este de nepătruns
și vezi cât de însemnate sunt faptele lui Dumnezeu. Dacă El ar face doar o lucrare
superficială, de mântuială, pentru a cuceri omul și asta ar fi tot, atunci omul ar fi
incapabil să privească semnificația lucrării lui Dumnezeu. Deși ești supus unei
rafinări ușoare acum, este de mare folos pentru creșterea vieții tale – și, astfel, aceste
greutăți sunt o necesitate de importanță majoră pentru voi. Astăzi treci printr-o
rafinare ușoară, dar după aceea vei fi cu adevărat capabil să vezi faptele lui
Dumnezeu și în cele din urmă vei spune: „Faptele lui Dumnezeu sunt atât de
minunate!” Acestea vor fi cuvintele din inima ta. După ce au experimentat rafinarea
lui Dumnezeu pentru o vreme (încercarea făcătorilor de servicii și vremurile de
mustrare), unii oameni au spus în cele din urmă: „Credința în Dumnezeu este cu
adevărat dificilă!” Acest „cu adevărat dificilă” arată că faptele lui Dumnezeu sunt de
nepătruns, că lucrarea lui Dumnezeu este cuprinsă de o mare semnificație și valoare
și este foarte demnă de a fi prețuită de om. Dacă, după atât de multă lucrare, nu ai
dobândit nici cea mai mică cunoaștere, atunci ar putea lucrarea Mea avea valoare?
Te va face să spui: „Slujirea lui Dumnezeu este cu adevărat dificilă, faptele lui
Dumnezeu sunt atât de minunate, Dumnezeu este cu adevărat înțelept! Este așa de
minunat!” Dacă, după ce ai trecut printr-o perioadă de experiențe, poți spune astfel
de cuvinte, atunci acest lucru dovedește că ai câștigat lucrarea lui Dumnezeu în tine.
Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată

209
să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a
omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio
ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-
una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică
totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă
cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător pentru
Dumnezeu.
Fragment din „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

în Cuvântul Se arată în trup

Omul trăiește în trup, ceea ce înseamnă că trăiește într-un iad uman și fără
judecata și mustrarea lui Dumnezeu, omul este la fel de murdar precum Satana. Cum
ar putea omul să fie sfânt? Petru a crezut că mustrarea și judecata din partea lui
Dumnezeu este protecția cea mai bună și harul cel mai mare al omului. Doar prin
mustrare și judecată din partea lui Dumnezeu poate să se trezească omul și să
urască trupul și să-l urască pe Satana. Disciplina strictă a lui Dumnezeu îl eliberează
pe om de sub influența Satanei, îl eliberează din propria lui mică lume și îi permite
să trăiască în lumina prezenței lui Dumnezeu. Nu există o mântuire mai bună decât
mustrarea și judecata! Petru s-a rugat: „O, Dumnezeule! Atât timp cât mă mustri și
mă judeci, voi ști că nu m-ai părăsit. Chiar dacă nu îmi dai bucurie sau pace și mă
faci să trăiesc în suferință și îmi aplici nenumărate mustrări, atât timp cât nu mă
părăsești, inima mea va fi liniștită. Astăzi, mustrarea și judecata Ta au devenit cea
mai bună protecție a mea și cea mai mare binecuvântare. Harul pe care mi-l dai mă
protejează. Harul pe care mi-l acorzi astăzi este o manifestare a firii Tale drepte și
este mustrare și judecată; în plus, este o încercare și, mai mult decât atât, este o
viață plină de suferință.” Petru a putut să dea la o parte plăcerile trupului și să caute
o iubire mai profundă și o protecție mai mare, deoarece el câștigase atât de mult har
din mustrarea și judecata lui Dumnezeu. În viața Sa, dacă omul dorește să fie curățat
și să obțină schimbări în firea sa, dacă el dorește să trăiască o viață plină de
semnificație și să-și îndeplinească datoria de făptură, atunci el trebuie să accepte
judecata și mustrarea lui Dumnezeu și nu trebuie să permită ca disciplinarea din
partea lui Dumnezeu și lovirea din partea lui Dumnezeu să plece de la el, astfel încât

210
el să se poată elibera de manipularea și influența Satanei și să trăiască în lumina lui
Dumnezeu. Să știi că mustrarea și judecata lui Dumnezeu reprezintă lumina și lumina
mântuirii omului și că nu există nicio mântuire, har sau protecție mai bună pentru om.
Fragment din „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

în Cuvântul Se arată în trup

Am spus anterior că un grup de biruitori este câștigat din Est, biruitori care vin
din mijlocul marelui necaz. Care este sensul acestor cuvinte? Înseamnă că acești
oameni care au fost câștigați au fost cu adevărat ascultători după ce au fost judecați
și mustrați, tratați și emondaţi, și au fost supuși la tot felul de rafinări. Credința unor
astfel de oameni nu este vagă și abstractă, ci reală. Ei nu au văzut semne și minuni
sau miracole; ei nu vorbesc de cuvinte și doctrine absconse sau cunoștințe profunde;
în schimb, ei au realitatea, cuvintele lui Dumnezeu și o adevărată cunoaștere a
realității lui Dumnezeu. Nu este un astfel de grup mai capabil să arate clar puterea
lui Dumnezeu?
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

(2) Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă înseamnă

a-i separa pe toți în funcție de felul lor, a încheia întreaga epocă și de a realiza,
în sfârșit, înfăptuirea Împărăției lui Hristos
Versete din Biblie pentru referințe:
„Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel Ce şedea pe el. Pământul şi
cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. I-am văzut
pe morţii mari şi mici stând înaintea tronului. Au fost deschise nişte cărţi şi a
fost deschisă şi o altă carte, care este Cartea Vieţii. Morţii au fost judecaţi
potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. Marea i-a dat pe morţii
care erau în ea, moartea şi Locuinţa Morţilor i-au dat pe morţii care erau în ele
şi fiecare a fost judecat după faptele lui. Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost
aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. Oricine n-
a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în lacul de foc” (Apocalipsa
20:11-15).

211
 „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască
împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi
Dumnezeul lor). El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi;
nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus”
(Apocalipsa 21:3-4).
„Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale
Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 11:15)

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Când am creat lumea, am modelat toate lucrurile după felul lor, făcând tot ce are
o formă vizibilă să se adune împreună cu felul ei. Pe măsură ce se apropie sfârșitul
planului Meu de gestionare (planul mântuirii), voi restabili starea de creație
anterioară, voi restaura totul așa cum a fost inițial, schimbând profund totul, astfel
încât totul se va întoarce în sânul planului Meu. A sosit timpul!
Fragment din „Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Zilele de pe urmă sunt când toate lucrurile vor fi clasificate în funcție de fel, prin
cucerire. Cucerirea este lucrarea din zilele de pe urmă; cu alte cuvinte, judecarea
păcatelor fiecărei persoane este lucrarea zilelor de pe urmă. Altfel, cum ar putea fi
clasificați oamenii? Lucrarea de clasificare care se face printre voi este începutul unei
astfel de lucrări în întregul univers. După aceasta, oameni de toate naționalitățile de
pretutindeni vor fi, de asemenea, supuși lucrării de cucerire. Aceasta înseamnă că
fiecare persoană a creaţiei va fi clasificată în funcție de fel, venind înaintea scaunului
de judecată pentru a fi judecată. Nicio persoană și niciun lucru nu pot scăpa de
suferința acestei mustrări și judecăți, și nicio persoană și niciun lucru nu pot ocoli
această clasificare după fel; toată lumea va fi sortată în clase. Aceasta pentru că
sfârșitul este aproape pentru toate lucrurile și toate cerurile și pământul ajung la
concluzia lor. Cum poate omul să scape de sfârșitul existenței sale?
Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea actuală de cucerire este o lucrare menită să clarifice cum va fi sfârșitul

212
omului. De ce spun că mustrarea și judecata de astăzi sunt hotărârea în fața marelui
tron alb al zilelor de pe urmă? Nu vezi asta? De ce lucrarea de cucerire este ultima
etapă? Nu este tocmai pentru a face să se manifeste modul în care va sfârşi fiecare
clasă de oameni? Nu este pentru a permite tuturor, în cursul lucrării de cucerire,
mustrare şi judecată, să-și arate adevăratele feţe și apoi să fie clasificaţi după fel, în
cele din urmă? Decât să spunem că acest lucru este cucerirea omenirii, ar fi mai bine
să spunem că arată modul în care va sfârși fiecare clasă de oameni. Adică, aceasta
înseamnă a le judeca păcatele și apoi a arata diferitele clase de oameni, hotărând
astfel dacă sunt rele sau drepte. După lucrarea de cucerire vine lucrarea de
recompensare a binelui și de pedepsire a răului: oamenii care se supun cu totul,
adică cei cuceriți profund, vor fi plasați în următoarea etapă de răspândire a lucrării
în întregul univers; cei necuceriți vor fi așezați în întuneric și vor întâlni cu nenorociri.
Astfel, omul va fi clasificat în funcție de tip, răufăcătorii grupați cu răul, ca să nu
revadă niciodată lumina soarelui și cei drepți grupați cu binele, pentru a primi lumina
și a trăi pentru totdeauna în lumină. Sfârșitul este aproape pentru toate lucrurile,
sfârșitul omului i-a fost clar arătat în faţa ochilor, și toate lucrurile vor fi clasificate în
funcție de tip. Cum pot atunci oamenii să scape de a îndura această clasificare?
Dezvăluirea sfârșitului pentru fiecare clasă de oameni se va face atunci când sfârșitul
va fi aproape pentru toate lucrurile și în timpul lucrării de cucerire a întregului univers
(inclusiv toată lucrarea de cucerire, începând cu lucrarea actuală). Această
dezvăluire a sfârșitului întregii omeniri se va face înaintea scaunului de judecată, în
timpul mustrării și al lucrărilor de cucerire din zilele de pe urmă. […] Etapa finală a
cuceririi este menită să salveze oamenii și, de asemenea, să dezvăluie sfârșitul
oamenilor. Este pentru a dezvălui degenerarea oamenilor prin judecată și, prin
aceasta, să-i facă să se pocăiască, să se ridice și să urmeze viața și calea cea
dreaptă a vieții umane. Este pentru a trezi inimile oamenilor amorțiți și obtuzi și a le
arăta, prin judecată, răzvrătirea lor interioară. Cu toate acestea, dacă oamenii tot vor
fi incapabili să se pocăiască, incapabili să urmeze calea cea dreaptă a vieții umane,
și neputincioşi în a respinge aceste corupții, atunci ei vor deveni obiecte de nesalvat
pentru ca Satana să-i înghită. Aceasta este semnificația cuceririi – de a salva oamenii
și, de asemenea, de a le arăta sfârșitul lor. Sfârșituri bune, sfârșituri rele – toate sunt
dezvăluite de lucrarea de cucerire. Fie că oamenii vor fi salvați sau blestemați, totul

213
va fi dezvăluit în timpul lucrării de cucerire.
Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate
conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este
momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă
oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le
dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi
dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este
mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi
clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul
întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii
să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin
mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și
neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una
care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în
timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această
fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci te

îndemn să te supui ascultător judecății, altfel, nu vei avea niciodată ocazia de a fi
lăudat de către Dumnezeu sau de a fi adus de către El în Împărăția Sa. Cei care doar
acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care fug în toiul lucrării
judecății, vor fi mereu detestați și respinși de Dumnezeu. Păcatele lor sunt mai
numeroase și mai grave decât acelea ale fariseilor, deoarece ei L-au trădat pe
Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Astfel de oameni, care nu sunt vrednici nici
măcar să facă servicii, vor primi o pedeapsă și mai aspră, o pedeapsă care este, în
plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța niciun trădător care și-a manifestat cândva
loialitatea prin cuvinte, dar care apoi L-a trădat. Oameni ca aceștia vor primi răsplata
prin pedeapsa duhului, a sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a
firii drepte a lui Dumnezeu? Nu este acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea

214
oamenilor și demascarea lor? Dumnezeu îi trimite în exil pe toți cei care săvârșesc
tot felul de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând
aceste duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar trupurile acelor oameni
emană mirosul cadavrelor. Asta le este răsplata potrivită. Dumnezeu consemnează
în registrele lor fiecare dintre păcatele acelor credincioși, apostoli și lucrători falși și
neloiali; apoi, la momentul potrivit, El îi aruncă printre duhurile necurate, cărora le
permite să le profaneze trupurile după bunul plac, astfel încât să nu se mai poată
reîntrupa și să nu mai vadă lumina niciodată. Acei ipocriți care fac servicii la un
moment dat, dar nu sunt capabili să rămână credincioși până la sfârșit, sunt numărați
de Dumnezeu printre cei răi, astfel încât să se ducă la sfatul celor răi și să devină
parte a gloatei lor dezordonate; în final, Dumnezeu îi va distruge. Dumnezeu îi aruncă
deoparte și nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau
nu au depus niciun efort și îi va distruge pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai
exista pe pământ, cu atât mai puțin nu vor primi acces în Împărăția lui Dumnezeu.
Cei care nu au fost niciodată sinceri cu Dumnezeu, dar au fost forțați de împrejurări
să aibă de-a face cu El în mod superficial se numără printre aceia care fac servicii
poporului Lui. Doar un mic număr de astfel de oameni va supraviețui, în timp ce
majoritatea va pieri împreună cu cei care nu sunt calificați nici măcar să facă servicii.
În cele din urmă, Dumnezeu îi va aduce în Împărăția Sa pe toți cei care au aceeași
gândire ca a Lui, oamenii și fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de
Dumnezeu să fie preoți. Ei vor fi chintesența lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei
care nu sunt în măsură să se încadreze în nicio categorie stabilită de Dumnezeu,
aceia se vor număra printre necredincioși. Și, cu siguranță, vă puteți imagina care va
fi deznodământul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; drumul pe care îl
alegeți este doar decizia voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea
lui Dumnezeu nu-i așteaptă niciodată pe cei care nu pot ține pasul cu El, iar firea
dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

Când națiunile și popoarele lumii se vor întoarce înaintea tronului Meu, apoi voi
lua toată abundența cerului și o voi da omenirii, pentru ca, mulțumită Mie, să se umple

215
de o nemaipomenită mărinimie. Dar atâta timp cât lumea veche continuă să existe,
voi arunca furia Mea asupra națiunilor sale, promulgând în mod deschis decretele
Mele administrative în tot universul, și dând mustrări asupra oricui le încalcă.
Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude vocea
Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în univers.
Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu faptele omului,
vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din ceruri și le voi face
din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou – cerurile nu vor mai fi
așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor fi făcute din nou. Totul se
va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din univers vor fi împărțite din nou și
înlocuite de națiunea Mea, astfel încât națiunile de pe pământ vor dispărea pentru
totdeauna și vor deveni o națiune care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului
vor fi distruse și vor înceta să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei
care aparțin diavolului vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi
doborâți la pământ de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum
în curent, restul vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei
din lumea religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de
faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată
omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de ceea
ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror fapte de
pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe pământ, sub
conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care s-au achitat. Mă
voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni, sunând mai departe cu
glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama finalizarea marii Mele lucrări
pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi.
Fragment din „Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Cei care pot rămâne neclintiţi în timpul lucrării de judecată şi mustrare a lui
Dumnezeu din zilele de pe urmă – adică, pe parcursul lucrării finale de curățare – vor
fi cei care vor intra în odihna din urmă alături de Dumnezeu; prin urmare, cei care
intră în odihnă vor fi fost cu toții eliberați de influența Satanei și obținuți de Dumnezeu

216
doar după ce vor fi fost supuși lucrării Sale finale de purificare. Aceşti oameni care
au fost obținuți, în cele din urmă, de Dumnezeu vor intra în odihna finală. Esența
lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a curăța omenirea, iar acest
lucru este pentru ziua odihnei finale. Altfel, întreaga omenire nu va putea să-și
urmeze propria specie și să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca
omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de curăţare a lui Dumnezeu va curăța
omenirea de păcate și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va aduce la lumină
lucrurile nesupuse din mijlocul omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi salvați
de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când lucrarea
Sa se va termina, acei oameni care vor rămâne vor fi curățați și se vor bucura de o
a doua viață umană mai minunată pe pământ, căci ei vor intra într-un tărâm mai înalt
al umanității; cu alte cuvinte, ei vor intra în ziua de odihnă a umanității și vor trăi
împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot rămâne vor suferi mustrarea și
judecata, formele lor originale vor fi dezvăluite complet; după aceasta, ei toți vor fi
distruși și, ca şi Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ.
Umanitatea viitorului nu va mai include acest tip de oameni; acești oameni nu sunt
potriviți să intre în pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei
pe care Dumnezeu și omul o vor împărți, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt cei
răi, și nu sunt oameni drepți. […] Lucrarea Sa desăvârșită de pedepsire a răului și
răsplătire a binelui este făcută în întregime pentru a purifica pe deplin întreaga
omenire, pentru ca El să poată aduce o întreagă omenire sfântă la odihna veșnică.
Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă lucrare a Sa. Este etapa finală
a întregii Sale lucrări de gestionare. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi distrus pe cei răi, ci i-
ar fi lăsat să rămână, atunci întreaga omenire încă nu ar fi fost în stare să intre în
odihnă, iar Dumnezeu nu ar fi putut să aducă întreaga omenire într-un ținut mai bun.
Acest tip de lucrare nu ar fi complet încheiată. Când El Își va încheia lucrarea,
întreaga omenire va fi complet sfântă. Doar în această manieră poate Dumnezeu să
trăiască liniştit în odihnă.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

în Cuvântul Se arată în trup

Din moment ce Dumnezeu l-a creat pe om, El îl va face pe om să-L slăvească;

217
iar pentru că vrea să-i redea omului funcția inițială, i-o va reda complet și fără nicio
alterare. Restaurarea autorității Sale înseamnă a-l face pe om să-L slăvească și să-
L asculte; înseamnă că El îl va face pe om să trăiască datorită Lui și îi va face pe
dușmanii Săi să piară datorită autorității Sale; înseamnă că va face ca fiecare parte
din El să persiste în omenire, și fără nicio rezistență din partea omului. Împărăția pe
care vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție. Umanitatea pe care Și-o dorește
este una care-L slăvește, una care Îi este pe deplin supusă și care Îi poartă gloria.
Dacă El nu va salva umanitatea coruptă, sensul creării omului de către El se va
spulbera; nu va mai avea autoritate în rândul oamenilor, iar împărăția Lui nu va mai
putea exista pe pământ. Dacă El nu-i va distruge pe acei dușmani care nu I se supun,
nu-Și va putea obține gloria completă, nici nu va putea să-Și întemeieze împărăția
pe pământ. Acestea sunt simbolurile finalizării lucrării Sale și simbolurile finalizării
marii realizări ale Sale: de a distruge în totalitate pe aceia dintre oameni care nu Îi
sunt supuși și de a le oferi odihnă celor care au fost desăvârşiţi.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

De îndată ce a fost finalizată lucrarea de cucerire, omul va fi adus într-o lume

frumoasă. Desigur, această viață se va desfășura în continuare pe pământ, dar va fi
cu totul diferită de viața omului de astăzi. Este viața pe care omenirea o va avea după
ce toți oamenii au fost cuceriți, va fi un nou început pentru om pe pământ, iar faptul
că oamenii ar putea să aibă o asemenea viață va fi dovada că omenirea a intrat într-
un târâm nou și frumos. Va fi începutul vieții omului și al lui Dumnezeu pe pământ.
Premisa unei vieți atât de frumoase trebuie să fie faptul că, după ce omul a fost
purificat și cucerit, el se supune înaintea Creatorului. Și astfel, lucrarea de cucerire
este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu înainte ca omenirea să pătrundă în
minunata destinație. O astfel de viață este viața viitoare a omului pe pământ, este
cea mai frumoasă viață pe pământ, tipul de viață după care tânjește omul, tipul pe
care omul nu l-a mai reușit niciodată înainte, în istoria lumii. Este rezultatul final al
celor 6 000 de ani de lucrare de gestionare, este acel lucru după care tânjește
omenirea cel mai mult și este, de asemenea, promisiunea lui Dumnezeu pentru om.
Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație

minunată” în Cuvântul Se arată în trup

218
 Mă mișc deasupra tuturor oamenilor și privesc peste tot. Nimic nu pare vreodată
vechi și nicio persoană nu este cum era. Mă odihnesc pe tron, mă sprijin pe întreg
universul și sunt complet satisfăcut, căci toate lucrurile și-au recăpătat sfințenia și pot
să stau în pace în Sion încă o dată, iar oamenii de pe pământ pot duce vieți liniștite,
mulțumitoare sub îndrumarea Mea. Toate popoarele gestionează totul în mâna Mea,
toate popoarele și-au recăpătat inteligența anterioară și arătarea inițială; ele nu mai
sunt acoperite cu praf, ci, în Împărăția Mea, sunt la fel de pure ca jadul, fiecare cu
fața precum cea a celui sfânt din inima omului, căci Împărăția Mea a fost înființată
printre oameni.
Fragment din „Capitolul 16” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

5. Consecinţele şi rezultatul faptului că lumea religioasă respinge lucrarea

de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a
adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul va dobândi viața și singura cărare
prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu
cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată
aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției
cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care
sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată
capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a
vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă murdară de care
s-au agățat de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei
cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării
ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar
încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit
și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă
că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și
puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea,
tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul

219
acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica
Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân?
Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă?
Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot
duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o
consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe
care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune
care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot
conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a
reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te
oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui
Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă
mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează
acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă
nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de

Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții
adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L
acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu.
Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni
nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi
în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu
trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să
accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei
care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul
închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de către toți
cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl
condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate
și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este

220
Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a
încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta
tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul
Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul
Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui
Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele
în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă
șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei
mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om,
ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință?
Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare. Astfel, sfătuiesc pe toată
lumea să nu își arate colții în fața adevărului sau să critice cu nepăsare, deoarece
doar adevărul îți poate aduce viața și doar adevărul îți poate permite să renaști și să
privești fața lui Dumnezeu.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Mulți au un sentiment neplăcut cu privire la a doua întrupare a lui Dumnezeu,

deoarece oamenilor le este greu să creadă că Dumnezeu Se va întrupa pentru a
săvârși lucrarea de judecată. Cu toate acestea, trebuie să vă spun că, de cele mai
multe ori, lucrarea lui Dumnezeu depășește cu mult așteptările omului și este greu
de acceptat pentru mintea omenească. Căci oamenii sunt doar niște viermi pe
pământ, în timp ce Dumnezeu este Cel suprem, care umple universul; mintea omului
este asemenea unei gropi cu apă murdară care dă naștere doar viermilor, în timp ce
fiecare etapă a lucrării dirijate de gândurile lui Dumnezeu este rodul înțelepciunii lui
Dumnezeu. Oamenii încearcă în permanență să rivalizeze cu Dumnezeu, iar Eu spun
că este de la sine înțeles cine va ieși în pierdere în cele din urmă. Vă îndemn pe toți
să nu vă considerați mai de preț decât aurul. Dacă alții pot accepta judecata lui
Dumnezeu, atunci voi de ce nu puteți? Cu ce sunteți mai presus decât alții? Dacă
alții pot să-și plece capul în fața adevărului, de ce nu puteți și voi să faceți la fel?
Lucrarea lui Dumnezeu are un avânt de neoprit. El nu va repeta lucrarea judecății de
dragul „contribuției” pe care ai adus-o, iar tu vei fi copleșit de regrete, deoarece ai

221
lăsat o oportunitate atât de bună să-ți scape. Dacă nu crezi cuvintele Mele, atunci
așteaptă ca acel tron alb măreț din cer să săvârșească judecata asupra ta! Trebuie
să știi că toți israeliții L-au respins și L-au negat pe Isus și, totuși, adevărul
răscumpărării omenirii de către Isus tot s-a răspândit până la capătul universului. Nu
este aceasta o realitate pe care Dumnezeu a săvârșit-o cu mult timp în urmă? Dacă
încă mai aștepți ca Isus să te ridice la ceruri, atunci Eu îți spun că ești o bucată
îndărătnică de ramură uscată.[a] Isus nu va recunoaște un credincios fals ca tine, care
nu este loial adevărului și caută doar binecuvântări. Din contră, Lui nu Îi va fi milă să
te arunce în iazul de foc pentru a arde zeci de mii de ani.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu nu vrea ca mai mulți oameni să fie pedepsiți, ci, în schimb, speră ca
mai mulți să fie mântuiți și să țină pasul cu urmele Lui și să intre în Împărăția Sa. Dar
dacă oamenii refuză să-și recunoască greșelile, dacă nu pot accepta adevărul cu o
inimă smerită, ci, în schimb, devin cusurgii, încercând să găsească vinovați și
prefăcându-se că înțeleg când, de fapt, nu o fac, atunci vor fi ei cei care ies în
pierdere în cele din urmă. Lucrarea lui Dumnezeu nu așteaptă pe nimeni. Mântuirea
Lui nu este precum ceva de dat la gunoi, care trebuie aruncat la întâmplare chiar
asupra oricui. Mai degrabă, este orientată, cu un obiectiv și deliberată. Dacă nu știi
să o prețuiești, atunci singurele lucruri ce te așteaptă vor fi judecata și pedeapsa
dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii cu dreptate; indiferent
de vârsta ta, de câtă vechime ai sau chiar prin câtă suferință ai trecut, firea dreaptă
a lui Dumnezeu este veșnic neschimbată în fața acestor lucruri. Dumnezeu nu
tratează pe nimeni cu mare stimă și nici nu favorizează pe nimeni. Atitudinea Lui față
de oameni se bazează pe faptul dacă pot sau nu să accepte adevărul și să accepte
noua Lui lucrare renunțând la toate lucrurile. Dacă poți primi noua Lui lucrare și
adevărul pe care îl exprimă El, atunci vei putea dobândi mântuirea lui Dumnezeu.
Dacă ești mându de statutul tău de persoană cu vechime și te fălești cu vechimea,
impunându-I termeni lui Dumnezeu, atunci mântuirea lui Dumnezeu îți va fi negată.

Note de subsol:
a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

222
Întocmai ca evreii, care nu L-au putut accepta pe Isus Hristos, ci doar L-au așteptat
pe Mesia, cele care s-au abătut asupra lor în cele din urmă au fost blestemul și mânia
lui Dumnezeu; acesta este un fapt pe care îl pot vedea cu toții. […]
Cunoștințele și comportamentele externe ale fariseilor nu le-au salvat relația cu
Isus Hristos. Dimpotrivă, le-au făcut rău, iar cunoștințele și concepțiile lor, împreună
cu imaginea lui Dumnezeu din inima lor, au fost cele care i-au împins să-L condamne
pe Domnul Isus. Închipuirile și mințile lor au fost cele care i-au indus în eroare, care
le-au acoperit ochii spirituali, determinându-i să nu-L recunoască pe Mesia care
venise deja, să facă tot ce puteau pentru a găsi dovezi și a câștiga un punct de sprijin
pentru a-L condamna pe Domnul Isus. Acesta este chipul lor cel urât – folosesc scuza
de a susține lucrarea inițială a lui Dumnezeu pentru a-I condamna lucrarea realistă
din prezent. Desigur, aceasta este o greșeală pe care oamenii din orice epocă sunt
predispuși să o facă – să folosească vechi doctrine și reguli pentru a măsura și
condamna adevăruri pe care nu le-au auzit niciodată, gândindu-se că respectă
adevărata cale și își păstrează puritatea în fața lui Dumnezeu, că Îi sunt fideli lui
Dumnezeu. Dar cum stau lucrurile? Dumnezeu Își îndeplinește continuu noua
lucrare, Își continuă gestionarea, mereu nouă și niciodată veche. Și cum rămâne cu
oamenii? Ei se țin mereu strâns de unele lucruri învechite pe care le cred totalitatea
expresiilor lui Dumnezeu, lăudându-se plini de aroganță, așteptând ca Dumnezeu să
le ofere recompense, crezând că Dumnezeu nu i-ar înlătura și nu i-ar maltrata
niciodată. Și care este rezultatul? Lucrarea lui Dumnezeu continuă neîntreruptă, cu
mai mulți oameni ai noii epoci urmându-L și acceptând noua Lui lucrare, în timp ce
aceia care așteaptă ca Dumnezeu să le ofere recompense sunt eliminați de noua
lucrare a lui Dumnezeu, și chiar și mai mulți oameni dau de pedeapsa lui Dumnezeu.
În momentul în care începe pedeapsa, viața lor de credință în Dumnezeu se încheie,
iar sfârșitul lor și destinația lor sunt aduse la capăt. Acesta este un lucru pe care
nimeni nu dorește să-l vadă, dar care se întâmplă, fără să ne dăm seama, în fața
ochilor noștri. Așadar, asta depinde de faptul că firea lui Dumnezeu este atât de
nemiloasă sau oare de vină este felul în care oamenii cercetează? Chiar nu merită
ca omenirea să se examineze amănunțit?
Fragment din Epilog la „Exemple clasice de pedepse pentru împotrivirea față de Dumnezeu

Atotputernic”

223
IV. Adevărurile despre relația dintre cele trei etape ale lucrării
lui Dumnezeu și numele Sale

1. De ce are Dumnezeu nume diferite în epoci diferite? Care este

semnificația numelor lui Dumnezeu?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Poate numele lui Isus – „Dumnezeu cu noi” – să reprezinte firea lui Dumnezeu
în ansamblul Său? Poate să Îl definească complet pe Dumnezeu? Dacă omul spune
că Dumnezeu poate fi numit doar Isus și nu poate avea alt nume pentru că
Dumnezeu nu Își poate schimba firea Sa, aceste cuvinte sunt într-adevăr o
blasfemie! Crezi că numele Isus, Dumnezeu cu noi, de unul singur Îl poate reprezenta
pe Dumnezeu în ansamblul Său? Dumnezeu poate fi cunoscut sub multe nume, dar
printre aceste multe nume, nu există unul care să poată cuprinde tot ceea ce este
Dumnezeu, niciunul care să-L poată reprezenta complet pe Dumnezeu. Și, astfel,
Dumnezeu are multe nume, dar aceste multe nume nu pot defini complet firea lui
Dumnezeu, pentru că firea lui Dumnezeu este atât de bogată încât pur și simplu
depășește capacitatea omului de a-L cunoaște. Omul nu are cum, folosind limbajul
omenesc, să-L cuprindă complet pe Dumnezeu. Omenirea are un vocabular limitat
cu care să cuprindă tot ceea ce știe despre firea lui Dumnezeu: măreț, onorat,
minunat, de nepătruns, suprem, sfânt, drept, înțelept, și așa mai departe. Prea multe
cuvinte! Acest vocabular limitat este incapabil de a descrie puținul din firea lui
Dumnezeu la care omul a fost martor. De-a lungul timpului, mulți alții au adăugat
cuvinte pe care ei le-au considerat mai capabile de a descrie râvna din inimile lor:
Dumnezeu este prea măreț! Dumnezeu este prea sfânt! Dumnezeu este prea
minunat! Astăzi, oamenii care spun astfel și-au atins apogeul, totuși, omul încă este
incapabil de a se exprima clar. Și astfel, pentru om, Dumnezeu are multe nume,
totuși, El nu are un singur nume, și aceasta pentru că ființa lui Dumnezeu este prea
îmbelșugată, iar limbajul omului prea secătuit. Un anume cuvânt sau nume nu are
capacitatea de a-L reprezenta pe Dumnezeu în întregimea Sa, deci crezi că numele

224
Său poate fi neschimbat? Dumnezeu este atât de mare și de sfânt, totuși tu nu Îi
permiți să Își schimbe numele în fiecare nouă epocă? De aceea, în fiecare epocă în
care Dumnezeu personal Își face propria lucrare, El folosește un nume care se
potrivește epocii pentru a îngloba lucrarea pe care El intenționează să o facă. El
utilizează acest nume special, unul care posedă semnificație temporală, pentru a
reprezenta firea Sa în acea epocă. Acesta este Dumnezeu care folosește limbajul
omenirii pentru a-Și exprima propria fire. Chiar și așa, mulți oameni care au avut
experiențe spirituale și L-au văzut personal pe Dumnezeu, totuși, simt că acest nume
specific este incapabil de a-L reprezenta pe Dumnezeu în totalitatea Sa – vai, acest
lucru nu poate fi schimbat – deci, omul nu I se mai adresează lui Dumnezeu cu niciun
nume, ci, pur și simplu, Îl numește „Dumnezeu.” Este ca și cum inima omului este
plină de iubire și, totuși, de asemenea, împresurată de contradicții, căci omul nu știe
cum să Îl explice pe Dumnezeu. Nu există modalitate de a descrie cât de îmbelșugat
este Dumnezeu. Nu există niciun singur nume care să poată rezuma firea lui
Dumnezeu și nu există niciun nume care să poată descrie tot ceea ce Dumnezeu are
și este. Dacă cineva Mă întreabă: „Ce nume mai exact folosești?” le voi spune:
„Dumnezeu este Dumnezeu!” Nu este acela cel mai bun nume pentru Dumnezeu?
Nu este cea mai bună înglobare a firii lui Dumnezeu? Acestea fiind spuse, de ce
depuneți atât de multe eforturi căutând numele lui Dumnezeu? De ce trebuie să vă
bateți capul, fără mâncare și somn, toate de dragul unui nume? Va veni ziua când
Dumnezeu nu va fi numit Iahve, Isus sau Mesia – El va fi pur și simplu Creatorul. La
acea vreme, toate numele pe care El le-a avut pe pământ se vor sfârși, căci lucrarea
Sa pe pământ va ajunge la final, după care numele Sale nu vor mai exista. Când
toate numele intră sub stăpânirea Creatorului, ce nevoie are El de un nume foarte
corespunzător, totuși incomplet? Cauți încă numele lui Dumnezeu acum? Îndrăznești
încă să spui că Dumnezeu se numește doar Iahve? Îndrăznești încă să spui că
Dumnezeu se numește doar Isus? Poți suporta păcatul blasfemiei împotriva lui
Dumnezeu? Ar trebui să știi că, inițial, Dumnezeu nu avea nume. El Și-a luat doar
unul sau două sau multe nume deoarece a avut o lucrare de făcut și a trebuit să
gestioneze omenirea. Indiferent de numele sub care este cunoscut – nu l-a ales El
Însuși de bună voie? Ar avea El nevoie de tine – una dintre făpturile Sale – să decizi?
Numele sub care este cunoscut Dumnezeu este un nume care este în concordanță

225
cu ceea ce omul este capabil să înțeleagă, cu limbajul omenirii, dar acest nume nu
este ceva ce omul poate cuprinde. Poți spune doar că există un Dumnezeu în cer,
că El este numit Dumnezeu, că El este Dumnezeu Însuși cu mare putere, care este
prea înțelept, prea preamărit, prea minunat, prea tainic, prea atotputernic și, atunci,
nu mai poți spune nimic mai mult; acest puțin este tot ceea ce poți știi. Acestea fiind
spuse, poate simplul nume al lui Isus să Îl reprezinte pe Dumnezeu Însuși? Când vin
zilele de pe urmă, chiar dacă tot Dumnezeu este Cel ce face lucrarea Sa, numele Lui
trebuie să se schimbe, căci este o epocă diferită.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Unii spun că numele lui Dumnezeu nu se schimbă. Atunci de ce numele lui Iahve
a devenit Isus? S-a profețit despre venirea lui Mesia, atunci de ce a venit un om cu
numele de Isus? De ce s-a schimbat numele lui Dumnezeu? Nu a fost făcută o
asemenea lucrare acum mult timp? Nu poate Dumnezeu să facă o lucrare mai nouă
astăzi? Lucrarea de ieri poate fi modificată, iar lucrarea lui Isus poate urma după
aceea a lui Iahve. Nu poate atunci lucrarea lui Isus să fie urmată de o altă lucrare?
Dacă numele lui Iahve poate fi schimbat în Isus, atunci nu poate fi schimbat și numele
lui Isus? Nimic din acestea nu este neobișnuit; doar că oamenii sunt prea înguști la
minte[a]. Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu. Indiferent de schimbarea lucrării
Sale și a numelui Său, firea și înțelepciunea Lui rămân neschimbate pentru
totdeauna. Dacă tu crezi că Dumnezeu poate fi numit doar prin numele de Isus,
atunci cunoașterea ta este mult prea limitată. Îndrăznești să afirmi că Isus este
numele veșnic al lui Dumnezeu, că Dumnezeu va fi cunoscut de-a pururi sub numele
de Isus și că acest lucru nu se va schimba niciodată? Îndrăznești să afirmi cu
certitudine că numele lui Isus a încheiat Epoca Legii și că va încheia și epoca finală?
Cine poate spune că harul lui Isus poate încheia epoca?
Fragment din „Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să

primească revelațiile lui Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol :
a. În textul original „care este”.

226
 Presupunând că lucrarea lui Dumnezeu în fiecare epocă este întotdeauna
aceeași și că El este numit întotdeauna cu același nume, cum L-ar cunoaște omul?
Dumnezeu trebuie să fie numit Iahve și, în afară de un Dumnezeu numit Iahve,
oricine numit cu alt nume nu este Dumnezeu. Sau Dumnezeu poate fi doar Isus și,
în afară de numele de Isus, El nu poate fi numit cu niciun alt nume; în afară de Isus,
Iahve nu este Dumnezeu, și nici Dumnezeu Atotputernic nu este Dumnezeu. Omul
crede că este adevărat că Dumnezeu este atotputernic, dar Dumnezeu este un
Dumnezeu care este cu omul și El trebuie numit Isus, căci Dumnezeu este cu omul.
A face aceasta înseamnă a te conforma dogmei și a-L restrânge pe Dumnezeu la un
anumit domeniu. Astfel, în fiecare epocă, lucrarea pe care o face Dumnezeu, numele
cu care este El numit și imaginea pe care Și-o asumă – ce lucrare face El în cadrul
fiecărei etape până astăzi – acestea nu urmează un singur regulament și nu sunt
supuse niciunei limitări. El este Iahve, dar El este și Isus, precum și Mesia și
Dumnezeu Atotputernic. Lucrarea sa poate suferi o transformare treptată, cu
schimbări corespunzătoare în numele Său. Nu doar un singur nume Îl poate
reprezenta complet, ci toate numele cu care este numit El pot să-L reprezinte, iar
lucrarea pe care El o face în fiecare epocă reprezintă firea Sa.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

În fiecare epocă, Dumnezeu face o lucrare nouă și este numit cu un nou nume;
cum ar putea El să facă aceeași lucrare în epoci diferite? Cum ar putea El să se
agațe de ceea ce este vechi? Numele lui Isus a fost luat pentru lucrarea de
răscumpărare, deci ar mai fi El cunoscut sub același nume când se întoarce în zilele
de pe urmă? Ar mai face El lucrarea de răscumpărare? De ce Iahve și Isus sunt unul
și, totuși, sunt cunoscuți sub nume diferite în epoci diferite? Nu este deoarece epocile
lucrării Lor sunt diferite? Ar putea un unic nume să-L reprezinte pe Dumnezeu în
ansamblul Său? Acestea fiind spuse, Dumnezeu trebuie numit cu un nume diferit
într-o epocă diferită și trebuie să utilizeze numele pentru a schimba epoca și pentru
a o reprezenta. Pentru că niciun nume nu poate să-L reprezinte complet pe
Dumnezeu Însuși și fiecare nume este capabil doar să reprezinte aspectul temporal
al firii lui Dumnezeu într-o anumită epocă; tot ceea ce trebuie să facă este să Îi
reprezinte lucrarea. De aceea, Dumnezeu poate alege orice nume care se potrivește

227
firii Sale pentru a reprezenta întreaga epocă.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea pe care Isus a făcut-o a reprezentat numele lui Isus și a reprezentat

Epoca Harului; cât despre lucrarea făcută de Iahve, L-a reprezentat pe Iahve și a
reprezentat Epoca Legii. Lucrarea Lor a fost lucrarea unui singur Spirit în două epoci
diferite. Lucrarea pe care a făcut-o Isus a putut să reprezinte doar Epoca Harului, iar
lucrarea pe care a făcut-o Iahve a putut să reprezinte doar Epoca Legii din Vechiul
Testament. Iahve i-a îndrumat doar pe oamenii din Israel și Egipt și toate națiunile
dincolo de Israel. Lucrarea lui Isus în Epoca Harului din Noul Testament a fost
lucrarea lui Dumnezeu sub numele de Isus, în timp ce El îndruma epoca. […] Deși
Ei erau cunoscuți sub două nume diferite, era același Duh care îndeplinea ambele
etape ale lucrării, iar lucrarea făcută a fost continuă. Precum numele era diferit, iar
conținutul lucrării era diferit, epoca era diferită. Când a venit Iahve, aceea a fost
epoca lui Iahve, iar când a venit Isus, aceea a fost epoca lui Isus. Și astfel, cu fiecare
venire, Dumnezeu este cunoscut sub un nume, El reprezintă o epocă și El deschide
o nouă cale; și la fiecare nouă cale, El Își asumă un nou nume, care arată că
Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi și că lucrarea Sa nu se oprește
niciodată din a progresa în direcția înainte. Istoria merge întotdeauna înainte, iar
lucrarea lui Dumnezeu merge întotdeauna înainte. Pentru ca planul Său de
gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani să ajungă la sfârșit, trebuie să
continue să progreseze în direcția înainte. În fiecare zi, El trebuie să facă o nouă
lucrare, în fiecare an El trebuie să facă o nouă lucrare; El trebuie să deschidă noi căi,
trebuie să lanseze noi epoci, să înceapă o lucrare nouă și mai mare și, împreună cu
acestea, să aducă noi nume și o nouă lucrare.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

„Iahve” este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel şi înseamnă
Dumnezeul israeliţilor (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi fie milă de
oameni, să îi blesteme pe oameni şi să le ghideze viaţa. Înseamnă Dumnezeu care
posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. „Isus” este Emanuel şi înseamnă
jertfa de păcat care este plină de iubire şi de compasiune şi care îi răscumpără pe

228
oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului şi reprezintă Epoca Harului şi poate să
reprezinte doar o parte a planului de gestionare (planul mântuirii). Cu alte cuvinte,
numai Iahve este Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise şi Dumnezeul
întregului popor al Israelului. Şi, astfel, în epoca actuală, toţi israeliţii, în afară de tribul
lui Iuda, se închină lui Iahve. Ei săvârşesc sacrificii pentru El pe altar şi Îl slujesc
purtând haine de preoţi în templu. Ceea ce speră ei este ca Iahve să apară din nou.
Doar Isus este Răscumpărătorul omenirii. El este jertfa care a răscumpărat omenirea
din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca Harului şi a existat datorită lucrării
de răscumpărare din Epoca Harului. Numele de Isus a existat ca să le permită
oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou şi să fie mântuiţi şi este un nume
special pentru răscumpărarea întregii omeniri. Şi, astfel, numele Isus reprezintă
lucrarea de răscumpărare şi înseamnă Epoca Harului. Numele Iahve este unul
special pentru poporul lui Israel, care a trăit conform legii. În fiecare epocă şi în
fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificaţie
reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. „Iahve” reprezintă Epoca Legii şi
este onorific pentru Dumnezeul venerat de poporul lui Israel. „Isus” reprezintă Epoca
Harului şi este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost răscumpărați în Epoca
Harului. Dacă omenirea încă tânjeşte după întoarcerea Mântuitorului Isus din zilele
de pe urmă şi încă Îl aşteaptă să sosească sub înfăţişarea pe care a avut-o El în
Iudeea, atunci întregul plan de gestionare (planul mântuirii) de şase mii de ani s-ar
opri în Epoca Răscumpărării şi nu ar mai putea să progreseze. Mai mult, ultimele zile
nu ar mai sosi niciodată şi epoca nu ar mai cunoaşte niciodată un sfârşit. Aceasta se
întâmplă pentru că Isus Mântuitorul este numai pentru răscumpărarea şi mântuirea
omenirii. Am luat numele de Isus de dragul tuturor păcătoşilor din Epoca Harului şi
nu este numele cu care voi aduce sfârşitul întregii omeniri. Deşi Iahve, Isus şi Mesia
reprezintă toate Spiritul Meu, aceste nume doar denumesc diferitele epoci ale
planului Meu de gestionare (planul mântuirii) şi nu Mă reprezintă pe Mine pe deplin.
Numele pe care Mi le dau oamenii pe pământ nu pot să exprime clar întreaga Mea
fire şi tot ceea ce sunt. Acestea sunt pur şi simplu nume diferite după care sunt numit
în diferite epoci. Şi astfel, când ultima epocă – epoca zilelor de pe urmă – va sosi,
numele Meu se va schimba din nou. Nu Mi se va spune Iahve sau Isus, cu atât mai

229
puţin Mesia, ci Însuşi Mărețul și Atoputernicul Dumnezeu şi, sub numele acesta, voi
aduce sfârşitul întregii epoci. Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus şi
Mesia şi, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau şi Mă
respectau. Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoşteau în
vremurile trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în ultimele zile, Dumnezeul care
va aduce sfârşitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuşi care Se înalţă la capătul pământului,
abundând de întreaga Mea fire şi plin de autoritate, onoare şi glorie. Oamenii nu M-
au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată şi au fost mereu neştiutori
în privinţa firii Mele. De la crearea lumii până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta
este Dumnezeul care Se înfăţişează omenirii în zilele de pe urmă, dar care Se ascunde
printre oameni. El locuieşte printre oameni, adevărat şi real, ca soarele arzător şi focul
mistuitor, plin de putere şi abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru
care nu va fi judecat de cuvintele Mele şi nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat
de flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor fi binecuvântate graţie
cuvintelor Mele şi, de asemenea, sfărâmate în bucăţi din cauza cuvintelor Mele. Astfel,
în zilele de pe urmă, toţi oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors, că Eu
sunt Dumnezeu Atotputernic care cucereşte toată omenirea şi că am fost odată jertfă
de păcat pentru omenire, dar, în zilele de pe urmă, Eu voi deveni, de asemenea,
flăcările soarelui care pârjolesc toate lucrurile, precum şi Soarele dreptăţii care
dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea a zilelor de pe urmă. Am luat
numele acesta şi posed firea aceasta pentru ca toţi oamenii să poată vedea că sunt
un Dumnezeu drept şi că sunt soarele arzător şi focul mistuitor. Este aşa pentru ca
toţi să poată să Mă venereze pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, şi ca să poată
să Îmi vadă adevărata faţă: nu sunt numai Dumnezeul israeliţilor, şi nu sunt doar
Răscumpărătorul – sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ şi mări.
Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

2. Relația dintre fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu și numele Său

(1) Semnificația faptului că Dumnezeu a luat numele de Iahve în Epoca
Legii
Versete din Biblie pentru referințe:
„În plus, Dumnezeu i-a spus lui Moise: Astfel să spui copiilor lui Israel: Iahve,

230
Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și
Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la tine: acesta este numele Meu pentru
totdeauna, iar acesta este memoriul Meu pentru toate generațiile” (Exodul 3:15).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

„Iahve” este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel şi
înseamnă Dumnezeul israeliţilor (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi
fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni şi să le ghideze viaţa. Înseamnă
Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. […] Cu alte
cuvinte, numai Iahve este Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise şi
Dumnezeul întregului popor al Israelului. Şi, astfel, în epoca actuală, toţi israeliţii,
în afară de tribul lui Iuda, se închină lui Iahve. Ei săvârşesc sacrificii pentru El pe
altar şi Îl slujesc purtând haine de preoţi în templu. Ceea ce speră ei este ca Iahve
să apară din nou. […] Numele Iahve este unul special pentru poporul lui Israel, care
a trăit conform legii. În fiecare epocă şi în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu
este neîntemeiat, ci are o semnificaţie reprezentativă: fiecare nume reprezintă o
epocă. „Iahve” reprezintă Epoca Legii şi este onorific pentru Dumnezeul venerat de
poporul lui Israel.
Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Legii, lucrarea de îndrumare a omenirii a fost făcută sub numele
de Iahve, iar prima etapă a lucrării a fost inițiată pe pământ. În această etapă,
lucrarea a constat în construirea templului și a altarului și utilizarea legii pentru a
ghida poporul lui Israel și a lucra în mijlocul său. Prin îndrumarea poporului lui Israel,
El a lansat o bază pentru lucrarea Sa pe pământ. De la această bază, El Și-a extins
lucrarea dincolo de Israel, ceea ce înseamnă că, începând din Israel, El Și-a extins
lucrarea în afară, astfel încât următoarele generații au ajuns să cunoască treptat
faptul că Iahve era Dumnezeu și că Iahve a fost Cel care a creat cerurile și pământul
și toate lucrurile și că Iahve a fost Cel care a făcut toate făpturile. El Și-a răspândit
lucrarea prin poporul lui Israel în afară, dincolo de el. Ținutul lui Israel a fost primul
loc sfânt al lucrării lui Iahve pe pământ și a fost locul unde Dumnezeu a mers să

231
lucreze mai întâi pe pământ. Aceea a fost lucrarea Epocii Legii.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Legii, Iahve i-a dat lui Moise multe porunci pe care să le
transmită israeliților care l-au urmat afară din Egipt. Aceste porunci au fost date
israeliților de către Iahve și nu au avut nicio legătură cu egiptenii; ele au fost menite
să-i înfrâneze pe israeliți. El a folosit poruncile ca să le ceară socoteală. Fie că era
vorba de observarea Sabatului, de respectul față de părinți, de închinarea la idoli și
așa mai departe, acestea erau principiile după care erau judecați ca fiind păcătoși
sau drepți. Printre ei, au fost unii loviți de focul lui Iahve, unii care au fost uciși cu
pietre și alții care au primit binecuvântarea lui Iahve, toate acestea fiind determinate
de respectarea sau nerespectarea acestor porunci. Cei care nu respectau Sabatul,
erau uciși cu pietre. Preoții care nu respectau Sabatul erau loviți de focul lui Iahve.
Cei care nu-și respectau părinții erau, de asemenea, uciși cu pietre. Toate acestea
au fost poruncite de Iahve. Iahve a stabilit poruncile și legile Sale astfel încât,
călăuzindu-le viața, oamenii să-L asculte, să I se supună și să nu se răzvrătească
împotriva Lui. El a folosit aceste legi pentru a menține sub control neamul omenesc
proaspăt născut și pentru a pune mai bine temelia pentru lucrarea Sa viitoare. Astfel,
pe baza lucrării pe care a făcut-o Iahve, prima perioadă a fost numită Epoca Legii.
Fragment din „Lucrarea în Epoca Legii” în Cuvântul Se arată în trup

Toţi oamenii din Israel Îi spuneau Iahve Domnului lor. La acea vreme, ei Îl
considerau capul familiei lor și întregul Israel a devenit o mare familie în care toți
oamenii I se închinau Domnului lor Iahve. Duhul lui Iahve le-a apărut deseori și El le-
a vorbit și Și-a făcut auzită vocea în fața lor și a folosit un stâlp de nori și sunet pentru
a le călăuzi viețile. La acea vreme, Duhul Și-a oferit călăuzirea în Israel în mod direct
și Și-a făcut auzită vocea în prezența oamenilor, iar ei au privit norii și au auzit
bubuiturile tunetului și, în acest mod, El le-a îndrumat viețile timp de câteva mii de
ani. Astfel, doar poporul lui Israel I s-a închinat lui Iahve mereu.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Iahve, după ce a creat omenirea, n-a învățat-o și n-a călăuzit-o de la Adam până

232
la Noe. De fapt, abia după ce potopul a distrus lumea, El a început să-i călăuzească
în mod oficial pe israeliți, care erau urmașii lui Noe și, de asemenea, ai lui Adam.
Lucrarea și cuvântările Sale din Israel au oferit îndrumare întregului popor al lui Israel
care trăia pe acel pământ și, astfel, omenirea a văzut că Iahve nu numai că a putut
da omului suflare ca acesta să primească viață de la El și să devină din țărână o
ființă umană creată, dar și că poate distruge omenirea, o poate blestema și Își poate
folosi toiagul pentru a o conduce. De asemenea, au văzut că Iahve putea călăuzi
viața omului pe pământ și putea vorbi și lucra printre oameni, în funcție de orele zilei
și ale nopții. El a făcut lucrarea numai pentru ca ale Sale creaturi să știe că omul a
apărut din țărâna culeasă de El și, în plus, că omul a fost făcut de El. Și nu doar acest
lucru, ci și faptul că lucrarea pe care a început-o în Israel a fost menită pentru ca alte
popoare și națiuni (care, de fapt, nu erau diferite de Israel, ci mai degrabă se trăgeau
din israeliți dar erau toți descendenți ai lui Adam și ai Evei) să primească Evanghelia
lui Iahve din Israel, pentru ca toate ființele create din univers să-L poată onora pe
Iahve, recunoscându-I măreția.
Fragment din „Lucrarea în Epoca Legii” în Cuvântul Se arată în trup

Numele Iahve nu poate reprezenta întreaga fire a lui Dumnezeu. Faptul că El Și-
a desfășurat lucrarea în Epoca Legii nu dovedește că El poate fi doar Dumnezeu în
temeiul legii. Iahve i-a expus omului legi și i-a lăsat moștenire porunci, cerându-i
omului să zidească templul și altarele; lucrarea pe care a făcut-o El reprezintă doar
Epoca Legii. Această lucrare pe care El a făcut-o nu dovedește că El este doar un
Dumnezeu care îi cere omului să păzească legea, sau că El este Dumnezeul din
templu sau dinaintea altarului. Ar fi neadevărat să spui acest lucru. Lucrarea făcută
în temeiul legii nu poate reprezenta decât o singură epocă.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

(2) Semnificația faptului că Dumnezeu a luat numele de Isus în Epoca

Harului
Versete din Biblie pentru referințe:
„Dar în timp ce se gândea el la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i s-a
arătat în vis şi i-a zis: «Iosif, fiu al lui David, nu te teme s-o iei pe Maria de soţie, căci

233
ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune
numele Isus, pentru că El Îşi va mântui poporul de păcatele lui!»” (Matei 1:20-21)
„Îngerul i-a zis: Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui
Dumnezeu! Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune
numele Isus. El va fi mare şi va fi numit «Fiul Celui Preaînalt», iar Domnul Dumnezeu
Îi va da tronul strămoşului Său, David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi
Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!” (Luca 1:30-33)

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Epoca Harului a început cu numele lui Isus. Când Isus a început să Își
desfășoare lucrarea de slujire, Duhul Sfânt a început să mărturisească numele lui
Isus, iar de numele Iahve nu s-a mai vorbit; în schimb, Duhul Sfânt a preluat noua
lucrare în principal sub numele de Isus. Mărturia acelora care credeau în El s-a
născut pentru Isus Hristos, iar lucrarea pe care ei au făcut-o a fost, de asemenea,
pentru Isus Hristos. Încheierea Epocii Legii a Vechiului Testament a însemnat că
lucrarea condusă în principal sub numele de Iahve ajunsese la final. Din acest
moment, numele lui Dumnezeu nu a mai fost Iahve; în schimb, a fost numit Isus și,
de aici înainte, Duhul Sfânt a început lucrarea în principal sub numele de Isus.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

„Isus” este Emanuel şi înseamnă jertfa de păcat care este plină de iubire şi de
compasiune şi care îi răscumpără pe oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului şi
reprezintă Epoca Harului şi poate să reprezinte doar o parte a planului de gestionare
(planul mântuirii). […] Doar Isus este Răscumpărătorul omenirii. El este jertfa care a
răscumpărat omenirea din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca Harului şi
a existat datorită lucrării de răscumpărare din Epoca Harului. Numele de Isus a
existat ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou şi să fie
mântuiţi şi este un nume special pentru răscumpărarea întregii omeniri. Şi, astfel,
numele Isus reprezintă lucrarea de răscumpărare şi înseamnă Epoca Harului. […]
„Isus” reprezintă Epoca Harului şi este numele Dumnezeului tuturor celor care au
fost răscumpărați în Epoca Harului.
Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

234
 În timpul Epocii Harului, numele lui Dumnezeu era Isus, adică, Dumnezeu era
un Dumnezeu care a mântuit omul și El era un Dumnezeu milos și iubitor. Dumnezeu
era cu omul. Iubirea Sa, mila Sa și mântuirea Sa însoțeau absolut fiecare persoană.
Doar prin acceptarea numelui de Isus și a prezenței Sale a putut omul să câștige
pace și bucurie, să primească binecuvântarea Sa, harurile Sale vaste și numeroase
și mântuirea Sa. Prin răstignirea lui Isus, toți aceia care L-au urmat au primit mântuire
și li s-au iertat păcatele.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Când a venit Isus, El a făcut, de asemenea, parte din lucrarea lui Dumnezeu și
a rostit câteva cuvinte – dar care a fost lucrarea principală pe care a realizat-o? Ceea
ce a realizat în principal a fost lucrarea răstignirii. El a devenit asemenea trupului
păcătos pentru a finaliza lucrarea răstignirii și pentru a răscumpăra întreaga omenire
și a fost pentru binele păcatului întregii omeniri că a slujit ca jertfă de păcat. Aceasta
este lucrarea principală pe care El a realizat-o. În cele din urmă, El a oferit calea
crucii pentru a ghida pe cei care au venit mai târziu. Când Isus a venit, a fost în primul
rând pentru a finaliza lucrarea de răscumpărare. El a răscumpărat toată omenirea și
a adus omului Evanghelia împărăției cerului și, în plus, a adus calea către Împărăția
cerurilor. Drept urmare, cei care au venit după, au spus cu toții: „Ar trebui să mergem
pe calea crucii și să ne sacrificăm pentru cruce”. Desigur, la început, Isus a mai făcut
o altă lucrare și a rostit câteva cuvinte pentru a-l face pe om să se pocăiască și să-și
mărturisească păcatele. Dar lucrarea Lui de slujire a rămas tot răstignirea, iar cei trei
ani și jumătate pe care El Și i-a petrecut predicând calea au fost pentru a-L pregăti
pentru răstignirea care a urmat. Diversele dăți în care Isus S-a rugat au fost, de
asemenea, de dragul răstignirii. Viața unui om normal pe care a dus-o și cei treizeci
și trei de ani și jumătate pe care El i-a trăit pe pământ erau, în primul rând, pentru
binele finalizării lucrării răstignirii, trebuiau să-I dea putere să Își asume această
lucrare, ca urmare a căreia Dumnezeu I-a încredințat lucrarea crucificării.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cât despre lucrarea Epocii Harului, Isus a fost Dumnezeul care a mântuit omul.
Ceea ce El era și avea era har, iubire, milă, indulgență, răbdare, umilință, grijă și

235
toleranță, și o mare parte din lucrarea pe care a făcut-o El a fost de dragul
răscumpărării omului. Cât despre firea Sa, aceasta era una plină de milă și iubire și,
deoarece El era milos și iubitor, El a trebuit să fie răstignit pe cruce pentru om, pentru
a arăta că Dumnezeu îl iubea pe om ca pe Sine Însuși, atât de mult încât S-a oferit
pe Sine în totalitatea Sa. Satana a spus: „Din moment ce îl iubești pe om, atunci
trebuie să îl iubești până la limita absolută: trebuie să fii răstignit pe cruce, să îl scapi
pe om de cruce, de păcat și Te vei oferi în schimbul întregii omeniri.” Satana a făcut
următorul pariu: „Din moment ce ești un Dumnezeu iubitor și milos, trebuie să îl
iubești pe om până la limita absolută: ar trebui să Te oferi apoi pentru cruce.” Isus a
răspuns: „Atât timp cât este pentru omenire, sunt dispus să dau tot ceea am.” Și,
atunci, El a mers spre cruce fără nicio urmă de grijă pentru Sine și a răscumpărat
întreaga omenire.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Atunci, în timpul Epocii Harului, Isus a venit pentru a răscumpăra întreaga

omenire căzută (și nu doar pe israeliți). El a arătat milă și bunătate iubitoare omului.
Isus pe care omul L-a văzut în Epoca Harului era plin de bunătate iubitoare și era
mereu iubitor față de om deoarece El venise să mântuiască omenirea de păcat. A
putut să-l ierte pe om de păcate până când răstignirea Sa a răscumpărat omenirea
complet din păcat. În acea perioadă, Dumnezeu S-a arătat omului cu milă și bunătate
iubitoare; adică, El a devenit o jertfă de păcat pentru om și a fost răstignit pentru
păcatele omului pentru ca acestea să fie iertate pentru totdeauna. A fost milos, plin
de compasiune, răbdător și iubitor. Iar toți cei care L-au urmat pe Isus în Epoca
Harului au căutat să fie la fel de răbdători și iubitori în toate lucrurile. Erau îndelung
răbdători și nu au ripostat chiar când au fost bătuți, blestemați sau loviți cu pietre.
Fragment din „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”

în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Harului, Isus era numele lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte,
lucrarea Epocii Harului era făcută în principal sub numele de Isus. În timpul Epocii
Harului, Dumnezeu era numit Isus. El a preluat o etapă de lucrare nouă dincolo de
Vechiul Testament și lucrarea Sa s-a încheiat cu răstignirea. Aceasta a fost

236
totalitatea lucrării Sale.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

(3) Semnificația faptului că Dumnezeu a luat numele de Dumnezeu

Atotputernic în Epoca Împărăției
Versete din Biblie pentru referințe:
„Ţie ţi se va pune un nume nou, care va fi hotărât de gura lui Iahve” (Isaia
62:2).
„Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va
mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetăţii
Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu,
şi noul Meu Nume” (Apocalipsa 3:12).
„Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era
şi Care vine, Cel Atotputernic!” (Apocalipsa 1:8).
„Îţi mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Care eşti şi Care
erai, pentru că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti!”
(Apocalipsa 11:17).
„Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!” (Apocalipsa 15:3).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

De vreme ce Dumnezeu Atotputernic – Regele Împărăției – a fost mărturisit,
sfera gestionării lui Dumnezeu s-a desfășurat, pe deplin, în întregul univers. Nu
numai că arătarea lui Dumnezeu a fost mărturisită în China, dar numele lui
Dumnezeu Atotputernic a fost mărturisit în toate națiunile și toate ținuturile. Toți
cheamă acest nume sfânt, căutând să aibă părtășie cu Dumnezeu prin toate
mijloacele posibile, îmbrățișând voia lui Dumnezeu Atotputernic și slujind în
coordonare în biserică. Duhul Sfânt lucrează în acest mod minunat.
Fragment din „Capitolul 8” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Deşi Iahve, Isus şi Mesia reprezintă toate Spiritul Meu, aceste nume doar

237
denumesc diferitele epoci ale planului Meu de gestionare (planul mântuirii) şi nu Mă
reprezintă pe Mine pe deplin. Numele pe care Mi le dau oamenii pe pământ nu pot
să exprime clar întreaga Mea fire şi tot ceea ce sunt. Acestea sunt pur şi simplu nume
diferite după care sunt numit în diferite epoci. Şi astfel, când ultima epocă – epoca
zilelor de pe urmă – va sosi, numele Meu se va schimba din nou. Nu Mi se va spune
Iahve sau Isus, cu atât mai puţin Mesia, ci Însuşi Mărețul și Atoputernicul Dumnezeu
şi, sub numele acesta, voi aduce sfârşitul întregii epoci. Cândva, am fost cunoscut
drept Iahve. Mi s-a spus şi Mesia şi, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul
pentru că Mă iubeau şi Mă respectau. Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care
oamenii Îl cunoşteau în vremurile trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în
ultimele zile, Dumnezeul care va aduce sfârşitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuşi care
Se înalţă la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire şi plin de autoritate,
onoare şi glorie. Oamenii nu M-au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut
niciodată şi au fost mereu neştiutori în privinţa firii Mele. De la crearea lumii până
astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se înfăţişează omenirii
în zilele de pe urmă, dar care Se ascunde printre oameni. El locuieşte printre oameni,
adevărat şi real, ca soarele arzător şi focul mistuitor, plin de putere şi abundând de
autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele
şi nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă,
toate popoarele vor fi binecuvântate graţie cuvintelor Mele şi, de asemenea,
sfărâmate în bucăţi din cauza cuvintelor Mele. Astfel, în zilele de pe urmă, toţi
oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors, că Eu sunt Dumnezeu
Atotputernic care cucereşte toată omenirea şi că am fost odată jertfă de păcat pentru
omenire, dar, în zilele de pe urmă, Eu voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui
care pârjolesc toate lucrurile, precum şi Soarele dreptăţii care dezvăluie toate
lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea a zilelor de pe urmă. Am luat numele acesta şi
posed firea aceasta pentru ca toţi oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu
drept şi că sunt soarele arzător şi focul mistuitor. Este aşa pentru ca toţi să poată să
Mă venereze pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, şi ca să poată să Îmi vadă
adevărata faţă: nu sunt numai Dumnezeul israeliţilor, şi nu sunt doar
Răscumpărătorul – sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ şi mări.
Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

238
 În lucrarea Sa finală de a încheia epoca, firea lui Dumnezeu este una de
mustrare și judecată, în care El dezvăluie tot ceea ce este nedrept, pentru a judeca
în mod public toate popoarele și pentru a-i desăvârși pe aceia care Îl iubesc cu o
inimă sinceră. Doar o fire ca aceasta poate finaliza o epocă. Zilele de pe urmă deja
au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform tipului lor și separate în
diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie
rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și
judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea.
Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își
arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele
cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și
judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit
și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această
lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului
a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui
Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este
dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om.
Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei
nedrepți. De aceea, o fire precum aceasta este impregnată cu semnificația epocii, iar
revelația și arătarea firii Sale se manifestă pentru lucrarea fiecărei noi epoci.
Dumnezeu nu Își dezvăluie firea Sa în mod arbitrar și fără semnificație. Presupunând
că, în dezvăluirea rezultatului omului în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu încă ar
acorda omului infinită milă și iubire și ar continua să fie iubitor față de el, și nu l-ar
supune pe om judecății drepte, ci i-ar arăta mai degrabă toleranță, răbdare și iertare,
și ar ierta omul indiferent cât de grave ar fi păcatele sale, fără nicio urmă de dreaptă
judecată: atunci, când ar putea fi încheiată întreaga gestionare a lui Dumnezeu?
Când ar putea o fire ca aceasta să poată să conducă oamenii către destinația
corespunzătoare omenirii? Luați, spre exemplu, un judecător care este întotdeauna
iubitor, un judecător cu o față binevoitoare și o inimă blândă. El îi iubește pe oameni
indiferent de infracțiunile pe care le-ar fi comis și este iubitor și indulgent cu ei
indiferent cine ar fi. În acel caz, când ar putea el să ajungă la un verdict drept? În
timpul zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă poate clasifica omul conform tipului

239
său și poate aduce omul într-un nou ținut. În acest mod, întreaga epocă este finalizată
prin firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi

exprima firea, în primul rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce
mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va
atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află
în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Când vine bubuitul celor șapte tunete, există mântuire pentru cei care Mă iubesc,
pentru cei care Mă doresc cu inimi sincere. Aceia care Îmi aparțin și pe care i-am
predestinat și ales sunt cu toții în stare să vină sub numele Meu. Ei Îmi pot auzi glasul,
care este chemarea lui Dumnezeu. Fie ca aceia de la marginile pământului să vadă
că Eu sunt drept, Eu sunt credincios, Eu sunt iubire, Eu sunt compasiune, Eu sunt
măreție, Eu dezlănțui focul și, în cele din urmă, Eu sunt judecată neîndurătoare.
Fie ca toți cei de pe lume să știe că Eu sunt Dumnezeu Însuși adevărat și
complet. Toți oamenii sunt sincer convinși și nimeni nu îndrăznește să Îmi opună
rezistență din nou, să Mă judece sau să Mă defăimeze din nou. Altfel, aceștia vor fi
imediat blestemați și dezastrul va veni peste ei. Aceștia doar vor plânge și vor scrâșni
din dinți și vor aduce propria distrugere asupra lor.
Fie ca toate popoarele să știe, să se știe până la marginile universului și fie ca
fiecare persoană în parte să știe: Dumnezeu Atotputernic este unicul Dumnezeu
adevărat. Toți, unul după altul, vor îngenunchea să Îl venereze pe El, și chiar și copiii
care abia au început să vorbească vor striga: „Dumnezeu Atotputernic!”
Fragment din „Capitolul 35” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Astfel, în această epocă din urmă, numele Meu va fi mărit printre națiunile
Neamurilor încât faptele Mele vor fi văzute de Neamuri, și Mă vor numi Cel
Atotputernic datorită faptelor Mele și Cuvintele Mele să se împlinească curând. Voi

240
face cunoscut tuturor oamenilor că nu sunt numai Dumnezeul israeliților, ci și
Dumnezeul tuturor națiunilor Neamurilor, chiar și al acelora pe care le-am blestemat.
Voi lăsa pe toți oamenii să vadă că Eu sunt Dumnezeul întregii creații. Aceasta este
lucrarea Mea cea mai mare, scopul planului Meu de lucru pentru zilele de pe urmă și
singura lucrare care trebuie îndeplinită în acele zile.
Fragment din „Lucrarea de răspândire a Evangheliei este și lucrarea de mântuire a omului”

în Cuvântul Se arată în trup

3. Numele lui Dumnezeu se poate schimba, dar esența Sa nu se va schimba

niciodată
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Există aceia care spun că Dumnezeu este imuabil. Este corect, dar se referă
la imuabilitatea firii lui Dumnezeu și a esenței Sale. Schimbările numelui și lucrării
Sale nu dovedesc faptul că esența Sa s-a schimbat; cu alte cuvinte, Dumnezeu va
fi întotdeauna Dumnezeu și aceasta nu se va schimba niciodată. Dacă spui că
lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci ar putea El să-Și termine planul de
gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani? Tu știi doar că Dumnezeu nu se
schimbă niciodată, dar știi că Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi?
Dacă lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci cum ar fi putut El să conducă
omenirea până în ziua de azi? Dacă Dumnezeu este imuabil, atunci cum de El a
făcut deja lucrarea a două epoci? Lucrarea Sa niciodată nu încetează să meargă
înainte, ceea ce înseamnă că firea Sa este dezvăluită treptat omului, și ceea ce
este dezvăluit reprezintă firea Sa inerentă. La început, firea lui Dumnezeu era
ascunsă de om, El niciodată nu Și-a dezvăluit în mod deschis firea către om, iar
omul, pur și simplu, nu a avut cunoștințe despre El. Din această cauză, El Își
folosește lucrarea pentru a dezvălui treptat firea Sa omului, dar a lucra în acest mod
nu înseamnă că firea lui Dumnezeu se schimbă în fiecare epocă. Nu înseamnă c ă
firea lui Dumnezeu se schimbă constant deoarece voia Sa se schimbă mereu. Mai
degrabă, este faptul că, deoarece epocile lucrării Sale sunt diferite, Dumnezeu Își
ia firea inerentă în ansamblul său și, pas cu pas, o dezvăluie omului, astfel încât
omul să Îl poată cunoaște. Dar aceasta nu este în niciun caz dovada că Dumnezeu
inițial nu are o anume fire sau că firea Sa s-a schimbat treptat odată cu trecerea

241
epocilor – o astfel de interpretare ar fi greșită. Dumnezeu îi dezvăluie omului firea
Sa inerentă și specifică – ceea ce este El – conform trecerii epocilor; lucrarea unei
singuri epoci nu poate exprima întreaga fire a lui Dumnezeu. Și astfel, cuvintele
„Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi” se referă la lucrarea Sa, iar
cuvintele „Dumnezeu este imuabil” se referă la ceea ce Dumnezeu are și este în
mod inerent. Indiferent de aceasta, tu nu poți face lucrarea de șase mii de ani să
depindă de un singur punct sau să o definești prin cuvinte moarte. Astfel este
prostia omului. Dumnezeu nu este atât de simplu pe cât își imaginează omul, iar
lucrarea Sa nu poate zăbovi în nicio epocă. Iahve, de exemplu, nu poate
întotdeauna să simbolizeze numele lui Dumnezeu; Dumnezeu poate, de
asemenea, să Își facă lucrarea sub numele de Isus. Acesta este un semn că
lucrarea lui Dumnezeu se mișcă întotdeauna înainte.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeu și nu va deveni niciodată Satana;

Satana este întotdeauna Satana și nu va deveni niciodată Dumnezeu. Înțelepciunea
lui Dumnezeu, minunăția lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu și măreția lui
Dumnezeu nu se vor schimba niciodată. Esența Sa și ceea ce are și este El nu se
vor schimba niciodată. Cât despre lucrarea Sa, totuși, aceasta întotdeauna
progresează în direcția înainte, întotdeauna mergând mai profund, căci El este
întotdeauna nou și niciodată vechi. În fiecare epocă, Dumnezeu Își ia un nou nume,
în fiecare epocă El face o lucrare nouă și în fiecare epocă El permite creaturilor Sale
să vadă noua Sa voie și noua Sa fire. Dacă, într-o epocă nouă, oamenii nu văd
exprimarea noii firi a lui Dumnezeu, nu L-ar răstigni ei mereu? Și făcând astfel, nu L-
ar defini ei pe Dumnezeu?
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

4. Care este natura problemei că omul nu știe semnificația numelui lui

Dumnezeu sau nu acceptă noul Său nume?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
În fiecare perioadă de timp, Dumnezeu va începe o lucrare nouă și, în fiecare
perioadă, va fi un nou început pentru om. Dacă omul se supune numai adevărurilor

242
conform cărora „Iahve este Dumnezeu” și „Isus este Hristos”, care sunt adevăruri ce
se aplică numai unei singure epoci, atunci omul nu va ține niciodată pasul cu lucrarea
Duhului Sfânt și va fi pentru totdeauna nevrednic de a câștiga lucrarea Duhului Sfânt.
Indiferent de modalitatea în care lucrează Dumnezeu, omul o urmează fără cea mai
mică umbră de îndoială, și o urmează îndeaproape. În acest fel, cum poate omul să
fie eliminat de Duhul Sfânt? Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, atâta vreme cât
omul este sigur că este lucrarea Duhului Sfânt și colaborează la lucrarea Duhului
Sfânt fără vreo îndoială și încearcă să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu, atunci
cum ar putea să fie el pedepsit? Lucrarea lui Dumnezeu nu a încetat niciodată, pașii
Săi nu s-au oprit niciodată și, înainte de încheierea lucrării Sale de gestionare, El a
fost întotdeauna ocupat și nu Se oprește niciodată. Dar omul este diferit: câștigând
doar o fărâmă din lucrarea Duhului Sfânt, el o tratează ca și cum aceasta nu se va
schimba niciodată; după ce a câștigat puțină cunoaștere, nu continuă să urmeze
pașii celei mai noi lucrări a lui Dumnezeu; după ce a văzut doar o părticică din
lucrarea lui Dumnezeu, el Îl decretează imediat pe Dumnezeu ca un chip cioplit
anume și crede că Dumnezeu va rămâne mereu în această formă pe care o vede în
fața lui, că este la fel ca în trecut și că așa va fi mereu și în viitor; după ce a câștigat
doar o cunoaștere superficială, omul este atât de mândru încât uită de sine și începe
să proclame din senin firea și ființa lui Dumnezeu care pur și simplu nu există; și,
după ce a devenit sigur de o singură etapă a lucrării Duhului Sfânt, indiferent de ce
fel de persoană vestește lucrarea nouă a lui Dumnezeu, omul nu o acceptă. Aceștia
sunt oameni care nu pot accepta lucrarea nouă a Duhului Sfânt; sunt prea
conservatori și incapabili de a accepta lucruri noi. Astfel de oameni sunt aceia care
cred în Dumnezeu, dar care Îl și resping pe Dumnezeu. Omul crede că israeliții au
greșit „să creadă numai în Iahve și să nu creadă în Isus”, totuși, majoritatea oamenilor
joacă un rol în care ei „cred doar în Iahve și Îl resping pe Isus” și „tânjesc după
întoarcerea lui Mesia, dar se opun lui Mesia care se numește Isus”. Nu este de
mirare, atunci, că oamenii încă trăiesc pe teritoriul Satanei după ce au acceptat o
etapă din lucrarea Duhului Sfânt și încă nu primesc binecuvântările lui Dumnezeu.
Nu este acesta rezultatul răzvrătirii omului? […] Chiar dacă ei au „cea mai profundă
dăruire” față de cuvintele rostite de Dumnezeu, cuvintele și acțiunile lor sunt încă atât
de dezgustătoare deoarece se opun lucrării Duhului Sfânt și înșală și sunt

243
aducătoare de rele. Aceia care nu urmează până la sfârșit, care nu țin pasul cu
lucrarea Duhului Sfânt și care doar se agață de lucrarea veche nu numai că nu au
reușit să obțină dăruirea față de Dumnezeu ci, dimpotrivă, au ajuns să fie cei care se
opun lui Dumnezeu, au devenit cei care sunt respinși de epoca nouă și care vor fi
pedepsiți. Există oameni mai demni de milă decât aceștia?
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă omenirea Îmi spune mereu Isus Hristos, dar nu ştie că am început o nouă
epocă în zilele de pe urmă şi că am demarat o nouă lucrare, şi dacă omenirea
aşteaptă mereu obsesiv sosirea lui Isus Mântuitorul, atunci îi voi numi pe aceşti
oameni aceia care nu cred în Mine. Ei sunt oameni care nu Mă cunosc şi credinţa lor
în Mine este o făţărnicie. Ar putea astfel de oameni să fie martorii sosirii lui Isus
Mântuitorul din ceruri? Ceea ce aşteaptă ei nu este sosirea Mea, ci sosirea Regelui
iudeilor. Ei nu îşi doresc ca Eu să anihilez lumea aceasta veche şi imorală ci, în
schimb, îşi doresc cea de-a doua întoarcere a lui Isus, după care vor fi răscumpărați;
ei aşteaptă cu nerăbdare ca Isus să mai răscumpere o dată toată omenirea de pe
acest pământ profanat şi nedrept. Cum pot astfel de oameni să devină cei care Îmi
desăvârşesc lucrarea în zilele de pe urmă? Dorinţele omenirii sunt incapabile de a-
Mi înfăptui năzuinţele sau de a-Mi desăvârşi lucrarea, deoarece omenirea doar
admiră sau preţuieşte lucrarea pe care am făcut-o înainte şi nu ştie că Eu sunt
Dumnezeu Însuşi care este mereu nou şi niciodată vechi. Omenirea ştie doar că Eu
sunt Iahve şi Isus, şi nu bănuieşte că Eu sunt Ultimul, Cel care va aduce sfârşitul
omenirii. Tot ceea ce doreşte şi cunoaşte omenirea este propria concepţie, şi doar
ceea ce poate vedea cu proprii ochi. Nu este în concordanţă cu lucrarea pe care o
fac Eu, ci în lipsă de armonie cu aceasta.
Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă folosiți concepții pentru a-L măsura și contura pe Dumnezeu, ca și cum El

ar fi o statuie din argilă care nu se modifică și dacă voi Îl delimitați pe Dumnezeu în
cadrul Bibliei și Îl reduceți la o sferă limitată a lucrării, acest lucru dovedește că L-ați
condamnat pe Dumnezeu. Deoarece, în inimile lor, evreii din epoca Vechiului
Testament L-au modelat pe Dumnezeu sub forma unui idol, ca și cum Dumnezeu ar

244
fi putut fi numit doar Mesia și doar acela care era numit Mesia era Dumnezeu, și
pentru că L-au servit și L-au slăvit pe Dumnezeu, ca și cum ar fi fost o statuie din
argilă (lipsită de viață), L-au răstignit pe Isus în acea vreme pe cruce, osândindu-L la
moarte – condamnându-L pe Isus cel nevinovat la moarte. Dumnezeu nu a comis
nicio crimă, cu toate acestea, omul nu L-a cruțat pe Dumnezeu și L-a condamnat fără
ezitare la moarte. Astfel, Isus a fost crucificat. Omul crede întotdeauna că Dumnezeu
este neschimbător și Îl definește conform Bibliei, ca și cum omul ar fi văzut prin
gestionarea lui Dumnezeu, ca și cum tot ce face Dumnezeu s-ar afla în mâinile
omului. Oamenii sunt ridicoli până la extrem, sunt posedați de o aroganță supremă
și toți au un talent înnăscut spre o retorică pompoasă. Indiferent cât de multe sunt
cunoștințele tale despre Dumnezeu, tot spun că nu Îl cunoști pe Dumnezeu, că nu
există nimeni mai potrivnic lui Dumnezeu și că Îl condamni pe Dumnezeu, pentru că
ești total incapabil să săvârșești lucrarea lui Dumnezeu și să pășești pe calea
desăvârșită de către Dumnezeu. De ce nu este Dumnezeu niciodată mulțumit de
acțiunile omului? Deoarece omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, pentru că are atâtea
concepții și pentru că, în loc să se conformeze realității, toate cunoștințele sale
despre Dumnezeu sunt făcute din același aluat și folosește aceeași abordare pentru
toate situațiile. Astfel, venind pe pământ astăzi, Dumnezeu a fost răstignit încă o dată
pe cruce de către om.
Fragment din „Păcătoșii cu siguranță vor fi pedepsiți” în Cuvântul Se arată în trup

Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți
să cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult
decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au căutat
adevărul vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că
nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului.
Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să
câștige binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I
s-au împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru
că nu cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că
nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia
și nu fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a plăti tribut

245
gol numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace.
Acești farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se supuneau adevărului.
Principiul credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât de profundă e predicarea
Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești Hristos decât dacă ești numit
Mesia. Nu sunt aceste păreri absurde și ridicole? Vă întreb din nou: nu este extrem
de ușor pentru voi să săvârșiți greșelile celor dintâi farisei, dat fiind faptul că voi nu
aveți cea mai mică înțelegere a lui Isus? Ești capabil să discerni calea adevărului?
Poți să garantezi, cu adevărat, că nu I te vei împotrivi lui Hristos? Ești capabil să
urmezi lucrarea Duhului Sfânt? Dacă nu știi dacă I te vei împotrivi lui Hristos, atunci,
Eu zic că deja ești cu un picior în groapă. Cei care nu L-au cunoscut pe Mesia au
fost cu toții în stare să I se împotrivească lui Isus, să Îl respingă pe Isus și să-L
defăimeze. Oamenii care nu Îl înțeleg pe Isus sunt cu toții în stare să Îl nege și să
Îl vorbească de rău. Mai mult, ei sunt în stare să vadă întoarcerea lui Isus ca pe
înșelăciunea lui Satana și mai mulți oameni Îl vor condamna pe Isus întors în trup.
Nu vă fac toate aceste lucruri să vă fie teamă? Lucrul cu care vă veți confrunta va
fi blasfemie împotriva Duhului Sfânt, stricarea cuvintelor Duhului Sfânt către Biserici
și respingerea a tot ceea ce este exprimat de Isus. Ce puteți câștiga de la Isus dacă
voi sunteți atât de confuzi? Cum puteți înțelege lucrarea lui Isus atunci când El
revine la trup pe un nor alb, dacă refuzați cu încăpățânare să vă conștientizați
greșelile? Vă spun aceasta: oamenii care nu acceptă adevărul și, totuși, așteaptă
orbește sosirea lui Isus pe nori albi, vor blasfemia, cu siguranță, împotriva Duhului
Sfânt și ei sunt categoria care va fi distrusă. Voi doriți doar harul lui Isus și vreți doar
să vă bucurați de tărâmul binecuvântat al cerului, dar nu ați ascultat niciodată
cuvintele rostite de Isus și nu ați primit niciodată adevărul exprimat de Isus când Se
întoarce la trup. Ce veți da în schimbul faptului că Isus Se întoarce pe un nor alb?
Sinceritatea cu care săvârșiți păcate în mod repetat și apoi le mărturisiți, la
nesfârșit? Ce veți oferi ca sacrificiu lui Isus care Se întoarce pe un nor alb? Anii de
muncă cu care vă înălțați pe voi înșivă? Ce veți arăta pentru a-L face pe Isus Cel
reîntors să aibă încredere în voi? Natura voastră arogantă care nu ascultă de niciun
adevăr?
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou

cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

246
V. Diferenţele dintre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din
zilele de pe urmă şi lucrarea Sa de răscumpărare din Epoca
Harului

1. Care sunt diferenţele dintre cuvintele exprimate de Domnul Isus în

Epoca Harului şi cele ale lui Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăţiei?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17).
„Și atunci, El le-a deschis mintea ca să poată înțelege Scripturile și le-a zis:
«Astfel este scris, și se cuvenea ca Hristos să pătimească și să Se ridice din
morți a treia zi. Și ca pocăința și iertarea păcatelor să fie predicate în numele
Său printre toate neamurile, începând cu Ierusalimul»” (Luca 24:45-47).
„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va
veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de
la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să
vină” (Ioan 16:12-13).
„Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci
Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi
nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus
Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Lucrarea lui Isus a fost numai de dragul răscumpărării omului și al răstignirii.
Astfel, nu a fost nevoie ca El să spună mai multe cuvinte pentru a cuceri orice om. O
mare parte din ceea ce a învățat pe om a fost extras din cuvintele Scripturilor și, chiar
dacă lucrarea Lui nu a depășit Scripturile, El tot a reușit să realizeze lucrarea
răstignirii. Lucrarea Lui nu a fost cea a cuvântului, nici de dragul cuceririi omenirii, ci
a răscumpărării acesteia. El a acționat numai ca jertfă pentru păcatele omenirii și nu
a acționat ca sursă a cuvântului pentru omenire. El nu a făcut lucrarea Neamurilor,

247
care a fost lucrarea de cucerire a omului, ci a făcut lucrarea răstignirii, lucrare făcută
printre aceia care credeau că există un Dumnezeu. Chiar dacă lucrarea Sa a fost
îndeplinită pe baza Scripturilor și El a folosit acea prezicere a vechilor profeți pentru
a condamna pe farisei, aceasta a fost suficientă pentru a finaliza lucrarea răstignirii.
Dacă lucrarea de astăzi s-ar fi desfășurat tot pe baza predicțiilor vechilor profeți din
Scripturi, atunci ar fi fost imposibil să fiți cuceriți, întrucât Vechiul Testament nu
conține nicio dovadă a nesupunerii și păcatelor voastre ca popor chinez, nu există
nicio expunere a păcatelor voastre. Și astfel, dacă această lucrare ar fi dăinuit încă
în Biblie, nu ați fi cedat niciodată. Biblia înregistrează doar o istorie limitată a
israeliților, una care nu este capabilă să stabilească dacă sunteți răi sau buni sau să
vă judece. Imaginați-vă că v-aș fi judecat conform istoriei israeliților – M-ați mai fi
urmat așa cum o faceți azi? Știți cât de dificili sunteți? Dacă nu s-ar fi spus niciun
cuvânt în această etapă, atunci finalizarea lucrării de cucerire ar fi fost imposibilă.
Pentru că nu am venit să fiu țintuit pe cruce, trebuie să rostesc cuvinte diferite de
cele din Biblie, pentru a vă putea cuceri.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Să ne uităm mai întâi la fiecare parte din „Predica de pe munte.” De ce se leagă

toată acestea? Se poate spune cu siguranță că toate acestea sunt mai elevate, mai
concrete și mai apropiate de viețile oamenilor decât regulile Epocii Legii. Vorbind în
termeni moderni, sunt mai relevante pentru practica actuală a oamenilor.
Să citim cuprinsul specific al următoarelor: cum ar trebui să înțelegi fericirile? Ce
ar trebui să știi despre lege? Cum ar trebui definită mânia? Cum ar trebui tratați cei
care fac adulter? Ce se spune și ce fel de reguli există despre divorț și cine poate să
divorțeze și cine nu poate să divorțeze? Și cum e cu jurămintele, ochi pentru ochi,
iubește-ți dușmanii, instrucțiuni despre milostenie? Și multe altele. Toate aceste
lucruri au legătură cu fiecare aspect al practicii credinței omenirii în Dumnezeu și a
urmării lui Dumnezeu de către ei. Unele din aceste practici sunt aplicabile și astăzi,
dar acestea sunt mai rudimentare decât ce se cere momentan din partea oamenilor.
Acestea sunt adevăruri destul de elementare pe care oamenii le întâlnesc în credința
lor în Dumnezeu. Încă din vremea în care a început să lucreze, Domnul Isus deja
începuse să lucreze asupra firii vieții oamenilor, dar se baza pe fundația legilor.

248
Aveau ceva de-a face cu adevărul regulile și zicalele referitoare la aceste subiecte?
Desigur că aveau! Toate regulile precedente, principiile și predica din Epoca Harului
aveau toate legătură cu firea lui Dumnezeu și ceea ce El are și este și, desigur, cu
adevărul. Indiferent ce exprimă Dumnezeu, în ce mod exprimă acel lucru sau ce fel
de limbaj folosește, fundația, originea și punctul de plecare al respectivului lucru se
bazează toate pe principiile firii Sale și ceea ce El are și este. Asta este fără erori.
Deci, chiar dacă acum aceste lucruri pe care El le-a spus par un pic superficiale, tot
nu poți spune că nu reprezintă adevărul, deoarece erau lucruri indispensabile pentru
oamenii din Epoca Harului pentru a mulțumi voia lui Dumnezeu și pentru a obține o
schimbare în firea vieții lor. Poți spune că în predică există vreun lucru care să nu fie
în acord cu adevărul? Nu poți! Fiecare dintre acestea reprezintă adevărul, deoarece
toate erau cerințele lui Dumnezeu de la omenire; acestea erau toate principii și un
domeniu oferit de Dumnezeu pentru modul de comportare și reprezintă firea lui
Dumnezeu. Totuși, pe baza nivelului de creștere în viață din acea vreme, ei puteau
doar să accepte și să înțeleagă aceste lucruri. Deoarece păcatul omenirii nu fusese
încă rezolvat, Domnul Isus putea doar să emită aceste cuvinte și putea doar să
utilizeze astfel de învățături simple în acest tip de domeniu pentru a le spune
oamenilor din acea vreme cum ar trebui să se comporte, ce ar trebui să facă, în ce
principii și domeniu ar trebui să facă lucruri și cum ar trebui să creadă în Dumnezeu
și să-I satisfacă cerințele. Toate acestea erau determinate pe baza staturii omenirii
din acea vreme. Nu era ușor pentru oamenii care trăiau în cadrul legii să accepte
aceste învățături, deci ceea ce Domnul Isus a învățat a trebuit să se încadreze în
acest domeniu.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Cuvintele rostite de Dumnezeu în această epocă sunt diferite de cele rostite în

timpul Epocii Legii și, astfel, de asemenea, diferă de cuvintele rostite în timpul
Epocii Harului. În Epoca Harului, Dumnezeu nu a săvârșit lucrarea cuvântului, ci a
descris răstignirea pentru a răscumpăra întreaga omenire. Biblia descrie doar
motivul pentru care a fost răstignit Isus și suferințele la care a fost supus pe cruce
și cum ar trebui să fie răstignit omul pentru Dumnezeu. În timpul acelei epoci, toată

249
lucrarea săvârșită de Dumnezeu s-a concentrat în jurul răstignirii. În timpul Epocii
Împărăției, Dumnezeu întrupat rostește cuvinte pentru a cuceri pe toți cei care cred
în El. Acesta este „Cuvântul se arată în trup”; Dumnezeu a venit în zilele de pe urmă
pentru a săvârși această lucrare, adică a venit pentru a îndeplini semnificația reală
a Cuvântului care se arată în trup. El doar rostește cuvinte și, rareori, există apariția
faptelor. Aceasta este însăși substanța Cuvântului care se arată în trup, și atunci
când Dumnezeu întrupat Își rostește cuvintele, aceasta este apariția Cuvântului în
trup și este Cuvântul care vine în trup. „La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul a
fost cu Dumnezeu, și Cuvântul a fost Dumnezeu, iar Cuvântul S-a întrupat”.
Aceasta (lucrarea arătării Cuvântului în trup) este lucrarea pe care Dumnezeu o va
săvârși în zilele de pe urmă și este ultimul capitol al întregului Său plan de
gestionare (planul mântuirii) și, astfel, Dumnezeu trebuie să vină pe pământ pentru
a-Și manifesta cuvintele în trup. Ceea ce este făcut astăzi, ceea ce va fi făcut în
viitor, ceea ce va fi săvârșit de Dumnezeu, destinația finală a omului, cei care vor fi
mântuiți, cei care vor fi nimiciți, și așa mai departe – această lucrare ce trebuie
realizată în final a fost clar menționată și totul este pentru a îndeplini semnificația
reală a Cuvântului care Se arată în trup. Hotărârile administrative și constituția care
au fost emise anterior, cei care vor fi nimiciți, cei care vor intra în odihnă – toate
aceste cuvinte trebuie să fie împlinite. Aceasta este lucrarea realizată în principal
de Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă. El îi face pe oameni să înțeleagă unde
aparțin cei predestinați de Dumnezeu și unde aparțin cei care nu sunt predestinați
de Dumnezeu, cum vor fi împărțiți poporul și fiii Săi, ce se va întâmpla cu Israelul,
ce se va întâmpla cu Egiptul – în viitor, fiecare dintre aceste cuvinte vor fi îndeplinite.
Etapele lucrării lui Dumnezeu se accelerează. Dumnezeu folosește cuvântul ca pe
o cale pentru a dezvălui omului ce se va realiza în fiecare epocă, ce trebuie săvârșit
de Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă și lucrarea Lui de slujire care trebuie
să fie săvârșită, iar toate aceste cuvinte sunt pentru a îndeplini semnificația reală a
Cuvântului care se arată în trup.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Ceea ce spun astăzi este pentru a judeca păcatele oamenilor și nedreptatea lor;
este pentru a blestema răzvrătirea oamenilor. Înșelăciunea și necinstea lor și

250
cuvintele și acțiunile lor, toate lucrurile care nu se potrivesc cu voia Lui vor fi supuse
judecății, iar răzvrătirea oamenilor este condamnată ca păcătoasă. El vorbește
conform principiilor judecății și El Își dezvăluie firea dreaptă prin judecarea nedreptății
lor, blestemarea nedreptății lor și dezvăluirea tuturor fețelor lor urâte.
Fragment din „Modul în care a doua etapă a lucrării de cucerire produce rod”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea

cuvintelor pentru viața omului, dezvăluirea conținutului naturii omului și a firii corupte
a omului, eliminarea concepțiilor religioase, a gândirii feudale, a gândirii depășite,
precum și a cunoașterii și a culturii omului. Toate acestea trebuie să fie descoperite
și spălate prin cuvintele lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește
cuvinte și nu semne și minuni, pentru a-l face pe om desăvârșit. El Își folosește
cuvintele pentru a expune omul, a-l judeca, a-l mustra și a-l face desăvârșit, astfel
încât, în cuvintele lui Dumnezeu, omul ajunge să vadă înțelepciunea și frumusețea
Sa și să înțeleagă firea lui Dumnezeu, astfel încât, prin cuvintele Lui, omul Îi vede
faptele.
Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Atunci când vine vorba despre „judecată”, te gândești probabil la cuvintele

rostite de Iahve în toate locurile și la cuvintele de dojenire pe care Isus le-a adresat
fariseilor. În ciuda severității lor, aceste cuvinte nu erau judecata lui Dumnezeu
asupra omului, ci doar cuvinte rostite de Dumnezeu în medii diferite, adică în
contexte diferite. Ele se deosebesc de cuvintele rostite de Hristos când judecă omul
în zilele de pe urmă. În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de
adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru
a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum
datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie
credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și
înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate
îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie
cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o

251
întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării
Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar
câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste
metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite,
ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot
fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și
convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige
adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății
este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre
răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia
lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De
asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și
rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte
sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt
lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor
care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de
Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a inaugura o nouă

epocă, pentru a schimba metoda lucrării Sale și pentru a face lucrarea pentru
întreaga epocă. Acesta este principiul prin care lucrează Dumnezeu în Epoca
Cuvântului. El a devenit trup pentru a vorbi din diferite perspective, permițând
omului să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care Se arată în
trup, precum și înțelepciunea și natura Sa minunată. O astfel de lucrare este făcută
pentru a atinge mai bine obiectivele de cucerire, desăvârșire și eliminare a omului.
Acesta este adevăratul sens al folosirii cuvântului pentru a lucra în Epoca
Cuvântului. Prin cuvânt, omul ajunge să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, firea lui
Dumnezeu, esența omului și în ce trebuie să intre omul. Prin cuvânt, lucrarea pe
care Dumnezeu dorește să o facă în Epoca Cuvântului este adusă, în întregime, la
îndeplinire. Prin cuvânt, omul este descoperit, eliminat și încercat. Omul a văzut

252
cuvântul, a auzit cuvântul și a devenit conștient de existența cuvântului. Ca rezultat,
el crede în existența lui Dumnezeu, în atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu,
precum și în iubirea lui Dumnezeu față de om și în dorința Lui de a-l mântui pe om.
Deși cuvântul „cuvânt” este simplu și obișnuit, cuvântul din gura lui Dumnezeu Cel
Întrupat zguduie întregul univers; transformă inima, noțiunile și vechea fire a omului
și modul în care obișnuia să apară întreaga lume. De-a lungul veacurilor, numai
Dumnezeu Cel de azi lucrează în acest fel și numai El vorbește astfel și vine pentru
a-l mântui pe om astfel. Din acest moment înainte, omul trăiește sub îndrumarea
cuvântului, păstorit și aprovizionat de cuvânt. Toată omenirea a ajuns să trăiască
în lumea cuvântului, înăuntrul blestemelor și al binecuvântărilor cuvântului lui
Dumnezeu și există și mai multe ființe omenești care au ajuns să trăiască sub
judecata și mustrarea cuvântului. Aceste cuvinte și această lucrare sunt, toate, de
dragul mântuirii omului, pentru împlinirea voinței lui Dumnezeu și pentru
schimbarea înfățișării inițiale a lumii vechii creații. Dumnezeu a creat lumea prin
cuvânt, îi conduce pe oamenii din tot universul prin cuvânt și, din nou, îi cucerește
și îi mântuie prin cuvânt. În cele din urmă, El va folosi cuvântul pentru a pune capăt
întregii lumi de demult. Numai atunci planul de gestionare (planul mântuirii) va fi
complet încheiat.
Fragment din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

La acea vreme, Isus a făcut multe lucrări care erau dincolo de înțelegerea
ucenicilor Lui și a spus multe lucruri pe care oamenii nu le-au înțeles. Aceasta
deoarece, în acel moment, El nu a oferit explicații. Astfel, la câțiva ani după ce El a
plecat, Matei a creat genealogia Sa și alții, de asemenea, au făcut lucrări care
reprezentau voia omului. Isus nu a venit să-l desăvârşească şi să-l câştige pe om, ci
să facă o etapă a lucrării: să dea naștere Evangheliei Împărăției cerurilor și să
desăvârşească lucrarea răstignirii – și, astfel, odată ce Iisus a fost răstignit, lucrarea
Sa s-a încheiat pe deplin. Dar, în etapa actuală – lucrarea de cucerire – trebuie rostite
mai multe cuvinte, trebuie făcute mai multe lucrări și trebuie să existe multe procese.
La fel trebuie dezvăluite și tainele lucrării lui Isus și ale lui Iahve, astfel încât toți
oamenii să poată avea înțelegere și claritate în credința lor, căci aceasta este
lucrarea zilelor de pe urmă, iar zilele de pe urmă reprezintă sfârșitul lucrării lui

253
Dumnezeu, momentul încheierii acestei lucrări. Această etapă a lucrării te va lămuri
în privinţa legii lui Iahve şi a răscumpărării lui Isus și, în primul rând, o va face astfel
încât să poți înțelege întreaga lucrare a lui Dumnezeu, planul Lui de gestionare de
șase mii de ani și să apreciezi întreaga semnificație și esenţă a acestui plan, precum
și să înțelegi scopul întregii lucrări săvârșite de Isus și cuvintele pe care El le-a rostit
și chiar și credința și adorația ta oarbă față de Biblie. Toate acestea îți vor permite să
pricepi. Vei ajunge să înțelegi atât lucrarea săvârșită de Isus, cât și lucrarea lui
Dumnezeu din prezent; vei înțelege și vei vedea întregul adevăr, viața și calea. În
cadrul etapei lucrării făcute de Isus, de ce a plecat Isus fără a termina lucrarea lui
Dumnezeu? Deoarece etapa lucrării lui Isus nu era lucrarea de încheiere. Când El a
fost răstignit, cuvintele Lui au ajuns, de asemenea, la final; după răstignirea Lui,
lucrarea Lui s-a încheiat pe deplin. Etapa actuală este diferită: doar după ce cuvintele
vor fi rostite până la final și întreaga lucrare a lui Dumnezeu va fi finalizată se va fi
terminat lucrarea Lui. În timpul etapei lucrării lui Isus, multe cuvinte au rămas
nespuse, sau care nu au fost formulate clar pe deplin. Totuși, lui Isus nu I-a păsat de
ce a spus sau nu a spus, căci slujirea Lui nu a fost o slujire a cuvintelor și, astfel,
după ce a fost răstignit, El a plecat. Acea etapă a lucrării s-a făcut în principal pentru
răstignire și este diferită de etapa de astăzi. Scopul principal al acestei etape de lucru
este împlinirea, clarificarea și încheierea întregii lucrări. Dacă cuvintele nu sunt rostite
până la final, această lucrare nu va putea fi încheiată căci, în această etapă a lucrării,
întreaga lucrarea este finalizată și realizată folosind cuvinte. La acea vreme, o mare
parte din lucrarea lui Isus a fost de neînțeles pentru om. El a plecat în tăcere și,
astăzi, încă există mulți care nu Îi înțeleg cuvintele, a căror înțelegere este greșită,
dar pe care ei o cred corectă, oameni care nu știu că greșesc. În final, etapa actuală
va finaliza pe deplin lucrarea lui Dumnezeu și va oferi încheierea acesteia. Toți vor
ajunge să înțeleagă și să cunoască planul de gestionare al lui Dumnezeu. Concepțiile
omului, intențiile sale, înțelegerea sa greșită, concepțiile sale față de lucrarea lui
Iahve și Isus, părerile sale despre neamuri, alte abateri și greșelile sale vor fi
corectate. Iar omul va înțelege toate căile drepte ale vieții și toată lucrarea făcută de
Dumnezeu și întreg adevărul. Când aceea se va întâmpla, această etapă a lucrării
se va termina.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

254
 2. Care sunt diferențele dintre modul în care a lucrat Domnul Isus în Epoca
Harului și modul în care lucrează Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăției?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
În timpul primei Sale întrupări, a fost necesar ca Dumnezeu să vindece pe cei
bolnavi și să scoată demoni pentru că lucrarea Sa era să răscumpere. Pentru a
răscumpăra întreaga rasă umană, era nevoie ca El să fie plin de compasiune și
iertare. Lucrarea pe care El a făcut-o înainte de a fi crucificat a fost vindecarea
bolnavilor și scoaterea demonilor, care au prevestit mântuirea omului din păcat și
mizerie, de către El. Pentru că a fost Epoca Harului, a fost necesar ca El să vindece
pe cei bolnavi, prin aceasta arătând semne și minuni, care erau reprezentative pentru
harul din acea epocă; pentru că Epoca Harului s-a axat în jurul revărsării harului,
simbolizată de pace, bucurie și binecuvântări materiale, toate fiind semne ale
credinței oamenilor în Isus.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea pe care a făcut-o Isus a fost pe potriva nevoilor omului din acele
vremuri. Misiunea Lui a fost aceea de a răscumpăra omenirea, de a-i ierta păcatele,
astfel că firea Lui a fost întru totul una de umilință, răbdare, iubire, evlavie,
îngăduință, milă și bunătate iubitoare. El le-a adus oamenilor har și binecuvântări
din abundență și le-a oferit acestora toate lucrurile de care puteau ei să se
bucurespre desfătarea lor: pacea și fericirea, răbdarea și iubirea Lui, mila și
bunătatea Lui iubitoare. În acele zile, tot ceea ce oamenii întâlneau era o abundență
de lucruri de care să se bucure: inimile lor erau împăcate și netulburate, sufletele
lor erau mângâiate și ei Îl aveau alături pe Mântuitorul Isus. Faptul că puteau obține
aceste lucruri era urmarea vremurilor în care trăiau. În Epoca Harului, omul fusese
deja corupt de Satana și, prin urmare, pentru a îndeplini lucrarea de răscumpărare
a întregii omeniri, era nevoie o abundență de har, îngăduință nemărginită și răbdare
și, mai mult decât atât, de o jertfă suficientă pentru a ispăși păcatele omenirii, astfel
încât să aibă efect. Ceea ce a văzut omenirea în Epoca Harului n-a fost altceva
decât jertfa Mea pentru ispășirea păcatelor oamenilor, adică pe Isus. Tot ce au știut
ei era că Dumnezeu putea fi iertător și îngăduitor și tot ceea ce au văzut a fost mila
și bunătatea iubitoare a lui Isus. Aceasta s-a datorat în întregime faptului că au trăit

255
în Epoca Harului. Și așa se face că, înainte să poată fi răscumpărați, ei au trebuit
să se bucure de multele și feluritele haruri pe care Isus le-a pogorât asupra lor, ca
să le fie de folos. Astfel, ei au putut fi iertați de păcatele lor mulțumită desfătării cu
har și au avut, de asemenea, ocazia să fie răscumpărați bucurându-se de
îngăduința și răbdarea lui Isus. Doar prin îngăduința și răbdarea lui Isus au câștigat
dreptul să fie iertați și să se bucure de harul abundent pogorât de Isus. Așa cum a
spus Isus: „Am venit să-i răscumpăr nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, să le permit
păcătoșilor să fie iertați de păcatele lor”. Dacă Isus s-ar fi întrupat cu firea de a
judeca, de a blestema și de a nu tolera ofensele oamenilor, atunci omul n-ar fi avut
niciodată ocazia să fie răscumpărat și ar fi rămas veșnic păcătos. Iar dacă s-ar fi
întâmplat asta, planul de gestionare de 6.000 mii de ani s-ar fi întrerupt în Epoca
Legii, iar Epoca Legii s-ar fi prelungit cu alți 6.000 mii de ani. Păcatele omului doar
s-ar fi înmulțit și ar fi devenit mai cumplite, iar crearea omenirii și-ar fi pierdut rostul.
Oamenii doar ar fi fost capabili să-L servească pe Iahve sub domnia legii, dar
păcatele lor le-ar fi depăşit pe cele ale primilor oameni creaţi. Cu cât a iubit mai mult
Isus omenirea, iertându-i păcatele şi pogorând asupra ei suficientă milă şi bunătate
iubitoare, cu atât mai mult a fost îndreptățită omenirea să fie mântuită de Isus, să
fie numită mieii rătăciţi pe care Isus i-a răscumpărat cu un preţ mare. Satana nu a
putut să se amestece în această lucrare, întrucât Isus Și-a tratat discipolii aşa cum
o mamă iubitoare îşi îngrijeşte pruncul la piept. El nu S-a supărat pe ei și nici nu i-
a disprețuit, ci a fost plin de alinare; El niciodată nu Și-a pierdut cumpătul în mijlocul
lor, ci a avut răbdare cu păcatele lor şi a trecut cu vederea neroziile şi ignoranţa lor,
până în punctul de a spune „Iartă-i pe ceilalţi de 70 de ori câte şapte.” Astfel că
inima Lui a transformat inima celorlalţi și numai așaau primit oamenii iertarea
păcatelor lor prin răbdarea Lui.
Fragment din „Povestea adevărată din spatele lucrării în Epoca Răscumpărării”

în Cuvântul Se arată în trup

Duhul Sfânt lucrează potrivit epocii, nici la întâmplare, nici în conformitate cu

reguli stabilite.Epoca s-a schimbat, iar o nouă epocă aduce cu ea, în mod necesar,
o nouă lucrare. Acest lucru este valabil pentru fiecare etapă a lucrării, iar, astfel,
lucrarea Sa nu se repetă niciodată. În Epoca Harului, Isus a făcut o măsură suficientă

256
a acestui fel de lucrare, cum ar fi vindecarea bolii, scoaterea demonilor, punerea
mâinilor Sale peste om ca să se roage pentru el și binecuvântarea omului. Cu toate
acestea, pentru a face acest lucru din nou, ar fi lipsit de sens, în ziua de astăzi. Duhul
Sfânt a lucrat, la acea vreme, în acest fel, pentru că era Epoca Harului și a existat
suficient har pentru ca omul să se bucure. Nu i s-a cerut niciun fel de plată și, atâta
timp cât avea credință, ar fi primit har. Toți au fost abordați foarte binevoitor. Acum,
epoca s-a schimbat, iar lucrarea lui Dumnezeu a progresat mai departe; prin
mustrare și judecată, răzvrătirea și lucrurile necurate din om vor fi îndepărtate. Acea
etapă fiind cea a răscumpărării, s-a cuvenit ca Dumnezeu să lucreze în acel mod,
arătând suficient har pentru ca omul să se poată bucura, astfel încât omul să poată
fi răscumpărat din păcat și, prin intermediul harului, să i se ierte păcatele. Această
etapă actuală este pentru a expune nedreptatea din om prin intermediul mustrării,
judecății, nimicirii cuvintelor, precum și prin disciplina și revelarea acestora, astfel
încât umanitatea să poată fi apoi mântuită. Aceasta este o lucrare mai profundă decât
răscumpărarea. Harul din Epoca Harului era suficient pentru delectarea omului;
acum, că omul a experimentat deja acest har, el nu mai trebuie să se bucure de el.
Acestei lucrări i-a trecut acum timpul și nu mai trebuie făcută. Acum, omul trebuie să
fie mântuit prin judecata cuvântului. După ce omul este judecat, mustrat și rafinat,
firea sa este, în acest mod, schimbată. Nu sunt toate acestea datorită cuvintelor pe
care le-am spus?
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi

exprima firea, în primul rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce
mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va
atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află
în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Ceea ce spun astăzi este pentru a judeca păcatele oamenilor și nedreptatea lor;
este pentru a blestema răzvrătirea oamenilor. Înșelăciunea și necinstea lor și
cuvintele și acțiunile lor, toate lucrurile care nu se potrivesc cu voia Lui vor fi supuse

257
judecății, iar răzvrătirea oamenilor este condamnată ca păcătoasă. El vorbește
conform principiilor judecății și El Își dezvăluie firea dreaptă prin judecarea nedreptății
lor, blestemarea nedreptății lor și dezvăluirea tuturor fețelor lor urâte.
Fragment din „Modul în care a doua etapă a lucrării de cucerire produce rod”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate tipurile

de medii pentru a se ocupa de firea coruptă a omului și utilizează diverse lucruri
pentru a da în vileag omul; într-o privință El îl tratează pe om, din alta El îl dă în vileag
pe om, iar din alta El îl expune pe om, săpând și dezvăluind „misterele” din adâncurile
inimii omului și îi arată omului natura sa prin dezvăluirea multora din stările lui.
Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin multe metode – prin dezvăluire, tratare,
rafinare și mustrare – astfel încât omul să știe că Dumnezeu este practic.
Fragment din „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

în Cuvântul Se arată în trup

Prin ce este împlinită desăvârșirea omului de Dumnezeu? Prin firea Lui

dreaptă. Firea lui Dumnezeu cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție,
judecată și blestem, iar desăvârșirea omului de către El este în mare parte prin
judecată. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil doar să
facă omul desăvârșit prin judecată și blestem. Ei spun: „Dacă Dumnezeu ar
blestema omul, omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu ar judeca omul, omul nu ar fi
condamnat? Atunci cum poate el încă fi făcut desăvârșit?” Astfel sunt cuvintele
oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu
este neascultarea omului și ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește
cu asprime și fără cea mai mică sensibilitate, El dezvăluie tot ce este în om și, prin
aceste cuvinte stricte, El descoperă ceea ce este esențial în om, totuși, printr-o
astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel,
omul se supune ascultării înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este de păcat și,
de Satana, este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu – și astfel,
pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu
trebuie să i se întâmple lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar

258
atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.
Fragment din „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

În trecut, mijloacele Sale de mântuire erau de a arăta cea mai mare iubire și
compasiune, până într-acolo încât El Și-a dat totul lui Satana în schimbul întregii
omeniri. Astăzi nu este nimic asemănător trecutului: astăzi, mântuirea voastră vine
în timpul zilelor de pe urmă, în timpul clasificării fiecăruia după fel; mijloacele mântuirii
voastre nu sunt iubire sau compasiune, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie
mai complet mântuit. Astfel, tot ceea ce primiți este mustrare, judecată și nimicire
fără milă, dar să știți că în această nimicire nemiloasă nu există nici cea mai mică
pedeapsă, să știți că, indiferent de cât de dure sunt cuvintele Mele, ceea ce vi se
întâmplă nu sunt decât câteva cuvinte care vi se par complet nemiloase și să știți că,
indiferent cât de mare este mânia Mea, ceea ce vine asupra voastră sunt încă cuvinte
de învățătură și nu vreau să vă rănesc sau să vă pedepsesc cu moartea. Nu sunt
toate acestea o realitate? Să știți că astăzi, fie că este vorba de judecată dreaptă sau
de rafinare și mustrare nemiloasă, toate sunt de dragul mântuirii. Indiferent dacă
astăzi există clasificarea fiecăruia în funcție de fel sau dezvăluirea categoriilor de
oameni, toate cuvântările și lucrarea lui Dumnezeu sunt pentru a-i mântui pe cei care-
L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. Judecata dreaptă este pentru a-l purifica pe om,
rafinarea nemiloasă este pentru a curăța omul, cuvintele aspre sau mustrarea sunt
toate pentru a purifica și de dragul mântuirii. Și astfel, metoda de mântuire de astăzi
este diferită de cea din trecut. Astăzi, judecata dreaptă vă mântuiește și este un
instrument bun pentru a vă clasifica pe fiecare după fel, iar mustrarea nemiloasă vă
aduce mântuirea supremă – și ce aveți de spus în fața acestei mustrări și judecăți?
Nu v-ați bucurat de mântuire de la început până la sfârșit? L-ați văzut pe Dumnezeu
atât întrupat cât și ați înțeles omnipotența și înțelepciunea Sa; în plus, ați
experimentat nimicire și disciplină repetată. Dar nu ați primit, de asemenea, și har
suprem? Nu sunt binecuvântările voastre mai mari decât cele ale oricui altcineva?
Harurile voastre sunt mai generoase decât slava și bogățiile de care s-a bucurat
Solomon! Gândiți-vă la aceasta: dacă intenția Mea de a veni ar fi să vă condamn și
să vă pedepsesc și nu să vă mântuiesc, ar fi putut dura zilele voastre atât de mult?

259
Ați fi putut voi, aceste ființe păcătoase din trup și sânge, să supraviețuiți până astăzi?
Dacă ar fi fost doar de dragul de a vă pedepsi, de ce aș fi devenit trup și aș fi luat o
inițiativă atât de măreață? Nu ar dura numai cât aș rosti un singur cuvânt pentru a vă
pedepsi pe voi, simpli muritori? M-aș gândi Eu încă să vă distrug după ce v-am
condamnat? Încă nu credeți aceste cuvinte ale Mele? Aș putea să-l mântuiesc pe om
numai prin dragoste și compasiune? Sau aș putea folosi doar răstignirea pentru a-l
mântui pe om? Firea Mea dreaptă nu este mai favorabilă pentru a-l face pe om
complet ascultător? Nu este mai capabilă să-l salveze complet pe om?
Deși cuvintele Mele pot fi stricte, toate sunt spuse pentru mântuirea omului,
deoarece Eu spun doar cuvinte și nu pedepsesc trupul omului. Aceste cuvinte îl
determină pe om să trăiască în lumină, pentru a ști că lumina există, pentru a ști că
lumina este prețioasă, chiar mai mult pentru a ști cât de benefice sunt aceste cuvinte
pentru om și pentru a ști că Dumnezeu este mântuire. Deși am spus multe cuvinte
de mustrare și judecată, ele n-au fost făcute asupra voastră în fapte. Am venit să fac
lucrarea Mea, să vorbesc cuvintele Mele și, deși cuvintele Mele pot fi stricte, ele sunt
rostite drept judecată a corupției și răzvrătirii voastre. Scopul acestor acțiuni ale Mele
este să-L mântuiesc pe om din domeniul lui Satana, să-Mi folosesc cuvintele pentru
a mântui omul; scopul Meu nu este de a face rău omului prin cuvintele Mele.
Cuvintele Mele sunt stricte, astfel încât pot fi obținute rezultate din lucrarea Mea.
Doar prin a lucra în acest fel omul se poate cunoaște pe sine și se poate rupe de
firea sa nesupusă.
Fragment din „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui

Dumnezeu pentru mântuirea omului” în Cuvântul Se arată în trup

3. Care sunt diferențele dintre viața bisericească în Epoca Harului și viața

bisericească din Epoca Împărăției?
Versete din Biblie pentru referințe:
„În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit binecuvântarea, a
frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: «Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul Meu».
Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri, l-a dat ucenicilor, zicând: «Beţi
toţi din el,căci acesta este sângele Meu, sângele legământului, care este vărsat
pentru mulţi spre iertarea păcatelor»” (Matei 26:26-28).

260
 „M-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: «Ia-l şi
mănâncă-l! Îţi va amărî stomacul, dar în gură îţi va fi dulce ca mierea»”
(Apocalipsa 10:9).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Când, în Epoca Harului, Dumnezeu S-a întors la al treilea Cer, lucrarea lui
Dumnezeu de răscumpărare a întregii omeniri se mutase deja, de fapt, în actul său
final. Tot ceea ce a rămas pe pământ a fost crucea pe care a purtat-o Isus, pânza
subțire în care a fost înfășurat Isus, coroana de spini și haina stacojie pe care Isus
le-a purtat (acestea au fost obiecte pe care evreii le-au folosit pentru a-L ridiculiza).
Adică, lucrarea răstignirii lui Isus a provocat zarvă un timp și apoi s-a liniștit. De
atunci, ucenicii lui Isus au început să ducă mai departe lucrarea Lui, păstorind și
udând în bisericile de pretutindeni. Conținutul lucrării lor a fost acesta: să se
pocăiască toți oamenii, să-și recunoască păcatele și să fie botezați; toți apostolii
răspândind povestea neștiută a răstignirii lui Isus și ceea ce s-a întâmplat de fapt;
întreaga lume neputând să se abțină să cadă înaintea lui Isus pentru a-și recunoaște
păcatele și, în plus, apostolii răspândind pretutindeni cuvintele pe care le-a spus Isus
și legile și poruncile pe care El le-a stabilit. Din acel punct, a început zidirea bisericilor
în Epoca Harului.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (6)” în Cuvântul Se arată în trup

În trecut, în timpul adunărilor speciale sau în timpul marilor adunări care aveau
loc în diferite locuri, se vorbea numai de un singur aspect referitor la calea către
practică. O astfel de practică era aceea care urma să fie pusă în practică în timpul
Epocii Harului și nu avea aproape nicio legătură cu cunoașterea lui Dumnezeu,
deoarece viziunea Epocii Harului era numai viziunea crucificării lui Isus, și nu erau
viziuni mai mari. Omul nu trebuia să cunoască mai multe decât lucrarea Sa de
răscumpărare a omenirii prin crucificare și, astfel, în timpul Epocii Harului, nu mai
erau alte viziuni pe care omul să le cunoască. În acest fel, omul avea doar o
cunoaștere foarte limitată a lui Dumnezeu și, în afară de cunoașterea dragostei și
compasiunii lui Isus, avea la dispoziție doar câteva lucruri simple și demne de milă
de pus în practică, lucruri care erau foarte diferite față de cele de astăzi. În trecut,

261
indiferent de adunarea din care făcea parte, omul era nevrednic să vorbească de o
cunoaștere practică a lucrării lui Dumnezeu, și era cu atât mai puțin capabil să spună
în mod clar care este cea mai potrivită cale de practică pe care omul trebuie să
apuce. El a adăugat doar câteva detalii simple la o piatră de temelie a îndurării și
răbdării; nu a existat, pur și simplu, nicio schimbare în substanța practicii sale, pentru
că în timpul aceleiași epoci, Dumnezeu nu a făcut nicio lucrare mai nouă și singurele
cerințe pe care El le-a avut de la om au fost îndurarea și răbdarea, sau purtarea
crucii. În afară de astfel de practici, nu existau viziuni mai complexe decât crucificarea
lui Isus.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Ori de câte ori astfel de oameni religioși se adună, ei întreabă: „Soră, cum ți-a
mers zilele acestea?” Ea răspunde: „Mă simt datoare față de Dumnezeu și simt că
nu pot să-I îndeplinesc dorința inimii.” Un altul spune: „Și eu, la rândul meu, Îi sunt
dator lui Dumnezeu și nu pot să-I fac pe plac.” Aceste câteva cuvinte și propoziții
exprimă singure lucrurile abjecte din adâncul inimilor lor. Asemenea cuvinte sunt
dintre cele mai detestabile și extrem de respingătoare. Natura acestor oameni se
opune lui Dumnezeu. Aceia care se concentrează pe realitate comunică orice este
în inimile lor și își deschid inimile în comunicare. Nu există niciun fel de exercițiu fals,
nicio politețe sau veselie goală. Ei sunt întotdeauna neprefăcuți și nu se conduc după
reguli pământești. Există și cei care au o înclinație spre etalare, chiar fără niciun rost.
Când cineva cântă, el începe să danseze, fără să realizeze că orezul din oala sa a
ars deja. Astfel de oameni nu sunt evlavioși, nici onorabili, și sunt mult prea ușuratici.
Acestea toate sunt manifestări ale lipsei simțului realității! Când unii oameni
comunică despre problemele vieții în spirit deși nu vorbesc despre îndatorirea față
de Dumnezeu, ei păstrează o dragoste adevărată pentru El în inimile lor. Îndatorirea
ta față de Dumnezeu nu are nimic de a face cu ceilalți; tu ești îndatorat față de
Dumnezeu, nu față de om. Deci, ce rost are să vorbești în mod constant despre
aceasta celorlalți? Trebuie să pui accentul pe intrarea în realitate, nu pe zelul exterior
sau pe expunere.
Fragment din „Credința în Dumnezeu ar trebui să se concentreze pe realitate, nu pe ritualuri

religioase” în Cuvântul Se arată în trup

262
 „A împărtăși și a comunica experiențele” înseamnă a vorbi de fiecare gând din
inima ta, de starea ta, de experiențele tale și de cunoașterea cuvintelor lui
Dumnezeu, precum și de firea coruptă din interiorul tău. Și, după aceea, alții
deosebesc aceste lucruri și acceptă pozitivul şi recunosc ceea ce este negativ. Doar
asta înseamnă împărtășire și doar asta este o comuniune adevărată. Nu înseamnă
pur și simplu să ai cunoștințe profunde despre cuvintele lui Dumnezeu sau despre o
parte dintr-un imn și să comunici după bunul plac, fără să duci apoi lucrurile mai
departe și fără să spui nimic legat de propria viață reală. Toată lumea vorbește
despre cunoștințe doctrinare și teoretice și nu spune nimic despre cunoștințele
culese din experiențe reale. Cu toții evitați să vorbiți despre astfel de lucruri, despre
viața voastră personală, despre viața voastră în biserică împreună cu frații și surorile
voastre și despre propria lume lăuntrică. Procedând astfel, cum poate exista
comunicare adevărată între oameni? Cum poate exista încredere reală? Nu poate
exista! Ce spui, dacă o soție nu vorbește niciodată cu soțul ei despre cuvintele din
inima ei, sunt ei confidenți? Au ei încredere unul în altul? Să presupunem că își spun
toată ziua „Te iubesc!” Spun doar asta, însă nu și-au destăinuit niciodată ceea ce
gândesc în inimile lor, ce vor unul de la altul sau ce probleme au. Nu și-au vorbit
niciodată de asemenea lucruri, nici nu au avut vreodată încredere unul în altul – și,
dacă cei doi nu nu au avut niciodată încredere unul în altul, atunci sunt ei un cuplu
care se iubește? Dacă nu au nimic altceva decât cuvinte răsunătoare unul pentru
altul când sunt împreună, sunt ei cu adevărat soț și soție? Sigur că nu! Dacă frații și
surorile trebuie să aibă încredere unii în alții, să se ajute reciproc și să-și poarte de
grijă unii altora când sunt împreună, atunci fiecare trebuie să vorbească despre
propriile experiențe reale. Dacă nu vorbești despre propriile experiențe reale și
rostești doar cuvinte răsunătoare, cuvinte doctrinare și superficiale, atunci nu ești o
persoană cinstită și ești incapabil să fii cinstit.
Fragment din „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Când aduceți mărturie pentru Dumnezeu, ar trebui în special să vorbiți mai mult
despre modul în care Dumnezeu judecă și mustră oamenii, ce încercări folosește El
pentru a rafina oamenii și a le schimba firea. Ar trebui să vorbiți și despre cât de

263
multă corupție a fost dezvăluită în experiența voastră, cât de mult ați îndurat și cum
ați fost cuceriți în cele din urmă de Dumnezeu; cât de multă cunoaștere adevărată
aveți cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și cum ar trebui să aduceți mărturie pentru
Dumnezeu și să Îi răsplătiți dragostea. Ar trebui să dați substanță unui astfel de limbaj
și, în același timp, să spuneți lucrurile în manieră simplă. Nu vă echipați cu teorii
aparent profunde, dar goale în efortul de a ieși în evidență; făcând astfel, ajungeți să
păreți aroganți și lipsiți de sens. Vorbiți mai mult despre lucruri concrete din
experiențe practice și vorbiți din inimă; asta este cel mai benefic pentru ceilalți și
lucrul pe care se cuvine cel mai mult să-l vadă. Voi erați oameni care se împotriveau
cel mai mult lui Dumnezeu și erați cel mai puțin înclinați să vă supuneți Lui, dar acum
ați fost cuceriți de cuvintele Lui – nu uitați niciodată acest lucru. Ar trebui să dedicați,
plini de zel, multă meditație și chibzuință asupra acestor chestiuni. Odată ce ați
realizat asta, veți ști cum să aduceți mărturie; altfel, veți fi predispuși să săvârșiți fapte
rușinoase și nesăbuite.
Fragment din „Simțământul fundamental pe care se cuvine să-l aibă omul”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

VI. Diferențele dintre a fi mântuit în Epoca Harului și

mântuirea deplină în Epoca Împărăției

1. Ce înseamnă să fii mântuit? Ce înseamnă să atingi mântuirea deplină?

Versete din Biblie pentru referințe:
„Cel care va crede şi va fi botezat, va fi mântuit, dar cel care nu va crede,
va fi condamnat” (Marcu 16:16).
„Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului, care este vărsat
pentru mulţi spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28).
„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci
doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21).

264
 Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele
tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă
credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea
ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau,
rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia
să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de
Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu
aveai să mai aparții vreodată păcatului.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Omenirea trebuia doar să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor pentru ca

păcatele ei să fie iertate. Oficial vorbind, păcatele omului nu mai erau o barieră pentru
a-și atinge mântuirea și a veni înaintea lui Dumnezeu, și nu mai erau pârghiile prin
care Satana acuza omul. Asta pentru că Dumnezeu Însuși a făcut o lucrare reală, a
luat înfățișarea și anticiparea unui trup păcătos, iar Dumnezeu Însuși a fost jertfa
pentru păcat. În felul acesta, omul a coborât de pe cruce, fiind răscumpărat și mântuit
datorită trupului lui Dumnezeu, asemănarea cu acest trup păcătos.
Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Trupul omului este al Satanei, este plin de firi neascultătoare, este deplorabil de
murdar, este ceva necurat. Oamenii râvnesc prea mult bucuriile trupului, există prea
multe manifestări ale trupului, așa că Dumnezeu disprețuiește trupul până la un
punct. Când oamenii lasă în urmă lucrurile murdare și corupte ale Satanei, ei câștigă
mântuirea lui Dumnezeu. Dar dacă rămân incapabili de a se dezbrăca de murdărie
și de corupție, atunci vor continua să fie în sfera Satanei. Uneltirile, înșelăciunea și
necinstea oamenilor sunt lucrurile Satanei; salvându-te, Dumnezeu te separă de
aceste lucruri iar lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi greșită și este menită a salva
oamenii de întuneric. Când ai crezut până într-un anumit punct și te poți scăpa de
corupția trupului și nu mai ești încătușat de această corupție, nu vei fi mântuit? Când
trăiești în domeniul Satanei, ești incapabil să-L manifești pe Dumnezeu, ești ceva

265
murdar și nu vei primi moștenirea lui Dumnezeu. Odată ce ai fost curățit și ai devenit
desăvârșit, vei fi sfânt și vei fi normal, vei fi binecuvântat de Dumnezeu iar Dumnezeu
va fi încântat de tine.
Fragment din „Practica (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii,

este principial în propriile cuvinte și acțiuni și poate intra în realitatea tuturor
aspectelor adevărului, atunci este o persoană care devine desăvârșită de către
Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet
eficiente pentru asemenea oameni, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața lor,
ei au dobândit adevărul și sunt capabili să trăiască în conformitate cu ale Lui cuvinte.
După aceasta, natura trupului lor – adică, însuși fundamentul existenței lor inițiale –
se va zdruncina și se va prăbuși. După ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu
drept propria lor viață, ei vor deveni oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin
viața lor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, cerințele Lui de la omenire, revelațiile
Lui către oameni și standardele pentru o viață adevărată, pe care El cere ca aceștia
să le întrunească, devin viața lor, dacă ei trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri,
atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și
au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu.
Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Dacă doresc să fie mântuiți și doresc să fie câștigați complet de Dumnezeu,

atunci toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să se confrunte cu ispite și
atacuri atât mari, cât și mici din partea Satanei. Aceia care ies din aceste ispite și
atacuri și sunt capabili să îl învingă pe deplin pe Satana sunt cei care au fost mântuiți
de Dumnezeu. Adică, cei care au fost mântuiți prin Dumnezeu sunt cei care au trecut
prin încercările Lui și care au fost ispitiți și atacați de Satana de nenumărate ori. Cei
care au fost mântuiți prin Dumnezeu înțeleg voia și cerințele lui Dumnezeu și pot să
respecte suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și ei nu abandonează calea de a
se teme de Dumnezeu și de a respinge răul în ispitirile Satanei. Cei care sunt mântuiți
prin Dumnezeu au onestitate, sunt buni, fac diferența dintre iubire și ură, au simţul
dreptăţii și sunt raționali și capabili de a se preocupa de Dumnezeu și de a prețui tot

266
ceea ce este al lui Dumnezeu. Asemenea oameni nu sunt legați, spionați, acuzați
sau abuzați de Satana, ei sunt complet liberi, au fost eliberați și descătuşaţi pe deplin.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”

în Cuvântul Se arată în trup

Adevărul de astăzi este dat celor care tânjesc după el și îl caută. Această
mântuire este dată celor care tânjesc să fie mântuiți de Dumnezeu și nu are ca scop
doar să fie câștigată de voi ci, de asemenea, ca voi să puteți fi câștigați de
Dumnezeu. Îl câștigați pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să vă poată câștiga pe
voi. Astăzi, v-am spus aceste cuvinte și le-ați auzit și ar trebui să practicați conform
acestor cuvinte. În final, când veți pune aceste cuvinte în practică va fi momentul
când Eu vă voi fi câștigat prin aceste cuvinte; în același timp, voi veți fi câștigat, de
asemenea, aceste cuvinte, adică, veți fi câștigat această mântuire supremă. Odată
ce sunteți curățați, veți fi devenit o ființă umană reală.
Fragment din „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

în Cuvântul Se arată în trup

Dacă oamenii vor trăi până în ziua în care perspectiva lor asupra vieții,
semnificația și baza existenței lor se vor fi schimbat în întregime, când ei se vor fi
schimbat în totalitate și vor fi devenit altcineva, nu va fi incredibil acest lucru? Aceasta
este o mare schimbare, o schimbare zguduitoare. Numai atunci când nu ești interesat
de faimă, avere, statut, bani, plăcere și luxul lumii și poți să renunți ușor la ele, vei
avea asemănarea unei ființe umane. Cei care vor fi în cele din urmă făcuți compleți
sunt un grup ca acesta; ei trăiesc pentru adevăr, pentru Dumnezeu și pentru ceea ce
este drept. Aceasta este asemănarea unei adevărate ființe umane.
Fragment din „Înțelegerea asemănărilor și deosebirilor din natura umană”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

2. Care sunt diferențele esențiale dintre a fi mântuit și a atinge mântuirea

deplină?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclav al

267
păcatului. Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic” (Ioan
8:34-35).
„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci
doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21).
„Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii
şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută
patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Aceştia
sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel
oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru
Dumnezeu şi pentru Miel.Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină”
(Apocalipsa 14:3-5).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea
întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de
toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat
doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să
facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată
de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat
pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi
judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se
supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări
mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Prima întrupare a fost pentru a răscumpăra omul din păcat, de a-l răscumpăra
cu ajutorul trupului material al lui Isus, adică, El l-a mântuit pe om de pe cruce, dar
firea satanică pervertită tot a rămas în om. A doua întrupare nu mai este pentru a
sluji ca o jertfă de păcat, ci, mai degrabă, pentru a mântui pe deplin pe cei care au
fost răscumpărați din păcat. Acest lucru este făcut astfel încât cei care au fost iertați
să poată fi eliberați de păcatele lor și făcuți pe deplin neprihăniţi și, prin dobândirea
unei firi schimbate, să se elibereze de influența întunericului Satanei și să se întoarcă

268
înaintea tronului lui Dumnezeu. Doar în acest fel omul poate fi pe deplin sfânt.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni gândesc întotdeauna: „Oare să crezi în Dumnezeu nu înseamnă

pur și simplu să participi la întâlniri, să cânți cântece, să asculți cuvântul lui
Dumnezeu, să te rogi și să îndeplinești unele îndatoriri? Nu doar despre asta e
vorba?” Indiferent cât de mult timp ați crezut în Dumnezeu, voi încă nu ați dobândit
o înțelegere temeinică a semnificației credinței în Dumnezeu. De fapt, semnificația
credinței în Dumnezeu este atât de profundă, încât oamenii sunt incapabili să o
priceapă. Până la urmă, lucrurile din interiorul oamenilor care sunt de la Satana și
lucrurile din natura acestora trebuie să se schimbe și trebuie să devină compatibile
cu cerințele adevărului; numai astfel poate cineva să dobândească într-adevăr
mântuirea. Dacă, așa cum obișnuiai când erai în cadrul religiei, sporovăiești doar
câteva cuvinte de doctrină sau strigi sloganuri, și apoi faci câteva fapte bune, afișezi
un comportament un pic mai bun și te abții de la a săvârși unele păcate, unele păcate
evidente, acest lucru nu înseamnă, totuși, că ai pășit pe calea cea bună a credinței
în Dumnezeu. Oare faptul că ești în stare să respecți regulile demonstrează că mergi
pe calea corectă? Înseamnă că ai ales în mod corect? Dacă lucrurile din natura ta
nu s-au schimbat și în cele din urmă încă te mai împotrivești lui Dumnezeu și Îl
jignești, atunci aceasta este problema ta cea mai mare. Dacă, în credința ta în
Dumnezeu, nu rezolvi această problemă, atunci se poate oare considera că ai fost
mântuit? Ce vreau Eu să spun prin asta? Vreau să vă fac pe toți să înțelegeți în
inimile voastre că o credință în Dumnezeu nu poate fi separată de cuvintele lui
Dumnezeu, de Dumnezeu sau de adevăr. Trebuie să îți alegi bine calea, să depui
efort pentru adevăr și să depui efort pentru cuvintele lui Dumnezeu. Să nu dobândești
doar cunoștințe încropite și să nu obții o înțelegere aproximativă, iar apoi să crezi că
ești gata; dacă te amăgești de unul singur, doar te vei răni de unul singur. În credința
lor în Dumnezeu, oamenii nu ar trebui să se abată; în cele din urmă, dacă nu Îl au pe
Dumnezeu în inimă și doar ridică o carte și îi aruncă o privire fugară, însă nu lasă loc
pentru Dumnezeu în inima lor, atunci sunt terminați. Care este semnificația cuvintelor
„Credința oamenilor în Dumnezeu nu poate fi separată de cuvintele Lui”? Înțelegi?
Contrazic ele cuvintele: „O credință în Dumnezeu nu poate fi separată de

269
Dumnezeu”? Cum Îl poți avea pe Dumnezeu în inimă, dacă ale Lui cuvinte nu sunt
în inima ta? Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar inima ta nu adăpostește nici pe
Dumnezeu, nici cuvintele Lui și nici călăuzirea Lui, atunci ești un om absolut terminat.
Fragment din „Cei care au pierdut lucrarea Duhului Sfânt sunt cei mai expuși pericolului”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Semnificația credinței în Dumnezeu este să fii mântuit, deci ce înseamnă să fii

mântuit? „A fi mântuit” „a te rupe de influența întunecată a Satanei” – oamenii vorbesc
adesea despre aceste subiecte, dar nu știu ce înseamnă să fii mântuit. A fi mântuit
înseamnă a scăpa de firile corupte? A fi mântuit înseamnă a nu spune minciuni? A fi
mântuit înseamnă a fi o persoană onestă și a nu te răzvrăti împotriva lui Dumnezeu?
Cum anume va fi omul când e mântuit? Asta are de-a face cu voia lui Dumnezeu. A
fi mântuit, vorbind în jargonul profesional, înseamnă că poți să trăiești în continuare
și că ești adus la viață. Așadar, înainte să poți vorbi, să poți respira, ești mort? (Duhul
este mort.) De ce se spune că oamenii sunt morți dacă duhul lor este mort? Care
este baza acestei afirmații? Înainte de a fi mântuiți, unde sunt ei? (Sub domeniul
Satanei.) Oamenii trăiesc sub influența Satanei. Pe ce se bazează ca să trăiască ?
Ca să trăiască, se bazează pe natura lor satanică și coruptă. Când o persoană
trăiește prin natura sa coruptă satanică, întreaga sa ființă – trupul și toate celelalte
aspecte, ca duhul și gândul lor – este vie sau moartă ? Din punctul de vedere al lui
Dumnezeu, ea este moartă. La suprafață, pari să respiri, să clipești din ochi și să
gândești, dar spre ce se îndreaptă toate gândurile tale? Toate la care te gândești în
mod constant este rău; te gândești la lucruri care Îl sfidează pe Dumnezeu și sunt
împotriva Lui, lucruri pe care Dumnezeu le detestă, le urăște și le condamnă. În ochii
lui Dumnezeu, toate aceste lucruri nu aparțin numai trupului, ci aparțin în întregime
și Satanei și diavolilor. Deci, ce sunt oamenii în ochii lui Dumnezeu? Sunt ei umani?
Dumnezeu îi vede ca pe niște diavoli, ca animale și ca Satane, Satane vii! Oamenii
trăiesc prin lucrurile și esența Satanei și, în ochii lui Dumnezeu, ei sunt Satane vii
care poartă trup uman. Dumnezeu definește astfel de oameni drept cadavre
ambulante, ca oameni morți. Dumnezeu Își face lucrarea de mântuire actuală pentru
a lua astfel de oameni – pe aceste cadavre ambulante care trăiesc prin firea lor
satanică coruptă și prin esența lor satanică coruptă – El îi ia pe acești așa-numiți

270
morți și îi transformă în ființe vii. Aceasta înseamnă să fii mântuit.
Motivul credinței în Dumnezeu este dobândirea mântuirii. Ce înseamnă a fi
mântuit? Înseamnă că te transformi dintr-o persoană moartă într-una vie. Implicația
acestui fapt este că respirația ta este reanimată și ești viu; deschizi ochii și poți să Îl
poți recunoști pe Dumnezeu și poți să te pleci pentru a I te închina. În inima ta nu mai
ai nicio împotrivire față de Dumnezeu; nu-L mai sfidezi, ataci și nu te mai răzvrătești
împotriva Lui. Doar oameni ca aceștia sunt cu adevărat vii în ochii lui Dumnezeu.
Dacă unii doar spun că-L recunosc pe Dumnezeu și cred în inima lor că există un
Dumnezeu, sunt ei dintre cei vii sau nu? (Nu, nu sunt.) Deci, ce fel de oameni sunt
cei vii? Ce fel de realitate au cei vii? Cei care sunt mântuiți la sfârșit devin cei vii. Cei
vii pot să vorbească, așadar, ce spun ei? Cei vii au raționamentul, gândirea și ideile
lor, dar la ce lucruri se gândesc? Și ce lucruri fac ei? Care este natura a ceea ce fac
și spun? Tot ce dezvăluie, tot ce gândesc și tot ce fac este cu o natură temătoare de
Dumnezeu și care se ferește de rău. Mai exact, fiecare faptă și fiecare gând al tău
nu sunt condamnate de Dumnezeu sau detestate și respinse de El; mai degrabă, ele
sunt aprobate și lăudate de Dumnezeu. Aceasta este ceea ce fac cei vii și este și
ceea ce ar trebui să facă ei.
Fragment din „Doar ascultarea adevărată este credința reală”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cei care trăiesc sub influența întunericului sunt cei care trăiesc în mijlocul
morții, ei sunt cei care sunt posedați de Satana. Fără a fi mântuiți de Dumnezeu și
judecați și mustrați de Dumnezeu, oamenii nu pot să scape de influența morții, ei
nu pot deveni cei vii. Acești morți nu pot da mărturie despre Dumnezeu, nici nu pot
fi folosiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin să intre în împărăție. Dumnezeu vrea
mărturia celor vii, nu a celor morți, și El cere celor vii, nu celor morți, să lucreze
pentru El. „Morții” sunt cei care se opun și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu,
cei care sunt amorțiți în duh și nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, ei sunt cei care
nu pun adevărul în practică și nu au pic de loialitate față de Dumnezeu și ei sunt
cei care trăiesc sub domnia Satanei și sunt exploatați de acesta. Morții se arată
stând în contradicție cu adevărul, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu și fiind
inferiori, disprețuitori, răi, brutali, înșelători și hidoși. Chiar dacă astfel de oameni

271
mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei nu pot să trăiască cuvintele lui
Dumnezeu; ei trăiesc, dar sunt morți umblători, sunt cadavre care respiră. Morții
sunt total incapabili să-L mulțumească pe Dumnezeu, cu atât mai puțin să I se
supună pe deplin. Ei pot doar să-L înșele, să-L hulească și să-L trădeze, și tot ceea
ce ei trăiesc dezvăluie natura Satanei. Dacă oamenii doresc să devină ființe vii și
să dea mărturie despre Dumnezeu și să fie aprobați de Dumnezeu, trebuie să
accepte mântuirea lui Dumnezeu, să se supună cu bucurie judecății și mustrării
Sale și trebuie să accepte cu bucurie emondarea și tratarea lui Dumnezeu. Doar
atunci vor putea să pună în practică toate adevărurile cerute de Dumnezeu și numai
atunci vor câștiga mântuirea lui Dumnezeu și vor deveni cu adevărat ființe vii. Cei
vii sunt mântuiți de Dumnezeu, au fost judecați și mustrați de Dumnezeu, sunt
dispuși să se dedice și sunt fericiți să-și dea viața lui Dumnezeu și își vor dedica cu
bucurie toată viața lui Dumnezeu. Numai atunci când cei vii dau mărturie despre
Dumnezeu, Satana poate fi rușinat, numai cei vii pot răspândi lucrarea Evangheliei
lui Dumnezeu, numai cei vii sunt după inima lui Dumnezeu și numai cei vii sunt
oameni adevărați. Inițial, omul făcut de Dumnezeu era viu, dar din cauza stricăciunii
Satanei omul trăiește în mijlocul morții și trăiește sub influența Satanei și astfel,
acești oameni au devenit cei morți care sunt fără duh, au devenit dușmani care se
opun lui Dumnezeu, au devenit instrumentele Satanei și au devenit captivi ai
acestuia. Toți oamenii vii creați de Dumnezeu au devenit morți, așa că Dumnezeu
Și-a pierdut mărturia și a pierdut omenirea pe care El a creat-o și este singurul lucru
care are suflarea Lui. Dacă Dumnezeu trebuie să-Și ia înapoi mărturia și să-i ia
înapoi pe cei care au fost făcuți de mâna Lui, dar care au fost prinși de Satana,
atunci El trebuie să-i învie, astfel încât ei să devină ființe vii și El trebuie să-i
recupereze pentru a trăi în lumina Lui. Morții sunt cei care nu au duh, cei care sunt
amorțiți în extremă și care se opun lui Dumnezeu. Mai mult, ei sunt cei care nu-L
cunosc pe Dumnezeu. Acești oameni nu au nici cea mai mică intenție de a asculta
de Dumnezeu, ei doar se răzvrătesc împotriva Lui și se opun Lui și nu au pic de
loialitate. Cei vii sunt cei ale căror duhuri au renăscut, care știu să asculte de
Dumnezeu și care sunt loiali lui Dumnezeu. Ei sunt stăpâniți de adevăr și de
mărturie și numai acești oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu în casa Lui.
Fragment din „Ai revenit la viață?” în Cuvântul Se arată în trup

272
 Indiferent de ce face Dumnezeu sau de mijloacele prin care face acel lucru,
indiferent de cost sau de obiectivul Său, scopul acțiunilor Sale nu se schimbă.
Scopul Său este de a prelucra în om cuvintele lui Dumnezeu, cerințele lui
Dumnezeu și voia lui Dumnezeu pentru om; cu alte cuvinte, este de a lucra în om
tot ceea ce Dumnezeu consideră a fi pozitiv în conformitate cu etapele Sale,
permițându-i omului să înțeleagă inima și esența lui Dumnezeu și să se supună
suveranităţii și aranjamentelor Lui și, astfel, de a permite omului să obțină frica de
Dumnezeu și ferirea de rău – toate acestea fiind un aspect al scopului lui Dumnezeu
în tot ceea ce face El. Celălalt aspect este că, deoarece Satana este contrastul și
obiectul care slujeşte în lucrarea lui Dumnezeu, omul este deseori dat Satanei;
acesta este mijlocul pe care Dumnezeu îl utilizează pentru a le permite oamenilor
să vadă viclenia, urâțenia și caracterul vrednic de dispreț ale Satanei în mijlocul
ispitelor și atacurilor acestuia, făcându-i astfel pe oameni să-l urască pe Satana și
să poată cunoaște și recunoaște ceea ce este negativ. Acest proces le permite să
se elibereze treptat de sub controlul Satanei și de acuzațiile, intervenţia și atacurile
lui – până când, mulțumită cuvintelor lui Dumnezeu, cunoașterii și ascultării lor faţă
de El, a credinței lor în El și a fricii de El, ei triumfă asupra atacurilor Satanei și
asupra acuzațiilor Satanei; doar atunci vor fi fost ei eliberați pe deplin de sub
domeniul Satanei. Eliberarea oamenilor înseamnă că Satana a fost înfrânt,
înseamnă că ei nu mai sunt mâncarea din gura Satanei – că, în loc să îi înghită,
Satana i-a abandonat. Aceasta este deoarece astfel de oameni sunt drepți, pentru
că au credință, ascultare și frică față de Dumnezeu și deoarece se despart cu totul
de Satana. Ei îl rușinează pe Satana, fac un laș din acesta și îl înving cu totul.
Convingerea lor în a-L urma pe Dumnezeu și ascultarea și frica lor de Dumnezeu îl
înving pe Satana și îl fac să renunțe pe deplin la ei. Doar astfel de oameni au fost
cu adevărat câștigați de Dumnezeu și acesta este obiectivul suprem al lui
Dumnezeu în a-l mântui pe om. Dacă doresc să fie mântuiți și doresc să fie câștigați
complet de Dumnezeu, atunci toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să se
confrunte cu ispite și atacuri atât mari, cât și mici din partea Satanei. Aceia care ies
din aceste ispite și atacuri și sunt capabili să îl învingă pe deplin pe Satana sunt cei
care au fost mântuiți de Dumnezeu. Adică, cei care au fost mântuiți prin Dumnezeu
sunt cei care au trecut prin încercările Lui și care au fost ispitiți și atacați de Satana

273
de nenumărate ori. Cei care au fost mântuiți prin Dumnezeu înțeleg voia și cerințele
lui Dumnezeu și pot să respecte suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și ei nu
abandonează calea de a se teme de Dumnezeu și de a respinge răul în ispitirile
Satanei. Cei care sunt mântuiți prin Dumnezeu au onestitate, sunt buni, fac
diferența dintre iubire și ură, au simţul dreptăţii și sunt raționali și capabili de a se
preocupa de Dumnezeu și de a prețui tot ceea ce este al lui Dumnezeu. Asemenea
oameni nu sunt legați, spionați, acuzați sau abuzați de Satana, ei sunt complet
liberi, au fost eliberați și descătuşaţi pe deplin.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”

în Cuvântul Se arată în trup

VII. Diferențele dintre calea pocăinței din Epoca Harului și

calea vieții veșnice din zilele de pe urmă

1. Mesajul răspândit de Domnul Isus în Epoca Harului era numai calea

pocăinței
Versete din Biblie pentru referințe:
„Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17).
„Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului, care este vărsat
pentru mulţi spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28).
„Și atunci, El le-a deschis mintea ca să poată înțelege Scripturile și le-a zis:
«Astfel este scris, și se cuvenea ca Hristos să pătimească și să Se ridice din
morți a treia zi. Și ca pocăința și iertarea păcatelor să fie predicate în numele
Său printre toate neamurile, începând cu Ierusalimul»” (Luca 24:45-47).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

La început, Isus a răspândit Evanghelia şi a predicat calea pocăinţei şi, apoi, a
continuat botezând oamenii, să-i vindece pe bolnavi şi să alunge demonii. În final, El

274
a răscumpărat omenirea din păcat şi Şi-a încheiat lucrarea pentru toată epoca.
Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea pe care a făcut-o Isus a fost pe potriva nevoilor omului din acele
vremuri. Misiunea Lui a fost aceea de a răscumpăra omenirea, de a-i ierta păcatele,
astfel că firea Lui a fost întru totul una de umilință, răbdare, iubire, evlavie, îngăduință,
milă și bunătate iubitoare. El le-a adus oamenilor har și binecuvântări din abundență
și le-a oferit acestora toate lucrurile de care puteau ei să se bucurespre desfătarea
lor: pacea și fericirea, răbdarea și iubirea Lui, mila și bunătatea Lui iubitoare. În acele
zile, tot ceea ce oamenii întâlneau era o abundență de lucruri de care să se bucure:
inimile lor erau împăcate și netulburate, sufletele lor erau mângâiate și ei Îl aveau
alături pe Mântuitorul Isus. Faptul că puteau obține aceste lucruri era urmarea
vremurilor în care trăiau. În Epoca Harului, omul fusese deja corupt de Satana și, prin
urmare, pentru a îndeplini lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri, era nevoie o
abundență de har, îngăduință nemărginită și răbdare și, mai mult decât atât, de o
jertfă suficientă pentru a ispăși păcatele omenirii, astfel încât să aibă efect. Ceea ce
a văzut omenirea în Epoca Harului n-a fost altceva decât jertfa Mea pentru ispășirea
păcatelor oamenilor, adică pe Isus. Tot ce au știut ei era că Dumnezeu putea fi
iertător și îngăduitor și tot ceea ce au văzut a fost mila și bunătatea iubitoare a lui
Isus. Aceasta s-a datorat în întregime faptului că au trăit în Epoca Harului. Și așa se
face că, înainte să poată fi răscumpărați, ei au trebuit să se bucure de multele și
feluritele haruri pe care Isus le-a pogorât asupra lor, ca să le fie de folos. Astfel, ei
au putut fi iertați de păcatele lor mulțumită desfătării cu har și au avut, de asemenea,
ocazia să fie răscumpărați bucurându-se de îngăduința și răbdarea lui Isus. Doar prin
îngăduința și răbdarea lui Isus au câștigat dreptul să fie iertați și să se bucure de
harul abundent pogorât de Isus. Așa cum a spus Isus: „Am venit să-i răscumpăr nu
pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, să le permit păcătoșilor să fie iertați de păcatele lor”.
[…] Cu cât a iubit mai mult Isus omenirea, iertându-i păcatele şi pogorând asupra ei
suficientă milă şi bunătate iubitoare, cu atât mai mult a fost îndreptățită omenirea să
fie mântuită de Isus, să fie numită mieii rătăciţi pe care Isus i-a răscumpărat cu un
preţ mare. Satana nu a putut să se amestece în această lucrare, întrucât Isus Și-a
tratat discipolii aşa cum o mamă iubitoare îşi îngrijeşte pruncul la piept. El nu S-a

275
supărat pe ei și nici nu i-a disprețuit, ci a fost plin de alinare; El niciodată nu Și-a
pierdut cumpătul în mijlocul lor, ci a avut răbdare cu păcatele lor şi a trecut cu vederea
neroziile şi ignoranţa lor, până în punctul de a spune „Iartă-i pe ceilalţi de 70 de ori
câte şapte.” Astfel că inima Lui a transformat inima celorlalţi și numai așaau primit
oamenii iertarea păcatelor lor prin răbdarea Lui.
Fragment din „Povestea adevărată din spatele lucrării în Epoca Răscumpărării”

în Cuvântul Se arată în trup

În vremea aceea, Isus doar le-a spus apostolilor o serie de predici în Epoca
Harului, cum ar fi: cum să practice, cum să se adune, cum să ceară în rugăciune,
cum să-i trateze pe alții și așa mai departe. Lucrarea pe care a realizat-o a fost cea
a Epocii Harului și El a explicat numai modul în care ucenicii și cei care Îl urmau ar
trebui să practice. El a făcut doar lucrarea Epocii Harului și niciuna din lucrările zilelor
de pe urmă. […] Isus a vorbit numai despre semnele din zilele de pe urmă, despre
cum să fii răbdător și cum să fii mântuit, cum să te căiești și să mărturisești, precum
și cum poți purta crucea și îndura suferința; niciodată nu a vorbit despre cum ar trebui
omul din zilele de pe urmă să dobândească pătrunderea, nici despre cum ar trebui
să încerce să mulțumească voia lui Dumnezeu.
Fragment din „Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să

primească revelațiile lui Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea lui Isus a fost numai de dragul răscumpărării omului și al răstignirii.

Astfel, nu a fost nevoie ca El să spună mai multe cuvinte pentru a cuceri orice om. O
mare parte din ceea ce a învățat pe om a fost extras din cuvintele Scripturilor și, chiar
dacă lucrarea Lui nu a depășit Scripturile, El tot a reușit să realizeze lucrarea
răstignirii. Lucrarea Lui nu a fost cea a cuvântului, nici de dragul cuceririi omenirii, ci
a răscumpărării acesteia. El a acționat numai ca jertfă pentru păcatele omenirii și nu
a acționat ca sursă a cuvântului pentru omenire.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (1)” în Cuvântul Se arată în trup

La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă
nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și L-a

276
proclamat ca fiind un mare profet, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele
omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea marginii
hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață.
Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firea satanică pervertită, adânc
înrădăcinată în el însuși și nici nu a știut cum să se descotorosească de aceasta.
Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru
care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai
departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul
ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar
astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au
fost mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înţeles deloc calea vieții.
Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un
ciclu constant, fără a se îndrepta deloc spre schimbarea firii lor: astfel a fost natura
omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu!
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat şi iertat de
păcate, se poate considera doar că Dummnezeu nu-Şi aduce aminte de fărădelegile
omului şi nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăieşte într-
un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască,
dezvăluindu-și, la nesfârșit, firea satanică pervertită. Aceasta este viața pe care o
conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuieşte şi este iertat. Majoritatea
oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă
jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască
pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârşită, pentru că
omul are încă o fire coruptă.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Epoca Harului propovăduia evanghelia pocăinței și, dacă omul credea, atunci el
era mântuit. Astăzi, în loc de mântuire, se vorbește doar despre cucerire și
desăvârșire. Nu se mai spune că, dacă o persoană crede, întreaga sa familie va fi
binecuvântată sau că mântuirea este definitivă. Astăzi, nimeni nu rostește aceste

277
cuvinte și astfel de lucruri sunt depășite. La acea vreme, lucrarea lui Isus era
răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă
credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat
de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin
credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea
lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că
omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se
iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

2. Adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă sunt calea vieții

veșnice
Versete din Biblie pentru referințe:
„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va
veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de
la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să
vină” (Ioan 16:12-13).
„Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Cel ce învinge,
nicidecum nu va fi rănit de moartea a doua” (Apocalipsa 2:11).
„Atunci mi-a arătat râul apei vieţii, scânteind ca şi cristalul. El ieşea din
tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, trecând prin mijlocul străzii cetăţii. Pe fiecare
mal al râului se afla pomul vieţii, care făcea roade de douăsprezece ori, dându-
şi rodul o dată în fiecare lună. Frunzele pomului erau pentru vindecarea
neamurilor” (Apocalipsa 22:1-2).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei
care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără
îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai
mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și
viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana
vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și,

278
astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât
trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria
scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept
istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de
Dumnezeu atunci când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața,
voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a
adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul va dobândi viața și singura cărare
prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu
cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată
aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției
cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care
sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată
capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a
vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă murdară de care
s-au agățat de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei
cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării
ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar
încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit
și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă
că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și
puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea,
tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul
acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica
Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân?
Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă?
Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot
duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o
consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe

279
care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune
care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot
conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a
reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te
oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui
Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă
mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează
acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă
nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de

Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții
adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L
acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu.
Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni
nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi
în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu
trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să
accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei
care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul
închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de către toți
cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl
condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate
și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a inaugura o nouă

epocă, pentru a schimba metoda lucrării Sale și pentru a face lucrarea pentru
întreaga epocă. Acesta este principiul prin care lucrează Dumnezeu în Epoca

280
Cuvântului. El a devenit trup pentru a vorbi din diferite perspective, permițând omului
să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care Se arată în trup,
precum și înțelepciunea și natura Sa minunată. O astfel de lucrare este făcută pentru
a atinge mai bine obiectivele de cucerire, desăvârșire și eliminare a omului. Acesta
este adevăratul sens al folosirii cuvântului pentru a lucra în Epoca Cuvântului. Prin
cuvânt, omul ajunge să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu, esența
omului și în ce trebuie să intre omul. Prin cuvânt, lucrarea pe care Dumnezeu dorește
să o facă în Epoca Cuvântului este adusă, în întregime, la îndeplinire. Prin cuvânt,
omul este descoperit, eliminat și încercat. Omul a văzut cuvântul, a auzit cuvântul și
a devenit conștient de existența cuvântului. Ca rezultat, el crede în existența lui
Dumnezeu, în atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, precum și în iubirea lui
Dumnezeu față de om și în dorința Lui de a-l mântui pe om. Deși cuvântul „cuvânt”
este simplu și obișnuit, cuvântul din gura lui Dumnezeu Cel Întrupat zguduie întregul
univers; transformă inima, noțiunile și vechea fire a omului și modul în care obișnuia
să apară întreaga lume. De-a lungul veacurilor, numai Dumnezeu Cel de azi lucrează
în acest fel și numai El vorbește astfel și vine pentru a-l mântui pe om astfel. Din
acest moment înainte, omul trăiește sub îndrumarea cuvântului, păstorit și
aprovizionat de cuvânt. Toată omenirea a ajuns să trăiască în lumea cuvântului,
înăuntrul blestemelor și al binecuvântărilor cuvântului lui Dumnezeu și există și mai
multe ființe omenești care au ajuns să trăiască sub judecata și mustrarea cuvântului.
Aceste cuvinte și această lucrare sunt, toate, de dragul mântuirii omului, pentru
împlinirea voinței lui Dumnezeu și pentru schimbarea înfățișării inițiale a lumii vechii
creații. Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt, îi conduce pe oamenii din tot universul
prin cuvânt și, din nou, îi cucerește și îi mântuie prin cuvânt. În cele din urmă, El va
folosi cuvântul pentru a pune capăt întregii lumi de demult. Numai atunci planul de
gestionare (planul mântuirii) va fi complet încheiat.
Fragment din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța

pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele.
Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să
asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui

281
să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa
mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa
coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu
vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față
de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și
simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu
pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet
lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de
judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și,
mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce
cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui
Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului
să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de
neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își
cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere
urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece
esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui
Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea
de judecată realizată de Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea din zilele de pe urmă dezvăluie lucrarea lui Iahve și a lui Isus și toate
tainele neînțelese de om, pentru a descoperi destinația și sfârșitul omenirii și pentru
a pune capăt întregii lucrări de mântuire printre oameni. Această etapă a lucrării în
zilele de pe urmă aduce totul mai aproape. Toate tainele neînțelese de nevoile
omului trebuie să fie dezlegate pentru a-i permite să ajungă în profunzimea lor și
să aibă o înțelegere complet clară în inima sa. Doar atunci rasa umană poate fi
împărțită după felul ei. […] Când lucrarea din această etapă a fost pe deplin
finalizată, toate tainele neînțelese de om vor fi fost dezvăluite, toate adevărurile
care nu au fost înțelese anterior vor fi fost clarificate, iar rasei umane i se va fi spus
despre drumul și destinația ei viitoare. Aceasta este întreaga lucrare care trebuie

282
făcută în etapa actuală.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

În această etapă finală a lucrării, rezultatele sunt obținute prin intermediul

cuvântului. Prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă multe taine și lucrarea pe care
Dumnezeu a făcut-o de-a lungul generațiilor trecute. Prin cuvânt, omul este luminat
de Duhul Sfânt; prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă tainele care nu au fost
niciodată dezlegate de generațiile trecute, precum și lucrarea proorocilor și a
apostolilor din trecut și principiile prin care aceștia au lucrat. Prin cuvânt, omul ajunge,
de asemenea, să înțeleagă firea lui Dumnezeu Însuși, precum și răzvrătirea și
împotrivirea omului, și ajunge să-și cunoască propria substanță. Prin acești pași ai
lucrării și prin toate cuvintele spuse, omul ajunge să cunoască lucrarea Duhului,
lucrarea pe care o face trupul Lui întrupat și, chiar mai mult, întreaga Sa fire.
Cunoașterea ta despre lucrarea de gestionare de peste șase mii de ani a lui
Dumnezeu a fost, de asemenea, câștigată prin cuvânt. Nu au fost, de asemenea,
obținute prin cuvânt cunoașterea noțiunilor tale anterioare și succesul tău în a le pune
deoparte? În etapa anterioară, Isus a lucrat semne și minuni, însă, în această etapă,
acestea nu există. Nu a fost, de asemenea, realizată prin cuvânt înțelegerea ta
despre motivul pentru care El nu dezvăluie semne și minuni? De aceea, cuvintele
spuse în această etapă depășesc lucrarea făcută de apostolii și proorocii generațiilor
trecute. Chiar și prezicerile făcute de prooroci nu ar fi putut realiza acest rezultat.
Proorocii au făcut doar profeții, au vorbit despre ce se va întâmpla în viitor, dar nu
despre lucrarea pe care Dumnezeu a voit să o facă la acea vreme. Nici nu vorbeau
pentru a-i călăuzi pe oameni în viață ori pentru a revărsa adevăruri asupra oamenilor
sau pentru a le dezvălui taine, cu atât mai puțin pentru a le dărui viață. Din cuvintele
spuse în această etapă, există profeție și adevăr, dar, mai ales, aceste cuvinte
slujesc la a da viață omului.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

3. Diferențele dintre calea pocăinței și calea vieții veșnice

Versete din Biblie pentru referințe:
„Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci

283
Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi
nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus
Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48).
„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va
veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de
la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să
vină” (Ioan 16:12-13).
„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci
doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea
întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de
toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat
doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să
facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată
de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat
pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi
judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se
supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări
mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

În Epoca Harului, Isus a făcut o măsură suficientă a acestui fel de lucrare, cum
ar fi vindecarea bolii, scoaterea demonilor, punerea mâinilor Sale peste om ca să se
roage pentru el și binecuvântarea omului. Cu toate acestea, pentru a face acest lucru
din nou, ar fi lipsit de sens, în ziua de astăzi. Duhul Sfânt a lucrat, la acea vreme, în
acest fel, pentru că era Epoca Harului și a existat suficient har pentru ca omul să se
bucure. Nu i s-a cerut niciun fel de plată și, atâta timp cât avea credință, ar fi primit
har. Toți au fost abordați foarte binevoitor. Acum, epoca s-a schimbat, iar lucrarea lui
Dumnezeu a progresat mai departe; prin mustrare și judecată, răzvrătirea și lucrurile
necurate din om vor fi îndepărtate. Acea etapă fiind cea a răscumpărării, s-a cuvenit

284
ca Dumnezeu să lucreze în acel mod, arătând suficient har pentru ca omul să se
poată bucura, astfel încât omul să poată fi răscumpărat din păcat și, prin intermediul
harului, să i se ierte păcatele. Această etapă actuală este pentru a expune
nedreptatea din om prin intermediul mustrării, judecății, nimicirii cuvintelor, precum și
prin disciplina și revelarea acestora, astfel încât umanitatea să poată fi apoi mântuită.
Aceasta este o lucrare mai profundă decât răscumpărarea. Harul din Epoca Harului
era suficient pentru delectarea omului; acum, că omul a experimentat deja acest har,
el nu mai trebuie să se bucure de el. Acestei lucrări i-a trecut acum timpul și nu mai
trebuie făcută. Acum, omul trebuie să fie mântuit prin judecata cuvântului. După ce
omul este judecat, mustrat și rafinat, firea sa este, în acest mod, schimbată. Nu sunt
toate acestea datorită cuvintelor pe care le-am spus?
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă
nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și L-a
proclamat ca fiind un mare profet, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele
omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea marginii
hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață.
Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firea satanică pervertită, adânc
înrădăcinată în el însuși și nici nu a știut cum să se descotorosească de aceasta.
Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru
care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai
departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul
ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar
astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au
fost mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înţeles deloc calea vieții.
Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un
ciclu constant, fără a se îndrepta deloc spre schimbarea firii lor: astfel a fost natura
omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după
terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării.
Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta,
de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar

285
continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să distrugă natura păcătoasă
a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de
păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar
Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă
rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu,
iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu
folosește cuvântul pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să
practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea
anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în
mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o
etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a
completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui
Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Căci, în Epoca Harului, demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și
prin rugăciune, însă firea pervertită din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de
boala lui și i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul
urma să fie curățat de firea satanică pervertită din interiorul lui, această lucrare
trebuia încă să fie făcută. Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru
credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el.
Păcatele omului au fost iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru
nu înseamnă că omul nu mai are păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin
jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu
mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și
transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au
fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a
continuat să trăiască în interiorul firii satanice pervertite a trecutului. Acestea fiind
spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de firea sa satanică pervertită, astfel încât
natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată,
permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să
înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba

286
firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea
lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea
ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea
satanică pervertită și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului
Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea
completă.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

În lucrarea din zilele de pe urmă, cuvântul este mai măreț decât manifestarea
semnelor și minunilor, iar autoritatea cuvântului o depășește pe aceea a semnelor și
minunilor. Cuvântul expune întreaga fire pervertită îngropată adânc în inima omului.
Tu nu ai cum să o recunoşti pe cont propriu. Când îţi va fi dezvăluită înaintea ta prin
cuvânt, tu, în mod firesc, vei veni să o descoperi; nu vei fi capabil să o negi și vei fi
pe deplin convins. Nu este aceasta autoritatea cuvântului? Acesta este rezultatul
obținut prin lucrarea cuvântului astăzi. Prin urmare, nu prin vindecarea bolii și
alungarea demonilor poate omul fi pe deplin mântuit de păcatele sale și nici prin
manifestarea semnelor și minunilor nu poate fi făcut complet întru totul. Autoritatea
de a vindeca boala și de a alunga demoni îi dă doar har omului, dar trupul omului
încă îi aparține Satanei, iar firea satanică pervertită rămâne încă în interiorul omului.
Cu alte cuvinte, ceea ce nu a fost curățat aparține încă păcatului și întinării. Doar
după ce a fost curățat prin intermediul cuvântului, poate fi el câștigat de Dumnezeu
și poate deveni un om sfânt. Când demonii au fost alungaţi din om, iar el a fost
răscumpărat, aceasta a însemnat doar faptul că a fost smuls din mâinile Satanei și
s-a întors la Dumnezeu. Totuși, fără a fi curățat sau schimbat de către Dumnezeu, el
rămâne un om viciat. Întinarea, opoziția și răzvrătirea încă există în om; omul s-a
întors la Dumnezeu doar prin răscumpărarea de către El, dar el nu-L cunoaşte câtuşi
de puţin pe Dumnezeu și încă Îi rezistă și se răzvrătește împotriva Lui. Înainte ca
omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în
interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în
interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci
când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care
omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată.

287
Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni
vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și
mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din
propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul
acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu.
Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și
schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate
să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a
lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea
purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în
lucrarea de mântuire.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Atunci când vine vorba despre „judecată”, te gândești probabil la cuvintele rostite
de Iahve în toate locurile și la cuvintele de dojenire pe care Isus le-a adresat fariseilor.
În ciuda severității lor, aceste cuvinte nu erau judecata lui Dumnezeu asupra omului,
ci doar cuvinte rostite de Dumnezeu în medii diferite, adică în contexte diferite. Ele
se deosebesc de cuvintele rostite de Hristos când judecă omul în zilele de pe urmă.
În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe
oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele.
Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să
asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui
să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa
mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa
coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu
vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față
de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și
simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu
pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet
lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de
judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și,

288
mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce
cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui
Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului
să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de
neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își
cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere
urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece
esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui
Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup

La acea vreme, Isus a făcut multe lucrări care erau dincolo de înțelegerea
ucenicilor Lui și a spus multe lucruri pe care oamenii nu le-au înțeles. Aceasta
deoarece, în acel moment, El nu a oferit explicații. Astfel, la câțiva ani după ce El a
plecat, Matei a creat genealogia Sa și alții, de asemenea, au făcut lucrări care
reprezentau voia omului. Isus nu a venit să-l desăvârşească şi să-l câştige pe om, ci
să facă o etapă a lucrării: să dea naștere Evangheliei Împărăției cerurilor și să
desăvârşească lucrarea răstignirii – și, astfel, odată ce Iisus a fost răstignit, lucrarea
Sa s-a încheiat pe deplin. Dar, în etapa actuală – lucrarea de cucerire – trebuie rostite
mai multe cuvinte, trebuie făcute mai multe lucrări și trebuie să existe multe procese.
La fel trebuie dezvăluite și tainele lucrării lui Isus și ale lui Iahve, astfel încât toți
oamenii să poată avea înțelegere și claritate în credința lor, căci aceasta este
lucrarea zilelor de pe urmă, iar zilele de pe urmă reprezintă sfârșitul lucrării lui
Dumnezeu, momentul încheierii acestei lucrări. Această etapă a lucrării te va lămuri
în privinţa legii lui Iahve şi a răscumpărării lui Isus și, în primul rând, o va face astfel
încât să poți înțelege întreaga lucrare a lui Dumnezeu, planul Lui de gestionare de
șase mii de ani și să apreciezi întreaga semnificație și esenţă a acestui plan, precum
și să înțelegi scopul întregii lucrări săvârșite de Isus și cuvintele pe care El le-a rostit
și chiar și credința și adorația ta oarbă față de Biblie. Toate acestea îți vor permite să
pricepi. Vei ajunge să înțelegi atât lucrarea săvârșită de Isus, cât și lucrarea lui
Dumnezeu din prezent; vei înțelege și vei vedea întregul adevăr, viața și calea. În
cadrul etapei lucrării făcute de Isus, de ce a plecat Isus fără a termina lucrarea lui

289
Dumnezeu? Deoarece etapa lucrării lui Isus nu era lucrarea de încheiere. Când El a
fost răstignit, cuvintele Lui au ajuns, de asemenea, la final; după răstignirea Lui,
lucrarea Lui s-a încheiat pe deplin. Etapa actuală este diferită: doar după ce cuvintele
vor fi rostite până la final și întreaga lucrare a lui Dumnezeu va fi finalizată se va fi
terminat lucrarea Lui. În timpul etapei lucrării lui Isus, multe cuvinte au rămas
nespuse, sau care nu au fost formulate clar pe deplin. Totuși, lui Isus nu I-a păsat de
ce a spus sau nu a spus, căci slujirea Lui nu a fost o slujire a cuvintelor și, astfel,
după ce a fost răstignit, El a plecat. Acea etapă a lucrării s-a făcut în principal pentru
răstignire și este diferită de etapa de astăzi. Scopul principal al acestei etape de lucru
este împlinirea, clarificarea și încheierea întregii lucrări. Dacă cuvintele nu sunt rostite
până la final, această lucrare nu va putea fi încheiată căci, în această etapă a lucrării,
întreaga lucrarea este finalizată și realizată folosind cuvinte. La acea vreme, o mare
parte din lucrarea lui Isus a fost de neînțeles pentru om. El a plecat în tăcere și,
astăzi, încă există mulți care nu Îi înțeleg cuvintele, a căror înțelegere este greșită,
dar pe care ei o cred corectă, oameni care nu știu că greșesc. În final, etapa actuală
va finaliza pe deplin lucrarea lui Dumnezeu și va oferi încheierea acesteia. Toți vor
ajunge să înțeleagă și să cunoască planul de gestionare al lui Dumnezeu. Concepțiile
omului, intențiile sale, înțelegerea sa greșită, concepțiile sale față de lucrarea lui
Iahve și Isus, părerile sale despre neamuri, alte abateri și greșelile sale vor fi
corectate. Iar omul va înțelege toate căile drepte ale vieții și toată lucrarea făcută de
Dumnezeu și întreg adevărul. Când aceea se va întâmpla, această etapă a lucrării
se va termina.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

290
VIII. Diferențele dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului

1. Care sunt diferențele esențiale dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea

omului?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea lui Dumnezeu Însuși implică lucrarea întregii omeniri și, de asemenea,
reprezintă lucrarea unei întregi ere. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu reprezintă
mișcarea și tendința întregii lucrări a Duhului Sfânt, în timp ce lucrarea apostolilor
urmează lucrarea lui Dumnezeu și nu conduce era, nici nu reprezintă tendința lucrării
Duhului Sfânt în întreaga eră. Ei săvârșesc doar lucrarea pe care oamenii ar trebui
să o săvârșească, ceea ce nu implică deloc lucrarea de gestionare. Propria lucrare
a lui Dumnezeu este proiectul din cadrul lucrării de gestionare. Lucrarea omului este
doar datoria oamenilor folosiți și nu are nicio legătură cu lucrarea de gestionare.
Datorită identităților și reprezentărilor diferite ale lucrării, în ciuda faptului că ambele
sunt lucrarea Duhului Sfânt, există diferențe clare și substanțiale între lucrarea
proprie a lui Dumnezeu și cea a omului. În plus, amploarea lucrării săvârșite de
Sfântul Duh asupra subiecţilor lucrării, cu identități diferite, variază. Acestea sunt
principiile și sfera lucrării Sfântului Duh.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvintele lui Dumnezeu întrupat iniţiază o nouă epocă, îndrumă întreaga

omenire, dezvăluie mistere şi îi arată omului direcţia înainte într-o nouă epocă.
Luminarea obţinută de om este doar practică sau cunoaştere simplă. Aceasta nu
poate îndruma întreaga omenire într-o nouă epocă sau dezvălui misterul lui
Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu, la urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om.
Dumnezeu are esenţa lui Dumnezeu iar omul are esenţa omului.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea lui Dumnezeu întrupat începe o nouă eră, iar cei care continuă lucrarea

291
Sa sunt oamenii care sunt folosiți de către El. Lucrarea făcută de către om este în
întregime în lucrarea de slujire a lui Dumnezeu în trup și este incapabilă să
depășească această sferă. Dacă Dumnezeu întrupat nu vine să-Și facă lucrarea,
omul nu este capabil să aducă vechea epocă la un sfârșit și nu poate să ghideze o
nouă eră. Lucrarea făcută de către om este numai în limitele datoriei sale, care este
omenește posibilă, și nu reprezintă lucrarea lui Dumnezeu. Doar Dumnezeul întrupat
poate veni și completa lucrarea pe care El ar trebui s-o facă și, în afară de El, nimeni
nu poate face această lucrare în numele Său. Bineînțeles, ceea ce spun este cu
privire la lucrarea de întrupare.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeul întrupat este diferit în mod substanțial de oamenii folosiți de

Dumnezeu. Dumnezeul întrupat poate să facă lucrarea divinității, în timp ce oamenii
folosiți de Dumnezeu nu pot. La începutul fiecărei epoci, Duhul lui Dumnezeu
vorbește în mod personal pentru a lansa noua epocă și a-l aduce pe om la un început
nou de drum. Când a terminat de vorbit, aceasta înseamnă că lucrarea lui Dumnezeu
în divinitatea Sa a luat sfârșit. După aceea, toți oamenii se lasă călăuziți de cei folosiți
de Dumnezeu pentru a intra în experiența lor de viață.
Fragment din „Diferența esențială dintre Dumnezeul întrupat și oamenii folosiți de Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea pe care o face Dumnezeu Însuşi este în întregime lucrarea pe care

intenţionează să o facă în planul Său de gestionare (planul mântuirii) şi are legătură
cu marea gestionare. Lucrarea făcută de oameni (adică de oamenii folosiţi de Duhul
Sfânt) constă în alimentarea experienţelor lor individuale. Constă în găsirea unei
noi căi de experienţă dincolo de cea umblată de aceia dinainte şi în îndrumarea
fraţilor şi a surorilor lor sub îndrumarea Duhului Sfânt. Ceea ce oferă aceşti oameni
este experienţa lor individuală sau scrierile duhovniceşti ale oamenilor spirituali. Cu
toate că aceşti oameni sunt folosiţi de Duhul Sfânt, lucrarea pe care o fac nu are
legătură cu marea lucrare de gestionare în planul de şase mii de ani. Ei sunt doar
oameni care au fost ridicaţi de Duhul Sfânt în perioade diferite pentru a conduce

292
oamenii în curentul Duhului Sfânt, până când funcţiile pe care pot să le
îndeplinească se vor încheia sau până la sfârşitul vieţii lor. Lucrarea pe care o fac
ei este doar de a pregăti o cale potrivită pentru Dumnezeu Însuşi sau de a continua
un anumit aspect al gestiunii lui Dumnezeu Însuşi pe pământ. În sine, aceşti oameni
nu sunt în stare să facă o lucrare mai importantă în gestionarea Lui, şi nici nu pot
să deschidă noi căi, cu atât mai puţin poate oricare dintre ei să încheie toată
lucrarea lui Dumnezeu din epoca precedentă. Prin urmare, lucrarea pe care o fac
ei reprezintă doar o fiinţă creată care îşi îndeplineşte rolul, şi nu-L poate reprezenta
pe Dumnezeu Însuşi înfăptuindu-Şi lucrarea de slujire. Acest lucru se întâmplă
deoarece lucrarea pe care o fac ei e diferită de cea făcută de Dumnezeu Însuşi.
Lucrarea de a vesti o nouă epocă nu este ceva care poate fi făcut de om, în locul
lui Dumnezeu. Nu poate fi făcută de nimeni altcineva decât de Dumnezeu Însuşi.
Toată lucrarea făcută de om constă în îndeplinirea propriei datorii ca fiinţă creată şi
este făcută atunci când e mişcat sau luminat de Duhul Sfânt. Călăuzirea pe care o
oferă aceşti oameni constă în întregime în a-i arăta omului calea practicii în viaţa
de zi cu zi şi cum ar trebui să se poarte în armonie cu voia lui Dumnezeu. Lucrarea
omului nici nu implică gestionarea lui Dumnezeu, şi nici nu reprezintă lucrarea
Duhului. De exemplu, lucrarea lui Witness Lee şi a lui Watchman Nee a fost de a
arăta calea. Fie calea veche sau nouă, lucrarea s-a bazat pe principiul de a rămâne
în cadrul Bibliei. Fie că trebuia să restaureze biserica locală sau să o construiască,
lucrarea lor a avut de-a face cu înfiinţarea de biserici. Lucrarea pe care au făcut-o
a continuat-o pe cea pe care Isus şi apostolii Săi au lăsat-o neterminată sau pe care
nu au continuat să o dezvolte în Epoca Harului. Ceea ce au făcut în lucrarea lor a
fost să restabilească ceea ce Isus le ceruse, în lucrarea Lui timpurie, generaţiilor
care au venit după El, cum ar fi să-şi acopere capetele, să primească botezul, să
frângă pâinea sau să bea vin. S-ar putea spune că lucrarea lor a fost să respecte
Biblia şi să caute căi în Biblie. Ei nu au făcut niciun fel de noi progrese. Prin urmare,
în lucrarea lor se pot vedea doar descoperirea de noi căi în cadrul Bibliei, cât şi
practici mai bune şi mai realiste. Însă, în lucrarea lor nu se poate găsi voia actuală
a lui Dumnezeu, cu atât mai puţin noua lucrare pe care plănuieşte să o facă
Dumnezeu în zilele de pe urmă. Aceasta este deoarece calea pe care au umblat
era încă una veche; nu a existat nicio reînnoire, niciun progres. Ei au continuat să

293
se țină de faptul răstignirii lui Isus, să respecte practica de a le cere oamenilor să se
căiască şi să-şi mărturisească păcatele, să rămână credincioşi zicalelor cum că acela
care îndură până la final va fi mântuit şi că bărbatul este capul femeii şi că femeia
trebuie să-şi asculte soţul şi, chiar mai mult, au continuat să se țină de concepţia
tradiţională că surorile nu pot să predice, ci doar să fie ascultătoare. Dacă un astfel
de stil de conducere ar fi continuat să fie respectat, Duhul Sfânt nu ar fi fost niciodată
în stare să îndeplinească o nouă lucrare, să-i elibereze pe oameni de doctrine sau
să-i conducă într-un ţinut al libertăţii şi frumuseţii. Prin urmare, această etapă a
lucrării, care schimbă epoca, trebuie să fie făcută şi rostită de Dumnezeu Însuşi; altfel,
niciun om nu poate face lucrul acesta în locul Lui. Până acum, toată lucrarea Duhului
Sfânt din afara acestui curent a stagnat şi cei care au fost folosiţi de Duhul Sfânt au
devenit confuzi. Aşadar, de vreme ce lucrarea oamenilor folosită de Duhul Sfânt nu
seamănă cu lucrarea făcută de Dumnezeu Însuşi, identităţile lor şi supuşii în numele
cărora acţionează sunt, de asemenea, altfel. Acest lucru se întâmplă deoarece
lucrarea pe care intenţionează să o facă Duhul Sfânt este diferită şi, în acest sens,
acelora care lucrează la fel li se acordă identităţi şi statute diferite. Oamenii folosiţi
de Duhul Sfânt pot, de asemenea, să facă o lucrare care este nouă şi, de asemenea,
să elimine o anumită lucrare din epoca anterioară, dar ceea ce fac ei nu poate să
exprime firea şi voia lui Dumnezeu în noua epocă. Lucrează numai pentru a aboli
lucrarea din epoca anterioară, şi nu pentru a face o nouă lucrare cu scopul de a
reprezenta direct firea lui Dumnezeu Însuşi. Astfel, indiferent de cât de multe practici
învechite abolesc sau de câte noi practici introduc, ei tot reprezintă omul şi fiinţele
create. Pe de altă parte, când Dumnezeu Însuşi lucrează, nu declară deschis
abolirea practicilor din vechea epocă şi nu declară direct începutul unei noi epoci. El
este direct şi simplu în lucrarea Lui. Este sincer în săvârşirea lucrării pe care o
intenţionează; adică, exprimă direct lucrarea pe care a înfăptuit-o, Îşi face nemijlocit
lucrarea, aşa cum a intenţionat de la început, exprimându-Şi fiinţa şi firea. După cum
o vede omul, firea şi, de asemenea, lucrarea Lui sunt diferite de cele din epocile
trecute. Cu toate acestea, din perspectiva lui Dumnezeu Însuşi, aceasta este doar o
continuare şi o ulterioară dezvoltare a lucrării Sale. Atunci când Dumnezeu Însuşi
lucrează, Îşi exprimă cuvântul şi aduce noua lucrare în mod direct. Spre deosebire,
când omul lucrează, o face prin deliberare şi cercetare sau este o extindere a

294
cunoştinţelor şi sistematizare a practicii bazate pe lucrarea altora. Adică, esenţa
lucrării făcute de om este de a urma o ordine stabilită şi de a „umbla pe vechi căi în
pantofi noi.” Aceasta înseamnă că până şi calea umblată de oamenii folosiţi de Duhul
Sfânt se bazează pe cea deschisă de Dumnezeu Însuşi. Aşadar, la urma urmelor,
omul este tot om, iar Dumnezeu este tot Dumnezeu.
Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvintele și lucrarea profeților și ale celor folosiți de Duhul Sfânt înfăptuiau toate
îndatorirea omului, îndeplinindu-i funcţia în calitate de ființă creată şi făcând ceea ce
omul ar trebui să facă. Cu toate acestea, cuvintele și lucrarea Dumnezeului întrupat
erau pentru a îndeplini lucrarea de slujire. Deși forma Sa exterioară era cea a unei
fiinţe create, lucrarea Sa nu era pentru a-I îndeplini funcţia, ci lucrarea Sa de slujire.
Termenul „datorie” este utilizat cu privire la fiinţele create, în timp ce „lucrarea de
slujire” este utilizat cu privire la trupul Dumnezeului întrupat. Este o diferență
esențială între cele două, ele nefiind interschimbabile. Lucrarea omului constă doar
în îndeplinirea datoriei sale, în timp ce lucrarea lui Dumnezeu este gestionarea și
împlinirea lucrării Sale de slujire. Prin urmare, deși mulți apostoli au fost folosiți de
Duhul Sfânt și mulți profeți au fost plini de Duh Sfânt, lucrarea și cuvintele lor erau
doar pentru împlinirea datoriei lor în calitate de fiinţe create. Chiar dacă profețiile lor
ar putea fi mai importante decât modul de viață despre care a vorbit Dumnezeul
întrupat și chiar dacă umanitatea lor a fost mai transcendentă decât cea a
Dumnezeului întrupat, ei tot își îndeplineau doar datoria lor și nu-și împlineau
lucrarea lor de slujire. Datoria omului se referă la funcţia omului și este ceva realizabil
pentru om. Cu toate acestea, lucrarea de slujire îndeplinită de Dumnezeul întrupat
are legătură cu gestionarea Sa și acest lucru este irealizabil pentru om. Dacă
Dumnezeul întrupat vorbeşte, lucrează sau face minuni, întreprinde o lucrare
măreață în cadrul gestionării Sale și o astfel de lucrare nu poate fi întreprinsă de om,
în locul Lui. Lucrarea omului este doar de a-şi împlini datoria, în calitate de ființă
creată, într-o anumită etapă a lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Fără
gestionarea lui Dumnezeu, adică, dacă lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat s-
ar fi pierdut, la fel s-ar pierde atunci și datoria unei fiinţe create. Lucrarea lui
Dumnezeu în îndeplinirea lucrării Sale de slujire constă în gestionarea omului, în timp

295
ce omul, prin întreprinderea îndatoririi sale, își îndeplinește propriile obligații de-a
satisface cererile Creatorului și nu poate fi considerat în niciun caz ca împlinind
lucrarea cuiva de mântuire. Pentru esența inerentă a lui Dumnezeu, adică, a Duhului
Său, lucrarea lui Dumnezeu este gestionarea Lui, dar pentru Dumnezeul întrupat,
care poartă înfățișarea exterioară a unei ființe create, lucrarea Sa este îndeplinirea
lucrării Sale de slujire. Orice lucrare pe care El o face este pentru îndeplinirea lucrării
Sale de slujire și tot ceea ce poate omul să facă e să dea tot ce are mai bun în el în
cadrul gestionării Lui și sub conducerea Lui.
Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului”

în Cuvântul Se arată în trup

De ce au rostit Ioan, Petru și Pavel multe cuvinte – la fel ca Isus – și totuși, nu

au avut aceeași identitate cu cea a lui Isus? În cea mai mare parte, pentru că lucrarea
pe care o săvârșeau ei era diferită. Isus reprezenta Duhul lui Dumnezeu și era Duhul
lui Dumnezeu care lucra direct. El a săvârșit lucrarea epocii noi, lucrare pe care
nimeni nu o săvârșise înaintea Lui. A deschis o cale nouă, L-a reprezentat pe Iahve
și L-a reprezentat pe Dumnezeu Însuși. În timp ce Petru, Pavel și David, indiferent
cum au fost numiți, au reprezentat doar identitatea unei creaturi a lui Dumnezeu și
au fost trimiși de Isus sau Iahve. Deci, indiferent câtă lucrare au săvârșit ei, indiferent
cât de mari au fost minunile pe care le-au săvârșit, erau, totuși, doar niște creaturi
ale lui Dumnezeu, incapabile să reprezinte Duhul lui Dumnezeu. Ei au lucrat în
numele lui Dumnezeu, sau după ce au fost trimiși de Dumnezeu; mai mult, au lucrat
în epocile începute de Isus sau Iahve, iar lucrarea lor nu a fost separată. Ei au fost,
la urma-urmei, doar niște creaturi ale lui Dumnezeu.
Fragment din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Care exact a fost diferenţa dintre lucrarea făcută de Isus şi cea făcută de Ioan?
Faptul că Ioan a fost cel care a pregătit calea pentru Isus a fost singurul motiv? Sau
deoarece lucrul acesta fusese predestinat de Dumnezeu? Cu toate că Ioan a spus,
de asemenea, „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape,” şi că şi el a
predicat Evanghelia Împărăţiei cerurilor, lucrarea lui nu a fost dezvoltată în continuare
şi a constituit doar un început. În schimb, Isus a inaugurat o nouă epocă şi a încheiat-

296
o pe cea veche, dar a şi împlinit legea Vechiului Testament. Lucrarea pe care a făcut-
o El a fost mai mare decât cea a lui Ioan şi, mai mult, El a venit să răscumpere toată
omenirea – a dus la capăt acea etapă a lucrării. În ceea ce-l priveşte pe Ioan, el doar
a pregătit calea. Cu toate că lucrarea lui a fost importantă, că a vorbit mult şi acei
discipoli care l-au urmat au fost numeroşi, lucrarea sa nu a făcut decât să aducă
omului un nou început. De la el, omul nu a primit niciodată viaţă, calea sau adevăruri
mai profunde, şi nici nu a dobândit prin el o înţelegere a vrerii lui Dumnezeu. Ioan a
fost un mare profet (Ilie), care a pus noi baze pentru lucrarea lui Isus şi i-a pregătit
pe cei aleşi; el a fost înainte-mergătorul Epocii Harului. Astfel de chestiuni nu pot fi
desluşite pur şi simplu prin observarea aparenţelor umane normale proprii. Cu atât
mai mult cu cât Ioan a făcut o lucrare destul de însemnată şi, în plus, a fost promis
de Duhul Sfânt, iar lucrarea i-a fost sprijinită de Duhul Sfânt. Astfel, doar prin lucrarea
pe care o fac poate cineva să le deosebească identităţile, căci nu există nicio
modalitate de a-ți da seama de esenţa unui om după înfăţişarea sa exterioară, şi nici
omul nu are cum să afle care este mărturia Duhului Sfânt. Lucrarea făcută de Ioan şi
cea făcută de Isus nu erau asemănătoare şi aveau naturi diferite. Din aceasta
stabileşte cineva dacă el este sau nu Dumnezeu. Lucrarea lui Isus a fost de a iniţia,
a continua, a încheia şi a duce la îndeplinire. El a făcut toţi paşii aceştia, în timp ce
lucrarea lui Ioan nu a fost decât de a crea un început. La început, Isus a răspândit
Evanghelia şi a predicat calea pocăinţei şi, apoi, a continuat botezând oamenii, să-i
vindece pe bolnavi şi să alunge demonii. În final, El a răscumpărat omenirea din
păcat şi Şi-a încheiat lucrarea pentru toată epoca. De asemenea, a umblat peste tot,
predicând omului şi răspândind Evanghelia Împărăţiei cerurilor. În privinţa aceasta,
El şi Ioan au semănat, diferenţa fiind că Isus a vestit o nouă epocă şi a adus omului
Epoca Harului. Din gura Lui s-au auzit cuvintele despre ce ar trebui să practice omul
şi calea pe care ar trebui să o urmeze în Epoca Harului şi, în cele din urmă, El a
terminat lucrarea de răscumpărare. Ioan nu ar fi putut niciodată să îndeplinească
lucrarea aceasta. Aşa că Isus a făcut lucrarea lui Dumnezeu Însuşi şi El este Cel
care e Dumnezeu Însuşi şi-L reprezintă direct pe Dumnezeu.
Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea din curentul Duhului Sfânt, indiferent dacă este propria lucrare a lui

297
Dumnezeu sau lucrarea oamenilor folosiți, este lucrarea Duhului Sfânt. Esența lui
Dumnezeu Însuși este Duhul, care poate fi numit Duhul Sfânt sau Duhul intensificat
de șapte ori. În linii mari, Ei sunt Duhul lui Dumnezeu. Doar că Duhul lui Dumnezeu
este numit diferit de-a lungul diferitelor ere. Dar esența Lor este aceeași. Drept
urmare, lucrarea lui Dumnezeu Însuși este lucrarea Duhului Sfânt; lucrarea
Dumnezeului întrupat nu este altceva decât lucrarea Duhului Sfânt. Lucrarea
oamenilor folosiți este, de asemenea, lucrarea Duhului Sfânt. Doar că lucrarea lui
Dumnezeu este expresia completă a Duhului Sfânt și nu există nicio diferență, în
timp ce lucrarea oamenilor folosiți este amestecată cu multe lucruri umane și nu
reprezintă expresia directă a Sfântului Duh, cu atât mai puțin expresia completă.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Ceea ce exprimă Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu Însuși este, iar aceasta
este de neatins pentru om, adică dincolo de gândirea omului. El Își exprimă lucrarea
de a conduce omenirea, iar acest lucru nu este relevant pentru detaliile experienței
umane, ci, în schimb, are legătură cu propria Lui coordonare. Omul își exprimă
experiența în timp ce Dumnezeu Îşi exprimă ființa – această ființă este natura Lui
inerentă și este inaccesibilă omului. Experiența omului este ceea ce vede și
cunoștințele dobândite în baza exprimării lui Dumnezeu a ființei Sale. Asemenea
capacitate de a vedea și de a cunoaște se numește ființa omului. […] Ceea ce spun
oamenii sunt lucruri pe care ei le-au experimentat. Este ceea ce ei au văzut, ceea ce
mințile lor pot înţelege și ceea ce simțurile lor pot simți. Aceasta este ceea ce pot
comunica ei. Cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat sunt expresia directă a Duhului
și exprimă lucrarea care a fost săvârșită de Duh. Trupul nu a experimentat-o sau
văzut-o, dar tot exprimă ființa Sa, deoarece esenţa trupului este Duhul, iar El exprimă
lucrarea Duhului. Chiar dacă trupul nu o poate atinge, aceasta reprezintă lucrarea
săvârșită deja de Duh. După întrupare, prin expresia trupului, El le permite oamenilor
să cunoască ființa lui Dumnezeu și le permite oamenilor să vadă firea lui Dumnezeu
și lucrarea pe care El a săvârșit-o. Lucrarea omului le permite oamenilor să fie mai
conștienți de locul în care ar trebui să intre și ce ar trebui să înțeleagă; acest lucru
implică ghidarea oamenilor către înțelegerea și experimentarea adevărului. Lucrarea
omului este pentru a sprijini oamenii; lucrarea lui Dumnezeu este de a deschide căi

298
noi și ere noi pentru umanitate și de a revela oamenilor lucruri care nu sunt cunoscute
de muritori, de a le permite să Îi cunoască firea. Lucrarea lui Dumnezeu este de a
conduce toată omenirea.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Trebuie să știți cum să diferențiați lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea omului. Ce

poți vedea din lucrarea omului? Există multe elemente ale experienței omului în
lucrarea omului; ceea ce exprimă omul este ceea ce este el. Lucrarea lui Dumnezeu,
de asemenea, exprimă ce este El; dar ceea ce este El e diferit de ceea ce este omul.
Ceea ce este omul e reprezentativ pentru experiența și viața lui (ceea ce omul
experimentează sau întâlnește în viața lui sau filosofiile de viață pe care le are), iar
oamenii care trăiesc în medii diferite exprimă ființe diferite. Indiferent dacă ai sau nu
experiențe sociale, iar ceea ce trăiești și experimentezi de fapt în familia ta poate fi
văzut în ceea ce exprimi, tu nu poți vedea din lucrarea Dumnezeului întrupat dacă El
are sau nu experiențe sociale. El cunoaște foarte bine esența omului, El poate revela
toate tipurile de practici legate de toate tipurile de persoane. El se pricepe și mai bine
la revelarea firii corupte a omului și a comportamentelor răzvrătite. El nu trăiește
printre oamenii lumii, dar El este conștient de natura muritorilor și de corupția
oamenilor lumii. Asta e ceea ce este El. Deși El nu are de-a face cu lumea, El
cunoaște regulile lumii, deoarece El înțelege complet natura umană. El știe despre
lucrarea Duhului pe care ochii omului nu o pot vedea și pe care urechile omului nu o
pot auzi, atât pe cea de azi, cât și pe cea din trecut. Aceasta include înțelepciunea
care nu este o filosofie de viață și mirarea că oamenilor le este greu să o înțeleagă.
Aceasta e ceea ce este El, care a fost dezvăluit oamenilor și, de asemenea, ascuns
de oameni. Ceea ce exprimă El nu este ceea ce reprezintă o persoană extraordinară,
ci atributele inerente și ființa Duhului. El nu călătorește în jurul lumii, dar știe totul
despre aceasta. El contactează „antropoizii” care nu au cunoștințe sau înțelegere,
dar El exprimă cuvinte care sunt mai mărețe decât cunoașterea și deasupra celor
mai mari oameni. El trăiește într-un grup de oameni obtuzi și amorțiți care nu au
umanitate și care nu înțeleg convențiile umane și viața, dar El poate cere omenirii să
trăiască umanitatea normală și, în același timp, să dezvăluie baza și umanitatea
inferioară a omenirii. Acestea toate sunt ceea ce este El, mai măreț decât este orice

299
persoană în carne și oase. Pentru El, nu este necesar să experimenteze o viață
socială complicată, greoaie și sordidă pentru a săvârși lucrarea pe care trebuie să
o săvârșească și să dezvăluie complet esența coruptă a omenirii. Viața socială
sordidă nu edifică trupul Său. Lucrarea și cuvintele Lui dezvăluie doar nesupunerea
omului și nu îi oferă omului experiența și lecțiile pentru a face față lumii. El nu trebuie
să cerceteze societatea sau familia omului atunci când îi oferă omului viață.
Expunerea și judecarea omului nu sunt o expresie a experienței trupului Lui; ci sunt
pentru a dezvălui caracterul nedrept al omului după ce a știut multă vreme despre
nesupunerea omului și corupția detestată a omenirii. Lucrarea pe care El o
săvârșește este de a dezvălui omului firea Lui și de a-Şi exprima ființa. Doar El poate
face această lucrare, nu este ceva ce poate fi săvârşit de o persoană în carne și oase.
În ceea ce privește lucrarea Lui, omul nu poate distinge ce tip de persoană este El.
De asemenea, omul nu e capabil să Îl clasifice pe El ca ființă creată în baza lucrării
Lui. Ceea ce este El Îl face imposibil de clasificat drept o persoană creată. Omul Îl
poate considera doar drept o persoană non-umană, dar nu știe în ce categorie să Îl
includă, astfel că omul este silit să Îl încadreze în categoria lui Dumnezeu. Nu este
complet nerezonabil ca omul să facă asta, deoarece El a lucrat mult în rândul
oamenilor, fapt pe care omul nu este capabil să îl săvârșească.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea omului are o anumită anvergură și limitări. O persoană poate doar

săvârși lucrarea unei anumite etape și nu poate săvârși lucrarea întregii ere – altfel,
ar conduce oamenii către reguli. Lucrarea omului poate fi aplicabilă doar unui anumit
interval sau unei anumite etape. Acest lucru se întâmplă deoarece experiența omului
are o anumită sferă. Nimeni nu poate compara lucrarea omului cu lucrarea lui
Dumnezeu. Căile de practică ale omului și cunoștințele lui referitoare la adevăr sunt
toate aplicabile într-o anumită sferă. Nu se poate spune că drumul pe care omul
pășește este în totalitate dorința Duhului Sfânt, deoarece omul poate doar să fie
luminat de Duhul Sfânt și nu poate fi umplut complet de Duhul Sfânt. Lucrurile pe
care omul le poate experimenta sunt incluse toate în sfera umanității normale și nu
pot depăși şirul de gânduri din mintea umană obişnuită. Toți cei cu exprimare practică
experimentează doar în această sferă. Atunci când ei experimentează adevărul, este

300
mereu o experiență a vieții umane obişnuite sub luminarea Duhului Sfânt, nu
experimentarea într-un mod care să devieze de la viaţa umană normală. Ei
experimentează adevărul fiind luminați de Duhul Sfânt pe baza trăirii vieții lor umane.
Mai mult decât atât, acest adevăr diferă de la om la om, iar profunzimea sa este
legată de starea omului. Se poate spune doar că acea cale pe care merg ei este
viața umană normală a unui om care urmărește adevărul și calea parcursă de un om
normal care este luminat de Duhul Sfânt. Nu poți spune că acea cale pe care calcă
este calea parcursă de Duhul Sfânt. În experiența umană normală, deoarece oamenii
care urmează adevărul nu sunt la fel, nici lucrarea Duhului Sfânt nu este la fel. În
plus, deoarece mediile pe care ei le experimentează și gama lor de experiențe nu
sunt la fel, din cauza amestecului minții și gândurilor lor, experiența lor este
amestecată în proporții diferite. Fiecare persoană înțelege un adevăr în funcție de
natura sa individuală diferită. Înțelegerea lor a sensului real al adevărului nu este
completă și reprezintă doar unul sau câteva aspecte ale acestuia. Sfera
experimentării adevărului de către om se bazează mereu pe condițiile diferite ale
indivizilor și, astfel, nu este la fel. În acest mod, cunoștințele exprimate asupra
aceluiași adevăr de către oameni diferiți nu sunt aceleași. Cu alte cuvinte, experiența
omului are întotdeauna limitări și nu poate reprezenta complet voința Duhului Sfânt,
iar lucrarea omului nu poate fi percepută drept lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă
ceea ce este exprimat de om corespunde foarte mult cu voința lui Dumnezeu, chiar
dacă experiența omului este foarte aproape de lucrarea de desăvârşire care urmează
să fie săvârșită de Duhul Sfânt. Omul nu poate fi decât slujitorul lui Dumnezeu și să
săvârșească lucrarea pe care Dumnezeu i-o încredinţează. Omul poate exprima
cunoștințele doar sub luminarea Duhului Sfânt și a adevărurilor dobândite din
experiențele sale personale. Omul nu este calificat și nu are condițiile pentru a fi
emisarul Duhului Sfânt. El nu are dreptul de a spune că lucrarea omului este lucrarea
lui Dumnezeu. Omul are principiile lucrării omului și toți oamenii au experiențe diferite
și condiții care variază. Lucrarea omului include toate experiențele lui sub luminarea
Duhului Sfânt. Aceste experiențe pot doar să reprezinte ființa omului și nu reprezintă
ființa lui Dumnezeu sau voința Duhului Sfânt. Prin urmare, nu se poate spune că
acea cale parcursă de om este calea parcursă de către Duhul Sfânt, deoarece
lucrarea omului nu poate reprezenta lucrarea lui Dumnezeu, iar lucrarea omului și

301
experiența lui nu sunt voința completă a Duhului Sfânt.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea omului este predispusă a se încadra într-o regulă, iar metoda lui de
lucru este ușor limitată la un domeniu de aplicabilitate și nu poate conduce oamenii
către o cale liberă. Majoritatea adepților trăiesc într-o sferă limitată, iar modul lor de
a experimenta este, de asemenea, limitat la această sferă. Experiența omului este
întotdeauna limitată; metoda lucrării lui este, de asemenea, limitată la câteva tipuri și
nu poate fi comparată cu lucrarea Duhului Sfânt sau cu lucrarea lui Dumnezeu Însuși
– acest lucru se întâmplă deoarece experiența omului, în cele din urmă, este limitată.
Cu toate acestea, Dumnezeu Își săvârșește lucrarea și nu există reguli pentru
aceasta; indiferent de cum este săvârșită, nu este limitată la o singură cale. Nu există
niciun fel de reguli în lucrarea lui Dumnezeu, toată lucrarea Lui este săvârșită liber.
Indiferent de cât timp petrece omul urmându-L pe El, nu poate rezuma nicio lege a
metodelor lucrării Lui. Deși lucrarea Lui are principii ferme, este săvârşită mereu în
feluri noi și are întotdeauna evoluții noi, care sunt inaccesibile omului. Într-un anumit
interval, Dumnezeu ar putea avea diferite tipuri de lucrări și moduri diferite de a
conduce, ceea ce le permite oamenilor să aibă mereu intrări și schimbări noi. Nu poți
afla legile lucrării Lui, deoarece El lucrează mereu în moduri noi. Doar așa pot adepții
lui Dumnezeu să nu cadă pradă regulilor. Lucrarea lui Dumnezeu Însuși evită
întotdeauna noțiunile oamenilor și le contracarează. Doar aceia care Îl caută și Îl
urmează pe El cu inima curată pot avea firile transformate și pot trăi liber, fără a fi
supuși regulilor sau înfrânaţi de vreo noțiune religioasă. Solicitările pe care lucrarea
omului le are de la ceilalți sunt bazate pe propria lui experiență și pe ceea ce el însuși
poate înfăptui. Standardul acestor cerințe este limitat la o anumită sferă, iar metodele
de practică sunt, de asemenea, foarte limitate. Astfel, adepții trăiesc inconștient în
cadrul acestei sfere limitate; şi, pe măsură ce timpul trece, acestea devin reguli și
ritualuri.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește nu reprezintă experiența trupului Lui;

lucrarea pe care omul o săvârșește reprezintă experiența omului. Toată lumea

302
vorbește despre experiența personală. Dumnezeu poate exprima direct adevărul, în
timp ce omul poate exprima doar experiența corespondentă după experimentarea
adevărului. Lucrarea lui Dumnezeu nu are reguli și nu este supusă restricţiilor
temporale sau geografice. El poate exprima ce este El oricând, oriunde. El lucrează
după cum dorește. Lucrarea omului are condiții și context; altfel, el nu este capabil
să lucreze și nu este capabil să-și exprime cunoștințele cu privire la Dumnezeu sau
experiența lui referitoare la adevăr. Trebuie doar să compari diferențele dintre
acestea pentru a putea să-ţi dai seama dacă este lucrarea lui Dumnezeu sau lucrarea
omului. Dacă nu există nicio lucrare săvârșită de Dumnezeu Însuși și există doar
lucrarea omului, vei ști pur și simplu că învățăturile oamenilor sunt mari, peste
capacitățile celorlalți; tonul vocii lor, principiile în modul de gestionare a lucrurilor și
experiența lor și maniera constantă de a lucra sunt inaccesibile altora. Voi toți îi
admirați pe acești oameni cu umanitate superioară, dar nu puteți vedea din lucrarea
și cuvintele lui Dumnezeu cât de mare este umanitatea Lui. În schimb, El este
obișnuit, iar atunci când lucrează, El este normal și real, dar și nemărginit pentru
muritori, ceea ce îi face pe oameni să simtă un fel de venerație pentru El. Poate că
experiența unei persoane în lucrarea sa este destul de mare sau imaginația și
raționamentul acesteia sunt deosebit de dezvoltate, iar umanitatea sa este bună în
special; acestea pot atrage doar admirația oamenilor, dar nu vor stârni venerație și
teamă. Toţi oamenii îi admiră pe aceia care au capacitatea de a lucra și care au o
experiență deosebit de profundă și pot practica adevărul, dar ei nu pot stârni
venerație, doar admirație și invidie. Dar oamenii care au experimentat lucrarea lui
Dumnezeu nu Îl admiră pe Dumnezeu, în schimb, ei simt că lucrarea Lui este
inaccesibilă omului și este de nepătruns pentru om şi că este proaspătă și minunată.
Când oamenii experimentează lucrarea lui Dumnezeu, primele lor cunoștințe despre
El sunt că El este de nepătruns, înțelept și minunat și Îl venerează inconștient și simt
misterul lucrării pe care o săvârșește El, care este inaccesibilă minții omului. Oamenii
își doresc doar să fie capabili să-I îndeplinească cerințele, să-I satisfacă dorințele; ei
nu își doresc să Îl depășească, deoarece lucrarea pe care El o săvârșește depășește
gândirea și imaginația omului și nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Nici măcar
omul însuși nu își cunoaște imperfecțiunile, în timp ce El a deschis o cale nouă și a
venit pentru a-l aduce pe om într-o lume mai nouă și mai frumoasă, astfel încât

303
omenirea să facă un progres nou și să aibă un început nou. Ceea ce simte omul
pentru El nu este admirație sau, mai degrabă, nu este numai admirație. Experiența
lor cea mai profundă este venerație și dragoste, sentimentul lor este acela că
Dumnezeu este cu adevărat minunat. El săvârșește lucrarea pe care omul este
incapabil să o săvârșească, El spune lucrurile pe care omul este incapabil să le
spună. Oamenii care au experimentat lucrarea Lui experimentează întotdeauna un
sentiment indescriptibil. Oamenii cu experiențe mai profunde Îl iubesc în mod
deosebit pe Dumnezeu. Ei simt întotdeauna frumusețea Lui, simt că lucrarea Lui este
atât de înțeleaptă, de minunată, iar acest lucru generează o putere infinită asupra lor.
Nu este teamă sau iubire ocazională și respect, ci un sentiment profund al
compasiunii și toleranței lui Dumnezeu față de om. Totuși, persoanele care au
experimentat mustrarea și judecata Lui simt că El este maiestuos și de neofensat.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă omul ar trebui să facă această lucrare, atunci aceasta ar fi prea limitată: l-
ar duce pe om până la un anumit punct, dar nu ar putea să îl conducă pe om până
la destinația eternă. Omul nu poate să decidă destinul omului, și mai mult decât atât,
nu poate să asigure perspectivele omului și destinația sa viitoare. Cu toate acestea,
lucrarea făcută de Dumnezeu este diferită. Dat fiind că El l-a creat pe om, El îl
conduce; dat fiind că El îl mântuiește pe om, El îl va salva în mod desăvârșit și îl va
câștiga pe deplin; dat fiind că El îl conduce pe om, El îl va aduce la destinația
corespunzătoare; și dat fiind că El l-a creat și îl gestionează pe om, El trebuie să Își
asume responsabilitatea pentru soarta omului și pentru perspectivele sale. Aceasta
este lucrarea făcută de Creator.
Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație

minunată” în Cuvântul Se arată în trup

2. Care sunt diferențele dintre lucrarea celor folosiți de Dumnezeu și

lucrarea liderilor religioși?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Isus i-a zis: […] Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru şi pe această piatră Îmi voi
zidi Biserica, iar porţile Locuinţei Morţilor n-o vor birui. Îţi voi da cheile

304
Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei
dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri” (Matei 16:17-19).
„Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înşişi. Oare păstorii nu trebuie
să pască turma? Totuşi voi aţi mâncat grăsimea, v-aţi îmbrăcat cu lâna, aţi tăiat
ce era gras, dar turma nu aţi păscut-o! Oile slăbite nu le-aţi întărit, pe cea
bolnavă nu aţi vindecat-o, pe cea rănită nu aţi legat-o, pe cea izgonită nu aţi
adus-o înapoi, iar pe cea pierdută nu aţi căutat-o. Dimpotrivă, le-aţi condus prin
forţă şi asprime. Astfel, din lipsă de păstor, ele au fost împrăştiate şi,
împrăştiate fiind, au ajuns hrană pentru toate fiarele câmpului. Turma Mea
rătăceşte pe toţi munţii, pe orice deal înalt. Turma Mea este împrăştiată pe toată
suprafaţa ţării şi nimeni nu o caută, nici nu se uită după ea” (Ezechiel 34:2-6).
„Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor
în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să
intre! (Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor
şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult
mai mare.) Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi
uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două
ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi!” (Matei 23:13-15).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Lucrarea făcută de cel pe care Dumnezeu îl folosește are în vedere conlucrarea
cu Hristos sau cu Duhul Sfânt. Acest om pe care Dumnezeu l-a chemat din rândul
oamenilor pentru a-i călăuzi pe toți aleșii lui Dumnezeu și Dumnezeu îl cheamă să
facă și lucrarea de cooperare umană. Printr-un astfel de om, care poate face lucrarea
de cooperare umană, se pot înfăptui mai multe dintre lucrurile pe care Dumnezeu le
pretinde de la om, precum și lucrarea pe care Duhul Sfânt trebuie să o facă în rândul
oamenilor. Altfel spus, scopul în care Dumnezeu îl folosește pe acest om este ca toți
cei care Îl urmează pe Dumnezeu să poată înțelege mai bine voia lui Dumnezeu și
să poată îndeplini mai multe din cerințele lui Dumnezeu. Deoarece oamenii sunt
incapabili de a înțelege direct cuvintele lui Dumnezeu sau voia lui Dumnezeu,
Dumnezeu a chemat pe cineva care este folosit să facă o astfel de lucrare. Această
persoană folosită de Dumnezeu poate fi descrisă drept un intermediar prin care

305
Dumnezeu îi călăuzește pe oameni, un „traducător” care comunică între Dumnezeu
și oameni. […] În ceea ce privește esența lucrării sale și contextul în care este folosit,
omul folosit de Dumnezeu este chemat de El, este pregătit de către Dumnezeu
pentru lucrarea lui Dumnezeu și cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Nicio
persoană nu ar putea vreodată să-l înlocuiască în lucrarea sa, iar cooperarea din
partea omului este necesară în lucrarea divină.
Fragment din „Cu privire la folosirea omului de către Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea din mintea omului este foarte ușor de realizat de către el. Pastorii și
liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru
a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi infectați
de darurile lor și vor fi influențați de ceea ce sunt ei. Ei se concentrează pe darurile,
abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri supranaturale și
multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine profunde sunt
inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările firii omului, ci mai degrabă se
concentrează asupra formării modului de a predica și asupra abilităților de lucru ale
oamenilor, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase bogate. Ei nu
se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului sau cât de mult înțeleg
oamenii adevărul. Ei nu se preocupă de esenţa omului, cu atât mai puțin încearcă să
cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu contracarează noțiunile
oamenilor și nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin nu le corectează lipsurile sau
corupția. Majoritatea oamenilor care îi urmează îi servesc prin darurile lor naturale,
iar ceea ce exprimă ei este cunoaștere și un adevăr religios neclar, care nu au
legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi ofere omului viață. De fapt,
esenţa lucrării lor este cultivarea talentului, educarea unei persoane care nu are
nimic într-un absolvent talentat al unui seminar care, mai târziu, va merge să lucreze
și să conducă.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale

personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice

306
lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și ești
în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta
slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba câtuși de
puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe Dumnezeu și
acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc înrădăcinată. Astfel,
vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu care se bazează în
principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din slujirea potrivită
propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este filozofia de viață a
omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor religioși. Dacă nu se
trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci vor deveni în cele din urmă hristoșii
mincinoși care se vor scula în zilele pe de urmă și vor fi înșelători de oameni. Hristoșii
mincinoși și înșelătorii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de
oameni. Dacă cei care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter
și acționează potrivit voinței lor proprii, atunci se află în pericol de a fi alungați în orice
clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență în slujba lui Dumnezeu ca
să câștige inimile altora, să le facă morală, plini de condescendență și să îi
îngrădească – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele
niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au
– acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui
Pavel, care fac uz de poziția lor ierarhică și își etalează calitățile. Dumnezeu nu va
desăvârși astfel de oameni. Acest fel de slujire interferează cu lucrarea lui Dumnezeu.
Fragment din „Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup

Uitați-vă bine la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine
și interpretează Biblia în afara contextului și potrivit cu propria lor imaginație. Toți se
bazează pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă ar fi incapabili de
a predica ceva, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere
și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să
folosească unele artificii. Le folosesc pentru a-i aduce pe oameni înaintea lor și a-i
înșela. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează
liderii. Dacă întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun:
„Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință”. Credința lor trebuie

307
să treacă prin filtrul unei ființe umane; nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au
devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru
acceptarea de către oameni a adevăratei căi?
Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu ai ascultat de El

niciodată sau nu ai acceptat toate cuvintele Lui, ci în schimb I-ai cerut lui Dumnezeu
să ți se supună ție și să acționeze conform concepțiilor tale, atunci tu ești cea mai
neascultătoare ființă și ești un necredincios. Cum poate o astfel de persoană să se
supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează concepțiilor
omului? Cea mai neascultătoare persoană este cea care Îl sfidează intenționat și se
opune lui Dumnezeu. El este dușmanul lui Dumnezeu și antihristul. O astfel de
persoană are în mod constant o atitudine ostilă față de noua lucrare a lui Dumnezeu,
nu a arătat niciodată cea mai mică intenție de a se supune și nu s-a arătat niciodată,
de bunăvoie, supus sau umil. El se înalță pe sine înaintea altora și nu se supune
niciodată față de nimeni. Înaintea lui Dumnezeu, el se consideră cel mai competent
în predicarea cuvântului și cel mai priceput în a modela pe alții. El nu renunță
niciodată la averile pe care le are deja, ci le consideră ca pe niște moșteniri de familie
pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosește pentru a ține
prelegeri și acelor nesăbuiți care îl idolatrizează pe el. Există într-adevăr câțiva
oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt „eroi neîmblânziți”, care,
generație după generație, fac popasuri în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că
predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după
generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor „sacră și inviolabilă”.
Nimeni nu îndrăznește să-i atingă și nici o singură persoană nu îndrăznește să le
reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic de-a
lungul timpului pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți. Această ceată de diavoli caută
să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe
în fața ochilor Mei?
Fragment din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

308
 Cei care citesc Biblia în bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul
nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe
Dumnezeu; mai mult, niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți
sunt oameni netrebnici, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe
Dumnezeu. Deși ei flutură numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se
denumesc credincioși ai lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau
sângele omului. Toți astfel de oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului,
demoni șefi care îi tulbură intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea
dreaptă, și obstacole în calea celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un
trup robust”, cum vor ști adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni
contra lui Dumnezeu? Cum vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un
scop anume, suflete ca să le devoreze?
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

3. Recunoașteți diferențele dintre Hristosul întrupat, falșii Hristoși și falșii

profeți
Versete din Biblie pentru referințe:
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. ” (Ioan 14:6).
„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le
spun nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările
Lui” (Ioan 14:10).
„Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).
„Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne
mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși” (Matei 24:24).
„Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului,
din gura fiarei şi din gura profetului fals. Acestea sunt duhuri de demoni, care
fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei
mari a Dumnezeului Atotputernic” (Apocalipsa 16:13-14).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El,

309
care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce
Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă şi,
de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să aducă
adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care nu
conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa
aceasta nu există nicio îndoială. Pentru a cerceta dacă este trupul întrupat al lui
Dumnezeu, omul trebuie să constate lucrul acesta după firea pe care o exprimă
El şi cuvintele pe care le spune. Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui
Dumnezeu şi dacă este sau nu adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi
astfel, pentru a stabili[a] dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se
acorde atenţie esenţei Lui (lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri)
mai degrabă decât aspectului exterior. Dacă omul Îi vede doar înfăţişarea
exterioară şi nu ţine seamă de esenţa Lui, atunci aceasta arată ignoranţa şi
naivitatea omului.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le
poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat
în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea
lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se
numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt
escroci. Adevăratul Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci
și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea
printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care
poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea
lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață. Mai
devreme sau mai târziu, cei care se dau drept Hristos vor cădea cu toții, pentru că,
deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel spun că
autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată și decisă de

Note de subsol:
a. În textul original se citeşte „cât despre”.

310
Dumnezeu Însuși.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul
lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această
diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea
Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui
nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale
normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși.
Fie umanitatea sau divinitatea Sa, ambele se supun voinței Tatălui ceresc. Esența
lui Hristos este Duhul, adică divinitatea. Prin urmare, esența Lui este cea a lui
Dumnezeu Însuși; această esență nu va întrerupe propria Sa lucrare și nu ar fi posibil
ca El să facă ceva care să distrugă lucrarea Sa, nici n-ar rosti vreodată cuvinte care
să fie împotriva voinței Lui proprii.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

în Cuvântul Se arată în trup

Chiar dacă Hristos Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși în trup și îndeplinește în

mod personal lucrarea pe care Dumnezeu Însuși ar trebui să o facă, El nu neagă
existența lui Dumnezeu din cer și nici nu-Și proclamă febril propriile fapte. Mai
degrabă, rămâne umil ascuns în trupul Său. În afară de Hristos, cei care pretind în
mod fals că sunt Hristos nu au calitățile Sale. Când se juxtapune împotriva firii
arogante și înălțătoare a falșilor Hristoși, devine evident ce fel de trup are Hristos cu
adevărat. Cu cât sunt mai falși, cu atât mai mult astfel de Hristoși falși se dau în
spectacol și cu atât mai capabili sunt de a face semne și minuni pentru a înșela omul.
Hristoșii falși nu au calitățile lui Dumnezeu; Hristos nu este întinat de vreun element
care aparține Hristoșilor falși. Dumnezeu Se întrupează doar pentru a finaliza
lucrarea trupului, nu doar pentru a permite pur și simplu tuturor oamenilor să-L vadă.
Mai degrabă, lasă lucrarea Sa să-I afirme identitatea și permite ca ceea ce El
descoperă să-I ateste esența. Esența Sa nu este neîntemeiată; identitatea Sa nu a
fost acaparată de mâna Sa; este determinată de lucrarea Sa și de esența Sa. […]

311
 Lucrarea și manifestarea lui Hristos determină esența Sa. El este capabil să
îndeplinească cu o inimă adevărată ceea ce I-a fost încredințat. El este capabil să I
Se închine lui Dumnezeu din cer cu o inimă adevărată și să caute cu o inimă
adevărată voia lui Dumnezeu Tatăl. Toate acestea sunt determinate de esența Sa.
Și tot astfel este și revelația Sa firească determinată de esența Sa; motivul pentru
care revelația Sa firească este numită astfel se datorează faptului că manifestarea
Sa nu este o imitație sau rezultatul educației omului, ori rezultatul multor ani de
cultivare de către om. Nu a învățat-o, nici nu S-a împodobit cu ea; mai degrabă, Îi
este inerentă.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

în Cuvântul Se arată în trup

Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să

facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar
dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals
realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă
aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua
niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu
concepțiile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, dar
s-a dovedit că Isus a venit, așa că ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou.
Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data
aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, fiecare nume fiind caracterizat
de epocă. În concepțiile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă
minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu
ca Isus, însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de
pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca
bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta
aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel,
Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare
etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar
după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită.
Odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele.

312
Asta trebuie să vă fie clar.
Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Există unii care sunt posedaţi de duhuri rele şi strigă în gura mare „Eu sunt
Dumnezeu!” Totuşi, în cele din urmă, ei sunt descoperiți, căci greşesc în privinţa
lucrului pe care îl reprezintă. Ei îl reprezintă pe Satana şi Duhul Sfânt nu le acordă
nicio atenţie. Oricât de mult te-ai exalta sau oricât de hotărât ai striga, eşti tot o fiinţă
creată, şi una care îi aparţine Satanei. Eu nu strig niciodată „Sunt Dumnezeu, sunt
Fiul iubit al lui Dumnezeu!” Dar lucrarea pe care o fac este lucrarea lui Dumnezeu.
Trebuie să strig? Exaltarea nu este necesară. Dumnezeu Îşi face singur lucrarea şi
nu are nevoie ca omul să-I dea un statut sau un titlu onorific: lucrarea Lui este
suficientă pentru a-I reprezenta identitatea şi statutul. Înainte de botezul Său, nu
era Isus Dumnezeu Însuşi? Nu era El întruparea lui Dumnezeu? Cu siguranţă nu
se poate spune că abia după ce a primit mărturie a devenit singurul Fiu al lui
Dumnezeu? Cu mult înainte ca El să-Şi înceapă lucrarea, nu exista deja un om pe
nume Isus? Tu nu eşti în stare să deschizi noi căi sau să reprezinţi Duhul. Nu poţi
exprima lucrarea Duhului sau cuvintele pe care le rosteşte. Nu eşti în stare să faci
lucrarea lui Dumnezeu Însuşi şi pe cea a Duhului eşti incapabil să o faci.
Înţelepciunea, minunăţia şi caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu şi întreaga fire
prin care Dumnezeu îl mustră pe om: toate acestea îţi depăşesc capacitatea de
exprimare. Aşadar, ar fi inutil să încerci să pretinzi a fi Dumnezeu; ai avea numai
numele, şi nimic din esenţă. Dumnezeu Însuşi a venit, dar nimeni nu-L recunoaşte,
totuşi Îşi continuă lucrarea şi o face astfel în reprezentarea Duhului. Nu contează
dacă Îi spui om sau Dumnezeu, Domnul sau Hristos sau dacă Îi spui soră. Însă
lucrarea pe care o face El este aceea a Duhului şi reprezintă lucrarea lui Dumnezeu
Însuşi. Lui nu Îi pasă de numele prin care I se adresează omul. Poate numele acela
să-I determine lucrarea? Indiferent de cum Îi spui, în ceea ce Îl priveşte pe
Dumnezeu, El este întruparea Duhului lui Dumnezeu; El reprezintă Duhul, de care
este aprobat. Dacă nu eşti în stare să faci loc pentru o nouă epocă, să pui capăt
celei vechi, să anunţi una nouă sau să faci o nouă lucrare, atunci nu poţi fi numit
Dumnezeu!
Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

313
 4. Credincioșii trebuie să fie în stare să distingă falșii păstori și antihriștii
pentru a se lepăda de religie și a se reîntoarce la Dumnezeu
Versete din Biblie pentru referințe:
„Astfel a grăit Iahve Domnul către păstori: «Vai de păstorii Israelului, care
se păstoresc pe ei înșiși! Nu ar trebui păstorii să hrănească turmele? Totuşi
voi aţi mâncat grăsimea, v-aţi îmbrăcat cu lâna, aţi tăiat ce era gras, dar turma
nu aţi păscut-o! Oile slăbite nu le-aţi întărit, pe cea bolnavă nu aţi vindecat-o,
pe cea rănită nu aţi legat-o, pe cea izgonită nu aţi adus-o înapoi, iar pe cea
pierdută nu aţi căutat-o. Dimpotrivă, le-aţi condus prin forţă şi asprime»”
(Ezechiel 34:2-4).
„Păziţi-vă de profeţii falşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe
dinăuntru sunt nişte lupi feroce” (Matei 7:15).
„Sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi). Şi dacă un orb călăuzeşte un
alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14).
„Pentru că mulți amăgitori au venit în lume care nu mărturisesc că Isus Hristos
a venit în trup. Acesta este un amăgitor și un antihrist” (2 Ioan 1:7).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Lucrarea unui muncitor necalificat nu este la înălțime, lucrarea lui este
prostească. El le poate doar impune oamenilor reguli; ceea ce le cere el oamenilor
nu diferă de la individ la individ; el nu lucrează conform nevoilor reale ale oamenilor.
În acest tip de lucrare, există prea multe reguli și doctrine și nu îi poate aduce pe
oameni la realitate sau la practica normală a dezvoltării în viață. Acest lucru doar le
poate permite oamenilor să respecte câteva reguli fără valoare. Acest tip de
îndrumare poate doar să-i ducă pe oameni pe căi greșite. El te conduce să devii ca
el; el te poate aduce către ceea ce are și este el. Pentru ca adepții să discearnă dacă
liderii sunt calificați, cheia constă în a privi calea către care îi îndrumă ei și rezultatele
lucrării lor și a vedea dacă adepții primesc principiile în acord cu adevărul și dacă
primesc căi de practică potrivite pentru ca ei să fie transformați. Ar trebui să faci
diferența între lucrările diferite ale diverselor tipuri de oameni; nu ar trebui să fii un
adept naiv. Acest lucru afectează situația intrării tale. Dacă nu ești capabil să distingi
conducerea cărei persoane are o cale și a căreia nu are, vei fi foarte ușor înșelat.

314
Toate acestea au o influență directă asupra vieții tale.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea din mintea omului este foarte ușor de realizat de către el. Pastorii și
liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru
a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi infectați
de darurile lor și vor fi influențați de ceea ce sunt ei. Ei se concentrează pe darurile,
abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri supranaturale și
multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine profunde sunt
inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările firii omului, ci mai degrabă se
concentrează asupra formării modului de a predica și asupra abilităților de lucru ale
oamenilor, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase bogate. Ei nu
se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului sau cât de mult înțeleg
oamenii adevărul. Ei nu se preocupă de esenţa omului, cu atât mai puțin încearcă să
cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu contracarează noțiunile
oamenilor și nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin nu le corectează lipsurile sau
corupția. Majoritatea oamenilor care îi urmează îi servesc prin darurile lor naturale,
iar ceea ce exprimă ei este cunoaștere și un adevăr religios neclar, care nu au
legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi ofere omului viață. De fapt,
esenţa lucrării lor este cultivarea talentului, educarea unei persoane care nu are
nimic într-un absolvent talentat al unui seminar care, mai târziu, va merge să lucreze
și să conducă.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Mulți oameni în urma Mea râvnesc binecuvântările pe care le aduce statutul, se

îndoapă cu mâncare, le place somnul și acordă toată atenția trupului, mereu temători
că nu au cum să iasă din trup. Nu-și îndeplinesc sarcinile obișnuite în biserică și
mănâncă pe gratis, ci își mustră frații și surorile cu cuvintele Mele și se ridică și îi iau
de sus pe ceilalți. Acești oameni continuă să spună că fac voia lui Dumnezeu, spun
mereu că sunt apropiații lui Dumnezeu – nu este absurd? Dacă motivațiile tale sunt
corecte, dar nu poți să slujești în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci te
comporți prostește; dar dacă motivațiile tale nu sunt cele corecte și tot spui că-L

315
slujești pe Dumnezeu, atunci te opui lui Dumnezeu și ar trebui să fii pedepsit de El!
Nu am niciun fel de milă pentru astfel de oameni! În casa lui Dumnezeu mănâncă
gratuit, dar râvnesc la confortul trupesc și nu se gândesc la interesele lui Dumnezeu;
caută întotdeauna ce e bine pentru ei, nu dau nicio atenție voii lui Dumnezeu, tot
ceea ce fac ei nu este plăcut de Duhul lui Dumnezeu, fac întotdeauna manevre și
complotează împotriva fraților și surorilor lor, și, având două fețe, ca vulpea într-o vie,
care mereu fură struguri și calcă via în picioare. Ar putea asemenea oameni să fie
apropiații lui Dumnezeu? Ești potrivit să primești binecuvântările lui Dumnezeu? Nu
îți asumi nicio responsabilitate față de viața ta și față de Biserică, ești potrivit să
primești misiunea lui Dumnezeu? Cine ar îndrăzni să aibă încredere în unul
asemenea ție? Când slujești în felul acesta, ar putea Dumnezeu să îndrăznească să
îți încredințeze o sarcină mai importantă? Nu cumva întârzii lucrurile?
Fragment din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui”

în Cuvântul Se arată în trup

Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale

personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice
lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și ești
în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta
slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba câtuși de
puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe Dumnezeu și
acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc înrădăcinată. Astfel,
vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu care se bazează în
principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din slujirea potrivită
propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este filozofia de viață a
omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor religioși. Dacă nu se
trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci vor deveni în cele din urmă hristoșii
mincinoși care se vor scula în zilele pe de urmă și vor fi înșelători de oameni. Hristoșii
mincinoși și înșelătorii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de
oameni. Dacă cei care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter
și acționează potrivit voinței lor proprii, atunci se află în pericol de a fi alungați în orice
clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență în slujba lui Dumnezeu ca

316
să câștige inimile altora, să le facă morală, plini de condescendență și să îi
îngrădească – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele
niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au
– acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui
Pavel, care fac uz de poziția lor ierarhică și își etalează calitățile. Dumnezeu nu va
desăvârși astfel de oameni. Acest fel de slujire interferează cu lucrarea lui Dumnezeu.
Fragment din „Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup

De ce au depus majoritatea oamenilor atâta efort citind cuvintele lui Dumnezeu,

dar nu au decât cunoaștere și nu pot spune nimic despre o adevărată cale după
aceea? Crezi că a avea cunoaștere este același lucru cu a deține adevărul? Nu este
acesta un punct de vedere confuz? Ești în stare să vorbești despre atâta cunoaștere
cât nisip este pe plajă și totuși nimic din ea nu conține vreo cale adevărată. Prin
aceasta, nu păcălești oamenii? Nu e doar gura de tine? E dăunător pentru oameni
să se poarte astfel! Cu cât mai avansată este teoria, cu atât este mai lipsită de
realitate și cu atât este mai incapabilă să ducă oamenii spre realitate; cu cât mai
avansată este teoria, cu atât te face să-L sfidezi și să te opui lui Dumnezeu. Nu trata
cele mai elevate teorii ca pe o comoară prețioasă; sunt dăunătoare și nu au niciun
scop! Poate că unii oameni sunt capabili să vorbească despre cele mai elevate teorii
– dar asemenea teorii nu conțin nimic din realitate, pentru că oamenii aceștia nu le-
au trăit personal și, astfel, nu au nicio cale spre practică. Asemenea oameni sunt
incapabili să pună omul pe calea cea bună și nu vor face decât să ducă oamenii pe
un drum greșit. Nu e acest lucru dăunător oamenilor? Cel puțin, trebuie să fii capabil
să rezolvi toate problemele curente și să le permiți oamenilor să obțină intrarea;
numai acest lucru se consideră devotament și numai atunci vei fi calificat să lucrezi
pentru Dumnezeu. Nu rosti mereu cuvinte grandioase, sofisticate, și nu-i lega pe
oameni și nu-i face să te asculte cu numeroasele tale practici necorespunzătoare.
Nu are niciun efect să faci aceasta și nu poate decât să sporească deruta oamenilor.
Să conduci oamenii în stilul acesta va produce multe regulamente, ceea ce îi va face
pe oameni să te urască. Acesta este neajunsul omului și este cu adevărat
insuportabil.
Fragment din „Concentrează-te mai mult asupra realității” în Cuvântul Se arată în trup

317
 Când oamenii obișnuiți fac comentarii despre cei dintre voi care sunt lideri, voi
spuneți: „Hm, ce te califică pe tine să faci comentarii despre mine? Câte predici poți
să ții? Câți oameni poți să conduci? Ce poți să faci?” De parcă voi sunteți calificați.
Dacă veți continua astfel, veți avea necazuri; poate că veți sluji un timp, dar apoi veți
da greș. Cât despre voi toți, dacă bisericile dintr-o zonă v-ar fi încredințate și nu ar fi
nimeni care să vă supravegheze timp de șase luni, ați începe să o luați pe un făgaș
greșit. Dacă nimeni nu te-ar supraveghea timp de un an, ai duce bisericile pe un
făgaș îndepărtat și greșit. Dacă au trecut doi ani și încă nimeni nu te supraveghează,
tu le-ai aduce înaintea ta. Oare de ce? V-ați gândit vreodată la această întrebare
înainte? Voi ați putea fi așa? Cunoștințele voastre pot oferi susținere oamenilor doar
pentru o anumită perioadă. Odată cu trecerea timpului, dacă repeți întruna aceleași
lucruri, unii oameni vor percepe asta; vor spune că ești prea superficial, prea lipsit de
profunzime. Nu vei avea nicio opțiune decât să încerci să înșeli oamenii predicând
despre doctrine. Dacă vei continua mereu astfel, cei de mai jos îți vor urma metodele,
pașii și modelul de credință, de experimentare și de punere în practică a acelor
cuvinte și doctrine. În cele din urmă, pe măsură ce ții predică după predică, vor
ajunge cu toții să te folosească drept exemplu. Când îi conduci pe ceilalți, vorbești
despre doctrine, așadar cei de mai jos le vor învăța de la tine și, pe măsură ce
lucrurile progresează, tu vei fi luat calea greșită. Cei de mai jos vor păși pe orice cale
vei păși tu; toți vor învăța de la tine și te vor urma, astfel încât te vei gândi: „Sunt
puternic acum; atât de mulți oameni mă ascultă, iar biserica este la cheremul meu”.
Această trădare din om te face, în mod inconștient, să-L transformi pe Dumnezeu
într-o simplă marionetă, iar apoi, tu însuți formezi vreun gen anume de confesiune.
Cum apar diferite confesiuni religioase? Apar în acest fel. Uitați-vă bine la liderii
fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine și interpretează Biblia în
afara contextului și potrivit cu propria lor imaginație. Toți se bazează pe talente și
erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă ar fi incapabili de a predica ceva, i-ar
urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica despre
vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să folosească unele artificii.
Le folosesc pentru a-i aduce pe oameni înaintea lor și a-i înșela. Acei oameni cred
în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează liderii. Dacă întâlnesc pe
cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: „Trebuie să-l consultăm pe

318
liderul nostru cu privire la credință”. Credința lor trebuie să treacă prin filtrul unei ființe
umane; nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit
ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a
adevăratei căi? Astfel de oameni sunt întocmai de genul lui Pavel.
Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Când Dumnezeu devine trup și vine să lucreze printre oameni, cu toții Îl văd pe
Dumnezeu, Îi aud cuvintele și văd faptele lui Dumnezeu în trup. La acea vreme, toate
concepțiile oamenilor se transformau în nimic.Cât despre cei care Îl văd pe
Dumnezeu arătându-Se în trup, toți cei care au supunere în inimi, nu vor fi
condamnați, în timp ce aceia care se opun dinadins Lui vor fi considerați adversari ai
lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt antihriști și sunt dușmani care se opun
intenționat lui Dumnezeu. Cei care au concepții cu privire la Dumnezeu, dar cu toate
acestea ascultă cu bucurie, nu vor fi condamnați. Dumnezeu condamnă omul pe
baza intențiilor și acțiunilor lui, niciodată pentru gândurile și ideile lui. Dacă omul ar fi
fost condamnat pe o astfel de bază, atunci nici unul nu ar putea scăpa din mâinile
pline de urgie ale lui Dumnezeu. Aceia care se împotrivesc în mod deliberat
Dumnezeului întrupat, vor fi pedepsiți pentru neascultarea lor. Împotrivirea lor
deliberată față de Dumnezeu vine din concepțiile lor față de El, care duc la tulburarea
lucrării lui Dumnezeu. Astfel de oameni opun rezistență și distrug lucrarea lui
Dumnezeu cu bună știință. Ei nu au doar concepții despre Dumnezeu, dar și fac
acele lucruri care tulbură lucrarea Lui, motiv pentru care astfel de oameni vor fi
condamnați. Aceia care nu se angajează într-o tulburare deliberată a lucrării lui
Dumnezeu, nu vor fi condamnați ca și păcătoși, pentru că ei sunt capabili să asculte
de bunăvoie și să nu cauzeze perturbare și tulburare. Astfel de oameni nu vor fi
condamnați.
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu ai ascultat de El

niciodată sau nu ai acceptat toate cuvintele Lui, ci în schimb I-ai cerut lui Dumnezeu

319
să ți se supună ție și să acționeze conform concepțiilor tale, atunci tu ești cea mai
neascultătoare ființă și ești un necredincios. Cum poate o astfel de persoană să se
supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează concepțiilor
omului? Cea mai neascultătoare persoană este cea care Îl sfidează intenționat și se
opune lui Dumnezeu. El este dușmanul lui Dumnezeu și antihristul. O astfel de
persoană are în mod constant o atitudine ostilă față de noua lucrare a lui Dumnezeu,
nu a arătat niciodată cea mai mică intenție de a se supune și nu s-a arătat niciodată,
de bunăvoie, supus sau umil. El se înalță pe sine înaintea altora și nu se supune
niciodată față de nimeni. Înaintea lui Dumnezeu, el se consideră cel mai competent
în predicarea cuvântului și cel mai priceput în a modela pe alții. El nu renunță
niciodată la averile pe care le are deja, ci le consideră ca pe niște moșteniri de familie
pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosește pentru a ține
prelegeri și acelor nesăbuiți care îl idolatrizează pe el. Există într-adevăr câțiva
oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt „eroi neîmblânziți”, care,
generație după generație, fac popasuri în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că
predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după
generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor „sacră și inviolabilă”.
Nimeni nu îndrăznește să-i atingă și nici o singură persoană nu îndrăznește să le
reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic de-a
lungul timpului pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți. Această ceată de diavoli caută
să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe
în fața ochilor Mei?
Fragment din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Opoziția voastră față de Dumnezeu și obstrucționarea lucrării Duhului Sfânt sunt

cauzate de concepțiile și inerenta voastră aroganță. Nu pentru că lucrarea lui
Dumnezeu este greșită, ci pentru că voi sunteți în mod natural prea nesupuși. După
ce își găsesc credința în Dumnezeu, unii oameni nu pot nici măcar să spună cu
siguranță de unde a venit omul, și totuși ei îndrăznesc să țină discursuri publice,
evaluând bunele și relele lucrării Duhului Sfânt. Și chiar le țin predici apostolilor care
au lucrarea cea nouă a Duhului Sfânt, făcând comentarii și vorbind când nu trebuie;

320
umanitatea lor este prea josnică și nu au nici cea mai mică urmă de rațiune. Nu va
veni ziua când asemenea oameni vor fi respinși de lucrarea Duhului Sfânt și vor fi
arși de focurile iadului? Ei nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu, dar în schimb Îi critică
lucrarea și încearcă și să-L învețe pe Dumnezeu cum să lucreze. Cum pot asemenea
oameni lipsiți de rațiune să-L cunoască pe Dumnezeu? Omul ajunge să-L cunoască
pe Dumnezeu în timpul procesului de căutare și experimentare a Lui; nu prin
criticarea Lui după bunul plac ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu prin luminarea
Duhului Sfânt. Cu cât este mai precisă cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni,
cu atât mai puțin I se opun. Dimpotrivă, cu cât mai puțin Îl cunosc oamenii pe
Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca ei să I se opună. Concepțiile tale, vechea ta
natură și umanitatea, caracterul și perspectiva ta morală sunt „capitalul” cu care Îi
reziști lui Dumnezeu și, cu cât ești mai corupt, mai degradat și mai josnic, cu atât mai
mult ești dușmanul lui Dumnezeu. Cei care dețin concepții deplorabile și au o fire
ipocrită sunt încă și mai mult în vrăjmășie cu Dumnezeul întrupat și asemenea
oameni sunt anticriști.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu sunt aceia care se opun
lui Dumnezeu și, chiar mai mult, aceia care sunt conștienți de scopul lucrării lui
Dumnezeu, dar nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei care citesc Biblia
în bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul
lucrării lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai
mult, niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni
netrebnici, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu.
Deși ei flutură numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc
credincioși ai lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele
omului. Toți astfel de oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni
șefi care îi tulbură intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă,
și obstacole în calea celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un trup
robust”, cum vor ști adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra
lui Dumnezeu? Cum vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop

321
anume, suflete ca să le devoreze?
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

IX. Hristos este manifestarea lui Dumnezeu Însuși

1. Cum poți să cunoști esența divină a lui Hristos?

Versete din Biblie pentru referințe:
„Isus i-a răspuns: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine. Dacă M-aţi cunoscut pe Mine, Îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.
Şi de acum Îl cunoaşteţi şi L-aţi văzut” (Ioan 14:6-7).
„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le
spun nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările
Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine! Dacă nu, credeţi măcar
datorită lucrărilor înseşi!” (Ioan 14:10-11).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

A studia un astfel de lucru nu este dificil, dar cere fiecăruia dintre noi să
cunoască adevărul acesta: El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa
lui Dumnezeu şi El, care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu.
De vreme ce Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să
o facă şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea
să aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care
nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa
aceasta nu există nicio îndoială. Pentru a cerceta dacă este trupul întrupat al lui
Dumnezeu, omul trebuie să constate lucrul acesta după firea pe care o exprimă El şi
cuvintele pe care le spune. Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu
şi dacă este sau nu adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi astfel, pentru

322
a stabili[a] dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se acorde atenţie
esenţei Lui (lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri) mai degrabă
decât aspectului exterior. Dacă omul Îi vede doar înfăţişarea exterioară şi nu ţine
seamă de esenţa Lui, atunci aceasta arată ignoranţa şi naivitatea omului.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie făcută prin citirea și înțelegerea cuvântului

lui Dumnezeu. Unii spun: „Nu L-am văzut pe Dumnezeu întrupat, deci cum L-aș putea
cunoaște pe Dumnezeu?” Într-adevăr, cuvântul lui Dumnezeu este o exprimare a firii
Sale. Din cuvântul lui Dumnezeu poți vedea iubirea și mântuirea lui Dumnezeu pentru
omenire și metoda Lui de a o mântui. […] Asta deoarece cuvântul lui Dumnezeu este
exprimat de Dumnezeu Însuși, contrar faptului de a-l folosi pe om pentru a-l consemna.
Este exprimat personal de Dumnezeu – El Își exprimă propriile cuvinte și vocea
interioară. De ce se spune că sunt cuvinte din inimă? Deoarece sunt emise din
profunzimi, exprimând firea Lui, voia, gândurile, iubirea Lui pentru omenire, mântuirea
Lui pentru omenire și așteptările Lui de la omenire. […] Printre cuvintele lui Dumnezeu
sunt cuvinte aspre, cuvinte blânde și grijulii, și există unele cuvinte revelatoare care nu
sunt conforme dorințelor umane. Dacă te uiți doar la cuvintele revelatoare, vei simți că
Dumnezeu este destul de sever. Dacă te uiți doar la cuvintele blânde, vei simți că
Dumnezeu nu are prea multă autoritate. De aceea, nu trebuie să scoți acest lucru în
afara contextului, ci să îl privești din fiecare unghi. Uneori, Dumnezeu vorbește dintr-o
perspectivă blândă și plină de compasiune și oamenii văd iubirea lui Dumnezeu pentru
omenire; uneori, El vorbește dintr-o perspectivă strictă și oamenii văd firea lui
Dumnezeu care nu va tolera nicio jignire. Omul este deplorabil de întinat și nu este
demn să vadă chipul lui Dumnezeu sau să vină înaintea Lui. Faptul că oamenii pot
acum să vină înaintea lui Dumnezeu este doar harul lui Dumnezeu. Înțelepciunea lui
Dumnezeu poate fi văzută din modul în care El lucrează și din semnificația lucrării Sale.
Oamenii tot reușesc să vadă aceste lucruri în cuvântul lui Dumnezeu, chiar fără să Îl
contacteze direct. Când cineva care are o înțelegere adevărată a lui Dumnezeu intră

Note de subsol:
a. În textul original se citeşte „cât despre”.

323
în contact cu Hristos, va putea face ca aceasta să se potrivească cu înțelegerea sa
curentă despre Dumnezeu, dar, când cineva care are doar înțelegere teoretică Îl
întâlnește pe Dumnezeu, nu poate vedea corelația. Acest aspect al adevărului este
taina cea mai profundă; este greu de înțeles. Sintetizează cuvintele lui Dumnezeu
despre taina întrupării, privește-le din toate unghiurile, apoi roagă-te împreună cu
ceilalți, chibzuiește și ai mai multă părtășie asupra acestui aspect al adevărului. Poate
că Duhul Sfânt te va lumina și îți va oferi înțelegere. Întrucât omul nu are nicio șansă
să intre în contact cu Dumnezeu, el trebuie să se bazeze pe acest tip de experiență
pentru a intui calea pe care să înainteze și a pătrunde, puțin câte puțin, astfel încât să
dobândească adevărata înțelegere de Dumnezeu.
Fragment din „Cum să-L cunoști pe Dumnezeu întrupat”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Procesul prin care oamenii trăiesc cuvintele lui Dumnezeu este același cu
procesul prin care ei cunosc arătarea cuvintelor lui Dumnezeu în trup. Cu cât oamenii
trăiesc mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult cunosc Duhul lui
Dumnezeu; prin trăirea cuvintelor lui Dumnezeu, oamenii înțeleg principiile lucrării
Duhului și ajung să cunoască pe Însuși Dumnezeul practic. De fapt, când Dumnezeu
desăvârșește pe oameni și îi câștigă, El îi face să cunoască faptele Dumnezeului
practic; El folosește lucrarea Dumnezeului practic pentru a le arăta oamenilor
semnificația reală a întrupării și pentru a le arăta că Duhul lui Dumnezeu S-a arătat
de fapt înaintea omului.
Fragment din „Ar trebui să știi că Dumnezeul practic este Dumnezeu Însuși”

în Cuvântul Se arată în trup

Deși înfățișarea Dumnezeului întrupat este exact la fel ca cea a unui om, El
învață cunoașterea umană și vorbește limba umană și uneori chiar Își exprimă ideile
prin intermediul expresiilor sau mijloacelor omenirii, iar modul în care El vede
oamenii, esența lucrurilor și modul în care oamenii corupți văd omenirea și esența
lucrurilor nu sunt absolut deloc la fel. Perspectiva Sa și înălțimea la care Se află El
reprezintă ceva de neatins pentru o persoană coruptă. Asta pentru că Dumnezeu
este adevărul, trupul pe care El îl îmbracă deține, de asemenea, esența lui

324
Dumnezeu, iar gândurile Sale și ceea ce este exprimat prin umanitatea Sa sunt, de
asemenea, adevărul. Pentru oamenii corupți, ceea ce El exprimă în trup sunt
prevederi ale adevărului și ale vieții. Aceste prevederi nu sunt pentru o singură
persoană, ci pentru toată omenirea. Pentru orice om corupt, în inima sa există doar
acei câțiva oameni care sunt asociați cu el. Există doar acei câțiva oameni de care îi
pasă lui, de care se preocupă. Când se anunță un dezastru, el se gândește mai întâi
la proprii copii, la soția sau părinții săi, iar o persoană filantropică s-ar gândi în cel
mai bun caz la niște rude sau la un prieten bun; se gândește la mai mulți? Nici gând!
Deoarece oamenii sunt, până la urmă, oameni, și ei pot doar să privească totul din
perspectiva și de la înălțimea unei persoane. Totuși, Dumnezeu întrupat este cu totul
diferit de o persoană coruptă. Indiferent cât de obișnuit, cât de normal, cât de modest
este trupul Dumnezeului întrupat, sau chiar cât de mult Îl socotesc inferior oamenii,
gândurile Sale și atitudinea Sa față de omenire sunt lucruri pe care niciun om nu le-
ar putea avea și niciun om nu le-ar putea imita. El va observa întotdeauna omenirea
din perspectiva divinității, de la înălțimea poziției Sale de Creator. El va vedea
întotdeauna omenirea prin esența și mentalitatea lui Dumnezeu. El nu poate vedea
absolut deloc omenirea de la înălțimea unei persoane obișnuite și din perspectiva
unei persoane corupte. Când oamenii se uită la omenire, ei privesc cu vederea
umană și folosesc lucruri precum cunoașterea și regulile și teoriile umane ca măsură.
Asta este în sfera a ceea ce oamenii pot vedea cu ochii lor; este în sfera la care pot
ajunge oamenii corupți. Când Dumnezeu se uită la omenire, El se uită cu vedere
divină și Își folosește esența și ceea ce El are și este ca măsură. Această sferă
include lucruri pe care oamenii nu le pot vedea și este lucrul în care Dumnezeu
întrupat și oamenii corupți sunt total diferiți. Această diferență este determinată de
esențele diferite ale oamenilor și a lui Dumnezeu și aceste esențe diferite determină
identitățile și pozițiile lor, precum și perspectiva și înălțimea de la care văd lucrurile.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Nu veți vedea că Dumnezeu are puncte de vedere asemănătoare cu privire la

lucrurile pe care le au oamenii și, în plus, nu Îl veți vedea folosind punctul de vedere
al oamenilor, cunoștințele, știința sau filosofia lor sau imaginația omului pentru a se

325
ocupa de lucruri. În schimb, tot ceea ce face și tot ce dezvăluie Dumnezeu este legat
de adevăr. Adică, fiecare cuvânt pe care l-a spus și fiecare acțiune pe care a făcut-o
privesc adevărul. Acest adevăr nu este o fantezie neîntemeiată; acest adevăr și
aceste cuvinte sunt exprimate de Dumnezeu datorită substanței și vieții Sale.
Deoarece aceste cuvinte și substanța a tot ceea ce Dumnezeu a făcut sunt adevăr,
putem spune că substanța Sa este sfântă. Cu alte cuvinte, tot ceea ce spune și face
Dumnezeu le aduce vitalitate și lumină oamenilor; le permite acestora să vadă lucruri
pozitive și realitatea acelor lucruri pozitive și îi indică omenirii drumul, astfel încât să
meargă pe calea cea dreaptă. Aceste lucruri sunt determinate datorită substanței lui
Dumnezeu și datorită substanței sfințeniei Sale.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (V)” în Cuvântul Se arată în trup

Nu este tot ce se dezvăluie în cuvintele actuale ale lui Dumnezeu despre firea
coruptă a omenirii? Firea dreaptă și sfințenia lui Dumnezeu sunt prezentate prin ideile
și motivele tale și prin ceea ce dezvălui tu. El, trăind de asemenea într-un tărâm al
murdăriei, nu a fost întinat deloc de murdărie. El trăiește în aceeași lume murdară ca
și tine, dar El posedă rațiune și înțelegere; El detestă murdăria. Tu însuți nu poți
vedea lucrurile murdare din propriile cuvinte și acțiuni, dar El poate – El ți le poate
arăta. Acele vechi lucruri ale tale – lipsa ta de cultivare, înțelegere și rațiune, stilul de
viață înapoiat – toate au fost descoperite prin expunerea lor de către El acum.
Dumnezeu a venit pe pământ pentru a lucra în acest mod, astfel încât oamenii I-au
văzut sfințenia Lui și firea Sa dreaptă. El te judecă și te mustră și te face să te înțelegi
pe tine însuți. Uneori, natura ta demonică apare și El ți-o poate arăta. El cunoaște
esența omenirii ca în palmă. El trăiește la fel ca tine, mănâncă aceeași mâncare ca
tine, trăiește în același tip de casă ca tine, totuși El știe mult mai multe decât tine.
Dar ce urăște El cel mai mult sunt filozofiile de viață ale omenirii și înșelăciunea și
necinstea sa. El urăște aceste lucruri și nu este dispus să fie atent la ele. El urăște
în special interacțiunile trupești ale omenirii. Deși El nu înțelege complet unele din
cunoștințele generale ale interacțiunilor umane, El este pe deplin conștient de
momentul când oamenii își arată o parte din firea lor coruptă. În lucrarea Sa, El
vorbește și învață oamenii prin aceste lucruri din ei și prin acestea El judecă oamenii
și își dezvăluie firea Sa dreaptă și sfântă. Acesta este modul în care oamenii devin

326
contraste pentru lucrarea Sa. Doar Dumnezeu întrupat poate dezvălui toate tipurile
de firi corupte ale omenirii și toate fețele urâte ale lui Satana. El nu te pedepsește, El
doar vrea ca tu să fii un contrast pentru sfințenia lui Dumnezeu și atunci nu poți avea
o poziție fermă pe cont propriu deoarece ești prea murdar. El vorbește prin acele
lucruri pe care oamenii le dezvăluie și El le expune astfel încât oamenii să cunoască
cât de sfânt este Dumnezeu. El nu va trece cu vederea nici chiar cea mai mică
murdărie din oameni, nici măcar cea mai infimă idee murdară din inimile lor sau
cuvintele și acțiunile lor care nu se potrivesc cu voia Sa. Prin cuvintele Sale, nu va
mai rămâne nicio murdărie în oameni și lucruri – totul va fi expus. Doar atunci vei
vedea că El este cu adevărat diferit de oameni. El este profund dezgustat chiar și de
cea mai mică murdărie din omenire. Uneori oamenii chiar nu înțeleg și spun:
„Dumnezeule, de ce ești Tu întotdeauna supărat? De ce nu ești amabil cu slăbiciunile
omenirii? De ce nu ai puțină iertare pentru omenire? De ce ești așa de lipsit de grijă
față de om? Știi cât de corupți sunt oamenii, deci de ce încă tratezi oamenii în modul
acesta?” El este dezgustat de păcat; El urăște păcatul. El este în special dezgustat
de răzvrătirea care poate exista în tine. Când expui o fire rebelă, El este dezgustat
peste măsură. Firea și ființa Sa pot fi exprimate prin intermediul acestor lucruri. Când
o compari cu tine, vei vedea că deși El mănâncă aceeași mâncare, poartă aceleași
haine și are aceleași bucurii ca oamenii, deși El trăiește alături de și împreună cu
omenirea, El nu este la fel. Nu este aceasta chiar semnificația de a fi un contrast?
Prin aceste lucruri din oameni, marea putere a lui Dumnezeu este scoasă puternic
în evidență; întunericul este cel care scoate în evidență existența prețioasă a luminii.
Fragment din „Modul în care a doua etapă a lucrării de cucerire produce rod”

în Cuvântul Se arată în trup

El cunoaște foarte bine esența omului, El poate revela toate tipurile de practici
legate de toate tipurile de persoane. El se pricepe și mai bine la revelarea firii corupte
a omului și a comportamentelor răzvrătite. El nu trăiește printre oamenii lumii, dar El
este conștient de natura muritorilor și de corupția oamenilor lumii. Asta e ceea ce
este El. Deși El nu are de-a face cu lumea, El cunoaște regulile lumii, deoarece El
înțelege complet natura umană. El știe despre lucrarea Duhului pe care ochii omului
nu o pot vedea și pe care urechile omului nu o pot auzi, atât pe cea de azi, cât și pe

327
cea din trecut. Aceasta include înțelepciunea care nu este o filosofie de viață și
mirarea că oamenilor le este greu să o înțeleagă. Aceasta e ceea ce este El, care a
fost dezvăluit oamenilor și, de asemenea, ascuns de oameni. Ceea ce exprimă El nu
este ceea ce reprezintă o persoană extraordinară, ci atributele inerente și ființa
Duhului. El nu călătorește în jurul lumii, dar știe totul despre aceasta. El contactează
„antropoizii” care nu au cunoștințe sau înțelegere, dar El exprimă cuvinte care sunt
mai mărețe decât cunoașterea și deasupra celor mai mari oameni. El trăiește într-un
grup de oameni obtuzi și amorțiți care nu au umanitate și care nu înțeleg convențiile
umane și viața, dar El poate cere omenirii să trăiască umanitatea normală și, în
același timp, să dezvăluie baza și umanitatea inferioară a omenirii. Acestea toate
sunt ceea ce este El, mai măreț decât este orice persoană în carne și oase. Pentru
El, nu este necesar să experimenteze o viață socială complicată, greoaie și sordidă
pentru a săvârși lucrarea pe care trebuie să o săvârșească și să dezvăluie complet
esența coruptă a omenirii. Viața socială sordidă nu edifică trupul Său. Lucrarea și
cuvintele Lui dezvăluie doar nesupunerea omului și nu îi oferă omului experiența și
lecțiile pentru a face față lumii. El nu trebuie să cerceteze societatea sau familia
omului atunci când îi oferă omului viață. Expunerea și judecarea omului nu sunt o
expresie a experienței trupului Lui; ci sunt pentru a dezvălui caracterul nedrept al
omului după ce a știut multă vreme despre nesupunerea omului și corupția detestată
a omenirii. Lucrarea pe care El o săvârșește este de a dezvălui omului firea Lui și de
a-Şi exprima ființa. Doar El poate face această lucrare, nu este ceva ce poate fi
săvârşit de o persoană în carne și oase. În ceea ce privește lucrarea Lui, omul nu
poate distinge ce tip de persoană este El. De asemenea, omul nu e capabil să Îl
clasifice pe El ca ființă creată în baza lucrării Lui. Ceea ce este El Îl face imposibil de
clasificat drept o persoană creată. Omul Îl poate considera doar drept o persoană
non-umană, dar nu știe în ce categorie să Îl includă, astfel că omul este silit să Îl
încadreze în categoria lui Dumnezeu. Nu este complet nerezonabil ca omul să facă
asta, deoarece El a lucrat mult în rândul oamenilor, fapt pe care omul nu este capabil
să îl săvârșească.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu Însuși nu are elemente de neascultare; esența Sa este bună. El este

328
expresia tuturor frumuseților și a bunătății, precum și a întregii iubiri. Chiar și în trup,
Dumnezeu nu face nicio faptă de nesupunere față de Dumnezeu Tatăl. Chiar și cu
prețul sacrificării vieții Sale, El ar fi dispus din toată inima și nu ar face nicio altă alegere.
Dumnezeu nu are elemente de ipocrizie și de importanță de Sine sau de îngâmfare și
aroganță; El nu are elemente de necinste. Toată nesupunerea față de Dumnezeu vine
de la Satana; Satana este izvorul întregii urâțenii și răutăți. Motivul pentru care omul
are calități asemănătoare celor ale lui Satana este că omul a fost corupt și prelucrat
de Satana. Hristos nu a fost corupt de Satana, de aceea El are numai caracteristicile
lui Dumnezeu și niciuna din cele ale Satanei. Indiferent de cât de grea este lucrarea
sau de cât de slab este trupul, Dumnezeu, cât timp trăiește în trup, nu va face niciodată
nimic care să întrerupă lucrarea lui Dumnezeu Însuși, cu atât mai puțin va lepăda
voința lui Dumnezeu Tatăl în neascultare. El ar prefera mai degrabă să sufere dureri
trupești decât să acționeze împotriva voinței lui Dumnezeu Tatăl; este exact așa cum
a spus Isus în rugăciune: „Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul
acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu”. Omul ar alege, dar Hristos nu ar face
așa. Deși El are identitatea lui Dumnezeu Însuși, El continuă să caute voia lui
Dumnezeu Tatăl și îndeplinește ceea ce Îi este încredințat de Dumnezeu Tatăl, din
perspectiva trupului. Aceasta este ceva care nu poate fi atins de om.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

în Cuvântul Se arată în trup

Fără ca noi să știm, acest om nesemnificativ ne-a condus în lucrarea lui

Dumnezeu, etapă după etapă. Trecem prin nenumărate încercări, suntem supuși
unor nenumărate mustrări și testați prin moarte. Învățăm despre firea dreaptă și
măreață a lui Dumnezeu, ne bucurăm, de asemenea, de iubirea și mila Lui, ajungem
să apreciem marea putere și înțelepciune a lui Dumnezeu, suntem martori ai
frumuseții lui Dumnezeu și privim dorința fierbinte a lui Dumnezeu de a mântui omul.
După cum spun cuvintele acestei persoane obișnuite, ajungem să cunoaștem firea
și esența lui Dumnezeu, ajungem să înțelegem voia lui Dumnezeu, ajungem să
cunoaștem natura și esența omului și vedem calea mântuirii și desăvârșirii. Cuvintele
Sale ne fac să murim și ne fac să renaștem; cuvintele Sale ne consolează, totuși ne
lasă copleșiți de vină și de un sentiment de datorie; cuvintele Sale ne aduc bucurie

329
și pace, dar și mare durere. Uneori, suntem precum mieii la tăiere în mâinile Sale;
uneori, suntem precum lumina ochilor Lui și ne bucurăm de iubirea și afecțiunea Sa;
uneori, suntem precum dușmanul Său, transformat în cenușă de mânia Sa în ochii
Lui. Suntem omenirea mântuită de El, suntem viermii din ochii Lui și suntem mieii
pierduți pe care El se gândește să îi găsească zi și noapte. El este milos față de noi,
El ne disprețuiește, El ne înalță, El ne consolează și ne îndeamnă, El ne ghidează,
El ne luminează, El ne mustră și ne disciplinează și El chiar ne și blestemă. El se
îngrijorează pentru noi zi și noapte, El ne protejează și are grijă de noi zi și noapte,
El nu ne părăsește niciodată și Își dedică toată grija Sa nouă și plătește orice preț
pentru noi. Printre cuvintele acestui trup mic și obișnuit, noi ne-am bucurat de
întregimea lui Dumnezeu și am privit destinația pe care Dumnezeu ne-a acordat-o.
Totuși, în ciuda acestui lucru, mândria încă pândește în inimile noastre și tot nu
suntem dispuși să acceptăm în mod activ o persoană ca aceasta drept Dumnezeul
nostru. Deși El ne-a dat atât de multă mană, atât de multe de care să ne bucurăm,
niciuna dintre acestea nu poate lua locul Domnului în inimile noastre. Onorăm
identitatea specială a acestei persoane și statutul doar cu mare reticență. Dacă El nu
vorbește ca să ne facă să recunoaștem că El este Dumnezeu, atunci noi nu vom lua
asupra noastră să Îl recunoaștem ca Dumnezeul care va sosi curând, care totuși a
lucrat printre noi atât de mult timp.
Vorbirea lui Dumnezeu continuă și El utilizează diverse metode și perspective
pentru a ne povățui ce să facem și pentru a-Și exprima vocea inimii Sale. Cuvintele
Sale au puterea vieții și ne arată calea pe care ar trebui să mergem și ne permit să
înțelegem care este adevărul. Începem să fim atrași de cuvintele Sale, începem să
ne concentrăm pe tonul și maniera Sa de a vorbi și în mod involuntar începem să ne
interesăm de vocea inimii acestei persoane neînsemnate. El face eforturi minuțioase
pentru noi, Își pierde somnul și apetitul de dragul nostru, plânge pentru noi, oftează
pentru noi, ne poartă bolile în locul nostru, suferă umilință de dragul destinației și
mântuirii noastre, iar inima Sa sângerează și varsă lacrimi pentru împietrirea și
răzvrătirea noastră. O astfel de ființă și posesiunile Sale sunt mai presus de o
persoană obișnuită și nu pot fi avute sau obținute de niciunul dintre cei corupți. El are
îngăduința și răbdarea pe care nicio persoană obișnuită nu le are, iar iubirea Sa nu
este pomenită la nicio ființă creată. Nimeni în afară de El nu poate ști toate gândurile

330
noastre sau nu poate avea o astfel de înțelegere a naturii și esenței noastre sau nu
poate judeca răzvrătirea și corupția omenirii sau vorbi și lucra printre noi astfel în
numele Dumnezeului din ceruri. Nimeni în afară de El nu poate avea autoritatea,
înțelepciunea și demnitatea lui Dumnezeu; firea lui Dumnezeu și ce are El și ce este
El sunt transmise, în întregime, de la El. Nimeni în afară de El nu ne poate arăta
calea și nu ne poate aduce lumină. Nimeni în afară de El nu poate dezvălui tainele
pe care Dumnezeu nu le-a divulgat de la creație până astăzi. Nimeni în afară de El
nu ne poate salva de legăturile Satanei și de firea noastră coruptă. El Îl reprezintă pe
Dumnezeu și exprimă vocea inimii lui Dumnezeu, îndemnurile lui Dumnezeu și
cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu către toată omenirea. El a început o epocă
nouă, o eră nouă și a adus un pământ nou și cer nou, o lucrare nouă și El ne-a adus
speranță și a încheiat viața neclară pe care o duceam și ne-a permis să privim
complet calea mântuirii. El a cucerit întreaga noastră ființă și ne-a câștigat inimile.
Din acel moment înainte, mințile noastre au devenit conștiente, iar duhurile noastre
par să fie reînviate: Această persoană obișnuită, nesemnificativă, care trăiește printre
noi și care a fost demult respinsă de noi – nu este El Domnul Isus, care este mereu
în gândurile noastre și după care tânjim zi și noapte? Este El! Este chiar El! El este
Dumnezeul nostru! El este adevărul, calea și viața! El ne-a permis să trăim din nou,
să vedem lumina și ne-a oprit inimile noastre de la rătăcire. Ne-am întors în casa lui
Dumnezeu, ne-am întors înaintea tronului Său, suntem față în față cu El, am fost
martori ai înfățișării Sale și am văzut drumul ce ne așteaptă. În acel moment, inimile
noastre au fost complet cucerite de El; nu ne mai îndoim de cine este El și nu ne mai
opunem lucrării și cuvântului Său și ne prosternăm complet înaintea Lui. Nu ne dorim
nimic altceva decât să călcăm pe urmele lui Dumnezeu pentru tot restul vieții noastre
și să fim desăvârșiți de El și să Îi răsplătim harul și să-I răsplătim iubirea pentru noi
și să ne supunem aranjamentelor și orchestrațiilor Lui și să cooperăm cu lucrarea Sa
și să facem tot ce putem pentru a finaliza ceea ce El ne încredințează.
Să fim cuceriți de Dumnezeu este precum un concurs de arte marțiale.
Fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu ne lovește în punctul nostru letal și ne
lasă triști și înfricoșați. El ne dezvăluie noțiunile noastre, ne revelează imaginațiile
noastre și ne revelează firile corupte. Prin tot ceea ce spunem și facem și prin fiecare
dintre gândurile și ideile noastre, natura și esența noastră sunt dezvăluite de

331
cuvintele Sale, lăsându-ne umiliți și tremurând de frică. El ne spune nouă despre
toate acțiunile noastre, scopurile și intențiile noastre și chiar firea coruptă pe care nu
am descoperit-o niciodată, făcându-ne să simțim că suntem expuși, în toată
imperfecțiunea noastră infamă, și chiar mai mult, ne simțim complet convinși. El ne
judecă pentru opunerea noastră față de El, ne mustră pentru blasfemia noastră și
condamnarea Lui de către noi și ne face să simțim că în ochii Lui suntem lipsiți de
valoare și că suntem Satana în viață. Speranțele noastre sunt năruite, nu mai
îndrăznim să emitem nicio pretenție și încercare nerezonabilă față de El și chiar și
visele noastre dispar peste noapte. Acesta este un fapt pe care nimeni dintre noi nu
și-l poate imagina și pe care niciunul dintre noi nu îl poate accepta. Pentru un moment,
mințile noastre devin dezechilibrate și nu știm cum să continuăm pe calea aflată în
fața noastră, nu știm cum să continuăm în credințele noastre. Ni se pare că credința
noastră a revenit la zero și că nu L-am cunoscut și nu ne-am familiarizat niciodată cu
Domnul Isus. Totul din fața ochilor noștri ne derutează și ne face să simțim de parcă
am fi fost aruncați în derivă. Suntem consternați, suntem dezamăgiți și adânc în
inimile noastre există mânie și rușine de neînăbușit. Încercăm să ne descărcăm, să
găsim o cale de scăpare și, mai mult, încercăm să continuăm să Îl așteptăm pe
Mântuitorul nostru Isus și să Îi spunem ce avem pe suflet. Deși există momente când
nu suntem nici încrezuți, nici umili în exterior, în inimile noastre suntem afectați de
un sentiment de pierdere nemaiîntâlnit. Deși uneori putem părea neobișnuit de calmi
pe dinafară, înăuntru îndurăm valuri înspumate de chin. Judecata și mustrarea Lui
ne-au dezbrăcat de speranțele și visele noastre, ne-au lăsat fără dorințele noastre
extravagante și refractari în a crede că El este Mântuitorul și capabil de a ne mântui.
Judecata și mustrarea Lui au deschis o prăpastie adâncă între noi și El și nimeni nu
este nici măcar dispus să treacă. Judecata și mustrarea Lui sunt prima dată când
suferim un astfel de mare regres și o astfel de mare umilință. Judecata și mustrarea
Lui ne-au permis să apreciem cu adevărat onoarea și intoleranța lui Dumnezeu față
de ofensa omului, comparativ cu care suntem atât de josnici și impuri. Judecata și
mustrarea Lui ne-au făcut să realizăm pentru prima dată cât de aroganți și pompoși
suntem și cum omul nu va fi niciodată egalul lui Dumnezeu sau la același nivel cu
Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să tânjim să nu mai trăim cu o
astfel de fire coruptă și ne-au făcut să tânjim să ne eliberăm pe noi înșine de o astfel

332
de natură și esență pe cât de curând posibil și să nu mai fim detestați de El și
dezgustători pentru El. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut fericiți să ne supunem
cuvintelor Sale și ne-au făcut să nu mai fim dispuși să ne răzvrătim împotriva
orchestrațiilor și aranjamentelor Lui. Judecata și mustrarea Lui ne-au dat încă o dată
dorința de a căuta viața și ne-au făcut fericiți să-L acceptăm ca Mântuitorul nostru…
Am ieșit din lucrarea de cucerire, am ieșit din iad, am ieșit din valea umbrei morții…
Dumnezeu Atotputernicul ne-a câștigat, acest grup de oameni! El a triumfat asupra
Satanei și Și-a învins toți dușmanii!
Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”

în Cuvântul Se arată în trup

2. Este Hristos cu adevărat Fiul lui Dumnezeu sau este Dumnezeu Însuși?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Filip I-a zis: Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns! Isus i-a răspuns:
De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine
L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: «Arată-ni-L pe Tatăl!»?! Nu crezi că Eu sunt în
Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine,
ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în
Tatăl şi Tatăl în Mine! Dacă nu, credeţi măcar datorită lucrărilor înseşi!” (Ioan
14:8-11).
„Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul
lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această
diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea
Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui
nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale
normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși.
Fie umanitatea sau divinitatea Sa, ambele se supun voinței Tatălui ceresc. Esența
lui Hristos este Duhul, adică divinitatea. Prin urmare, esența Lui este cea a lui
Dumnezeu Însuși; această esență nu va întrerupe propria Sa lucrare și nu ar fi posibil

333
ca El să facă ceva care să distrugă lucrarea Sa, nici n-ar rosti vreodată cuvinte care
să fie împotriva voinței Lui proprii. Prin urmare, Dumnezeu întrupat nu ar face absolut
niciodată vreo lucrare care să-I întrerupă propria Sa gestionare. Asta este ceea ce
ar trebui să înțeleagă toți oamenii. Esența lucrării Duhului Sfânt este de a mântui
omul și este întreprinsă de dragul propriei gestionări a lui Dumnezeu. În mod
asemănător, lucrarea lui Hristos este de a mântui omul și este întreprinsă de dragul
voinței lui Dumnezeu. Având în vedere faptul că Dumnezeu devine trup, El Își
împlinește esența în trupul Său, astfel încât trupul Său este suficient pentru a-I
întreprinde lucrarea. De aceea, toată lucrarea Duhului lui Dumnezeu este înlocuită
de lucrarea lui Hristos în timpul întrupării, iar în centrul întregii lucrări de-a lungul
perioadei întrupării este lucrarea lui Hristos. Nu poate fi amestecată cu lucrarea din
nicio altă epocă. Și, din moment ce Dumnezeu Se întrupează, El lucrează în
identitatea trupului Său; deoarece El vine în trup, El termină, așadar, în trup lucrarea
pe care ar trebui să o facă. Fie Duhul lui Dumnezeu sau Hristos, ambii sunt
Dumnezeu Însuși, și El face lucrarea pe care ar trebui să o facă și Își îndeplinește
slujirea pe care ar trebui să o îndeplinească.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

în Cuvântul Se arată în trup

Fiul Omului întrupat exprima divinitatea lui Dumnezeu prin umanitatea Sa și

transmitea omenirii voia lui Dumnezeu. Iar prin exprimarea voii și firii lui Dumnezeu,
El le dezvăluia oamenilor și pe Dumnezeu Cel care nu poate fi văzut sau atins în
tărâmul spiritual. Ceea ce oamenii vedeau era Dumnezeu Însuși, tangibil, și din carne
și oase. Așadar, Fiul Omului întrupat făcea să fie concrete și umanizate lucrurile
precum propria Lui identitate, statutul, imaginea, firea și ceea ce El are și este. Deși
înfățișarea externă a Fiului Omului avea anumite limitări în privința imaginii lui
Dumnezeu, esența Sa și ceea ce El are și este erau cu totul capabile să reprezinte
propria identitate și statutul lui Dumnezeu – existau doar câteva diferențe în forma
de exprimare. Indiferent dacă este umanitatea sau divinitatea Fiului Omului, nu
putem nega că El reprezenta propria identitate și statutul lui Dumnezeu. În acest
timp, totuși, Dumnezeu lucra prin trup, vorbea din perspectiva trupului și stătea în
fața omenirii cu identitatea și statutul Fiului Omului, iar acest lucru le dădea oamenilor

334
oportunitatea de a întâlni și a experimenta cuvintele adevărate și lucrarea lui
Dumnezeu în mijlocul omenirii. Le permitea, de asemenea, să înțeleagă divinitatea
și măreția Lui în mijlocul smereniei, precum și să dobândească o înțelegere
preliminară și o definiție preliminară a autenticității și realității lui Dumnezeu. Chiar
dacă lucrarea finalizată de Domnul Isus, modurile Sale de lucru și perspectiva din
care vorbea erau diferite față de persoana reală a lui Dumnezeu în tărâmul spiritual,
totul la El Îl reprezenta cu adevărat pe Dumnezeu Însuși pe care oamenii nu Îl mai
văzuseră niciodată – acest lucru nu poate fi negat! Adică, indiferent sub ce formă
apare Dumnezeu, indiferent din ce perspectivă vorbește sau cu ce imagine se
prezintă omenirii, Dumnezeu nu reprezintă nimic altceva decât pe Sine Însuși. El nu
poate reprezenta niciun om – El nu poate reprezenta niciun om corupt. Dumnezeu
este Dumnezeu Însuși și acest lucru nu poate fi negat.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Când Isus L-a numit pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată, în timp ce S-a
rugat, acest lucru a fost făcut doar din perspectiva unui om creat, doar pentru că
Duhul lui Dumnezeu Și-a asumat un trup obișnuit și normal și a avut acoperământul
exterior al unei ființe create. Chiar dacă în El era Duhul lui Dumnezeu, aspectul Său
exterior era încă acela al unui om obișnuit; cu alte cuvinte, El devenise „Fiul Omului”,
despre care au vorbit toți oamenii, inclusiv Isus Însuși. Dat fiind că El este numit Fiul
omului, El este o persoană (fie ea bărbat sau femeie, în orice caz, una cu învelișul
exterior al unei ființe umane) născută într-o familie normală de oameni obișnuiți. Prin
urmare, pentru Isus să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată a
fost la fel ca pentru voi când L-ați numit pe El la început Tată; El a făcut acest lucru
din perspectiva unui om al creației. Vă mai amintiți rugăciunea Tatăl nostru pe care
Isus v-a învățat să o memorați? „Tatăl nostru din ceruri…” El le-a cerut tuturor
oamenilor să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată. Și din moment
ce și El, de asemenea, L-a numit Tată, El a făcut acest lucru din perspectiva unuia
care se află pe picior de egalitate cu voi toți. Din moment ce L-ați numit pe Dumnezeu
din ceruri cu numele de Tată, aceasta arată că Isus S-a văzut pe Sine ca fiind pe
picior de egalitate cu voi și ca un om pe pământ ales de Dumnezeu (adică Fiul lui

335
Dumnezeu). Dacă Îl numiți pe Dumnezeu „Tată”, nu este aceasta pentru că voi sunteți
ființe create? Oricât de mare ar fi autoritatea lui Isus pe pământ, înainte de răstignire,
El a fost numai un Fiu al omului, guvernat de Duhul Sfânt (adică Dumnezeu) și una
dintre ființele create ale pământului, pentru că El încă trebuia să-Și finalizeze lucrarea
Sa. Prin urmare, a-L numi pe Dumnezeu din ceruri Tată, a însemnat doar umilința și
ascultarea Lui. Adresarea Sa către Dumnezeu (adică Duhul din ceruri) într-o
asemenea manieră, nu dovedește totuși că El este Fiul Duhului lui Dumnezeu din
ceruri. Mai degrabă, se poate spune pur și simplu că perspectiva Lui este diferită, nu
că El este o persoană diferită. Existența unor persoane distincte este o aberație!
Înainte de răstignirea Sa, Isus a fost un Fiu al omului legat de limitările trupului și El nu
a posedat complet autoritatea Duhului. De aceea El nu putea decât să caute voia lui
Dumnezeu Tatăl din perspectiva unei ființe create. Așa cum El S-a rugat de trei ori în
Ghetsimani: „Nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu”. Înainte de a fi pus pe cruce, El a fost
doar Regele Evreilor; El a fost Hristos, Fiul Omului și nu un trup de slavă. De aceea,
din punctul de vedere al unei ființe create, El L-a numit pe Dumnezeu Tată.
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Mai sunt încă cei care spun: „Nu a spus Dumnezeu în mod expres că Isus era
Fiul Lui iubit?” Isus este Fiul iubit al lui Dumnezeu, în care Își găsește plăcerea –
acest lucru a fost cu siguranță spus de Dumnezeu Însuși. Acesta a fost Dumnezeu
purtându-Și mărturie Lui Însuși, dar doar dintr-o perspectivă diferită, aceea a Duhului
din ceruri purtând mărturie propriei Sale întrupări. Isus este întruparea Lui, nu Fiul
Său din ceruri. Înțelegi? Nu indică vorbele lui Isus, „Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine”,
faptul că Ei sunt un singur Duh? Și oare nu din cauza întrupării au fost Ei separați
între cer și pământ? În realitate, Ei sunt încă unul; indiferent de situație, este pur și
simplu vorba de Dumnezeu purtându-Și mărturie Lui Însuși. Datorită schimbării
veacurilor, a cerințelor lucrării și a diferitelor etape ale planului Său de gestionare,
apelativul pe care omul i-L dă, de asemenea diferă. Când a venit să ducă la
îndeplinire prima etapă a lucrării, El putea fi numit doar Iahve, păstor al israeliților. În
a doua etapă, Dumnezeul întrupat putea fi numit doar Domn și Hristos. Dar la acel
moment, Duhul din ceruri a afirmat doar că El era Fiul preaiubit al lui Dumnezeu și
nu a făcut nici o mențiune despre faptul că El este singurul Fiu al lui Dumnezeu.

336
Acest lucru pur și simplu nu s-a întâmplat. Cum ar putea Dumnezeu să aibă un singur
copil? Atunci Dumnezeu nu ar fi devenit om? Pentru că El era întruparea, El a fost
numit Fiul iubit al lui Dumnezeu și, din aceasta a rezultat relația dintre Tată și Fiu.
Era pur și simplu din cauza separării dintre cer și pământ. Isus S-a rugat din
perspectiva trupului. De vreme ce a îmbrăcat un trup al unei umanități atât de normale,
El, din perspectiva trupului, a spus: „Învelișul Meu exterior este cel al unei ființe create.
De vreme ce am îmbrăcat un trup pentru a veni pe acest pământ, acum sunt la o
distanță foarte, foarte mare de Cer”. Din acest motiv, El nu putea să Se roage lui
Dumnezeu Tatăl, decât din perspectiva trupului. Era datoria Lui și cu aceasta ar fi
trebuit să fie înzestrat Duhul întrupat al lui Dumnezeu. Nu se poate spune că El nu
este Dumnezeu doar pentru că Se roagă Tatălui din perspectiva trupului. Deși El este
numit Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, El încă este Însuși Dumnezeu, căci El nu este
decât întruparea Duhului, iar substanța Lui este, încă, Duhul.
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă vreunul dintre voi spune că Treimea există într-adevăr, atunci explicați ce
este, mai exact, acest singur Dumnezeu în trei persoane. Ce este Tatăl Sfânt? Ce
este Fiul? Ce este Duhul Sfânt? Iahve este Tatăl Sfânt? Isus este Fiul? Atunci cum
este cu Duhul Sfânt? Tatăl nu este un Duh? Substanța Fiului nu este, de asemenea,
un Duh? Lucrarea lui Isus nu a fost lucrarea Duhului Sfânt? Lucrarea lui Iahve nu a
fost, la acea vreme, realizată de un Duh, la fel ca lucrarea lui Isus? Câte Duhuri poate
avea Dumnezeu? Conform explicației tale, cele trei persoane – ale Tatălui, Fiului și
Duhului Sfânt – sunt una. În cazul acesta, există trei Duhuri, dar pentru a fi trei Duhuri
înseamnă că trebuie să existe trei Dumnezei. Aceasta înseamnă că nu există un
singur Dumnezeu adevărat; cum poate un astfel de Dumnezeu să aibă încă
substanța inerentă a lui Dumnezeu? Dacă accepți că există doar un singur
Dumnezeu, atunci cum poate El să aibă un fiu și să fie tată? Nu sunt toate acestea
pur și simplu noțiunile tale? Există doar un Dumnezeu, numai o persoană în acest
Dumnezeu și doar un Duh al lui Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie că: „Există
un singur Duh Sfânt și un singur Dumnezeu”. Indiferent dacă există sau nu Tatăl și
Fiul despre care vorbești, până la urmă există doar un Dumnezeu, iar substanța
Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, în care voi credeți, este substanța Duhului Sfânt.

337
Cu alte cuvinte, Dumnezeu este un Duh, însă El este capabil să devină trup și să
trăiască printre oameni, precum și să fie mai presus de toate lucrurile. Duhul Său
este atotcuprinzător și omniprezent. El poate fi, în același timp, în trup și peste tot în
univers. De vreme ce toți oamenii spun că Dumnezeu este singurul Dumnezeu
adevărat, atunci există un singur Dumnezeu, care nu poate fi separat de nimeni după
pofta inimii! Dumnezeu este un singur Duh și o singură persoană. Și Acesta este
Duhul lui Dumnezeu. Dacă ar fi așa cum spui, atunci Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu
sunt Ei trei Dumnezei? Duhul Sfânt este un subiect, Fiul un altul, iar Tatăl încă unul.
Ei sunt persoane distincte cu substanțe diferite, deci cum pot Ei să fie fiecare parte
a unui singur Dumnezeu? Duhul Sfânt este un Duh; acest lucru este ușor de înțeles
pentru om. Dacă așa stau lucrurile, atunci Tatăl este chiar și mai mult un Duh. El nu
a coborât niciodată pe pământ și nu a devenit niciodată trup; El este Iahve Dumnezeu
în inima omului și este, cu siguranță, și un Duh. Atunci, care este relația dintre El și
Duhul Sfânt? Este relația dintre Tată și Fiu? Sau este relația dintre Duhul Sfânt și
Duhul Tatălui? Oare substanța fiecărui Duh este aceeași? Sau Duhul Sfânt este un
instrument al Tatălui? Cum poate fi explicat acest lucru? Și, atunci, care este relația
dintre Fiul și Duhul Sfânt? Este o relație între două Duhuri sau relația dintre un om și
un Duh? Acestea sunt toate chestiuni care nu pot avea nicio explicație! Dacă Ei toți
sunt un singur Duh, atunci nu se poate vorbi despre trei persoane, căci Ei sunt
posedați de un singur Duh. Dacă ar fi persoane distincte, atunci Duhurile Lor ar varia
în putere, iar Ei, pur și simplu, nu ar putea fi un singur Duh. Acest concept al Tatălui,
al Fiului și al Duhului Sfânt este cel mai absurd! Aceasta Îl segmentează pe
Dumnezeu și Îl împarte în trei persoane, fiecare cu un statut și un Duh; atunci, cum
poate El să fie totuși un singur Duh și un singur Dumnezeu? Spuneți-Mi, cerurile și
pământul și toate lucrurile de pe ele au fost create de Tatăl, de Fiul sau de Duhul
Sfânt? Unii spun că Ei le-au creat împreună. Atunci cine a răscumpărat omenirea?
A fost Duhul Sfânt, Fiul sau Tatăl? Unii spun că Fiul a fost Cel care a răscumpărat
omenirea. Atunci cine este Fiul, în fond? Nu este El întruparea Duhului lui Dumnezeu?
Întruparea Îl strigă pe Dumnezeu din Cer cu numele Tatălui, din perspectiva unui om
creat. Oare nu ești conștient că Isus S-a născut din concepția prin Duhul Sfânt? În El
este Duhul Sfânt; indiferent ce spui, El este totuși una cu Dumnezeu din Cer, căci este
întruparea Duhului lui Dumnezeu. Această idee despre Fiu este, pur și simplu,

338
neadevărată. Este un singur Duh care realizează întreaga lucrare; doar Dumnezeu
Însuși, adică, Duhul lui Dumnezeu Își duce la bun sfârșit lucrarea. Cine este Duhul lui
Dumnezeu? Nu este Duhul Sfânt? Nu este Duhul Sfânt care lucrează în Isus? Dacă
lucrarea nu ar fi fost îndeplinită de Duhul Sfânt (adică, Duhul lui Dumnezeu), atunci ar
putea lucrarea Lui să-L reprezinte pe Dumnezeu Însuși?
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Ceea ce a văzut întâi omul a fost Duhul Sfânt care cobora ca un porumbel pe
Isus; Duhul nu era exclusiv al lui Isus, ci, mai degrabă, Duhul Sfânt. Atunci, poate să
fie Duhul lui Isus despărțit de Duhul Sfânt? Dacă Isus este Isus, Fiul, iar Duhul Sfânt
este Duhul Sfânt, atunci cum ar putea Ei să fie una? Lucrarea nu ar putea fi
îndeplinită dacă ar fi astfel. Duhul din Isus, Duhul din Cer și Duhul lui Iahve sunt toate
una. Poate fi numit Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu, Duhul intensificat de șapte ori
și Duhul atotcuprinzător. Duhul lui Dumnezeu poate îndeplini multă lucrare. El este
capabil să creeze lumea și să o distrugă prin inundarea pământului; El poate
răscumpăra întreaga omenire și, în plus, poate cuceri și distruge întreaga omenire.
Această lucrare este realizată în întregime de Dumnezeu Însuși și nu putea fi făcută,
în locul Lui, de niciuna dintre persoanele lui Dumnezeu. Duhul Său poate primi numele
lui Iahve și Isus, precum și cel al Celui Atotputernic. El este Domnul și Hristosul. El
poate deveni și Fiul Omului. El este în Ceruri cât și pe pământ; El este la înălțime,
deasupra universurilor și printre mulțimi. El este singurul Stăpân al Cerurilor și al
pământului! Din momentul creației și până acum, această lucrare a fost îndeplinită de
Însuși Duhul lui Dumnezeu. Fie ea lucrarea din Ceruri sau lucrarea în trup, totul se
desfășoară prin propriul Său Duh. Toate creaturile, fie în Cer sau pe pământ, sunt în
palma mâinii Sale atotputernice; toate acestea sunt lucrarea lui Dumnezeu Însuși și
nu pot fi făcute de nimeni în locul Său. În Ceruri, El este Duhul, dar și Dumnezeu
Însuși; printre oameni, El este trup, dar rămâne Însuși Dumnezeu. Deși El poate fi
numit cu sute de mii de nume, este încă El Însuși, iar întreaga lucrare[a] este expresia
directă a Duhului Său. Răscumpărarea întregii omeniri prin răstignirea Sa a fost

Note de subsol:
a. Textul original nu conține termenul „lucrarea”.

339
lucrarea directă a Duhului Său și, tot astfel este și proclamarea către toate națiunile
și toate ținuturile în timpul zilelor de pe urmă. În orice moment, Dumnezeu nu poate
fi numit decât Atotputernicul și singurul Dumnezeu adevărat, Dumnezeu Însuși care
este atotcuprinzător. Persoanele distincte nu există, cu atât mai puțin această idee a
Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Există un singur Dumnezeu în Cer și pe pământ!
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

3. Care este natura problemei omului care nu recunoaște adevărurile

exprimate de Hristos? Care sunt consecințele faptului că omul nu-L tratează
pe Hristos ca pe Dumnezeu?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui
vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu
este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că
este mincinos şi tatăl minciunii! Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă
credeţi! […]Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de
aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!” (Ioan 8:44-47).
„Voi să cunoașteți Duhul lui Dumnezeu prin acestea: orice duh care mărturisește
că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu. Iar orice duh care nu-L
mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care aţi
auzit că vine; acum el este deja în lume” (1 Ioan 4:2-3).
„Pentru că mulți amăgitori au venit în lume care nu mărturisesc că Isus Hristos
a venit în trup. Acesta este un amăgitor și un antihrist” (2 Ioan 1:7).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

De vreme ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să-ți pui credința în toate
cuvintele lui Dumnezeu și în toată lucrarea Lui. Adică, din moment ce crezi în
Dumnezeu, trebuie să asculți de El. Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, atunci
nu contează dacă crezi sau nu în Dumnezeu. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de
mulți ani și totuși nu ai ascultat de El niciodată sau nu ai acceptat toate cuvintele Lui,
ci în schimb I-ai cerut lui Dumnezeu să ți se supună ție și să acționeze conform
concepțiilor tale, atunci tu ești cea mai neascultătoare ființă și ești un necredincios.

340
Cum poate o astfel de persoană să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu
care nu se conformează concepțiilor omului? Cea mai neascultătoare persoană este
cea care Îl sfidează intenționat și se opune lui Dumnezeu. El este dușmanul lui
Dumnezeu și antihristul. O astfel de persoană are în mod constant o atitudine ostilă
față de noua lucrare a lui Dumnezeu, nu a arătat niciodată cea mai mică intenție de
a se supune și nu s-a arătat niciodată, de bunăvoie, supus sau umil. El se înalță pe
sine înaintea altora și nu se supune niciodată față de nimeni. Înaintea lui Dumnezeu,
el se consideră cel mai competent în predicarea cuvântului și cel mai priceput în a
modela pe alții. El nu renunță niciodată la averile pe care le are deja, ci le consideră
ca pe niște moșteniri de familie pentru închinare, pentru a predica altora despre ele
și le folosește pentru a ține prelegeri și acelor nesăbuiți care îl idolatrizează pe el.
Există într-adevăr câțiva oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt
„eroi neîmblânziți”, care, generație după generație, fac popasuri în casa lui
Dumnezeu. Ei pretind că predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă.
An de an și generație după generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria
lor „sacră și inviolabilă”. Nimeni nu îndrăznește să-i atingă și nici o singură persoană
nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu,
alergând frenetic de-a lungul timpului pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți. Această
ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite
acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei?
Fragment din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Oricine nu crede în Dumnezeu întrupat – adică, oricine care nu crede lucrarea

și vorbirea Dumnezeului vizibil și nu cred în Dumnezeu cel vizibil, ci, în schimb, I se
închină Dumnezeului invizibil din ceruri – nu Îl are pe Dumnezeu în inima lui sau a
ei. Ei sunt oamenii care nu ascultă și I se împotrivesc lui Dumnezeu. Acestor oameni
le lipsesc umanitatea și rațiunea, ca să nu mai vorbim de adevăr. Pentru acești
oameni, Dumnezeul vizibil și tangibil nu poate cu atât mai mult să fie crezut, totuși
Dumnezeul invizibil și intangibil este cel mai credibil și cel mai îmbucurător pentru
inimile lor. Ceea ce caută ei nu este adevărul realității, nici nu este adevărata esență
a vieții, cu atât mai puțin intențiile lui Dumnezeu; mai degrabă, ei caută exaltarea.

341
Acele lucruri care sunt cele mai capabile să le permită să își îndeplinească dorințele
sunt, fără îndoială, credințele și îndeletnicirile lor. Ei cred în Dumnezeu doar pentru
a-și satisface propriile dorințe, nu pentru a căuta adevărul. Nu sunt acești oameni
răufăcători? Ei sunt extrem de încrezători în sine și nu cred că Dumnezeu din ceruri
îi va distruge pe acești „oameni buni”. În schimb, cred că Dumnezeu le va permite să
rămână și, mai mult, că îi va răsplăti generos, pentru că ei au făcut multe lucruri
pentru Dumnezeu și au afișat foarte multă „loialitate” față de El. Dacă ar fi să îl
urmeze pe Dumnezeul vizibil, ei ar răspunde violent imediat împotriva lui Dumnezeu
sau ar da curs furiei odată ce dorințele lor nu s-ar îndeplini. Aceștia sunt oameni
josnici care caută să își satisfacă propriile dorințe; ei nu sunt oameni cu integritate în
căutarea adevărului. Astfel de oameni sunt așa-numiții oameni răi care Îl urmează
pe Hristos. Acei oameni care nu caută adevărul, nu pot crede adevărul. Ei sunt cu
atât mai incapabili să înțeleagă rezultatul viitor al omenirii, căci nu cred nicio lucrare
sau niciun cuvânt al Dumnezeului vizibil și nu pot crede în destinația viitoare a
omenirii. De aceea, chiar dacă ei Îl urmează pe Dumnezeul vizibil, tot fac rău și nu
caută adevărul, nici nu practică adevărul pe care îl cer Eu.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Cea mai mare problemă a omului este că el iubește doar lucrurile pe care nu le
poate vedea sau atinge, lucruri care sunt misterioase și nemaipomenite în mod
suprem și care nu pot fi imaginate de către om sau atinse de către muritorii de rând.
Cu cât sunt mai nerealiste aceste lucruri, cu atât sunt analizate mai mult de către om,
care le urmărește chiar nepăsător față de orice altceva și se amăgește că le poate
obține. Cu cât sunt mai nerealiste, cu atât le examinează și le analizează mai
îndeaproape omul, mergând chiar până acolo încât își concepe propriile idei
complete despre ele. Din contră, cu cât sunt mai realiste lucrurile, cu atât este mai
indiferent omul față de ele; pur și simplu le privește de sus și este chiar disprețuitor
la adresa lor. Nu este aceasta exact atitudinea voastră față de lucrarea realistă pe
care o săvârșesc Eu astăzi? Cu cât sunt mai realiste astfel de lucruri, cu atât aveți
mai multe prejudecăți față de ele. Nu petreceți deloc timp examinându-le, pur și
simplu le ignorați; vă uitați de sus la aceste cerințe realiste, directe și chiar păstrați
numeroase concepții despre acest Dumnezeu, care este Cel mai real și sunteți pur

342
și simplu incapabili să acceptați realitatea și normalitatea Lui. Astfel, nu credeți în
lucruri nedeslușite? Aveți o credință nezdruncinată în Dumnezeul nedeslușit al
timpurilor trecute și niciun interes față de Dumnezeul real din prezent. Nu este acest
lucru din cauză că Dumnezeu de ieri și Dumnezeu de astăzi fac parte din două epoci
diferite? Nu este acest lucru și din cauză că Dumnezeul de ieri este Dumnezeul
preamărit din Ceruri, în timp ce Dumnezeul de azi este un om mic pe pământ? Nu
este mai ales din cauză că Dumnezeul venerat de om este Cel produs de concepțiile
lui, în timp ce Dumnezeul de azi este un trup real produs pe pământ? Când totul e
spus și săvârșit, oare nu datorită faptului că Dumnezeul de astăzi este prea real,
omul nu Îl urmează? Căci ceea ce Dumnezeul de astăzi cere de la om, este exact
ceea ce omul este cel mai puțin dispus să facă, ceea ce-l rușinează. Nu îngreunează
aceste lucruri situația omului? Nu îi dezgolesc rănile? Astfel, mulți dintre cei care nu
urmăresc realitatea, devin dușmanii lui Dumnezeu întrupat, devin antihriști. Nu este
acesta un adevăr evident? În trecut, când Dumnezeu urma să Se întrupeze, poate
că ai fost o figură religioasă sau un credincios devotat. După ce Dumnezeu a devenit
trup, mulți astfel de credincioși devotați au devenit antihriști, fără să știe. Știi ce se
întâmplă aici? În credința ta față de Dumnezeu, nu te concentrezi pe realitate sau pe
urmărirea adevărului, în schimb, te preocupi de neadevăruri – nu este aceasta cea
mai clară sursă a dușmăniei tale față de Dumnezeu întrupat? Dumnezeu întrupat
este numit Hristos, deci nu sunt toți cei care nu cred în Dumnezeu întrupat antihriști?
Și este Cel în care crezi și pe care Îl iubești cu adevărat acest Dumnezeu
întrupat?Este cu adevărat acest Dumnezeu viu, care respiră, cel mai realist și
extraordinar de normal? Care este, mai exact, obiectivul căutării tale? Se află în cer
sau pe pământ? Este o concepție sau este adevărul? Este Dumnezeu sau este o
ființă supranaturală?
Fragment din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi”

în Cuvântul Se arată în trup

Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să
accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al
condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva
Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau

343
arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după
adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia. Vă sfătuiesc să umblați cu grijă
pe calea credinței în Dumnezeu. Nu trageți concluzii pripite; mai mult, nu fiți
iresponsabili sau fără griji în credința voastră în Dumnezeu. Ar trebui să știți, cel puțin,
că cei care cred în Dumnezeu ar trebui să fie smeriți și reverențioși. Cei care au auzit
adevărul și totuși strâmbă din nas, sunt nesăbuiți și ignoranți. Cei care au auzit
adevărul și totuși trag concluzii pripite fără grijă sau îl condamnă, sunt plini de
aroganță. Nimeni dintre cei care cred în Isus nu este în măsură să blesteme sau să-
i condamne pe alții. Ar trebui să fiți cu toții raționali și să acceptați adevărul. Poate
că, auzind calea adevărului și citind cuvântul vieții, crezi că numai unul din 10000
dintre aceste cuvinte se aliniază convingerilor tale și Bibliei, și atunci ar trebui să
continui să cauți în cel de-al 10000-lea dintre aceste cuvinte. Încă te sfătuiesc să fii
smerit, să nu fii prea încrezător, și să nu te înalți pe tine însuți prea mult. Cu inima ta,
care conține atât de puțină venerație pentru Dumnezeu, vei dobândi mai mare
lumină. Dacă examinezi cu atenție și contempli în mod repetat aceste cuvinte, vei
înțelege dacă ele reprezintă sau nu adevărul, și dacă sunt sau nu sunt viață. Poate
că, citind numai câteva propoziții, unii oameni vor condamna orbește aceste cuvinte,
spunând: „Asta nu este nimic mai mult decât o luminare din partea Duhului Sfânt”
sau: „Acesta este un Hristos mincinos venit să înșele oameni”. Cei care spun
asemenea lucruri sunt orbiți de ignoranță! Înțelegi prea puține din lucrarea și
înțelepciunea lui Dumnezeu, iar Eu te sfătuiesc să începi din nou, de la zero! Nu
trebuie să condamnați orbește cuvintele exprimate de Dumnezeu din cauza arătării
Hristoșilor mincinoși în zilele de pe urmă și nu trebuie să fiți unii care blasfemiază
împotriva Duhului Sfânt, pentru că vă temeți de înșelăciune. Nu ar fi acesta un mare
păcat? Dacă, după multă examinare, tu totuși crezi că aceste cuvinte nu sunt
adevărul, că nu sunt calea și că nu sunt exprimarea lui Dumnezeu, atunci vei fi în
cele din urmă pedepsit și vei rămâne fără binecuvântări. Dacă nu poți accepta un
asemenea adevăr spus atât de simplu și de clar, nu ești atunci nepotrivit pentru
mântuirea de la Dumnezeu? Nu ești tu unul dintre aceia care nu sunt destul de
norocoși să se reîntoarcă în fața Tronului lui Dumnezeu?
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou

cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

344
 Voi credeți în existența Dumnezeului din cer însă o negați pe cea a Dumnezeului
de pe pământ. Oricum, Eu nu sunt de acord cu perspectiva voastră. Îi laud doar pe
aceia care-și mențin picioarele pe pământ și Îl slujesc pe Dumnezeul de pe pământ,
dar niciodată pe aceia care nu Îl recunosc vreodată pe Hristosul de pe pământ.
Indiferent cât de loiali sunt acești oameni Dumnezeului din cer, până la urmă nu vor
scăpa de mâna Mea care pedepsește pe cei răi. Acești oameni sunt cei răi; ei sunt
cei răi care se opun lui Dumnezeu și nu au ascultat niciodată de Hristos cu dragă
inimă. Bineînțeles, numărul lor îi cuprinde pe toți aceia care nu Îl cunosc și, mai mult,
nu Îlrecunosc pe Hristos. Crezi tu că te poți comporta cum vrei față de Hristos, atâta
timp cât ești loial Dumnezeului din cer? Greșit! Când Îl ignori pe Hristos, Îl ignori și
pe Dumnezeul din cer. Indiferent cât de loial ești Dumnezeului din cer, sunt doar
vorbe goale și prefăcătorie, căci Dumnezeul de pe pământ nu doar că ajută omul să
primească adevărul și o cunoștință mai profundă, ci are un rol și mai important în
condamnarea omului și adunarea ulterioară a faptelor în vederea pedepsirii celor răi.
Ai înțeles urmările benefice dar și cele dăunătoare de aici? Le-ai experimentat? Îmi
doresc ca voi să înțelegeți în curând acest adevăr: pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu
trebuie să-L cunoașteți nu doar pe Dumnezeul din cer ci, chiar mai important, pe
Dumnezeul de pe pământ. Nu îți încurca prioritățile și nu permite lucrurilor din plan
secundar să le înlocuiască pe cele din prim-plan. Doar în acest mod poți clădi cu
adevărat o relație bună cu Dumnezeu, te poți apropia de Dumnezeu și îți poți apropia
inima mai mult de El. Dacă ai fost de credință timp de mulți ani și te-ai asociat demult
cu Mine, dar cu toate acestea ești distant față de Mine, atunci Eu spun că trebuie să
fie faptul că tu ofensezi des firea lui Dumnezeu, iar sfârșitul tău va fi foarte greu de
apreciat. Dacă acești mulți ani de asociere cu Mine nu doar că nu au reușit să te
schimbe într-o persoană care are umanitate și adevărul, ci dimpotrivă, au insuflat
căile rele în natura ta, iar tu nu doar că ai o grandomanie de două ori mai mare decât
înainte, ci au crescut și înțelegerile tale greșite vizavi de Mine, așa încât ai ajuns să
mă vezi drept micul tău camarad, atunci îți zic că boala de care suferi nu mai e una
superficială ci ți-a pătruns până în măduva oaselor. Tot ce-ți rămâne de făcut este
să-ți aștepți pregătirile de înmormântare. Nu va trebui atunci să mă implori să fiu
Dumnezeul tău, căci ai comis un păcat vrednic de moarte, un păcat de neiertat. Chiar
dacă aș putea avea milă de tine, Dumnezeul din cer va insista să-ți ia viața, căci

345
ofensa ta la adresa firii lui Dumnezeu nu 0este o problemă obișnuită, ci una foarte
serioasă. Când vine vremea, nu Mă învinovăți pe Mine că nu te-am înștiințat
dinainte. Totul se rezumă la aceasta: când te asociezi cu Hristosul – Dumnezeul de
pe pământ – ca și cu un om obișnuit, adică atunci când crezi că acest Dumnezeu
nu este altceva decât un om, acela este momentul în care vei pieri. Aceasta este
singura mea admonestare pentru voi toți.
Fragment din „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”

în Cuvântul Se arată în trup

Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de

Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții
adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L
acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu.
Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni
nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi
în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu
trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să
accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei
care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul
închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de către toți
cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl
condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate
și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este
Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a
încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta
tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul
Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul
Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui
Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele
în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă
șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei
mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om,

346
ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință?
Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare. Astfel, sfătuiesc pe toată
lumea să nu își arate colții în fața adevărului sau să critice cu nepăsare, deoarece
doar adevărul îți poate aduce viața și doar adevărul îți poate permite să renaști și să
privești fața lui Dumnezeu.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

X. Adevărurile privind modul prin care să Îl cunoști pe

Dumnezeu

1. Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înțelegerea cunoștințelor din

Biblie și a teoriei teologice poate fi considerată cunoașterea lui Dumnezeu?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înseamnă că omul cunoaște
bucuria, supărarea, suferința și fericirea lui Dumnezeu; asta înseamnă a-L
cunoaște pe Dumnezeu. Tu spui că L-ai văzut și, totuși, nu înțelegi bucuria,
supărarea, suferința și fericirea Lui, nu-I înțelegi firea și nici nu-I înțelegi dreptatea.
Nu Îi înțelegi deloc milostenia și nu știi ce-I place sau ce disprețuiește. Aceasta nu
este cunoașterea lui Dumnezeu. Prin urmare, unii oameni sunt capabili să Îl
urmeze pe Dumnezeu, dar ei nu cred neapărat în Dumnezeu. Aceasta este
deosebirea. Dacă Îl cunoști, Îl înțelegi și ești capabil să pricepi o parte din voia Lui,
atunci poți să crezi în El cu adevărat, să I te supui cu adevărat, să Îl iubești și să
I te închini cu adevărat. Dacă nu înțelegi aceste lucruri, atunci doar te ții după
ceilalți, ca unul care aleargă și el laolaltă și urmează mulțimea. Aceasta nu poate
fi numită supunere adevărată sau închinare adevărată. Cum are loc închinarea
adevărată? Nu există nimeni care să-L cunoască și să-L vadă pe Dumnezeu cu
adevărat, care să nu I se închine, care să nu-L venereze. Toți trebuie să se plece

347
și să I se închine. În prezent, în timpul lucrării lui Dumnezeu întrupat, cu cât oamenii
înțeleg mai mult firea lui Dumnezeu întrupat și ceea ce El are și este, cu atât mai
mult Îl prețuiesc și Îl venerează. În general, mai puțină înțelegere înseamnă mai
multă nepăsare și că Dumnezeu este tratat ca om. Dacă oamenii Îl cunosc și Îl văd
într-adevăr pe Dumnezeu, vor tremura de frică. De ce a spus Ioan „Cel Ce este mai
puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele!”? Deși
înțelegerea din inima lui nu era foarte profundă, știa că Dumnezeu este extraordinar.
Câți oameni sunt capabili să-L venereze pe Dumnezeu acum? Fără a-I cunoaște
firea, cum ar putea cineva să-L venereze? Dacă oamenii nu cunosc esența lui
Hristos și nu înțeleg firea lui Dumnezeu, ei sunt și mai puțin capabili să se închine
cu adevărat Dumnezeului concret. Dacă oamenii văd doar înfățișarea exterioară
obișnuită și normală a lui Hristos și nu-I cunosc esența, le este ușor să-L trateze
pe Hristos ca pe un om obișnuit. Ei pot să adopte o atitudine ireverențioasă față
de El, pot să-L înșele, să I se împotrivească, să nu asculte de El și să-L judece.
Pot să creadă despre ei înșiși că sunt drepți și să considere neînsemnat cuvântul
lui Dumnezeu, să nutrească noțiuni despre El, să-L condamne și să-L blasfemieze.
Pentru a rezolva aceste chestiuni, trebuie să cunoaștem esența lui Hristos,
divinitatea lui Hristos. Acesta este aspectul principal al cunoașterii de Dumnezeu;
este lucrul pe care toți credincioșii în Dumnezeul concret trebuie să-l pătrundă și
să-l dobândească.
Fragment din „Cum să-L cunoști pe Dumnezeu întrupat”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cunoașterea Dumnezeului practic include cunoașterea și trăirea cuvintelor Lui

și înțelegerea regulilor și principiilor lucrării Duhului Sfânt și modul în care Duhul lui
Dumnezeu lucrează în trup. Deci, include și cunoașterea faptului că fiecare acțiune
a lui Dumnezeu în trup este guvernată de Duh, iar cuvintele pe care le rostește sunt
exprimarea directă a Duhului. Astfel, dacă vrei să cunoști pe Dumnezeul practic,
trebuie să știi mai întâi cum lucrează Dumnezeu în umanitate și în divinitate; acest
lucru, la rândul său, se referă la exprimările Duhului, în care toți oamenii se implică.
Fragment din „Ar trebui să știi că Dumnezeul practic este Dumnezeu Însuși”

în Cuvântul Se arată în trup

348
 Procesul prin care se ajunge la cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu este
procesul prin care se ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și, de asemenea, procesul
ajungerii la cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Și, astfel, cunoașterea viziunilor nu
se referă numai la cunoașterea umanității lui Dumnezeu întrupat, ci include și
cunoașterea cuvântului și a lucrării lui Dumnezeu. Din cuvântul lui Dumnezeu,
oamenii ajung să înțeleagă voia lui Dumnezeu, iar din lucrarea lui Dumnezeu, ei
ajung să cunoască firea lui Dumnezeu și ceea ce este Dumnezeu. Credința în
Dumnezeu este primul pas spre a-L cunoaște pe Dumnezeu. Procesul avansării de
la această credință inițială în Dumnezeu către cea mai profundă credință în El este
procesul ajungerii la cunoașterea lui Dumnezeu și procesul experimentării lucrării lui
Dumnezeu. […] Cunoașterea lui Dumnezeu include cunoașterea firii Lui, înțelegerea
voii Lui și cunoașterea a ceea ce este El. Totuși, indiferent care aspect ajunge să-l
cunoască, fiecare îi cere omului să plătească un preț și necesită voința de a se
supune, fără de care nimeni nu va putea să continue să urmeze până la capăt.
Fragment din „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

în Cuvântul Se arată în trup

Cunoscând faptele practice ale lui Dumnezeu, cunoscând realitatea Lui și

atotputernicia Sa, cunoscând adevărata identitate a lui Dumnezeu Însuși,
cunoscând ceea ce are El și ceea ce este, știind ce a demonstrat El în toate
lucrurile – toate acestea sunt extrem de importante pentru fiecare persoană care
vrea să-L cunoască pe Dumnezeu. Toate acestea stabilesc direct dacă oamenii
pot să intre în realitatea adevărului. Dacă tu îți limitezi înțelegerea lui Dumnezeu
doar la cuvinte, dacă o limitezi doar la măruntele tale trăiri, la harul lui Dumnezeu
pe care îl cuantifici sau la măruntele tale mărturii despre Dumnezeu, atunci îți spun
cu tărie că Dumnezeul în care crezi nu este Dumnezeu Însuși și se poate spune
că Dumnezeul în care crezi este unul imaginar, nu Dumnezeu cel adevărat. Asta
fiindcă Dumnezeul adevărat este Cel care stăpânește peste toate, Cel care
pășește printre toate, Cel care le gestionează pe toate. El este Cel care ține în
mâini soarta întregii omeniri – Cel care ține în mâini soarta tuturor lucrurilor.
Lucrarea și faptele Dumnezeului despre care vorbesc nu se limitează doar la o
mână de oameni. Adică, nu se limitează doar la cei care Îl urmează în prezent.

349
Faptele lui sunt demonstrate în toate lucrurile, în supraviețuirea tuturor lucrurilor
și în legile schimbării tuturor lucrurilor.
Dacă nu poți să vezi sau să recunoști faptele lui Dumnezeu în toate lucrurile,
atunci nu poți să fii martor pentru niciuna dintre faptele Sale. Dacă nu poți să fii martor
pentru Dumnezeu, dacă tu continui să vorbești despre acest mărunt și așa-zis
Dumnezeu pe care tu Îl cunoști, despre acel Dumnezeu care se limitează la ideile
tale și care există în mintea ta îngustă, dacă tu continui să vorbești despre acel fel
de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți va lăuda niciodată credința. Când tu ești
martor pentru Dumnezeu, dacă folosești doar felul în care te bucuri de harul lui
Dumnezeu, dacă doar accepți disciplina și certarea Lui, dacă doar te bucuri de
binecuvântările Lui atunci când ești martor pentru El, toate acestea sunt foarte
inadecvate și sunt departe de a-L mulțumi. Dacă vrei să fii martor pentru Dumnezeu
într-un mod care să se supună voii Sale, să fii martor pentru adevăratul Dumnezeu
Însuși, atunci trebuie să afli ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este din faptele Lui.
Trebuie să remarci autoritatea lui Dumnezeu în faptul că El controlează totul, să vezi
adevărul modului în care El susține întreaga omenire. Dacă recunoști doar că
mâncarea, băutura și necesitățile din viața ta vin de la Dumnezeu, dar nu vezi
adevărul modului în care El susține întreaga omenire prin toate lucrurile create de El,
că El conduce întreaga omenire prin stăpânirea Lui asupra tuturor lucrurilor, atunci
nu vei fi putea niciodată să fii martor pentru Dumnezeu.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IX)” în Cuvântul Se arată în trup

Acum, ceea ce lipsește tuturor oamenilor este cunoașterea lucrării lui

Dumnezeu. Omul nici nu cuprinde, nici nu înțelege exact ce constituie faptele lui
Dumnezeu în om, toată lucrarea lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu de la crearea
lumii. Această inadecvare nu este întâlnită doar în lumea religioasă, ci mai mult în
toți cei ce cred în Dumnezeu. Când vine ziua în care Îl vezi pe Dumnezeu cu
adevărat și pricepi înțelepciunea lui Dumnezeu; când vezi toate faptele lui
Dumnezeu și recunoști ceea ce este Dumnezeu și ce are El; când vezi abundența
Lui, înțelepciunea, minunăția și întreaga Sa lucrare în oameni, atunci vei fi ajuns
la o credință de succes în Dumnezeu. Când se spune despre Dumnezeu că este
atotcuprinzător și plin de abundență, ce se înțelege prin atotcuprinzător? Și ce se

350
înțelege prin abundență? Dacă nu înțelegi, nu te poți considera un credincios al
lui Dumnezeu.
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Indiferent cât este de mare înțelegerea omului asupra Bibliei, nu rămâne nimic
altceva decât cuvinte, căci omul nu înțelege substanța Bibliei. Citind Biblia, omul
poate înțelege unele adevăruri, poate explica unele cuvinte sau poate supune unele
pasaje și capitole cunoscute examinării sale mărunte, dar nu va putea niciodată să
se elibereze de înțelesul conținut în acele cuvinte, căci toți oamenii văd că sunt
cuvinte moarte, nu scenele lucrării lui Iahve și ale lui Isus, iar omul nu are nicio cale
de a dezlega taina acestei lucrări. Prin urmare, taina planului de gestionare de șase
mii de ani este cea mai mare taină, cel mai adânc ascunsă și complet de nepătruns
pentru om. Nimeni nu poate înțelege, în mod direct, voia lui Dumnezeu, decât dacă
El Însuși i-o explică și i-o împărtășește omului; în caz contrar, aceste lucruri vor
rămâne pentru totdeauna enigme pentru om, rămânând taine pecetluite pentru
totdeauna. Să nu îi amintim pe cei din lumea religioasă; dacă nu vi s-ar fi spus astăzi,
nu l-ați fi înțeles nici voi.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Multă lume crede că a înțelege și a putea să interpretezi Biblia sunt echivalente

cu găsirea adevăratei căi – dar, de fapt, lucrurile sunt cu adevărat atât de simple?
Nimeni nu cunoaște veridicitatea Bibliei: că ea nu este altceva decât o mărturie
istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale
lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale.
Oricine a citit Biblia știe că ea confirmă prin documente cele două etape ale lucrării
lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face
cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve, de la momentul creației și până la
sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament înregistrează lucrarea lui Isus pe pământ,
expusă în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel; nu sunt acestea
înregistrări istorice? Aducerea în prezent a lucrurilor din trecut face din ele istorie și,
indiferent cât de adevărate sau reale ar putea fi, acestea sunt totuși istorie – iar istoria

351
nu poate aduce în discuție prezentul. Căci Dumnezeu nu privește înapoi în istorie! Și
astfel, dacă înțelegi numai Biblia și nu înțelegi nimic despre lucrarea pe care
Dumnezeu intenționează să o facă astăzi, și dacă crezi în Dumnezeu, dar nu cauți
lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu înțelegi ce înseamnă să Îl cauți pe Dumnezeu. Dacă
citești Biblia pentru a studia istoria Israelului, pentru a cerceta istoria creației lui
Dumnezeu a tuturor cerurilor și a pământului, atunci nu crezi în Dumnezeu. Dar
astăzi, din moment ce crezi în Dumnezeu și-ți continui viața, din moment ce urmărești
cunoașterea lui Dumnezeu și nu a unor slove și doctrine moarte, sau o înțelegere a
istoriei, trebuie să cauți voința actuală a lui Dumnezeu și trebuie să cauți sensul
lucrării Duhului Sfânt. Dacă ai fi arheolog, ai putea citi Biblia – dar nu ești, ești unul
dintre aceia care crede în Dumnezeu și cel mai bine ar fi să cauți voința actuală a lui
Dumnezeu.
Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Oamenii care au fost corupți trăiesc cu toții în capcana Satanei, trăiesc în trup,
în dorințe egoiste și nu există unul singur între ei care să fie compatibil cu Mine.
Există oameni care spun că sunt compatibili cu Mine, dar toți aceștia se închină la
idoli neclari. Deși recunosc numele Meu ca fiind sfânt, ei merg pe o cărare opusă
Mie, iar cuvintele lor sunt pline de aroganță și siguranță de sine fiindcă, la bază, ei
sunt cu toții împotriva Mea și incompatibili cu Mine. În fiecare zi ei caută urmele Mele
în Biblie și găsesc, la întâmplare, pasaje „potrivite”, pe care le citesc la nesfârșit și
pe care le recită ca pe scripturi. Ei nu știu cum să fie compatibili cu Mine, nu știu ce
înseamnă să fii în dușmănie cu Mine și doar citesc scripturile orbește. Ei închid în
Biblie un Dumnezeu neclar, pe care nu L-au văzut niciodată și pe care sunt incapabili
să-L vadă, și pe care Îl scot afară să Îl contemple în timpul lor liber. Ei cred în
existența Mea numai prin prisma Bibliei. Pentru ei, Eu sunt același cu Biblia; fără
Biblie Eu nu exist, iar fără Mine nu există Biblie. Ei nu dau nicio atenție existenței sau
acțiunilor Mele, ci dedică o atenție extremă și deosebită fiecărui cuvânt din Scriptură,
iar mulți dintre ei chiar cred că Eu nu ar trebui să fac nimic din ce doresc să fac decât
dacă acest lucru este profețit de Scriptură. Ei acordă prea multă importanță Scripturii.
Se poate spune că văd cuvintele și expresiile ca fiind prea importante, mergând până
la a folosi versete din Biblie pentru a măsura fiecare cuvânt spus de Mine și pentru a

352
Mă condamna. Ceea ce caută ei nu este calea compatibilității cu Mine, sau calea
compatibilității cu adevărul, ci calea compatibilității față de cuvintele Bibliei, și cred
că orice lucru care nu este conform Bibliei este, fără excepție, în afara lucrării Mele.
Oare nu sunt astfel de oameni urmașii ascultători ai fariseilor? Fariseii evrei foloseau
legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu căutau compatibilitate cu Isus în
acea epocă, ci urmau cu sârg legea în litera ei, până acolo încât au ajuns, într-un
sfârșit, să-L țintuiască în piroane pe cruce pe Isus Cel nevinovat, învinovățindu-L că
nu respectase legea Vechiului Testament și că nu era Mesia. Care era esența lor?
Nu era oare aceea că nu căutau calea compatibilității cu adevărul? Erau preocupați
până la obsesie de fiecare cuvânt din Scriptură, nedând nicio atenție voinței Mele,
nici pașilor și metodelor lucrării Mele. Ei nu erau oameni care să caute adevărul, ci
oameni care urmau rigid cuvintele Scripturii; nu erau oameni care să creadă în
Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. În esență, erau câinii de pază ai Bibliei.
Pentru a proteja interesele Bibliei, a susține demnitatea Bibliei și pentru a proteja
reputația Bibliei, ei au mers până acolo încât L-au răstignit pe Isus Cel milostiv pe
cruce. Ei au făcut acest lucru doar de dragul de a proteja Biblia și de a păstra statutul
fiecărui cuvânt din Biblie în inimile oamenilor. Astfel că au preferat să renunțe la
viitorul lor și să dea jertfă pentru păcate cerând condamnarea la moarte a lui Isus,
Cel care nu S-a conformat doctrinei Scripturii. Oare nu erau ei niște lachei ai fiecărui
cuvânt din Scriptură?
Dar oamenii de astăzi? Hristos a venit ca să elibereze adevărul, însă aceștia
mai degrabă L-ar alunga din rândul oamenilor, pentru a-și câștiga intrarea în rai și
pentru a primi har. Mai degrabă ar nega complet venirea adevărului, pentru a proteja
interesele Bibliei, și mai degrabă L-ar crucifica din nou pe Hristosul reîntors în trup,
pentru a asigura existența veșnică a Bibliei. Cum poate omul să primească mântuirea
Mea, când inima sa este atât de înrăită, iar natura sa atât de potrivnică Mie? Trăiesc
printre oameni, însă omul nu Îmi cunoaște existența. Când Îmi revărs lumina asupra
omului, el tot rămâne neștiutor de existența Mea. Când Îmi dezlănțui mânia asupra
omului, el Îmi neagă existența cu și mai mare tărie. Omul caută compatibilitate cu
cuvintele, cu Biblia, însă nici măcar o singură persoană nu vine dinaintea Mea să
caute calea compatibilității cu adevărul. Omul se uită în sus către Mine în rai și are
un deosebit interes pentru existența Mea în rai, dar nimănui nu îi pasă de Mine Cel

353
întrupat, fiindcă Eu, Cel care trăiesc printre oameni, sunt pur și simplu prea
neînsemnat. Cei care caută doar compatibilitate cu cuvintele Bibliei, și cei care caută
numai compatibilitate cu un Dumnezeu neclar sunt o priveliște neplăcută ochilor Mei.
Aceasta pentru că ceea ce venerează ei sunt cuvinte moarte și un Dumnezeu care
le poate da comori nemăsurate. Ceea ce venerează ei este un Dumnezeu care se
pune pe Sine la mila omului și care nu există. Prin urmare, ce ar putea astfel de
oameni să câștige de la Mine? Omul este, pur și simplu, neînsemnat dincolo de
cuvinte. Cei care sunt împotriva Mea, care vin cu cereri nelimitate la Mine, care nu
au nicio dragoste de adevăr, care se răzvrătesc împotriva Mea – cum ar putea fi ei
compatibili cu Mine?
Fragment din „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care se îngrijesc doar de cuvintele Bibliei, pe care nu-i preocupă adevărul
sau să calce pe urmele Mele – aceia sunt împotriva Mea, căci Mă limitează după
cuvântul Bibliei și Mă îngrădesc în Biblie, astfel că hulesc din cale afară la adresa
Mea. Cum ar putea astfel de oameni să vină înaintea Mea? Ei nu țin seama de faptele
Mele sau de voința Mea, și nici de adevăr, însă sunt obsedați de cuvinte, cuvinte
care ucid. Cum ar putea astfel de oameni să fie compatibili cu Mine?
Fragment din „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos”

în Cuvântul Se arată în trup

2. Cum poți să cunoști firea și esența lui Dumnezeu?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Bucuria lui Dumnezeu se datorează existenței și manifestării dreptății și luminii;
distrugerii întunericului și a răului. El se bucură fiindcă a adus omenirii lumina și o
viață bună; bucuria Lui este una dreaptă, un simbol al existenței tuturor lucrurilor
pozitive și, mai mult, un simbol al favorabilității. Mânia lui Dumnezeu se datorează
existenței nedreptății care fac rău omenirii Lui; existenței răului și întunericului, a
lucrurilor care alungă adevărul, ba mai mult, existenței lucrurilor care se opun la ceea
ce este bine și frumos. Mânia Lui este un simbol al faptului că toate lucrurile negative
nu mai există și, mai mult, este un simbol al sfințeniei Lui. Tristețea Lui se datorează
omenirii, pentru care El nutrește speranțe, dar care a căzut în întuneric, fiindcă

354
lucrarea Lui asupra omului nu se ridică la așteptările Sale și fiindcă omenirea pe care
El o iubește nu poate trăi în întregime în lumină. El simte tristețe pentru omenirea
inocentă, pentru omul onest, dar ignorant și pentru cel care este bun, dar cu
deficiențe în ceea ce privește concepțiile proprii. Tristețea Lui este un simbol al
bunătății și milei Lui, un simbol al frumuseții și bunătății. Fericirea Lui, bineînțeles, se
naște prin înfrângerea dușmanilor Săi și prin câștigarea bunei credințe a omului. Mai
mult, ea apare atunci când toate forțele inamice sunt izgonite și distruse și pentru că
omenirii i se dă o viață bună și pașnică. Fericirea lui Dumnezeu nu seamănă cu
bucuria omului, ci este sentimentul de a culege roadă bună, un sentiment mai înalt
chiar decât bucuria. Fericirea Lui este un simbol al eliberării omenirii de suferință
începând din acest moment și un simbol al faptului că omenirea intră într-o lume a
luminii.
Fragment din „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu este ceea ce El este și are ceea ce El are. Tot ceea ce exprimă și
dezvăluie El sunt reprezentări ale esenței Lui și ale identității Lui. Ceea ce El este și
ceea ce El are, precum și esența și identitatea Sa, sunt lucruri care nu pot fi înlocuite
de către niciun om. Firea Lui conține iubirea Lui pentru omenire, alinarea pe care o
aduce El omenirii, ura față de omenire și, mai mult, o înțelegere deplină a omenirii.
Personalitatea omului, în schimb, poate fi optimistă, energică sau nesimțitoare. Firea
lui Dumnezeu aparține Cârmuitorului tuturor lucrurilor și ființelor vii, Domnului întregii
creații. Firea Sa înseamnă onoare, putere, noblețe, măreție și, mai presus de orice,
supremație. Firea Lui este simbolul autorității, simbolul a tot ceea ce este drept,
simbolul a tot ceea ce este frumos și bun. Mai mult, este un simbol al Celui care nu
poate fi[a] înfrânt sau invadat de întuneric și de nicio forță inamică, precum și un
simbol al Celui care nu poate fi ofensat (și care nu va tolera să fie ofensat)[b] de nicio
ființă creată. Firea Lui este simbolul celei mai înalte puteri. Nicio persoană sau

Note de subsol:
a. Textul original este: „este un simbol al faptului de a fi incapabil să fie.”
b. Textul original este: „precum și un simbol al imposibilității de a fi ofensat (și al lipsei de
toleranță față de a fi ofensat).”

355
persoane nu pot și nu au voie să-I tulbure lucrarea sau firea.
Fragment din „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Oamenii spun deseori că nu este un lucru ușor să-L cunoști pe Dumnezeu. Eu,
însă, spun că a-L cunoaște pe Dumnezeu nu este deloc dificil, căci Dumnezeu îi
permite frecvent omului să fie martor al faptelor Sale. Dumnezeu nu a oprit niciodată
dialogul Său cu omenirea; El nu S-a deghizat niciodată față de om, nici nu S-a
ascuns. Gândurile, ideile, cuvintele și faptele Sale sunt toate dezvăluite omenirii. De
aceea, atât timp cât omul dorește să-L cunoască pe Dumnezeu, el poate ajunge să-
L înțeleagă și să-L cunoască prin tot felul de mijloace și metode. […] Sincer vorbind,
dacă o persoană își folosește timpul liber doar ca să înțeleagă și să se concentreze
pe cuvintele sau faptele Creatorului și să acorde un pic de atenție gândurilor
Creatorului și vocii din inima Sa, nu îi va fi dificil să realizeze că gândurile, cuvintele
și faptele Creatorului sunt vizibile și transparente. La fel, nu este greu de realizat că
El este printre oameni tot timpul, că poartă mereu conversații cu omul și cu întreaga
creație și că El face noi fapte în fiecare zi. Esența și firea Lui sunt exprimate în
dialogul Său cu omul; gândurile și ideile Sale sunt dezvăluite complet în faptele Sale;
El însoțește și observă omenirea întotdeauna. El îi vorbește încet omenirii și întregii
creații cu cuvintele Sale silențioase: sunt în ceruri și sunt în mijlocului creației Mele.
Stau de pază; aștept; sunt alături de tine…
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)” în Cuvântul Se arată în trup

Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie făcută prin citirea și înțelegerea cuvântului

lui Dumnezeu. Unii spun: „Nu L-am văzut pe Dumnezeu întrupat, deci cum L-aș putea
cunoaște pe Dumnezeu?” Într-adevăr, cuvântul lui Dumnezeu este o exprimare a firii
Sale. Din cuvântul lui Dumnezeu poți vedea iubirea și mântuirea lui Dumnezeu pentru
omenire și metoda Lui de a o mântui. […] Asta deoarece cuvântul lui Dumnezeu este
exprimat de Dumnezeu Însuși, contrar faptului de a-l folosi pe om pentru a-l
consemna. Este exprimat personal de Dumnezeu – El Își exprimă propriile cuvinte și
vocea interioară. De ce se spune că sunt cuvinte din inimă? Deoarece sunt emise
din profunzimi, exprimând firea Lui, voia, gândurile, iubirea Lui pentru omenire,

356
mântuirea Lui pentru omenire și așteptările Lui de la omenire. […] Printre cuvintele
lui Dumnezeu sunt cuvinte aspre, cuvinte blânde și grijulii, și există unele cuvinte
revelatoare care nu sunt conforme dorințelor umane. Dacă te uiți doar la cuvintele
revelatoare, vei simți că Dumnezeu este destul de sever. Dacă te uiți doar la cuvintele
blânde, vei simți că Dumnezeu nu are prea multă autoritate. De aceea, nu trebuie să
scoți acest lucru în afara contextului, ci să îl privești din fiecare unghi. Uneori,
Dumnezeu vorbește dintr-o perspectivă blândă și plină de compasiune și oamenii
văd iubirea lui Dumnezeu pentru omenire; uneori, El vorbește dintr-o perspectivă
strictă și oamenii văd firea lui Dumnezeu care nu va tolera nicio jignire. Omul este
deplorabil de întinat și nu este demn să vadă chipul lui Dumnezeu sau să vină
înaintea Lui. Faptul că oamenii pot acum să vină înaintea lui Dumnezeu este doar
harul lui Dumnezeu. Înțelepciunea lui Dumnezeu poate fi văzută din modul în care El
lucrează și din semnificația lucrării Sale. Oamenii tot reușesc să vadă aceste lucruri
în cuvântul lui Dumnezeu, chiar fără să Îl contacteze direct.
Fragment din „Cum să-L cunoști pe Dumnezeu întrupat”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Indiferent la ce etapă ai ajuns în experiența ta, ești inseparabil de cuvântul lui

Dumnezeu și de adevăr și ceea ce înțelegi din firea lui Dumnezeu și ceea ce cunoști
din ceea ce Dumnezeu are și este, toate sunt exprimate în cuvintele lui Dumnezeu;
acestea sunt strâns legate de adevăr. Ceea ce El are și este și firea lui Dumnezeu
reprezintă lucruri care sunt ele însele adevărul; adevărul este o manifestare autentică
a firii lui Dumnezeu și ceea ce El are și este. Transformă ceea ce Dumnezeu are și
este într-un lucru concret și îl afirmă în mod expres; îți spune mai direct ce Îi place
lui Dumnezeu, ce nu Îi place, ce vrea ca tu să faci și ce nu îți permite să faci, ce fel
de oameni disprețuiește și ce oameni Îl încântă. În spatele adevărurilor pe care
Dumnezeu le exprimă, oamenii pot vedea plăcerea Lui, mânia, tristețea și fericirea,
precum și esența Sa – aceasta este dezvăluirea firii Sale. În afară de cunoașterea a
ceea ce Dumnezeu are și este și înțelegerea firii Sale din cuvântul Său, ceea ce este
cel mai important este nevoia de a ajunge la această înțelegere prin experiență
practică. Dacă o persoană se îndepărtează pe sine însăși din viața reală pentru a-L
cunoaște pe Dumnezeu, aceasta nu va putea realiza acel lucru. Chiar dacă există

357
oameni care pot dobândi o anumită înțelegere din cuvântul lui Dumnezeu, aceasta
este limitată la teorii și cuvinte și există o discrepanță față de modul în care
Dumnezeu este de fapt.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Bunurile și ființa lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu – toate
au fost făcute cunoscute în cuvintele Lui către omenire. Când trăiește cuvintele lui
Dumnezeu, omul va ajunge, în procesul îndeplinirii lor să înțeleagă scopul din spatele
cuvintelor pe care le rostește Dumnezeu și să înțeleagă izvorul și fundalul cuvintelor
lui Dumnezeu și să înțeleagă și să aprecieze efectul predestinat al cuvintelor lui
Dumnezeu. Pentru omenire, toate acestea sunt lucruri pe care omul trebuie să le
trăiască, să le înțeleagă și să le acceseze pentru a avea acces la adevăr și la viață,
pentru a înțelege intențiile lui Dumnezeu, pentru a se transforma în firea lui și a putea
să asculte de suveranitatea și aranjamentele lui Dumnezeu. În același timp, acel om
care trăiește, înțelege și accesează aceste lucruri, va dobândi treptat o înțelegere a
lui Dumnezeu și, în acel moment, va dobândi și grade diferite de cunoaștere a Lui.
Această înțelegere și cunoaștere nu iese din ceva ce omul a imaginat sau alcătuit, ci
mai degrabă din ceea ce apreciază, trăiește, simte și coroborează în sine însuși.
Numai după aprecierea, trăirea, simțirea și coroborarea acestor lucruri, cunoașterea
lui Dumnezeu de către om dobândește conținut, numai cunoașterea pe care o obține
în acest moment este adevărată, reală și exactă, și acest proces – de a obține
înțelegerea și cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu apreciind, trăind, simțind și
coroborând cuvintele Lui – nu este altceva decât comuniunea adevărată dintre om și
Dumnezeu. În mijlocul acestui tip de comuniune, omul ajunge cu adevărat să
înțeleagă și să priceapă intențiile lui Dumnezeu, ajunge cu adevărat să înțeleagă și
să cunoască posesiunile și ființa lui Dumnezeu, ajunge cu adevărat să înțeleagă și
să cunoască esența lui Dumnezeu, ajunge treptat să înțeleagă și să cunoască firea
lui Dumnezeu, ajunge la adevărata certitudine și la o definire corectă a faptului că
Dumnezeu stăpânește asupra întregii creații și câștigă o influență substanțială și o
cunoaștere a identității și poziției lui Dumnezeu. În mijlocul acestui fel de comuniune,
omul își schimbă, pas cu pas, ideile despre Dumnezeu, pe care nu și-L mai

358
imaginează din senin, ori dând frâu liber suspiciunilor în privința Lui, ori înțelegându-
L greșit, ori condamnându-L, ori judecându-L, ori îndoindu-se de El. În consecință,
omul va avea mai puține dezbateri cu Dumnezeu, el va avea mai puține conflicte cu
Dumnezeu și vor exista mai puține ocazii în care el se revoltă împotriva lui
Dumnezeu. Dimpotrivă, grija și ascultarea omului față de Dumnezeu vor crește mai
mult și respectul față de Dumnezeu va deveni mult mai real și mult mai profund. În
mijlocul acestui fel de comuniune, omul nu numai că va obține măsura adevărului și
botezul vieții, ci va obține în același timp și cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu.
În mijlocul acestui fel de comuniune, omul nu numai că va fi transformat în firea lui și
va primi mântuirea, dar în același timp va acumula și adevărata venerație și adorare
a unei ființe create față de Dumnezeu. Având o astfel de comuniune, credința omului
în Dumnezeu nu va mai fi o foaie goală de hârtie, sau o promisiune oferită din vârful
buzelor, sau o formă de căutare oarbă și idolatrizare; numai cu acest tip de
comuniune, viața omului va crește zi de zi spre maturitate și doar acum firea lui se
va transforma treptat și credința lui în Dumnezeu va trece, pas cu pas, dintr-o
convingere vagă și incertă într-o ascultare și îngrijire autentică, în venerație reală și
omul va progresa treptat, de asemenea, în căutarea lui Dumnezeu, de la o poziție
pasivă la una activă, de la cel asupra căruia se acționează la cel care ia măsuri
pozitive; numai cu acest fel de comuniune va ajunge omul la înțelegerea și priceperea
adevărată a lui Dumnezeu, la cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu.
Fragment din „Cunoașterea lui Dumnezeu este calea de a te teme de Dumnezeu și de a evita

răul” în Cuvântul Se arată în trup

Cunoașterea autorității lui Dumnezeu, a puterii lui Dumnezeu, a propriei identități

a lui Dumnezeu și esenței lui Dumnezeu nu poate fi realizată bazându-te pe
imaginația ta. Din moment ce nu te poți baza pe imaginație pentru a cunoaște
autoritatea lui Dumnezeu, atunci în ce mod poți obține o adevărată cunoaștere a
autorității lui Dumnezeu? Prin a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, prin părtășie
și prin experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, vei avea o experiență treptată și o
dovadă a autorității lui Dumnezeu și, astfel, vei căpăta o înțelegere treptată și o
cunoaștere graduală a acesteia. Acesta este singurul mod de a atinge înțelegerea
autorității lui Dumnezeu; nu există scurtături. A vă cere să nu vă imaginați nu este

359
același lucru cu a vă face să așteptați pasiv distrugerea sau a vă opri să faceți ceva.
Să nu îți folosești creierul pentru a gândi și a-ți imagina înseamnă să nu folosești
logica pentru a deduce, să nu folosești cunoașterea pentru a analiza, să nu folosești
știința ca bază ci, în loc de asta, să apreciezi, să verifici și să confirmi că Dumnezeul
în care crezi tu are autoritate, să confirmi că El stăpânește peste soarta ta și că
puterea Lui în toate timpurile dovedește că El este cu adevărat Dumnezeu Însuși,
prin cuvintele lui Dumnezeu, prin adevăr, prin tot ce întâlnești în viață. Acesta este
singurul mod de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Unii spun că își doresc să găsească o
cale mai ușoară de a atinge acest țel, dar vă puteți gândi la o asemenea cale? Îți
spun eu, nu e nevoie să te gândești: nu există alte căi! Singura cale este să știi și să
confirmi în mod conștient și ferm ceea ce Dumnezeu are și este prin fiecare cuvânt
pe care El îl exprimă și prin tot ceea ce face El. Aceasta este singura cale de a-L
cunoaște pe Dumnezeu. Pentru că ceea ce Dumnezeu are și este și tot ceea ce ține
de Dumnezeu nu este fals și gol – ci real.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)” în Cuvântul Se arată în trup

3. În ce aspecte sunt revelate în primul rând atotputernicia și înțelepciunea

lui Dumnezeu?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Autoritatea și puterea Creatorului au fost exprimate în fiecare lucru nou pe care
l-a creat, iar cuvintele și realizările Lui au apărut simultan, fără nici cea mai mică
discrepanță și fără nici un fel de pauză. Apariția și nașterea acestor noi lucruri au fost
dovada autorității și puterii Creatorului: El se ține de cuvânt și cuvântul Lui va fi
înfăptuit și ceea ce este înfăptuit durează pe vecie. Acest lucru rămâne neschimbat:
așa a fost în trecut, așa este astăzi și așa va fi în veci.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)” în Cuvântul Se arată în trup

Prin cuvintele Sale, Creatorul nu doar că a fost capabil să obțină tot ceea ce
planificase să obțină și să înfăptuiască tot ceea ce planificase să înfăptuiască, dar și
să aibă în mâinile Sale controlul asupra a tot ceea ce crease și să conducă toate
lucrurile pe care le făcuse sub autoritatea Sa și, mai mult decât atât, totul a fost
sistematic și corespunzător. Toate lucrurile au trăit și au murit de asemenea după

360
cuvântul Lui și, mai mult, prin autoritatea Lui au existat în mijlocul legii pe care El o
stabilise și niciunul nu a fost exceptat!
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)” în Cuvântul Se arată în trup

Când Domnul Isus l-a adus înapoi din morți pe Lazăr, El a folosit o propoziție:
„Lazăr, vino afară!” El nu a spus nimic în afară de asta – ce reprezintă aceste cuvinte?
Acestea reprezintă faptul că Dumnezeu poate realiza orice prin cuvânt, chiar și
învierea unui om mort. Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, când El a creat lumea,
El a făcut acest lucru prin cuvinte – porunci rostite, cuvinte cu autoritate și cât ai clipi
lucrurile au fost create. Așa s-a realizat. Această singură propoziție rostită de Domnul
Isus a fost precum cuvintele rostite de Dumnezeu când a creat cerul și pământul și
toate lucrurile; conținea atât autoritatea, cât și abilitatea Creatorului în mod egal.
Toate lucrurile au fost formate și au stat ferme datorită cuvintelor din gura lui
Dumnezeu și, exact la fel, Lazăr a ieșit din mormântul său datorită cuvintelor din gura
Domnului Isus. Aceasta a fost autoritatea lui Dumnezeu, demonstrată și realizată în
trupul Său întrupat. Acest tip de autoritate și abilitate aparținea Creatorului și Fiului
Omului prin care S-a realizat Creatorul. Asta este înțelegerea pe care Dumnezeu le-
a predat-o oamenilor, aducându-l pe Lazăr înapoi din morți.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Ceea ce am spus trebuie luat în considerare, ce este luat în considerare trebuie

finalizat, iar acest lucru nu poate fi schimbat de către nimeni; acest lucru este absolut.
Indiferent dacă este vorba despre ce am spus în trecut sau ce voi spune în viitor,
totul se va înfăptui, iar omenirea întreagă va vedea acest lucru. Acesta este principiul
din spatele lucrării cuvintelor Mele. […] Din tot ce are loc în univers, nu există nimic
în care Eu să nu am ultimul cuvânt. Ce există și nu se află în mâinile Mele? Tot ce
spun Eu se înfăptuiește, și cine dintre oameni Mă poate face să Mă răzgândesc?
Poate fi legământul pe care l-am încheiat pe pământ? Nimic nu-Mi poate împiedica
planul; sunt atotprezent în lucrarea Mea și în planul Meu de gestionare (planul
mântuirii). Ce om poate să intervină? Nu am fost Eu Cel care a făcut personal aceste
aranjamente? Faptul că am intrat în această situație astăzi nu deviază de la planul

361
Meu sau de la ceea ce am prezis; totul a fost stabilit de Mine cu mult timp în urmă.
Cine dintre voi poate să pătrundă planul Meu pentru acest pas? Poporul Meu va
asculta de glasul Meu, iar fiecare dintre cei care Mă iubesc cu adevărat se vor
întoarce înaintea tronului Meu.
Fragment din „Capitolul 1” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Deși cuvântul „cuvânt” este simplu și obișnuit, cuvântul din gura lui Dumnezeu
Cel Întrupat zguduie întregul univers; transformă inima, noțiunile și vechea fire a
omului și modul în care obișnuia să apară întreaga lume. De-a lungul veacurilor,
numai Dumnezeu Cel de azi lucrează în acest fel și numai El vorbește astfel și vine
pentru a-l mântui pe om astfel. Din acest moment înainte, omul trăiește sub
îndrumarea cuvântului, păstorit și aprovizionat de cuvânt. Toată omenirea a ajuns să
trăiască în lumea cuvântului, înăuntrul blestemelor și al binecuvântărilor cuvântului
lui Dumnezeu și există și mai multe ființe omenești care au ajuns să trăiască sub
judecata și mustrarea cuvântului. Aceste cuvinte și această lucrare sunt, toate, de
dragul mântuirii omului, pentru împlinirea voinței lui Dumnezeu și pentru schimbarea
înfățișării inițiale a lumii vechii creații. Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt, îi
conduce pe oamenii din tot universul prin cuvânt și, din nou, îi cucerește și îi mântuie
prin cuvânt. În cele din urmă, El va folosi cuvântul pentru a pune capăt întregii lumi
de demult. Numai atunci planul de gestionare (planul mântuirii) va fi complet încheiat.
Fragment din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

În lucrarea din zilele de pe urmă, cuvântul este mai măreț decât manifestarea
semnelor și minunilor, iar autoritatea cuvântului o depășește pe aceea a semnelor și
minunilor. Cuvântul expune întreaga fire pervertită îngropată adânc în inima omului.
Tu nu ai cum să o recunoşti pe cont propriu. Când îţi va fi dezvăluită înaintea ta prin
cuvânt, tu, în mod firesc, vei veni să o descoperi; nu vei fi capabil să o negi și vei fi
pe deplin convins. Nu este aceasta autoritatea cuvântului? Acesta este rezultatul
obținut prin lucrarea cuvântului astăzi. Prin urmare, nu prin vindecarea bolii și
alungarea demonilor poate omul fi pe deplin mântuit de păcatele sale și nici prin
manifestarea semnelor și minunilor nu poate fi făcut complet întru totul. Autoritatea

362
de a vindeca boala și de a alunga demoni îi dă doar har omului, dar trupul omului
încă îi aparține Satanei, iar firea satanică pervertită rămâne încă în interiorul omului.
Cu alte cuvinte, ceea ce nu a fost curățat aparține încă păcatului și întinării. Doar
după ce a fost curățat prin intermediul cuvântului, poate fi el câștigat de Dumnezeu
și poate deveni un om sfânt. Când demonii au fost alungaţi din om, iar el a fost
răscumpărat, aceasta a însemnat doar faptul că a fost smuls din mâinile Satanei și
s-a întors la Dumnezeu. Totuși, fără a fi curățat sau schimbat de către Dumnezeu, el
rămâne un om viciat. Întinarea, opoziția și răzvrătirea încă există în om; omul s-a
întors la Dumnezeu doar prin răscumpărarea de către El, dar el nu-L cunoaşte câtuşi
de puţin pe Dumnezeu și încă Îi rezistă și se răzvrătește împotriva Lui. Înainte ca
omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în
interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în
interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci
când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care
omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată.
Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni
vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și
mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din
propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul
acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu.
Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și
schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate
să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. […] Slava lui Dumnezeu pe care tu o vezi
și autoritatea lui Dumnezeu Însuși pe care tu o vezi nu sunt percepute doar cu ajutorul
răstignirii, al vindecării bolii și a alungării demonilor ci, chiar mai mult, cu ajutorul
judecății prin cuvântului Său.Aceasta îți arată că autoritatea și puterea lui Dumnezeu
nu constă numai în lucrarea semnelor, vindecarea bolii și alungarea demonilor, ci că
judecata prin cuvânt este mai în măsură să reprezinte autoritatea lui Dumnezeu și
să-I reveleze atotputernicia.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Ar trebui să vedeți voia lui Dumnezeu și să vedeți că lucrarea lui Dumnezeu nu

363
este la fel de simplă precum crearea cerului și a pământului și a tuturor lucrurilor.
Căci lucrarea de azi este de a-i transforma pe cei care au fost corupți, care au devenit
extrem de amorțiți, și de a-i purifica pe cei care au fost creați și apoi lucrați de Satana,
nu de a-i crea pe Adam sau pe Eva, cu atât mai puțin de a face lumina sau de a crea
toate tipurile de plante și animale. Lucrarea Lui de acum este de a-i purifica pe toți
cei care au fost corupți de Satana, astfel încât să poată fi recâștigați și să devină
posesiunea Lui și slava Lui. O astfel de lucrare nu este atât de simplă cum își
imaginează omul că este crearea cerului și a pământului și a tuturor lucrurilor care
vor fi și nu este asemănătoare lucrării de blestemare a lui Satana în groapa fără fund,
așa cum își imaginează omul. Mai degrabă, este vorba despre a transforma omul,
de a preschimba ceea ce e negativ în ceva pozitiv și de a lua în posesiunea Sa ceea
ce nu Îi aparține. Aceasta este latura interioară a acestei etape a lucrării lui
Dumnezeu. Trebuie să realizați acest lucru și să nu simplificați excesiv aceste
chestiuni. Lucrarea lui Dumnezeu este diferită de orice lucrare obișnuită. Minunea sa
nu poate fi concepută de mintea omului, iar înțelepciunea sa nu poate fi atinsă de
acesta. În timpul acestei etape a lucrării Sale, Dumnezeu nu creează toate lucrurile
și nu le distruge. Mai degrabă, El schimbă toată creația Sa și purifică toate lucrurile
care au fost pângărite de Satana. Prin urmare, Dumnezeu va începe o lucrare de o
anvergură imensă, aceasta fiind semnificația deplină a lucrării lui Dumnezeu.
Fragment din „Este lucrarea lui Dumnezeu atât de simplă cum și-o imaginează oamenii?”

în Cuvântul Se arată în trup

Întregul Meu plan de gestionare (planul mântuirii), un plan ce se întinde pe o

perioadă de 6.000 de ani, cuprinde trei etape sau trei epoci: Epoca Legii de la
începuturi; Epoca Harului (care este şi Epoca Răscumpărării) şi Epoca Împărăţiei din
zilele de pe urmă. Lucrarea Mea în aceste trei epoci diferă în conţinut în funcţie de
specificul fiecărei epoci, dar, în fiecare etapă, corespunde nevoilor omului – sau,
pentru a fi mai exact, este făcută în funcţie de şiretlicurile pe care Satana le
întrebuințează în războiul pe care-l port cu el. Scopul lucrării Mele este de a-l înfrânge
pe Satana, pentru ca înţelepciunea şi atotputernicia Mea să se manifeste, de a
demasca toate şiretlicurile Satanei şi, în acest mod, de a mântui întreaga rasă umană
care trăieşte sub domeniul lui. Este de a-Mi arăta înţelepciunea şi atotputernicia şi

364
de a dezvălui urâţenia insuportabilă a Satanei; și mai mult, este ca să le permită
ființelor create să facă diferenţa între bine şi rău, să ştie că Eu sunt Cârmuitorul
tuturor lucrurilor, să vadă limpede că Satana este duşmanul umanităţii, un degenerat,
cel rău, şi ca să-și dea cert seama de diferenţa dintre bine şi rău, dintre adevăr şi
minciună, sfințenie și ticăloșie şi ce este măreţ şi ce este josnic. În acest fel,
umanitatea ignorantă va putea să fie martoră pentru Mine că nu sunt Eu cel care
corupe umanitatea şi că doar Eu – Creatorul – pot să mântuiesc umanitatea, să ofer
omului lucruri de care poate să se bucure; şi vor ajunge să ştie că Eu sunt
Cârmuitorul tuturor lucrurilor, iar Satana este doar una dintre făpturile pe care le-am
creat şi care mai apoi s-au întors împotriva Mea. Planul meu de gestionare de 6.000
de ani este împărţit în trei etape, iar Eu lucrez astfel pentru a obţine efectul de a le
permite ființelor create să-Mi fie matore și să-Mi înțeleagă voia şi să știe că Eu sunt
adevărul.
Fragment din „Povestea adevărată din spatele lucrării în Epoca Răscumpărării”

în Cuvântul Se arată în trup

Niciuna dintre lucrările lui Dumnezeu în rândul omenirii nu a fost deja pregătită
la crearea lumii; mai degrabă, a fost dezvoltarea lucrurilor cea care I-a permis lui
Dumnezeu să-Și realizeze treptat lucrarea mai realist și practic în mijlocul
umanității. Acesta este exact modul în care Iahve Dumnezeu nu a creat șarpele
pentru a ispiti femeia. Nu a fost planul Său specific, nici nu a fost ceva pe care El l-
a predestinat în mod intenționat; se poate spune că acest lucru a fost neașteptat.
Din acest motiv, Iahve i-a alungat pe Adam și Eva din Grădina Edenului și a jurat
că nu va mai crea niciodată omul. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu este descoperită
de oameni numai pe această temelie, la fel ca punctul pe care l-am menționat mai
devreme: „Înțelepciunea Mea este exercitată pe baza comploturilor Satanei.” Oricât
de coruptă a devenit umanitatea sau oricum șarpele a ispitit-o, Iahve încă avea
înțelepciunea Lui; prin urmare, El a fost angajat într-o lucrare nouă de când a creat
lumea și niciunul dintre pașii acestei lucrări nu s-a repetat vreodată. Satana a
continuat să-și execute comploturile; umanitatea a fost coruptă continuu de Satana,
iar Iahve Dumnezeu Și-a continuat, de asemenea, lucrarea Sa înțeleaptă. El nu a
eșuat niciodată și nu a încetat niciodată lucrarea Lui de la crearea lumii până acum.

365
După ce omenirea a fost coruptă de Satana, El a continuat să lucreze între oameni
pentru a-Și învinge dușmanul care corupe omenirea. Această bătălie va continua
de la începutul până la sfârșitul lumii. Făcând toate aceste lucruri, El nu numai că
a permis omenirii, care a fost coruptă de Satana, să primească marea Lui mântuire,
dar i-a permis și să vadă înțelepciunea, atotputernicia și autoritatea Lui, și în cele
din urmă va lăsa omenirea să vadă firea Lui dreaptă – pedepsindu-i pe cei răi și
răsplătindu-i pe cei buni. El S-a luptat cu Satana chiar până în această zi și nu a
fost niciodată învins, căci El este un Dumnezeu înțelept, iar înțelepciunea Sa este
exercitată pe baza comploturilor Satanei. Și, astfel, El nu numai că face tot ce este
în cer să se supună autorității Sale; de asemenea, face tot ce este pe pământ să
se odihnească sub scaunul picioarelor Sale și, nu în ultimul rând, El îi face pe acei
răufăcători care invadează și hărțuiesc omenirea să cadă sub mustrarea Lui. Toate
rezultatele lucrării sunt determinate ca urmare a înțelepciunii Sale. El nu a dezvăluit
niciodată înțelepciunea Lui înainte de existența omenirii, pentru că nu avea dușmani
în cer, pe pământ sau în întregul univers, și nu au existat forțe întunecate care să
invadeze nimic în mijlocul naturii. După ce arhanghelul L-a trădat, El a creat
omenire pe pământ și din cauza omenirii, El a început în mod oficial războiul Său
milenar cu arhanghelul Satana, un război care se aprinde tot mai mult cu fiecare
etapă care urmează. Atotputernicia și înțelepciunea Lui sunt prezente în fiecare
dintre aceste etape. Numai în acest moment toate din cer și de pe pământ pot vedea
înțelepciunea lui Dumnezeu, toată atotputernicia și, în special, realitatea lui
Dumnezeu. Încă Își mai desfășoară lucrarea în același mod realist astăzi; în plus,
pe măsură ce El Își îndeplinește lucrarea, Își arată și înțelepciunea și toată
atotputernicia Lui; El vă permite să vedeți adevărul interior al fiecărei etape a
lucrării, să vedeți exact cum să explicați atotputernicia lui Dumnezeu, și mai exact
cum să explicați realitatea lui Dumnezeu.
Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi”

în Cuvântul Se arată în trup

În planul Meu, Satana a pândit mereu la fiecare pas și, ca termen de comparație
al înțelepciunii Mele, a încercat întotdeauna să găsească mijloace de a Îmi întrerupe
planul inițial. Dar puteam Eu să cedez în fața schemelor sale înșelătoare? Toate din

366
cer și de pe pământ Îmi slujesc – uneltirile înșelătoare ale Satanei ar putea face
altfel? Aceasta este exact răscrucea înțelepciunii Mele, este exact ceea ce este
minunat în privința faptelor Mele și este principiul prin care întregul Meu plan de
gestionare (planul mântuirii) este îndeplinit. În timpul construirii împărăției, tot nu evit
uneltirile înșelătoare ale Satanei, ci continui să fac lucrarea pe care trebuie să o fac.
Dintre toate lucrurile din univers, am ales faptele Satanei ca termenul Meu de
comparație. Nu este aceasta înțelepciunea Mea?
Fragment din „Capitolul 8” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Când Îmi încep oficial lucrarea, toți oamenii se mișcă odată cu Mine, astfel încât
oamenii din tot universul au grijă să fie în pas cu Mine, este „jubilare” peste tot în
univers, iar omul este îndemnat înainte de Mine. În consecință, însuși marele balaur
roșu este împins de către Mine într-o stare de frenezie și năuceală, servește lucrarea
Mea și, chiar dacă se împotrivește, nu-și poate urma propriile dorințe, neavând de
ales și supunându-se controlului Meu. În toate planurile Mele, marele balaur roșu
este contrastul Meu, inamicul Meu, dar și servitorul Meu; ca atare, nu i-am ușurat
niciodată „însărcinările”. Așadar, ultima etapă a lucrării întrupării Mele se încheie în
casa acestuia. În felul acesta, marele balaur roșu e mai capabil să-Mi facă un serviciu
cum se cuvine prin care îl voi cuceri și Îmi voi încheia planul.
Fragment din „Capitolul 29” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Victoria lui Dumnezeu asupra Satanei este o tendință inevitabilă! Satana, de

fapt, a eșuat cu mult timp în urmă. Când Evanghelia a început să se răspândească
în toată țara marelui balaur roșu, adică, atunci când Dumnezeu S-a întrupat, a
început să lucreze și această lucrare a fost pusă în mișcare, Satana a fost învins cu
totul, căci întruparea era menită să-l învingă pe Satana. Satana a văzut că Dumnezeu
a devenit din nou trup și a început să-Și îndeplinească lucrarea și a văzut că nicio
forță nu putea opri lucrarea. Prin urmare, a fost înmărmurit când a văzut această
lucrare și nu a îndrăznit să mai lucreze. La început, Satana a crezut că și El posedă
multă înțelepciune și a întrerupt și a hărțuit lucrarea lui Dumnezeu; totuși, nu se

367
aștepta ca Dumnezeu să devină din nou trup și că, în lucrarea Sa, Dumnezeu i-a
folosit rebeliunea pentru a servi drept revelație și judecată pentru omenire și, astfel,
pentru a cuceri umanitatea și a-l învinge. Dumnezeu este mai înțelept decât el și
lucrarea Lui îl depășește cu mult. De aceea, am afirmat anterior următoarele:
lucrarea pe care o îndeplinesc este făcută ca răspuns la șiretlicurile Satanei. În cele
din urmă voi descoperi atotputernicia Mea și lipsa de putere a Satanei.
Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi”

în Cuvântul Se arată în trup

Am mai spus-o înainte: Eu sunt un Dumnezeu înțelept. Îmi folosesc umanitatea

normală pentru a dezvălui toți oamenii și comportamentul satanic, pentru a-i expune
pe aceia cu intenții greșite, pe aceia care se poartă într-un fel în fața altora și altfel
pe la spatele lor, pe aceia care Mi se împotrivesc, pe aceia care nu-Mi sunt
credincioși, pe aceia care tânjesc după bani, pe aceia care nu au considerație față
de povara Mea, pe aceia care se ocupă de înșelăciune și viclenie cu frații și surorile
lor, pe aceia care lingușesc ca să-i facă pe oameni să se bucure și pe aceia care nu
se pot coordona unanim în inimă și minte cu frații și cu surorile lor. Atâția oameni, din
cauza umanității Mele normale, Mi se împotrivesc în secret și se ocupă de
înșelăciune și viclenie, presupunând că umanitatea Mea normală nu știe. Și atâția
oameni acordă atenție specială umanității Mele normale, oferindu-Mi lucruri bune de
mâncat și de băut, slujindu-Mă ca niște servitori și spunându-Mi ce se află în inimile
lor, în tot acest timp acționând complet diferit pe la spatele Meu. Oameni orbi! Pur și
simplu nu Mă cunoașteți pe Mine – Dumnezeul care privește în profunzimile inimii
omenești. Nici acum nu Mă cunoști, încă mai crezi că nu știu ce pui la cale. Gândește-
te la acest lucru: câți oameni s-au ruinat din cauza umanității Mele normale?
Trezește-te! Nu Mă mai înșela. Trebuie să-ți așezi întreaga purtare și întregul
comportament, fiecare cuvânt și faptă înaintea Mea și să-Mi accepți inspecția.
Fragment din „Capitolul 76” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Eu acționez înțelept. Fără cuțit, fără pistol și fără să ridic un deget, îi voi învinge
complet pe cei care Mă înfruntă și Îmi fac de rușine numele. Eu sunt mărinimos și,

368
cu un ritm constant, Îmi continuu lucrarea, chiar și atunci când Satana creează
asemenea tulburare; nu-i dau atenție și îl voi învinge prin desăvârșirea planului Meu
de gestionare. Aceasta este puterea și înțelepciunea Mea și, chiar mai mult, este o
mică parte din slava Mea fără de sfârșit.
Fragment din „Capitolul 91” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, Dumnezeu S-a întors în lume pentru a-Și săvârși lucrarea. Prima Lui
oprire este marele ansamblu de conducători dictatori: China, bastionul ferm al
ateismului. Dumnezeu a câștigat un grup de oameni prin înțelepciunea și puterea
Lui. În timpul acesta, El este vânat de partidul de guvernământ al Chinei prin toate
mijloacele și este supus unei suferințe mari, fără să aibă un loc unde să Își poată
odihni capul și fără posibilitatea de a-Și găsi un adăpost. În ciuda acestora,
Dumnezeu Își continuă lucrarea pe care intenționează să o săvârșească: El își
face auzită vocea și răspândește evanghelia. Nimeni nu poate pătrunde
atotputernicia lui Dumnezeu. În China, o țară care Îl privește pe Dumnezeu ca pe
un dușman, Dumnezeu nu Și-a încetat niciodată lucrarea. În schimb, tot mai mulți
oameni au acceptat lucrarea și cuvântul Lui, deoarece Dumnezeu face tot ce Îi stă
în putință pentru a salva fiecare membru al omenirii. Avem încrederea că nicio
țară sau putere nu poate sta în calea a ceea ce Dumnezeu dorește să împlinească.
Cei care împiedică lucrarea lui Dumnezeu se opun cuvântului lui Dumnezeu,
tulbură și subminează planul lui Dumnezeu vor fi, în cele din urmă, pedepsiți de
Dumnezeu. Cel care sfidează lucrarea lui Dumnezeu va fi trimis în iad; orice țară
care sfidează lucrarea lui Dumnezeu va fi distrusă; orice națiune care se ridică
pentru a se opune lucrării lui Dumnezeu va fi ștearsă de pe fața pământului și va
înceta să mai existe. […]
Lucrarea lui Dumnezeu este la fel ca niște valuri foarte puternice. Nimeni nu Îl
poate reține și nimeni nu Îi poate opri pașii. Doar cei care ascultă cu grijă cuvintele
Lui și care caută și sunt însetați după El pot păși pe urmele Lui și primi făgăduința
Lui. Cei care nu vor face aceasta vor fi supuși unui dezastru copleșitor și unei
pedepse meritate.
Fragment din „Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” în Cuvântul Se arată în trup

369
 Împărăția se extinde în mijlocul umanității, se formează în mijlocul umanității, se
ridică în mijlocul umanității; nu există nicio forță care poate distruge Împărăția Mea.
[…] Ați acceptat vreodată binecuvântările care v-au fost date? Ați căutat vreodată
făgăduințele care au fost făcute pentru voi? Voi, cu siguranță, sub îndrumarea luminii
Mele, veți străpunge încleștarea forțelor întunericului. Cu siguranță, în mijlocul
întunericului, nu veți pierde lumina care vă ghidează. Voi sigur veți fi stăpânii întregii
creații. Veți fi desigur învingători înaintea Satanei. Cu siguranță, la căderea împărăției
marelui balaur roșu, vă veți ridica în mijlocul nenumăratelor mulțimi ca să fiți martori
biruinței Mele. Veți fi desigur hotărâți și de neclintit în țara Sinim. Prin suferințele pe
care le îndurați, veți moșteni binecuvântarea care vine de la Mine și, cu siguranță,
Îmi veți emana slava în întregul univers.
Fragment din „Capitolul 19” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

4. Cum a călăuzit Dumnezeu omenirea și S-a îngrijit de aceasta până în

prezent?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu a început la crearea lumii, iar omul este
în centrul acestei lucrări. Crearea de către Dumnezeu a tuturor lucrurilor, se poate
spune că este de dragul omului. Deoarece lucrarea gestionării Sale se întinde pe
parcursul a mii de ani și nu se desfășoară în doar câteva minute sau secunde, ori
într-o clipire, sau pe parcursul unui an sau doi, El a trebuit să creeze mai multe lucruri
necesare supraviețuirii omului, cum ar fi soarele, luna, tot felul de creaturi vii, hrană
și un mediu de viață pentru omenire. Acesta a fost începutul gestionării lui Dumnezeu.
Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Ce lucrare a făcut Dumnezeu pentru a distribui diferitele rase? Mai întâi, a

pregătit un mediu geografic mai larg, alocând diferite regiuni pentru oameni, iar apoi,
generație după generație, au supraviețuit acolo. Asta e stabilit – rânduiala pentru
supraviețuirea lor este stabilită. Și viețile lor, ceea ce mănâncă, ceea ce beau, modul
în care își duc traiul – demult a rânduit Dumnezeu toate acestea. Iar atunci când

370
Dumnezeu a creat toate ființele, El a făcut diferite pregătiri pentru diferitele tipuri de
oameni: există diferite compoziții ale solului, clime diferite, plante diferite și medii
geografice diferite. Diferite regiuni au chiar păsări și animale diferite, întinderile de
apă au diferite tipuri de pești și de produse acvatice. Chiar și tipurile de insecte sunt
stabilite de către Dumnezeu. […] Aceste diferențe sub diverse aspecte poate că nu
sunt văzute sau remarcate de către oameni, dar când Dumnezeu a creat toate
ființele, El le-a conturat și a pregătit diferite medii geografice, diferite tipuri de teren
și diferite viețuitoare și plante pentru diferitele rase umane. Asta fiindcă Dumnezeu a
creat diferite tipuri de oameni și El știe de ce are nevoie fiecare, știe care este modul
lor de viață.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IX)” în Cuvântul Se arată în trup

Care sunt condițiile de bază pentru aceste diferite moduri de viață omenești? Nu
au nevoie de susținerea de bază a mediilor de supraviețuire? Cu alte cuvinte, dacă
vânătorii și-ar pierde pădurile de la munte sau păsările și animalele, nu și-ar mai
asigura traiul. Așadar, dacă oamenii care trăiesc din vânătoare și-ar pierde pădurile
de la munte și nu ar mai avea păsările și animalele, dacă nu ar mai avea o sursă
pentru traiul lor, atunci nu se știe care e direcția pe care o astfel de comunitate ar
lua-o și unde ar merge acești oameni, ba chiar ar putea să dispară. Iar cei care își
câștigă traiul din păstorit pe ce se bazează? Ei nu se bazează cu adevărat pe șeptelul
lor, ci pe mediul în care supraviețuiește șeptelul lor – pășunile. Dacă nu ar exista
acestea, unde ar paște animalele lor? Ce ar mânca vitele și oile? Fără animale, acești
nomazi nu ar avea niciun trai. Fără o sursă pentru animalele lor, unde ar merge
oamenii ca ei? Supraviețuirea continuă ar deveni foarte dificilă; ei nu ar avea niciun
viitor. Fără surse de apă, râurile și lacurile ar seca. Toți acei pești care se bazează
pe apă pentru a trăi ar mai exista? Acei pești nu ar mai exista. Ar mai supraviețui acei
oameni care se bazează pe apă și pe pești pentru traiul lor? Dacă nu ar avea hrană,
dacă nu ar avea sursa traiului lor, acei oameni nu ar mai putea supraviețui. Cu alte
cuvinte, dacă există o problemă cu traiul sau cu supraviețuirea lor, acele rase nu ar
mai continua și ar dispărea, ar fi șterse de fața pământului. Iar dacă cei care își
asigură traiul făcând agricultură și-ar pierde pământul, dacă nu ar putea planta nimic
și nu și-ar lua hrana din diferite plante, care ar fi rezultatul? Fără hrană, nu ar muri

371
oamenii de foame? Dacă oamenii ar muri de foame, acel gen de oameni nu ar fi
distrus? Așadar, acesta este scopul lui Dumnezeu în conservarea diferitelor medii.
Dumnezeu are doar un singur scop în conservarea diferitelor medii și ecosisteme, în
păstrarea diferitelor viețuitoare în cadrul fiecărui mediu – acela de a hrăni toate
tipurile de oameni, de a da viață oamenilor în diferite medii geografice.
Dacă toate ființele și-ar pierde propriile lor legi, ele nu ar mai exista; dacă legile
tuturor ființelor s-ar pierde, atunci ființele vitale, dintre toate ființele, nu ar mai putea
continua. Oamenii și-ar pierde și ei mediile de supraviețuire pe care se bazează.
Dacă oamenii ar pierde toate acestea, nu ar mai putea să trăiască și să se
înmulțească generație după generație. Motivul pentru care oamenii au supraviețuit
până acum este că Dumnezeu le-a oferit toate ființele care să-i hrănească, să
alimenteze omenirea în diferite feluri. Ei au supraviețuit până acum, până în ziua de
azi, doar pentru că Dumnezeu hrănește omenirea în diferite feluri.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IX)” în Cuvântul Se arată în trup

Iahve a creat omenirea, adică, El a creat strămoșii omenirii, pe Eva și pe Adam,

dar El nu le-a acordat mai departe intelect sau înțelepciune. Deși ei deja trăiau pe
pământ, nu înțelegeau aproape nimic. Și astfel, lucrarea lui Iahve în crearea omenirii
a fost doar pe jumătate terminată și era departe de a fi finalizată. El formase doar un
model al omului din lut și îi dăduse suflarea Sa, dar fără a acorda omului suficientă
înclinație pentru a se închina Lui. La început, omul nu avea de gând să I se închine
sau să se teamă de El. Omul știa doar cum să asculte de cuvintele Sale, dar era
ignorant față de cunoașterea de bază referitoare la viața pe pământ sau regulile
corespunzătoare vieții umane. Și astfel, deși Iahve a creat bărbatul și femeia și a
încheiat proiectul de șapte zile, El nu a finalizat în niciun caz crearea omului, căci
omul nu era decât o carcasă și îi lipsea realitatea de a fi uman. Omul știa doar că
Iahve era Cel care a creat omenirea, dar el nu avea nici cea mai mică idee despre
cum să respecte cuvintele sau legile lui Iahve. Și astfel, după ce omenirea a luat
ființă, lucrarea lui Iahve era departe de a se fi terminat. El încă trebuia să îndrume pe
deplin omenirea pentru a veni înaintea Lui, pentru ca ei să poată trăi pe pământ
împreună și să I se închine și pentru ca ei să poată, cu îndrumarea Sa, să pășească
pe calea dreaptă a unei vieți normale omenești pe pământ. Doar astfel a fost complet

372
terminată lucrarea care fusese în principal condusă sub numele de Iahve; adică, doar
astfel a fost complet încheiată lucrarea lui Iahve de creare a lumii. Și astfel, după ce
a creat omenirea, El a trebui să ghideze viața omenirii pe pământ pentru câteva mii
de ani, pentru ca omenirea să poată să respecte decretele și legile Sale și să
participe la toate activitățile unei vieți normale omenești pe pământ. Doar atunci a
fost lucrarea lui Iahve complet terminată.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

După lucrarea lui Iahve din Epoca Legii, Dumnezeu Și-a început noua lucrare a
celei de-a doua etape: asumarea trupului – întruparea ca om timp de zece, douăzeci
de ani – vorbirea și lucrarea Sa printre credincioși. Cu toate acestea, nimeni nu știa,
și numai un număr mic de oameni au recunoscut că El a fost Dumnezeu devenit trup
după ce Domnul Isus a fost răstignit și înviat. […] De îndată ce a fost terminată a
doua etapă a lucrării lui Dumnezeu – după răstignire – lucrarea lui Dumnezeu de
recuperare a omului din păcat (adică, recuperarea omului din mâinile Satanei) a fost
realizată. Așa că, din acel moment, omenirea trebuia doar să-L accepte pe Domnul
Isus ca Mântuitor pentru ca păcatele ei să fie iertate. Oficial vorbind, păcatele omului
nu mai erau o barieră pentru a-și atinge mântuirea și a veni înaintea lui Dumnezeu,
și nu mai erau pârghiile prin care Satana acuza omul. Asta pentru că Dumnezeu
Însuși a făcut o lucrare reală, a luat înfățișarea și anticiparea unui trup păcătos, iar
Dumnezeu Însuși a fost jertfa pentru păcat. În felul acesta, omul a coborât de pe
cruce, fiind răscumpărat și mântuit datorită trupului lui Dumnezeu, asemănarea cu
acest trup păcătos. Astfel, după ce a fost luat captiv de Satana, omul s-a apropriat
cu un pas de a accepta mântuirea înaintea lui Dumnezeu. Bineînțeles, această etapă
de lucru a fost gestionarea lui Dumnezeu, care a fost cu un pas înainte de Epoca
Legii și de un nivel mai profund decât Epoca Legii.
[…]
Apoi a venit Epoca Împărăției, care este o etapă mai practică de lucru și, totuși,
este și cea mai dificilă de acceptat pentru om. Asta se datorează faptului că, cu cât
omul se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult toiagul lui Dumnezeu se
apropie de om, și cu atât mai clar fața lui Dumnezeu apare înaintea omului. După
răscumpărarea omenirii, omul se întoarce oficial în sânul lui Dumnezeu. Omul a

373
crezut că acum era timpul să se bucure, totuși el este supus unui asalt total frontal
din partea lui Dumnezeu, pe care nimeni nu l-a prevăzut: așa cum se pare, este vorba
despre un botez de care poporul lui Dumnezeu trebuie să „se bucure”. Sub o astfel
de îngrijire, oamenii nu au de ales decât să se oprească și să se gândească la ei
înșiși: eu sunt mielul, pierdut de mulți ani, pentru care Dumnezeu a cheltuit atât de
mult ca să-l răscumpăre, atunci de ce mă tratează Dumnezeu așa? Este felul lui
Dumnezeu de a râde de mine și de a mă demasca?… După ce ani la rând au trecut,
omul a devenit bătut de vreme, trăind greutăți de rafinare și mustrare. Deși omul și-
a pierdut „gloria” și „romantismul” vremurilor trecute, a ajuns în mod inconștient să
înțeleagă adevărul de a fi om și a ajuns să aprecieze anii de devotament ai lui
Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Omul începe încet să-și deteste propria
barbarie. El începe să urască cât de sălbatic este, și toate neînțelegerile față de
Dumnezeu și cererile lipsite de logică pe care le-a făcut către El. Timpul nu poate fi
dat înapoi; evenimentele trecute devin amintirile regretabile ale omului, iar cuvintele
și dragostea lui Dumnezeu devin forța motrice a noii vieți a omului. Rănile omului se
vindecă pe zi ce trece, îi revine puterea, se ridică și se uită la fața Celui
Atotputernic … doar pentru a descoperi că El a fost mereu lângă mine și că zâmbetul
și înfățișarea Lui sunt încă atât de tulburătoare. Inima Lui încă se mai preocupă de
omenirea pe care El a creat-o și mâinile Sale sunt încă la fel de calde și de puternice
așa cum erau la început. Este ca și cum omul s-ar fi întors în Grădina Edenului, dar
de data aceasta omul nu se mai lasă ademenit de șarpe, nu se mai îndepărtează de
fața lui Iahve. Omul îngenunchează înaintea lui Dumnezeu, privește fața zâmbitoare
a lui Dumnezeu și oferă sacrificiul său cel mai prețios – O! Doamne, Dumnezeul meu!
Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Încă de la existența gestionării lui Dumnezeu, El a fost întotdeauna dedicat pe

deplin îndeplinirii lucrării Sale. În ciuda ascunderii persoanei Sale față de ei, El a
fost întotdeauna alături de om, lucrând asupra sa, exprimându-Și firea, călăuzind
întreaga omenire cu esența Sa și făcându-Și lucrarea asupra fiecărei persoane prin
puterea, înțelepciunea și autoritatea Sa, astfel dând naștere Epocii Legii, Epocii
Harului și acum, Epocii Împărăției. Deși Dumnezeu Își ascunde persoana față de

374
om, firea Sa, ființa, posesiunile Sale și voia Sa față de omenire sunt dezvăluite fără
rezerve pentru ca omul să le vadă și să le experimenteze. Cu alte cuvinte, deși
ființele umane nu Îl pot vedea sau atinge, firea și esența lui Dumnezeu cu care
omenirea a fost în contact sunt absolut expresii ale lui Dumnezeu Însuși. Nu este
acesta adevărul? Indiferent prin ce metodă sau din ce unghi Își face lucrarea, El
întotdeauna tratează oamenii cu adevărata Sa identitate, făcând și spunând ceea
ce trebuie. Indiferent din ce postură vorbește Dumnezeu – ar putea să se afle în al
treilea Cer sau să fie în trup sau chiar ca o persoană obișnuită – întotdeauna îi
vorbește omului cu toată inima și toată mintea, fără înșelăciune sau ascunziș. Când
Își îndeplinește lucrarea, Dumnezeu Își exprimă cuvântul și firea și exprimă ceea
ce are și ce este, fără absolut nicio rezervă. El călăuzește omenirea cu viața Sa,
ființa și posesiunile Sale.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (I)”

în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu începe să lucreze asupra cuiva, când a ales pe cineva, El nu

anunță nimănui acest lucru, nici nu-l înștiințează pe Satana și, cu atât mai puțin, nu
face niciun gest măreț. În liniște și foarte natural, El face ceea ce este necesar. Mai
întâi, El îți alege o familie; ce fel de mediu are familia, cine sunt părinții tăi, cine sunt
strămoșii tăi – toate acestea au fost deja hotărâte de Dumnezeu. Cu alte cuvinte,
acestea nu au fost impulsionate de deciziile de moment luate de El, ci, mai degrabă,
aceasta a fost o lucrare începută acum mult timp. Odată ce Dumnezeu a ales o
familie pentru tine, El alege și data la care te vei naște. În prezent, Dumnezeu te
priveghează când te naști, plângând, în lume, veghează nașterea ta, te privește în
timp ce rostești primele cuvinte, Se uită la tine cum te poticnești și faci primii tăi pași,
învățând cum să mergi. Faci întâi un pas și apoi altul… acum poți fugi, acum poți sări
și vorbi, acum îți poți exprima sentimentele. Pe măsură ce omul crește, privirea
Satanei este fixată asupra fiecăruia dintre ei, ca un tigru care-și urmărește prada.
Dar, făcându-Și lucrarea, Dumnezeu nu a suferit niciodată nicio limitare a oamenilor,
a evenimentelor sau lucrurilor, a spațiului sau timpului; El face ceea ce ar trebui și
ceea ce este obligatoriu. În procesul de creștere, poți întâmpina multe lucruri care nu
sunt pe placul tău, te poți confrunta cu boli și frustrări. Dar, pe măsură ce mergi pe

375
acest drum, viața și viitorul tău sunt strict în grija lui Dumnezeu. El îți dă o garanție
adevărată care să dureze toată viața, pentru că El este chiar lângă tine, păzindu-te
și având grijă de tine. Crești fără să fii conștient de acest lucru. Începi să intri în
contact cu lucruri noi și să ajungi să cunoști această lume și această omenire. Pentru
tine, totul este proaspăt și nou. Îți place să faci ceea ce-ți place ție. Trăiești în propria
ta umanitate, în propriul tău spațiu de viață și nu ai nici cea mai mică înțelegere
despre existența lui Dumnezeu. Dar El te veghează la fiecare pas al drumului, pe
măsură ce crești, și te supraveghează în timp ce faci fiecare pas înainte. Chiar atunci
când îți însușești cunoștințe sau studiezi știința, Dumnezeu îți e mereu alături, la
fiecare pas. Ești exact la fel ca și ceilalți oameni, adică, în cursul cunoașterii și al
contactului cu lumea, ți-ai stabilit propriile idealuri, ai propriile hobby-uri, propriile
interese și nutrești, de asemenea, ambiții înalte. Cugeți adesea la propriul tău viitor,
deseori schițând conturul a cum ar trebui să arate viitorul tău. Dar, indiferent de ce
se întâmplă pe parcurs, Dumnezeu vede totul cu ochi limpezi. Poate că tu ți-ai uitat
propriul trecut, dar, pentru Dumnezeu, nu este nimeni care să te înțeleagă mai bine
decât El. Trăiești sub ochiul Lui, crescând, maturizându-te. […] Din momentul în care
te-ai născut și până acum, Dumnezeu a îndeplinit multă lucrare asupra ta, dar El nu-
ți dă ție explicații pas cu pas despre tot ceea ce face. Dumnezeu nu ți-a permis să
știi și nu ți-a spus. Cu toate acestea, pentru om, tot ceea ce face El este important.
Pentru Dumnezeu, este ceva ce El trebuie să facă. În inima Lui, ceea ce El trebuie
să facă este ceva important, care depășește cu mult aceste lucruri. Adică, din
momentul în care omul s-a născut și până acum, Dumnezeu trebuie să îi garanteze
siguranța. După ce ați auzit aceste cuvinte, v-ați putea simți ca și cum nu înțelegeți
pe deplin, spunând „Este atât de importantă această siguranță?” Deci, care este
sensul literal al cuvântului „siguranță”? Poate că înțelegeți că acesta înseamnă pace
sau că înseamnă să nu experimentați niciodată vreun dezastru sau vreo calamitate,
să trăiți bine, să duceți o viață normală. Dar, în inimile voastre, trebuie să știți că nu
este atât de simplu. Deci, care oare este lucrul acesta despre care am vorbit, pe care
trebuie să-l facă El? Ce înseamnă pentru Dumnezeu siguranța? Este, într-adevăr, o
garanție a siguranței voastre? Nu. Deci, ce este ceea ce face Dumnezeu? Această
siguranță înseamnă ca tu să nu fii devorat de Satana. Este important acest lucru?
Nu ești devorat de el, deci aceasta se referă sau nu la siguranța ta? Aceasta se

376
referă la siguranța ta personală și nu poate fi nimic mai important. Odată ce ai fost
devorat de Satana, nici sufletul, nici trupul tău nu-I mai aparțin lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu te va mai mântui. Dumnezeu părăsește astfel de suflete și astfel de
oameni. Așadar, Eu spun că cel mai important lucru pe care Dumnezeu trebuie să-l
facă este să garanteze siguranța ta, să garanteze că nu vei fi devorat de Satana.
Acest lucru este destul de important, nu-i așa? Deci, de ce nu puteți răspunde? Se
pare că nu puteți simți marea bunătate a lui Dumnezeu!
Dumnezeu face mult mai mult în afară de a garanta siguranța oamenilor,
asigurându-i că ei nu vor fi devorați de Satana; El face, de asemenea, multă lucrare
în pregătirea pentru alegerea cuiva și pentru mântuirea acestuia. În primul rând, ce
fel de caracter ai, în ce fel de familie te vei naște, cine sunt părinții tăi, câți frați și câte
surori ai și care sunt situația, statutul economic și condițiile familiei în care te naști –
toate acestea sunt aranjate în mod minuțios pentru tine, de către Dumnezeu. […] Din
exterior, pare că Dumnezeu nu a făcut nimic formidabil pentru om; El doar face totul
în secret, cu umilință și în tăcere. Dar, de fapt, tot ceea ce face El este realizat pentru
a pune o bază mântuirii tale, pentru a-ți pregăti drumul înainte și pentru a pregăti
toate condițiile necesare pentru mântuirea ta. Imediat, la timpul specificat fiecărei
persoane, Dumnezeu îi aduce înapoi înaintea Sa – când vine timpul ca tu să auzi
vocea Lui, atunci este momentul să vii înaintea Sa. În momentul în care se întâmplă
acest lucru, unii oameni au devenit deja ei înșiși părinți, în timp ce alții sunt doar copiii
cuiva. Cu alte cuvinte, unii oameni s-au căsătorit și au avut copii, în timp ce unii sunt
încă singuri, neîntemeindu-și încă propria familie. Dar, indiferent de situațiile
oamenilor, Dumnezeu a stabilit deja momentele când vei fi ales și când Evanghelia
și cuvintele Lui vor ajunge la tine. Dumnezeu a stabilit împrejurările, a hotărât asupra
unei anumite persoane sau a unui anumit context prin care Evanghelia îți va fi
transmisă, astfel încât să poți auzi cuvintele Sale. Dumnezeu ți-a pregătit deja toate
condițiile necesare astfel încât, fără să știi, vii înaintea Lui și ești reîntors la familia lui
Dumnezeu. De asemenea, fără știința ta, Îl urmezi și intri, pas cu pas, în lucrarea Lui,
intrând în modul Său de lucru pe care El l-a pregătit, pas cu pas, pentru tine. […]
Există diferite motive și moduri diverse de credință, dar, indiferent de ce motiv te
aduce să crezi în El, totul este, de fapt, rânduit și călăuzit de Dumnezeu. La început,
Dumnezeu folosește diferite moduri pentru a te alege și pentru a te aduce în familia

377
Sa. Acesta este harul pe care Dumnezeu îl acordă fiecărei persoane în parte.
Acum, cu lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, El nu mai dăruiește har și
binecuvântări omului, așa cum a făcut la început, nici nu-i mai convinge pe oameni.
În timpul acestei etape a lucrării, ce au văzut oamenii din toate aspectele lucrării lui
Dumnezeu pe care le-au experimentat? Ei au văzut dragostea, judecata și mustrarea
lui Dumnezeu. În acest moment, mai mult decât atât, Dumnezeu furnizează, sprijină,
luminează și îndrumă omul, astfel încât oamenii să ajungă treptat să-I cunoască
intențiile, să cunoască cuvintele pe care le spune și adevărul pe care îl acordă omului.
Când omul este slab, demoralizat, când nu are unde să se întoarcă, Dumnezeu Își
va folosi cuvintele ca să-l mângâie, să-l sfătuiască și să-l încurajeze, astfel încât omul
de statură infantilă să-și poată găsi treptat puterea, să se ridice cu optimism și să
devină dornic să coopereze cu Dumnezeu. Dar când omul nu-L ascultă pe
Dumnezeu sau I se împotrivește sau își dezvăluie propria corupție, Dumnezeu nu va
arăta nicio milă în a-l mustra și a-l disciplina. Totuși, pentru nesăbuința, ignoranța,
slăbiciunea și imaturitatea omului, Dumnezeu va arăta îngăduință și răbdare. În felul
acesta, prin toată lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru om, acesta se
maturizează treptat, crește și ajunge să cunoască intențiile Lui, să cunoască ceva
adevăr, să știe ce sunt lucrurile pozitive și cele negative, să știe ce este răul și ce
este întunericul. Dumnezeu nu-l ceartă și nu-l disciplinează întotdeauna pe om, nici
nu arată întotdeauna îngăduință și răbdare. Mai degrabă, El Se îngrijește de fiecare
persoană în moduri diferite, în etape diferite și în funcție de statura și calibrul ei diferit.
El face multe lucruri pentru om și cu mari sacrificii; omul nu înțelege nimic din aceste
sacrificii sau din acele lucruri pe care le face Dumnezeu, totuși, tot ceea ce face El
este, în realitate, îndeplinit în fiecare persoană în parte. Dragostea lui Dumnezeu
este reală: prin harul Lui, omul evită dezastre după dezastre, în timp ce, pentru
slăbiciunea omului, El Își arată, iar și iar, îngăduința. Judecata și mustrarea lui
Dumnezeu le permit oamenilor să ajungă treptat să cunoască corupția omenirii și
esența ei satanică. Ceea ce oferă Dumnezeu, luminarea omului de către El și
îndrumarea Sa, toate îi permit omenirii să cunoască din ce în ce mai mult esența
adevărului și să cunoască tot mai mult ce au nevoie oamenii, ce drum ar trebui ei să
apuce, pentru ce trăiesc, valoarea și semnificația vieții lor și cum să urmeze calea
dinainte. Toate aceste lucruri pe care le face Dumnezeu sunt inseparabile de singurul

378
Său scop original. Care este, așadar, acest scop? De ce folosește Dumnezeu aceste
căi pentru a-Și desfășura lucrarea asupra omului? Ce rezultat vrea El să obțină? Cu
alte cuvinte, ce vrea El să vadă în om și să obțină de la el? Ceea ce vrea Dumnezeu
să vadă este că inima omului poate fi reînviată. Aceste căi pe care El le folosește
pentru a lucra asupra omului trebuie să trezească continuu inima omului, să
trezească duhul omului, permițându-i să știe de unde vine, cine îl călăuzește, îl
sprijină, are grijă de el și cine i-a permis să trăiască până acum; acestea sunt pentru
a-i permite omului să știe cine este Creatorul, cui ar trebui să se închine, pe ce fel de
drum ar trebui să meargă și în ce mod ar trebui să vină omul înaintea lui Dumnezeu;
ele sunt folosite pentru a reînvia treptat inima omului, astfel încât el să cunoască și
să înțeleagă inima lui Dumnezeu și să înțeleagă marea grijă și intenția din spatele
lucrării Sale de mântuire a omului. Când inima omului este reînviată, oamenii nu mai
doresc să trăiască viața unei firi degenerate și corupte, ci, în schimb, doresc să caute
adevărul spre mulțumirea lui Dumnezeu. Când inima omului a fost trezită, el este
capabil apoi să se rupă definitiv de Satana, să nu mai fie rănit, controlat sau păcălit
de el. În schimb, omul poate coopera în lucrarea lui Dumnezeu și în cuvintele Sale
într-un mod pozitiv pentru a mulțumi inima Lui, obținând astfel frica de Dumnezeu și
ferirea de rău. Acesta este scopul original al lucrării lui Dumnezeu.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” în Cuvântul Se arată în trup

Au trecut câteva mii de ani, iar omenirea încă se bucură de lumina și aerul oferite
de către Dumnezeu, încă mai inspiră suflarea expirată de Dumnezeu Însuși, încă se
mai bucură de păsările, florile, peștii și insectele create de către Dumnezeu și se
bucură de toate lucrurile puse la dispoziție de către Dumnezeu; ziua și noaptea încă
se mai înlocuiesc constant una pe cealaltă; cele patru anotimpuri alternează ca de
obicei; gâștele care zboară în cer pleacă iarna aceasta și tot se întorc primăvara
următoare; peștii din apă nu părăsesc niciodată râurile și lacurile – casa lor; cicadele
de pe pământ cântă din toată inima în zilele de vară; greierii din iarbă fredonează
încetișor în ritm cu vântul pe timp de toamnă; gâștele se adună în stoluri, în timp ce
vulturii rămân solitari; haitele de lei se susțin prin vânătoare; elanii nu se abat de la
iarbă și flori… Fiecare specie de ființă vie dintre toate lucrurile pleacă și revine și apoi
pleacă din nou, un milion de schimbări survenind cât ai clipi din ochi – dar ceea ce

379
nu se schimbă sunt instinctele lor și legile supraviețuirii. Ele trăiesc prin
aprovizionarea și hrănirea lui Dumnezeu și nimeni nu le poate modifica instinctele,
nici nu le poate cineva prejudicia regulile de supraviețuire. Cu toate că omenirea,
care trăiește între toate lucrurile, a fost stricată și înșelată de către Satana, omul tot
nu poate renunța la apa făcută de Dumnezeu, la aerul făcut de Dumnezeu și la toate
lucrurile făcute de Dumnezeu, iar omul încă trăiește și se înmulțește în spațiul creat
de către Dumnezeu. Instinctele omenirii nu s-au schimbat. Omul încă se bazează pe
ochii săi ca să vadă, pe urechile sale ca să audă, pe creierul său ca să gândească,
pe inima lui ca să înțeleagă, pe picioarele lui ca să meargă, pe mâinile lui ca să
lucreze și așa mai departe; toate instinctele pe care Dumnezeu le-a oferit omului
pentru ca acesta să poată accepta aprovizionarea lui Dumnezeu rămân nealterate,
facultățile prin care omul cooperează cu Dumnezeu nu s-au schimbat, facultatea
omenirii de a-și face datoria de ființă creată nu s-a schimbat, nevoile spirituale ale
omenirii nu s-au schimbat, dorința omenirii de a-și găsi originile nu s-a schimbat,
dorința arzătoare a omenirii de a fi mântuită de către Creator nu s-a schimbat.
Acestea sunt circumstanțele actuale ale omenirii, care trăiește sub autoritatea lui
Dumnezeu și care a îndurat distrugerea sângeroasă pusă la cale de Satana. Cu toate
că omenirea a fost supusă oprimării Satanei și nu mai sunt Adam și Eva de la
începutul creației, fiind, în schimb, plină de lucruri în antiteză cu Dumnezeu, cum ar
fi cunoașterea, imaginația, noțiunile și așa mai departe, și plină de fire coruptă
satanică, în ochii lui Dumnezeu, omenirea este încă aceeași omenire pe care a creat-
o El. Omenirea încă este condusă și orchestrată de către Dumnezeu și încă trăiește
în cursul stabilit de către Dumnezeu, așa că, în ochii lui Dumnezeu, omenirea, care
a fost coruptă de către Satana, este pur și simplu acoperită de mâzgă, cu o burtă
care scoate zgomote, cu reacții care sunt ușor întârziate, o memorie care nu este la
fel de bună pe cât era înainte și cu o vârstă puțin mai avansată – dar toate funcțiile
și instinctele omului sunt complet neafectate. Aceasta este omenirea pe care
Dumnezeu intenționează să o mântuiască. Această omenire nu trebuie decât să
audă chemarea Creatorului și să audă vocea Creatorului, iar ea se va ridica și se va
grăbi să localizeze sursa acestei voci. Această omenire nu trebuie decât să vadă
chipul Creatorului, iar ea va deveni nepăsătoare la toate celelalte și va abandona
totul pentru a I se dedica lui Dumnezeu și va renunța chiar la viața sa pentru El. Când

380
inima omenirii înțelege cuvintele sincere ale Creatorului, omenirea îl va respinge pe
Satana și va veni de partea Creatorului; când omenirea și-a spălat complet mizeria
de pe trup și a primit încă o dată hrana și alimentația Creatorului, atunci memoria
omenirii va fi restaurată, și, în acest moment, omenirea se va fi întors cu adevărat
sub stăpânirea Creatorului.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)” în Cuvântul Se arată în trup

5. Cum conduce și administrează Dumnezeu întregul univers-lume?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Atât de multe creaturi trăiesc și se reproduc în vasta întindere a universului,
urmând legea vieții iar și iar, respectând o lege constantă. Cei care mor iau cu ei
poveștile celor vii, iar cei care trăiesc repetă aceeași istorie tragică a celor care au
murit. Și astfel, omenirea nu poate să nu se întrebe: de ce trăim? Și de ce trebuie să
murim? Cine este la conducerea acestei lumi? Și cine a creat această omenire?
Omenirea a fost ea creată cu adevărat de Mama Natură? Are omenirea într-adevăr
controlul asupra propriei sale sorți? […] Omenirea nu știe cine este suveranul tuturor
lucrurilor din univers, cu atât mai puțin cunoaște începutul și viitorul omenirii.
Omenirea trăiește pur și simplu, vrând-nevrând, în mijlocul acestei legi. Nimeni nu
poate scăpa de ea și nimeni nu o poate schimba, căci printre toate lucrurile și în
ceruri nu este decât Cel de la veșnicie în veșnicie care deține suveranitatea peste
tot. El este Cel care nu a fost niciodată văzut de om, Cel pe care omenirea nu L-a
cunoscut niciodată, în a cărui existență omenirea n-a crezut niciodată, totuși El este
Cel care a dat suflare strămoșilor omenirii și a dat viață omenirii. El este Cel care
alimentează și hrănește omenirea pentru existența ei și călăuzește omenirea până
în prezent. Mai mult decât atât, El și numai El este Cel de care depinde omenirea
pentru a supraviețui. El deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și domnește
peste toate ființele vii din univers. El stăpânește cele patru anotimpuri și El este Cel
care cheamă vântul, înghețul, zăpada și ploaia. El dă omenirii soare și aduce
noaptea. El a fost Cel care a creat cerurile și pământul, oferind omului munți, lacuri
și râuri și toate creaturile vii din ele. Fapta Lui este peste tot, puterea Lui este peste
tot, înțelepciunea Lui este peste tot, iar autoritatea Lui este pretutindeni. Fiecare
dintre aceste legi și reguli este întruchiparea faptei Sale, și fiecare dintre ele

381
dezvăluie înțelepciunea și autoritatea Lui. Cine se poate eschiva de la suveranitatea
Sa? Și cine se poate elibera de proiectele Sale? Toate lucrurile există sub privirea
Lui și, în plus, toate creaturile trăiesc sub suveranitatea Lui. Fapta și puterea Lui nu
dau omenirii altă posibilitate decât să recunoască faptul că El există cu adevărat și
că deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Niciun alt lucru în afară de El nu
poate avea control asupra universului, cu atât mai puțin să aibă grijă neîncetat de
această omenire.
Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de oricine și nici nu poate fi obținută
cu ușurință de către toți. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de
la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși deține esența vieții, nu există
nicio cale a vieții fără Dumnezeu Însuși și astfel doar Dumnezeu este sursa vieții și
izvorul nesecat al apei vii a vieții. De când a creat lumea, Dumnezeu a săvârșit multă
lucrare care implică vitalitatea vieții, a săvârșit multă lucrare care îi aduce viață omului
și a plătit un preț mare pentru ca omul să poată câștiga viață, deoarece Dumnezeu
Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul este reînviat.
Dumnezeu nu este niciodată absent din inima omului și trăiește printre oameni tot
timpul. El a fost motorul vieții omului, fundamentul existenței omului și o sursă bogată
pentru existența omului după naștere. El a provocat renașterea omului și îi permite
să trăiască cu perseverență fiecare rol. Datorită puterii Lui și forței Sale vitale de
nestins, omul a trăit generație după generație, de-a lungul cărora puterea vieții lui
Dumnezeu a fost stâlpul existenței omului și pentru care Dumnezeu a plătit un preț
pe care niciun alt om obișnuit nu l-a mai plătit. Forța vieții lui Dumnezeu poate triumfa
în fața oricărei puteri, mai mult decât atât, depășește orice putere. Viața Lui este
veșnică, puterea Lui este extraordinară, iar forța vieții Lui nu poate fi întrecută ușor
de nicio ființă creată sau forță inamică. Forța vieții lui Dumnezeu există și emană
strălucirea sa uimitoare, indiferent de timp sau loc. Viața lui Dumnezeu rămâne
mereu neschimbată, în ciuda răsturnărilor cerului și pământului. Toate lucrurile sunt
trecătoare, dar viața lui Dumnezeu încă rămâne, deoarece Dumnezeu este sursa
existenței tuturor lucrurilor și baza existenței lor. Viața omului provine de la

382
Dumnezeu, existența cerului se datorează lui Dumnezeu, iar existența pământului
apare din puterea vieții lui Dumnezeu. Niciun obiect însuflețit nu poate depăși
suveranitatea lui Dumnezeu și nimic viu nu poate să se desprindă de sub sfera
autorității lui Dumnezeu. Astfel, indiferent cine sunt, toți oamenii trebuie să se supună
stăpânirii lui Dumnezeu, toată lumea trebuie să trăiască sub porunca lui Dumnezeu
și nimeni nu poate să scape de sub controlul Lui.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Înainte ca omenirea să apară pe lume, cosmosul – toate planetele, toate stelele

de pe cer – existau deja. La nivel macro, aceste corpuri cerești au orbitat cu
regularitate, sub controlul lui Dumnezeu, de-a lungul întregii lor existențe, indiferent
de câți ani a durat aceasta. Ce planetă merge încotro, la ce moment anume; ce
planetă îndeplinește ce sarcină și când; ce planetă se învârtește în jurul cărei orbite
și când dispare sau este înlocuită – toate aceste lucruri se derulează fără cea mai
mică eroare. Toate pozițiile planetelor și distanțele dintre ele urmează tipare stricte,
care pot fi descrise toate cu date exacte; căile pe care călătoresc, viteza și traiectoriile
orbitelor lor, momentele la care se află în diferite poziții pot fi cuantificate cu precizie
și descrise de legi speciale. Vreme de eoni, planetele au urmat aceste legi,
neabătându-se vreodată măcar un pic. Nicio putere nu le poate schimba sau perturba
orbitele sau tiparele pe care le urmează. Pentru că legile speciale care le guvernează
mișcarea și datele exacte care le descriu sunt predestinate de autoritatea Creatorului,
ele se supun singure acestor legi, sub suveranitatea și controlul Creatorului. La nivel
macro, nu îi este greu omului să identifice unele tipare, unele date, cât și unele legi
sau fenomene ciudate și inexplicabile. Cu toate că omenirea nu recunoaște că
Dumnezeu există, nu acceptă faptul că totul a fost făcut de Creator și că Acesta
stăpânește peste tot și, mai mult, nu recunoaște existența autorității Creatorului,
oamenii de știință, astronomii și fizicienii descoperă din ce în ce mai mult că existența
tuturor lucrurilor din univers și principiile și tiparele care le dictează mișcările sunt
toate guvernate și controlate de o energie întunecată invizibilă și vastă. Acest fapt
obligă omul să accepte și să recunoască faptul că există un Atotputernic în mijlocul
acestor tipare de mișcare, care orchestrează totul. Puterea Lui este extraordinară și,

383
deși nimeni nu Îi poate vedea adevăratul chip, El guvernează și controlează totul în
orice moment. Niciun om sau nicio forță nu poate trece dincolo de suveranitatea Lui.
Pus în fața acestui fapt, omul trebuie să recunoască faptul că legile care guvernează
existența tuturor lucrurilor nu pot fi controlate de oameni, nu pot fi schimbate de
nimeni și, în același timp, omul trebuie să admită că ființele umane nu pot înțelege
pe deplin aceste legi. Și acestea nu apar în mod natural, ci sunt dictate de către un
Domn și Stăpân. Acestea sunt toate expresii ale autorității lui Dumnezeu pe care
omenirea le poate percepe la nivel macro.
La nivel micro, toți munții, râurile, lacurile, mările și întinderile de pământ pe
care le vede omul pe pământ, toate anotimpurile pe care le trăiește, toate lucrurile
care populează pământul, inclusiv plantele, animalele, microorganismele și ființele
umane sunt supuse suveranității lui Dumnezeu și sunt controlate de către
Dumnezeu. Sub suveranitatea și controlul lui Dumnezeu, toate lucrurile iau ființă
sau dispar conform gândurilor Lui, toate viețile lor sunt guvernate de anumite legi
și ei cresc și se înmulțesc conform acestora. Nicio ființă umană sau lucru nu e ste
deasupra acestor legi.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a trasat limite pentru munți, câmpii,
deșerturi, dealuri, râuri și lacuri. Pe pământ există munți, câmpii, deșerturi, dealuri,
precum și diferite acumulări de apă. Nu sunt acestea reliefuri diferite? Dumnezeu a
trasat limite între toate aceste diferite tipuri de relief. Când vorbim despre trasarea
limitelor, înseamnă că munții au contururile lor, câmpiile au propriile lor contururi,
deșerturile au o anumită întindere, iar dealurile au o suprafață determinată. Mai
există și un număr determinat de acumulări de apă, cum ar fi râurile și lacurile. Adică,
atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a împărțit totul foarte clar. […] În
cadrul tuturor acestor terenuri diferite și medii geografice create de Dumnezeu, El
gestionează totul într-un mod planificat și sistematic. Așadar, toate aceste medii
geografice încă mai există la câteva mii de ani, la zeci de mii de ani după ce au fost
create de Dumnezeu. Fiecare își are încă rolul său. Cu toate că, în anumite perioade,
vulcanii erup, iar în alte perioade apar cutremure și au loc deplasări masive de teren,
Dumnezeu nu va permite deloc ca vreun tip de relief să își piardă funcția inițială. Doar

384
datorită acestei gestionări a lui Dumnezeu, a domniei Lui și a înțelegerii acestor legi,
toate acestea – toate aceste lucruri de care omenirea se bucură și pe care le vede –
pot supraviețui pe pământ într-un mod sistematic.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IX)” în Cuvântul Se arată în trup

Toate ființele create de Dumnezeu – indiferent dacă sunt stabilite într-un singur
loc sau dacă pot respira pe nări – toate au legile lor pentru supraviețuire. Cu mult
înainte ca Dumnezeu să creeze aceste ființe, El le-a pregătit propriile lor sălașuri,
propriile lor medii pentru supraviețuire. Aceste ființe aveau propriile medii
determinate pentru supraviețuire, propria lor hrană, propriile lor sălașuri determinate,
propriile lor locuri potrivite pentru supraviețuirea lor, locuri cu temperaturi adecvate
pentru supraviețuirea lor. Astfel, ele nu hoinăresc de colo-colo și nu subminează
supraviețuirea oamenilor, afectându-le viața. Așa gestionează Dumnezeu toate
ființele. Le oferă oamenilor cel mai bun mediu pentru supraviețuire. Toate ființele au
hrană pentru susținerea vieții în cadrul propriilor lor medii de supraviețuire. Cu
această hrană, ele sunt determinate în cadrul mediului lor originar de supraviețuire.
În acest fel de mediu, ele încă supraviețuiesc, se înmulțesc și merg mai departe
conform legilor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ele. Datorită acestor tipuri de
legi, datorită predestinării lui Dumnezeu, toate ființele interacționează armonios cu
oamenii, iar aceștia și toate ființele sunt interdependenți.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IX)” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a folosit tot felul de metode și de căi
pentru a le pune în echilibru, pentru a echilibra condițiile de trai din munți și din lacuri,
pentru a echilibra condițiile de trai pentru plante și pentru toate felurile de animale,
de păsări și de insecte – scopul Lui a fost să permită tuturor viețuitoarelor să trăiască
și să se înmulțească după legile pe care El le-a rânduit. Nicio ființă nu poate ieși în
afara acestor legi, ele nu pot să fie încălcate. Doar în cadrul acestui tip de mediu
primar pot oamenii să supraviețuiască și să se înmulțească în siguranță, generație
după generație. Dacă orice viețuitoare trece dincolo de cantitatea și de aria de
acoperire stabilită de către Dumnezeu sau dacă își depășește rata, gradul de
creștere sau numărul sub stăpânirea Lui, mediul de supraviețuire al omenirii ar suferi

385
distrugeri de diferite magnitudini. Și, în același timp, supraviețuirea omenirii ar fi
amenințată. Dacă o specie de viețuitoare ajunge să atingă un număr prea mare, vor
consuma hrana oamenilor, vor distruge sursele de apă ale oamenilor și le vor
distruge căminele. În acest fel, înmulțirea omenirii și starea lor de supraviețuire ar fi
afectată imediat.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IX)” în Cuvântul Se arată în trup

Încă de când le-a creat Dumnezeu, pe baza legilor pe care le-a stabilit, toate
lucrurile au fost funcționale și s-au dezvoltat cu regularitate. Sub privirea Lui, sub
conducerea Sa, toate lucrurile s-au dezvoltat cu regularitate, alături de supravieţuirea
umană. Nimic nu poate schimba aceste legi și nimic nu le poate distruge. Datorită
domniei lui Dumnezeu, toate ființele se pot înmulți și datorită domniei si gestionării
Lui, toate ființele pot supraviețui. Cu alte cuvinte, sub domnia lui Dumnezeu, toate
ființele se nasc, se dezvoltă, dispar și se reîntrupează în mod sistematic.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IX)” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu a creat această lume, El a creat această omenire și, mai mult decât
atât, El a fost arhitectul culturii Greciei antice și al civilizației umane. Doar Dumnezeu
consolează această omenire și doar lui Dumnezeu Îi pasă de aceasta noapte și zi.
Dezvoltarea și progresul umanității sunt inseparabile de suveranitatea lui Dumnezeu,
iar istoria și viitorul umanității sunt inextricabile în raport cu planurile lui Dumnezeu.
Dacă ești un creștin adevărat, atunci vei crede cu siguranță că ascensiunea sau
prăbușirea oricărei țări sau națiuni are loc în funcție de planurile lui Dumnezeu. Doar
Dumnezeu cunoaște destinul unei țări sau națiuni și doar Dumnezeu controlează
cursul acestei omeniri. Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară
își dorește să aibă un destin bun, atunci omul trebuie să se plece în fața lui
Dumnezeu în închinare, să se căiască și să mărturisească înaintea lui Dumnezeu,
altfel, destinul și destinația omului vor sfârși inevitabil într-o catastrofă.
[…]
Dumnezeu nu participă la politicile omului, dar, cu toate acestea, soarta unei țări
sau națiuni este controlată de Dumnezeu. Dumnezeu controlează această lume și
întregul univers. Destinul omului și planul lui Dumnezeu sunt strâns conectate și

386
niciun om, țară sau națiune nu sunt scutite de suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă
omul dorește să își cunoască destinul, atunci trebuie să vină în fața lui Dumnezeu.
Dumnezeu va face ca aceia care Îl urmează și Îl venerează să prospere și va aduce
declinul și nimicirea asupra celor care I se împotrivesc și Îl resping.
Fragment din „Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri”

în Cuvântul Se arată în trup

Existenţa lumii spirituale este legată inextricabil de lumea materială a omenirii.

Ea joacă un rol important în ciclul vieţii şi al morţii omeneşti în stăpânirea lui
Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor; acesta este rolul său şi unul dintre motivele
pentru care existenţa sa e importantă. Deoarece este un loc indiscernabil pentru cele
cinci simţuri, nimeni nu poate judeca cu acurateţe dacă există sau nu. Evenimentele
lumii spirituale sunt legate îndeaproape de existenţa omenirii, prin urmare, felul în
care trăieşte omenirea este de asemenea influenţat în mod colosal de lumea
spirituală. Are acest lucru legătură cu suveranitatea lui Dumnezeu? Da. Când spun
asta, înţelegeţi de ce discut despre acest subiect: pentru că priveşte suveranitatea
lui Dumnezeu şi administraţia Lui. Într-o lume ca aceasta – una care e invizibilă
oamenilor – fiecare ordin, decret şi sistem administrativ ceresc al ei este mult
deasupra legilor şi sistemelor oricărei ţări a lumii materiale şi nicio fiinţă care trăieşte
în această lume nu ar îndrăzni să le încalce sau să le aroge. Are acest lucru legătură
cu suveranitatea şi administraţia lui Dumnezeu? În această lume, sunt decrete
administrative clare, ordine administrative clare şi statute clare. La niveluri diferite şi
în zone diferite, aprozii se supun cu stricteţe sarcinii lor şi respectă regulile şi
reglementările, căci ştiu care e consecinţa încălcării unui ordin ceresc, sunt clar
conştienţi de cum Dumnezeu pedepseşte răul şi răsplăteşte binele şi de cum
administrează El toate lucrurile, de cum stăpâneşte toate lucrurile şi, mai mult, văd
clar cum Dumnezeu Îşi realizează ordinele şi statutele cereşti. Sunt acestea diferite
de lumea materială locuită de omenire? Sunt diferite în mod colosal. Este o lume
complet diferită de lumea materială. De vreme ce există ordine şi statute cereşti, ea
priveşte suveranitatea şi administraţia lui Dumnezeu, mai mult, firea Lui şi ceea ce
are şi este El.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)” în Cuvântul Se arată în trup

387
 Destinele omenirii și ale universului sunt strâns legate de suveranitatea
Creatorului, inseparabile de orchestrațiile Creatorului; în final, ele nu pot fi
despărțite de autoritatea Creatorului. Prin legile tuturor lucrurilor, omul ajunge să
înțeleagă orchestrarea Creatorului și suveranitatea Lui; prin regulile de
supraviețuire, el percepe stăpânirea Creatorului; din destinele tuturor lucrurilor, el
trage concluzii despre modurile în care Creatorul Își exercită suveranitatea și
controlul asupra lor; și în ciclurile de viață ale ființelor omenești și ale tuturor
lucrurilor, omul experimentează cu adevărat orchestrațiile și aranjamentele
Creatorului pentru toate lucrurile și făpturile vii și asistă cu adevărat la felul în care
aceste orchestrații și aranjamente înlocuiesc toate legile, regulile și instituțiile
pământești, toate celelalte puteri și forțe. În lumina acestui lucru, omenirea este
silită să recunoască faptul că suveranitatea Creatorului nu poate fi violată de către
nicio ființă creată, că nicio forță nu poate influența sau modifica evenimentele și
lucrurile predestinate de către Creator. Oamenii și toate lucrurile trăiesc și se
propagă, generație după generație, sub aceste legi și reguli divine. Nu este aceasta
adevărata întrupare a autorității Creatorului?
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu este Cel care stăpânește peste toate lucrurile și care administrează
toate lucrurile. El a creat tot ceea ce există, El administrează tot ceea ce există și
El stăpânește peste tot ceea ce există și Se îngrijește de tot ceea ce există. Acesta
este statutul lui Dumnezeu, aceasta este identitatea lui Dumnezeu. Pentru toate
lucrurile și pentru tot ceea ce există, adevărata identitate a lui Dumnezeu este cea
de Creator, cea de Stăpânitor al tuturor lucrurilor. Aceasta este identitatea pe care
o are Dumnezeu și El este unic printre toate lucrurile. Niciuna dintre creaturile lui
Dumnezeu – fie din rândul omenirii, fie din lumea spirituală – nu poate folosi niciun
mijloc sau nicio scuză pentru a-și aloca sau a înlocui identitatea și statutul lui
Dumnezeu, fiindcă există doar unul între toate lucrurile care are această identitate,
această putere, această autoritate și capacitatea de a stăpâni asupra tuturor
lucrurilor: al nostru unic Dumnezeu Însuși. El trăiește și Se mișcă printre toate
lucrurile; El Se poate ridica în locul cel mai înalt, deasupra tuturor lucrurilor; El Se
poate smeri devenind om, devenind unul dintre cei care sunt din carne și oase,

388
venind față în față cu oamenii și împărțind cu ei și binele, și răul; în același timp,
El comandă tot ceea ce există, decide soarta a tot ceea ce există și direcția în
care o iau toate; chiar mai mult, El călăuzește soarta întregii omeniri și direcția pe
care o ia omenirea. Un Dumnezeu ca aceasta ar trebui venerat, ascultat și
cunoscut de toate ființele vii. Iar astfel, indiferent cărui grup sau tip de oameni
aparții, să crezi în Dumnezeu, să-L urmezi pe Dumnezeu, să-L venerezi pe
Dumnezeu, să accepți stăpânirea Lui și aranjamentele pe care El le-a făcut pentru
soarta ta este singura alegere, și este o alegere necesară, pentru orice persoană,
pentru orice ființă vie.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)” în Cuvântul Se arată în trup

XI. Adevărurile privind relația dintre Dumnezeu și Biblie

1. Biblia este doar o consemnare a celor două etape de lucru ale lui
Dumnezeu în Epoca Legii și Epoca Harului; nu este o consemnare a întregii
lucrări a lui Dumnezeu
Versete din Biblie pentru referințe:
„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va
veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de
la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să
vină” (Ioan 16:12-13).
„Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins şi este
vrednic să desfacă sulul şi cele şapte sigilii ale lui!” (Apocalipsa 5:5).
„Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7).
„Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit
Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie,
limbă şi popor” (Apocalipsa 14:6).
„Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care

389
este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă” (1 Petru 1:5).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Trebuie să ştiţi câte părți conține Biblia; Vechiul Testament conține Geneza,
Exodul… și mai sunt și cărțile pe care le-au scris proorocii. Vechiul Testament se
termină cu Cartea lui Maleahi. Acesta consemnează lucrarea din Epoca Legii,
condusă de către Iahve; de la Geneză la Cartea lui Maleahi, este o dare de seamă
cuprinzătoare despre întreaga lucrare din Epoca Legii. Cu alte cuvinte, Vechiul
Testament consemnează tot ceea ce au trăit oamenii îndrumați de Iahve în Epoca
Legii. […] Vechiul Testament al Bibliei consemnează îndeosebi lucrarea lui Iahve de
îndrumare a poporului lui Israel, felul cum S-a folosit de Moise pentru a-i conduce pe
israeliți afară din Egipt, cum acesta i-a eliberat de sub jugul faraonului și i-a dus în
pustie, după care au intrat în Canaan, iar tot ce a urmat după aceea a fost viața lor
în Canaan. În afară de aceasta, tot ceea ce există sunt consemnări ale lucrării lui
Iahve de la un capăt la celălalt al Israelului. Tot ceea ce consemnează Vechiul
Testament este lucrarea lui Iahve în Israel, lucrarea făcută de Iahve în țara în care
El i-a creat pe Adam și Eva. Din momentul în care Dumnezeu a început în mod oficial
să-i îndrume pe oamenii de pe pământ, după Noe, tot ceea ce consemnează Vechiul
Testament este lucrarea lui Israel. Și de ce nu se mai consemnează nicio lucrare
dincolo de Israel? Pentru că țara Israelului este leagănul omenirii. La început, nu
existau alte țări în afară de Israel, iar Iahve nu a lucrat în alte locuri. Astfel, ceea ce
se consemnează în Biblie este pur și simplu lucrarea din Israel în epoca respectivă.
Cuvintele spuse de prooroci, de Isaia, Daniel, Ieremia și Iezechiel ș.a., prevestesc
celelalte lucrări ale Lui pe pământ, prevestesc lucrarea lui Însuși Dumnezeu Iahve.
Toate acestea au venit de la Dumnezeu, au fost lucrarea Duhului Sfânt, iar pe lângă
aceste cărți ale proorocilor, toate celelalte sunt consemnări ale experiențelor avute
de oameni în legătură cu lucrarea lui Iahve în epoca respectivă.
Lucrarea de creație a avut loc înainte să existe omenirea, dar Cartea Genezei a
venit doar după ce a apărut omenirea; a fost o carte scrisă de Moise în timpul Epocii
Legii. Se poate asemăna cu lucrurile care se întâmplă printre voi astăzi: după ce se
întâmplă, le consemnați pentru a le arăta oamenilor pe viitor și pentru oamenii care
vor fi în viitor; ceea ce ați consemnat sunt lucruri care s-au petrecut în timpuri trecute

390
– nu sunt nimic mai mult decât istorie. Lucrurile consemnate în Vechiul Testament
sunt lucrarea lui Iahve în Israel, iar ceea ce se consemnează în Noul Testament este
lucrarea lui Isus în timpul Epocii Harului; aceste lucruri prezintă lucrarea făcută de
Dumnezeu în două epoci diferite. Vechiul Testament prezintă lucrarea lui Dumnezeu
în timpul Epocii Legii, și astfel Vechiul Testament este o carte istorică, în timp ce Noul
Testament este produsul lucrării din Epoca Harului. Când a început noua lucrare,
acesta s-a perimat – astfel, Noul Testament este și o carte istorică. Desigur, Noul
Testament nu este la fel de sistematic precum Vechiul Testament, nici nu
consemnează la fel de multe lucruri. Toate și numeroasele cuvinte rostite de Iahve
în Vechiul Testament sunt consemnate în Biblie, în timp ce doar unele dintre
cuvintele rostite de Isus sunt consemnate în cele patru Evanghelii. Desigur, Isus a
făcut totodată și multe lucrări, dar acestea nu au fost consemnate în detaliu. Faptul
că Noul Testament consemnează mai puține lucruri se explică prin volumul lucrării
lui Isus; volumul lucrării Lui în timpul celor trei ani și jumătate pe pământ, împreună
cu cel al apostolilor, a fost cu mult mai mic decât lucrarea lui Iahve. Astfel, există mai
puține cărți în Noul Testament decât în Vechiul Testament.
Ce fel de carte este Biblia? Vechiul Testament este lucrarea lui Dumnezeu în
timpul Epocii Legii. Vechiul Testament al Bibliei consemnează întreaga lucrare a lui
Iahve în timpul Epocii Legii, precum și lucrarea Lui de creație. Tot Vechiul Testament
consemnează lucrarea făcută de Iahve, încheind relatările despre lucrarea lui Iahve
cu Cartea lui Maleahi. Vechiul Testament consemnează două lucrări făcute de
Dumnezeu: una este lucrarea de creație, cealaltă este decretarea Legii. Ambele au
fost parte a lucrării lui Iahve. Epoca Legii reprezintă lucrarea sub numele de Iahve
Dumnezeu; este întregul lucrării desfășurate în mod principal sub numele de Iahve.
Astfel, Vechiul Testament consemnează lucrarea lui Iahve, iar Noul Testament
consemnează lucrarea lui Isus, lucrare desfășurată în mod principal sub numele de
Isus. Semnificația numelui lui Isus și lucrarea făcută de El sunt consemnate, în mare
parte, în Noul Testament. În timpul Vechiului Testament din Epoca Legii, Iahve a
construit templul și altarul din Israel, a îndrumat viața israeliților pe pământ, dovedind
că ei erau poporul Lui ales, primul grup de oameni ales de El pe pământ și care era
după inima Sa, primul grup îndrumat de El personal; cu alte cuvinte, cele
douăsprezece triburi ale lui Israel au fost primii oameni aleși de Iahve, astfel că El a

391
lucrat întotdeauna în ei, chiar până la desăvârșirea lucrării lui Iahve în Epoca Legii.
A doua etapă a lucrării a fost lucrarea din Epoca Harului din Noul Testament și s-a
desfășurat în tribul lui Iuda, unul dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Faptul
că întinderea lucrării a fost mai mică s-a datorat faptului că Isus era Dumnezeu
întrupat. Isus nu a lucrat decât pe întinderea pământului Iudeii, iar lucrarea Sa nu a
durat mai mult de trei ani și jumătate; astfel, ceea ce se consemnează în Noul
Testament este departe de a putea depăși mărimea lucrării consemnate în Vechiul
Testament.
Fragment din „Despre Biblie (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Biblia mai este numită Vechiul și Noul Testament. Știți la ce se referă cuvântul
„testament”? „Testament” din Vechiul Testament vine de la legământul lui Iahve cu
poporul lui Israel, când a ucis pe egipteni și a salvat pe israeliți de sub Faraon.
Bineînțeles, dovada acestui legământ a fost sângele mielului care a fost uns pe
pragurile de sus ale ușilor, prin care Dumnezeu a stabilit un legământ cu omul, unul
în care s-a spus că toți cei care au avut sânge de miel pe partea de sus și pe laturile
ușii au fost israeliți, au fost poporul ales al lui Dumnezeu și toți aceștia urmau să fie
cruțați de Iahve (căci Iahve era atunci pe punctul de a ucide pe toți fiii întâi născuți
din Egipt și pe întâii născuți dintre oi și vite). Acest legământ are două niveluri de
semnificație. Niciunul din popor sau vitele din Egipt nu urmau să fie eliberați de Iahve;
El urma să ucidă pe toți fiii lor întâi născuți și oile și vitele întâi născute. Astfel, în
numeroase cărți de profeție a fost prezis că egiptenii urmau să fie mustrați cu
severitate ca urmare a legământului lui Iahve. Acesta este primul nivel de
semnificație al legământului. Iahve a ucis pe fiii întâi născuți ai Egiptului și pe toate
vitele lui întâi-născute și a cruțat pe toți israeliții, ceea ce a însemnat că toți cei care
erau din țara lui Israel erau prețuiți de Iahve și urmau să fie cruțați toți; El a vrut să
lucreze pe termen lung în ei și a stabilit legământul cu ei folosind sângele mielului.
De atunci înainte, Iahve nu urma să ucidă pe israeliți și a spus că ei vor fi pentru
totdeauna aleșii Săi. Printre cele douăsprezece triburi ale lui Israel, El urma să
înceapă lucrarea Lui pentru întreaga epocă a Legii, urma să dezvăluie toate legile
Lui către israeliți și să aleagă dintre ei profeți și judecători și ei urmau să stea în
centrul lucrării Lui. Iahve a făcut un legământ cu ei: dacă nu s-ar schimba epoca, El

392
ar lucra numai printre cei aleși. Legământul lui Iahve a fost neschimbător, pentru că
a fost făcut cu sânge și a fost stabilit cu poporul Său ales. Mai important, El alesese
un scop și o țintă adecvată prin care să pornească în lucrarea Sa pentru întreaga
epocă și astfel oamenii au văzut acest legământ ca fiind deosebit de important.
Acesta este al doilea nivel de semnificație al legământului. Cu excepția Genezei,
care a fost înainte de stabilirea legământului, toate celelalte cărți din Vechiul
Testament consemnează lucrarea lui Dumnezeu printre israeliți după stabilirea
legământului. Desigur, există relatări ocazionale ale neamurilor, dar în general,
Vechiul Testament atestă lucrarea lui Dumnezeu în Israel. Datorită legământului lui
Iahve cu israeliții, cărțile scrise în Epoca Legii sunt numite „Vechiul Testament”. Ele
sunt numite după legământul lui Iahve cu israeliții.
Noul Testament este numit după sângele vărsat de Isus pe cruce și legământul
Său cu toți cei care au crezut în El. Legământul lui Isus a fost acesta: oamenii
trebuiau doar să creadă în El pentru ca păcatele lor să fie iertate prin sângele Său
vărsat și astfel urmau să fie mântuiți și să se renască prin El și să nu mai fie păcătoși;
oamenii trebuiau doar să creadă în El pentru a primi harul Său și nu urmau să sufere
în iad după ce mureau. Toate cărțile scrise în timpul Epocii Harului au venit după
acest legământ și toate atestă lucrarea și cuvântările cuprinse în ea. Ele nu merg mai
departe de mântuirea crucificării Domnului Isus sau de legământ; toate sunt cărți
scrise de frații în Domnul care au avut experiențe. Astfel, și aceste cărți sunt numite
după un legământ: ele sunt numite Noul Testament. Aceste două testamente includ
numai Epoca Harului și Epoca Legii și nu au nicio legătură cu epoca finală.
Fragment din „Despre Biblie (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Multă lume crede că a înțelege și a putea să interpretezi Biblia sunt echivalente

cu găsirea adevăratei căi – dar, de fapt, lucrurile sunt cu adevărat atât de simple?
Nimeni nu cunoaște veridicitatea Bibliei: că ea nu este altceva decât o mărturie
istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale
lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale.
Oricine a citit Biblia știe că ea confirmă prin documente cele două etape ale lucrării
lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face
cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve, de la momentul creației și până la

393
sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament înregistrează lucrarea lui Isus pe pământ,
expusă în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel; nu sunt acestea
înregistrări istorice? […] Prin citirea Bibliei, vei înțelege cel mult câte ceva din istoria
Israelului, vei învăța despre viețile lui Avraam, David și Moise, vei afla despre cum L-
au venerat pe Iahve, despre felul în care Iahve i-a pârjolit pe aceia care I s-au
împotrivit și despre cum le-a vorbit oamenilor acelor vremuri. Vei afla doar despre
lucrarea lui Dumnezeu în trecut. Înregistrările din Biblie relatează modul în care
vechiul popor al lui Israel Îl venera pe Dumnezeu și trăia sub îndrumarea lui Iahve.
Deoarece israeliții erau poporul ales al lui Dumnezeu, în Vechiul Testament poți
vedea loialitatea întregului popor al lui Israel față de Iahve, felul în care toți care
credeau în El erau îngrijiți și binecuvântați de Iahve, poți învăța că atunci când
Dumnezeu a lucrat în Israel a fost plin de milă și de dragoste, precum și de
înflăcărare, și de faptul că toți israeliții, de la cel mai slab până la cel mai puternic, Îl
venerau pe Iahve și astfel toată țara a fost binecuvântată de Dumnezeu. Aceasta
este istoria Israelului înregistrată în Vechiul Testament.
Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă vrei să vezi lucrarea din Epoca Legii și să vezi cum au urmat israeliții calea
lui Iahve, trebuie să citești Vechiul Testament; dacă vrei să înțelegi lucrarea din
Epoca Harului, trebuie să citești Noul Testament. Dar cum vezi lucrarea zilelor de pe
urmă? Trebuie să accepți să fii condus de Dumnezeu cel de astăzi și să intri în
lucrarea de astăzi, fiindcă aceasta este noua lucrare și nimeni nu a consemnat-o
anterior în Biblie. Astăzi, Dumnezeu a devenit trup și a selectat alți oameni aleși, în
China. Dumnezeu lucrează în acești oameni, El își continuă lucrarea pe pământ, își
continuă lucrarea din Epoca Harului. Lucrarea de astăzi este o cale pe care omul nu
a umblat niciodată, o cale pe care nimeni nu a văzut-o vreodată. Este o lucrare
nefăcută niciodată până acum – este cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu pe
pământ. Prin urmare, lucrarea nefăcută niciodată până acum nu este istorie, pentru
că prezentul este prezent, și nu a devenit încă trecut. Oamenii nu știu că Dumnezeu
a făcut lucrări mai mari și mai noi pe pământ, în afara țării lui Israel, că acestea au
depășit deja sfera lucrării din Israel și prezicerile proorocilor, că este vorba de o
lucrare nouă și minunată în afara profețiilor, de o lucrare și mai nouă dincolo de Israel,

394
o lucrare pe care oamenii nu pot nici să o perceapă, nici să și-o imagineze. Cum ar
fi putut Biblia să conțină relatări explicite despre o astfel de lucrare? Cine ar fi putut
să consemneze dinainte fiecare părticică a lucrării de astăzi, fără omisiuni? Cine ar
fi putut să consemneze această lucrare mai grandioasă, mai înțeleaptă, care
sfidează convențiile din vechea carte mucedă? Lucrarea de astăzi nu este istorie,
prin urmare, dacă vrei să mergi pe noua cale de astăzi, atunci trebuie să te
îndepărtezi de Biblie, trebuie să te plasezi dincolo de cărțile de profeții sau de istorie
din Biblie. Numai atunci vei putea merge pe noua cale așa cum se cuvine și numai
atunci vei putea intra în noua lume și în noua lucrare.
Fragment din „Despre Biblie (1)” în Cuvântul Se arată în trup

2. Lumea religioasă crede că toată Scriptura a fost inspirată de Dumnezeu

și că reprezintă în totalitate cuvintele lui Dumnezeu; cum ar trebui să judeci
limpede această afirmație?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Nu tot ce conține Biblia reprezintă o consemnare a cuvintelor rostite personal de
către Dumnezeu. Biblia documentează pur și simplu cele două etape anterioare ale
lucrării lui Dumnezeu, dintre care o parte este o consemnare a prevestirilor profeților,
iar cealaltă cuprinde experiențele și cunoștințele notate de către oamenii folosiți de
Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Experiențele umane sunt întinate de opiniile și
cunoștințele oamenilor, ceea ce este inevitabil. În multe dintre cărțile Bibliei există
concepții omenești, prejudecăți omenești și interpretări omenești absurde. Desigur,
majoritatea cuvintelor sunt rezultatul luminării și iluminării Duhului Sfânt și sunt
interpretări corecte – dar, totuși, nu se poate spune că ele exprimă adevărul cu
acuratețe deplină. Opiniile lor asupra anumitor lucruri nu sunt decât cunoaștere din
experiența personală sau iluminare de la Duhul Sfânt. Predicțiile profeților au fost
poruncite de Dumnezeu Însuși: profețiile lui Isaia, Daniel, Ezra, Ieremia și Ezechiel
au fost poruncite direct de Duhul Sfânt; acești oameni au fost proroci, ei primiseră
Duhul profeției – toți au fost profeți ai Vechiului Testament. În timpul Epocii Legii,
acești oameni, care au primit inspirația lui Iahve, au rostit multe profeții, furnizate
direct de Iahve.
Fragment din „Despre Biblie (3)” în Cuvântul Se arată în trup

395
 În timpul Epocii Legii din Vechiul Testament, numeroșii prooroci ridicați de Iahve
au făcut profeții în numele Lui; ei au dat îndrumări diferitelor triburi și popoare și au
prezis lucrarea pe care avea s-o facă Iahve. Tuturor acestor oameni ridicați Iahve le
dăduse Duhul proorocirii: ei au putut vedea viziunile din partea lui Iahve și I-au putut
auzi vocea, fiind astfel inspirați de El și scriind profeții. Lucrarea făcută de ei a fost
expresia vocii lui Iahve, a fost lucrarea profetică făcută de ei în numele lui Iahve; iar
lucrarea lui Iahve din acea epocă a fost pur și simplu de a-i îndruma pe oameni cu
ajutorul Duhului; El nu S-a întrupat, iar oamenii nu au văzut nicio străfulgerare a
chipului Lui. Prin urmare, El a ridicat mulți prooroci pentru a-I face lucrarea și le-a dat
profeții pe care ei le-au transmis fiecărui trib și neam al lui Israel. Lucrarea lor a fost
cea de a rosti profeții, iar unii dintre ei au consemnat îndrumările lui Iahve către ei,
pentru a le arăta altora. Iahve i-a ridicat pe acești oameni să rostească profeții, să
prezică lucrarea viitorului sau lucrarea care urma să fie făcută în acel timp, astfel
încât oamenii să poată cuprinde minunăţia și înțelepciunea lui Iahve. Aceste cărți
profetice erau destul de diferite de celelalte cărți ale Bibliei; erau cuvinte rostite sau
scrise de cei cărora li se dăduse Duhul profeției – de cei care primiseră viziuni sau
rostiri de la Iahve. În afara acestor cărți profetice, tot restul scrierilor din Vechiul
Testament sunt consemnări făcute de oameni după ce Iahve Își terminase lucrarea.
Aceste cărți nu pot ține locul prezicerilor făcute de proorocii ridicați de Iahve, tot astfel
cum Cartea Genezei și Exodul nu pot fi comparate cu Cartea lui Isaia și Cartea lui
Daniel. Profețiile au fost rostite înainte ca lucrarea să fi avut loc; restul cărților au fost
scrise după ce aceasta se terminase, lucru care le stătea în putere oamenilor. […]
Astfel, ceea ce se consemnează în Biblie este pur și simplu lucrarea din Israel în
epoca respectivă. Cuvintele spuse de prooroci, de Isaia, Daniel, Ieremia și Iezechiel
ș.a., prevestesc celelalte lucrări ale Lui pe pământ, prevestesc lucrarea lui Însuși
Dumnezeu Iahve. Toate acestea au venit de la Dumnezeu, au fost lucrarea Duhului
Sfânt, iar pe lângă aceste cărți ale proorocilor, toate celelalte sunt consemnări ale
experiențelor avute de oameni în legătură cu lucrarea lui Iahve în epoca respectivă.
Fragment din „Despre Biblie (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă vrei să mărturisești despre lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă,

atunci trebuie să înțelegi adevărul adevărat al Bibliei, structura și esența Bibliei.

396
Astăzi, oamenii cred că Biblia este Dumnezeu și că Dumnezeu este Biblia. Și mai
cred că toate cuvintele din Biblie au fost singurele cuvinte rostite de Dumnezeu, că
toate acestea au fost spuse de Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu chiar susțin
că, deși toate cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și Noului Testament au fost
scrise de oameni, totuși, toate au fost dăruite prin inspirația lui Dumnezeu și sunt o
consemnare a cuvântărilor Duhului Sfânt. Aceasta este interpretarea eronată a
oamenilor, care nu este în totalitate conformă cu faptele. În realitate, în afară de
cărțile profetice, cea mai mare parte a Vechiului Testament este o consemnare
istorică. Unele dintre epistolele Noului Testament provin din experiențele oamenilor,
iar altele provin din iluminarea Duhului Sfânt; epistolele lui Pavel, de pildă, s -au
născut din lucrarea unui om, toate au fost rezultatul iluminării Duhului Sfânt și au
fost scrise pentru biserici, fiind cuvinte de îndemn și încurajare pentru frații și
surorile din biserici. Nu au fost cuvinte rostite de Duhul Sfânt – Pavel nu a putut
vorbi în numele Duhului Sfânt, nu a fost profet și cu atât mai puțin nu a avut viziuni
precum Ioan. Epistolele lui au fost scrise pentru bisericile din Efes, Filadelfia,
Galatia și altele. Și astfel, epistolele pauline din Noul Testament sunt epistole pe
care Pavel le-a scris pentru biserici, nu inspirații de la Duhul Sfânt, nici vorbiri
directe ale Duhului Sfânt. Ele sunt doar cuvinte de îndemn, mângâiere și încurajare,
pe care le-a scris pentru biserici în cursul lucrării sale. De asemenea, sunt o
consemnare a multor lucrări pe care Pavel le-a făcut în acele vremuri. Acestea au
fost scrise pentru toți frații și surorile întru Domnul și au fost menite să îi facă pe
frații și surorile din toate bisericile de la acea vreme să îi urmeze sfatul și să rămână
pe calea Domnului Isus. În nici un caz Pavel nu a spus că, indiferent că era vorba
de bisericile de atunci sau altele din viitor, toți ar trebui să mănânce și să bea
lucrurile scrise de el și nu a spus nici că toate cuvintele lui au venit de la Dumnezeu.
Potrivit împrejurărilor bisericii din acea vreme, el pur și simplu împărtășea cu frații
și surorile, îndemnându-i și inspirând în ei credința; el doar a predicat sau a
reamintit oamenilor și i-a îndemnat. Cuvintele lui au avut ca temelie propria sa
povară și el a sprijinit oamenii prin aceste cuvinte. El a făcut lucrarea unui apostol
al bisericilor din acea vreme, a fost un lucrător folosit de Domnul Isus și, astfel, i s-
a dat responsabilitatea bisericilor, a fost însărcinat cu realizarea lucrării în biserici,
a trebuit să afle despre situația fraților și surorilor – și, de aceea, a scris epistole

397
pentru toți frații și surorile întru Domnul. Tot ce a spus edificator și pozitiv pentru
oameni a fost corect, dar acelea nu erau cuvintele Duhului Sfânt și el nu putea să -
L reprezinte pe Dumnezeu. Este o înțelegere strigătoare la cer și o adevărată
blasfemie ca oamenii să trateze mărturia experiențelor și epistolele unui om ca fiind
cuvintele rostite de Duhul Sfânt către biserici! Acest lucru este valabil în special
atunci când vine vorba de epistolele pe care Pavel le-a scris pentru biserici, căci
scrierile sale s-au adresat fraților și surorilor în funcție de împrejurările și situația
fiecărei biserici la vremea respectivă, fiind menite a-i îndemna pe frații și pe surorile
în Domnul pentru ca ei să poată primi harul Domnului Isus. Epistolele lui au fost
menite a-i însufleți pe frații și surorile din acea vreme. Se poate spune că aceasta
a fost povara lui, dată de Duhul Sfânt; la urma urmei, a fost un apostol care a condus
bisericile vremii respective, care a scris epistole pentru ele și le-a sfătuit – aceea a
fost responsabilitatea lui. Identitatea sa era doar aceea a unui apostol care-și făcea
lucrarea, pur și simplu un apostol trimis de Dumnezeu; el nu a fost un profet, și nici
un prezicător. Deci, pentru el, lucrarea sa și viața fraților și surorilor au fost de cea
mai mare importanță. De aceea, el nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt.
Cuvintele lui nu au fost cuvintele Duhului Sfânt, cu atât mai puțin s-ar putea spune
că au fost cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Pavel nu era decât una din făpturile
lui Dumnezeu, și nicidecum întruparea lui Dumnezeu. Identitatea lui nu era aceeași
cu cea a lui Isus. Cuvintele lui Isus erau cuvintele Duhului Sfânt, erau cuvintele lui
Dumnezeu, pentru că identitatea Sa era cea a lui Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Cum
ar putea fi Pavel egal cu Isus? Dacă oamenii văd epistolele sau cuvintele precum
cele ale lui Pavel ca declarații ale Duhului Sfânt, venerându-le ca și cum ar fi
Dumnezeu, atunci nu se poate spune decât că sunt profund lipsiți de discernământ.
Mai aspru spus, oare nu e asta o blasfemie? Cum ar putea un om să vorbească în
numele lui Dumnezeu? Și cum ar putea oamenii să se închine înaintea
consemnărilor din epistolele sale și înaintea cuvintelor sale ca și cum ar fi o carte
sfântă sau o carte cerească? Ar putea cuvintele lui Dumnezeu să fie rostite la
întâmplare de către un om? Cum ar putea un om să vorbească în numele lui
Dumnezeu? Atunci, ce crezi: s-ar putea ca scrierile lui către biserici să nu fie
corupte de propriile sale idei? Cum ar putea să nu fie corupte de idei omenești? El
a scris epistolele pentru biserici pornind de la experiențele sale personale și pe

398
parcursul propriei sale vieți. A scris, de pildă, o epistolă către bisericile din Galatia
care conține o anumită opinie, în vreme ce Petru a scris o alta, care conține o cu
totul altă perspectivă. Care dintre ele, atunci, provine de la Sfântul Duh? Nimeni nu
poate spune în mod cert. De aceea, se poate afirma doar că amândoi au purtat
responsabilitatea bisericilor, dar scrierile lor le reprezintă propria statură și denotă
sprijinul și grija pentru frați și surori, precum și responsabilitatea față de biserici,
aceasta fiind doar o lucrare omenească și nu una în întregime a Duhului Sfânt.
Dacă afirmi că epistolele sale sunt cuvintele Duhului Sfânt, atunci ești absurd și nu
faci decât să comiți o blasfemie! Epistolele lui Pavel, precum și celelalte epistole
din Noul Testament, sunt echivalente cu memoriile personalităților spirituale mai
recente. Sunt asemeni cărților lui Watchman Nee sau experiențelor lui Lawrence,
și așa mai departe. Atâta doar că scrierile personalităților spirituale mai recente nu
sunt incluse în Noul Testament deși esența acestor oameni este aceeași: ei au fost
oameni folosiți de Duhul Sfânt într-o anumită perioadă, fără însă a-L reprezenta
direct pe Dumnezeu.
Fragment din „Despre Biblie (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Evanghelia după Matei din Noul Testament documentează genealogia lui Isus.
La început afirmă că Isus a fost descendentul lui Avraam și al lui David, fiul lui Iosif;
apoi spune că Isus a fost conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioară – ceea ce
ar însemna că nu a fost fiul lui Iosif sau descendentul lui Avraam și al lui David.
Genealogia însă insistă să-L asocieze pe Isus cu Iosif. Apoi, genealogia
consemnează procesul prin care S-a născut Isus. Se afirmă că Isus a fost conceput
de Duhul Sfânt, că El s-a născut dintr-o fecioară și că nu e fiul lui Iosif. Totuși, în
genealogie este clar scris că Isus a fost fiul lui Iosif și, pentru că aceasta a fost
scrisă pentru Isus, sunt consemnate patruzeci și două de generații. Când ajunge la
generația lui Iosif, genealogia amintește în mare grabă că Iosif era soțul Mariei,
cuvinte care sunt menite să dovedească faptul că Isus a fost descendentul lui
Avraam. Dar nu este aceasta o contradicție în termeni? Genealogia evidențiază în
mod clar neamul lui Iosif, este evident vorba de genealogia lui Iosif, dar Matei insistă
că este vorba despre genealogia lui Isus. Acest lucru nu neagă faptul că Isus a fost
conceput de Duhul Sfânt? Astfel, genealogia lui Matei nu este o idee omenească?

399
E complet ridicol! În felul acesta, afli că această carte nu provine în totalitate de la
Duhul Sfânt.
Fragment din „Despre Biblie (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, câți dintre voi îndrăznesc să spună că toate cuvintele rostite de cei care
au fost folosiți de Duhul Sfânt au venit de la Duhul Sfânt? Îndrăznește cineva să
spună asemenea lucruri? Dacă spui asemenea lucruri, atunci de ce a fost înlăturată
cartea de profeții a lui Ezra și de ce s-a întâmplat același lucru cu cărțile sfinților și
profeților din vremurile străvechi? Dacă toate au venit de la Duhul Sfânt, atunci de ce
îndrăzniți voi să faceți alegeri atât de inconstante? Ești calificat să alegi lucrarea
Duhului Sfânt? Multe povești din Israel au fost, de asemenea, înlăturate. Dar dacă tu
crezi că acele scrieri din trecut au venit toate de la Duhul Sfânt, atunci de au fost
înlăturate unele cărți? Dacă toate au venit de la Duhul Sfânt, atunci toate ar fi trebuit
păstrate și trimise fraților și surorilor bisericilor pentru a fi citite. Nu ar fi trebuit să fie
alese sau înlăturate prin voința omului; acest lucru este greșit. A spune că
experiențele lui Pavel și Ioan au fost amestecate cu părerile lor personale nu
înseamnă că experiențele și cunoștințele lor au venit de la Satana, ci doar că au
existat lucruri care au venit din experiențele și părerile lor personale. Cunoștințele lor
au fost conforme cu fundalul experiențelor actuale de la momentul respectiv și cine
ar putea spune cu încredere că totul a venit de la Duhul Sfânt? Dacă cele Patru
Evanghelii au venit în totalitate de la Duhul Sfânt, atunci de ce Matei, Marcu, Luca și
Ioan au spus fiecare ceva diferit despre lucrarea lui Isus? Dacă voi nu credeți asta,
atunci uitați-vă la descrierile din Biblie referitoare la momentul în care Petru s-a
lepădat de Isus de trei ori: toate sunt diferite și fiecare are propriile caracteristici. Mulți
dintre cei ignoranți spun: „Dumnezeu întrupat este, de asemenea, om, deci, cuvintele
pe care El le rostește pot veni în totalitate de la Duhul Sfânt? În cazul în care cuvintele
lui Pavel și Ioan au fost amestecate cu voința umană, atunci cuvintele pe care El le
rostește nu s-au amestecat deloc cu voința umană?” Oamenii care spun astfel de
lucruri sunt orbi și ignoranți! Citește cu atenție cele Patru Evanghelii; citește ce au
consemnat ele despre lucrurile pe care le-a săvârșit Isus și despre cuvintele pe care
le-a rostit El. Fiecare descriere a fost, pur și simplu, diferită, și fiecare este dintr-o
perspectivă proprie. Dacă tot ce a fost scris de autorii acestor cărți a venit de la

400
Sfântul Duh, atunci totul ar trebui să fie la fel și consecvent. Atunci, de ce există
discrepanțe?
Fragment din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

3. Biblia a fost întocmită de om, nu de Dumnezeu; Bibla nu Îl poate

reprezenta pe Dumnezeu
Versete din Biblie pentru referințe:
„Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar
tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi totuşi nu vreţi
să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:39-40).
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”
(Ioan 14:6).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Biblia este o înregistrare istorică a lucrării lui Dumnezeu în Israel și confirmă prin
documente multe dintre predicțiile profeților din vechime, precum și unele dintre
declarațiile lui Iahve în lucrarea Sa din acea vreme. De aceea, toată lumea privește
această carte ca fiind sfântă (pentru că Dumnezeu este sfânt și măreț). Desigur, toate
acestea sunt rezultatul venerației față de Iahve și a adorației lor față de Dumnezeu.
Oamenii se raportează la această carte în acest mod deoarece creaturile lui
Dumnezeu își adoră atât de mult Creatorul, și există chiar și acei care numesc
această carte drept o carte divină. De fapt, este doar o înregistrare umană. Ea nu a
fost numită personal de către Iahve și nici creația sa nu a fost personal călăuzită de
El. Cu alte cuvinte, autorul acestei cărți nu este Dumnezeu, ci oamenii. Sfânta
Scriptură este doar un titlu reverențios atribuit de către om. Acest titlu nu a fost decis
de către Iahve și de către Isus după ce au discutat între Ei; nu este altceva decât o
idee umană. Căci această carte nu a fost scrisă de Iahve, cu atât mai puțin de către
Isus. În schimb, cuprinde constatările mai multor profeți antici, apostoli și vizionari,
care au fost apoi completate de generațiile următoare într-o carte de scrieri antice
care, pentru oameni, pare a fi deosebit de sfântă, o carte despre care ei cred că este
plină de mistere necunoscute și profunde care așteaptă să fie revelate de generațiile
viitoare. Ca atare, oamenii sunt chiar mai dispuși să creadă că această carte este o

401
carte divină. Odată cu adăugarea celor Patru Evanghelii și a Cărții Apocalipsei,
atitudinea oamenilor față de ea este cu totul diferită față de orice altă carte și, astfel,
nimeni nu îndrăznește să pună în discuție această carte divină – pentru că este mult
prea sacră.
Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Înainte, poporul Israel citea doar Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, la începutul
Epocii Harului, oamenii citeau din Vechiul Testament. Noul Testament a apărut doar
în timpul Epocii Harului. Noul Testament nu exista în timpul lucrării lui Isus; oamenii
au mărturisit despre lucrarea Sa abia după ce El a înviat și S-a înălțat la cer. Doar
atunci au apărut cele patru Evanghelii, la care s-au adăugat epistolele lui Pavel și
Petru, precum și Cartea Apocalipsei. Abia după mai bine de trei sute de ani de la
înălțarea la cer a lui Isus, când generațiile ulterioare au adunat scrierile, a apărut
Noul Testament. Numai după terminarea acestei lucrări a apărut Noul Testament;
înainte nu existase. Dumnezeu făcuse toată această lucrare, apostolul Pavel făcuse
și el toată lucrarea, iar apoi epistolele lui Pavel și Petru au fost puse laolaltă, iar
viziunea cea mai profundă consemnată de Ioan pe insula Patmos a fost adăugată la
final pentru că a profețit lucrarea din zilele de pe urmă. Acestea au fost toate rânduieli
ale generațiilor ulterioare și sunt diferite de vorbirea din prezent. Ceea ce se
consemnează astăzi este conform etapelor lucrării lui Dumnezeu; oamenii intră
astăzi în contact cu lucrarea făcută personal de Dumnezeu și cu cuvintele exprimate
chiar de El. Nu interfera – cuvintele, care vin direct de la Duhul Sfânt, au fost rânduite
pas cu pas și sunt diferite de rânduielile din consemnările oamenilor. Se poate spune
că ceea ce au consemnat ei a fost potrivit nivelului lor de educație și calibrului omului.
Ceea ce au consemnat au fost experiențele oamenilor și fiecare avea mijloace proprii
de consemnare și de cunoaștere, fiecare scriere fiind diferită. Astfel, dacă venerați
Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, dați dovadă de multă ignoranță și prostie!
Fragment din „Despre Biblie (3)” în Cuvântul Se arată în trup

În definitiv, ce este mai important: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie lucrarea

lui Dumnezeu să se conformeze Bibliei? Oare să fie faptul că Dumnezeu nu are
dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să Se îndepărteze de Biblie

402
și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu au respectat sabatul? Dacă Isus
ar fi trebuit să țină sabatul și să acționeze după poruncile din Vechiul Testament, de
ce nu l-a ținut după venirea Lui, ci a spălat picioare, a acoperit capete, a frânt pâine
și a băut vin? Oare nu sunt toate acestea absente din poruncile Vechiului Testament?
Dacă Isus a cinstit Vechiul Testament, de ce a sfidat El aceste doctrine? Ar trebui să
știi ce a fost mai întâi, dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul
sabatului, nu putea El să fie și Domnul Bibliei?
Fragment din „Despre Biblie (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Multă lume crede că a înțelege și a putea să interpretezi Biblia sunt echivalente

cu găsirea adevăratei căi – dar, de fapt, lucrurile sunt cu adevărat atât de simple?
Nimeni nu cunoaște veridicitatea Bibliei: că ea nu este altceva decât o mărturie
istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale
lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale.
Oricine a citit Biblia știe că ea confirmă prin documente cele două etape ale lucrării
lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face
cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve, de la momentul creației și până la
sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament înregistrează lucrarea lui Isus pe pământ,
expusă în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel; nu sunt acestea
înregistrări istorice? Aducerea în prezent a lucrurilor din trecut face din ele istorie
și, indiferent cât de adevărate sau reale ar putea fi, acestea sunt totuși istorie – iar
istoria nu poate aduce în discuție prezentul. Căci Dumnezeu nu privește înapoi în
istorie! Și astfel, dacă înțelegi numai Biblia și nu înțelegi nimic despre lucrarea pe
care Dumnezeu intenționează să o facă astăzi, și dacă crezi în Dumnezeu, dar nu
cauți lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu înțelegi ce înseamnă să Îl cauți pe
Dumnezeu. Dacă citești Biblia pentru a studia istoria Israelului, pentru a cerceta
istoria creației lui Dumnezeu a tuturor cerurilor și a pământului, atunci nu crezi în
Dumnezeu. Dar astăzi, din moment ce crezi în Dumnezeu și-ți continui viața, din
moment ce urmărești cunoașterea lui Dumnezeu și nu a unor slove și doctrine
moarte, sau o înțelegere a istoriei, trebuie să cauți voința actuală a lui Dumnezeu
și trebuie să cauți sensul lucrării Duhului Sfânt. Dacă ai fi arheolog, ai putea citi
Biblia – dar nu ești, ești unul dintre aceia care crede în Dumnezeu și cel mai bine

403
ar fi să cauți voința actuală a lui Dumnezeu.
Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei
care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără
îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai
mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și
viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana
vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și,
astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât
trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria
scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept
istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de
Dumnezeu atunci când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața,
voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra. Dacă aplici consemnările
cuvintelor rostite de Dumnezeu din veacurile trecute în prezent, atunci tu ești un
arheolog și cel mai bun mod de a te descrie este ca pe un expert în patrimoniul istoric.
Acest lucru se întâmplă deoarece tu ai crezut mereu în urmele lucrării pe care
Dumnezeu a săvârșit-o în timpurile ce au trecut, crezi doar în umbra lui Dumnezeu
lăsată de atunci când a lucrat mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe
care a dăruit-o Dumnezeu discipolilor Lui în vremurile trecute. Tu nu crezi în direcția
lucrării lui Dumnezeu de astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de astăzi și
nu crezi în calea adevărului exprimat în prezent de către Dumnezeu. Și astfel ești,
fără îndoială, un visător complet deconectat de realitate. Dacă încă te mai agăți de
cuvinte care nu pot aduce viață omului, atunci ești o bucată de ramură uscată[a], fără
speranță, deoarece ești prea conservator, prea refractar, prea insensibil în fața
rațiunii!
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:
a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

404
 Oamenii care au fost corupți trăiesc cu toții în capcana Satanei, trăiesc în trup,
în dorințe egoiste și nu există unul singur între ei care să fie compatibil cu Mine.
Există oameni care spun că sunt compatibili cu Mine, dar toți aceștia se închină la
idoli neclari. Deși recunosc numele Meu ca fiind sfânt, ei merg pe o cărare opusă
Mie, iar cuvintele lor sunt pline de aroganță și siguranță de sine fiindcă, la bază, ei
sunt cu toții împotriva Mea și incompatibili cu Mine. În fiecare zi ei caută urmele Mele
în Biblie și găsesc, la întâmplare, pasaje „potrivite”, pe care le citesc la nesfârșit și
pe care le recită ca pe scripturi. Ei nu știu cum să fie compatibili cu Mine, nu știu ce
înseamnă să fii în dușmănie cu Mine și doar citesc scripturile orbește. Ei închid în
Biblie un Dumnezeu neclar, pe care nu L-au văzut niciodată și pe care sunt incapabili
să-L vadă, și pe care Îl scot afară să Îl contemple în timpul lor liber. Ei cred în
existența Mea numai prin prisma Bibliei. Pentru ei, Eu sunt același cu Biblia; fără
Biblie Eu nu exist, iar fără Mine nu există Biblie. Ei nu dau nicio atenție existenței sau
acțiunilor Mele, ci dedică o atenție extremă și deosebită fiecărui cuvânt din Scriptură,
iar mulți dintre ei chiar cred că Eu nu ar trebui să fac nimic din ce doresc să fac decât
dacă acest lucru este profețit de Scriptură. Ei acordă prea multă importanță Scripturii.
Se poate spune că văd cuvintele și expresiile ca fiind prea importante, mergând până
la a folosi versete din Biblie pentru a măsura fiecare cuvânt spus de Mine și pentru a
Mă condamna. Ceea ce caută ei nu este calea compatibilității cu Mine, sau calea
compatibilității cu adevărul, ci calea compatibilității față de cuvintele Bibliei, și cred
că orice lucru care nu este conform Bibliei este, fără excepție, în afara lucrării Mele.
Oare nu sunt astfel de oameni urmașii ascultători ai fariseilor? Fariseii evrei foloseau
legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu căutau compatibilitate cu Isus în
acea epocă, ci urmau cu sârg legea în litera ei, până acolo încât au ajuns, într-un
sfârșit, să-L țintuiască în piroane pe cruce pe Isus Cel nevinovat, învinovățindu-L că
nu respectase legea Vechiului Testament și că nu era Mesia. Care era esența lor?
Nu era oare aceea că nu căutau calea compatibilității cu adevărul? Erau preocupați
până la obsesie de fiecare cuvânt din Scriptură, nedând nicio atenție voinței Mele,
nici pașilor și metodelor lucrării Mele. Ei nu erau oameni care să caute adevărul, ci
oameni care urmau rigid cuvintele Scripturii; nu erau oameni care să creadă în
Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. În esență, erau câinii de pază ai Bibliei.
Pentru a proteja interesele Bibliei, a susține demnitatea Bibliei și pentru a proteja

405
reputația Bibliei, ei au mers până acolo încât L-au răstignit pe Isus Cel milostiv pe
cruce. Ei au făcut acest lucru doar de dragul de a proteja Biblia și de a păstra statutul
fiecărui cuvânt din Biblie în inimile oamenilor. Astfel că au preferat să renunțe la
viitorul lor și să dea jertfă pentru păcate cerând condamnarea la moarte a lui Isus,
Cel care nu S-a conformat doctrinei Scripturii. Oare nu erau ei niște lachei ai fiecărui
cuvânt din Scriptură?
Dar oamenii de astăzi? Hristos a venit ca să elibereze adevărul, însă aceștia
mai degrabă L-ar alunga din rândul oamenilor, pentru a-și câștiga intrarea în rai și
pentru a primi har. Mai degrabă ar nega complet venirea adevărului, pentru a proteja
interesele Bibliei, și mai degrabă L-ar crucifica din nou pe Hristosul reîntors în trup,
pentru a asigura existența veșnică a Bibliei. Cum poate omul să primească mântuirea
Mea, când inima sa este atât de înrăită, iar natura sa atât de potrivnică Mie? Trăiesc
printre oameni, însă omul nu Îmi cunoaște existența. Când Îmi revărs lumina asupra
omului, el tot rămâne neștiutor de existența Mea. Când Îmi dezlănțui mânia asupra
omului, el Îmi neagă existența cu și mai mare tărie. Omul caută compatibilitate cu
cuvintele, cu Biblia, însă nici măcar o singură persoană nu vine dinaintea Mea să
caute calea compatibilității cu adevărul. Omul se uită în sus către Mine în rai și are
un deosebit interes pentru existența Mea în rai, dar nimănui nu îi pasă de Mine Cel
întrupat, fiindcă Eu, Cel care trăiesc printre oameni, sunt pur și simplu prea
neînsemnat. Cei care caută doar compatibilitate cu cuvintele Bibliei, și cei care caută
numai compatibilitate cu un Dumnezeu neclar sunt o priveliște neplăcută ochilor Mei.
Aceasta pentru că ceea ce venerează ei sunt cuvinte moarte și un Dumnezeu care
le poate da comori nemăsurate. Ceea ce venerează ei este un Dumnezeu care se
pune pe Sine la mila omului și care nu există. Prin urmare, ce ar putea astfel de
oameni să câștige de la Mine? Omul este, pur și simplu, neînsemnat dincolo de
cuvinte. Cei care sunt împotriva Mea, care vin cu cereri nelimitate la Mine, care nu
au nicio dragoste de adevăr, care se răzvrătesc împotriva Mea – cum ar putea fi ei
compatibili cu Mine?
Fragment din „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos”

în Cuvântul Se arată în trup

Iată ce vreau să explic aici: Ceea ce este Dumnezeu și ceea ce are El este

406
veșnic inepuizabil și fără limită. Dumnezeu este sursa vieții și a tuturor lucrurilor.
Dumnezeu nu poate fi pătruns de nicio ființă creată. În cele din urmă, trebuie totuși
să amintesc tuturor: Nu Îl limitați pe Dumnezeu la cărți, cuvinte sau la cuvântările
Lui din trecut din nou. Există un singur cuvânt pentru a caracteriza lucrarea lui
Dumnezeu – nouă. Lui nu Îi place să ia căi vechi sau să Își repete lucrarea și, mai
mult, nu vrea ca oamenii să I se închine limitându-L unei anumite sfere. Aceasta
este firea lui Dumnezeu.
Fragment din „Epilog” la Cuvântul Se arată în trup

4. În Biblie nu există nicio cale a vieții veșnice; dacă omul respectă Biblia
și i se închină, atunci nu va dobândi viață veșnică
Versete din Biblie pentru referințe:
„Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar
tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi totuşi nu vreţi
să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:39-40).
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”
(Ioan 14:6).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de oricine și nici nu poate fi obținută
cu ușurință de către toți. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de
la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși deține esența vieții, nu există
nicio cale a vieții fără Dumnezeu Însuși și astfel doar Dumnezeu este sursa vieții și
izvorul nesecat al apei vii a vieții.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei
care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără
îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai
mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și
viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana

407
vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și,
astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât
trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria
scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept
istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de
Dumnezeu atunci când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața,
voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra. Dacă aplici consemnările
cuvintelor rostite de Dumnezeu din veacurile trecute în prezent, atunci tu ești un
arheolog și cel mai bun mod de a te descrie este ca pe un expert în patrimoniul istoric.
Acest lucru se întâmplă deoarece tu ai crezut mereu în urmele lucrării pe care
Dumnezeu a săvârșit-o în timpurile ce au trecut, crezi doar în umbra lui Dumnezeu
lăsată de atunci când a lucrat mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe
care a dăruit-o Dumnezeu discipolilor Lui în vremurile trecute. Tu nu crezi în direcția
lucrării lui Dumnezeu de astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de astăzi și
nu crezi în calea adevărului exprimat în prezent de către Dumnezeu. Și astfel ești,
fără îndoială, un visător complet deconectat de realitate. Dacă încă te mai agăți de
cuvinte care nu pot aduce viață omului, atunci ești o bucată de ramură uscată[a], fără
speranță, deoarece ești prea conservator, prea refractar, prea insensibil în fața
rațiunii!
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Multă lume crede că a înțelege și a putea să interpretezi Biblia sunt echivalente

cu găsirea adevăratei căi – dar, de fapt, lucrurile sunt cu adevărat atât de simple?
Nimeni nu cunoaște veridicitatea Bibliei: că ea nu este altceva decât o mărturie
istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale
lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale.
Oricine a citit Biblia știe că ea confirmă prin documente cele două etape ale lucrării
lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face

Note de subsol:
a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

408
cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve, de la momentul creației și până la
sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament înregistrează lucrarea lui Isus pe pământ,
expusă în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel; nu sunt acestea
înregistrări istorice? Aducerea în prezent a lucrurilor din trecut face din ele istorie și,
indiferent cât de adevărate sau reale ar putea fi, acestea sunt totuși istorie – iar istoria
nu poate aduce în discuție prezentul. Căci Dumnezeu nu privește înapoi în istorie! Și
astfel, dacă înțelegi numai Biblia și nu înțelegi nimic despre lucrarea pe care
Dumnezeu intenționează să o facă astăzi, și dacă crezi în Dumnezeu, dar nu cauți
lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu înțelegi ce înseamnă să Îl cauți pe Dumnezeu. Dacă
citești Biblia pentru a studia istoria Israelului, pentru a cerceta istoria creației lui
Dumnezeu a tuturor cerurilor și a pământului, atunci nu crezi în Dumnezeu. Dar
astăzi, din moment ce crezi în Dumnezeu și-ți continui viața, din moment ce urmărești
cunoașterea lui Dumnezeu și nu a unor slove și doctrine moarte, sau o înțelegere a
istoriei, trebuie să cauți voința actuală a lui Dumnezeu și trebuie să cauți sensul
lucrării Duhului Sfânt. Dacă ai fi arheolog, ai putea citi Biblia – dar nu ești, ești unul
dintre aceia care crede în Dumnezeu și cel mai bine ar fi să cauți voința actuală a lui
Dumnezeu.
Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Deși Biblia reunește unele dintre cărțile cuvintelor vieții, cum ar fi epistolele lui
Pavel și epistolele lui Petru, și deși oamenii pot fi asigurați și călăuziți de aceste cărți,
ele sunt totuși învechite, încă aparțin epocii trecute și, indiferent cât de bune ar fi, ele
sunt potrivite doar pentru o perioadă și nu sunt veșnice. Căci lucrarea lui Dumnezeu
evoluează permanent și nu se poate opri pur și simplu în vremea lui Pavel și a lui
Petru, sau să rămână pentru totdeauna în Epoca Harului în care a fost răstignit Isus.
Și astfel, aceste cărți sunt potrivite numai pentru Epoca Harului, nu pentru Epoca
Împărăției ultimelor zile. Ele pot doar să se îngrijească de credincioșii Epocii Harului,
nu și de sfinții din Epoca Împărăției și, indiferent cât de bune ar fi, ele sunt totuși
învechite. Același lucru se întâmplă și cu lucrarea de creație a lui Iahve sau cu
lucrarea Sa în Israel: indiferent cât de măreață a fost această lucrare, ea era totuși
depășită, căci îi trecuse timpul. Lucrarea lui Dumnezeu este și ea la fel: este măreață,
dar va veni un timp când se va sfârși; nu poate rămâne pentru totdeauna în mijlocul

409
lucrării de creație, nici la cel al răstignirii. Indiferent cât de convingătoare este lucrarea
răstignirii, indiferent cât de eficientă a fost în înfrângerea Satanei, lucrarea este, la
urma urmei, tot lucrare, iar veacurile sunt, până la urmă, tot veacuri; lucrarea nu
poate rămâne veșnic pe aceeași fundație, fără ca vremea să treacă peste ea, pentru
că a existat creația și trebuie să existe și zilele de pe urmă. Acest lucru este inevitabil!
Astfel, astăzi, cuvintele vieții din Noul Testament – epistolele apostolilor și cele Patru
Evanghelii – au devenit cărți de istorie, au devenit vechi almanahuri și cum ar putea
niște vechi almanahuri să aducă omenirea într-o nouă epocă? Indiferent de
capacitatea acestor almanahuri de a oferi oamenilor viață, indiferent de capacitatea
lor de a călăuzi oamenii către cruce, nu sunt ele depășite? Nu sunt lipsite de valoare?
Așadar, îți spun că n-ar trebui să crezi orbește în aceste almanahuri. Sunt prea vechi,
nu te pot aduce către noua lucrare, ci te pot doar împovăra. Nu numai că nu te pot
aduce în lucrarea cea nouă și în noua intrare, ci te vor duce către vechile biserici
religioase – și dacă se întâmplă asta, nu înseamnă că dai înapoi în credința ta în
Dumnezeu?
Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Care este rostul, când, cu cât ai mai multă „pătrundere” despre Dumnezeu, cu
atât ești mai precaut față de El? Nu trebuie să cauți o fundamentare suplimentară în
Biblie; dacă este lucrarea Duhului Sfânt, atunci trebuie să o accepți, pentru că tu
crezi în Dumnezeu ca să-L urmezi pe Dumnezeu și nu ar trebui să Îl investighezi. Nu
ar trebui să cauți alte dovezi despre Mine pentru a arăta că Eu sunt Dumnezeul tău,
ci ar trebui să discerni dacă îți sunt de folos – acesta este lucrul decisiv. Chiar dacă
găsești multe dovezi incontestabile în Biblie, ele nu te pot aduce pe deplin înaintea
Mea. Tu ești cel care trăiește în limitele Bibliei și nu înaintea Mea; Biblia nu te poate
ajuta să Mă cunoști, nici nu îți poate adânci dragostea pentru Mine.
Fragment din „Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să

primească revelațiile lui Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a
adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul va dobândi viața și singura
cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu.

410
Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține
niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile
Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei.
Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi
niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea
veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă
murdară de care s-au agățat de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se
revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru
eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească
pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții
lucrurile așa cum sunt stând liniștit și nu încerci să schimbi starea de fapt și să
renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu?
Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și
tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând
în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care
urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un
Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale
îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a
căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în
mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile
care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți
îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști
viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare
aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi
tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe
Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te
bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci
să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea
de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține
niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

411
 5. Ce este credința adevărată în Dumnezeu? Cum ar trebui să credem în
Dumnezeu pentru a-I obține lauda?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
„Credința în Dumnezeu” înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este
cel mai simplu concept de credință în Dumnezeu. În plus, a crede că există un
Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă
este un fel de credinţă simplă cu puternice conotaţii religioase. Adevărata credinţă în
Dumnezeu înseamnă experimentarea cuvintelor şi lucrării lui Dumnezeu în baza
credinţei că Dumnezeu deţine suveranitatea asupra tututor lucrurilor. Aşadar, vei fi
eliberat de firea ta coruptă, vei îndeplini dorința lui Dumnezeu şi vei ajunge să Îl
cunoşti pe Dumnezeu. Numai după o astfel de călătorie se poate spune că tu crezi
în Dumnezeu.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

O credință adevărată în Dumnezeu nu înseamnă să crezi în El pentru a fi mântuit

și cu atât mai puțin înseamnă să fii o persoană bună. De asemenea, nu se referă
doar la a crede în Dumnezeu pentru a poseda o asemănare umană. De fapt, oamenii
nu ar trebui să vadă credința ca pe un simplu crez că există un Dumnezeu; ea nu se
referă la faptul că ar trebui doar să crezi că Dumnezeu este adevărul, calea, viața, și
nimic mai mult. Nici nu e numai pentru ca tu să-L cunoști pe Dumnezeu și să crezi
că Dumnezeu este Cârmuitorul peste tuturor lucrurilor, că Dumnezeu este
atotputernic, că El a creat toate lucrurile din lume, că este unic și suprem. Nu este
doar pentru a te face să crezi aceste fapte. Voia lui Dumnezeu este ca întreaga ta
ființă și inima ta să-I fie date Lui și să I se supună; adică, tu ar trebui să-L urmezi pe
Dumnezeu, să-I permiți să te folosească, să fii fericit să faci servicii pentru El, și ar
trebui să faci orice pentru Dumnezeu.
Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Astăzi, ce este credința adevărată în Dumnezeu? Este acceptarea cuvântului lui

Dumnezeu ca fiind realitatea vieții tale și cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvântul
Său pentru a obține o iubire adevărată față de El. Pentru a fi clar: credința în

412
Dumnezeu este motivul pentru care tu să poți asculta de Dumnezeu, să-L iubești pe
Dumnezeu și să îndeplinești datoria care trebuie îndeplinită de o creatură a lui
Dumnezeu. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să dobândești o
cunoaștere a frumuseții lui Dumnezeu, a cât de vrednic de venerație este Dumnezeu,
a modului în care Dumnezeu face lucrarea de mântuire și de desăvârșire asupra
făpturilor Sale – acesta este minimul pe care ar trebui să-l ai în credința ta în
Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este în primul rând trecerea de la o viață în trup
la o viață de iubire a lui Dumnezeu, de la o viață în naturalețe la o viață în cadrul
ființei lui Dumnezeu. Este ieșirea de sub domeniul Satanei și trăirea sub grija și
protecția lui Dumnezeu, este capacitatea de a asculta de Dumnezeu și nu de trup,
este permiterea lui Dumnezeu de a-ți câștiga pe deplin inima, de a te desăvârși și de
a te elibera de firea satanică coruptă. Credința în Dumnezeu este în primul rând așa
pentru ca puterea și slava lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât
să poți să îndeplinești voința lui Dumnezeu, să împlinești planul lui Dumnezeu și să
fii mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui
să fie pentru a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul trupului tău.
Ar trebui să fie pentru căutarea cunoașterii lui Dumnezeu și pentru a fi capabil să
asculți de Dumnezeu și, asemeni lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Aceasta
urmărește ea să realizeze în primul rând. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu
sunt pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. A
mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o mai bună cunoaștere a lui
Dumnezeu, și abia după aceea poți să te supui lui Dumnezeu. Numai dacă Îl cunoști
pe Dumnezeu, Îl poți iubi, iar atingerea acestui scop este singurul scop pe care omul
trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu. Dacă, în credința ta în Dumnezeu,
încerci întotdeauna să vezi semne și minuni, atunci punctul de vedere al acestei
credințe în Dumnezeu este greșit. Credința în Dumnezeu este în primul rând
acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca realitate a vieții. Doar punerea în aplicare a
cuvintelor lui Dumnezeu din gura Lui și purtarea lor în tine este realizarea scopului
lui Dumnezeu. În credința lui în Dumnezeu, omul ar trebui să caute să fie desăvârșit
de Dumnezeu, să fie capabil să se supună lui Dumnezeu și să asculte în totalitate
de El. Dacă poți să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, să respecți cu grijă
dorințele lui Dumnezeu, să atingi statura lui Petru și să deții stilul lui Petru despre

413
care vorbește Dumnezeu, atunci asta va fi când vei fi dobândit succes în credința în
Dumnezeu și va însemna că ai fost câștigat de Dumnezeu.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Din moment ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să mănânci și să bei din

cuvântul Lui, să-I experimentezi cuvântul și să I-l trăiești. Doar aceasta poate fi
numită credință în Dumnezeu! Dacă spui cu gura că crezi în Dumnezeu și, totuși,
nu poți să pui în practică niciunul dintre cuvintele Lui sau să produci vreo realitate,
asta nu se numește credință în Dumnezeu. Mai degrabă înseamnă „să cauți pâine
pentru a potoli foamea”. Să vorbești numai despre mărturii neînsemnate, despre
lucruri inutile și despre chestiuni superficiale, fără să ai nici măcar un pic de
realitate: acestea nu constituie credință în Dumnezeu și, pur și simplu, nu ai înțeles
calea corectă de a crede în Dumnezeu. De ce trebuie să mănânci și să bei, cât mai
mult cu putință, din cuvintele lui Dumnezeu? Dacă nu mănânci și nu bei din
cuvintele Lui, ci cauți doar să te înalți la cer, înseamnă acest lucru să crezi în
Dumnezeu? Care este primul pas pe care ar trebui să îl facă unul care crede în
Dumnezeu? Pe ce cale îl desăvârșește Dumnezeu pe om? Poți fi desăvârșit fără
să mănânci și să bei din cuvântul lui Dumnezeu? Poți fi considerat o persoană a
împărăției fără să-ți fie cuvântul lui Dumnezeu realitate? Ce înseamnă, exact,
credința în Dumnezeu? Cei care cred în Dumnezeu ar trebui, cel puțin, să aibă o
comportare bună la exterior; cel mai important dintre toate lucrurile este să ai
cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent de situație, nu poți niciodată să întorci spatele
cuvântului Lui. Cunoașterea lui Dumnezeu și împlinirea voii Lui sunt realizate prin
cuvântul Lui. În viitor, fiecare națiune, confesiune, religie și sector vor fi cucerite prin
cuvânt. Dumnezeu va vorbi direct și toți oamenii vor ține cuvântul lui Dumnezeu în
mâinile lor; prin aceasta, omenirea va fi desăvârșită. Înăuntru și în afară, cuvântul
lui Dumnezeu pătrunde pretutindeni: omenirea va rosti cuvântul lui Dumnezeu cu
gura ei, va practica conform cuvântului lui Dumnezeu și va păstra cuvântul lui
Dumnezeu în interior, rămânând scăldată în cuvântul lui Dumnezeu atât înăuntru,
cât și în afară. Astfel va fi desăvârșită omenirea. Cei care împlinesc voia lui
Dumnezeu și sunt capabili să fie martori pentru El, aceștia sunt cei care posedă

414
cuvântul lui Dumnezeu ca realitate a lor.
Fragment din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

Acum oamenii au văzut cu toții că cineva care îi slujește lui Dumnezeu nu numai
că ar trebui să știe să sufere de dragul Lui, ci, și mai mult, că ar trebui să înțeleagă
că credința în Dumnezeu este de dragul căutării de a-L iubi. Dumnezeu nu te
folosește doar pentru a te rafina sau pentru a te face să suferi, ci pentru a te face să
cunoști acțiunile Sale, pentru a afla adevărata semnificație a vieții umane și mai ales
pentru a ști că a-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Experimentarea
lucrării lui Dumnezeu nu înseamnă a te bucura de har, ci înseamnă mai degrabă a
suferi din cauza iubirii tale pentru El. Din moment ce te bucuri de harul lui Dumnezeu
trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui – trebuie să experimentezi toate aceste
lucruri. Poți să afli în tine luminarea lui Dumnezeu și, de asemenea, poți să-L
experimentezi pe El când se ocupă de tine și de judecata Lui. În acest fel,
experimentezi toate aspectele. Dumnezeu te-a judecat și El a făcut și lucrarea de
mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a tratat, dar te-a și luminat, te-a
iluminat. Când vrei să fugi, mâna lui Dumnezeu încă te ține. Toată această lucrare
este să îți arate că totul ce îl privește pe om este la mila lui Dumnezeu. Poți crede că
credința în Dumnezeu este despre suferință, sau despre a face multe lucruri pentru
El, sau pentru pacea trupului tău, sau pentru ca totul să îți meargă bine, pentru ca
totul să fie confortabil, dar niciunul dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii ar
trebui să le aibă pentru a crede în Dumnezeu. Dacă asta crezi, atunci perspectiva ta
este incorectă și pur și simplu nu poți fi desăvârșit. Acțiunile lui Dumnezeu, firea
dreaptă a lui Dumnezeu, înțelepciunea Lui, cuvintele Lui, minunăția și nepătrunderea
Lui sunt toate lucruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă. Folosește această
înțelegere pentru a scăpa de cererile personale, precum și de speranțele și noțiunile
individuale din inima ta. Numai prin eliminarea acestora poți îndeplini condițiile cerute
de Dumnezeu. Numai prin aceasta poți avea viață și-L poți mulțumi pe Dumnezeu.
Credința în Dumnezeu este de dragul de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o
cere, astfel încât acțiunile și gloria Sa să se poată manifesta prin acest grup de
oameni nevrednici. Aceasta este perspectiva corectă pentru a crede în Dumnezeu
și, de asemenea, scopul pe care ar trebui să-l cauți. Ar trebui să ai punctul de vedere

415
corect de a crede în Dumnezeu și ar trebui să cauți să obții cuvintele lui Dumnezeu.
Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, mai
ales, să vezi faptele Lui practice, să vezi faptele Lui minunate din tot universul,
precum și lucrarea practică pe care El o face în trup. Prin experiențele lor reale,
oamenii pot aprecia exact modul în care Dumnezeu face lucrarea Sa asupra lor și
care este voința Lui este față de ei. Toate acestea sunt pentru a elimina firea lor
satanică coruptă. Scapă-te de ce e necurat și nedrept în interiorul tău, îndepărtează
de la tine intențiile greșite și poți dezvolta credința adevărată în Dumnezeu. Doar
având credință adevărată Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești pe
Dumnezeu cu adevărat doar pe fundamentul credinței tale în El. Poți atinge iubirea
față de Dumnezeu fără să crezi în El? De vreme ce crezi în Dumnezeu nu poți fi
încurcat în privința asta. Unii oameni devin plini de vigoare imediat ce văd că credința
în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar își vor pierde toată energia de îndată ce
vor vedea că trebuie să suporte rafinarea. Este oare aceasta credință în Dumnezeu?
În sfârșit, trebuie să dobândești ascultarea completă și totală înaintea lui Dumnezeu
în credința ta. Tu crezi în Dumnezeu, dar încă ai pretenții de la El, ai multe noțiuni
religioase la care nu poți renunța, interese personale pe care nu le poți pierde și cauți
încă binecuvântări ale trupului și dorești ca Dumnezeu să îți salveze trupul, să îți
salveze sufletul – toate acestea sunt expresii ale unor oameni cu perspectivă greșită.
Chiar dacă oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută
schimbarea firii, nu caută cunoașterea lui Dumnezeu și caută numai interesele
trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care aparțin categoriei convingerilor
religioase. Aceasta nu este credința adevărată în Dumnezeu. Pentru a crede în
Dumnezeu, oamenii trebuie să posede o inimă care să sufere pentru El și să aibă
voința de a renunța la sine. Dacă nu întrunesc aceste două condiții, nu se consideră
ca având credință în Dumnezeu și nu vor putea să își schimbe firea. Numai oamenii
care urmăresc adevărul în mod sincer, care urmăresc cunoașterea lui Dumnezeu și
urmăresc viața sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu.
Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare”

în Cuvântul Se arată în trup

Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în

416
tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la Dumnezeu. Fără nici cea mai
mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea,
necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând să-i altereze dragostea de
Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă de Dumnezeu? Nu este aceasta
împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie că ești mustrat, judecat sau în
necaz – ești mereu capabil să obții ascultare până la moarte, aceasta fiind ceea ce
o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei
de Dumnezeu. Dacă omul poate obține atât de mult, atunci este o creatură calificată
a lui Dumnezeu și nimic nu satisface mai bine dorința Creatorului. Imaginează-ți că
poți lucra pentru Dumnezeu, dar nu Îl asculți și ești incapabil să-L iubești cu adevărat
pe El. În acest fel, nu numai că nu îți vei fi îndeplinit datoria de creatură a lui
Dumnezeu, ci vei fi și condamnat de El pentru că ești o persoană care nu deține
adevărul, care este incapabilă să asculte de Dumnezeu și care este nesupusă Lui.
Îți pasă doar să lucrezi pentru Dumnezeu și nu îți pasă să pui adevărul în practică
sau să te cunoști pe tine însuți. Nu Îl înțelegi și nu Îl cunoști pe Creator; nu Îl asculți
și nu Îl iubești. Ești o persoană care, din naștere, e neascultătoare față de Dumnezeu
și, prin urmare, astfel de oameni nu sunt iubiți de Creator.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

Pe scurt, a urma calea lui Petru în propria credință înseamnă a păși pe calea
urmăririi adevărului, care este și calea de a ajunge la cunoașterea de sine și a-și
schimba firea. Numai pășind pe calea lui Petru va fi omul pe calea de a fi desăvârșit
de Dumnezeu. Omului trebuie să-i fie clar cum anume să pășească pe calea lui
Petru, precum și în ce fel s-o pună în practică. În primul rând, omul trebuie să-și
lase deoparte propriile intenții, căutările nepotrivite și chiar familia și toate lucrurile
ce țin de trup. Trebuie să fie devotat din toată inima, adică să se dedice complet
cuvântului lui Dumnezeu, să se concentreze pe a mânca și a bea din cuvintele lui
Dumnezeu și a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să
înțeleagă voia lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală
de practică. Asta a făcut Petru după ce L-a văzut pe Isus și doar prin practicarea în
acest fel se pot dobândi cele mai bune rezultate. Devoțiunea sinceră față de

417
cuvintele lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului, a intențiilor din
cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și
obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. Când a citit cuvintele Sale, Petru nu
s-a concentrat pe înțelegerea doctrinelor, cu atât mai puțin s-a concentrat pe
obținerea cunoștințelor teologice; în schimb, el s-a concentrat pe înțelegerea
adevărului și voinței lui Dumnezeu, precum și pe obținerea unei înțelegeri a firii și a
frumuseții Sale. Petru a încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte
ale omului din cuvintele lui Dumnezeu, precum și natura coruptă și neajunsurile
propriu-zise ale omului, întrunind astfel toate aspectele cerințelor pe care
Dumnezeu, pentru a fi mulțumit, le face omului. Petru a avut atât de multe practici
corecte ce respectau cuvintele lui Dumnezeu; acest lucru era cel mai potrivit cu voia
Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce
experimenta lucrarea lui Dumnezeu. […]
Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii,
este principial în propriile cuvinte și acțiuni și poate intra în realitatea tuturor
aspectelor adevărului, atunci este o persoană care devine desăvârșită de către
Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet
eficiente pentru asemenea oameni, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața lor,
ei au dobândit adevărul și sunt capabili să trăiască în conformitate cu ale Lui
cuvinte. După aceasta, natura trupului lor – adică, însuși fundamentul existenței lor
inițiale – se va zdruncina și se va prăbuși. După ce oamenii posedă cuvintele lui
Dumnezeu drept propria lor viață, ei vor deveni oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu
cuvinte devin viața lor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, cerințele Lui de la
omenire, revelațiile Lui către oameni și standardele pentru o viață adevărată, pe
care El cere ca aceștia să le întrunească, devin viața lor, dacă ei trăiesc conform
acestor cuvinte și adevăruri, atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu.
Astfel de oameni au renăscut și au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu.
Aceasta este calea prin care Petru a urmărit adevărul; a fost calea de a fi desăvârșit,
desăvârșit prin cuvintele lui Dumnezeu, și de a câștiga viață din cuvintele lui
Dumnezeu. Adevărul exprimat de Dumnezeu a devenit viața lui și numai atunci a
devenit el o persoană care a dobândit adevărul.
Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

418
 6. Cum ar trebui să abordăm și să folosim Biblia într-un mod care respectă
voia lui Dumnezeu? Care este valoarea inerentă a Bibliei?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar
tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi totuşi nu vreţi
să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:39-40).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Astăzi, Eu analizez Biblia în acest fel, dar aceasta nu înseamnă că o urăsc sau
îi neg valoarea de referință. Eu explic și lămuresc valoarea inerentă și originile Bibliei
pentru a vă împiedica să fiți ținuți în întuneric. Pentru că oamenii au atât de multe
opinii despre Biblie, iar majoritatea dintre ele sunt greșite; citirea Bibliei în acest fel
nu numai că îi împiedică să obțină ce li se cuvine, ci, mai important, împiedică
lucrarea pe care intenționez să o fac. Este o neplăcere imensă pentru munca viitoare
și oferă doar dezavantaje, nu și avantaje. Astfel, ceea ce te învăț este pur și simplu
substanța și povestea din interior a Bibliei. Nu îți cer să nu citești Biblia sau să susții
că este total lipsită de valoare, ci să ai cunoașterea și viziunea corectă asupra Bibliei.
Nu fii părtinitor! Deși Biblia este o carte de istorie scrisă de oameni, ea confirmă totuși
prin documente multe dintre principiile prin care sfinții și profeții din vechime slujeau
lui Dumnezeu, precum și experiențele recente ale apostolilor în slujirea lui Dumnezeu
– toate acestea erau într-adevăr văzute și cunoscute de acești oameni și pot servi ca
referință pentru oamenii din această epocă în urmarea căii adevărate. Astfel, prin
citirea Bibliei, oamenii pot câștiga și multe căi de viață care nu pot fi găsite în alte
cărți. Acestea sunt căile vieții lucrării Duhului Sfânt, trăite de profeți și apostoli în
veacurile trecute, și multe dintre mărturii sunt prețioase și pot oferi oamenilor ceea
ce au nevoie. De aceea, tuturor oamenilor le place să citească Biblia. Fiindcă există
atât de multe lucruri ascunse în Biblie, opiniile oamenilor față de ea sunt diferite de
cele manifestate față de scrierile marilor figuri spirituale. Biblia este o înregistrare și
o colecție a experiențelor și cunoașterii oamenilor care au slujit lui Iahve și lui Isus în
epoca veche și cea nouă, și astfel, generațiile de mai târziu au reușit să obțină multă
cunoaștere rațională, iluminare și căi de a practica din ea. Motivul pentru care Biblia
este superioară scrierilor oricăror personalități spirituale este pentru că toate scrierile

419
acestora sunt extrase din Biblie, și toți explică Biblia. Și astfel, deși oamenii pot
câștiga pregătire din cărțile oricărei mari figuri spirituale, ei încă venerează Biblia,
pentru că pare superioară și profundă pentru ei! Deși Biblia reunește unele dintre
cărțile cuvintelor vieții, cum ar fi epistolele lui Pavel și epistolele lui Petru, și deși
oamenii pot fi asigurați și călăuziți de aceste cărți, ele sunt totuși învechite, încă
aparțin epocii trecute și, indiferent cât de bune ar fi, ele sunt potrivite doar pentru o
perioadă și nu sunt veșnice. Căci lucrarea lui Dumnezeu evoluează permanent și nu
se poate opri pur și simplu în vremea lui Pavel și a lui Petru, sau să rămână pentru
totdeauna în Epoca Harului în care a fost răstignit Isus. Și astfel, aceste cărți sunt
potrivite numai pentru Epoca Harului, nu pentru Epoca Împărăției ultimelor zile. Ele
pot doar să se îngrijească de credincioșii Epocii Harului, nu și de sfinții din Epoca
Împărăției și, indiferent cât de bune ar fi, ele sunt totuși învechite. Același lucru se
întâmplă și cu lucrarea de creație a lui Iahve sau cu lucrarea Sa în Israel: indiferent
cât de măreață a fost această lucrare, ea era totuși depășită, căci îi trecuse timpul.
Lucrarea lui Dumnezeu este și ea la fel: este măreață, dar va veni un timp când se
va sfârși; nu poate rămâne pentru totdeauna în mijlocul lucrării de creație, nici la cel
al răstignirii. Indiferent cât de convingătoare este lucrarea răstignirii, indiferent cât de
eficientă a fost în înfrângerea Satanei, lucrarea este, la urma urmei, tot lucrare, iar
veacurile sunt, până la urmă, tot veacuri; lucrarea nu poate rămâne veșnic pe aceeași
fundație, fără ca vremea să treacă peste ea, pentru că a existat creația și trebuie să
existe și zilele de pe urmă. Acest lucru este inevitabil!
Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Acest lucru se datorează faptului că Biblia a urmat câteva mii de ani de istorie
umană și oamenii o tratează ca pe Dumnezeu, mergând până într-acolo, încât, în
zilele de pe urmă, îl înlocuiesc pe Dumnezeu cu Biblia. Aceasta este ceva ce
Dumnezeu chiar urăște. Astfel, în timpul Său liber, El a trebuit să clarifice povestea
interioară și originea Bibliei. În caz contrar, Biblia ar putea să-I ia, în continuare, locul
lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar ei ar putea să condamne și să măsoare
acțiunile lui Dumnezeu pe baza cuvintelor din Biblie. Explicația lui Dumnezeu despre
esența, construcția și defectele Bibliei nu neagă, în niciun fel, existența acesteia, și
nici nu condamnă Biblia. Mai degrabă, acest lucru este pentru a oferi o explicație

420
rezonabilă și potrivită, pentru a restabili imaginea originală a Bibliei și a corecta
neînțelegerile pe care le au oamenii față de Biblie astfel, încât toți oamenii să aibă o
viziune corectă despre ea, să nu o mai venereze și să nu mai fie pierduți – ei, în mod
eronat, consideră credința lor oarbă în Biblie drept credință în Dumnezeu și venerare
a Lui și nici măcar nu îndrăznesc să recunoască adevăratul ei fundal și punctele ei
slabe. După ce toată lumea va avea o înțelegere pură a Bibliei, va putea s-o dea la
o parte, fără ezitare, și să accepte, cu curaj, cuvintele noi ale lui Dumnezeu. Acesta
este scopul lui Dumnezeu în aceste câteva capitole. Adevărul, pe care Dumnezeu
vrea să-l spună oamenilor, aici, este că nicio teorie sau niciun fapt nu poate înlocui
actuala lucrare a lui Dumnezeu sau cuvintele Lui actuale și că nu există nimic care
să poată înlocui poziția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu pot să se lepede de capcana
Bibliei, ei nu vor putea veni niciodată în fața lui Dumnezeu. Dacă ei vor să vină
dinaintea lui Dumnezeu, ei trebuie, mai întâi, să-și curețe inimile de orice ar putea
să-L înlocuiască – în felul acesta, Dumnezeu va fi mulțumit.
Fragment din Introducere la „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici”

în Cuvântul Se arată în trup

Dacă vrei să vezi lucrarea din Epoca Legii și să vezi cum au urmat israeliții calea
lui Iahve, trebuie să citești Vechiul Testament; dacă vrei să înțelegi lucrarea din
Epoca Harului, trebuie să citești Noul Testament. Dar cum vezi lucrarea zilelor de pe
urmă? Trebuie să accepți să fii condus de Dumnezeu cel de astăzi și să intri în
lucrarea de astăzi, fiindcă aceasta este noua lucrare și nimeni nu a consemnat-o
anterior în Biblie. Astăzi, Dumnezeu a devenit trup și a selectat alți oameni aleși, în
China. Dumnezeu lucrează în acești oameni, El își continuă lucrarea pe pământ, își
continuă lucrarea din Epoca Harului. Lucrarea de astăzi este o cale pe care omul nu
a umblat niciodată, o cale pe care nimeni nu a văzut-o vreodată. Este o lucrare
nefăcută niciodată până acum – este cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu pe
pământ. Prin urmare, lucrarea nefăcută niciodată până acum nu este istorie, pentru
că prezentul este prezent, și nu a devenit încă trecut. Oamenii nu știu că Dumnezeu
a făcut lucrări mai mari și mai noi pe pământ, în afara țării lui Israel, că acestea au
depășit deja sfera lucrării din Israel și prezicerile proorocilor, că este vorba de o
lucrare nouă și minunată în afara profețiilor, de o lucrare și mai nouă dincolo de Israel,

421
o lucrare pe care oamenii nu pot nici să o perceapă, nici să și-o imagineze. Cum ar
fi putut Biblia să conțină relatări explicite despre o astfel de lucrare? Cine ar fi putut
să consemneze dinainte fiecare părticică a lucrării de astăzi, fără omisiuni? Cine ar
fi putut să consemneze această lucrare mai grandioasă, mai înțeleaptă, care
sfidează convențiile din vechea carte mucedă? Lucrarea de astăzi nu este istorie,
prin urmare, dacă vrei să mergi pe noua cale de astăzi, atunci trebuie să te
îndepărtezi de Biblie, trebuie să te plasezi dincolo de cărțile de profeții sau de istorie
din Biblie. Numai atunci vei putea merge pe noua cale așa cum se cuvine și numai
atunci vei putea intra în noua lume și în noua lucrare. Trebuie să înțelegi de ce,
astăzi, ți se cere să nu citești Biblia, de ce există o altă lucrare, separată de Biblie,
de ce Dumnezeu nu caută o practică nouă și mai detaliată în Biblie, de ce există în
schimb o lucrare mai grandioasă în afara Bibliei. Iată tot ceea ce trebuie să înțelegeți.
Trebuie să cunoști diferența dintre lucrarea veche și cea nouă și, chiar dacă nu citești
Biblia, trebuie să fii capabil să o analizezi; dacă nu, te vei închina în continuare Bibliei
și îți va fi dificil să pătrunzi în noua lucrare și să treci prin noi schimbări. Din moment
ce există o cale superioară, de ce să studiezi acea cale umilă, perimată? Din moment
ce există cuvântări mai noi și o lucrare mai nouă, de ce să trăiești printre relatări
despre istorii vechi? De pe urma noilor formulări poți trage foloase, ceea ce
dovedește că este vorba de lucrarea cea nouă; vechile relatări nu te pot sătura, nu-
ți pot satisface nevoile prezente, ceea ce dovedește că acestea sunt istorie, iar nu
lucrarea de aici și acum. Calea cea mai înaltă este cea a lucrării celei mai noi și,
împreună cu lucrarea cea nouă, indiferent de cât de înaltă a fost calea trecutului,
aceasta rămâne doar istoria reflecțiilor oamenilor și, indiferent de cât de mare este
valoarea sa de referință, aceasta rămâne doar calea cea veche. Chiar dacă este
consemnată în „Cartea sfântă”, calea cea veche este istorie; chiar dacă nu există
nicio relatare despre aceasta în „Cartea sfântă”, calea cea nouă este cea de aici și
acum. Această cale te poate mântui, te poate transforma, pentru că aceasta este
lucrarea Duhului Sfânt.
Fragment din „Despre Biblie (1)” în Cuvântul Se arată în trup

422
 XII. Adevărurile privitoare la fecioarele înțelepte care aud
glasul lui Dumnezeu

1. Cum ar trebui să discernem glasul lui Dumnezeu? Cum putem confirma

că Dumnezeu Atotputernic este într-adevăr Domnul Isus reîntors?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan
10:27).
„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va
veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de
la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să
vină” (Ioan 16:12-13).
„Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7).
„Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins şi este
vrednic să desfacă sulul şi cele şapte sigilii ale lui!” (Apocalipsa 5:5).
„Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era
şi Care vine, Cel Atotputernic!” (Apocalipsa 1:8).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Cuvintele lui Dumnezeu întrupat iniţiază o nouă epocă, îndrumă întreaga
omenire, dezvăluie mistere şi îi arată omului direcţia înainte într-o nouă epocă.
Luminarea obţinută de om este doar practică sau cunoaştere simplă. Aceasta nu
poate îndruma întreaga omenire într-o nouă epocă sau dezvălui misterul lui
Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu, la urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om.
Dumnezeu are esenţa lui Dumnezeu iar omul are esenţa omului.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie făcută prin citirea și înțelegerea cuvântului

lui Dumnezeu. Unii spun: „Nu L-am văzut pe Dumnezeu întrupat, deci cum L-aș putea

423
cunoaște pe Dumnezeu?” Într-adevăr, cuvântul lui Dumnezeu este o exprimare a firii
Sale. Din cuvântul lui Dumnezeu poți vedea iubirea și mântuirea lui Dumnezeu pentru
omenire și metoda Lui de a o mântui. […] Asta deoarece cuvântul lui Dumnezeu este
exprimat de Dumnezeu Însuși, contrar faptului de a-l folosi pe om pentru a-l
consemna. Este exprimat personal de Dumnezeu – El Își exprimă propriile cuvinte și
vocea interioară. De ce se spune că sunt cuvinte din inimă? Deoarece sunt emise
din profunzimi, exprimând firea Lui, voia, gândurile, iubirea Lui pentru omenire,
mântuirea Lui pentru omenire și așteptările Lui de la omenire. […] Printre cuvintele
lui Dumnezeu sunt cuvinte aspre, cuvinte blânde și grijulii, și există unele cuvinte
revelatoare care nu sunt conforme dorințelor umane. Dacă te uiți doar la cuvintele
revelatoare, vei simți că Dumnezeu este destul de sever. Dacă te uiți doar la cuvintele
blânde, vei simți că Dumnezeu nu are prea multă autoritate. De aceea, nu trebuie să
scoți acest lucru în afara contextului, ci să îl privești din fiecare unghi. Uneori,
Dumnezeu vorbește dintr-o perspectivă blândă și plină de compasiune și oamenii
văd iubirea lui Dumnezeu pentru omenire; uneori, El vorbește dintr-o perspectivă
strictă și oamenii văd firea lui Dumnezeu care nu va tolera nicio jignire. Omul este
deplorabil de întinat și nu este demn să vadă chipul lui Dumnezeu sau să vină
înaintea Lui. Faptul că oamenii pot acum să vină înaintea lui Dumnezeu este doar
harul lui Dumnezeu. Înțelepciunea lui Dumnezeu poate fi văzută din modul în care El
lucrează și din semnificația lucrării Sale. Oamenii tot reușesc să vadă aceste lucruri
în cuvântul lui Dumnezeu, chiar fără să Îl contacteze direct.
Fragment din „Cum să-L cunoști pe Dumnezeu întrupat”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

De data aceasta, Dumnezeu vine să săvârșească lucrarea nu într-un trup

spiritual, ci într-un trup foarte obișnuit. Nu numai că este trupul celei de-a doua
întrupări a lui Dumnezeu, ci și trupul în care Se întoarce Dumnezeu. Este un trup
foarte obișnuit. În El, nu poți vedea ceva diferit de alții, dar poți primi de la El adevăruri
pe care nu le-ai mai auzit înainte. Acest trup nesemnificativ este întruchiparea tuturor
cuvintelor adevărului de la Dumnezeu, care săvârșesc lucrarea lui Dumnezeu în
zilele de pe urmă și expresia întregii Lui firi pe care omul va ajunge să o cunoască.
Nu ți-ai dorit foarte mult să Îl vezi pe Dumnezeu în ceruri? Nu ți-ai dorit foarte mult să

424
Îl înțelegi pe Dumnezeu din ceruri? Nu ți-ai dorit foarte mult să vezi destinația
omenirii? El îți va spune toate aceste secrete pe care niciun alt om nu a putut să ți le
spună și El îți va spune chiar și adevărurile pe care nu le înțelegi. El este poarta ta
către Împărăție și ghidul tău către epoca nouă. Un astfel de trup obișnuit deține multe
mistere de nepătruns. Faptele Sale pot fi enigmatice pentru tine, dar obiectivul întregii
Sale lucrări este suficient pentru ca tu să vezi că El nu este doar un simplu trup, așa
cum crede omul. Deoarece El reprezintă voința lui Dumnezeu, precum și grija arătată
de El omenirii în zilele de pe urmă. Deși nu poți auzi cuvintele pe care le rostește El,
care par să zguduie cerul și pământul sau să Îi vezi ochii ca niște flăcări vii și deși nu
poți simți disciplina toiagului Lui de fier, poți auzi din cuvintele Lui furia lui Dumnezeu,
și să știi că Dumnezeu arată compasiune omenirii; poți vedea firea Lui dreaptă și
înțelepciunea Lui și, mai mult decât atât, îți poți da seama de preocuparea și grija pe
care Dumnezeu le are pentru întreaga omenire.
Fragment din „Știi? Dumnezeu a făcut un lucru minunat în rândul oamenilor”

în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu va veni pe pământ, lucrarea Lui şi tot ceea ce vede omul în El
vor fi supranaturale. Ce vezi cu ochii tăi şi ce auzi cu urechile tale sunt toate
supranaturale, deoarece lucrarea şi cuvintele Lui sunt de neînţeles şi de neatins
pentru om. Dacă un lucru din ceruri este adus pe pământ, cum poate să fie altfel
decât supranatural? Când tainele Împărăţiei cerurilor sunt aduse pe pământ, taine
care sunt de neînţeles şi de neatins pentru om, care sunt prea minunate şi înţelepte
– nu sunt toate supranaturale? […] Gândeşte-te la lucrarea făcută de Dumnezeul
întrupat în ziua de astăzi: ce aspect al acesteia nu este supranatural? Cuvintele Lui
îţi sunt de neînţeles şi de neatins şi lucrarea pe care o face nu poate fi făcută de
niciun om. Omul nu are cum să înţeleagă ceea ce înţelege El şi, în ceea ce priveşte
cunoaşterea Lui, omul nu ştie de unde vine. Sunt unii care spun „Şi eu sunt obişnuit,
la fel ca Tine, dar cum se face că nu ştiu ceea ce ştii Tu? Eu sunt mai în vârstă și
mai bogat în experiență, însă cum poți Tu cunoaște ceea ce eu nu cunosc?” Toate
acestea, în ceea ce-l priveşte pe om, sunt ceva ce omul nu poate atinge. Apoi, sunt
cei care spun: „Nimeni nu știe de lucrarea care a fost îndeplinită în Israel; cum de Tu
ştii? Nici măcar interpreţii Bibliei nu pot să ofere nicio explicaţie; cum de Tu ştii?” Nu

425
sunt toate acestea chestiuni ale supranaturalului? El nu a întâlnit nicio minune, totuşi,
le ştie pe toate şi cuvintele Îi vin cu cea mai mare uşurinţă. Nu e acesta un lucru
supranatural? Lucrarea Lui transcende ceea ce trupul poate să realizeze. Este
inaccesibil gândirii oricărui om cu un trup de carne şi absolut de neimaginat pentru
raţionamentul minţii omului. Cu toate că nu a citit niciodată Biblia, El înţelege lucrarea
lui Dumnezeu în Israel. Şi, deşi stă pe pământ în timp ce vorbeşte, El vorbeşte despre
tainele celui de-al treilea Cer. Când omul citeşte aceste cuvinte, va fi copleşit de
acest sentiment: „Nu e aceasta limba celui de-al treilea Cer?” Nu sunt toate acestea
chestiuni care depăşesc ceea ce un om obişnuit e în stare să realizeze?
Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

El cunoaște foarte bine esența omului, El poate revela toate tipurile de practici
legate de toate tipurile de persoane. El se pricepe și mai bine la revelarea firii corupte
a omului și a comportamentelor răzvrătite. El nu trăiește printre oamenii lumii, dar El
este conștient de natura muritorilor și de corupția oamenilor lumii. Asta e ceea ce
este El. Deși El nu are de-a face cu lumea, El cunoaște regulile lumii, deoarece El
înțelege complet natura umană. El știe despre lucrarea Duhului pe care ochii omului
nu o pot vedea și pe care urechile omului nu o pot auzi, atât pe cea de azi, cât și pe
cea din trecut. Aceasta include înțelepciunea care nu este o filosofie de viață și
mirarea că oamenilor le este greu să o înțeleagă. Aceasta e ceea ce este El, care a
fost dezvăluit oamenilor și, de asemenea, ascuns de oameni. Ceea ce exprimă El nu
este ceea ce reprezintă o persoană extraordinară, ci atributele inerente și ființa
Duhului. El nu călătorește în jurul lumii, dar știe totul despre aceasta. El contactează
„antropoizii” care nu au cunoștințe sau înțelegere, dar El exprimă cuvinte care sunt
mai mărețe decât cunoașterea și deasupra celor mai mari oameni. El trăiește într-un
grup de oameni obtuzi și amorțiți care nu au umanitate și care nu înțeleg convențiile
umane și viața, dar El poate cere omenirii să trăiască umanitatea normală și, în
același timp, să dezvăluie baza și umanitatea inferioară a omenirii. Acestea toate
sunt ceea ce este El, mai măreț decât este orice persoană în carne și oase. Pentru
El, nu este necesar să experimenteze o viață socială complicată, greoaie și sordidă
pentru a săvârși lucrarea pe care trebuie să o săvârșească și să dezvăluie complet
esența coruptă a omenirii. Viața socială sordidă nu edifică trupul Său. Lucrarea și

426
cuvintele Lui dezvăluie doar nesupunerea omului și nu îi oferă omului experiența și
lecțiile pentru a face față lumii. El nu trebuie să cerceteze societatea sau familia
omului atunci când îi oferă omului viață. Expunerea și judecarea omului nu sunt o
expresie a experienței trupului Lui; ci sunt pentru a dezvălui caracterul nedrept al
omului după ce a știut multă vreme despre nesupunerea omului și corupția detestată
a omenirii. Lucrarea pe care El o săvârșește este de a dezvălui omului firea Lui și de
a-Şi exprima ființa. Doar El poate face această lucrare, nu este ceva ce poate fi
săvârşit de o persoană în carne și oase.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El, care
este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu
se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă şi, de vreme ce
Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să aducă adevărul
omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care nu conţine esenţa
lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa aceasta nu există
nicio îndoială. Pentru a cerceta dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, omul
trebuie să constate lucrul acesta după firea pe care o exprimă El şi cuvintele pe care
le spune. Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu şi dacă este
sau nu adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi astfel, pentru a stabili [a]
dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se acorde atenţie esenţei Lui
(lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri) mai degrabă decât aspectului
exterior. Dacă omul Îi vede doar înfăţişarea exterioară şi nu ţine seamă de esenţa
Lui, atunci aceasta arată ignoranţa şi naivitatea omului.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

După lucrarea lui Iahve, Isus S-a întrupat ca să-Şi facă lucrarea printre oameni.
Lucrarea Lui nu a fost făcută în izolare, ci construită pe lucrarea lui Iahve. A fost o
lucrare pentru o nouă epocă după ce Dumnezeu a încheiat Epoca Legii. În mod

Note de subsol:
a. În textul original se citeşte „cât despre”.

427
similar, după ce lucrarea lui Isus s-a încheiat, Dumnezeu tot Şi-a continuat lucrarea
pentru următoarea epocă, deoarece întreaga gestionare a lui Dumnezeu
progresează mereu. După ce vechea epocă va trece, va fi înlocuită de o nouă epocă
şi odată ce vechea lucrare va fi terminată, o nouă lucrare va continua gestionarea lui
Dumnezeu. Această întrupare este a doua întrupare a lui Dumnezeu după finalizarea
lucrării lui Isus. Bineînţeles, întruparea aceasta nu se petrece independent, ci este a
treia etapă a lucrării după Epoca Legii şi Epoca Harului. […] Când Isus a venit în
lumea omului, El a adus Epoca Harului şi a încheiat Epoca Legii. În ultimele zile,
Dumnezeu S-a întrupat încă o dată şi, cu această întrupare, a încheiat Epoca Harului
şi a adus Epoca Împărăţiei. Toţi cei care acceptă cea de-a doua întrupare a lui
Dumnezeu vor fi conduşi în Epoca Împărăţiei şi vor putea să accepte personal
îndrumarea lui Dumnezeu. Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit
doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu
l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa
Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat,
ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de
firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate
păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a
început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un
tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai
mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor
dobândi adevărul, calea şi viaţa.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă
nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și L-a
proclamat ca fiind un mare profet, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele
omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea marginii
hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață.
Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firea satanică pervertită, adânc
înrădăcinată în el însuși și nici nu a știut cum să se descotorosească de aceasta.
Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru

428
care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai
departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul
ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar
astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au
fost mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înţeles deloc calea vieții.
Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un
ciclu constant, fără a se îndrepta deloc spre schimbarea firii lor: astfel a fost natura
omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după
terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării.
Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta,
de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar
continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să distrugă natura păcătoasă
a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de
păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar
Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă
rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu,
iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu
folosește cuvântul pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să
practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea
anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în
mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o
etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a
completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui
Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus şi Mesia şi, odată, oamenii
Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau şi Mă respectau. Dar astăzi nu
sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoşteau în vremurile trecute – sunt
Dumnezeul care S-a întors în ultimele zile, Dumnezeul care va aduce sfârşitul
epocii. Sunt Dumnezeu Însuşi care Se înalţă la capătul pământului, abundând de
întreaga Mea fire şi plin de autoritate, onoare şi glorie. Oamenii nu M-au băgat

429
niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată şi au fost mereu neştiutori în
privinţa firii Mele. De la crearea lumii până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta
este Dumnezeul care Se înfăţişează omenirii în zilele de pe urmă, dar care Se
ascunde printre oameni. El locuieşte printre oameni, adevărat şi real, ca soarele
arzător şi focul mistuitor, plin de putere şi abundând de autoritate. Nu există nicio
persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele şi nicio persoană sau
lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor
fi binecuvântate graţie cuvintelor Mele şi, de asemenea, sfărâmate în bucăţi din
cauza cuvintelor Mele. Astfel, în zilele de pe urmă, toţi oamenii vor vedea că Eu
sunt Mântuitorul reîntors, că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucereşte toată
omenirea şi că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar, în zilele de pe
urmă, Eu voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui care pârjolesc toate lucrurile,
precum şi Soarele dreptăţii care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea
Mea a zilelor de pe urmă. Am luat numele acesta şi posed firea aceasta pentru ca
toţi oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu drept şi că sunt soarele arzător
şi focul mistuitor. Este aşa pentru ca toţi să poată să Mă venereze pe Mine, singurul
Dumnezeu adevărat, şi ca să poată să Îmi vadă adevărata faţă: nu sunt numai
Dumnezeul israeliţilor, şi nu sunt doar Răscumpărătorul – sunt Dumnezeul tuturor
creaturilor din ceruri, pământ şi mări.
Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

Vorbirea lui Dumnezeu continuă și El utilizează diverse metode și perspective

pentru a ne povățui ce să facem și pentru a-Și exprima vocea inimii Sale. Cuvintele
Sale au puterea vieții și ne arată calea pe care ar trebui să mergem și ne permit să
înțelegem care este adevărul. Începem să fim atrași de cuvintele Sale, începem să
ne concentrăm pe tonul și maniera Sa de a vorbi și în mod involuntar începem să ne
interesăm de vocea inimii acestei persoane neînsemnate. El face eforturi minuțioase
pentru noi, Își pierde somnul și apetitul de dragul nostru, plânge pentru noi, oftează
pentru noi, ne poartă bolile în locul nostru, suferă umilință de dragul destinației și
mântuirii noastre, iar inima Sa sângerează și varsă lacrimi pentru împietrirea și
răzvrătirea noastră. O astfel de ființă și posesiunile Sale sunt mai presus de o
persoană obișnuită și nu pot fi avute sau obținute de niciunul dintre cei corupți. El are

430
îngăduința și răbdarea pe care nicio persoană obișnuită nu le are, iar iubirea Sa nu
este pomenită la nicio ființă creată. Nimeni în afară de El nu poate ști toate gândurile
noastre sau nu poate avea o astfel de înțelegere a naturii și esenței noastre sau nu
poate judeca răzvrătirea și corupția omenirii sau vorbi și lucra printre noi astfel în
numele Dumnezeului din ceruri. Nimeni în afară de El nu poate avea autoritatea,
înțelepciunea și demnitatea lui Dumnezeu; firea lui Dumnezeu și ce are El și ce este
El sunt transmise, în întregime, de la El. Nimeni în afară de El nu ne poate arăta
calea și nu ne poate aduce lumină. Nimeni în afară de El nu poate dezvălui tainele
pe care Dumnezeu nu le-a divulgat de la creație până astăzi. Nimeni în afară de El
nu ne poate salva de legăturile Satanei și de firea noastră coruptă. El Îl reprezintă pe
Dumnezeu și exprimă vocea inimii lui Dumnezeu, îndemnurile lui Dumnezeu și
cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu către toată omenirea. El a început o epocă
nouă, o eră nouă și a adus un pământ nou și cer nou, o lucrare nouă și El ne-a adus
speranță și a încheiat viața neclară pe care o duceam și ne-a permis să privim
complet calea mântuirii. El a cucerit întreaga noastră ființă și ne-a câștigat inimile.
Din acel moment înainte, mințile noastre au devenit conștiente, iar duhurile noastre
par să fie reînviate: Această persoană obișnuită, nesemnificativă, care trăiește printre
noi și care a fost demult respinsă de noi – nu este El Domnul Isus, care este mereu
în gândurile noastre și după care tânjim zi și noapte? Este El! Este chiar El! El este
Dumnezeul nostru! El este adevărul, calea și viața!
Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea care este realizată în prezent a împins înainte lucrarea din Epoca
Harului; adică, lucrarea din cadrul întregului plan de gestionare (planul mântuirii) de
șase mii de ani a înaintat. Deși Epoca Harului s-a terminat, lucrarea lui Dumnezeu a
progresat. De ce spun mereu că această etapă a lucrării se bazează pe Epoca
Harului și pe Epoca Legii? Aceasta înseamnă că lucrarea de acum este o continuare
a lucrării realizate în Epoca Harului și un progres față de cea realizată în Epoca Legii.
Cele trei etape sunt interconectate strâns și fiecare verigă din lanț este legată strâns
de următoarea. De ce mai spun și că această etapă a lucrării se bazează pe cea
realizată de Isus? Presupunând că această etapă nu s-a bazat pe lucrarea realizată

431
de Isus, o altă răstignire ar trebui să aibă loc în această etapă, iar lucrarea de
răscumpărare din etapa anterioară ar trebui să fie făcută din nou. Nu ar avea niciun
sens. Și astfel, nu este vorba de faptul că lucrarea a fost terminată complet, ci de
faptul că epoca a înaintat și că nivelul lucrării a fost ridicat mai sus decât înainte. Se
poate spune că această etapă a lucrării este clădită pe fundația Epocii Legii și pe
stânca lucrării lui Isus. Lucrarea este clădită etapă cu etapă, iar această etapă nu
este un început nou. Doar combinația celor trei etape ale lucrării poate fi considerată
a fi planul de gestionare de șase mii de ani. Lucrarea de la această etapă este
realizată pe fundația lucrării din Epoca Harului. Dacă aceste două etape ale lucrării
nu ar avea legătură, atunci de ce răstignirea nu ar fi repetată în această etapă? De
ce nu port Eu păcatele omului? Eu nu am fost conceput de Duhul Sfânt și nici nu port
păcatele omului prin răstignire; mai degrabă, sunt aici pentru a-l mustra pe om direct.
Dacă mustrarea Mea făcută asupra omului și venirea Mea acum nu prin conceperea
Duhului Sfânt nu ar urma răstignirii, atunci nu aș fi apt să-l mustru pe om. Tocmai
pentru că sunt una cu Isus pot să vin direct pentru a-l mustra și a-l judeca pe om.
Lucrarea de la această etapă este clădită în întregime pe lucrarea din etapa
precedentă. De aceea, doar acest gen de lucrare îl poate aduce pe om, pas cu pas,
la mântuire. Isus și cu Mine venim din același Duh. Deși trupurile noastre nu au
legătură, Duhurile noastre sunt unul și același; deși ceea ce facem și lucrarea pe
care o realizăm nu sunt la fel, Noi ne asemănăm în esență; trupurile Noastre au forme
diferite, dar acest lucru se datorează schimbării epocii și a diferitelor cerințe ale
lucrării Noastre; lucrările Noastre de slujire nu se aseamănă, deci lucrarea pe care
Noi o prezentăm și firea pe care o dezvăluim omului sunt, de asemenea, diferite. Din
acest motiv, ceea ce omul vede și înțelege azi este diferit de trecut; acest lucru se
întâmplă datorită schimbării epocii. Chiar dacă Ei sunt diferiți în gen și în forma
trupurilor Lor și nu S-au născut din aceeași familie și cu atât mai puțin în aceeași
perioadă, totuși, Duhurile Lor sunt unul. Chiar dacă trupurile Lor nu au același sânge
sau înrudire fizică de niciun fel, nu se poate nega faptul că Ei sunt întruparea lui
Dumnezeu în două perioade de timp diferite. Faptul că Ei sunt întrupările lui
Dumnezeu reprezintă un adevăr incontestabil, deși Ei nu au aceeași descendență și
nu împărtășesc un limbaj uman comun (unul a fost un bărbat care vorbea limba
iudeilor, iar celălalt o femeie care vorbește doar chineza). Din acest motiv, Ei au trăit

432
în țări diferite pentru a realiza lucrarea pe care fiecare are datoria s-o facă și, de
asemenea, în perioade de timp diferite. În ciuda faptului că Ei sunt același Duh, au
aceeași esență, nu există deloc asemănări absolute între învelișul trupurilor Lor. Tot
ceea ce împărtășesc este aceeași umanitate, dar în ceea ce privește aspectul exterior
al trupurilor Lor și circumstanțele nașterii Lor, Ei nu se aseamănă. Aceste lucruri nu
influențează deloc lucrarea Lor sau cunoștințele pe care omul le are despre Ei,
deoarece, în final, Ei sunt același Duh și nimeni nu Îi poate separa. Deși nu au legături
de sânge, întregile lor ființe sunt conduse de Duhurile lor, ceea ce le alocă lucrări
diferite în perioade de timp diferite și trupurile Lor sunt alocate unor descendențe
diferite. În mod similar, Duhul lui Iahve nu este tatăl Duhului lui Isus, iar Duhul lui Isus
nu este fiul Duhului lui Iahve: sunt unul și același Duh. Exact ca Dumnezeul întrupat
de azi și Isus. Deși nu sunt înrudiți prin sânge, Ei sunt una; deoarece Duhurile lor sunt
una. Dumnezeu poate realiza lucrarea de milă și de bunătate iubitoare, precum și cea
de judecată dreaptă și de mustrare a omului, și pe cea de blestemare a omului; iar în
final, poate realiza lucrarea de distrugere a lumii și de pedepsire a celor răi. Nu face
El toate astea singur? Nu este aceasta omnipotența lui Dumnezeu?
Fragment din „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”

în Cuvântul Se arată în trup

2. Care sunt diferențele dintre cuvintele oamenilor folosiți de Dumnezeu

de-a lungul epocilor, care se conformează adevărului, și cuvintele lui
Dumnezeu Însuși?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele
omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea
săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit aforismul vieții. Nu
este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane
importante; în schimb, este cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al
pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a
lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai înalt dintre aforismele vieții.
Fragment din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi”

în Cuvântul Se arată în trup

433
 Trebuie să înțelegi sfera reală a adevărului și să înțelegi ceea ce este în afara
sferei adevărului. Dacă oamenii câștigă o oarecare pătrundere și au o oarecare
înțelegere bazată pe experiențele lor din cuvintele adevărului, oare contează acestea
ca adevăr? Cel mult, se poate spune că ei au o oarecare înțelegere a adevărului.
Toate cuvintele de luminare ale Duhului Sfânt nu reprezintă cuvântul lui Dumnezeu,
nu reprezintă adevărul și nu aparțin adevărului. Se poate spune doar că acei oameni
au o oarecare înțelegere a adevărului și o oarecare luminare a Duhului Sfânt. […]
Toți pot experimenta adevărul, dar situațiile experienței lor vor fi diferite, iar ceea ce
fiecare persoană obține de la același adevăr este diferit. Dar, chiar și după
combinarea înțelegerii fiecăruia, tot nu se poate explica complet acest singur adevăr;
atât de profund este adevărul! De ce spun că toate lucrurile pe care le-ai obținut și
întreaga ta înțelegere nu pot fi un înlocuitor pentru adevăr? În cazul în care comunici
altora înțelegerea ta, ei pot cugeta la ea timp de două sau trei zile, iar apoi vor sfârși
prin a o experimenta, însă o persoană nu poate experimenta pe deplin adevărul, nici
măcar într-o viață de om, nici toți oamenii împreună nu îl pot experimenta complet.
Astfel, se poate vedea că adevărul este foarte profund! Nu există nicio modalitate de
a folosi cuvinte pentru a rosti pe deplin adevărul, adevărul pus în limbajul uman este
aforismul omului. Umanitatea nu-l va experimenta niciodată pe deplin și ea ar trebui
să trăiască depinzând de el. O parte din adevăr poate lăsa să supraviețuiască
întreaga umanitate timp de mii de ani.
Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși, reprezentând propria Sa fire,
reprezentând propria Sa substanță, reprezentând totul în El. Dacă tu spui că a avea
unele experiențe înseamnă a avea adevărul, atunci poţi tu reprezenta firea lui
Dumnezeu? Nu poţi. O persoană poate avea o anumită experiență sau lumină cu
privire la un anumit aspect sau o anumită latură a adevărului, dar ea nu îl poate
furniza altora, pentru totdeauna, astfel încât lumina ei nu este adevăr; este doar un
anumit punct ce poate fi dobândit de o persoană. Acest lucru este doar experiența
pe care ar trebui să o aibă o persoană, experiența corespunzătoare și înțelegerea
adecvată, care este aspectul real al experimentării adevărului. Această lumină,
luminare și înțelegere bazate pe experiență nu pot fi niciodată un înlocuitor pentru
adevăr, chiar dacă toți oamenii au experimentat complet acest adevăr și combină
toate acele cuvinte împreună, acest lucru tot nu corespunde acelui unic adevăr. După

434
cum s-a spus în trecut: „Rezum acest lucru cu o maximă pentru lumea oamenilor: Nu
este nimeni între oameni care să Mă iubească.” Aceasta este o declarație adevărată,
este adevărata esență a vieții, este lucrul cel mai profund, este exprimarea proprie a
lui Dumnezeu. Poți să o experimentezi. Dacă o experimentezi timp de trei ani, vei
avea o înțelegere superficială; dacă o experimentezi timp de opt ani, vei căpăta mai
multă înțelegere, dar înțelegerea ta nu va înlocui niciodată acea exprimare a
adevărului. Dacă altcineva o experimentează timp de doi ani, va căpăta un pic de
înțelegere; dacă o va experimenta timp de zece ani, va avea o înțelegere mai înaltă,
iar dacă o experimentează o viață întreagă, va dobândi ceva mai multă înțelegere,
dar dacă puneți laolaltă ambele înțelegeri, oricât de multă înțelegere ar fi, oricât de
multă experiență, oricât de multe revelații, oricât de multă lumină sau oricât de multe
exemple ați avea amândoi, toate acestea nu pot substitui acea declarație. Ce vreau
să spun cu asta? Spun că viața omului va fi întotdeauna viața omului și, indiferent
cât de mare este înțelegerea voastră în conformitate cu adevărul, în conformitate cu
intențiile lui Dumnezeu, în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu, ea nu va putea
niciodată să fie un înlocuitor pentru adevăr. A spune că oamenii au adevăr înseamnă
că au oarece realitate, că au o oarecare înțelegere asupra adevărului lui Dumnezeu,
că au o oarecare pătrundere reală în cuvintele lui Dumnezeu, că au o oarecare
experiență reală cu cuvintele lui Dumnezeu și că se află pe drumul cel bun în credința
lor în Dumnezeu. O singură declarație din partea lui Dumnezeu este suficientă pentru
ca o persoană să experimenteze o viață întreagă; chiar de-ar fi să aibă experiența
mai multor vieți sau a mai multor milenii, oamenii tot n-ar fi în stare să experimenteze
un adevăr pe de-a-ntregul și până la capăt. […]
Dacă ai oarecare experiență cu un aspect al adevărului, poate aceasta să
reprezinte adevărul? Nu poate, categoric, să reprezinte adevărul. Poți explica pe
îndelete adevărul? Într-adevăr, nu poți. Poți să descoperi și să vezi firea lui
Dumnezeu din adevăr? Nu poți să o vezi. Poți să descoperi esența lui Dumnezeu?
Nu poți. Experiența fiecăruia asupra adevărului este doar un aspect al acestuia, o
parte, o arie de acoperire; experimentându-l în cadrul sferei tale limitate de acțiune,
nu poți ajunge la tot adevărul. Când vine vorba despre înțelesul inițial al adevărului
care a fost exprimat, acea sursă a dezvăluit natura comună a umanității. Ce proporție
reprezintă bucățica ta de experiență? Un grăunte de nisip pe o plajă, o picătură de

435
apă în ocean. De aceea, oricât de prețioase ar fi înțelegerile și sentimentele tale din
experiențele proprii, chiar dacă sunt nespus de valoroase – nu pot fi socotite drept
adevăr. Sursa adevărului și sensul adevărului acoperă o arie foarte largă. Nimic nu
poate contrazice acest lucru. […] Însă, lucrurile pe care oamenii le au, lumina pe care
oamenii au căpătat-o, sunt potrivite doar pentru ei înșiși sau pentru alții în anumite
limite, dar nu vor fi potrivite în altele. Experiența personală este foarte limitată, oricât
de profundă ar fi ea, iar experiența cuiva nu va atinge niciodată tot adevărul. Lumina
și înțelegerea cuiva nu pot fi niciodată comparate cu adevărul.
Fragment din „Știi ce este, de fapt, adevărul?” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Căile de practică ale omului și cunoștințele lui referitoare la adevăr sunt toate
aplicabile într-o anumită sferă. Nu se poate spune că drumul pe care omul pășește
este în totalitate dorința Duhului Sfânt, deoarece omul poate doar să fie luminat de
Duhul Sfânt și nu poate fi umplut complet de Duhul Sfânt. Lucrurile pe care omul le
poate experimenta sunt incluse toate în sfera umanității normale și nu pot depăși
şirul de gânduri din mintea umană obişnuită. Toți cei cu exprimare practică
experimentează doar în această sferă. Atunci când ei experimentează adevărul, este
mereu o experiență a vieții umane obişnuite sub luminarea Duhului Sfânt, nu
experimentarea într-un mod care să devieze de la viaţa umană normală. Ei
experimentează adevărul fiind luminați de Duhul Sfânt pe baza trăirii vieții lor umane.
Mai mult decât atât, acest adevăr diferă de la om la om, iar profunzimea sa este
legată de starea omului. Se poate spune doar că acea cale pe care merg ei este
viața umană normală a unui om care urmărește adevărul și calea parcursă de un om
normal care este luminat de Duhul Sfânt. Nu poți spune că acea cale pe care calcă
este calea parcursă de Duhul Sfânt. În experiența umană normală, deoarece oamenii
care urmează adevărul nu sunt la fel, nici lucrarea Duhului Sfânt nu este la fel. În
plus, deoarece mediile pe care ei le experimentează și gama lor de experiențe nu
sunt la fel, din cauza amestecului minții și gândurilor lor, experiența lor este
amestecată în proporții diferite. Fiecare persoană înțelege un adevăr în funcție de
natura sa individuală diferită. Înțelegerea lor a sensului real al adevărului nu este
completă și reprezintă doar unul sau câteva aspecte ale acestuia. Sfera
experimentării adevărului de către om se bazează mereu pe condițiile diferite ale

436
indivizilor și, astfel, nu este la fel. În acest mod, cunoștințele exprimate asupra
aceluiași adevăr de către oameni diferiți nu sunt aceleași. Cu alte cuvinte, experiența
omului are întotdeauna limitări și nu poate reprezenta complet voința Duhului Sfânt,
iar lucrarea omului nu poate fi percepută drept lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă
ceea ce este exprimat de om corespunde foarte mult cu voința lui Dumnezeu, chiar
dacă experiența omului este foarte aproape de lucrarea de desăvârşire care urmează
să fie săvârșită de Duhul Sfânt. Omul nu poate fi decât slujitorul lui Dumnezeu și să
săvârșească lucrarea pe care Dumnezeu i-o încredinţează. Omul poate exprima
cunoștințele doar sub luminarea Duhului Sfânt și a adevărurilor dobândite din
experiențele sale personale. Omul nu este calificat și nu are condițiile pentru a fi
emisarul Duhului Sfânt. El nu are dreptul de a spune că lucrarea omului este lucrarea
lui Dumnezeu.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Părtășia omului diferă de cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce transmit părtășiile

oamenilor sunt viziunea și experiența lor individuală, exprimând ceea ce văd și
experimentează în baza lucrării lui Dumnezeu. Responsabilitatea lor este de a
descoperi, după ce Dumnezeu lucrează sau vorbește, ceea ce ar trebui să practice
sau în ce trebuie să intre și, apoi, să le transmită adepților. Prin urmare, lucrarea
omului reprezintă intrarea și practica lui. Bineînțeles, o asemenea lucrare este
amestecată cu lecții de viață și experiență sau cu unele gânduri omenești. Indiferent
cum lucrează Duhul Sfânt, fie că lucrează asupra oamenilor sau asupra lui
Dumnezeu întrupat, lucrătorii sunt cei care vor exprima întotdeauna ceea ce sunt.
Deși Duhul Sfânt este cel care lucrează, lucrarea se bazează pe ceea ce omul este
din fire, deoarece Duhul Sfânt nu lucrează fără o temelie. Cu alte cuvinte, lucrarea
nu este săvârșită din nimic, ci este întotdeauna în concordanță cu circumstanțele și
condițiile reale. Doar astfel poate fi transformată firea omului şi vechile sale noțiuni și
gânduri pot fi schimbate. Ceea ce exprimă omul este ceea ce vede, experimentează
și își imaginează. Chiar dacă sunt doctrine sau noțiuni, toate acestea pot fi accesibile
prin gândirea omului. Indiferent de proporțiile lucrării omului, aceasta nu poate depăși
sfera experienței omului, ceea ce vede sau ceea ce își poate imagina sau concepe.
Ceea ce exprimă Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu Însuși este, iar aceasta este

437
de neatins pentru om, adică dincolo de gândirea omului. El Își exprimă lucrarea de a
conduce omenirea, iar acest lucru nu este relevant pentru detaliile experienței
umane, ci, în schimb, are legătură cu propria Lui coordonare. Omul își exprimă
experiența în timp ce Dumnezeu Îşi exprimă ființa – această ființă este natura Lui
inerentă și este inaccesibilă omului. Experiența omului este ceea ce vede și
cunoștințele dobândite în baza exprimării lui Dumnezeu a ființei Sale. Asemenea
capacitate de a vedea și de a cunoaște se numește ființa omului. Acestea sunt
exprimate pe baza firii inerente a omului și a calibrului său real; prin urmare, acestea
se numesc, de asemenea, ființa omului. Omul este capabil să aibă părtășie despre
ceea ce experimentează și vede. Ceea ce nu a experimentat sau văzut sau ceea ce
mintea lui nu poate cuprinde, adică lucrurile pe care nu le are în el, nu poate să aibă
părtășie. Dacă ceea ce exprimă omul nu este experiența lui, este imaginația sau
doctrina lui. Pe scurt, nu există nicio urmă de realitate în cuvintele lui. Dacă nu ai
intrat niciodată în contact cu societatea, nu vei putea comunica cu claritate relațiile
complexe din societate. Dacă nu ai familie, iar alte persoane vorbesc despre
problemele de familie, nu poţi înțelege cea mai mare parte din ceea ce vorbesc ele.
Deci, ceea ce comunică omul și lucrarea pe care o săvârșește reprezintă ființa sa
interioară.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Epistolele pauline din Noul Testament sunt epistole pe care Pavel le-a scris
pentru biserici, nu inspirații de la Duhul Sfânt, nici vorbiri directe ale Duhului Sfânt.
Ele sunt doar cuvinte de îndemn, mângâiere și încurajare, pe care le-a scris pentru
biserici în cursul lucrării sale. De asemenea, sunt o consemnare a multor lucrări pe
care Pavel le-a făcut în acele vremuri. Acestea au fost scrise pentru toți frații și
surorile întru Domnul și au fost menite să îi facă pe frații și surorile din toate bisericile
de la acea vreme să îi urmeze sfatul și să rămână pe calea Domnului Isus. În nici un
caz Pavel nu a spus că, indiferent că era vorba de bisericile de atunci sau altele din
viitor, toți ar trebui să mănânce și să bea lucrurile scrise de el și nu a spus nici că
toate cuvintele lui au venit de la Dumnezeu. Potrivit împrejurărilor bisericii din acea
vreme, el pur și simplu împărtășea cu frații și surorile, îndemnându-i și inspirând în
ei credința; el doar a predicat sau a reamintit oamenilor și i-a îndemnat. Cuvintele lui

438
au avut ca temelie propria sa povară și el a sprijinit oamenii prin aceste cuvinte. El a
făcut lucrarea unui apostol al bisericilor din acea vreme, a fost un lucrător folosit de
Domnul Isus și, astfel, i s-a dat responsabilitatea bisericilor, a fost însărcinat cu
realizarea lucrării în biserici, a trebuit să afle despre situația fraților și surorilor – și,
de aceea, a scris epistole pentru toți frații și surorile întru Domnul. Tot ce a spus
edificator și pozitiv pentru oameni a fost corect, dar acelea nu erau cuvintele Duhului
Sfânt și el nu putea să-L reprezinte pe Dumnezeu. Este o înțelegere strigătoare la
cer și o adevărată blasfemie ca oamenii să trateze mărturia experiențelor și epistolele
unui om ca fiind cuvintele rostite de Duhul Sfânt către biserici! Acest lucru este valabil
în special atunci când vine vorba de epistolele pe care Pavel le-a scris pentru biserici,
căci scrierile sale s-au adresat fraților și surorilor în funcție de împrejurările și situația
fiecărei biserici la vremea respectivă, fiind menite a-i îndemna pe frații și pe surorile
în Domnul pentru ca ei să poată primi harul Domnului Isus. Epistolele lui au fost
menite a-i însufleți pe frații și surorile din acea vreme. Se poate spune că aceasta a
fost povara lui, dată de Duhul Sfânt; la urma urmei, a fost un apostol care a condus
bisericile vremii respective, care a scris epistole pentru ele și le-a sfătuit – aceea a
fost responsabilitatea lui. Identitatea sa era doar aceea a unui apostol care-și făcea
lucrarea, pur și simplu un apostol trimis de Dumnezeu; el nu a fost un profet, și nici
un prezicător. Deci, pentru el, lucrarea sa și viața fraților și surorilor au fost de cea
mai mare importanță. De aceea, el nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt.
Cuvintele lui nu au fost cuvintele Duhului Sfânt, cu atât mai puțin s-ar putea spune
că au fost cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Pavel nu era decât una din făpturile lui
Dumnezeu, și nicidecum întruparea lui Dumnezeu. Identitatea lui nu era aceeași cu
cea a lui Isus. Cuvintele lui Isus erau cuvintele Duhului Sfânt, erau cuvintele lui
Dumnezeu, pentru că identitatea Sa era cea a lui Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Cum
ar putea fi Pavel egal cu Isus? Dacă oamenii văd epistolele sau cuvintele precum
cele ale lui Pavel ca declarații ale Duhului Sfânt, venerându-le ca și cum ar fi
Dumnezeu, atunci nu se poate spune decât că sunt profund lipsiți de discernământ.
Mai aspru spus, oare nu e asta o blasfemie? Cum ar putea un om să vorbească în
numele lui Dumnezeu? Și cum ar putea oamenii să se închine înaintea consemnărilor
din epistolele sale și înaintea cuvintelor sale ca și cum ar fi o carte sfântă sau o carte
cerească? Ar putea cuvintele lui Dumnezeu să fie rostite la întâmplare de către un

439
om? Cum ar putea un om să vorbească în numele lui Dumnezeu? Atunci, ce crezi:
s-ar putea ca scrierile lui către biserici să nu fie corupte de propriile sale idei? Cum
ar putea să nu fie corupte de idei omenești? El a scris epistolele pentru biserici
pornind de la experiențele sale personale și pe parcursul propriei sale vieți. A scris,
de pildă, o epistolă către bisericile din Galatia care conține o anumită opinie, în vreme
ce Petru a scris o alta, care conține o cu totul altă perspectivă. Care dintre ele, atunci,
provine de la Sfântul Duh? Nimeni nu poate spune în mod cert. De aceea, se poate
afirma doar că amândoi au purtat responsabilitatea bisericilor, dar scrierile lor le
reprezintă propria statură și denotă sprijinul și grija pentru frați și surori, precum și
responsabilitatea față de biserici, aceasta fiind doar o lucrare omenească și nu una
în întregime a Duhului Sfânt. Dacă afirmi că epistolele sale sunt cuvintele Duhului
Sfânt, atunci ești absurd și nu faci decât să comiți o blasfemie! Epistolele lui Pavel,
precum și celelalte epistole din Noul Testament, sunt echivalente cu memoriile
personalităților spirituale mai recente. Sunt asemeni cărților lui Watchman Nee sau
experiențelor lui Lawrence, și așa mai departe. Atâta doar că scrierile personalităților
spirituale mai recente nu sunt incluse în Noul Testament deși esența acestor oameni
este aceeași: ei au fost oameni folosiți de Duhul Sfânt într-o anumită perioadă, fără
însă a-L reprezenta direct pe Dumnezeu.
Fragment din „Despre Biblie (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi rostit ca acela al omului, cu atât mai puţin
poate cuvântul omului fi rostit drept cuvântul lui Dumnezeu. Un om folosit de
Dumnezeu nu este Dumnezeul întrupat şi Dumnezeul întrupat nu este un om folosit
de Dumnezeu; în acest caz, există o diferenţă substanţială. Poate că după ce vei citi
aceste cuvinte, nu vei accepta că sunt cuvintele lui Dumnezeu şi le vei accepta doar
ca pe ale unui om care a fost luminat. În cazul acela, eşti orbit de ignoranţă. Cum pot
cuvintele lui Dumnezeu să fie aceleaşi cu ale unui om care a fost luminat? Cuvintele
lui Dumnezeu întrupat iniţiază o nouă epocă, îndrumă întreaga omenire, dezvăluie
mistere şi îi arată omului direcţia înainte într-o nouă epocă. Luminarea obţinută de
om este doar practică sau cunoaştere simplă. Aceasta nu poate îndruma întreaga
omenire într-o nouă epocă sau dezvălui misterul lui Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu, la
urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om. Dumnezeu are esenţa lui Dumnezeu

440
iar omul are esenţa omului. Dacă omul percepe cuvintele spuse de Dumnezeu drept
luminare simplă a Duhului Sfânt şi ia cuvintele apostolilor şi ale profeţilor drept
cuvinte rostite personal de Dumnezeu, atunci omul greşeşte. Chiar şi aşa, nu ar
trebui să transformi niciodată binele în rău sau să vorbeşti despre cele înalte ca
despre cele inferioare sau să vorbeşti despre cele profunde ca despre cele
superificiale; în orice caz, nu ar trebui niciodată să respingi în mod voit ceea ce ştii
că este adevărul. Toţi cei care cred că există un Dumnezeu ar trebui să se gândească
la această problemă din punctul corect de vedere şi să Îi accepte noua lucrare şi
cuvintele în calitate de făptură a lui Dumnezeu – altfel, vor fi eliminaţi de Dumnezeu.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

3. Care sunt diferențele dintre cuvintele lui Dumnezeu transmise de profeți

în Epoca Legii și cuvintele exprimate de Dumnezeu întrupat?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
În Epoca Harului, Isus a grăit de asemenea mult și a făcut multe lucrări. Cum a
fost El diferit față de Isaia? Cum a fost El diferit față de Daniel? A fost El un profet?
De ce se spune că este Hristos? Care sunt diferențele dintre ei? Toţi erau doar
oameni care grăiau cuvinte și cuvintele lor păreau a fi pentru om mai mult sau mai
puțin la fel. Toți au grăit și au făcut lucrări. Profeții Vechiului Testament au profețit și,
în mod similar, putea și Isus. De ce este oare așa? În acest caz, natura lucrării
reflectă această distincție. Pentru a discerne această chestiune, nu poți lua în calcul
natura trupului și nu ar trebui să iei în calcul profunzimea sau superficialitatea
cuvintelor cuiva. Întotdeauna trebuie să iei în calcul în primul rând lucrarea sa și
efectele pe care le atinge lucrarea sa în om. Profețiile rostite de profeți la timpul lor
nu au alimentat viața omului și mesajele primite de cei precum Isaia și Daniel erau
pur și simplu profeții, și nu modul de viață. Dacă nu ar fi fost revelația directă a lui
Iahve, nimeni nu ar fi putut îndeplini acea lucrare, care este inaccesibilă muritorilor.
Şi Isus a grăit mult, dar astfel de cuvinte reprezentau modul de viață în care omul
putea găsi o cale de urmat. Cu alte cuvinte, în primul rând, El a putut oferi viață
omului, deoarece Isus este viața; în al doilea rând, El a putut inversa deviațiile omului;
în al treilea rând, lucrarea Sa a putut să o succeadă pe cea a lui Iahve cu scopul de-
a continua epoca; în al patrulea rând, El a putut sesiza nevoile interioare ale omului

441
și înțelege ce-i lipsește omului; în al cincilea rând, El a putut inaugura o epocă nouă
și să o încheie pe cea veche. Din acest motiv Se numește Dumnezeu și Hristos; nu
este diferit doar de Isaia, ci și de toți ceilalți profeți. Luați-l pe Isaia drept reper de
comparație pentru lucrarea profeților. În primul rând, nu putea oferi viață omului; în
al doilea rând, nu putea inaugura o epocă nouă. Lucra sub conducerea lui Iahve și
nu pentru a inaugura o epocă nouă. În al treilea rând, lucrurile despre care vorbea
erau peste puterea lui de înţelegere. Primea revelații direct de la Duhul lui Dumnezeu
și alții nu le înțelegeau, nici măcar după ce le ascultau. Aceste puține lucruri sunt
suficiente în sine pentru a demonstra că nu erau mai mult decât niște profeții
cuvintele lui, nimic mai mult decât un aspect al lucrării făcute în locul lui Iahve. În
orice caz, nu putea să-L reprezinte pe Iahve în totalitate. A fost un rob al lui Iahve,
un instrument în lucrarea Lui. Doar lucra în Epoca Legii și în cadrul scopului lucrării
lui Iahve; nu a lucrat dincolo de Epoca Legii. Lucrarea lui Isus, dimpotrivă, era diferită.
El a depășit sfera lucrării lui Iahve; a întreprins-o ca Dumnezeul întrupat și a suferit
răstignirea pentru a răscumpăra toată omenirea. Cu alte cuvinte, a făcut o lucrare
nouă, în afara celei făcute de Iahve. Aceasta a fost introducerea unei epoci noi. Alt
aspect e faptul că El putea vorbi despre ceea ce omul nu putea dobândi. Lucrarea
Sa era o lucrare în cadrul gestionării lui Dumnezeu și cuprindea întreaga umanitate.
Nu Și-a făcut lucrarea doar într-un număr limitat de oameni, nici nu urma lucrarea Lui
să conducă un număr limitat de oameni. Cât despre modul în care Dumnezeu S-a
întrupat ca să devină om, cum Duhul Sfânt a transmis revelațiile în acel timp și cum
Se pogora Duhul asupra unui om ca să lucreze, acestea sunt chestiuni pe care omul
nu le poate vedea sau atinge. Este absolut imposibil ca aceste adevăruri să
servească drept dovadă că El este Dumnezeul întrupat. Ca atare, se poate face
distincție doar cu privire la cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, care sunt tangibile
omului. Doar acest aspect este real. Aceasta se datorează faptului că nu îți sunt
vizibile chestiuni ale Duhului și sunt cunoscute în mod clar doar de Dumnezeu Însuși
și nici chiar forma întrupată a lui Dumnezeu nu știe totul; poţi doar să verifici dacă El
este Dumnezeu[a] din lucrarea făcută de El. În primul rând, se poate observa, din

Note de subsol:
a. Textul original nu conține expresia „dacă El este Dumnezeu.”

442
lucrarea Sa, că este capabil să deschidă o nouă eră; în al doilea rând, este capabil
să ofere viață omului și să-i arate calea de urmat. Aceasta este suficient pentru
stabilirea faptului că este Dumnezeu. Cel puțin, lucrarea pe care o face El poate
reprezenta în totalitate Duhul lui Dumnezeu și, dintr-o astfel de lucrare, se poate
vedea că Duhul lui Dumnezeu este cu El. Deoarece lucrarea Dumnezeului întrupat
a fost făcută îndeosebi pentru a inaugura o nouă epocă, a dirija o lucrare nouă și a
oferi noi circumstanțe, aceste puține condiții sunt suficiente ca atare pentru a stabili
că El este Însuși Dumnezeu. Aşadar, aceasta Îl deosebeşte pe El de Isaia, Daniel și
ceilalți mari profeți.
Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului”

în Cuvântul Se arată în trup

În această etapă finală a lucrării, rezultatele sunt obținute prin intermediul

cuvântului. Prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă multe taine și lucrarea pe care
Dumnezeu a făcut-o de-a lungul generațiilor trecute. Prin cuvânt, omul este luminat
de Duhul Sfânt; prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă tainele care nu au fost
niciodată dezlegate de generațiile trecute, precum și lucrarea proorocilor și a
apostolilor din trecut și principiile prin care aceștia au lucrat. Prin cuvânt, omul ajunge,
de asemenea, să înțeleagă firea lui Dumnezeu Însuși, precum și răzvrătirea și
împotrivirea omului, și ajunge să-și cunoască propria substanță. Prin acești pași ai
lucrării și prin toate cuvintele spuse, omul ajunge să cunoască lucrarea Duhului,
lucrarea pe care o face trupul Lui întrupat și, chiar mai mult, întreaga Sa fire.
Cunoașterea ta despre lucrarea de gestionare de peste șase mii de ani a lui
Dumnezeu a fost, de asemenea, câștigată prin cuvânt. Nu au fost, de asemenea,
obținute prin cuvânt cunoașterea noțiunilor tale anterioare și succesul tău în a le pune
deoparte? În etapa anterioară, Isus a lucrat semne și minuni, însă, în această etapă,
acestea nu există. Nu a fost, de asemenea, realizată prin cuvânt înțelegerea ta
despre motivul pentru care El nu dezvăluie semne și minuni? De aceea, cuvintele
spuse în această etapă depășesc lucrarea făcută de apostolii și proorocii generațiilor
trecute. Chiar și prezicerile făcute de prooroci nu ar fi putut realiza acest rezultat.
Proorocii au făcut doar profeții, au vorbit despre ce se va întâmpla în viitor, dar nu
despre lucrarea pe care Dumnezeu a voit să o facă la acea vreme. Nici nu vorbeau

443
pentru a-i călăuzi pe oameni în viață ori pentru a revărsa adevăruri asupra oamenilor
sau pentru a le dezvălui taine, cu atât mai puțin pentru a le dărui viață. Din cuvintele
spuse în această etapă, există profeție și adevăr, dar, mai ales, aceste cuvinte
slujesc la a da viață omului. Cuvintele din prezent sunt deosebite de prezicerile
profeților. Aceasta este o etapă a lucrării pentru viața omului, pentru a schimba firea
vieții omului, și nu de dragul de a rosti profeții.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

XIII. Semnificația întrupării lui Dumnezeu în China în zilele de

pe urmă

1. Dumnezeu S-a întrupat în China în zilele de pe urmă; ce bază există acolo

pentru lucrul acesta în profețiile din Biblie și în cuvintele lui Dumnezeu?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Căci de la răsăritul soarelui şi până la asfinţitul lui Numele Meu este mare
printre neamuri” (Maleahi 1:11).
„Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va
fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24:27).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

În multe locuri, Dumnezeu a profețit, câștigând astfel, un grup de biruitori în țara
Sinim. La Răsăritul lumii, sunt câștigați biruitorii, astfel, locul de aterizare al celei de-
a doua întrupări a lui Dumnezeu este, fără îndoială, țara Sinim, exact acolo unde
marele balaur roșu stă încolăcit. Acolo, Dumnezeu îi va câștiga pe descendenții
marelui balaur roșu, astfel încât acesta să fie complet înfrânt și rușinat.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (6)” în Cuvântul Se arată în trup

Proorociile spuneau că numele lui Iahve va fi mare în națiunile neamurilor și că

444
numele lui Iahve va fi răspândit în rândul națiunilor neamurilor – de ce ar spune
aceasta? Dacă Dumnezeu ar fi numai Dumnezeul israeliților, atunci ar fi la lucru doar
în Israel. Mai mult decât atât, El nu Și-ar extinde această lucrare și nu ar face această
proorocie. De vreme ce El a făcut această proorocie, ar trebui să Își extindă lucrarea
în națiunile neamurilor și în fiecare națiune și loc. De vreme ce a declarat aceasta, El
va face astfel. Acesta este planul Său, deoarece El este Domnul care a creat cerul,
pământul și toate lucrurile și Dumnezeul întregii creații. Indiferent dacă El este la
lucru cu israeliții sau în toată Iudeea, lucrarea pe care El o face este lucrarea
întregului univers și a întregii umanități. Lucrarea pe care o face El astăzi în națiunea
marelui balaur roșu – într-o națiune a neamurilor – este tot lucrarea întregii umanități.
Israelul poate fi baza pentru lucrarea Sa pe pământ; tot astfel, China poate deveni și
ea baza pentru lucrarea Sa printre națiunile neamurilor. Nu a împlinit El acum cumva
proorocia că „Numele lui Iahve va fi mare în națiunile neamurilor?”
Fragment din „Dumnezeu este Domnul întregii creații” în Cuvântul Se arată în trup

Numai când voi trece în cerul nou și pământul nou voi lua cealaltă parte a slavei
Mele și o voi dezvălui mai întâi în Ţara Canaanului, făcând să strălucească o lumină
orbitoare pe toată fața pământului, scufundat în întunecimea profundă a nopții, pentru
a permite întregului pământ să se lumineze. Fie ca umanitatea din întreaga lume să
vină să ia din puterea luminii, permițându-i slavei Mele să crească și să se arate din
nou fiecărui popor. Fie ca toată omenirea să-și dea seama că am venit cu mult timp
în urmă în lumea oamenilor și că Mi-am adus de multă vreme slava dinspre Israel
către Răsărit; pentru că slava Mea strălucește dinspre Răsărit, unde a fost adusă din
Epoca Harului până în ziua de azi. Dar am plecat din Israel și de acolo am ajuns în
Răsărit. Numai când lumina din Răsărit se va transforma treptat în alb, întunericul de
pe pământ va începe să se transforme în lumină și numai atunci omul va descoperi
că am plecat demult din Israel și că Mă ridic din nou în Răsărit. Odată ce am coborât
în Israel și mai târziu am plecat de acolo, nu Mă mai pot naște din nou în Israel,
pentru că lucrarea Mea conduce tot universul și, mai mult, fulgerul luminează direct
de la Răsărit la Apus. Din acest motiv am coborât în Răsărit și am adus Canaanul
popoarelor din Răsărit. Vreau să aduc oameni din toate părțile pământului în Ţara
Canaan, și astfel continui să cuvântez în Ţara Canaanului pentru a controla întregul

445
univers. În acest moment nu există lumină pe întreg pământul, în afară de Canaan,
și toți oamenii sunt amenințați de foame și de frig. Mi-am dat Slava lui Israel și apoi
Mi-am luat-o înapoi, și după aceea i-am adus pe israeliți la Răsărit și pe toată
omenirea la Răsărit. I-am adus pe toți la lumină ca să poată fi reuniţi și să se afle în
comuniune cu aceasta și să nu mai trebuiască să o caute. Îi voi lăsa pe toți cei care
caută să vadă din nou lumina și să vadă slava pe care o aveam în Israel; îi voi lăsa
să vadă că am venit demult pe un nor alb în mijlocul omenirii, să vadă nenumărați
nori albi și fructe în grupurile lor abundente și, mai mult, să vadă pe Iahve Dumnezeul
lui Israel. Îi voi lăsa să se uite la Stăpânul iudeilor, la Mesia cel așteptat și la
înfățișarea Mea deplină, care a fost persecutată de împărați de-a lungul veacurilor.
Voi lucra asupra întregului univers și voi face o mare lucrare, dezvăluind toată slava
Mea și toate faptele Mele omului în zilele de pe urmă. Îmi voi arăta chipul slăvit în
plinătatea Sa celor care M-au așteptat mulți ani, celor care au tânjit să vin pe un nor
alb, lui Israel, care a tânjit să Mă vadă din nou, și întregii omeniri care Mă prigonește,
pentru ca toți să știe că Mi-am luat cu mult timp în urmă slava și am adus-o în Răsărit,
astfel încât nu mai este în Iudeea. Pentru că zilele de pe urmă au venit deja!
Îmi fac lucrarea de-a lungul universului, iar în Răsărit, trosnetele tunetelor se
propagă fără sfârșit, zguduind toate națiunile şi confesiunile. Este glasul Meu cel
care i-a dus pe toți oamenii în prezent. Voi face ca toți oamenii să fie cuceriți de
glasul Meu, să cadă în acest curent și să se supună Mie, căci de mult Mi-am
revendicat slava de pe tot pământul și am eliberat-o din nou în Răsărit. Cine nu
tânjește să-Mi vadă slava? Cine nu-Mi așteaptă cu nerăbdare reîntoarcerea? Cine
nu este însetat de reapariția Mea? Cine nu tânjește după frumusețea Mea? Cine n-
ar veni la lumină? Cine nu ar privi la bogația din Canaan? Cine nu dorește
întoarcerea Răscumpărătorului? Cine nu-L adoră pe Marele Atotputernic? Glasul
Meu se va răspândi pe tot pământul; Îmi doresc, uitându-Mă la poporul Meu ales,
să-i spun mai multe cuvinte. Ca și tunetele puternice care scutură munții și râurile,
Eu rostesc cuvintele Mele întregului univers și omenirii. De aceea, cuvintele din
gura Mea au devenit comoara omului și toți oamenii Îmi prețuiesc cuvintele. Fulgerul
luminează dinspre Răsărit către Apus. Cuvintele Mele sunt de așa natură încât omul
nu vrea să renunțe la acestea, însă, în același timp, le găsește de nepătruns, dar
se bucură și mai mult de ele. Ca un nou-născut, toți oamenii sunt mulțumiți și

446
bucuroși, sărbătorind venirea Mea. Prin vocea Mea, voi aduce pe toți oamenii
înaintea Mea. De atunci, voi intra în mod oficial în neamul oamenilor, pentru ca ei
să vină să Mă slăvească. Cu slava pe care o radiez și cuvintele din gura Mea, voi
face astfel încât toți oamenii să vină înaintea Mea și să vadă că fulgerul luminează
de la Răsărit și că am coborât și pe „Muntele Măslinilor” din Răsărit. Ei vor vedea
că sunt deja de mult timp pe pământ, nu ca Fiul evreilor, ci ca Fulgerul din Răsărit.
Deoarece de mult am înviat și am plecat din mijlocul omenirii și apoi am reapărut
cu slavă printre oameni. Eu sunt Cel ce a fost adorat în urmă cu nenumărate veacuri
și Eu sunt și copilul părăsit de israeliți în urmă cu nenumărate veacuri. Mai mult, Eu
sunt Dumnezeul Atotputernic plin de glorie al acestei epoci! Să vină toți înaintea
scaunului Meu de domnie și să-Mi vadă fața plină de slavă, să-Mi audă glasul și să-
Mi privească faptele. Aceasta este întreaga Mea voință; este sfârșitul și punctul
culminant al planului Meu, și scopul gestionării Mele. Fie ca fiecare neam să se
închine Mie, fiecare limbă să Mă recunoască, fiecare om să-și pună credința în Mine
și fiecare popor să Mi se supună!
Fragment din „Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi

în tot universul” în Cuvântul Se arată în trup

2. Care sunt scopurile și semnificația întrupării lui Dumnezeu în China

pentru a lucra în zilele de pe urmă?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea lui Iahve a fost facerea lumii, a fost începutul; această etapă a lucrării
este finalul lucrării și încheierea. La început, lucrarea lui Dumnezeu a fost îndeplinită
printre cei aleși ai Israelului și a reprezentat începutul unei noi epoci în cel mai sfânt
dintre toate locurile. Ultima etapă a lucrării este îndeplinită în cea mai necurată dintre
țări, pentru a judeca lumea și pentru a încheia epoca. În prima etapă, lucrarea lui
Dumnezeu a fost făcută în cel mai strălucitor dintre locuri, iar ultima etapă este
îndeplinită în cel mai întunecat dintre toate locurile, iar acest întuneric va fi izgonit,
lumina va fi adusă, iar toți oamenii vor fi cuceriți. După ce vor fi cuceriți oamenii din
cel mai necurat și întunecat loc dintre toate și după ce întreaga populație va
recunoaște că există un Dumnezeu, care este adevăratul Dumnezeu și fiecare
persoană a fost convinsă pe deplin, atunci acest fapt va fi folosit pentru a îndeplini

447
lucrarea de cucerire dintr-un capăt în celălalt al întregului univers. Această etapă a
lucrării este simbolică: odată ce lucrarea acestei epoci se va încheia, lucrarea de
6000 de ani de gestionare va ajunge pe deplin la final. Odată ce aceia din cel mai
întunecat dintre toate locurile vor fi cuceriți, se înțelege de la sine că va fi la fel peste
tot. Astfel, doar lucrarea de cucerire din China are un simbolism semnificativ. China
întrupează toate forțele întunericului, iar oamenii din China îi reprezintă pe toți cei
care aparțin trupului, Satanei din carne şi oase. Poporul chinez este cel care a fost
cel mai mult corupt de marele balaur roșu, care se opune cel mai puternic lui
Dumnezeu, a cărui umanitate este cea mai josnică și necurată și, astfel, reprezintă
arhetipul întregii omeniri corupte. Aceasta nu înseamnă că alte țări nu au probleme
deloc; concepțiile omului sunt toate la fel și, deși oamenii acestor țări pot avea o bună
valoare, dacă nu Îl cunosc pe Dumnezeu, atunci înseamnă că I se opun Lui. De ce
evreii I s-au opus și, de asemenea, L-au sfidat pe Dumnezeu? De ce I s-au opus şi
fariseii? De ce L-a trădat Iuda pe Isus? La acea vreme, mulți dintre ucenici nu Îl
cunoșteau pe Isus. De ce, după ce Isus a fost răstignit și a înviat, oamenii tot nu
credeau în El? Nu este la fel neascultarea oamenilor? Doar că oamenii din China
sunt dați ca exemplu și când ei vor fi cuceriți, vor deveni un model și exemplu și vor
servi ca referință pentru alții. De ce am spus întotdeauna că voi sunteți accesorii ale
planului Meu de gestionare? În poporul chinez corupţia, impuritatea, nedreptatea,
opoziţia şi răzvrătirea se manifestă cel mai pe deplin şi sunt dezvăluite în toate
diferitele lor forme. Pe de o parte, ei sunt de un calibru slab şi, pe de altă parte, viețile
și mentalitatea lor sunt înapoiate, iar obiceiurile lor, mediul social, originea familiei –
toate sunt cele mai înapoiate și slabe. Statutul lor, de asemenea, este umil. Lucrarea
din acest loc este simbolică și, după ce această lucrare de testare va fi îndeplinită în
întregime, lucrarea Sa ulterioară se va desfășura mult mai bine. Dacă poate fi
finalizată această etapă a lucrării, atunci lucrarea ulterioară e de la sine înțeleasă.
Odată ce această etapă a lucrării va fi îndeplinită, marele succes va fi complet
realizat, iar lucrarea de cucerire din întregul univers va ajunge la o încheiere totală.
De fapt, odată ce lucrarea printre voi va avea succes, aceasta va fi echivalentul
succesului pretutindeni în întreg universul. Aceasta este semnificația motivului pentru
care vă fac să fiți model și exemplu.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

448
 Chinezii nu au crezut niciodată în Dumnezeu și nu L-au slujit niciodată pe Iahve,
nu L-au slujit niciodată pe Isus. Tot ce pot face este să se ploconească, să ardă
tămâie, să ardă un fetiș de hârtie și să se închine lui Buda. Ei se închină doar idolilor
– sunt răzvrătiți la extrem, deci, cu cât este mai joasă poziția oamenilor, cu atât mai
mult arată că ceea ce primește Dumnezeu de la voi este și mai multă slavă. […] Dacă
descendenții lui Iacov s-ar fi născut în China, pe această bucată de pământ, și ei ar
fi fost voi toți, atunci care ar fi semnificația lucrării făcute în voi? Ce ar spune Satana?
Satana ar spune: „Ei obișnuiau să se teamă de Tine; Te-au ascultat de la început și
nu Te-au trădat niciodată. Ei nu sunt cei mai întunecați, mai umili și mai înapoiați din
toată omenirea. Dacă într-adevăr se fac astfel, cine va fi convins prin această
lucrare?” Din tot universul, chinezii sunt cei mai înapoiați oameni. Se nasc umili, au
puțină integritate, sunt înceți la minte și proști, vulgari și decadenți. Sunt îmbibați cu
firi satanice, murdare și licențioase. Voi aveți toate acestea. Cât despre aceste firi
corupte, după ce se va termina lucrarea aceasta, oamenii se vor lepăda de ele și vor
putea să asculte pe deplin și să fie făcuți compleți. Doar roada unei astfel de lucrări
este numită mărturie în mijlocul creației!
Fragment din „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” în Cuvântul Se arată în trup

A lucra acum în descendenții lui Moab înseamnă a-i mântui pe cei care au căzut
în locurile cele mai întunecate. Chiar dacă au fost blestemați, Dumnezeu dorește să
primească slavă din partea lor. Aceasta se datorează faptului că, la început, toți au
fost oameni care nu Îl aveau pe Dumnezeu în inimă – a face din ei oameni care Îl
ascultă și Îl iubesc este adevărata cucerire și o astfel de roadă a lucrării este cea mai
de preț și cea mai convingătoare. Aceasta este câștigarea slavei – aceasta este slava
pe care Dumnezeu dorește să o obțină în zilele de pe urmă. Cu toate că acești
oameni au o poziție umilă, acum pot primi o mântuire atât de măreață, ceea ce, într-
adevăr, este înnobilare din partea lui Dumnezeu. Această lucrare este foarte
semnificativă și judecându-i îi câștigă pe acești oameni. El nu îi pedepsește în mod
intenționat, ci a venit să îi mântuiască. Dacă El ar continua lucrarea de cucerire în
Israel în vremea zilelor de pe urmă, aceasta ar fi lipsită de valoare; chiar dacă ar
aduce roadă, nu ar avea nicio valoare și nicio importanță semnificativă, iar El nu ar
putea primi toată slava. El lucrează asupra voastră, adică, asupra acelora care au

449
ajuns în locurile cele mai întunecate, acelora care sunt cei mai înapoiați. Acești
oameni nu recunosc că există un Dumnezeu și nu au știut niciodată că există un
Dumnezeu. Aceste făpturi au fost corupte de Satana până într-atât încât au uitat de
Dumnezeu. Au fost orbiți de Satana și nu știu defel că există un Dumnezeu în cer.
Slăviți idoli în inimile voastre, îl slăviți pe Satana – nu sunteți voi cei mai umili, cei mai
înapoiați dintre oameni? Sunteți cei mai josnici dintre muritori, duceți lipsă de orice
libertate personală și, de asemenea, aveți parte de greutăți. De asemenea, sunteți
oamenii din cel mai de jos nivel al societății, fără nici libertatea credinței. Aceasta
este semnificația lucrării în voi.
Fragment din „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu a venit pe pământ, El nu a fost din lume și nu S-a întrupat ca

să Se bucure de lume. Locul în care lucrarea ar revela cel mai bine firea Lui și ar
avea cea mai profundă semnificație este locul în care El S-a născut. Indiferent dacă
este un loc sfânt sau depravat și indiferent unde lucrează, El este sfânt. Toate
lucrurile din lume au fost create prin El; doar că toate lucrurile au fost corupte de
Satana. Însă, toate lucrurile încă Îi aparțin Lui; sunt în mâinile Lui. Venirea Lui într-
un ținut depravat ca să lucreze revelează sfințenia Sa; El face aceasta din pricina
lucrării Sale, adică El îndură multă umilință pentru a lucra în acest fel ca să-i
mântuiască pe oamenii din acest ținut depravat. Aceasta este din pricina mărturiei și
este pentru toată omenirea. Ce anume permite o astfel de lucrare oamenilor să vadă
este dreptatea lui Dumnezeu și supremația Lui se poate vedea și mai deslușit.
Măreția și integritatea Lui se văd prin mântuirea unui grup de oameni umili despre
care nimeni nu are o părere foarte bună. Faptul că S-a născut într-un ținut depravat
nu dovedește deloc că este umil; doar permite întregii creații să vadă măreția Sa și
adevărata Sa dragoste pentru omenire. Cu cât lucrează mai mult într-o astfel de
manieră, cu atât mai mult este descoperită dragostea Sa curată pentru om,
dragostea Sa fără cusur.
Fragment din „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” în Cuvântul Se arată în trup

Toată lucrarea lui Dumnezeu în întregul univers s-a concentrat asupra acestui
grup de oameni. El și-a dedicat toate eforturile și a sacrificat totul pentru voi; El v-a

450
revendicat și a dat pentru voi toată lucrarea Duhului în întregul univers. De aceea
spun că voi sunteți cei norocoși. Mai mult, El a transferat slava Lui de la Israel,
poporul Lui ales, către voi, pentru ca scopul planului Lui să se manifeste prin voi,
acest grup de oameni. De aceea, voi sunteți cei care veți primi moștenirea lui
Dumnezeu, și chiar mai mult, sunteți moștenitorii slavei lui Dumnezeu. Poate că vă
amintiți cu toții aceste cuvinte: „Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar,
lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie.” În trecut, ați
auzit cu toții aceste cuvinte, totuși nici unul nu a înțeles adevărata lor însemnătate.
Astăzi, știți bine însemnătatea reală pe care o au. Aceste cuvinte sunt ceea ce va
împlini Dumnezeu în zilele de pe urmă. Căci ele se vor împlini asupra celor chinuiți
cu cruzime de marele balaur roșu, în țara unde el stă. Marele balaur roșu Îl persecută
pe Dumnezeu și este vrăjmașul lui Dumnezeu; prin urmare, cei din această țară care
cred în Dumnezeu sunt supuși umilinței și persecuției. De aceea aceste cuvinte vor
deveni realitate în grupul vostru de oameni. Pe măsură ce această lucrare se
desfășoară într-o țară care se împotrivește lui Dumnezeu, toată lucrarea Lui
întâmpină piedici excesive și multe din cuvintele Lui nu pot fi împlinite la vreme;
așadar, oamenii sunt rafinați datorită cuvintelor lui Dumnezeu. Și acesta este un
element al suferinței. Este foarte greu pentru Dumnezeu să Își îndeplinească lucrarea
în țara marelui balaur roșu, dar prin astfel de dificultăți Dumnezeu împlinește o etapă
a lucrării Sale pentru a-Și manifesta înțelepciunea și faptele minunate. Dumnezeu
folosește această oportunitate pentru a face compleți oamenii din acest grup. Din
cauza suferinței oamenilor, a calibrului și a firii satanice a oamenilor din această țară
necurată, Dumnezeu Își face lucrarea de purificare și de cucerire astfel încât El să
poată obține slavă din aceasta și să îi câștige pe cei care stau mărturie faptelor Lui.
Aceasta este însemnătatea deplină a tuturor sacrificiilor pe care le-a făcut Dumnezeu
pentru grupul acesta de oameni. Adică, Dumnezeu face lucrarea de cucerire doar
prin cei care I se împotrivesc. Doar făcând aceasta, se poate manifesta măreața
putere a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, doar cei din țara necurată sunt vrednici să
moștenească slava lui Dumnezeu și doar acest lucru poate scoate în evidență
puterea măreață a lui Dumnezeu. De aceea spun că slava lui Dumnezeu este
obținută în țara aceasta necurată de la cei care locuiesc în ea. Aceasta este voia lui
Dumnezeu. Este exact ca în etapa lucrării lui Isus; El putea fi glorificat numai în

451
mijlocul fariseilor care Îl persecutau. Dacă n-ar fi existat o astfel de persecuție și
trădarea lui Iuda, Isus n-ar fi fost batjocorit și defăimat și mai ales nu ar fi fost răstignit
și astfel nu ar fi obținut niciodată slavă. Oriunde lucrează Dumnezeu, în fiecare epocă
și oriunde lucrează El în trup, acolo câștigă slavă și îi câștigă pe cei pe care
intenționează să îi câștige. Acesta este planul lucrării lui Dumnezeu și aceasta este
gestionarea Lui.
În planul lui Dumnezeu de câteva mii de ani, lucrarea făcută în trup are două
părți: mai întâi este lucrarea răstignirii, pentru care El este slăvit; cealaltă este
lucrarea de cucerire și desăvârșire din zilele de pe urmă, prin care El va obține slavă.
Acesta este modul de gestionare al lui Dumnezeu. De aceea, nu priviți lucrarea lui
Dumnezeu sau însărcinarea lui Dumnezeu pentru voi ca pe ceva prea simplu. Sunteți
cu toții moștenitori ai unei greutăți a slavei lui Dumnezeu mult mai mari și veșnice și
acest lucru a fost hotărât în mod special de Dumnezeu. Din cele două părți ale slavei
Lui, una este revelată în voi; totalitatea uneia dintre părțile slavei lui Dumnezeu este
revărsată asupra voastră ca să vă fie moștenire. Aceasta este înălțarea din partea
lui Dumnezeu și planul Lui hotărât de multă vreme. Ținând cont de măreția lucrării
făcute de Dumnezeu în țara în care locuiește marele balaur roșu, dacă această
lucrarea ar fi fost făcută în altă parte, ar fi adus de mult multă roadă și ar fi fost ușor
acceptată de oameni. O astfel de lucrare ar fi mult prea ușor de acceptat de către
clericii din occident care cred în Dumnezeu, pentru că etapa lucrării lui Isus servește
ca precedent. De aceea El nu poate îndeplini această etapă a lucrării de glorificare
în altă parte; adică, pentru că există sprijin din partea tuturor oamenilor și
recunoaștere din partea tuturor națiunilor, nu există niciun loc în care slava lui
Dumnezeu să se odihnească. Și exact aceasta este semnificația extraordinară pe
care această etapă a lucrării o deține în această țară.
Fragment din „Este lucrarea lui Dumnezeu atât de simplă cum și-o imaginează oamenii?”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu a făcut toate cerurile și pământul și toate lucrurile și a făcut întreaga

creație; cum ar putea El să Își limiteze lucrarea numai la Israel? În acel caz, ce rost
ar mai avea să facă întreaga Lui creație? El a creat toată lumea; a îndeplinit planul
Său de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani nu numai în Israel, ci și cu

452
fiecare persoană din univers. Indiferent dacă locuiește în China, în Statele Unite, în
Regatul Unit sau în Rusia, fiecare persoană este un descendent al lui Adam; cu toții
au fost făcuți de Dumnezeu. Nicio singură persoană nu poate să scape din sfera
creației lui Dumnezeu și nicio singură persoană nu poate să scape de eticheta de
„descendent al lui Adam”. Ei sunt toți creația lui Dumnezeu și sunt toți descendenții
lui Adam; sunt, de asemenea, descendenții corupți ai lui Adam și ai Evei. Nu numai
israeliții sunt creația lui Dumnezeu, ci toți oamenii; cu toate acestea, unii din creație
au fost blestemați, iar alții au fost binecuvântați. Sunt multe lucruri de dorit la
israeliți; Dumnezeu a lucrat cu ei la început pentru că ei erau cel mai puțin corupt
popor. Chinezii pălesc în comparație cu ei și nu pot nici măcar să spere a fi
asemenea lor; astfel, Dumnezeu a lucrat inițial printre oamenii din Israel, iar a doua
etapă a lucrării Sale a avut loc doar în Iudeea. Drept urmare a acestui fapt, oamenii
își formează multe concepții și fac multe reguli. De fapt, dacă ar fi să acționeze
conform concepțiilor omenești, Dumnezeu ar fi doar Dumnezeul israeliților; în acest
fel, El nu ar putea să Își extindă lucrarea în națiunile neamurilor, pentru că ar fi
numai Dumnezeul israeliților, mai degrabă decât Dumnezeul întregii creații.
Proorociile spuneau că numele lui Iahve va fi mare în națiunile neamurilor și că
numele lui Iahve va fi răspândit în rândul națiunilor neamurilor – de ce ar spune
aceasta? Dacă Dumnezeu ar fi numai Dumnezeul israeliților, atunci ar fi la lucru
doar în Israel. Mai mult decât atât, El nu Și-ar extinde această lucrare și nu ar face
această proorocie. De vreme ce El a făcut această proorocie, ar trebui să Își extindă
lucrarea în națiunile neamurilor și în fiecare națiune și loc. De vreme ce a declarat
aceasta, El va face astfel. Acesta este planul Său, deoarece El este Domnul care
a creat cerul, pământul și toate lucrurile și Dumnezeul întregii creații. Indiferent dacă
El este la lucru cu israeliții sau în toată Iudeea, lucrarea pe care El o face este
lucrarea întregului univers și a întregii umanități. Lucrarea pe care o face El astăzi
în națiunea marelui balaur roșu – într-o națiune a neamurilor – este tot lucrarea
întregii umanități. Israelul poate fi baza pentru lucrarea Sa pe pământ; tot astfel,
China poate deveni și ea baza pentru lucrarea Sa printre națiunile neamurilor. Nu
a împlinit El acum cumva proorocia că „Numele lui Iahve va fi mare în națiunile
neamurilor?” Primul pas al lucrării Sale printre națiunile neamurilor se referă la
această lucrare pe care El o face în națiunea marelui balaur roșu. Ca Dumnezeul

453
întrupat să fie la lucru în această țară și să fie la lucru printre acești oameni
blestemați este deosebit de contrar concepțiilor omenești; acești oameni sunt dintre
cei mai umili și fără nicio valoare. Aceștia toți sunt oameni abandonați inițial de
Iahve. Oamenii pot fi abandonați de către alți oameni, dar dacă sunt abandonați de
Dumnezeu, acești oameni nu vor mai avea niciun statut și vor avea cea insignifiantă
valoare. Ca parte a creației, a fi ocupat de Satana sau abandonat de către alți
oameni sunt ambele lucruri dureroase, dar dacă o parte din creație este abandonată
de Domnul creației, aceasta înseamnă că statutul lui sau al ei este la un nivel
absolut scăzut. Descendenții lui Moab au fost blestemați și s-au născut în această
țară subdezvoltată; fără nicio îndoială, descendenții lui Moab sunt oamenii cu cel
mai jos statut, sub influența întunericului. Deoarece acești oameni au avut statutul
cel mai de jos în trecut, lucrarea făcută printre ei este cea mai capabilă să dărâme
concepțiile omenești și este, de asemenea, cea mai benefică lucrare pentru întregul
Său plan de gestionare (planul mântuirii). Lucrarea Lui printre acești oameni este
acțiunea cea mai capabilă de a spulbera concepțiile omenești; cu aceasta, El
lansează o epocă; cu aceasta, El spulberă toate concepțiile omenești; cu aceasta,
El încheie lucrarea întregii Epoci a Harului. Lucrarea Sa inițială a fost realizată în
Iudeea, în interiorul zonei Israelului; în națiunile neamurilor, El nu a făcut nicio
lucrare de lansare a vreunei epoci. Etapa finală a lucrării Sale nu este realizată
numai printre oamenii națiunilor neamurilor; chiar mai mult decât atât, ea este
realizată printre acei oameni blestemați. Acest singur punct este dovada cea mai
capabilă de a-l umili pe Satana; astfel, Dumnezeu „devine” Dumnezeul întregii
creații din univers și devine Domnul tuturor lucrurilor, obiectul de închinare pentru
tot ce are viață.
[…] Lucrarea lui Dumnezeu este îndreptată asupra întregii creații; aceasta nu
este realizată în funcție de faptul dacă cineva a fost blestemat, după ce a fost creat.
Lucrarea Sa de mântuire este îndreptată asupra întregii creații, nu asupra poporului
ales, care nu a fost blestemat. De vreme ce Dumnezeu dorește să-Și realizeze
lucrarea în creația Sa, El cu siguranță o va duce la îndeplinire cu succes; El va lucra
printre acei oameni care sunt folositori pentru lucrarea Sa. Prin urmare, El dărâmă
toate convențiile în lucrul printre oameni; pentru Dumnezeu, cuvintele „blestemat”,
„mustrat” și „binecuvântat” sunt lipsite de sens! Poporul evreu este destul de bun și

454
oamenii aleși ai Israelului nu sunt nici ei răi; sunt oameni de calibru bun și de
omenie. Iahve Și-a lansat inițial lucrarea printre ei și Și-a realizat lucrarea inițială,
dar ar fi lipsit de sens dacă El i-ar folosi ca destinatari ai lucrării Sale de cucerire
acum. Cu toate că și ei fac parte din creație și au multe aspecte pozitive, ar fi lipsit
de sens să realizeze această etapă a lucrării printre ei. El nu ar putea să cucerească
pe nimeni, nici nu ar putea să convingă toată creația. Aceasta este semnificația
transferului lucrării Sale la acești oameni ai națiunii marelui balaur roșu. Cea mai
profundă semnificație aici este că El lansează o epocă, spulberă toate regulile și
toate concepțiile omenești și că, de asemenea, încheie lucrarea întregii Epoci a
Harului. Dacă lucrarea Lui actuală s-ar desfășura printre israeliți, până când planul
Său de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani s-ar încheia, toți ar crede că
Dumnezeu este numai Dumnezeul israeliților, că doar israeliții sunt poporul ales al
lui Dumnezeu, că numai israeliții merită să moștenească binecuvântarea și
făgăduința lui Dumnezeu. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu este întrupat în
rândul națiunii neamurilor marelui balaur roșu; El a realizat lucrarea lui Dumnezeu
ca Dumnezeu al întregii creații; El a terminat întreaga lucrare de mântuire și va
încheia partea centrală a lucrării Sale în națiunea marelui balaur roșu. Miezul
acestor trei etape ale lucrării este mântuirea omului – și anume, să facă întreaga
creație să se închine Domnului creației. Prin urmare, fiecare etapă a acestei lucrări
este foarte semnificativă; Dumnezeu categoric nu va face ceva fără semnificație
sau valoare. Pe de o parte, această etapă a lucrării constă în lansarea unei epoci
și în încheierea celor două epoci anterioare; pe de altă parte, constă în spulberarea
tuturor concepțiilor umane și a tuturor căilor vechi omenești de credință și de
cunoaștere umană. Lucrarea celor două epoci anterioare a fost efectuată potrivit
diferitelor concepții umane; totuși, această etapă elimină complet concepțiile
omenești, prin aceasta cucerind complet umanitatea. Folosindu-Se de cucerirea
descendenților lui Moab și folosindu-Se de lucrarea realizată printre descendenții
lui Moab, Dumnezeu va cuceri toată umanitatea, din întregul univers. Aceasta este
cea mai profundă semnificație a acestei etape din lucrarea Sa, fiind și cel mai
valoros aspect al acestei etape a lucrării Sale. Chiar dacă acum știi că propriul tău
statut este inferior și că ai o valoare umilă, vei simți, totuși, că ai cunoscut cel mai
îmbucurător lucru: ai moștenit o mare binecuvântare, ai obținut o mare promisiune,

455
poți să completezi această lucrare măreață a lui Dumnezeu, poți vedea chipul
adevărat al lui Dumnezeu, poți cunoaște firea inerentă a lui Dumnezeu și poți face
voia lui Dumnezeu. Cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu s-au
desfășurat în Israel. Dacă această etapă a lucrării Sale, din timpul zilelor de pe
urmă, s-ar realiza tot printre israeliți, nu numai că întreaga creație ar crede că doar
israeliții au fost poporul ales al lui Dumnezeu, dar nici întregul plan de gestionare
(planul mântuirii) al lui Dumnezeu nu și-ar atinge efectul dorit. În perioada în care
cele două etape ale lucrării Lui s-au desfășurat în Israel, nu fusese niciodată
realizată nicio lucrare nouă și niciuna dintre lucrările de lansare ale epocii lui
Dumnezeu nu fusese realizată în națiunile neamurilor. Această etapă a lucrării de
lansare a epocii este mai întâi realizată în națiunile neamurilor și, în plus, este
realizată mai întâi printre descendenții lui Moab; acest lucru a lansat întreaga
epocă. Dumnezeu a spulberat toate cunoștințele conținute în concepțiile omenești
și nu a mai permis ca vreuna dintre ele să continue să existe. În lucrarea Sa de
cucerire, El a spulberat concepțiile umane, acele căi omenești învechite de
cunoaștere, de mai demult. El permite oamenilor să vadă că în ceea ce-L privește
pe Dumnezeu nu există reguli, că nu este nimic vechi la Dumnezeu, că lucrarea pe
care o face El este în întregime eliberată, în întregime liberă, că El are dreptate în
tot ceea ce face. Tu trebuie să te supui pe deplin oricărei lucrări pe care o face El
în creație. Orice lucrare pe care o face El este semnificativă și se face după voința
și înțelepciunea Lui, și nu potrivit alegerilor și concepțiilor omenești. El face acele
lucruri care sunt benefice pentru lucrarea Lui; dacă ceva nu este benefic lucrării
Sale, El nu va face acel lucru, indiferent cât de bun este! El lucrează și selectează
destinatarul și locația pentru lucrarea Sa, în funcție de sensul și scopul lucrării Sale.
El nu respectă reguli trecute, nici nu urmează formule vechi; în schimb, El Își
planifică lucrarea după semnificația lucrării; în cele din urmă, El dorește să ajungă
la adevăratul său efect și scopul ei anticipat. Dacă nu înțelegi aceste lucruri acum,
această lucrare nu va avea niciun efect asupra ta.
Fragment din „Dumnezeu este Domnul întregii creații” în Cuvântul Se arată în trup

456
 XIV. Diferențele dintre Biserica lui Dumnezeu și grupurile
religioase

1. Ce este biserica lui Dumnezeu? Ce este un grup religios?

Versete din Biblie pentru referințe:
„Biserica […] este trupul Lui, plinătatea Celui Care umple totul în toţi” (Efeseni
1:22-23).
„Isus a intrat în Templu şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în
Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau
porumbei şi le-a zis: «Este scris: „Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune”,
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!»” (Matei 21:12-13).
„El a strigat cu glas puternic: «A căzut, a căzut marele Babilon, a devenit o
locuinţă a demonilor, un adăpost pentru orice duh necurat, un adăpost pentru
orice pasăre necurată, un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,
pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile, regii
pământului s-au desfrânat cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din
puterea senzualităţii ei!»” (Apocalipsa 18:2-3).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt sunt stăpâniți de prezența și
disciplina Duhului Sfânt, iar aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt sunt sub
comanda lui Satana și fără nimic din lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care se află în
curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu, cei
care colaborează la lucrarea nouă a lui Dumnezeu. Dacă aceia care se află în acest
curent nu sunt în stare să colaboreze și nu pot să pună în practică adevărul cerut de
Dumnezeu în acest timp, atunci ei vor fi disciplinați și, în cel mai rău caz, vor fi
lepădați de Duhul Sfânt. Aceia care acceptă lucrarea nouă a Duhului Sfânt vor trăi în
curentul Duhului Sfânt și vor primi grija și protecția Duhului Sfânt. Aceia care sunt
dornici să pună adevărul în practică sunt luminați de Duhul Sfânt, iar aceia care nu

457
sunt dornici să pună adevărul în practică sunt disciplinați de Duhul Sfânt și pot fi chiar
pedepsiți. Indiferent ce fel de oameni sunt, cu condiția ca ei să se afle în curentul
Duhului Sfânt, Dumnezeu Își va asuma responsabilitatea pentru toți aceia care
acceptă lucrarea Sa nouă de dragul numelui Său. Aceia care preamăresc numele
Său și sunt dornici să Îi pună cuvintele în practică vor primi binecuvântările Sale; cei
care nu Îl ascultă și nu Îi pun cuvintele în practică vor primi pedeapsa Sa. Oamenii
care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă noua lucrare și, pentru
că au acceptat noua lucrare, trebuie să colaboreze cum se cuvine cu Dumnezeu, și
nu să se comporte ca niște răzvrătiți care nu își îndeplinesc datoria. Aceasta este
singura cerință a lui Dumnezeu de la om. Nu este același lucru pentru oamenii care
nu acceptă lucrare nouă: ei se află în afara curentului Duhului Sfânt, iar disciplina și
reproșul Duhului Sfânt nu li se aplică. Toată ziua, acești oameni trăiesc în trup, trăiesc
în mintea lor, și tot ce fac este conform doctrinei rezultată din analiza și cercetarea
propriilor lor creiere. Nu sunt cerințele lucrării noi a Duhului Sfânt, cu atât mai puțin
nu este colaborarea cu Dumnezeu. Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui
Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de
binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin
de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrine, nu adevăr. O astfel
de doctrină și regulament sunt suficiente pentru a demonstra că singurul lucru care
le aduce laolaltă este religia; ele nu sunt cele alese sau scopurile lucrării lui
Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar o mare
adunare a religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat.
Ei nu au lucrarea nouă a Duhului Sfânt; ceea ce fac pare să amintească de religie,
ceea ce trăiesc ei pare să abunde în religie; ei nu sunt în posesia prezenței și lucrării
Duhului Sfânt, cu atât mai puțin sunt eligibili să primească disciplina și luminarea
Duhului Sfânt. Acești oameni sunt toți leșuri fără de viață și viermi lipsiți de
spiritualitate. Ei nu cunosc răzvrătirea și neascultarea omului, nu cunosc toate faptele
rele ale omului și cu atât mai puțin nu cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu și voința
de astăzi a lui Dumnezeu. Sunt cu toții ignoranți, oameni infami, sunt gunoaie care
nu merită să fie numiți credincioși! Nimic din ceea ce ei fac nu are relevanță asupra
gestionării lui Dumnezeu, cu atât mai puțin poate să afecteze planurile lui Dumnezeu.
Cuvintele și acțiunile lor sunt prea dezgustătoare, prea patetice și sunt pur și simplu

458
nedemne de a fi menționate. Nimic din ceea ce este făcut de aceia care nu se află
în curentul Duhului Sfânt nu are de a face cu lucrarea nouă a Duhului Sfânt. Din
această cauză, orice ar face, ei nu au disciplina Duhului Sfânt și, mai mult decât atât,
nu au luminarea Duhului Sfânt. Pentru că ei sunt cu toții oameni fără dragoste de
adevăr, și au fost disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Sunt denumiți făcători de rele
pentru că umblă în trup și fac tot ceea ce le face plăcere sub stindardul lui Dumnezeu.
În vreme ce Dumnezeu lucrează, ei sunt ostili lui Dumnezeu cu bună știință și aleargă
în direcția opusă Lui. Neputința omului de a colabora cu Dumnezeu reprezintă
neascultarea supremă în sine, așadar, acei oameni care se împotrivesc intenționat
lui Dumnezeu, nu își vor primi ei, cu precădere, răsplata dreaptă?
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cum îi numește Dumnezeu pe cei care credeau în Iahve? Iudaism. Aceștia au

devenit un fel de grup religios. Și cum îi definește Dumnezeu pe cei care cred în Isus?
Creștinism. În ochii lui Dumnezeu, iudaismul și creștinismul sunt grupuri religioase.
De ce le definește Dumnezeu astfel? Printre toți cei care sunt membri ai acestor
organisme religioase definite de Dumnezeu, există vreunul care se teme de
Dumnezeu și se ferește de rău, care face voia Lui și urmează calea Lui? (Nu.) Deci
poți vedea dacă, în ochii lui Dumnezeu, cei care oficial Îl urmează pe Dumnezeu sunt
toți oameni pe care El îi recunoaște ca fiind credincioși în Dumnezeu? În ochii lui
Dumnezeu, au ei toți o legătură cu Dumnezeu? Ar putea fi toți aceștia ținte ale
mântuirii lui Dumnezeu? (Nu.) Așadar, va veni oare o zi când veți fi reduși la ceea ce
Dumnezeu vede ca fiind un grup religios? (Este posibil.) A fi reduși la un grup religios,
acest lucru pare de neconceput. Dacă oamenii devin parte a unui grup religios în
ochii lui Dumnezeu, vor fi mântuiți de El? Sunt ei din casa lui Dumnezeu? (Nu, nu
sunt.) Așa că gândiți-vă și încercați să rezumați: acești oameni, care nu sunt din casa
lui Dumnezeu, care oficial cred în adevăratul Dumnezeu, dar despre care Dumnezeu
crede că fac parte dintr-un grup religios – pe ce cale umblă ei? S-ar putea oare spune
că acești oameni umblă pe calea etalării credinței fără a urma vreodată calea Lui,
crezând în Dumnezeu fără a I se închina vreodată, lepădându-se, în schimb, de El?
Cu alte cuvinte, ei umblă pe calea credinței în Dumnezeu, dar fără a urma calea lui
Dumnezeu și lepădându-se de Dumnezeu; calea lor este una în care ei cred în

459
Dumnezeu, dar se închină Satanei, se închină diavolului, încearcă să-și realizeze
propria gestionare și încearcă să-și întemeieze propria împărăție. Este aceasta
esența credinței? Au oare astfel de oameni vreo legătură cu planul de gestionare al
lui Dumnezeu pentru mântuirea omului? (Nu.) Indiferent cât de mulți oameni cred în
Dumnezeu, de îndată ce credințele lor sunt definite de Dumnezeu ca fiind o religie
sau un grup, înseamnă că Dumnezeu a stabilit că aceștia nu pot fi mântuiți. De ce
spun acest lucru? Într-un grup sau o mulțime de oameni care sunt lipsiți de lucrarea
și călăuzirea lui Dumnezeu și care nu se închină lui Dumnezeu deloc, cui se închină
ei? Pe cine urmează ei? Prin formă și nume, ei urmează o persoană, dar, de fapt, pe
cine urmează ei? În inimile lor, ei Îl recunosc pe Dumnezeu, dar de fapt sunt supuși
manipulării, aranjamentelor și controlului omenesc. Ei îl urmează pe Satana, diavolul;
ei urmează forțele care sunt ostile lui Dumnezeu, care sunt dușmani ai lui Dumnezeu.
Ar putea mântui Dumnezeu un grup de oameni de genul acesta? (Nu.) De ce? Sunt
ei capabili de pocăință? Nu. Ei etalează credința, punând în aplicare planuri omenești
și autogestionându-se, dar se împotrivesc planului de gestionare al lui Dumnezeu
pentru mântuirea omenirii. Sfârșitul lor este acela de a fi detestați și respinși de
Dumnezeu; El nu i-ar putea mântui pe acești oameni cu niciun chip; ei nu s-ar putea
pocăi cu niciun chip; au fost deja capturați de Satana – sunt complet în mâinile
Satanei. […] Și astfel, pentru oamenii acestei epoci, care au auzit multe adevăruri și
au ajuns să înțeleagă voia lui Dumnezeu, dacă sunt incapabili să urmeze calea lui
Dumnezeu și să pășească pe calea mântuirii, care va fi sfârșitul lor? Sfârșitul lor va
fi același cu al acelora care cred în creștinism și iudaism; nu va fi nicio diferență.
Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu! Indiferent cât de multe predici ai auzit și
câte adevăruri ai înțeles, dacă în cele din urmă continui să-i urmezi pe oameni și să-
l urmezi pe Satana și dacă în cele din urmă ești în continuare incapabil să urmezi
calea lui Dumnezeu, să te temi de El și te ferești de rău, atunci astfel de oameni vor
fi detestați și respinși de Dumnezeu. După toate aparențele, acești oameni care sunt
detestați și respinși de Dumnezeu pot vorbi mult despre slove și doctrine, au ajuns
să înțeleagă multe adevăruri și totuși sunt incapabili să se închine lui Dumnezeu;
sunt incapabili să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău și sunt incapabili
de supunere totală față de Dumnezeu. În ochii Săi, Dumnezeu îi definește ca fiind o
religie, ca fiind doar un grup de oameni, o bandă de oameni și un loc de găzduire

460
pentru Satana. Ei sunt numiți în mod colectiv banda Satanei și sunt cu totul disprețuiți
de Dumnezeu.
Fragment din „Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea

mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Mai întâi, să discutăm despre credințele la care se referă când spunem

„credincioși”: ne referim la iudaism, la creștinism, la catolicism, la islamism și la
budism, la aceste cinci principale religii. […]
Dintre cele cinci religii principale la care m-am referit, creștinismul este cumva
special. Ce este special la creștinism? Aceștia sunt oameni care cred în Dumnezeu
cel adevărat. Cum pot cei care cred în Dumnezeu cel adevărat să fie enumerați aici?
Deoarece creștinismul este un tip de credință, atunci este, fără îndoială, doar înrudit
cu credința – e un fel de ceremonial, un fel de religie și ceva separat de credința celor
care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu. Motivul pentru care eu l-am inclus printre
cele cinci religii principale este că creștinismul a fost redus la același nivel cu
iudaismul, cu budismul și cu islamismul. Majoritatea creștinilor nu cred că există un
Dumnezeu sau că El stăpânește peste toate lucrurile, și cu atât mai puțin cred în
existența Lui. În schimb, ei doar se folosesc de Scripturi pentru a discuta despre
teologie, folosind teologia pentru a-i învăța pe oameni să fie buni, să îndure suferințe
și să facă fapte bune. O astfel de religie este creștinismul: se concentrează doar
asupra teoriilor teologice, nu are absolut nicio legătură cu lucrarea lui Dumnezeu de
a-l gestiona și de a-l mântui pe om, este o religie a celor care Îl urmează pe
Dumnezeu, dar nu este recunoscută de Dumnezeu.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)” în Cuvântul Se arată în trup

„Dar Eu vă spun că aici este Cineva mai mare decât Templul! Dacă aţi fi ştiut
ce înseamnă: «Milă doresc, nu jertfă!», n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi! Căci Fiul
Omului este Domn şi al Sabatului!” (Matei 12:6-8). La ce se referă „templu” aici?
Simplu spus, „templu” se referă la o clădire magnifică, înaltă, iar în Epoca Legii,
templul era un loc unde preoții să Îl venereze pe Dumnezeu. Când Domnul Isus a
spus „aici este Cineva mai mare decât Templul!” la cine se referea? Clar, este vorba
de Domnul Isus întrupat pentru că doar El era mai mare decât templul. Ce le

461
spuneau acele cuvinte oamenilor? Le spuneau să iasă din templu – Dumnezeu
ieșise deja și nu mai lucra în el, deci oamenii ar trebui să urmeze pașii lui Dumnezeu
în afara templului și să calce pe urmele Lui în noua Sa lucrare. Contextul în care
Domnul Isus a spus asta era faptul că în temeiul legii, oamenii ajunseseră să vadă
templul ca ceva mai mare decât Însuși Dumnezeu. Adică, oamenii venerau templul
în loc să-L venereze pe Dumnezeu, așadar Domnul Isus i-a avertizat să nu
venereze idoli, ci să-L venereze pe Dumnezeu, deoarece El este suprem. Prin
urmare, El a spus: „Milă doresc, nu jertfă!” Este evident că în ochii Domnului Isus,
majoritatea oamenilor din cadrul legii nu Îlmai venerau pe Iahve Dumnezeu, ci doar
treceau prin procesul de sacrificare, iar Domnul Isus a hotărât că acest proces era
o venerare de idoli. Acești adoratori de idoli vedeau templul ca pe ceva mai mare
și mai înalt decât Dumnezeu. În inimile lor exista doar templul, nu Dumnezeu, iar
dacă ei pierdeau templul, ei își pierdeau sălașul. Fără templu, nu aveau unde să se
închine și nu își puteau îndeplini sacrificiile. Așa-zisul lor sălaș era locul unde
acționau sub egida venerării lui Iahve Dumnezeu, permițându-le să stea în templu
și să își îndeplinească propriile treburi. Așa-zisa lor îndeplinire de sacrificii era doar
pentru a-și desfășura propriile afaceri rușinoase sub pretextul desfășurării
serviciului lor în templu. Acesta era motivul pentru care oamenii din acea vreme
considerau templul mai măreț decât Dumnezeu. Deoarece ei foloseau templul ca
acoperire și sacrificiile ca pretext pentru înșelarea oamenilor și înșelarea lui
Dumnezeu, Domnul Isus a spus asta pentru a avertiza oamenii. Dacă aplicați
aceste cuvinte în prezent, acestea sunt la fel de pertinente și de valide. Deși
oamenii de astăzi au experimentat o lucrare a lui Dumnezeu diferită față de cea
experimentată de oamenii din Epoca Legii, esența naturii lor este aceeași.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

2. De ce Dumnezeu binecuvântează numai biserica ce-I acceptă lucrarea și

se supune acesteia? De ce blestemă grupurile religioase?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Cea mai limpede expresie a lucrării Duhului Sfânt este acceptarea ei aici și
acum, și nu agățarea de trecut. Aceia care nu au ținut pasul cu lucrarea de astăzi

462
și care s-au separat de practica de astăzi sunt cei care se opun și nu acceptă
lucrarea Duhului Sfânt. Astfel de oameni sfidează lucrarea de astăzi a lui
Dumnezeu. Deși ei păstrează lumina din trecut, acest lucru nu înseamnă că este
posibil să nege faptul că nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt. […] Cei care se află în
afara curentului Duhului Sfânt cred că au întotdeauna dreptate dar, de fapt, lucrarea
lui Dumnezeu în ei a încetat cu mult timp în urmă, iar lucrarea Duhului Sfânt lipsește
din ei. Lucrarea lui Dumnezeu a fost mutată demult către un alt grup de oameni, un
grup asupra căruia El intenționează să Își completeze noua Sa lucrare. Pentru că
cei cufundați în religie sunt nevrednici să accepte lucrarea nouă a lui Dumnezeu și
țin numai de lucrarea veche din trecut, Dumnezeu S-a lepădat de acești oameni și
Își face noua lucrare asupra oamenilor care acceptă această lucrare nouă. Aceștia
sunt oameni care colaborează în lucrarea Sa nouă și numai în acest fel poate fi
împlinită gestionarea Sa.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie în
conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi: indiferent dacă tu cauți
pătrunderea în viață sau împlinirea voinței lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat
pe cuvintele lui Dumnezeu de astăzi. Dacă ceea ce comunici și cauți nu este centrat
în jurul cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi, atunci ești străin de cuvintele lui
Dumnezeu și în totalitate lipsit de lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu dorește oameni
care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles
înainte, Dumnezeu nu dorește așa ceva și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri,
atunci, acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care
sunt capabili să urmeze lumina prezentă a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii
din veacurile trecute au călcat, de asemenea, pe urmele pașilor lui Dumnezeu, dar
nu au putut continua până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele
de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea prezentă a Duhului Sfânt și care sunt capabili
să urmeze pașii lui Dumnezeu, astfel încât să-L urmeze pe Dumnezeu oriunde îi
conduce – aceștia sunt oameni care sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu
urmează lucrarea prezentă a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui
Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează sau cât de mari sunt suferințele lor, sau

463
cât de mult se zbat, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, și El nu
îi va lăuda. Astăzi, toți cei care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în
curentul Duhului Sfânt; cei care sunt străini cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi sunt
în afara curentului Duhului Sfânt și, astfel de oameni nu sunt lăudați de Dumnezeu.
Slujirea care este separată de vorbirea prezentă a Duhului Sfânt este o slujire a
trupului și a concepțiilor și este incapabilă să fie în conformitate cu voia lui
Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc printre concepții religioase, atunci nu pot face nimic
potrivit pentru voia lui Dumnezeu și, chiar dacă Îi slujesc lui Dumnezeu, Îl slujesc în
mijlocul imaginației și concepțiilor lor și sunt total incapabili de a sluji în conformitate
cu voința lui Dumnezeu. Cei care nu sunt în stare să urmeze lucrarea Duhului Sfânt
nu înțeleg voința lui Dumnezeu, iar cei care nu înțeleg voia lui Dumnezeu nu-I pot
sluji lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește o slujire care să fie după inima Sa; El nu
dorește o slujire care să fie după concepții și trup. Dacă oamenii sunt incapabili să
urmeze pașii lucrării Duhului Sfânt, atunci ei trăiesc înconjurați de concepții. Slujirea
unor astfel de oameni tulbură și deranjează, iar o astfel de slujire este contrară lui
Dumnezeu. Astfel, cei care nu pot să urmeze pașii lui Dumnezeu sunt incapabili să-
I slujească lui Dumnezeu; cei care nu sunt în stare să calce pe urmele pașilor lui
Dumnezeu se opun cu siguranță Lui și sunt incapabili să fie compatibili cu
Dumnezeu. „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voința lui
Dumnezeu astăzi, fiind capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale
lui Dumnezeu, fiind capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să
pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca
acesta este cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului
Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu
și să-L vadă pe Dumnezeu, ci și pot cunoaște firea lui Dumnezeu din ultima lucrare
a Sa și pot cunoaște concepțiile și neascultarea omului, natura și substanța omului
din ultima Lui lucrare; în plus, ei sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în
firea lor în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L
câștige pe Dumnezeu și care au găsit într-adevăr calea cea adevărată. Cei care sunt
eliminați prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze ultima lucrare
a lui Dumnezeu și care se răzvrătesc împotriva celei mai recente lucrări a lui
Dumnezeu. Faptul că astfel de oameni se opun în mod deschis lui Dumnezeu este

464
pentru că Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că chipul Său nu este
același cu cel din concepțiile lor – din această cauză, ei se opun în mod deschis lui
Dumnezeu și emit judecăți asupra lui Dumnezeu, conducând la disprețul și
respingerea lor de către Dumnezeu. Deținerea cunoștințelor legate de lucrarea cea
mai recentă a lui Dumnezeu nu este un lucru ușor, dar dacă oamenii au de gând să
se supună lucrării lui Dumnezeu și să caute lucrarea Lui, atunci vor avea șansa de
a-L vedea pe Dumnezeu și vor avea șansa de a dobândi cea mai recentă îndrumare
a Duhului Sfânt. Cei care se opun în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu nu pot
primi iluminarea Duhului Sfânt sau îndrumarea lui Dumnezeu. Astfel, dacă oamenii
pot primi sau nu cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu depinde de harul lui
Dumnezeu, de căutarea lor și de intențiile lor.
Toți cei care sunt capabili să asculte de cuvântările prezente ale Duhului Sfânt
sunt binecuvântați. Nu contează cum obișnuiau să fie, sau cum obișnuia să lucreze
Duhul Sfânt în ei – cei care au câștigat cea mai recentă lucrare sunt cei mai
binecuvântați, iar cei care nu reușesc să urmeze cea mai recentă lucrare de astăzi
sunt eliminați.
Fragment din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor

lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Pentru că omul crede în Dumnezeu, el trebuie să urmeze îndeaproape pașii lui

Dumnezeu, gradual; el trebuie „să urmeze Mielul oriunde Acesta Se duce”. Numai
aceștia sunt oamenii care se află în căutarea căii adevărate, numai ei sunt cei care
cunosc lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care respectă ca niște sclavi slovele și
doctrinele sunt aceia care au fost eliminați de lucrarea Duhului Sfânt. În fiecare
perioadă de timp, Dumnezeu va începe o lucrare nouă și, în fiecare perioadă, va fi
un nou început pentru om. Dacă omul se supune numai adevărurilor conform cărora
„Iahve este Dumnezeu” și „Isus este Hristos”, care sunt adevăruri ce se aplică
numai unei singure epoci, atunci omul nu va ține niciodată pasul cu lucrarea Duhului
Sfânt și va fi pentru totdeauna nevrednic de a câștiga lucrarea Duhului Sfânt.
Indiferent de modalitatea în care lucrează Dumnezeu, omul o urmează fără cea mai
mică umbră de îndoială, și o urmează îndeaproape. În acest fel, cum poate omul
să fie eliminat de Duhul Sfânt? Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, atâta vreme

465
cât omul este sigur că este lucrarea Duhului Sfânt și colaborează la lucrarea
Duhului Sfânt fără vreo îndoială și încearcă să îndeplinească cerințele lui
Dumnezeu, atunci cum ar putea să fie el pedepsit? […] Omul crede că israeliții au
greșit „să creadă numai în Iahve și să nu creadă în Isus”, totuși, majoritatea
oamenilor joacă un rol în care ei „cred doar în Iahve și Îl resping pe Isus” și „tânjesc
după întoarcerea lui Mesia, dar se opun lui Mesia care se numește Isus”. Nu este
de mirare, atunci, că oamenii încă trăiesc pe teritoriul Satanei după ce au acceptat
o etapă din lucrarea Duhului Sfânt și încă nu primesc binecuvântările lui Dumnezeu.
Nu este acesta rezultatul răzvrătirii omului? Creștinii din întreaga lume care nu au
ținut pasul cu lucrarea nouă de astăzi se agață toți de credința că ei sunt cei
norocoși, că Dumnezeu le va îndeplini fiecare dorință. Și, totuși, ei nu pot spune cu
certitudine de ce Dumnezeu îi va lua în al treilea cer, și nici nu sunt siguri de modul
în care Isus va veni să îi adune călare pe un nor alb, cu atât mai puțin pot spune cu
încredere deplină dacă Isus va sosi într-adevăr pe un nor alb în ziua pe care ei și-
o imaginează. Toți sunt nerăbdători și în impas; ei înșiși nici nu știu dacă Dumnezeu
îi va lua pe fiecare dintre ei, un număr mic de oameni diferiți, care aclamă din fiecare
confesiune. Lucrarea pe care o face Dumnezeu acum, în epoca actuală, voința lui
Dumnezeu – ei nu înțeleg nimic din acestea și nu pot face nimic altceva decât să
numere zilele pe degetele de la mâini. Numai aceia care urmează pașii Mielului
până la sfârșit pot obține binecuvântarea finală, în vreme ce acei „oameni deștepți”,
care sunt nevrednici să urmeze până la sfârșit și cred, totuși, că au câștigat totul,
sunt nevrednici să fie martori la arătarea lui Dumnezeu. Ei cred cu toții că sunt cei
mai inteligenți oameni de pe pământ, și scurtează dezvoltarea continuă a lucrării lui
Dumnezeu fără a avea vreun motiv, și par să aibă încredere deplină că Dumnezeu
îi va lua la cer, pe ei care „au cea mai profundă dăruire față de Dumnezeu, Îl
urmează pe Dumnezeu și ascultă de cuvintele lui Dumnezeu”. Chiar dacă ei au „cea
mai profundă dăruire” față de cuvintele rostite de Dumnezeu, cuvintele și acțiunile
lor sunt încă atât de dezgustătoare deoarece se opun lucrării Duhului Sfânt și înșală
și sunt aducătoare de rele. Aceia care nu urmează până la sfârșit, care nu țin pasul
cu lucrarea Duhului Sfânt și care doar se agață de lucrarea veche nu numai că nu
au reușit să obțină dăruirea față de Dumnezeu ci, dimpotrivă, au ajuns să fie cei
care se opun lui Dumnezeu, au devenit cei care sunt respinși de epoca nouă și care

466
vor fi pedepsiți. Există oameni mai demni de milă decât aceștia? Mulți cred chiar că
toți aceia care resping legea veche și acceptă lucrarea nouă sunt fără conștiință.
Acești oameni, care vorbesc numai despre „conștiință” și nu cunosc lucrarea
Duhului Sfânt își vor vedea, în cele din urmă, planurile curmate de propriile lor
conștiințe. Lucrarea lui Dumnezeu nu se supune doctrinei și, chiar dacă este propria
Sa lucrare, Dumnezeu nu se agață, totuși, de ea. Ceea ce trebuie negat este negat,
ceea ce trebuie eliminat, este eliminat. Și, totuși, omul devine ostil lui Dumnezeu,
agățându-se doar de o mică parte a lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Nu este
aceasta dovada absurdității omului? Nu este aceasta dovada ignoranței omului?
Cu cât oamenii sunt mai timizi și mult prea precauți din cauza faptului că le este
teamă că nu obțin binecuvântările lui Dumnezeu, cu atât sunt mai nevrednici să
câștige binecuvântări și mai mari și să primească binecuvântarea de pe urmă. Acei
oameni care respectă legea în mod servil afișează cu toții cea mai profundă dăruire
față de lege, și cu cât mai mult afișează această dăruire față de lege, cu atât mai
mult sunt răzvrătiți care se opun lui Dumnezeu. Pentru că acum este Epoca
Împărăției și nu Epoca Legii, și lucrarea de astăzi nu poate fi pusă în opoziție cu
lucrarea din trecut, iar lucrarea din trecut nu se poate compara cu lucrarea de
astăzi. Lucrarea lui Dumnezeu s-a schimbat, iar practica omului s-a schimbat și ea;
nu înseamnă să te agăți de lege sau să porți crucea. Astfel, dăruirea oamenilor față
de lege și cruce nu va primi îngăduința lui Dumnezeu.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Demonii și duhurile rele au alergat înnebuniţi de furie pe pământ și au oprit voința

și efortul conștiincios ale lui Dumnezeu, făcându-le de nepătruns. Ce păcat mortal!
Cum ar putea Dumnezeu să nu fie nerăbdător? Cum ar putea Dumnezeu să nu se
simtă înfuriat? Ei cauzează obstacole dureroase și se opun lucrării lui Dumnezeu.
Prea rebeli! Chiar și acei demoni mari și mici devin aroganți în privinţa puterii celui
mai puternic diavol și încep să facă valuri. Ei se opun adevărului, în mod intenționat,
în ciuda conștientizării clare a acestuia. Fii ai răzvrătirii! Este ca și cum, acum că
împăratul lor din iad a urcat pe tronul împărătesc, ei devin îngâmfați și îi tratează pe
toți ceilalți cu dispreț. Câți caută adevărul și urmează dreptatea? Toți sunt animale,
la fel ca porcii și câinii, conducând un nor de muște urât mirositoare într-o grămadă

467
de bălegar, ca să dea din capete și să stârnească dezordine.[1] Ei cred că regele lor,
care este regele iadului, este cel mai înalt dintre regi, fără să-și dea seama că nu
sunt decât muște peste un putregai. Nu numai că ei fac remarci calomnioase
împotriva existenței lui Dumnezeu, bazându-se pe porcii și pe câinii lor de părinți.
Minusculele muște cred că părinții lor sunt la fel de mari ca o balenă cu dinți.[2] Ei nu-
și dau seama că sunt mici, deși părinții lor sunt porci și câini necurați de un miliard
de ori mai mari decât ei înșiși? Inconștienți de propria lor umilință, ei aleargă haotic
pe baza mirosului împuțit al acelor porci și câini și au ideea înșelătoare de a procrea
generații viitoare. Acest fapt este absolut lipsit de rușine! Cu aripi verzi pe spate (asta
se referă la faptul că pretind a avea încredere în Dumnezeu), ei încep să fie încrezuți
și să se laude pretutindeni cu frumusețea și farmecul lor, aruncându-și în secret
necurățenia asupra omului. Și sunt şi mulțumiți de sine, ca și cum o pereche de aripi
de culoarea curcubeului ar putea să le ascundă necurățenia și, astfel, ei persecută
existența adevăratului Dumnezeu (aceasta se referă la povestea interioară a lumii
religioase). Puțin bănuieşte omul că, deși aripile muştei sunt frumoase și
încântătoare, la urma urmelor nu este decât o muscă minusculă, plină de murdărie
și acoperită de germeni. Prin forța părinților lor, nişte porci și câini, ei aleargă
înnebuniţi de furie de-a curmezişul țării (acest lucru se referă la oficialii religioși care-
L persecută pe Dumnezeu pe baza unui sprijin puternic din partea țării, trădând
adevărul şi pe adevăratul Dumnezeu) cu o ferocitate copleşitoare. E ca și cum
fantomele fariseilor evrei s-au întors, împreună cu Dumnezeu, la națiunea marelui
balaur roșu, în vechiul lor cuib. Ei și-au reînceput persecuția, continuându-şi lucrarea
care se întinde peste câteva mii de ani. În cele din urmă, acest grup de degenerați
cu siguranță va pieri de pe pământ! Se pare că, după câteva milenii, duhurile
necurate au devenit chiar mai viclene și șirete. Ele se gândesc în mod constant la
modalități de a submina în mod secret lucrarea lui Dumnezeu. Sunt îndemânatici și
dibaci și doresc să reia în patria lor tragedia de acum câteva mii de ani. Acest lucru

Note de subsol:
1. „A provoca tulburare” se referă la modul în care oamenii care sunt demonici provoacă
dezordine, împiedicând și opunându-se lucrării lui Dumnezeu.
2. „O balenă cu dinți” este folosit cu sens batjocoritor. Este o metaforă a felului în care muștele
sunt atât de mici, încât porcii și câinii par la fel de mari ca balenele pentru acestea.

468
aproape Îl îndeamnă pe Dumnezeu să scoată un strigăt puternic și cu greu poate El
să Se rețină de la a Se reîntoarce la al treilea cer pentru a-i nimici.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

Acești oameni, care nu sunt din casa lui Dumnezeu, care oficial cred în
adevăratul Dumnezeu, dar despre care Dumnezeu crede că fac parte dintr-un grup
religios – pe ce cale umblă ei? S-ar putea oare spune că acești oameni umblă pe
calea etalării credinței fără a urma vreodată calea Lui, crezând în Dumnezeu fără a I
se închina vreodată, lepădându-se, în schimb, de El? Cu alte cuvinte, ei umblă pe
calea credinței în Dumnezeu, dar fără a urma calea lui Dumnezeu și lepădându-se
de Dumnezeu; calea lor este una în care ei cred în Dumnezeu, dar se închină
Satanei, se închină diavolului, încearcă să-și realizeze propria gestionare și încearcă
să-și întemeieze propria împărăție. Este aceasta esența credinței? Au oare astfel de
oameni vreo legătură cu planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea
omului? (Nu.) Indiferent cât de mulți oameni cred în Dumnezeu, de îndată ce
credințele lor sunt definite de Dumnezeu ca fiind o religie sau un grup, înseamnă că
Dumnezeu a stabilit că aceștia nu pot fi mântuiți. De ce spun acest lucru? Într-un
grup sau o mulțime de oameni care sunt lipsiți de lucrarea și călăuzirea lui Dumnezeu
și care nu se închină lui Dumnezeu deloc, cui se închină ei? Pe cine urmează ei?
Prin formă și nume, ei urmează o persoană, dar, de fapt, pe cine urmează ei? În
inimile lor, ei Îl recunosc pe Dumnezeu, dar de fapt sunt supuși manipulării,
aranjamentelor și controlului omenesc. Ei îl urmează pe Satana, diavolul; ei urmează
forțele care sunt ostile lui Dumnezeu, care sunt dușmani ai lui Dumnezeu. Ar putea
mântui Dumnezeu un grup de oameni de genul acesta? (Nu.) De ce? Sunt ei capabili
de pocăință? Nu. Ei etalează credința, punând în aplicare planuri omenești și
autogestionându-se, dar se împotrivesc planului de gestionare al lui Dumnezeu
pentru mântuirea omenirii. Sfârșitul lor este acela de a fi detestați și respinși de
Dumnezeu; El nu i-ar putea mântui pe acești oameni cu niciun chip; ei nu s-ar putea
pocăi cu niciun chip; au fost deja capturați de Satana – sunt complet în mâinile
Satanei.
Fragment din „Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea

mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

469
 XV. Cum să discernem esența lumii religioase care-L
sfidează pe Dumnezeu

1. De ce i-a blestemat Domnul Isus pe farisei? Care era esența fariseilor?

Versete din Biblie pentru referințe:
„Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre?
Căci Dumnezeu a zis: «Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!» şi «Cel ce îşi
blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea». Însă voi ziceţi:
«Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ai putea primi de la
mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!», acela nu mai este dator să-şi
cinstească tatăl (sau mama)». Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de
dragul tradiţiei voastre. Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi când a zis:
«Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine!
Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale
oamenilor!»” (Matei 15:3-9).
„Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor
în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să
intre! (Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor
şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult
mai mare.)
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul
pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai
mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi!
Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: «Dacă cineva jură pe Templu, acest
lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator
să-şi ţină jurământul!» Nesăbuiţilor şi orbilor! Ce este de mai mare importanţă:
aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul? Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe
altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este
dator să-şi ţină jurământul!» Orbilor! Ce este de mai mare importanţă: darul

470
sau altarul, care sfinţeşte darul? Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el şi
pe tot ce este pe el, iar cel ce jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte
în el. De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce
stă pe el.
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din
mărar şi din chimion, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi
anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe
acelea să nu le neglijaţi! Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi
cămila!
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul
şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! Fariseu orb!
Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria), ca să fie curate şi pe
dinafară!
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele
văruite, care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor
morţi şi de orice fel de necurăţie! Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi
oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor
şi împodobiţi mormintele celor drepţi şi spuneţi: «Dacă noi am fi trăit în zilele
strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!»
Astfel, voi înşivă mărturisiţi că sunteţi urmaşii celor ce i-au ucis pe profeţi!
Umpleţi deci măsura strămoşilor voştri! Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa
de condamnarea la Gheenă?! De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi
cărturari! Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, iar pe alţii îi veţi biciui
în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate, ca să vină asupra
voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui
Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis
între Templu şi altar! Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste
această generaţie!” (Matei 23:13-36).
„Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba,
iar Isus să fie omorât. Guvernatorul a răspuns și le-a zis: «Pe care dintre cei doi voiți
să-l eliberez?» Ei au spus «pe Baraba». Iar Pilat i-a întrebat: «Ce să fac, atunci, cu

471
Isus care este numit Hristos?» Iar ei toți i-au spus: «Să fie răstignit». El i-a întrebat:
Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau şi mai tare: Să fie răstignit! Când a văzut Pilat că
nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini
înaintea mulţimii, spunând: Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba
voastră! Tot poporul i-a răspuns: Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!
Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să
fie răstignit” (Matei 27:20-26).
„Isus le-a zis: «Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru
că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine
Însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi
asculta Cuvântul Meu! Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să
îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în
adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el
vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! Iar pe Mine,
pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi! Care dintre voi Mă poate dovedi
vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? Cel ce este din
Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru
că nu sunteţi din Dumnezeu!»” (Ioan 8:42-47).
„Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi
răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura!” (Matei 12:34).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

10. Judecata fariseilor cu privire la Domnul Isus
Marcu 3:21-22 Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieşit să-L înşface, căci
ziceau că a înnebunit. Cărturarii care veniseră de la Ierusalim ziceau că îl are în El
pe Beelzebul şi că scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.
11. Mustrarea din partea Domnului Isus pentru farisei
Matei 12:31-32 De aceea vă spun că orice păcat şi blasfemie vor fi iertate
oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Dacă cineva va
spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine va vorbi împotriva
Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.
Matei 23:13-15 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia

472
Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi
să intre! (Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor şi
faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult mai
mare.) Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul
pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un
fiu al Gheenei decât sunteţi voi!
Acestea de mai sus sunt două pasaje separate – să ne uităm la primul dintre
ele: Judecata fariseilor cu privire la Domnul Isus.
În Biblie, evaluarea de către farisei a Domnului Isus Însuși și a lucrurilor pe
care El le făcea a fost: „Ziceau că a înnebunit. […] că îl are în El pe Beelzebul şi că
scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor” (Marcu 3:21-22). Judecata
cărturarilor și a fariseilor cu privire la Domnul Isus nu repeta mecanic lucruri și nici
nu le imagina din senin – era concluzia lor privitoare la Domnul Isus din ceea ce au
văzut și au auzit despre acțiunile Sale. Deși concluzia lor era făcută în mod aparent
în numele justiției și le părea oamenilor ca și cum ar fi fost întemeiată, aroganța cu
care L-au judecat pe Domnul Isus a fost greu de ascuns chiar și pentru ei. Energia
frenetică a urii lor pentru Domnul Isus a expus propriile ambiții sălbatice și
înfățișarea lor rea și satanică, precum și natura lor răuvoitoare de a I se împotrivi
lui Dumnezeu. Aceste lucruri pe care ei le-au spus în judecata lor cu privire la
Domnul Isus au fost motivate de ambițiile lor sălbatice, de gelozie și de natura urâtă
și răuvoitoare a ostilității lor față de Dumnezeu și de adevăr. Ei nu au investigat
sursa acțiunilor Domnului Isus, nici nu au cercetat esența a ceea ce El a spus sau
a făcut. Ci ei au atacat și discreditat în mod orbește, cu nerăbdare, nebunește și cu
răutate intenționată ceea ce făcuse El. Acest lucru a mers până în punctul în care
I-au discreditat Duhul, adică Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu. La asta se refereau
când au spus: „El este altă persoană”, „Belzebut” și „prințul diavolilor”. Adică, ei au
zis că Duhul lui Dumnezeu era Belzebut și prințul diavolilor. Ei au caracterizat drept
nebunie lucrarea trupului Duhului lui Dumnezeu. Ei nu numai că au blasfemiat
Duhul lui Dumnezeu numindu-L Belzebut și prințul diavolilor, ci au condamnat și
lucrarea lui Dumnezeu. Ei L-au condamnat și L-au hulit pe Domnul Isus Hristos.
Esența împotrivirii și blasfemiei lor era exact aceeași ca esența Satanei și
împotrivirea și blasfemia față de Dumnezeu. Ei nu numai că reprezentau oameni

473
corupți, dar, chiar mai mult, ei erau întruparea Satanei. Ei erau un canal pentru
Satana în mijlocul omenirii și erau complicii și mesagerii Satanei. Esența blasfemiei
și denigrării Domnului Isus Hristos era lupta lor cu Dumnezeu pentru statut, disputa
lor cu Dumnezeu, testarea fără sfârșit a lui Dumnezeu de către ei. Esența
împotrivirii lor față de Dumnezeu și atitudinea lor de ostilitate față de El, precum și
cuvintele și gândurile lor au blasfemiat direct și L-au mâniat pe Duhul lui Dumnezeu.
Prin urmare, Dumnezeu a hotărât o judecată rezonabilă a ceea ce au spus și au
făcut și a hotărât că faptele lor reprezentau păcatul blasfemiei împotriva Duhului
Sfânt. Acest păcat este de neiertat atât în lumea aceasta cât și în lumea care vine,
exact cum spune următorul pasaj din Scriptură: „blasfemia împotriva Duhului Sfânt
nu le va fi iertată” și „oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în
veacul aceasta, nici în cel care vine.” […]
Ați observat ceva în aceste două pasaje ale Scripturii? Unii oameni spun că
văd mânia lui Dumnezeu. Unii oameni spun că văd o latură a firii lui Dumnezeu
care nu tolerează ofensa omenirii și că dacă oamenii fac ceva care reprezintă o
blasfemie față de Dumnezeu, ei nu vor dobândi iertarea Lui. În ciuda faptului că
oamenii văd și percep mânia și intoleranța lui Dumnezeu față de ofensa omenirii
în aceste două pasaje, ei tot nu înțeleg cu adevărat atitudinea Sa. Aceste două
pasaje conțin o implicație a abordării și a atitudinii adevărate a lui Dumnezeu față
de cei care blasfemiază și Îl mânie. Acest pasaj din Scriptură deține adevărata
semnificație a atitudinii și abordării Sale: „Însă oricine va vorbi împotriva Duhului
Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.” Când oamenii Îl
blasfemiază pe Dumnezeu, când Îl mânie, El emite un verdict, iar acest verdict
este rezultatul Său final. Este descris astfel în Biblie: „De aceea vă spun că orice
păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt
nu le va fi iertată” (Matei 12:31) și „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi!” (Matei
23:13).
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Fariseii evrei foloseau legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu
căutau compatibilitate cu Isus în acea epocă, ci urmau cu sârg legea în litera ei, până

474
acolo încât au ajuns, într-un sfârșit, să-L țintuiască în piroane pe cruce pe Isus Cel
nevinovat, învinovățindu-L că nu respectase legea Vechiului Testament și că nu era
Mesia. Care era esența lor? Nu era oare aceea că nu căutau calea compatibilității cu
adevărul? Erau preocupați până la obsesie de fiecare cuvânt din Scriptură, nedând
nicio atenție voinței Mele, nici pașilor și metodelor lucrării Mele. Ei nu erau oameni
care să caute adevărul, ci oameni care urmau rigid cuvintele Scripturii; nu erau
oameni care să creadă în Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. În esență,
erau câinii de pază ai Bibliei. Pentru a proteja interesele Bibliei, a susține demnitatea
Bibliei și pentru a proteja reputația Bibliei, ei au mers până acolo încât L-au răstignit
pe Isus Cel milostiv pe cruce. Ei au făcut acest lucru doar de dragul de a proteja
Biblia și de a păstra statutul fiecărui cuvânt din Biblie în inimile oamenilor. Astfel că
au preferat să renunțe la viitorul lor și să dea jertfă pentru păcate cerând
condamnarea la moarte a lui Isus, Cel care nu S-a conformat doctrinei Scripturii.
Oare nu erau ei niște lachei ai fiecărui cuvânt din Scriptură?
Fragment din „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos” în Cuvântul Se arată în trup

Amintiți-vă ce a urmat după ce evreii L-au răstignit pe Isus pe cruce acum 2000
de ani. Evreii au fost goniți din Israel și au fugit în țări din întreaga lume. Mulți au fost
uciși, iar întreaga națiune evreiască a fost supusă unei distrugeri fără precedent. Ei
L-au bătut în cuie pe Isus pe cruce – au comis o crimă atroce – și au provocat firea
lui Dumnezeu. Ei au fost obligați să plătească pentru ceea ce au făcut, au fost obligați
să suporte consecințele acțiunilor lor. Ei L-au condamnat pe Dumnezeu, L-au respins
pe Dumnezeu și astfel nu au avut decât un destin: acela de a fi pedepsiți de
Dumnezeu. Aceasta este consecința amară și dezastrul pe care conducătorii lor le-
au adus asupra țării și națiunii lor.
Fragment din „Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” în Cuvântul Se arată în trup

Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți să
cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât
atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au căutat adevărul
vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio
cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți

475
voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige
binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au
împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu
cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au
înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu
fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a plăti tribut gol
numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace. Acești
farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se supuneau adevărului. Principiul
credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât de profundă e predicarea Ta, indiferent
cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu sunt
aceste păreri absurde și ridicole?
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou

cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

2. De ce se spune că pastorii religioși și prezbiterii merg toți pe calea

fariseilor? Care este esența lor?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Apoi a început să le vorbească în pilde: Un om a plantat o vie. A împrejmuit-
o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o
unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. La vremea roadelor a trimis un sclav
la viticultori ca să ia de la ei partea cuvenită din roadele viei. Viticultorii însă l-
au apucat, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis din nou la
ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut peste cap şi l-au înjosit. A trimis apoi
un altul, dar pe acela l-au omorât, şi apoi încă mulţi alţii, dintre care pe unii i-
au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit.
În cele din urmă, l-a trimis la ei, spunându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta!» Dar
viticultorii aceia şi-au zis între ei: «Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l
omorâm, şi moştenirea va fi a noastră!» Şi l-au apucat, l-au omorât şi l-au scos
afară din vie. Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va nimici pe
viticultori, iar via o va da altora” (Marcu 12:1-9).
„Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! […] Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi
scăpa de condamnarea la Gheenă?!” (Matei 23:29-33).

476
 Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Unii oameni au o predilecție spre a atrage atenția asupra lor. În prezența fraților
și a surorilor lor, ei spun că sunt îndatorați față de Dumnezeu, dar, pe la spatele lor,
nu practică adevărul și procedează cu totul altfel. Nu sunt ei farisei religioși? Un om
care Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat și care deține adevărul este unul care Îi
este credincios lui Dumnezeu, dar în exterior nu se arată ca fiind astfel. El este
dispus să practice adevărul când se ivesc ocazii și nu vorbește și nu se poartă într-
o manieră care este împotriva conștiinței sale. El demonstrează înțelepciune când
apar ocaziile și este principial în fapte, indiferent de circumstanțe. Un astfel de om
este cel care slujește cu adevărat. Există unii care adesea arată un pretins
devotament îndatoririi lor față de Dumnezeu. Ei își petrec zilele cu sprâncenele
încruntate de griji, afișează un aer afectat și simulează o înfățișare deplorabilă. Câtă
josnicie! Și dacă i-ai întreba „În ce fel ești tu dator față de Dumnezeu? Te rog,
spune-mi!” ei ar rămâne fără cuvinte. Dacă Îi ești credincios lui Dumnezeu, atunci
nu vorbi despre aceasta în public, ci folosește-ți practica actuală pentru a-ți arăta
dragostea pentru Dumnezeu, și roagă-te Lui cu o inimă sinceră. Cei care folosesc
doar cuvinte pentru a se înțelege cu Dumnezeu sunt cu toții ipocriți! Unii vorbesc
despre îndatorirea lor față de Dumnezeu în fiecare rugăciune, și încep să plângă
ori de câte ori se roagă, chiar și fără mișcarea Duhului Sfânt. Oamenii de felul
acesta sunt stăpâniţi de ritualuri religioase și de concepții; ei trăiesc după astfel de
ritualuri și concepții, crezând întotdeauna că asemenea acțiuni Îl mulțumesc pe
Dumnezeu, și că evlavia superficială sau lacrimile de tristețe sunt ceea ce
Dumnezeu agreează. Ce bine poate să vină din partea unor astfel de persoane
absurde? Pentru a-și demonstra umilința, unii pretind că sunt amabili atunci când
vorbesc în prezența altora. Unii sunt slugarnici în mod deliberat în fața altora,
precum un miel fără nicio putere. […]
Ori de câte ori astfel de oameni religioși se adună, ei întreabă: „Soră, cum ți-a
mers zilele acestea?” Ea răspunde: „Mă simt datoare față de Dumnezeu și simt că
nu pot să-I îndeplinesc dorința inimii.” Un altul spune: „Și eu, la rândul meu, Îi sunt
dator lui Dumnezeu și nu pot să-I fac pe plac.” Aceste câteva cuvinte și propoziții
exprimă singure lucrurile abjecte din adâncul inimilor lor. Asemenea cuvinte sunt
dintre cele mai detestabile și extrem de respingătoare. Natura acestor oameni se

477
opune lui Dumnezeu.
Fragment din „Credința în Dumnezeu ar trebui să se concentreze pe realitate, nu pe ritualuri

religioase” în Cuvântul Se arată în trup

Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale

personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice
lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și
ești în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi
aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba
câtuși de puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe
Dumnezeu și acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc
înrădăcinată. Astfel, vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu
care se bazează în principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din
slujirea potrivită propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este
filozofia de viață a omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor
religioși. Dacă nu se trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci vor deveni în cele
din urmă hristoșii mincinoși care se vor scula în zilele pe de urmă și vor fi înșelători
de oameni. Hristoșii mincinoși și înșelătorii despre care s-a vorbit se vor ridica din
rândul unor astfel de oameni. Dacă cei care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți
de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, atunci se află în
pericol de a fi alungați în orice clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de
experiență în slujba lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora, să le facă morală,
plini de condescendență și să îi îngrădească – și care nu se pocăiesc niciodată,
care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile
acordate de poziția pe care o au – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu.
Ei sunt oameni asemenea lui Pavel, care fac uz de poziția lor ierarhică și își etalează
calitățile. Dumnezeu nu va desăvârși astfel de oameni. Acest fel de slujire
interferează cu lucrarea lui Dumnezeu.
Fragment din „Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup

Uitați-vă bine la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine
și interpretează Biblia în afara contextului și potrivit cu propria lor imaginație. Toți se

478
bazează pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă ar fi incapabili de
a predica ceva, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere
și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să
folosească unele artificii. Le folosesc pentru a-i aduce pe oameni înaintea lor și a-i
înșela. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează
liderii. Dacă întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun:
„Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință”. Credința lor trebuie
să treacă prin filtrul unei ființe umane; nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au
devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru
acceptarea de către oameni a adevăratei căi?
Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Scopul arătării lui Dumnezeu, liber de constrângerile oricărei forme sau națiuni,
este de a-I permite să-Și termine lucrarea așa cum Și-a planificat-o. Este întocmai
ca atunci când Dumnezeu S-a întrupat în Iudeea: scopul Său era de a termina
lucrarea de răstignire pentru răscumpărarea întregii rase umane. Cu toate acestea,
evreii credeau că Dumnezeu nu poate face acest lucru și considerau că este
imposibil ca Dumnezeu să Se întrupeze și să ia forma Domnului Isus. Ceea ce
considerau „imposibil” a devenit baza pe care Îl condamnau și I se opuneau lui
Dumnezeu și care a condus, în cele din urmă, la distrugerea Israelului. În prezent,
mulți oameni au comis o eroare asemănătoare. Ei proclamă din răsputeri arătarea
iminentă a lui Dumnezeu, dar Îi condamnă în același timp arătarea; ceea ce
consideră „imposibil” restrânge, încă o dată, arătarea lui Dumnezeu în limitele
imaginației lor. Astfel, am văzut mulți oameni care izbucnesc într-un râs nebun și
strident după ce dau de cuvintele lui Dumnezeu. Dar este acest râs diferit de
condamnarea și blasfemia evreilor? Nu sunteți respectuoși în prezența adevărului și
cu atât mai puțin este atitudinea voastră una de dorință arzătoare față de adevăr. Tot
ce faceți este să cercetați în mod neatent și să așteptați cu o nepăsare senină. Ce
puteți câștiga dintr-o astfel de cercetare și de așteptare? Este posibil să primiți o
îndrumare personală de la Dumnezeu?
Fragment din „Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă” în Cuvântul Se arată în trup

479
 De vreme ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să-ți pui credința în toate
cuvintele lui Dumnezeu și în toată lucrarea Lui. Adică, din moment ce crezi în
Dumnezeu, trebuie să asculți de El. Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, atunci
nu contează dacă crezi sau nu în Dumnezeu. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de
mulți ani și totuși nu ai ascultat de El niciodată sau nu ai acceptat toate cuvintele Lui,
ci în schimb I-ai cerut lui Dumnezeu să ți se supună ție și să acționeze conform
concepțiilor tale, atunci tu ești cea mai neascultătoare ființă și ești un necredincios.
Cum poate o astfel de persoană să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu
care nu se conformează concepțiilor omului? Cea mai neascultătoare persoană este
cea care Îl sfidează intenționat și se opune lui Dumnezeu. El este dușmanul lui
Dumnezeu și antihristul. O astfel de persoană are în mod constant o atitudine ostilă
față de noua lucrare a lui Dumnezeu, nu a arătat niciodată cea mai mică intenție de
a se supune și nu s-a arătat niciodată, de bunăvoie, supus sau umil. El se înalță pe
sine înaintea altora și nu se supune niciodată față de nimeni. Înaintea lui Dumnezeu,
el se consideră cel mai competent în predicarea cuvântului și cel mai priceput în a
modela pe alții. El nu renunță niciodată la averile pe care le are deja, ci le consideră
ca pe niște moșteniri de familie pentru închinare, pentru a predica altora despre ele
și le folosește pentru a ține prelegeri și acelor nesăbuiți care îl idolatrizează pe el.
Există într-adevăr câțiva oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt
„eroi neîmblânziți”, care, generație după generație, fac popasuri în casa lui
Dumnezeu. Ei pretind că predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă.
An de an și generație după generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria
lor „sacră și inviolabilă”. Nimeni nu îndrăznește să-i atingă și nici o singură persoană
nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu,
alergând frenetic de-a lungul timpului pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți. Această
ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite
acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei?
Fragment din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Nu se opun mulți oameni lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt

pentru că nu cunosc lucrarea variată și diversă a lui Dumnezeu și, mai mult, pentru

480
că nu posedă decât o fărâmă de cunoaștere și doctrină cu care să măsoare lucrarea
Duhului Sfânt? Cu toate că experiențele unor asemenea oameni sunt superficiale, ei
sunt aroganți și indulgenți din fire și privesc lucrarea Duhului Sfânt cu dispreț, ignoră
disciplinele Duhului Sfânt și, mai mult, își folosesc vechile argumente banale ca să
confirme lucrarea Duhului Sfânt. Ei joacă și un rol și sunt convinși pe deplin de propria
lor știință și erudiție și de faptul că sunt în stare să călătorească în toată lumea. Nu
sunt asemenea oameni cei care sunt disprețuiți și respinși de către Duhul Sfânt și nu
vor fi ei eliminați de noua epocă? Nu sunt aceia care vin înaintea lui Dumnezeu și I
se opun în mod deschis oameni mărunți și miopi, care încearcă pur și simplu să arate
cât sunt de deștepți? Având doar o cunoaștere insuficientă a Bibliei, ei încearcă să
încalece „sistemul academic” al lumii, având doar o doctrină superficială de a-i învăța
pe oameni, ei încearcă să răstoarne lucrarea Duhului Sfânt și încearcă să o facă să
se învârtească în jurul propriului lor proces de gândire și, miopi cum sunt, încearcă
să cuprindă dintr-o privire 6000 de ani de lucrare a lui Dumnezeu. Acești oameni nu
au vreo rațiune despre care să vorbească! De fapt, cu cât mai mare este cunoașterea
de Dumnezeu a oamenilor, cu atât sunt mai lenți în a-I judeca lucrarea. Mai mult, ei
vorbesc doar puțin despre știința lor cu privire la lucrarea lui Dumnezeu astăzi, dar
nu sunt pripiți în judecățile lor. Cu cât oamenii cunosc mai puțin despre Dumnezeu,
cu atât mai aroganți și mai îngâmfați sunt și cu atât mai nesăbuit proclamă ființa lui
Dumnezeu – și totuși ei nu vorbesc decât de teorie și nu oferă nicio dovadă reală.
Asemenea oameni nu au nicio valoare. Cei care văd lucrarea Duhului Sfânt ca pe un
joc sunt frivoli! Aceia care nu sunt precauți când întâlnesc noua lucrare a Duhului
Sfânt, care vorbesc prea mult, se grăbesc să judece, dau frâu liber instinctului de a
nega dreptatea lucrării Duhului Sfânt și care, de asemenea, o insultă și blasfemiază
– astfel de oameni nerespectuoși nu sunt oare ignoranți față de lucrarea Duhului
Sfânt? Nu sunt ei, mai mult, cei aroganți, inerent mândri și neguvernabili? Chiar dacă
sosește ziua în care asemenea oameni acceptă noua lucrare a Duhului Sfânt,
Dumnezeu tot nu îi va tolera. Nu doar că ei se uită de sus la cei care lucrează pentru
Dumnezeu, dar și blasfemiază împotriva lui Dumnezeu Însuși. Asemenea oameni
nesăbuiți nu vor fi iertați, nici în epoca aceasta nici în cea ce va să vie și vor pieri pe
vecie în iad! Astfel de oameni nerespectuoși, indulgenți pretind a crede în Dumnezeu
și cu cât fac aceasta mai mult, cu atât mai probabil este că ofensează decretele

481
administrative ale lui Dumnezeu. Nu merg oare toți cei aroganți care sunt nestăpâniți
în mod natural și care niciodată nu au ascultat de nimeni, pe această cale? Nu se
opun ei lui Dumnezeu zi după zi, El care este întotdeauna nou și niciodată vechi?
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu sunt aceia care se opun lui
Dumnezeu și, chiar mai mult, aceia care sunt conștienți de scopul lucrării lui
Dumnezeu, dar nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei care citesc Biblia în
bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării
lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult,
niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici,
ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură
numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai
lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți astfel de
oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care îi tulbură
intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole în calea
celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un trup robust”, cum vor ști
adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum
vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să
le devoreze?
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți
să cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult
decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au căutat
adevărul vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că
nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului.
Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să
câștige binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I
s-au împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru

482
că nu cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că
nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia
și nu fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a plăti tribut
gol numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace.
Acești farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se supuneau adevărului.
Principiul credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât de profundă e predicarea
Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești Hristos decât dacă ești numit
Mesia. Nu sunt aceste păreri absurde și ridicole? Vă întreb din nou: nu este extrem
de ușor pentru voi să săvârșiți greșelile celor dintâi farisei, dat fiind faptul că voi nu
aveți cea mai mică înțelegere a lui Isus? Ești capabil să discerni calea adevărului?
Poți să garantezi, cu adevărat, că nu I te vei împotrivi lui Hristos? Ești capabil să
urmezi lucrarea Duhului Sfânt? Dacă nu știi dacă I te vei împotrivi lui Hristos, atunci,
Eu zic că deja ești cu un picior în groapă. Cei care nu L-au cunoscut pe Mesia au
fost cu toții în stare să I se împotrivească lui Isus, să Îl respingă pe Isus și să-L
defăimeze. Oamenii care nu Îl înțeleg pe Isus sunt cu toții în stare să Îl nege și să
Îl vorbească de rău. Mai mult, ei sunt în stare să vadă întoarcerea lui Isus ca pe
înșelăciunea lui Satana și mai mulți oameni Îl vor condamna pe Isus întors în trup.
Nu vă fac toate aceste lucruri să vă fie teamă? Lucrul cu care vă veți confrunta va
fi blasfemie împotriva Duhului Sfânt, stricarea cuvintelor Duhului Sfânt către Biserici
și respingerea a tot ceea ce este exprimat de Isus. Ce puteți câștiga de la Isus dacă
voi sunteți atât de confuzi? Cum puteți înțelege lucrarea lui Isus atunci când El
revine la trup pe un nor alb, dacă refuzați cu încăpățânare să vă conștientizați
greșelile? Vă spun aceasta: oamenii care nu acceptă adevărul și, totuși, așteaptă
orbește sosirea lui Isus pe nori albi, vor blasfemia, cu siguranță, împotriva Duhului
Sfânt și ei sunt categoria care va fi distrusă. Voi doriți doar harul lui Isus și vreți doar
să vă bucurați de tărâmul binecuvântat al cerului, dar nu ați ascultat niciodată
cuvintele rostite de Isus și nu ați primit niciodată adevărul exprimat de Isus când Se
întoarce la trup. Ce veți da în schimbul faptului că Isus Se întoarce pe un nor alb?
Sinceritatea cu care săvârșiți păcate în mod repetat și apoi le mărturisiți, la
nesfârșit? Ce veți oferi ca sacrificiu lui Isus care Se întoarce pe un nor alb? Anii de
muncă cu care vă înălțați pe voi înșivă? Ce veți arăta pentru a-L face pe Isus Cel
reîntors să aibă încredere în voi? Natura voastră arogantă care nu ascultă de niciun

483
adevăr?
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou

cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

Demonii și duhurile rele au alergat înnebuniţi de furie pe pământ și au oprit voința

și efortul conștiincios ale lui Dumnezeu, făcându-le de nepătruns. Ce păcat mortal!
Cum ar putea Dumnezeu să nu fie nerăbdător? Cum ar putea Dumnezeu să nu se
simtă înfuriat? Ei cauzează obstacole dureroase și se opun lucrării lui Dumnezeu.
Prea rebeli! Chiar și acei demoni mari și mici devin aroganți în privinţa puterii celui
mai puternic diavol și încep să facă valuri. Ei se opun adevărului, în mod intenționat,
în ciuda conștientizării clare a acestuia. Fii ai răzvrătirii! Este ca și cum, acum că
împăratul lor din iad a urcat pe tronul împărătesc, ei devin îngâmfați și îi tratează pe
toți ceilalți cu dispreț. Câți caută adevărul și urmează dreptatea? Toți sunt animale,
la fel ca porcii și câinii, conducând un nor de muște urât mirositoare într-o grămadă
de bălegar, ca să dea din capete și să stârnească dezordine.[1] Ei cred că regele lor,
care este regele iadului, este cel mai înalt dintre regi, fără să-și dea seama că nu
sunt decât muște peste un putregai. Nu numai că ei fac remarci calomnioase
împotriva existenței lui Dumnezeu, bazându-se pe porcii și pe câinii lor de părinți.
Minusculele muște cred că părinții lor sunt la fel de mari ca o balenă cu dinți.[2] Ei nu-
și dau seama că sunt mici, deși părinții lor sunt porci și câini necurați de un miliard
de ori mai mari decât ei înșiși? Inconștienți de propria lor umilință, ei aleargă haotic
pe baza mirosului împuțit al acelor porci și câini și au ideea înșelătoare de a procrea
generații viitoare. Acest fapt este absolut lipsit de rușine! Cu aripi verzi pe spate (asta
se referă la faptul că pretind a avea încredere în Dumnezeu), ei încep să fie încrezuți
și să se laude pretutindeni cu frumusețea și farmecul lor, aruncându-și în secret
necurățenia asupra omului. Și sunt şi mulțumiți de sine, ca și cum o pereche de aripi
de culoarea curcubeului ar putea să le ascundă necurățenia și, astfel, ei persecută

Note de subsol:
1. „A provoca tulburare” se referă la modul în care oamenii care sunt demonici provoacă
dezordine, împiedicând și opunându-se lucrării lui Dumnezeu.
2. „O balenă cu dinți” este folosit cu sens batjocoritor. Este o metaforă a felului în care muștele
sunt atât de mici, încât porcii și câinii par la fel de mari ca balenele pentru acestea.

484
existența adevăratului Dumnezeu (aceasta se referă la povestea interioară a lumii
religioase). Puțin bănuieşte omul că, deși aripile muştei sunt frumoase și
încântătoare, la urma urmelor nu este decât o muscă minusculă, plină de murdărie
și acoperită de germeni. Prin forța părinților lor, nişte porci și câini, ei aleargă
înnebuniţi de furie de-a curmezişul țării (acest lucru se referă la oficialii religioși care-
L persecută pe Dumnezeu pe baza unui sprijin puternic din partea țării, trădând
adevărul şi pe adevăratul Dumnezeu) cu o ferocitate copleşitoare. E ca și cum
fantomele fariseilor evrei s-au întors, împreună cu Dumnezeu, la națiunea marelui
balaur roșu, în vechiul lor cuib. Ei și-au reînceput persecuția, continuându-şi lucrarea
care se întinde peste câteva mii de ani. În cele din urmă, acest grup de degenerați
cu siguranță va pieri de pe pământ! Se pare că, după câteva milenii, duhurile
necurate au devenit chiar mai viclene și șirete. Ele se gândesc în mod constant la
modalități de a submina în mod secret lucrarea lui Dumnezeu. Sunt îndemânatici și
dibaci și doresc să reia în patria lor tragedia de acum câteva mii de ani. Acest lucru
aproape Îl îndeamnă pe Dumnezeu să scoată un strigăt puternic și cu greu poate El
să Se rețină de la a Se reîntoarce la al treilea cer pentru a-i nimici.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

3. De ce fiecare nouă etapă a lucrării lui Dumnezeu întâlnește condamnarea

și sfidarea sălbatică a lumii religioase? Care este cauza principală?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Apoi a început să le vorbească în pilde: Un om a plantat o vie. A împrejmuit-
o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o
unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. La vremea roadelor a trimis un sclav
la viticultori ca să ia de la ei partea cuvenită din roadele viei. Viticultorii însă l-
au apucat, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis din nou la
ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut peste cap şi l-au înjosit. A trimis apoi
un altul, dar pe acela l-au omorât, şi apoi încă mulţi alţii, dintre care pe unii i-
au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit.
În cele din urmă, l-a trimis la ei, spunându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta!» Dar
viticultorii aceia şi-au zis între ei: «Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l
omorâm, şi moştenirea va fi a noastră!» Şi l-au apucat, l-au omorât şi l-au scos

485
afară din vie. Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va nimici pe
viticultori, iar via o va da altora” (Marcu 12:1-9).
„Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul şi au zis: Ce să facem?
Omul Acesta face multe semne. Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El
şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul, cât şi neamul! […] Aşadar, din ziua
aceea au plănuit să-L omoare” (Ioan 11:47-53).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Motivul pentru care oamenii se împotrivesc lui Dumnezeu își are originea, pe de
o parte, în firea stricată a oamenilor și, pe de altă parte, în ignoranța față de
Dumnezeu și lipsa de înțelegere a principiilor lucrării lui Dumnezeu și a voii Lui față
de oameni. Aceste două aspecte se îmbină într-o istorie a împotrivirii oamenilor față
de Dumnezeu. Cei începători în credință se împotrivesc lui Dumnezeu pentru că o
astfel de împotrivire este în natura lor, în timp ce, împotrivirea față de Dumnezeu a
celor care au mulți ani în credință rezultă din ignoranța lor față de Dumnezeu, pe
lângă firea lor stricată.
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea lui Dumnezeu continuă să avanseze și, deși scopul lucrării Lui rămâne
neschimbat, mijloacele prin care El lucrează se schimbă în mod constant, ceea ce
înseamnă că și aceia care Îl urmează pe Dumnezeu se schimbă constant. Cu cât
Dumnezeu înfăptuiește mai multă lucrare, cu atât sunt mai temeinice cunoștințele
omului despre El. Schimbări corespunzătoare au loc și în firea omului ca urmare a
lucrării lui Dumnezeu. Totuși, doar datorită faptului că lucrarea lui Dumnezeu se
schimbă mereu, cei care nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt și acei oameni absurzi
care nu cunosc adevărul încep să I se împotrivească lui Dumnezeu. Niciodată
lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează concepțiilor omului, pentru că lucrarea Lui
este întotdeauna nouă și niciodată veche, iar El nu repetă niciodată lucrarea veche
ci, mai degrabă, merge înainte cu o lucrare care nu a mai fost făcută niciodată. Dat
fiind că Dumnezeu nu Își repetă lucrarea, iar omul judecă invariabil lucrarea lui
Dumnezeu de astăzi pe baza lucrării Sale din trecut, a devenit extrem de dificil pentru

486
Dumnezeu să îndeplinească fiecare etapă a lucrării noii epoci. Omul are mult prea
multe greutăți! Gândirea omului este prea conservatoare! Niciun om nu cunoaște
lucrarea lui Dumnezeu, totuși, ei toți o delimitează. Când Îl părăsește pe Dumnezeu,
omul pierde viața, adevărul și binecuvântările Lui, totuși, nici nu acceptă viața sau
adevărul, cu atât mai puțin binecuvântările mai mari pe care Dumnezeu le oferă
omenirii. Toți oamenii doresc să-L câștige pe Dumnezeu, dar nu sunt în stare să
tolereze nicio schimbare în lucrarea lui Dumnezeu. Cei care nu acceptă noua lucrare
a lui Dumnezeu cred că lucrarea lui Dumnezeu este imutabilă, că rămâne pentru
totdeauna pe loc. În credința lor, tot ceea ce este necesar pentru a obține mântuirea
veșnică de la Dumnezeu este respectarea legii și, atât timp cât se căiesc și își
mărturisesc păcatele, voia lui Dumnezeu va fi mulțumită pentru totdeauna. Ei sunt
de părere că Dumnezeu nu poate fi decât Dumnezeul legii și Dumnezeul care a fost
pironit pe cruce pentru om; în plus, părerea lor este că Dumnezeu nu trebuie și nu
poate să depășească Biblia. Tocmai aceste păreri i-au înlănțuit strâns de legea de
odinioară și i-au încătușat prin reguli fără viață. Sunt alții, mai mulți, care cred că,
indiferent de noua lucrare a lui Dumnezeu, ea trebuie să fie verificată prin profeții și
că, în fiecare etapă a unei astfel de lucrări, toți cei care Îl urmează cu o inimă „sinceră”
trebuie, de asemenea, să primească revelații; altfel, lucrarea nu I-ar putea aparține
lui Dumnezeu. Nu este tocmai o sarcină ușoară pentru om să ajungă să-L cunoască
pe Dumnezeu. Aceasta, adăugată inimii absurde a omului și naturii sale rebele de
importanță de sine și îngâmfare, face să fie cu atât mai dificil pentru om să accepte
noua lucrare a lui Dumnezeu.
Fragment din „Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să

primească revelațiile lui Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Deoarece există întotdeauna noi evoluții în lucrarea lui Dumnezeu, există astfel
o lucrare nouă și există, de asemenea, și o lucrare care este depășită și veche.
Această lucrare, veche și nouă, nu este contradictorie, ci complementară; fiecare pas
continuă de la ultimul. Întrucât există o nouă lucrare, lucrurile vechi trebuie, desigur,
eliminate. De exemplu, unele dintre practicile de lungă durată și zicerile obișnuite ale
omului, însoțite de mulți ani de experiență și învățături ale acestuia, au format tot felul
de concepții în mintea omului. Cu toate acestea, mai propice pentru formarea de

487
astfel de concepții ale omului este faptul că Dumnezeu încă nu Și-a dezvăluit pe
deplin fața Sa adevărată și firea sa inerentă față de om, combinată cu răspândirea
de-a lungul multor ani a teoriilor tradiționale din cele mai vechi timpuri. Este corect
să spunem că, în cursul credinței omului în Dumnezeu, influența diferitelor concepții
a dus la formarea și evoluția continuă a unei cunoașteri în om prin care el are tot felul
de concepții despre Dumnezeu – cu rezultatul că mulți oameni religioși care slujesc
lui Dumnezeu au devenit dușmanii Lui. Și astfel, cu cât sunt mai puternice concepțiile
religioase ale oamenilor, cu atât se opun mai mult lui Dumnezeu și cu atât mai mult
sunt ei dușmanii lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna nouă și nu
este niciodată veche și niciodată nu formează doctrine ci, în schimb, se schimbă și
se reînnoiește continuu într-o măsură mai mare sau mai mică. Această lucrare este
expresia firii inerente a lui Dumnezeu Însuși. Este, de asemenea, principiul inerent al
lucrării lui Dumnezeu și unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu Își realizează
lucrarea Sa de gestionare. Dacă Dumnezeu nu ar lucra în acest fel, omul nu s-ar
schimba sau nu ar putea să-L cunoască pe Dumnezeu, iar Satana nu ar fi înfrânt.
Astfel, în lucrarea Sa există continuu schimbări care par neobișnuite, dar care sunt
de fapt periodice. Cu toate acestea, modul în care omul crede în Dumnezeu este
destul de diferit. El se agață de doctrinele și sistemele vechi, familiare și, cu cât sunt
mai vechi, cu atât sunt mai plăcute pentru el. Cum ar putea mintea nesăbuită a
omului, o minte care este la fel de intransigentă ca piatra, să accepte atât de multă
muncă nouă și cuvinte ale lui Dumnezeu de nepătruns? Omul detestă Dumnezeul
care este mereu nou și niciodată vechi; lui îi place doar anticul Dumnezeu învechit,
care are părul alb și este imobil. Așadar, pentru că Dumnezeu și omul au fiecare
propriile lor preferințe, omul a devenit dușmanul lui Dumnezeu. Multe dintre aceste
contradicții există încă și astăzi, într-un moment în care Dumnezeu a făcut o nouă
lucrare timp de aproape șase mii de ani.
Fragment din „Numai cei ce cunosc lucrarea lui Dumnezeu de astăzi pot sluji lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Nu se opun mulți oameni lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt

pentru că nu cunosc lucrarea variată și diversă a lui Dumnezeu și, mai mult, pentru
că nu posedă decât o fărâmă de cunoaștere și doctrină cu care să măsoare lucrarea

488
Duhului Sfânt? Cu toate că experiențele unor asemenea oameni sunt superficiale, ei
sunt aroganți și indulgenți din fire și privesc lucrarea Duhului Sfânt cu dispreț, ignoră
disciplinele Duhului Sfânt și, mai mult, își folosesc vechile argumente banale ca să
confirme lucrarea Duhului Sfânt. Ei joacă și un rol și sunt convinși pe deplin de propria
lor știință și erudiție și de faptul că sunt în stare să călătorească în toată lumea. Nu
sunt asemenea oameni cei care sunt disprețuiți și respinși de către Duhul Sfânt și nu
vor fi ei eliminați de noua epocă? Nu sunt aceia care vin înaintea lui Dumnezeu și I
se opun în mod deschis oameni mărunți și miopi, care încearcă pur și simplu să arate
cât sunt de deștepți? Având doar o cunoaștere insuficientă a Bibliei, ei încearcă să
încalece „sistemul academic” al lumii, având doar o doctrină superficială de a-i învăța
pe oameni, ei încearcă să răstoarne lucrarea Duhului Sfânt și încearcă să o facă să
se învârtească în jurul propriului lor proces de gândire și, miopi cum sunt, încearcă
să cuprindă dintr-o privire 6000 de ani de lucrare a lui Dumnezeu. Acești oameni nu
au vreo rațiune despre care să vorbească! De fapt, cu cât mai mare este cunoașterea
de Dumnezeu a oamenilor, cu atât sunt mai lenți în a-I judeca lucrarea. Mai mult, ei
vorbesc doar puțin despre știința lor cu privire la lucrarea lui Dumnezeu astăzi, dar
nu sunt pripiți în judecățile lor. Cu cât oamenii cunosc mai puțin despre Dumnezeu,
cu atât mai aroganți și mai îngâmfați sunt și cu atât mai nesăbuit proclamă ființa lui
Dumnezeu – și totuși ei nu vorbesc decât de teorie și nu oferă nicio dovadă reală.
Asemenea oameni nu au nicio valoare. Cei care văd lucrarea Duhului Sfânt ca pe un
joc sunt frivoli! Aceia care nu sunt precauți când întâlnesc noua lucrare a Duhului
Sfânt, care vorbesc prea mult, se grăbesc să judece, dau frâu liber instinctului de a
nega dreptatea lucrării Duhului Sfânt și care, de asemenea, o insultă și blasfemiază
– astfel de oameni nerespectuoși nu sunt oare ignoranți față de lucrarea Duhului
Sfânt? Nu sunt ei, mai mult, cei aroganți, inerent mândri și neguvernabili? Chiar dacă
sosește ziua în care asemenea oameni acceptă noua lucrare a Duhului Sfânt,
Dumnezeu tot nu îi va tolera. Nu doar că ei se uită de sus la cei care lucrează pentru
Dumnezeu, dar și blasfemiază împotriva lui Dumnezeu Însuși. Asemenea oameni
nesăbuiți nu vor fi iertați, nici în epoca aceasta nici în cea ce va să vie și vor pieri pe
vecie în iad! Astfel de oameni nerespectuoși, indulgenți pretind a crede în Dumnezeu
și cu cât fac aceasta mai mult, cu atât mai probabil este că ofensează decretele
administrative ale lui Dumnezeu. Nu merg oare toți cei aroganți care sunt nestăpâniți

489
în mod natural și care niciodată nu au ascultat de nimeni, pe această cale? Nu se
opun ei lui Dumnezeu zi după zi, El care este întotdeauna nou și niciodată vechi?
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Fiecare dintre cele trei etape ale lucrării este realizată pe fundamentul etapei
anterioare; nu se desfășoară independent, separat de lucrarea de mântuire. Deși
există diferențe mari în epoca și tipul de lucrare care este efectuată, în esență este
tot mântuirea omenirii, și fiecare etapă a lucrării de mântuire este mai profundă decât
cea dinainte. Fiecare etapă a lucrării continuă de pe fundamentul ultimei, care nu
este abolită. În acest fel, în lucrarea Lui care este mereu nouă și niciodată veche,
Dumnezeu exprimă constant un aspect al firii Lui care nu a fost niciodată exprimat
omului și îi dezvăluie mereu omului noua Lui lucrare și noua Lui ființă și, chiar dacă
vechile gărzi religioase fac tot ce pot să reziste și se opun deschis acestui lucru,
Dumnezeu Își face întotdeauna lucrarea cea nouă pe care intenționează să o facă.
Lucrarea Lui se schimbă mereu și, din această cauză, întâmpină întotdeauna
opoziția omului. La fel, firea Lui se schimbă întotdeauna, așa cum se schimbă epoca
și cei care Îi primesc lucrarea. Mai mult, El face întotdeauna o lucrare care nu a mai
fost făcută înainte, chiar făcând o lucrare care îi pare omului a fi în contradicție cu
lucrarea făcută înainte, a fi împotriva aceleia. Omul nu este capabil să accepte decât
un tip de lucrare sau un tip de practică. Este dificil pentru om să accepte o lucrare
sau feluri de a practica aflate în dezacord cu el sau mai presus de el – dar Duhul
Sfânt face mereu lucrări noi și așa apar grupuri după grupuri de experți religioși care
se opun noii lucrări a lui Dumnezeu. Acești oameni au devenit experți tocmai pentru
că omul nu are cunoștință despre felul în care Dumnezeu este mereu nou și niciodată
vechi și nu are cunoștință despre principiile lucrării lui Dumnezeu și, mai mult decât
atât, nu are cunoștință despre multele feluri prin care Dumnezeu îl mântuiește pe om.
Astfel, omul este complet incapabil să își dea seama dacă este o lucrare care vine
de la Duhul Sfânt și dacă este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Mulți oameni se agață
de o atitudine în care, dacă corespunde cu cuvintele care au sosit înainte, atunci o
acceptă și dacă sunt diferențe față de lucrarea dinainte, atunci se opun și o resping.
Astăzi, nu respectați cu toții asemenea principii? […] Să știți că vă opuneți lucrării lui

490
Dumnezeu sau vă folosiți propriile concepții pentru a măsura lucrarea de astăzi,
pentru că nu cunoașteți principiile lucrării lui Dumnezeu și pentru că nu luați în serios
suficient de mult lucrarea Duhului Sfânt. Opoziția voastră față de Dumnezeu și
obstrucționarea lucrării Duhului Sfânt sunt cauzate de concepțiile și inerenta voastră
aroganță. Nu pentru că lucrarea lui Dumnezeu este greșită, ci pentru că voi sunteți
în mod natural prea nesupuși. După ce își găsesc credința în Dumnezeu, unii oameni
nu pot nici măcar să spună cu siguranță de unde a venit omul, și totuși ei îndrăznesc
să țină discursuri publice, evaluând bunele și relele lucrării Duhului Sfânt. Și chiar le
țin predici apostolilor care au lucrarea cea nouă a Duhului Sfânt, făcând comentarii
și vorbind când nu trebuie; umanitatea lor este prea josnică și nu au nici cea mai
mică urmă de rațiune. Nu va veni ziua când asemenea oameni vor fi respinși de
lucrarea Duhului Sfânt și vor fi arși de focurile iadului? Ei nu cunosc lucrarea lui
Dumnezeu, dar în schimb Îi critică lucrarea și încearcă și să-L învețe pe Dumnezeu
cum să lucreze. Cum pot asemenea oameni lipsiți de rațiune să-L cunoască pe
Dumnezeu? Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu în timpul procesului de
căutare și experimentare a Lui; nu prin criticarea Lui după bunul plac ajunge să-L
cunoască pe Dumnezeu prin luminarea Duhului Sfânt. Cu cât este mai precisă
cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni, cu atât mai puțin I se opun. Dimpotrivă,
cu cât mai puțin Îl cunosc oamenii pe Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca ei să I
se opună. Concepțiile tale, vechea ta natură și umanitatea, caracterul și perspectiva
ta morală sunt „capitalul” cu care Îi reziști lui Dumnezeu și, cu cât ești mai corupt,
mai degradat și mai josnic, cu atât mai mult ești dușmanul lui Dumnezeu. Cei care
dețin concepții deplorabile și au o fire ipocrită sunt încă și mai mult în vrăjmășie cu
Dumnezeul întrupat și asemenea oameni sunt anticriști. Dacă nu se corectează
concepțiile tale, atunci ele vor fi mereu împotriva lui Dumnezeu; nu vei fi niciodată
compatibil cu Dumnezeu și vei fi pentru totdeauna separat de El.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți să
cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât
atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au căutat adevărul

491
vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio
cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți
voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige
binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au
împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu
cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au
înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu
fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a plăti tribut gol
numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace. Acești
farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se supuneau adevărului. Principiul
credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât de profundă e predicarea Ta, indiferent
cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu sunt
aceste păreri absurde și ridicole?
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou

cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

Divinitatea lui Hristos este mai presus de toți oamenii, prin urmare, El este
autoritatea cea mai înaltă dintre toate ființele create. Această autoritate este
divinitatea Sa, adică firea și ființa lui Dumnezeu Însuși, care Îi determină identitatea.
Prin urmare, indiferent de cât de normală este umanitatea Sa, este incontestabil
faptul că El are identitatea lui Dumnezeu Însuși; indiferent de punctul de vedere din
care vorbește și de modul în care I se supune voii lui Dumnezeu, nu se poate spune
că El nu este Însuși Dumnezeu. Oamenii neînțelepți și ignoranți privesc adesea
umanitatea normală a lui Hristos ca pe un defect. Indiferent de modul în care El Își
exprimă și dezvăluie ființa divinității Sale, omul nu poate să recunoască faptul că El
este Hristos. Și, cu cât Hristos Își demonstrează mai mult ascultarea și umilința Sa,
cu atât mai mult oamenii nesăbuiți Îl privesc pe Hristos cu nesocotință. Există chiar
și aceia care adoptă față de El o atitudine de excludere și dispreț, totuși, îi situează
pe acei „oameni mari” cu chipuri trufașe pe masă pentru a fi venerați. Împotrivirea
omului și neascultarea lui față de Dumnezeu provin din faptul că esența Dumnezeului
întrupat se supune voinței lui Dumnezeu, precum și din umanitatea normală a lui
Hristos; în aceasta constă izvorul împotrivirii și neascultării omului față de Dumnezeu.

492
Dacă Hristos nu ar fi avut nici învelișul umanității Sale, și nici nu ar fi căutat voința lui
Dumnezeu Tatăl din perspectiva unei ființe create, ci ar fi fost, în schimb, înzestrat
cu o super umanitate, atunci probabil niciun om nu ar fi fost neascultător. Motivul
pentru care omul este întotdeauna dispus să creadă într-un Dumnezeu invizibil din
cer este acela că Dumnezeu din cer nu are umanitate și nu are nicio singură calitate
a unei ființe create. Deci, omul Îl privește întotdeauna cu cea mai mare considerație,
dar are o atitudine de dispreț față de Hristos.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

în Cuvântul Se arată în trup

Un Dumnezeu nevăzut și de neatins este iubit și bine primit de toți. Dacă

Dumnezeu este doar un Duh care este nevăzut omului, este atât de ușor pentru om
să creadă în Dumnezeu. Omul poate să-și dea frâu liber imaginației, poate să aleagă,
ca imagine a lui Dumnezeu, orice imagine îi place ca să-i facă plăcere lui însuși și să
se simtă fericit. În felul acesta, omul poate face orice Îi place mai mult propriului său
Dumnezeu și Își dorește ca el să facă, fără niciun fel de scrupule. Mai mult, omul
crede că nimeni nu este mai loial și mai devotat față de Dumnezeu decât el și că toți
ceilalți sunt câini de neamuri și neloiali lui Dumnezeu. Se poate spune că acesta este
lucrul căutat de către cei a căror credință în Dumnezeu este nedeslușită și bazată pe
doctrină; ceea ce caută ei este cam același lucru, cu mici variații. Este numai faptul
că imaginile lui Dumnezeu în imaginația lor sunt diferite, totuși substanța lor este, de
fapt, aceeași.
Omul este netulburat de credința sa lipsită de griji în Dumnezeu și crede în
Dumnezeu oricum îi place. Acesta este unul dintre „drepturile și libertățile omului”,
pe care nimeni nu-l poate stânjeni, deoarece omul crede în propriul său Dumnezeu
și nu în Dumnezeul altcuiva; este propria sa proprietate privată și aproape toată
lumea posedă o astfel de proprietate privată. Omul consideră această proprietate
drept o comoară prețioasă, dar pentru Dumnezeu nu există nimic mai josnic sau
nevrednic, deoarece nu există nicio indicație mai clară despre opoziția față de
Dumnezeu decât această proprietate privată a omului. Faptul că Dumnezeu devine
un trup care are o formă tangibilă și care poate fi văzut și atins de către om se
datorează lucrării Dumnezeului întrupat. El nu este un Duh fără formă, ci un trup care

493
poate fi contactat și văzut de către om. Cu toate acestea, majoritatea Dumnezeilor
în care cred oamenii sunt zeități lipsite de trup, care sunt fără formă, care au, de
asemenea, o formă liberă. În felul acesta, Dumnezeul întrupat a devenit dușmanul
majorității celor care cred în Dumnezeu, iar cei care nu pot accepta faptul întrupării
lui Dumnezeu au devenit, în mod similar, adversarii lui Dumnezeu. Omul are
concepții nu din cauza modului său de gândire sau din cauza răzvrătirii sale, ci din
cauza acestei proprietăți private a omului. Din cauza acestei proprietăți, majoritatea
oamenilor mor și acest Dumnezeu nedeslușit care nu poate fi atins, nu poate fi văzut
și care, de fapt, nu există, este Cel care ruinează viața omului. Viața omului este
confiscată nu de către Dumnezeul întrupat, cu atât mai puțin de către Dumnezeul din
cer, ci de Dumnezeul propriei închipuiri a omului.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit

trup” în Cuvântul Se arată în trup

Toți oamenii doresc să vadă fața adevărată a lui Isus și toți doresc să fie
împreună cu El. Cred că niciunul dintre frați sau niciuna dintre surori nu ar spune că
nu dorește să-L vadă pe Isus sau să fie cu Isus. Înainte de a-L fi văzut pe Isus, adică
înainte de a-L fi văzut pe Dumnezeu întrupat, veți păstra, probabil, în minte tot felul
de idei; de exemplu, cu privire la înfățișarea lui Isus, la felul Său de a vorbi, la modul
Său de viață și așa mai departe. Cu toate acestea, odată ce L-ați văzut cu adevărat,
ideile voastre se vor schimba rapid. De ce? Doriți să știți? Cu toate că este adevărat
că gândirea omului nu poate fi trecută cu vederea, este și mai intolerabil ca omul să
modifice substanța lui Hristos. Voi Îl priviți pe Hristos ca pe un nemuritor sau ca pe
un înțelept, dar nimeni nu Îl privește pe Hristos ca pe un om obișnuit cu substanță
divină. De aceea, mulți dintre cei care tânjesc zi și noapte să-L vadă pe Dumnezeu
sunt, de fapt, dușmani ai lui Dumnezeu și sunt incompatibili cu El. Nu este aceasta o
greșeală din partea omului? Chiar și acum încă socotiți că loialitatea și credința
voastră sunt suficiente pentru a vă face vrednici de a vedea chipul lui Hristos, dar vă
sfătuiesc să vă echipați cu mai multe lucruri care sunt practice! Aceasta deoarece,
în trecut, prezent și viitor, mulți dintre cei care vin în contact cu Hristos au eșuat sau
vor eșua; toți joacă rolul fariseilor. Care este motivul eșecului vostru? Acesta este
tocmai faptul că există în noțiunile voastre un Dumnezeu care este foarte înalt și care

494
merită admirație. Dar adevărul nu este așa cum dorește omul. Nu numai că Hristos
nu este foarte înalt, ci este deosebit de mic; nu numai că este un om, ci este un om
obișnuit; nu numai că nu Se poate înălța la cer, dar nici măcar nu Se poate mișca
liber pe pământ. Și astfel, oamenii se poartă cu El așa cum s-ar purta cu un om
obișnuit; ei Îl tratează după bunul plac atunci când sunt cu El și vorbesc cu El cu
nepăsare, așteptând încă venirea „adevăratului Hristos”. Îl luați pe Hristos, care a
venit deja, drept un om obișnuit și Îi luați cuvântul ca fiind cel al unui om obișnuit. Din
acest motiv, nu ați primit nimic de la Hristos și, în schimb, v-ați expus la lumină propria
urâțenie.
Fragment din „Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Sursa răzvrătirii și împotrivirii omului față de Dumnezeu este faptul că omul a

fost corupt de Satana. Pentru că a fost corupt de Satana, conștiința omului a devenit
amorțită, el este imoral, gândurile lui sunt decăzute și are un mod de gândire înapoiat.
Înainte să fi fost corupt de Satana, omul Îl urma în mod natural pe Dumnezeu și Îi
asculta cuvintele după ce le auzea. El avea, în mod natural, o conștiință și o rațiune
sănătoasă și, în același timp, o umanitate normală. După ce au fost corupte de
Satana, rațiunea, conștiința și umanitatea omului au devenit inerte și afectate de
Satana. Așadar, el și-a pierdut ascultarea și dragostea pentru Dumnezeu. Rațiunea
omului a devenit aberantă, firea lui a devenit asemenea firii unui animal și răzvrătirea
lui față de Dumnezeu este mai frecventă și mai dureroasă. Și, totuși, omul nu este
conștient de acest lucru și nu îl recunoaște, ci doar se împotrivește și se răzvrătește
orbește. Revelația firii omului este expresia rațiunii, înțelegerii și conștiinței lui și,
pentru că rațiunea și înțelegerea lui nu sunt sănătoase, iar conștiința lui a devenit
extrem de inertă, atunci firea lui este una de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. […]
Sursa revelației firii corupte a omului nu este altceva decât conștiința lui inertă,
natura lui rea și rațiunea lui nesănătoasă; dacă rațiunea și conștiința omului sunt
capabile să revină la normal, atunci el va fi potrivit să fie folosit de Dumnezeu. Pentru
că întotdeauna conștiința omului a fost amorțită, rațiunea omului nu a fost niciodată
una sănătoasă și este din ce în ce mai inertă, omul este din ce în ce mai răzvrătit față
de Dumnezeu, în așa măsură încât L-a pironit pe Isus pe cruce și nu L-a primit pe

495
Dumnezeu cel întrupat în zilele de pe urmă să intre în casa lui, condamnă trupul lui
Dumnezeu și Îl privește ca fiind josnic și umil. Dacă omul ar avea măcar un pic de
omenie, nu ar trata cu atâta cruzime trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea
un pic de rațiune, nu ar trata atât de rău trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea
un pic de conștiință, nu ar fi atât de „recunoscător” în felul acesta față de Dumnezeu
întrupat. Omul trăiește în epoca în care Dumnezeu S-a întrupat și totuși nu este
capabil să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru că i-a oferit o oportunitate atât de
bună, ci dimpotrivă, blestemă venirea lui Dumnezeu sau ignoră complet faptul
întrupării lui Dumnezeu și pare chiar să se împotrivească acestui fapt și se arată
obosit de el. Indiferent de cum tratează omul venirea lui Dumnezeu, Acesta Și-a
continuat mereu lucrarea – chiar dacă omul n-a avut nici măcar un pic de ospitalitate
față de El, ci doar Îi face, orbește, cereri. Firea omului a devenit extrem de vicioasă,
rațiunea lui a devenit extrem de inertă și conștiința lui extrem de bătătorită de către
cel rău și a încetat de mult să mai fie conștiința inițială a omului.
Fragment din „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

4. Chiar sunt toți prezbiterii și pastorii religioși consacrați de Dumnezeu?

Pot acceptarea pastorilor religioși și a prezbiterilor și supunerea unei persoane
față de aceștia să reprezinte faptul că se supun lui Dumnezeu și că-L urmează?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Strigătul israeliţilor a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc
egiptenii. Acum, vino, căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoţi poporul din
Egipt!” (Exodul 3:9-10).
„lsus l-a întrebat pe Simon Petru: Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti tu mai mult
decât aceştia? […] Isus i-a zis: Paşte mieii Mei! L-a întrebat din nou, a doua oară:
Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti? […] Isus i-a zis: Păstoreşte oile Mele!” (Ioan
21:15-16).
„Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat
în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri” (Matei 16:19).
„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele
Apostolilor 5:29).

496
 Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea făcută de cel pe care Dumnezeu îl folosește are în vedere
conlucrarea cu Hristos sau cu Duhul Sfânt. Acest om pe care Dumnezeu l-a
chemat din rândul oamenilor pentru a-i călăuzi pe toți aleșii lui Dumnezeu și
Dumnezeu îl cheamă să facă și lucrarea de cooperare umană. Printr-un astfel de
om, care poate face lucrarea de cooperare umană, se pot înfăptui mai multe dintre
lucrurile pe care Dumnezeu le pretinde de la om, precum și lucrarea pe care Duhul
Sfânt trebuie să o facă în rândul oamenilor. Altfel spus, scopul în care Dumnezeu
îl folosește pe acest om este ca toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu să poată
înțelege mai bine voia lui Dumnezeu și să poată îndeplini mai multe din cerințele
lui Dumnezeu. Deoarece oamenii sunt incapabili de a înțelege direct cuvintele lui
Dumnezeu sau voia lui Dumnezeu, Dumnezeu a chemat pe cineva care este
folosit să facă o astfel de lucrare. Această persoană folosită de Dumnezeu poate
fi descrisă drept un intermediar prin care Dumnezeu îi călăuzește pe oameni, un
„traducător” care comunică între Dumnezeu și oameni. Prin urmare, un astfel de
om se deosebește de toți ceilalți oameni care lucrează în casa lui Dumnezeu sau
de apostolii Săi. Asemenea acestora, el poate fi considerat un slujitor al lui
Dumnezeu, însă, în natura esențială a lucrării sale și contextul în care Dumnezeu
îl folosește, el diferă foarte mult de ceilalți lucrători și de apostoli. În ceea ce
privește esența lucrării sale și contextul în care este folosit, omul folosit de
Dumnezeu este chemat de El, este pregătit de către Dumnezeu pentru lucrarea
lui Dumnezeu și cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Nicio persoană nu
ar putea vreodată să-l înlocuiască în lucrarea sa, iar cooperarea din partea omului
este necesară în lucrarea divină. Între timp, lucrarea făcută de alți lucrători sau
apostoli nu este decât comunicarea și implementarea multelor aspecte ale
rânduielilor pentru bisericile din fiecare perioadă sau lucrarea prin care se aplică
o simplă măsură de viață necesară menținerii vieții bisericești. Acești lucrători și
apostoli nu sunt numiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin pot fi ei considerați ca fiind
cei folosiți de Duhul Sfânt. Ei sunt aleși din rândul bisericilor și, după ce au fost
instruiți și educați o perioadă, cei care sunt potriviți sunt păstrați, în timp ce aceia
care nu sunt potriviți sunt trimiși înapoi de unde au venit. Deoarece acești oameni
sunt aleși din rândul bisericilor, unii își dau arama pe față după ce devin lideri și

497
alții chiar fac multe lucruri rele și sfârșesc prin a fi eliminați.
Fragment din „Cu privire la folosirea omului de către Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea din mintea omului este foarte ușor de realizat de către el. Pastorii și
liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru
a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi infectați
de darurile lor și vor fi influențați de ceea ce sunt ei. Ei se concentrează pe darurile,
abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri supranaturale și
multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine profunde sunt
inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările firii omului, ci mai degrabă se
concentrează asupra formării modului de a predica și asupra abilităților de lucru ale
oamenilor, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase bogate. Ei nu
se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului sau cât de mult înțeleg
oamenii adevărul. Ei nu se preocupă de esenţa omului, cu atât mai puțin încearcă să
cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu contracarează noțiunile
oamenilor și nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin nu le corectează lipsurile sau
corupția. Majoritatea oamenilor care îi urmează îi servesc prin darurile lor naturale,
iar ceea ce exprimă ei este cunoaștere și un adevăr religios neclar, care nu au
legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi ofere omului viață. De fapt,
esenţa lucrării lor este cultivarea talentului, educarea unei persoane care nu are
nimic într-un absolvent talentat al unui seminar care, mai târziu, va merge să lucreze
și să conducă.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie în
conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi: indiferent dacă tu cauți
pătrunderea în viață sau împlinirea voinței lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie
centrat pe cuvintele lui Dumnezeu de astăzi. Dacă ceea ce comunici și cauți nu este
centrat în jurul cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi, atunci ești străin de cuvintele lui
Dumnezeu și în totalitate lipsit de lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu dorește
oameni care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai
înțeles înainte, Dumnezeu nu dorește așa ceva și, dacă nu poți renunța la astfel de

498
lucruri, atunci, acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor.
Toți cei care sunt capabili să urmeze lumina prezentă a Duhului Sfânt sunt
binecuvântați. Oamenii din veacurile trecute au călcat, de asemenea, pe urmele
pașilor lui Dumnezeu, dar nu au putut continua până astăzi; aceasta este
binecuvântarea oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea
prezentă a Duhului Sfânt și care sunt capabili să urmeze pașii lui Dumnezeu, astfel
încât să-L urmeze pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care
sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea prezentă a Duhului
Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult
lucrează sau cât de mari sunt suferințele lor, sau cât de mult se zbat, nimic din
acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, și El nu îi va lăuda. Astăzi, toți cei
care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în curentul Duhului Sfânt;
cei care sunt străini cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi sunt în afara curentului
Duhului Sfânt și, astfel de oameni nu sunt lăudați de Dumnezeu. Slujirea care este
separată de vorbirea prezentă a Duhului Sfânt este o slujire a trupului și a
concepțiilor și este incapabilă să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Dacă
oamenii trăiesc printre concepții religioase, atunci nu pot face nimic potrivit pentru
voia lui Dumnezeu și, chiar dacă Îi slujesc lui Dumnezeu, Îl slujesc în mijlocul
imaginației și concepțiilor lor și sunt total incapabili de a sluji în conformitate cu
voința lui Dumnezeu. Cei care nu sunt în stare să urmeze lucrarea Duhului Sfânt
nu înțeleg voința lui Dumnezeu, iar cei care nu înțeleg voia lui Dumnezeu nu-I pot
sluji lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește o slujire care să fie după inima Sa; El nu
dorește o slujire care să fie după concepții și trup. Dacă oamenii sunt incapabili să
urmeze pașii lucrării Duhului Sfânt, atunci ei trăiesc înconjurați de concepții. Slujirea
unor astfel de oameni tulbură și deranjează, iar o astfel de slujire este contrară lui
Dumnezeu. Astfel, cei care nu pot să urmeze pașii lui Dumnezeu sunt incapabili să-
I slujească lui Dumnezeu; cei care nu sunt în stare să calce pe urmele pașilor lui
Dumnezeu se opun cu siguranță Lui și sunt incapabili să fie compatibili cu
Dumnezeu. „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voința lui
Dumnezeu astăzi, fiind capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale
lui Dumnezeu, fiind capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și
să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul

499
ca acesta este cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul
Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui
Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci și pot cunoaște firea lui Dumnezeu din
ultima lucrare a Sa și pot cunoaște concepțiile și neascultarea omului, natura și
substanța omului din ultima Lui lucrare; în plus, ei sunt capabili să obțină în mod
gradual schimbări în firea lor în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei
care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care au găsit într-adevăr calea cea
adevărată.
Fragment din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor

lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

8. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să

se închine Lui. Nu ar trebui să înalți sau să admiri pe nimeni; nu trebuie să acorzi
primul loc lui Dumnezeu, al doilea loc oamenilor pe care-i admiri, și al treilea loc ție.
Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inima ta și nu ar trebui să consideri că
oamenii – în special cei pe care îivenerezi – sunt comparabili cu Dumnezeu, că sunt
egalii Săi. Acest lucru este intolerabil pentru Dumnezeu.
Fragment din „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în

Epoca Împărăției” în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni nu se bucură de adevăr, cu atât mai puțin de judecată. În schimb,

se bucură de putere și bogății; astfel de oameni sunt considerați snobi. Ei caută în
lume numai acele confesiuni cu influență și pe acei pastori și învățători care vin din
seminarii. În ciuda faptului că au acceptat calea adevărului, ei rămân sceptici și nu
sunt capabili să se dedice cu totul. Ei vorbesc despre sacrificarea pentru Dumnezeu,
dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar Hristos este dat la o
parte. Inimile lor sunt pline de faimă, bogăție și glorie. Ei nu cred deloc că un astfel
de om modest este capabil să cucerească atât de mulți, că unul atât de neînsemnat
este capabil să desăvârșească oameni. Ei nu cred deloc că acești nimeni aflați printre
praf și grămezi de bălegar sunt oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel
de oameni ar face obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar
întoarce cu susul în jos și toți oamenii s-ar prăpădi de râs. Ei cred că dacă Dumnezeu

500
ar alege astfel de nimeni pentru a fi desăvârșiți, atunci acei mari oameni ar deveni
Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate cu necredință; într-adevăr, departe
de necredință, ei sunt bestii absurde. Căci ei acordă valoare doar poziției, prestigiului
și puterii; ceea ce pun ei la loc de cinste sunt grupurile mari și confesiunile. Ei nu au
nici un respect față de toți cei conduși de Hristos; ei sunt simpli trădători care I-au
întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.
Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație
proeminentă. Nu iubești frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei ușuratici
care se asociază cu lumea ticăloasă. Râzi de durerea lui Hristos care nu are loc unde
să-Și plece capul, dar admiri acele cadavre care pun stăpânire pe jertfe și trăiesc în
depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te duci cu bucurie în brațele
acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, doar litere și doar control.
Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către poziția lor
în inima tuturor Satanelor, și către influența și autoritatea lor. Și, totuși, continui să
păstrezi o atitudine de a te împotrivi și a refuza să accepți lucrarea lui Hristos. Acesta
este motivul pentru care spun că nu ai credința recunoașterii lui Hristos. Motivul
pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este în totalitate pentru că ai fost forțat.
În inima ta domnesc mereu multe imagini grandioase; nu poți uita fiecare cuvânt și
fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră,
întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos
Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn
de slavă. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi
grandios.
Fragment din „Ești tu oare un adevărat credincios al lui Dumnezeu?”

în Cuvântul Se arată în trup

Ar fi cel mai bine pentru acei oameni care spun că Îl urmează pe Dumnezeu să
deschidă ochii şi să privească bine de jur împrejur pentru a vedea în cine cred mai
exact: chiar crezi în Dumnezeu, sau în Satana? Dacă ştii că lucrul în care crezi nu e
Dumnezeu, ci proprii tăi idoli, atunci mai bine să nu spui că eşti credincios. Dacă într-
adevăr nu ştii în cine crezi, din nou, e bine să nu spui că eşti un credincios. Să spui
aşa ceva ar fi o blasfemie! Nimeni nu te forţează să crezi în Dumnezeu. Nu spuneţi

501
că voi credeţi în Mine, căci am auzit destul aceste cuvinte demult şi nu vreau să le
aud din nou, pentru că lucrul în care credeți voi sunt idolii din inimile voastre şi șerpii
locali infami dintre voi. Aceia care dau din cap atunci când aud adevărul, care
zâmbesc larg când aud vorbindu-se despre moarte sunt odraslele Satanei şi cu toţii
reprezintă obiecte care trebuie eliminate.
Fragment din „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

în Cuvântul Se arată în trup

5. Care sunt consecințele faptului că o persoană crede în Dumnezeu în

religie și că este supusă înșelăciunii și controlului fariseilor și antihriștilor?
Poate o persoană să fie mântuită de Dumnezeu dacă aceasta crede astfel în
Dumnezeu?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi). Şi dacă un orb călăuzeşte un
alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14).
„Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire, iar cei ce sunt conduşi de ei
sunt pierduţi” (Isaia 9:16).
„Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoştinţă. […] Cu cât s-au înmulţit
preoţii, cu atât au păcătuit mai mult împotriva Mea. Ei au dat slava lor în
schimbul ruşinii. Ei se hrănesc cu păcatele poporului Meu şi le savurează
sufletul după fărădelegile lui. Dar şi preotul va avea aceeaşi soartă cu cea a
poporului: îi voi pedepsi pe amândoi după căile lor, le voi răsplăti după faptele
lor” (Osea 4:6-9).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Lucrarea din mintea omului este foarte ușor de realizat de către el. Pastorii și
liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru
a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi
infectați de darurile lor și vor fi influențați de ceea ce sunt ei. Ei se concentrează pe
darurile, abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri
supranaturale și multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine
profunde sunt inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările firii omului, ci mai

502
degrabă se concentrează asupra formării modului de a predica și asupra abilităților
de lucru ale oamenilor, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase
bogate. Ei nu se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului sau cât de
mult înțeleg oamenii adevărul. Ei nu se preocupă de esenţa omului, cu atât mai
puțin încearcă să cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu
contracarează noțiunile oamenilor și nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin nu
le corectează lipsurile sau corupția. Majoritatea oamenilor care îi urmează îi servesc
prin darurile lor naturale, iar ceea ce exprimă ei este cunoaștere și un adevăr
religios neclar, care nu au legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi
ofere omului viață.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care nu au fost judecați nu exprimă decât trupul uman și gânduri,

amestecate cu multă inteligență umană și talente înnăscute. Nu este expresia
corectă a omului cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii care îi urmează
sunt aduși în fața lor prin calibrul lor înnăscut. Deoarece ei exprimă prea multe
viziuni și experiențe ale omului, care sunt aproape detașate de sensul inițial al lui
Dumnezeu și deviază prea mult de la acesta, lucrarea acestui tip de persoană nu
are capacitatea de a aduce oamenii în fața lui Dumnezeu, ci înaintea sa. Deci, cei
care nu au fost supuși judecății și mustrării nu sunt calificați pentru a săvârși
lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea unui lucrător calificat îi poate aduce pe oameni
pe calea dreaptă şi le poate permite să pătrundă mai profund adevărul. Lucrarea
pe care el o săvârșește îi poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În plus,
lucrarea pe care el o săvârșește poate varia de la individ la individ și nu este
condiţionată de reguli, oferindu-le oamenilor eliberare și libertate. Mai mult, ei pot
să se dezvolte treptat în viață, să pătrundă din ce în ce mai mult în adevăr.
Lucrarea unui muncitor necalificat nu este la înălțime, lucrarea lui este prostească.
El le poate doar impune oamenilor reguli; ceea ce le cere el oamenilor nu diferă
de la individ la individ; el nu lucrează conform nevoilor reale ale oamenilor. În
acest tip de lucrare, există prea multe reguli și doctrine și nu îi poate aduce pe
oameni la realitate sau la practica normală a dezvoltării în viață. Acest lucru doar
le poate permite oamenilor să respecte câteva reguli fără valoare. Acest tip de

503
îndrumare poate doar să-i ducă pe oameni pe căi greșite. El te conduce să devii
ca el; el te poate aduce către ceea ce are și este el.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Există în biserică mulţi oameni care nu au discernământ, iar când are loc ceva
înşelător, ei doar stau de partea Satanei. Când sunt numiţi lacheii Satanei, ei se
simt foarte nedreptăţiţi. Iar unii ar putea spune că ei nu au discernământ, dar ei
mereu stau de partea fără adevăr. Nu a existat niciun moment critic când ei au stat
de partea adevărului, nicio singură dată când s-au ridicat şi au susținut adevărul,
deci chiar sunt fără discernământ? De ce sunt tot timpul de partea Satanei? De ce
nu spun niciodată vreun cuvânt care să fie drept sau rezonabil pentru adevăr? Este
oare această situaţie creată de confuzia lor momentană? Cu cât o persoană are
mai puţin discernământ, cu atât este mai greu să stea de partea adevărului. Ce
arată asta? Nu arată oare că aceia fără discernământ iubesc răul? Nu arată că
aceia fără discernământ sunt odraslele loiale ale Satanei? Cum se face că
întotdeauna pot sta de partea Satanei şi să vorbească aceeași limbă ca şi acesta?
Fiecare cuvânt şi faptă a lor şi expresiile lor dovedesc cu vârf şi îndesat că ei nu
iubesc adevărul, ci sunt de fapt oameni care urăsc adevărul. Faptul că pot sta de
partea Satanei dovedeşte cu vârf şi îndesat că Satana îi iubeşte cu adevărat pe
aceşti diavoli josnici care luptă de dragul Satanei toată viaţa lor. Nu sunt oare aceste
fapte foarte clare? Dacă ești cu adevărat unul care iubește adevărul, atunci de ce
nu ai niciun respect faţă de cei care practică adevărul, şi de ce îi urmezi imediat pe
aceia care nu practică adevărul în secunda în care îşi schimbă puţin înfăţişarea?
Ce tip de problemă este aceasta? Nu îmi pasă dacă ai discernământ sau nu, nu îmi
pasă cât de mare este preţul pe care l-ai plătit, nu îmi pasă cât de mari sunt forţele
tale şi nu îmi pasă dacă eşti un șarpe local infam sau un lider care poartă steagul.
Dacă forţele tale sunt mari, atunci este doar cu ajutorul puterii Satanei; dacă
prestigiul tău este mare, atunci aceasta este pentru că sunt prea mulţi în jurul tău
care nu practică adevărul; dacă nu ai fost expulzat, atunci aceasta se întâmplă
deoarece acum nu este momentul pentru lucrarea de expulzare, ci este timpul
pentru lucrarea de eliminare. Nu este nicio grabă să te expulzez acum. Trebuie doar
să aştept să vină acea zi după ce ai fost eliminat pentru a te pedepsi. Oricine nu

504
practică adevărul va fi eliminat!
Fragment din „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

în Cuvântul Se arată în trup

Uitați-vă bine la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine
și interpretează Biblia în afara contextului și potrivit cu propria lor imaginație. Toți se
bazează pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă ar fi incapabili de
a predica ceva, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere
și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să
folosească unele artificii. Le folosesc pentru a-i aduce pe oameni înaintea lor și a-i
înșela. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează
liderii. Dacă întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun:
„Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință”. Credința lor trebuie
să treacă prin filtrul unei ființe umane; nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au
devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru
acceptarea de către oameni a adevăratei căi? […]
În credința oamenilor în Dumnezeu, fie că obișnuiau să-i urmeze pe alții, fie că
nu mulțumeau voia lui Dumnezeu, ei trebuie, în cele din urmă, să vină înaintea lui
Dumnezeu în timpul acestei etape finale. Dacă ai fundamentul faptului de a fi trecut
prin această etapă a lucrării și, totuși, continui să-i urmezi pe alții, atunci vei fi de
neiertat și vei sfârși întocmai ca Pavel.
Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Dacă există mai mulți șerpi locali infami într-o biserică, precum şi nişte „muşte”
mărunte care îi urmează pe cei care nu au niciun fel de discernământ, dacă cei din
biserică nu pot încă să se lepede de legăturile şi manipularea acestor şerpi după ce
au văzut adevărul, atunci aceşti nesăbuiți vor fi eliminaţi în final. Deși aceste muște
mărunte nu au făcut poate nimic teribil, ele sunt şi mai îndrăzneţe, şi mai şmechere
şi evazive şi toţi cei asemenea vor fi eliminaţi. Nu va rămâne niciunul! Aceia care îi
aparţin Satanei se vor întoarce la Satana, în timp ce aceia care aparţin lui Dumnezeu
vor merge cu siguranţă în căutarea adevărului; acest lucru este determinat de natura

505
lor. Fie ca toți cei care îl urmează pe Satana să piară! Niciun pic de milă nu va fi
arătată acestor oameni. Fie ca toți cei care caută adevărul să obţină înzestrare și să
le fie permis să se bucure de cuvântul lui Dumnezeu după placul inimii lor. Dumnezeu
este drept; El nu îi tratează cu nedreptate pe oameni. Dacă eşti un demon, atunci vei
fi incapabil să practici adevărul. Dacă eşti unul care caută adevărul, atunci este sigur
că nu vei fi luat captiv de Satana – aceasta este dincolo de orice îndoială.
Fragment din „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

în Cuvântul Se arată în trup

Datorită vicleniei lor josnice, aceia fără discernământ vor fi ruinați de oameni răi
şi vor fi conduşi pe căi greşite de oameni răi şi nu se vor putea întoarce. Aceşti
oameni ar trebui să fie trataţi astfel, căci nu iubesc adevărul, pentru că sunt incapabili
să stea de partea adevărului, pentru că urmează oameni răi, ei stau de partea
oamenilor răi şi pentru că complotează cu oameni răi şi Îl sfidează pe Dumnezeu. Ei
ştiu foarte bine că acei oameni răi radiază răutate, dar ei îşi împietresc inimile şi îi
urmează, mişcându-se împotriva adevărului. Acei oameni care nu practică adevărul,
ci care fac lucruri distructive şi abominabile, oare nu fac toți rău? Deşi printre ei sunt
cei care se prezintă precum regi şi sunt cei care merg în urma lor, nu sunt oare
naturile lor sfidătoare de Dumnezeu toate la fel? Ce scuză pot avea pentru a spune
că Dumnezeu nu îi salvează? Ce scuză pot avea pentru a spune că Dumnezeu nu
este drept? Nu este oare propriul lor rău cel care îi va distruge? Nu este oare propria
lor răzvrătire cea care îi va trage în jos în iad? Aceia care practică adevărul vor fi
salvaţi în final şi desăvârşiţi prin adevăr. Aceia care nu practică adevărul, în final, vor
invita ruinarea prin adevăr. Acestea sunt sfârşiturile care îi aşteaptă pe cei care
practică adevărul şi pe cei care nu o fac.
Fragment din „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

în Cuvântul Se arată în trup

6. În lumea religioasă, puterea o dețin adevărul și Dumnezeu, sau antihriștii

și Satana?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor

506
în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să
intre!” (Matei 23:13).
„Isus a intrat în Templu şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în
Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau
porumbei şi le-a zis: Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune»,
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!” (Matei 21:12-13).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Uitați-vă bine la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine
și interpretează Biblia în afara contextului și potrivit cu propria lor imaginație. Toți se
bazează pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă ar fi incapabili de
a predica ceva, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere
și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să
folosească unele artificii. Le folosesc pentru a-i aduce pe oameni înaintea lor și a-i
înșela. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează
liderii. Dacă întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun:
„Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință”. Credința lor trebuie
să treacă prin filtrul unei ființe umane; nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au
devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru
acceptarea de către oameni a adevăratei căi?
Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Noi am predicat Evanghelia în mod repetat multor lideri din cercurile religioase,
dar, indiferent de modul în care avem părtășie cu ei despre adevăr, ei nu vor să-l
accepte. De ce este așa? Pentru că aroganța a devenit a doua natură a lor și
Dumnezeu nu mai este în inimile lor! Unii oameni pot spune: „Oamenii aflați sub
conducerea unor pastori din lumea religioasă au într-adevăr multă determinare. Pare
că Îl au pe Dumnezeu în mijlocul lor!” Indiferent cât de mărețe ar putea fi predicile
acelor pastori, Îl cunosc ei oare pe Dumnezeu? Dacă L-ar venera cu adevărat pe
Dumnezeu în inimile lor, ar face ca oamenii să-i urmeze și să-i înalțe? I-ar monopoliza
pe alții? Ar îndrăzni să impună restricții altora care caută adevărul și care cercetează

507
calea adevărată? Dacă ei cred că oile lui Dumnezeu sunt de fapt ale lor, că oile Lui
ar trebui toate să asculte de ei și că ceea ce spun ei conține adevărul, nu acționează
ei ca Dumnezeu? Acest tip de persoană este chiar mai rea decât fariseii – nu sunt ei
antihriști? Prin urmare, datorită aroganței lor, au făcut lucruri care Îl trădează pe
Dumnezeu.
Fragment din „Natura arogantă a omului este rădăcina împotrivirii sale față de Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu sunt aceia care se opun lui
Dumnezeu și, chiar mai mult, aceia care sunt conștienți de scopul lucrării lui
Dumnezeu, dar nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei care citesc Biblia în
bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării
lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult,
niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici,
ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură
numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai
lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți astfel de
oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care îi tulbură
intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole în calea
celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un trup robust”, cum vor ști
adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum
vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să
le devoreze?
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

508
 XVI. Este Dumnezeu Dumnezeu Cel triunitar sau singurul
Dumnezeu adevărat?

1. Este Dumnezeu Cel adevărat care a creat cerul, pământul și toate

lucrurile unul singur sau sunt trei?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Filip I-a zis: «Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns!» Isus i-a răspuns:
«De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine
L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată-ni-L pe Tatăl!”?! Nu crezi că Eu sunt în
Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine,
ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui»” (Ioan 14:8-10).
„Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Dumnezeu este Cel care stăpânește peste toate lucrurile și care administrează
toate lucrurile. El a creat tot ceea ce există, El administrează tot ceea ce există și El
stăpânește peste tot ceea ce există și Se îngrijește de tot ceea ce există. Acesta este
statutul lui Dumnezeu, aceasta este identitatea lui Dumnezeu. Pentru toate lucrurile
și pentru tot ceea ce există, adevărata identitate a lui Dumnezeu este cea de Creator,
cea de Stăpânitor al tuturor lucrurilor. Aceasta este identitatea pe care o are
Dumnezeu și El este unic printre toate lucrurile. Niciuna dintre creaturile lui
Dumnezeu – fie din rândul omenirii, fie din lumea spirituală – nu poate folosi niciun
mijloc sau nicio scuză pentru a-și aloca sau a înlocui identitatea și statutul lui
Dumnezeu, fiindcă există doar unul între toate lucrurile care are această identitate,
această putere, această autoritate și capacitatea de a stăpâni asupra tuturor
lucrurilor: al nostru unic Dumnezeu Însuși.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)” în Cuvântul Se arată în trup

Există doar un Dumnezeu, numai o persoană în acest Dumnezeu și doar un Duh

509
al lui Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie că: „Există un singur Duh Sfânt și un
singur Dumnezeu”. Indiferent dacă există sau nu Tatăl și Fiul despre care vorbești,
până la urmă există doar un Dumnezeu, iar substanța Tatălui, a Fiului și a Duhului
Sfânt, în care voi credeți, este substanța Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, Dumnezeu
este un Duh, însă El este capabil să devină trup și să trăiască printre oameni, precum
și să fie mai presus de toate lucrurile. Duhul Său este atotcuprinzător și omniprezent.
El poate fi, în același timp, în trup și peste tot în univers. De vreme ce toți oamenii
spun că Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat, atunci există un singur
Dumnezeu, care nu poate fi separat de nimeni după pofta inimii! Dumnezeu este un
singur Duh și o singură persoană. Și Acesta este Duhul lui Dumnezeu.
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Mai sunt încă cei care spun: „Nu a spus Dumnezeu în mod expres că Isus era
Fiul Lui iubit?” Isus este Fiul iubit al lui Dumnezeu, în care Își găsește plăcerea –
acest lucru a fost cu siguranță spus de Dumnezeu Însuși. Acesta a fost Dumnezeu
purtându-Și mărturie Lui Însuși, dar doar dintr-o perspectivă diferită, aceea a Duhului
din ceruri purtând mărturie propriei Sale întrupări. Isus este întruparea Lui, nu Fiul
Său din ceruri. Înțelegi? Nu indică vorbele lui Isus, „Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine”,
faptul că Ei sunt un singur Duh? Și oare nu din cauza întrupării au fost Ei separați
între cer și pământ? În realitate, Ei sunt încă unul; indiferent de situație, este pur și
simplu vorba de Dumnezeu purtându-Și mărturie Lui Însuși. Datorită schimbării
veacurilor, a cerințelor lucrării și a diferitelor etape ale planului Său de gestionare,
apelativul pe care omul i-L dă, de asemenea diferă. Când a venit să ducă la
îndeplinire prima etapă a lucrării, El putea fi numit doar Iahve, păstor al israeliților. În
a doua etapă, Dumnezeul întrupat putea fi numit doar Domn și Hristos. Dar la acel
moment, Duhul din ceruri a afirmat doar că El era Fiul preaiubit al lui Dumnezeu și
nu a făcut nici o mențiune despre faptul că El este singurul Fiu al lui Dumnezeu.
Acest lucru pur și simplu nu s-a întâmplat. Cum ar putea Dumnezeu să aibă un singur
copil? Atunci Dumnezeu nu ar fi devenit om? Pentru că El era întruparea, El a fost
numit Fiul iubit al lui Dumnezeu și, din aceasta a rezultat relația dintre Tată și Fiu.
Era pur și simplu din cauza separării dintre cer și pământ. Isus S-a rugat din
perspectiva trupului. De vreme ce a îmbrăcat un trup al unei umanități atât de

510
normale, El, din perspectiva trupului, a spus: „Învelișul Meu exterior este cel al unei
ființe create. De vreme ce am îmbrăcat un trup pentru a veni pe acest pământ, acum
sunt la o distanță foarte, foarte mare de Cer”. Din acest motiv, El nu putea să Se
roage lui Dumnezeu Tatăl, decât din perspectiva trupului. Era datoria Lui și cu
aceasta ar fi trebuit să fie înzestrat Duhul întrupat al lui Dumnezeu. Nu se poate
spune că El nu este Dumnezeu doar pentru că Se roagă Tatălui din perspectiva
trupului. Deși El este numit Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, El încă este Însuși
Dumnezeu, căci El nu este decât întruparea Duhului, iar substanța Lui este, încă,
Duhul.
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Acest lucru poate aduce în mintea majorității oamenilor cuvintele lui Dumnezeu
din Geneză: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”. Având
în vedere că Dumnezeu spune să „facem” om după chipul „Nostru”, atunci „Noi”
indică doi sau mai mulți; întrucât El a spus „Noi”, atunci nu este doar un singur
Dumnezeu. În felul acesta, omul a început să se gândească, în mod teoretic, la
persoane distincte și, din aceste cuvinte, a apărut ideea Tatălui, a Fiului și a Duhului
Sfânt. Atunci, cum este Tatăl? Cum este Fiul? Și cum este Duhul Sfânt? Ar fi posibil
ca omenirea de astăzi să fie făcută după chipul Unuia unit din Cei trei? Este atunci
chipul omului ca acela al Tatălui, al Fiului sau al Duhului Sfânt? După chipul căreia
dintre cele trei persoane ale lui Dumnezeu este omul? Această idee a omului este
pur și simplu incorectă și lipsită de sens! Ea poate doar să împartă un singur
Dumnezeu în mai mulți. Momentul în care Moise a scris Geneza a fost după crearea
omenirii, care a urmat creării lumii. Moise nu a existat chiar de la început, când a
luat ființă lumea. Și, abia mult mai târziu, Moise a scris Biblia. Deci, cum ar fi putut
el să știe ce a vorbit Dumnezeu din Cer? Nu a avut nicio bănuială despre modul în
care Dumnezeu crease lumea. În Vechiul Testament al Bibliei, nu există nicio
mențiune despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ci doar despre singurul Dumnezeu
adevărat, Iahve, care Își desfășura lucrarea în Israel. El a primit nume diferite, pe
măsură ce epocile se schimbă, însă acest lucru nu poate dovedi că fiecare nume
se referă la o persoană diferită. Dacă ar fi așa, atunci nu ar exista nenumărate
persoane în Dumnezeu? Ceea ce este scris în Vechiul Testament este lucrarea lui

511
Iahve, o etapă a lucrării lui Dumnezeu Însuși care să fie începută în Epoca Legii.
Lucrarea lui Dumnezeu era cea în care: așa cum El a spus, a fost și precum El a
poruncit, așa a rămas. În niciun moment, Iahve nu a spus că El a fost Tatăl care a
venit să realizeze lucrarea sau nu a prorocit vreodată pe Fiul care vine să răscumpere
omenirea. În vremea lui Isus, s-a spus doar că Dumnezeu devenise trup pentru a
răscumpăra întreaga omenire și nu că Fiul era Cel care venise. Deoarece epocile nu
sunt asemănătoare, iar lucrarea pe care Dumnezeu Însuși o face, de asemenea,
diferă, El trebuie să-Și îndeplinească lucrarea în diferite tărâmuri. În felul acesta,
identitatea pe care o reprezintă El, de asemenea, diferă. Omul crede că Iahve este
Tatăl lui Isus, dar, acest lucru nu a fost de fapt recunoscut de Isus, care a spus: „Noi
nu am fost niciodată diferențiați ca Tată și Fiu; Eu și Tatăl din Cer suntem una. Tatăl
este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl; când oamenii Îl văd pe Fiul, ei Îl văd pe Tatăl
Ceresc”. Când toate au fost spuse, fie că este Tatăl sau Fiul, Ei sunt un singur Duh
și nu sunt despărțiți în persoane separate. Odată ce omul încearcă să explice,
lucrurile sunt complicate de ideea unor persoane distincte, precum și de relația dintre
Tată, Fiu și Duh. Când omul vorbește despre persoane separate, nu Îl materializează
acest lucru pe Dumnezeu? Omul clasifică chiar persoanele ca prima, a doua și a
treia; toate acestea nu sunt decât concepțiile omului, nu merită să fie menționate și
sunt complet nerealiste! Dacă l-ai întreba: „Câți Dumnezei există?”, omul ar spune
că Dumnezeu este Treimea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt: singurul Dumnezeu
adevărat. Dacă l-ai întreba din nou: „Cine este Tatăl?”, el ar spune: „Tatăl este Duhul
lui Dumnezeu din Cer; El este răspunzător de toate și este Stăpânul Cerului”. „Atunci
Iahve este Duhul?” El ar spune: „Da!”. Dacă l-ai întreba apoi: „Cine este Fiul?”, el ar
spune că, desigur, Isus este Fiul. „Atunci, care este povestea lui Isus? De unde a
venit El?” Omul ar spune: „Isus I S-a născut Mariei prin concepția Duhului Sfânt”.
Atunci, substanța Lui nu este, de asemenea, Duhul? Nu este lucrarea Lui, de
asemenea, tipică Duhului Sfânt? Iahve este Duhul și, tot astfel, este substanța lui
Isus. Acum, în zilele de pe urmă, este inutil să spun că, la lucru, este încă Duhul; [a]
cum ar putea Ei să fie persoane diferite? Nu este, pur și simplu, Duhul lui Dumnezeu

Note de subsol:
a. Textul original nu conține expresia „la lucru”.

512
Cel care îndeplinește lucrarea Duhului din diferite perspective? Astfel, nu există nicio
distincție între persoane. Isus a fost conceput de Duhul Sfânt și, fără îndoială,
lucrarea Lui a fost exact cea a Duhului Sfânt. În prima etapă a lucrării îndeplinite de
Iahve, El nici nu a devenit trup, nici nu S-a arătat omului. Deci, omul nu a văzut
niciodată arătarea Sa. Indiferent cât de minunat și cât de înălțat era, El era încă
Duhul, Dumnezeu Însuși, care l-a creat pe om la început. Adică, El era Duhul lui
Dumnezeu. Când i-a vorbit omului dintre nori, El era doar un Duh. Nimeni nu a fost
martor la arătarea Sa; doar în Epoca Harului, când Duhul lui Dumnezeu a venit în
trup și S-a întrupat în Iudeea, omul I-a văzut pentru prima dată chipul întrupării ca
evreu. Sentimentul lui Iahve nu putea fi simțit. Cu toate acestea, El a fost conceput
de Duhul Sfânt, adică, de Duhul lui Iahve Însuși, iar Isus încă S-a născut ca
întruchipare a Duhului lui Dumnezeu. Ceea ce a văzut întâi omul a fost Duhul Sfânt
care cobora ca un porumbel pe Isus; Duhul nu era exclusiv al lui Isus, ci, mai
degrabă, Duhul Sfânt. Atunci, poate să fie Duhul lui Isus despărțit de Duhul Sfânt?
Dacă Isus este Isus, Fiul, iar Duhul Sfânt este Duhul Sfânt, atunci cum ar putea Ei
să fie una? Lucrarea nu ar putea fi îndeplinită dacă ar fi astfel. Duhul din Isus, Duhul
din Cer și Duhul lui Iahve sunt toate una. Poate fi numit Duhul Sfânt, Duhul lui
Dumnezeu, Duhul intensificat de șapte ori și Duhul atotcuprinzător. Duhul lui
Dumnezeu poate îndeplini multă lucrare. El este capabil să creeze lumea și să o
distrugă prin inundarea pământului; El poate răscumpăra întreaga omenire și, în plus,
poate cuceri și distruge întreaga omenire. Această lucrare este realizată în întregime
de Dumnezeu Însuși și nu putea fi făcută, în locul Lui, de niciuna dintre persoanele
lui Dumnezeu. Duhul Său poate primi numele lui Iahve și Isus, precum și cel al Celui
Atotputernic. El este Domnul și Hristosul. El poate deveni și Fiul Omului. El este în
Ceruri cât și pe pământ; El este la înălțime, deasupra universurilor și printre mulțimi.
El este singurul Stăpân al Cerurilor și al pământului! Din momentul creației și până
acum, această lucrare a fost îndeplinită de Însuși Duhul lui Dumnezeu. Fie ea
lucrarea din Ceruri sau lucrarea în trup, totul se desfășoară prin propriul Său Duh.
Toate creaturile, fie în Cer sau pe pământ, sunt în palma mâinii Sale atotputernice;
toate acestea sunt lucrarea lui Dumnezeu Însuși și nu pot fi făcute de nimeni în locul
Său. În Ceruri, El este Duhul, dar și Dumnezeu Însuși; printre oameni, El este trup,
dar rămâne Însuși Dumnezeu. Deși El poate fi numit cu sute de mii de nume, este

513
încă El Însuși, iar întreaga lucrare[b] este expresia directă a Duhului Său.
Răscumpărarea întregii omeniri prin răstignirea Sa a fost lucrarea directă a Duhului
Său și, tot astfel este și proclamarea către toate națiunile și toate ținuturile în timpul
zilelor de pe urmă. În orice moment, Dumnezeu nu poate fi numit decât Atotputernicul
și singurul Dumnezeu adevărat, Dumnezeu Însuși care este atotcuprinzător.
Persoanele distincte nu există, cu atât mai puțin această idee a Tatălui, a Fiului și a
Duhului Sfânt. Există un singur Dumnezeu în Cer și pe pământ!
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

2. De ce se poate spune că Trinitatea este cea mai absurdă formulare?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
După ce s-a realizat adevărul lui Isus devenit trup, omul a crezut acest lucru: nu
există doar Tatăl în Cer, ci și Fiul și chiar Duhul. Aceasta este noțiunea convențională
pe care o deține omul și anume, că există un astfel de Dumnezeu în Cer: o Treime
care este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, toți într-Unul. Întreaga omenire are aceste noțiuni:
Dumnezeu este un singur Dumnezeu, dar cuprinde trei părți, ceea ce toți cei
înrădăcinați serios în noțiuni convenționale consideră a fi Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Doar cele trei părți făcute una sunt toate Dumnezeu. Fără Tatăl Sfânt, Dumnezeu nu
ar fi întreg. În mod similar, nici Dumnezeu nu ar fi întreg fără Fiul sau Duhul Sfânt. În
noțiunile lor, ei cred că nici Tatăl singur și nici Fiul singur nu pot fi considerați
Dumnezeu. Doar Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt împreună pot fi considerați Dumnezeu
Însuși. Acum, toți credincioșii religioși, inclusiv fiecare adept dintre voi, au această
credință. Totuși, nimeni nu poate explica dacă această credință este sau nu corectă,
pentru că voi vă aflați mereu într-o ceață a confuziei despre lucrurile lui Dumnezeu
Însuși. Deși acestea sunt noțiuni, voi nu știți dacă sunt corecte sau greșite, deoarece
ați devenit prea serios contaminați de noțiuni religioase. Ați acceptat prea adânc
aceste noțiuni convenționale ale religiei, iar această otravă a pătruns prea adânc în
voi. Prin urmare, la fel ați cedat și voi acestei influențe dăunătoare în această
chestiune, deoarece Treimea pur și simplu nu există. Adică, Treimea Tatălui, a Fiului

Note de subsol:
b. Textul original nu conține termenul „lucrarea”.

514
și a Sfântului Duh pur și simplu nu există. Acestea sunt toate noțiuni convenționale
ale omului și credințele eronate ale omului. De-a lungul multor secole, omul a crezut
în această Treime, evocată de noțiuni din mintea omului, fabricate de om și care nu
au mai fost văzute niciodată înainte de către om. De-a lungul acestor numeroși ani,
au existat multe personalități spirituale care au explicat „adevăratul înțeles” al Treimii,
dar astfel de explicații ale Treimii ca trei persoane consubstanțiale distincte au fost
nedeslușite și neclare și toți oamenii sunt derutați de „alcătuirea” lui Dumnezeu.
Niciun om influent nu a fost în stare vreodată să ofere o explicație amănunțită;
majoritatea explicațiilor sunt acceptabile pe hârtie și din punct de vedere rațional, dar
niciun singur om nu are o înțelegere pe deplin clară a semnificației Treimii. Aceasta
este deoarece această mare Treime, pe care omul o păstrează în inimă, pur și
simplu, nu există.
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă vreunul dintre voi spune că Treimea există într-adevăr, atunci explicați ce
este, mai exact, acest singur Dumnezeu în trei persoane. Ce este Tatăl Sfânt? Ce
este Fiul? Ce este Duhul Sfânt? Iahve este Tatăl Sfânt? Isus este Fiul? Atunci cum
este cu Duhul Sfânt? Tatăl nu este un Duh? Substanța Fiului nu este, de asemenea,
un Duh? Lucrarea lui Isus nu a fost lucrarea Duhului Sfânt? Lucrarea lui Iahve nu a
fost, la acea vreme, realizată de un Duh, la fel ca lucrarea lui Isus? Câte Duhuri poate
avea Dumnezeu? Conform explicației tale, cele trei persoane – ale Tatălui, Fiului și
Duhului Sfânt – sunt una. În cazul acesta, există trei Duhuri, dar pentru a fi trei Duhuri
înseamnă că trebuie să existe trei Dumnezei. Aceasta înseamnă că nu există un
singur Dumnezeu adevărat; cum poate un astfel de Dumnezeu să aibă încă
substanța inerentă a lui Dumnezeu? Dacă accepți că există doar un singur
Dumnezeu, atunci cum poate El să aibă un fiu și să fie tată? Nu sunt toate acestea
pur și simplu noțiunile tale? Există doar un Dumnezeu, numai o persoană în acest
Dumnezeu și doar un Duh al lui Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie că: „Există
un singur Duh Sfânt și un singur Dumnezeu”. Indiferent dacă există sau nu Tatăl și
Fiul despre care vorbești, până la urmă există doar un Dumnezeu, iar substanța
Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, în care voi credeți, este substanța Duhului Sfânt.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu este un Duh, însă El este capabil să devină trup și să

515
trăiască printre oameni, precum și să fie mai presus de toate lucrurile. Duhul Său
este atotcuprinzător și omniprezent. El poate fi, în același timp, în trup și peste tot în
univers. De vreme ce toți oamenii spun că Dumnezeu este singurul Dumnezeu
adevărat, atunci există un singur Dumnezeu, care nu poate fi separat de nimeni după
pofta inimii! Dumnezeu este un singur Duh și o singură persoană. Și Acesta este
Duhul lui Dumnezeu. Dacă ar fi așa cum spui, atunci Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu
sunt Ei trei Dumnezei? Duhul Sfânt este un subiect, Fiul un altul, iar Tatăl încă unul.
Ei sunt persoane distincte cu substanțe diferite, deci cum pot Ei să fie fiecare parte
a unui singur Dumnezeu? Duhul Sfânt este un Duh; acest lucru este ușor de înțeles
pentru om. Dacă așa stau lucrurile, atunci Tatăl este chiar și mai mult un Duh. El nu
a coborât niciodată pe pământ și nu a devenit niciodată trup; El este Iahve Dumnezeu
în inima omului și este, cu siguranță, și un Duh. Atunci, care este relația dintre El și
Duhul Sfânt? Este relația dintre Tată și Fiu? Sau este relația dintre Duhul Sfânt și
Duhul Tatălui? Oare substanța fiecărui Duh este aceeași? Sau Duhul Sfânt este un
instrument al Tatălui? Cum poate fi explicat acest lucru? Și, atunci, care este relația
dintre Fiul și Duhul Sfânt? Este o relație între două Duhuri sau relația dintre un om și
un Duh? Acestea sunt toate chestiuni care nu pot avea nicio explicație! Dacă Ei toți
sunt un singur Duh, atunci nu se poate vorbi despre trei persoane, căci Ei sunt
posedați de un singur Duh. Dacă ar fi persoane distincte, atunci Duhurile Lor ar varia
în putere, iar Ei, pur și simplu, nu ar putea fi un singur Duh. Acest concept al Tatălui,
al Fiului și al Duhului Sfânt este cel mai absurd! Aceasta Îl segmentează pe
Dumnezeu și Îl împarte în trei persoane, fiecare cu un statut și un Duh; atunci, cum
poate El să fie totuși un singur Duh și un singur Dumnezeu?
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Unii ar putea spune: „Tatăl este Tatăl; Fiul este Fiul; Duhul Sfânt este Duhul
Sfânt și, în cele din urmă, Ei vor fi făcuți una”. Atunci cum ar trebui să-I faci una?
Cum pot Tatăl și Duhul Sfânt să fie făcuți una? Dacă ar fi, în mod inerent, doi, atunci
indiferent de modul în care Ei sunt uniți, nu ar rămâne două părți? Când spui că-I faci
una, oare nu înseamnă aceasta unirea a două părți separate pentru a face un întreg?
Dar nu au fost Ei două părți înainte de a fi făcuți un întreg? Fiecare Duh are o
substanță distinctă, iar două Duhuri nu pot fi transformate într-unul singur. Duhul nu

516
este un obiect material și nu seamănă cu nimic altceva din lumea materială. După
părerea oamenilor, Tatăl este un Duh, Fiul un altul, iar Duhul Sfânt încă unul, apoi,
cele trei Duhuri Se amestecă ca trei pahare de apă într-unul singur. Nu-i așa, atunci,
că cele trei pahare au făcut unul? Aceasta este pur și simplu o explicație eronată! Nu
înseamnă aceasta divizarea lui Dumnezeu? Cum pot Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să fie
Toți făcuți una? Nu sunt Ei trei părți, fiecare de naturi diferite?
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Când Isus L-a numit pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată, în timp ce S-a
rugat, acest lucru a fost făcut doar din perspectiva unui om creat, doar pentru că
Duhul lui Dumnezeu Și-a asumat un trup obișnuit și normal și a avut acoperământul
exterior al unei ființe create. Chiar dacă în El era Duhul lui Dumnezeu, aspectul Său
exterior era încă acela al unui om obișnuit; cu alte cuvinte, El devenise „Fiul Omului”,
despre care au vorbit toți oamenii, inclusiv Isus Însuși. Dat fiind că El este numit Fiul
omului, El este o persoană (fie ea bărbat sau femeie, în orice caz, una cu învelișul
exterior al unei ființe umane) născută într-o familie normală de oameni obișnuiți. Prin
urmare, pentru Isus să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată a
fost la fel ca pentru voi când L-ați numit pe El la început Tată; El a făcut acest lucru
din perspectiva unui om al creației. Vă mai amintiți rugăciunea Tatăl nostru pe care
Isus v-a învățat să o memorați? „Tatăl nostru din ceruri…” El le-a cerut tuturor
oamenilor să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată. Și din moment
ce și El, de asemenea, L-a numit Tată, El a făcut acest lucru din perspectiva unuia
care se află pe picior de egalitate cu voi toți. Din moment ce L-ați numit pe Dumnezeu
din ceruri cu numele de Tată, aceasta arată că Isus S-a văzut pe Sine ca fiind pe
picior de egalitate cu voi și ca un om pe pământ ales de Dumnezeu (adică Fiul lui
Dumnezeu). Dacă Îl numiți pe Dumnezeu „Tată”, nu este aceasta pentru că voi
sunteți ființe create? Oricât de mare ar fi autoritatea lui Isus pe pământ, înainte de
răstignire, El a fost numai un Fiu al omului, guvernat de Duhul Sfânt (adică
Dumnezeu) și una dintre ființele create ale pământului, pentru că El încă trebuia să-
Și finalizeze lucrarea Sa. Prin urmare, a-L numi pe Dumnezeu din ceruri Tată, a
însemnat doar umilința și ascultarea Lui. Adresarea Sa către Dumnezeu (adică Duhul
din ceruri) într-o asemenea manieră, nu dovedește totuși că El este Fiul Duhului lui

517
Dumnezeu din ceruri. Mai degrabă, se poate spune pur și simplu că perspectiva Lui
este diferită, nu că El este o persoană diferită. Existența unor persoane distincte este
o aberație! Înainte de răstignirea Sa, Isus a fost un Fiu al omului legat de limitările
trupului și El nu a posedat complet autoritatea Duhului. De aceea El nu putea decât
să caute voia lui Dumnezeu Tatăl din perspectiva unei ființe create. Așa cum El S-a
rugat de trei ori în Ghetsimani: „Nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu”. Înainte de a fi pus
pe cruce, El a fost doar Regele Evreilor; El a fost Hristos, Fiul Omului și nu un trup
de slavă. De aceea, din punctul de vedere al unei ființe create, El L-a numit pe
Dumnezeu Tată. Acum, nu poți spune că toți cei care Îl numesc pe Dumnezeu Tată
sunt Fiul. Dacă ar fi așa, atunci nu ați fi devenit toți Fiul odată ce Isus v-a învățat
Rugăciunea „Tatăl nostru”? Dacă încă nu sunteți convinși, atunci spuneți-Mi, cine
este Cel pe care-L numiți Tată? Dacă vă referiți la Isus, atunci cine este pentru voi
Tatăl Lui? După ce Isus a plecat, nu a mai existat această idee a Tatălui și Fiului.
Această idee a fost potrivită doar pentru anii în care Isus a devenit trup; în toate
celelalte împrejurări, atunci când Îl numiți Tată pe Dumnezeu, relația este cea dintre
Domnul creației și o ființă creată. Nu există un timp în care să se poată aplica această
idee despre Treimea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Aceasta este o idee falsă rar
întâlnită de-a lungul veacurilor și care nu există!
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Există multe contradicții în explicațiile omului. Într-adevăr, toate acestea sunt

noțiunile omului; fără o cercetare amănunțită, voi ați crede cu toții că sunt corecte.
Nu știți că această idee a lui Dumnezeu ca Treime nu este decât noțiunea omului?
Nicio cunoaștere a omului nu este completă și meticuloasă. Există întotdeauna
impurități, iar omul are prea multe idei; acest lucru demonstrează că o ființă creată
nu poate, pur și simplu, explica lucrarea lui Dumnezeu. Există prea multe în mintea
omului, toate provenite din logică și gândire și care sunt în conflict cu adevărul. Poate
logica ta să analizeze complet lucrarea lui Dumnezeu? Poți câștiga o înțelegere a
întregii lucrări a lui Iahve? Oare tu ca om poți să percepi toate acestea sau Dumnezeu
Însuși este Cel care poate vedea din veșnicie în veșnicie? Ești tu cel care poate
vedea din veșnicia de demult în veșnicia care va veni sau Dumnezeu este Cel care
poate face astfel? Ce spui? Ce te face vrednic să-L explici pe Dumnezeu? Pe ce se

518
bazează explicația ta? Ești tu Dumnezeu? Cerurile și pământul și toate lucrurile din
ele au fost create de Dumnezeu Însuși. Nu tu ai fost cel care le-a făcut, deci de ce
dai explicații incorecte? Acum, continui să crezi în Treime? Nu crezi că este o cale
prea împovărătoare? Ar fi mai bine ca tu să crezi într-un singur Dumnezeu, nu în trei.
Cel mai bine este să fie ușor, căci povara Domnului este ușoară.
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

3. A-L defini pe singurul Dumnezeu adevărat ca fiind Dumnezeu Cel

triunitar înseamnă a-L blasfemia pe Dumnezeu
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Permiteți-Mi să vă spun că, într-adevăr, Treimea nu există nicăieri în acest
univers. Dumnezeu nu are niciun Tată și niciun Fiu, cu atât mai puțin nu există
conceptul unui instrument folosit în comun de Tatăl și de Fiul: Duhul Sfânt. Toate
acestea reprezintă cea mai falsă idee și, pur și simplu, nu există în această lume!
Totuși, chiar și o astfel de falsitate își are originea ei și nu este în întregime
nefundamentată, pentru că mințile voastre nu sunt atât de simple, iar gândurile
voastre nu sunt fără rațiune. Mai degrabă, ele sunt destul de adecvate și ingenioase,
atât de m ult încât sunt de neînvins chiar și de către oricare satană. Este păcat că
aceste gânduri sunt toate idei false și, pur și simplu, nu există! Voi nu ați văzut deloc
adevărul concret; voi doar emiteți supoziții și concepții, apoi le transformați pe toate
într-o poveste pentru a câștiga, în mod înșelător, încrederea altora și stăpânirea
asupra celor mai nebuni dintre oamenii fără înțelepciune sau rațiune, astfel încât ei
să creadă în mărețele și faimoasele voastre „învățături experte”. Acesta este
adevărul? Este acesta modul de viață pe care ar trebui să-l primească omul? Totul
este o absurditate! Niciun singur cuvânt nu este potrivit! De-a lungul acestor
numeroși ani, Dumnezeu a fost divizat de voi în acest fel, fiind divizat tot mai mărunt
cu fiecare generație, până în măsura în care un singur Dumnezeu a fost separat, în
mod deschis, în trei Dumnezei. Și acum este pur și simplu imposibil ca omul să-L
reunească pe Dumnezeu ca Unul, căci voi L-ați separat în prea multe părți! Este greu
de spus cât timp ați fi continuat cu nerușinare în acest fel dacă n-ar fi fost lucrarea
Mea promptă, înainte de a fi prea târziu! Cum poate El încă să fie Dumnezeul vostru
când voi continuați să-L separați în acest fel? L-ați mai recunoaște? V-ați mai

519
întoarce la El? Dacă aș fi venit ceva mai târziu, probabil că I-ați fi trimis pe „Tatăl și
Fiul”, Iahve și Isus, înapoi în Israel și ați fi pretins că voi înșivă sunteți o parte a lui
Dumnezeu. Din fericire, acum sunt zilele de pe urmă. În cele din urmă, această zi,
pe care am așteptat-o îndelung, a sosit și, doar după ce am realizat, cu propria-Mi
mână, această etapă a lucrării, a fost oprită divizarea lui Dumnezeu Însuși de către
voi. Dacă n-ar fi fost astfel, voi ați fi amplificat, chiar punând pe altare pentru închinare
toate satanele dintre voi. Acesta este subterfugiul vostru! Mijloacele voastre de
divizare a lui Dumnezeu! Veți continua acum să faceți astfel? Lasați-Mă să vă întreb:
Câți Dumnezei există? Care Dumnezeu vă va aduce mântuire? Oare la primul
Dumnezeu, la Cel de-al doilea sau la Cel de-al treilea vă rugați mereu? În care dintre
Ei credeți întotdeauna? În Tatăl? Sau Fiul? Sau în Duhul? Spune-Mi în cine crezi tu.
Deși, cu fiecare cuvânt, spuneți că voi credeți în Dumnezeu, voi vă credeți, de fapt,
propriul creier! Pur și simplu, nu-L aveți pe Dumnezeu în inimă! Și, totuși, în mintea
voastră există o serie de astfel de „Treimi”! Nu sunteți de acord?
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Omul crede că Iahve este Tatăl lui Isus, dar, acest lucru nu a fost de fapt
recunoscut de Isus, care a spus: „Noi nu am fost niciodată diferențiați ca Tată și Fiu;
Eu și Tatăl din Cer suntem una. Tatăl este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl; când oamenii
Îl văd pe Fiul, ei Îl văd pe Tatăl Ceresc”. Când toate au fost spuse, fie că este Tatăl
sau Fiul, Ei sunt un singur Duh și nu sunt despărțiți în persoane separate. Odată ce
omul încearcă să explice, lucrurile sunt complicate de ideea unor persoane distincte,
precum și de relația dintre Tată, Fiu și Duh. Când omul vorbește despre persoane
separate, nu Îl materializează acest lucru pe Dumnezeu? Omul clasifică chiar
persoanele ca prima, a doua și a treia; toate acestea nu sunt decât concepțiile
omului, nu merită să fie menționate și sunt complet nerealiste!
Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Cunoașterea lui Dumnezeu este aria în care cei mai mulți oameni au carențe.
Deseori, ei Îi impun lui Dumnezeu ziceri, cuvântări și cuvinte care nu au nicio legătură
cu El, crezând că aceste cuvinte sunt cea mai precisă definire a cunoașterii lui
Dumnezeu. Nici nu își dau seama că aceste ziceri, care provin din imaginația

520
oamenilor, din rațiunea acestora și din intelectul lor, nu au nici cea mai mică legătură
cu esența lui Dumnezeu. Și astfel, vreau să vă spun că, în ceea ce privește
cunoașterea pe care Dumnezeu o dorește în oameni, Dumnezeu nu îți cere doar să-
L recunoști pe El și cuvintele Lui, ci îți cere să-L cunoști corect pe Dumnezeu. Chiar
dacă tu poți să spui doar o propoziție sau dacă ești conștient doar de un crâmpei,
acest crâmpei de conștiință este corect și adevărat și compatibil cu esența lui
Dumnezeu Însuși. Iar asta pentru că Dumnezeu detestă laudele și elogiile care sunt
nerealiste și nepotrivite. Chiar mai mult decât atât, El detestă oamenii care Îl tratează
ca pe aer. Detestă momentele când, în timpul discuțiilor despre subiecte referitoare
la Dumnezeu, oamenii vorbesc cu frivolitate, vorbesc după bunul lor plac și fără
ezitare sau vorbesc după cum consideră ei că e potrivit; chiar mai mult, El îi detestă
pe cei care cred că Îl cunosc pe Dumnezeu și care se laudă cu cunoștințele lor despre
Dumnezeu, discutând subiecte referitoare la Dumnezeu fără nicio reținere sau
rezervă.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)” în Cuvântul Se arată în trup

Cele trei etape ale lucrării sunt totalitatea lucrării lui Dumnezeu de mântuire a
omenirii. Omul trebuie să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și firea lui Dumnezeu în
lucrarea de mântuire, iar fără acest fapt, cunoașterea ta despre Dumnezeu nu e
altceva decât vorbe goale, nimic mai mult decât pontificarea scaunului [a ]. O
asemenea cunoaștere nu poate nici convinge, nici cuceri omul, o asemenea
cunoaștere este în neconcordanță cu realitatea și nu reprezintă adevărul. Poate fi
abundentă și plăcută auzului, dar dacă este în dezacord cu firea inerentă a lui
Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu te va cruța. Nu doar că nu îți va lăuda
cunoașterea, dar te va și pedepsi pentru că ai fost un păcătos care L-a blasfemiat.
Cuvintele cunoașterii lui Dumnezeu nu se rostesc cu ușurință. Chiar dacă tu poți fi
bun de gură și elocvent și cuvintele tale pot aduce morții înapoi la viață și îi pot
transforma în morți pe cei vii, tot ești depășit când e cazul să vorbești despre
cunoașterea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este cineva pe care să-L poți judeca cu

Note de subsol:
a. „Pontificarea scaunului” este o expresie chinezească folosită pentru a se referi la crearea
unor teorii inutile care nu ajung să fie puse în practică.

521
nechibzuință sau pe care-L poți preamări în treacăt sau denigra cu nonșalanță.
Preamărești pe oricine și oricare și totuși te străduiești pentru cuvintele potrivite
care să descrie mărețul caracter virtuos și îndurător al lui Dumnezeu – și acesta
este un lucru învățat de orice ratat.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

XVII. Cum să discernem realitatea adevărului și cunoașterea

teologică

1. Ce este adevărul? Ce înseamnă cunoașterea Bibliei și doctrina?

Versete din Biblie pentru referințe:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu” (Ioan 1:1).
„Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi […] plin de har şi de adevăr”
(Ioan 1:14).
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6).
„Sfinţeşte-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).
„El le-a răspuns: «Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi, aşa cum este
scris: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de
Mine! Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale
oamenilor!” Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia oamenilor!» Apoi
le-a zis: «Şi aţi respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi tradiţia
voastră! […] Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră pe
care o răspândiţi! Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!»” (Marcu 7:6-13).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Adevărul pus în limbajul uman este aforismul omului. Umanitatea nu-l va

522
experimenta niciodată pe deplin și ea ar trebui să trăiască depinzând de el. O parte
din adevăr poate lăsa să supraviețuiască întreaga umanitate timp de mii de ani.
Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși, reprezentând propria Sa fire,
reprezentând propria Sa substanță, reprezentând totul în El.
Fragment din „Știi ce este, de fapt, adevărul?” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Adevărul nu este o formulă, nici o lege. Nu este mort – este viață, este un lucru
viu și este regula pe care o făptură trebuie să o urmeze și regula pe care omul trebuie
să o aibă în viața sa. Acest lucru este ceva ce trebuie să înțelegi mai mult din
experiență. Indiferent la ce etapă ai ajuns în experiența ta, ești inseparabil de
cuvântul lui Dumnezeu și de adevăr și ceea ce înțelegi din firea lui Dumnezeu și ceea
ce cunoști din ceea ce Dumnezeu are și este, toate sunt exprimate în cuvintele lui
Dumnezeu; acestea sunt strâns legate de adevăr. Ceea ce El are și este și firea lui
Dumnezeu reprezintă lucruri care sunt ele însele adevărul; adevărul este o
manifestare autentică a firii lui Dumnezeu și ceea ce El are și este. Transformă ceea
ce Dumnezeu are și este într-un lucru concret și îl afirmă în mod expres; îți spune
mai direct ce Îi place lui Dumnezeu, ce nu Îi place, ce vrea ca tu să faci și ce nu îți
permite să faci, ce fel de oameni disprețuiește și ce oameni Îl încântă. În spatele
adevărurilor pe care Dumnezeu le exprimă, oamenii pot vedea plăcerea Lui, mânia,
tristețea și fericirea, precum și esența Sa – aceasta este dezvăluirea firii Sale.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele
omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea
săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit aforismul vieții. Nu
este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane
importante; în schimb, este cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al
pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a
lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai înalt dintre aforismele vieții.
Fragment din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi”

în Cuvântul Se arată în trup

523
 Tot ceea ce face Dumnezeu este adevăr și viață. Adevărul pentru oameni
reprezintă un lucru de care ei nu se pot lipsi în viețile lor, fără de care nu se pot
descurca niciodată; poți spune și că este cel mai important lucru. Deși nu te poți uita
la acesta sau nu îl poți atinge, importanța sa pentru tine nu poate fi ignorată; este
singurul lucru care poate aduce pace în inima ta.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni lucrează și predică și, deși la exterior pare că au părtășie despre
cuvântul lui Dumnezeu, ei vorbesc doar despre sensul literal al cuvântului Lui, dar nu
menționează nimic substanțial. Predicile lor sunt asemenea predării dintr-un manual
lingvistic; aranjate după obiect și după aspect și, când termină, toți îi ridică în slăvi,
spunând: „Această persoană stăpânește realitatea. A predicat atât de bine și cu
atâtea detalii”. După ce termină de predicat, le spun altora să pună totul laolaltă și să
le trimită tuturor. Acțiunile lor devin o înșelare a altor persoane și tot ceea ce predică
sunt sofisme. La exterior, pare că predică doar cuvântul lui Dumnezeu și, aparent,
este conform cu adevărul. Dar, după o judecată mai atentă, veți vedea că nu este
nimic altceva decât slove, doctrine și raționamente false, împreună cu unele
închipuiri și noțiuni ale oamenilor, precum și unele părți care Îl delimitează pe
Dumnezeu. Nu este acest tip de predică o întrerupere a lucrării lui Dumnezeu? Este
un serviciu care I se opune lui Dumnezeu.
Fragment din „Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

„Sintetizarea adevărului” de către voi nu este făcută pentru ca oamenii să

dobândească viața sau să obțină schimbări ale firilor lor pe baza adevărului. În
schimb, face ca oamenii să stăpânească unele cunoștințe și doctrine din cadrul
adevărului. Aceștia par a fi înțeles scopul din spatele lucrării lui Dumnezeu, dar, de
fapt, au stăpânit doar câteva cuvinte și doctrine. Ei nu înțeleg sensul implicit al
adevărului; nu este deloc diferit de studierea teologiei sau de citirea Bibliei.
Întocmești unele cărți sau unele materiale și, astfel, intri în posesia unui aspect al
doctrinei sau altui aspect al cunoașterii. Ești orator de prim rang când vine vorba de

524
doctrine, dar ce se întâmplă când termini de vorbit? Oamenii sunt atunci incapabili
să cunoască, nu înțeleg deloc lucrarea lui Dumnezeu și nici nu se înțeleg deloc pe ei
înșiși. În cele din urmă, tot ce vor fi dobândit sunt formule și reguli și pot vorbi despre
acele câteva lucruri, dar despre nimic altceva. Dacă Dumnezeu ar face ceva nou, ai
putea face să corespundă toate doctrinele pe care le cunoști cu acesta? Prin urmare,
acele lucruri ale tale sunt doar reguli și doar îi pui pe oameni să studieze teologia,
nelăsându-i să trăiască adevărul sau cuvântul lui Dumnezeu. Acele cărți pe care le
întocmești tu pot să îi aducă pe ceilalți doar la teologie și cunoaștere, la formule noi,
la reguli și convenții. Ele nu pot să-i aducă pe oameni în fața lui Dumnezeu sau să le
permită să înțeleagă adevărul ori voia lui Dumnezeu. Crezi că, punând o întrebare
după alta, la care apoi răspunzi și pentru care scrii planuri și rezumate, un astfel de
comportament îi va face pe frații și surorile tale să înțeleagă. Crezi că, pe lângă faptul
că sunt ușor de reținut, aceste chestiuni sunt clare la prima vedere și că este o
metodă extraordinară de a face lucrurile. Dar ceea ce înțeleg ei nu este adevăratul
sens implicit al adevărului și nu corespunde realității – sunt doar cuvinte și doctrine.
Ar fi așadar mai bine dacă nu ai face deloc aceste lucruri. Procedând astfel, îi conduci
pe oameni spre înțelegerea și stăpânirea cunoașterii. Îi atragi pe alții în doctrine, în
religie și îi determini să-L urmeze și să creadă în Dumnezeu în cadrul doctrinelor
religioase. Nu înseamnă că ești exact ca Pavel? Credeți că stăpânirea cunoașterii
adevărului este deosebit de importantă și că la fel este învățarea pe de rost a multor
pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. Dar modul în care oamenii înțeleg cuvântul lui
Dumnezeu nu este deloc important. Voi credeți că este extrem de important ca oamenii
să fie capabili să memoreze multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, să fie capabili să
rostească multe doctrine și să descopere multe formule în cadrul cuvintelor lui
Dumnezeu. Prin urmare, vreți mereu să sistematizați aceste lucruri, astfel încât toți să
cânte într-un singur glas, să spună aceleași lucruri și să vorbească despre aceleași
doctrine, astfel încât să aibă aceleași cunoștințe și să respecte aceleași reguli – acesta
este obiectivul vostru. Aceste acțiuni ale voastre par a fi făcute de dragul de a-i ajuta
pe oameni să dobândească înțelegerea, dar, dimpotrivă, nu bănuiți că acest lucru îi
aduce în mijlocul unor reguli care sunt în afara adevărului cuvintelor lui Dumnezeu.
Fragment din „Este ușor să-L ofensezi pe Dumnezeu fără adevăr” în Consemnări ale

cuvântărilor lui Hristos

525
 Să ajungi la o adevărată înțelegere a sensului real al cuvântului lui Dumnezeu
nu este o chestiune simplă. Nu gândi astfel: pot să interpretez sensul textual al
cuvintelor lui Dumnezeu și toată lumea spune că este bine și mă aprobă, așa că se
consideră o înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu. Nu este același lucru cu
înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ai căpătat ceva lumină din cuvântul lui
Dumnezeu și ți-ai făcut o idee despre adevărata semnificație a cuvântului Său, dacă
poți exprima înțelesul cuvântului lui Dumnezeu și ce vor realiza ele în cele din urmă,
odată ce toate acestea sunt clare, aceasta se consideră a avea un oarecare nivel de
înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, înțelegerea cuvântului lui
Dumnezeu nu este chiar așa de simplă. Doar pentru că poți da o explicație înflorită
cu privire la litera cuvântului lui Dumnezeu, nu înseamnă că îl înțelegi. Oricât ai putea
să explici litera cuvântului lui Dumnezeu, este tot imaginația omului și modul său de
gândire – este inutil! […] Dacă interpretezi acest lucru textual sau din propria ta
gândire ori imaginație, atunci înțelegerea ta nu este adevărată, oricât de elocvent îl
poți interpreta. Este posibil chiar să scoți sensul din context și să interpretezi greșit
cuvântul lui Dumnezeu, iar acesta lucru este și mai problematic. Prin urmare,
adevărul este obținut în principal primind luminarea de la Sfântul Duh prin
cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu. Înțelegerea sensului textual al cuvântului Lui
sau capacitatea de a-l explica nu se consideră a fi obținut adevărul. Dacă ai avea
nevoie doar să interpretezi litera cuvântului Lui, ce rost ar avea atunci luminarea de
la Duhul Sfânt? În acel caz, ar trebui să ai un anumit nivel de educație, iar cei
needucați s-ar afla într-o situație foarte dificilă. Lucrarea lui Dumnezeu nu este ceva
ce poate fi înțeles de mintea oamenilor. O înțelegere adevărată a cuvântului lui
Dumnezeu depinde îndeosebi de luminarea de la Duhul Sfânt; acesta este procesul
de obținere a adevărului.
Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Dacă ați citit foarte mult din cuvântul lui Dumnezeu, dar înțelegeți doar
semnificația textului și nu aveți o cunoaștere de primă mână a cuvântului lui
Dumnezeu prin experiențele voastre practice, atunci nu veți cunoaște cuvântul lui
Dumnezeu. În ceea ce te privește, cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă viață, ci doar
slove fără viață. Și dacă doar te ții strâns de slove fără viață, nu poți pricepe esența

526
cuvântului lui Dumnezeu și nici nu vei înțelege voia Lui. Numai când vei experimenta
cuvântul Lui în experiențele tale reale, semnificația spirituală a cuvântului lui
Dumnezeu se va deschide pentru tine și numai din experiență poți înțelege
semnificația spirituală a multor adevăruri și numai prin experiență poți dezlega tainele
cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu-l pui în aplicare, atunci, indiferent cât de clar este
cuvântul Său, singurul lucru cu care te alegi sunt slove și doctrine goale care, pentru
tine, au devenit reguli religioase. Nu este asta ceea ce au făcut fariseii? Dacă
practicați și experimentați cuvântul lui Dumnezeu, acesta devine practic pentru voi;
dacă nu căutați să-l practicați, atunci cuvântul lui Dumnezeu este pentru voi doar
ceva mai mult decât legenda celui de-al treilea Cer. […]
Cei mai mulți oameni se mulțumesc doar să înțeleagă textul cuvântului lui
Dumnezeu și se concentrează pe a se dota cu doctrine, fără să-i experimenteze
profunzimea în practică; nu este aceasta calea fariseilor? Cum poate atunci expresia
„Cuvântul lui Dumnezeu este viață” să fie adevărată pentru ei? Numai când omul
practică cuvântul lui Dumnezeu, viața lui poate înflori cu adevărat; ea nu poate crește
pur și simplu prin citirea cuvântului Său. Dacă tu crezi că a înțelege cuvântul lui
Dumnezeu este tot ceea ce este necesar pentru a avea viață, pentru a avea statură,
atunci înțelegerea ta este distorsionată. Adevărata înțelegere a cuvântului lui
Dumnezeu are loc atunci când practici adevărul și trebuie să înțelegi că „numai prin
practicarea adevărului poate acesta să fie înțeles vreodată”.
Fragment din „Odată ce ați înțeles adevărul, practicați-l” în Cuvântul Se arată în trup

2. Care sunt consecințele faptului de a ne baza, în credința noastră, pe

cunoașterea teologică a Bibliei?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine!
Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale
oamenilor!” (Matei 15:8-9).
„Pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă” (2 Corintieni 3:6).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Oamenii care au fost corupți trăiesc cu toții în capcana Satanei, trăiesc în trup,

527
în dorințe egoiste și nu există unul singur între ei care să fie compatibil cu Mine.
Există oameni care spun că sunt compatibili cu Mine, dar toți aceștia se închină la
idoli neclari. Deși recunosc numele Meu ca fiind sfânt, ei merg pe o cărare opusă
Mie, iar cuvintele lor sunt pline de aroganță și siguranță de sine fiindcă, la bază, ei
sunt cu toții împotriva Mea și incompatibili cu Mine. În fiecare zi ei caută urmele Mele
în Biblie și găsesc, la întâmplare, pasaje „potrivite”, pe care le citesc la nesfârșit și
pe care le recită ca pe scripturi. Ei nu știu cum să fie compatibili cu Mine, nu știu ce
înseamnă să fii în dușmănie cu Mine și doar citesc scripturile orbește. Ei închid în
Biblie un Dumnezeu neclar, pe care nu L-au văzut niciodată și pe care sunt incapabili
să-L vadă, și pe care Îl scot afară să Îl contemple în timpul lor liber. Ei cred în
existența Mea numai prin prisma Bibliei. Pentru ei, Eu sunt același cu Biblia; fără
Biblie Eu nu exist, iar fără Mine nu există Biblie. Ei nu dau nicio atenție existenței sau
acțiunilor Mele, ci dedică o atenție extremă și deosebită fiecărui cuvânt din Scriptură,
iar mulți dintre ei chiar cred că Eu nu ar trebui să fac nimic din ce doresc să fac decât
dacă acest lucru este profețit de Scriptură. Ei acordă prea multă importanță Scripturii.
Se poate spune că văd cuvintele și expresiile ca fiind prea importante, mergând până
la a folosi versete din Biblie pentru a măsura fiecare cuvânt spus de Mine și pentru a
Mă condamna. Ceea ce caută ei nu este calea compatibilității cu Mine, sau calea
compatibilității cu adevărul, ci calea compatibilității față de cuvintele Bibliei, și cred
că orice lucru care nu este conform Bibliei este, fără excepție, în afara lucrării Mele.
Oare nu sunt astfel de oameni urmașii ascultători ai fariseilor? Fariseii evrei foloseau
legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu căutau compatibilitate cu Isus în
acea epocă, ci urmau cu sârg legea în litera ei, până acolo încât au ajuns, într-un
sfârșit, să-L țintuiască în piroane pe cruce pe Isus Cel nevinovat, învinovățindu-L că
nu respectase legea Vechiului Testament și că nu era Mesia. Care era esența lor?
Nu era oare aceea că nu căutau calea compatibilității cu adevărul? Erau preocupați
până la obsesie de fiecare cuvânt din Scriptură, nedând nicio atenție voinței Mele,
nici pașilor și metodelor lucrării Mele. Ei nu erau oameni care să caute adevărul, ci
oameni care urmau rigid cuvintele Scripturii; nu erau oameni care să creadă în
Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. În esență, erau câinii de pază ai Bibliei.
Pentru a proteja interesele Bibliei, a susține demnitatea Bibliei și pentru a proteja
reputația Bibliei, ei au mers până acolo încât L-au răstignit pe Isus Cel milostiv pe

528
cruce. Ei au făcut acest lucru doar de dragul de a proteja Biblia și de a păstra statutul
fiecărui cuvânt din Biblie în inimile oamenilor. Astfel că au preferat să renunțe la
viitorul lor și să dea jertfă pentru păcate cerând condamnarea la moarte a lui Isus,
Cel care nu S-a conformat doctrinei Scripturii. Oare nu erau ei niște lachei ai fiecărui
cuvânt din Scriptură?
Dar oamenii de astăzi? Hristos a venit ca să elibereze adevărul, însă aceștia
mai degrabă L-ar alunga din rândul oamenilor, pentru a-și câștiga intrarea în rai și
pentru a primi har. Mai degrabă ar nega complet venirea adevărului, pentru a proteja
interesele Bibliei, și mai degrabă L-ar crucifica din nou pe Hristosul reîntors în trup,
pentru a asigura existența veșnică a Bibliei. Cum poate omul să primească mântuirea
Mea, când inima sa este atât de înrăită, iar natura sa atât de potrivnică Mie? Trăiesc
printre oameni, însă omul nu Îmi cunoaște existența. Când Îmi revărs lumina asupra
omului, el tot rămâne neștiutor de existența Mea. Când Îmi dezlănțui mânia asupra
omului, el Îmi neagă existența cu și mai mare tărie. Omul caută compatibilitate cu
cuvintele, cu Biblia, însă nici măcar o singură persoană nu vine dinaintea Mea să
caute calea compatibilității cu adevărul. Omul se uită în sus către Mine în rai și are
un deosebit interes pentru existența Mea în rai, dar nimănui nu îi pasă de Mine Cel
întrupat, fiindcă Eu, Cel care trăiesc printre oameni, sunt pur și simplu prea
neînsemnat. Cei care caută doar compatibilitate cu cuvintele Bibliei, și cei care caută
numai compatibilitate cu un Dumnezeu neclar sunt o priveliște neplăcută ochilor Mei.
Aceasta pentru că ceea ce venerează ei sunt cuvinte moarte și un Dumnezeu care
le poate da comori nemăsurate. Ceea ce venerează ei este un Dumnezeu care se
pune pe Sine la mila omului și care nu există. Prin urmare, ce ar putea astfel de
oameni să câștige de la Mine? Omul este, pur și simplu, neînsemnat dincolo de
cuvinte. Cei care sunt împotriva Mea, care vin cu cereri nelimitate la Mine, care nu
au nicio dragoste de adevăr, care se răzvrătesc împotriva Mea – cum ar putea fi ei
compatibili cu Mine?
Fragment din „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care se îngrijesc doar de cuvintele Bibliei, pe care nu-i preocupă adevărul
sau să calce pe urmele Mele – aceia sunt împotriva Mea, căci Mă limitează după
cuvântul Bibliei și Mă îngrădesc în Biblie, astfel că hulesc din cale afară la adresa

529
Mea. Cum ar putea astfel de oameni să vină înaintea Mea? Ei nu țin seama de faptele
Mele sau de voința Mea, și nici de adevăr, însă sunt obsedați de cuvinte, cuvinte
care ucid. Cum ar putea astfel de oameni să fie compatibili cu Mine?
Fragment din „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos”

în Cuvântul Se arată în trup

Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a
adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul va dobândi viața și singura cărare
prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu
cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată
aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției
cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care
sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată
capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a
vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă murdară de care
s-au agățat de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei
cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării
ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar
încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit
și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă
că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și
puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea,
tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul
acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica
Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân?
Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă?
Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot
duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o
consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe
care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune
care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot
conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a

530
reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior?
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Nu se opun mulți oameni lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt

pentru că nu cunosc lucrarea variată și diversă a lui Dumnezeu și, mai mult, pentru
că nu posedă decât o fărâmă de cunoaștere și doctrină cu care să măsoare lucrarea
Duhului Sfânt? Cu toate că experiențele unor asemenea oameni sunt superficiale, ei
sunt aroganți și indulgenți din fire și privesc lucrarea Duhului Sfânt cu dispreț, ignoră
disciplinele Duhului Sfânt și, mai mult, își folosesc vechile argumente banale ca să
confirme lucrarea Duhului Sfânt. Ei joacă și un rol și sunt convinși pe deplin de propria
lor știință și erudiție și de faptul că sunt în stare să călătorească în toată lumea. Nu
sunt asemenea oameni cei care sunt disprețuiți și respinși de către Duhul Sfânt și nu
vor fi ei eliminați de noua epocă? Nu sunt aceia care vin înaintea lui Dumnezeu și I
se opun în mod deschis oameni mărunți și miopi, care încearcă pur și simplu să arate
cât sunt de deștepți? Având doar o cunoaștere insuficientă a Bibliei, ei încearcă să
încalece „sistemul academic” al lumii, având doar o doctrină superficială de a-i învăța
pe oameni, ei încearcă să răstoarne lucrarea Duhului Sfânt și încearcă să o facă să
se învârtească în jurul propriului lor proces de gândire și, miopi cum sunt, încearcă
să cuprindă dintr-o privire 6000 de ani de lucrare a lui Dumnezeu. Acești oameni nu
au vreo rațiune despre care să vorbească!
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

De ce au depus majoritatea oamenilor atâta efort citind cuvintele lui Dumnezeu,

dar nu au decât cunoaștere și nu pot spune nimic despre o adevărată cale după
aceea? Crezi că a avea cunoaștere este același lucru cu a deține adevărul? Nu este
acesta un punct de vedere confuz? Ești în stare să vorbești despre atâta cunoaștere
cât nisip este pe plajă și totuși nimic din ea nu conține vreo cale adevărată. Prin
aceasta, nu păcălești oamenii? Nu e doar gura de tine? E dăunător pentru oameni
să se poarte astfel! Cu cât mai avansată este teoria, cu atât este mai lipsită de
realitate și cu atât este mai incapabilă să ducă oamenii spre realitate; cu cât mai

531
avansată este teoria, cu atât te face să-L sfidezi și să te opui lui Dumnezeu. Nu trata
cele mai elevate teorii ca pe o comoară prețioasă; sunt dăunătoare și nu au niciun
scop! Poate că unii oameni sunt capabili să vorbească despre cele mai elevate teorii
– dar asemenea teorii nu conțin nimic din realitate, pentru că oamenii aceștia nu le-
au trăit personal și, astfel, nu au nicio cale spre practică. Asemenea oameni sunt
incapabili să pună omul pe calea cea bună și nu vor face decât să ducă oamenii pe
un drum greșit. Nu e acest lucru dăunător oamenilor? Cel puțin, trebuie să fii capabil
să rezolvi toate problemele curente și să le permiți oamenilor să obțină intrarea;
numai acest lucru se consideră devotament și numai atunci vei fi calificat să lucrezi
pentru Dumnezeu. Nu rosti mereu cuvinte grandioase, sofisticate, și nu-i lega pe
oameni și nu-i face să te asculte cu numeroasele tale practici necorespunzătoare.
Nu are niciun efect să faci aceasta și nu poate decât să sporească deruta oamenilor.
Să conduci oamenii în stilul acesta va produce multe regulamente, ceea ce îiva face
pe oameni să te urască. Acesta este neajunsul omului și este cu adevărat
insuportabil.
Fragment din „Concentrează-te mai mult asupra realității” în Cuvântul Se arată în trup

Cunoștințele voastre pot oferi susținere oamenilor doar pentru o anumită

perioadă. Odată cu trecerea timpului, dacă repeți întruna aceleași lucruri, unii oameni
vor percepe asta; vor spune că ești prea superficial, prea lipsit de profunzime. Nu vei
avea nicio opțiune decât să încerci să înșeli oamenii predicând despre doctrine. Dacă
vei continua mereu astfel, cei de mai jos îți vor urma metodele, pașii și modelul de
credință, de experimentare și de punere în practică a acelor cuvinte și doctrine. În
cele din urmă, pe măsură ce ții predică după predică, vor ajunge cu toții să te
folosească drept exemplu. Când îi conduci pe ceilalți, vorbești despre doctrine,
așadar cei de mai jos le vor învăța de la tine și, pe măsură ce lucrurile progresează,
tu vei fi luat calea greșită. Cei de mai jos vor păși pe orice cale vei păși tu; toți vor
învăța de la tine și te vor urma, astfel încât te vei gândi: „Sunt puternic acum; atât de
mulți oameni mă ascultă, iar biserica este la cheremul meu”. Această natură a trădării
din om te face, în mod inconștient, să-L transformi pe Dumnezeu într-o simplă
marionetă, iar apoi, tu însuți formezi vreun gen anume de confesiune. Acesta este
modul în care apar diferite culte religioase. Uitați-vă bine la liderii fiecărei confesiuni

532
– toți sunt aroganți și neprihăniți de sine și interpretează Biblia în afara contextului și
potrivit cu propria lor imaginație. Toți se bazează pe talente și erudiție pentru a-și
face lucrarea. Oare, dacă ar fi incapabili de a predica ceva, i-ar urma acei oameni?
Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica despre vreo doctrină sau
știu cum să-i convingă pe alții și cum să folosească unele artificii. Le folosesc pentru
a-i aduce pe oameni înaintea lor și a-i înșela. Acei oameni cred în Dumnezeu cu
numele, dar, în realitate, ei își urmează liderii. Dacă întâlnesc pe cineva care predică
adevărata cale, unii dintre ei spun: „Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire
la credință”. Credința lor trebuie să treacă prin filtrul unei ființe umane; nu este
aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori
falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi?
Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

3. De ce adevărul exprimat de Dumnezeu în zilele de pe urmă poate să

purifice omul, să-l desăvârșească și să devină viața lui?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de oricine și nici nu poate fi obținută
cu ușurință de către toți. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de
la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși deține esența vieții, nu există
nicio cale a vieții fără Dumnezeu Însuși și astfel doar Dumnezeu este sursa vieții și
izvorul nesecat al apei vii a vieții. De când a creat lumea, Dumnezeu a săvârșit multă
lucrare care implică vitalitatea vieții, a săvârșit multă lucrare care îi aduce viață omului
și a plătit un preț mare pentru ca omul să poată câștiga viață, deoarece Dumnezeu
Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul este reînviat.
Dumnezeu nu este niciodată absent din inima omului și trăiește printre oameni tot
timpul. El a fost motorul vieții omului, fundamentul existenței omului și o sursă bogată
pentru existența omului după naștere. El a provocat renașterea omului și îi permite
să trăiască cu perseverență fiecare rol. Datorită puterii Lui și forței Sale vitale de
nestins, omul a trăit generație după generație, de-a lungul cărora puterea vieții lui
Dumnezeu a fost stâlpul existenței omului și pentru care Dumnezeu a plătit un preț
pe care niciun alt om obișnuit nu l-a mai plătit. Forța vieții lui Dumnezeu poate triumfa

533
în fața oricărei puteri, mai mult decât atât, depășește orice putere. Viața Lui este
veșnică, puterea Lui este extraordinară, iar forța vieții Lui nu poate fi întrecută ușor
de nicio ființă creată sau forță inamică. Forța vieții lui Dumnezeu există și emană
strălucirea sa uimitoare, indiferent de timp sau loc. Viața lui Dumnezeu rămâne
mereu neschimbată, în ciuda răsturnărilor cerului și pământului. Toate lucrurile sunt
trecătoare, dar viața lui Dumnezeu încă rămâne, deoarece Dumnezeu este sursa
existenței tuturor lucrurilor și baza existenței lor. Viața omului provine de la
Dumnezeu, existența cerului se datorează lui Dumnezeu, iar existența pământului
apare din puterea vieții lui Dumnezeu. Niciun obiect însuflețit nu poate depăși
suveranitatea lui Dumnezeu și nimic viu nu poate să se desprindă de sub sfera
autorității lui Dumnezeu. Astfel, indiferent cine sunt, toți oamenii trebuie să se supună
stăpânirii lui Dumnezeu, toată lumea trebuie să trăiască sub porunca lui Dumnezeu
și nimeni nu poate să scape de sub controlul Lui.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care
sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără
îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai mult
decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui
coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă
nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și, astfel, în afară
de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât trup, trupul tău
împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria scrisă nu poate fi
considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept istorisire a cuvintelor
rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de Dumnezeu atunci
când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața, voia lui Dumnezeu
și modul Său actual de a lucra. Dacă aplici consemnările cuvintelor rostite de
Dumnezeu din veacurile trecute în prezent, atunci tu ești un arheolog și cel mai bun
mod de a te descrie este ca pe un expert în patrimoniul istoric. Acest lucru se întâmplă
deoarece tu ai crezut mereu în urmele lucrării pe care Dumnezeu a săvârșit-o în
timpurile ce au trecut, crezi doar în umbra lui Dumnezeu lăsată de atunci când a lucrat

534
mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe care a dăruit-o Dumnezeu
discipolilor Lui în vremurile trecute. Tu nu crezi în direcția lucrării lui Dumnezeu de
astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de astăzi și nu crezi în calea adevărului
exprimat în prezent de către Dumnezeu. Și astfel ești, fără îndoială, un visător complet
deconectat de realitate. Dacă încă te mai agăți de cuvinte care nu pot aduce viață
omului, atunci ești o bucată de ramură uscată[a], fără speranță, deoarece ești prea
conservator, prea refractar, prea insensibil în fața rațiunii!
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța

pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele.
Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să
asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui
să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa
mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa
coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu
vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față
de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și
simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu
pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet
lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de
judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și,
mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce
cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui
Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului
să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de
neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își

Note de subsol:
a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

535
cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere
urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece
esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui
Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea
de judecată realizată de Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

Deși cuvântul „cuvânt” este simplu și obișnuit, cuvântul din gura lui Dumnezeu
Cel Întrupat zguduie întregul univers; transformă inima, noțiunile și vechea fire a
omului și modul în care obișnuia să apară întreaga lume. De-a lungul veacurilor,
numai Dumnezeu Cel de azi lucrează în acest fel și numai El vorbește astfel și vine
pentru a-l mântui pe om astfel. Din acest moment înainte, omul trăiește sub
îndrumarea cuvântului, păstorit și aprovizionat de cuvânt. Toată omenirea a ajuns să
trăiască în lumea cuvântului, înăuntrul blestemelor și al binecuvântărilor cuvântului
lui Dumnezeu și există și mai multe ființe omenești care au ajuns să trăiască sub
judecata și mustrarea cuvântului. Aceste cuvinte și această lucrare sunt, toate, de
dragul mântuirii omului, pentru împlinirea voinței lui Dumnezeu și pentru schimbarea
înfățișării inițiale a lumii vechii creații. Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt, îi
conduce pe oamenii din tot universul prin cuvânt și, din nou, îi cucerește și îi mântuie
prin cuvânt. În cele din urmă, El va folosi cuvântul pentru a pune capăt întregii lumi
de demult. Numai atunci planul de gestionare (planul mântuirii) va fi complet încheiat.
Fragment din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

În lucrarea din zilele de pe urmă, cuvântul este mai măreț decât manifestarea
semnelor și minunilor, iar autoritatea cuvântului o depășește pe aceea a semnelor și
minunilor. Cuvântul expune întreaga fire pervertită îngropată adânc în inima omului.
Tu nu ai cum să o recunoşti pe cont propriu. Când îţi va fi dezvăluită înaintea ta prin
cuvânt, tu, în mod firesc, vei veni să o descoperi; nu vei fi capabil să o negi și vei fi
pe deplin convins. Nu este aceasta autoritatea cuvântului? Acesta este rezultatul
obținut prin lucrarea cuvântului astăzi. Prin urmare, nu prin vindecarea bolii și
alungarea demonilor poate omul fi pe deplin mântuit de păcatele sale și nici prin

536
manifestarea semnelor și minunilor nu poate fi făcut complet întru totul. Autoritatea
de a vindeca boala și de a alunga demoni îi dă doar har omului, dar trupul omului
încă îi aparține Satanei, iar firea satanică pervertită rămâne încă în interiorul omului.
Cu alte cuvinte, ceea ce nu a fost curățat aparține încă păcatului și întinării. Doar
după ce a fost curățat prin intermediul cuvântului, poate fi el câștigat de Dumnezeu
și poate deveni un om sfânt. Când demonii au fost alungaţi din om, iar el a fost
răscumpărat, aceasta a însemnat doar faptul că a fost smuls din mâinile Satanei și
s-a întors la Dumnezeu. Totuși, fără a fi curățat sau schimbat de către Dumnezeu, el
rămâne un om viciat. Întinarea, opoziția și răzvrătirea încă există în om; omul s-a
întors la Dumnezeu doar prin răscumpărarea de către El, dar el nu-L cunoaşte câtuşi
de puţin pe Dumnezeu și încă Îi rezistă și se răzvrătește împotriva Lui. Înainte ca
omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în
interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în
interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci
când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care
omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată.
Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni
vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și
mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din
propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul
acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu.
Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și
schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate
să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a
lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea
purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în
lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie
câștigat de Dumnezeu; iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și
să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima
omului sunt complet revelate. Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost
răscumpărat şi iertat de păcate, se poate considera doar că Dummnezeu nu-Şi
aduce aminte de fărădelegile omului şi nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci

537
când omul, care trăieşte într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate
doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, firea satanică pervertită.
Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuieşte
şi este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi
seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu
va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a
fost desăvârşită, pentru că omul are încă o fire coruptă. De exemplu, când oamenii
și-au dat seama că se trag din Moab, au făcut plângeri, au încetat să-și urmeze viața
și au devenit absolut pasivi. Nu arată aceasta că umanitatea încă este incapabilă să
se supună pe deplin stăpânirii lui Dumnezeu? Nu este aceasta exact firea lor satanică
pervertită? Când tu nu ai fost supus mustrării, mâinile ţi-au fost ridicate mai sus decât
toate celelalte, chiar și decât ale lui Isus. Iar voi ați strigat cu voce tare: „Fii un fiu
preaiubit al lui Dumnezeu! Fii un intim al lui Dumnezeu! Mai degrabă am muri decât
să ne plecăm Satanei! Revoltă-te împotriva vechiului Satana! Revoltă-te împotriva
marelui balaur roșu! Fie ca marele balaur roșu să cadă în mod abject de la putere!
Fie ca Dumnezeu să ne facă să fim compleți!” Plânsetele voastre au fost mai
puternice decât toate celelalte. Dar apoi au venit vremurile mustrării și, încă o dată,
firea pervertită a umanității a fost dezvăluită. Apoi, strigătele lor au încetat, iar
hotărârea lor a slăbit. Aceasta este pervertirea omului; mai profundă decât păcatul,
este ceva plantat de Satana și înrădăcinată adânc în om. Omului nu îi este uşor să
devină conștient de păcatele sale; el nu are nicio cale de a-și recunoaște propria
natură adânc înrădăcinată și trebuie să se bazeze pe judecata prin cuvânt pentru a
obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi schimbat, în mod treptat, de aici
înainte. Omul a strigat astfel în trecut, deoarece nu avea nicio înțelegere a firii sale
inițiale corupte. Acestea sunt necurățiile care există în interiorul omului. De-a lungul
unei perioade de judecată și de mustrare atât de lungi, omul a trăit într-o atmosferă
de tensiune. Nu au fost realizate toate acestea prin intermediul cuvântului? Nu ai
strigat și tu cu un glas foarte tare înainte de încercarea făcătorilor de servicii[b]? „Intrați
în Împărăție! Toți cei care acceptă acest nume vor intra în Împărăție! Toți se vor
împărtăși de Dumnezeu!” Când a venit încercarea făcătorilor de servicii, voi nu ați

Note de subsol:
b. Textul original nu include expresia „încercarea.”

538
mai strigat. Chiar la început, toți au strigat: „O, Dumnezeule! Oriunde Tu mă așezi,
mă voi supune pentru a fi condus de către Tine”. După citirea cuvintelor lui
Dumnezeu, „Cine va fi Pavel al Meu?”, omul a spus: „Eu sunt dispus!” Apoi, el a văzut
cuvintele: „Şi cum rămâne cu credinţa lui Iov?” și a spus „Sunt dispus să-mi asum eu
însumi credința lui Iov. Dumnezeule, te rog, pune-mă la încercare!” Când a venit
încercarea făcătorilor de servicii, el s-a prăbușit imediat și aproape că nu s-a mai
putut ridica din nou. După aceea, puțin câte puțin, necurățiile din inima omului s-au
diminuat treptat. Nu prin cuvânt a fost realizat acest lucru? Deci, ceea ce ați
experimentat astăzi sunt rezultatele obținute prin cuvânt, chiar mai mari decât cele
obținute prin lucrarea de semne și minuni a lui Isus. Slava lui Dumnezeu pe care tu
o vezi și autoritatea lui Dumnezeu Însuși pe care tu o vezi nu sunt percepute doar cu
ajutorul răstignirii, al vindecării bolii și a alungării demonilor ci, chiar mai mult, cu
ajutorul judecății prin cuvântului Său.Aceasta îți arată că autoritatea și puterea lui
Dumnezeu nu constă numai în lucrarea semnelor, vindecarea bolii și alungarea
demonilor, ci că judecata prin cuvânt este mai în măsură să reprezinte autoritatea lui
Dumnezeu și să-I reveleze atotputernicia.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, când Dumnezeu devine trup, El folosește în mod

predominant cuvântul pentru a săvârși toate și pentru a face totul clar. Numai în
cuvintele Lui poți vedea ce este El; numai în cuvintele Lui poți vedea că El este Însuși
Dumnezeu. Când Dumnezeu întrupat vine pe pământ, El nu face altă lucrare decât
să rostească cuvinte – deci nu este nevoie de fapte; cuvintele sunt suficiente. Asta
pentru că El a venit în primul rând să săvârșească această lucrare pentru a permite
omului să vadă puterea și supremația Sa în cuvintele Lui, pentru a permite omului să
vadă în cuvintele Lui cum se ascunde cu umilință pe Sine și să permită omului să-L
cunoască în întregime în cuvintele Lui. Tot ceea ce are și tot ceea ce este se
regăsesc în cuvintele Lui, înțelepciunea și minunăția Sa sunt în cuvintele Lui. Prin
aceasta te face să vezi multele metode prin care Dumnezeu Își rostește cuvintele.
Cea mai mare parte a lucrării lui Dumnezeu în tot acest timp a fost pregătirea,
revelarea și tratarea omului. El nu blestemă un om cu ușurință, și chiar dacă o face,
este prin cuvânt. Și astfel, în această epocă a lui Dumnezeu devenit trup, nu încerca

539
să-L vezi pe Dumnezeu vindecând bolnavii și scoțând demonii din nou, nu încerca
întotdeauna să vezi semne – nu are niciun rost! Aceste semne nu-l pot desăvârși pe
om! Pentru a vorbi clar: astăzi, adevăratul Dumnezeu Însuși al trupului doar vorbește,
și nu acționează. Acesta e adevărul! El folosește cuvinte pentru a te desăvârși și
folosește cuvinte pentru a te hrăni și a te adăpa. De asemenea, El folosește cuvinte
pentru a lucra și cuvinte în locul faptelor pentru a te face să cunoști realitatea Lui.
Dacă ești capabil să percepi acest tip al lucrării lui Dumnezeu, atunci este dificil să fii
pasiv. În loc să te concentrezi asupra lucrurilor negative, ar trebui să te concentrezi
doar pe ceea ce este pozitiv – adică, indiferent dacă sunt sau nu îndeplinite cuvintele
lui Dumnezeu, sau dacă există sau nu apariția faptelor, Dumnezeu îl face pe om să
câștige viață din cuvintele Sale, și acest fapt este cel mai mare dintre toate semnele
și, cu atât mai mult, este un fapt incontestabil. Aceasta este cea mai bună dovadă a
cunoașterii lui Dumnezeu și este un semn chiar mai mare decât semnele. Numai
aceste cuvinte îl pot desăvârși pe om.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

XVIII. Ce înseamnă a urma voia lui Dumnezeu și ce este

adevărata mărturie a credinței în Dumnezeu?

1. Ce înseamnă a urma voia lui Dumnezeu? Dacă doar propovăduim și

lucrăm pentru Domnul înseamnă că urmăm voia lui Dumnezeu?
Versete din Biblie pentru referințe:
„«Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul
tău şi cu toată mintea ta». Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar
a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi»”
(Matei 22:37-39).
„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi, iar
Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte

540
cuvintele Mele” (Ioan 14:23-24).
„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei”
(Ioan 8:31).
„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci
doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în
ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos
noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?»
Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine,
voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»” (Matei 7:21-23).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

În fiecare epocă, Dumnezeu transmite omului anumite cuvinte, îispune anumite
adevăruri. Aceste adevăruri servesc drept cale pe care omul să o urmeze, cale care
trebuie să fie urmată de om, cale care le permite oamenilor să se teamă de
Dumnezeu și să se ferească de rău, cale pe care oamenii trebuie să o pună în
practică și să o urmeze în cadrul periplului lor prin viață. Acestea sunt motivele pentru
care Dumnezeu transmite omului aceste cuvinte. Aceste cuvinte care vin de la
Dumnezeu ar trebui să fie respectate de om, iar să le respecți înseamnă să primești
viață. Dacă o persoană nu le respectă, nu le pune în practică și nu trăiește cuvintele
lui Dumnezeu, atunci această persoană nu practică adevărul. Iar dacă nu practică
adevărul, atunci nu se teme de Dumnezeu și nu se ferește de rău și nici nu Îl poate
mulțumi pe Dumnezeu. Dacă cineva nu-L poate mulțumi pe Dumnezeu, atunci nu
poate primi slava lui Dumnezeu; acest tip de persoană nu are niciun rezultat.
Fragment din „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatul lucrării Sale”

în Cuvântul Se arată în trup

Să urmezi calea lui Dumnezeu nu înseamnă să respecți superficial regulile. Mai

degrabă, înseamnă ca atunci când te confrunți cu o problemă, să o privești ca pe o
situație care a fost aranjată de Dumnezeu, ca pe o responsabilitate pe care El ți-a
dat-o, ca pe ceva încredințat ție de către Dumnezeu, și că, atunci când te confrunți
cu această problemă, ar trebui chiar să o consideri o încercare primită de la
Dumnezeu. Când te confrunți cu această problemă, trebuie să ai un standard, trebuie

541
să te gândești că ea a venit de la Dumnezeu. Trebuie să te gândești cum să tratezi
această problemă în așa fel încât să îți poți îndeplini responsabilitatea și să fii
credincios lui Dumnezeu; cum să procedezi fără a-L înfuria pe Dumnezeu, fără a-I
ofensa firea.
Fragment din „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatul lucrării Sale”

în Cuvântul Se arată în trup

Atunci când se vorbește despre lucrare, omul crede că lucrarea este de a alerga
încoace și încolo pentru Dumnezeu, de a predica peste tot și de a se sacrifica pentru
Dumnezeu. Deși această credință este corectă, ea este prea unliaterală; ceea ce
Dumnezeu cere de la om nu este doar a călători încoace și încolo pentru Dumnezeu;
ci mai degrabă slujirea și alimentarea în interiorul spiritului. Mulți frați și multe surori
nu s-au gândit niciodată să lucreze pentru Dumnezeu, chiar după atâția ani de
experiență, deoarece, lucrarea concepută de către om, este incompatibilă cu aceea
care este cerută de Dumnezeu. De aceea, omul nu are absolut niciun interes în
problema lucrării, iar acesta este exact motivul pentru care intrarea omului este, de
asemenea, destul de unilaterală. Voi toți ar trebui să începeți a intra, lucrând pentru
Dumnezeu, astfel încât să puteți experimenta mai bine toate aspectele sale Aceasta
este în ceea ce ar trebui voi să intrați. Lucrarea nu se referă la alergarea încoace și
încolo pentru Dumnezeu; ci ridică problema dacă viața omului și ceea ce trăiește
omul sunt pe placul lui Dumnezeu. Lucrarea se referă la utilizarea credinței pe care
o au oamenii în Dumnezeu și a cunoștințelor pe care le au despre El, pentru a-I fi
mărturie lui Dumnezeu și pentru a-i sluji omului. Aceasta este responsabilitatea
omului și ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. Cu alte cuvinte, intrarea voastră
este lucrarea voastră; căutați să intrați pe parcursul lucrării voastre pentru
Dumnezeu. A-L experimenta pe Dumnezeu nu înseamnă doar capacitatea de a
mânca și de a bea cuvântul Lui; mai important, trebuie să puteți să fiți martori pentru
Dumnezeu, să-L slujiți, să vă îngrijiți de oameni și să le asigurați nevoile. Aceasta
este lucrarea, dar și intrarea voastră; acesta este lucrul pe care fiecare om ar trebui
să-l înfăptuiască. Există mulți oameni care se concentrează doar asupra călătoriei
încoace și încolo pentru Dumnezeu și asupra predicării peste tot, cu toate acestea,
ei își neglijează experiența personală și intrarea în viața spirituală. Acesta este

542
motivul pentru care cei care Îl slujesc pe Dumnezeu devin cei care I se opun.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Imaginează-ți că poți lucra pentru Dumnezeu, dar nu Îl asculți și ești incapabil

să-L iubești cu adevărat pe El. În acest fel, nu numai că nu îți vei fi îndeplinit datoria
de creatură a lui Dumnezeu, ci vei fi și condamnat de El pentru că ești o persoană
care nu deține adevărul, care este incapabilă să asculte de Dumnezeu și care este
nesupusă Lui. Îți pasă doar să lucrezi pentru Dumnezeu și nu îți pasă să pui adevărul
în practică sau să te cunoști pe tine însuți. Nu Îl înțelegi și nu Îl cunoști pe Creator;
nu Îl asculți și nu Îl iubești. Ești o persoană care, din naștere, e neascultătoare față
de Dumnezeu și, prin urmare, astfel de oameni nu sunt iubiți de Creator.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

Mulți dintre cei care Îl urmează pe Dumnezeu sunt doar preocupați de modul de
a obține binecuvântări sau de a evita dezastrul. La menționarea lucrării și a
gestionării lui Dumnezeu, ei tac și își pierd orice interes. Ei cred că cunoașterea unor
astfel de întrebări plictisitoare nu le va spori viața nici nu vor avea vreun beneficiu,
așa că, deși au auzit mesaje despre gestionarea lui Dumnezeu, le tratează cu
neglijență. Și ei nu le văd ca fiind ceva prețios de acceptat, cu atât mai puțin le
primesc ca parte a vieții lor. Acești oameni au un scop foarte simplu în a-L urma pe
Dumnezeu: să câștige binecuvântarea și sunt prea leneși să participe la orice lucru
care nu implică acest scop. Pentru ei, credința în Dumnezeu pentru a obține
binecuvântări este cel mai legitim dintre obiective și însăși valoarea credinței lor.
Aceștia nu sunt afectați de nimic care nu poate atinge acest obiectiv. Acesta este
cazul majorității celor care cred astăzi în Dumnezeu. Scopul și motivația lor par
legitime, pentru că, în același timp în care ei cred în Dumnezeu, ei cheltuiesc și
pentru Dumnezeu, se dedică lui Dumnezeu și își îndeplinesc datoria. Ei renunță la
tinerețe, își părăsesc familia și cariera și chiar își petrec ani, ocupați, departe de casă.
De dragul scopului lor final, își schimbă interesele, își schimbă viziunea asupra vieții
și chiar își schimbă direcția pe care o caută, totuși ei nu pot schimba scopul credinței
lor în Dumnezeu. Ei aleargă pentru a-și gestiona propriile idealuri; indiferent de cât

543
de departe este drumul și indiferent de cât de multe greutăți și obstacole întâmpină
pe drum, rămân aproape de armele lor și fără teamă de moarte. Ce putere îi face să
continue să se dedice în acest fel? Este conștiința lor? Este caracterul lor minunat și
nobil? Este hotărârea lor de a duce până la sfârșit lupta cu forțele răului? Este
credința lor în care stau mărturie lui Dumnezeu fără să caute recompense? Este
loialitatea lor pentru care sunt dispuși să renunțe la toate pentru a îndeplini voia lui
Dumnezeu? Sau este spiritul lor de devotament în cadrul căruia au renunțat
întotdeauna la cererile extravagante personale? Ca niște oameni care nu au
cunoscut niciodată lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu să dea atât de mult este,
pur și simplu, un miracol nemaipomenit! Pentru moment, să nu discutăm despre cât
de mult au oferit acești oameni. Comportamentul lor, totuși, este foarte demn de
analiza noastră. În afară de beneficiile care sunt atât de strâns asociate cu ei, ar
putea exista vreun alt motiv pentru care acești oameni care nu Îl înțeleg niciodată pe
Dumnezeu să-I dea atât de mult? În aceasta, descoperim o problemă neidentificată
anterior: relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este relația
dintre receptor și Cel care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume,
este ca și relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi
recompensele acordate de angajator. Într-o relație ca aceasta, nu există nicio
afecțiune, ci doar o afacere; nu există a iubi și a fi iubit, numai caritate și milă; nu
există înțelegere, doar resemnare și înșelătorie; nu există intimitate, ci doar o
prăpastie care nu poate fi trecută. Când lucrurile ajung până în acest punct, cine
poate inversa o astfel de tendință? Și câți oameni sunt capabili să înțeleagă cu
adevărat cât de disperată a devenit această relație? Cred că atunci când oamenii se
scufundă în bucuria de a fi binecuvântați, niciunul nu-și poate imagina cât de jenantă
și de dizgrațioasă este o astfel de relație cu Dumnezeu.
Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni spun: „Pavel a lucrat extrem de mult, a dus pe umerii lui poveri mari
pentru biserici și a contribuit mult în cadrul lor. Cele treisprezece epistole ale lui Pavel
au confirmat 2 000 de ani ai Epocii Harului și sunt inferioare doar celor Patru
Evanghelii. Cine se poate compara cu el? Nimeni nu poate descifra Apocalipsa lui

544
Ioan în timp ce epistolele lui Pavel aduc viață și lucrarea pe care a făcut-o el a folosit
bisericilor. Cine altcineva ar mai fi putut obține astfel de lucruri? Și ce lucrare a făcut
Petru?” Când oamenii îi evaluează pe alții, o fac în funcție de aportul acestora. Când
Dumnezeu evaluează omul, o face în funcție de natura lui. Dintre cei care caută viața,
Pavel era cineva care nu își cunoștea propria esență. El nu a fost în niciun caz umil
sau ascultător, nici nu și-a cunoscut esența care era împotrivitoare lui Dumnezeu. Și
prin urmare, era cineva care nu trecuse prin experiențe detaliate și cineva care nu
pusese adevărul în practică. Petru a fost diferit. El și-a cunoscut imperfecțiunile,
slăbiciunile și firea coruptă ca și creatură a lui Dumnezeu, așa că avea o cale de
practică prin care să-și schimbe firea; nu a fost unul din aceia care avea doar
doctrină, dar nu trăia în realitate. Aceia care se schimbă sunt oameni noi care au fost
mântuiți, ei sunt aceia calificați să caute adevărul. Oamenii care nu se schimbă
aparțin acelora care sunt învechiți prin natură; ei sunt aceia care nu au fost mântuiți,
adică, aceia care au fost detestați și respinși de Dumnezeu. Ei nu vor fi comemorați
de Dumnezeu indiferent cât de măreață este lucrarea lor. Când compari toate
acestea cu propria ta căutare, ar trebui să fie de la sine evident dacă ești în final
același tip de persoană ca și Petru sau Pavel. Dacă încă nu este niciun adevăr în
ceea ce cauți, și dacă chiar și azi ești la fel de arogant și impertinent ca și Pavel și
ești la fel de abil în a te înălța pe tine cum a făcut-o el, atunci ești fără îndoială un
degenerat care eșuează. Dacă însă cauți la fel ca și Petru, dacă tu cauți practici și
schimbări adevărate și nu ești arogant sau îndărătnic, ci cauți să îți îndeplinești
datoria, atunci vei fi o creatură a lui Dumnezeu care poate obține victoria.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

Nu voi avea niciun pic de milă pentru aceia dintre voi care suferă de mulți ani și
lucrează din greu, dar fără niciun rezultat. Dimpotrivă, îi voi trata cu pedepse pe cei
care nu Îmi respectă cererile, nu cu recompense, cu atât mai puțin cu compasiune.
Probabil vă imaginați că deoarece ați fost ucenici vreme de mulți ani și v-ați străduit
în toate, veți primi în orice caz un bol de orez în casa lui Dumnezeu pentru că ați fost
un făcător de servicii. Aș spune că majoritatea dintre voi gândesc în acest fel pentru
că până acum ați urmat mereu principiul legat de cum se poate profita de ceva fără

545
a se profita de voi. Așadar, vă spun acum cu toată seriozitatea: nu Mă interesează
cât de meritorie este munca ta, cât de impresionante sunt calificările tale, cât de
îndeaproape Mă urmezi, cât de renumit ești, sau cât de îmbunătățită este atitudinea
ta; atâta timp cât nu ai făcut ce ți-am cerut, nu vei putea dobândi niciodată lauda
Mea. Renunțați la toate acele idei ale voastre și la calculele voastre cât mai repede
cu putință, și începeți să-Mi tratați cererile cu seriozitate. Altfel, voi preface toți
oamenii în cenușă pentru a pune capăt lucrării Mele, și voi transforma anii Mei de
muncă și suferință în nimic, pentru că nu Îmi pot aduce dușmanii și oamenii mirosind
a răutate după modelul Satanei în împărăția Mea, în noua epocă.
Fragment din „Fărădelegile vor duce omul în iad”

în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni vor ajunge să spună: „Am făcut atât de multă lucrare pentru Tine și
chiar dacă poate nu au fost realizări comemorate, totuși, am fost sârguincios în
eforturile mele. Nu mă poți lăsa pur și simplu în rai să mănânc fructul vieții?” Trebuie
să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra
în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt.
Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești
jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează dorința ta de a intra în Împărăția Mea!
De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în
împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege
cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor
fi făcuți desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările
în propria lor fire și sunt dispuși să-i fie martori lui Dumnezeu și să-și îndeplinească
datoria în calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi
desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi
propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – iar acesta este un
adevăr care nu poate fi schimbat!
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

Eu decid destinația fiecărei persoane, nu pe baza vârstei, a experienței, a

546
suferinței și cu atât mai puțin pe baza gradului în care cerșește mila, ci ținând cont
de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia.
Voi trebuie să realizați că toți cei care nu respectă voința lui Dumnezeu vor fi
pedepsiți. Este un adevăr care nu poate fi schimbat. Prin urmare, toți cei care sunt
pedepsiți, sunt pedepsiți întru dreptatea lui Dumnezeu și ca răsplată pentru
numeroasele lor fapte rele.
Fragment din „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

în Cuvântul Se arată în trup

2. Este mărturia credinței în Dumnezeu adevărată dacă doar ne bucurăm

de harul lui Dumnezeu?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Dacă doar te bucuri de harul lui Dumnezeu, cu o viață de familie liniștită sau cu
binecuvântări materiale, atunci nu L-ai câștigat pe Dumnezeu și credința ta în
Dumnezeu a eșuat. Dumnezeu a desfășurat deja o fază a lucrării harului în trup și a
revărsat deja binecuvântări materiale asupra omului – dar omul nu poate fi făcut
desăvârșit numai cu har, dragoste și îndurare. În experiențele omului, el întâlnește o
parte din dragostea lui Dumnezeu și vede dragostea și îndurarea lui Dumnezeu, încă
experimentând pentru o perioadă de timp, el vede că harul lui Dumnezeu și
dragostea și îndurarea Lui sunt incapabile de a face omul desăvârșit și incapabile de
a dezvălui ceea ce este corupt în om și nici nu pot să-l scape pe om de firea sa
coruptă sau să facă desăvârșite dragostea și credința lui. Lucrarea harului lui
Dumnezeu a fost lucrarea unei perioade și omul nu se poate baza pe faptul de a se
bucura de harul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.
Fragment din „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă cineva doar folosește harul lui Dumnezeu, nu poate fi desăvârșit de

Dumnezeu. Unii se pot mulțumi cu pacea și bucuria trupului, cu o viață ușoară fără
necazuri sau nefericire, trăind în pace cu familiile, fără probleme sau certuri. Ei pot
chiar să creadă că aceasta este binecuvântarea lui Dumnezeu, dar, de fapt, este
doar harul lui Dumnezeu. Nu puteți fi mulțumiți doar bucurându-vă de harul lui

547
Dumnezeu. Acest tip de gândire este prea vulgar. Chiar dacă citești zilnic cuvântul
lui Dumnezeu, sau te rogi în fiecare zi, iar sufletul tău simte bucurie deosebită și
pace, dar, în cele din urmă, nu poți spune că Îl cunoști pe Dumnezeu și lucrarea Sa,
sau nu ai nicio experiență de acest fel și oricât de mult ai mâncat sau ai băut din
cuvântul lui Dumnezeu, dacă simți doar pace și bucurie în sufletul tău și cuvântul lui
Dumnezeu este nemăsurat de dulce de parcă nu te poți bucura îndeajuns de el, dar
nu ai o experiență adevărată și nici nu trăiești în realitate cuvântul lui Dumnezeu,
atunci ce poți primi în schimb de la o astfel de credință în Dumnezeu? Dacă nu poți
trăi esența cuvântului lui Dumnezeu, mâncarea și băutura din cuvintele lui Dumnezeu
și rugăciunile tale sunt în întregime legate de religie. Atunci un astfel de om nu poate
fi desăvârșit și nu poate fi câștigat de Dumnezeu.
Fragment din „Promisiunile către cei care au fost desăvârșiți” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu desăvârșește oamenii prin ascultarea lor, prin faptul că mănâncă,

beau și se bucură de cuvintele lui Dumnezeu și prin suferința și rafinarea din viețile
lor. Numai printr-o astfel de credință se poate schimba firea oamenilor, numai atunci
pot ajunge la adevărata cunoaștere de Dumnezeu. A nu te mulțumi doar cu viața în
harul lui Dumnezeu, a fi însetat mereu după adevăr și a căuta adevărul și a urmări
să fii câștigat de Dumnezeu – aceasta înseamnă a asculta de Dumnezeu în mod
conștient; aceasta este întocmai credința pe care o vrea Dumnezeu. Oamenii care
nu fac nimic mai mult decât să se bucure de harurile lui Dumnezeu nu pot fi
desăvârșiți sau schimbați, iar ascultarea, evlavia și dragostea lor, cât și răbdarea lor,
sunt toate superficiale. Aceia care doar se bucură de harurile lui Dumnezeu nu pot
să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu și, chiar și atunci când Îl cunosc pe
Dumnezeu, cunoașterea lor este superficială, iar ei spun lucruri precum Dumnezeu
iubește omul sau lui Dumnezeu Îi este milă de om. Aceasta nu reprezintă viața
oamenilor și nu arată deloc faptul că oamenii Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu.
Dacă, atunci când cuvintele lui Dumnezeu îi șlefuiesc sau atunci când încercările Lui
vin asupra lor, oamenii nu pot asculta de Dumnezeu – dacă, în loc de aceasta, ei
devin îndoielnici și cad – atunci ei nu sunt câtuși de puțin ascultători.
Fragment din „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să asculți de Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

548
 Credința oamenilor în Dumnezeu caută să-L facă pe Dumnezeu să le dea o
destinație potrivită și să le dea tot harul de sub soare, să-L facă pe Dumnezeu
slujitorul lor, să-L facă pe Dumnezeu să mențină o relație pașnică și prietenoasă cu
ei și pentru ca niciodată să nu existe niciun conflict între ei. Adică, credința lor în
Dumnezeu Îi cere lui Dumnezeu să promită să împlinească toate cerințele lor, să
reverse asupra lor orice lucru pentru care ei se roagă, exact cum se spune în Biblie:
„Voi asculta toate rugăciunile voastre”. Ei Îi cer lui Dumnezeu să nu judece pe nimeni
sau să nu confrunte pe nimeni, din moment ce Dumnezeu este întotdeauna bunul
Mântuitor Isus, care păstrează o relație bună cu oamenii în orice moment și în toate
locurile. Modul în care ei cred este acesta: ei întotdeauna Îi cer fără rușine lui
Dumnezeu lucruri, iar Dumnezeu revarsă toate orbește asupra lor, indiferent dacă
sunt răzvrătiți sau ascultători. Ei cer mereu plata unei „datorii” de la Dumnezeu, iar
Dumnezeu trebuie „să-Și plătească datoria” fără nicio împotrivire și să o „plătească”
dublu, indiferent dacă Dumnezeu a obținut ceva de la ei sau nu. El nu poate fi decât
la mila lor; El nu poate orchestra în mod arbitrar oamenii, cu atât mai puțin nu poate
să-Și dezvăluie înțelepciunea Sa și firea dreaptă, care au fost ascunse timp de mulți
ani, așa cum dorește oamenilor, fără permisiunea lor. Ei doar mărturisesc păcatele
lor lui Dumnezeu și Dumnezeu le iartă pur și simplu și nu se poate sătura de aceasta,
iar acest lucru merge la nesfârșit. Ei pur și simplu Îi poruncesc lui Dumnezeu și El
pur și simplu Se supune, așa cum este consemnat în Biblie că Dumnezeu nu a venit
să fie slujit de om, ci să slujească și că El a ajuns să fie robul omului. Nu ați crezut
voi întotdeauna în acest fel? Când nu puteți câștiga nimic de la Dumnezeu atunci
vreți să fugiți. Și când nu înțelegeți ceva, vă simțiți atât de plini de resentimente și
chiar mergeți atât de departe încât să aruncați tot felul de vorbe de ocară. Pur și
simplu nu-L lăsați pe Dumnezeu Însuși să-Și exprime pe deplin înțelepciunea și
minunăția, dar în schimb doriți doar să vă bucurați de ușurare temporară și de confort.
Până acum, atitudinea voastră în credința în Dumnezeu au fost aceleași perspective
vechi. Dacă Dumnezeu vă arată doar un pic de măreție, deveniți nefericiți; vedeți
acum exact cum este statura voastră? Să nu credeți că sunteți toți credincioși lui
Dumnezeu când, de fapt, vechile voastre perspective nu s-au schimbat. Când nu ți
se întâmplă nimic, tu crezi că totul este ușor și Îl iubești pe Dumnezeu cel mai mult.
Dar când ceva neînsemnat ți se întâmplă, cazi în Hades. Asta înseamnă să Îi fii

549
credincios lui Dumnezeu?
Fragment din „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui

Dumnezeu pentru mântuirea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cei mai mulți oameni cred în Dumnezeu din pricina păcii și a altor beneficii. Dacă
nu este în avantajul tău, nu crezi în Dumnezeu, și dacă nu poți primi favoarea lui
Dumnezeu, te bosumfli. Cum poate aceasta să fie adevărata ta statură? Când vine
vorba de incidente inevitabile din familie (îmbolnăvirea copiilor, internarea soților,
recolte sărace, persecuțiile care vin din partea membrilor familiei și așa mai departe),
nici nu poți răzbate prin aceste lucruri care deseori au loc în viața de zi cu zi. Când
se întâmplă astfel de lucruri, intri în panică și nu știi ce să faci – și de cele mai multe
ori, te plângi de Dumnezeu. Te plângi că acele cuvintele ale lui Dumnezeu te-au
înșelat, că lucrarea lui Dumnezeu te-a încurcat. Nu aveți astfel de gânduri? Credeți
că aceste lucruri nu se întâmplă decât rareori în mijlocul vostru? Vă petreceți fiecare
zi în mijlocul unor astfel de evenimente. Nu vă gândiți defel la succesul credinței
voastre în Dumnezeu și la cum să satisfaceți voia lui Dumnezeu. Adevărata voastră
statură este prea mică, mai mică decât a unui pui de găină. Când afacerea soțului
pierde bani, vă plângeți de Dumnezeu, când vă găsiți într-un mediu lipsit de protecția
lui Dumnezeu, continuați să vă plângeți de Dumnezeu, vă plângeți chiar și atunci
când vă moare un pui de găină sau vi se îmbolnăvește o vacă bătrână din staul, vă
plângeți când vine vremea ca fiul vostru să-și întemeieze o familie dar familia voastră
nu are bani suficienți; și când lucrătorii bisericii mănâncă de câteva ori în casa ta iar
biserica nu te rambursează sau nimeni nu îți trimite nicio legumă, iarăși te plângi. Ți-
e plin pântecul de nemulțumire și uneori nu te duci la adunare sau nu mănânci și bei
cuvintele lui Dumnezeu din cauza asta; mai mult ca sigur că vei avea o atitudine
negativă timp îndelungat. Nimic din ceea ce ți se întâmplă astăzi nu are nicio legătură
cu planurile tale sau cu destinul tău; aceste lucruri ți s-ar întâmpla și dacă nu ai crede
în Dumnezeu; cu toate acestea, Îl faci responsabil astăzi pe Dumnezeu de ele și
insiști, spunând că Dumnezeu te-a lepădat. Ce s-a ales de credința ta în Dumnezeu,
ți-ai jertfit cu adevărat viața? Dacă ați trece prin aceleași suferințe prin care a trecut
Iov, niciunul din voi, care Îl urmați astăzi pe Dumnezeu, nu ar putea răzbi, toți ați fi
învinși. Simplu spus, este o mare diferență între voi și Petru. Astăzi, dacă jumătate

550
din averile voastre ar fi confiscate, ați nega existența lui Dumnezeu; dacă vi s-ar lua
fiul sau fiica, ați alerga pe străzi plângându-vă de nedreptate; dacă viața ta ar ajunge
într-o fundătură, ai încerca și te-ai lua de Dumnezeu, întrebând de ce am spus atât
de multe cuvinte la început ca să te sperii. Nu este niciun lucru pe care nu ați îndrăzni
să-l faceți în astfel de situații. Aceasta dovedește că nu ați înțeles cu adevărat și că
nu aveți nicio statură adevărată.
Fragment din „Practica (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Ești mulțumit să trăiești sub influența Satanei, cu pace și bucurie și puțin confort
lumesc? Nu ești tu cel mai josnic dintre toți oamenii? Nu există oameni mai nesăbuiți
decât aceia care au contemplat mântuirea, dar care nu urmăresc să o câștige: ei sunt
oamenii care se îmbuibă cu trupul și se bucură de Satana. Speri că credința ta în
Dumnezeu nu va presupune nicio încercare și niciun necaz și nici cea mai mică
greutate. Întotdeauna urmărești acele lucruri care sunt lipsite de valoare și nu acorzi
valoare vieții, în schimb, pui propriile tale gânduri extravagante deasupra adevărului.
Ești așa de lipsit de valoare! Trăiești ca un porc – ce diferență este între tine și între
porci și câini? Nu sunt toți fiare aceia care nu urmăresc adevărul și care în schimb
iubesc trupul? Nu sunt toți morții aceia fără suflete, cadavre umblătoare? Câte
cuvinte au fost rostite în mijlocul vostru? A fost făcută doar puțină lucrare în mijlocul
vostru? Cât de multe am oferit în mijlocul vostru? Și astfel, de ce nu ai câștigat-o?
Ce motiv ai să te plângi? Nu este adevărat că nu ai câștigat nimic pentru că ești prea
îndrăgostit de trup? Și nu este deoarece gândurile tale sunt prea extravagante? Nu
este deoarece ești prea prost? Dacă ești incapabil să câștigi aceste binecuvântări,
poți să-L condamni pe Dumnezeu că nu te-a mântuit? Ceea ce urmărești tu este să
fii capabil să câștigi pacea după ce ai crezut în Dumnezeu – pentru ca ai tăi copii să
fie sănătoși, pentru ca soțul tău să aibă o slujbă bună, pentru ca fiul tău să-și
găsească o soție bună, pentru ca fiica ta să-și găsească un soț cât se poate de bun,
pentru ca boii și caii tăi să are pământul bine, pentru un an de vreme bună pentru
recoltele tale. Aceasta este ceea ce urmărești tu. Ceea ce urmărești tu este să trăiești
în confort, pentru ca niciun accident să nu se întâmple familiei tale, pentru ca vânturile
să te ocolească, pentru ca fața ta să nu fie atinsă de praf, pentru ca recoltele familiei
tale să nu fie inundate, pentru ca tu să nu fii afectat de vreun dezastru, pentru a trăi

551
în îmbrățișarea lui Dumnezeu, pentru a trăi într-un cuibușor confortabil. Un laș ca
tine, care întotdeauna a urmărit trupul – ai o inimă, ai un suflet? Nu ești tu o fiară? Îți
ofer calea adevărată fără a cere nimic la schimb, și tu tot nu cauți. Ești tu unul dintre
aceia care cred în Dumnezeu? Îți acord viața umană reală, și tu tot nu cauți. Nu ești
tu la fel cu un porc sau un câine? Porcii nu caută să realizeze viața omului, ei nu
urmăresc să fie curățați și ei nu înțeleg ce este viața. În fiecare zi, după ce mănâncă
pe săturate, ei doar dorm. Ți-am dat calea adevărată și tu tot nu ai câștigat-o: ești cu
mâinile goale. Ești dispus să continui în această viață, viața unui porc? Care este
însemnătatea existenței unor astfel de oameni? Viața ta este demnă de dispreț și
josnică, trăiești în mijlocul murdăriei și desfrâului și nu urmărești niciun scop; nu este
viața ta cea mai josnică dintre toate? Ai tupeul de a te uita la Dumnezeu? Dacă
continui să experimentezi în acest mod, nu-i așa că nu vei obține nimic?
Fragment din „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

în Cuvântul Se arată în trup

Acum înțelegi ce înseamnă credința în Dumnezeu? Este credința în Dumnezeu

vederea de semne și minuni? Este ridicarea la ceruri? Credința în Dumnezeu nu
este ușoară deloc. Acele practici religioase ar trebui eliminate; căutarea vindecării
bolnavilor și alungarea demonilor, concentrarea asupra semnelor și a minunilor,
râvnirea la mai mult din harul lui Dumnezeu, pacea și bucuria, căutarea
prospectelor și conforturilor trupului – acestea sunt practici religioase, și astfel de
practici religioase sunt o formă vagă de credință. Astăzi, ce este credința adevărată
în Dumnezeu? Este acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca fiind realitatea vieții
tale și cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvântul Său pentru a obține o iubire
adevărată față de El. Pentru a fi clar: credința în Dumnezeu este motivul pentru
care tu să poți asculta de Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești
datoria care trebuie îndeplinită de o creatură a lui Dumnezeu. Acesta este scopul
credinței în Dumnezeu. Trebuie să dobândești o cunoaștere a frumuseții lui
Dumnezeu, a cât de vrednic de venerație este Dumnezeu, a modului în care
Dumnezeu face lucrarea de mântuire și de desăvârșire asupra făpturilor Sale –
acesta este minimul pe care ar trebui să-l ai în credința ta în Dumnezeu. Credința
în Dumnezeu este în primul rând trecerea de la o viață în trup la o viață de iubire a

552
lui Dumnezeu, de la o viață în naturalețe la o viață în cadrul ființei lui Dumnezeu.
Este ieșirea de sub domeniul Satanei și trăirea sub grija și protecția lui Dumnezeu,
este capacitatea de a asculta de Dumnezeu și nu de trup, este permiterea lui
Dumnezeu de a-ți câștiga pe deplin inima, de a te desăvârși și de a te elibera de
firea satanică coruptă. Credința în Dumnezeu este în primul rând așa pentru ca
puterea și slava lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să
îndeplinești voința lui Dumnezeu, să împlinești planul lui Dumnezeu și să fii mărturie
pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să fie pentru
a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul trupului tău. Ar trebui să
fie pentru căutarea cunoașterii lui Dumnezeu și pentru a fi capabil să asculți de
Dumnezeu și, asemeni lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Aceasta urmărește
ea să realizeze în primul rând.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

3. Ce este o persoană care urmează voia lui Dumnezeu? Și ce este

adevărata mărturie a credinței în Dumnezeu?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia şi şi-a ras capul. A căzut la pământ, s-
a închinat şi a zis: «Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în
pământ! Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat!»” (Iov
1:20-21).
„Dumnezeu i-a spus: «Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l
iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca ardere de tot pe unul dintre
munţii despre care îţi voi spune.» Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat
măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru
arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. […] Până au
ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar
şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar,
deasupra lemnelor. Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său”
(Geneza 22:2-3, 9-10).
„Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl

553
urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime
roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei
sunt fără vină” (Apocalipsa 14:4-5).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Isus a fost în măsură să ducă la bun sfârșit misiunea lui Dumnezeu –
răscumpărarea întregii omeniri – pentru că El a fost foarte atent la voia lui Dumnezeu,
fără a ține seama de planurile Sale personale și de judecăți. Prin urmare, El a fost
un apropiat al lui Dumnezeu – Dumnezeu Însuși, ceva ce voi toți înțelegeți foarte
bine. (De fapt, El a fost Dumnezeu Însuși, care a fost mărturisit de Dumnezeu;
menționez exemplul lui Isus aici pentru a ilustra problema.) El a putut plasa planul de
gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu chiar în centru și s-a rugat mereu
Tatălui Ceresc și a căutat voia Tatălui Ceresc. S-a rugat și a zis: „Dumnezeu Tată!
Facă-se toate după voia Ta și nu după planurile Mele; astfel, comportă-Te după cum
Îți este planul. Omul poate că este slab, dar de ce Ţi-ar păsa de el? Cum a putut omul
fi o preocupare pentru Tine, omul, care este precum o furnică în mâinile Tale? În
inima Mea, vreau doar să fac voia Ta și ca Tu să îți continui lucrarea cu Mine după
cum dorești.” Pe drumul spre Ierusalim, Isus a fost în chinuri, ca și cum cineva I-ar fi
răsucit un cuțit în inimă, dar, cu toate acestea, nu a avut nici cea mai mică intenție
de a nu se ține de cuvânt; a existat întotdeauna o forță puternică ce L-a mânat înainte
spre locul unde avea să fie crucificat. În cele din urmă, a fost răstignit și a devenit
asemenea trupului păcătos, ducând la bun sfârșit lucrarea de răscumpărare a
omenirii, ridicându-se deasupra cătușelor morții și ale Iadului. Înaintea Lui, moartea,
Iadul și Gheena și-au pierdut puterea și au fost înfrânte de El. A trăit vreme de treizeci
și trei de ani, timp în care a făcut mereu tot posibilul pentru a împlini voia lui
Dumnezeu în conformitate cu lucrarea lui Dumnezeu din acele vremuri, fără a se
gândi la câştigul sau pierderea personală și întotdeauna cu gândul la voința lui
Dumnezeu Tatăl. Astfel, după ce a fost botezat, Dumnezeu a zis „Acesta este Fiul
Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” Datorită slujirii Sale înaintea lui
Dumnezeu, care era în armonie cu voința lui Dumnezeu, Dumnezeu a pus povara
cea grea de a răscumpăra întreaga omenire pe umerii Lui și L-a împins să ducă
aceasta la bun sfârșit, iar El a fost calificat și a avut dreptul de a finaliza această

554
sarcină importantă.
Fragment din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui”

în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu ar trebui să fie apropiații lui Dumnezeu, să fie
plăcuți Lui și să fie capabili de o loialitate fără de margini față de Dumnezeu.
Indiferent dacă acționezi în spatele oamenilor sau în fața lor, ești capabil să
dobândești bucuria de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, ești capabil să stai drept
în fața lui Dumnezeu și, indiferent de cum te tratează ceilalți, vei merge întotdeauna
pe propriul tău drum și te vei îngriji cu atenție de povara Lui. Numai acesta este un
apropiat al lui Dumnezeu. Dacă apropiații lui Dumnezeu sunt în măsură să-L
slujească în mod direct, este pentru că lor le-a fost dată marea însărcinare și povară
a lui Dumnezeu, pot să ia inima și povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi ale lor și nu
le pasă dacă pierd sau dacă dobândesc perspective: chiar și atunci când nu vor avea
perspective și nu vor câștiga nimic, ei vor crede întotdeauna în Dumnezeu cu o inimă
iubitoare. Și astfel, acest tip de persoană este un apropiat al lui Dumnezeu. Apropiații
lui Dumnezeu sunt, de asemenea, și confidenții Lui; numai confidenții lui Dumnezeu
ar putea împărtăși neliniștea și năzuințele Lui, și, deși trupul lor este dureros și slab,
ei sunt capabili să îndure durerea și să renunțe la ceea ce le place pentru a-L mulţumi
pe Dumnezeu. Dumnezeu dă mai multe poveri unor asemenea oameni și ceea ce va
face Dumnezeu este exprimat prin intermediul acestor persoane. Astfel, acești
oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu, sunt slujitorii lui Dumnezeu, care sunt după inima
Lui, și numai astfel de oameni pot domni împreună cu Dumnezeu.
Fragment din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui”

în Cuvântul Se arată în trup

Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în

tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la Dumnezeu. Fără nici cea mai
mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea,
necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând să-i altereze dragostea de
Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă de Dumnezeu? Nu este aceasta
împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie că ești mustrat, judecat sau în

555
necaz – ești mereu capabil să obții ascultare până la moarte, aceasta fiind ceea ce
o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei
de Dumnezeu. Dacă omul poate obține atât de mult, atunci este o creatură calificată
a lui Dumnezeu și nimic nu satisface mai bine dorința Creatorului.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

De îndată ce este menţionat Petru, toată lumea este plină de laude […] El a fost
foarte atent nu numai să mănânce şi să bea cuvintele Mele, ci şi mai mult să priceapă
intenţiile Mele, şi a fost, în mod constant, prudent şi precaut în gândurile sale, astfel
încât a fost foarte abil în spiritul său şi astfel a putut să Mă mulţumească în tot ce a
făcut. În viaţa obişnuită, el a acordat o mare atenţie integrării lecţiilor acelora care
eşuaseră în trecut pentru a se autoimpulsiona la o şi mai mare strădanie, profund
temător că ar putea cădea în plasa eşecului. El a fost, de asemenea, foarte atent la
asimilarea credinţei şi dragostei tuturor acelora care de-a lungul secolelor Îl iubiseră
pe Dumnezeu. În acest mod, el şi-a grăbit procesul creşterii sale, nu numai în aspecte
negative, ci, mult mai important, în aspecte pozitive, până când a devenit în prezenţa
Mea singura fiinţă umană care M-a cunoscut cel mai bine. Din acest motiv, nu este
greu de imaginat cum a putut el să pună tot ceea ce avea în mâinile Mele, să nu mai
fie propriul stăpân, nici măcar în privinţa mâncatului, îmbrăcatului, dormitului sau
locuinței, ci a făcut din a Mă satisface în toate lucrurile temelia pe care s-a bucurat
de mărinimia Mea. De atâtea ori l-am pus la încercare, ceea ce desigur l-a lăsat pe
jumătate mort, dar chiar şi în mijlocul acestor sute de încercări, el nu şi-a pierdut
niciodată credinţa în Mine, nici nu a devenit dezamăgit de Mine. Chiar şi când am zis
că îl dădusem deja deoparte, el nu a devenit slab de înger şi nici nu a căzut pradă
disperării, ci a continuat la fel ca înainte, punându-și în aplicare principiile pentru a
Mă iubi în mod practic. I-am spus că, deşi Mă iubeşte, nu îl laud, ci îl voi da pe mâna
Satanei în final. În mijlocul acestor încercări, care nu i-au ajuns la trup, ci au fost
încercări prin cuvinte, el încă s-a rugat Mie: „O, Dumnezeule! În ceruri şi pe pământ
şi printre nenumăratele lucruri, există vreun om, vreo făptură sau vreun lucru care nu
este în mâinile Tale, Cel Atotputernic? Când doreşti să îmi arăţi milă, inima mea se
înveseleşte foarte tare datorită milei Tale; când doreşti să-Ţi împlineşti judecata

556
asupra mea, aşa nevrednic cum sunt, simt cu atât mai mult taina profundă a faptelor
Tale, deoarece eşti plin de autoritate şi înţelepciune. Deşi este posibil ca trupul meu
să sufere, sunt consolat în spiritul meu. Cum aş putea să nu preamăresc
înţelepciunea şi faptele Tale? Chiar dacă voi muri, după ce ajung să Te cunosc, aş
fi veşnic pregătit şi dornic. O, Atotputernicule! Cu siguranță nu poate fi vorba că nu
doreşti cu adevărat să mă laşi să Te văd? Cu siguranță nu poate fi vorba că nu sunt
vrednic cu adevărat să Îţi primesc judecata? E posibil să existe ceva în mine ce nu
vrei să vezi?” În mijlocul acestor feluri de încercări, deşi Petru nu a putut să priceapă
cu exactitate intenţiile Mele, este evident că el o considera o chestiune de mândrie
şi glorie personală să fie folosit de Mine (fie doar pentru a primi judecata Mea, astfel
ca omenirea să Îmi vadă măreţia şi mânia) şi era oricum numai descurajat nu, de
faptul că era pus la încercare. Datorită loialităţii sale în prezenţa Mea şi datorită
binecuvântărilor Mele asupra lui, el a devenit un exemplu şi model pentru omenire
timp de mii de ani.
Fragment din „Capitolul 6” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Când Iov a trecut prin încercările sale prima dată, el a rămas fără toate bunurile
și toți copiii săi, dar nu a căzut ca urmare a acestor lucruri și nu a zis nimic care să
fie un păcat împotriva lui Dumnezeu. El biruise ispitele Satanei și biruise bunurile
materiale și urmașii și încercarea de a pierde toate posesiunile sale lumești, ceea ce
înseamnă că el a putut să se supună faptului că Dumnezeu lua de la el și a putut să
ofere mulțumiri și laude lui Dumnezeu datorită acestui lucru. Așa a fost
comportamentul lui Iov în timpul primei ispitiri a Satanei și așa a fost și mărturia lui
Iov în timpul primei încercări a lui Dumnezeu. În a doua încercare, Satana și-a întins
mâna să-l rănească pe Iov și, deși Iov a experimentat o durere mai mare ca niciodată,
mărturia sa tot a fost suficientă pentru a-i ului pe oameni. El și-a folosit tăria de
caracter, convingerea și ascultarea față de Dumnezeu, precum și frica sa de
Dumnezeu, pentru a-l mai învinge încă o dată pe Satana, iar comportamentul și
mărturia lui au fost încă o dată aprobate și susținute de Dumnezeu. În timpul acestei
ispite, Iov a folosit comportamentul său efectiv pentru a-i declara Satanei că durerea
trupului nu îi putea schimba credința și ascultarea față de Dumnezeu sau să-l lase

557
fără devotamentul său pentru Dumnezeu și frica sa de Dumnezeu; el nu va renunța
la Dumnezeu sau la propria desăvârșire și neprihănire deoarece se confrunta cu
moartea. Determinarea lui Iov l-a făcut laș pe Satana, credința sa l-a lăsat pe Satana
înfricoșat și tremurând, forța luptei sale pe viață și pe moarte cu Satana l-a umplut
pe Satana de resentimente și de o ură profundă, desăvârșirea și neprihănirea sa l-
au lăsat pe Satana fără a mai avea ce să-i facă, astfel că Satana și-a abandonat
atacurile asupra lui și a renunțat la acuzațiile sale împotriva lui Iov înaintea lui Iahve
Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Iov biruise lumea, biruise trupul, îl biruise pe
Satana și biruise moartea; el era complet și pe deplin un om care-I aparținea lui
Dumnezeu. În timpul acestor două încercări, Iov a rămas de neclintit în mărturia sa
și și-a trăit efectiv desăvârșirea și neprihănirea sa și a mărit sfera principiilor de viață
de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. După ce a trecut prin aceste două
încercări, s-a născut în Iov o experiență mai bogată, iar această experiență l-a făcut
mai matur și experimentat, l-a făcut mai puternic, cu o convingere mai profundă și l-
a făcut mai încrezător în dreptatea și valoarea integrității pe care și-a păstrat-o cu
fermitate. Încercările lui Iahve Dumnezeu i-au dat o înțelegere mai profundă și o
măsură a preocupării lui Dumnezeu pentru om și i-au permis să simtă valoarea iubirii
lui Dumnezeu, iar din acest punct s-au adăugat fricii sale de Dumnezeu respectul și
iubirea față de Dumnezeu. Încercările lui Iahve Dumnezeu nu numai că nu l-au
îndepărtat pe Iov de El, dar i-au adus inima mai aproape de Dumnezeu. Când
durerea trupească îndurată de Iov a atins punctul culminant, grija pe care o simțea
din partea lui Iahve Dumnezeu nu i-a dat de ales decât să-și blesteme ziua nașterii.
Un astfel de comportament nu a fost planificat cu mult timp înainte, ci o revelație
naturală a respectului și iubirii pentru Dumnezeu din inima sa, a fost o revelație
naturală care a venit din respectul și iubirea sa pentru Dumnezeu. Adică, deoarece
era dezgustat de el însuși și nu era dispus și nu putea rezista să-L chinuiască pe
Dumnezeu, astfel, respectul și iubirea sa au atins punctul de altruism. În acest
moment, Iov și-a crescut adorația și tânjirea sa de mult timp pentru Dumnezeu și
devotamentul pentru Dumnezeu la nivelul de respect și iubire. În același timp, el și-a
ridicat și credința și ascultarea sa față de Dumnezeu și frica de Dumnezeu la nivelul
de respect și iubire. El nu și-a permis să facă nimic care I-ar face rău lui Dumnezeu,
el nu și-a permis un comportament care L-ar răni pe Dumnezeu și nu și-a permis să

558
aducă tristețe, durere sau chiar nefericire asupra lui Dumnezeu pentru propriile
motive. În ochii lui Dumnezeu, deși Iov era tot Iov de mai înainte, credința, ascultarea
și frica de Dumnezeu a lui Iov Îi aduseseră lui Dumnezeu bucurie și mulțumire
deplină. În acest stadiu, Iov atinsese desăvârșirea pe care Dumnezeu Se aștepta să
o atingă, el devenise cineva cu adevărat vrednic de a fi numit „desăvârșit și
neprihănit” în ochii lui Dumnezeu. Faptele lui drepte i-au permis să îl biruie pe Satana
și să rămână de neclintit în mărturia sa pentru Dumnezeu. De asemenea, faptele
sale drepte l-au desăvârșit și au permis valorii vieții sale să crească și să transceadă
mai mult ca niciodată și să îl facă prima persoană care nu a mai fost atacată și ispitită
de Satana. Deoarece Iov era drept, el a fost acuzat și ispitit de Satana; deoarece Iov
era drept, el a fost predat Satanei; și deoarece Iov era drept, el l-a biruit și l-a înfrânt
pe Satana și a rămas de neclintit în mărturia sa. De aici înainte, Iov a devenit primul
om care nu va mai fi niciodată predat Satanei, el a venit cu adevărat în fața tronului
lui Dumnezeu și a trăit în lumină, sub binecuvântările lui Dumnezeu, fără spionarea
sau ruinarea Satanei… El devenise un adevărat om în ochii lui Dumnezeu, el fusese
eliberat…
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”

în Cuvântul Se arată în trup

Ai putea să spui că ai fost cucerit, dar poți să te supui până la moarte? Trebuie
să fii capabil de a urma până la capăt, indiferent dacă există perspective și nu trebuie
să pierzi credința în Dumnezeu, indiferent de mediul înconjurător. În cele din urmă,
trebuie să realizezi două aspecte ale mărturiei: mărturia lui Iov – ascultare până
moarte – și mărturia lui Petru – dragostea supremă pentru Dumnezeu. Într-o anumită
privință, trebuie să fii ca Iov: el nu avea niciun bun material și a fost împresurat de
durerea cărnii, dar, cu toate acestea, el nu s-a lepădat de numele lui Iahve. Aceasta
a fost mărturia lui Iov. Petru a putut să-L iubească pe Dumnezeu până la moarte.
Când a murit – când a fost pus pe cruce – Îl iubea încă pe Dumnezeu; el nu se
gândea la propriile sale perspective sau nu urmărea speranțe glorioase sau gânduri
extravagante și căuta doar să-L iubească pe Dumnezeu și să se supună tuturor
aranjamentelor lui Dumnezeu. Acesta este standardul pe care trebuie să-l atingi
înainte de a se putea considera că ai mărturisit, înainte de a deveni cineva care a

559
fost desăvârşit, după ce a fost cucerit.
Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Ce este adevărata mărturie? Mărturia despre care se vorbește aici are două
părți: una este mărturie că ai fost cucerit, iar cealaltă este mărturie că ai fost făcut
desăvârșit (ceea ce, firește, este mărturie după încercările mai mari și necazurile
viitorului). Cu alte cuvinte, dacă ești în stare să rămâi ferm în timpul necazurilor și
încercărilor, atunci ai purtat al doilea pas al mărturiei. Ceea ce este crucial astăzi
este primul pas al mărturiei: a fi capabil să rămâi ferm în fiecare instanță a încercărilor
de mustrare și judecată. Aceasta este mărturie că ai fost cucerit. Aceasta pentru că
astăzi este timpul de cucerire. (Ar trebui să știi că astăzi este timpul lucrării lui
Dumnezeu pe pământ; lucrarea principală a lui Dumnezeu întrupat pe pământ este
folosirea judecății și a mustrării pentru a cuceri acest grup de oameni de pe pământ
care Îl urmează). Indiferent dacă ești sau nu capabil de mărturie, că ești cucerit nu
depinde doar de faptul dacă ești capabil să urmezi până la capăt, ci, mai important,
dacă, pe măsură ce trăiești fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, ești capabil de
adevărata cunoaștere a mustrării și judecății în această lucrare și despre faptul dacă
vezi cu adevărat toată această lucrare. Nu este cazul că vei fi capabil să te încurci
dacă urmezi până la capăt. Trebuie să fii capabil să te predai în mod voluntar în
fiecare caz de mustrare și judecată, să fii capabil de cunoașterea adevărată a fiecărui
pas al lucrării pe care o experimentezi și trebuie să fii capabil să atingi cunoașterea
și ascultarea față de firea lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia finală a faptului de a
fi cucerit, cerută de la tine. Mărturia de a fi cucerit se referă în primul rând la
cunoașterea despre întruparea lui Dumnezeu. Crucial, această etapă a mărturiei este
spre întruparea lui Dumnezeu. Nu contează ce faci sau spui în fața oamenilor din
lume sau celor care dețin puterea; ce contează mai presus de toate este dacă ești în
stare să asculți toate cuvintele din gura lui Dumnezeu și din toată lucrarea Lui. Prin
urmare, această etapă a mărturiei este îndreptată spre Satana și spre toți dușmanii
lui Dumnezeu – demonii și ostilii care nu cred că Dumnezeu se va întrupa a doua
oară și va veni să facă o lucrare și mai mare și, în plus, nu cred în faptul revenirii lui
Dumnezeu la trup. Cu alte cuvinte, este îndreptată către toți antihriștii – toți dușmanii
care nu cred în întruparea lui Dumnezeu.

560
 […]
Mărturia ultimelor zile este o mărturie a faptului dacă ești sau nu capabil să fii
făcut desăvârșit – adică mărturia finală este că, acceptând toate cuvintele rostite din
gura lui Dumnezeu întrupat și venind să posede cunoașterea lui Dumnezeu și a fi
siguri de El, trăiești toate cuvintele din gura lui Dumnezeu și îndeplinești condițiile pe
care Dumnezeu ți le cere – stilul lui Petru și credința lui Iov, astfel încât să poți asculta
până la moarte, să te dai în întregime Lui și, în cele din urmă, să obții o imagine a
omului care este în standarde – ceea ce înseamnă imaginea cuiva care a fost cucerit,
mustrat, judecat și făcut desăvârșit. Aceasta este mărturia care ar trebui să fie purtată
de cineva care în cele din urmă a devenit desăvârșit.
Fragment din „Practica (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Să depui mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu are, în principal, legătură cu a

avea sau nu o înțelegere asupra Dumnezeului concret și cu a fi sau nu capabil să te
supui în fața acestei persoane, care nu este numai obișnuită, ci și normală, și chiar
să te supui până la moarte. Dacă depui mărturie cu adevărat pentru Dumnezeu prin
această supunere, aceasta înseamnă că ai fost câștigat de către Dumnezeu. Să fii
capabil să te supui până la moarte și să te eliberezi de plângeri înaintea Lui, să nu
emiți judecăți, să nu defăimezi, să nu ai idei și să nu ai orice alte intenții – în acest
fel, Dumnezeu va obține slavă. Supunerea în fața unei persoane obișnuite care este
privită de sus de către om și a fi capabil să te supui până la moarte fără niciun fel de
idei – aceasta este adevărata mărturie. Realitatea în care le cere Dumnezeu
oamenilor să pătrundă este aceea de a fi capabili să se supună cuvintelor Lui,
capabili să pună cuvintele Lui în practică, capabili să se închine în fața lui
Dumnezeului concret și să-și cunoască propria corupție, capabili să-și deschidă
inimile în fața Lui și, în final, să fie câștigați de către El prin aceste cuvinte ale Lui.
Dumnezeu obține slavă atunci când aceste cuvinte te cuceresc și te fac complet
supus Lui; prin aceasta, El îl rușinează pe Satana și Își desăvârșește lucrarea. Când
nu ai niciun fel de noțiuni despre caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat, adică,
atunci când rămâi ferm în această încercare, atunci depui o bună mărturie.
Fragment din „Oamenii care pot fi absolut supuși caracterului practic al lui Dumnezeu sunt aceia

care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

561
 Când Dumnezeu vine, oamenii ar trebui să se bucure de măreția Sa și de mânia
Sa, dar indiferent cât de dure sunt cuvintele Lui, El vine să mântuiască și
desăvârșească omenirea. Fiind creaturi, oamenii ar trebui să își îndeplinească
datoriile pe care ar trebui să le îndeplinească și să mărturisească ferm pentru
Dumnezeu în mijlocul rafinării. În fiecare încercare, ei ar trebui să respecte mărturia
pe care ar trebui să o dea și să fie martori răsunători ai lui Dumnezeu. Acesta este
un biruitor. Indiferent cum te rafinează Dumnezeu, tu rămâi plin de încredere și nu îți
pierzi niciodată încrederea în Dumnezeu. Tu faci ceea ce ar trebui să facă omul.
Aceasta este ceea ce Dumnezeu îi cere omului, iar inima omului ar trebui să se poată
întoarce la El pe deplin și către El în fiecare moment. Acesta este un biruitor. Aceia
la care Dumnezeu se referă ca biruitori sunt cei care încă pot să dea mărturie, să-și
mențină încrederea și devotamentul față de Dumnezeu când sunt sub influența
Satanei sau sunt asediați de Satana, adică atunci când sunt sub stăpânirea forțelor
întunericului. Dacă încă poți să îți menții curăția inimii și iubirea autentică pentru
Dumnezeu indiferent de situație, tu dai mărturie în fața lui Dumnezeu, iar acesta este
lucrul la care Dumnezeu se referă ca fiind biruitor.
Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la

exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din
aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și
tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și
cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu
pe Iov, când a fost judecat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu
și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele
fiecărui pas pe care Dumnezeu îl face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în
spatele acestui tot este o luptă. De exemplu, dacă ai idei preconcepute față de frații
și de surorile tale, vei avea cuvinte pe care vei vrea să le spui – cuvinte despre care
simți că I-ar displăcea lui Dumnezeu – dar, dacă nu le spui, vei simți un discomfort
interior și în acest moment o luptă va începe să se dea în tine: „Să vorbesc sau nu?”
Aceasta este bătălia. Astfel, în toate lucrurile pe care le întâlnești se dă o luptă și,

562
când există o luptă înăuntrul tău, datorită cooperării și suferinței tale reale, Dumnezeu
lucrează în tine. În cele din urmă, în sinea ta poți lăsa problema deoparte și mânia
se stinge în mod natural. Acesta este efectul cooperării tale cu Dumnezeu. Tot ceea
ce fac oamenii cere ca ei să plătească un anumit preț pentru eforturile lor. Fără
greutăți reale, nu Îl poți mulțumi pe Dumnezeu, şi nici măcar nu sunt aproape de a-L
mulțumi pe Dumnezeu și spun doar sloganuri goale! Pot aceste sloganuri goale să-
L mulțumească pe Dumnezeu? Când Dumnezeu și Satana se luptă în regatul
spiritual, cum ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu și cum ar trebui să rămâi ferm
în mărturia față de El? Ar trebui să știi că tot ceea ce ți se întâmplă este o mare
încercare și timpul când Dumnezeu are nevoie de tine pentru a da mărturie. Din
afară, s-ar putea să nu pară mare lucru, dar când aceste lucruri se întâmplă, arată
dacă Îl iubești sau nu pe Dumnezeu. Dacă Îl iubești, vei fi capabil să rămâi ferm în
mărturia ta față de El și, dacă nu ai pus în practică dragostea pentru El, acest lucru
arată că nu ești cineva care pune adevărul în practică, că ești lipsit de adevăr și viață,
că ești pleavă! Tot ceea ce se întâmplă oamenilor este atunci când Dumnezeu are
nevoie ca ei să rămână fermi în mărturia lor față de El. În momentul de față nu ți s-a
întâmplat nimic important și nu depui mare mărturie, dar fiecare detaliu al vieții tale
de zi cu zi are legătură cu mărturia adresată lui Dumnezeu. Dacă poți câștiga
admirația fraților și surorilor tale, a membrilor familiei tale și a tuturor celor din jurul
tău; dacă, într-o zi, cei necredincioși vor veni și vor admira tot ceea ce faci și vei
vedea că tot ce face Dumnezeu este minunat, atunci vei fi depus mărturie. Deși nu
ai discernământ și calibrul tău este mic, prin desăvârşirea ta de către Dumnezeu, ești
capabil să-L mulțumești și să fii atent la voința Lui. Alții vor vedea ce mare lucrare a
făcut în oamenii de cel mai mic calibru. Oamenii vin să-L cunoască pe Dumnezeu și
devin biruitori înaintea Satanei și loiali lui Dumnezeu într-o oarecare măsură. Deci
niciunul nu va avea mai multă coloană vertebrală decât acest grup de oameni.
Aceasta va fi cea mai importantă mărturie.
Fragment din „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, poți căuta să fii desăvârşit sau poți căuta schimbări în umanitatea ta
exterioară și îmbunătățiri în calibrul tău, însă de o importanță principală este că poți

563
înțelege că tot ceea ce face Dumnezeu astăzi are sens și este de folos: îți permite
ție, care trăiești într-un pământ al murdăriei, să scapi de murdărie și te lepezi de ea,
îți permite să învingi influența Satanei și să lași în urmă influența întunecată a Satanei
– și, concentrându-te asupra acestor lucruri, ești protejat în acest pământ al
murdăriei. În cele din urmă, ce mărturie ți se va cere să depui? Locuiești într-un
pământ al murdăriei, dar ești capabil să devii sfânt și să nu mai fii murdar și necurat,
trăiești în sfera Satanei, dar te dezbraci de influența Satanei și nu ești posedat și
hărțuit de Satana, și trăiești în mâinile Celui Atotputernic. Aceasta este mărturia și
dovada victoriei în lupta cu Satana. Ești capabil să-l abandonezi pe Satana, ceea ce
trăiești nu-l dezvăluie pe Satana, ci este ceea ce Dumnezeu i-a cerut omului să obţină
atunci când a creat omul: umanitate normală, raționalitate normală, înțelegere
normală, hotărâre obișnuită de a-L iubi pe Dumnezeu și loialitate față de Dumnezeu.
Aceasta este mărturia pe care o poartă o creatură a lui Dumnezeu. Voi spuneți „Trăim
într-un pământ al murdăriei, dar, datorită protecției lui Dumnezeu, datorită conducerii
Sale și pentru că ne-a cucerit, am scăpat de influența Satanei. Faptul că putem să
ne supunem astăzi este și efectul faptului de a fi cucerit de Dumnezeu, și nu pentru
că noi suntem buni sau pentru că L-am iubit în mod firesc pe Dumnezeu. Pentru că
Dumnezeu ne-a ales și ne-a predestinat am fost cuceriți astăzi şi putem să depunem
mărturie pentru El și să-I slujim; tot datorită faptului că El ne-a ales și ne-a protejat
am fost mântuiți și eliberați din domeniul Satanei și putem lăsa în urmă murdăria și
să fim purificați în națiunea marelui balaur roșu”. În plus, ceea ce trăiești în exterior
va arăta că ești înzestrat cu umanitatea normală, că există rațiune în ceea ce spui și
că trăiești asemănarea unei persoane normale. Când alții te văd, ei nu ar trebui să
spună „Nu este aceasta imaginea marelui balaur roșu? Comportamentul surorilor
este lipsit de cuviință pentru o soră, comportamentul fraților este lipsit de cuviință
pentru un frate, și ei nu au nimic din decența sfinților.” Ei nu ar trebui să spună „Nu e
de mirare că Dumnezeu a spus că ei sunt descendenți ai lui Moab, El avea complet
dreptate.” Dacă oamenii se uită la voi și spun „Deși Dumnezeu a spus că voi sunteţi
descendenții lui Moab, ceea ce trăiți a dovedit că ați lăsat în urmă influența lui Satana;
chiar dacă acele lucruri sunt încă în interiorul vostru, voi puteți să le întoarceți
spatele”, atunci asta arată că ați fost complet cuceriți. Voi, cei care ați fost cuceriți și
mântuiți, veți spune: „E adevărat că suntem descendenții lui Moab, dar am fost salvați

564
de Dumnezeu și, deși descendenții lui Moab obişnuiau să fie părăsiți, blestemați și
exilați printre neamuri de poporul Israelului, astăzi Dumnezeu ne-a salvat. Este
adevărat că suntem cei mai corupți dintre toți oamenii – acest lucru a fost decretat
de Dumnezeu, acesta este un fapt și este incontestabil de către toți. Dar astăzi, noi
am scăpat de acea influență. Ne detestăm strămoșul, suntem dispuși să îi întoarcem
spatele strămoșului nostru, să îl părăsim cu desăvârșire și să ne supunem tuturor
aranjamentelor lui Dumnezeu, acționând conform voinței lui Dumnezeu și îndeplinind
cerințele pe care El le are de la noi și obţinând satisfacerea voinței lui Dumnezeu.
Moab L-a trădat pe Dumnezeu, nu a acționat conform voinței lui Dumnezeu și a fost
urât de către Dumnezeu. Dar noi ar trebui să ne îngrijim de inima lui Dumnezeu și
astăzi, din moment ce înțelegem voia lui Dumnezeu, nu-L putem trăda pe Dumnezeu
și trebuie să renunțăm la strămoșul nostru vechi!”
Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (2)” în Cuvântul Se arată în trup

De îndată ce Dumnezeu devine viața din interiorul oamenilor, ei devin incapabili

de a-L părăsi pe Dumnezeu. Nu este aceasta fapta lui Dumnezeu? Nu există mărturie
mai mare! Dumnezeu a lucrat până la un anumit punct; El a spus ca oamenii să facă
servicii și să fie mustrați sau să moară, iar oamenii nu au dat înapoi, ceea ce arată
că ei au fost cuceriți de Dumnezeu. Oamenii care au adevărul sunt cei care, în
experiențele lor reale, își pot păstra poziția privind mărturia lor, pot rămâne neclintiți
în poziția lor, să stea de partea lui Dumnezeu, fără a se retrage, și care pot avea o
relație normală cu oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu, care, atunci când li se
întâmplă lucruri, sunt capabili să I se supună total lui Dumnezeu și pot să I se supună
lui Dumnezeu până la moarte. Practica și revelațiile tale din viața reală sunt o
mărturie a lui Dumnezeu, acestea sunt modul de a trăi al omului și mărturia lui
Dumnezeu și aceasta înseamnă cu adevărat a te bucura de iubirea lui Dumnezeu;
când ai experimentat până la acest punct, efectul dorit va fi fost obținut.
Fragment din „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

în Cuvântul Se arată în trup

565
 XIX. De ce adevărata cale a fost persecutată din vremuri
străvechi?

1. De ce guvernul comunist chinez persecută, suprimă și ia măsuri drastice

împotriva lui Dumnezeu Atotputernic și a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Această generaţie este o generaţie rea” (Luca 11:29).
„Lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5:19).
„Cum ai căzut din ceruri, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la
pământ, tu, asupritorul neamurilor! Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălţa la cer; îmi voi
ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi şedea pe muntele adunării, pe
înălţimile din nord! Mă voi înălţa deasupra norilor, şi mă voi face asemenea Celui
Preaînalt!»” (Isaia 14:12-14).
„În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul.
Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei, dar nu au putut învinge şi locul lor nu li
s-a mai găsit în cer. Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi,
numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe
pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui” (Apocalipsa 12:7-9).
„Când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia
care născuse băiatul” (Apocalipsa 12:13).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Acestea sunt faptele: pe când pământul nu exista încă, arhanghelul era cel
mai mare dintre îngerii cerului. El avea autoritate asupra tuturor îngerilor din ceruri;
aceasta a fost competența pe care i-a acordat-o Dumnezeu. Cu excepția lui
Dumnezeu, era cel mai mare dintre îngerii cerului. Când Dumnezeu a creat mai
târziu omenirea, arhanghelul a îndeplinit o trădare mai mare față de Dumnezeu
pe pământ. Spun că L-a trădat pe Dumnezeu pentru că a vrut să gestioneze
omenirea și să depășească autoritatea lui Dumnezeu. Arhanghelul a ispitit-o pe

566
Eva în păcat; a făcut-o pentru că voia să-și stabilească împărăția pe pământ și să
facă omenirea să-L trădeze pe Dumnezeu și să-l asculte pe el în schimb. A văzut
că erau multe lucruri care îl ascultau; îngerii îl ascultau, la fel ca și oamenii de pe
pământ. Păsările și fiarele, copacii, pădurile, munții, râurile și toate lucrurile de pe
pământ erau în grija omului – adică Adam și Eva – în timp ce Adam și Eva îl
ascultau. Arhanghelul a dorit astfel să depășească autoritatea lui Dumnezeu și să-
L trădeze pe Dumnezeu. Mai târziu a determinat mulți îngeri să-L trădeze pe
Dumnezeu, care apoi au devenit diverse spirite necurate. Dezvoltarea umanității
până în zilele noastre nu a fost cauzată de corupția arhanghelului? Umanitatea
este așa cum este astăzi, deoarece arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu și a
corupt omenirea.
Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană, o apreciază, iar Satana Îi

urmărește fiecare pas. Pe oricine este preferat de Dumnezeu și Satana îl urmărește
și se ține în urma lui. Dacă Dumnezeu dorește această persoană, Satana, pentru a-
și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu,
folosind diferite moduri diabolice ca să ispitească, să hărțuiască și să ruineze
lucrarea pe care o face Dumnezeu. Care este obiectivul lui? El nu vrea ca Dumnezeu
să aibă pe nimeni; îi vrea pe toți cei pe care îi vrea Dumnezeu, ca să-i ocupe, să-i
controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să comită fapte
rele împreună cu el. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? […] Satana se află
în război cu Dumnezeu, ținându-se scai după El. Obiectivul său este să dărâme
întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i
elimine complet pe cei pe care îi vrea Dumnezeu. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei
ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)” în Cuvântul Se arată în trup

Manifestările marelui balaur roșu reprezintă rezistența împotriva Mea, lipsa de

înțelegere și pricepere a sensurilor cuvintelor Mele, frecventa persecutare a Mea și
încercarea de a folosi tertipuri pentru a-Mi întrerupe gestionarea. […] Marele balaur

567
roșu despre care vorbesc nu este un balaur roșu mare, ci, mai degrabă, este duhul
rău care Mi se opune, sinonim cu „marele balaur roșu”.
Fragment din „Capitolul 96” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Cunoașterea culturii antice i-a furat omului în tăcere prezența lui Dumnezeu și l-
a predat pe om împăratului diavolilor și fiilor acestuia. Cele Patru cărți și Cinci Clasici
au purtat gândirea și conceptele omului într-o altă epocă de revoltă, făcându-l pe om
să se închine în continuare celor care au scris Cărțile și Clasicii, promovându-și
noțiunile despre Dumnezeu. Împăratul diavolilor L-a alungat fără milă pe Dumnezeu
din inima omului, fără ca oamenii să-și dea seama, în timp ce el a preluat cu bucurie
inima omului. De-atunci, omul a fost posedat de un suflet urât și rău, cu fața
împăratului diavolilor. O ură față de Dumnezeu le-a umplut piepturile, iar răutatea
împăratului diavolilor s-a răspândit în om zi de zi, până când omul a fost complet
mistuit. Omul nu a mai avut libertate și nu a fost în stare să se elibereze din
încurcătura cu împăratul diavolilor. De aceea, omul a putut doar să rămână pe loc și
să fie capturat, predându-se lui și devenind subjugat de el. Cu mult timp în urmă, el
a plantat sămânța tumorii ateismului în inima tânără a omului, învățându-l erezii, cum
ar fi „învățați din știință și tehnologie, înțelegeți cele Patru Modernizări, nu există
niciun Dumnezeu în lume”. Nu doar atât, a proclamat în repetate rânduri „Să
construim o țară frumoasă prin munca noastră sârguincioasă”, cerând tuturor să fie
pregătiți din copilărie să-și slujească țara. Omul a fost adus în mod inconștient
înaintea lui și el și-a asumat fără ezitare meritul (referindu-se la Dumnezeu care ţine
toată omenirea în mâinile Sale). Niciodată nu s-a simțit, măcar o dată, rușinat sau a
avut un sentiment de rușine. Mai mult, a capturat fără rușine poporul lui Dumnezeu
în casa proprie, în timp ce a sărit ca un șoarece pe masă și l-a făcut pe om să i se
închine ca unui Dumnezeu. Un astfel de răufăcător deznădăjduit este el! El strigă
astfel de vorbe răutăcioase, scandaloase: „Nu există niciun Dumnezeu în lume.
Vântul se datorează legilor naturale; ploaia este umiditate care se condensează și
cade în picături pe pământ; un cutremur este zguduirea suprafeței pământului
datorită schimbărilor geologice; seceta se datorează uscăciunii din aer provocate de
distrugerea nucleonică de pe suprafața soarelui. Acestea sunt fenomene naturale.

568
Care parte este o acțiune a lui Dumnezeu?” El chiar strigă[a] astfel de declarații
nerușinate: „Omul a evoluat din vechile maimuțe, iar lumea de astăzi a progresat de
la o societate primitivă cu aproximativ un miliard de ani în urmă. Poporul hotărăşte
dacă o ţară înfloreşte sau cade.” În spate, omul îl atârnă cu susul în jos pe pereți și
îl pune pe mese pentru a fi venerat și a i se închina. În timp ce acesta strigă: „Nu
există Dumnezeu”, se consideră drept Dumnezeu, împingându-L, neînduplecat, pe
Dumnezeu dincolo de marginile pământului. Stă în locul lui Dumnezeu și acționează
ca împărat al diavolilor. Este complet absurd! Aceasta face ca o persoană să fie
mistuită de o ură otrăvitoare. Se pare că Dumnezeu este dușmanul acestuia sub
jurământ și că împăcarea cu Dumnezeu este imposibilă. Acesta plănuiește să-L
alunge pe Dumnezeu în timp ce rămâne nepedepsit și liber.[1] Un astfel de împărat
al diavolilor este el! Cum am putea să-i tolerăm existența? Nu se va odihni până când
nu a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și l-a lăsat în zdrențe și complet rușinat,[2] ca și
cum vrea să se împotrivească lui Dumnezeu până la sfârșit, până când ori va muri
peștele, ori se va rupe năvodul. El se opune în mod intenționat lui Dumnezeu și se
tot apropie. Fața odioasă i-a fost de mult complet demascată și acum este zdrobită
și bătută,[3] într-o stare groaznică, totuși nu se domolește în ura față de Dumnezeu,
ca și cum dorește să-L fi putut devora în întregime pe Dumnezeu într-o singură
înghițitură, pentru a-i ușura ura din inimă.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

De sus în jos și de la început până la sfârșit, el a deranjat lucrarea lui Dumnezeu

și a acționat în dezacord cu El. Toate vorbele despre moștenirea culturală antică,
cunoștințele valoroase ale culturii antice, învățăturile taoismului și confucianismului,
clasicii confucianiști și ritualurile feudale au dus omul în iad. Știința și tehnologia
moderne avansate, precum și industria, agricultura și afacerile dezvoltate nu pot fi

Note de subsol:
a. Textul original spune „Unii chiar strigă”.
1. „El rămâne nepedepsit și liber” indică faptul că diavolul merge turbat și înnebunit de furie.
2. „Haos total” se referă la modul în care comportamentul violent al diavolului este insuportabil
de văzut pentru oameni.
3. „Zdrobită și bătută” se referă la fața urâtă a împăratului diavolilor.

569
văzute nicăieri. Mai degrabă, el subliniază pur și simplu riturile feudale propagate de
vechile „maimuțe” pentru a perturba, a se opune și a distruge în mod intenționat
lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai că a mâhnit omul până în ziua de astăzi, dar vrea
să-l mistuie[4] complet. Învățătura codului feudal de etică și transmiterea cunoașterii
culturii antice au contaminat mult timp omul și l-au transformat în diavoli mari și mici.
Sunt puțini care L-ar primi cu ușurință pe Dumnezeu și ar întâmpina cu bucurie
venirea lui Dumnezeu. Fața omului este plină de crimă și, în toate locurile, moartea
este în aer. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut; cu cuțite și săbii în
mână, se aranjează în formațiune de luptă pentru a-L nimici pe Dumnezeu. Idolii sunt
răspândiți în tot ținutul diavolului, unde omul este în mod constant învățat că nu există
Dumnezeu. Pe deasupra acestui ținut pătrunde un miros dezgustător de hârtie arsă
și tămâie atât de gros, încât este sufocant. Pare să fie mirosul de nămol ce plutește
când șarpele se învârte și se încolăcește și este de ajuns încât omul nu se poate
stăpâni să nu vomite. În afară de aceasta, pot fi auziți cu ușurință demoni răi cântând
scripturi. Acest sunet pare să vină de departe din iad, iar omul nu poate decât să
simtă o răceală pe şira spinării. În tot acest ținut sunt împrăștiați idoli, în toate culorile
curcubeului, care transformă ținutul într-o lume orbitoare, iar împăratul diavolilor își
păstrează un rânjet pe față, ca și cum uneltirea sa rea a reușit. Între timp, omul este
complet neștiutor de acest lucru, nici nu știe omul că diavolul l-a corupt deja într-o
asemenea măsură încât a devenit fără rațiune și învins. Acesta dorește să distrugă tot
ce este al lui Dumnezeu dintr-o singură suflare, să-L insulte și să-L ucidă din nou și
încearcă să-I distrugă și să-I tulbure lucrarea. Cum I-ar putea acesta permite lui
Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate acesta îngădui ca Dumnezeu „să se
amestece” în lucrarea printre oameni? Cum poate acesta să-I permită lui Dumnezeu
să-i demaște fața sa odioasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i perturbe
lucrarea? Cum ar putea acest diavol, care fumegă de furie, să-I permită lui Dumnezeu
să-i conducă reședința puterii lui pe pământ? Cum ar putea el recunoaște de bunăvoie
înfrângerea? Înfățișarea odioasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea,
de aceea se constată că nu se știe dacă să se râdă sau să se plângă, și este cu

Note de subsol:
4. A mistui” se referă la comportamentul violent al împăratului diavolilor, care-i jefuiește pe
oameni în întregime.

570
adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu este aceasta esența lui?
Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei, insuportabil de murdar,

unde suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând,
făcând acuzații nejustificate,[5] fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș
al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă
pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie.[6] Cine poate vedea lumea de
dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi scoate amândoi ochii și
îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar
până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar
fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se
holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin
surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și
fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut
vreodată pe Dumnezeu? S-au bucurat ei vreodată de afecțiunea și frumusețea lui
Dumnezeu? Ce apreciere au ei față de chestiunile lumii omenești? Câți dintre ei pot
înțelege voia înflăcărată a lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu
întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde
demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni
cât ai clipi din ochi, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun
și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui
Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, L-au disprețuit de mult
timp pe Dumnezeu, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici
cea mai mică considerație față de Dumnezeu, pradă și jefuiesc, și-au pierdut toată
conștiința și nu au nicio urmă de bunătate și îi ispitesc pe nevinovați spre nesăbuință.
Strămoși ai celor din antichitate? Lideri iubiți? Cu toții I se opun lui Dumnezeu!
Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Libertate

Note de subsol:
5. „Făcând acuzații lipsite de bază” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.
6. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul îi rănește pe oameni sunt
deosebit de rele și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.

571
religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru
acoperirea păcatului! Cine a îmbrățișat lucrarea lui Dumnezeu? Cine a renunțat la
viața sa, ori și-a vărsat sângele pentru lucrarea lui Dumnezeu? Generație după
generație, de la părinți la copii, omul înrobit L-a înrobit necuviincios pe Dumnezeu –
cum ar putea asta să nu incite la furie? Mii de ani de ură sunt concentrați în inimă,
milenii de păcătuire sunt gravate în inimă – cum ar putea asta să nu inspire dezgust?
Răzbună-L pe Dumnezeu, nimicește-I complet dușmanul, nu-i mai permite să alerge
ca turbatul și nu-i mai permite să stârnească atâtea necazuri câte are el chef! Acum
este timpul: omul și-a adunat demult toată puterea, și-a dedicat toate eforturile, a plătit
fiecare preț pentru aceasta, pentru a sfâșia chipul hidos al acestui demon și pentru a
permite oamenilor, care au fost orbiți și au îndurat tot felul de suferințe și greutăți, să
se ridice deasupra durerii și să întoarcă spatele acestui diavol bătrân și malefic. De ce
să pui un obstacol atât de impenetrabil în fața lucrării lui Dumnezeu? De ce să folosești
diferite trucuri ca să-i înșeli pe oamenii lui Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate
și drepturile și interesele legitime? Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde
este căldura? De ce să folosești scheme amăgitoare ca să-i păcălești pe oamenii lui
Dumnezeu? De ce să folosești forța ca să oprești venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-
I permiți lui Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-
L hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său cap?
Unde este căldura dintre oameni?Unde este primirea călduroasă dintre oameni? De
ce să-I produci un asemenea chin disperat lui Dumnezeu? De ce să-L faci pe
Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L forțezi pe Dumnezeu să-Și facă griji pentru
Fiul Lui iubit? De ce această societate întunecată și nefericiții ei câini de pază nu-I
permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă prin lumea pe care El a creat-o?
Fragment din „Lucrarea și intrarea (8)” în Cuvântul Se arată în trup

Satana își câștigă faima prin înșelarea publicului. Deseori se prezintă ca

avangardă și model de dreptate. Sub pretextul de a proteja dreptatea, îi rănește pe
oameni, le devorează sufletele și utilizează tot felul de mijloace pentru a amorți,
înșela și incita omul. Scopul său este de a-l face pe om să aprobe și să-i urmeze
comportamentul rău, de a-l face pe om să i se alăture în a se opune autorității și
suveranității lui Dumnezeu. Totuși, când o persoană își dă seama de uneltirile,

572
intrigile și caracteristicile lui rele și nu vrea să continue să fie călcat în picioare și
păcălit de el sau să-i fie în continuare sclav sau să fie pedepsit și distrus împreună
cu el, Satana își schimbă trăsăturile anterior sfinte și își scoate masca falsă pentru
a-și dezvălui fața adevărată, reală, depravată, urâtă și sălbatică. Nu i-ar plăcea nimic
mai mult decât să îi extermine pe toți cei care refuză să îl urmeze și pe cei care se
opun forțelor sale malefice. În acest stadiu, Satana nu poate să mai afișeze
înfățișarea unui gentleman demn de încredere; în schimb, sunt dezvăluite trăsăturile
sale adevărate, urâte, de sub pielea sa de oaie. Odată ce uneltirile Satanei sunt
aduse la lumină, odată ce trăsăturile sale adevărate sunt expuse, el se va pierde cu
firea și își va expune barbaria; dorința sa de a răni și de a devora oamenii doar se va
intensifica. Asta deoarece este înfuriat de trezirea omului; el dezvoltă un spirit de
răzbunare puternic față de oameni din cauza aspirației lor de a tânji după libertate și
lumină și de a se elibera din închisoarea lui. Furia lui are intenția de a-și apăra răul
și este, de asemenea, o revelare adevărată a naturii sale sălbatice.
În fiecare chestiune, comportamentul Satanei îiexpune natura rea. Dintre toate
faptele rele pe care Satana le-a îndeplinit asupra omului – de la eforturile sale
timpurii de a amăgi omul să-l urmeze, până la exploatarea omului de către el, prin
care îlatrage pe om în faptele lui rele, și spiritul de răzbunare al Satanei față de om
după ce trăsăturile sale adevărate au fost expuse și omul l-a recunoscut și l-a
abandonat – niciuna nu dă greș în a expune esența rea a Satanei; niciuna nu dă
greș în a dovedi faptul că Satana nu are legătură cu lucrurile pozitive; niciuna nu
dă greș în a dovedi că Satana este sursa tuturor lucrurilor rele. Fiecare dintre
acțiunile sale protejează răul, menține continuarea faptelor lui rele, este împotriva
lucrurilor drepte și pozitive, strică legile și ordinea existenței normale a omenirii.
Acestea sunt ostile față de Dumnezeu și sunt ceea ce mânia lui Dumnezeu va
distruge. Deși Satana are propria furie, furia sa este un mijloc de a da frâu liber
naturii sale rele. Motivul pentru care Satana este exasperat și furios este acesta:
uneltirile sale cumplite au fost scoase la iveală; nu poate scăpa ușor cu intrigile
sale; ambiția sa sălbatică și dorința de a-L înlocui pe Dumnezeu și de a acționa ca
Dumnezeu au fost lovite și blocate; scopul său de a controla întreaga omenire a
devenit acum un eșec și nu poate fi niciodată realizat.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)” în Cuvântul Se arată în trup

573
 2. De ce lumea religioasă L-a negat, respins și condamnat mereu pe
Hristos, îndurând astfel blestemele lui Dumnezeu?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Ascultaţi o altă pildă: Era un om, proprietar de pământ, care a plantat o
vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a construit un turn de
pază. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. Când s-a
apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori, ca să-i ia partea
cuvenită din roade. Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui şi pe unul l-au
bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A trimis din nou alţi
sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel. La urmă l-a trimis
la ei pe fiul său, spunându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta!» Dar viticultorii,
când l-au văzut pe fiul, şi-au zis între ei: «Acesta este moştenitorul! Haideţi să-
l omorâm şi să-i luăm moştenirea!» Şi l-au apucat, l-au scos afară din vie şi l-
au omorât” (Matei 21:33-39).
„Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul şi au zis: Ce să
facem? Omul Acesta face multe semne. Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi
vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul, cât şi neamul!”
(Ioan 11:47-48).
„Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare” (Ioan 11:53).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Ce fascinant! De ce întruparea lui Dumnezeu a fost întotdeauna respinsă și
insultată de oameni? De ce oamenii nu au niciodată o înțelegere a întrupării Sale?
Ar putea fi faptul că Dumnezeu a venit la momentul nepotrivit? Ar putea fi faptul că
El a ajuns în locul greșit? Ar putea fi faptul că acest lucru se întâmplă pentru că
Dumnezeu a acționat singur, fără „semnătura” omului? Ar putea fi deoarece
Dumnezeu a hotărât singur, fără permisiunea omului? […] Oamenii au mâncat ceea
ce le era oferit din gura Lui, I-au băut sângele, s-au bucurat de harurile pe care le-a
revărsat asupra lor, totuși, ei tot I S-au împotrivit, căci niciodată nu au știut cine le
dăduse viață. În cele din urmă, L-au pironit pe cruce, dar El totuși nu a scos niciun
sunet. Chiar și astăzi, El rămâne tăcut. Oamenii Îi mănâncă trupul, mănâncă hrana
pe care El o face pentru ei, umblă pe calea pe care le-a deschis-o și Îi beau sângele,

574
totuși, ei încă intenționează să-L respingă. De fapt, ei Îl abordează pe Dumnezeul
care le-a dat viață ca pe un dușman și, în schimb, se comportă precum Tatăl Ceresc
cu cei care sunt sclavi la fel ca ei. În aceasta, nu I se împotrivesc ei în mod
intenționat? Cum a ajuns Isus să moară pe cruce? Știți voi? Nu a fost trădat de Iuda,
care era cel mai apropiat de El și-L mâncase, Îl băuse și se bucurase de El? Motivul
pentru care L-a trădat Iuda nu a fost faptul că Isus nu era decât un neînsemnat
învățător normal? Dacă oamenii ar fi văzut într-adevăr că Isus era extraordinar și
Unul care era al cerului, cum ar fi putut să-L pironească de viu pe cruce, timp de
douăzeci și patru de ore, până când nu a rămas nicio suflare în corpul Său? Cine Îl
poate cunoaște pe Dumnezeu? Oamenii nu fac altceva decât să se bucure de
Dumnezeu cu lăcomie nepotolită, însă nu L-au cunoscut niciodată. Le-a fost dat un
deget, iar ei au apucat toată mâna și Îl fac pe Isus total ascultător la poruncile lor, la
ordinelor lor. Cine a arătat vreodată ceva despre calea îndurării față de acest Fiu al
Omului, care nu are unde să-Și pună capul? Cine s-a gândit vreodată să-și unească
forțele cu El pentru a finaliza însărcinarea dată de Dumnezeu Tatăl? Cine și-a amintit
vreodată de El? Cine a fost vreodată atent la greutățile Sale? Fără cea mai mică
urmă de iubire, omul Îl trage înainte și înapoi; el nu știe de unde au venit lumina și
viața sa și nu face nimic altceva decât să plănuiască, în secret, cum să-L mai
răstignească încă o dată pe Isus Cel de acum două mii de ani, care a experimentat
durerea printre oameni. Oare Isus inspiră într-adevăr o astfel de ură? A fost uitat
demult tot ce a făcut El? Ura care s-a contopit timp de mii de ani va lovi, în cele din
urmă, în afară. Voi, soi de evrei! Când a fost vreodată Isus ostil față de voi, încât voi
să-L urâți atât de mult? El a făcut și a vorbit atât de mult – nu este nimic din acestea
spre folosul vostru? Și-a dat viața pentru voi, fără să ceară nimic în schimb, vi S-a
dat vouă în întregime – chiar vreți încă să-L mâncați de viu? […] Nu există niciun loc
în care să nu se găsească „evreii”, iar astăzi încă mai fac aceeași lucrare, realizează
încă aceeași lucrare de a I se împotrivi lui Dumnezeu și, totuși, ei cred că Îl măresc.
Cum ar putea ochii omului să-L cunoască pe Dumnezeu? Cum ar putea omul, care
trăiește în trup, să-L abordeze pe El ca pe Dumnezeul întrupat care a venit de la
Duhul? Cine dintre oameni ar putea să-L cunoască? Unde este adevărul printre
oameni? Unde este adevărata dreptate? Cine poate cunoaște firea lui Dumnezeu?
Cine poate concura cu Dumnezeul din cer? Nu este de mirare că, atunci când El a

575
venit în mijlocul oamenilor, nimeni nu L-a cunoscut și a fost respins. Cum poate tolera
omul existența lui Dumnezeu? Cum poate el lăsa lumina să izgonească întunericul
din lume? Nu sunt toate acestea devotamentul de onoare al omului? Nu este aceasta
intrarea verticală a omului?
Fragment din „Lucrarea și intrarea (10)” în Cuvântul Se arată în trup

Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți să
cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât
atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au căutat adevărul
vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio
cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți
voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige
binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au
împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu
cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au
înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu
fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a plăti tribut gol
numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace. Acești
farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se supuneau adevărului. Principiul
credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât de profundă e predicarea Ta, indiferent
cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu sunt
aceste păreri absurde și ridicole? Vă întreb din nou: nu este extrem de ușor pentru
voi să săvârșiți greșelile celor dintâi farisei, dat fiind faptul că voi nu aveți cea mai
mică înțelegere a lui Isus? Ești capabil să discerni calea adevărului? Poți să
garantezi, cu adevărat, că nu I te vei împotrivi lui Hristos? Ești capabil să urmezi
lucrarea Duhului Sfânt? Dacă nu știi dacă I te vei împotrivi lui Hristos, atunci, Eu zic
că deja ești cu un picior în groapă. Cei care nu L-au cunoscut pe Mesia au fost cu
toții în stare să I se împotrivească lui Isus, să Îl respingă pe Isus și să-L defăimeze.
Oamenii care nu Îl înțeleg pe Isus sunt cu toții în stare să Îl nege și să Îl vorbească
de rău. Mai mult, ei sunt în stare să vadă întoarcerea lui Isus ca pe înșelăciunea lui
Satana și mai mulți oameni Îl vor condamna pe Isus întors în trup. Nu vă fac toate
aceste lucruri să vă fie teamă? Lucrul cu care vă veți confrunta va fi blasfemie

576
împotriva Duhului Sfânt, stricarea cuvintelor Duhului Sfânt către Biserici și
respingerea a tot ceea ce este exprimat de Isus. Ce puteți câștiga de la Isus dacă
voi sunteți atât de confuzi? Cum puteți înțelege lucrarea lui Isus atunci când El revine
la trup pe un nor alb, dacă refuzați cu încăpățânare să vă conștientizați greșelile?
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou

cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

Demonii și duhurile rele au alergat înnebuniţi de furie pe pământ și au oprit voința

și efortul conștiincios ale lui Dumnezeu, făcându-le de nepătruns. Ce păcat mortal!
Cum ar putea Dumnezeu să nu fie nerăbdător? Cum ar putea Dumnezeu să nu se
simtă înfuriat? Ei cauzează obstacole dureroase și se opun lucrării lui Dumnezeu.
Prea rebeli! Chiar și acei demoni mari și mici devin aroganți în privinţa puterii celui
mai puternic diavol și încep să facă valuri. Ei se opun adevărului, în mod intenționat,
în ciuda conștientizării clare a acestuia. Fii ai răzvrătirii! Este ca și cum, acum că
împăratul lor din iad a urcat pe tronul împărătesc, ei devin îngâmfați și îi tratează pe
toți ceilalți cu dispreț. Câți caută adevărul și urmează dreptatea? Toți sunt animale,
la fel ca porcii și câinii, conducând un nor de muște urât mirositoare într-o grămadă
de bălegar, ca să dea din capete și să stârnească dezordine.[1] Ei cred că regele lor,
care este regele iadului, este cel mai înalt dintre regi, fără să-și dea seama că nu
sunt decât muște peste un putregai. Nu numai că ei fac remarci calomnioase
împotriva existenței lui Dumnezeu, bazându-se pe porcii și pe câinii lor de părinți.
Minusculele muște cred că părinții lor sunt la fel de mari ca o balenă cu dinți.[2] Ei nu-
și dau seama că sunt mici, deși părinții lor sunt porci și câini necurați de un miliard
de ori mai mari decât ei înșiși? Inconștienți de propria lor umilință, ei aleargă haotic
pe baza mirosului împuțit al acelor porci și câini și au ideea înșelătoare de a procrea
generații viitoare. Acest fapt este absolut lipsit de rușine! Cu aripi verzi pe spate (asta
se referă la faptul că pretind a avea încredere în Dumnezeu), ei încep să fie încrezuți

Note de subsol:
1. „A provoca tulburare” se referă la modul în care oamenii care sunt demonici provoacă
dezordine, împiedicând și opunându-se lucrării lui Dumnezeu.
2. „O balenă cu dinți” este folosit cu sens batjocoritor. Este o metaforă a felului în care muștele
sunt atât de mici, încât porcii și câinii par la fel de mari ca balenele pentru acestea.

577
și să se laude pretutindeni cu frumusețea și farmecul lor, aruncându-și în secret
necurățenia asupra omului. Și sunt şi mulțumiți de sine, ca și cum o pereche de aripi
de culoarea curcubeului ar putea să le ascundă necurățenia și, astfel, ei persecută
existența adevăratului Dumnezeu (aceasta se referă la povestea interioară a lumii
religioase). Puțin bănuieşte omul că, deși aripile muştei sunt frumoase și
încântătoare, la urma urmelor nu este decât o muscă minusculă, plină de murdărie
și acoperită de germeni. Prin forța părinților lor, nişte porci și câini, ei aleargă
înnebuniţi de furie de-a curmezişul țării (acest lucru se referă la oficialii religioși care-
L persecută pe Dumnezeu pe baza unui sprijin puternic din partea țării, trădând
adevărul şi pe adevăratul Dumnezeu) cu o ferocitate copleşitoare. E ca și cum
fantomele fariseilor evrei s-au întors, împreună cu Dumnezeu, la națiunea marelui
balaur roșu, în vechiul lor cuib. Ei și-au reînceput persecuția, continuându-şi lucrarea
care se întinde peste câteva mii de ani. În cele din urmă, acest grup de degenerați
cu siguranță va pieri de pe pământ! Se pare că, după câteva milenii, duhurile
necurate au devenit chiar mai viclene și șirete. Ele se gândesc în mod constant la
modalități de a submina în mod secret lucrarea lui Dumnezeu. Sunt îndemânatici și
dibaci și doresc să reia în patria lor tragedia de acum câteva mii de ani. Acest lucru
aproape Îl îndeamnă pe Dumnezeu să scoată un strigăt puternic și cu greu poate El
să Se rețină de la a Se reîntoarce la al treilea cer pentru a-i nimici.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

XX. Adevărata semnificație a faptului de a fi răpit și de a fi

ridicat înaintea tronului lui Dumnezeu

1. Răpirea trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu și nu pe

noțiunile și închipuirile omului
Versete din Biblie pentru referințe:
„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia

578
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!” (Matei 6:9-10).
„Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la
Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei.Am auzit un glas
puternic ieşind de la tron şi spunând: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu
oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi
Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)” (Apocalipsa 21:2-3).
„Împărăţia lumii a devenit Împărăţia Domnului nostru şi a Cristosului Său;
iar El va împărăţi în vecii vecilor!” (Apocalipsa 11:15).
„Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de
Fiul Omului (Care este în cer)” (Ioan 3:13).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

„A fi adus sus” nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum
își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la
predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am
predestinat și i-am ales. Cei care au dobândit statutul de fiu întâi născut, statutul fiilor
sau al poporului, sunt toți aceia care au fost răpiți la Cer[a]. Acest lucru este cel mai
incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor,
sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut
adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este
contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus
dinaintea Mea.
Fragment din „Capitolul 104” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Intrarea în odihnă nu înseamnă că toate lucrurile vor înceta să se miște sau că

toate lucrurile vor înceta să se dezvolte, nici nu înseamnă că Dumnezeu va înceta
să lucreze sau că omul va înceta să trăiască. Semnul intrării în odihnă este astfel:
Satana a fost distrus; acei oameni răi care i s-au alăturat Satanei în fărădelegile
acestuia au fost pedepsiți și nimiciți; toate forțele ostile față de Dumnezeu încetează

Note de subsol:
a. „Caught up” în original.

579
să existe. Intrarea lui Dumnezeu în odihnă înseamnă că El nu-Şi va mai îndeplini
lucrarea de mântuire a omenirii. Intrarea omenirii în odihnă înseamnă că întreaga
omenire va trăi în lumina lui Dumnezeu și sub binecuvântările Sale; nu va mai exista
nici urmă de corupţie a Satanei, şi nici nu se vor întâmpla lucruri nedrepte. Omenirea
va trăi normal pe pământ și în grija lui Dumnezeu. Când Dumnezeu și omul vor intra
în odihnă împreună, va însemna că omenirea a fost salvată și că Satana a fost distrus,
că lucrarea lui Dumnezeu în oameni s-a terminat complet. Dumnezeu nu va mai
continua să lucreze în oameni, iar oamenii nu vor mai trăi sub stăpânirea Satanei.
De aceea, Dumnezeu nu va mai fi ocupat, iar omul nu se va mai grăbi; Dumnezeu și
omul vor intra simultan în odihnă. Dumnezeu se va întoarce la poziția Sa iniţială și
fiecare om se va întoarce la locul său respectiv. Acestea sunt destinațiile pe care
Dumnezeu și omul le vor locui, respectiv, după sfârșitul întregii gestionări a lui
Dumnezeu. Dumnezeu are destinația lui Dumnezeu, iar omul are destinația omului.
În timp ce Se odihnește, Dumnezeu va continua să ghideze toţi oamenii în viețile lor
pe pământ. În timp ce Se află în lumina lui Dumnezeu, omul se va închina unicului
adevărat Dumnezeu din ceruri. Dumnezeu nu va mai trăi printre oameni, iar oamenii
nu vor putea, de asemenea, să trăiască alături de Dumnezeu în destinația lui
Dumnezeu. Dumnezeu și omul nu pot trăi în același ținut; mai degrabă, amândoi au
propriile moduri respective de a trăi. Dumnezeu este Cel care ghidează întreaga
omenire, în timp ce întreaga omenire este cristalizarea lucrării de gestionare a lui
Dumnezeu. Omenirea este cea care este condusă; în ceea ce privește esența,
omenirea nu este asemănătoare lui Dumnezeu. A se odihni înseamnă a se întoarce
la locul de origine al fiecăruia. De aceea, când Dumnezeu intră în odihnă, înseamnă
că Dumnezeu Se întoarce la locul Său de origine. Dumnezeu nu va mai trăi pe
pământ sau nu va mai împărtăși bucuria și suferința omenirii aflându-Se în mijlocul
omenirii. Când omenirea va intra în odihnă, înseamnă că omul a devenit o adevărată
creație; oamenii I se vor închina lui Dumnezeu de pe pământ și vor avea vieți umane
normale. Oamenii nu vor mai fi neascultători față de Dumnezeu sau nu I se vor mai
împotrivi lui Dumnezeu; ei se vor întoarce la viața inițială a lui Adam și a Evei.
Acestea sunt viețile și destinațiile respective ale lui Dumnezeu și ale omenirii după
ce intră în odihnă. Înfrângerea Satanei este o direcție inevitabilă în războiul dintre
Dumnezeu și Satana. În acest mod, intrarea lui Dumnezeu în odihnă după finalizarea

580
lucrării Sale de gestionare și mântuirea completă a omului și intrarea în odihnă vor
deveni, în același mod, direcții inevitabile. Locul de odihnă al omului este pe pământ,
iar locul de odihnă al lui Dumnezeu este în ceruri. În timp ce omul Îl venerează pe
Dumnezeu în odihnă, el I se va închina lui Dumnezeu și va locui pe pământ, iar în
timp ce Dumnezeu va călăuzi partea rămasă a omenirii în odihnă, El o va conduce
din ceruri, nu de pe pământ. Dumnezeu încă va fi Duhul, în timp ce omul încă va fi
trup. Dumnezeu și omul au amândoi diferite moduri respective de odihnă. În timp ce
Dumnezeu Se va odihni, El va veni și va apărea printre oameni; în timp ce omul se
va odihni, el va fi condus de Dumnezeu să viziteze cerurile și, de asemenea, să se
bucure de viața din ceruri. După ce Dumnezeu și omul vor intra în odihnă, Satana nu
va mai exista și, precum Satana, nici acei oameni răi nu vor mai exista. Înainte ca
Dumnezeu și omul să intre în odihnă, acei indivizi răi care odată L-au persecutat pe
Dumnezeu pe pământ și dușmanii care nu L-au ascultat pe pământ vor fi fost deja
distruși; ei vor fi fost distruși de marile dezastre ale zilelor de pe urmă. După ce acei
indivizi răi vor fi complet distruși, pământul nu va mai cunoaște vreodată hărțuirea
Satanei. Omenirea va obține mântuirea deplină și abia atunci va fi momentul când
lucrarea lui Dumnezeu se va încheia în întregime. Acestea sunt condițiile necesare
pentru ca Dumnezeu și omul să intre în odihnă.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu a creat omenirea și a așezat-o pe pământ, pe care El a condus-o

până în ziua de azi. Apoi, El a mântuit omenirea și a servit ca jertfă de păcat pentru
omenire. În final, El tot trebuie să cucerească omenirea, să salveze cu totul omenirea
și să-i restituie asemănarea inițială. Aceasta este lucrarea în care S-a angajat El de
la început la sfârșit – de a-i reda omului imaginea și asemănarea sa inițială. El Își va
întemeia împărăția și va restitui asemănarea originală a omului, însemnând că El Îşi
va restaura autoritatea pe pământ și în toată creația. Omul și-a pierdut inima
temătoare de Dumnezeu după ce a fost corupt de Satana și și-a pierdut acea funcție
pe care ar trebui să o aibă una dintre creaturile lui Dumnezeu, devenind un inamic
nesupus lui Dumnezeu. Omul a trăit sub stăpânirea Satanei și a urmat ordinele
Satanei; astfel, Dumnezeu nu a avut cum să lucreze printre creaturile Sale și a fost
incapabil, cu atât mai mult, să câștige frica din partea creaturilor Sale. Omul a fost

581
creat de Dumnezeu și ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu, dar, de fapt, I-a întors
spatele și l-a venerat pe Satana. Satana a devenit idolul în inima omului. Astfel,
Dumnezeu Și-a pierdut locul în inima omului, cu alte cuvinte, a pierdut semnificația
creării omului de către El și, pentru a o restabili, trebuie să restabilească asemănarea
inițială a omului și să scape omul de natura sa coruptă. Pentru a-l recupera pe om
de la Satana, El trebuie să-l salveze pe om de păcat. Doar așa poate să restabilească
treptat asemănarea inițială a omului și funcția inițială a acestuia și, în cele din urmă,
să-Şi restaureze Împărăţia. Distrugerea supremă a acelor fii ai nesupunerii va fi
săvârșită, de asemenea, pentru a-i permite omului să-L slăvească mai bine pe
Dumnezeu și să trăiască mai bine pe pământ. Din moment ce Dumnezeu l-a creat
pe om, El îl va face pe om să-L slăvească; iar pentru că vrea să-i redea omului funcția
inițială, i-o va reda complet și fără nicio alterare. Restaurarea autorității Sale înseamnă
a-l face pe om să-L slăvească și să-L asculte; înseamnă că El îl va face pe om să
trăiască datorită Lui și îi va face pe dușmanii Săi să piară datorită autorității Sale;
înseamnă că va face ca fiecare parte din El să persiste în omenire, și fără nicio
rezistență din partea omului. Împărăția pe care vrea să o întemeieze este propria Sa
împărăție. Umanitatea pe care Și-o dorește este una care-L slăvește, una care Îi este
pe deplin supusă și care Îi poartă gloria. Dacă El nu va salva umanitatea coruptă,
sensul creării omului de către El se va spulbera; nu va mai avea autoritate în rândul
oamenilor, iar împărăția Lui nu va mai putea exista pe pământ. Dacă El nu-i va distruge
pe acei dușmani care nu I se supun, nu-Și va putea obține gloria completă, nici nu va
putea să-Și întemeieze împărăția pe pământ. Acestea sunt simbolurile finalizării
lucrării Sale și simbolurile finalizării marii realizări ale Sale: de a distruge în totalitate
pe aceia dintre oameni care nu Îi sunt supuși și de a le oferi odihnă celor care au fost
desăvârşiţi. Când umanității i se va reda asemănarea originală, când umanitatea va
putea să-și îndeplinească respectivele datorii, să-și păstreze locul și să se supună
tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi obținut pe pământ un grup de
oameni care Îlvenerează și de asemenea, va fi întemeiat o Împărăție pe pământ, care
Îl venerează. El va avea victorie eternă pe pământ și aceia care I se opun vor pieri
pentru toată eternitatea. Aceasta va restaura intențiile Sale originale în crearea omului;
Îi va restaura intenția în crearea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Îi va restaura
autoritatea pe pământ, autoritatea Lui printre toate lucrurile și printre dușmanii Săi.

582
Acestea sunt simbolurile victoriei Sale totale. De acum înainte, umanitatea va intra în
odihnă și va intra într-o viață care urmează calea cea dreaptă. Dumnezeu, de
asemenea, va intra în odihna eternă cu omul și va intra într-o viață eternă, împărțită
de Dumnezeu și de om. Murdăria și neascultarea de pe pământ vor dispărea, ca și
tânguirea. Tot ce se opune pe pământ lui Dumnezeu nu va exista. Doar Dumnezeu și
acei oameni pe care El i-a mântuit vor rămâne; doar creația Lui va rămâne.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

2. Care este adevărata răpire?

Versete din Biblie pentru referințe:
„La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»
Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit lămpile.Cele
nesăbuite le-au zis celor înţelepte: Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru,
pentru că ni se sting lămpile!Dar cele înţelepte au răspuns: Nu, ca nu cumva
să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceţi-vă mai bine la cei ce vând
untdelemn şi cumpăraţi-vă!În timp ce ele se duceau să cumpere untdelemn, a
venit mirele. Cele ce erau gata au intrat la nuntă împreună cu el, iar uşa a fost
închisă” (Matei 25:6-10).
„Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa,
voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
„Apoi mi-a zis: «Scrie! Ferice de cei chemaţi la cina de la nunta Mielului!»”
(Apocalipsa 19:9).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

„A fi adus sus” nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum
își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la
predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am
predestinat și i-am ales. Cei care au dobândit statutul de fiu întâi născut, statutul fiilor
sau al poporului, sunt toți aceia care au fost răpiți la Cer[a]. Acest lucru este cel mai

Note de subsol:
a. „Caught up” în original.

583
incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor,
sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut
adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este
contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus
dinaintea Mea.
Fragment din „Capitolul 104” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Biserica din Filadelfia a prins contur, și asta doar datorită harului și milei lui
Dumnezeu. Sfinții și-au adus dragostea pentru Dumnezeu și nu s-au abătut niciodată
de la calea lor spirituală. Sunt de neclintit în credința că unicul Dumnezeu adevărat
S-a întrupat, că El este Conducătorul Universului, care stăpânește peste toate –
acest lucru este confirmat de Duhul Sfânt și susținut de dovezi de netăgăduit! Acest
lucru nu se poate schimba niciodată!
[…]
Astăzi ai întregit toate bisericile – biserica din Filadelfia – ceea ce este
îndeplinirea planului Tău de gestionare de 6000 de ani. Sfinții pot acum să fie supuși
cu smerenie înaintea Ta; sunt legați unul de altul în duh și se întovărășesc unul pe
altul în iubire. Sunt conectați la sursa fântânii. Apa vieții cea vie curge fără încetare
și spală și curăță toată murdăria și mâzga din biserică, purificând încă odată templul
Tău. L-am cunoscut pe Dumnezeul adevărat și real, am cutreierat printre cuvintele
Sale, am realizat care ne sunt îndatoririle și rolurile și am făcut tot ce am putut pentru
a ne consuma pentru biserică. Ar trebui să folosim fiecare clipă pentru a sta tăcuți
înaintea Ta și a lua aminte la lucrarea Duhului Sfânt, astfel încât voința Ta să nu fie
oprită în noi. Între sfinți există dragoste reciprocă și punctele forte ale unora vor
compensa eșecurile altora. Ei pot umbla în duh în orice moment și pot căpăta
iluminarea și luminarea Duhului Sfânt. Ei pun adevărul în practică imediat ce îl înțeleg;
țin pasul cu noua lumină și calcă pe urmele lui Dumnezeu.
[…]
Cooperează activ cu Dumnezeu, slujește în acord și devino una, mulțumește
voia lui Dumnezeu Atotputernic, grăbește-te să devii un corp spiritual sfânt, calcă-l
în picioare pe Satana și sfârșește-i destinul. Biserica din Filadelfia a fost răpită

584
înaintea lui Dumnezeu și se manifestă în gloria lui Dumnezeu.
Fragment din „Capitolul 2” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Precum sute de milioane de alți urmași ai Domnului Isus Hristos, noi respectăm
legile și poruncile Bibliei, ne bucurăm de harul abundent al Domnului Isus Hristos ne
adunăm împreună, ne rugăm, dăm slavă și servim în numele Domnului Isus Hristos
– și toate acestea le facem sub protecția și grija Domnului. Deseori suntem slabi și
deseori puternici. Credem că toate acțiunile noastre sunt în conformitate cu
învățăturile Domnului. Se înțelege de la sine, atunci, că noi credem, de asemenea,
despre noi înșine că mergem pe calea supunerii față de voia Tatălui din ceruri. Tânjim
după întoarcerea Domnului Isus, după venirea glorioasă a Domnului Isus, după
sfârșitul vieții noastre pe pământ, după apariția împărăției și după tot, așa cum a fost
prezis în Cartea Apocalipsei: Domnul sosește și aduce dezastru și răsplătește binele
și îi pedepsește pe cei răi și îi ia pe toți aceia care Îl urmează și care se bucură de
întoarcerea Sa în văzduh pentru a-L întâlni. De câte ori ne gândim la aceasta, nu
putem să nu fim copleșiți de emoție. Suntem recunoscători că ne-am născut în zilele
de pe urmă și suntem suficient de norocoși pentru a fi martori ai venirii Domnului.
Deși am suferit persecuție, este în schimbul unei „glorii excepționale și eterne”; ce
binecuvântare este acest lucru! Toată această dorință și acest har trimis de Domnul
ne face, deseori, atenți la rugăciune și ne aduce împreună mai des. Poate următorul
an, poate mâine sau poate chiar mai curând când omul nu se așteaptă, Domnul va
apărea deodată și va apărea într-un grup de oameni care L-au așteptat cu multă
atenție. Concurăm cu toții unii cu ceilalți, niciunul dintre noi nu vrea să rămână în
urmă, pentru a fi primul grup care va privi apariția Domnului, pentru a deveni unul din
aceia care vor fi răpiți. […]
Dumnezeu e tăcut și nu ni S-a arătat niciodată, totuși lucrarea Sa nu a încetat
niciodată. El privește asupra tuturor ținuturilor și poruncește tuturor lucrurilor și Se
uită la toate cuvintele și faptele omului. Gestionarea Sa este efectuată în etape și
conform planului Său. Înaintează tăcut, fără efecte dramatice, totuși pașii Săi se
apropie tot mai mult de omenire, iar scaunul Său de judecător este așezat în univers
cu viteza fulgerului, imediat urmat de coborârea tronului Său printre noi. Ce scenă

585
măreață este aceea, ce tablou grandios și solemn! Precum un porumbel și precum
un leu care rage, Duhul ajunge printre noi toți. El este înțelept, El este drept și măreț,
El ajunge în tăcere printre noi plin de autoritate și plin de iubire și milă. Nimeni nu
este conștient de sosirea Sa, nimeni nu întâmpină cu bucurie sosirea Sa și mai mult,
nimeni nu știe tot ceea ce va face El. Viața omului rămâne neschimbată; inima sa nu
este diferită, iar zilele se scurg ca de obicei. Dumnezeu trăiește printre noi ca o
persoană obișnuită, ca cel mai neimportant adept și un credincios obișnuit. El are
propriile Lui îndeletniciri, propriile Sale scopuri și mai mult, El are divinitatea pe care
nu o posedă oamenii obișnuiți. Nimeni nu a observat existența divinității Sale și
nimeni nu a perceput diferența dintre substanța Sa și cea a omului. […]
Și totuși, este această persoană obișnuită, ascunsă printre oameni, cea care
face noua lucrare de a ne salva. El nu clarifică nimic pentru noi, nici nu ne spune de
ce a venit. El doar face lucrarea pe care intenționează El să o facă în etape și conform
planului Său. Cuvintele și prorocirile Sale devin tot mai frecvente. De la consolare,
predici, reamintire și avertizare, până la reproșuri și disciplinare; de la un ton care
este blând și bun, până la cuvinte care sunt aprige și mărețe – ele toate insuflă omului
atât milă, cât și tulburare. Tot ceea ce El spune își găsește ecou în secretele ascunse
profund în interiorul nostru, cuvintele Sale ne înțeapă inimile, ne înțeapă duhurile și
ne lasă rușinați și umiliți. […]
Fără ca noi să știm, acest om nesemnificativ ne-a condus în lucrarea lui
Dumnezeu, etapă după etapă. Trecem prin nenumărate încercări, suntem supuși
unor nenumărate mustrări și testați prin moarte. Învățăm despre firea dreaptă și
măreață a lui Dumnezeu, ne bucurăm, de asemenea, de iubirea și mila Lui,
ajungem să apreciem marea putere și înțelepciune a lui Dumnezeu, suntem martori
ai frumuseții lui Dumnezeu și privim dorința fierbinte a lui Dumnezeu de a mântui
omul. După cum spun cuvintele acestei persoane obișnuite, ajungem să cunoaștem
firea și esența lui Dumnezeu, ajungem să înțelegem voia lui Dumnezeu, ajungem
să cunoaștem natura și esența omului și vedem calea mântuirii și desăvârșirii.
Cuvintele Sale ne fac să murim și ne fac să renaștem; cuvintele Sale ne consolează,
totuși ne lasă copleșiți de vină și de un sentiment de datorie; cuvintele Sale ne aduc
bucurie și pace, dar și mare durere. Uneori, suntem precum mieii la tăiere în mâinile
Sale; uneori, suntem precum lumina ochilor Lui și ne bucurăm de iubirea și

586
afecțiunea Sa; uneori, suntem precum dușmanul Său, transformat în cenușă de
mânia Sa în ochii Lui. Suntem omenirea mântuită de El, suntem viermii din ochii Lui
și suntem mieii pierduți pe care El se gândește să îi găsească zi și noapte. El este
milos față de noi, El ne disprețuiește, El ne înalță, El ne consolează și ne îndeamnă,
El ne ghidează, El ne luminează, El ne mustră și ne disciplinează și El chiar ne și
blestemă. El se îngrijorează pentru noi zi și noapte, El ne protejează și are grijă de
noi zi și noapte, El nu ne părăsește niciodată și Își dedică toată grija Sa nouă și
plătește orice preț pentru noi. Printre cuvintele acestui trup mic și obișnuit, noi ne-
am bucurat de întregimea lui Dumnezeu și am privit destinația pe care Dumnezeu
ne-a acordat-o. […]
Vorbirea lui Dumnezeu continuă și El utilizează diverse metode și perspective
pentru a ne povățui ce să facem și pentru a-Și exprima vocea inimii Sale. Cuvintele
Sale au puterea vieții și ne arată calea pe care ar trebui să mergem și ne permit să
înțelegem care este adevărul. Începem să fim atrași de cuvintele Sale, începem să
ne concentrăm pe tonul și maniera Sa de a vorbi și în mod involuntar începem să ne
interesăm de vocea inimii acestei persoane neînsemnate. El face eforturi minuțioase
pentru noi, Își pierde somnul și apetitul de dragul nostru, plânge pentru noi, oftează
pentru noi, ne poartă bolile în locul nostru, suferă umilință de dragul destinației și
mântuirii noastre, iar inima Sa sângerează și varsă lacrimi pentru împietrirea și
răzvrătirea noastră. O astfel de ființă și posesiunile Sale sunt mai presus de o
persoană obișnuită și nu pot fi avute sau obținute de niciunul dintre cei corupți. El are
îngăduința și răbdarea pe care nicio persoană obișnuită nu le are, iar iubirea Sa nu
este pomenită la nicio ființă creată. Nimeni în afară de El nu poate ști toate gândurile
noastre sau nu poate avea o astfel de înțelegere a naturii și esenței noastre sau nu
poate judeca răzvrătirea și corupția omenirii sau vorbi și lucra printre noi astfel în
numele Dumnezeului din ceruri. Nimeni în afară de El nu poate avea autoritatea,
înțelepciunea și demnitatea lui Dumnezeu; firea lui Dumnezeu și ce are El și ce este
El sunt transmise, în întregime, de la El. Nimeni în afară de El nu ne poate arăta
calea și nu ne poate aduce lumină. Nimeni în afară de El nu poate dezvălui tainele
pe care Dumnezeu nu le-a divulgat de la creație până astăzi. Nimeni în afară de El
nu ne poate salva de legăturile Satanei și de firea noastră coruptă. El Îl reprezintă pe
Dumnezeu și exprimă vocea inimii lui Dumnezeu, îndemnurile lui Dumnezeu și

587
cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu către toată omenirea. El a început o epocă
nouă, o eră nouă și a adus un pământ nou și cer nou, o lucrare nouă și El ne-a adus
speranță și a încheiat viața neclară pe care o duceam și ne-a permis să privim
complet calea mântuirii. El a cucerit întreaga noastră ființă și ne-a câștigat inimile.
Din acel moment înainte, mințile noastre au devenit conștiente, iar duhurile noastre
par să fie reînviate: Această persoană obișnuită, nesemnificativă, care trăiește printre
noi și care a fost demult respinsă de noi – nu este El Domnul Isus, care este mereu
în gândurile noastre și după care tânjim zi și noapte? Este El! Este chiar El! El este
Dumnezeul nostru! El este adevărul, calea și viața! El ne-a permis să trăim din nou,
să vedem lumina și ne-a oprit inimile noastre de la rătăcire. Ne-am întors în casa lui
Dumnezeu, ne-am întors înaintea tronului Său, suntem față în față cu El, am fost
martori ai înfățișării Sale și am văzut drumul ce ne așteaptă. În acel moment, inimile
noastre au fost complet cucerite de El; nu ne mai îndoim de cine este El și nu ne mai
opunem lucrării și cuvântului Său și ne prosternăm complet înaintea Lui. Nu ne dorim
nimic altceva decât să călcăm pe urmele lui Dumnezeu pentru tot restul vieții noastre
și să fim desăvârșiți de El și să Îi răsplătim harul și să-I răsplătim iubirea pentru noi
și să ne supunem aranjamentelor și orchestrațiilor Lui și să cooperăm cu lucrarea Sa
și să facem tot ce putem pentru a finaliza ceea ce El ne încredințează.
[…]
Suntem doar un grup obișnuit de oameni stăpâniți de firea satanică stricată
suntem cei predestinați de Dumnezeu din vechime și suntem cei în nevoie pe care
Dumnezeu i-a ridicat din murdărie. Cândva L-am respins și condamnat pe Dumnezeu,
dar acum am fost cuceriți de El. Am primit viață și am primit calea vieții veșnice de la
Dumnezeu. Indiferent unde suntem pe pământ, în ciuda prigoanei și a nenorocirilor,
nu putem fi despărțiți de mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic. Căci El este Creatorul
nostru și singura noastră răscumpărare!
Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”

în Cuvântul Se arată în trup

588
 Partea a doua
Ce concepții religioase trebuie să fie îndepărtate din
credința noastră în Dumnezeu pentru a ține pasul cu
lucrarea lui Dumnezeu?

Întrebarea 1: Noi credem că întoarcerea Domnului înseamnă că

credincioșii vor fi ridicați direct în Împărăția cerurilor, pentru că este scris în
Biblie: „Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori,
ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul”
(1 Tesaloniceni 4:17). Tu mărturisești că Domnul Isus S-a întors, așa că de ce
suntem noi acum pe pământ și nu am fost încă răpiți?
Răspuns:
Noi ar trebui să sperăm că întoarcerea Domnului va fi după profeţiile pe care El
Însuşi le-a rostit. Asta e cea mai normală modalitate de a aştepta întoarcerea
Domnului. Pe cine citezi, de fapt? Citezi cuvintele Domnului sau cuvintele oamenilor?
„Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L
întâlnim pe Domnul în văzduh” cine a spus asta? Acestea sunt cuvintele Domnului
Isus? Domnul Isus n-a spus niciodată aşa ceva. Nici Duhul Sfânt n-a spus niciodată
aşa ceva. Cuvintele pe care le crezi şi le citezi sunt cuvintele lui Pavel. Cuvintele lui
Pavel reprezintă cumva cuvintele Domnului Isus? Poate el să-L reprezinte pe
Dumnezeu? Numai Dumnezeu cunoaşte răspunsul la această taină. Dacă noi,
oamenii corupți, îndrăznim să facem interpretări nechibzuite şi să emitem astfel de
judecăţi, avem o problemă gravă. Pavel n-a fost Hristos. El n-a fost decât un om
obişnuit şi corupt. Scrierile lui sunt pline de teorii şi închipuiri omeneşti. Cuvintele lui
nu înseamnă adevărul, aşa că nu le putem folosi drept dovadă. Toate dovezile
trebuie să fie bazate pe cuvintele lui Dumnezeu din Biblie. Aceasta e în conformitate
cu adevărul. E greşit să cercetăm răpirea şi intrarea în Împărăţia cerurilor bazându-
ne pe cuvintele oamenilor din Biblie, mai ales pe cele ale lui Pavel, şi să nu ne bazăm

589
pe cuvintele Domnului Isus, deoarece numai cuvintele Domnului Isus sunt adevărul;
numai cuvintele Lui au autoritate. Numai Domnul Isus este Hristos, Împăratul
Împărăţiei cerurilor. De ce nu căutaţi în cuvintele Domnului Isus adevărul şi voia lui
Dumnezeu? De ce vă folosiţi, în schimb, de cuvintele oamenilor ca fundament al
cercetării voastre? Este aceasta după voia lui Dumnezeu? Așa sunteți tentaţi să vă
luaţi după un om şi să vă abateţi de la propria voastră cale. Dumnezeu a făcut omul
pe pământ din lut. El l-a însărcinat pe om să-şi facă datoria pe pământ, adică să aibă
grijă de tot restul creaţiei Sale de pe pământ. El i-a cerut să I se supună, să I se
închine şi să-L asculte, să-L onoreze pe pământ şi a hotărât ca destinaţia lui să fie
pe pământ, şi nu în cer. Mai mult, Dumnezeu ne-a spus cu mult timp în urmă că El
va construi Împărăţia Lui pe pământ. El va locui cu noi, oamenii, pe pământ, iar
împărăţiile de pe pământ vor fi transformate într-o împărăţie condusă de Hristos. De
aceea, Împărăţia lui Dumnezeu va fi întemeiată în cele din urmă pe pământ şi nu în
cer. Mulţi oameni caută întotdeauna să fie răpiţi și duși în cer. Aceasta e doar teoria
şi închipuirea lor, dorinţa lor fantezistă. Nu este deloc în concordanţă cu adevărul
sau cu realitatea lucrării lui Dumnezeu.
Să vedem ce a spus Domnul Isus: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa
şi pe pământ!” (Matei 6:9-10). Domnul Isus ne-a spus limpede că Împărăţia lui
Dumnezeu se află pe pământ, nu în cer. Voia lui Dumnezeu se va face atât în cer,
cât şi pe pământ. Să citim din Apocalipsa 21:2-3: „Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul
Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu […]. Iată, cortul lui Dumnezeu este
cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi
Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor).” Să deschidem la Apocalipsa
11:15: „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale
Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor.” Aceste profeţii au arătat că
„cortul lui Dumnezeu este cu oamenii!” „Noul Ierusalim, coborând din cer, de la
Dumnezeu” „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și
ale Hristosului Său.” Aceasta dovedeşte că Dumnezeu Își va construi Împărăţia pe
pământ, iar El va locui pe pământ, printre oameni. Împărăţiile lumii vor deveni toate
Împărăţiile lui Hristos şi vor dura pe vecie. Dacă noi credem că Împărăţia lui
Dumnezeu este în cer bazându-ne pe teoriile şi închipuirile noastre, dacă credem că,

590
la întoarcere, Domnul ne va lua în cer, cuvintele Lui rostite mai înainte nu vor fi în
zadar? În realitate, rezultatul final al planului lui Dumnezeu de mântuire a omenirii
este instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Dumnezeu Atotputernic –
Hristosul zilelor de pe urmă – face lucrarea Lui de judecată şi purificare a oamenilor
ca să formeze un grup de biruitori pe pământ. Cei care obţin mântuirea lui Dumnezeu
sunt făcuţi desăvârşiţi şi devin biruitori, sunt aceia care pot pune în practică cuvintele
lui Dumnezeu şi pot urma calea Lui pe pământ. Aceştia sunt oamenii Împărăţiei Lui.
După ce sunt făcuţi aceşti biruitori, voia lui Dumnezeu va fi împlinită pe tot pământul.
Atunci Împărăţia lui Hristos va fi instaurată pe pământ, iar Dumnezeu va câştiga toată
slava. La sfârşit, El va împlini profeţiile din Cartea Apocalipsei. Încă nu ne-am lămurit
asupra acestor fapte? Ce fel de loc a pregătit Domnul Isus pentru noi? El a rânduit
să ne naştem în zilele de pe urmă, Să ne întâlnim cu El pe pământ când Se va
întoarce, să fim purificați și desăvârșiți de Dumneuzeu şi să devenim biruitori, astfel
încât să putem face voia lui Dumnezeu, şi toate împărăţiile de pe pământ să facă
parte din Împărăţia lui Hristos. Aceasta este voia lui Dumneuzeu. Dumnezeu vine pe
pământ, dar noi trebuie să ne străduim să ajungem în cer. Dacă ne ridică în aer, ei
bine, acolo nu avem mâncare şi loc ca să trăim, cum vom supravieţui? Nu sunt
acestea doar teoriile şi închipuirile noastre? Ar face Domnul așa ceva? Faptul că am
putea gândi în felul acesta arată că suntem atât de copilăroși. Ca și cum am fi cu
capul în nori!
Prin urmare, Împărăţia lui Dumnezeu va fi creată pe pământ în zilele de pe urmă.
Destinaţia finală a omenirii va fi pe pământ, nu în cer. Lucrul acesta a fost rânduit de
Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Dumnezeu și omul vor intra în
odihnă împreună, va însemna că omenirea a fost salvată și că Satana a fost
distrus, că lucrarea lui Dumnezeu în oameni s-a terminat complet. Dumnezeu
nu va mai continua să lucreze în oameni, iar oamenii nu vor mai trăi sub
stăpânirea Satanei. De aceea, Dumnezeu nu va mai fi ocupat, iar omul nu se va
mai grăbi; Dumnezeu și omul vor intra simultan în odihnă. Dumnezeu se va
întoarce la poziția Sa iniţială și fiecare om se va întoarce la locul său respectiv.
Acestea sunt destinațiile pe care Dumnezeu și omul le vor locui, respectiv,
după sfârșitul întregii gestionări a lui Dumnezeu. Dumnezeu are destinația lui
Dumnezeu, iar omul are destinația omului. În timp ce Se odihnește, Dumnezeu

591
va continua să ghideze toţi oamenii în viețile lor pe pământ. În timp ce Se află
în lumina lui Dumnezeu, omul se va închina unicului adevărat Dumnezeu din
ceruri. Dumnezeu nu va mai trăi printre oameni, iar oamenii nu vor putea, de
asemenea, să trăiască alături de Dumnezeu în destinația lui Dumnezeu.
Dumnezeu și omul nu pot trăi în același ținut; mai degrabă, amândoi au
propriile moduri respective de a trăi. Dumnezeu este Cel care ghidează întreaga
omenire, în timp ce întreaga omenire este cristalizarea lucrării de gestionare a
lui Dumnezeu. Omenirea este cea care este condusă; în ceea ce privește
esența, omenirea nu este asemănătoare lui Dumnezeu. A se odihni înseamnă
a se întoarce la locul de origine al fiecăruia. De aceea, când Dumnezeu intră în
odihnă, înseamnă că Dumnezeu Se întoarce la locul Său de origine. Dumnezeu
nu va mai trăi pe pământ sau nu va mai împărtăși bucuria și suferința omenirii
aflându-Se în mijlocul omenirii. Când omenirea va intra în odihnă, înseamnă că
omul a devenit o adevărată creație; oamenii I se vor închina lui Dumnezeu de
pe pământ și vor avea vieți umane normale. Oamenii nu vor mai fi neascultători
față de Dumnezeu sau nu I se vor mai împotrivi lui Dumnezeu; ei se vor întoarce
la viața inițială a lui Adam și a Evei. Acestea sunt viețile și destinațiile
respective ale lui Dumnezeu și ale omenirii după ce intră în odihnă. Înfrângerea
Satanei este o direcție inevitabilă în războiul dintre Dumnezeu și Satana. În
acest mod, intrarea lui Dumnezeu în odihnă după finalizarea lucrării Sale de
gestionare și mântuirea completă a omului și intrarea în odihnă vor deveni, în
același mod, direcții inevitabile. Locul de odihnă al omului este pe pământ, iar
locul de odihnă al lui Dumnezeu este în ceruri. În timp ce omul Îl venerează pe
Dumnezeu în odihnă, el I se va închina lui Dumnezeu și va locui pe pământ, iar
în timp ce Dumnezeu va călăuzi partea rămasă a omenirii în odihnă, El o va
conduce din ceruri, nu de pe pământ” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă
împreună” din Cuvântul Se arată în trup). Dumnezeu Atotputernic ne-a spus foarte
clar că atunci când planul Lui de gestionare va fi dus la bun sfârşit, atât Dumnezeu
cât şi omul vor găsi odihna. Locul de odihnă al lui Dumnezeu este în cer, în timp ce
locul de odihnă al nostru, al oamenilor, este tot pe pământ. Acesta este frumosul loc
de destinaţie pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi, oamenii. Împărăţia lui
Dumnezeu va fi şi ea pe pământ. Dacă avem credință în Dumnezeu de mulţi ani, dar

592
nu suntem în stare să vedem lucrul acesta, nu înseamnă că nu înţelegem adevărul
sau cuvintele Domnului?
Ei bine, ce este răpirea, de fapt? Mulţi oameni nu sunt foarte lămuriţi în privinţa
asta. Taina răpirii sfinţilor a fost dezvăluită doar când a sosit Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „«A fi adus sus» nu înseamnă a fi adus dintr-un
loc jos într-un loc înalt, după cum își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală
uriașă. A fi adus sus se referă la predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine.
Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am predestinat și i-am ales. Cei care au
dobândit statutul de fiu întâi născut, statutul fiilor sau al poporului, sunt toți
aceia care au fost răpiți la Cer[ a]. Acest lucru este cel mai incompatibil cu
noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor, sunt toți
oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut
adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni.
Acesta este contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine
va fi adus sus dinaintea Mea” („Capitolul 104” din „Cuvântări ale lui Hristos la
început” în Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt
foarte clare. „A fi răpit” nu înseamnă ceea ce credem noi – a fi luaţi în aer de pe
pământ şi a-L întâmpina pe Domnul în nori. Şi nici nu înseamnă a fi luaţi în cer.
Înseamnă că atunci când Domnul se va întoarce pe pământ ca să rostească cuvintele
Sale şi să facă lucrarea Sa, noi vom auzi glasul lui Dumnezeu şi vom putea să-L
urmăm şi să ne supunem lucrării Lui în zilele de pe urmă. Asta înseamnă cu adevărat
să fii răpit și dus înaintea tronului lui Dumnezeu. Toţi aceia care pot deosebi glasul
Domnului, pot găsi adevărul în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, pot accepta
adevărul şi se pot întoarce la Dumnezeu Atotputernic sunt fecioare înţelepte. Ei sunt
aurul, argintul şi pietrele preţioase care au fost „furate” de Domnul şi care s-au întors
în casa Sa pentru că toţi sunt de valoare şi pot înţelege şi accepta adevărul. Ei pot
înţelege glasul lui Dumnezeu. Ei sunt aceia care au primit cu adevărat răpirea. Ei
sunt aceia care vor fi făcuţi biruitori când Dumnezeu Își face lucrarea Sa când
coboară în taină pe pământ în zilele de pe urmă. Încă de când Dumnezeu

Note de subsol:
a. „Caught up” în original.

593
Atotputernic Și-a început lucrarea Sa în zilele de pe urmă, tot mai mulţi oameni care
sunt însetaţi cu adevărat după arătarea lui Dumnezeu au recunoscut glasul Lui în
cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Unul după altul, au primit lucrarea de judecată
a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Ei au fost aduși înaintea tronului lui Dumnezeu
ca să-L întâlnească faţă în faţă şi au acceptat să fie adăpaţi şi hrăniţi de cuvintele
Lui. Ei au obţinut adevărata înţelegere despre Dumnezeu. Firea lor coruptă a fost
purificată şi au putut să trăiască realitatea adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. Ei
au obţinut deja mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Oamenii aceştia au fost făcuţi
deja biruitori înainte ca marele prăpăd să se abată. Ei au fost primele roade ale lui
Dumnezeu. Cei care se ţin de concepțiile şi închipuirile lor şi aşteaptă orbește ca
Domnul să vină şi să-i ducă în cer, cei care resping lucrarea de judecată a lui
Dumnezeu în zilele de pe urmă sunt fecioarele nechibzuite. Ei sunt aceia care vor fi
părăsiţi de Dumnezeu. Ei sunt sortiţi să sufere relele; ei vor plânge şi vor scrâşni din
dinţi. Acesta e adevărul.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Cum ar trebui să înțelegem răpirea? Folosim răpirea pentru a explica modul în

care Dumnezeu îl mântuiește pe om din acest tărâm și de sub acest domeniu și îl
plasează pe acel tărâm și sub acel domeniu. Cu toate acestea, ori de câte ori oamenii
se gândesc la răpire, și-o imaginează ca fiind purtați în aer. Nu este acest lucru
greșit? Dacă, de exemplu, te-ai naște într-un sat înapoiat și îndepărtat și, ulterior, ai
fi desemnat să lucrezi într-un oraș mare, am descrie acest lucru în limbajul omenirii
ca a fi înălțat dintr-un sat îndepărtat pentru a lucra și a trăi într-o mare oraș. Nu este
acesta sensul faptului de a fi înălțat? Este această înălțare diferită de a fi ridicat în
aer, așa cum și-a imaginat omul? Care dintre acestea este realitatea? Răpirea se
referă la a fi ridicat dintr-un fel de tărâm într-un alt fel de tărâm – aceasta este
înălțarea! Această înălțare nu este a fi ridicat cu mult deasupra pământului sau a fi
ridicat de la pământ în spațiu, nu asta înseamnă. Mai degrabă, se referă la a fi ridicat
la un nivel chiar mai înalt, la o poziție chiar mai înaltă, la un loc de și mai înaltă clasă.
Aceasta este înălțarea. De exemplu, noi eram inițial țărani și muncitori de la cel mai
scăzut nivel al omenirii corupte, fără nicio poziție socială, desconsiderați de ceilalți,
îndurând suprimare și exploatare, fără dreptul de a vorbi, iar acum, dintr-o dată,

594
suntem ridicați ca oameni ai Epocii Împărăției – oare pozițiile noastre n-au fost
înălțate? Inițial, noi am fost omenire coruptă, cel mai scăzut nivel al omenirii din
lumea întunecată și rea, iar acum, dintr-o dată, suntem ridicați în răpire pentru a fi
oamenii Împărăției lui Dumnezeu, oameni care sunt cetățeni ai Epocii Împărăției. Nu
înseamnă răpire dacă suntem ridicați pentru fi oamenii Epocii Împărăției? Aceasta
este răpire adevărată. Ei bine, unii spun: „Nu locuiesc eu încă acolo? Nu fac eu încă
acea lucrare? Oare nu și ceea ce mănânc și îmbrac n-a fost deloc schimbat? De ce
nu simt că sunt la înălțime?” Faptul că ai fost sau nu răpit nu poate fi determinat de
cât de sus sau jos te simți. Când va veni ziua în care acest lucru va fi dezvăluit, aceia
pe care-i crezi că sunt la înălțime vor fi distruși și, deși crezi că nu ai obținut nimic,
vei fi cineva care rămâne; cum vei explica acest lucru? Acest înțeles al oamenilor
Împărăției este adevărat. Va veni o zi când acest fapt va fi validat. În acel moment,
vei spune: „O, am fost cu adevărat răpit, dar nu am fost conștient de acest lucru,
lucrarea lui Dumnezeu este atât de minunată.” Dacă nu vor avea adevărul, oamenii
nu vor fi conștienți de această răpire, vor trăi în binecuvântări fără să știe cât sunt de
binecuvântați. Când vin marile catastrofe, Dumnezeu vă protejează și nicio catastrofă
nu se va abate asupra voastră; oare acest lucru nu explică faptul că acum ați fost
deja ridicați în răpire, că sunteți aleșii lui Dumnezeu, oameni ai Epocii Împărăției?
Oare asta nu explică această chestiune? Într-o zi, veți recunoaște: „Acesta este un
fapt real, statutul meu este cu siguranță diferit. Deși oamenii din lume mă consideră
încă un muncitor sau un țăran, în ochii lui Dumnezeu sunt o persoană a Epocii
Împărăției; așadar, am fost cu adevărat răpit și mă bucur deja de harul răpirii.” Acesta
este sensul practic al răpirii. Dacă nu înțelegi ceea ce se numește răpire și, bazându-
te pe propria ta imaginație, crezi că răpirea înseamnă să fii ridicat în aer, ei bine,
atunci doar așteaptă să fii ridicat în aer.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Întrebarea 2: Ești martor că Dumnezeu S-a întrupat ca Fiul Omului ca să

facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă și, totuși, majoritatea pastorilor
religioși și a prezbiterilor susțin că Domnul Se va întoarce venind pe nori. În
principal, ei se bazează pe versetele din Biblie: „Acest Isus, […] va veni în
acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer” (Faptele Apostolilor 1:11).

595
„Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1:7). Și, mai mult,
pastorii religioși și prezbiterii ne învață, de asemenea, că orice Domn Isus care
nu vine pe nori este fals și trebuie respins. Așadar, nu suntem siguri dacă
această perspectivă e în conformitate cu Biblia; este sau nu corect acest tip de
înțelegere?
Răspuns:
Când vine vorba să așteptăm ca Domnul să coboare pe nori, nu trebuie să ne
bazăm pe teoriile şi închipuirile omului! Fariseii au comis o mare greșeală când au
așteptat sosirea lui Mesia. Ei se foloseau tocmai de teoriile și închipuirile omului
pentru a stabili sosirea Domnului Isus care sosise deja. În cele din urmă, L-au ţintuit
pe Domnul Isus pe cruce. Nu este acesta un fapt? Este sosirea Domnului la fel de
simplă precum ne imaginăm noi? Dacă Domnul Se întoarce și lucrează printre
oameni, așa cum a făcut Domnul Isus în trup, și noi nu Îl recunoaștem, atunci și noi
L-am judeca și L-am condamna așa cum au făcut fariseii și L-am răstigni încă o dată?
Este posibil acest lucru? Domnul Isus a profețit că Se va întoarce și a spus multe
despre lucrul acesta, dar voi luaţi în seamă doar profeția că Domnul va coborî pe nori
și nu căutați şi nu cercetați alte profeții mai importante pe care le-a rostit Domnul.
Acest lucru vă face mai ușor să mergeți pe un drum greșit și să fiți lepădaţi de
Domnul! De fapt, în Biblie nu există numai profeţia „coboară pe nori”. Mai există multe
profeții care spun că Domnul va veni ca un hoț și va coborî în ascuns. De exemplu,
Apocalipsa 16:15: „Iată, Eu vin ca un hoţ.” Matei 25:6: „La miezul nopţii a răsunat
un strigăt: Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!” şi Apocalipsa 3:20: „Iată, Eu stau
la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi
mânca cu el, şi el cu Mine.” Toate aceste profeții se referă la faptul că Dumnezeu
Se întrupează ca Fiul omului și coboară în ascuns. „Ca un hoț” înseamnă că va veni
pe nesimţite, în ascuns. Oamenii nu vor ști că El este Dumnezeu chiar dacă Îl văd şi
Îl aud, la fel cum a fost în trecut, când Domnul Isus a apărut și Și-a făcut lucrarea.
Privit din afară, Domnul Isus a fost doar un oarecare Fiu al omului și nimeni nu știa
că El este Dumnezeu, de aceea Domnul Isus a folosit expresia „ca un hoț” ca pe o
analogie pentru arătarea și lucrarea Fiului omului. Acest lucru este foarte potrivit! Cei
care nu iubesc adevărul, indiferent de modul în care Dumnezeu întrupat vorbește
sau lucrează sau câte adevăruri exprimă El, nu acceptă asta. În schimb, Îl tratează

596
pe Dumnezeu întrupat ca pe un om obişnuit, Îl condamnă și se leapădă de El. De
aceea Domnul Isus a profețit că atunci când Se întoarce: „Căci aşa cum iese
fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul
Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de
această generaţie” (Luca 17:24-25). Bazându-se pe profeția Domnului, întoarcerea
Lui va fi „venirea Fiului omului”. „Fiul omului” se referă la Dumnezeu întrupat, nu la
trupul spiritual al Domnului Isus înviat care coboară pe nori pentru a Se arăta public
tuturor oamenilor. De ce stau lucrurile aşa? Dacă ar fi trupul spiritual al Domnului
Isus înviat care coboară pe nori în văzul tuturor, ar fi ceva cutremurător care va
zgudui lumea. Toată lumea ar cădea la pământ și nimeni n-ar îndrăzni să se
împotrivească. În acest caz, Domnul Isus întors ar mai îndura o mulțime de suferințe
și ar mai fi respins de această generație? Cu siguranţă, nu. De aceea Domnul Isus a
profețit că întoarcerea Lui va fi „venirea Fiului omului” și „ca un hoț”. În realitate, se
referă la Dumnezeu întrupat ca Fiul omului care sosește în ascuns.
Aşadar, care este legătura dintre Fiul omului care coboară în ascuns ca să Se
arate și să-Şi facă lucrarea și Dumnezeu care Se arată în văzul tuturor, coborând pe
nori? Ce implică acest proces? Să comunicăm cât mai simplu despre lucrul acesta!
În zilele de pe urmă, Dumnezeu Se întrupează și coboară în ascuns printre oameni
pentru a rosti cuvinte și a vorbi, îndeplinind lucrarea de judecată începând de la casa
lui Dumnezeu, purificând și desăvârşind pe toţi cei care Îi aud glasul și se întorc
înaintea tronului Său și transformându-i într-un grup de biruitori. Apoi Dumnezeu
aduce nenorocirea cea mare, rafinându-i și pedepsindu-i pe toţi cei care nu acceptă
judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. După aceea, Dumnezeu va coborî pe
nori pentru a Se arăta public tuturor oamenilor. Aceasta ar împlini complet profeția
din Apocalipsa 1:7: „Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei
care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.”
Când Domnul coboară pe nori, cei care L-au străpuns pot să-L vadă, încă? Dar cine
sunt oamenii care L-au străpuns? Unii spun că sunt aceia care L-au ţintuit pe Domnul
Isus pe cruce. Este adevărat acest lucru? Nu au fost oamenii care L-au răstignit pe
Domnul Isus blestemați și nimiciţi de Dumnezeu cu mult timp în urmă? În realitate,
cei care L-au străpuns sunt aceia care, în perioada în care Dumnezeu întrupat a
coborât în ascuns în zilele de pe urmă pentru a lucra, nu caută glasul lui Dumnezeu,

597
Îl nesocotesc şi se împotrivesc lui Dumnezeu Atotputernic. În acel moment, ei vor
vedea că Dumnezeu Atotputernic pe care L-au nesocotit şi căruia I s-au împotrivit
este tocmai Mântuitorul Isus pe care l-au așteptat cu amărăciune în toți acești ani. Ei
trebuie să se bată cu pumnii în piept, să plângă și să scrâșnească din dinți. Doar
fecioarele înțelepte care aud glasul lui Dumnezeu pot avea ocazia să întâmpine
întoarcerea Domnului, să fie aduse înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu
pentru a lua parte la cina de nuntă a Mielului și să fie desăvârşite de Dumnezeu în
biruitoare. Aceasta împlineşte profeţia din Apocalipsa 14:4: „Aceştia sunt cei care
nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge.
Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi
pentru Miel.” Cât despre cei care rămân la ideea că Domnul va coborî pe nori, dar
nu caută și nu cercetează lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ei sunt
consideraţi „fecioare nechibzuite”. Mai ales cei care se împotrivesc cu îndărătnicie și
Îl nesocotesc pe Dumnezeu Atotputernic, sunt fariseii și anticriştii daţi în vileag prin
lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Aceștia sunt toți oameni care L-au
răstignit din nou pe Dumnezeu. Toți acești oameni vor fi loviţi de marile nenorociri și
vor primi pedeapsa.
Haideţi să vedem cum au așteptat fariseii sosirea lui Mesia și de ce L-au țintuit
pe Domnul Isus pe cruce. Inițial, fariseii iudei aveau o mulțime de teorii și de închipuiri
despre Mesia. Ei au văzut profeția biblică: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni
s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi!” (Isaia 9:6). „Dar tu, Betleeme Efrata,
deşi eşti neînsemnat printre miile lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel Ce va
fi Conducător în Israel, Cel a Cărui origine este din vechime, chiar din zilele
veşniciei” (Mica 5:2). Bazându-se pe cuvintele profețiilor biblice și pe diverse
închipuiri şi deducţii pe termen lung despre venirea lui Mesia, fariseii au stabilit că
Domnul va fi cu siguranță numit Mesia și cu siguranță Se va naşte într-o familie
bogată. Mai mult, El ar trebuie să fie ca David și ar fi urmat să devină împăratul lui
Israel, conducându-i să se elibereze de stăpânirea romană. Probabil că majoritatea
israeliților au gândit în felul acesta. Dar Dumnezeu nu a împlinit aceste profeții după
teoriile şi închipuirile lor, astfel că fariseii au încercat să găsească tot felul de acuzații
împotriva Domnului Isus, L-au osândit şi L-au hulit. Chiar dacă în acel moment
Domnul Isus a exprimat multe adevăruri și a făcut multe minuni, demonstrând pe

598
deplin autoritatea și puterea lui Dumnezeu, fariseilor nu le-a păsat cât de profunde
erau cuvintele Domnului Isus sau cât de mare era autoritatea Lui. Atâta timp cât
acestea nu se potriveau teoriilor şi închipuirilor lor, atâta timp cât El nu S-a născut
într-o familie bogată și înfăţişarea Lui nu era nobilă și demnă, atâta timp cât numele
lui nu era Mesia, ei L-au condamnat şi I s-au împotrivit. Datorită firii lor care urăşte
adevărul, ei L-au ţintuit pe cruce în cele din urmă pe Domnul Isus care a exprimat
adevăruri și a făcut lucrarea de răscumpărare! Sunt fariseii detestabili? Ar trebui să
fie blestemați! Păcatele fariseilor care s-au împotrivit și L-au nesocotit pe Domnul
Isus le-au dat în vileag cu temeinicie natura satanică și de oameni care urăsc
adevărul. Asta arată că inimile lor nu aşteptau sincer şi cu nerăbdare ca Mesia să-i
mântuiască din păcat, în schimb așteptau cu nerăbdare ce? Ei așteptau cu
nerăbdare ca împăratul iudeilor să-i ajute să se elibereze de stăpânirea romană, ca
să nu mai trebuiască să sufere ca niște sclavi! Ei au crezut în Dumnezeu și au
anticipat sosirea lui Mesia numai pentru că doreau să-și satisfacă dorințele proprii și
să-și apere statutul social. Ce greșeală au comis fariseii așteptând venirea lui Mesia?
De ce au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu? Lucrul acesta chiar te pune pe
gânduri! De ce s-au împotrivit fariseii și L-au nesocotit pe Domnul Isus atunci când
S-a arătat să-Și facă lucrarea? Ce fel de natură și substanță a fariseilor a fost
demonstrată aici? Acestea sunt problemele pe care oamenii care aşteaptă arătarea
lui Dumnezeu ar trebui să le înțeleagă! Dacă nu putem înţelege aceste probleme,
atunci, când vine vorba să-L primim pe Domnul Isus întors, am putea foarte bine să
ajungem pe calea împotrivirii faţă de Dumnezeu la fel ca fariseii!
Cum au așteptat fariseii să vină Mesia? De ce L-au răstignit pe Domnul Isus?
Care este sursa acestor întrebări? Să ne uităm la ceea ce spune Dumnezeu
Atotputernic! Dumnezeu Atotputernic spune: „Doriți să cunoașteți motivul pentru
care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți să cunoașteți natura fariseilor? Ei
erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât atât, ei credeau numai
că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au căutat adevărul vieții. Și astfel,
chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio cunoaștere
despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți voi, ar
putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige
binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au

599
împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru
că nu cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru
că nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe
Mesia și nu fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a
plăti tribut gol numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin
orice mijloace. Acești farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se
supuneau adevărului. Principiul credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât
de profundă e predicarea Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești
Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu sunt aceste păreri absurde și ridicole?”
(„Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul
și pământul” din Cuvântul Se arată în trup). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu
Atotputernic, esența și sursa împotrivirii fariseilor faţă de Domnul Isus când Îl
așteptau pe Mesia ar trebui să fie clară pentru noi, acum. Aşadar în ceea ce privește
modul în care să aştepte întoarcerea Domnului, dacă oamenii se bazează pe teoriile
şi închipuirile lor și așteaptă pur și simplu ca nebunii ca Domnul să coboare pe nori
în loc să urmărească adevărul și să asculte glasul lui Dumnezeu, atunci nu vor merge
pe aceleași căi de împotrivire faţă de Dumnezeu ca fariseii? Şi atunci ce se va alege
de ei? Se pare că toată lumea s-a lămurit în privința asta.
Acum, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic s-a răspândit în toată
China continentală timp de peste 20 de ani. Ea s-a răspândit de mult timp în diferitele
religii și confesiuni. În această perioadă, datorită opresiunilor și represiunilor frenetice
ale guvernului PCC, dublată de campania de propagandă a mass-mediei PCC,
Dumnezeu Atotputernic a devenit un nume cunoscut despre care a auzit toată lumea.
Mai târziu, toate adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic şi diversele
videoclipuri și filme produse de Biserica lui Dumnezeu Atotputernic au apărut treptat
online, fiind difuzate în întreaga lume. Cu siguranță că oamenii din cercurile
religioase au auzit cu toţii diferitele metode de mărturie ale Bisericii lui Dumnezeu
Atotputernic. Atât de mulți oameni au mărturisit că Dumnezeu a venit. Aceasta
împlinește complet profeția Domnului Isus: „La miezul nopţii a răsunat un strigăt:
Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!” (Matei 25:6). Atunci de ce pastorii și bătrânii
religioși încă nesocotesc cu îndârjire și se împotrivesc lucrării lui Dumnezeu
Atotputernic in zilele de pe urmă? Există atât de multe profeții despre întoarcerea

600
Domnului în Biblie, aşadar de ce sunt atât de fixați pe profeția despre faptul că
Domnul coboară pe nori? De ce nu cercetează deloc când aud că există mărturii
despre venirea Domnului? De ce, când știu că Dumnezeu Atotputernic a exprimat
multe adevăruri și când au văzut realitatea lucrării lui Dumnezeu, ei încă țin cu
încăpățânare la teoriile şi închipuirile lor, împotrivindu-se și condamnând lucrarea lui
Dumnezeu din zilele de pe urmă? Acești oameni iubesc adevărul și așteaptă sincer
şi cu nerăbdare sosirea Domnului sau nu? Sunt ei „fecioare înțelepte” sau „fecioare
nechibzuite”? Dacă sunt fecioare înțelepte și așteaptă sincer întoarcerea Domnului,
atunci de ce, când aud glasul lui Dumnezeu și văd cum se răspândeşte Evanghelia
împărăției, ei încă mai trebuie să i se împotrivească şi s-o condamne cu
încăpățânare? Poate aceasta să fie sinceritate în dorința și speranța lor ca Domnul
să Se arate? Poate fi aceasta expresia bucuriei lor adevărate pentru întoarcerea
Domnului? În cele din urmă, ca s-o spun deschis, credința lor în Domnul și dorința
de întoarcere a Domnului Isus sunt false, dar dorința lor de a fi binecuvântaţi și de a
intra în Împărăția cerurilor este reală! Ei cred în Domnul nu ca să poată urmări
adevărul și să câștige viața, nu ca să poată obţine adevărul și să se îndepărteze de
păcat. Ce-şi doresc ei cel mai mult? Îşi doresc ca, atunci când Domnul va coborî, să-
i ducă direct în Împărăția cerurilor, să-i facă să scape de suferința trupului și să se
bucure de binecuvântările Împărăției cerurilor. Acesta este adevăratul lor scop pentru
care cred în Dumnezeu! În afară de acest motiv, ce motiv au ei pentru a-L respinge
pe Dumnezeu Atotputernic care exprimă adevăruri pentru a mântui omenirea? Toată
lumea se poate gândi la asta. Dacă cineva iubește adevărul și dorește cu adevărat
ca Dumnezeu să Se arate, cum va acționa când va auzi că Domnul a venit? Nu va
asculta, nu va cerceta, nu va intra în contact cu acest adevăr? Îl vor nega, îl vor
nesocoti, i se vor împotrivi prostește? Așa e, cu siguranță nu! Pentru că o persoană
care îşi doreşte sincer ca Dumnezeu să Se arate și întâmpină venirea Lui așteaptă
cu nerăbdare să se arate adevărata lumină, adevărul și neprihănirea care să le
stăpânească inimile. Ei așteaptă cu nerăbdare să vină Dumnezeu, să mântuiască
omenirea și să-i ajute pe oameni să scape definitiv de păcat, pentru a fi purificați și
câștigați de Dumnezeu. Dar cei care așteaptă doar ca Domnul să coboare pe nori,
însă Îl neagă și Îl resping pe Dumnezeu Atotputernic, în special liderii aceia religioși
care Îl nesocotesc şi I se împotrivesc cu îndârjire lui Dumnezeu Atotputernic pentru

601
a-și apăra statutul social și traiul – aceștia sunt toți oameni care disprețuiesc și urăsc
adevărul. Toți sunt necredincioși și anticrişti daţi în vileag de lucrarea lui Dumnezeu
din zilele de pe urmă. După ce Dumnezeu întrupat încheie lucrarea Sa de mântuire,
oamenii aceştia vor cădea în nenorocirea care se întâmplă o dată la un milion de ani,
plângând şi scrâșnind din dinți. Atunci profeția despre Domnul care coboară pe nori
să Se arate în văzul tuturor va fi pe deplin împlinită: „Iată, El va veni pe nori şi orice
ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului
se vor jeli din pricina Lui” (Apocalipsa 1:7).
Să aruncăm o privire la ceea ce spun cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic:
„Oamenii care nu acceptă adevărul și, totuși, așteaptă orbește sosirea lui Isus
pe nori albi, vor blasfemia, cu siguranță, împotriva Duhului Sfânt și ei sunt
categoria care va fi distrusă. Voi doriți doar harul lui Isus și vreți doar să vă
bucurați de tărâmul binecuvântat al cerului, dar nu ați ascultat niciodată
cuvintele rostite de Isus și nu ați primit niciodată adevărul exprimat de Isus
când Se întoarce la trup. Ce veți da în schimbul faptului că Isus Se întoarce pe
un nor alb? Sinceritatea cu care săvârșiți păcate în mod repetat și apoi le
mărturisiți, la nesfârșit? Ce veți oferi ca sacrificiu lui Isus care Se întoarce pe
un nor alb? Anii de muncă cu care vă înălțați pe voi înșivă? Ce veți arăta pentru
a-L face pe Isus Cel reîntors să aibă încredere în voi? Natura voastră arogantă
care nu ascultă de niciun adevăr?
[…] Vă spun Eu, cei ce cred în Dumnezeu datorită semnelor sunt, în mod
sigur, categoria care va suferi distrugerea. Cei care nu sunt în stare să accepte
cuvintele lui Isus care S-a reîntors la trup sunt, cu siguranță, progeniturile
iadului, descendenții arhanghelului, categoria care va fi supusă distrugerii
eterne. Multor oameni poate să nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau
să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl urmează pe Isus că, atunci când Îl veți
vedea cu ochii voștri pe Isus coborând din ceruri pe un nor alb, aceasta va fi
arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că acela va fi un moment de mare
entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că, timpul când asiști la
coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad pentru a fi
pedepsit. Aceasta va anunța sfârșitul planului de gestionare (planului de
mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe

602
cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată
înainte ca omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea
adevărului. Cei care acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost
purificați, se vor fi întors în fața tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în
îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care persistă în credința că «Isus care nu
vine pe un nor alb este un Hristos mincinos» vor fi supuși pedepsei eterne,
pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl recunosc pe Isus Cel
care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a vieții. Și astfel, se
poate doar ca Isus să trateze cu ei atunci când Se reîntoarce, în mod deschis,
pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea aroganți.
Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus?” („Atunci când vei
vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” din
Cuvântul Se arată în trup).
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 3: Spui că Domnul Isus S-a întors, deci, noi de ce nu L-am văzut?
A vedea înseamnă a crede și nu te poți bizui pe zvonuri. Dacă nu L-am văzut,
asta trebuie să însemne că încă nu S-a întors; voi crede când Îl voi vedea. Spui
că Domnul Isus S-a întors, deci unde este El acum? Ce lucrare face? Ce cuvinte
a rostit Domnul? Voi crede după ce vei putea să lămurești aceste lucruri prin
mărturie.
Răspuns:
Apariția și lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă sunt exact cum a profețit
Domnul Isus. Sunt două părți – sosirea Lui secretă și sosirea Lui publică. Sosirea
secretă se referă la Dumnezeu întrupat printre oameni ca Fiul Omului pentru a-Și
rosti cuvintele și a-Și face lucrarea zilelor de pe urmă. Aceasta e sosirea Lui secretă.
Sosirea publică înseamnă că Domnul vine fățiș pe nori, adică Domnul sosește cu
zeci de mii de sfinți, vizibili tuturor națiunilor și popoarelor. În prezent, când suntem
martorii lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, mulți oameni au
îndoieli: „Spui că Dumnezeu a apărut și că lucrează. De ce nu L-am văzut? Când și
cum Își va rosti Dumnezeu cuvintele? A consemnat cineva cuvintele lui Dumnezeu
când le rostește sau El ne aduce acele cuvinte în mod direct? De ce vorbește

603
Dumnezeu în mijlocul vostru, al tuturor? De ce nu-I auzim glasul sau de ce nu-L
vedem?” […] Dumnezeu a apărut în China, în Est; El Se exprimă și lucrează ca Fiul
întrupat al omului. Nimic nu este supranatural. Dumnezeu îmbracă trupul obișnuit,
înfățișarea Sa e cea a unei persoane obișnuite și El vorbește și lucrează printre noi.
Nu e nimic supranatural. Unii oameni spun: „Dacă acest lucru nu e câtuși de puțin
supranatural, atunci El este sau nu Dumnezeu? Dacă Dumnezeu apare și lucrează,
atunci apariția și lucrarea Sa ar trebui să fie supranaturale”. Permiteți-mi să vă întreb:
a fost Domnul Isus supranatural atunci când a lucrat? Când vorbea cu Petru, puteau
oamenii din alte locuri să vadă lucrul acesta? Când săvârșea semne și minuni într-
un loc, puteau cei din alte locuri să vadă asta? Cu siguranță nu. Domnul Isus era Fiul
Omului în trup, iar lucrarea și cuvintele Sale nu erau supranaturale; în afară de
semnele și minunile Sale, nu au fost aspecte supranaturale. De aceea oamenii din
alte locuri nu au putut să-I audă cuvintele sau să-I vadă lucrarea – doar aceia de
lângă El au putut să le vadă, să le audă și să le experimenteze. Aceasta e partea
normală și practică a lucrării lui Dumnezeu. Prin urmare, alte religii și alte confesiuni
nu cunosc lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o prin Biserica lui Dumnezeu
Atotputernic, în China. De ce nu știu? Dumnezeu nu lucrează în moduri
supranaturale. Numai cei în rândul cărora a lucrat El pot să o vadă și să o audă; cei
printre care nu a lucrat nu pot să-I audă glasul. Când Domnul Isus Și-a realizat
lucrarea printre evrei, am putut noi, chinezii, să o vedem sau să o auzim? Au putut
britanicii sau americanii din Vest să o vadă și să o audă? Atunci, de ce vesticii și
chinezii din Est au putut, în cele din urmă, să accepte lucrarea Domnului Isus? Pentru
că au existat oameni care au fost martori, care ne-au propovăduit Evanghelia și ne-
au dat această Biblie care consemna cuvintele și lucrarea Domnului Isus. Când ne-
am rugat Domnului Isus, Duhul Sfânt Și-a realizat lucrarea și a fost cu noi; El a
revărsat har asupra noastră și, astfel, am ajuns să credem că Domnul Isus este
Dumnezeu și Mântuitorul. Așa am ajuns să credem. Vesticii spun că „Dumnezeu a
apărut și a lucrat în China – de ce nu am știut de lucrul acesta? De ce nu am putut
să-l vedem și să-l auzim?” E această întrebare ușor de explicat?
Sunt, în Biblie, profeții de la Dumnezeu despre lucrarea zilelor de pe urmă? Ce
a spus Domnul Isus despre asta? „Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se
vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24:27). Ce

604
înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă
este ca fulgerul, apărând dinspre Răsărit. Fiul Omului va lucra în Răsărit, permițându-
le orientalilor să vadă primii apariția grozavei lumini, să vadă apariția luminii
adevărate, să vadă apariția lui Dumnezeu și apoi, foarte curând, această minunată
lumină va străluci în Vest ca fulgerul. Adică, după ce cuvintele lui Dumnezeu
Atotputernic s-au auzit din Răsărit, au fost publicate online și, astfel, s-au răspândit
spre Occident. Când au fost publicate online cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic?
Ediția chineză a fost publicată online cel mai târziu în 2007 sau, mai devreme, în
2005. Ediția englezească a apărut online probabil în 2010. Cuvintele lui Dumnezeu
sunt online de atât de mulți ani și, totuși, cât de mulți oameni din lumea religioasă au
intrat online pentru a le cerceta? Nu mulți; foarte puțin o fac. Calea lui Dumnezeu și
cuvintele pe care El le-a rostit sunt online de multă vreme. Oamenii au văzut acum
că sunt online cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, așadar, de ce acești așa-ziși
credincioși devotați în Domnul Isus nu le cercetează? Care e problema aici? Mărturia
despre calea lui Dumnezeu a fost deja dăruită oamenilor din toate națiunile și toate
regiunile. Dacă omul nu le cercetează niciodată, îndurând în cele din urmă pierzania
și fiind anihilat, a cui responsabilitate ar fi aceasta? Cine e responsabil pentru această
greșeală? E aceasta o greșeală din partea lui Dumnezeu sau din partea omului? E
greșeala omului. Pentru că Domnul Isus a spus cu mult timp în urmă: „Vegheaţi deci,
pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru!” (Matei 24:42), „La miezul nopţii
a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6), „Oile
Mele ascultă glasul Meu” (Ioan 10:27). Domnul Isus a spus astfel de lucruri de multe
ori: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!” (Matei
7:7). Aceasta e promisiunea lui Dumnezeu, iar Domnul Isus a spus lucruri de această
natură de multe ori. Potrivit cuvintelor Domnului Isus, dacă omul nu-L caută niciodată
pe Dumnezeu și nu cercetează niciodată când aude că o persoană e martoră pentru
venirea lui Dumnezeu, în loc să o condamne orbește, spunând lucruri precum „Toți
aceia care sunt martori pentru venirea lui Dumnezeu sunt eretici și membri
heterodocși”, atunci acești oameni care nu au acceptat lucrarea lui Dumnezeu nici
măcar chiar la final, vor cădea în catastrofe și vor muri în agoniile pedepselor lor, în
dezastre. Cine ar trebui să fie învinuit? Mulți oameni din comunitățile religioase sunt
neîncrezători în privința acestei chestiuni. „De ce Dumnezeu nu ni Se arată? De ce

605
ne este ascuns? De ce nu ne anunță?” A spus Dumnezeu vreodată „Când voi sosi
în secret să realizez lucrarea, voi apărea și oferi revelații tuturor oamenilor”? Ce a
spus Dumnezeu? „Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit, ascultă de
acestea şi pocăieşte-te! Dacă însă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti
când voi veni la tine” (Apocalipsa 3:3). Lucrul acesta a fost profețit în Apocalipsa.
Prin urmare, dacă noi, în calitate de credincioși în Domnul, auzim că o persoană a
fost martoră că „Mirele a ajuns; Domnul S-a întors” și, totuși, nu cercetăm sau
acceptăm activ lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, când vom cădea în
catastrofe și vom muri în pedeapsa noastră, nu vom putea să-L învinuim pe
Dumnezeu. Ar trebui să căutăm problema din noi pentru a vedea în ce privințe nu
am procedat cum se cuvine. Numai acest lucru e corect. Privind în urmă, tu cum L-
ai acceptat pe Domnul Isus? A venit Domnul Isus la tine? Ți-a apărut Domnul? Nu a
făcut niciunul din aceste lucruri. L-ai acceptat pe Domnul Isus pentru că alții ți-au
propovăduit Evanghelia și ți-au mărturisit despre Domnul. Credința în cale vine din a
auzi despre cale, în vreme ce a auzi despre cale vine din cuvintele lui Dumnezeu.
Acum că ți-a fost martor cineva pentru această Evanghelie și pentru faptul că
Dumnezeu a sosit să realizeze lucrarea, aceasta este iubirea, mila și grija lui
Dumnezeu pentru tine – nu ar trebui să înțelegi astfel? Așa ar trebui să înțeleagă o
persoană evlavioasă lucrul acesta. Prin urmare, nu fi arogant înaintea lui Dumnezeu,
nu te crede prea grozav, nu gândi doar că „Atunci când Dumnezeu va veni, mai întâi
ar trebui să-mi ofere mie revelații. Mai întâi ar trebui să-mi reveleze mie acest lucru.
Dacă va sosi și nu-mi va revela, atunci El nu este Dumnezeu, iar eu nu Îl voi
recunoaște”. Ce fel de oameni sunt aceștia? Ce greșeli au făcut ei? Îndrăznești să
stabilești că Dumnezeu trebuie să-ți reveleze când va sosi? Pe ce te bazezi? Ți-a
spus Domnul „Când voi sosi, mai întâi îți voi revela ție acest lucru?” Ți-a spus El astfel
de cuvinte? Crezi că ești mai presus de toți ceilalți din lume, că ești cel mai important,
că Îl iubești cel mai mult pe Dumnezeu? Ești mai presus de toți ceilalți? Ești o ființă
creată specială? Poate o astfel de persoană să fie mântuită cu ușurință? De ce
trebuie Dumnezeu să realizeze lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? Deoarece
omenirea coruptă nu este pregătită să-L vadă pe Dumnezeu. Toată omenirea
coruptă are firea Satanei; toți sunt deosebit de aroganți și plini de sine și toți au
dorințe extravagante în privința lui Dumnezeu. Ei se consideră mai presus de toate,

606
doar un pic mai jos de ceruri și mult deasupra altora, ca și cum ar fi favorizați de Cer.
Cu acest tip de fire coruptă, oricine nu a acceptat lucrarea lui Dumnezeu de judecată
și de mustrare nu este potrivit să-L vadă pe Dumnezeu.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 132

Există multe persoane, inclusiv persoane religioase, care spun: „Dacă

Dumnezeu a venit, eu de ce nu L-am văzut? Pentru că nu L-am văzut, asta
dovedește că Dumnezeu nu a venit.” Cum vi se pare acest lucru? Pare ridicol și
absurd. Puteți vedea venirea lui Dumnezeu? Dacă ați vedea persoana reală a lui
Dumnezeu, ați fi morți! Așadar, cum vine Dumnezeu? El Se întrupează sub forma
Fiului Omului, care rostește cuvinte pentru a mântui omenirea. Ați putea să-L
recunoașteți pe Dumnezeu întrupat dacă L-ați vedea? Chiar dacă L-ați vedea, nu L-
ați recunoaște. Este ca atunci când a venit Domnul Isus. Mulți oameni L-au văzut pe
Domnul Isus, dar câți dintre ei L-au recunoscut drept Hristos, Fiul lui Dumnezeu?
Doar o persoană: Petru, și asta deoarece Sfântul Duh l-a luminat. Ce dovedește
acest lucru? Dovedește că omenirea coruptă nu are nicio șansă de a vedea trupul
spiritual al lui Dumnezeu cât timp ea are trup fizic. Dacă ați vedea trupul spiritual al
lui Dumnezeu ați fi morți – nu Îi veți vedea niciodată trupul spiritual. A putea auzi
glasul lui Dumnezeu este deja o mare favoare pentru omenirea coruptă. Când
Dumnezeu a săvârșit lucrări în Epoca Legii, câte persoane au putut auzi glasul lui
Dumnezeu? Nu multe. Știm că Iov a auzit glasul lui Dumnezeu, dar I-a văzut chipul?
Nu, el doar L-a auzit pe Iahve Dumnezeu vorbindu-i dintr-un vârtej de vânt, așa că
putem spune că a auzi glasul lui Dumnezeu este ca și cum I-ai vedea chipul. Moise
L-a auzit pe Dumnezeu strigându-l, dar I-a văzut chipul? Moise a văzut mai târziu
spatele lui Dumnezeu, dar nu și chipul Lui. Așadar, dacă auziți pe cineva spunând:
„Tu mărturisești că Dumnezeu a venit, dar cum de eu nu L-am văzut? Cum de nu a
fost difuzat acest lucru pe canalul național de televiziune sau la radio?”, ce părere
aveți despre astfel de remarci? Sunt foarte copilărești! Cine a văzut venirea Domnului
Isus? Doar câțiva iudei din acea perioadă au văzut-o. Acei iudei de atunci care, în
cuvântul Domnului Isus, au auzit glasul lui Dumnezeu și au auzit autoritatea și
puterea, L-au urmat. Însă, în cele din urmă, câte persoane au crezut cu adevărat în
Domnul Isus și chiar L-au urmat? Foarte puține. Așadar, când Dumnezeu întrupat

607
vine în zilele de pe urmă îmbrăcat precum o persoană obișnuită, nu trebuie să vedem
chipul acestei persoane ca să vedem chipul lui Dumnezeu. În schimb, când Îi auzim
glasul și vedem adevărurile pe care le exprimă, ar trebui să le acceptăm, să ne
supunem lor și să le punem în practică. Oamenii care fac acest lucru vor câștiga
adevărul și viața și vor obține mântuirea lui Dumnezeu. Se pot susține cu argumente
replici de-ale oamenilor precum: „Trebuie să văd chipul lui Hristos înainte să-L
accept”? Poate imaginea lui Dumnezeu întrupat să reprezinte trupul spiritual al lui
Dumnezeu? Poate chipul Domnului Isus să reprezinte adevăratul chip al lui
Dumnezeu? Nu, nu poate. Așadar, chipul pe care îl ia trupul întrupat este temporar
și este suficient ca oamenii să vadă că El este doar o persoană normală, obișnuită.
Cel mai important, oamenii trebuie să-L accepte pe Dumnezeu întrupat, să-I asculte
cuvintele și să accepte toate adevărurile pe care El le exprimă. Acesta este modul în
care se obține dragostea și mântuirea lui Dumnezeu! Dacă nu-I asculți cuvintele și
nu accepți toate adevărurile pe care le exprimă, atunci nu vei avea o relație cu
Dumnezeu, nu vei câștiga niciodată lauda lui Dumnezeu. Adevărurile pe care
Dumnezeu le exprimă în zilele de pe urmă sunt toate adevăruri care purifică și
mântuiesc oamenii și, ca atare, sunt cele mai importante adevăruri. Oamenii care nu
le acceptă și nu le pun în practică, nu vor obține cu siguranță niciodată mântuirea lui
Dumnezeu.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Întrebarea 4: Pastorii religioși și prezbiterii predică deseori credincioșilor

că orice mărturie despre întoarcerea Domnului în trup este falsă. Ei se bazează
pe versetele din Biblie: „Atunci, de vă va zice cineva: «Iată, aici e Hristos, sau
acolo!», să nu credeți. Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși
și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși”
(Matei 24:23-24). Acum, noi nu știm cum ar trebui să-L deosebim pe Hristos Cel
adevărat de cei falși. Poți să ne lămurești în privința acestei chestiuni?
Răspuns:
Domnul Isus a prezis, într-adevăr, că în zilele de pe urmă vor exista Hristoși
mincinoși și profeți mincinoși. Aceasta se știe. Dar, de asemenea, Domnul Isus a
profețit de multe ori, în mod clar, că El Se va întoarce. Noi sigur credem acest lucru,

608
nu-i așa? Când cercetează profețiile despre întoarcerea Domnului Isus, mulți oameni
dau prioritate faptului de a se feri de Hristoși mincinoși și profeți mincinoși, și nu se
gândesc deloc la cum să întâmpine sosirea mirelui și să-I audă vocea. Așadar, care
este problema? Nu e ca atunci când sufli și-n iaurt sau ești scump la tărâțe și ieftin
la făină? De fapt, indiferent cum ne păzim de Hristoșii mincinoși și de profeții
mincinoși, dacă nu întâmpinăm întoarcerea Domnului și nu putem fi duși înaintea
tronului lui Dumnezeu, suntem fecioare nechibzuite alungate și părăsite de
Dumnezeu, și credința noastră în Domnul este un eșec total! Esențială pentru a putea
întâmpina întoarcerea Domnului este capacitatea noastră de a auzi vocea lui
Dumnezeu. Câtă vreme recunoaștem că Hristos este adevărul, calea și viața, nu vom
avea nicio problemă în a identifica vocea lui Dumnezeu. Dacă nu putem discerne
care este adevărul și ne concentrăm doar pe semne și minuni, atunci cu siguranță
vom fi înșelați de Hristoși mincinoși și de profeți mincinoși. Dacă nu căutăm și nu
cercetăm adevărata cale, atunci nu vom putea niciodată să auzim vocea lui
Dumnezeu. Nu ne așteptăm moartea și atragem distrugerea asupra noastră? Noi
credem în cuvintele Domnului: oile lui Dumnezeu Îi aud glasul. Cei care într-adevăr
gândesc, au calibru și care pot auzi glasul lui Dumnezeu nu vor fi înșelați de Hristoși
mincinoși și de profeți mincinoși. Căci Hristoșii mincinoși și profeții mincinoși sunt
fără de adevăr și nu pot face lucrarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne preocupe lucrul
acesta. Numai cei care sunt confuzi și fără rațiune pot fi înșelați de Hristoși mincinoși
și de profeți mincinoși. Fecioarele înțelepte nu vor fi înșelate de Hristoși mincinoși și
profeți mincinoși, pentru că Dumnezeu are grijă de ele și le protejează. Când
Dumnezeu l-a făcut pe om, fecioarele înțelepte au primit duhul omului și I-au putut
auzi vocea. Și, astfel, oile lui Dumnezeu Îi aud vocea, care este rânduită de
Dumnezeu. Numai fecioarele nechibzuite se dedică protejării împotriva Hristoșilor
mincinoși și a profeților mincinoși și neglijează căutarea și cercetarea întoarcerii
Domnului. Dacă vrem să întâmpinăm întoarcerea Domnului și să nu fim înșelați de
Hristoși mincinoși și de profeți mincinoși, atunci trebuie să înțelegem cum îi înșală pe
oameni Hristoșii mincinoși. De fapt, Domnul Isus ne-a spus deja despre practicile
înșelătoare ale Hristoșilor mincinoși și ale profeților mincinoși. Domnul Isus a zis: „Că
se vor scula Hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și
minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși” (Matei 24:24). Cuvintele

609
Domnului Isus ne arată că Hristoșii mincinoși și profeții mincinoși se bazează mai
ales pe înfăptuirea de semne și minuni pentru a-i înșela pe oamenii aleși ai lui
Dumnezeu. Aceasta este manifestarea principală a înșelăciunii Hristoșilor mincinoși.
Din aceasta, trebuie să înțelegem de ce Hristoșii mincinoși și profeții mincinoși
folosesc semne și minuni pentru a-i înșela pe oameni. Mai presus de toate, o fac
pentru că Hristoșii și profeții mincinoși sunt complet lipsiți de adevăr. Sunt prin natură
și esență spirite extrem de rele. Și, astfel, trebuie să se bazeze pe semne și minuni
pentru a-i înșela pe oameni. Dacă Hristoșii mincinoși și profeții mincinoși ar fi pătrunși
de adevăr, nu ar folosi semne și minuni pentru a înșela oamenii. Altfel spus, Hristoșii
mincinoși și profeții mincinoșii fac semne și minuni pentru că asta e tot ce pot face.
Dacă nu putem vedea lucrul acesta, atunci le va fi extrem de ușor să ne înșele. Doar
Hristos este adevărul, calea și viața. Cel care poate să exprime adevărul, să le arate
oamenilor calea și să le dea viață, Acela este Hristos. Cei care își spun Hristos, dar,
totuși, nu pot să exprime adevărul, sunt cu siguranță Hristoși falși; sunt impostori.
Acesta este principiul fundamental al identificării Hristoșilor și profeților mincinoși. Cei
care caută adevărata cale ar trebui să respecte acest principiu pentru a căuta și a fi
siguri de vocea lui Dumnezeu și, procedând astfel, nu fac niciun rău.
Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit deja practicile înșelătoare ale Hristoșilor
mincinoși și ale profeților mincinoși. Să citim câteva pasaje din cuvintele lui
Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Vindecarea bolnavilor și
scoaterea demonilor a fost lucrarea din Epoca Harului, primul pas în lucrarea
de răscumpărare și acum, că Dumnezeu a mântuit omul de la cruce, El nu mai
efectuează această lucrare. Dacă în zilele de pe urmă, un «Dumnezeu» la fel ca
Isus S-ar arăta, unul care ar vindeca pe cei bolnavi, ar scoate demoni și ar fi
crucificat pentru om, acel «Dumnezeu,» deși identic cu descrierea lui
Dumnezeu în Biblie și ușor pentru om de acceptat, nu ar fi, în esența sa, trupul
purtat de Duhul lui Dumnezeu, ci de un duh rău. Pentru că este principiul
lucrării lui Dumnezeu de a nu repeta niciodată ceea ce El a finalizat deja”
(„Esența trupului locuit de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). „Dacă, în
prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni,
să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar dacă
această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals

610
realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu
repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar
Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. […] În concepțiile omului,
Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece
bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus, însă, de data
aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă,
Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca
bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta
aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel,
Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce
fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de
duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu
trece la o metodă diferită. Odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale,
aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie să vă fie clar” („Cunoscând
lucrarea lui Dumnezeu astăzi” din Cuvântul Se arată în trup). „Niciodată lucrarea lui
Dumnezeu nu se conformează concepțiilor omului, pentru că lucrarea Lui este
întotdeauna nouă și niciodată veche, iar El nu repetă niciodată lucrarea veche
ci, mai degrabă, merge înainte cu o lucrare care nu a mai fost făcută niciodată”
(„Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească
revelațiile lui Dumnezeu?” din Cuvântul Se arată în trup).
Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne spun în mod clar că Dumnezeu este
întotdeauna nou și niciodată vechi, și nu face niciodată aceeași lucrare. E ca atunci
când Isus a venit să lucreze: a inaugurat Epoca Harului și a pus capăt Epocii Legii.
El a făcut o etapă a lucrării de răscumpărare și a salvat omenirea de păcat. Pentru
ca lucrarea Lui să fie eficientă, El a făcut niște semne și minuni. În zilele de pe urmă,
Dumnezeu Atotputernic a venit și a inaugurat Epoca Împărăției, încheind Epoca
Harului. Dar El nu repetă lucrarea făcută de Domnul Isus. Ci, bazându-Se pe temelia
lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, El face lucrarea judecății, începând de la
casa lui Dumnezeu. El exprimă toate adevărurile pentru purificarea și mântuirea
omenirii ca să înlăture sursa păcatelor noastre și a firii noastre sataniceși ca să ne
salveze de sub influența Satanei, astfel încât să fim câștigați de Dumnezeu. Și
Hristoșii mincinoși? Toți sunt duhuri rele care îl imită pe Hristos. Ei nu pot să facă

611
lucrarea inaugurării unei noi epoci și încheierii celei vechi. Ei Îl pot doar imita pe
Domnul Isus, înfăptuind semne și minuni simple pentru a-i înșela pe cei confuzi, care
nu pot să discearnă. Dar ei nu sunt în stare să copieze ceea ce a făcut Isus, cum ar
fi învierea morților sau hrănirea a cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești sau
dojenirea vântului și a mării. Acest lucru îi depășește complet. În esență, Hristoșii
mincinoși sunt imorali, sunt duhuri rele și complet lipsiți de adevăr. Și, astfel, ei doar
pot să-L imite pe Dumnezeu făcând semne și minuni simple pentru a-i înșela pe
oameni. Sau îi înșală și-i mustrează pe oameni imitând tonul cuvintelor lui Dumnezeu
și cuvintele simple pe care Dumnezeu le-a rostit cândva.
În legătură cu adevărul privind modul în care să facem diferența dintre Hristosul
adevărat și Hristoșii mincinoși, să ne uităm la cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos,
iar astfel Hristosul care le poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu.
Nu există nimic prea exagerat în această privință, deoarece El deține esența lui
Dumnezeu și firea și înțelepciunea lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt
nerealizabile de către om. Aceia care se numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși
nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt escroci. Adevăratul Hristos nu este
numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci și trupul special asumat de
Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea printre oameni. Acest
trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care poate purta
așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea lui
Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață. Mai
devreme sau mai târziu, cei care se dau drept Hristos vor cădea cu toții, pentru
că, deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel
spun că autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată
și decisă de Dumnezeu Însuși” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi
omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). Din cuvintele lui Dumnezeu
Atotputernic, putem vedea clar că Hristos este Dumnezeu întrupat, că El este Duhul
lui Dumnezeu manifestat în trup. Adică tot ceea ce Dumnezeu deține, inclusiv ceea
ce El are și este, firea Lui, înțelepciunea Lui, toate sunt manifestate în trupul Său.
Hristos are esența divinității și este întruchiparea adevărului. El este capabil să ofere
adevărul și să Se îngrijească oricând de oameni. Numai Hristos poate să facă

612
lucrarea de răscumpărare și de mântuire a omenirii. Nimeni altcineva nu poate imita
acest lucru, nici nu-l poate nega. Pe de altă parte, majoritatea Hristoșilor mincinoși
sunt posedați de duhuri rele. Sunt extrem de aroganți și ridicoli. În esență, sunt duhuri
rele și demoni. Astfel, indiferent ce semne și minuni săvârșesc imitându-L pe
Dumnezeu sau de modul greșit în care interpretează Biblia sau vorbesc despre
cunoștințe profunde și teorie, ei nu fac decât să ne înșele, să ne facă rău și să ne
ruineze. Nimic din ce fac ei nu este edificator pentru noi. Tot ce fac e să aducă și mai
mult întuneric în inimile noastre, să ne lase fără nicio cale de urmat pentru ca, în fina,l
să fim înghițiți de Satana. Putem vedea că toți Hristoșii mincinoși și profeții mincinoși
sunt întruparea Satanei, sunt demoni malefici veniți să zădărnicească lucrarea lui
Dumnezeu. Astfel, indiferent cât de mulți oameni înșală, rănesc sau ruinează, vor
cădea în curând și vor pieri, căci sunt lipsiți de orice urmă de adevăr. Dacă înțelegem
realmente adevărul despre modul în care să facem diferența între adevăratul Hristos
și cei falși, atunci nu avem cum să refuzăm să auzim vocea lui Dumnezeu sau să-I
întâmpinăm apariția Lui de teamă ca nu cumva să fim înșelați de Hristoși mincinoși.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

De când Dumnezeu Atotputernic a început să exprime adevăruri pentru a face

lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă, omenirea a intrat deja în Epoca
Împărăției și Epoca Împărăției a început. Dacă credința noastră în Dumnezeu rămâne
cea din Epoca Harului, atunci am fost lăsați în urmă și dați la o parte de la lucrarea
lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, când Domnul sosește în secret pentru a face
lucrarea Sa de judecată care începe de la casa lui Dumnezeu, în mod inevitabil vor
fi mulți Hristoși falși și oameni mincinoși care se vor arăta în același timp, urmărind
lucrarea lui Dumnezeu și întrerupând-o. Prin urmare, când apar Hristoșii falși,
Dumnezeu este, de fapt, sosit deja în secret. Doar că nu știm asta. Acum, ar trebui
să căutăm și să investigăm activ lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, însă
acum încă sunt mulți oameni care, când vine vorba de a doua venire a Domnului, tot
cred că lucrul cel mai important e să se păzească de Hristoșii mincinoși, în loc să fie
atenți cum să fie fecioare înțelepte și să asculte glasul lui Dumnezeu ca să știe cum
să primească a doua venire a Domnului. În loc să facă asta, ei se agață de propriile
lor noțiuni și imaginații, crezând că toate mărturiile despre întoarcerea Domnului Isus

613
prin întrupare sunt false. Nu sunt aceștia fecioarele nechibzuite despre care Domnul
Isus a vorbit? Nu este o condamnare a Domnului Isus întors? Oamenii ăștia cred
măcar în întoarcerea Domnului Isus? Făcând asta, nu neagă a doua venire a
Domnului Isus?
Felul în care cineva face diferența între adevăratul Hristos și Hristoșii falși arată
într-adevăr dacă deține sau nu adevărul și e cea mai bună cale de a arăta dacă e o
fecioară înțeleaptă sau nechibzuită. Unii oameni se folosesc de acest pasaj din
scripturi ca să-L judece și să-L condamne pe Hristos întrupat și să nege sosirea lui
Hristos. Acești oameni ne-au arătat că sunt nechibzuiți. Pentru a face diferența între
adevăratul Hristos și Hristoșii falși, trebuie să știm mai întâi care este esența lui
Hristos. Cu toții știm că Domnul Isus e Hristos întrupat și Hristos este Dumnezeu
întrupat, adică Dumnezeu din cer S-a întrupat în Fiul omului pentru a lucra printre
oameni. Hristos este întruparea Duhului lui Dumnezeu și posedă o esență divină,
Atotputernicia lui Dumnezeu și înțelepciunea Sa, firea lui Dumnezeu și posesiunile
lui Dumnezeu, ceea ce are Duhul lui Dumnezeu, au fost toate întrupate în Hristos.
Hristos este adevărul, calea și viața. Deci, putem fi siguri că Hristos nu e un
Dumnezeu nedeslușit, nu e ficțional sau eteric. Hristos e real și concret; omenirea se
poate baza și încrede în El. Hristos e Dumnezeu concret și poate fi urmat și cunoscut.
Este precum Domnul Isus care trăiește viu printre oameni, lucrează cu ei și îi
conduce, îi păstorește. Acum că știm esența lui Hristos, devine foarte ușor să facem
diferența între adevăratul Hristos și Hristoșii falși. Să aruncăm o privire la un pasaj
din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „A studia
un astfel de lucru nu este dificil, dar cere fiecăruia dintre noi să cunoască
adevărul acesta: El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui
Dumnezeu şi El, care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca
Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea
pe care trebuie să o facă şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima
ce este El şi va putea să aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi
arate omului calea. Trupul care nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă
nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa aceasta nu există nicio îndoială. Pentru
a cerceta dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, omul trebuie să constate
lucrul acesta după firea pe care o exprimă El şi cuvintele pe care le spune.

614
Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu şi dacă este sau nu
adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi astfel, pentru a stabili[a] dacă
este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se acorde atenţie esenţei Lui
(lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri) mai degrabă decât
aspectului exterior. Dacă omul Îi vede doar înfăţişarea exterioară şi nu ţine
seamă de esenţa Lui, atunci aceasta arată ignoranţa şi naivitatea omului”
(Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).
Când Domnul Isus a venit în Epoca Harului, a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi
viaţa” (Ioan 14:6). Domnul Isus a exprimat multe adevăruri, a exprimat o fire care era
mai ales miloasă și îndurătoare și a dus la bun sfârșit lucrarea lui Dumnezeu de
răscumpărare a întregii omeniri. Lucrarea Domnului Isus, cuvântările și firea pe care
El le-a exprimat dovedesc în întregime că Hristos e Adevărul, Calea și Viața. În zilele
de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit și a zis: „Cuvintele Mele sunt adevărul,
viața și calea” („Capitolul 12” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul
Se arată în trup). Dumnezeu Atotputernic a exprimat mai multe milioane de cuvinte
și a deschis cartea, exprimând o fire care e în principal dreaptă și făcând lucrarea Sa
de judecată în zilele de pe urmă. Lucrarea lui Dumnezeu Atotputeric de judecată și
de mustrare, precum și de mântuire a omenirii corupte demonstrează încă o dată că
Hristos e Adevărul, Calea și Viața. Domnul Isus a profețit demult că Se va întoarce
pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă și că o va face în trup, drept
Fiului omului, venind în lume în chip de Fiul omului și vorbind bisericilor. Lucrarea lui
Dumnezeu Atotputernic a împlinit profeția celei de a doua veniri a Domnului Isus.
Asta ne-a permis să vedem că adevăratul Hristos întrupat poate veni pentru a
exprima adevăruri și firea lui Dumnezeu și poate înfăptui lucrarea de judecată în zilele
de pe urmă a lui Dumnezeu și poate cuceri, mântui și curăți omul și, de asemenea,
poate face voia lui Dumnezeu și poate fi martor lui Dumnezeu. Hristos e Adevărul,
Calea și Viața. Toate adevărurile exprimate de El cu siguranță vor cuceri toată
omenirea coruptă și-i pot aduce pe toți cei care cred cu adevărat în Dumnezeu în
fața tronului Lui. Hristos va face cu siguranță lucrarea în zilele de pe urmă a lui

Note de subsol:
a. În textul original se citeşte „cât despre”.

615
Dumnezeu. Asta e sigur.
Hristoșii falși sunt duhuri rele care se prefac că sunt Hristoși. Ei sunt înșelători.
Majoritatea Hristoșilor falși sunt posedați de duhuri rele. Chiar dacă nu sunt posedați
de duhuri rele, sunt foarte aroganți și diavoli nechibzuiți. De asta se prefac că sunt
Hristoși. Făcând asta, comit păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt și vor fi
blestemați cu siguranță. Deoarece esența Hristoșilor falși sunt duhurile rele, Hristoșii
falși nu dețin niciun adevăr și sunt, practic, diavoli. Prin urmare, tot ce zic Hristoșii
falși sunt minciuni și aberații care nu pot convinge oamenii. Nimic din ceea ce e zis
sau făcut de Hristoșii falși nu poate rezista unei examinări meticuloase și, mai mult
decât atât, nu ar îndrăzni să pună așa ceva pe internet ca toată omenirea să caute
și să investigheze. Asta deoarece Hristoșii falși și duhurile rele aparțin întunericului
și răului și nu pot suporta lumina zilei. Ei se bazează doar pe facerea unor simple
semne și minuni pentru a-i înșela pe oamenii nechibzuiți și ignoranți din colțurile
întunecate de peste tot. Deci, putem fi siguri că aceia care pretind a fi Hrisos, dar se
bazează doar pe simple semne și minuni pentru a înșela oamenii, sunt Hristoși falși.
Toate adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă,
au fost puse pe internet, în fața întregii omeniri. Toți cei care cred cu adevărat în
Dumnezeu și iubesc adevărul caută și investighează calea cea adevărată, unul câte
unul întorcându-se în fața tronului lui Dumnezeu Atotputernic pentru a accepta
judecata, purificarea și desăvârșirea cuvintelor lui Dumnezeu. Acesta este un adevăr
acceptat. Ceea ce Hristoșii falși zic și fac este complet diferit de ce face și zice Hristos
întrupat. Este foarte simplu pentru oamenii care înțeleg adevărul să facă diferența.
Prin urmare, pentru a face diferența între adevăratul Hristos și Hristoșii falși, cea mai
bună cale este să urmăm principiul în baza căruia Hristos este Adevărul, Calea și
Viața. Domnul Isus a zis odată că oile lui Dumnezeu ascultă de glasul lui Dumnezeu.
Fecioarele înțelepte pot auzi glasul lui Dumnezeu și fecioarele înțelepte vor putea
descoperi adevărul în glasul Mirelui, vor putea descoperi firea lui Dumnezeu în
cuvântul lui Dumnezeu și vor putea descoperi ce are și ce este Dumnezeu, vor putea
vedea intențiile lui Dumnezeu și, prin urmare, vor putea accepta lucrarea lui
Dumnezeu și se vor putea întoarce în fața tronului Lui. De ce nu pot fecioarele
nechibzuite să audă glasul Mirelui? Fecioarele nechibzuite sunt nechibzuite
deoarece ele nu pot deosebi adevărul. Nu pot deosebi vocea lui Dumnezeu și nu știu

616
decât să se supună regulilor. Prin urmare, ele vor fi expuse și eliminate de lucrarea
lui Dumnezeu în zilele de pe urmă.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Aceia dintre noi care trecem prin lucrarea zilelor de pe urmă a lui Dumnezeu
vedem cu toții clar un lucru: Satana și tot soiul de duhuri rele urmează îndeaproape
fiecare nouă etapă a lucrării lui Dumnezeu pentru a simula și a imita lucrarea Lui ca
să-i amăgească pe oameni. Domnul Isus a vindecat bolnavii și a izgonit demonii, iar
Satana și duhurile rele au vindecat, de asemenea, bolnavii și au izgonit demonii.
Duhul Sfânt a dat darul vorbirii în limbi, iar duhurile rele i-au manipulat apoi pe oameni
pentru a vorbi în așa-zise „limbi” pe care nimeni nu le putea înțelege. Totuși, chiar
dacă duhurile rele nu se vor da în lături de la nimic pentru a stârni nevoile omului,
chiar dacă vor face acte supranaturale pentru a-i amăgi pe oameni, Satana și
duhurile rele nu posedă nici pe departe adevărul. De aceea, aceștia nu vor putea
niciodată să ofere adevărul omului. Poți să faci deosebirea dintre adevăratul Hristos
și cei falși pe baza acestui lucru.
Când Dumnezeu întrupat Și-a început lucrarea de această dată, El a stat mai
întâi smerit și ascuns pentru un timp, așteptând până când cuvintele Sale au atins
apogeul și oamenii au fost toți cuceriți. Doar atunci Duhul Sfânt a fost martor pentru
Hristos. Hristos nu a spus nimănui în față că El e Hristos; nu S-a folosit niciodată de
poziția Lui ca Hristos pentru a cuvânta altora. A stat smerit și ascuns, afundându-Se
complet în a asigura subzistența pentru nevoile din viața oamenilor, exprimând
adevărul și risipind dificultățile din transformarea firii oamenilor. Hristos nu S-a arătat
niciodată ostentativ; El a rămas mereu smerit și ascuns. Aceasta este ceva cu care
nicio ființă nu se poate compara. Hristos nu S-a folosit niciodată de poziția și statutul
Său pentru a-i face pe oameni să I se supună și să Îl urmeze. Mai degrabă, El
exprimă adevărul pentru a judeca, mustra și mântui omenirea astfel încât oamenii să
poată dobândi cunoașterea de Dumnezeu, să I se supună lui Dumnezeu și să fie
câștigați de Dumnezeu. Este clar din aceasta că Dumnezeu este cu adevărat
onorabil. Cu Duhul lui Dumnezeu întrupat, El Își face lucrarea într-o manieră smerită
și ascunsă. El experimentează pentru Sine toată suferința prin care omul trece în
lume, fără nicio obiecție. Ca și Hristos, El nu S-a arătat niciodată pe Sine cu

617
ostentație, nu S-a slăvit pe Sine și cu certitudine nu a fost niciodată condescendent
sau chiar plin de sine. El radiază în totalitate onoare divină și sfințenie. Aceasta
dezvăluie incomparabila esență a vieții Sale și faptul că El este întocmai întruparea
iubirii. Lucrarea făcută de falși Hristoși și duhuri rele este diametral opusă lucrării
făcute de Hristos. Duhurile rele se grăbesc întotdeauna să pretindă că ele însele sunt
Hristos. Ele pretind că, dacă nu le ascultăm, nu vom putea intra în Împărăție. Își dau
toată silința pentru a-i face pe alții să le vadă, se laudă, sunt ostentative, se
preamăresc sau fac niște miracole pentru a-i amăgi pe oameni. După ce oamenii
sunt amăgiți să le accepte, ele vor sfârși prin a se prăbuși fără un sunet pentru că le-
a lipsit mult timp susținerea adevărului. Sunt atâtea exemple ca acestea, pentru că
falșii Hristoși nu sunt adevărul, calea sau viața. Astfel, ei nu au o cale. Cei care îi
urmează vor fi umiliți mai devreme sau mai târziu, dar, dacă atunci încearcă să se
întoarcă, va fi prea târziu. De aceea cel mai important lucru este să stabilim cu
certitudine că doar Hristos este calea, adevărul și viața. Falșii Hristoși categoric nu
au niciun pic de adevăr, și nici duhurile rele nu au. Indiferent de câte zic sau câte
cărți scriu, nu va fi nici măcar un adevăr în niciuna din acestea – asta este categoric.
Doar Hristos poate exprima adevărul. Să ai discernământ pe baza acestui lucru este
extrem de important. În plus, Hristos nu a forțat niciodată oamenii să-L accepte sau
să-L recunoască. Cei care cred în El vor ajunge să vadă adevărul din ce în ce mai
clar, iar calea va fi din ce în ce mai iluminată. Asta dovedește că doar Hristos poate
mântui omul, deoarece Hristos este adevărul. Falșii Hristoși pot spune doar câteva
lucruri care Îl imită, cuvinte care distorsionează binele și răul și nu conțin niciun
adevăr. Ei vor aduce omului doar întuneric, dezastru și lucrarea duhurilor rele.
Categoric nu veți fi salvați dacă urmați Hristoși falși, ci veți fi și mai tare stricați de
Satana. Veți deveni mai amorțiți și veți fi mai înceți la minte, până în punctul distrugerii
voastre. Cei ce urmează falși Hristoși sunt ca un orb ce se îmbarcă pe o corabie de
hoți – aduc asupra lor propria pieire!
Fragment din Prefață la „Analizarea cazurilor de înșelătorie

din partea Hristoșilor falși și a antihriștilor”

Întrebarea 5: Domnul Isus era Dumnezeu Cel întrupat; acest lucru este de
netăgăduit. Acum, tu ești martor că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus

618
reîntors în trup, dar pastorii religioși și prezbiterii spun că acela în care crezi
este doar o ființă umană, că ai fost înșelat. Nu ne putem da seama de acest
lucru. Pe vremea când Domnul Isus a devenit trup și a venit să facă lucrarea de
răscumpărare, fariseii evrei au spus că El era doar un om, zicând că oricine
credea în El era înșelat. Prin urmare, am vrea să cercetăm acest aspect al
adevărului privind întruparea lui Dumnezeu. Ce este mai exact întruparea și
care este esența întrupării? Te rugăm să ai părtășie cu noi pe această temă.
Răspuns:
Credința voastră în Domnul Isus drept întrupare a lui Dumnezeu nu este falsă.
Dar de ce credeți în Domnul Isus? Chiar vă gândiți la Domnul Isus ca la Dumnezeu?
Voi credeți în Domnul Isus datorită celor consemnate în Biblie și datorită lucrării
Duhului Sfânt. Dar, orice ați spune, dacă nu L-ați văzut pe Domnul Isus față în față,
aveți îndrăzneala să spuneți că Îl cunoașteți? În credința voastră în Domnul, voi doar
repetați cuvintele lui Petru, care a spus că Domnul Isus este Hristos, Fiul lui
Dumnezeu cel viu, dar credeți că Domnul Isus este manifestarea lui Dumnezeu, că
este Dumnezeu Însuși? Îndrăzniți să spuneți că recunoașteți substanța divină a
Domnului Isus? Aveți curajul să garantați că, dacă ar veni Domnul Isus din nou
exprimând adevărul, voi I-ați recunoaște glasul? Credința voastră în Domnul Isus
înseamnă nici mai mult, nici mai puțin, decât o credință în „Domnul Isus”, în aceste
două cuvinte. Voi credeți doar în numele Lui. Nu înțelegeți substanța divină a
Domnului Isus. Dacă o înțelegeți, atunci de ce nu puteți distinge glasul Duhului lui
Dumnezeu? De ce nu recunoașteți că adevărul pe care îl exprimă Dumnezeu
Atotputernic vine de la Dumnezeu și este glasul și cuvântul Duhului Sfânt? Din ce
am văzut astăzi, după cum respingeți glasul lui Dumnezeu și negați adevărul pe care
îl exprimă Dumnezeu, sunt sigur că nu Îl cunoașteți pe Dumnezeu întrupat! Dacă v-
ați fi născut acum două mii de ani, în vremea în care Domnul Isus propovăduia și Își
făcea lucrarea, cu siguranță ați fi fost alături de preoții de seamă, de cărturarii și de
fariseii iudei, osândindu-L pe Domnul Isus. Nu e cazul și aici? Preoții de seamă,
cărturarii și fariseii iudei crezuseră în unicul Dumnezeu vreme de mulți ani, dar de ce
nu L-au recunoscut pe Domnul Isus? De ce L-au țintuit pe cruce? Care a fost
problema? De ce pastorii și bătrânii din lumea religioasă, în zilele de pe urmă, nu
reușesc să audă glasul Duhului Sfânt? De ce osândesc ei și acum lucrarea de

619
judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă? Dați-mi voie să vă întreb
pe toți: cel care crede în Dumnezeu, dar nu poate să recunoască întruparea lui
Dumnezeu, nu este antihrist? Conducătorii iudei s-au împotrivit și L-au osândit pe
Domnul Isus, Dumnezeu întrupat. Cu toții au fost antihriști dezvăluiți de lucrarea lui
Dumnezeu. În ce-i privește pe pastorii și bătrânii din lumea religioasă în zilele de pe
urmă care I se împotrivesc și Îl osândesc pe Dumnezeu Atotputernic întrupat, nu sunt
și ei antihriști dezvăluiți de lucrarea lui Dumnezeu? Cu toții putem vedea foarte clar
că majoritatea pastorilor și bătrânilor din lumea religioasă se împotrivesc și
condamnă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă; ei privesc
lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic fără să o vadă cu adevărat, aud cuvintele Lui
fără să le asculte cu adevărat. Dumnezeu Atotputernic a exprimat toate adevărurile
pentru a purifica și mântui omenirea. El a cucerit, mântuit și format un grup de
biruitori. Evanghelia Împărăției este propovăduită în toată lumea, este un fapt
inexorabil! Ar putea pastorii și conducătorii lumii religioase să nu vadă esența lucrării
lui Dumnezeu? Cum pot ei să susțină în continuare ceva atât de ridicol cum că
„Credința în Dumnezeu Atotputernic este credința într-un om”? Care e problema aici?
Acest lucru demonstrează că sunt mulți cei care cred în Dumnezeu nedeslușit din
ceruri, dar sunt puțini cei care au cunoștință de Dumnezeu întrupat. De ce i-a osândit
Domnul Isus pe acei farisei care I s-au împotrivit? Deoarece ei credeau doar în
Dumnezeu nedeslușit din ceruri, dar Îl osândeau și I se împotriveau lui Dumnezeu
întrupat.
Preoții de seamă, cărturarii și fariseii au văzut clar autoritatea și puterea
cuvintelor și lucrării Domnului Isus. Așadar, cu toate acestea, cum au putut să I se
împotrivească, să-L osândească și să-L hulească cu nerușinare pe Domnul Isus? Au
spus că El izgonea dracii cu Beelzebul, domnul dracilor, au vrut să-i amăgească pe
oameni și chiar L-au țintuit de viu pe cruce. Ce ne spune acest lucru? Nu au făcut
toate acestea pentru că L-au văzut pe Domnul Isus ca pe un om obișnuit? Exact cum
spuneau, „Nu e El nazarineanul, fiul unui dulgher?” În concepția fariseilor, trupul lui
Dumnezeu întrupat trebuie să aibă calități supranaturale. Trebuie să aibă o statură
impozantă și o constituție puternică, cu un aer eroic și prezență impresionantă.
Cuvintele Lui trebuie să aibă un răsunet cutremurător și asurzitor, ele trebuie să bage
frica în inimile oamenilor, astfel încât nimeni să nu îndrăznească să-L abordeze.

620
Altminteri, nu poate fi considerat Dumnezeu. Realmente, nu înțelegeau câtuși de
puțin ce însemna întruparea și nu căutau adevărul în cuvintele și în lucrarea
Domnului Isus pentru a găsi firea lui Dumnezeu și tot ceea ce Dumnezeu este și ce
are. Îl considerau pe Domnul Isus un om obișnuit, osândindu-L și hulindu-L pe baza
închipuirilor și concepțiilor lor. Acest lucru dovedește că, deși credeau în Dumnezeu,
ei nu Îl cunoșteau și chiar I se împotriveau. Acum, pastorii și bătrânii din lumea
religioasă spun că Cel în care credem noi este doar un om. Nu e nicio diferență față
de modul în care preoții de seamă, cărturarii și fariseii iudei i-au osândit pe discipolii
Domnului Isus. După cum vedeți, cei mai mulți pastori și bătrâni din lumea religioasă
nu sunt diferiți de fariseii ipocriți din vremurile străvechi, cu toții cred în Dumnezeu,
dar, totodată, I se și împotrivesc. Sunt netrebnici care Îl recunosc doar pe Dumnezeu
nedeslușit din ceruri, dar care Îl tăgăduiesc pe Hristos Însuși! Cu ce drept îi
condamnă pe cei care Îl acceptă și Îl ascultă pe Hristos?
În zilele de pe urmă, Dumnezeu a venit din nou întrupat pentru a-Și exprima
cuvântul și pentru a-Și face lucrarea printre oameni. De data asta a venit în chip de
Dumnezeu Atotputernic întrupat. După înfățișarea exterioară, Dumnezeu
Atotputernic pare să fie o persoană obișnuită, care trăiește, practic, alături de
oameni, printre oameni și care ia parte la viața lor. El exprimă adevărul în
conformitate cu nevoile omului și face lucrarea de judecată începând de la casa lui
Dumnezeu. Trecând prin lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, I-am auzit cuvântul cu
propriile noastre urechi. L-am văzut cu ochii noștri dezvăluind tainele planului de
gestionare al lui Dumnezeu, adică, adevărul celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu
pentru mântuirea omenirii, scopul planului de gestionare al lui Dumnezeu, taina
întrupării, cum corupe Satana omenirea, substanța și adevărul coruperii omenirii de
către Satana, cum îl purifică, mântuiește și desăvârșește Dumnezeu pe om, sensul
și scopul lucrării de judecată a lui Dumnezeu, pe cine iubește Dumnezeu și pe cine
blestemă, cine va fi mântuit și cine va fi nimicit, destinația omului, sfârșitul tuturor
diferitelor seminții de oameni, cum se va înfăptui Împărăția lui Dumnezeu pe pământ
etc. În timp ce exprimă aceste adevăruri, Dumnezeu Atotputernic judecă și expune,
totodată, firea satanică a omului și natura și substanța împotrivirii lui față de
Dumnezeu, permițându-ne să vedem substanța și esența coruperii noastre profunde
de către Satana, să vedem cât de aroganți, înfumurați, trădători și egoiști suntem, că

621
nu avem nimic omenesc în noi, cât de nedemni suntem să trăim în fața lui Dumnezeu.
Dumnezeu S-a întrupat, ascunzându-Se și trăind umil printre oameni murdari și
corupți, exprimând adevărul pentru a-l judeca, expune și mântui pe om. Am simțit
profund că substanța vieții lui Dumnezeu este foarte blândă și onorabilă. Dragostea
lui Dumnezeu pentru omenire este foarte adevărată! Trecând prin judecata lui
Dumnezeu după cuvânt, am devenit foarte familiarizați cu firea dreaptă, sfântă și de
neofensat a lui Dumnezeu și am simțit autoritatea și puterea cuvântului lui Dumnezeu
Atotputernic. Fără să ne dăm seama, în inimile noastre a crescut venerația pentru
Dumnezeu, am început să căutăm adevărul, iar firea vieții noastre a început să se
schimbe. Atunci ne-am dat seama cu adevărat că Dumnezeu Atotputernic întrupat a
exprimat tot adevărul pentru a ne purifica și a ne mântui, permițându-ne să scăpăm
de aroganță, de trădare și de firea noastră satanică și să trăim asemeni unor
persoane cinstite. Dumnezeu Atotputernic trăiește printre noi și merge în biserici. La
exterior, El pare o persoană obișnuită, dar, cu toate acestea, El exprimă adevărul și
manifestă firea dreaptă a lui Dumnezeu și tot ceea ce Dumnezeu este și ce are. Cei
care Îl urmează și trec prin lucrarea Lui au primit Adevărul, Calea și Viața. Ei văd
cum modul în care lucrează Dumnezeu este foarte util și înțelept. Ei văd cât de smerit
și ascuns e Dumnezeu, cât de minunat este El, văd că Dumnezeu nu este arogant,
că firea lui Dumnezeu nu este coruptă. Este logic că Dumnezeu, Cel Preaînalt, S-ar
îmbrăca într-un trup înalt și puternic, genul de trup pe care omul ar fi silit să-l
venereze. Dar Dumnezeu nu a făcut asta. Pentru a-l mântui pe omul corupt,
Dumnezeu S-a îmbrăcat într-un trup obișnuit, Și-a luat înfățișarea unui om simplu și
a venit să trăiască alături de noi, oamenii corupți. El exprimă cuvinte, judecă și ne
oferă sprijin în funcție de nevoile noastre. Dumnezeu este întrupat într-un om slab și
a îndurat deja mari umilințe și suferințe. În plus, El a suferit în urma ponegririi,
osândirii și lepădării de către omenirea coruptă, dar și în urma urmăririi și persecuției
din partea conducerii PCC, și, chiar și așa, Dumnezeu continuă cu o tărie de caracter
de nepătruns să exprime adevărul și să săvârșească lucrarea de mântuire a omenirii.
Dumnezeu a trecut prin chinuri incredibile pentru a mântui omenirea! Dragostea lui
Dumnezeu pentru omenire este foarte adevărată! De aici vedem cât de sfânt și de
mare este Dumnezeu. Nu există cuvinte care să-L descrie! Dumnezeu Atotputernic
ne apropie de Dumnezeu, aducându-ne față în față cu Dumnezeu, ca să-L vedem,

622
să-L cunoaștem și să-L iubim cu adevărat, permițându-ne, astfel, să primim
desăvârșirea lui Dumnezeu, ca să-L venerăm și să-L ascultăm pe Dumnezeu cu
adevărat. Cu toții am recunoscut în inimile noastre că Dumnezeu Atotputernic în care
credem este Domnul Isus care S-a întors în trup. El este om, dar este și Dumnezeu.
Dumnezeu Atotputernic este unicul Dumnezeu, Creatorul cerului, al pământului și al
tuturor lucrurilor! Și totuși, pastorii și bătrânii din lumea religioasă ne condamnă,
crezând că noi ne punem credința într-un om simplu. Dați-mi voie să vă întreb: cine
din toată omenirea este capabil să exprime adevărul și glasul lui Dumnezeu? Care
dintre oameni poate să săvârșească atât de practic lucrarea de purificare și de
mântuire a omenirii? Care dintre oameni îi poate îngădui omului corupt să fie
desăvârșit în adevărat cunoscător și supus al lui Dumnezeu, trecând prin lucrarea
sa? Nu e niciunul, nici măcar unul! Doar Dumnezeu Atotputernic poate să facă o
lucrare atât de practică. Dumnezeu Atotputernic este manifestarea Mântuitorului
lumii. El este Dumnezeu întrupat real. Doar Dumnezeu Atotputernic poate mântui
omenirea și îi poate oferi o destinație minunată!
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Referitor la întrebarea ce este întruparea și ce este Hristos, puteți spune că este

o taină a adevărului pe care niciun credincios nu o înțelege. Deși credincioșii știu de
mii de ani că Domnul Isus este Dumnezeu întrupat, niciunul nu înțelege întruparea și
substanța propriu-zisă a întrupării. Abia acum, când Dumnezeu Atotputernic din zilele
de pe urmă a venit, acest aspect al tainei adevărului i-a fost dezvăluit omului. Să
vedem cum prezintă Dumnezeu Atotputernic lucrurile.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Înțelesul întrupării este că Dumnezeu Se
arată în trup și că El vine să lucreze printre oamenii creației Sale în chipul unui
trup. Deci, pentru ca Dumnezeu să Se fi întrupat, trebuie să fie mai întâi trup,
trup cu umanitate normală; aceasta este condiția preliminară cea mai
importantă. De fapt, implicația întrupării lui Dumnezeu este aceea că Dumnezeu
trăiește și lucrează în trup, Dumnezeu în esența Sa devine trup, devine om”
(„Esența trupului locuit de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
„Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de
Duhul lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne.

623
Această diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci
este întruparea Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate
completă. Divinitatea Lui nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa
normală susține toate activitățile Sale normale în trup, în timp ce divinitatea Sa
desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși” („Esența lui Hristos este ascultare față
de voința Tatălui ceresc” din Cuvântul Se arată în trup).
„Hristos cu umanitate normală este un trup în care Duhul este realizat,
stăpânind umanitate normală, rațiune normală și gândire umană. «A fi realizat»
înseamnă Dumnezeu ce devine om, Duhul ce devine trup; în termeni simpli,
este atunci când Dumnezeu Însuși locuiește într-un trup cu umanitate normală
și prin acesta Își exprimă lucrarea Sa divină – aceasta este ceea ce înseamnă
a fi realizat sau întrupat” („Esența trupului locuit de Dumnezeu” din Cuvântul Se
arată în trup).
„Pentru că El este un om cu esența lui Dumnezeu, El este mai presus de
oricare dintre oamenii creați, mai presus de orice om care poate efectua
lucrarea lui Dumnezeu. Și astfel, printre toți cei cu un înveliș uman ca al Lui,
printre toți cei care posedă umanitate, doar El Însuși este Dumnezeul întrupat
– toți ceilalți sunt oameni creați. Chiar dacă ei toți au umanitate, oamenii creați
nu au nimic altceva decât umanitate, în timp ce Dumnezeu întrupat este diferit:
în trupul Lui, El nu are numai umanitate, dar mai important, are divinitate.
Umanitatea Lui poate fi văzută în aspectul exterior al trupului Său și în viața Sa
de zi cu zi, dar divinitatea Lui este dificil de perceput. Pentru că divinitatea Lui
este exprimată numai atunci când El are umanitate și nu este atât de
supranaturală pe cât își imaginează oamenii că este, este extrem de dificil de
văzut de către oameni. […] Din moment ce Dumnezeu devine trup, esența Lui
este o combinație de umanitate și divinitate. Această combinație se numește
Dumnezeu Însuși, Dumnezeu Însuși pe pământ” („Esența trupului locuit de
Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem că întruparea este Duhul lui
Dumnezeu învelit de un trup, adică, Duhul lui Dumnezeu este materializat în trup cu
umanitate normală și cu gândire normală de om. Astfel, El devine o persoană
obișnuită și normală care lucrează și vorbește printre oameni. Acest trup are

624
umanitate normală, dar are și o divinitate completă. Deși în înfățișarea exterioară
trupul Lui pare obișnuit și normal, El poate să facă lucrarea lui Dumnezeu, poate să
exprime vocea lui Dumnezeu, să călăuzească și să mântuiască omenirea. Asta
pentru că are o divinitate completă. Divinitatea completă înseamnă că tot ce posedă
Duhul lui Dumnezeu – firea inerentă a lui Dumnezeu, esența sfântă și dreaptă a lui
Dumnezeu, tot ce are Dumnezeu și ce este, atotputernicia și înțelepciunea lui
Dumnezeu, autoritatea și puterea lui Dumnezeu – toate acestea au fost materializate
în trup. Trupul acesta este Hristos, este Dumnezeul real care a venit aici, pe pământ,
să-Și facă lucrarea și să mântuiască omenirea. După înfățișarea Lui exterioară,
Hristos este un Fiu al omului obișnuit și normal, dar El este substanțial diferit de orice
ființă umană creată. Omul creat are doar umanitate, el nu are nici cea mai vagă urmă
de substanță divină. Hristos, însă, nu are doar umanitate normală, ci, mai important,
El are divinitate completă. Deci, are substanța lui Dumnezeu, Îl poate reprezenta pe
Dumnezeu în întregime, poate exprima toate adevărurile ca Dumnezeu Însuși, poate
exprima firea lui Dumnezeu și tot ce are Dumnezeu și ce este și îi poate dărui omului
adevărul, calea și viața. Niciun om creat nu e capabil de așa ceva. Hristos lucrează
și vorbește, exprimă firea lui Dumnezeu și tot ce are Dumnezeu și ce este în trupul
Său. Indiferent cum exprimă cuvântul lui Dumnezeu și cum face lucrarea lui
Dumnezeu, El le face întotdeauna în limitele umanității normale. Are un trup normal,
nu e nimic supranatural la El. Acest lucru dovedește că Dumnezeu a venit în trup, a
devenit deja un om obișnuit. Acest trup obișnuit și normal a confirmat faptul că
„Cuvântul Se arată în trup”. El este Dumnezeul real întrupat. Deoarece Hristos are o
divinitate completă, El poate să-L reprezinte pe Dumnezeu, să exprime adevărul și
să mântuiască omenirea. Deoarece Hristos are divinitate desăvârșită, El poate să
exprime cuvântul lui Dumnezeu în mod direct, nu doar să-l retransmită sau să-l spună
mai departe. El poate exprima adevărul oricând și oriunde, alimentându-l, udându-l
și păstorindu-l pe om, călăuzind întreaga omenire. Doar pentru că Hristos are
divinitate desăvârșită și posedă identitatea și substanța lui Dumnezeu, putem să
spunem că El este întruparea lui Dumnezeu, însuși Dumnezeul real.
În ce privește marea taină a întrupării, aceasta are puțin de-a face cu faptul dacă
statura trupului lui Dumnezeu este impozantă sau este ca a unui om obișnuit. Mai
degrabă are legătură cu divinitatea completă care e ascunsă în acest trup normal.

625
Niciun om nu poate să descopere sau să vadă această divinitate ascunsă. E ca
atunci când a venit Domnul Isus să-Și facă lucrarea, dacă nimeni nu I-ar fi auzit vocea
și nu ar fi trecut prin cuvântul și lucrarea Sa, atunci nimeni nu ar fi recunoscut că
Domnul Isus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Deci întruparea lui Dumnezeu este cea
mai bună metodă ca El să coboare în taină printre oameni. Când a venit Domnul
Isus, nimeni nu a putut să spună după înfățișarea Lui exterioară că El este Hristos,
Dumnezeul întrupat, și nimeni nu a văzut divinitatea ascunsă în umanitatea Sa. Abia
după ce Domnul Isus a exprimat adevărul și a făcut lucrarea de răscumpărare a
omenirii, omul a descoperit autoritatea și puterea cuvântului Său și abia atunci au
început oamenii să-L urmeze. Abia după ce Domnul Isus S-a arătat oamenilor după
înviere, aceștia și-au dat seama că El este Hristos întrupat, arătarea lui Dumnezeu.
Dacă nu ar fi exprimat adevărul și nu Și-ar fi făcut lucrarea, nimeni nu L-ar fi urmat.
Dacă El nu ar fi mărturisit faptul că El este Hristos, arătarea lui Dumnezeu, nimeni
nu L-ar fi recunoscut. Deoarece omul crede că, dacă El este într-adevăr Dumnezeu
întrupat, trupul Lui trebuie să aibă calități supranaturale, El trebuie să fie
supraomenesc, cu o statură mare, puternică și o prezență impozantă, El nu trebuie
doar să vorbească autoritar și puternic, ci să și arate semne și să facă minuni oriunde
ar merge – așa ar trebui să fie Dumnezeu care devine trup. Dacă este obișnuit după
înfățișarea exterioară, asemeni unui om de rând, și are umanitate normală, atunci
sigur că nu este întruparea lui Dumnezeu. Să ne amintim că, atunci când Domnul
Isus S-a întrupat să vorbească și să-Și facă lucrarea, indiferent cum a exprimat
adevărul și vocea lui Dumnezeu, nimeni nu L-a recunoscut. Când au auzit că o
persoană este martoră pentru Domnul Isus, au spus: „Nu e El fiul lui Iosif? Nu e
nazarinean?” De ce ar spune oamenii asta despre El? Deoarece Domnul Isus avea
umanitate normală în înfățișarea exterioară. Era un om normal, obișnuit și nu avea o
prezență puternică, impozantă, așa că nimeni nu L-a acceptat. De fapt, în măsura în
care El este întruparea, El trebuie să aibă o umanitate normală prin definiție. El
trebuie să le arate oamenilor că trupul cu care Se acoperă Dumnezeu este unul
obișnuit și normal. El este asemeni unui om normal. Dacă Dumnezeu S-ar
înveștmânta într-un trup supraomenesc, nu într-unul cu umanitate normală, atunci
tot sensul întrupării s-ar pierde. Deci, Hristos trebuie să aibă umanitate normală. Doar
în acest fel se poate dovedi că El este Cuvântul întrupat.

626
 Să mai citim un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: „Semnificația
întrupării este aceea că un om obișnuit, normal, efectuează lucrarea lui
Dumnezeu Însuși; și anume, că Dumnezeu efectuează lucrarea Sa divină în
umanitate și, astfel, îl înfrânge pe Satana. […] Dacă, în timpul primei Sale veniri,
Dumnezeu nu avusese umanitatea normală înainte de vârsta de douăzeci și
nouă de ani – dacă de îndată ce El S-a născut, putea face minuni, dacă de îndată
ce El a învățat să vorbească, a putut vorbi limba cerului, dacă din momentul în
care El a pășit pentru prima oară pe pământ, putea înțelege toate problemele
lumești, putea desluși gândurile și intențiile fiecărei persoane – asemenea
persoană nu ar fi putut fi numită un om normal, iar asemenea trup nu ar fi putut
fi numit trup omenesc. Dacă acesta ar fi fost cazul lui Hristos, atunci sensul și
esența întrupării lui Dumnezeu ar fi fost pierdute. Faptul că El a posedat
umanitate normală dovedește că El a fost Dumnezeu întrupat; faptul că El a
trecut printr-un proces de creștere umană normală demonstrează în continuare
că El a fost un trup normal; și, în plus, lucrarea Sa este o dovadă suficientă că
El a fost Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu, devenind trup.
Dumnezeu devine trup datorită necesității lucrării; cu alte cuvinte, această
etapă a lucrării este nevoie să fie făcută în trup, făcută în umanitate normală.
Aceasta este condiția prealabilă pentru «Cuvântul care devine trup,» pentru
«Cuvântul care Se arată în trup,» și este povestea adevărată din spatele celor
două întrupări ale lui Dumnezeu” („Esența trupului locuit de Dumnezeu” din
Cuvântul Se arată în trup).
„Dacă, din momentul nașterii Sale, Dumnezeul întrupat Și-ar fi început
lucrarea Sa de slujire în mod serios, efectuând semne și minuni supranaturale,
atunci El nu ar avea o esență trupească. Prin urmare, umanitatea Lui există de
dragul esenței Sale trupești; nu poate exista niciun trup fără umanitate, iar o
persoană fără umanitate nu este o ființă umană. În felul acesta, umanitatea
trupului lui Dumnezeu este o proprietate intrinsecă a corpului întrupat al lui
Dumnezeu. Să spui că «atunci când Dumnezeu devine trup, El este în întregime
divin, nu este deloc uman,» este o blasfemie, deoarece aceasta este o postură
imposibil de luat, una care încalcă principiul întrupării. […]
Umanitatea lui Dumnezeu întrupat există pentru a menține lucrarea divină

627
normală în trup; gândirea Sa umană normală susține umanitatea Sa normală și
toate activitățile Sale trupești normale. S-ar putea spune că gândirea Sa umană
normală există pentru a susține întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup. Dacă
acest trup nu ar poseda o minte umană normală, atunci Dumnezeu nu ar putea
lucra în trup și ceea ce El este nevoie să facă în trup nu ar putea fi niciodată
realizat. […] Astfel că Dumnezeul întrupat trebuie să posede o minte umană
normală, trebuie să posede umanitate normală, pentru că El trebuie să
efectueze lucrarea Sa în cadrul umanității cu o minte normală. Aceasta este
esența lucrării Dumnezeului întrupat, însăși esența Dumnezeului întrupat”
(„Esența trupului locuit de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem limpede că Dumnezeu
întrupat trebuie să aibă o umanitate normală, altminteri El nu ar fi întruparea lui
Dumnezeu. După înfățișarea exterioară, El pare să fie un om obișnuit și normal și nu
e nimic supraomenesc în umanitatea Sa. Deci, dacă Îl apreciem pe Hristos după
concepțiile și închipuirile noastre, nu Îl vom recunoaște sau accepta niciodată pe
Hristos. Cel mult, Îl vom recunoaște ca fiind un profet trimis de Dumnezeu sau unul
pe care îl folosește Dumnezeu. Dacă vrem să-L cunoaștem cu adevărat pe Hristos,
trebuie să-I studiem cuvintele și lucrarea, pentru a vedea dacă ceea ce exprimă El
este vocea proprie a lui Dumnezeu, dacă acele cuvinte pe care le exprimă sunt
manifestări ale firii lui Dumnezeu și a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este și să
vedem dacă lucrarea Lui și adevărul pe care îl exprimă pot mântui omenirea. Doar
atunci Îl vom cunoaște, Îl vom accepta și ne vom supune lui Hristos. Dacă nu căutăm
adevărul, dacă nu cercetăm lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă auzim cuvintele lui
Hristos și vedem lucrarea lui Hristos, tot nu Îl vom cunoaște pe Hristos. Chiar dacă
suntem cu Hristos de dimineața până seara, tot Îl vom trata ca pe un om obișnuit și,
astfel, ne vom opune și Îl vom condamna pe Hristos. De fapt, pentru a-L recunoaște
și a-L accepta pe Hristos, trebuie doar să recunoaștem vocea lui Dumnezeu și să
admitem că El face lucrarea lui Dumnezeu. Dar pentru a cunoaște substanța divină
a lui Hristos și pentru a obține astfel adevărata supunere față de Hristos și a-L iubi
pe Dumnezeul real, trebuie să descoperim adevărul din cuvintele și lucrarea lui
Hristos, să vedem firea lui Dumnezeu și tot ceea ce Dumnezeu are și ceea ce este,
să vedem substanța sfântă, atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, să vedem

628
că Dumnezeu este minunat și să-I apreciem intențiile onorabile. Doar în acest fel I te
poți supune lui Hristos și să-L venerezi pe Dumnezeul real în inima ta.
Noi, credincioșii, știm cu toții că modul în care a predicat Domnul Isus, cuvântul
pe care L-a exprimat, tainele Împărăției cerurilor pe care le-a dezvăluit și cerințele
Lui pentru om au fost toate adevăr, au fost toate vocea lui Dumnezeu, și au fost toate
manifestări ale firii vieții lui Dumnezeu și a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este.
Minunile pe care le-a făcut – vindecarea bolnavilor, alungarea demonilor, potolirea
vântului și a mării, hrănirea a cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești, învierea
morților – au fost toate manifestări ale autorității și puterii lui Dumnezeu. Cei care au
căutat adevărul pe atunci, cum ar fi Petru, Ioan, Matei și Natanael, au recunoscut din
cuvântul și lucrarea Domnului Isus că El este Mesia cel făgăduit și astfel L-au urmat
și au primit mântuirea Sa. În timp ce fariseii iudei, deși au auzit predicile Domnului
Isus și L-au văzut făcând minuni, tot L-au perceput ca pe un om obișnuit, fără putere
sau statură, așa că au îndrăznit să I se opună cu nerușinare și să-L condamne fără
cea mai mică teamă. În cele din urmă, au comis cel mai mare păcat pironindu-L pe
Domnul Isus pe cruce. Lecția fariseilor necesită o reflectare profundă. Acest lucru
expune clar natura lor antihristică de oameni care urăsc adevărul și pe Dumnezeu și
dezvăluie prostia și ignoranța omenirii corupte. În prezent, Dumnezeu Atotputernic
întrupat, asemeni Domnului Isus, face lucrarea lui Dumnezeu Însuși în cadrul unei
umanități normale. Dumnezeu Atotputernic exprimă toate adevărurile pe care
omenirea coruptă le cere a fi mântuite, și săvârșește lucrarea de judecată începând
cu casa lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. El nu doar judecă și expune natura
satanică a omenirii corupte și adevărul coruperii acesteia, El a și dezvăluit toate
tainele planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu pentru mântuirea
omenirii, a precizat calea prin care omenirea se poate elibera de păcat, poate fi
purificată și mântuită de Dumnezeu, a dezvăluit firea dreaptă și inerentă a lui
Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu are și ce este și autoritatea și puterea fără
seamăn ale lui Dumnezeu… Cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic sunt o
manifestare completă a identității și a substanței lui Dumnezeu Însuși. În aceste zile,
toți cei care-L urmează pe Dumnezeu Atotputernic au auzit vocea lui Dumnezeu în
cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, au văzut manifestarea cuvântului lui
Dumnezeu în trup și au venit în fața tronului lui Dumnezeu Atotputernic, primind

629
purificarea și desăvârșirea de către Dumnezeu. Cei din lumea religioasă care încă Îl
neagă, I se opun și Îl condamnă pe Dumnezeu Atotputernic au făcut aceeași greșeală
ca fariseii iudei, tratându-L pe Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic,
ca pe oricare persoană obișnuită, fără să se deranjeze să depună nici cel mai mic
efort în căutarea și cercetarea tuturor adevărurilor pe care le-a exprimat Dumnezeu
Atotputernic, astfel, răstignindu-L din nou pe Dumnezeu și înfuriind firea lui
Dumnezeu. După cum se vede, dacă omul persistă în concepțiile și închipuirile sale
fără să caute și să cerceteze adevărurile pe care le exprimă Hristos, va fi incapabil
să recunoască vocea lui Dumnezeu exprimată de Hristos, nu va reuși să accepte și
să se supună lucrării lui Hristos și nu va primi niciodată mântuirea lui Dumnezeu în
zilele de pe urmă. Dacă omul nu înțelege adevărul despre întrupare, nu va putea să
accepte și să se supună lucrării lui Dumnezeu, Îl va condamna pe Hristos, I se va
opune lui Dumnezeu și va avea toate șansele să primească pedeapsa și blestemele
lui Dumnezeu. Așadar, în credința noastră, pentru a fi mântuit de Dumnezeu, este
foarte important să căutăm adevărul și să înțelegem taina întrupării!
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 6: Știm cu toții că Domnul Isus a fost întruparea lui Dumnezeu.

După ce Și-a încheiat lucrarea, a fost răstignit, iar apoi a înviat, arătându-Se în
fața tuturor ucenicilor Săi și S-a ridicat la ceruri în gloriosul Său trup
duhovnicesc. Așa cum scrie în Biblie: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi
spre cer? Acest Isus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în
care L-aţi văzut mergând spre cer” (Faptele Apostolilor 1:11). Așadar, scriptura
biblică ne confirmă că, atunci când Domnul vine din nou, ni Se va arăta trupul
Său duhovnicesc înviat. În zilele de pe urmă, de ce este Dumnezeu întrupat în
Fiul omului ca să facă lucrarea de judecată? Care e diferența dintre trupul
duhovnicesc înviat al Domnului Isus și întruparea Lui în Fiul omului?
Răspuns:
Majoritatea credincioșilor cred că, la întoarcere, Domnul li Se va arăta în trupul
Său duhovnicesc, adică, în trupul duhovnicesc al Domnului Isus în care S-a arătat El
omului timp de 40 de zile după învierea Sa. Noi, credincioșii, suntem lămuriți în acest
sens. În aparență, trupul duhovnicesc al Domnului Isus de după înviere se arată în

630
același chip cu întruparea Lui, dar trupul duhovnicesc nu este constrâns de lumea
materială, de spațiu și de loc. Poate să apară și să dispară în voie, spre uimirea
omului, șocându-l. Astfel de relatări sunt consemnate în Biblie. Înainte să fie
răstignit Domnul Isus, El vorbise și lucrase în umanitatea normală a trupului. Fie că
exprima adevărul, interacționa cu oamenii sau făcea minuni, oamenii simțeau că
era normal din toate privințele. Oamenii au văzut acest trup care lucra cu adevărat,
suferea cu adevărat și trăgea ponoasele. În cele din urmă, acest trup a fost țintuit
pe cruce drept jertfă de păcat pentru om, completând astfel lucrarea lui Dumnezeu
de răscumpărare. Acesta este un fapt binecunoscut. Gândiți-vă puțin: dacă trupul
duhovnicesc al Domnului Isus făcea lucrarea, putea El să Se asocieze și să poarte
discuții normale cu oamenii? Putea El cu adevărat să treacă prin chinuri și să tragă
ponoasele? Putea El să fie țintuit pe cruce? Nu putea face nimic dintre toate
acestea. Dacă trupul Lui duhovnicesc făcea lucrarea, puteam noi, oamenii, să
interacționăm ușor cu El? Ne-am trăda noi firea noastră coruptă? Ne-am forma noi
concepții despre El? Am cuteza să ne răzvrătim și să-L judecăm pe Dumnezeu
după bunul plac? Ar fi imposibil! Oamenii sunt curprinși de umanitate normală, cu
toții sunt supuși constrângerilor lumii materiale, spațiului și locului. Procesul de
gândire al omului este și el normal. Dacă ar fi ca oamenii să intre în contact cu
lucrarea trupului duhovnicesc, s-ar speria și ar intra în panică. Gândurile lor ar deveni
nebunești și maniace. În fața unei astfel de situații, Dumnezeu ar fi presat să ducă la
bun sfârșit lucrarea Sa de mântuire a omenirii. Așadar, rezultatul obținut prin lucrarea
în cadrul umanității normale îl depășește pe cel din trupul duhovnicesc. De-a lungul
veacurilor, aleșii lui Dumnezeu nu au trecut niciodată prin lucrarea trupului
duhovnicesc al lui Dumnezeu. Cu siguranță, ar fi nepotrivit pentru trupul duhovnicesc
să exprime direct adevărul, să interacționeze cu oamenii și să păstorească bisericile.
Lucrarea de judecată pe care o săvârșește a doua venire a lui Dumnezeu în
zilele de pe urmă folosește exprimarea cuvântului pentru a-l purifica, mântui și
desăvârși pe om, iar scopul său este și de a-i expune și îndepărta pe oameni,
analizându-i pe fiecare după propria seminție, iar apoi recompensându-i pe cei drepți
și pedepsindu-i pe cei păcătoși. Dacă ar fi ca Dumnezeu să Se arate omului în forma
trupului Său duhovnicesc, toți oamenii, buni sau răi, s-ar prosterna în fața Lui, iar
atunci cum i-ar mai separa El pe cei buni de cei răi? De asemenea, dacă ar fi ca

631
Dumnezeu să Se arate în trupul său duhovnicesc, omul ar intra în panică și s-ar
instaura haosul în toată lumea. În acest caz, cum S-ar mai ocupa Dumnezeu în mod
normal de lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă? De asemenea, cum ar mai
putea Dumnezeu să-Și ducă la îndeplinire planul de a forma un grup de oameni care
să corespundă voinței lui Dumnezeu, înaintea urgiilor? Așadar, în zilele de pe urmă,
Dumnezeu tot trebuie să Se întrupeze în Fiul omului cu umanitate normală. Doar în
acest fel poate să lucreze și să trăiască în lumea oamenilor și doar în acest fel poate
să exprime adevărul și poate să judece și să purifice omul într-un mod practic, astfel
încât acesta să fie scos de sub influența Satanei, să fie mântuit de Dumnezeu și să
devină omul lui Dumnezeu. Domnul Isus întrupat a lucrat în umanitate normală
pentru a înfăptui răscumpărarea omenirii. Trupul duhovnicesc înviat al Domnului Isus
s-a arătat omului doar pentru a dovedi că Domnul Isus era întruparea lui Dumnezeu.
Acest lucru s-a săvârșit pentru a întări credința omului. Așadar, trupul duhovnicesc
al lui Dumnezeu avea rolul doar de a i se arăta omului, nu de a lucra. Întruparea lui
Dumnezeu trebuie să aibă umanitate normală pentru a putea lucra printre oameni și
pentru a înfăptui răscumpărarea și mântuirea omenirii. Așadar, dacă Dumnezeu vrea
să mântuiască în totalitate omenirea în lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă,
El trebuie să fie întrupat și să-Și facă lucrarea în umanitate normală pentru a obține
cel mai bun rezultat. Cu siguranță nu Se va arăta omului în trupul duhovnicesc al
Domnului Isus ca să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Noi, credincioșii,
trebuie să înțelegem cu toții acest lucru.
Pentru a înțelege și mai bine sensul întrupării, haideți să citim din cuvântul lui
Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Motivul pentru care El
devine trup se datorează faptului că trupul poate, de asemenea, să dețină
autoritate, iar El este capabil să îndeplinească lucrarea în omenire, într-o
manieră concretă, astfel încât aceasta este vizibilă și tangibilă pentru om.
Această lucrare este mult mai realistă decât lucrarea făcută direct de Duhul lui
Dumnezeu, care deține întreaga autoritate, iar rezultatele sale sunt, de
asemenea, evidente. Acest lucru se datorează faptului că trupul omenesc al lui
Dumnezeu poate vorbi și lucra într-un mod concret. Forma exterioară a trupului
Său nu deține nicio autoritate și poate fi abordată de om, în timp ce substanța
Lui poartă autoritate, dar autoritatea Sa nu este vizibilă pentru nimeni. Când El

632
vorbește și lucrează, omul nu poate detecta existența autorității Sale; acest
lucru Îi înlesneşte realizarea unei lucrări de o natură concretă. […] Dacă
Dumnezeu nu ar deveni trup, El ar rămâne Duhul care este atât nevăzut, cât și
de neatins pentru om. Deoarece omul este o creatură a trupului, el și Dumnezeu
aparțin unor două lumi diferite și sunt înzestrați cu naturi diferite. Duhul lui
Dumnezeu este incompatibil cu omul, care este din trup și, pur și simplu, nu
există nicio cale de a stabili relații între ei, fără a menționa că omul este
incapabil să se transforme într-un duh. Dată fiind situaţia, Duhul lui Dumnezeu
trebuie să devină o ființă creată pentru a-Și face lucrarea inițială. Dumnezeu
poate și să urce în cel mai înalt loc și să Se umilească pe Sine pentru a deveni
o creatură umană, făcând lucrarea printre oameni și trăind în mijlocul lor, însă
omul nu poate să urce în cel mai înalt loc și să devină un duh și, chiar mai
puțin, poate el să coboare în cel mai de jos loc. De aceea, Dumnezeu trebuie
să devină trup pentru a-Și îndeplini lucrarea” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul
Se arată în trup).
„Unele lucruri despre Dumnezeul întrupat sunt diferite de modul în care
oamenii își imaginează; ei își închipuie că aceste lucruri sunt invizibile, de
neatins, misterioase; și că El este capabil să știe ceva fără a fi constrâns de
spațiu sau de geografie. Dacă este așa, atunci acela nu este trupul, ci corpul
spiritual. După ce Isus a fost pironit pe cruce și apoi a înviat, El putea să treacă
prin ușă, dar Acela a fost Isus reînviat. Isus, înainte de înviere, nu ar fi putut
trece printr-un zid. El a fost constrâns de spațiu, geografie și timp. Acela este
aspectul normal al trupului” („Cum să înțelegem relația dintre trupul și Duhul lui
Dumnezeu” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).
„Pentru că cel care este judecat este omul, omul care este din trup și a fost
corupt și nu este duhul Satanei cel care este judecat în mod direct, lucrarea
judecății nu se desfășoară în lumea spirituală, ci printre oameni. Nimeni nu este
mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca
corupția din trupul omului. Dacă judecata ar fi desfășurată direct de către Duhul
lui Dumnezeu, atunci ea nu ar fi atotcuprinzătoare. În plus, o astfel de lucrare
ar fi dificil de acceptat pentru om, pentru că Duhul nu poate să vină față în față
cu omul și, din acest motiv, efectele nu ar fi imediate, cu atât mai puțin ar fi

633
putut omul să vadă mai clar firea de neofensat a lui Dumnezeu. Satana poate fi
înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Fiind
la fel ca omul posedat de umanitate normală, Dumnezeu în trup poate judeca
direct nedreptatea omului; acesta este semnul sfințeniei Sale înnăscute și al
caracterului Său extraordinar. Doar Dumnezeu este calificat să și Se află în
poziția de a judeca omul, pentru că El este înzestrat cu adevăr și dreptate, și
astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt
demni să-i judece pe alții. Dacă această lucrare ar fi făcută de Duhul lui
Dumnezeu, atunci nu ar fi victorie asupra Satanei. Duhul este în mod inerent
mai înalt decât ființele muritoare, iar Duhul lui Dumnezeu este în mod inerent
sfânt și triumfător asupra trupului. Dacă Duhul ar fi făcut această lucrare direct,
El nu ar fi putut să judece toată neascultarea omului și nu ar putea dezvălui
toată nedreptatea omului. Căci lucrarea de judecată se realizează, de
asemenea, prin concepțiile omului despre Dumnezeu, și omul nu a avut
niciodată concepții despre Duh și, astfel, Duhul este incapabil să dezvăluie mai
bine nedreptatea omului, cu atât mai puțin să dezvăluie complet o astfel de
nedreptate. Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc.
Prin judecarea concepțiilor omului și a opoziției față de El, El face cunoscută
toată neascultarea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente
decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este
desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat”
(„Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup”
din Cuvântul Se arată în trup).
„Doar devenind trup poate El, personal, să-Şi transmită cuvintele în
urechile fiecărei ființe umane, astfel încât toți cei care au urechi să poată auzi
cuvintele Lui și să-I primească lucrarea de judecată prin cuvânt. Doar acesta
este rezultatul obținut prin cuvântul Său, mai degrabă decât Duhul care devine
evident pentru a înfricoșa omul să se supună. Doar prin această lucrare
concretă și, totuși, extraordinară, vechea fire a omului, ascunsă adânc în
interior timp de mulți ani, poate fi pe deplin expusă, astfel încât omul să o poată
recunoaște și să-i fie schimbată. Aceste lucruri sunt toate lucrarea concretă a
Dumnezeului întrupat, în care, rostind și executând judecata într-o manieră

634
concretă, El realizează rezultatele judecății asupra omului prin cuvânt. Aceasta
este autoritatea lui Dumnezeu întrupat și semnificația întrupării lui Dumnezeu”
(„Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).
Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic explică clar diferența dintre lucrarea lui
Dumnezeu în trupul duhovnicesc și cea a întrupării lui Dumnezeu. De asemenea,
dezvăluie în întregime sensul lucrării lui Dumnezeu în întruparea Sa. În ciuda faptului
că trupul duhovnicesc al Domnului Isus poate să li se arate oamenilor și să vină față
în față cu ei, acesta pare încă imposibil de aprofundat, misterios și inabordabil
oamenilor. Stârnește teamă și neliniște în inimile lor și îi face să stea la o distanță
respectabilă. Deoarece trupul duhovnicesc al Domnului Isus nu poate interacționa
normal cu omul și nu poate lucra și vorbi normal printre oameni, El este, așadar,
incapabil să mântuiască omenirea. Totuși, Dumnezeu întrupat este diferit. El poate
interacționa cu omul într-un mod practic și real. El poate să-l ude și să-l aprovizioneze
pe om, așa cum Domnul Isus, în timp ce trăia printre oameni, a putut să exprime
adevărul pentru a-l sprijini pe om oricând și oriunde. Ucenicii Lui stăteau adesea cu
El, Îi ascultau învățăturile și purtau discuții deschise cu El. Erau udați și păstoriți direct
de El. Indiferent ce probleme și greutăți aveau, Domnul Isus îi ajuta să le rezolve.
Erau înzestrați cu o cantitate uriașă de provizii pentru viață. Îl considerau pe
Dumnezeu prietenos și încântător. Din acest motiv, au putut să-L iubească și să-L
asculte cu adevărat pe Dumnezeu. Abia după ce întruparea lui Dumnezeu vine pe
tărâmul omului, avem și noi ocazia de a interacționa cu Dumnezeu, de a-L simți și
de a-L cunoaște. Abia atunci putem să vedem cu ochii noștri caracterul minunat,
înțelepciunea lui Dumnezeu și mântuirea concretă a omenirii. Acesta este un aspect
al importanței și al valorii practice a lucrării lui Dumnezeu întrupat. Pur și simplu,
trupul duhovnicesc nu poate obține acest rezultat.
Această părtășie ne-a lămurit un lucru. Doar dacă Se întrupează în Fiul omului
și lucrează cu umanitate normală, poate Dumnezeu să judece, să cucerească și să
purifice omul în mod practic. Trupul duhovnicesc al Domnului Isus n-ar putea obține
nici pe departe același rezultat în lucrarea Sa. La început, când Dumnezeu Se
întrupează în Fiul omului pentru a face lucrarea de judecată și de purificare printre
oameni, noi, oamenii, Îl vom trata pe Dumnezeu ca pe un om obișnuit, deoarece noi
încă mai trebuie să-L distingem pe Dumnezeu în întruparea Sa drept cine este El cu

635
adevărat. Ba chiar ne vom forma noțiuni cu privire la cuvântul și lucrarea lui
Dumnezeu, Îl vom trata pe Hristos fără respect și vom refuza să-L ascultăm. Vom
vorbi cu necredință ca să-L păcălim, Îl vom judeca și chiar ne vom împotrivi Lui și Îl
vom osândi. Aroganța, răzvrătirea și împotrivirea noastră, a oamenilor, vor fi pe
deplin evidente în fața lui Hristos. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Firea
coruptă a omului și răzvrătirea și rezistența lui sunt expuse când Îl vede pe
Hristos, iar răzvrătirea și rezistența expuse în acest moment sunt în mod
absolut și complet expuse mai mult decât în oricare altul. Tocmai pentru că
Hristos este Fiul Omului – un Fiu al Omului care posedă umanitate normală –
omul nici nu Îl cinstește, nici nu Îl respectă. Tocmai pentru că Dumnezeu
trăiește în trup răzvrătirea omului este adusă la lumină atât de amănunțit și cu
detalii atât de vii. Așa că Eu spun că venirea lui Hristos a dezgropat toată
răzvrătirea omenirii și a scos puternic în evidență natura omenirii. Acest lucru
se numește «ademenirea unui tigru de pe munte» și «ademenirea unui lup afară
din peștera lui»” („Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici
lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). Dumnezeu judecă, expune, taie și
tratează omenirea în conformitate cu realitatea efectivă a răzvrătirii și împotrivirii ei.
Lucrarea lui Dumnezeu este într-adevăr practică și îi dezvăluie cu adevărat pe
oameni așa cum sunt ei. Când sunt puși în fața unor dovezi atât de reale, cei care
sunt capabili să accepte adevărul vor fi convinși în totalitate și își vor recunoaște
propria răzvrătire și împotrivire. De asemenea, ei vor deveni conștienți de firea
sfântă, dreaptă și de neofensat a lui Dumnezeu și vor putea să accepte docili
judecata și mustrarea lui Dumnezeu, astfel încât să poată fi cuceriți și mântuiți de
lucrarea practică a lui Dumnezeu. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernic:
„Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin
judecarea concepțiilor omului și a opoziției față de El, El face cunoscută toată
neascultarea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât
cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată
direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu în trup
poate fi văzut și atins de om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul.
În relația sa cu Dumnezeu în trup, omul progresează de la opoziție la ascultare,
de la persecuție la acceptare, de la concepție la cunoaștere și de la respingere

636
la iubire. Acestea sunt efectele lucrării Dumnezeului întrupat. Omul este doar
mântuit prin acceptarea judecății Sale, numai dacă ajunge să Îl cunoască
treptat pe El prin cuvintele gurii Sale, este cucerit de El în timpul opoziției față
de El și primește alimentarea cu viață de la El în timpul acceptării mustrării
Sale. Toată lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu lucrarea
lui Dumnezeu în identitatea Sa ca Duh” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie
de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup). Așadar, omul
va fi purificat și mântuit în totalitate doar dacă întruparea lui Dumnezeu va face
lucrarea de judecată în zilele de pe urmă.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 7: Am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Omenirea

coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” Cred
că e un pasaj fantastic din cuvântul lui Dumnezeu, e foarte practic și e foarte
important. Referitor la motivul pentru care omenirea coruptă trebuie să fie
mântuită de întruparea lui Dumnezeu, acesta e un aspect al adevărului pe care
omul trebuie să-l înțeleagă urgent. Vă rog să ne mai împărtășiți încă puțin
despre acest lucru.
Răspuns:
„Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit
trup” acest pasaj din cuvântul lui Dumnezeu explică pe deplin sensul mântuirii
omenirii corupte de către întruparea lui Dumnezeu. Să citim din cuvântul lui
Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune:
„Tocmai pentru că Satana a corupt trupul omului, și omul este cel pe care
Dumnezeu intenționează să îl salveze, Dumnezeu trebuie să-Și poarte trupul
pentru a lupta cu Satana și pentru a-l păstori personal pe om. Doar acest lucru
este benefic pentru lucrarea Sa” („Restaurarea vieții normale a omului și
conducerea lui către o destinație minunată” din Cuvântul Se arată în trup).
„Trupul omului a fost corupt în cel mai profund mod posibil și a devenit
ceva care I se opune lui Dumnezeu, care se opune chiar deschis și neagă
existența lui Dumnezeu. Acest trup corupt este pur și simplu prea nesupus și
nu e nimic mai dificil de tratat sau schimbat decât natura coruptă a trupului.

637
Satana se întrupează în om pentru a da naștere la tulburări și folosește trupul
omului pentru a perturba lucrarea lui Dumnezeu și pentru a împiedica planul
Lui și, astfel, omul a devenit Satana și dușmanul lui Dumnezeu. Pentru ca omul
să fie salvat, prima dată trebuie să fie cucerit. Din acest motiv, Dumnezeu
acceptă provocarea și Se întrupează, pentru a săvârși lucrarea pe care
intenționează să o săvârșească și pentru a lupta cu Satana. Scopul său este
salvarea omenirii, care a fost coruptă și învingerea și anihilarea Satanei, care
s-a răzvrătit împotriva Lui. El îl învinge pe Satana prin lucrarea Sa de cucerire
a omului și, simultan, mântuiește omenirea coruptă. Astfel, Dumnezeu rezolvă
două probleme în același timp” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de
mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
„Trupul omului a fost corupt de Satana și orbit în cel mai puternic mod cu
putință și vătămat profund. Cel mai fundamental motiv pentru care Dumnezeu
lucrează personal în trup este că obiectul salvării Sale este omul, care este
trup, și pentru că Satana folosește, de asemenea, trupul omului, pentru a
perturba lucrarea lui Dumnezeu. Lupta cu Satana este, de fapt, lucrarea de a-l
cuceri pe om și, în același timp, omul este și obiectul salvării lui Dumnezeu. În
acest mod, lucrarea lui Dumnezeu întrupat este esențială. Satana a corupt
trupul omului, iar omul a devenit întruchiparea Satanei și obiectul care trebuie
învins de Dumnezeu. În acest mod, lucrarea de a lupta cu Satana și de a salva
omenirea se desfășoară pe pământ, iar Dumnezeu trebuie să devină uman
pentru a lupta cu Satana. Această lucrare are caracterul cel mai practic posibil.
Când Dumnezeu lucrează în trup, El duce de fapt o luptă cu Satana în trup.
Când El lucrează în trup, El Își face lucrarea Sa în domeniul spiritual și Își
extinde toată lucrarea Sa pe tărâmul spiritual real, pe pământ. Cel care este
cucerit este omul care este neascultător față de El, cel care este învins este
întruchiparea Satanei (desigur, acesta este și el om), care este în vrăjmășie cu
El, iar cel care este în cele din urmă mântuit este, de asemenea, om. În acest
fel, este chiar mai necesar ca El să devină un om care are învelișul exterior al
unei creaturi, astfel încât El să poată duce o adevărată bătălie cu Satana,
cucerind omul care este neascultător față de El și înzestrat cu același înveliș
exterior ca și El și, salvând omul care este din același înveliș exterior ca El și a

638
fost rănit de Satana. Dușmanul Său este omul, obiectul cuceririi sale este omul,
iar obiectul mântuirii sale este omul, care a fost creat de El. Deci, El trebuie să
devină om și, astfel, lucrarea Sa devine mult mai ușoară. El este capabil să
învingă pe Satana și să cucerească omenirea și, în plus, este capabil să salveze
omenirea” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu
devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
Din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem că motivul pentru care
omenirea coruptă trebuie să fie mântuită de întruparea lui Dumnezeu este că trupul
omului a fost amăgit și corupt în totalitate de către Satana. Toți oamenii trăiesc sub
domeniul Satanei, nu mai pot distinge între bine și rău, între frumos și urât. Nu mai
pot face diferența dintre pozitiv și negativ. Ei trăiesc după filozofia, legea și natura
Satanei, sunt aroganți, fățarnici, nesăbuiți și nelegiuiți. Toți sunt întruchipări ale
Satanei și au ajuns degenerați, uneltind cu Satana să I se opună lui Dumnezeu, dar
nu-și dau seama de asta. Dumnezeu este Creatorul, numai Dumnezeu cunoaște pe
deplin adevărata natură a oamenilor, până la ce nivel au fost ei corupți. Și numai
Dumnezeu poate expune și analiza natura satanică și firea coruptă a omului, poate
să-i spună omului cum să trăiască și cum să se poarte și poate să cucerească, să
purifice și să mântuiască pe deplin omenirea. În afară de Dumnezeu, niciun om creat
nu poate să înțeleagă esența coruperii omului și, cu certitudine, nu poate să-i ofere
omului adevărul despre cum să se poarte. Deci, dacă Dumnezeu dorește să smulgă
omenirea profund coruptă din ghearele Satanei și s-o mântuiască, atunci doar dacă
întruparea lui Dumnezeu exprimă personal adevărul și firea lui Dumnezeu și îi spune
omului toate adevărurile pe care acesta trebuie să le posede, permițându-i omului să
înțeleagă adevărul, să-L cunoască pe Dumnezeu și să ghicească planurile malefice
și diferitele aberații ale Satanei, abia atunci poate omul să se lepede și să-l respingă
pe Satana și să se întoarcă la Dumnezeu. De asemenea, lucrarea întrupării lui
Dumnezeu expune tot felul de oameni, deoarece oamenii sunt aroganți și refuză să
se supună. Când Dumnezeu Se întrupează pentru a exprima adevărul, oamenii
răspund invariabil cu concepțiile lor, cu împotrivire sau chiar cu război. Astfel,
adevărul despre împotrivirea omenirii corupte și despre trădarea lui Dumnezeu este
dezvăluit în întregime, iar Dumnezeu Își săvârșește judecata asupra oamenilor pe
baza coruperii și a adevăratei lor naturi pe care le relevă aceștia. Doar în acest fel

639
cucerirea, purificarea și desăvârșirea omenirii de către Dumnezeu pot fi realizate fără
probleme. Prin judecata după cuvintele lui Dumnezeu, omul este cucerit și purificat
treptat. Când omul este cucerit pe deplin, el începe să se supună lui Dumnezeu
întrupat, începe să accepte și să se supună judecății și mustrării lui Dumnezeu și să
experimenteze lucrarea Lui, decide să caute adevărul și să nu mai trăiască niciodată
după filozofia și regulile Satanei. Când omul trăiește în totalitate conform cuvântului
lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îlînvinge pe Satana pe deplin, iar omul corupt e un
trofeu al victoriei Lui asupra Satanei. În principal, Dumnezeu smulge omenirea
coruptă din ghearele Satanei. Numai lucrarea lui Dumnezeu întrupat poate avea un
astfel de efect. De aceea este absolut necesar ca Dumnezeu să Se întrupeze pentru
a mântui omenirea și numai Dumnezeu întrupat poate cuceri și mântui pe deplin
omenirea. Oamenii pe care îi folosește Dumnezeu nu pot să facă lucrarea de
răscumpărare și de mântuire a omenirii.
Omul corupt are cu adevărat nevoie ca Dumnezeu să devină trup pentru a-l
judeca și purifica personal dacă vrea să fie mântuit. În timpul interacțiunii lui
Dumnezeu întrupat cu omul, El îi permite omului să-L înțeleagă și să-L cunoască față
în față pe Dumnezeu. Deoarece adevărații căutători ai adevărului acceptă judecarea
și purificarea lui Hristos în zilele de pe urmă, ei sunt, evident, capabili să se supună
lui Dumnezeu și să simtă dragoste în inimile lor pentru Dumnezeu și să fie pe deplin
salvați de sub domeniul Satanei. Nu e aceasta cea mai bună metodă prin care
Dumnezeu să mântuiască și să desăvârșească omenirea? Deoarece Dumnezeu
este întrupat, am avut ocazia să fim față în față cu Dumnezeu și să experimentăm
adevărata Lui lucrare, și am avut ocazia să primim cuvântul pur al lui Dumnezeu și
să fim păstoriți și udați direct de către El, ca să începem să ne bazăm pe Dumnezeu,
să ne supunem lui Dumnezeu și să-L iubim cu adevărat. Dacă Dumnezeu nu s-ar
întrupa pentru a face lucrarea de mântuire a omenirii, acest efect practic nu ar putea
fi obținut. Dumnezeu Atotputernic spune: „Cel mai bun lucru despre lucrarea Sa în
trup este că El poate lăsa cuvintele și îndemnurile exacte și voia Sa exactă
pentru omenire celor care Îi urmează Lui, astfel încât, după aceea, urmașii Săi
pot transmite cu mai multă precizie și mai concret toată lucrarea Sa în trup și
voia Sa pentru întreaga omenire celor care acceptă această cale. Doar lucrarea
lui Dumnezeu în trup printre oameni împlinește cu adevărat faptul că

640
Dumnezeu există și trăiește împreună cu omul. Doar această lucrare
îndeplinește dorința omului de a privi fața lui Dumnezeu, de a fi martor la
lucrarea lui Dumnezeu și de a auzi cuvântul personal al lui Dumnezeu”
(„Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup”
din Cuvântul Se arată în trup). „Lucrarea care este de cea mai mare valoare pentru
omul corupt este aceea care oferă cuvinte exacte, scopuri clare de urmărit și
care poate fi văzută și atinsă. Doar lucrarea realistă și îndrumarea în timp util
sunt potrivite gusturilor omului și doar lucrarea reală poate salva omul de firea
sa coruptă și depravată. Acest lucru poate fi realizat doar de către Dumnezeul
întrupat; doar Dumnezeul întrupat poate salva omul de firea sa anterioară
coruptă și depravată” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui
Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup). „Omenirea coruptă are
nevoie mai mult de mântuirea Dumnezeului întrupat și are nevoie mai mult de
lucrarea directă a Dumnezeului întrupat. Omenirea are nevoie de Dumnezeul
întrupat s-o păstorească, s-o sprijine, s-o ude, s-o hrănească, s-o judece și s-
o mustre și are nevoie de mai mult har și o răscumpărare mai mare de la
Dumnezeul întrupat. Doar Dumnezeu în trup poate fi confidentul omului,
păstorul omului, ajutorul cel mai de nădejde al omului și toate acestea sunt
necesitatea întrupării astăzi și în timpuri trecute” („Omenirea coruptă are mai
multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
Când Dumnezeu devine trup pentru a mântui omenirea coruptă, El poate folosi
limba oamenilor ca să spună clar omenirii despre cerințele lui Dumnezeu, despre
voia Lui, despre firea Lui și despre tot ceea ce El are și ce este. În acest fel, fără a fi
nevoit să caute peste tot, oamenii pot să înțeleagă foarte clar voia lui Dumnezeu, să
cunoască cerințele lui Dumnezeu și modul în care ei trebuie să procedeze. Ca atare,
ei pot să aibă și o înțelegere și o cunoaștere practică a lui Dumnezeu. La fel ca în
Epoca Harului, Petru L-a întrebat pe Domnul Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe
fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?” (Matei 18:21). Isus i-a
spus lui Petru deschis: „Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci
de ori câte şapte” (Matei 18:22). De aici putem înțelege că Domnul Isus întrupat l-a
întreținut și l-a sprijinit pe om oricând și oriunde a mers, oferind omului cele mai
practice și cele mai clare provizii. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic S-a

641
întrupat printre oameni, exprimând adevărul cu privire la situația efectivă a omului,
exprimând firea lui Dumnezeu și tot ceea ce Dumnezeu are și ce este pentru a sprijini
și a aproviziona omenirea, indicând toate inexactitățile și aberațiile credinței omului
în Dumnezeu, informând omul despre voia lui Dumnezeu și despre cerințele Sale,
oferindu-le oamenilor sprijin și cele mai practice și mai exacte provizii și susținere
pentru viață. De pildă, când ne răzvrătim și ne împotrivim lui Dumnezeu fără să
știm, cuvântul lui Dumnezeu ne dezvăluie și ne judecă direct, permițându-ne să
vedem în cuvântul lui Dumnezeu cum însăși natura noastră satanică e împotriva
Lui. Când Îl urmăm pe Dumnezeu în interes personal și suntem fățarnici făcând
asta, Dumnezeu ne dezvăluie lipsurile și ne spune ce convingeri trebuie să avem
în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu. Când Îl înțelegem greșit pe Dumnezeu în
experiența judecății Lui, cuvântul Lui ne amintește de intențiile onorabile cu care
Dumnezeu mântuiește și judecă omenirea, risipind neînțelegerea noastră cu
privire la Dumnezeu și la altele. Toți aleșii lui Dumnezeu au experimentat profund
cum Dumnezeu întrupat ne ajută și ne aprovizionează constant ca să nu căutăm
orbește peste tot. Nu trebuie decât să citim mai mult din cuvântul lui Dumnezeu
Atotputernic pentru a obține cea mai practică hrană și udare a lui Dumnezeu. Prin
cuvântul pe care îl exprimă Dumnezeu, noi obținem o adevărată înțelegere a voinței
lui Dumnezeu, a firii Lui și a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este, iar prin această
înțelegere, ajungem să cunoaștem cum să cercetăm în așa fel încât să ducem o viață
adevărată și învățăm să ghicim planurile mișelești ale Satanei, să vedem limpede
cum am fost noi corupți în profunzime de Satana, și astfel să ne lepădăm de păcat și
de influența nefastă a Satanei. În consecință, firea vieții noastre se schimbă și pășim
pe calea cea dreaptă, conștientizând realitatea adevărului. Întruparea lui Dumnezeu
a făcut toate acestea posibile.
Dumnezeu S-a întrupat ca să-Și facă lucrarea și să-Și exprime cuvântul,
ajutându-l pe om să obțină cele mai practice provizii pentru viață și susținere. În ciuda
faptului că omul are multe concepții în ce privește lucrarea de judecată a lui
Dumnezeu întrupat, Dumnezeu i-a adus omului un nou mod de viață și mântuirea
eternă iar omul poate să se sprijine pe El! Să mai citim un pasaj din cuvântul lui
Dumnezeu Atotputernic!
Dumnezeu Atotputernic spune: „N-ai cum să-ţi imaginezi sau să măsori

642
lucrarea pe care El o face în trup, pentru că trupul Lui este diferit de cel al
oricărui trup omenesc; deși învelișul exterior este identic, substanța nu este
aceeași. Trupul Său produce multe concepții în rândul oamenilor despre
Dumnezeu, totuși trupul Lui poate, de asemenea, permite omului să
dobândească multe cunoștințe și poate chiar să cucerească orice om înzestrat
cu un înveliș exterior asemănător. Căci El nu este numai un om, ci este
Dumnezeu cu învelișul exterior al unui om, și nimeni nu-L poate pătrunde sau
înțelege complet” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui
Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
„Faptul că Dumnezeu devine un trup care are o formă tangibilă și care
poate fi văzut și atins de către om se datorează lucrării Dumnezeului întrupat.
El nu este un Duh fără formă, ci un trup care poate fi contactat și văzut de către
om. Cu toate acestea, majoritatea Dumnezeilor în care cred oamenii sunt zeități
lipsite de trup, care sunt fără formă, care au, de asemenea, o formă liberă. În
felul acesta, Dumnezeul întrupat a devenit dușmanul majorității celor care cred
în Dumnezeu, iar cei care nu pot accepta faptul întrupării lui Dumnezeu au
devenit, în mod similar, adversarii lui Dumnezeu. […] Deși majoritatea
oamenilor au devenit dușmanii lui Dumnezeu din cauza acestui trup, atunci
când El Își încheie lucrarea, cei care sunt împotriva Lui nu doar că vor înceta
să fie dușmanii Lui ci, dimpotrivă, vor deveni martorii Săi. Ei vor deveni martorii
care au fost cuceriți de El, martori care sunt compatibili cu El și inseparabili de
El. El va determina omul să cunoască importanța lucrării Sale în trupul omului
și omul va cunoaște importanța acestui trup pentru semnificația existenței
omului, va cunoaște valoarea Sa reală pentru creșterea vieții omului și, în plus,
va ști că acest trup va deveni o fântână vie a vieții, de care omul nu poate
suporta să se despartă” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui
Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
În ciuda faptului că Dumnezeu a luat forma un Fiu al omului obișnuit în întruparea
Lui în zilele de pe urmă pentru a mântui și desăvârși omenirea, în ciuda faptului că
nu ne dă semne, nu face minuni și nu posedă calități supraomenești sau o statură
impunătoare, în ciuda faptului că e ținta concepțiilor omului, a renegării, împotrivirii și
respingerii acestuia, adevărul pe care îl exprimă Hristos și lucrarea de judecată pe

643
care o săvârșește i-a oferit omului o abundență din cuvântul lui Dumnezeu și i-a dat
ocazia să ajungă la adevăr și să vadă arătarea lui Dumnezeu. Deși nu am văzut ființa
adevărată a lui Dumnezeu, I-am văzut firea inerentă și substanța Lui sfântă, ceea ce
e ca și cum L-am fi văzut pe El în persoană. L-am văzut pe Dumnezeu trăind printre
noi, de fapt. Credem cu adevărat că am fost răpiți în fața tronului, că trecem prin
lucrarea lui Dumnezeu față în față cu El și ne bucurăm de abundența de apă vie care
curge din tronul Lui. După ce am trecut prin lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în
zilele de pe urmă, am ajuns treptat să recunoaștem intențiile onorabile cu care
Dumnezeu mântuiește omenirea și am văzut că prețul pe care îl plătește Dumnezeu
și chinurile pe care le îndură pentru a mântui omenirea sunt foarte mari. Tot ce face
Dumnezeu pentru noi este expresia iubirii Lui și are drept menire mântuirea noastră.
Ne disprețuim pe noi înșine pentru răzvrătirea și nesăbuirea noastră anterioară și
începem să-L iubim și să ne supunem lui Dumnezeu cu adevărat. După ce am trecut
prin lucrarea lui Dumnezeu până acum, ne-am dat seama că schimbările pe care le
vedem la noi sunt în întregime rezultatul mântuirii lui Dumnezeu întrupat! Hristos în
zilele de pe urmă este cea mai mare mântuire a omenirii corupte. El e singura cale
către cunoașterea lui Dumnezeu și primirea laudelor Lui! Să mai citim un pasaj din
cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic!
Dumnezeu Atotputernic spune: „De data aceasta, Dumnezeu vine să
săvârșească lucrarea nu într-un trup spiritual, ci într-un trup foarte obișnuit. Nu
numai că este trupul celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu, ci și trupul în
care Se întoarce Dumnezeu. Este un trup foarte obișnuit. În El, nu poți vedea
ceva diferit de alții, dar poți primi de la El adevăruri pe care nu le-ai mai auzit
înainte. Acest trup nesemnificativ este întruchiparea tuturor cuvintelor
adevărului de la Dumnezeu, care săvârșesc lucrarea lui Dumnezeu în zilele de
pe urmă și expresia întregii Lui firi pe care omul va ajunge să o cunoască. Nu
ți-ai dorit foarte mult să Îl vezi pe Dumnezeu în ceruri? Nu ți-ai dorit foarte mult
să Îl înțelegi pe Dumnezeu din ceruri? Nu ți-ai dorit foarte mult să vezi
destinația omenirii? El îți va spune toate aceste secrete pe care niciun alt om
nu a putut să ți le spună și El îți va spune chiar și adevărurile pe care nu le
înțelegi. El este poarta ta către Împărăție și ghidul tău către epoca nouă. […]
Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este pentru a-i permite omului să Îl

644
vadă în ceruri cum trăiește printre oameni pe pământ și pentru a-i permite
omului să vină să Îl cunoască, să asculte de El, să Îl venereze și să Îl iubească.
De aceea, El S-a întrupat pentru a doua oară. Deși ceea ce vede omul în această
zi este un Dumnezeu asemenea omului, un Dumnezeu cu un nas și doi ochi,
un Dumnezeu obișnuit, în cele din urmă, El vă va arăta că fără existența acestui
om, cerul și pământul vor trece printr-o schimbare teribilă; fără existența
acestui om, cerul se va tulbura, pământul va deveni haos, iar toată omenirea
va trăi în foamete și ciumă. El vă va arăta că fără mântuirea întrupării Lui în
zilele de pe urmă, Dumnezeu ar fi distrus de mult timp omenirea întreagă în iad;
fără existența acestui trup, ați fi fost veșnic conducători ai păcătoșilor și
cadavrelor. Trebuie să știți că fără existența acestui trup, toată omenirea s-ar
confrunta cu o calamitate inevitabilă și i-ar fi greu să scape de pedeapsa mult
mai aspră a lui Dumnezeu asupra omenirii în zilele de pe urmă. Fără nașterea
acestui trup obișnuit, ați fi cu toții într-o stare în care nici viața, nici moartea nu
ar veni, indiferent cât le-ați căuta; fără existența acestui trup, în această zi, nu
ați putea să primiți adevărul și să veniți înaintea tronului lui Dumnezeu. Mai
degrabă, ați fi pedepsiți de Dumnezeu din cauza păcatelor voastre cumplite.
Știți? Dacă n-ar fi fost reîntruparea lui Dumnezeu, nimeni nu ar avea o șansă la
mântuire; și dacă nu ar fi existat venirea acestui trup, Dumnezeu ar fi încheiat
de mult epoca veche. Drept urmare, mai puteți respinge a doua întrupare a lui
Dumnezeu? Din moment ce puteți profita din plin de pe urma acestui om
obișnuit, atunci de ce nu L-ați accepta cu dragă inimă?” („Știi? Dumnezeu a făcut
un lucru minunat în rândul oamenilor” din Cuvântul Se arată în trup).
„Tot ceea ce aveți astăzi se datorează acestui trup. Aveți șansa de a trăi
pentru că Dumnezeu trăiește în trup. Toată această avere a fost câștigată
datorită acestui om obișnuit. Și nu numai asta, dar, în final, fiecare națiune I se
va închina acestui om obișnuit și Îi va mulțumi și va asculta de acest om
nesemnificativ. Deoarece El este Cel care a adus adevărul, viața și modul de a
mântui omenirea întreagă, a potolit conflictul dintre Dumnezeu și om, i-a adus
pe Dumnezeu și pe om mai aproape și a comunicat gândurile între ei. Tot El
este Cel care I-a adus o și mai mare slavă lui Dumnezeu. Nu-i așa că un om
obișnuit ca acesta este vrednic de încrederea și adorația ta? Nu este un

645
asemenea trup obișnuit potrivit de a fi numit Hristos? Poate un asemenea om
obișnuit să nu fie expresia lui Dumnezeu în rândul oamenilor? Nu este un
asemenea om, care ajută omenirea să fie cruțată de dezastru, demn de iubirea
voastră și de a fi păstrat? Dacă respingeți adevărurile rostite de gura Lui și, de
asemenea, detestați existența Lui printre voi, atunci care va fi soarta voastră?”
(„Știi? Dumnezeu a făcut un lucru minunat în rândul oamenilor” din Cuvântul Se arată
în trup).
„Fără lucrarea lui Isus, omenirea nu ar fi putut să coboare de pe cruce, iar
fără întruparea de astăzi, cei care au coborât de pe cruce nu ar fi putut niciodată
să fie apreciați de Dumnezeu sau să intre în epoca nouă. Fără venirea acestui
om obișnuit, voi nu ați fi avut niciodată ocazia sau dreptul de a vedea adevăratul
chip al lui Dumnezeu, pentru că voi sunteți toți cei care ar fi trebuit să fie distruși
cu mult timp în urmă. Datorită celei de-a doua întrupări ale lui Dumnezeu, El v-
a iertat și v-a arătat milă. Cu toate acestea, cuvintele pe care trebuie să vi le
transmit în final sunt tot acestea: Acest om obișnuit, care este întruparea lui
Dumnezeu, este de o importanță vitală pentru voi. Acesta este lucrul minunat
pe care Dumnezeu l-a săvârșit deja în rândul oamenilor” („Știi? Dumnezeu a făcut
un lucru minunat în rândul oamenilor” din Cuvântul Se arată în trup).
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 8: Dumnezeu l-a folosit pe Moise ca să facă lucrarea Epocii

Legii, așadar, de ce nu-i folosește Dumnezeu pe oameni ca să-I facă lucrarea
de judecată în zilele de pe urmă? Chiar trebuie să Se întrupeze ca să o facă
personal? Care este diferența esențială între Dumnezeu întrupat și oamenii pe
care-i folosește Dumnezeu?
Răspuns:
De ce trebuie ca Dumnezeu să devină trup ca să-Și facă lucrarea de judecată
în zilele de pe urmă? E o întrebare care îi preocupă tare pe mulți dintre cei însetați
după adevăr și care caută arătarea lui Dumnezeu. De asemenea, are legătură cu
posibilitatea noastră de a fi răpiți în Împărăția cerurilor. Deci, e foarte important să
înțelegem acest aspect al adevărului. De ce trebuie ca Dumnezeu să Se întrupeze
ca să-Și facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, în loc să-l folosească pe om

646
pentru asta? Acest lucru e determinat de natura lucrării de judecată. Deoarece
lucrarea de judecată e exprimarea adevărului lui Dumnezeu și exprimarea firii Lui
drepte de a cuceri, purifica și mântui omenirea. Să citim un pasaj din cuvântul lui
Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a
lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși;
nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea
adevărului pentru a cuceri omenirea, este de necontestat că Dumnezeu Se va
arăta tot ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni.
Aceasta înseamnă că, în zilele de pe urmă, Hristos va folosi adevărul pentru a-
i învăța pe oamenii din întreaga lume și a le face cunoscute toate adevărurile.
Aceasta este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea
judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
„În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru
a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza
cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria
omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie
credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală,
precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste
cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special,
cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în
care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu.
În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu
natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare
nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt
complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar
prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se
supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere
a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul
înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie.
Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu,

647
scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi
permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și
rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste
efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări
este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în
fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de
judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin
adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem că lucrarea de judecată a lui
Dumnezeu în zilele de pe urmă constă în exprimarea multor aspecte ale adevărului,
exprimarea firii lui Dumnezeu, a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este, dezvăluind
toate tainele, judecând natura satanică a omului, potrivnică lui Dumnezeu și care-L
trădează pe Dumnezeu, expunând și disecând discursul și comportamentul omului
și dezvăluind întregii omeniri substanța sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu și firea Lui
de neofensat. Când aleșii lui Dumnezeu trec prin judecată după cuvintele lui
Dumnezeu, este ca și cum ar fi față în față cu Dumnezeu, fiind expuși și judecați de
către El. Când Dumnezeu îl judecă pe om, îi dă voie să vadă manifestarea firii Lui
drepte, ca și cum ar vedea substanța sfântă a lui Dumnezeu, ca și cum ar vedea
marea lumină ce se pogoară din ceruri, iar a vedea cuvântul lui Dumnezeu e ca o
sabie ascuțită, cu tăiș dublu, care îți lovește inima și sufletul, provocându-ți chinuri
de neimaginat. Doar în acest fel va ajunge omul să-și recunoască propria substanță
coruptă și adevărul despre coruperea sa, să simtă umilirea deplină, să-și ascundă
chipul de rușine și să se prosterneze cu căință adevărată în fața lui Dumnezeu, iar
apoi va putea să accepte adevărul și să trăiască potrivit cuvântului lui Dumnezeu, să
scape cu totul de influența Satanei și să fie mântuit și desăvârșit de Dumnezeu. O
astfel de lucrare de judecată, purificare și mântuire a omului poate să fie făcută doar
de Dumnezeu întrupat personal.
După ce am trecut prin judecata după cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, cu
toții am simțit cum sfințenia și firea dreaptă a lui Dumnezeu nu pot fi jignite de către
oameni. Fiecărei litere din cuvântul lui Dumnezeu i se atribuie măreție și mânie,
fiecare cuvânt ajunge în adâncul inimii noastre, expunând în totalitate satanica
noastră natură care I se opune și Îl trădează pe Dumnezeu, dar și elementele firii

648
noastre corupte, atât de adânc îngropate în inimile noastre, încât nici noi nu putem
să le vedem, permițându-ne să recunoaștem cât de pline de aroganță, fățărnicie,
egoism și trădare sunt natura și substanța noastră, cum trăim în funcție de aceste
lucruri, asemeni unor diavoli ce cutreieră lumea, fără a avea nici cea mai mică urmă
de umanitate. Dumnezeu consideră că acest lucru e dezgustător și detestabil. Ne
simțim umiliți și copleșiți de regrete. Vedem propria noastră nimicnicie și răutate și
știm că nu merităm să trăim în fața lui Dumnezeu, așa că ne prosternăm la pământ,
dornici să primim mântuirea lui Dumnezeu. Experimentând judecata după cuvântul
lui Dumnezeu Atotputernic, noi mărturisim cu adevărat arătarea lui Dumnezeu.
Vedem că sfințenia lui Dumnezeu nu poate fi întinată, iar dreptatea Lui este de
neofensat. Recunoaștem cele mai onorabile intenții și dragostea adevărată cu care
Dumnezeu se străduiește să-l mântuiască pe om și vedem adevărul și substanța
coruperii noastre în mâinile Satanei. Astfel, în inimile noastre, începem să simțim
respect pentru Dumnezeu și acceptăm cu bucurie adevărul și ne supunem planurilor
lui Dumnezeu pentru noi. În acest fel, firea noastră coruptă este purificată treptat.
Schimbările pe care le-am realizat astăzi sunt rezultatul întrupării lui Dumnezeu
pentru săvârșirea lucrării de judecată. Vedeți, așadar, doar când întruparea lui
Dumnezeu exprimă adevărul, când exprimă firea dreaptă a lui Dumnezeu și tot ceea
ce El are și ce este pentru a săvârși lucrarea de judecată, doar atunci vede omul
arătarea adevăratei lumini, arătarea lui Dumnezeu, și începe să aibă cunoștințe
adevărate despre Dumnezeu. Doar în acest fel poate omul să fie purificat și mântuit.
În afară de Hristos, niciun om nu poate să facă lucrarea de judecată în zilele de pe
urmă. Să mai citim un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat
decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul omului.
[…] Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă
corupția omenirii. Fiind la fel ca omul posedat de umanitate normală,
Dumnezeu în trup poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul
sfințeniei Sale înnăscute și al caracterului Său extraordinar. Doar Dumnezeu
este calificat să și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El este înzestrat
cu adevăr și dreptate, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără
adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții” („Omenirea coruptă are mai

649
multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
„Judecata Mea asupra ta astăzi este din cauza murdăriei tale; mustrarea
Mea pentru tine astăzi este din cauza corupției și răzvrătirii tale. Nu pentru a
afișa putere și prestigiu printre voi sau pentru a vă intimida în mod intenționat,
ci deoarece voi care trăiți într-un tărâm al murdăriei ați fost mânjiți cu foarte
multă murdărie. Pur și simplu v-ați pierdut integritatea, umanitatea și nu sunteți
diferiți de porcii care trăiesc în cel mai abject loc. Din cauza acestor lucruri din
voi, sunteți judecați și mânia Lui se abate asupra voastră. Datorită acestor
judecăți, ați fost în stare să vedeți că Dumnezeu este Dumnezeul cel drept, că
Dumnezeu este Dumnezeul cel sfânt. Datorită sfințeniei și dreptății Sale, El v-a
judecat și a cercetat mânia Lui peste voi. Pentru că El poate să-Și dezvăluie
firea dreaptă atunci când vede răzvrătirea omenirii și pentru că El poate să-Și
dezvăluie sfințenia atunci când vede întinăciunea omenirii, acest lucru este
suficient pentru a arăta că El este Dumnezeu Însuși care este sfânt și fără pată,
dar care, de asemenea, s-a născut pe un pământ al întinăciunii. Dacă El ar fi
un om care s-ar murdări pe el însuși împreună cu ceilalți și dacă El nu ar avea
deloc elemente de sfințenie sau o fire dreaptă, nu ar fi apt să judece
nedreptatea omenirii sau să fie judecătorul omenirii. Dacă omul l-ar judeca pe
om, nu ar fi ca și cum și-ar pălmui propria față? Cum ar putea cineva să aibă
dreptul să judece același tip de persoană, care este la fel de întinată ca și el?
Singurul care poate judeca toată omenirea întinată este Însuși Dumnezeu cel
sfânt și cum ar putea omul să judece păcatele omului? Cum ar putea fi omul
capabil de a vedea păcatele omului și cum ar putea ei fi apți să condamne
omul? Dacă Dumnezeu nu ar avea dreptul să judece păcatele omului, atunci
cum ar putea El să fie Însuși Dumnezeu cel drept? Când sunt dezvăluite firile
corupte ale oamenilor, El vorbește deschis pentru a-i judeca și doar atunci pot
ei să vadă că El este sfânt” („Modul în care a doua etapă a lucrării de cucerire
produce rod” din Cuvântul Se arată în trup).
Din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem clar că lucrarea de judecată
a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă trebuie efectuată prin exprimarea adevărului, a
firii lui Dumnezeu și a atotputerniciei și înțelepciunii lui Dumnezeu pentru a-l cuceri,
purifica și desăvârși pe om. Dumnezeu Se arată El Însuși pentru a face lucrarea de

650
judecată în zilele de pe urmă. Această lucrare marchează începutul unei noi epoci și
sfârșitul alteia. Această lucrare trebuie efectuată de întruparea lui Dumnezeu, niciun
om nu poate s-o facă în locul Lui. De ce cred mulți că Dumnezeu trebuie să
folosească oameni ca să-Și facă lucrarea, nu să Se întrupeze și s-o facă El Însuși?
E incredibil! Oare omenirea chiar întâmpină venirea lui Dumnezeu? De ce sunt
mereu atât de mulți oameni care doresc ca Dumnezeu să folosească oameni pentru
a-Și face lucrarea? Motivul este că oamenii lucrează în conformitate cu concepțiile
lor, ei fac lucruri după modul în care cred că acestea trebuie să fie făcute, așa că
oamenii venerează cu ușurință alți oameni, îi urcă pe un piedestal și îi urmează, dar
modul de lucru al lui Dumnezeu nu e conform concepțiilor omului. El nu face lucrurile
așa cum crede omul că trebuie făcute. Așadar, omul nu poate să fie compatibil cu
Dumnezeu. Substanța lui Dumnezeu este adevărul, calea și viața. Firea lui
Dumnezeu este sfântă, dreaptă și de neofensat. Cu toate acestea, omul a fost corupt
de către Satana și are o fire satanică, deci nu poate să fie compatibil cu Dumnezeu.
Așadar, omului îi este greu să accepte lucrarea întrupării lui Dumnezeu și nu e dornic
să studieze și să cerceteze, în loc să venereze un alt om și să-și pună încrederea
orbește în lucrarea acestuia, s-o accepte și s-o urmeze ca și cum ar fi lucrarea lui
Dumnezeu. Care e problema aici? Ați putea spune că omenirea nu are nici cea mai
vagă idee ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și să experimentezi lucrarea Lui, deci,
lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă trebuie să se reducă la exprimarea
adevărului prin întrupare pentru a pune capăt problemelor omenirii corupte. În ce
privește întrebarea voastră despre motivul pentru care Dumnezeu nu folosește
omul pentru a-Și face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, mai necesită ea un
răspuns? Substanța omului este omul. El nu are substanță divină, așa că, omul nu
poate să exprime adevărul, să exprime firea lui Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu
are și ce este și nu poate să facă lucrarea de mântuire a omenirii. Ba mai mult,
oamenii au fost corupți de Satana și au o natură păcătoasă, așadar, ce îi califică pe
ei să judece alți oameni? Deoarece omul imoral și corupt este incapabil să se
purifice și să se mântuiască pe sine, cum poate el să-i purifice și să-i mântuiască
pe alții? Astfel de oameni
ar fi întâmpinați cu ocară când alții ar fi reticenți să accepte judecata lor. Doar
Dumnezeu este drept și sfânt și numai Dumnezeu este adevărul, calea și viața.

651
Așadar, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă trebuie efectuată
prin întruparea Lui. Niciun om nu poate să facă o astfel de lucrare, asta e cert.
De ce a folosit Dumnezeu omul să-Și facă lucrarea în Epoca Legii? Motivul este
că lucrarea din Epoca Legii și cea de judecată în zilele de pe urmă sunt diferite. În
Epoca Legii, oamenii erau rasa umană nou-născută și fuseseră corupți foarte puțin
de Satana. Lucrarea lui Iahve Dumnezeu consta mai ales în răspândirea legilor și a
poruncilor pentru a le oferi îndrumare primilor oameni despre cum să-și ducă viața
pe pământ. Această etapă a lucrării nu avea drept scop schimbarea firii omului, nu
necesita exprimarea a mai mult adevăr. Dumnezeu a trebuit doar să folosească omul
pentru a transmite legile pe care le făcuse pentru israeliți, astfel încât aceștia să știe
cum să se supună legilor, să-L venereze pe Iahve și să ducă o viață normală pe
pământ. Astfel, după aceea, această etapă a lucrării s-a încheiat. Așadar, Dumnezeu
l-a putut folosi pe Moise să încheie lucrarea din Epoca Legii. Nu a fost nevoie să se
întrupeze pentru a efectua lucrarea personal. Spre deosebire de asta, lucrarea de
judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă are scopul de a mântui omenirea care
a fost profund coruptă de Satana. Transmiterea câtorva pasaje din cuvântul lui
Dumnezeu și răspândirea unor legi nu sunt de ajuns în acest caz. Trebuie să fie
exprimată o mare cantitate de adevăr. Firea inerentă a lui Dumnezeu, tot ceea ce
Dumnezeu are și ce este trebuie exprimate în totalitate, adevărul, calea și viața
trebuie să fie deschise în fața tuturor oamenilor, ca și cum Dumnezeu ar apărea față
în față cu omenirea, permițându-i omului să înțeleagă adevărul și să-L cunoască pe
Dumnezeu, iar, în acest fel, El să purifice, să mântuiască și să desăvârșească
omenirea. Dumnezeu trebuie să facă asta personal, prin întrupare. Nimeni nu poate
s-o facă în locul Lui. Dumnezeu poate să folosească profeți pentru a transmite câteva
pasaje din cuvântul Lui, dar Dumnezeu nu îi lasă pe profeți să exprime firea inerentă
a lui Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu are și ce este sau să exprime adevărul în
totalitatea sa, deoarece omul nu e vrednic să facă asta. Dacă Dumnezeu ar folosi
omul ca să exprime firea Lui și adevărul în totalitate, s-ar putea ca ei să-L umilească
pe Dumnezeu, deoarece omul are o fire coruptă, e predispus să-și trădeze propriile
concepții și fantezii, și există impurități în lucrarea sa care ar putea foarte ușor să-L
umilească pe Dumnezeu și să influențeze eficacitatea generală a lucrării lui
Dumnezeu. De asemenea, omul e predispus să confunde tot ceea ce are el și ce

652
este cu tot ceea ce are Dumnezeu și ce este, luând impuritățile lucrării sale drept
adevăr. Acest lucru duce la o neînțelegere și umilire a lui Dumnezeu. De asemenea,
dacă Dumnezeu ar folosi omul ca să exprime firea Lui și adevărul în totalitate, din
cauza impurităților omului, lumea ar fi reticentă să accepte, ba chiar s-ar împotrivi.
Satana ar găsi atunci o fisură și ar aduce acuzații, ațâțând flacăra nemulțumirii omului
față de Dumnezeu, instigând la revolte și incitându-i pe oameni să-și facă propria lor
împărăție independentă. Acesta e rezultatul final al lucrării lui Dumnezeu efectuată
de om. Mai ales în cazul mântuirii de către Dumnezeu a omului profund corupt în
zilele de pe urmă, oamenii nu acceptă și nu se supun cu ușurință lucrării întrupării lui
Dumnezeu. Deci, dacă Dumnezeu ar folosi oameni pentru a face această lucrare, cu
atât mai puțin ar accepta și s-ar supune aceștia. Nu sunt acestea lucruri certe? Uitați-
vă la pastorii și bătrânii din lumea religioasă, diferă cu ceva felul în care se
împotrivesc și condamnă ei lucrarea întrupării lui Dumnezeu de felul în care s-au
împotrivit fariseii și preoții iudei Domnului Isus? Mântuirea omenirii corupte de către
Dumnezeu nu e o sarcină ușoară. Trebuie să înțelegem cum gândește Dumnezeu!
Pe de o parte, lucrarea de judecată a întrupării lui Dumnezeu în zilele de pe
urmă este să judece, să purifice și să mântuiască omenirea, iar pe de altă parte, și
mai important, Dumnezeu Își face lucrarea prin exprimarea adevărului și prin
exprimarea firii lui Dumnezeu și a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este, pentru a
permite omenirii să-L cunoască și să-L înțeleagă pe Dumnezeu și să vadă arătarea
lui Dumnezeu în trup. Să citim câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Pentru toți cei care trăiesc în trup,
schimbarea firii lor necesită scopuri de urmărit, iar cunoașterea lui Dumnezeu
necesită să fim martori la faptele reale și la fața reală a lui Dumnezeu. Ambele
pot fi obținute doar prin trupul materializat al lui Dumnezeu și ambele pot fi
îndeplinite doar de trupul normal și real. Acesta este motivul pentru care
întruparea este necesară și pentru care este necesară întregii omeniri corupte.
De vreme ce oamenilor li se cere să-L cunoască pe Dumnezeu, imaginile
Dumnezeilor nedeslușiți și supranaturali trebuie să fie înlăturate din inimile lor
și, din moment ce li se cere să lepede firea coruptă, ei trebuie să-și cunoască
mai întâi firea lor coruptă. Dacă doar omul face lucrarea pentru a risipi imaginile
Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor, atunci el va eșua în a obține

653
efectul potrivit. Imaginile Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor nu pot
fi expuse, lepădate sau înlăturate complet doar prin cuvinte. Făcând astfel, în
cele din urmă, tot nu ar fi posibil să risipească aceste lucruri profund
înrădăcinate de la oameni. Doar Dumnezeul practic și imaginea adevărată a lui
Dumnezeu pot înlocui aceste lucruri nedeslușite și supranaturale, pentru a le
permite oamenilor să le cunoască treptat și, doar în acest fel, se poate obține
efectul cuvenit. […] Doar Dumnezeu Însuși poate să-Și facă propria Sa lucrare,
și nimeni altcineva nu poate face această lucrare în numele Lui. Indiferent cât
de bogată este limba omului, el este incapabil să exprime clar realitatea și
normalitatea lui Dumnezeu. Omul Îl poate cunoaște mai practic pe Dumnezeu
și Îl poate doar vedea mai clar dacă Dumnezeu lucrează personal printre
oameni și Își arată în mod complet chipul și ființa Sa. Acest efect nu poate fi
atins de niciun trup omenesc” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de
mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
„Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul
adevărat al lui Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui
Dumnezeu Însuși nu pot fi întruchipate de om. Dumnezeul invizibil din cer și
lucrarea Sa pot fi aduse pe pământ doar de Dumnezeu întrupat care
înfăptuiește personal lucrarea Sa printre oameni. Acesta este modul ideal în
care Dumnezeu apare omului, în care omul Îl vede pe Dumnezeu și vine să
cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și acest lucru nu poate fi realizat de
un Dumnezeu neîntrupat” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea
lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
„Sosirea lui Dumnezeu în trup este în primul rând pentru a permite
oamenilor să vadă faptele reale ale lui Dumnezeu, să materializeze Duhul fără
formă în trup și să le permită oamenilor să-L vadă și să-L atingă. În felul acesta,
cei care sunt făcuți întregi de El Îl vor trăi, vor fi câștigați de El și după inima
Lui. Dacă Dumnezeu doar ar fi vorbit în ceruri și n-ar fi venit de fapt pe pământ,
atunci oamenii ar fi în continuare incapabili să-L cunoască pe Dumnezeu, ei ar
putea numai să propovăduiască faptele lui Dumnezeu folosind teoria goală și
nu ar avea cuvintele lui Dumnezeu ca realitate. Dumnezeu a venit pe pământ în
primul rând pentru a acționa ca un exemplu și un model pentru cei care

654
urmează să fie câștigați de Dumnezeu; numai în acest fel oamenii pot să-L
cunoască efectiv pe Dumnezeu, să-L atingă pe Dumnezeu și să-L vadă și numai
atunci ei pot fi câștigați cu adevărat de Dumnezeu” („Ar trebui să știi că
Dumnezeul practic este Dumnezeu Însuși” din Cuvântul Se arată în trup).
„Dumnezeul întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a
apărut omenirii și, de asemenea, încheie epoca credinței omenirii în Dumnezeul
nedeslușit. În special, lucrarea ultimului Dumnezeu întrupat aduce întreaga
omenire într-o epocă mai realistă, mai practică și mai plăcută. El nu doar
încheie epoca legii și a doctrinei; mai important, El dezvăluie omenirii un
Dumnezeu care este real și obișnuit, care este drept și sfânt, care descuie
lucrarea planului de gestionare (planului mântuirii) și demonstrează misterele
și destinația omenirii, care a creat omenirea și pune capăt lucrării de gestionare
și care a rămas ascuns timp de mii de ani. El aduce epoca nedeslușirii la un
sfârșit complet, El încheie epoca în care întreaga omenire dorea să caute fața
lui Dumnezeu, dar nu putea, El sfârșește epoca în care întreaga omenire a slujit
Satanei și conduce întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet nouă.
Toate acestea sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui
Dumnezeu” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu
devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă prin întrupare este cu
adevărat semnificativă. Dumnezeu S-a întrupat pe pământ în zilele de pe urmă,
trăind printre oameni și vestind cuvântul Său omenirii, exprimând maselor propria fire
a lui Dumnezeu și tot ceea ce Dumnezeu are și ce este. Pe cine iubește Dumnezeu
și pe cine detestă, către cine e îndreptată furia lui Dumnezeu, pe cine pedepsește
El, starea Lui emoțională, pretențiile Lui de la oameni, intențiile Lui față de oameni,
perspectiva omului asupra vieții, valorilor etc… El îi informează pe oameni cu privire
la toate acestea, și îi dă omului ocazia să aibă țeluri clare în viață, ca acesta să nu
se avânte fără scop într-o căutare religioasă nedeslușită. Întocmai cum spune
cuvântul lui Dumnezeu: „Dumnezeul întrupat pune capăt epocii când doar
spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de asemenea, încheie epoca credinței
omenirii în Dumnezeul nedeslușit.” Toți cei care au experimentat cuvântul și
lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă au o percepție comună: deși

655
am trecut prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu, am îndurat fel de fel de încercări
și rafinări și am fost profund chinuiți de urmărirea și persecuția brutală și sălbatică a
PCC-ului, am văzut firea dreaptă a lui Dumnezeu pogorându-se asupra noastră, am
văzut măreția și furia lui Dumnezeu și atotputernicia și înțelepciunea Lui, am văzut
manifestarea a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este ca și cum L-am fi văzut pe
Dumnezeu Însuși. Deși nu am văzut trupul duhovnicesc al lui Dumnezeu, firea
inerentă a lui Dumnezeu, atotputernicia și înțelepciunea Lui și tot ceea ce El are și
ce este ne-au fost dezvăluite pe deplin, ca și cum Dumnezeu venise în fața noastră,
dându-ne ocazia să-L cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu, iar inima noastră să se
teamă de Dumnezeu, ca să ne putem supune planurilor lui Dumnezeu pentru noi
până la moarte. Cu toții simțim că, în cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu, Îl vedem și
Îl cunoaștem pe Dumnezeu într-un mod practic și real, ne-am lepădat complet de
toate concepțiile și fanteziile și am devenit cu adevărat cunoscători de Dumnezeu.
Înainte, credeam că firea lui Dumnezeu este iubitoare și milostivă, fiind convinși că
Dumnezeu Se va îndura și va ierta la nesfârșit păcatele omului. Dar, după ce am
trecut prin judecata după cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, am ajuns să înțelegem
cu adevărat că firea lui Dumnezeu nu este doar milostivă și iubitoare, ci și dreaptă,
măreață și plină de mânie. Oricine Îi jignește firea va fi pedepsit. Astfel, Îl putem
venera pe Dumnezeu, putem accepta adevărul și putem trăi după cuvântul Lui. Prin
experimentarea lucrării de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă,
cu toții am ajuns să înțelegem cu adevărat și practic că firea lui Dumnezeu este
sfântă, dreaptă și de neofensat, am resimțit mila și dragostea lui Dumnezeu, am
ajuns să apreciem cu adevărat atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, am
recunoscut cum S-a pogorât Dumnezeu în taină, am ajuns să cunoaștem cele mai
serioase intenții ale Lui, multe calități atrăgătoare, starea Lui emoțională, onestitatea
Lui, frumusețea și bunătatea Lui, autoritatea, suveranitatea Lui și cercetarea Lui
atentă a tuturor lucrurilor etc. Tot ceea ce Dumnezeu are și ce este s-a arătat în fața
noastră de parcă L-am fi văzut pe Dumnezeu Însuși, dându-ne ocazia să-L
cunoaștem pe Dumnezeu față în față. Nu mai credem și nu Îl mai urmăm pe
Dumnezeu pe baza concepțiilor și a fanteziilor noastre, ci simțim respect și adorație
pentru Dumnezeu și I ne supunem și ne bazăm cu adevărat pe El. Am recunoscut
cu adevărat că, dacă Dumnezeu nu S-ar întrupa personal pentru a exprima adevărul

656
și a-l judeca pe om, nu L-am cunoaște niciodată pe Dumnezeu și am fi incapabili să
ne eliberăm de păcat și să atingem purificarea. Deci, oricum am privi acest lucru,
lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă trebuie să fie efectuată de
Însuși Dumnezeu întrupat. Nimeni nu-I poate lua locul. Având în vedere concepțiile
și fanteziile omului, dacă Dumnezeu ar folosi omul pentru a face lucrarea de judecată
în zilele de pe urmă, El nu ar putea să obțină efectul dorit.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Așadar, să mergem ceva mai departe și să împărtășim despre diferența

substanțială dintre Dumnezeu întrupat și oamenii pe care îi folosește Dumnezeu.
Haideți să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic despre acest aspect al adevărului.
Dumnezeu Atotputernic spune:
„Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de
Duhul lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne.
Această diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci
este întruparea Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate
completă. Divinitatea Lui nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa
normală susține toate activitățile Sale normale în trup, în timp ce divinitatea Sa
desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși” („Esența lui Hristos este ascultare față
de voința Tatălui ceresc” din Cuvântul Se arată în trup).
„Pentru că El este un om cu esența lui Dumnezeu, El este mai presus de
oricare dintre oamenii creați, mai presus de orice om care poate efectua
lucrarea lui Dumnezeu. Și astfel, printre toți cei cu un înveliș uman ca al Lui,
printre toți cei care posedă umanitate, doar El Însuși este Dumnezeul întrupat
– toți ceilalți sunt oameni creați. Chiar dacă ei toți au umanitate, oamenii creați
nu au nimic altceva decât umanitate, în timp ce Dumnezeu întrupat este diferit:
în trupul Lui, El nu are numai umanitate, dar mai important, are divinitate”
(„Esența trupului locuit de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
„Divinitatea lui Hristos este mai presus de toți oamenii, prin urmare, El este
autoritatea cea mai înaltă dintre toate ființele create. Această autoritate este
divinitatea Sa, adică firea și ființa lui Dumnezeu Însuși, care Îi determină
identitatea” („Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc” din

657
Cuvântul Se arată în trup).
„Deoarece Dumnezeu este sfânt și pur și real și concret, trupul Său vine
din Duh. Acesta este un lucru sigur și dincolo de orice îndoială. Nu numai să
fie în stare de a fi mărturie pentru Dumnezeu Însuși, ci și să fie capabil să facă
întru totul voia lui Dumnezeu: aceasta este o parte a esenței lui Dumnezeu. Că
trupul vine de la Duh cu un chip înseamnă că trupul cu care Se îmbracă Duhul
este diferit, în mod esențial, de trupul omului, iar această diferență constă, în
principal, în duhul lor” („Capitolul 9” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui
Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).
„El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El,
care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce
Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă
şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să
aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul
care nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat;
în privinţa aceasta nu există nicio îndoială. […]
Dumnezeu, la urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om. Dumnezeu
are esenţa lui Dumnezeu iar omul are esenţa omului” (Prefață la „Cuvântul Se
arată în trup”).
Dumnezeu Atotputernic a spus foarte clar că Dumnezeu întrupat este Duhul lui
Dumnezeu înfăptuit în trup. Cu toate că are umanitate normală, El este din substanță
divină. Dar oamenii pe care îi folosește Dumnezeu sunt din substanță umană. Ei pot
să fie doar oameni și nu au substanță divină deloc. „Hristos are substanță divină”
înseamnă următoarele: ceea ce posedă Duhul lui Dumnezeu – firea Lui inerentă,
substanța Lui de dreptate și sfințenie, ceea ce are și este Dumnezeu, atotputernicia
și înțelepciunea lui Dumnezeu, autoritatea și puterea lui Dumnezeu – este înfăptuit
în trup în întregime. Acest trup este trupul cu substanță divină, adevăratul Dumnezeu
care a venit pe pământ ca să lucreze și să mântuiască omenirea. Deoarece Hristos
are substanță divină, starea Lui emoțională, atitudinile, punctele de vedere și opiniile
despre diverși oameni, evenimente și lucruri, toate gândurile lui Hristos reprezintă
adevărul și sunt toate exprimări ale substanței sfinte și firii vieții lui Dumnezeu. Hristos
Îl poate reprezenta pe Dumnezeu în totalitate, poate exprima direct glasul lui

658
Dumnezeu, firea Lui și ce are Dumnezeu și ce este prin identitatea lui Dumnezeu. El
poate să-i încredințeze omului Adevărul, Calea și Viața, iar acest lucru este cu mult
dincolo de capacitatea oricărui om creat. Asta deoarece Hristos posedă divinitate
completă și, astfel, El poate exprima cuvântul lui Dumnezeu în mod direct, oricând și
oriunde, spre deosebire de profeții care doar transmit, ocazional, câteva dintre
cuvintele lui Dumnezeu. Tot ceea ce exprimă Hristos este adevărul și aceasta este
lucrarea lui Dumnezeu în epoca cea nouă. El nu vorbește despre cunoștințele și
experiența Sa referitoare la cuvintele lui Dumnezeu. Deoarece Hristos are divinitate
completă, El poate exprima adevărul oriunde și oricând pentru a aproviziona, uda și
păstori oamenii, pentru a călăuzi toată omenirea. Și, deoarece Hristos are divinitate
completă, El poate să-și asume lucrarea lui Dumnezeu. El poate să conducă și să
răscumpere omenirea, s-o cucerească și s-o mântuiască, să pună capăt unei epoci
întregi. Dar oamenii pe care îi folosește Dumnezeu sunt din substanță umană. Ei nu
posedă divinitate, ci sunt doar oameni. Astfel, ei pot să înfăptuiască doar lucrarea
omului și să îndeplinească datoria omului. Cu toate că ei posedă luminarea,
iluminarea, lucrarea și desăvârșirea Duhului Sfânt, ei pot, cel mult, să coopereze cu
lucrarea lui Dumnezeu și să exprime cunoștințele și experiența lor. Cuvintele lor pot
să fie în conformitate cu adevărul și pot fi în beneficiul altora de cele mai multe ori,
dar ele nu reprezintă adevărul și nu se află la egalitate cu spusele lui Dumnezeu.
Dumnezeu întrupat efectuează lucrarea de începe a unei epoci și de încheiere a
alteia. El poate exprima adevărul și poate călăuzi întreaga omenire. Dar oamenii pe
care îi folosește Dumnezeu care au lucrarea Duhului Sfânt, în cel mai bun caz, doar
cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu în timp ce îndeplinesc datoria omului. Cel mult,
ei doar exprimă cunoștințele și experiențele lor proprii despre cuvântul lui Dumnezeu,
iar ceea ce spun ei este în conformitate cu adevărul. Indiferent cât de mult au lucrat
pentru Dumnezeu și indiferent cât de mult au vorbit, ei doar își împărtășesc
cunoștințele și experiența despre cuvântul lui Dumnezeu, ei doar Îl preamăresc și Îi
sunt martori. Aceasta este diferența esențială dintre Dumnezeu întrupat și oamenii
pe care îi folosește Dumnezeu sau oamenii care au lucrarea Duhului Sfânt.
Dumnezeu întrupat este din substanță divină și, astfel, lucrarea și cuvântul Său
sunt nepângărite de gândurile, noțiunile, închipuirile și logica omului și, mai degrabă,
Dumnezeu întrupat exprimă în mod direct tot ceea ce are divinitatea și ce este și

659
semnificația originală a Duhului lui Dumnezeu. La fel ca în Epoca Harului, Domnul
Isus a dezvăluit tainele Împărăţiei cerurilor, a adus calea pocăinței și Și-a exprimat
firea iubitoare, bună și milostivă și așa mai departe. Toate sunt exprimări directe ale
Duhului lui Dumnezeu, toate sunt revelații naturale ale firii lui Dumnezeu și a tot ceea
ce El are și ce este. Toate sunt inaccesibile gândirii omului. În zilele de pe urmă,
Dumnezeu Atotputernic exprimă tot adevărul care va purifica, mântui și desăvârși
omenirea. El dezvăluie firea dreaptă a lui Dumnezeu care nu tolerează nicio ofensă
și descoperă toate tainele planului Său de gestionare, cum ar fi tainele întrupării lui
Dumnezeu, diferențele dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului, scopul
planului de gestionare al lui Dumnezeu, adevărul tainic al celor trei etape ale lucrării
lui Dumnezeu, izvorul coruperii omului, cum ar trebui să se elibereze omul de păcat
pentru a obține mântuirea lui Dumnezeu, viitor destin al omenirii și așa mai departe.
Tot ceea ce face Dumnezeu Atotputernic este, în întregime, exprimarea directă a
divinității, este semnificația originală a Duhului lui Dumnezeu care este inaccesibilă
gândirii omului. Lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu întrupat și firea Lui exprimată sunt
dovezi suficiente că Dumnezeu întrupat este divin în substanță și că El este nimeni
altul decât Dumnezeu Însuși, Unicul. Cu toate acestea, oamenii pe care îi folosește
Dumnezeu nu au cum să-L înlocuiască în înfăptuirea lucrării Sale divine, nici nu pot
să exprime direct voia originală a Duhului lui Dumnezeu Ei pot să facă doar lucrarea
de cooperare umană pe baza lucrării lui Dumnezeu, să împărtășească experiența și
cunoștințele lor, să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu ca să intre în realitatea
adevărului cuvintelor lui Dumnezeu, să fie martori pentru Dumnezeu și să-L
slujească. Aceasta este îndeplinirea datoriei omului. Ei fac lucrarea de care este
capabilă mintea omului, lucrarea pe care poate s-o experimenteze omul, lucrarea
care este, în esență, ceea ce omul are și ce este. Deoarece Dumnezeu întrupat și
oamenii pe care îi folosește sunt diferiți în substanță, lucrarea lor este complet diferită
în natură. Dumnezeu întrupat e diferit de oamenii pe care El îi folosește la fel de mult
cum Dumnezeu e diferit de om. Unul are substanța lui Dumnezeu, iar celălalt este
om în substanță. Cel cu substanță divină poate face lucrarea lui Dumnezeu, iar cei
cu substanță umană pot face doar lucrarea omului. Toți cei care cred în Dumnezeu
trebuie să înțeleagă asta.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

660
 „Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că
trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de
om în locul Său.” Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar. Lucrarea de judecată este
lucrarea personală a lui Dumnezeu – este lucrarea pe care Dumnezeu trebuie să o
ducă la bun sfârșit în rândul omenirii, este lucrarea pe care Dumnezeu trebuie să o
săvârșească personal și este lucrarea pe care niciun om nu este în stare să o facă
în locul Său. Niciun om nu o poate face în locul Său; acest lucru înseamnă că niciun
om nu-I poate lua locul lui Dumnezeu în a face această lucrare. De ce nu poate
nimeni să-I ia locul? Unii ar putea spune: „În timpul Epocii Legii, nu l-a folosit
Dumnezeu pe Moise ca să-I săvârșească lucrarea? Atunci, de ce nu poate
Dumnezeu să folosească oamenii pentru a săvârși lucrarea de judecată?” Conține
lucrul acesta o taină? În Epoca Legii, Dumnezeu a emis legea și poruncile pentru
israeliți, lucru ce putea fi făcut folosindu-l pe om. Dar de ce nu poate omul să-L
înlocuiască pe Dumnezeu și să săvârșească lucrarea de judecată în zilele de pe
urmă? Aici este o taină. Ce e cu această taină? Haideți să citim în continuare ca să
vedem ce are Dumnezeu de spus despre asta. „Deoarece judecata înseamnă
folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea, este de necontestat că
Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare
printre oameni.” Dumnezeu a făcut cunoscută definiția lucrării de judecată – care e
natura acestei lucrări? Dumnezeu spune: „Deoarece judecata înseamnă folosirea
adevărului pentru a cuceri omenirea.” Cum ar trebui să interpretăm aceste
cuvinte? Ce este judecata, mai exact? Pe baza cuvântului lui Dumnezeu, o putem
înțelege astfel: Dumnezeu Își face lucrarea de judecată folosind adevărul pentru a-
l cuceri pe om. „folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea,” trebuie să
medităm cu atenție la aceste cuvinte. De ce nu poate omul să facă această lucrare
de judecată? Unii oameni spun că e din cauză că omului îi lipsește adevărul, deci
nu îl poate exprima. Acest tip de înțelegere, acest tip de acceptare este perfect în
regulă. Deoarece ființele omenești nu posedă adevărul și nu sunt înzestrate cu
adevărul, nu pot săvârși lucrarea de judecată. Unii oameni spun: „Dumnezeu poate
să folosească profeți pentru a-Și exprima cuvântul, așadar, ar putea Dumnezeu să
folosească profeții pentru a-I exprima cuvântul ca să săvârșească lucrarea de
judecată?” Nu. Acest lucru e astfel deoarece profeții care transmit cuvântul lui

661
Dumnezeu și Dumnezeu Însuși, care exprimă adevărul oricând și oriunde, vor
produce rezultate diferite, pentru că profeții nu sunt, ei înșiși, adevărul. Ce
consecințe ar fi dacă am permite cuiva care nu este adevărul să transmită cuvântul
lui Dumnezeu? Hristos, când săvârșește lucrarea de judecată în identitatea Sa ca
Dumnezeu, poate să exprime adevărul oricând și oriunde, să dezvăluie ce are și ce
este Dumnezeu și să facă firea lui Dumnezeu cunoscută. În schimb, un profet nu
este el însuși adevărul și nu este capabil să dezvăluie oricând și oriunde ceea ce
Dumnezeu este și are. Care este, într-adevăr, diferența dintre rezultatele produse
de folosirea unui profet pentru a transmite cuvântul lui Dumnezeu și adevărul
exprimat direct de Dumnezeu? Dacă poți să înțelegi amănunțit acest lucru, atunci
vei avea o înțelegere adevărată a cuvintelor „Lucrarea de judecată este lucrarea
proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către
Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său.” „Nu poate fi făcută
de om în locul Său,” ce este inclus aici? Nu va avea efect dacă Dumnezeu
folosește ființe omenești sau profeți ca să-I transmită cuvintele. De ce este așa? De
ce nu ar putea lucrul acesta să obțină același rezultat ca Dumnezeu, care Își
săvârșește personal lucrarea? Odată ce vei înțelege această chestiune, vei putea
să accepți aceste cuvinte.
De ce nu ar fi bine ca Dumnezeu să folosească profeți ca să-I transmită cuvântul,
pentru a săvârși lucrarea de judecată? Ce rezultate nu ar putea fi obținute dacă
lucrarea ar fi făcută astfel? Este ceva ce poți să vezi? Dacă profeții ar fi folosiți ca să
transmită cuvintele lui Dumnezeu, rezultatele le-ar permite oamenilor doar să
înțeleagă puțin din cuvintele lui Dumnezeu. Dar, cât despre a înțelege firea lui
Dumnezeu, ceea ce are și este Dumnezeu și adevărul pe care îl exprimă, indiferent
de efortul depus de un om, este imposibil să obțină un rezultat optim. De ce nu au
putut ei să obțină un rezultat optim? Esența profeților este aceea a umanității. De
vreme ce ei sunt, în esență, oameni, ar putea propria exprimare să fie ceea ce are și
este divinitatea? Categoric nu. […] Bazându-ne pe acest punct de vedere, putem
vedea că, indiferent cum ar putea un profet să transmită cuvântul lui Dumnezeu, el
nu va putea să-I dezvăluie firea, și nici ceea ce are și este Dumnezeu, căci profeții
sunt oameni în esență – nu sunt divini. Hristos are o esență divină și, prin săvârșirea
lucrării de judecată, El poate exprima adevărul oricând și oriunde; El poate dezvălui

662
ceea ce are și este Dumnezeu. În Hristos, omul este capabil să vadă firea lui
Dumnezeu, să vadă ceea ce are și este Dumnezeu și să vadă atotputernicia și
înțelepciunea lui Dumnezeu. Cât despre omul folosit de Dumnezeu, indiferent cât de
mult din cuvântul lui Dumnezeu ajungem să înțelegem prin el, în cele din urmă, prin
el tot nu vom fi niciodată capabili să dobândim înțelegerea lui Dumnezeu și, chiar
dacă putem dobândi un pic, va fi foarte, foarte limitată! Acest lucru ar trebui să îți fie
clar acum, corect? Așadar, acum ar trebui să înțelegem cât de cât semnificația
cuvintelor lui Dumnezeu „Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui
Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu
poate fi săvârșită de om în locul Său.” Totuși, oamenii din lumea religioasă nu sunt
în stare să înțeleagă semnificația acestor cuvinte – nu le înțeleg. Ei cred că, de vreme
ce Dumnezeu a putut să-l folosească pe Moise pentru a-Și îndeplini lucrarea în
Epoca Legii, atunci Dumnezeu ar trebui să-l poată folosi pe om pentru a săvârși
lucrarea de judecată din zilele de pe urmă. Dar nu e lucrul acesta cu totul diferit de
voia lui Dumnezeu? Dobândirea înțelegerii asupra acestei chestiuni este harul lui
Dumnezeu. Oamenii din cercurile religioase nu pot înțelege lucrul acesta deoarece
nu au experimentat lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Ei nu reușesc să
înțeleagă atât de multe adevăruri! Le lipsește înțelegerea atât de multor adevăruri.
Prin comparație, noi am obținut mult, mult mai multe. Totul din cartea „Cuvântul Se
arată în trup” este o exprimare a adevărului. Aceasta conține adevăruri care nu au
fost obținute prin etapele lucrării lui Dumnezeu, pe care omenirea le-a parcurs deja
de la facerea lumii, adevăruri care, până acum, nu au fost înțelese. Dar astăzi, de
vreme ce experimentăm lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, am obținut
aceste adevăruri. Nu e acesta harul lui Dumnezeu? Nu e aceasta profunda iubire a
lui Dumnezeu?
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 137

Întrebarea 9: În Epoca Harului, Dumnezeu S-a întrupat pentru a servi ca

jertfă de păcat pentru omenire, răscumpărându-i pe oameni din păcat. În zilele
de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat din nou pentru a exprima adevărul și pentru
a-Și îndeplini lucrarea de judecată pentru a purifica și mântui complet omul.
Așadar, de ce are nevoie Dumnezeu să se întrupeze de două ori pentru a face

663
lucrarea mântuirii omenirii? And what is the true significance of God
incarnating twice?
Răspuns:
De ce trebuie să Se întrupeze Dumnezeu de două ori pentru a face lucrarea de
mântuire a omenirii? Mai întâi, trebuie să înțelegem că, referitor la mântuirea
omenirii, cele două întrupări ale lui Dumnezeu au o semnificație complicată și
profundă. Deoarece lucrarea de mântuire, fie că vorbim despre răscumpărare sau
de judecată și purificare în zilele de pe urmă, nu poate fi înfăptuită de către om.
Trebuie ca Dumnezeu să Se întrupeze și să înfăptuiască lucrarea El Însuși. În Epoca
Harului, Dumnezeu S-a întrupat în Domnul Isus, adică, Duhul lui Dumnezeu S-a
îmbrăcat într-un trup sfânt și fără de păcat și a fost țintuit pe cruce pentru a sluji drept
jertfă de păcat, răscumpărându-l pe om din păcat. Cu toții înțelegem asta. Dar în ce
privește întoarcerea Domnului Isus în zilele de pe urmă, de ce S-a întrupat în Fiul
omului pentru a Se arăta și a lucra? Mulți nu reușesc să îneleagă acest lucru. Dacă
Dumnezeu Atotputernic nu ar fi explicat acest aspect al adevărului și nu ar fi dezvăluit
această taină, nimeni nu ar fi înțeles acest adevăr. Și acum, să vedem ce anume a
spus Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Prima întrupare a fost pentru a răscumpăra
omul din păcat, de a-l răscumpăra cu ajutorul trupului material al lui Isus, adică,
El l-a mântuit pe om de pe cruce, dar firea satanică pervertită tot a rămas în
om. A doua întrupare nu mai este pentru a sluji ca o jertfă de păcat, ci, mai
degrabă, pentru a mântui pe deplin pe cei care au fost răscumpărați din păcat.
Acest lucru este făcut astfel încât cei care au fost iertați să poată fi eliberați de
păcatele lor și făcuți pe deplin neprihăniţi și, prin dobândirea unei firi
schimbate, să se elibereze de influența întunericului Satanei și să se întoarcă
înaintea tronului lui Dumnezeu. Doar în acest fel omul poate fi pe deplin sfânt.
După ce Epoca Legii a ajuns la sfârșit și, începând cu Epoca Harului,
Dumnezeu a inițiat lucrarea de mântuire, care va continua până în zilele de pe
urmă când, în judecarea și mustrarea rasei umane pentru răzvrătirea sa, El va
purifica omenirea complet. Doar atunci Își va încheia Dumnezeu lucrarea de
mântuire și Se va odihni. Prin urmare, în cele trei etape ale lucrării, doar de
două ori Dumnezeu S-a întrupat pentru a-Și îndeplini lucrarea printre oameni.

664
Acest lucru se datorează faptului că doar una dintre cele trei etape ale lucrării
este pentru a-i ghida pe oameni în a-şi conduce viaţa, în timp ce, celelalte două
constă în lucrarea mântuirii. Doar întrupându-se poate Dumnezeu să trăiască
alături de om, să experimenteze suferința lumii și să trăiască într-un trup
material obișnuit. Doar în acest fel El poate să le dea oamenilor cuvântul
concret de care ei, ca ființe create, au nevoie. Prin întruparea lui Dumnezeu
omul primește mântuirea deplină de la Dumnezeu, și nu direct din Cer, ca
răspuns la rugăciunile sale. Căci omul, fiind din trup, nu are cum să vadă Duhul
lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să se apropie de Duhul Său. Omul poate intra
în contact doar cu trupul omenesc al lui Dumnezeu și, doar cu ajutorul
acestuia, omul este capabil să înțeleagă toate cuvintele și toate adevărurile și
să primească mântuirea deplină. A doua întrupare va fi suficientă pentru a
înlătura păcatele omului și pentru a-l purifica pe deplin. Prin urmare, cu a doua
întrupare, întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup va fi finalizată, iar
semnificația întrupării lui Dumnezeu va fi făcută completă. După aceea,
lucrarea lui Dumnezeu în trup va fi ajuns în întregime la sfârșit. După a doua
întrupare, El nu va deveni trup, a treia oară, pentru lucrarea Sa. Căci întreaga
Sa gestionare va fi ajuns la sfârșit. Întruparea zilelor de pe urmă va fi câștigat
pe deplin poporul Său ales, iar umanitatea din zilele de pe urmă va fi fost, în
totalitate, împărțită potrivit felului acesteia. El nu va mai face lucrarea de
mântuire și nici nu Se va întoarce la trup pentru a îndeplini orice altă lucrare”
(„Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).
„La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El
era încă nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui
David și L-a proclamat ca fiind un mare profet, Domnul binevoitor care a
răscumpărat păcatele omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați
doar prin atingerea marginii hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții
puteau să fie readuși la viață. Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firea
satanică pervertită, adânc înrădăcinată în el însuși și nici nu a știut cum să se
descotorosească de aceasta. Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea
trupului, credința unui membru care aduce binecuvântare asupra unei întregi
familii, vindecarea bolii și așa mai departe. Restul au fost faptele bune ale

665
omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul ar putea trăi pe baza acestor
lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar astfel de credincioși ar
putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au fost mântuiți. Dar, în
timpul vieții lor, acești oameni nu au înţeles deloc calea vieții. Tot ceea ce au
făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un ciclu
constant, fără a se îndrepta deloc spre schimbarea firii lor: astfel a fost natura
omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare,
după terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a
mustrării. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului
și, prin aceasta, de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau
semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși
să distrugă natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în
iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci
lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana.
Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă rămâne în el, omul poate încă
să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă
omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul
pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să practice potrivit
căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară,
dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod
direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o
etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă
a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul
lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului” („Taina Întrupării (4)” din
Cuvântul Se arată în trup).
Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic vedem că, în Epoca Harului, Dumnezeu
S-a întrupat prima dată doar pentru a face lucrarea de răscumpărare, folosind
răstignirea drept jertfă de păcat pentru a-l răscumpăra pe om din păcat, pentru a-l
elibera pe om de blestemele și de osândirea legii. Trebuia doar să ne mărturisim
păcatele și să ne căim, iar păcatele noastre ni se iertau. Apoi, puteam să ne bucurăm
din belșug de har și de adevăr. Aceasta este lucrarea de răscumpărare pe care a
făcut-o Domnul Isus și este adevărata semnificație a mântuirii prin credință în

666
Domnul. Deși Domnul Isus ne-a iertat păcatele, mai trebuie să ne smulgem din
lanțurile păcatului, căci încă suntem sub stăpânirea naturii noastre păcătoase și a firii
noastre satanice. Deși ne-am recunoscut păcatele în fața Domnului și am obținut
iertarea Lui, nu suntem conștienți de natura noastră păcătoasă, și suntem și mai puțin
conștienți de firea noastră coruptă, o premisă și mai gravă decât păcatul. Doar
suntem capabili să recunoaștem acel păcat în sinea noastră, care constă în
nelegiuire și care duce la mustrări de conștiință. Dar nu reușim să recunoaștem
păcatele profunde, păcatul de împotrivire față de Dumnezeu. De pildă, nu cunoaștem
originea împotrivirii noastre față de Dumnezeu, cum se manifestă firea noastră
satanică sau cum a apărut natura noastră satanică, ce otravă a Satanei există în
natura noastră, de unde izvorăsc filozofia satanică a omului și logica și legile
satanice. Așadar, de ce nu cunoaște omul aceste lucruri satanice? Având în vedere
că omul a fost iertat de păcate de către Domnul Isus, de ce nu se poate smulge el
din lanțurile păcatului și de ce chiar continuă să comită aceleași păcate? Este omul,
cu adevărat, pur după ce a fost iertat de păcate? Aceasta este, într-adevăr, o
chestiune practică pe care nimeni din Epoca Harului nu pare să o înțeleagă. Deși în
credința noastră în Domnul, suntem iertați de păcate, fără să ne dăm seama încă
mai comitem păcate, ne împotrivim și Îl trădăm pe Dumnezeu. Noi, credincioșii, știm
asta din proprie experiență. De pildă, chiar după ce ne punem credința în Domnul,
continuăm să mințim, să fim vanitoși, să disprețuim adevărul și să susținem răul. Încă
suntem aroganți, perfizi, egoiști și lacomi; suntem captivi, fără ajutor, în firea coruptă
a Satanei. Mulți oameni lucrează neostenit pentru Domnul, dar ei fac asta în speranța
că vor fi răsplătiți și că vor intra în Împărăția cerurilor. Când se bucură de harul
Domnului, sunt fericiți și sunt neclintiți în credința lor în Domnul; dar, de îndată ce se
confruntă cu o năpastă sau are loc o tragedie în familie, ei Îl înțeleg greșit, Îl acuză,
ba chiar Îl neagă și Îl trădează pe Domnul. De îndată ce lucrarea lui Dumnezeu nu
mai corespunde concepțiilor și închipuirilor lor, ei se poartă ca fariseii ipocriți,
împotrivindu-se și osândindu-L pe Dumnezeu. Voi aveți astfel de experiențe proprii?
Ce dovedesc toate acestea? Acest lucru ne arată că, deși am acceptat mântuirea
Domnului Isus și ni s-au iertat păcatele, asta nu înseamnă că am scăpat în totalitate
de păcat, iar acum suntem purificați, și nici măcar nu înseamnă că am devenit ai lui
Dumnezeu și am fost câștigați de Dumnezeu. Așadar, când Domnul Isus Se întoarce

667
să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, mulți din lumea religioasă vor veni
să-L judece, să-L osândească și să-L hulească pe Dumnezeu, declarându-L public
drept adversarul lor și țintuindu-L pe cruce din nou. Ar putea cei care Îl osândesc
public și I se împotrivesc lui Dumnezeu să fie răpiți în Împărăția cerurilor doar pentru
că păcatele lor au fost iertate? Le-ar permite Dumnezeu acestor forțe ale răului, care
I se împotrivesc, să intre în Împărăția cerurilor? I-ar răpi Dumnezeu pe acești
antihriști, pe acești dușmani ai adevărului, să intre în Împărăția cerurilor? După cum
vedeți, deși ni se iartă păcatele prin credința noastră în Domnul, nu am scăpat în
totalitate de păcat, nu am scăpat de influențele satanice, și nici măcar nu am fost
câștigați de Dumnezeu și nu am devenit ai lui Dumnezeu. Deci, dacă noi, oamenii,
vrem să scăpăm de păcat și să atingem purificarea, să fim câștigați în întregime de
Dumnezeu, trebuie să fim purificați și mântuiți pe deplin de lucrarea celei de-a doua
întrupări a lui Dumnezeu.
Avem o viziune mult prea simplă asupra lucrării de mântuire a lui Dumnezeu, ca
și cum, de îndată ce păcatele omului au fost iertate, nu ar mai fi existat alte probleme,
și nu a mai rămas decât să așteptăm să fim răpiți de către Domnul în Împărăția
cerurilor. Cât de naiv și de copilăresc este omul corupt! Cât de ridicole sunt
concepțiile și închipuirile omenirii corupte! A fost păcatul singura problemă care a
năpăstuit omenirea după ce a fost coruptă de Satana? Care este originea păcatului
omului? Ce este păcatul? De ce îl detestă Dumnezeu? Nici în ziua de azi, nimeni nu
înțelege bine aceste lucruri. Omul a fost corupt în întregime de Satana. Până unde
merge coruperea lui? Realitatea coruperii în întregime a omului a devenit evidentă
în timpul răstignirii Domnului Isus. Faptul că oamenii au putut să-L răstignească pe
Domnul Isus cel milostiv, care exprimase atât de mult adevăr, a demonstrat, cu
adevărat, că omul devenise urmaș al Satanei, progenitura Satanei își pierduse în
întregime umanitatea și nu avea nici cea mai mică urmă de rațiune sau de conștiință.
Cine dintre oameni mai are umanitate normală? Împotrivirea și animozitatea omului
față de Dumnezeu nu ne arată că omul a ajuns într-un punct unde e care pe care,
unde a devenit ireconciliabil cu Dumnezeu? Această problemă poate fi soluționată
prin iertarea păcatelor? Cine poate garanta că, prin iertarea păcatelor, omul nu I se
va împotrivi lui Dumnezeu sau nu Îlva considera dușman? Nimeni nu poate garanta!
Păcatele omului pot fi iertate, dar poate Dumnezeu să ierte natura omului? O natură

668
care este potrivnică lui Dumnezeu? Poate Dumnezeu să ierte firea satanică a omului
care îl copleșește? Atunci, cum rezolvă Dumnezeu aceste lucruri care țin de Satana?
Fără îndoială, Dumnezeu folosește judecata și mustrarea. Putem spune că, fără
judecata dreaptă și fără mustrarea lui Dumnezeu, omul corupt nu poate fi cucerit, și
cu atât mai puțin se va prăbuși la pământ, cuprins de smerenie. Acesta este
principalul motiv pentru care Dumnezeu trebuie să Se întrupeze pentru a face
lucrarea de judecată. Mulți pun la îndoială și au concepții referitor la întruparea lui
Dumnezeu pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. De ce se întâmplă
asta? Pentru că ei nu reușesc să vadă realitatea coruperii absolute a omului. Deci,
în consecință, ei nu înțeleg câtuși de puțin ce înseamnă lucrarea de judecată a lui
Dumnezeu în zilele de pe urmă. Ei țin cu dinții de noțiunile lor, fără să caute și să
cerceteze calea cea adevărată. În acest fel, cum ar putea ei să accepte și să asculte
de lucrarea lui Dumnezeu?
Noi, oamenii, nu putem înțelege semnificația profundă a celor două întrupări ale
lui Dumnezeu. Deci, referitor la motivul pentru care Dumnezeu S-a întrupat de două
ori și la semnificația celor două întrupări, pentru acest aspect al adevărului, să dăm
pagina la câteva pasaje din Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune:
„Înțelesul întrupării este că Dumnezeu Se arată în trup și că El vine să lucreze
printre oamenii creației Sale în chipul unui trup. Deci, pentru ca Dumnezeu să
Se fi întrupat, trebuie să fie mai întâi trup, trup cu umanitate normală; aceasta
este condiția preliminară cea mai importantă. De fapt, implicația întrupării lui
Dumnezeu este aceea că Dumnezeu trăiește și lucrează în trup, Dumnezeu în
esența Sa devine trup, devine om” („Esența trupului locuit de Dumnezeu” din
Cuvântul Se arată în trup).
„Umanitatea Lui există de dragul esenței Sale trupești; nu poate exista
niciun trup fără umanitate, iar o persoană fără umanitate nu este o ființă umană.
În felul acesta, umanitatea trupului lui Dumnezeu este o proprietate intrinsecă
a corpului întrupat al lui Dumnezeu. Să spui că «atunci când Dumnezeu devine
trup, El este în întregime divin, nu este deloc uman,» este o blasfemie,
deoarece aceasta este o postură imposibil de luat, una care încalcă principiul
întrupării” („Esența trupului locuit de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
„Indiferent de epoca sau de locul în care Dumnezeu este întrupat,

669
principiile pentru lucrarea Sa în trup rămân neschimbate. El nu poate deveni
trup şi, totuşi, să transcendă trupul în lucrarea Sa; cu atât mai puţin Se poate
întrupa şi, totuşi, să nu lucreze în cadrul umanităţii normale a trupului. În caz
contrar, semnificaţia întrupării lui Dumnezeu s-ar dizolva în nimic, iar Cuvântul
devenit trup ar deveni cu totul lipsit de sens. Mai mult decât atât, numai Tatăl
din ceruri (Duhul) ştie de întruparea lui Dumnezeu, şi nimeni altul, nici măcar
trupul Însuşi sau solii cerului. Astfel, lucrarea lui Dumnezeu în trup este cu atât
mai normală şi mai în măsură să demonstreze că într-adevăr Cuvântul a devenit
trup, iar trupul înseamnă un om normal şi obişnuit” („Taina întrupării (1)” din
Cuvântul Se arată în trup).
„Semnificația întrupării este aceea că un om obișnuit, normal, efectuează
lucrarea lui Dumnezeu Însuși; și anume, că Dumnezeu efectuează lucrarea Sa
divină în umanitate și, astfel, îl înfrânge pe Satana. Întrupare înseamnă că
Duhul lui Dumnezeu devine un trup, adică, Dumnezeu devine trup; lucrarea pe
care El o face în trup este lucrarea Duhului, care este îndeplinită în trup,
exprimată prin trup. Nimeni, cu excepția trupului lui Dumnezeu, nu poate
îndeplini lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat; adică, numai trupul
întrupat al lui Dumnezeu, această umanitate normală – și nimeni altcineva – nu
poate exprima lucrarea divină. […] Faptul că El a posedat umanitate normală
dovedește că El a fost Dumnezeu întrupat; faptul că El a trecut printr-un proces
de creștere umană normală demonstrează în continuare că El a fost un trup
normal; și, în plus, lucrarea Sa este o dovadă suficientă că El a fost Cuvântul
lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu, devenind trup. Dumnezeu devine trup
datorită necesității lucrării; cu alte cuvinte, această etapă a lucrării este nevoie
să fie făcută în trup, făcută în umanitate normală. Aceasta este condiția
prealabilă pentru «Cuvântul care devine trup,» pentru «Cuvântul care Se arată
în trup,» și este povestea adevărată din spatele celor două întrupări ale lui
Dumnezeu” („Esența trupului locuit de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
„De ce spun Eu că sensul întrupării nu a fost completat în lucrarea lui Isus?
Deoarece Cuvântul nu a devenit în întregime trup. Ce a făcut Isus a fost doar o
parte din lucrarea lui Dumnezeu în trup; El doar a făcut lucrarea
răscumpărătoare și nu a făcut lucrarea de câștigare completă a omului. Pentru

670
acest motiv, Dumnezeu a devenit trup din nou în zilele de pe urmă. Această
etapă a lucrării este, de asemenea, făcută într-un trup obișnuit, făcută de către
o ființă umană cu totul normală, una a cărei umanitate nu este câtuși de puțin
transcendentă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a devenit o ființă umană completă
și este o persoană a cărei identitate este aceea a lui Dumnezeu, o ființă umană
completă, un trup complet, care efectuează lucrarea” („Esența trupului locuit de
Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit semnificația și taina întrupării.
Din lectura cuvântului lui Dumnezeu Atotputernic, știm că întruparea se referă la
Duhul lui Dumnezeu care Se îmbracă în trup și devine o persoană obișnuită și
normală pentru a face lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu întrupat trebuie să
aibă umanitate normală, trebuie să lucreze și să vorbească în umanitate normală.
Chiar și când face minuni, acestea trebuie să fie făcute în umanitate normală. După
înfățișarea exterioară, Dumnezeu întrupat pare normal. Pare să-Și facă lucrarea
asemeni unui om normal și obișnuit. Dacă nu ar avea umanitate normală și nu ar
lucra în umanitate normală, nu ar fi întruparea lui Dumnezeu. Întruparea înseamnă
că Duhul lui Dumnezeu este înfăptuit în trup. În cadrul umanității normale, El exprimă
adevărul și face lucrarea lui Dumnezeu Însuși, răscumpărând și mântuind omenirea.
Aceasta este semnificația întrupării. Și acum, care e semnificația celor două întrupări
ale lui Dumnezeu? În primul rând, se referă la faptul că aceste două întrupări ale lui
Dumnezeu au desăvârșit semnificația întrupării, au înfăptuit lucrarea Cuvântului care
Se arată în trup și au încheiat planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea
omenirii. Aceasta este semnificația celor două întrupări ale lui Dumnezeu. Cu toții
trebuie să înțelegem că scopul primei întrupări a lui Dumnezeu Atotputernic a fost să
facă lucrarea de răscumpărare și să pregătească drumul pentru lucrarea de judecată
în zilele de pe urmă. Așadar, prima întrupare a lui Dumnezeu nu a desăvârșit
semnificația întrupării. Scopul celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu este să facă
lucrarea de judecată în zilele de pe urmă și să smulgă în totalitate omenirea din
ghearele Satanei, să elibereze omenirea de firea ei satanică, să-i elibereze pe
oameni de sub influența Satanei, astfel încât aceștia să se poată întoarce la
Dumnezeu și să fie câștigați de El. Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe
urmă, a exprimat în întregime adevărul pentru a purifica și mântui omenirea, a

671
încheiat toată lucrarea lui Dumnezeu întrupat și a exprimat tot ceea ce Dumnezeu
trebuie să exprime în întruparea Sa. Doar prin acestea a desăvârșit El lucrarea
Cuvântului care Se arată în trup. Să mai citim încă două pasaje din Dumnezeu
Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dumnezeu va folosi cuvinte pentru
a cuceri universul. El va face aceasta nu prin întruparea Sa, ci prin folosirea
cuvântărilor din gura Dumnezeului devenit trup, pentru a cuceri toți oamenii
din întregul univers; numai acesta este Cuvântul devenit trup și numai aceasta
este arătarea Cuvântului în trup. Poate pentru oameni pare ca și cum
Dumnezeu nu a făcut o lucrare mare – dar Dumnezeu trebuie doar să-Și
rostească cuvintele, pentru ca oamenii să fie convinși cu adevărat și profund
uluiți. Fără fapte, oamenii strigă și țipă; având cuvintele lui Dumnezeu, ei tac.
Dumnezeu va realiza, cu siguranță, acest lucru, pentru că acesta este planul de
demult stabilit al lui Dumnezeu: îndeplinirea sosirii Cuvântului pe pământ”
(„Împărăția Milenară a sosit” din Cuvântul Se arată în trup). „Această etapă de lucru
a împlinit înțelesul interior al «Cuvântului devine trup», și a împrumutat un
înțeles mai profund cuvintelor: «Cuvântul era cu Dumnezeu și Dumnezeu era
Cuvântul» și îți permite să crezi cu fermitate cuvintele «La început era
Cuvântul». Adică, la momentul creației, Dumnezeu era posedat de cuvinte,
cuvintele Lui erau cu El și inseparabile de El și era finală face chiar mai clară
puterea și autoritatea cuvintelor Sale și permite omului să vadă toate cuvintele
Sale – să audă toate cuvintele Lui. Aceasta este lucrarea erei finale. Trebuie să
ajungi să cunoști aceste lucruri pe deplin. Nu este vorba despre cunoașterea
trupului, ci despre cunoașterea trupului și a Cuvântului. Aceasta este ceea ce
trebuie să dai mărturie, ceea ce trebuie să știe toată lumea. Pentru că aceasta
este lucrarea celei de-a doua întrupări – și ultima dată când Dumnezeu devine
trup – completează pe deplin semnificația întrupării, îndeplinește cu atenție și
emite toate lucrările lui Dumnezeu în trup și încheie era întrupării lui
Dumnezeu” („Practica (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Cele două întrupări ale lui
Dumnezeu încheie lucrarea lui Dumnezeu întrupat, adică, lucrarea lui Dumnezeu de
mântuire totală a omului. Așadar, pe viitor, Dumnezeu nu Se va mai întrupa. Nu va
mai fi o a treia sau a patra oară. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu întrupat a fost deja
pe deplin înfăptuită. Asta se înțelege prin afirmația că Dumnezeu S-a întrupat deja

672
de două ori pentru a desăvârși semnificația întrupării.
Dumnezeu S-a întrupat de două ori pentru a desăvârși semnificația întrupării.
Pentru cei care mai au de trecut prin lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele
de pe urmă, acesta este un lucru greu de înțeles. Cei care au trecut doar prin lucrarea
de răscumpărare din Epoca Harului știu că Domnul Isus este Dumnezeu întrupat.
Dar puțini înțeleg că lucrarea Domnului Isus era limitată doar la răscumpărare și că
El nu a înfăptuit lucrarea Cuvântului care Se arată în trup. Cu alte cuvinte, Domnul
Isus nu a exprimat în totalitate adevărul despre mântuirea completă a omenirii de
către Dumnezeu întrupat. Deci, Domnul Isus a spus: „Mai am să vă spun multe
lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă
va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce
va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Acum,
Domnul Isus S-a întors întrupat în Fiul omului. El este Dumnezeu Atotputernic,
Hristos al zilelor de pe urmă. El face lucrarea de judecată începând de la casa lui
Dumnezeu, exprimând aici, în totalitate, adevărul care va purifica și va mântui
omenirea, adevărul cuprins în „Cuvântul Se arată în trup.” Dumnezeu întrupat
vorbește pentru prima dată în identitatea lui Dumnezeu către întregul univers, vestind
cuvântul Său. El vestește detaliile planului de gestionare al lui Dumnezeu de
mântuire a omenirii. El exprimă voia lui Dumnezeu, cerințele Sale față de întreaga
omenire și destinația omului.
Să vedem cum explică Dumnezeu Atotputernic acest lucru: „Este corect să
spunem că aceasta a fost prima dată de la creație când Dumnezeu S-a adresat
întregii omeniri. Niciodată înainte Dumnezeu nu vorbise omenirii create atât de
detaliat și atât de sistematic. Desigur, aceasta a fost și prima dată când El
vorbise atât de mult, și atât de mult timp, întregii omeniri. A fost total fără
precedent. Mai mult, aceste cuvântări au fost primul text exprimat de
Dumnezeu în rândul omenirii, în care El a expus oamenii, i-a călăuzit, i-a judecat
și le-a vorbit de la inimă la inimă și, de asemenea, acestea au fost primele
cuvântări în care Dumnezeu le-a făcut cunoscut oamenilor pașii Lui, locul în
care El se află, firea lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu are și este, gândurile lui
Dumnezeu și preocuparea Lui pentru omenire. Se poate spune că acestea au
fost primele cuvântări pe care Dumnezeu le adresase omenirii din cel de-al

673
treilea cer de la creație și prima dată când Dumnezeu Își folosise identitatea Sa
inerentă pentru a apărea și a exprima omenirii vocea inimii Lui prin cuvinte”
(Introducere la „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” din Cuvântul Se arată
în trup)
„Acest lucru se datorează faptului că Eu aduc sfârșitul omenirii în lume și,
de acum înainte, Îmi dezvălui întreaga Mea fire înaintea omenirii pentru ca toți
cei ce Mă cunosc și toți cei ce nu Mă cunosc să își poată desfăta ochii și să
vadă că într-adevăr am venit în lumea oamenilor, am venit pe pământ unde
toate lucrurile se înmulțesc. Acesta este planul Meu, este singura Mea
«confesiune» de la crearea omenirii de către Mine. Vreau să vă îndreptați toată
atenția voastră către fiecare mișcare a Mea, căci toiagul Meu apasă încă o dată
aproape de omenire, către toți cei care Mi se împotrivesc” („Pregătește suficiente
fapte bune pentru destinația ta” din Cuvântul Se arată în trup).
Cu privire la cele două întrupări ale lui Dumnezeu pentru desăvârșirea
semnificației întrupării, există unii care nu înțeleg, pur și simplu, deoarece le lipsește
experiența. Când aud despre asta, pur și simplu, nu înțeleg. Și acum, să trecem la
detaliile lucrării înfăptuite în timpul celor două întrupări ale lui Dumnezeu. În timpul
primei întrupări a lui Dumnezeu, El a săvârșit lucrarea de răscumpărare, făcând
multe minuni. A hrănit cinci mii de oameni doar cu cinci pâini și doi pești. A potolit
vântul și marea cu un singur cuvânt. L-a înviat pe Lazăr. De asemenea, Domnul Isus
a postit și a fost ispitit în pustiu vreme de 40 de zile. A mers pe apă etc. Deoarece
trupul Domnului Isus a făcut minuni, iar El S-a schimbat la față pe un munte înalt, în
ochii noștri, ai oamenilor, deși Domnul Isus era întrupat, El tot era înzestrat cu
elemente supranaturale. Era diferit de omul obișnuit, minunile apăreau oriunde Se
arăta El. De asemenea, Domnul Isus a făcut doar o etapă a lucrării, lucrarea de
răscumpărare. El a exprimat doar adevărul despre lucrarea de răscumpărare,
manifestând, în principal, firea milostivă și iubitoare a lui Dumnezeu. Nu a exprimat
toate adevărurile despre lucrarea de judecată și de mântuire, și nu a exprimat în fața
omului firea dreaptă, sfântă și de neofensat a lui Dumnezeu. Deci, nu se poate spune
că prima întrupare a desăvârșit semnificația întrupării. Așa cum spune Dumnezeu
Atotputernic: „Isus a făcut o etapă a lucrării care numai a împlinit substanța
«Cuvântului era cu Dumnezeu»: Adevărul lui Dumnezeu era cu Dumnezeu, iar

674
Duhul lui Dumnezeu era cu trupul și era inseparabil de El, adică trupul lui
Dumnezeu întrupat a fost cu Duhul lui Dumnezeu, ceea ce este o dovadă mai
mare că Isus întrupat era prima întrupare a lui Dumnezeu” („Practica (4)” din
Cuvântul Se arată în trup). Întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este diferită
de prima întrupare. În a doua întrupare, Dumnezeu nu a făcut minuni, El nu este
deloc supranatural. După înfățișarea exterioară, El arată ca un om normal și obișnuit,
care lucrează și Își spune cuvântul concret și aievea printre oameni. El a exprimat
adevărul pentru a-l judeca, purifica și mântui pe om. Dumnezeu Atotputernic a
dezvăluit toate misterele planului de gestionare al lui Dumnezeu și a prezentat firea
dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu este și ce are, voia lui
Dumnezeu și cerințele Lui de la oameni. De asemenea, El a judecat și expus natura
satanică a omului și firile corupte care I se împotrivesc lui Dumnezeu, iar astfel, i-a
cucerit, desăvârșit, expus și eliminat pe oameni, pe fiecare după propria seminție.
Tot adevărul cu care îl înzestrează Dumnezeu pe om în zilele de pe urmă este
exprimat în umanitatea normală a trupului Său. Nu e nimic supranatural la el. Nu
vedem decât un om normal spunându-Și cuvântul și făcându-Și lucrarea, dar
cuvântul pe care îl rostește Hristos este adevărul în întregime. Are autoritate și
putere, poate să-l purifice și să-l mântuiască pe om. Din cuvântul lui Hristos, care
judecă și expune adevărul și substanța coruperii omului, vedem cum Dumnezeu
pătrunde chiar în profunzimea omului, observându-l, vedem cum Dumnezeu îl
înțelege în întregime pe om. Omul ajunge și el să cunoască firea dreaptă, sfântă și
de neofensat a lui Dumnezeu. Din dojenile și povețele lui Hristos, observăm mila și
grija lui Dumnezeu pentru om. Din multele feluri în care vorbește și lucrează Hristos,
ajungem să apreciem atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, intențiile
onorabile cu care lucrează Dumnezeu pentru a mântui omenirea și adevărata Lui
dragoste și mântuire pentru om. Din modul în care îi tratează Hristos pe toți oamenii,
toate chestiunile și toate lucrurile, ajungem să înțelegem că plăcerea, furia,
întristarea și fericirea lui Dumnezeu sunt toate realitățile lucrurilor pozitive și că toate
sunt expresia firii lui Dumnezeu și a manifestării naturale a substanței vieții Lui. Din
cuvântul și lucrarea lui Hristos, înțelegem că Dumnezeu este suprem și mare și că
El este smerit și ascuns, obținem o adevărată înțelegere și cunoaștere a firii originare
a lui Dumnezeu și a adevăratului Său chip, provocându-ne o sete de adevăr și de

675
respect pentru Dumnezeu în inimile noastre, pentru a-L iubi și a-L asculta cu adevărat
pe Dumnezeu. Acesta este efectul cuvântului și lucrării celei de-a doua întrupări a lui
Dumnezeu asupra noastră. Cuvântul și lucrarea celei de-a doua întrupări a lui
Dumnezeu nu doar îi permite omului să-L vadă pe Dumnezeu întrupat, ci îi permite
și să vadă cuvântul lui Dumnezeu, care Se arată în trup. Cuvântul lui Dumnezeu
înfăptuiește toate lucrurile. Acest trup normal și obișnuit este personificarea Duhului
adevărului. Dumnezeu întrupat este adevărul, calea și viața! El este arătarea
singurului Dumnezeu adevărat! Doar prin arătarea și lucrarea lui Dumnezeu
Atotputernic s-a desăvârșit semnificația întrupării.
Să mai citim încă două pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic ca să
înțelegem și mai clar acest adevăr și taină. Dumnezeu Atotputernic spune: „Această
etapă de lucru a împlinit înțelesul interior al «Cuvântului devine trup», și a
împrumutat un înțeles mai profund cuvintelor: «Cuvântul era cu Dumnezeu și
Dumnezeu era Cuvântul» și îți permite să crezi cu fermitate cuvintele «La
început era Cuvântul»” („Practica (4)” din Cuvântul Se arată în trup) „În timpul
Epocii Împărăției, Dumnezeu întrupat rostește cuvinte pentru a cuceri pe toți
cei care cred în El. Acesta este «Cuvântul se arată în trup»; Dumnezeu a venit
în zilele de pe urmă pentru a săvârși această lucrare, adică a venit pentru a
îndeplini semnificația reală a Cuvântului care se arată în trup. El doar rostește
cuvinte și, rareori, există apariția faptelor. Aceasta este însăși substanța
Cuvântului care se arată în trup, și atunci când Dumnezeu întrupat Își rostește
cuvintele, aceasta este apariția Cuvântului în trup și este Cuvântul care vine în
trup. «La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul a fost cu Dumnezeu, și Cuvântul
a fost Dumnezeu, iar Cuvântul S-a întrupat». Aceasta (lucrarea arătării
Cuvântului în trup) este lucrarea pe care Dumnezeu o va săvârși în zilele de pe
urmă și este ultimul capitol al întregului Său plan de gestionare (planul
mântuirii) și, astfel, Dumnezeu trebuie să vină pe pământ pentru a-Și manifesta
cuvintele în trup. Ceea ce este făcut astăzi, ceea ce va fi făcut în viitor, ceea ce
va fi săvârșit de Dumnezeu, destinația finală a omului, cei care vor fi mântuiți,
cei care vor fi nimiciți, și așa mai departe – această lucrare ce trebuie realizată
în final a fost clar menționată și totul este pentru a îndeplini semnificația reală
a Cuvântului care Se arată în trup. Hotărârile administrative și constituția care

676
au fost emise anterior, cei care vor fi nimiciți, cei care vor intra în odihnă – toate
aceste cuvinte trebuie să fie împlinite. Aceasta este lucrarea realizată în
principal de Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă. El îi face pe oameni să
înțeleagă unde aparțin cei predestinați de Dumnezeu și unde aparțin cei care
nu sunt predestinați de Dumnezeu, cum vor fi împărțiți poporul și fiii Săi, ce se
va întâmpla cu Israelul, ce se va întâmpla cu Egiptul – în viitor, fiecare dintre
aceste cuvinte vor fi îndeplinite. Etapele lucrării lui Dumnezeu se accelerează.
Dumnezeu folosește cuvântul ca pe o cale pentru a dezvălui omului ce se va
realiza în fiecare epocă, ce trebuie săvârșit de Dumnezeu întrupat din zilele de
pe urmă și lucrarea Lui de slujire care trebuie să fie săvârșită, iar toate aceste
cuvinte sunt pentru a îndeplini semnificația reală a Cuvântului care se arată în
trup” („Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
Cred că toată lumea înțelege ceva mai bine modul în care cele două întrupări
ale lui Dumnezeu completează semnificația întrupării. Acum suntem conștienți de
faptul că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii este înfăptuită prin lucrarea
de întrupare. Etapa de lucrare pe care a înfăptuit-o Domnul Isus a fost lucrarea
de răscumpărare. Adevărul exprimat de El a fost foarte limitat, deci, după ce am
trecut prin lucrarea Domnului Isus, L-am cunoscut pe Dumnezeu tot în mod limitat.
Dumnezeu Atotputernic a venit să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă
și a exprimat în totalitate adevărul despre judecata dreaptă a lui Dumnezeu asupra
coruperii omului. Acest lucru îi permite omului să vadă firea inerentă a lui
Dumnezeu și să cunoască substanța Lui dreaptă și sfântă. Așadar, Dumnezeu
întrupat în zilele de pe urmă a încheiat în totalitate lucrarea lui Dumnezeu în trup.
El a exprimat în întregime adevărul pe care trebuie să-l exprime Dumnezeu în trup
împlinind, astfel, faptul că Cuvântul Se arată în trup. În acest fel, cele două
întrupări ale lui Dumnezeu desăvârșesc semnificația întrupării. Cele două întrupări
ale lui Dumnezeu sunt indispensabile, se suplinesc și se completează reciproc.
Deci, nu se poate spune că Dumnezeu poate fi întrupat doar o singură dată sau
că El Se va întrupa de trei sau patru ori. Deoarece cele două întrupări ale lui
Dumnezeu au desăvârșit deja lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii și au
exprimat, în întregime, adevărul despre mântuirea omenirii pe care întrupările lui
Dumnezeu sunt menite să-l exprime. Astfel, cele două întrupări ale lui Dumnezeu

677
au completat semnificația întrupării.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 10: Este scris clar în Biblie că Domnul Isus este Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, și toți cei care cred în Domnul cred, de asemenea, că Domnul Isus
este Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Și, totuși, tu mărturisești că Hristos întrupat
este manifestarea lui Dumnezeu, că este Dumnezeu Însuși. Așadar, este
Hristos întrupat cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, sau este Dumnezeu Însuși?
Răspuns:
Este Hristos întrupat Dumnezeu Însuși sau Fiul lui Dumnezeu? Aceasta este
cu adevărat o problemă pe care cei mai mulți credincioși în Dumnezeu nu o
înțeleg. Când Domnul Isus întrupat a venit să facă lucrarea de răscumpărare a
omenirii, Dumnezeu a devenit Fiul omului, arătându-Se și săvârșind lucrarea
printre oameni. El nu doar a deschis Epoca Harului, ci a și inițiat o epocă nouă în
care Dumnezeu a venit personal în lumea oamenilor ca să trăiască alături de ei.
Cu multă adorație, omul L-a numit pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În
acea vreme, Duhul Sfânt a fost, de asemenea, martor la faptul că Domnul Isus
este Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, iar Domnul Isus L-a numit pe Dumnezeu, Tată
ceresc. Ca atare, omul a crezut că Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu. Astfel, a
apărut noțiunea acestei relații Tată-Fiu. Și acum, să ne gândim puțin. Dumnezeu
spune undeva în Geneză că are un fiu? În timpul Epocii Harului, a spus Iahve
Dumnezeu vreodată că are un fiu? Acest lucru dovedește că există un singur
Dumnezeu și că nu putem să ne referim la nicio relație Tată-Fiu. Unii ar putea să
întrebe de ce a spus Domnul Isus, în timpul Epocii Harului, că El este Fiul lui
Dumnezeu? Era Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu Însuși?
Puteți să spuneți că e o chestiune pe care noi, credincioșii am tot dezbătut-o de-a
lungul veacurilor. Oamenii simt contradicția inerentă din această chestiune, dar nu
știu cum s-o explice. Domnul Isus este Dumnezeu, dar este și Fiul lui Dumnezeu,
așadar, există și un Dumnezeu Tatăl? Oamenii sunt și mai puțin capabili să explice
această chestiune. În ultimele două milenii, foarte puțini au recunoscut că Domnul
Isus Hristos este Dumnezeu Însuși, că este arătarea lui Dumnezeu. De fapt, acest
lucru este consemnat clar în Biblie. În Ioan 14:8, Filip L-a întrebat pe Domnul Isus:

678
„Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns!” Deci, în acea vreme, cum i-a
răspuns Domnul Isus lui Filip? Își amintește cineva? Domnul Isus i-a spus lui Filip:
„De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe
Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: «Arată-ni-L pe Tatăl?!» Nu crezi că Eu
sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun
de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui. Credeţi-Mă
că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine! Dacă nu, credeţi măcar datorită lucrărilor
înseşi!” (Ioan 14:9-11). Aici, Domnul Isus a spus foarte clar: „Cel ce M-a văzut
pe Mine L-a văzut pe Tatăl.” După cum vedeți, Domnul Isus este arătarea lui
Dumnezeu Însuși. Domnul Isus nu a spus aici că El are cu Dumnezeu o relație de
Tată-Fiu. El a spus doar, „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine” „Eu şi Tatăl
una suntem” (Ioan 10:30). Deci, conform cuvintelor Domnului Isus, nu putem să
confirmăm că Domnul Isus este Dumnezeu Însuși, că există un singur Dumnezeu
și că nu putem vorbi despre o relație Tată-Fiu?
Unii ar putea să întrebe, atunci de ce, atunci când Se roagă Domnul Isus, El Se
roagă la Dumnezeu Tatăl? Într-adevăr e o taină de ce Domnul Isus I Se adresează
lui Dumnezeu Tatăl Ceresc în rugăciunile Lui. Când Dumnezeu este întrupat, Duhul
lui Dumnezeu este ascuns în trup, iar trupul în sine nu e conștient de prezența
Duhului. Așa cum nici noi nu simțim sufletul din noi. Ba mai mult, Duhul lui Dumnezeu
nu face nimic supranatural în trupul Său. Așadar, deși Domnul Isus era Dumnezeu
devenit trup, dacă Duhul lui Dumnezeu n-ar fi vorbit și nu L-ar fi mărturisit pe
Dumnezeu Însuși, Domnul Isus n-ar fi știut că El era întruparea lui Dumnezeu.
Așadar, în Biblie scrie: „Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni […] nici
Fiul, ci numai Tatăl” (Marcu 13:32). Înainte ca Domnul Isus să-Și facă lucrarea de
slujire, El a trăit în umanitate normală. Nu știa că El era întruparea lui Dumnezeu,
deoarece Duhul lui Dumnezeu din trup nu lucra într-un mod supranatural, ci lucra în
limitele normalului, la fel ca orice alt om. Așadar, în mod firesc, Domnul Isus Se ruga
la Tatăl Ceresc, adică, din umanitatea Sa normală, Domnul Isus Se ruga la Duhul lui
Dumnezeu. Aceste lucru este foarte logic. Când Domnul Isus Și-a săvârșit oficial
lucrarea de slujire, Duhul Sfânt a început să vorbească și să vestească, fiind martor
că El era Dumnezeu întrupat. Abia apoi, Domnul Isus Și-a dat seama de adevărata
Sa identitate, că El venise să facă lucrarea de răscumpărare. Dar, când urma să fie

679
răstignit, El tot S-a rugat la Dumnezeu Tatăl. Acest lucru demonstrează că substanța
lui Hristos este supusă în întregime lui Dumnezeu.
Să mai citim două pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic pentru a lămuri
mai bine această chestiune. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Isus L-a numit
pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată, în timp ce S-a rugat, acest lucru a
fost făcut doar din perspectiva unui om creat, doar pentru că Duhul lui
Dumnezeu Și-a asumat un trup obișnuit și normal și a avut acoperământul
exterior al unei ființe create. Chiar dacă în El era Duhul lui Dumnezeu, aspectul
Său exterior era încă acela al unui om obișnuit; cu alte cuvinte, El devenise
«Fiul Omului», despre care au vorbit toți oamenii, inclusiv Isus Însuși. Dat fiind
că El este numit Fiul omului, El este o persoană (fie ea bărbat sau femeie, în
orice caz, una cu învelișul exterior al unei ființe umane) născută într-o familie
normală de oameni obișnuiți. Prin urmare, pentru Isus să-L numească pe
Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată a fost la fel ca pentru voi când L-ați
numit pe El la început Tată; El a făcut acest lucru din perspectiva unui om al
creației. Vă mai amintiți rugăciunea Tatăl nostru pe care Isus v-a învățat să o
memorați? «Tatăl nostru din ceruri…» El le-a cerut tuturor oamenilor să-L
numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată. Și din moment ce și El,
de asemenea, L-a numit Tată, El a făcut acest lucru din perspectiva unuia care
se află pe picior de egalitate cu voi toți. Din moment ce L-ați numit pe Dumnezeu
din ceruri cu numele de Tată, aceasta arată că Isus S-a văzut pe Sine ca fiind pe
picior de egalitate cu voi și ca un om pe pământ ales de Dumnezeu (adică Fiul
lui Dumnezeu). Dacă Îl numiți pe Dumnezeu «Tată», nu este aceasta pentru că
voi sunteți ființe create? Oricât de mare ar fi autoritatea lui Isus pe pământ,
înainte de răstignire, El a fost numai un Fiu al omului, guvernat de Duhul Sfânt
(adică Dumnezeu) și una dintre ființele create ale pământului, pentru că El încă
trebuia să-Și finalizeze lucrarea Sa. Prin urmare, a-L numi pe Dumnezeu din
ceruri Tată, a însemnat doar umilința și ascultarea Lui. Adresarea Sa către
Dumnezeu (adică Duhul din ceruri) într-o asemenea manieră, nu dovedește
totuși că El este Fiul Duhului lui Dumnezeu din ceruri. Mai degrabă, se poate
spune pur și simplu că perspectiva Lui este diferită, nu că El este o persoană
diferită. Existența unor persoane distincte este o aberație! Înainte de

680
răstignirea Sa, Isus a fost un Fiu al omului legat de limitările trupului și El nu a
posedat complet autoritatea Duhului. De aceea El nu putea decât să caute voia
lui Dumnezeu Tatăl din perspectiva unei ființe create. Așa cum El S-a rugat de
trei ori în Ghetsimani: «Nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu». Înainte de a fi pus
pe cruce, El a fost doar Regele Evreilor; El a fost Hristos, Fiul Omului și nu un
trup de slavă. De aceea, din punctul de vedere al unei ființe create, El L-a numit
pe Dumnezeu Tată” („Oare există Treimea?” din Cuvântul Se arată în trup).
„Mai sunt încă cei care spun: «Nu a spus Dumnezeu în mod expres că Isus
era Fiul Lui iubit?» Isus este Fiul iubit al lui Dumnezeu, în care Își găsește
plăcerea – acest lucru a fost cu siguranță spus de Dumnezeu Însuși. Acesta a
fost Dumnezeu purtându-Și mărturie Lui Însuși, dar doar dintr-o perspectivă
diferită, aceea a Duhului din ceruri purtând mărturie propriei Sale întrupări.
Isus este întruparea Lui, nu Fiul Său din ceruri. Înțelegi? Nu indică vorbele lui
Isus, «Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine», faptul că Ei sunt un singur Duh? Și
oare nu din cauza întrupării au fost Ei separați între cer și pământ? În realitate,
Ei sunt încă unul; indiferent de situație, este pur și simplu vorba de Dumnezeu
purtându-Și mărturie Lui Însuși. Datorită schimbării veacurilor, a cerințelor
lucrării și a diferitelor etape ale planului Său de gestionare, apelativul pe care
omul i-L dă, de asemenea diferă. Când a venit să ducă la îndeplinire prima etapă
a lucrării, El putea fi numit doar Iahve, păstor al israeliților. În a doua etapă,
Dumnezeul întrupat putea fi numit doar Domn și Hristos. Dar la acel moment,
Duhul din ceruri a afirmat doar că El era Fiul preaiubit al lui Dumnezeu și nu a
făcut nici o mențiune despre faptul că El este singurul Fiu al lui Dumnezeu.
Acest lucru pur și simplu nu s-a întâmplat. Cum ar putea Dumnezeu să aibă un
singur copil? Atunci Dumnezeu nu ar fi devenit om? Pentru că El era întruparea,
El a fost numit Fiul iubit al lui Dumnezeu și, din aceasta a rezultat relația dintre
Tată și Fiu. Era pur și simplu din cauza separării dintre cer și pământ. Isus S-a
rugat din perspectiva trupului. De vreme ce a îmbrăcat un trup al unei umanități
atât de normale, El, din perspectiva trupului, a spus: «Învelișul Meu exterior
este cel al unei ființe create. De vreme ce am îmbrăcat un trup pentru a veni pe
acest pământ, acum sunt la o distanță foarte, foarte mare de Cer». Din acest
motiv, El nu putea să Se roage lui Dumnezeu Tatăl, decât din perspectiva

681
trupului. Era datoria Lui și cu aceasta ar fi trebuit să fie înzestrat Duhul întrupat
al lui Dumnezeu. Nu se poate spune că El nu este Dumnezeu doar pentru că Se
roagă Tatălui din perspectiva trupului. Deși El este numit Fiul preaiubit al lui
Dumnezeu, El încă este Însuși Dumnezeu, căci El nu este decât întruparea
Duhului, iar substanța Lui este, încă, Duhul” („Oare există Treimea?” din Cuvântul
Se arată în trup).
Dumnezeu Atotputernic a exprimat lucrurile foarte clar. Când Domnul Isus lucra
printre oameni, de fapt, Duhul lui Dumnezeu, îmbrăcat în trup, era Cel care lucra și
care Se arăta omului. Indiferent cum Își exprima Domnul Isus cuvântul sau cum Se
ruga la Dumnezeu Tatăl, substanța Sa era divinitatea, nu umanitatea. Dumnezeu
este Duh, invizibil omului. Când Dumnezeu este îmbrăcat în trup, omul vede doar
trupul, el nu vede Duhul lui Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt ar fi fost martor direct la
faptul că Domnul Isus întrupat era Dumnezeu, omul nu ar fi acceptat asta. Deoarece,
pe atunci, nimeni nu știa ce înseamnă ca Dumnezeu să fie întrupat. Ei doar au venit
în contact cu întruparea lui Dumnezeu și nu înțelegeau prea multe. Nu și-au imaginat
niciodată că acest Fiu al omului obișnuit ar fi întruparea Duhului lui Dumnezeu, adică,
arătarea lui Dumnezeu în trup. Chiar dacă Domnul Isus a exprimat o mare parte din
cuvântul Său în timpul lucrării Sale, i-a adus omului calea „Pocăiți-vă, căci
Împărăția cerurilor este aproape” și a făcut multe minuni, dezvăluind pe deplin
autoritatea și puterea lui Dumnezeu, omul nu a reușit să recunoască din cuvântul și
lucrarea Domnului Isus că Domnul Isus era Dumnezeu Însuși, adică, arătarea lui
Dumnezeu. Deci, cum Îlpercepea omul pe Domnul Isus la acea vreme? Unii au spus
că El era Ioan Botezătorul, alții au spus că era Ilie. Alții L-au numit chiar Învățător.
Așadar, Dumnezeu a lucrat doar în conformitate cu statura oamenilor din acea
vreme. Nu le-a îngreunat situația. Duhul Sfânt putea să mărturisească doar în limitele
înțelegerii oamenilor din acea vreme, așa că L-a numit pe Domnul Isus preaiubitul
Fiu al lui Dumnezeu, lăsându-l pe om să creadă, o vreme, că Domnul Isus este Fiul
lui Dumnezeu. Acest lucru se potrivea mai bine concepțiilor oamenilor și era mai ușor
de acceptat deoarece, în acele vremuri, Domnul Isus făcea doar lucrarea de
răscumpărare. Indiferent cum Îl numeau oamenii pe Domnul Isus, cel mai important
era că L-au acceptat pe Domnul Isus ca fiind Mântuitorul, li s-au iertat păcatele și au
fost, astfel, învredniciți să se bucure de harul lui Dumnezeu. Așadar, Spiritul lui

682
Dumnezeu a fost martorul Domnului Isus în acest fel, deoarece era mai potrivit cu
statura oamenilor din acea vreme. Acest lucru împlinește pe deplin cuvântul
Domnului Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu
va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce
urmează să vină” (Ioan 16:12-13).
În ciuda faptului că nu putem vedea Duhul lui Dumnezeu, când acesta Se
îmbracă în trup, firea lui Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu are și ce este,
atotputernicia și înțelepciunea Lui sunt toate exprimate prin trupul Său. Din cuvintele
și lucrarea Domnului Isus Hristos și din firea pe care o exprimă, putem fi foarte siguri
că Domnul Isus este Dumnezeu Însuși. Cuvântul și lucrarea Domnului Isus sunt pline
de autoritate și putere. Ceea ce spune El devine adevărat, ceea ce cere El se
realizează. De îndată ce vorbește, cuvintele Lui devin realitate. Așa cum un singur
cuvânt de la Domnul Isus a fost suficient pentru a-l ierta pe om de păcate și pentru a
învia morții. Un singur cuvânt a potolit vântul și marea și așa mai departe. Din
cuvântul și lucrarea Domnului Isus nu putem vedea oare autoritatea și puterea lui
Dumnezeu, cele care stăpânesc toate lucrurile? Nu am văzut oare lucrările minunate
ale atotputerniciei și înțelepciunii lui Dumnezeu? Domnul Isus a exprimat calea în
cuvintele Sale: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” El a inițiat
Epoca Harului, încheind Epoca Legii, a exprimat firea milostivă și iubitoare a lui
Dumnezeu și a încheiat lucrarea de răscumpărare a omenirii. Domnul Isus a făcut
lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Cuvântul și lucrarea Domnului Isus sunt exprimarea
directă a Duhului lui Dumnezeu. Nu este o dovadă că Duhul lui Dumnezeu a devenit
trup pentru a vorbi și a lucra pentru om, pentru a i Se arăta? Ar fi oare posibil ca,
oricum ar vorbi și ar lucra în trup Duhul lui Dumnezeu, noi să fim incapabili să-L
recunoaștem? Poate acest înveliș exterior trupesc să ne împiedice să recunoaștem
substanța divină a lui Hristos? E oare posibil ca, atunci când Duhul lui Dumnezeu Se
îmbracă în trup pentru a vorbi și a lucra, oricât am experimenta acest lucru, noi să
fim în continuare incapabili să recunoaștem arătarea și lucrarea lui Dumnezeu? În
acest caz, suntem prea grei de cap în credința noastră. Cum altfel să ajungem la
lauda lui Dumnezeu?
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

683
 Întrebarea 11: Tu mărturisești că Dumnezeu Atotputernic exprimă adevărul
și că El Își îndeplinește lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, dar eu cred
că a noastră credință în Domnul Isus și acceptarea lucrării Duhului Sfânt
înseamnă că am experimentat deja lucrarea judecății lui Dumnezeu. Iată
cuvintele Domnului Isus ca dovadă: „Pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu va
veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. Şi când va veni El, va dovedi
lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată” (Ioan 16:7-8). Noi
credem că, deși Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare, după ce El S-a
ridicat la ceruri în ziua de Rusalii, Duhul Sfânt S-a pogorât și a lucrat în oameni:
„[…] dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată.” Ar
trebui să fie lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, așadar,
ceea ce aș dori să caut este care sunt exact diferențele dintre lucrarea judecății
din zilele de pe urmă îndeplinită de Dumnezeu Atotputernic și lucrarea
Domnului Isus?
Răspuns:
Din moment ce recunoașteți că ceea ce a făcut Domnul Isus a fost lucrarea de
răscumpărare, iar El ne-a adus calea pocăinței: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia
Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17), atunci pe ce v-ați bazat când ați stabilit că
Duhul Sfânt a venit de Rusalii să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? V-
ați bazat doar pe ce a spus Domnul Isus: „Pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu
va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. Şi când va veni El, va dovedi
lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată” (Ioan 16:7-8).
Îndrăzniți să fiți siguri că lucrarea făcută de Duhul Sfânt a fost lucrarea de judecată
în zilele de pe urmă. Există vreo dovadă conform cuvântului lui Dumnezeu? A spus
vreodată Domnul Isus „Duhul Sfânt a venit. Ceea ce face El este lucrarea de judecată
în zilele de pe urmă”? Domnul Isus nu a spus asta niciodată. Domnul Isus a spus
clar: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci
Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi
nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus
Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). Domnul Isus a subliniat
foarte clar faptul că judecata nu este lucrarea Lui. Domnul Isus va exprima adevărul
pentru a face lucrarea de judecată când Se va întoarce în zilele de pe urmă. Pentru

684
siguranță, este greșit să ne referim la lucrarea Duhului Sfânt în Epoca Harului ca la
lucrarea de judecată a lui Dumnezeu. Bineînțeles, ca să ne mărturisim cu adevărat
păcatele și să ne căim, avem nevoie de mișcare, luminarea și iluminarea Duhului
Sfânt. Totuși, mărturisitul și căitul în lacrimi amare în fața Domnului sunt rezultatul
lucrării Duhului Sfânt, care e întru totul diferită de lucrarea de judecată a lui
Dumnezeu din zilele de pe urmă. Efectul obținut este acela de a-l face pe om să
mărturisească, să se pocăiască și să se califice pentru a se bucura de harul lui
Dumnezeu. Nu este efectul obținut prin judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă
– de a fi purificat și desăvârșit. Lucrarea Duhului Sfânt din Epoca Harului este diferită
de lucrarea Duhului Sfânt în zilele de pe urmă. Aceasta este legată direct de efectul
și scopul pe care Dumnezeu intenționează să-L atingă în fiecare etapă a lucrării Sale.
Să citim două pasaje din e cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și vom înțelege ce
înseamnă, cu adevărat, judecata.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Atunci când vine vorba despre «judecată»,
te gândești probabil la cuvintele rostite de Iahve în toate locurile și la cuvintele
de dojenire pe care Isus le-a adresat fariseilor. În ciuda severității lor, aceste
cuvinte nu erau judecata lui Dumnezeu asupra omului, ci doar cuvinte rostite
de Dumnezeu în medii diferite, adică în contexte diferite. Ele se deosebesc de
cuvintele rostite de Hristos când judecă omul în zilele de pe urmă. În zilele de
pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe
oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și
faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum
ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui
Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și
înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt
toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care
dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care
oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În
realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura
oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe
termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi
înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet

685
lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest
tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui
Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui
Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul
înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie.
Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu,
scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi
permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și
rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste
efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări
este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în
fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de
judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin
adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
„Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că
trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de
om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a
cuceri omenirea, este de necontestat că Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine
întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă
că, în zilele de pe urmă, Hristos va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii
din întreaga lume și a le face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este
lucrarea de judecată a lui Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin
adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu este un mister și nimeni nu poate să îl
înțeleagă fără ca Dumnezeu să-l dezvăluie – lucrul acesta este sigur. Dumnezeu
Atotputernic a explicat clar ce este judecata și care sunt efectele ce pot fi dobândite
de lucarea de judecată. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic,
înțelegem mai multe despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe
urmă. În zilele de pe urmă, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu este de a curăți și
mântui întru totul omenirea. Dumnezeu nu doar le va adresa oamenilor câteva
cuvinte de reproș și ocară. Și nici câteva pasaje nu sunt suficiente să ne elibereze
de legăturile păcatului și să ne permită să fim curățiți și mântuiți de Dumnezeu.

686
Dumnezeu rostește suficiente cuvinte încât să exprime toate aspectele adevărurilor
pe care omenirea ar trebui să le înțeleagă și să le pătrundă pentru a fi purificată și
mântuită și să dezvăluie toate misterele planului Său de gestionare a omenirii.
Acestea sunt de sute, poate de mii de ori mai multe decât cuvintele exprimate de
Domnul Isus în Epoca Harului. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe
urmă se concentrează pe exprimarea adevărului și a cuvintelor de judecată asupra
omului. Judecându-ne și dezvăluindu-ne satanica natură, care I se împotrivește lui
Dumnezeu și Îl trădează și esența și adevărul despre coruperea omului de către
Satana, firea sfântă, dreaptă și de neofensat a lui Dumnezeu este revelată. Toate
aspectele adevărului despre intenția și cerințele lui Dumnezeu de la omenire, ce fel
de oameni vor fi mântuiți sau pedepsiți, și așa mai departe, ne sunt dezvăluite.
Experimentând lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, vom
putea să înțelegem scopul planului lui Dumnezeu de gestionare. Vom putea face
distincția între lucruri pozitive și negative. Vom putea să vedem fața demonică a
Satanei care se opune nebunește lui Dumnezeu, să înțelegem esența și adevărul
faptului că suntem profund corupți de către Satana și să ne recunoaștem satanica
natură, care se împotrivește lui Dumnezeu și Îl trădează. Când vom dobândi o
oarecare cunoaștere adevărată despre firea dreaptă a lui Dumnezeu, despre
atotputernicia și înțelepciunea Lui și despre ce are și este El, respectul pentru
Dumnezeu se va naște în inima noastră. Vom cădea la pământ de rușine, simțind că
suntem nevrednici să trăim în fața lui Dumnezeu. Ne vom urî în inimile noastre, ne
vom răzvrăti împotriva noastră și, treptat, ne vom elibera de legăturile păcatului ca
să trăim ca niște oameni adevărați, devenind persoane care Îl respectă pe
Dumnezeu cu adevărat și care I se supun. Acesta este rezultatul experimentării
lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Numai acest mod de lucru
este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.
Haideți atunci să ne uităm la Epoca Harului. Domnul Isus a făcut doar lucrarea
de răscumpărare și a predicat calea pocăinței, arătând doar partea miloasă și
iubitoare a firii lui Dumnezeu față de om. Deși Domnul Isus a rostit și niște cuvinte de
judecată și condamnare la adresa fariseilor și i-a blestemat, lucrarea Lui a fost doar
cea de răscumpărare, concentrată pe iertarea păcatelor, învățarea pocăinței, mila
față de om și dăruirea harului. Aceasta nu a fost lucrarea care s-a concentrat pe

687
judecarea și curățirea de păcate a omului. Deci munca Domnului Isus s-a concentrat
asupra lucrării de răscumpărare, iar El a exprimat puține cuvinte care l-au învățat pe
om cum să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele, cum să fie umil și răbdător,
cum să se boteze, să-și ducă crucea, să sufere etc. Trebuia doar să urmăm cuvântul
Domnului ca să ne recunoaștem păcatele și să ne căim când credeam în Domnul.
Apoi, păcatele aveau să ne fie iertate, iar noi nu urma să mai fim condamnați și
executați de lege. Nu vom mai fi condamnați de lege și pedepsiți cu moartea. Vom fi
vrednici să ne rugăm lui Dumnezeu și să ne bucurăm de harul și binecuvântările lui
Dumnezeu. Acestea au fost rezultatele obținute de lucrarea de răscumpărare a lui
Dumnezeu din Epoca Harului, care au fost cu totul diferite de acelea ale lucrării de
judecată din zilele de pe urmă. Oricum, unii oameni cred că, experimentând lucrarea
Duhului Sfânt în Epoca Harului și primind iluminarea, mustrarea și disciplinarea de
la Duhul Sfânt, rugându-se și mărturisindu-și cu lacrimi amare păcatele și făcând
niște fapte bune, experimentează de fapt judecata și purificarea de către Dumnezeu.
Dacă așa stau lucrurile, cunoașteți originea păcatelor voastre? Cunoașteți esența
naturii voastre satanice care I se opune lui Dumnezeu? Cunoașteți adevărul despre
profunda corupere a omului? Vedeți clar esența demonică a Satanei? Cunoașteți
firea dreaptă, măreață și de neofensat a lui Dumnezeu? V-ați desprins cu adevărat
de legătura și controlul păcatelor? V-ați curățit firea satanică? Ați devenit devotați și
supuși lui Dumnezeu? Dacă nu le-am realizat pe acestea, cum putem spune că am
experimentat judecata și purificarea de către Dumnezeu? Înțelege toată lumea dacă
vă vorbesc astfel? Lucrarea făcută de Domnul Isus în Epoca Harului nu a fost
lucrarea de judecată. Numai lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din Epoca
Împărăției este lucrarea de judecată din zilele de pe urmă.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 12: Tu depui mărturie că Domnul S-a întors și că-Și face lucrarea
de judecată începând din casa lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Aceasta pare
să fie diferită de judecata marelui tron alb din Apocalipsa. Cei mai mulți oameni
din cercurile religioase cred că judecata marelui tron alb îi vizează pe
necredincioșii care aparțin diavolului Satana. Când Domnul va veni,
credincioșii vor fi luați în cer, iar apoi El va trimite dezastrele pe pământ pentru

688
a-i distruge pe necredincioși. Aceasta este judecata dinaintea marelui tron alb.
Tu depui mărturie pentru începutul judecății făcute de Dumnezeu în zilele de
pe urmă, dar nu L-am văzut pe Dumnezeu aducând niciun dezastru ca să-i
distrugă pe necredincioși. Atunci, cum ar putea fi aceasta judecata marelui
tron alb?
Răspuns:
Oricine a citit Biblia poate înțelege judecata în fața marelui tron alb din
Apocalipsa reprezintă viziunea judecății lui Dumnezeu în zilele de pe urmă.
Dumnezeu Atotputernic întrupat exprimă adevărul pentru a face lucrarea Sa de
judecată și începe purificarea și mântuirea omenirii. Asta înseamnă că judecata Sa
în fața marelui tron alb a început deja. Aceasta începe de la casa lui Dumnezeu. Așa
poate Dumnezeu să creeze un grup de biruitori. Și apoi, Dumnezeu va trimite
dezastre, răsplătindu-i pe cei buni și pedepsindu-i pe cei răi, până când lumea
aceasta rea va dispărea. Judecata lui Dumnezeu de pe marele tron alb va fi terminată
și El o va termina. Atunci Se va arăta Dumnezeu public și El va începe o nouă epocă!
În acest moment, putem vedea clar semnele Semnele dezastrului – cele patru luni
de sânge – tocmai s-au arătat. Marile dezastre se apropie. Când va veni marele
dezastru oricine I se opune lui Dumnezeu, Îl judecă sau I se împotrivește precum și
adepții lui Satana și demonii vor fi distruși de mâna lui Dumnezeu. Spuneți-mi nu
semnifică asta însăși judecata în fața marelui tron alb? Putem vedea din profețiile din
Biblie că Dumnezeu plănuiește în mod evident o sosire în taină și una fățișă. Când
începe, Domnul va veni ca un hoț, adică Dumnezeu întrupat vine în taină pentru a
exprima adevărul și a face lucrarea Sa de judecată. Prima Lui misiune este să facă
un grup de biruitori. Asta împlinește profeția „Judecății care începe de la casa lui
Dumnezeu!” Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă a început din
clipa în care Dumnezeu întrupat S-a arătat în taină să grăiască adevărul și să judece
toată omenirea. Primul pas este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu. Astfel
Dumnezeu îi purifică și mântuiește pe toți aceia care vin în fața Lui după ce I-au auzit
glasul, făcându-i biruitori. Atunci, marea Sa lucrare va fi împlinită, și marile dezastre
vor veni. Prin aceste dezastre El va pedepsi și va nimici această lume din vremurile
trecute. În acel moment, judecata lui Dumnezeu asupra omenirii va ajunge în punctul
culminant. Când Dumnezeu Se va rearăta public pe nori, înseamnă că judecata Sa

689
va fi, în sfârșit, terminată. Atunci o nouă Împărăție a lui Dumnezeu se va naște! Astfel,
se împlinește profeția din Biblie a noului Ierusalim care se coboară din ceruri. După
cum Dumnezeu Atotputernic spune: „Un aspect al lucrării lui Dumnezeu este
acela de a cuceri întreaga omenire și de a câștiga, prin cuvintele Sale, poporul
ales. Un alt aspect este acela de a-i cuceri pe toți fiii răzvrătirii, prin diverse
dezastre. Aceasta este o parte a lucrării la scară largă a lui Dumnezeu. Doar în
acest fel, Împărăția pe care Dumnezeu o vrea pe pământ, poate fi pe deplin
realizată și aceasta este partea lucrării lui Dumnezeu care este ca aurul pur”
(„Capitolul 17” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul
univers” în Cuvântul Se arată în trup). Prin cuvântul Său lucrarea lui Dumnezeu este
rezumată foarte clar. Este ușor de înțeles. Judecata lui Dumnezeu Atotputernic în
zilele de pe urmă este judecata în fața marelui tron alb prorocită în Apocalipsa. Așa
cum ne arată lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, noi putem
înțelege ceea ce înseamnă de fapt deschiderea Cărții Vieții și a cărților de judecată
a celor morți. Vă pot explica dacă vreți. Vedeți voi, deschiderea cărților de judecată
a celor morți face referire la judecata lui Dumnezeu asupra celor care Îl resping pe
Dumnezeu și chiar și asupra celor care îndrăznesc I se opună Acest lucru va duce
la propria lor condamnare, la pedeapsa și distrugerea lor. Iar deschiderea cărții vieții
se referă la judecata care începe de la casa lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că
Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă grăiește adevăr, pentru a
judeca și purifica pe aceia care au venit în fața tronului Său. Cei aleși care acceptă
judecata lui Dumnezeu Atotputernic și sunt răpiți și duși la El vor primi darul judecății,
purificării și adevăratei mântuiri. Judecata începută de la casa lui Dumnezeu este să-
i prevină pe acești oameni înainte de dezastru. Numai acest grup merită să fie numit
fecioare înțelepte și, cu siguranță, numele lor vor fi înscrise în cartea vieții. Ei sunt
cei 144.000 de biruitori din Apocalipsă! Aceștia vor intra în cele din urmă în Împărăția
cerurilor spre a primi viață eternă. Așa se împlinește profeția din Apocalipsă: „M-am
uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion, şi împreună cu El erau o sută
patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele
Tatălui Său. Şi am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui
tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiştilor care cântă la
harfele lor. Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru

690
făpturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o
sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează
pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade
pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt
fără vină” (Apocalipsa 14:1-5).
Când Dumnezeu Atotputernic face lucrarea Sa de judecată se împlinește în
întregime profeția care spune că El va judeca fiind așezat pe un tron mare alb după
cum spune Apocalipsa marele tron alb reprezintă autoritatea lui Dumnezeu. Dar cum
ajungem să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu? După cum știm toți, Dumnezeu a
făcut cerul, pământul și toate celelalte prin cuvântul Său. Prin cuvintele Lui El ne
călăuzește, ne purifică și ne mântuiește pe toți Și face totul! Însuși cuvântul lui
Dumnezeu este autoritatea Sa. Întocmai cum spune cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă
vorbesc, va fi. Dacă ordon, va rămâne ferm” („Capitolul 21” din „Cuvântări ale lui
Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). „Ceea ce am spus trebuie luat în
considerare, ce este luat în considerare trebuie finalizat, iar acest lucru nu
poate fi schimbat de către nimeni; acest lucru este absolut” („Capitolul 1” din
„Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).
Lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă este lucrarea cuvântului.
Prin cuvântul Său, El stăpânește universul și toată omenirea. Prin cuvântul Său, El
călăuzește și hrănește omenirea și, în zilele de pe urmă, El folosește cuvântul pentru
a judeca și purifica omul. Să citim câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Vreau să aduc oameni din toate părțile
pământului în Ţara Canaan, și astfel continui să cuvântez în Ţara Canaanului
pentru a controla întregul univers. În acest moment nu există lumină pe întreg
pământul, în afară de Canaan, și toți oamenii sunt amenințați de foame și de
frig” („Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi
în tot universul” din Cuvântul Se arată în trup). „În zilele de pe urmă, când
Dumnezeu devine trup, El folosește în mod predominant cuvântul pentru a
săvârși toate și pentru a face totul clar” („Totul se împlinește prin cuvântul lui
Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). „Toți cei ce sunt răi vor fi mustrați de
cuvintele din gura lui Dumnezeu, toți cei ce sunt drepți vor fi binecuvântați de

691
cuvintele din gura Lui și toate vor fi stabilite și făcute întregi de cuvintele din
gura Lui. El nu va arăta nici semne, nici minuni; toate se vor realiza prin
cuvintele Sale, iar cuvintele Sale vor produce fapte. Toți cei de pe pământ vor
sărbători cuvintele lui Dumnezeu, fie ei adulți sau copii, bărbați, femei, bătrâni
sau tineri, toți oamenii se vor supune cuvintelor lui Dumnezeu” („Împărăția
Milenară a sosit” din Cuvântul Se arată în trup).
Când este rostit cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic este precum fulgerul care
luminează tot cerul. El curăță și desăvârșește pe toți cei care s-au întors în fața
tronului lui Dumnezeu îi demaschează pe fățarnici, precum fariseii, care nu suportă
când li se arată adevărul și pe cei răi care neagă și se opun lui Dumnezeu. El
folosește cuvântul Său și pentru a lovi pe cei neascultători. Judecata lui Dumnezeu
Atotputernic pe pământ în zilele de pe urmă ne arată că El deja S-a așezat și conduce
de pe tron. Deși lumea aceasta veche stăpânită de rău și întuneric încă mai există,
foarte curând va fi distrusă de dezastrele pe care Dumnezeu le va trimite. Nicio forță
de pe acest pământ nu poate distruge Împărăția lui Dumnezeu și nici nu există vreuna
care să distrugă lucrarea lui Dumnezeu sau care să o poată împiedica. Autoritatea
lui Dumnezeu pentru judecata pe pământ este la fel ca tronul Său în ceruri Iar asta
nu poate fi zdruncinat sau schimbat de către nimeni. Știm că asta este un fapt! Așa
cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Împărăția se extinde în mijlocul umanității,
se formează în mijlocul umanității, se ridică în mijlocul umanității; nu există
nicio forță care poate distruge Împărăția Mea” („Capitolul 19” din „Cuvintele lui
Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup). Aceasta este puterea
și autoritatea expuse de cuvântul lui Dumnezeu. Când cuvântul lui Dumnezeu
dăinuiește pe pământ, înseamnă că Hristos conduce lumea. Asta ne arată că
Dumnezeu deja stăpânește de pe tronul său pe pământ. Ni s-a arătat destul că
Împărăția Lui este acum pe pământ. Este un fapt clar pe care nimeni nu îl poate
respinge! Un singur lucru e cert: voința lui Dumnezeu este deja pe pământ precum
este și în ceruri. Domnul Isus a spus: „Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum
în cer, aşa şi pe pământ!” (Matei 6:10). Apocalipsa 11, Versetele 15-17 spun, de
asemenea: „Al şaptelea înger a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri
puternice care ziceau: «Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile
Domnului nostru și ale Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor». Cei

692
douăzeci şi patru de bătrâni care şedeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu
au căzut cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, zicând: «Îţi
mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Care eşti şi Care erai,
pentru că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti!»”
(Apocalipsa 11:15-17). Aceste cuvinte s-au adeverit. Acestea sunt adevărurile
îndeplinite prin lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și prin judecata Sa puternică.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

„Dreptatea, măreția și judecata Mea nu arată nicio milă față de Satana. Dar,
din punctul vostru de vedere, acestea sunt pentru a vă salva, totuși, voi pur şi
simplu nu puteți să înțelegeți firea Mea și nici nu știți principiile din spatele
acțiunilor Mele” („Capitolul 90” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul
Se arată în trup). Aceste rânduri din cuvintele lui Dumnezeu se referă la rezultatele
pe care dreptatea, măreția și judecata lui Dumnezeu le obțin în oameni. Care sunt
rezultatele? Unii oameni nu le văd. „Dreptatea, măreția și judecata Mea nu arată
nicio milă față de Satana.” Ce înseamnă aceste cuvinte? Unii oameni spun: „Aceste
cuvinte înseamnă că dreptatea, măreția și judecata lui Dumnezeu sunt îndreptate
către Satana, nu către oameni.” Este această interpretare corectă sau greșită?
Această interpretare este greșită, chiar absurdă. Aici, spune, de asemenea: „Dar,
din punctul vostru de vedere, acestea sunt pentru a vă salva.” Ce înseamnă
acest lucru? „Voi” se referă la aleșii lui Dumnezeu, toți cei care acceptă lucrarea lui
Dumnezeu. Pentru aleșii lui Dumnezeu și pentru toți cei care cred cu adevărat în El,
dreptatea, măreția și judecata lui Dumnezeu sunt pentru mântuirea lor. Unii oameni
consideră că acest lucru este contradictoriu, spunând: „Acestea nu arată nicio milă
Satanei, dar sunt pentru a-i mântui pe oameni, așadar dreptatea, măreția și judecata
lui Dumnezeu sunt îndreptate către Satana sau către om?” Este aceasta o problemă
ușor de rezolvat? Unii oameni pot crede astfel: „Dintre toți oamenii, unii îi aparțin
Satanei, diavolului, iar unii sunt aleșii lui Dumnezeu, obiectele mântuirii. Așadar,
pentru Satana, dreptatea, măreția și judecata lui Dumnezeu înseamnă expunere,
eliminare sau pedeapsă. Pentru aleșii lui Dumnezeu, pentru cei care cred în
Dumnezeu cu adevărat, acestea sunt în întregime pentru mântuire, pentru purificare
și pentru desăvârșire.” Este această interpretare corectă sau nu? Această

693
interpretare este corectă. Acești oameni au găsit calea. Așadar, acum, cine va fi
supus judecății drepte, mărețe și mânioase a lui Dumnezeu, Satana sau aleșii lui
Dumnezeu? Toți trebuie să o accepte. Nu este în regulă ca vreunul dintre aceștia să
nu o accepte. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate scăpa; aceasta este realitatea. Unii
pot spune: „Dumnezeu Își rostește cuvintele, dar necredincioșii, oamenii religioși și
cei care aparțin Satanei nici nu le-au auzit și nici nu le-au citit!” Dacă nu le aud și nu
le citesc, vor scăpa de judecata și mustrarea lui Dumnezeu? Ei pot scăpa de judecata
și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, dar pot scăpa de mânia Lui și de dezastrele
trimise de El? Pot scăpa de judecata și mustrarea faptelor reale? Nimeni nu poate
scăpa de ele. Dacă nu accepți judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, atunci
trebuie să accepți judecata și mustrarea faptelor reale. Așadar, care este judecata și
mustrarea faptelor reale? Dezastrele! Prin urmare, judecata lui Dumnezeu de pe
marele tron alb din zilele de pe urmă a început deja.
Judecata cuvintelor lui Dumnezeu este îndreptată către aleșii lui Dumnezeu.
Judecata faptelor reale, judecata și pedeapsa dezastrelor, este îndreptată spre
necredincioși. Așadar, există două aspecte privind lucrarea de judecată, care sunt
efectuate concomitent. Acest aspect nu poate fi ignorat. Unii oameni spun: „Aleșii
din casa lui Dumnezeu sunt supuși judecății și mustrării lui Dumnezeu, dar
necredincioșii mănâncă, beau, chefuiesc și nu au acceptat judecata și mustrarea
lui Dumnezeu!” Judecata și mustrarea faptelor reale este diferită de judecata și
mustrarea cuvintelor. Judecata și mustrarea cuvintelor au loc în decursul unei
perioade îndelungate, dar judecata și mustrarea faptelor reale vor veni în scurt timp,
într-o clipă. Este precum un mare cutremur. În timp ce oamenii mănâncă, beau și
se distrează, deodată, pământul se mișcă și are loc marele cutremur. Toți vor să
fugă, dar nu pot, și sfârșesc zdrobiți. Judecata și mustrarea faptelor reale sunt
rapide, tranzitorii, bruște și imposibil de prevenit. Judecata și mustrarea cuvintelor
sunt diferite. Necesită un anumit timp. Oricum, unii oameni nici nu au mâncat, nici
nu au băut cuvintele lui Dumnezeu, iar unii oameni le-au mâncat și le-au băut, dar
nu le-au luat în serios. Unii oameni le-au luat în serios, dar nu le-au experimentat
judecata. Nu este acceptabil să nu le experimentezi. Prima dată când le
experimentează, este posibil să nu se poată supune și nu au cunoaștere sau
înțelegere, dar, după o perioadă, vine înțelegerea și, după și mai mult timp, ei

694
înțeleg puțin mai mult. După ce experimentează puțin mai mult timp, pot înțelege
mai complet și atunci poate să apară reala pocăință și reala schimbare. Acesta este
procesul urmăririi adevărului. De la neînțelegere la înțelegere, supunerea rezultată
din înțelegere și cunoașterea rezultată din supunere – acest proces este de durată.
Pentru a obține rezultate, unii oameni trebuie să îl experimenteze timp de zece sau
douăzeci de ani, iar alți oameni între douăzeci și treizeci de ani. În timp ce noi
experimentăm judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, necredincioșii ce
fac? Mănâncă, beau, se distrează, dorm și visează! Când am trecut prin suficientă
judecată și mustrare și suntem purificați, începem să ne bucurăm și să-L slăvim pe
Dumnezeu, când oamenii lui Dumnezeu sunt făcuți compleți de Dumnezeu, vor veni
dezastrele pentru necredincioși. Și când vin dezastrele, va fi momentul morții lor!
Majoritatea oamenilor au realizat acum: „Aceasta este judecata marelui tron alb!
Judecata și mustrarea cuvintelor este internă, iar venirea și pedepsirea prin
dezastre este externă. Cei care nu cred în Dumnezeu și cei care I se opun trebuie
să moară cu toții în dezastre.” Care este relația temporală dintre judecata și
mustrarea internă a cuvintelor și pedeapsa externă a dezastrelor? Acestea sunt
sincrone. Dezastre de toate felurile li se întâmplă și necredincioșilor, dar acestea
nu sunt atât de mari și nici nu sunt clasificate drept dezastre devastatoare. Dar,
odată ce aleșii lui Dumnezeu au fost făcuți compleți, când apare un grup de biruitori,
imediat coboară marile dezastre vâjâind. Aceasta este judecata și mustrarea
dezastrelor folosite pentru a-i elimina pe necredincioși. Aceasta judecată și
mustrare este plină de mânie și măreție!
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 121

Întrebarea 13: Cei mai mulți oameni din lumea religioasă cred că faptul că
Domnul Isus spune „S-a terminat” (Ioan 19:30) pe cruce este dovada că
lucrarea de mântuire făcută de Dumnezeu a fost deja încheiată și, totuși, tu
depui mărturie că Domnul S-a întors în trup pentru a exprima adevărul și a face
lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, pentru a mântui pe
deplin omenirea. Așadar, cum ar trebui exact să înțelegem lucrarea lui
Dumnezeu de a mântui omenirea? Acest aspect al adevărului nu ne este clar,
așa că te rugăm să ne comunici pe tema aceasta.

695
 Răspuns:
Când Domnul Isus a spus pe cruce „S-a terminat” (Ioan 19:30), la ce se referea
cu adevărat? Voia El să spună că lucrarea de răscumpărare era terminată sau voia
El să spună că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire deplină a omenirii era încheiată?
Ar fi putut oamenii de la acea vreme să ştie asta? Se poate spune că nimeni nu ştia.
Tot ce a spus Domnul Isus au fost cuvintele „S-a terminat!” El nu a spus că lucrarea
lui Dumnezeu de mântuire a omenirii s-a încheiat. Oamenii nu vor putea să înțeleagă
niciodată cu adevărat la ce se referea Domnul Isus când a spus „S-a terminat!” De
ce ar îndrăzni cineva să explice cuvintele Domnului conform propriilor sale idei? De
ce ar îndrăzni să intepreteze la întâmplare această propoziție: „S-a terminat!”? Asta
nu înseamnă altceva decât a pune la întâmplare ideile oamenilor peste cuvintele
Domnului Isus. Gândiți-vă la aceasta cu toții, dacă Domnul Isus a spus „S-a
terminat”, acest lucru indică faptul că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a întregii
omeniri este încheiată, dar atunci de ce a mai făcut Domnul profeţia care spune: „Mai
am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El,
Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine,
ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină”
(Ioan 16:12-13)? De asemenea, așa cum consemnează Evanghelia după Ioan,
Capitolul 12, versetele 47-48, Domnul Isus a spus: „Iar dacă aude cineva cuvintele
Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să
mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine
să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe
urmă.” Cuvintele Domnului Isus ne spun clar că Domnul se va întoarce pentru a
exprima adevărul şi pentru a face lucrarea judecăţii. Există şi profeţia din Biblie: „Căci
este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17).
Conform celor spuse de pastor și bătrân, dacă crucificarea Domnului Isus a încheiat
toată lucrarea de mântuire a rasei umane, atunci profeţia Domnului Isus „Însă când
va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul,” cum s-ar mai adeveri?
Nu ar cădea profeţia Domnului Isus că El se va întoarce să exprime adevărul şi să
facă lucrarea judecăţii? De aceea, ceea ce spun pastorul și bătrânul clar nu se
potrivește cu cuvintele Domnului Isus şi nu corespunde realităţii lucrării lui
Dumnezeu. Ar trebui să știm cu toții că ceea ce a făcut Domnul Isus a fost lucrarea

696
de răscumpărare a rasei umane. Tot ceea ce trebuie să facem este să-L acceptăm
pe Domnul Isus, să ne spovedim și să ne căim în fața Lui și păcatele noastre vor fi
iertate. Apoi suntem îndreptăţiţi să ne rugăm Domnului și ne putem bucura de harul
pe care Îl dăruieşte. Indiferent de păcat, noi nu vom mai fi condamnați de lege. Acesta
este rezultatul lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Acesta este adevăratul
înțeles al expresiei „mântuiți prin credință”, pe care o folosim adesea. Din rezultatul
obținut în urma lucrării Domnului Isus vedem o confirmare şi mai mare că lucrarea
Domnului Isus a fost doar cea de răscumpărare. În niciun caz nu a fost lucrarea
judecății, purificării și desăvârșirii oamenilor din zilele de pe urmă. Chiar dacă
credința noastră în Domnul Isus ne iartă păcatele, și chiar dacă nu mai comitem
păcate evidente și ne comportăm bine, totuși nu ne-am separat de păcat și nu am
devenit puri ca să fim pe deplin mântuiţi, nu? Încă mai spunem minciuni şi comitem
păcate în mod frecvent? Încă mai acţionăm cu lăcomie şi avem gânduri păcătoase?
Încă îi mai invidiem şi urâm pe ceilalţi? Sunt inimile noastre pline de aroganță și
înșelăciune? Încă mai imităm tendințele lumești, ne agățăm de bogăție și râvnim la
glorie? Unii oameni, când sunt prinși sau persecutați de guvernul comunist chinez,
chiar Îl blamează pe Dumnezeu. Chiar dau declaraţii scrise în care Îl neagă şi Îl
trădează pe Dumnezeu. Mai ales în ce privește exprimarea adevărului şi lucrarea de
judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din timpul zilelor de pe urmă, oamenii judecă
și condamnă lucrarea lui Dumnezeu pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. Nu este
adevărat? Ca atare, de pe urma credinței noastre în Domnul, obținem doar iertarea
păcatelor. Dar, în interiorul nostru, rămân natura şi firea Satanei. Aceasta este sursa
păcatului nostru și a împotrivirii față de Dumnezeu. Dacă esența noastră păcătoasă
nu este rezolvată, ne opunem lui Dumnezeu, Îl trădăm şi Îl considerăm duşman.
Puteți spune că o astfel de persoană este îndreptățită să intre în Împărăția cerurilor?
Ar trebui să vă fie clar până acum că, zicând „S-a terminat”, Domnul Isus a vrut să
spună doar că lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu a luat sfârșit. Cu siguranță,
El nu a spus că toată lucrarea de mântuire a rasei umane a luat sfârșit. Dumnezeu
Atotputernic, întrupat în zilele de pe urmă, a venit să exprime tot adevărul și să
înfăptuiască lucrarea judecății, pornind de la casa lui Dumnezeu. Această venire are
loc pentru a-i face pe oameni complet puri și pentru a-i mântui în întregime, pentru a
rezolva problema fundamentală a păcatului din oameni, pentru a permite oamenilor

697
să se elibereze de păcat și să atingă puritatea, să obțină mântuirea totală și să intre
în Împărăția lui Dumnezeu. Haideți să mai citim câteva pasaje din cuvintele lui
Dumnezeu Atotputernic, astfel încât să înțelegem cu toții mai clar.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Un păcătos ca tine, care tocmai a fost
răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după
inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat
că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui
Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate.
Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de
necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să
fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar
răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui
Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și
curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest
fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu,
pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care
este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care
tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui
Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup).
„Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au
permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de
a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat
mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează
dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu
le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se
pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca!”
(„Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată
în trup).
„Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea
întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe
om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu
a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca

698
Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea
lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate
păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi
a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om
într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de
un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat
în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa” (Prefață la „Cuvântul Se arată
în trup”).
„Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei
fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit
de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui
Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva
decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat,
dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat,
trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe
Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge
să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va
putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta
poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu.
Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat
și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare,
omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm
că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit
să spunem că este lucrarea purificării” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se
arată în trup).
„Lucrarea zilelor de pe urmă constă în împărțirea tuturor după felul lor și
în încheierea planului de gestionare al lui Dumnezeu (planul mântuirii),
deoarece clipa se apropie și ziua lui Dumnezeu a sosit. Dumnezeu îi aduce pe
toți cei care intră în Împărăția Sa, adică pe toți cei care Îi sunt credincioși până
la sfârșit, în epoca lui Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, înainte de venirea
epocii lui Dumnezeu Însuși, lucrarea lui Dumnezeu nu este de a observa faptele
oamenilor sau de a le cerceta viețile, ci de a le judeca neascultarea, deoarece

699
Dumnezeu îi va purifica pe toți cei care vin în fața tronului Său. Toți cei care au
călcat pe urmele lui Dumnezeu până în ziua de azi sunt aceia care vin în fața
tronului lui Dumnezeu, și așa stând lucrurile, fiecare persoană care acceptă
lucrarea lui Dumnezeu în faza finală este obiectul purificării lui Dumnezeu. Cu
alte cuvinte, toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală fac
obiectul judecății lui Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin
adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
„Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate
conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta
este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația
fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi
niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și
judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul
fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și,
întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată
va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și
binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată
această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece
corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă,
doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din
mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate
transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și,
astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu
(3)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Esența lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a curăța
omenirea, iar acest lucru este pentru ziua odihnei finale. Altfel, întreaga
omenire nu va putea să-și urmeze propria specie și să intre în odihnă. Această
lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de
curăţare a lui Dumnezeu va curăța omenirea de păcate și doar lucrarea Lui de
mustrare și judecată va aduce la lumină lucrurile nesupuse din mijlocul
omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi salvați de cei care nu pot și pe cei
care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când lucrarea Sa se va termina,

700
acei oameni care vor rămâne vor fi curățați și se vor bucura de o a doua viață
umană mai minunată pe pământ, căci ei vor intra într-un tărâm mai înalt al
umanității; cu alte cuvinte, ei vor intra în ziua de odihnă a umanității și vor trăi
împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot rămâne vor suferi
mustrarea și judecata, formele lor originale vor fi dezvăluite complet; după
aceasta, ei toți vor fi distruși și, ca şi Satanei, nu li se va mai permite să
supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include acest tip
de oameni; acești oameni nu sunt potriviți să intre în pământul odihnei finale,
nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omul o vor
împărți, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt cei răi, și nu sunt oameni drepți.
[…] Lucrarea Sa desăvârșită de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este
făcută în întregime pentru a purifica pe deplin întreaga omenire, pentru ca El
să poată aduce o întreagă omenire sfântă la odihna veșnică. Această etapă a
lucrării Sale este cea mai importantă lucrare a Sa. Este etapa finală a întregii
Sale lucrări de gestionare” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din
Cuvântul Se arată în trup).
Dumnezeu Atotputerni vorbeşte foarte clar despre semnificaţia şi rezultatul
obţinut prin lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Acest lucru
ne ajută să fim siguri că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din timpul zilelor de
pe urmă este lucrarea care purifică pe deplin şi mântuiește rasa umană. Lucrarea
de răscumpărare pe care a făcut-o Domnul Isus netezeşte calea pentru lucrarea de
judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Dumnezeu Atotputernic face
lucrarea de judecată şi purificare pe fundaţia lucrării de răscumpărare a Domnului
Isus, prin salvarea deplină a rasei umane de la păcat şi aducerea ei în împărăţia lui
Dumnezeu. Nu-i aşa că Dumnezeu lucrează într-un mod foarte practic? Dacă
acceptăm doar lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus şi nu aceptăm lucrarea
de judecată şi purificare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, cum am putea spune
că merităm să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu? Se pare că credinţa în Dumnezeu
ne cere să înţelegem lucrarea lui Dumnezeu. Acest lucru este atât de important!
Totuşi mulţi oameni religioşi cred în mântuirea numai prin credinţă. Ei consideră că
credinţa în Domnul aduce iertarea păcatelor, rezolvă toate problemele, crezând că
Domnul cel milos şi iubitor iartă orice păcat pe care cineva l-ar putea comite. Atunci

701
când El va veni, îi va ridica pe toţi în împărăţia cerurilor. Deci, ei refuză să accepte
lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Ce
problemă este aceasta? Acest tip de persoană înţelege lucrarea lui Dumnezeu?
Înţelege ea firea cea dreaptă a lui Dumnezeu? Ai spune că Dumnezeu ar putea
permite unei persoane de o categorie satanică, ce se revoltă împotriva Lui, şi I se
opune, să intre în împărăţia Sa? Nu ar permite! Ce rezultat ar avea intrarea unei
astfel de persoane în împărăţia lui Dumnezeu? Să luăm un exemplu. Dacă israeliţii
care credeau în Dumnezeu Iahve ar fi aduşi în împărăţia lui Dumnezeu ce credeţi
că s-ar întâmpla? Ei nu ar putea nici măcar să-L accepte pe Dumnezeu întrupat,
Domnul Isus şi de asemenea au făcut tot ce au putut pentru a-L condamna pe
Domnul Isus şi L-au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Această categorie satanică
ce se opune nebuneşte lui Dumnezeu astfel, dacă ar fi să intre în împărăţia lui
Dumnezeu, ar continua să I se opună? S-ar revolta? Ar încerca să uzurpe puterea
Domnlui? De ce nu s-a dus Domnul Isus în sinagogă să predice? Pentru că preoţii,
scribii şi fariseii de credinţă iudaică erau foarte răi. Erau capabili de orice. Ştim cu
toţii că după ce Domnul Isus a fost prins de ei, a fost bătut, batjocorit şi scuipat. A
fost chiar predat guvernului roman pentru a fi crucificat. Domnul Isus ştia deja că
erau de teapa şarpelui, aşa că El nu a intrat în sinagogă pentru a predica. În zilele
de pe urmă, Domnul Isus s-a întors. De ce nu a intrat El în biserici ca să predice?
Pentru că liderii bisericilor sunt cu toţii foarte diabolici. Dacă Dumnezeu Atotputernic
întrupat ar intra în biserici, cu siguranţă ar chema poliţia. Cu siguranţă L-ar preda
pe Dumnezeu Atotputernic guvernului PCC. Nu este adevărat? Acum, îndrăznim
noi să mergem în biserici să aducem deschis mărturie pentru Dumnezeu
Atotputernic? Dacă le-ai aduce lor mărturie despre Dumnezeu Atotputernic, cu
siguranţă te-ar ridiculiza şi te-ar dezonora şi chiar te-ar preda Biroului de
Securitate Publică. Din aceste motive, vedem că bisericile de astăzi sunt la fel ca
sinagogile din religia iudaică. Sunt locuri care Îl alungă pe Dumnezeu, I se opun
lui Dumnezeu şi Îl condamnă pe Dumnezeu. Aşa este? Aceasta arată cât de
coruptă este natura umană. Sunt sătui de adevăr şi resping adevărul. Toţi resping
sosirea lui Dumnezeu şi toţi au devenit de teapa Satanei şi se opun Lui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu nu s-ar fi întrupat în zilele de pe urmă pentru a exprima adevărul,
pentru a judeca şi purifica oamenii, rasa umană ar fi fost distrusă de Dumnezeu

702
pentru că I-a rezistat lui Dumnezeu.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Acum, există persoane care atrag atenția că ultimul lucru pe care Domnul Isus
l-a spus pe cruce a fost: „S-a terminat” (Ioan 19:30). Și apoi spun: „Când Domnul
Isus a servit drept jertfă de păcat pentru oameni, El a îndeplinit lucrarea de mântuire
a lui Dumnezeu. Ni s-au iertat păcatele pentru că credem în Domnul Isus. De
asemenea, am fost îndreptățiți doar prin credință și, astfel, vom putea intra în
Împărăția cerurilor. Trebuie doar să așteptăm să fim răpiți de Domnul.” Sau spun:
„Totul este pregătit, trebuie doar să fim răpiți.” A fost verificată această declarație?
Nu, nu a fost. Putem verifica doar că ne-au fost iertate păcatele, nu-i așa? Cum
putem fi siguri că ne-au fost iertate păcatele? Indiferent de ce păcat comiți, trebuie
doar să te rogi, să-ți recunoști păcatul și vei simți bucurie, pace, iar duhul tău va fi
eliberat din robia păcatului. Te simți complet eliberat când ești eliberat de păcate!
Acest lucru este adevărat. Așadar, putem spune că jertfa de păcat este absolut
adevărată și este ceva ce toți credincioșii în Domnul Isus pot confirma prin
experiențele lor. Însă Domnul Isus nu a spus: „Crezând în Domnul Isus, veți obține
mântuirea și veți fi complet eliberați de păcate. Dacă voi credeți în Domnul Isus, veți
fi lăudați de Dumnezeu și veți intra în Împărăția cerurilor.” Domnul Isus nu a spus
acest lucru și nu sunt dovezi în acest sens. De ce nu există dovezi? Păcatele omului
au fost iertate, dar firea sa lăuntrică satanică și natura sa păcătoasă au fost iertate?
Nu. Domnul Isus a spus vreodată: „Odată ce păcatele vă sunt iertate, puteți intra în
Împărăția cerurilor”? A spus vreodată Domnul Isus: „Trebuie doar să credeți în Mine
și va fi un loc pentru voi în Împărăția cerurilor”? Domnul nu a spus niciodată acest
lucru. Ce a spus Domnul Isus? „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra
în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în
ceruri” (Matei 7:21). Așadar, ce înseamnă: „face voia Tatălui Meu, care este în
ceruri”? Înseamnă că trebuie să faci voia lui Dumnezeu, să-I urmezi calea, să practici
calea adevărului, adică să practici cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să faci
întotdeauna orice îți cere Dumnezeu și trebuie să respecți orice Dumnezeu îți cere
să faci, să te supui oricărui lucru îți cere Dumnezeu și să urmezi cu credință orice îți
cere Dumnezeu, doar atunci vei putea intra în Împărăția cerurilor. Însă câți oameni

703
au putut îndeplini cerințele lui Dumnezeu în Epoca Harului? Niciunul. Așadar, putem
spune că lucrarea Epocii Harului a fost o etapă a lucrării de răscumpărare. Este
profețit în Biblie că, atunci când Domnul Se întoarce, va face o etapă a lucrării de
judecată și mustrare pentru a-i purifica pe toți cei care vin în fața lui Dumnezeu. Cu
alte cuvinte, Dumnezeu va îndeplini în zilele de pe urmă o etapă a lucrării de
purificare, lucrarea de separare a tuturor după propria seminție, înainte să pună
capăt epocii. Și tot ceea ce Domnul Isus a profețit despre separarea grâului de
neghină, a oilor de capre, a fecioarelor înțelepte de cele nechibzuite și a slujitorilor
buni de cei răi – toate acestea se vor adeveri. În zilele de pe urmă, Dumnezeu va
săvârși o etapă a lucrării de judecată și de purificare a oamenilor, după cum este
profețit în Biblie. De exemplu: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la
Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17), „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin
credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă”
(1 Petru 1:5), „Iată, Eu vin ca un hoţ” (Apocalipsa 16:15), „Dacă însă nu te trezeşti,
voi veni ca un hoţ” (Apocalipsa 3:3) și „Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în
Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele
Dumnezeului Meu, numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care
coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi noul Meu Nume” (Apocalipsa 3:12).
Toate aceste profeții se referă la lucrările de săvârșit când Domnul Se întoarce.
Aceasta dovedește că, din Epoca Legii și până la momentul întoarcerii Domnului
pentru a încheia epoca, există trei etape ale lucrării. Acest lucru este adevărat și
poate fi văzut în profețiile biblice. Lucrarea din Epoca Harului a fost lucrarea de
răscumpărare – cu siguranță nu a fost lucrarea de purificare pentru a elimina natura
păcătoasă a omenirii. Nu a existat vreun credincios în Domnul Isus a cărui natură
păcătoasă să fi fost eliminată complet, nici măcar unul care să nu fi păcătuit din nou
după ce a fost iertat, niciunul care să fi obținut o transformare completă a firii sale,
niciunul care să-L fi cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu. Acestea sunt faptele
problemei. În timpul Epocii Harului, omenirea a crezut în Dumnezeu timp de 2.000
de ani, însă au rămas nerezolvate cinci probleme fundamentale: în primul rând,
problema naturii satanice păcătoase a omenirii a rămas nerezolvată; în al doilea
rând, problema faptului că omenirea își exprimă frecvent firea satanică a rămas
nerezolvată; în al treilea rând, problema transformării firii vieții fiecărei persoane nu

704
a fost rezolvată; în al patrulea rând, problema modului în care omenirea ar trebui să
Îl cunoască pe Dumnezeu și să I se supună nu a fost rezolvată complet; în al cincilea
rând, problema modului în care umanitatea poate atinge purificarea nu a fost
rezolvată complet. Aceste cinci probleme fundamentale au rămas nerezolvate,
dovedind că lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Harului a fost doar etapa lucrării de
răscumpărare – și nu etapa finală a lucrării de mântuire a omenirii. Lucrarea din
Epoca Harului doar a deschis drumul, a pus bazele lucrării de mântuire din zilele de
pe urmă.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Ce anume înseamnă să fii mântuit? Oamenii din religie cred că, de vreme ce
ultimele cuvinte ale Domnului Isus pe cruce au fost „S-a terminat” (Ioan 19:30), atâta
timp cât ai credință în Domnul Isus, iar păcatele tale sunt iertate, asta înseamnă că
ești mântuit. Oamenii din religie interpretează greșit ceea ce a spus Dumnezeu,
pentru că ei nu cunosc lucrarea Lui. La ce Se referea Domnul Isus când a spus „S-a
terminat”? Se referea la încheierea lucrării de răscumpărare a lui Dumnezeu, cu
siguranță nu la terminarea planului de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu.
De aceea, este o realitate faptul că cei care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu sunt
cei mai predispuși să înțeleagă greșit ceea ce a spus El și să judece lucrarea Lui.
Deci, ce înseamnă dobândirea mântuirii, la urma urmei? Este iertarea păcatelor
mântuire adevărată? Nu este. Iertarea păcatelor stabilește doar o bază pentru
lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă; stabilește un fundament. Lucrarea lui
Dumnezeu de mântuire a omenirii este, în realitate, lucrarea zilelor de pe urmă, care
este stabilită pe baza jertfei de păcat din Epoca Harului. Doar datorită jertfei de păcat,
păcatele omului sunt iertate, iar omenirea este aptă să vină înaintea lui Dumnezeu
pentru a primi lucrarea Lui. Numai prin judecata și mustrarea, încercările și rafinarea
zilelor de pe urmă, omul este cu adevărat mântuit și eliberat de influența Satanei și
de controlul naturii lui satanice. Doar lucrarea din zilele de pe urmă este în măsură
să schimbe firea omului care a fost coruptă de Satana și este capabilă să îl
mântuiască pe om de sub influența Satanei și să atingă scopul de a-l face pe om să
se întoarcă în întregime către Dumnezeu. De aceea, dacă cineva nu experimentează
lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă în credința sa, atunci nu poate ajunge

705
cu adevărat la mântuire. […]
Dumnezeu este sfânt și drept. După ce păcatele omului au fost iertate, rădăcina
păcătuirii lui – adică natura lui satanică – tot nu a fost înlăturată. Dacă omul
procedează ca de obicei, împotrivindu-se lui Dumnezeu și trădându-L, nu este
aceasta o jignire la adresa firii lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar ridica la Împărăția
Sa o umanitate care este încă în stare să I se împotrivească și să-L trădeze, nu ar
arăta acest lucru că Dumnezeu S-a înșelat pe Sine Însuși? Această umanitate
coruptă ar fi în continuare capabilă să I se împotrivească lui Dumnezeu și să-L
răstignească pe Hristos încă o dată. Dacă o astfel de omenire ar fi o omenire care
este mântuită, atunci nu ar exista nicio modalitate de a explica sfințenia și dreptatea
lui Dumnezeu – nu ar avea niciun sens. Cum ar putea Împărăția lui Dumnezeu să
permită existența unei omeniri care I se împotrivește lui Dumnezeu? Acest lucru este
imposibil deoarece firea lui Dumnezeu nu îngăduie jignirea din partea omului. De
aceea, nu se poate să spui: „Un om care a primit jertfa de păcat a fost mântuit și
poate intra în Împărăția lui Dumnezeu”.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Întrebarea 14: Biblia spune: „Căci prin credinţa din inimă se primeşte
dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea” (Romani 10:10).
Noi credem că Domnul Isus ne-a iertat păcatele și că ne-a făcut drepți prin
credință. În plus, credem că, dacă o persoană e mântuită o dată, atunci e
mântuită pentru vecie și că, atunci când Domnul Se va întoarce, vom fi imediat
răpiți și vom intra în Împărăția cerurilor. Așadar, de ce mărturisești că trebuie
să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă înainte
să putem fi mântuiți și aduși în Împărăția cerurilor?
Răspuns:
Toţi cei care cred în Domnul se gândesc: Domnul Isus ne-a izbăvit când a murit
pe cruce, aşa că am fost iertaţi cu adevărat de toate păcatele. Domnul nu ne mai
consideră păcătoşi. Am devenit neprihăniţi prin credinţă. Câtă vreme îndurăm până
la capăt, vom fi mântuiţi. Când Domnul Se va întoarce, vom fi răpiţi și duși direct în
Împărăţia cerurilor. Ei bine, acesta e adevărul? Dumnezeu a dat vreodată dovezi în
cuvintele Sale care să susțină această afirmație? Dacă acest punct de vedere nu

706
este în concordanță cu adevărul, care vor fi consecințele? Noi, cei care credem în
Domnul, ar trebui să folosim cuvintele Lui ca fundament pentru toate lucrurile. Lucrul
acesta este valabil mai ales atunci când vine vorba despre cum să privim întoarcerea
Domnului. În niciun caz nu putem considera întoarcerea Lui pe baza teoriilor şi
închipuirilor omului. Consecințele unui astfel de comportament sunt prea grave chiar
şi numai când ne gândim la asta. Este la fel ca atunci când fariseii l-au răstignit pe
Domnul Isus în timp ce așteptau să vină Mesia. Care ar fi rezultatul? Domnul Isus a
încheiat lucrarea de răscumpărare a oamenilor. Lucrul acesta este adevărat, dar
lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor este încheiată? Asta înseamnă că
noi toți, credincioșii în Domnul Isus, suntem îndreptăţiţi să fim răpiți și duși în
Împărăţia cerurilor? Nimeni nu cunoaşte răspunsul la această întrebare. Dumnezeu
a spus cândva: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia
Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei
7:21). „Deci fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). Potrivit cuvintelor
lui Dumnezeu, putem fi siguri că cei care intră în Împărăţia cerurilor s-au eliberat de
păcat și au fost purificați. Ei sunt cei care fac voia lui Dumnezeu, ascultă de
Dumnezeu, Îl iubesc pe Dumnezeu și Îl prețuiesc. Deoarece Dumnezeu este sfânt,
iar cei care intră în împărăţia cerurilor vor trăi împreună cu El, dacă nu am fost
purificați, cum am putea fi îndreptăţiţi să intrăm în Împărăţia cerurilor?! Prin urmare,
teoria noastră că noi, credincioșii, am fost iertați de păcat și putem intra în Împărăţia
cerurilor este o înțelegere complet greşită a voii lui Dumnezeu. Ea îşi are originea în
închipuirile oamenilor; este o teorie a oamenilor. Domnul Isus ne-a iertat de păcat;
asta nu e o minciună. Totuşi, Domnul Isus n-a spus niciodată că noi am fost complet
purificați prin această iertare și că acum suntem eligibili pentru a intra în Împărăţia
cerurilor. Nimeni nu poate nega acest fapt. Atunci de ce toți credincioșii cred că toți
cei care au fost iertaţi de păcat pot intra în Împărăţia cerurilor? Pe ce dovezi se
bazează ei? Cum susțin ei această afirmație? Mulţi oameni spun că îşi
fundamentează această credință pe cuvintele lui Pavel și ale celorlalți apostoli, așa
cum este scris în Biblie. Ei bine, dați-mi voie să vă întreb, cuvintele lui Pavel și ale
celorlalți apostoli reprezintă cuvintele Domnului Isus? Reprezintă ele cuvintele
Duhului Sfânt? Cuvintele omului pot fi întâlnite în Biblie, dar oare asta înseamnă că
sunt cuvintele lui Dumnezeu? Există un fapt pe care îl putem vedea clar în Biblie:

707
Oamenii care sunt lăudați de Dumnezeu pot asculta cuvântul Lui și pot să se supună
lucrării Lui. Ei sunt cei care urmează calea Lui, cei care pot moșteni ceea ce a promis
Dumnezeu. Acesta e un fapt pe care nu-l poate tăgădui nimeni. Știm cu toții că, deși
păcatele noastre, ale credincioșilor, au fost iertate, încă nu suntem purificații; încă ne
împotrivim adesea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a spus clar: „Deci fiţi sfinţi, după
cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!»
va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care
este în ceruri” (Matei 7:21). Din cuvintele lui Dumnezeu, putem fi siguri că nu toți cei
ale căror păcate au fost iertate sunt eligibili să intre în Împărăţia cerurilor. Oamenii
trebuie să fie purificați; ei trebuie să facă voia lui Dumnezeu înainte de a putea intra
în Împărăţia cerulrilor. Acesta este un fapt incontestabil. Aparent, să înțelegi voia lui
Dumnezeu nu este un lucru chiar aşa de simplu precum pare. Noi nu devenim
purificați doar pentru că păcatele noastre au fost iertate. Mai întâi trebuie să obţinem
realitatea adevărului şi să câştigăm lauda lui Dumnezeu. Atunci vom fi eligibili să
intrăm în Împărăția cerurilor. Dacă nu iubim adevărul și în realitate suntem sătui de
el și chiar îl urâm, dacă urmărim doar răsplata și coroana, dar nu ne pasă de voia lui
Dumnezeu, ca să nu spun că nu facem voia lui Dumnezeu, nu facem rău? Laudă
Domnul un astfel de om? Dacă este așa, suntem exact la fel ca fariseii ipocriţi: chiar
dacă am fost iertaţi de păcate, tot nu putem intra în Împărăția cerurilor. Acesta este
un fapt incontestabil.
Să ne continuăm părtăşia! Domnul Isus ne-a iertat toate păcatele. Ce „păcate”
a iertat El? Ce fel de păcate mărturisim după ce începem să credem în Domnul?
Principalele păcate pe care le mărturisim sunt păcatele cu fapta care încalcă legile,
poruncile sau cuvintele lui Dumnezeu. Noi, oamenii, am încălcat legile și poruncile
lui Dumnezeu și astfel ar trebui să fim condamnați și pedepsiți de Legea Lui. De
aceea Domnul Isus a venit să facă lucrarea Lui de răscumpărare. Astfel, e suficient
să ne rugăm Domnului Isus și să ne mărturisim și să ne pocăim de păcate, iar El ne
va ierta. După aceasta, nu vom mai fi acuzaţi și pedepsiţi aşa cum cere Legea Sa.
Dumnezeu nu ne va mai trata ca pe nişte păcătoși. Prin urmare, ne putem ruga direct
lui Dumnezeu; putem striga către Dumnezeu și putem primi din belşug harul și
adevărul Lui. Acesta este adevăratul sens al „mântuirii” despre care am vorbit adesea
în Epoca Harului. Această „mântuire” nu are nimic de-a face cu purificarea și intrarea

708
în Împărăția cerurilor. Ați putea spune că aceste două lucruri sunt separate, pentru
că Domnul Isus nu a spus niciodată că toți cei care au fost mântuiți și iertați pot intra
în Împărăția cerurilor. Haideţi să mai citim din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic:
„La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele
tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra;
dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta
este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în
cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu
și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul
fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se
iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului”
(„Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” din Cuvântul Se arată în trup). „Înainte ca omul
să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în
interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în
interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare,
atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de
răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura
otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să
sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu.
Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască
pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se
schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni
omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. […] Căci în ciuda
tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat şi iertat de păcate, se
poate considera doar că Dummnezeu nu-Şi aduce aminte de fărădelegile
omului şi nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care
trăieşte într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua
să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, firea satanică pervertită. Aceasta
este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuieşte şi
este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a
mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă
pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate

709
din lucrarea mântuirii a fost desăvârşită, pentru că omul are încă o fire coruptă”
(„Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu
Atotputernic răspund foarte clar la această întrebare. Cum le-am auzit, le-am şi
înţeles. În Epoca Harului, Domnul Isus a făcut doar lucrarea Sa de răscumpărare
pentru a ierta oamenii de păcat, făcându-i neprihăniți prin credință și mântuindu-i prin
credință. Cu toate acestea, Domnul Isus nu a spus niciodată că oricine a fost iertat
de păcatele sale poate intra în Împărăția cerurilor. Acest lucru se datorează faptului
că Domnul Isus ne-a iertat toate păcatele, dar El nu ne-a iertat niciodată firea
satanică. Aroganța noastră interioară, egoismul, înșelăciunea, răul etc., adică
însuşirile corupte ale noastre, rămân în continuare. Aceste lucruri sunt mai profunde
decât păcatul. Ele sunt mult mai greu de rezolvat. Dacă firea satanică și coruptă,
care sunt atât de împotrivitoare față de Dumnezeu, nu au fost rezolvate, nu putem
decât să comitem mai multe păcate. Putem chiar să comitem păcate care sunt şi mai
rele decât încălcarea Legii, adică cele mai condamnabile păcate. Cum de au putut
fariseii să-L nesocotească și să se împotrivească Domnului Isus? Cum au putut să-
L răstignească? Acest lucru dovedește că dacă firea satanică a omului nu a fost
rezolvată, omul poate încă să păcătuiască, să se împotrivească lui Dumnezeu și să
se lepede pe Dumnezeu.
Noi am crezut în Domnul în toți acești ani și am experimentat un singur lucru, şi
anume că, deși păcatele noastre au fost iertate, încă nu putem să nu păcătuim cu
regularitate. Încă minţim, înșelăm și folosim sofisme încercând să obţinem o reputaţie
şi un statut social. Ne sustragem, chiar, de responsabilitate și îi punem pe alţii în
situaţii neplăcute de dragul nostru. Când ne confruntăm cu dezastre naturale sau
provocate de om, sau cu încercări și necazuri, Îl învinovățim pe Dumnezeu şi ne
lepădăm de El. Când lucrarea lui Dumnezeu nu este în concordanță cu teoriile
noastre, Îl negăm, Îl judecăm și ne împotrivim lui Dumnezeu. Deși credem în numele
lui Dumnezeu, noi încă mai venerăm şi călcăm pe urmele unor oameni. Dacă deţinem
anumite poziţii, ne preamărim singuri şi ne dăm ca exemplu, la fel ca preoții cei mai
de seamă, cărturarii și fariseii. Acționăm ca și cum noi suntem Dumnezeu pentru a
încerca să-i facem pe oameni să ne venereze și să ne admire. Am ajuns să furăm şi
să luăm pentru noi înşine jertfele aduse lui Dumnezeu. Devenim tot mai geloşi și
urmăm propriile noastre plăceri și capricii ale trupului, ne lăsăm pradă emoţiilor

710
noastre. Ne facem propriile noastre stindarde, ne formăm propriile grupuri și ne
ridicăm mici împărăţii numai ale noastre. Toate acestea sunt fapte evidente. Putem
vedea că dacă firea noastră satanică nu este rezolvată, nu vom fi eligibili să intrăm
în Împărăția cerurilor chiar dacă păcatele ne sunt iertate de un milion de ori. Faptul
că putem încă să păcătuim și să ne împotrivim lui Dumnezeu arată că noi aparținem
încă Satanei, că suntem duşmanii lui Dumnezeu și vom fi cu siguranță condamnaţi
și pedepsiţi de El. Este exact cum spune Biblia: „Dacă noi păcătuim în mod
intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă
pentru păcat, ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit
care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu” (Evrei 10:26-27).
Haideţi să mai citim din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Un păcătos ca tine,
care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de
Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele
tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca
păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti
păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat?
Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei
să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința
ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca
tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea
de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi
sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările
lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a
gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel,
tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct
moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se
arată în trup). După cum puteți vedea, noi am fost doar răscumpărați de Domnul Isus,
dar încă trăim în firea noastră satanică, păcătuind frecvent și împotrivindu-ne lui
Dumnezeu. Trebuie să experimentăm judecata și purificarea de către Dumnezeu în
zilele de pe urmă ca să fim complet eliberați de păcat și să fim după inima lui
Dumnezeu. Atunci vom fi eligibili să intrăm în Împărăția cerurilor. De fapt, Domnul
Isus a spus cândva: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi

711
vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt
Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3). Domnul S-a întors să ne pregătească un loc și, după
ce ne-a pregătit un loc, El va reveni ca să ne primească. Într-adevăr, această
"primire" se referă la planurile Lui de a ne naște din nou în zilele de pe urmă. Când
Domnul va veni să-Şi facă lucrarea, El ne va duce înaintea tronului Său ca să fim
judecați, purificați şi desăvârşiţi prin cuvintele lui Dumnezeu. El ne va face biruitori
înainte ca dezastrele să se abată. Modul în care El ne primeşte este de fapt modul
în care El ne va purifica și ne va face desăvârșiți. Acum, Domnul a venit pe pământ
pentru a face lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă. Am fost răpiți și duși
înaintea tronului Său pentru a trăi împreună cu El. Nu se împlineşte complet prin asta
profeția Domnului care vine să ne primească? După ce marile dezastre se vor fi
sfârşit, Împărăția lui Hristos va fi înființată pe pământ. Toți cei care vor supraviețui şi
se vor curăţi în timpul marilor dezastre vor avea un loc în împărăția cerurilor.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Chiar dacă Domnul a iertat păcatele noastre și astfel suntem răscumpărați dar,
din punctul de vedere al lui Dumnezeu, noi suntem încă mârșavi și corupți avem prea
multe păcate și nu am fost purificați. Să fim iertați înseamnă că nu vom mai fi
condamnați de lege. Și asta este ceea ce „mântuit prin har” înseamnă cu adevărat
Dumnezeu poate că ne-a iertat pentru păcatele noastre și a așezat mult har asupra
noastră lăsându-ne să ne bucurăm de pace și fericire și dându-ne dreptul de a ne
ruga și de a intra în legătură cu Dumnezeu, dar ceea ce nu poate fi negat este că noi
încă păcătuim împotriva lui Dumnezeu, destul de des și nu am atins sfințenia. Încă
avem nevoie de Dumnezeu să Se întoarcă spre noi toți în zilele de pe urmă pentru a
ne purifica și mântui întru totul. Deci, vedeți voi, lucrarea de răscumpărare a
Domnului Isus a fost doar pentru a înlesni calea judecății lui Dumnezeu în zilele de
pe urmă. Planul lui Dumnezeu de a mântui omenirea de fapt nu se termină acolo Ar
ajuta să știm asta. Cum se face că, după ce noi am fost iertați încă nu ne putem
abține să săvârșim păcate atât de des și nu reușim să ne oprim de la a trăi în
asemenea păcat? Și totul din cauză că noi suntem corupți de Satana mult prea adânc
chiar până la un punct unde suntem toți satanici prin natura noastră cu dispoziție
satanică. De aceea noi nu putem decât să continuăm să facem atât de multe păcate.

712
Dacă natura noastră satanică nu se schimbă niciodată încă suntem capabili de păcat
chiar dacă am fost cu toții iertați. Și atunci, nu vom mai putea obține compatibilitate
cu Dumnezeu. De aceea Domnul Isus Hristos a spus că Se va întoarce Asta este ca
să ne poată purifica prin judecata Sa în zilele de pe urmă și salva întreaga omenire.
Precum spune Dumnezeu Atotputernic: „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe
dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de
ani în care a fost pervertit de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită,
care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost
răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este
cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată.
Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a
deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de
judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată
și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină
neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă
înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel
încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin
cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie
făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii,
mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr,
această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de
mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat
de Dumnezeu; iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să
dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din
inima omului sunt complet revelate” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată
în trup).
„Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce
privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în
care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are
nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și
acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat
să trăiască în interiorul firii satanice pervertite a trecutului. Acestea fiind spuse,

713
omul trebuie să fie complet mântuit de firea sa satanică pervertită, astfel încât
natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte
niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar
cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și
modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu
această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată
trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui
Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea satanică pervertită și astfel încât să
se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin
din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă. […] Prin urmare,
după terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a
mustrării. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului
și, prin aceasta, de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau
semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși
să distrugă natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în
iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci
lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana.
Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă rămâne în el, omul poate încă
să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă
omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul
pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să practice potrivit
căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară,
dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod
direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este
o etapă a lucrării mult mai profundă” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată
în trup).
Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic nu ar putea fi mai clare În Epoca Harului,
Isus doar a făcut lucrarea Sa răscumpărătoare. Păcatele omenirii au fost iertate
pentru credința lor, dar, totuși, natura lor păcătoasă nu a fost rezolvată. Natura
păcătoasă a omenirii este natura Satanei. Ea deja a prins rădăcini adânci în inimile
oamenilor și a devenit parte din viața lor. De aceea omul încă nu poate decât să
păcătuiască și să încerce să Îi reziste lui Dumnezeu. Natura satanică a omului este

714
motivul din spatele rezistenței sale față de Dumnezeu. Păcatele omenirii pot fi iertate
dar poate Dumnezeu să ierte și firea satanică a omului? Natura noastră satanică se
opune direct lui Dumnezeu și este un inamic direct al adevărului. Dumnezeu nu ar
ierta asta niciodată. De aceea, pentru ca Dumnezeu să mântuiască întru totul
omenirea de robia satanică a naturii ei, El trebuie să judece și să mustre toată
omenirea. Judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă țintește natura și firea
satanică a omului care sunt încă înrădăcinate în inimile oamenilor. Acum că știm asta
poate vă întrebați dacă acea natură satanică poate fi înlăturată din noi doar prin
judecată și mustrare? Nu putem oare noi, prin suferință supunerea corpurilor și prin
abținere să rezolvăm noi înșine această natură satanică? În mod clar nu. Uitați-vă la
mulți sfinți pe parcursul întregii istorii care au plătit prețul prin suferință și abținere
care toți au vrut să scape de robia păcatului lor și să transcendă propriului trup. Câți
dintre ei au putut să învingă Satana și au devenit cu adevărat supuși lui Dumnezeu?
Aproape niciunul Chiar dacă au făcut-o, ei au fost oameni special desăvârșiți de
Dumnezeu. Dar câți oameni au făcut asta mai exact? Asta s-a întâmplat pentru că
nu exista nicio judecată de la Dumnezeu, deci acea natură păcătoasă nu a putut fi
purificată niciodată. Așa că firea omului nu a putut fi schimbată cu adevărat. Acest
singur fapt dovedește suficient că folosirea mijloacelor umane nu ne va ajuta să ne
rezolvăm natura satanică. Omul trebuie, în cele din urmă, să treacă prin judecata,
mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu înainte să dobândească adevărul
și, în final, să i se dea calea vieții veșnice. Asta este singura cale prin care putem
rezolva natura satanică a oamenilor. De aceea, în baza temeliei răscumpărării
omenirii de către Domnul Isus Hristos Dumnezeu Atotputernic îndeplinește judecata
Sa în zilele de pe urmă. pentru a elibera omul din gheara și controlul naturii lui
satanice pentru ca omenirea să poată fi purificată, să poată primi mântuirea lui
Dumnezeu și să poată fi câștigată de El. judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă
este cea care poate purifica întru totul și salva toată omenirea. Că acesta este
adevărul.
De ce Dumnezeu săvârșește lucrarea de a judeca și de a mustra corupta rasă
umană în zilele de pe urmă? Pentru a înțelege această chestiune, trebuie să știm
că Dumnezeu nu mântuiește pe deplin rasa umană cu doar una sau două etape ale
lucrării. Mai degrabă, acest lucru are loc prin intermediul a trei etape ale lucrării:

715
Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Numai aceste trei etape ale lucrării
pot mântui pe deplin omenirea din domeniul Satanei și numai ele constituie întreaga
lucrare a mântuirii omenirii de către Dumnezeu. În timpul Epocii Legii, Iahve
Dumnezeu a emis legi și porunci pentru a-l călăuzi pe om în viața lui pe pământ, iar
prin acestea, omenirea a putut să știe ce fel de oameni Dumnezeu binecuvântează,
ce fel de oameni Dumnezeu blestemă, precum și ce este drept și ce este păcătos.
Totuși, pe parcursul ultimelor etape ale Epocii Legii, toți oamenii trăiau în păcat,
deoarece rasa umană devenise din ce în ce mai profund coruptă de Satana. Ei nu
au fost capabili să respecte legile și s-au confruntat cu pericolul de a fi condamnați
și blestemați de aceste legi. Acesta este motivul pentru care Domnul Isus al Epocii
Harului a venit să facă lucrarea de răscumpărare, îngăduindu-i omului să-și
mărturisească păcatele, să se căiască și să fie iertat de ele, cruțându-l astfel pe om
de la a fi condamnat și blestemat prin lege și îngăduindu-i să fie vrednic să vină
înaintea lui Dumnezeu și să se roage, să fie în comuniune cu Dumnezeu și să se
bucure de harul și de adevărul Lui îmbelșugat. Acesta este adevăratul sens al
faptului de „a fi mântuit”. Cu toate acestea, Domnul Isus ne-a iertat doar păcatele
noastre; El nu ne-a iertat natura noastră păcătoasă sau firea noastră satanică.
Natura noastră satanică încă mai există. Am continuat să existăm în cercul vicios
al săvârșirii păcatelor, al mărturisirii lor și apoi al săvârșirii păcatelor încă o dată,
fără vreo cale de a ne elibera de constrângerile și controlul naturii noastre
păcătoase. Am strigat la Dumnezeu îndurerați: „Sufăr cu adevărat! Cum pot să mă
eliberez de constrângerile și controlul păcatului?” Aceasta este o experiență, o
înțelegere pe care noi toți o împărtășim în calitate de credincioși în Domnul. Cu
toate acestea, suntem incapabili să rezolvăm singuri natura noastră păcătoasă.
Nicio ființă umană nu poate face lucrarea de mântuire a rasei umane. Doar
Dumnezeu, Creatorul, este capabil să mântuiască omenirea și să ne elibereze de
Satana și de păcat. Doar El ne poate mântui din domeniul Satanei. Dumnezeu
Atotputernic spune: „Dat fiind că El l-a creat pe om, El îl conduce; dat fiind că El
îl mântuiește pe om, El îl va salva în mod desăvârșit și îl va câștiga pe deplin;
dat fiind că El îl conduce pe om, El îl va aduce la destinația corespunzătoare;
și dat fiind că El l-a creat și îl gestionează pe om, El trebuie să Își asume
responsabilitatea pentru soarta omului și pentru perspectivele sale. Aceasta

716
este lucrarea făcută de Creator” („Restaurarea vieții normale a omului și
conducerea lui către o destinație minunată” din Cuvântul Se arată în trup).
Dumnezeu este demn de încredere. Din moment ce Dumnezeu îl mântuiește pe
om, va face acest lucru în întregime. Cu siguranță El nu ar renunța la jumătate.
Acesta este motivul pentru care Dumnezeu Atotputernic exprimă toate adevărurile
pentru a curăți și a mântui omenirea în zilele de pe urmă, ca să o mântuiască pe
deplin. El face lucrarea judecății începând cu casa lui Dumnezeu pentru a rezolva
pe deplin problema naturii satanice și firii satanice a omenirii. El face acest lucru
pentru ca omenirea să se poată elibera de păcat, să dobândească mântuirea și să
fie câștigată de Dumnezeu. Lucrarea de judecată pe care o face Dumnezeu
Atotputernic al zilelor de pe urmă este tocmai lucrul de care omenirea coruptă are
nevoie și este, de asemenea, etapa cheie a lucrării care trebuie să fie îndeplinită
de Dumnezeu pentru a mântui omenirea. Acest lucru împlinește profeția Domnului
Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când
va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13).
„Duhul adevărului” se referă la faptul că Dumnezeu S-a întrupat în zilele de pe urmă
într-un trup uman, exprimând adevărul și săvârșind lucrarea de judecată. Tot ce
trebuie să facem este să acceptăm și să ne supunem lucrării lucrarea de judecată
a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să ne supunem acesteia, astfel încât să
putem să dobândim mântuirea și să fim câștigați de Dumnezeu. Acesta este un
lucru pe care îl pot confirma toți cei care au experimentat cu adevărat lucrarea de
judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 15: Urmăm exemplul lui Pavel și lucrăm din greu pentru Domnul
răspândind Evanghelia, fiind martori pentru Domnul și păstorind bisericile
Domnului, așa cum a făcut Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit
alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Nu înseamnă lucrul acesta să
urmezi voia lui Dumnezeu? Acest tip de practică ar trebui să însemne că
suntem vrednici pentru a fi răpiți și a intra în Împărăția cerurilor, deci, de ce
trebuie să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu de judecată și purificare în zilele
de pe urmă, înainte de a putea fi aduși în Împărăția cerurilor?

717
 Răspuns:
Întrebarea este crucială. Vreți să știți dacă cineva poate fi dus în Împărăția
cerurilor dacă are credință în Domnul. Mulți credincioși ai Domnului simt că a urma
exemplul lui Pavel de sacrificiu și lucru pentru Domnul înseamnă a urma calea
Domnului și a fi vrednici pentru a fi acceptați în Împărăția cerurilor când Domnul Se
va întoarce. Asta a devenit concepția multor oameni. Se bazează această concepție
pe cuvântul Domnului? Va fi pe placul Domnului dacă vom continua așa? Chiar
urmăm calea Domnului dacă lucrăm pentru El, cum a făcut Pavel? Vom fi vrednici
pentru Împărăția cerurilor? Domnul Isus a spus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne,
Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui
Meu, Care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-
am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am
făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede:
«Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi
fărădelegea!»” (Matei 7:21-23). Domnul Isus a spus-o clar. Doar cei care urmează
voia lui Dumnezeu pot intra în Împărăția cerurilor. Domnul Isus nu a spus că aceia
care sacrifică și lucrează pentru Domnul ar putea intra în Împărăția cerurilor. Mulți
dintre cei care predică, alungă diavolii și fac minuni în numele Domnului sunt oameni
care muncesc. Nu numai că nu sunt lăudați de Domnul, dar El îi declară lucrători ai
nedreptății. Pavel a spus „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am
păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii” (2 Timotei 4:7-8). Aceste
cuvinte îl contrazic pe cel al Domnului Isus. Sunt total incompatibile cu intenția
Domnului. Pentru a fi dus în Împărăția cerurilor există o singură cale corectă, pe care
Domnul Isus a spus-o clar: „La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele!
Ieşiţi-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude
cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu
Mine” (Apocalipsa 3:20). „A cina cu Domnul” se referă la primirea lucrării de judecată
a Domnului în zilele de pe urmă. Prin primirea judecății lui Dumnezeu, înțelegem
toate adevărurile și suntem curățiți și desăvârșiți. Acestea sunt rezultatele cinării cu
Domnul. Așa că putem fi siguri că numai fiind curățiți de judecata și mustrarea lui
Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă putem intra în Împărăția cerurilor.
Cu toții știm că numai Domnul Isus este adevărul, calea și viața. Deci, modul în

718
care putem intra în Împărăția cerurilor trebuie să se bazeze pe cuvântul Domnului
Isus, care este definitiv. Pavel a fost doar un apostol care a răspândit Evanghelia.
Nu a putut vorbi în numele Domnului. Calea pe care a ales-o nu a fost neapărat calea
spre Împărăția cerurilor pentru că Domnul Isus nu a mărturisit calea lui Pavel ca fiind
corectă. Mai mult, Domnul Isus nu le-a spus oamenilor să urmeze exemplul lui Pavel.
Dacă mergem doar pe cuvântul lui Pavel în a ne alege calea spre Împărăția cerurilor,
este ușor să ne rătăcim. Pasajul din cuvântul Domnului Isus pe care noi tocmai l-a
citit este foarte important! „Ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în
ceruri.” Această propoziție ne spune că trebuie să credem în cuvântul Domnului.
Singura cale spre Împărăția cerurilor este să facem voia lui Dumnezeu. Când Domnul
Isus Se întoarce în zilele de pe urmă să facă lucrarea de judecată începând din casa
lui Dumnezeu, dacă auzim vocea lui Dumnezeu, primim lucrarea Lui în zilele de pe
urmă și reușim să primim curățirea și să fim desăvârșiți prin judecata lui Dumnezeu,
vom fi cei care se supun voii lui Dumnezeu și vom putea intra în Împărăția cerurilor.
Cei ce se bazează doar pe predica pentru Domnul, alungând diavolii și făcând minuni
în numele Domnului, nici nu sunt atenți să practice cuvântul Domnului și nici nu caută
să primescă lucrarea lui Dumnezeu. Îl pot cunoaște acești oameni pe Domnul? Oare
fac ei voia lui Dumnezeu? De ce a spus Domnul Isus „Niciodată nu v-am cunoscut!
Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!” (Matei 7:21-23)? Pasajul
acesta te face, într-adevăr, să gândești! Când fariseii iudaismului au călătorit pe
pămînt și pe ape ca să predice Evanghelia, au îndurat multă suferință și au plătit
multe prețuri. În aparență, erau loiali lui Dumnezeu, dar, de fapt, se concentrau pe
ritualuri religioase și urmau regulile, în loc să practice cuvântul lui Dumnezeu. Nu au
urmat poruncile lui Dumnezeu, ba chiar le-au desființat. Ce au făcut ei contrazicea
întru totul voia lui Dumnezeu și devia de la calea Lui. Așa că Domnul Isus i-a
condamnat și i-a blestemat: „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi
înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel,
faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi!” (Matei
23:15). Se poate vedea în ceea ce presupunem: „Atât timp cât lucrăm din greu pentru
Domnul, vom fi duși în Împărăția cerurilor când Domnul va veni.” Această viziune
este doar imaginația omului care nu acceptă cuvântul lui Dumnezeu. Avem dreptate
să căutăm mântuirea și intrarea în Împărăția cerurilor, dar trebuie să o facem

719
respectând cuvântul final al Domnului Isus. Dacă ignorăm cuvintele Domnului, dar
ne bazăm pe cuvintele lui Pavel și practica lui devine scopul nostru, cum putem
obține lauda Domnului? Dacă înțelegem aceste două pasaje din scriptură, vom ști
calea spre Împărăția cerurilor.
Înainte de a primi lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, noi
toți am avut această concepție și ne-am imaginat că, atât timp cât slavim numele
Domnului și lucrăm pentru El, practicăm cuvântul Domnului și urmăm calea Sa, vom
fi duși în Împărăția cerurilor când Domnul va veni. Mai târziu, după ce am acceptat
lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, I-am văzut cuvintele:
„Atunci când se vorbește despre lucrare, omul crede că lucrarea este de a
alerga încoace și încolo pentru Dumnezeu, de a predica peste tot și de a se
sacrifica pentru Dumnezeu. Deși această credință este corectă, ea este prea
unliaterală; ceea ce Dumnezeu cere de la om nu este doar a călători încoace și
încolo pentru Dumnezeu; ci mai degrabă slujirea și alimentarea în interiorul
spiritului. […] Lucrarea nu se referă la alergarea încoace și încolo pentru
Dumnezeu; ci ridică problema dacă viața omului și ceea ce trăiește omul sunt
pe placul lui Dumnezeu. Lucrarea se referă la utilizarea credinței pe care o au
oamenii în Dumnezeu și a cunoștințelor pe care le au despre El, pentru a-I fi
mărturie lui Dumnezeu și pentru a-i sluji omului. Aceasta este responsabilitatea
omului și ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. Cu alte cuvinte, intrarea
voastră este lucrarea voastră; căutați să intrați pe parcursul lucrării voastre
pentru Dumnezeu. A-L experimenta pe Dumnezeu nu înseamnă doar
capacitatea de a mânca și de a bea cuvântul Lui; mai important, trebuie să
puteți să fiți martori pentru Dumnezeu, să-L slujiți, să vă îngrijiți de oameni și
să le asigurați nevoile. Aceasta este lucrarea, dar și intrarea voastră; acesta
este lucrul pe care fiecare om ar trebui să-l înfăptuiască. Există mulți oameni
care se concentrează doar asupra călătoriei încoace și încolo pentru
Dumnezeu și asupra predicării peste tot, cu toate acestea, ei își neglijează
experiența personală și intrarea în viața spirituală. Acesta este motivul pentru
care cei care Îl slujesc pe Dumnezeu devin cei care I se opun” („Lucrarea și
intrarea (2)” din Cuvântul Se arată în trup). Vazând cuvântul lui Dumnezeu
Atotputernic, mi-am dat seama că cerința lui Dumnezeu pentru lucrarea omului nu

720
se referă doar la suferință, alergat de colo colo și sacrificiu pentru Dumnezeu. Se
referă, în principal, la abilitatea noastră de a practica și trăi cuvântul lui Dumnezeu,
la abilitatea noastră de ne a articula înțelegerea privind cuvântul lui Dumnezeu din
experiență practică și îndrumarea fraților și surorilor spre a intra în realitatea
cuvântului Său. Numai acest gen de muncă va satisface voia lui Dumnezeu.
Amintindu-mi de credința mea de mulți ani în Domnul, deși am predicat peste tot în
numele Domnului pe furtună și ploaie, îndurând suferințe și plătind prețuri, nu am fost
atent la practicarea și trăirea cuvântului Domnului, așa că nu am putut vorbi despre
experiențele și mărturiile personale ale practicării cuvântului Său. În predicile mele,
am putut vorbi numai despre niște vorbe goale și doctrine din Biblie și să învăț frații
și surorile să respecte niște ritualuri și reguli religioase. Cum ar fi putut acestea să-i
conducă pe frați și surori în realitatea cuvântului lui Dumnezeu? În plus, când
predicam, de multe ori mă lăudam ca să-i fac pe oameni să-mi arate respect și de
multe ori încălcam cerințele Domnului, acționând conform ideilor mele. Sacrificând
ceva, îndurând suferințe și plătind unele prețuri pentru Domnul, credeam că eu eram
cel care Îl iubea cel mai mult pe Domnul și că eram cel mai credincios Lui. Am fost
destul de nerușinat încât să pretind de la Dumnezeu binecuvântarea Împărăției
cerurilor în timp ce mă plasam deasupra tuturor și mă uitam de sus la frații și surorile
care erau pasivi și slabi. Întrucât mă concentram doar la a mă baza pe entuziasm în
lucrarea pentru Domnul, dar nu acordam atenție practicării și trăirii cuvântului Său,
după mulți ani de credință în Domnul, am sfârșit prin a nu avea nici cea mai vagă
cunoaștere despre Domnul și frică față de Dumnezeu în sufletul meu, ca să nu mai
spun de transformarea firii mele. Pentru că am crezut mulți ani în Domnul și am
îndurat multe suferințe, am devenit tot mai arogant și nesupus nimănui. Am fost
implicat chiar și în fraude și înșelăciuni, arătându-mi firea satanică în toate privințele.
De fapt, modul meu de lucru nu avea nimic în comun cu realitatea practicării
cuvântului Domnului și supunerii față de Domnul. Cum m-ar fi putut ajuta acestea să-
L înțeleg pe Domnul? Pentru o persoană ca mine, care nu avea realitatea adevărului
și înțelegerii Domnului, nu era tot ce făceam umilitor și împotriva Domnului? Cum
putea fi lucrul acesta ceva înălțător și o mărturie pentru Domnul? După cum a spus
Domnul Isus: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit
noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi

721
multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-
am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»” (Matei 7:21-
23). Mi-am dat seama că, indiferent cât de mulți ani crede cineva în Domnul și cât de
mult a lucrat, dacă nu a trăit judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, este
imposibil să reușească să facă voia lui Dumnezeu și să devină o persoană care, într-
adevăr, se supune și se închină lui Dumnezeu. Este absolut adevărat.
Haideți să ne uităm la acei pastori și prezbiteri. Deși au dat totul de-o parte ca
să lucreze pentru Domnul, ce fel de muncă fac? Care este natura muncii lor? Deși
cred în Domnul de mulți ani, nu au căutat niciodată adevărul. Nu au reușit să
primească lucrarea Duhului Sfânt și să ne explice cum să rezolvăm problemele
practice ale credinței noastre și intrarea în viață. Adesea vorbesc despre niște
doctrine goale din Biblie ca să-i înșele pe credincioși și profită de orice ocazie să
demonstreze cât de departe au avansat cu predicarea pentru Domnul, cât de multă
muncă au făcut, câtă durere au îndurat, câte biserici au construit, pentru a se
consacra, iar alții să li se închine și să-i urmeze. Ca rezultat, după ce au lucrat atâția
ani, nu numai că au eșuat în a-i face pe frați și surori să înțeleagă adevărul și să-L
cunoască pe Dumnezeu, dar și-au lăsat frații și surorile să li se închine și să-i urmeze
pe calea adorării omului și a trădării, fără știință, a lui Dumnezeu. Urmează acești
pastori și prezbiteri calea Domnului lucrând și sacrificându-se astfel? Nu fac ei rele
împotriva Domnului? Mai ales în modul în care tratează lucrarea lui Dumnezeu
Atotputernic în zilele de pe urmă, cei mai mulți pastori și prezbiteri își dau seama că
cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic este adevărul, că lucrarea lui Dumnezeu
Atotputernic este lucrarea Sfântului Duh, dar ei nu o caută și nu o studiază. În schimb,
pentru a-și apăra statutul și nivelul de trai, ei născocesc frenetic zvonuri și
răspândesc tot felul de absurdități și erori ca să se opună lui Dumnezeu Atotputernic
și blochează comunitatea religioasă într-o stare etanșă și de nepătruns. Ei nu permit
nimănui să caute și să studieze adevărata cale și îi opresc pe oameni să intre în
biserică să mărturisească lucrarea lui Dumnezeu. Ei complotează și cu maleficul
PCC pentru a-i prinde și persecuta pe cei care sunt martori pentru Dumnezeu
Atotputernic. Nu acționează ei flagrant împotriva lui Dumnezeu? Păcatele lor sunt și
mai mari decât păcatele din trecut ale fariseilor împotriva Domnului Isus. Mult mai
mari! Conform acestor fapte, mai putem spune că facem voia lui Dumnezeu când ne

722
sacrificăm și lucrăm în numele Domnului? Mai putem spune că, atât timp cât slujim
numele Domnului, păstrând calea Domnului, călătorind și sacrificându-ne pentru
Domnul, vom putea fi duși în Împărăția cerurilor? Vom înțelege mai mult după ce vom
mai citi câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Spui că ai suferit mereu în timp ce Îl urmai
pe Dumnezeu, că L-ai urmat la bine și la rău și ai împărtășit cu El vremurile
bune și cele rele, însă nu ai trăit cuvintele rostite de Dumnezeu; îți dorești doar
să alergi pentru Dumnezeu și să te sacrifici pentru Dumnezeu în fiecare zi și nu
te-ai gândit niciodată să trăiești o viață plină de semnificații. Spui, de
asemenea: «În orice caz, cred că Dumnezeu este drept, am suferit pentru El,
am umblat pentru El, m-am dedicat Lui și am lucrat din greu, deși nu am primit
recunoaștere; cu siguranță El Își va aminti de mine.» Este adevărat că
Dumnezeu este drept, totuși această dreptate nu este alterată de nicio
impuritate: nu conține voință umană și nu este alterată de trup sau de
negocieri umane. Toți cei care se revoltă și se opun și nu sunt în conformitate
cu calea Lui vor fi pedepsiți; nimeni nu este iertat și nimeni nu este cruțat!”
(„Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” din Cuvântul
Se arată în trup).
„Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au
permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de
a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat
mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează
dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu
le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se
pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca!
Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi făcuți desăvârșiți sunt de
aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și
sunt dispuși să-i fie martori lui Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în
calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți.
Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria
fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – iar acesta este un adevăr
care nu poate fi schimbat!” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă

723
omul” din Cuvântul Se arată în trup). Este spus clar în cuvântul lui Dumnezeu
Atotputernic: Dumnezeu este sfânt și drept. Dumnezeu interzice clar intrarea
oamenilor murdari și corupți în Împărăția Lui.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Mulți oameni întreabă: „Noi muncim din greu pentru Domnul și rămânem
credincioși numelui și căii Domnului. De ce nu putem intra în Împărăția cerurilor?” Nu
este vorba doar de a urma voia lui Dumnezeu. Cel mai important lucru este că natura
noastră păcătoasă nu a fost rezolvată. Prin urmare, experiența lucrării de judecată a
lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este necesară pentru ca o persoană să obțină
curățirea, astfel încât să înfăptuiască o schimbare în firea vieții și să devină cineva
care ascultă de voia Tatălui ceresc. Numai astfel poate fi eligibilă să fie adusă în
Împărăția cerurilor. Am putea înțelege acum de ce adesea săvârșim păcate în timpul
zilei și le mărturisim noaptea și nu reușim niciodată să ne lepădăm de păcat? Cauza
primordială este natura Satanei din noi, care adesea ne stăpânește, făcându-ne să
ne împotrivim și să ne răzvrătim față de Dumnezeu. Chiar dacă ne mărturisim adesea
păcatele noastre și ne căim înaintea Domnului, nu ne putem lepăda de strânsoarea
păcatului. Aceasta este dilema și situația actuală a tuturor credincioșilor în Domnul.
Căci în Epoca Harului, Domnul Isus a înfăptuit numai lucrarea de răscumpărare,
astfel încât omul să poată fi iertat de păcatul său și să fie eligibil să se roage lui
Dumnezeu, să fie în comuniune cu Dumnezeu și să se bucure de harul și de
binecuvântările Lui. Dar lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus doar ne-a iertat
păcatele, fără să ierte natura noastră satanică. Chiar dacă am fi în stare să lucrăm
din greu în numele Domnului, să alergăm de colo colo și să ne sacrificăm, tot nu am
putea să ne eliberăm de controlul și strânsoarea păcatului. Deci Domnul Isus a spus
că în zilele de pe urmă Se va întoarce, lucru ce va rezolva natura noastră păcătoasă
și firea noastră satanică. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit să
îndeplinească lucrarea Sa de judecată și curățire a omului întemeiată pe lucrarea de
răscumpărare din Epoca Harului. Exprimând adevărul, Dumnezeu dezvăluie și
judecă natura satanică a omului și curăță firea lui satanică, astfel încât să putem fi
complet dezrobiți de influența Satanei și să fim mântuiți și câștigați de Dumnezeu.
Să citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Înainte ca omul să fie răscumpărat,

724
multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după
mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în interiorul lui o natură
stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost
răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este
cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată.
Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a
deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de
judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată
și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină
neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă
înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel
încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin
cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie
făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii,
mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr,
această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de
mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat
de Dumnezeu; iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să
dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din
inima omului sunt complet revelate” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată
în trup). „Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar
răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi
nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de
influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă
pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe
om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului
i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în
noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a
adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor
bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi
cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa” (Prefață la
„Cuvântul Se arată în trup”). Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, ne dăm seama

725
că am fost profund corupți de Satana. Natura Satanei este adânc în noi. Deși
păcatele noastre au fost iertate prin lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus și am
putea trăi înaintea lui Dumnezeu prin harul Domnului Isus, noi încă trăim în firea
satanică și nu putem să practicăm cuvântul lui Dumnezeu și să ne conducem viețile
în conformitate cu acesta, deoarece natura Satanei din noi nu a fost rezolvată. Nu
acesta este tipul de oameni care vor fi în cele din urmă câștigați de Dumnezeu.
Oamenii pe care Dumnezeu îi va câștiga sunt aceia care au fost curățiți de firea lor
coruptă, cei care sunt fără de stricăciune și ascultă de voia lui Dumnezeu. Deci avem
încă nevoie de lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic pentru a rezolva
cauza păcatelor noastre, și anume firea satanică din noi. Când firea noastră satanică
a fost curățită, desprinderea noastră de influența Satanei a fost completă, iar noi
putem să ascultăm cu adevărat de Dumnezeu și să I ne închinăm, atunci vom fi cu
adevărat mântuiți și câștigați de Dumnezeu și vom fi vrednici de promisiunea lui
Dumnezeu de a intra în Împărăția Sa. Nu există nicio îndoială în această privință.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 16: Spui că aceia care cred în Dumnezeu trebuie să accepte

lucrarea lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă și că doar atunci poate
firea lor coruptă să fie purificată și ei pot să fie mântuiți de Dumnezeu. Dar,
potrivit cerințelor Domnului, noi practicăm umilința și răbdarea, ne iubim
dușmanii, ne purtăm crucile, abandonăm lucrurile lumești, lucrăm și
răspândim Evanghelia pentru Domnul și așa mai departe. Așadar, nu sunt toate
acestea schimbările noastre? Mereu am căutat astfel, deci, nu putem, de
asemenea, să dobândim purificarea și să fim răpiți în Împărăția cerurilor?
Răspuns:
Putem să ne iubim dușmanii, să purtăm o cruce, să ne biruim trupul și să
răspândim Evanghelia Domnului. Acestea sunt comportamente pozitive care provin
din credința noastră în Domnul, iar faptul că ne putem comporta astfel înseamnă că
este adevărată credința noastră în Domnul. Aceste comportamente bune pot părea
corecte altora și ca și cum ar corespunde cuvântului lui Dumnezeu, dar acest lucru
nu înseamnă că punem cuvintele lui Dumnezeu în practică și că respectăm voia
Tatălui ceresc, nici că ne-am abandonat natura păcătoasă și ne-am curățit. Când

726
observăm comportamentul bun al altora, nu putem să ne uităm doar la prezentarea
exterioară a acestora; trebuie să le privim și intențiile și scopurile finale. Dacă intenția
cuiva este să se supună, să-L iubească și să-L mulțumească pe Dumnezeu, atunci
acest gen de comportament bun pune în practică adevărul și se supune voii Tatălui
ceresc. Pe de altă parte, în cazul în care cineva are un comportament bun doar de
dragul binecuvântărilor, spre a fi încoronat și răsplătit, fără a izvorî dintr-o inimă
iubitoare de Dumnezeu, atunci acest gen de „comportament bun” se aseamănă cu
ipocrizia fariseilor, mai degrabă decât să pună în practică voia Tatălui ceresc. Dacă
simpla afișare a unui comportament bun înseamnă că ascultăm voia Tatălui ceresc
și că suntem curățiți, atunci de ce comitem adesea păcate și ne împotrivim lui
Dumnezeu? De ce ducem în continuare vieți în care păcătuim ziua și mărturisim
noaptea? Acest lucru arată suficient că simpla afișare a unor comportamente bune
nu înseamnă că practicăm adevărul și trăim realitatea cuvântului lui Dumnezeu, și
nici că-L cunoaștem pe Dumnezeu sau că avem o inimă care-L venerează, cu atât
mai puțin că avem capacitatea să-L iubim și să-L ascultăm. Așa cum spun cuvintele
lui Dumnezeu Atotputernic: „Doar modificările în comportament nu sunt durabile.
Dacă nu există nicio schimbare în firea vieții oamenilor, atunci, mai devreme
sau mai târziu, partea lor rea se va arăta singură. Deoarece sursa schimbărilor
purtării lor este ardoarea, împreună cu o lucrare a Duhului Sfânt în acel
moment, este extrem de ușor să devină înflăcărați sau să arate bunătate pentru
un timp. După cum spun necredincioșii: «Este ușor să faci o faptă bună, ceea
ce este greu este să faci fapte bune o viață întreagă». Oamenii sunt incapabili
să facă fapte bune întreaga lor viață. Purtarea lor este condusă de viață;
indiferent care este viața lor, la fel este și comportamentul lor și doar ceea ce
este dezvăluit în mod natural reprezintă viața și natura cuiva. Lucrurile care
sunt false nu pot dura. […] A se comporta bine nu este același lucru cu a-L
asculta pe Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos.
Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare –
nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât
mai puțin se bazează pe îndrumarea Duhului Sfânt. Chiar dacă există momente
când unele lucruri pe care le fac oamenii sunt dirijate de Duhul Sfânt, aceasta
nu este expresia vieții, cu atât mai puțin este același lucru cu a-L cunoaște pe

727
Dumnezeu; indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu
dovedește că ea ascultă de Dumnezeu sau că a pus în practică adevărul”
(„Diferența dintre schimbările exterioare și schimbările firii” din Consemnări ale
cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne explică în mod clar
esența și sursa comportamentului bun. Comportamentul bun al omului provine din
entuziasm și este o practică bazată pe doctrină și reguli, nu pe înțelegerea principiilor
practicii după înțelegerea multor adevăruri sau pe dorința de a-L iubi și a-L mulțumi
pe Dumnezeu datorită înțelegerii voii Sale. Comportamentul bun izvorăște din
noțiunile și închipuirile omului, iar acestea provin din opiniile proprii ale omului și din
natura lui coruptă. Prin urmare, indiferent ce face omul, indiferent ce durere îndură
sau ce preț plătește, aceasta nu este practicarea adevărului. Nu este supunere față
de Dumnezeu și nu provine din lucrarea Duhului Sfânt. Chiar și când dăm dovadă de
un comportament bun și putem respecta unele reguli, părând a fi foarte pioși și
spirituali, tindem încă să comitem păcate și să ne opunem lui Dumnezeu din cauza
firii noastre satanice corupte, adânc înrădăcinate, a naturii noastre păcătoase
nerezolvate și a lipsei unei înțelegeri adevărate a lui Dumnezeu. Am văzut mulți
oameni care se comportă bine, dar continuă să comită frecvent păcate și își
mărturisesc păcatele după ce cred în Dumnezeu. Acest lucru nu poate fi negat.
Comportamentul lor corect, deși continuă să păcătuiască și să I se opună lui
Dumnezeu, este o dovadă suficientă că aceștia nu respectă voia Tatălui ceresc, iar
ei nu pot căpăta lauda lui Dumnezeu. Fariseii evrei se supuneau legilor și aveau un
comportament impecabil la suprafață. Cu toate acestea, când Domnul Isus a venit
să lucreze, de ce s-au opus nebunește, L-au condamnat, au complotat împotriva Lui
și apoi L-au răstignit pe Domnul Isus? Aceasta arată că natura împotrivirii față de
Dumnezeu era înnăscută în ei. Oricât de bine se comportau în mod public, nu
însemna că înțelegeau, se supuneau sau erau compatibili cu Dumnezeu, cu atât mai
puțin că respectau voia Lui și deveneau curățiți. Dacă vrem să ne rezolvăm natura
păcătoasă și să fim curățiți, trebuie să experimentăm lucrarea de judecată și de
mustrare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, să înțelegem adevărurile vaste din
aceasta și să căpătăm o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, dobândind astfel
ascultarea și frica adevărată față de El. În caz contrar, firea coruptă adânc
înrădăcinată a Satanei din noi nu poate fi curățită sau transformată vreodată și nu

728
vom fi niciodată pe placul lui Dumnezeu sau primiți în Împărăția Lui.
Domnul Isus a făcut doar lucrarea de răscumpărare. De aceea, în timpul Epocii
Harului, oamenii nu puteau să se elibereze de păcatele lor și, în plus, nu puteau să
atingă purificarea, indiferent cât de mult se străduiau sau citeau Biblia. În zilele de pe
urmă, Dumnezeu începe lucrarea Sa de judecată de la casa Lui potrivit pașilor din
planul Său de gestionare pentru mântuirea omenirii; prin lucrarea Lui, El va curăța și
va schimba omenirea, ajutându-i să fie eliberați de păcatele lor și să obțină
purificarea. Este întocmai cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Deşi Isus a lucrat
mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a
devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui
stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca
Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă
o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost
stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele,
Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început
lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm
mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai
mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi
vor dobândi adevărul, calea şi viaţa” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”). „Prin
jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns
deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea
pervertită a omului încă rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se
împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în
această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a expune firea
pervertită a omului, determinându-l să practice potrivit căii celei drepte.
Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică,
pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod direct, viață omului
și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult
mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat
semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu
de gestionare pentru mântuirea omului” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se
arată în trup). Din Cuvintele lui Dumnezeu, putem vedea că lucrarea de

729
răscumpărare a Domnului Isus a pus temelia pentru lucrarea de mântuire a lui
Dumnezeu din zilele de pe urmă și lucrarea de judecată din zilele de pe urmă este
miezul, punctul central, al lucrării de mântuire a lui Dumnezeu. Este cheia, cea mai
importantă parte a mântuirii omenirii. Experimentând lucrarea lui Dumnezeu în Epoca
Harului, suntem iertați de păcatele noastre, dar nu putem fi eliberați de ele, nici nu
putem obține purificarea. Numai lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de
pe urmă poate lucra adevărul necesar în oameni, le poate permite să Îl cunoască cu
adevărat pe Dumnezeu, să își schimbe firile vieților lor să Îl asculte pe Dumnezeu,
să I se închine și să fie după inima lui Dumnezeu. În acest fel va finaliza Dumnezeu
planul său de gestionare pentru mântuirea omenirii.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Dacă oamenii acceptă doar lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus din

Epoca Harului, dar nu acceptă lucrarea de judecată și de pedeapsă a lui Dumnezeu
Atotputernic din zilele de pe urmă, nu vor putea să se elibereze de păcat, să facă
voia Tatălui ceresc și să intre în împărăția lui Dumnezeu. Fără îndoială! Aceasta
fiindcă, în timpul Epocii Harului, Domnul Isus Și-a făcut lucrarea de mântuire. Datorită
staturii oamenilor din acea vreme, Domnul Isus le-a oferit doar calea pocăinței și le-
a cerul oamenilor să înțeleagă câteva adevăruri de bază și căi de a le pune în
practică. De exemplu: le-a cerut oamenilor să își mărturisească păcatele, să se
pocăiască și să își poarte crucea. I-a învățat despre smerenie, răbdare, dragoste,
post, botez etc. Acestea sunt câteva adevăruri foarte limitate pe care oamenii acelor
vremuri puteau să le înțeleagă și să le atingă. Domnul Isus nu a exprimat niciodată
alte adevăruri mai profunde care se referă la schimbarea firii vieții, la a fi mântuit, a
deveni curățat, a fi făcut desăvârșit etc., pentru că, la acea vreme, oamenilor le lipsea
statura necesară pentru a purta acele adevăruri. Omul trebuie să aștepte până când
Domnul Isus Se întoarce să-Și facă lucrarea în zilele de pe urmă. El va acorda
omenirii corupte toate adevărurile de care au nevoie pentru a fi mântuiți și desăvârșiți,
potrivit planului de gestionare al lui Dumnezeu de a mântui omenirea și nevoile
omenirii corupte. Este exact cum a spus Domnul Isus: „Mai am să vă spun multe
lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă
va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce

730
va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Cuvintele
Domnului Isus sunt foarte clare. În timpul Epocii Harului, Domnul Isus nu le-a oferit
oamenilor corupți toate adevărurile de care aveau nevoie pentru a fi mântuiți. Mai
există încă multe adevăruri mai profunde și mai mari, adică, există multe adevăruri
pe care Domnul Isus nu le-a spus omenirii și care le vor permite oamenilor să se
elibereze de firile lor corupte și satanice și să dobândească purificarea, precum și
adevăruri de care omul are nevoie ca să-L asculte și să-L cunoască pe Dumnezeu.
În consecință, în zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic exprimă toate adevărurile
necesare pentru a mântui omenirea. El folosește aceste adevăruri ca să-i judece, să-
i mustre, să-i purifice și să-i desăvârșească pe toți cei care acceptă mântuirea lui
Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă. În cele din urmă, acești oameni vor fi
făcuți compleți și luați în Împărăția lui Dumnezeu. Așa se va încheia planul de
gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Dacă oamenii acceptă doar
lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus, dar nu acceptă lucrarea de judecată a lui
Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, ei nu vor putea niciodată să
dobândească adevărurile și să-și schimbe firea. Ei nu vor deveni niciodată oameni
care fac voia lui Dumnezeu și, cu siguranță, nu vor fi niciodată vrednici să intre în
Împărăția lui Dumnezeu.
Oamenii din zilele de pe urmă au fost profund corupți de Satana; ei sunt plini de
otrava Satanei. Punctele lor de vedere, principiile de supraviețuire, perspectiva
asupra vieții, valorile etc. contravin adevărului și sunt în dușmănie cu Dumnezeu. Toți
oamenii venerează răul și au devenit dușmanii lui Dumnezeu. Dacă oamenii cu firea
pe deplin coruptă și satanică nu trec prin experiența judecății și mustrării de către
Dumnezeu Atotputernic și a arderii și purificării prin cuvinte, cum pot ei să se
răzvrătească împotriva Satanei și să se elibereze de sub influența ei? Cum pot ei să-
L venereze pe Dumnezeu, să se ferească de rău și să facă voia lui Dumnezeu?
Putem vedea că mulți oameni au crezut ani în șir în Domnul Isus, dar, în ciuda faptului
că ei lucrează asiduu de mulți ani și mărturisesc cu entuziasm că Isus este
Mântuitorul, eșecul lor de a cunoaște firea dreaptă a lui Dumnezeu și de a-L venera
încă îi face să judece și să osândească lucrarea lui Dumnezeu, să tăgăduiască și să
respingă întoarcerea lui Dumnezeu când Dumnezeu Atotputernic Își săvârșește
lucrarea în zilele de pe urmă. Ba chiar Îl răstignesc din nou pe Hristos când Se

731
întoarce în zilele de pe urmă. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că, dacă
oamenii nu acceptă lucrarea de judecată și de mustrare a lui Dumnezeu Atotputernic
în zilele de pe urmă, sursa păcatului și a naturii satanice a omului nu va fi niciodată
rezolvată. Împotrivirea lor față de Dumnezeu îi va duce la pieire. Este un fapt pe care
nimeni nu poate să-l nege! Printre credincioși, doar cei care acceptă cu sinceritate
judecata și mustrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă vor obține adevărul ca viață,
vor deveni cei care fac voia Tatălui ceresc și vor deveni cei care Îl cunosc pe
Dumnezeu și sunt compatibili cu El. Ei sunt cei care vor fi vrednici să împărtășească
promisiunea lui Dumnezeu și vor fi luați în Împărăția Lui.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Această purificare despre care vorbesc oamenii religiei și purificarea pe care

Dumnezeu o cere sunt același lucru? Nu sunt la fel. Purificarea despre care vorbește
omul nu este purificare adevărată. Dacă ai dobândi cu adevărat purificarea crezând
în Domnul Isus, ar mai avea Dumnezeu nevoie să facă lucrarea din zilele de pe
urmă? Ai fost credincios în Domnul Isus abia câțiva ani, totuși spui că te-ai schimbat
și că vei obține purificarea căutând în acest fel. Atunci, uită-te la toți pastorii ce cred
în Domnul Isus și la cei care au crezut în Domnul toată viața lor: oare sunt ei
purificați? Care dintre ei este purificat? Care dintre ei îndrăznește să spună că,
deoarece a crezut în Domnul toată viața sa, este purificat și a fost complet mântuit?
Nu vei găsi o singură persoană ca aceasta. Ei au crezut în Domnul întreaga lor viață
și, totuși, nu îndrăznesc să spună că sunt purificați. Are sens să spui că vei ajunge
la purificare prin practicarea credinței în acest fel? Dacă un fiu sau o fiică ar spune:
„Am ieșit în societate timp de câțiva ani și am înțeles societatea”, nu ar fi ceva naiv?
Îi poți întreba pe tatăl tău și pe mama ta și pe cei care sunt mult mai în vârstă decât
tine, au înțeles ei societatea? Dacă niciunul dintre ei nu a înțeles-o, ești tu în stare?
Omul nu înțelege adevărul și nu știe ce este adevărata purificare. El crede că, dacă
dă dovadă de anumite comportamente bune, nu se angajează în altercații în credința
lui, nu fură lucruri, nu blestemă oameni și nu bea, atunci este purificat. Asta nu
reprezintă purificare. La ce se referă purificarea autentică? Aceasta implică un
adevăr. Adevărata purificare se referă la a fi liber de toxinele Satanei. Logica satanică
din inimile oamenilor, filosofia Satanei, diferitele falsități satanice, legile Satanei

732
pentru viața omului, perspectivele și valorile pentru viață care sunt de la Satana – nu
sunt acestea toxine ale Satanei? Ce guvernează păcatul și împotrivirea omului față
de Dumnezeu? Este vorba de toxinele Satanei din om care îl conduc pe om să
păcătuiască, îl determină pe om să Îl judece pe Dumnezeu, să-L interpreteze greșit
și să nu asculte de El. Natura satanică din oameni este sursa păcătuirii lor. În ochii
lui Dumnezeu, toate lucrurile care-i aparțin Satanei sunt murdare și rele, iar omul are
în el tot felul de toxine ale Satanei. Aceste toxine ale Satanei s-au înrădăcinat în
interiorul omului, au înflorit și au dat roade, astfel încât omenirea a devenit omenire
coruptă, murdară, malefică și, prin urmare, este capabilă să I se împotrivească lui
Dumnezeu și să fie un dușman al lui Dumnezeu. Acesta este un fapt. Deci, bazându-
ne pe acest fapt, ce problemă vedem că trebuie ca omul să rezolve pentru a obține
purificarea autentică? El trebuie să rezolve toxinele Satanei, să rezolve valorile și
perspectivele Satanei asupra vieții, logica și legile Satanei și diferitele lui falsități. A
fi cu adevărat purificat înseamnă a înlătura complet aceste lucruri din inimile
oamenilor. Dacă ele nu sunt lămurite, omul va fi în continuare capabil să I se
împotrivească lui Dumnezeu, să Îl judece, să fie un dușman al lui Dumnezeu și să Îl
trădeze. Numai odată ce lucrurile Satanei au fost curățite, când au fost rezolvate,
omenirea poate fi considerată o umanitate cu adevărat purificată. Este posibil să
rezolvăm toxinele Satanei prin credința în Domnul Isus? Poate credința în Domnul
Isus să schimbe perspectiva omului asupra vieții și a valorilor? Poate ea conduce
omul să I se supună cu adevărat lui Dumnezeu și să nu I se împotrivească? Îl poate
ea conduce pe om să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu, să I se închine lui
Dumnezeu? Crezând în Domnul Isus, ție doar ți s-au iertat păcatele; pentru a rezolva
cu adevărat corupția omului și a-i lăsa pe oameni să câștige purificarea, Dumnezeu
trebuie să-Și îndeplinească lucrarea judecății și mustrării în zilele de pe urmă. Fără
lucrarea din zilele de pe urmă, omenirea coruptă nu poate obține purificarea. Adică,
purificarea nu este obținută numai prin iertarea păcatelor; mai degrabă, purificarea
adevărată este obținută scăpându-l pe om de firea sa coruptă prin judecată și
mustrare. Când firea coruptă a omului va fi rezolvată, el nu I se va mai împotrivi lui
Dumnezeu, va fi capabil să asculte de Dumnezeu, va putea să-L iubească pe
Dumnezeu în inima lui și să iubească adevărul. Doar aceasta este o omenire
purificată. Unii nu reușesc să înțeleagă ceea ce se numește purificare, crezând că a

733
fi purificat înseamnă să nu furi sau să jefuiești, să nu spargi lucruri și să nu te bați cu
alții sau să-i blestemi. Este corect acest lucru? Acest lucru este cu mult departe de
adevăr; ei privesc doar la suprafața problemei. Fără adevăr, oamenii privesc lucrurile
prea simplist. Ei nu văd sursa sau esența; prin urmare, nu este deloc surprinzător
faptul că oamenii religioși ar putea gândi în acest fel.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Întrebarea 17: Tu mărturisești că Domnul S-a întors în trup pentru a

exprima adevărul și a face lucrarea de judecată și purificare a omului în zilele
de pe urmă, dar pastorii religioși și prezbiterii cred că El se va întoarce venind
pe nori și că toți credincioșii își vor schimba imediat forma și vor fi răpiți în
nori, pentru a-L întâlni pe Domnul. Așa cum a spus Pavel: „Dar
cetățenianoastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm pe Mântuitorul nostru,
Domnul Isus Hristos: Care va transforma trupul nostru nevrednic ca să poată
fi modelat asemenea trupului Său glorios, potrivit cu lucrarea prin care El este
în stare chiar să-Și subjuge toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21). Domnul e
atotputernic și nu e nimic din ce nu poate face. Dumnezeu poate să ne
transforme și să ne purifice cu un singur cuvânt, așadar, de ce ar mai avea El
nevoie să Se întrupeze pentru a exprima adevărul și a desăvârși o etapă din
lucrarea de judecată și purificare a omului?
Răspuns:
Lucrarea lui Dumnezeu este mereu de nepătruns. Nimeni nu poate explica clar
profețiile lui Dumnezeu. Omul poate înțelege o profeție doar atunci când e împlinită.
Ce inseamnă asta? Adică nimeni nu poate înțelege înțelepciunea și omnipotența lui
Dumnezeu. Când Domnul Isus S-a arătat să lucreze în Epoca Harului, nimeni n-a
putut să pătrundă asta. Nimeni nu poate ști dinainte când Dumnezeu Atotputernic
face lucrarea judecății din zilele de pe urmă în Epoca Împărăției. Prin urmare,
omenirea crede că e de neconceput ca Dumnezeu să devină trup în zilele de pe
urmă, pentru a exprima adevărul și a face lucrarea judecății. Dar, când lucrarea lui
Dumnezeu va fi împlinită, va veni prăpădul. Atunci, mulți oameni vor ști că s-a împlinit
cuvântul lui Dumnezeu. Dar va fi prea târziu. Vor boci și vor scrâșni din dinți în
mijlocul prăpădului. Modul în care Dumnezeu face lucrarea Sa de judecată din zilele

734
de pe urmă pentru a curăța și salva omul, cum face El un grup de biruitori, cum Își
face primele roade ne va fi mai clar după ce vom citi cuvântul lui Dumnezeu
Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Ar trebui să vedeți voia lui Dumnezeu și să
vedeți că lucrarea lui Dumnezeu nu este la fel de simplă precum crearea cerului
și a pământului și a tuturor lucrurilor. Căci lucrarea de azi este de a-i transforma
pe cei care au fost corupți, care au devenit extrem de amorțiți, și de a-i purifica
pe cei care au fost creați și apoi lucrați de Satana, nu de a-i crea pe Adam sau
pe Eva, cu atât mai puțin de a face lumina sau de a crea toate tipurile de plante
și animale. Lucrarea Lui de acum este de a-i purifica pe toți cei care au fost
corupți de Satana, astfel încât să poată fi recâștigați și să devină posesiunea
Lui și slava Lui. O astfel de lucrare nu este atât de simplă cum își imaginează
omul că este crearea cerului și a pământului și a tuturor lucrurilor care vor fi și
nu este asemănătoare lucrării de blestemare a lui Satana în groapa fără fund,
așa cum își imaginează omul. Mai degrabă, este vorba despre a transforma
omul, de a preschimba ceea ce e negativ în ceva pozitiv și de a lua în
posesiunea Sa ceea ce nu Îi aparține. Aceasta este latura interioară a acestei
etape a lucrării lui Dumnezeu. Trebuie să realizați acest lucru și să nu
simplificați excesiv aceste chestiuni. Lucrarea lui Dumnezeu este diferită de
orice lucrare obișnuită. Minunea sa nu poate fi concepută de mintea omului,
iar înțelepciunea sa nu poate fi atinsă de acesta. În timpul acestei etape a
lucrării Sale, Dumnezeu nu creează toate lucrurile și nu le distruge. Mai
degrabă, El schimbă toată creația Sa și purifică toate lucrurile care au fost
pângărite de Satana. Prin urmare, Dumnezeu va începe o lucrare de o
anvergură imensă, aceasta fiind semnificația deplină a lucrării lui Dumnezeu.
În urma acestor cuvinte, crezi că lucrarea lui Dumnezeu e atât de simplă?”
(„Este lucrarea lui Dumnezeu atât de simplă cum și-o imaginează oamenii?” din
Cuvântul Se arată în trup).
„Trupul omului a fost corupt de Satana și orbit în cel mai puternic mod cu
putință și vătămat profund. Cel mai fundamental motiv pentru care Dumnezeu
lucrează personal în trup este că obiectul salvării Sale este omul, care este
trup, și pentru că Satana folosește, de asemenea, trupul omului, pentru a

735
perturba lucrarea lui Dumnezeu. Lupta cu Satana este, de fapt, lucrarea de a-l
cuceri pe om și, în același timp, omul este și obiectul salvării lui Dumnezeu. În
acest mod, lucrarea lui Dumnezeu întrupat este esențială. Satana a corupt
trupul omului, iar omul a devenit întruchiparea Satanei și obiectul care trebuie
învins de Dumnezeu. În acest mod, lucrarea de a lupta cu Satana și de a salva
omenirea se desfășoară pe pământ, iar Dumnezeu trebuie să devină uman
pentru a lupta cu Satana. Această lucrare are caracterul cel mai practic posibil”
(„Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup”
din Cuvântul Se arată în trup).
„Omenirea de la începuturi a fost în mâinile lui Dumnezeu, însă, din cauza
tentației și a corupției Satanei, omul a fost constrâns de acesta și a căzut în
mâinile celui rău. Prin urmare, Satana a devenit obiectul care trebuie învins în
lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Deoarece Satana a pus stăpânire pe
om și pentru că omul este parte a întregii gestionări a lui Dumnezeu, dacă omul
va fi salvat, atunci trebuie smuls înapoi din mâinile Satanei, adică omul trebuie
recuperat după ce a fost ținut prizonier de Satana. Astfel, Satana trebuie învins
prin schimbările din vechea fire a omului, schimbări care îi redau rațiunea
inițială și, în acest mod, omul, care a fost luat prizonier, poate fi smuls înapoi
din mâinile Satanei. Dacă omul este eliberat de influența și constrângerea
Satanei, Satana va fi făcut de ocară, omul va fi în cele din urmă recuperat, iar
Satana va fi învins. Și pentru că omul a fost eliberat de sub influența întunecată
a Satanei, va deveni prada de război a acestei întregi bătălii, iar Satana va
deveni obiectul care va fi pedepsit odată cu încheierea bătăliei, după care
întreaga lucrare de salvare a omenirii va fi finalizată” („Restaurarea vieții normale
a omului și conducerea lui către o destinație minunată” din Cuvântul Se arată în trup).
„În lucrarea din zilele de pe urmă, cuvântul este mai măreț decât
manifestarea semnelor și minunilor, iar autoritatea cuvântului o depășește pe
aceea a semnelor și minunilor. Cuvântul expune întreaga fire pervertită
îngropată adânc în inima omului. Tu nu ai cum să o recunoşti pe cont propriu.
Când îţi va fi dezvăluită înaintea ta prin cuvânt, tu, în mod firesc, vei veni să o
descoperi; nu vei fi capabil să o negi și vei fi pe deplin convins. Nu este aceasta
autoritatea cuvântului? Acesta este rezultatul obținut prin lucrarea cuvântului

736
astăzi. Prin urmare, nu prin vindecarea bolii și alungarea demonilor poate omul
fi pe deplin mântuit de păcatele sale și nici prin manifestarea semnelor și
minunilor nu poate fi făcut complet întru totul. Autoritatea de a vindeca boala
și de a alunga demoni îi dă doar har omului, dar trupul omului încă îi aparține
Satanei, iar firea satanică pervertită rămâne încă în interiorul omului. Cu alte
cuvinte, ceea ce nu a fost curățat aparține încă păcatului și întinării. Doar după
ce a fost curățat prin intermediul cuvântului, poate fi el câștigat de Dumnezeu
și poate deveni un om sfânt. […] Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și
mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă
din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit.
Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului
lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să
poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și
prin rafinare, omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur” („Taina
Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).
[…]
Dumnezeu devine trup în zilele de pe urmă, ca să exprime adevărul și face
lucrarea de judecată ca să curețe omul și să-l desăvârșească, în loc să-l transforme
printr-un singur cuvânt. Există taină și adevăr aici? Modul în care Dumnezeu curăță
și desăvârșește omul prin lucrarea Sa de judecată din zilele de pe urmă nu e deloc
atât de simplu pe cât ne imaginăm. Cu un singur cuvânt, Domnul Isus l-a înviat pe
Lazăr din morți. Dar ca Dumnezeu să spele și să transforme o omenire, coruptă de
Satana să se opună și să-l condamne pe Dumnezeu, într-o omenire care Îl înțelege,
Îl ascultă și se închină lui Dumnezeu, pentru a transforma o omenire, coruptă în
diavoli vii timp de milenii, într-o omenire cu adevăr și umanitate, toate, în douăzeci
sau treizeci de ani, e o luptă continuă cu Satana. Să fie ceva simplu? Dumnezeu
ridică morții și ne transformă trupul cu un singur cuvânt, poate asta să-l umilească
pe Satana? În zilele de pe urmă, omenirea a fost coruptă timp de milenii de satana.
Natura și firea Satanei au fost înrădăcinate în om. Omenirea-i arogantă, egoistă, rea
și lacomă. Pentru faimă și succes, complotează împotriva altuia, se înșală și se
omoară reciproc. Omenirea detestă și neagă adevărul, a devenit de mult dușmanul
lui Dumnezeu. E de-un soi cu Satana, Îl trădează pe Dumnezeu. Pentru omenire,

737
mântuirea lui Dumnezeu e o luptă cu Satana. Așa cum spune Dumnezeu
Atotputernic: „Trupul omului a fost corupt în cel mai profund mod posibil și a
devenit ceva care I se opune lui Dumnezeu, care se opune chiar deschis și
neagă existența lui Dumnezeu. Acest trup corupt este pur și simplu prea
nesupus și nu e nimic mai dificil de tratat sau schimbat decât natura coruptă a
trupului. Satana se întrupează în om pentru a da naștere la tulburări și folosește
trupul omului pentru a perturba lucrarea lui Dumnezeu și pentru a împiedica
planul Lui și, astfel, omul a devenit Satana și dușmanul lui Dumnezeu. Pentru
ca omul să fie salvat, prima dată trebuie să fie cucerit. Din acest motiv,
Dumnezeu acceptă provocarea și Se întrupează, pentru a săvârși lucrarea pe
care intenționează să o săvârșească și pentru a lupta cu Satana. Scopul său
este salvarea omenirii, care a fost coruptă și învingerea și anihilarea Satanei,
care s-a răzvrătit împotriva Lui. El îl învinge pe Satana prin lucrarea Sa de
cucerire a omului și, simultan, mântuiește omenirea coruptă. Astfel, Dumnezeu
rezolvă două probleme în același timp” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie
de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).
Dumnezeu vrea să transforme o omenire, pervertită de Satana împotriva Lui,
într-o omenire care să se supună și să fie compatibilă cu Dumnezeu. Acest lucru este
extrem de greu. E mult mai greu decât atunci când Dumnezeu a creat Cerul,
pământul și toate lucrurile. Crearea tuturor lucrurilor din nimic Dumnezeu a realizat-
o printr-un singur cuvânt. Dar, pentru a spăla și a transforma o omenire pervertită,
Dumnezeu trebuie întâi să se întrupeze, apoi va exprima multe adevăruri pentru a-l
judeca și a-l spăla pe om. Pentru ca noi să trăim judecata și mustrarea Lui, să
înlăturăm stricăciunea și să fim spălați, e nevoie de o perioadă îndelungată. E și o
luptă a lui Dumnezeu cu Satana. Satana îi corupe intenționat pe oameni, în diavolii
vii. Dacă Dumnezeu îi transformă pe acești diavoli în oameni, Satana va fi pus la
punct. Dumnezeu își urmează planul inițial, devine trup ca să se lupte cu cei de-o
teapă cu Satana. Întâi, rostește adevărul pentru a-l cuceri pe om, îl spală și-l
desăvârșește prin adevăr. Când vom înțelege adevărul și Îl vom cunoaște pe
Dumnezeu, vom vedea clar că am fost corupți de către Satana și vom începe să-l
detestăm, să ne lepădăm de el și să-l blestemăm. În final, ne vom răzvrăti contra
Satanei și ne vom întoarce pe deplin la Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu să smulgă

738
omenirea din mâinile Satanei. Cei mântuiți sunt recompensa lui Dumnezeu după
înfrângerea Satanei. Doar printr-o astfel de lucrare, Dumnezeu poate să-l învingă și
să-l umilească pe Satana. Aceasta este și taina lucrării de judecată a lui Dumnezeu
din zilele de pe urmă. Acum vedem clar adevărul lucrării lui Dumnezeu în zilele de
pe urmă? Deși lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă durează doar vreo
douăzeci de ani, El a creat un grup de biruitori care sunt primele roade pe care
Dumnezeu le-a câștigat și de care S-a bucurat. Deci, față de istoria omenirii, vreo
douăzeci de ani nu sunt doar o clipită? Biblia spune: „pentru Domnul, o zi este ca o
mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi!” (2 Petru 3: 8). Se spune că, atunci când
Domnul Se va întoarce în zilele de pe urmă, El ne va schimba trupul într-o clipită.
Este potrivit să se aplice asta efectelor lucrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Se
poate considera așa. Dar Pavel a spus: „Dar cetățenianoastră este în ceruri, de unde
Îl și așteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos: Care va transforma trupul
nostru nevrednic ca să poată fi modelat asemenea trupului Său glorios, potrivit cu
lucrarea prin care El este în stare chiar să-Și subjuge toate lucrurile” (Filipeni 3:20-
21). Dar putem interpreta cu ușurință cuvintele lui Pavel așa: cei care cred în Domnul
vor fi transformați pe loc și ridicați în aer ca să se întâlnească cu Domnul, când Se
va întoarce. Am așteptat leneși ca Domnul să coboare pe nori, să ne schimbe și să
ne răpească. Nu-i periculos de-nșelător cuvântul lui Pavel? Nu putem aplica noțiunile
noastre lucrării lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu e reală la fiecare pas, e vizibilă
și tangibilă. Dumnezeu Atotputernic întrupat este Dumnezeul real care vine în lume
să mântuiască omul, rostind adevărul. Dacă nu acceptăm, oare nu ne răzvrătim și
ne împotrivim Lui? Cum am putea primi laudele și binecuvântările lui Dumnezeu?
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 18: Tu mărturisești că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă

adevărul și face lucrarea de judecare și purificare a omului, așadar, cum îl
judecă, purifică și mântuiește, mai exact, Dumnezeu pe om?
Răspuns:
Oamenii care caută și cercetează adevărata cale vor să înțeleagă cum Își face
Dumnezeu Atotputernic judecata în zilele de pe urmă. Dumnezeu Atotputernic a
vorbit mult legat de acest aspect al adevărului. Haideți să mai citim câteva pasaje din

739
cuvântul lui Dumnezeu.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Dumnezeu se va întrupa de această
dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi exprima firea, în primul rând prin pedeapsă
şi judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr omului, îi va arăta mai
multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l
salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu
în Epoca Împărăţiei” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).
„În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru
a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza
cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria
omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie
credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală,
precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste
cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special,
cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în
care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu.
În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu
natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare
nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt
complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar
prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se
supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere
a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul
înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie.
Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu,
scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi
permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și
rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste
efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări
este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în
fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de

740
judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin
adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
„Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal
furnizarea cuvintelor pentru viața omului, dezvăluirea conținutului naturii
omului și a firii corupte a omului, eliminarea concepțiilor religioase, a gândirii
feudale, a gândirii depășite, precum și a cunoașterii și a culturii omului. Toate
acestea trebuie să fie descoperite și spălate prin cuvintele lui Dumnezeu. În
zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește cuvinte și nu semne și minuni, pentru
a-l face pe om desăvârșit. El Își folosește cuvintele pentru a expune omul, a-l
judeca, a-l mustra și a-l face desăvârșit, astfel încât, în cuvintele lui Dumnezeu,
omul ajunge să vadă înțelepciunea și frumusețea Sa și să înțeleagă firea lui
Dumnezeu, astfel încât, prin cuvintele Lui, omul Îi vede faptele” („Cunoscând
lucrarea lui Dumnezeu astăzi” din Cuvântul Se arată în trup).
„Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate
tipurile de medii pentru a se ocupa de firea coruptă a omului și utilizează
diverse lucruri pentru a da în vileag omul; într-o privință El îl tratează pe om,
din alta El îl dă în vileag pe om, iar din alta El îl expune pe om, săpând și
dezvăluind «misterele» din adâncurile inimii omului și îi arată omului natura sa
prin dezvăluirea multora din stările lui. Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin
multe metode – prin dezvăluire, tratare, rafinare și mustrare – astfel încât omul
să știe că Dumnezeu este practic” („Doar cei care se concentrează pe practică pot
fi desăvârșiți” din Cuvântul Se arată în trup).
Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic putem vedea că, la judecata omenirii
corupte în zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește multe aspecte ale adevărului,
precum și firea dreaptă pe care o exprimă pentru a judeca, dezvălui și condamna
natura satanică a omului, pentru a curăți și transforma firea lui satanică și pentru a-l
mântui de sub influența Satanei. În timpul judecății și mustrării mărețe și mânioase a
lui Dumnezeu, ne simțim ca și cum am fi față în față cu El; ajungem să vedem în mod
clar natura esențială și faptele concrete ale coruperii noastre de către Satana și să
înțelegem cu adevărat esența sfântă a lui Dumnezeu și firea Lui dreaptă, care nu
poate fi ofensată. O inimă cu frică de Dumnezeu ia naștere în noi și căpătăm o
înțelegere adevărată a lui Dumnezeu, în timp ce înțelegem și multe adevăruri. Acest

741
lucru permite transformarea firii vieții noastre, astfel încât să putem trăi în cele din
urmă asemănarea umană adevărată a cuiva cinstit și supus lui Dumnezeu. Toate
cuvintele exprimate de Dumnezeu îi dezvăluie omenirii multe aspecte ale adevărului:
firea dreaptă a lui Dumnezeu, ceea ce este și are El, tainele planului Său de
gestionare, informații din interior despre cele trei etape ale lucrării Lui, scopurile și
voia lui Dumnezeu de a mântui omenirea, sursa păcatului și adevărul corupției
omenirii, destinația și rezultatul oamenilor etc. Aceste adevăruri sunt cuvintele care
ne dau viață și calea vieții veșnice. Când citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic,
le simțim ca pe o sabie cu două tăișuri, cu măreția și mânia lui Dumnezeu izvorând
din fiecare cuvânt și fiecare rând. Acestea indică precis noțiunile despre Dumnezeu
pe care le păstrăm în adâncul inimilor noastre, scopurile mârșave și intențiile
prefăcute din credința noastră și dezvăluie chiar și toxinele satanice ascunse în
natura noastră, de care nu suntem conștienți, astfel încât să putem vedea că suntem
în totalitate corupți de Satana. Trăim după toxinele, filosofia, logica și legile Satanei
în toate privințele. Inimile noastre sunt pline de răutate, aroganță, lăcomie,
înșelăciune și alte firi satanice. Nu trăim altceva decât răutate drăcească; am devenit
urmașii Satanei, progeniturile marelui balaur roșu, care se răzvrătesc și se
împotrivesc față de Dumnezeu. După ce citim cuvintele de judecată și de revelație
ale lui Dumnezeu, suntem cuprinși de evlavie față de El, simțind că ne observă cele
mai ascunse unghere ale inimii noastre. Cuvintele lui Dumnezeu lovesc în fiecare
aspect al naturii noastre satanice de parcă am fi față în față cu El, uneori amintindu-
ne sau avertizându-ne, alteori reproșându-ne, discutând cu noi sau disciplinându-ne.
Uneori, cuvintele aprige ale lui Dumnezeu sunt pline de mânie și vedem în ele
adevărul corupției noastre, făcându-ne să simțim că nu avem unde să ne ascundem
și rușinându-ne incredibil. În același timp, simțim până în străfundurile sufletului că
aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt realmente adevărul, sunt pline de putere și de
autoritate, fiind revelația firii lui Dumnezeu și a ființei Lui. Esența sfântă a lui
Dumnezeu nu poate fi pângărită, iar firea Lui dreaptă este de neofensat. Nu putem
să nu ne prosternăm în fața lui Dumnezeu și să ne căim înaintea Lui. Ne urâm naturile
satanice, suntem plini de remușcări și dornici să-I acceptăm judecata și mustrarea.
Suntem pe deplini convinși și hotărâți în inimile noastre să ducem o viață nouă ca
să-L mulțumim pe Dumnezeu. Acesta este rezultatul judecății cuvântului lui

742
Dumnezeu asupra aleșilor Lui. După ce trec printr-o astfel de judecată și mustrare,
cei care cred cu adevărat în Dumnezeu și iubesc adevărul pot să dobândească
adevărul și să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Cei care nu iubesc adevărul și nu cunosc
cu adevărat judecata și mustrarea lui Dumnezeu vor fi cu siguranță eliminați de
Dumnezeu.
În timp ce-i judecă și dezvăluie pe oameni prin cuvintele Lui, Dumnezeu
pregătește și circumstanțe și evenimente variate pentru a-i trata, emonda, testa și
dezvălui pe oameni. După ce cunoaștem faptele judecății, ale mustrării, certării și
disciplinei care se abat asupra noastră, recunoaștem că natura și firea noastră
satanică sunt prea îndărătnice. În timp ce ne sacrificăm, suferind și plătind prețul
pentru Dumnezeu, putem încă să ne răzvrătim și să ne opunem Lui fără să ne dăm
seama. Sub judecata Lui dreaptă, măreață și mânioasă, ne vedem clar arătarea
satanică hidoasă care se opune lui Dumnezeu. Vedem că suntem copiii iadului și că
nu suntem în măsură să trăim în fața lui Dumnezeu. Inimile ni se frâng de durere.
Tremurăm de frică și dăm dovadă de remușcare. Ne lepădăm de noi înșine și ne
blestemăm. Când ne căim cu adevărat în fața lui Dumnezeu, El ne arată compasiune
și toleranță; ne iluminează, luminează, alină și sprijină ca să putem înțelege intențiile
bune ale mântuirii noastre de către Dumnezeu și să ajungem să-I cunoaștem
frumusețea. Devenim dornici să trăim după adevărul cuvântului lui Dumnezeu ca să-
I aducem mângâiere și să-L mulțumim. Judecata și mustrarea lui Dumnezeu ne arată
clar cine Îi este pe plac, pe cine mântuiește, desăvârșește, binecuvântează, pe cine
detestă, elimină, pedepsește și blestemă, înțelegând astfel cu adevărat firea Lui
dreaptă. După ce cunoaștem judecata și mustrarea lui Dumnezeu, înțelegem
realmente că adevărurile exprimate de El sunt judecata omenirii corupte; ele sunt
judecată, observare și curățire. Dumnezeu ar trebui să-Și dezvăluie firea dreaptă,
măreață, mânioasă și de neofensat față de natura satanică a omenirii care I se
împotrivește. Doar astfel putem să căpătăm o inimă cu frică de Dumnezeu, să
căutăm adevărul, să-L iubim pe Dumnezeu, să-L ascultăm și să-L venerăm, trăind
asemănarea umană adevărată pentru a-L slăvi și a fi martori pentru Dumnezeu.
Acestea sunt rezultatele judecății și mustrării lui Dumnezeu. Acum ar trebui să
înțelegem cu toții că, pentru omenirea pe deplin coruptă, Dumnezeu trebuie să Se
întrupeze pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată, astfel încât să

743
curețe și să mântuiască omenirea. În caz contrar, omenirea coruptă nu are nicio
șansă la mântuire. Dacă ne oprim doar la Epoca Harului în credința noastră și
refuzăm să acceptăm lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă,
vom fi cu siguranță eliminați și distruși. Acest lucru este incontestabil.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 19: Tu mărturisești că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu Își face

lucrarea de judecată pentru a-l purifica și mântui pe om pe deplin, dar, după
citirea cuvintelor exprimate de Dumnezeu Atotputernic, găsesc că unele dintre
ele îl condamnă și-l blestemă pe om. Dacă Dumnezeu îl condamnă și-l blestemă
pe om, atunci omul nu trebuie să îndure pedeapsa? Cum poți să mai spui că
acest fel de judcată purifică și mântuiește omenirea?
Răspuns:
În zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă adevărul și face lucrarea de judecată
pentru a forma un grup de biruitori, un grup dintre aceia care simt și gândesc la fel
ca Dumnezeu. Așa a stabilit Dumnezeu când a creat lumea. Dar există oameni care
înțeleg că unele cuvinte ale lui Dumnezeu se referă la condamnarea și blestemul
oamenilor și dezvoltă unele concepții. Asta mai ales pentru că nu cunosc lucrarea lui
Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este marele tron alb de
judecată prorocit în Cartea Apocalipsei. Dumnezeu își dezvăluie firea dreaptă,
măreață și mânioasă și asta pentru a expune omenirea și a distinge fiecare tip de
persoană. Ba mai mult, pentru a pune capăt epocii vechi și a-i elimina pe cei care
sunt de partea Satanei. Deci poate Dumnezeu să nu-i condamne și să nu-i blesteme
pe cei care sunt de partea Satanei și se opun lui Dumnezeu? Deși există unele
cuvinte de judecată și de dezvăluire a coruperii arătate de aleșii lui Dumnezeu și
asemănărăile lor stricate, condamnarea părând a fi unul dintre ele, asta este pentru
ca oamenii aleși ai lui Dumnezeu să înțeleagă esența firii lor corupte și să vadă până
în miezul problemei, culegând roadele înțelegerii adevărului. Dacă Dumnezeu nu ar
fi atât de aspru, dacă n-ar pune punctul pe i prin cuvintele Lui, nu ne-am putea
recunoaște înfățișarea coruptă și firea satanică, iar lucrarea lui Dumnezeu în zilele
de pe urmă nu ar putea să obțină rezultatul de purificare și perfecționare a omenirii.
Toți cei care prețuiesc adevărul și respectă faptele pot vedea că cuvintele lui

744
Dumnezeu sunt clare, fie ele cuvinte de judecată și de mustrare, fie de condamnare
și de blestem; ele toate sunt în deplină concordanță cu faptele actuale. Dumnezeu
vorbește într-un mod foarte practic și original și care nu este deloc exagerat. Din
rezultatele obținute în urma acestor cuvinte aspre ale lui Dumnezeu, vedem cu toții
că în ele sunt ascunse dragostea autentică a lui Dumnezeu pentru omenire și bunele
Sale intenții de a o mântui. Doar cei care sunt sătui de adevăr pot concepe noțiuni și
doar cei care urăsc adevărul ar putea judeca și condamna lucrarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu lucrează în China de peste 20 de ani și a alcătuit deja un grup de biruitori.
Aceștia au suferit deja în urma reprimării brutale și persecuției conducerii Partidului
Comunist Chinez și toți sunt capabili să mărturisească. Acesta este fructul obținut de
cuvintele lui Dumnezeu. Cu toții au văzut dragostea lui Dumnezeu emanată din
cuvintele Lui și au văzut cum a suferit El pentru mântuirea omenirii. Deși unele
cuvinte ale Lui sunt aspre, ei pot să le repescte și astfel ajung să cunoască într-
adevăr firea lui Dumnezeu. Inimile li s-au umplut de venerație și iubire pentru
Dumnezeu. Cu toții pot să-și îndeplinească îndatoririle cu loialitate și să-L urmeze pe
Dumnezeu până la capăt. Asta îl deranjează cel mai mult pe Satana și aceasta e
dovada că Dumnezeu îl învinge pe Satana. Cât despre modul în care îi judecă și îi
purifică Dumnezeu pe oameni în zilele de pe urmă, să citim câteva pasaje din
cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și ne vom lămuri.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Prin ce este împlinită desăvârșirea omului
de Dumnezeu? Prin firea Lui dreaptă. Firea lui Dumnezeu cuprinde în primul
rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar desăvârșirea omului de
către El este în mare parte prin judecată. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de
ce Dumnezeu este capabil doar să facă omul desăvârșit prin judecată și
blestem. Ei spun: «Dacă Dumnezeu ar blestema omul, omul nu ar muri? Dacă
Dumnezeu ar judeca omul, omul nu ar fi condamnat? Atunci cum poate el încă
fi făcut desăvârșit?» Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea
lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului și ceea
ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără cea mai
mică sensibilitate, El dezvăluie tot ce este în om și, prin aceste cuvinte stricte,
El descoperă ceea ce este esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El
dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune

745
ascultării înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este de păcat și, de Satana,
este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu – și astfel, pentru a-i
permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu
trebuie să i se întâmple lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare;
doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă” („Doar prin experimentarea
încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” din Cuvântul Se
arată în trup).
„Astăzi Dumnezeu vă judecă și vă mustră și vă condamnă, dar să știi că
această condamnare a ta este pentru ca tu să te poți cunoaște pe tine.
Condamnare, blestem, judecată, mustrare – toate acestea sunt pentru ca tu să
poți să te cunoști pe tine însuți, astfel încât firea ta să se poată schimba, și, în
plus, pentru ca tu să îți poți cunoaște valoarea și să vezi că toate acțiunile lui
Dumnezeu sunt drepte și în conformitate cu firea Sa și nevoile lucrării Sale, că
El lucrează în conformitate cu planul Său pentru mântuirea omului și că El este
Dumnezeul drept care îl iubește pe om și îl mântuiește pe om și care îl judecă
și îl mustră pe om. Dacă tu doar știi că ai un statut umil și că ești corupt și
neascultător, dar nu știi că Dumnezeu vrea să facă clară mântuirea Sa prin
judecata și mustrarea pe care El o face în tine astăzi, atunci tu nu ai nicio cale
de a experimenta, cu atât mai puțin ești capabil să continui mai departe.
Dumnezeu nu a venit să omoare sau să distrugă, ci să judece, să blesteme, să
mustre și să mântuiască” („Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și
să înțelegeți voia lui Dumnezeu pentru mântuirea omului” din Cuvântul Se arată în
trup).
„Voi toţi trăiţi într-un loc al păcatului şi al imoralităţii; toţi sunteţi oameni
păcătoşi şi imorali. Astăzi, nu numai că puteţi să-L vedeţi pe Dumnezeu, dar,
mai important, aţi primit mustrarea şi judecata, aţi primit cea mai profundă
mântuire, adică, aţi primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. Tot ceea ce face
El este iubire adevărată pentru voi; El nu are nicio intenţie rea. El vă judecă din
cauza păcatelor voastre, ca să vă analizaţi şi să primiţi această extraordinară
mântuire. Toate acestea sunt făcute pentru a prelucra omul. De la început până
la sfârşit, Dumnezeu a făcut totul pentru a-l salva pe om şi, cu siguranţă, nu-Şi
doreşte să-i distrugă pe deplin pe oamenii pe care El i-a creat cu propriile Sale

746
mâini. Acum, El a venit printre voi ca să lucreze; nu este aceasta o şi mai mare
mântuire? Dacă v-ar urî, ar mai face El o lucrare atât de amplă ca să vă conducă
personal? De ce ar suferi aşa? Dumnezeu nu vă urăşte şi nu are nicio intenţie
rea faţă de voi. Ar trebui să ştiţi că iubirea lui Dumnezeu este cea mai adevărată
iubire. Numai din cauza neascultării oamenilor trebuie să îi salveze El prin
judecată; altfel, nu ar fi mântuiţi. De vreme ce nu ştiţi cum să duceţi o viaţă sau
să trăiţi, şi trăiţi în acest loc păcătos şi imoral şi sunteţi niște diavoli imorali şi
murdari, pe El nu-L lasă inima să vă lase să deveniţi şi mai depravaţi; nici nu-
L lasă inima să vă vadă trăind într-un loc mizerabil ca acesta, călcaţi în picioare
de Satana după bunul plac sau să vă lase să cădeţi în Infern. El vrea doar să vă
câştige ca grup şi să vă mântuiască pe deplin. Acesta este principalul scop al
realizării lucrării de cucerire asupra voastră – doar pentru mântuire” („Adevărul
lăuntric al lucrării de cucerire (4)” din Cuvântul Se arată în trup).
După ce ați ascultat cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, înțelegeți acum de ce
săvârșește Dumnezeu lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă, corect?
Omenirea trăiește sub domeniul Satanei, în păcat și îi place acest păcat. Nimeni din
comunitatea religioasă nu a luat aminte de sorirea lui Dumnezeu și nimeni nu
prețuiește adevărul și nu îl acceptă. Indiferent cum au mărturisit sau au propovăduit
oamenii cuvântul lui Dumnezeu, câți sunt oare cei care au căutat sau au cercetat
arătarea și lucrarea lui Dumnezeu? Și câți sunt oare cei care ar putea să accepte și
să se supună judecății și mustrării lui Dumnezeu? Nu ar spune toată lumea că
omenirea este acum la apogeul răutății? Dacă nu ar fi lucrarea de judecată a lui
Dumnezeu în zilele de pe urmă, omenirea care e acum profund viciată, plină de firea
satanică și care neagă și se opune lui Dumnezeu, ar mai putea fi purificată și
mântuită de Dumnezeu? Dacă nu ar fi lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele
de pe urmă cine ar mai alcătui grupul de biruitori? Cum ar mai fi împlinite prorocirile
Domnului Isus? Cum ar mai putea fi creată împărăția lui Hristos? Mulți oameni cu
credință în Domnul cred că Dumnezeu este iubitor și milostiv și că, orice păcat am
comite, Dumnezeu ne va ierta. Ei cred că, oricât de viciați am fi, nimeni nu va fi dat
la o parte și că Domnul ne va ridica pe toți în Împărăția cerurilor când se va întoarce.
Este acesta un punct de vedere rezonabil? Care dintre cuvintele Domnului susține
acest lucru? Dumnezeu este sfânt și drept; ar permite El oamenilor întinați și viciați,

747
plini de firea satanică, respingători ai adevărului și vrăjmași ai lui Dumnezeu să intre
în Împărăția Sa? De aceea, Domnul Isus a prorocit că se va întoarce, iar în zilele de
pe urmă va exprima adevărul, va săvârși lucrarea Sa de judecată și va curăța în
totalitate și va mântui omenirea. Domnul Isus a spus: „Iar dacă aude cineva
cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec
lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele
Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în
ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). În ce-i privește pe cei viciați, Dumnezeu va scoate
la iveală adevărul și îi va supune lucrării Sale de judecată și de mustrare. Aceasta e
singura cale de a trezi inimile și spiritul omului, de a cuceri omul și de a-l curăța de
firea sa satanică. Cu toate că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu împotriva mizeriei,
viciului, nesupunerii și împotrivirii omului față de El este aspră, ea ne arată firea
sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu și ne permite să înțelegem propria noastră fire
satanică și faptul că suntem viciați. Trecând prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu,
cu toții am fost cuceriți de cuvântul Său, ne supunem de bunăvoie judecății Sale,
ajungem treptat să înțelegem adevărul și să vedem propria noastră fire și natură
satanică, reușim să înțelegm cu adevărat firea dreaptă a lui Dumnezeu, inimile
noastre sunt pline de reverență față de Dumnezeu, ne-am schimbat percepția
lucrurilor fără să ne dăm seama, firea vieții noastre s-a schimbat și putem să-L
venerăm pe Dumnezeu și să ne ferim de rău. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu
în zilele de pe urmă a dus în sfârșit la formarea unui grup de biruitori, ceea ce e
rezultatul lucrării de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. și e adevărata
semnificație din spatele lucrării de judecată a lui Dumnezeu care începe cu casa Sa.
Ce înțelegem noi de aici? Dumnezeu îl judecă și îl dă în vileag pe om prin cuvântul
Său nu pentru a-l pedepsi și a-l distruge pe om, ci ca să-l purifice, să-l schimbe și să-
l mântuiască. Dar în ce-i privește pe cei care refuză să accepte judecata și purificarea
cuvântului lui Dumnezeu Atotputernic, când va veni marele dezastru, ei vor cădea în
acest dezastru și vor fi pedepsiți.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 20: Un aspect al lucrării de mântuire făcute de Domnul Isus a

fost să ne ierte și să ne dezlege de păcatele noastre, în vreme ce un alt aspect

748
a fost să ne ofere pace, bucurie și har din belșug. Acest lucru ne-a arătat că
Dumnezeu este milos și iubitor. Cu toate acestea, tu ești martor că Dumnezeu
Atotputernic face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, că El exprimă
adevărul și îl judecă și mustră pe om, că-l emondează și se ocupă de el, că-l
expune și elimină tot felul de oameni răi, duhuri rele și antihriști, permițându-
le oamenilor să vadă că firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează nicio ofensă.
De ce firea dezvăluită în lucrarea Domnului Isus este complet diferită de cea
dezvăluită în lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic? Cum exact ar trebui să
înțelegem firea lui Dumnezeu?
Răspuns:
Deoarece Domnul Isus Și-a înfăptuit lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului,
am văzut că este plin de toleranță și de răbdare, de dragoste și de milă. Atât timp cât
credem în Domnul Isus, păcatele noastre vor fi iertate și vom putea să ne bucurăm
de harul lui Dumnezeu. Drept urmare, am stabilit că Dumnezeu este un Dumnezeu
iubitor și milos, că îi iartă mereu pe oameni și îi dezleagă de fiecare păcat și că ne
tratează mereu așa cum o mamă își tratează copiii, cu cea mai mare grijă, nearătând
vreodată furie. Mulți oameni sunt așadar nedumeriți atunci când Îl văd pe Dumnezeu
Atotputernic în zilele de pe urmă exprimând adevăruri și judecând omul cu vorbe
grele, care expun atât de clar corupția omului fără nicio milă; ei nu înțeleg când îi
condamnă și îi blestemă pe oamenii răi, pe antihriști și pe farisei. Ei simt că
Dumnezeu n-ar trebui să folosească vorbe atât de grele ca să-l judece pe om. Faptul
că suntem capabili să nutrim aceste soiuri de noțiuni este întru totul rezultatul lipsei
de cunoaștere a firii inerente a lui Dumnezeu. Firea dezvăluită de Dumnezeu în
fiecare epocă se bazează mereu pe nevoile lucrării Lui de mântuire a speciei umane,
fiind determinată și de nevoile omenirii corupte. Totul este în scopul răscumpărării și
al mântuirii omenirii. Dacă vrem să înțelegem acest aspect al adevărului și să
căpătăm o înțelegere adevărată asupra firii lui Dumnezeu, haideți să citim câteva
pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea pe care a făcut-o Isus a fost pe
potriva nevoilor omului din acele vremuri. Misiunea Lui a fost aceea de a
răscumpăra omenirea, de a-i ierta păcatele, astfel că firea Lui a fost întru totul
una de umilință, răbdare, iubire, evlavie, îngăduință, milă și bunătate iubitoare.

749
El le-a adus oamenilor har și binecuvântări din abundență și le-a oferit acestora
toate lucrurile de care puteau ei să se bucurespre desfătarea lor: pacea și
fericirea, răbdarea și iubirea Lui, mila și bunătatea Lui iubitoare. În acele zile,
tot ceea ce oamenii întâlneau era o abundență de lucruri de care să se bucure:
inimile lor erau împăcate și netulburate, sufletele lor erau mângâiate și ei Îl
aveau alături pe Mântuitorul Isus. Faptul că puteau obține aceste lucruri era
urmarea vremurilor în care trăiau” („Povestea adevărată din spatele lucrării în
Epoca Răscumpărării” din Cuvântul Se arată în trup).
„În trecut, mijloacele Sale de mântuire erau de a arăta cea mai mare iubire
și compasiune, până într-acolo încât El Și-a dat totul lui Satana în schimbul
întregii omeniri. Astăzi nu este nimic asemănător trecutului: astăzi, mântuirea
voastră vine în timpul zilelor de pe urmă, în timpul clasificării fiecăruia după
fel; mijloacele mântuirii voastre nu sunt iubire sau compasiune, ci mustrare și
judecată pentru ca omul să fie mai complet mântuit” („Ar trebui să lăsați deoparte
binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui Dumnezeu pentru mântuirea omului”
din Cuvântul Se arată în trup).
„În lucrarea Sa finală de a încheia epoca, firea lui Dumnezeu este una de
mustrare și judecată, în care El dezvăluie tot ceea ce este nedrept, pentru a
judeca în mod public toate popoarele și pentru a-i desăvârși pe aceia care Îl
iubesc cu o inimă sinceră. Doar o fire ca aceasta poate finaliza o epocă. Zilele
de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform
tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este
momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia.
Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod
de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată
poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar
când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga
omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi
dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele
răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această
lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția
omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea

750
dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și
judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma
și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate
pedepsi sever pe toți cei nedrepți. De aceea, o fire precum aceasta este
impregnată cu semnificația epocii, iar revelația și arătarea firii Sale se
manifestă pentru lucrarea fiecărei noi epoci. Dumnezeu nu Își dezvăluie firea
Sa în mod arbitrar și fără semnificație. Presupunând că, în dezvăluirea
rezultatului omului în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu încă ar acorda
omului infinită milă și iubire și ar continua să fie iubitor față de el, și nu l-ar
supune pe om judecății drepte, ci i-ar arăta mai degrabă toleranță, răbdare și
iertare, și ar ierta omul indiferent cât de grave ar fi păcatele sale, fără nicio urmă
de dreaptă judecată: atunci, când ar putea fi încheiată întreaga gestionare a lui
Dumnezeu? Când ar putea o fire ca aceasta să poată să conducă oamenii către
destinația corespunzătoare omenirii? Luați, spre exemplu, un judecător care
este întotdeauna iubitor, un judecător cu o față binevoitoare și o inimă blândă.
El îi iubește pe oameni indiferent de infracțiunile pe care le-ar fi comis și este
iubitor și indulgent cu ei indiferent cine ar fi. În acel caz, când ar putea el să
ajungă la un verdict drept? În timpul zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă
poate clasifica omul conform tipului său și poate aduce omul într-un nou ținut.
În acest mod, întreaga epocă este finalizată prin firea dreaptă a lui Dumnezeu
de judecată și mustrare” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată
în trup).
După ce am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic, ce putem vedea
în legătură cu firea dezvăluită de Dumnezeu în Epoca Harului? Ce fire dezvăluie
Dumnezeu în Epoca Împărăției? Firile lui Dumnezeu, așa cum sunt dezvăluite în
Epoca Harului și în Epoca Împărăției, sunt la fel? Epoca Harului a fost cea în care
Dumnezeu Și-a făcut lucrarea de răscumpărare, prin care Și-a dezvăluit mila și
dragostea, toleranța și răbdarea, precum și iertarea și absolvirea. Doar în acest mod
omenirea a devenit capabilă să vină în fața lui Dumnezeu și să se roage, să-și
mărturisească păcatele și să-L implore pe Dumnezeu. Când au obținut absolvirea lui
Dumnezeu, oamenii au putut să se bucure de harul și de binecuvântările Lui. În
perioada de sfârșit a Epocii Legii, deși omenirea știa ce este păcatul și știa că legile

751
lui Iahve Dumnezeu nu vor tolera nicio ofensă din partea ei, a încălcat totuși aceste
legi și L-a ofensat pe Dumnezeu. Potrivit legii și poruncilor date omenirii, ar fi trebuit
să fie uciși cu toții. De aceea Dumnezeu S-a întrupat și a fost răstignit pentru omenire
în Epoca Harului; a purtat personal păcatele omenirii, absolvindu-i și iertându-i pe
oameni de păcatele lor. Domnul Isus Și-a tratat discipolii întocmai așa cum o mamă
și un tată și-ar trata proprii fii și propriile fiice: cu o grijă extraordinară și nedorind să
renunțe la cineva care credea în El sau Îl urma. Scopul dezvăluirii milei, iubirii, iertării
și absolvirii de către Domnul Isus a fost să vedem cât de adevărată este dragostea
lui Dumnezeu față de noi, cât de milostivă și de blândă este inima Lui și cât de atent
este față de slăbiciunile noastre. Dragostea Lui ne-a transformat inimile. Doar prin
mijlocirea acesteia am devenit dispuși să-L acceptăm pe Dumnezeu, să venim în fața
Lui ca să ne căim de păcatele noastre și să dobândim răscumpărarea lui Dumnezeu.
Nu am simțit cu toții această milă și dragoste a lui Dumnezeu? Acum că au venit
zilele de pe urmă, omenirea știe deja de existența lui Dumnezeu și s-a bucurat mult
timp de harul Lui. Toți pot fi siguri că Dumnezeu răscumpără și mântuiește omenirea.
În acest moment, oamenii pot accepta unele adevăruri – a venit timpul ca Dumnezeu
să-Și facă lucrarea de judecată, astfel încât omul să poate fi curățit și mântuit pe
deplin. Deoarece omenirea din zilele de pe urmă a fost atât de întinată de corupția
Satanei, este incredibil de arogantă și necinstită, de egoistă și mârșavă și înfiorător
de rea și lacomă. Oamenii nu se dau în lături de la nimic pentru faimă, statut și avere.
Și-au pierdut întreaga conștiință și rațiune, nu au nicio fărâmă de umanitate și, chiar
dacă ei cred în Domnul și li se iartă păcatele, natura păcătoasă și firea lor satanică
există în continuare. De aceea omenirea în totalitatea ei nu poate scăpa de viața în
păcat. Pentru a mântui pe deplin omenirea din relele păcatului, Dumnezeu S-a
întrupat ca Fiul Omului în zilele de pe urmă în conformitate cu nevoile omenirii
corupte; El a exprimat toate adevărurile pentru a curăți și a mântui omenirea.
Dumnezeu a înfăptuit o etapă a lucrării de judecată și de mustrare și, atunci când
rostește adevărul pentru a-i judeca pe oameni, cuvintele Lui vor fi întrucâtva dure și
vor tăia în carne vie, întocmai ca o sabie ascuțită cu două tăișuri, dezvăluind complet
firea Lui dreaptă, măreață și mânioasă. Tocmai datorită judecății și mustrării lui
Dumnezeu suntem în stare să vedem că dreptatea și sfințenia Lui nu vor tolera
ofensele omenirii și doar atunci ne vom înclina până la pământ, neavând unde să ne

752
ascundem. Vom realiza atunci că suntem atât de corupți și de plini de firea Satanei,
încât ne lipsesc în întregime venerația și supunerea față de Dumnezeu, că tot ce
facem este să ne răzvrătim și să ne împotrivim Lui și că nu merităm să fim în prezența
lui Dumnezeu. Doar astfel putem să ajungem la căința adevărată, să aflăm ce este
adevărata asemănare umană și cum ar trebui să trăim o viață cu însemnătate. Prin
cunoașterea judecății și mustrării lui Dumnezeu, putem să înțelegem multe adevăruri,
să avem o inimă cu venerație și supunere față de Dumnezeu, să aflăm importanța
căutării adevărului, precum și importanța supremă de a-L cunoaște și a-L iubi pe
Dumnezeu; nu este aceasta adevărata căință? Nu este o schimbare reală? Fără
judecata și mustrarea lui Dumnezeu, astfel de ființe omenești profund corupte nu ar
avea nicio cale de a fi curățite și de a dobândi mântuirea.
Vedem acum că rezultatul mântuirii și al desăvârșirii omului de către Dumnezeu
poate fi obținut doar prin judecata și mustrarea Lui. Acestea sunt faptele. Dacă
lucrurile s-ar petrece potrivit celor imaginate de noi, Dumnezeu din zilele de pe urmă
ar dezvălui aceeași fire iubitoare și milostivă ca Domnul Isus – ar putea acest lucru
să ducă la rezultatul curățirii și mântuirii omenirii? Dacă Dumnezeu nu Și-ar înfăptui
lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, atunci n-am putea niciodată să înțelegem
cu adevărat firea inerentă a lui Dumnezeu, care se bazează în principal pe dreptatea
Lui. N-am putea atunci să primim adevărul, să atingem purificarea sau mântuirea ori
să fim desăvârșiți. În plus, n-ar exista nicio cale de a-i expune și elimina pe acei
necredincioși care nu caută adevărul sau pe acei antihriști care urăsc adevărul și
sunt dușmanii lui Dumnezeu. Doar judecata dreaptă a lui Dumnezeu poate expune
în totalitate omul și poate clasifica fiecare persoană în funcție de felul ei. Doar acest
lucru poate încheia în întregime lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Citind
cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, putem afla că firea exprimată de Dumnezeu în
fiecare epocă este determinată pe baza nevoilor lucrării de mântuire a omenirii.
Astfel, nu putem delimita firea lui Dumnezeu și totalitatea Lui pe baza firii pe care o
dezvăluie într-o anumită epocă. Fariseii au delimitat numele lui Dumnezeu și au
respectat cu strictețe un set de reguli, astfel încât I s-au împotrivit și L-au condamnat
pe Domnul Isus, fiind pedepsiți și blestemați de Dumnezeu. Trebuie să cunoaștem
firea lui Dumnezeu ajungând să înțelegem cele trei etape ale lucrării Sale. Este
singurul lucru precis pentru aceasta și este în acord cu voia lui Dumnezeu. Dacă am

753
trage concluzia că Dumnezeu este iubitor și milostiv doar pe baza firii dezvăluite de
Domnul Isus în Epoca Harului, cum ar putea aceasta să fie o cunoaștere adevărată
a lui Dumnezeu? Aceasta ar fi o cale foarte nesăbuită și ignorantă de a-L cunoaște
pe Dumnezeu. Fariseii înțelegeau cu toții Biblia, dar de ce nu-L cunoșteau pe
Dumnezeu? Deoarece Îl defineau pe Dumnezeu doar pe baza unei etape a lucrării
Sale, astfel încât L-au răstignit pe Domnul Isus când a venit să-Și îndeplinească
lucrarea. Acest lucru arată cât de ușor putem să-L delimităm și să ne opunem lui
Dumnezeu dacă nu-L cunoaștem.
din Răspunsuri la întrebările din scenetă

Întrebarea 21: E scris chiar în Biblie: „Isus Hristos este același ieri și astăzi
și pentru totdeauna” (Evrei 13:8). Așadar, numele Domnului nu se schimbă
niciodată! Dar tu spui că Domnul a venit din nou în zilele de pe urmă, cu un nou
nume, și că El este numit Dumnezeu Atotputernic. Cum se poate așa ceva?
Răspuns:
Biblia spune: „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei
13:8). Asta se referă la faptul că firea și esența lui Dumnezeu sunt eterne și nu se
schimbă. Asta nu înseamnă că numele Său nu se va schimba. Să ne uităm la
cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Există aceia care spun că Dumnezeu este
imuabil. Este corect, dar se referă la imuabilitatea firii lui Dumnezeu și a esenței
Sale. Schimbările numelui și lucrării Sale nu dovedesc faptul că esența Sa s-a
schimbat; cu alte cuvinte, Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu și aceasta
nu se va schimba niciodată. Dacă spui că lucrarea lui Dumnezeu nu se
schimbă, atunci ar putea El să-Și termine planul de gestionare (planul
mântuirii) de șase mii de ani? Tu știi doar că Dumnezeu nu se schimbă
niciodată, dar știi că Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi? Dacă
lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci cum ar fi putut El să conducă
omenirea până în ziua de azi? Dacă Dumnezeu este imuabil, atunci cum de El
a făcut deja lucrarea a două epoci? […] cuvintele «Dumnezeu este întotdeauna
nou și niciodată vechi» se referă la lucrarea Sa, iar cuvintele «Dumnezeu este
imuabil» se referă la ceea ce Dumnezeu are și este în mod inerent. Indiferent

754
de aceasta, tu nu poți face lucrarea de șase mii de ani să depindă de un singur
punct sau să o definești prin cuvinte moarte. Astfel este prostia omului.
Dumnezeu nu este atât de simplu pe cât își imaginează omul, iar lucrarea Sa
nu poate zăbovi în nicio epocă. Iahve, de exemplu, nu poate întotdeauna să
simbolizeze numele lui Dumnezeu; Dumnezeu poate, de asemenea, să Își facă
lucrarea sub numele de Isus. Acesta este un semn că lucrarea lui Dumnezeu
se mișcă întotdeauna înainte.
Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeu și nu va deveni niciodată Satana;
Satana este întotdeauna Satana și nu va deveni niciodată Dumnezeu.
Înțelepciunea lui Dumnezeu, minunăția lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu
și măreția lui Dumnezeu nu se vor schimba niciodată. Esența Sa și ceea ce are
și este El nu se vor schimba niciodată. Cât despre lucrarea Sa, totuși, aceasta
întotdeauna progresează în direcția înainte, întotdeauna mergând mai profund,
căci El este întotdeauna nou și niciodată vechi. În fiecare epocă, Dumnezeu Își
ia un nou nume, în fiecare epocă El face o lucrare nouă și în fiecare epocă El
permite creaturilor Sale să vadă noua Sa voie și noua Sa fire” („Viziunea lucrării
lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).
Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic spun că Dumnezeu Însuși nu Se schimbă.
Se referă la firea și esența Lui, nu la numele Lui. Deși Dumnezeu a făcut diferite
lucrări și a luat diferite nume în timpul diferitelor epoci ale procesului Său de mântuire
a omenirii, esența Lui nu se poate schimba niciodată. Dumnezeu va fi întotdeauna
Dumnezeu. Așadar, indiferent de ce nume poartă, Iahve sau Isus, esența Lui nu se
schimbă niciodată. Același Dumnezeu face lucrarea. Totuși, pe atunci, fariseii iudei
nu știau că numele lui Dumnezeu se schimbă odată cu trecerea într-o altă epocă a
lucrării Sale. Credeau că numai Iahve poate fi Dumnezeul lor, Mântuitorul lor,
deoarece de-a lungul epocilor au susținut că numai Iahve este Dumnezeu și că nu
este un alt Mântuitor în afară de Iahve. Drept urmare, când Dumnezeu Și-a schimbat
numele și a venit să facă lucrarea de răscumpărare cu numele de „Isus”, L-au
condamnat și s-au opus Domnului Isus. În cele din urmă, L-au răstignit, săvârșind o
crimă atroce și îndurând pedeapsa lui Dumnezeu. La fel, acum, în zilele de pe urmă,
dacă negăm esența lui Dumnezeu și că aceasta este lucrarea unui singur Dumnezeu
deoarece El Și-a schimbat lucrarea și numele, suntem absurzi și ignoranți. Fiecare

755
nume pe care l-a luat Dumnezeu în fiecare epocă are o mare semnificație și toate
ajută la mântuirea omenirii.
Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi. El cuprinde totul. Numele
individuale ale lui Dumnezeu nu pot reprezenta deplinătatea Lui. Așadar, pe măsură
ce trec epocile, numele Sale continuă să se schimbe. Dumnezeu Atotputernic spune:
„Numele lui Isus a fost luat pentru lucrarea de răscumpărare, deci ar mai fi El
cunoscut sub același nume când se întoarce în zilele de pe urmă? Ar mai face
El lucrarea de răscumpărare? De ce Iahve și Isus sunt unul și, totuși, sunt
cunoscuți sub nume diferite în epoci diferite? Nu este deoarece epocile lucrării
Lor sunt diferite? Ar putea un unic nume să-L reprezinte pe Dumnezeu în
ansamblul Său? Acestea fiind spuse, Dumnezeu trebuie numit cu un nume
diferit într-o epocă diferită și trebuie să utilizeze numele pentru a schimba
epoca și pentru a o reprezenta. Pentru că niciun nume nu poate să-L reprezinte
complet pe Dumnezeu Însuși și fiecare nume este capabil doar să reprezinte
aspectul temporal al firii lui Dumnezeu într-o anumită epocă; tot ceea ce trebuie
să facă este să Îi reprezinte lucrarea. De aceea, Dumnezeu poate alege orice
nume care se potrivește firii Sale pentru a reprezenta întreaga epocă” („Viziunea
lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup). „Poate numele lui Isus –
«Dumnezeu cu noi» – să reprezinte firea lui Dumnezeu în ansamblul Său?
Poate să Îl definească complet pe Dumnezeu? Dacă omul spune că Dumnezeu
poate fi numit doar Isus și nu poate avea alt nume pentru că Dumnezeu nu Își
poate schimba firea Sa, aceste cuvinte sunt într-adevăr o blasfemie! Crezi că
numele Isus, Dumnezeu cu noi, de unul singur Îl poate reprezenta pe
Dumnezeu în ansamblul Său? Dumnezeu poate fi cunoscut sub multe nume,
dar printre aceste multe nume, nu există unul care să poată cuprinde tot ceea
ce este Dumnezeu, niciunul care să-L poată reprezenta complet pe Dumnezeu.
Și, astfel, Dumnezeu are multe nume, dar aceste multe nume nu pot defini
complet firea lui Dumnezeu, pentru că firea lui Dumnezeu este atât de bogată
încât pur și simplu depășește capacitatea omului de a-L cunoaște. Omul nu are
cum, folosind limbajul omenesc, să-L cuprindă complet pe Dumnezeu. […] Un
anume cuvânt sau nume nu are capacitatea de a-L reprezenta pe Dumnezeu în
întregimea Sa, deci crezi că numele Său poate fi neschimbat? Dumnezeu este

756
atât de mare și de sfânt, totuși tu nu Îi permiți să Își schimbe numele în fiecare
nouă epocă? De aceea, în fiecare epocă în care Dumnezeu personal Își face
propria lucrare, El folosește un nume care se potrivește epocii pentru a îngloba
lucrarea pe care El intenționează să o facă. El utilizează acest nume special,
unul care posedă semnificație temporală, pentru a reprezenta firea Sa în acea
epocă. Acesta este Dumnezeu care folosește limbajul omenirii pentru a-Și
exprima propria fire” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în
trup). Dumnezeu este Stăpânul nostru atotputernic și înțelept. Este măreț, abundent
și atotcuprinzător. Un singur nume nu poate reprezenta tot ce este Dumnezeu. Pe
deasupra, în fiecare epocă Dumnezeu a făcut doar o parte din lucrarea Sa și a
dezvăluit doar o parte din firea Sa. Nu a exprimat tot ceea ce El are și este. Așadar,
în fiecare etapă a lucrării Sale, El folosește un anumit nume care deține semnificația
acelei epoci pentru a reprezenta lucrarea Sa în epoca respectivă și firea pe care o
exprimă. Acesta este unul din principiile lucrării lui Dumnezeu și este motivul principal
pentru care Își schimbă numele.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Numele lui Dumnezeu din fiecare epocă nu poate reprezenta deplinătatea Sa,
ce semnificație are numele Său în fiecare epocă? Întrebarea este foarte importantă.
Acum, Dumnezeu Atotputernic ne-a dat răspunsul la această întrebare. Dumnezeu
Atotputernic spune: „«Iahve»este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele
în Israel şi înseamnă Dumnezeul israeliţilor (poporul ales al lui Dumnezeu),
căruia poate să Îi fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni şi să le ghideze
viaţa. Înseamnă Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de
înțelepciune. «Isus» este Emanuel şi înseamnă jertfa de păcat care este plină
de iubire şi de compasiune şi care îi răscumpără pe oameni. El a făcut lucrarea
Epocii Harului şi reprezintă Epoca Harului şi poate să reprezinte doar o parte a
planului de gestionare (planul mântuirii). Cu alte cuvinte, numai Iahve este
Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui
Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise şi Dumnezeul întregului
popor al Israelului. Şi, astfel, în epoca actuală, toţi israeliţii, în afară de tribul lui
Iuda, se închină lui Iahve. Ei săvârşesc sacrificii pentru El pe altar şi Îl slujesc

757
purtând haine de preoţi în templu. Ceea ce speră ei este ca Iahve să apară din
nou. Doar Isus este Răscumpărătorul omenirii. El este jertfa care a
răscumpărat omenirea din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca
Harului şi a existat datorită lucrării de răscumpărare din Epoca Harului. Numele
de Isus a existat ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din
nou şi să fie mântuiţi şi este un nume special pentru răscumpărarea întregii
omeniri. Şi, astfel, numele Isus reprezintă lucrarea de răscumpărare şi
înseamnă Epoca Harului. Numele Iahve este unul special pentru poporul lui
Israel, care a trăit conform legii. În fiecare epocă şi în fiecare etapă a lucrării,
numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificaţie reprezentativă: fiecare
nume reprezintă o epocă. «Iahve» reprezintă Epoca Legii şi este onorific pentru
Dumnezeul venerat de poporul lui Israel. «Isus» reprezintă Epoca Harului şi
este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost răscumpărați în Epoca
Harului. Dacă omenirea încă tânjeşte după întoarcerea Mântuitorului Isus din
zilele de pe urmă şi încă Îl aşteaptă să sosească sub înfăţişarea pe care a avut-
o El în Iudeea, atunci întregul plan de gestionare (planul mântuirii) de şase mii
de ani s-ar opri în Epoca Răscumpărării şi nu ar mai putea să progreseze. Mai
mult, ultimele zile nu ar mai sosi niciodată şi epoca nu ar mai cunoaşte
niciodată un sfârşit. Aceasta se întâmplă pentru că Isus Mântuitorul este numai
pentru răscumpărarea şi mântuirea omenirii. Am luat numele de Isus de dragul
tuturor păcătoşilor din Epoca Harului şi nu este numele cu care voi aduce
sfârşitul întregii omeniri” („Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” din Cuvântul
Se arată în trup).
Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am înțeles sensul numelor pe care
Dumnezeu le-a luat în fiecare epocă. În Epoca Legii, numele Său a fost Iahve și a
reprezentat ceea ce El a exprimat omenirii în acea epocă: o fire a măreției, mâniei,
blestemului și milei. Apoi, Dumnezeu a început lucrarea în Epoca Legii cu numele de
Iahve. A dat legea și poruncile Sale și a condus oficial omenirea nou-născută în viața
lor pe pământ. Le-a cerut oamenilor să respecte legea cu strictețe și să învețe să se
închine Lui și să-L onoreze în măreția Sa. Binecuvântările și harul îi urmau pe cei ce
repectau legea. Cei care o încălcau erau uciși cu pietre sau erau arși de focurile
cerului. De aceea, israeliții care respectau legea o protejau și considerau sfânt

758
numele Iahve. Au trăit sub numele Iahve mii de ani, până la sfârșitul Epocii Legii. La
sfârșitul Epocii Legii, omenirea devenind tot mai coruptă și mai păcătoască, legea nu
mai putea fi respectată. Toți se confruntau cu pericolul constant de a fi pedepsiți
pentru nerespectarea legii, de aceea Dumnezeu a făcut lucrarea Sa de
răscumpărare sub numele de Isus. A deschis Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii,
exprimând firea lui Dumnezeu de dragoste și milă. I-a dat omului din harul Său
generos și, în cele din urmă, a fost răstignit de dragul omului, răscumpănându-ne
păcatele. De atunci, am început să ne rugăm la numele Isus și să prețuim numele
Său drept sfânt, pentru a ne bucura de iertarea păcatelor noastre și de harul Său
bogat. Numele „Isus” este pentru ca oamenii din Epoca Harului să se poată naște din
nou și să fie mântuiți. Semnificația sa este de jertfă pentru păcat din dragoste și milă
pentru răscumpărarea omenirii. Numele „Isus” reprezintă lucrarea de răscumpărare
a lui Dumnezeu și firea Sa de dragoste și milă. Din etapele lucrării pe care Dumnezeu
le-a terminat deja putem vedea că numele pe care El îl ia în fiecare epocă are propria
sa semnificație. Fiecare nume reprezintă lucrarea lui Dumnezeu în epoca respectivă
și firea pe care El o dezvălue în acea epocă. În Epoca Harului, când Domnul a venit,
dacă nu era numit Isus, ci Iahve, atunci lucrarea lui Dumnezeu s-ar fi oprit în Epoca
Legii, iar omenirea coruptă nu ar mai fi putut câștiga niciodată răscumpărarea lui
Dumnezeu. În cele din urmă, omul ar fi fost condamnat și pedepsit pentru încălcarea
legii, iar când Dumnezeu vine în zilele de pe urmă, dacă ar fi în continuare numit
Isus, omenirea coruptă ar câștiga răscumpărarea păcatelor, dar nu ar fi niciodată
curățată și mântuită pentru a pătrunde în împărăția lui Dumnezeu. Asta deoarece ne
sunt iertate păcatele dacă avem credință în Domnul Isus, însă natura noastră
păcătoasă există în continuare. Încă mai păcătuim frecvent, așadar nu am fost pe
deplin câștigați de Dumnezeu. Deci, pentru mântuirea completă a omenirii de păcate,
Dumnezeu realizează acum o nouă etapă a lucrării de purificare deplină și mântuire
a omenirii, în baza lucrării Domnului Isus. Și numele lui Dumnezeu trebuie să se
schimbe în consecință. Faptul că Dumnezeu este numit Dumnezeu Atotputernic în
zilele de pe urmă a fost profețit cu mult timp în urmă. Găsim asta dacă citim atent.
Să citim Apocalipsa 1:8. „Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel
Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!” Şi Apocalipsa 11:16-17. „Cei
douăzeci şi patru de bătrâni care şedeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu

759
au căzut cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, zicând: «Îţi
mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Care eşti şi Care erai,
pentru că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti!»” Tot asta
a fost profețit în Apocalipsa 4:8, 16:7, 19:6 și în multe alte locuri în Biblie. Noul nume
al lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este Atotputernic, adică Dumnezeu
Atotputernic.
Dumnezeu este înțelept și fiecare lucru pe care îl face are o mare semnificație.
Numele Dumnezeu Atotputernic reprezintă întreaga Sa lucrare și firea pe care El o
dezvăluie în zilele de pe urmă. Dacă Dumnezeu nu ne-ar dezvălui toate aceste taine,
indiferent cât de mulți ani am citi Biblia, nu am cunoaște aceste lucruri. Să citim
împreună cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea lui Dumnezeu în toată gestionarea
Sa este perfect clară: Epoca Harului este Epoca Harului, iar zilele de pe urmă
sunt zilele de pe urmă. Există diferențe distincte între fiecare epocă, căci în
fiecare epocă Dumnezeu face o lucrare care este reprezentativă pentru acea
epocă. Pentru că lucrarea zilelor de pe urmă trebuie făcută, trebuie să existe
ardere, judecată, mustrare, mânie și distrugere pentru a pune capăt epocii.
Zilele de pe urmă se referă la epoca finală. În timpul epocii finale, nu va pune
Dumnezeu capăt epocii? Pentru a încheia epoca, Dumnezeu trebuie să aducă
mustrare și judecată cu El. Doar în acest mod poate El să încheie epoca. Scopul
lui Isus era ca omul să poată continua să supraviețuiască, să trăiască, și ca el
să poată exista într-un mod mai bun. El l-a mântuit pe om de păcat, astfel încât
el să poată înceta afundarea sa în neînfrânare și să nu mai trăiască în infern și
iad, și, mântuind omul de la infern și iad, El i-a permis să continue să trăiască.
Acum, zilele de pe urmă au sosit. El va anihila omul și va distruge complet rasa
umană, adică, El va transforma răzvrătirea omenirii. Din acest motiv, ar fi
imposibil, cu firea iubitoare și plină de milă din trecut, ca Dumnezeu să încheie
epoca sau să ducă la îndeplinire planul Său de gestionare (planul mântuirii) de
șase mii de ani. Fiecare epocă prezintă o reprezentare specială a firii lui
Dumnezeu și fiecare epocă conține lucrarea care ar trebui făcută de Dumnezeu.
Deci, lucrarea făcută de Dumnezeu Însuși în fiecare epocă conține expresia firii
Sale adevărate și, atât numele Său, cât și lucrarea pe care o face El, se schimbă

760
împreună cu epoca; toate sunt noi. […] De aceea, în timpul Epocii Legii, Iahve
era numele lui Dumnezeu, iar în Epoca Harului numele lui Isus Îl reprezenta pe
Dumnezeu. În timpul zilelor de pe urmă, numele Său este Dumnezeu
Atotputernic – Cel Atotputernic, care Își folosește puterea pentru a îndruma
omul, a cuceri omul și a dobândi omul, iar în cele din urmă, să finalizeze epoca”
(„Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus şi Mesia şi, odată,
oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau şi Mă respectau.
Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoşteau în vremurile
trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în ultimele zile, Dumnezeul care va
aduce sfârşitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuşi care Se înalţă la capătul
pământului, abundând de întreaga Mea fire şi plin de autoritate, onoare şi
glorie. Oamenii nu M-au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată
şi au fost mereu neştiutori în privinţa firii Mele. De la crearea lumii până astăzi,
niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se înfăţişează omenirii în
zilele de pe urmă, dar care Se ascunde printre oameni. El locuieşte printre
oameni, adevărat şi real, ca soarele arzător şi focul mistuitor, plin de putere şi
abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi
judecat de cuvintele Mele şi nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de
flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor fi binecuvântate graţie
cuvintelor Mele şi, de asemenea, sfărâmate în bucăţi din cauza cuvintelor Mele.
Astfel, în zilele de pe urmă, toţi oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul
reîntors, că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucereşte toată omenirea şi
că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar, în zilele de pe urmă, Eu
voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui care pârjolesc toate lucrurile,
precum şi Soarele dreptăţii care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea
Mea a zilelor de pe urmă. Am luat numele acesta şi posed firea aceasta pentru
ca toţi oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu drept şi că sunt soarele
arzător şi focul mistuitor. Este aşa pentru ca toţi să poată să Mă venereze pe
Mine, singurul Dumnezeu adevărat, şi ca să poată să Îmi vadă adevărata faţă:
nu sunt numai Dumnezeul israeliţilor, şi nu sunt doar Răscumpărătorul – sunt
Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ şi mări” („Mântuitorul S-a întors

761
deja pe un «nor alb»” din Cuvântul Se arată în trup).
În zilele de pe urmă, Dumnezeu își face lucrarea de judecată din Epoca
Împărăției sub numele de Dumnezeu Atotputernic. El a dezvăluit natura coruptă a
omenirii și ne-a judecat nelegiuirea prin cuvintele Sale pentru ca noi să ne cunoaște
natura și esența prin citirea acestor cuvinte, să vedem adevărul despre cât de
profund am fost stricați de Satana, să înțelegem rădăcina coruperii noastre și să
cunoaștem dreptatea lui Dumnezeu, precum și firea Sa care nu va tolera jignirile
omenirii. Ne arată, de asemenea, calea și direcția pe care s-o urmăm pentru a ne
schimba firea astfel încât să abandonăm răul, să urmăm adevărul, să ne schimbăm
felul și să fim mântuiți de Dumnezeu. Dumnezeu a venit să facă lucrarea de judecată
și purificare a omenirii, împărțindu-ne după seminția noastră, răsplătindu-i pe cei buni
și pedepsindu-i pe cei răi, pentru a salva pe deplin omenirea stricată din domeniul
Satanei Și a termina planul Său de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani.
Dumnezeu S-a arătat omenirii în zilele de pe urmă cu firea Sa dreaptă, măreață și
furioasă care nu va tolera ofensele. Și-a dezvăluit deschis tuturor firea inerentă și
ceea ce El are și este. A ajuns să judece și să mustre toată stricăciunea și
nedreptatea omenirii pentru a ne mântui complet de păcat și a reda omului
asemănarea sa inițială. El vrea ca toți oamenii să vadă nu numai înțelepciunea Sa în
crearea cerurilor, pământului și a tuturor lucrurilor, Ci, mai mult, înțelepciunea lucrării
Sale reale în omenire. Nu numai că El a creat toate lucrurile, ci și stăpânește toate
lucrurile. Nu numai că a putut fi ofrandă pentru păcatele omenirii, dar poate și să ne
facă perfecți, să ne transforme și să ne purifice. El este Primul și Ultimul. Nimeni nu
poate înțelege minunăția Sa ori acțiunile Sale. Așadar, cel mai potrivit este să-L
numim după numele Său de Dumnezeu Atotputernic. Lucrarea Sfântului Duh este
acum doar de protecție a lucrării făcute sub numele de Dumnezeu Atotputernic.
Oricine se roagă la numele de Dumnezeu Atotputernic și se închină cu adevărat Lui
poate câștiga lucrarea Sfântului Duh Și se poate bucura de hrana bogată și adăparea
oferită de Dumnezeu pentru viață. Altfel, vor cădea în întuneric și se vor rătăci. În
prezent, bisericile care au rămas în Epoca Harului sunt pustii. Credincioșii devin
indiferenți la credința lor, predicatorii nu mai au despre ce predica, iar oamenii nu mai
sunt mișcați când se roagă la Dumnezeu. În plus, tot mai mulți oameni cedează
ispitelor lumești. Asta din cauză că nu au acceptat numele lui Dumnezeu Atotputernic

762
și nu au ținut pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 22: Domnul Isus a fost răstignit pe cruce ca jertfă de păcat

pentru om, astfel răscumpărându-ne de păcat. Dacă ne îndepărtăm de Domnul
Isus și credem în Dumnezeu Atotputernic, nu ar fi acest lucru o trădare a
Domnului Isus? Nu ar fi apostazie?
Răspuns:
Acum, în zilele de pe urmă, când Dumnezeu a făcut o lucrare nouă și Și-a
asumat un nou nume, oare Îl trădăm pe Dumnezeu sau ținem pasul cu lucrarea Lui
atunci când am părăsit numele lui Isus și am acceptat numele lui Dumnezeu
Atotputernic? Când Dumnezeu inițiază o nouă lucrare, omul poate fi mântuit doar
ținând pasul cu lucrarea Lui. Este adevărat. După cum putem vedea din cuvântul lui
Dumnezeu Atotputernic, motivul pentru care Dumnezeu a adoptat numele
Dumnezeu Atotputernic era legat de lucrarea săvârșită în zilele de pe urmă și de firea
exprimată de Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Dumnezeu se va
întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi exprima firea, în primul
rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr
omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va atinge scopul
de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele
lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).
Lucrarea lui Dumnezeu în zilele din urmă este de a judeca și mustra omenirea
coruptă, punându-i pe oameni după felul lor și încheind o eră. Datorită răscumpărării
Domnului Isus, păcatele noastre au fost iertate. Dar, fără îndoială, nu ne-am desprins
complet de păcat. Firile noastre sunt încă arogante, egoiste, lacome, înșelătoare și
rele. Suntem prinși în capcana cercului vicios de a păcătui în timpul zilei și a ne căi
noaptea, bazându-ne pe har pentru mântuire. Așadar, pentru a ne mântui pe deplin,
Dumnezeu vorbește în zilele de pe urmă cu firea Sa cea dreaptă, maiestuoasă și de
neofensat și face noua Sa lucrare de judecată, mustrare, cucerire și curățire a omului,
aducându-ne o eră complet nouă – Epoca Împărăției. Etapa lucrării îndeplinite de
Dumnezeu în zilele de pe urmă nu arată minuni. Totul se realizează prin cuvinte.
Păcatul, răzvrătirea și nedreptatea omului sunt judecate și mustrate prin cuvântul lui

763
Dumnezeu, curățindu-l și desăvârșindu-l astfel pe om, lucru din care putem vedea că
Dumnezeu este atât de omnipotent și de înțelept. Dumnezeu este într-adevăr
Dumnezeu Atotputernic Însuși. Dumnezeu a fost Cel care a creat toate lucrurile și
stăpânește totul! Deci, oamenii se pleacă înaintea lui Dumnezeu și Îl venerează. În
același timp, numele Dumnezeu Atotputernic este folosit pentru a încheia complet
strădania războiului de șase mii de ani cu Satana.
Lucrarea de judecată și mustrare a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este și
lucrarea de a sorta oamenii după propriul lor fel. Asta împlinește profeția din 1 Petru
4:17: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu.”
Acest lucru îndeplinește și profeția despre diferențierea oilor de capre, a grâului de
neghină și a slujitorului bun de slujitorul rău. Aceasta este lucrarea pe care o
săvârșește Dumnezeu în zilele de pe urmă. O vom înțelege după ce citim câteva
pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.
„Lucrarea zilelor de pe urmă constă în împărțirea tuturor după felul lor și
în încheierea planului de gestionare al lui Dumnezeu (planul mântuirii),
deoarece clipa se apropie și ziua lui Dumnezeu a sosit. Dumnezeu îi aduce pe
toți cei care intră în Împărăția Sa, adică pe toți cei care Îi sunt credincioși până
la sfârșit, în epoca lui Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, înainte de venirea
epocii lui Dumnezeu Însuși, lucrarea lui Dumnezeu nu este de a observa faptele
oamenilor sau de a le cerceta viețile, ci de a le judeca neascultarea, deoarece
Dumnezeu îi va purifica pe toți cei care vin în fața tronului Său. Toți cei care au
călcat pe urmele lui Dumnezeu până în ziua de azi sunt aceia care vin în fața
tronului lui Dumnezeu, și așa stând lucrurile, fiecare persoană care acceptă
lucrarea lui Dumnezeu în faza finală este obiectul purificării lui Dumnezeu. Cu
alte cuvinte, toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală fac
obiectul judecății lui Dumnezeu.
În legătură cu judecata ce începe de la casa lui Dumnezeu, despre care s-
a vorbit în vremurile trecute, cuvântul «judecată» se referă la judecata pe care
Dumnezeu o săvârșește azi asupra celor care vin în fața tronului Său în zilele
de pe urmă” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se
arată în trup).
„Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații.

764
Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus
cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului
său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel
încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub
stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare
și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea
sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în
principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul
zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire
poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți. De
aceea, o fire precum aceasta este impregnată cu semnificația epocii, iar
revelația și arătarea firii Sale se manifestă pentru lucrarea fiecărei noi epoci.
Dumnezeu nu Își dezvăluie firea Sa în mod arbitrar și fără semnificație.
Presupunând că, în dezvăluirea rezultatului omului în timpul zilelor de pe urmă,
Dumnezeu încă ar acorda omului infinită milă și iubire și ar continua să fie
iubitor față de el, și nu l-ar supune pe om judecății drepte, ci i-ar arăta mai
degrabă toleranță, răbdare și iertare, și ar ierta omul indiferent cât de grave ar
fi păcatele sale, fără nicio urmă de dreaptă judecată: atunci, când ar putea fi
încheiată întreaga gestionare a lui Dumnezeu? Când ar putea o fire ca aceasta
să poată să conducă oamenii către destinația corespunzătoare omenirii? Luați,
spre exemplu, un judecător care este întotdeauna iubitor, un judecător cu o
față binevoitoare și o inimă blândă. El îi iubește pe oameni indiferent de
infracțiunile pe care le-ar fi comis și este iubitor și indulgent cu ei indiferent
cine ar fi. În acel caz, când ar putea el să ajungă la un verdict drept? În timpul
zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă poate clasifica omul conform tipului
său și poate aduce omul într-un nou ținut. În acest mod, întreaga epocă este
finalizată prin firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare” („Viziunea
lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvântul lui Dumnezeu ne
spune limpede că lucrarea primară a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este aceea
de a pune toate lucrurile după propriul lor fel. Este, de asemenea, lucrarea de a
judeca și de a mustra omul prin cuvânt, judecând păcatul omului și mustrând
răzvrătirea și nedreptatea lui, transformându-l pe deplin pe om și desăvârșindu-l. Toți

765
cei care acceptă și ascultă de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sunt
obiectul judecății și curățirii lui Dumnezeu. Doar judecata dreaptă a lui Dumnezeu
poate să-l mântuiască pe om, să-l desăvârșească și să-l aducă într-un nou tărâm. Iar
iubitorul și milostivul Mântuitor Isus a săvârșit numai lucrarea de a ierta păcatul
omului. El nu era menit să facă lucrarea de a curăți și transforma omul, ca să nu mai
vorbim de aceea de a sorta oamenii după propriul fel. Așadar, numai acceptând
lucrarea de judecată și mustrare prin cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, cinstind
numele lui Dumnezeu Atotputernic drept măreț, poate omul să primească întreaga
mântuire a lui Dumnezeu. Dacă susținem numele Domnului Isus, dar respingem
numele lui Dumnezeu Atotputernic, în zilele de pe urmă nu vom primi de la
Dumnezeu Atotputernic adevărul și mântuirea pentru omenire.
din Răspunsuri la întrebările din scenetă

Dumnezeu Atotputernic este Iahve, care a dat legea de călăuzire a vieții

oamenilor, și El este Domnul Isus, care a fost răstignit pe cruce pentru
răscumpărarea omenirii. Lucrarea de judecată făcută de Dumnezeu Atotputernic,
lucrarea de răscumpărare făcută de Domnul Isus și lucrarea legii făcută de Iahve
Dumnezeu – toate au fost făcute de Unul Dumnezeu. Dumnezeu mântuiește
omenirea puțin câte puțin, conform planului Său și nevoilor omenirii.
Acceptarea numelui de Dumnezeu Atotputernic nu înseamnă nerecunoașterea
sau trădarea Domnului Isus, ci înseamnă urmarea pașilor Mielului, păstrarea căii lui
Dumnezeu, și urmarea Lui cu credință. Dumnezeu aprobă asta, astfel cum scrie și
în Apocalipsa 14:4: „Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi
dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” Toți cei care
apără numele lui Isus și refuză să accepte numele de Dumnezeu Atotputernic Îl vor
trăda, de fapt, pe Dumnezeu și vor fi eliminați de El. Exact ca atunci când Dumnezeu
a făcut lucrarea cu numele de Isus, toți discipolii care au acceptat noua lucrare a lui
Dumnezeu și L-au urmat pe Domnul Isus nu s-au îndepărtat de la calea cea dreaptă
și nu L-au trădat pe Iahve Dumnezeul, ci mai degrabă au ținut pasul cu Dumnezeu
și doar ei au fost cei care I-au fost credincioși. Fariseii care credeau că erau
credincioși lui Iahve Dumnezeul apărau numele Său, negându-L pe Domnul Isus.
Drept urmare, nu numai că nu au câștigat lauda lui Dumnezeu Iahve, ci au fost și

766
pedepsiți și blestemați de Dumnezeu. Deci, avem de învățat o lecție din eșecul
fariseilor, să acceptăm numele lui Dumnezeu Atotputernic și să urmăm pașii lui
Dumnezeu. Doar așa Îi putem obține mântuirea.
din Răspunsuri la întrebările din scenetă

Întrebarea 23: Domnul Isus a spus: „Dar celui ce bea din apa pe care i-o
voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în
el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Cei mai mulți oameni
cred că Domnul Isus ne-a dăruit deja calea vieții veșnice, dar eu am citit aceste
cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic: „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi
poate oferi omului calea vieții veșnice.” Despre ce este vorba? De ce spune că
numai Hristos al zilelor de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice?
Răspuns:
Cât despre ce este cu adevărat calea vieții veșnice, ar trebui să știm mai întâi
de unde vine. Știm cu toții că, atunci când S-a întrupat Dumnezeu, a fost martor că
El este adevărul, calea și viața. Aceasta este o dovadă suficientă că doar Hristos
poate exprima calea vieții veșnice. Întrucât Hristos este arătarea lui Dumnezeu
întrupat, întrucât este Duhul lui Dumnezeu înveșmântat în trup, aceasta înseamnă
că esența lui Hristos este esența lui Dumnezeu și că Hristos Însuși este adevărul,
calea și viața. Prin urmare, Hristos este capabil să exprime adevărul și să facă
lucrarea de răscumpărare și de mântuire a omenirii. Acest lucru este sigur. Indiferent
de epoca în care Se întrupează Dumnezeu, esența lui Hristos nu se va schimba
niciodată. Domnul Isus este Dumnezeu Însuși devenit trup. Așadar, când a venit
Domnul Isus, a fost martor pentru El Însuși ca fiind adevărul, calea și viața, precum
și sursa apelor vii ale vieții pentru omenire; El a fost capabil să exprime adevărul și
să-i confere omului calea spre pocăință. Întocmai așa cum a spus Domnul Isus:
„Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar celui ce bea din apa pe care
i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni
în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică” (Ioan 4:13-14). Tot ce a rostit
Domnul Isus este o expresie a esenței Sale divine, fiind de asemenea exprimat în
conformitate cu lucrarea de răscumpărare înfăptuită de El. Acest lucru nu poate fi
negat! Domnul Isus este Dumnezeu întrupat; Dumnezeu Atotputernic este

767
întoarcerea Domnului Isus. El este, de asemenea, Dumnezeu întrupat,
personificarea adevărului. Așadar, după venirea lui Dumnezeu Atotputernic, El a fost
martor Sie Însuși ca fiind adevărul, calea și viața și a exprimat toate adevărurile
pentru a curăți și a mântui omenirea, dăruindu-i omului calea spre viața veșnică. De
ce a fost Dumnezeu martor Sie Însuși ca fiind adevărul, calea și viața în timpul
ambelor Sale întrupări? Deoarece Hristos are o esență divină. Mai simplu,
Dumnezeu Însuși este calea spre viața veșnică – Dumnezeu Însuși este viața
veșnică. Ca urmare, Dumnezeu întrupat este capabil să exprime adevărul, să-i
confere omului calea spre viața veșnică și să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuși în
diferite epoci. Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii este împărțită în etape.
Nu este ceva ce poate fi finalizat doar printr-o etapă a lucrării de răscumpărare. După
ce Și-a terminat lucrarea de răscumpărare, Dumnezeu încă mai trebuie să-Și
înfăptuiască lucrarea de judecată, curățind și mântuind pe deplin omenirea în zilele
de pe urmă. De aceea a promis Domnul Isus că Se va întoarce, fapt ce dovedește
că lucrarea lui Dumnezeu nu se oprește niciodată din a merge înainte, că nu există
nicio cale să se oprească în Epoca Legii sau în Epoca Harului. Mântuirea lui
Dumnezeu pentru omenire cuprinde trei etape ale lucrării, și anume lucrarea din
Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Perioada dintre Epoca Legii și Epoca
Harului a durat aproximativ 2.000 de ani, iar intervalul dintre Epoca Harului și Epoca
Împărăției a cuprins alte două milenii. Toată lucrarea de judecată începând din casa
lui Dumnezeu înfăptuită de Domnul Isus întors este lucrarea de curățire și de
mântuire pe deplin a omenirii; este, de asemenea, lucrarea de încheiere a unei epoci
a întunericului și a răului, anunțând Epoca Împărăției. Planul de gestionare al lui
Dumnezeu pentru mântuirea omenirii va fi realizat prin lucrarea Lui de judecată din
zilele de pe urmă și omenirea va fi adusă într-o destinație frumoasă. Așadar, întrucât
lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă poate purta aceste roade, nu ați spune
că toate adevărurile exprimate în lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sunt
calea spre viața veșnică pe care Dumnezeu o dăruiește omenirii? Dacă sunt mulți
oameni cuceriți de adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă, care
sunt curățiți și desăvârșiți, care capătă cunoașterea despre Dumnezeu, ale căror firi
ale vieții sunt transformate și care trăiesc asemănarea unei ființe umane adevărate,
este atunci calea vieții pe care au dobândit-o cu adevărat calea spre viața veșnică?

768
Dacă este într-adevăr calea spre viața veșnică, atunci cu siguranță este adevărul
care poate curăți, mântui și desăvârși omul și în mod sigur acesta le poate permite
oamenilor să capete cunoașterea de Dumnezeu, supunerea față de El și adorarea
Lui. Acest lucru este absolut. Dacă avem o înțelegere adevărată asupra acestui
aspect și apoi privim din nou toate adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic,
vom putea atunci să știm care este calea spre viața veșnică.
La ambele Sale întrupări, Dumnezeu a reușit să-i dăruiască omenirii adevărul,
calea și viața, dar tot ce a făcut Domnul Isus a fost doar lucrarea de răscumpărare.
Doar Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă face lucrarea de judecată și de
curățire și doar prin lucrarea Lui poate fi atins rezultatul de curățire și mântuire deplină
a omenirii. În acest punct al părtășiei, poate unii oameni vor întreba: „Când a venit
Domnul Isus să-Și facă lucrarea, de ce nu a dezvăluit preventiv lucrarea ce va fi
înfăptuită și adevărurile ce vor fi exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă? Este
posibil ca Domnul Isus să nu fi putut să judece și să mustre omenirea? Este posibil
ca Domnul Isus să nu fi putut să ne dăruiască adevărul și viața? Oare nu putem
obține viața veșnică prin cuvântul Domnului Isus?” Fără îndoială, mulți oameni nu au
o înțelegere adecvată a acestor chestiuni, dar trebuie să înțelegem că fiecare etapă
a lucrării lui Dumnezeu cuprinde o esență și un conținut propriu și că fiecare etapă
din lucrarea Lui va obține un anumit rezultat. Prin urmare, toate adevărurile exprimate
în fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu și toate cuvintele pe care le rostește El sunt
pline de înțeles și au propriul lor scop; toate au rolul de a atinge un rezultat. Toate
cuvintele exprimate în fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu se referă la întreaga Lui
lucrare și sunt rostite pentru a obține rezultatele dorite. Dumnezeu nu ar spune
niciodată ceva fără legătură cu lucrarea Lui – acesta este principiul lucrării și
cuvântului Său. Toată lucrarea făcută de Domnul Isus a fost lucrarea de
răscumpărare, nu cea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. În
consecință, toate adevărurile exprimate de Domnul Isus s-au referit la lucrarea Lui
de răscumpărare, fiind diferite de toate adevărurile exprimate de Dumnezeu
Atotputernic în zilele de pe urmă pentru curățirea, mântuirea și desăvârșirea omului.
De aceea numai toate adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic în zilele de
pe urmă pot fi numite calea vieții veșnice, ce poate curăți, mântui și desăvârși
omenirea, în timp ce toate adevărurile exprimate de Domnul Isus sunt doar adevăruri

769
care răscumpără omenirea. Ce a exprimat El nu este mai mult decât calea spre
căință pentru omenire, deoarece lucrarea lui Dumnezeu are un plan și are etape.
Orice lucrare are Dumnezeu de făcut în fiecare epocă este deja planificată – planul
Lui nu se poate schimba și El nu-Și va arunca propriul plan în haos prin lucrarea Lui.
Întocmai ca în Epoca Legii, Iahve Dumnezeu a dat doar legea care să rânduiască
viața omenirii pe pământ, potrivit nevoilor umanității și propriului Său plan al lucrării.
El făcea doar lucrarea de rânduire a vieții omenirii pe pământ. Apoi a venit Domnul
Isus, anunțând Epoca Harului, și a exprimat calea spre căință: „Pocăiţi-vă, pentru
că Împărăţia Cerurilor este aproape,” și a făcut lucrarea de răscumpărare a
omenirii prin răstignirea Lui. Iar în zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit,
exprimând toate adevărurile pentru a curăți și a mântui omenirea. El face lucrarea de
judecată începând din casa lui Dumnezeu, încheind epoca precedentă și anunțând
Epoca Împărăției. Astfel, putem vedea că orice lucrare face Dumnezeu, indiferent de
epocă și indiferent de adevărul pe care trebuie să-l exprime, totul este planificat și
bazat pe principii. Lucrarea lui Dumnezeu este structurată și înaintează pas cu pas,
fiecare pas completându-le pe celelalte. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu se
bazează pe nevoile omenirii, pe statura reală a ei și pe rânduielile prestabilite ale lui
Dumnezeu. Când Domnul Isus Își făcea lucrarea de răscumpărare, omul nu avea
cunoaștere despre Dumnezeu sau despre lucrarea Lui; oamenii recunoșteau doar
că Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile și știau doar să respecte legile
și poruncile lui Dumnezeu. Așadar, când Și-a înfăptuit lucrarea de răscumpărare a
omenirii în Epoca Harului, Domnul Isus a exprimat doar calea spre pocăință:
„Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape,” pentru ca omul să poată
veni în fața lui Dumnezeu, să-și mărturisească păcatele, să se căiască și să-și
recunoască în fața lui Dumnezeu toate păcatele pe care le-a comis, astfel încât să-I
poată cere iertarea de păcate și mântuirea. Aceasta a fost și pentru ca omul să se
poată ruga lui Dumnezeu, să-I mulțumească și să-L slăvească pe Dumnezeu,
bucurându-se de tot harul Lui. Acestea sunt rezultatele obținute deja prin lucrarea de
răscumpărare a lui Dumnezeu. După mulți ani de credință, destul de mulți oameni
pot recunoaște că toate păcatele pe care le-au comis au fost deja iertate de
Dumnezeu, dar natura lor inerent păcătoasă încă există la fel ca înainte, fiind adânc
înrădăcinată, până în punctul în care sunt controlați încă de natura lor păcătoasă,

770
adeseori păcătuind și împotrivindu-se față de Dumnezeu. Ei nu s-au eliberat din robia
păcatului și nu au devenit puri. Aceasta este ceva acceptat ca fapt de toată lumea.
Prin urmare, credincioșii ca noi, care am fost iertați de păcatele noastre, am primit
oare cu adevărat calea spre viața veșnică? Iertarea păcatelor noastre înseamnă că
am fost purificați? Înseamnă oare că am obținut cu adevărat mântuirea și am primit
lauda lui Dumnezeu? Dacă aceste rezultate nu pot fi obținute, atunci cum putem
spune că am primit deja calea spre viața veșnică prin credința noastră în Domnul?
Este cineva care îndrăznește să spună aceasta? Lucrarea pe care a înfăptuit-o
Domnul Isus a fost cea de răscumpărare și ce a predicat El a fost calea spre pocăință.
Lucrarea Lui a fost în mod clar pentru a deschide calea pentru lucrarea de judecată
din zilele de pe urmă. Acceptându-L deci pe Domnul Isus, am căpătat doar iertarea
păcatelor noastre; nu am dobândit cu adevărat viața veșnică. Dacă putem accepta
lucrarea de judecată din zilele de pe urmă înfăptuită de Domnul Isus întors, atunci
vom fi curățiți și vom primi lauda lui Dumnezeu și doar atunci vom fi cu adevărat
oameni care au dobândit viața veșnică. Credința noastră în Domnul Isus doar ne
absolvă de păcatele noastre, ne permite să ne rugăm lui Dumnezeu și să ne bucurăm
de harul Lui. Acestea sunt doar rezultatele obținute prin lucrarea de răscumpărare a
Domnului Isus. Sunt mulți oameni care nu înțeleg lucrarea Domnului Isus. Aceștia au
impresia că, întrucât Domnul Isus Și-a terminat lucrarea de răscumpărare și au fost
iertați de păcatele lor datorită credinței lor în Domnul, lucrarea de mântuire a lui
Dumnezeu este complet terminată. Ei cred că totul este realizat doar pentru că un
lucru a fost realizat. Aceasta este o greșeală uriașă! Dacă ar fi adevărat, atunci de
ce ar fi spus Domnul Isus că Se va întoarce? Mulți oameni nu realizează ce lucrare
trebuie să înfăptuiască Domnul Isus la întoarcerea Lui; aceasta este o lipsă de
cunoaștere privind lucrarea lui Dumnezeu. Ei se bazează doar pe noțiunile și
închipuirile oamenilor atunci când observă lucrarea Domnului Isus. Aceștia au
impresia că obținem viața veșnică doar crezând în Domnul, că putem intra pur și
simplu în Împărăția cerurilor. Nu sunt acestea noțiunile și închipuirile omului?
Probabil că acum toată lumea știe că doar prin lucrarea înfăptuită de Domnul
Isus întors în zilele de pe urmă poate omul să dobândească viața veșnică. Acest
lucru n-ar putea fi mai adevărat. Așadar, de ce doar Hristos din zilele de pe urmă
poate să-i dăruiască omului calea spre viața veșnică? Este posibil ca Domnul Isus

771
să nu-i poată dărui aceasta omului? Nu puteți pune problema astfel. Trebuie să
explicăm clar acest lucru: Domnul Isus este întruparea lui Dumnezeu, El Însuși este
adevărul, calea și viața și El Însuși posedă calea spre viața veșnică. Prin urmare, de
ce nu putem obține viața veșnică doar prin credința în Domnul Isus? De ce doar
Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea spre viața veșnică? Aceasta
se bazează în principal pe rezultatele obținute prin lucrarea lui Dumnezeu. Știm cu
toții că, în Epoca Harului, Domnul Isus a înfăptuit doar lucrarea de răscumpărare,
deci, chiar dacă am fost absolviți de păcatele noastre din momentul în care ne-am
pus credința în Domnul, suntem conduși încă de natura noastră păcătoasă, păcătuim
și ne împotrivim adesea față de Dumnezeu fără să ne dăm seama. Suntem incapabili
să ne eliberăm din robia păcatului și să devenim puri și nu merităm să intrăm în
Împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că lucrarea
Domnului Isus de răscumpărare a omenirii nu a fost lucrarea de curățire și de
mântuire pe deplin a omenirii – doar lucrarea de judecată din zilele de pe urmă,
înfăptuită de Domnul Isus întors, poate curăți și mântui omenirea. De aceea a profețit
Domnul Isus că Se va întoarce; întocmai așa cum a spus Domnul Isus: „Mai am să
vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul
adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va
vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan
16:12-13). „Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l
judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă”
(Ioan 12:48). Profeția Domnului Isus s-a împlinit deja. Mai exact, Dumnezeu
Atotputernic face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu în zilele de
pe urmă și a exprimat toate adevărurile pentru a curăți și a mântui omenirea. Aceste
adevăruri sunt calea spre viața veșnică dăruită omului de către Dumnezeu în zilele
de pe urmă. Prin judecată, Dumnezeu Atotputernic lucrează toate adevărurile pe
care le exprimă pentru omenire, astfel încât acestea să poată deveni viața omului.
Dumnezeu nu exprimă un adevăr fără o cauză temeinică; El țintește diferitele noțiuni
și închipuiri ale omului, natura și esența acestuia de nesupunere și de împotrivire față
de Dumnezeu, precum și diversele firi satanice ale omului în exprimarea adevărului
de către El, pentru a judeca și a expune omenirea. Procesul prin care aleșii lui
Dumnezeu acceptă adevărul este procesul de cunoaștere a judecății și a mustrării și

772
de îndurare a greutăților desăvârșirii, precum și procesul de curățire și de dobândire
a mântuirii. De aceea absolut fiecare persoană care cunoaște judecata și mustrarea
lui Dumnezeu în zilele de pe urmă înțelege multe adevăruri; acestea își cunosc cu
adevărat propria esență coruptă care se împotrivește și Îl trădează pe Dumnezeu,
dar și esența sfântă, dreptatea și firea Lui de neofensat. Aceștia au o venerație și o
supunere adevărată față de Dumnezeu și au primit cu toții adevărul și viața de la
Dumnezeu, fiind transformați în biruitori de către Dumnezeu. Acest grup de persoane
este cel despre care s-a profețit în Cartea Apocalipsei ca fiind biruitorii ce vor ieși din
marea nenorocire. Acest lucru arată că, pe parcursul judecății și mustrării lui
Dumnezeu, aleșii Lui vor trebui să sufere multe greutăți pentru a fi complet purificați.
Ar putea fi aceasta o chestiune simplă? Este ușor de acceptat adevărul ca viața lor?
Ei trebuie să îndure multe greutăți și toate aceste greutăți suferă judecata și
mustrarea lui Dumnezeu; toate sunt suferite pentru a primi adevărul ca viață a lor.
Toate ar putea fi denumite experiențe la limita morții sau asemănătoare cu trecerea
printr-o transformare completă. Când acești oameni ies din marea năpastă și devin
biruitori, cum va fi cu adevărat viața pe care o dobândesc? Va fi calea spre viața
veșnică adusă de întreaga lucrare de judecată a lui Hristos din zilele de pe urmă.
În Epoca Harului, Domnul Isus a înfăptuit lucrarea de răscumpărare, care le-a
dat oamenilor doar această cale: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este
aproape!” Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă și a exprimat toate
adevărurile pentru a curăți și a mântui omenirea pe bazele lucrării de răscumpărare
înfăptuite de Domnul Isus. El mântuiește în întregime tagma coruptă a oamenilor
de sub influența Satanei, iar astfel, aceștia vor fi eliberați de păcatele lor, de mizeria
și corupția lor și se vor întoarce la asemănarea lor umană inițială. Aceasta îi va
permite omenirii să trăiască în prezența lui Dumnezeu, unde pot deveni oameni
care Îl ascultă și Îl venerează pe Dumnezeu, încheind planul Lui de gestionare
pentru mântuirea speciei umane. Așadar, doar acceptând lucrarea de judecată a
lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă putem fi curățiți și mântuiți și putem
intra în Împărăția cerurilor. În acest punct al părtășiei, toți ar trebui să știe acum de
ce doar Hristos din zilele de pe urmă poată să-i confere omului calea spre viața
veșnică.
din Răspunsuri la întrebările din scenetă

773
 Domnul Isus este Dumnezeu întrupat, este arătarea lui Dumnezeu. Domnul Isus
a spus: „Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:26).
„Apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa
veşnică” (Ioan 4:14). Biblia spune: „Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică” (Ioan
3:36). Aceste cuvinte sunt toate adevărul, toate sunt fapte! Deoarece Domnul Isus
este Dumnezeu întrupat, El are substanța și identitatea lui Dumnezeu. El Însuși este
calea vieții veșnice. Tot ceea ce El spune și face este o manifestare naturală a vieții
lui Dumnezeu. Tot ceea ce El exprimă este adevărul și ceea ce Dumnezeu este și
are. Deci, Domnul Isus este El Însuși viața veșnică și poate da calea spre viața
veșnică. El poate aduce morții înapoi la viață. Crezând în Domnul Isus, noi credem
în singurul Dumnezeu adevărat și astfel, putem să primim viața veșnică. Fără
îndoială. Învierea lui Lazăr de către Domnul Isus este o dovadă bună că Domnul Isus
ne poate da calea vieții veșnice, El are această autoritate. Atunci de ce Domnul Isus
n-a acordat calea vieții veșnice în Epoca Harului? Asta, pentru că Domnul Isus a
venit să fie răstignit pe cruce pentru a izbăvi omenirea, nu pentru a face lucrarea
purificării și a mântuirii, ca în zilele de pe urmă. Lucrarea de răscumpărare a
Domnului Isus s-a ocupat decât de iertarea păcatelor omului, nu și de îndreptarea
naturii și a firii lui satanice. Deci, crezând în Domnul, am fost iertați pentru păcatele
noastre, dar firea noastră satanică nu a fost în niciun caz curățită. Încă mai păcătuim,
ne împotrivim și-L trădăm pe Dumnezeu. După ce am stabilit toate acestea, trebuie
să ne fie clar un lucru. Lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus în timpul Epocii
Harului a deschis calea pentru lucrarea judecății în zilele de pe urmă, deci, după ce
Și-a desăvârșit lucrarea de răscumpărare, El a făgăduit că Se va întoarce din nou
printre oameni. Domnul Isus a spus odată: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar
acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi
în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi
vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Din cuvintele
Domnului Isus putem vedea că numai atunci când Domnul vine din nou, în zilele de
pe urmă, va exprima tot adevărul care purifică și mântuie omul. Aici, „Însă când va
veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul.” Aceste adevăruri sunt
exact cele pe care Dumnezeu Atotputernic le exprimă în zilele de pe urmă spre
purificarea și mântuirea omenirii. Sunt cuvintele pe care Duhul Sfânt le spune

774
bisericilor, și sunt calea vieții veșnice pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor în zilele
de pe urmă. De aceea, ca și credincioși în Domnul, nu am putut obține calea vieții
veșnice în Epoca Harului. Domnul Isus a spus, „Şi oricine trăieşte şi crede în Mine
nu va muri niciodată.” Biblia ne mai spune, de asemenea: „Cel ce crede în Fiul
are viaţa veşnică.” Dar de fapt, Domnul a spus acest lucru pentru a mărturisi că El
Însuși este arătarea lui Dumnezeu. Și numai El poate da omului viață veșnică.
Promisiunea Domnului Isus că cei ce cred în El nu vor muri niciodată este o mărturie
a autorității lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși este calea vieții veșnice, Dumnezeu
este capabil să acorde omului viața veșnică. Aceasta nu înseamnă că omul a primit
viața veșnică când a acceptat lucrarea Domnului Isus. Acest lucru nu este greu de
înțeles. Dar în cercurile religioase, mulți oameni cred că, atâta timp cât păcatele le
sunt iertate, pot intra în Împărăția cerurilor și pot dobândi viața veșnică. Există ceva
în cuvântul lui Dumnezeu care să susțină această idee? Domnul Isus nu a spus
niciodată nimic în acest sens. Să reflectăm puțin la asta: conform imaginației și
concepției noastre, atâta timp cât păcatele ne sunt iertate, putem intra în Împărăția
cerurilor și putem dobândi viața veșnică, dar de ce Domnul Isus a proorocit în mai
multe rânduri că va veni din nou? Și de ce a spus ucenicilor Săi atâtea profeții și
pilde? Aceste profeții și pilde sunt lucruri pe care El le va realiza când vine din nou.
E posibil să credem în Domnul de mulți ani, dar încă să nu vedem aceste lucruri în
mod clar? Unii oameni doar Îl acceptă pe Domnul, dar nu-I acceptă întoarcerea. Ce
fel de problemă este aceasta? Nu este aceasta o trădare a Domnului? Nu-i de mirare
că Domnul Isus a spus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în
Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele
Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în
Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut!
Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»” (Matei 7:21-23). Cuvintele
Domnului s-au împlinit în întregime acum. Dacă cineva Îl acceptă numai pe Domnul
Isus, dar nu acceptă întoarcerea Lui, este aceasta o persoană care crede cu adevărat
în Fiul? Un astfel de om Îl trădează pe Domnul! Adevărații credincioși în Fiul sunt
aceia care nu numai cred în Domnul, ci și acceptă întoarcerea Lui, care Îl urmează
pe Hristos până la sfârșit. Doar o astfel de persoană poate dobândi viața veșnică.

775
Cei ce cred în Domnul Isus, fără să-L accepte pe Dumnezeu Atotputernic, Îl trădează
pe Domnul Isus. Ei cred în Domnul, dar, pentru că nu Îl urmează pe Dumnezeu până
la sfârșit, credința lor este inutilă – sunt ca sămânța căzută pe marginea drumului.
Domnul Isus îi consideră drept răufăcători, deoarece ei recunosc doar numele Lui,
dar nu acceptă și întoarcerea Lui. El a spus: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi
de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!” Așadar, acei oameni care sunt astfel
condamnați și izgoniți de Domnul, aceia care-I păstrează numai numele, pot dobândi
viața veșnică? Cu siguranță că nu vor câștiga nimic. Mai mult, vor coborî în iad și vor
fi pedepsiți! Aceasta dezvăluie pe deplin firea dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu.
În ciuda faptului că atunci când omul a acceptat răscumpărarea prin Domnul
Isus, în Epoca Harului, păcatele i-au fost iertate și a primit dreptul de a se ruga lui
Dumnezeu și de a se bucura de harul și binecuvântările Lui, nu se poate nega că, în
momentul de față, omul este încă supus naturii sale păcătoase, trăind încă
neputincios în păcat, total incapabil să pună cuvântul Domnului în practică și fără
niciun adevărat respect și ascultare față de Dumnezeu. Azi, încă putem să-L mințim
și să-L înșelăm adeseori pe Dumnezeu, căutând faimă și averi, poftă de bani și
urmând moda lumească. Mai cu seamă când lucrarea lui Dumnezeu nu este tocmai
potrivit așteptărilor noastre, Îl învinuim, Îl judecăm și chiar ne împotrivim Lui. Astfel
de oameni nici nu se pot căi cu adevărat, deci, ar putea ei să obțină aprobarea
Domnului? Chiar dacă mulți oameni pot să-L urmeze, să-L mărturisească, chiar să-
și sacrifice viețile pentru Domnul și s-au căit cu adevărat, în realitate, a fost purificată
firea lor coruptă? Îl cunosc ei cu adevărat pe Domnul? S-au eliberat efectiv de
influența Satanei și au fost câștigați de Dumnezeu? Deloc, acest lucru este
recunoscut de toată lumea. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că lucrarea
Domnului Isus în Epoca Harului a fost doar o lucrare de răscumpărare. Cu siguranță
nu a fost lucrarea mântuirii și a desăvârșirii din zilele de pe urmă. Cuvintele pe care
Domnul Isus le-a exprimat în Epoca Harului au arătat oamenilor doar calea pocăinței,
nu și cea a vieții veșnice, iată de ce Domnul Isus a promis că Se va întoarce.
Întoarcerea Domnului Isus are menirea de a face lucrarea de a exprima adevărul și
de a acorda omului calea vieții veșnice, astfel încât acesta să poată scăpa de sub
influența Satanei și să dobândească adevărul ca viață pentru a deveni oameni care
Îl cunosc pe Dumnezeu, care ascultă de El și a deveni compatibili cu El, astfel încât

776
să intre în Împărăția cerurilor și să dobândească viața veșnică. Pe temelia lucrării de
răscumpărare făcută de Domnul Isus, Dumnezeu Atotputernic Și-a început în zilele
de pe urmă lucrarea de judecată pornind de la casa lui Dumnezeu și a exprimat toate
adevărurile pentru a purifica și mântui omenirea. El a dezvăluit omenirii firea dreaptă,
măreață și de neofensat a lui Dumnezeu, a judecat și a demascat substanța și
realitatea coruperii omului de către Satana. El a dezgropat rădăcina răzvrătirii și
împotrivirii omului față de Dumnezeu și le-a expus oamenilor toate intențiile și
cerințele lui Dumnezeu. În același timp, El a explicat omenirii cu claritate toate
adevărurile de care omul are nevoie pentru a primi mântuirea, cum ar fi povestea
lăuntrică și substanța tuturor celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de mântuire,
precum și relația dintre aceste trei etape, diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și
lucrarea omului, povestea lăuntrică și adevărul Bibliei, taina judecății în zilele de pe
urmă, taina răpirii la cer a fecioarelor înțelepte și cea a desăvârșire a biruitorilor,
înaintea dezastrelor, taina întrupării lui Dumnezeu și ce înseamnă să credem cu
adevărat, să-L ascultăm și să-L iubim pe Dumnezeu, să-L respectăm și să ne ferim
de rău pentru a deveni compatibili cu Hristos, să trăim o viață plină de însemnătate
și așa mai departe. Aceste adevăruri sunt calea vieții veșnice dăruită de Dumnezeu
omenirii în zilele de pe urmă. Așadar, dacă vrem să dobândim adevărul și viața, să
fim mântuiți, purificați și desăvârșiți, atunci trebuie să acceptăm și să ascultăm
cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă.
Aceasta este singura cale prin care putem ajunge la adevăr și la viață.
Să citim câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Dumnezeu
Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt
incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără
îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și,
mai mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar
adevărul și viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei
dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu
vei avea adevărul și, astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp
nu va fi nimic altceva decât trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți
nu sunt considerate viață, istoria scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar
doctrinele din trecut nu pot servi drept istorisire a cuvintelor rostite în prezent

777
de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de Dumnezeu atunci când vine pe
pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața, voia lui Dumnezeu și
modul Său actual de a lucra. Dacă aplici consemnările cuvintelor rostite de
Dumnezeu din veacurile trecute în prezent, atunci tu ești un arheolog și cel mai
bun mod de a te descrie este ca pe un expert în patrimoniul istoric. Acest lucru
se întâmplă deoarece tu ai crezut mereu în urmele lucrării pe care Dumnezeu a
săvârșit-o în timpurile ce au trecut, crezi doar în umbra lui Dumnezeu lăsată de
atunci când a lucrat mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe care a
dăruit-o Dumnezeu discipolilor Lui în vremurile trecute. Tu nu crezi în direcția
lucrării lui Dumnezeu de astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de
astăzi și nu crezi în calea adevărului exprimat în prezent de către Dumnezeu.
Și astfel ești, fără îndoială, un visător complet deconectat de realitate. Dacă
încă te mai agăți de cuvinte care nu pot aduce viață omului, atunci ești o
bucată de ramură uscată[a], fără speranță, deoarece ești prea conservator, prea
refractar, prea insensibil în fața rațiunii!” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi
poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup).
„Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică
a adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul va dobândi viața și singura
cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de
Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă,
atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată
să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă,
cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt
încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor
putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă
deoarece tot ceea ce au ei este o apă murdară de care s-au agățat de mii de
ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se
dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale
Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă

Note de subsol:
a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

778
doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt
stând liniștit și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie,
atunci, asta nu înseamnă că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării
lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele
care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în
nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care
urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca
pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din
cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te
conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus
în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare
temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care
le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune
care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot
conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a
reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil
să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără
venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu
Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și
să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a
omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată
adevărul și nu vei obține niciodată viața” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi
poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup).
„Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit
de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă
calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei
oameni care nu-L acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu
disprețuiți de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către împărăție în timpul
zilelor de pe urmă, pe care nimeni nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi
desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi în Dumnezeu și astfel trebuie
să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu trebuie să te gândești doar
la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să accepți acordarea

779
vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu
adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii
vechii epoci și intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de către toți
cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în
schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să
arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu”
(„Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din
Cuvântul Se arată în trup).
Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, a exprimat toate
adevărurile ce vor purifica și vor mântui omenirea. Aceste cuvinte sunt abundente,
cuprinzătoare și conțin toată susținerea pe care o oferă Dumnezeu. Ne deschid ochii
și ne îmbogățesc cunoștințele, permițându-ne să vedem că Hristos este adevărul,
calea și viața și că Hristos este calea vieții veșnice. Cuvintele pe care Dumnezeu le-
a exprimat în Epoca Împărăției depășesc cu mult ceea ce s-a spus în Epoca Legii și
în Epoca Harului. În special în „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers " din
Cuvântul Se arată în trup, Dumnezeu Se face cunoscut pentru prima oară întregii
omeniri. De asemenea, este prima dată când omenirea întreagă aude cuvântările
Creatorului către toți oamenii. Acest lucru a trimis unde de șoc în întregul univers și
a deschis ochii omului. Aceasta este lucrarea judecății înaintea marelui tron alb în
zilele de pe urmă. Epoca Împărăției este epoca în care Dumnezeu înfăptuiește
lucrarea judecății și este epoca în care firea dreaptă a lui Dumnezeu se manifestă
pentru întreaga omenire. Deci, în Epoca Împărăției, Dumnezeu exprimă cuvântul
Său, judecând, purificând și desăvârșind omul. El va trimite tot felul de catastrofe
asupra omului, răsplătindu-i pe cei buni și pedepsindu-i pe cei răi. El dezvăluie
omenirii dreptatea, măreția și mânia lui Dumnezeu. Toate adevărurile pe care
Dumnezeu Atotputernic le exprimă pentru a purifica, mântui și desăvârși omul sunt
calea vieții veșnice pe care Dumnezeu o dăruiește omului în zilele de pe urmă.
Aceste adevăruri sunt apa din râul vieții ce izvorăște din tronul lui Dumnezeu. Așadar,
în credința noastră în Dumnezeu, dacă vrem să dobândim calea vieții veșnice, să fim
răpiți la cer și să intrăm în Împărăția cerurilor, trebuie să acceptăm lucrarea judecății
lui Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, precum și judecata și
mustrarea cuvintelor Sale. Numai astfel putem să dobândim lucrarea Duhului Sfânt,

780
să aflăm și să înțelegem adevărul, să obținem purificarea și să fim mântuiți. Doar cei
ce se supun judecății și mustrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă au
dreptul să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este o realitate absolută! Dacă
vom continua să ne menținem propriile noțiuni religioase, în cele din urmă noi vom fi
cei care vor ieși în pierdere. Fecioarele înțelepte se concentrează numai pe căutarea
adevărului și pe ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu, dar fecioarele nechibzuite
ascultă doar de scrierile Bibliei, de ideile și imaginația lor proprie, fără să caute
adevărul sau să asculte glasul lui Dumnezeu. Până ce, într-o zi, vor cunoaște dintr-
o dată nenorocirea, cu plânsul și scrâșnirea dinților, dar atunci căința le va fi deșartă.
Deci, toți cei care nu-L acceptă pe Dumnezeu Atotputernic vor cunoaște nenorocirile
și vor fi pedepsiți. Așa a poruncit Dumnezeu și nimeni nu poate schimba asta. În
special cei ce condamnă vehement lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de
pe urmă au fost deja dezvăluiți de Dumnezeu ca fiind anticriștii zilelor de pe urmă –
aceștia vor suferi pedeapsa veșnică și nu vor mai avea ocazia de a-L întâlni pe
Dumnezeu. Este limpede că lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, în zilele de pe
urmă, este aceea de a-i tria pe oameni în funcție de felul lor, de a le determina soarta
și de a încheia epoca. Astăzi suntem în măsură să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu
Atotputernic din zilele de pe urmă, fapt prin care am dobândit cu adevărat harul și
mila Lui. Acesta este înălțarea supremă prin Dumnezeu! Ar trebui să-I mulțumim cu
toții lui Dumnezeu Atotputernic!
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 24: Tu ești martor că Dumnezeu Atotputernic este Dumnezeu

întrupat care, în prezent, Își face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, dar
pastorii religioși și prezbiterii spun că lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic este,
de fapt, lucrarea unei ființe omenești și că, pe deasupra, mulți oameni care nu
cred în Domnul Isus spun, de asemenea, că însuși creștinismul este doar
credință într-un om. Noi tot nu putem discerne care, mai exact, este diferența
dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului, așa că te rugăm să ai părtășie
cu noi în privința aceasta.
Răspuns:
Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului sunt fără îndoială diferite. Dacă

781
cercetăm cu atenție, vom observa acest lucru. De exemplu, dacă ne uităm la vorbirea
și lucrarea Domnului Isus și, apoi, la propovăduirea și lucrarea apostolilor, vom vedea
că diferența este prea evidentă. Fiecare cuvânt propovăduit de Domnul Isus e
adevărul, are autoritate și poate dezvălui multe taine. Omul nu poate face așa ceva
niciodată. De aceea atât de mulți oameni îl urmează pe Domnul Isus, pe când
lucrarea apostolilor poate doar propaga Evanghelia, poate fi mărturie pentru
Dumnezeu și poate aproviziona biserica. Rezultatele sunt toate foarte limitate.
Diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului e atât de evidentă. Atunci,
de ce noi nu o putem pricepe? Care este motivul? Deoarece oamenii corupți nu-L
cunosc pe Dumnezeu și nu posedă adevărul. Drept urmare, asta face ca omul să nu
știe diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului și, astfel, îi este ușor
să considere lucrarea lui Dumnezeu întrupat drept lucrarea omului și să considere
lucrarea omului pe care o admirăm, lucrarea duhurilor rele, lucrarea Hristoșilor falși
și a profeților drept lucrarea lui Dumnezeu ce trebuie acceptată și urmată. Asta ne
îndepărtează de adevărata cale și ne face să ne împotrivim lui Dumnezeu și, astfel,
se consideră că îl adorăm pe om, îl urmăm și idolatrizăm pe Satana. E un păcat major
împotriva firii lui Dumnezeu și va fi pedepsit de El. Acești oameni vor pierde ocazia
de a fi mântuiți. De aceea întrebarea ta este foarte importantă pentru oameni în a
cerceta adevărata cale și a cunoaște lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Din
afară, lucrarea lui Dumnezeu întrupat și lucrarea oamenilor folosiți de Dumnezeu
seamănă amândouă cu lucrarea și vorbirea omului. Însă diferența dintre esența și
dintre natura lucrării lor este uriașă. Astăzi, Dumnezeu Atotputernic a venit și ne-a
dezvăluit toate adevărurile și tainele și, de asemenea, ne-a arătat diferențele dintre
lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului. Abia acum cunoaștem și putem face
diferența între lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului. Să citim cuvintele lui
Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea lui Dumnezeu Însuși implică
lucrarea întregii omeniri și, de asemenea, reprezintă lucrarea unei întregi ere.
Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu reprezintă mișcarea și tendința întregii
lucrări a Duhului Sfânt, în timp ce lucrarea apostolilor urmează lucrarea lui
Dumnezeu și nu conduce era, nici nu reprezintă tendința lucrării Duhului Sfânt
în întreaga eră. Ei săvârșesc doar lucrarea pe care oamenii ar trebui să o

782
săvârșească, ceea ce nu implică deloc lucrarea de gestionare. Propria lucrare
a lui Dumnezeu este proiectul din cadrul lucrării de gestionare. Lucrarea
omului este doar datoria oamenilor folosiți și nu are nicio legătură cu lucrarea
de gestionare” („Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” din Cuvântul Se arată
în trup).
„Lucrarea lui Dumnezeu întrupat începe o nouă eră, iar cei care continuă
lucrarea Sa sunt oamenii care sunt folosiți de către El. Lucrarea făcută de către
om este în întregime în lucrarea de slujire a lui Dumnezeu în trup și este
incapabilă să depășească această sferă. Dacă Dumnezeu întrupat nu vine să-
Și facă lucrarea, omul nu este capabil să aducă vechea epocă la un sfârșit și
nu poate să ghideze o nouă eră. Lucrarea făcută de către om este numai în
limitele datoriei sale, care este omenește posibilă, și nu reprezintă lucrarea lui
Dumnezeu. Doar Dumnezeul întrupat poate veni și completa lucrarea pe care
El ar trebui s-o facă și, în afară de El, nimeni nu poate face această lucrare în
numele Său. Bineînțeles, ceea ce spun este cu privire la lucrarea de întrupare”
(„Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup”
din Cuvântul Se arată în trup).
„El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El,
care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce
Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă
şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să
aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul
care nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat;
în privinţa aceasta nu există nicio îndoială. […]
Cuvintele lui Dumnezeu întrupat iniţiază o nouă epocă, îndrumă întreaga
omenire, dezvăluie mistere şi îi arată omului direcţia înainte într-o nouă epocă.
Luminarea obţinută de om este doar practică sau cunoaştere simplă. Aceasta
nu poate îndruma întreaga omenire într-o nouă epocă sau dezvălui misterul lui
Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu, la urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om.
Dumnezeu are esenţa lui Dumnezeu iar omul are esenţa omului” (Prefață la
„Cuvântul Se arată în trup”).
„Dumnezeul întrupat este diferit în mod substanțial de oamenii folosiți de

783
Dumnezeu. Dumnezeul întrupat poate să facă lucrarea divinității, în timp ce
oamenii folosiți de Dumnezeu nu pot. La începutul fiecărei epoci, Duhul lui
Dumnezeu vorbește în mod personal pentru a lansa noua epocă și a-l aduce pe
om la un început nou de drum. Când a terminat de vorbit, aceasta înseamnă că
lucrarea lui Dumnezeu în divinitatea Sa a luat sfârșit. După aceea, toți oamenii
se lasă călăuziți de cei folosiți de Dumnezeu pentru a intra în experiența lor de
viață” („Diferența esențială dintre Dumnezeul întrupat și oamenii folosiți de
Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
„Ceea ce exprimă Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu Însuși este, iar
aceasta este de neatins pentru om, adică dincolo de gândirea omului. El Își
exprimă lucrarea de a conduce omenirea, iar acest lucru nu este relevant
pentru detaliile experienței umane, ci, în schimb, are legătură cu propria Lui
coordonare. Omul își exprimă experiența în timp ce Dumnezeu Îşi exprimă
ființa – această ființă este natura Lui inerentă și este inaccesibilă omului.
Experiența omului este ceea ce vede și cunoștințele dobândite în baza
exprimării lui Dumnezeu a ființei Sale. Asemenea capacitate de a vedea și de a
cunoaște se numește ființa omului. Acestea sunt exprimate pe baza firii
inerente a omului și a calibrului său real; prin urmare, acestea se numesc, de
asemenea, ființa omului. […] Cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat sunt
expresia directă a Duhului și exprimă lucrarea care a fost săvârșită de Duh.
Trupul nu a experimentat-o sau văzut-o, dar tot exprimă ființa Sa, deoarece
esenţa trupului este Duhul, iar El exprimă lucrarea Duhului” („Lucrarea lui
Dumnezeu și lucrarea omului” din Cuvântul Se arată în trup).
„Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește nu reprezintă experiența
trupului Lui; lucrarea pe care omul o săvârșește reprezintă experiența omului.
Toată lumea vorbește despre experiența personală. Dumnezeu poate exprima
direct adevărul, în timp ce omul poate exprima doar experiența corespondentă
după experimentarea adevărului. Lucrarea lui Dumnezeu nu are reguli și nu
este supusă restricţiilor temporale sau geografice. El poate exprima ce este El
oricând, oriunde. El lucrează după cum dorește. Lucrarea omului are condiții
și context; altfel, el nu este capabil să lucreze și nu este capabil să-și exprime
cunoștințele cu privire la Dumnezeu sau experiența lui referitoare la adevăr.

784
Trebuie doar să compari diferențele dintre acestea pentru a putea să-ţi dai
seama dacă este lucrarea lui Dumnezeu sau lucrarea omului” („Lucrarea lui
Dumnezeu și lucrarea omului” din Cuvântul Se arată în trup).
„Dacă omul ar trebui să facă această lucrare, atunci aceasta ar fi prea
limitată: l-ar duce pe om până la un anumit punct, dar nu ar putea să îl conducă
pe om până la destinația eternă. Omul nu poate să decidă destinul omului, și
mai mult decât atât, nu poate să asigure perspectivele omului și destinația sa
viitoare. Cu toate acestea, lucrarea făcută de Dumnezeu este diferită. Dat fiind
că El l-a creat pe om, El îl conduce; dat fiind că El îl mântuiește pe om, El îl va
salva în mod desăvârșit și îl va câștiga pe deplin; dat fiind că El îl conduce pe
om, El îl va aduce la destinația corespunzătoare; și dat fiind că El l-a creat și îl
gestionează pe om, El trebuie să Își asume responsabilitatea pentru soarta
omului și pentru perspectivele sale. Aceasta este lucrarea făcută de Creator”
(„Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”
din Cuvântul Se arată în trup).
Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic au evidențiat foarte clar diferența dintre
lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului. Având în vedere că esența lui Dumnezeu
întrupat și a oamenilor folosiți de Dumnezeu e diferită, și lucrarea lor e foarte diferită.
Din afară, Dumnezeu întrupat are înfățișarea unei persoane obișnuite, normale, dar
El este Duhul lui Dumnezeu întrupat. Are, deci, o esență divină și în El sălășluiește
autoritatea, puterea, atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu. Așadar,
Dumnezeu întrupat poate exprima adevăruri direct prin lucrarea sa, și poate exprima
firea dreaptă a lui Dumnezeu și tot ceea ce El are și ce este, poate începe o nouă
epocă și termina vechea epocă și poate dezvălui toate tainele planului de gestionare
al lui Dumnezeu, exprimând intențiile și cerințele Lui pentru om. Toate cuvintele
exprimate de Dumnezeu întrupat sunt adevărul, pot fi viața omului și pot schimba
firea vieții omului. Lucrarea lui Dumnezeu întrupat îl poate cuceri și purifica pe om, și
îl poate mântui de influența Satanei, ducând omenirea la o destinație frumoasă.
Niciun om nu poate face o lucrare cu un astfel de efect. Lucrarea lui Dumnezeu
întrupat este lucrarea lui Dumnezeu Însuși și nu poate fi înlocuită de nimeni. Pe de
altă parte, esența unui om folosit de Dumnezeu e omul. Ei nu au decât umanitate și
nu posedă esența divină a lui Hristos, deci nu pot exprima adevărurile sau firea lui

785
Dumnezeu și tot ceea ce El are și ce este. Ei pot doar să comunice cunoștințele lor
personale despre cuvintele lui Dumnezeu în baza lucrării și vorbirii Lui sau pot vorbi
despre propriile lor experiențe și mărturii. Toate cunoștințele și mărturiile lor
reprezintă propria lor înțelegere și interpretare a cuvintelor lui Dumnezeu. Indiferent
de cât de multe cunoștințe au sau de cât de exacte sunt cuvintele lor, ceea ce ei spun
nu poate fi adevărul și sigur nu pot fi cuvintele lui Dumnezeu, deci nu poate fi viața
omului și poate doar oferi ajutor, sprijin și clarificări omului, dar nu poate obține
rezultatele de a-l purifica, mântui și desăvârși pe om. Prin urmare, omul folosit de
Dumnezeu nu poate face lucrarea lui Dumnezeu Însuși și se poate doar coordona cu
Dumnezeu pentru a-și îndeplini datoria lui de om.
Când vine vorba de diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului,
putem da un exemplu concret pentru ca toată lumea să înțeleagă mai bine. În Epoca
Harului, Domnul Isus a propovăduit calea pocăinței, „Pocăiţi-vă, pentru că
Împărăţia Cerurilor este aproape,” dezvăluind tainele Împărăției cerurilor. Și El
Însuși a fost răstignit ca ofrandă pentru păcatele oamenilor, făcând lucrarea de
răscumpărare a omenirii, făcând omenirea să mărturisească și să se căiască și
iertându-i păcatele, scăpând-o de pedeapsa și blestemul legii, ca să poate veni în
fața lui Dumnezeu pentru a se ruga și a împărtăși cu El și pentru a se bucura de harul
bogat și adevărurile Lui și pentru a fi lăsați să vadă firea miloasă și compătimitoare a
lui Dumnezeu. Lucrarea Domnului Isus a început Epoca Harului și a încheiat Epoca
Legii. Aceasta este partea lucrării lui Dumnezeu pentru Epoca Harului. După ce
Domnul Isus Și-a terminat lucrarea, apostolii Săi i-au condus pe aleșii lui Dumnezeu
să se bucure și să practice cuvintele Domnului Isus, bazându-se pe vorbirile și
lucrarea Sa, răspândind mărturii despre mântuirea și Evanghelia Sa de
răscumpărare a oamenilor de pretutindeni. Aceasta este lucrarea apostolilor din
Epoca Harului și, de asemenea, lucrarea oamenilor folosiți de Dumnezeu. Astfel,
vedem că există o diferență de esență între lucrarea Domnului Isus și cea a
apostolilor. Dumnezeu Atotputernic întrupat în zilele de pe urmă a exprimat toate
adevărurile pentru purificarea și mântuirea omenirii, dezvăluind toate tainele planului
de gestionare de 6.000 de ani al lui Dumnezeu, făcând lucrarea de judecată începând
de la casa lui Dumnezeu, scăpând omenirea de coruperea și influența Satanei,
ajutând-o să vadă firea dreaptă, măreață, mânioasă și de neofensat a lui Dumnezeu,

786
astfel încât omenirea coruptă să se elibereze de păcat, să dobândească purificarea
și să fie câștigată de Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic a început
Epoca Împărăției și a încheiat Epoca Harului. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu
pentru Epoca Împărăției. Lucrarea omului folosit de Dumnezeu, pe baza lucrării și a
cuvântului lui Dumnezeu Atotputernic, îi udă și îi îndrumă pe aleșii lui Dumnezeu,
făcându-i să pătrundă în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și să pătrundă pe calea
cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, răspândind și mărturisind propovăduirea lui
Dumnezeu Atotputernic despre decăderea Împărăției. Aceasta este lucrarea omului
folosit de Dumnezeu din Epoca Împărăției. Astfel vedem că, prin lucrarea lui
Dumnezeu de ambele dăți când S-a întrupat, s-a sfârșit o epocă și a început alta.
Această lucrare este orientată spre întreaga omenire și o etapă a lucrării de încheiere
a planului de gestionare al lui Dumnezeu. Este chiar lucrarea de răscumpărare și
mântuire a omenirii. Lucrarea lui Dumnezeu, de ambele dăți când S-a întrupat,
demonstrează că doar El poate exprima adevărul în lucrarea Sa pentru purificarea și
mântuirea omenirii. Niciun om nu poate face lucrarea lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu
întrupat poate face lucrarea lui Dumnezeu. Deci, de ambele dăți când Dumnezeu S-
a întrupat, El a dovedit că doar Hristos e adevărul, calea și viața. În afară de
Dumnezeu întrupat, nimeni altcineva nu poate face lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Ei
nu pot începe noi epoci, nu pot pune capăt vechilor epoci și, mai mult decât atât, nu
pot mântui omenirea. Lucrarea oamenilor folosiți de Dumnezeu se poate doar
coordona cu lucrarea lui Dumnezeu pentru a-i conduce, a-i păstori pe aleșii lui
Dumnezeu și pentru a îndeplini datoria omului. Nu contează câți ani a lucrat omul
sau câte cuvinte sunt rostite sau cât de importantă pare lucrarea lor din afară, esența
lui este toată lucrarea omului. Aceasta este o realitate. Aceasta este marea diferență
dintre lucrarea lui Dumnezeu întrupat și lucrarea oamenilor folosiți de Dumnezeu.
Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne-au făcut să înțelegem diferența
esențială dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului. Abia acum știm că, în timp
ce Dumnezeu întrupat lucrează, El poate exprima adevăruri, exprima firea lui
Dumnezeu și tot ceea ce El are și ce este. Dacă acceptăm și luăm parte la lucrarea
lui Dumnezeu, vom putea înțelege adevărul și vom putea înțelege din ce în ce mai
bine firea sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu, intențiile Lui de
mântuire a omenirii, metodele Lui de mântuire a omenirii și iubirea Lui pentru oameni.

787
De asemenea, vom înțelege care este esența, natura și adevărul firii noastre corupte
de Satana. Astfel, firea noastră coruptă poate fi purificată, se poate schimba, și putem
să ne supunem și să ne temem cu adevărat de Dumnezeu, fiind astfel mântuiți de
El. Totuși, lucrarea omului e total diferită de lucrarea lui Dumnezeu. Deoarece omul
nu poate exprima adevărul și poate doar discuta experiențele și cunoștințele sale
personale despre cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă sunt adevărate, pot doar să-i
îndrume, să-i păstorească, să-i ajute și să-i sprijine pe aleșii lui Dumnezeu. Asta arată
că, dacă o persoană e acceptată de Dumnezeu, lucrarea pe care o face el este
pentru a se coordona cu lucrarea lui Dumnezeu și pentru a face datoria omului. Dacă
nu e o persoană folosită de Dumnezeu, o persoană fără lucrarea Duhului Sfânt,
atunci preamărește darurile, talentele și faima oamenilor. Chiar și când explică Biblia,
preamărește cuvintele omului din Biblie, făcând ca spusele lui Dumnezeu să pară
fără importanță și înlocuindu-I cuvintele. Acești oameni fac lucrarea fariseilor și se
împotrivesc lui Dumnezeu. Lucrarea omului, de obicei, poate fi împărțită în aceste
două categorii. Oricum ar fi, cea mai mare diferență dintre lucrarea omului și a lui
Dumnezeu este următoarea: dacă e doar lucrarea omului, nu poate duce la
purificarea și mântuirea omului. În vreme ce lucrarea lui Dumnezeu poate exprima
adevărul, poate purifica și mântui omul. Acesta e adevărul. Aici discutăm, în principal,
despre diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea oamenilor folosiți de
Dumnezeu. Lucrarea acelor lideri religioși care nu sunt folosiți de Dumnezeu e o altă
problemă.
Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului au diferențe evidente, dar, atunci, de
ce încă îl idolatrizăm și îl urmăm pe om deși credem în Dumnezeu? De ce sunt încă
atâția oameni care consideră lucrarea celor pe care îi idolatrizează, cum ar fi unii
lideri religioși și idoli spirituali faimoși, drept lucrarea lui Dumnezeu? De ce unii
oameni consideră minciunile unor Hristoși mincinoși și ale unor duhuri rele drept
lucrarea lui Dumnezeu? Deoarece nu avem adevărul și nu putem face diferența între
lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului. Nu cunoaștem esența lui Dumnezeu
întrupat și esența omului și nu știm cum să ne dăm seama de ceea ce este adevărat
și ceea ce seamănă cu adevărul. Nu ne dăm seama care e glasul lui Dumnezeu și
care sunt vorbirile omului și, în plus, am fost corupți de Satana și idolatrizăm
cunoștințele și darurile, deci e foarte ușor să considerăm cunoștințele biblice,

788
doctrinele religioase și teoriile teologice ale oamenilor drept adevărate. Faptul că
acceptăm aceste lucruri mincinoase și care vin din partea omului ne-ar putea mări
cunoștințele, dar nu ne acordă niciun fel de provizii pentru viață și, mai mult de atât,
nu ne ajută să Îl cunoaștem și să ne temem de Dumnezeu. Acesta e adevărul
incontestabil. Deci, indiferent de câte face omul, de câte cuvinte rostește, de cât de
mult muncește și cât de măreață este munca lui, nu poate duce la purificarea și
mântuirea omului. Viața omului nu se va schimba. Asta ne arată că lucrarea omului
nu o poate niciodată înlocui pe cea a lui Dumnezeu. Doar lucrarea lui Dumnezeu
poate mântui omenirea. Nu contează cât de scurtă este perioada lucrării lui
Dumnezeu și cât de puține cuvinte rostește El, tot poate începe o epocă și poate
sfârși o alta, poate obține rezultatul răscumpărării și mântuirii omenirii. Aceasta e
diferența evidentă dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului. Doar când vom
înțelege diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului, nu vom mai
idolatriza și urma orbește omul și vom putea înțelege și respinge minciunile și
manipularea Hristoșilor falși și a antihriștilor. Astfel, vom putea accepta și ne vom
putea supune lucrării lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, obținând
judecata și purificarea lui Dumnezeu pentru a putea fi mântuiți de El. Dacă omul nu
poate face diferența între lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului, nu vom putea
scăpa de minciunile și manipularea Hristoșilor falși și a antihriștilor. Astfel, zicem că
credem în Dumnezeu după nume, dar, de fapt, credem în om, îl urmăm pe acesta, îl
idolatrizăm, deci ne închinăm idolilor. Astfel I ne opunem și Îl trădăm pe Dumnezeu.
Dacă refuzăm în continuare să înțelegem greșeala aceasta, în final vom fi blestemați
și nimiciți de Dumnezeu pentru că I-am jignit firea.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Dacă nu putem face diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului
sau nu putem face diferența dintre oamenii pe care îi folosește Dumnezeu și acei
farisei ipocriți, vom fi predispuși să-i venerăm și să-i urmăm pe oameni și ne vom
abate cu ușurință de la adevărata cale! Va fi la fel ca atunci când a venit Domnul Isus
să-Și facă lucrarea, iar aleșii lui Dumnezeu din iudaism i-au urmat cu toții pe fariseii
ipocriți, lepădându-se de El. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic face
lucrarea de judecată. În lumea religioasă, pastorii și bătrânii, fariseii zilelor moderne,

789
amăgesc, împiedică și îngrădesc foarte mulți oameni, făcându-i să se lepede de
Hristos din zilele de pe urmă. Aceasta este o lecție serioasă pe care trebuie s-o
învățăm. Pentru a-L urma pe Dumnezeu, trebuie să putem să distingem esența
conducătorilor religioși. Adică, faptul că nu sunt decât niște farisei ipocriți. Ei lucrează
prin darurile și talentele lor, interpretând Biblia în conformitate cu propriile lor noțiuni,
închipuiri și rațiuni logice. Ei propovăduiesc cu adevărat teoriile teologice și studiile
biblice. Lor le pasă doar de interpretarea și propovăduirea cuvintelor oamenilor din
Biblie, în loc să preamărească și să fie martorii cuvintelor lui Dumnezeu. Ei folosesc
cuvintele oamenilor ca să substituie cuvintele Domnului Isus, transformându-L pe
Domnul într-un simplu conducător cu numele. Această lucrarea este complet
împotriva voii lui Dumnezeu. Aici se află esența împotrivirii față de Dumnezeu a
fariseilor. Oamenii religioși se lasă păcăliți de conducerea fariseilor și îi urmează
orbește. Ei cred în Dumnezeu ani în șir, dar nu primesc nicio hrană a adevărului
sau a vieții. Cel mult, ei pot doar să spere că vor dobândi puține cunoștințe din Biblie
și teorii teologice. Ei devin din ce în ce mai aroganți, mai neprihăniți de sine și ma i
disprețuitori în fire și le lipsește orice fărâmă de venerație pentru Dumnezeu.
Treptat, Dumnezeu Își pierde poziția în inimile lor și, fără știrea lor, ei merg pe
drumul fariseilor împotriva lui Dumnezeu. În particular, există mulți conducătorii
religioși și personalități religioase care scot Biblia din context și o interpretează greșit,
propovăduind erezii și aberații în concordanță cu noțiunile și închipuirile oamenilor și
își satisfac ambițiile și dorințele pentru-i a amăgi, întemnița și manipula. Există mulți
oameni care tratează aceste erezii și aberații ca și cum ar fi cuvântul lui Dumnezeu,
adevărul. Ei sunt conduși pe drumul greșit. Acești conducătorii religioși și așa-numiți
oameni faimoși sunt exact antihriștii pe care i-a expus Dumnezeu prin lucrarea Sa
de judecată în zilele de pe urmă. Aceste fapte sunt suficiente pentru a dovedi că
lucrarea acestor așa-numiți conducătorii religioși și personalități duhovnicești nu vine
de la lucrarea Duhului Sfânt. E vorba, mai degrabă, de farisei și antihriști care ne
amăgesc și ne rănesc. Toți se opun lui Dumnezeu și Îl trădează. Ei sunt cei care Îl
țintuiesc din nou pe Dumnezeu pe cruce, iar Dumnezeu i-a blestemat!
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Sunt trei mari diferențe între lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului. Prima

790
diferență este că lucrarea lui Dumnezeu implică începutul și încheierea epocilor.
Așadar, lucrarea Sa este îndreptată asupra întregii rase omenești. Nu are în vizor o
singură țară, o singură rasă de oameni sau un anumit grup de oameni. Este pentru
întreaga rasă omenească. Toată lucrarea lui Dumnezeu afectează, inevitabil,
întreaga rasă omenească. Aici se află cea mai mare diferență dintre lucrarea lui
Dumnezeu și lucrarea omului. În Epoca Harului, Dumnezeu S-a întrupat ca Domnul
Isus și a realizat o etapă din lucrarea de răscumpărare a omenirii. După ce Domnul
Isus a fost răstignit pe cruce, ducând la bun sfârșit lucrarea de răscumpărare, Duhul
Sfânt a început să-i îndrume pe aleșii lui Dumnezeu să fie martori pentru Domnul
Isus și, în cele din urmă, I-a răspândit lucrarea de la un capăt la celălalt al rasei
omenești. Evanghelia răscumpărării de către Domnul Isus a fost astfel răspândită
până la capătul pământului – acest lucru dovedește că era lucrarea lui Dumnezeu.
Dacă aceasta ar fi fost lucrarea omului, cu siguranță nu s-ar fi răspândit până la
capătul pământului. Două mii de ani au despărțit Epoca Harului de Epoca Împărăției.
De-a lungul celor două mii de ani, nu a fost văzut nimeni care să poată face lucrarea
începerii unei noi epoci. În plus, nu a fost nimeni care să fie în stare să facă vreo
lucrare specială care să se răspândească la toate națiunile lumii. Nu au fost astfel de
exemple până când Dumnezeu a devenit trup în zilele de pe urmă pentru a realiza
lucrarea de judecată și mustrare. Etapa pilot a lucrării lui Dumnezeu a fost deja un
succes în China – mărețul proiect al lui Dumnezeu a fost deja finalizat, iar lucrarea
Lui a început să se extindă spre toate colțurile globului. Astfel, putem afirma în
continuare că toată lucrarea lui Dumnezeu e îndreptată spre întreaga omenire.
Dumnezeu Își începe lucrarea de probă într-o țară și, după ce aceea este dusă la
bun sfârșit, lucrarea lui Dumnezeu începe să se extindă și să ajungă la toată
omenirea. Aceasta e cea mai mare diferență dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea
omului. […]
Cea de-a doua diferență dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului e că
lucrarea lui Dumnezeu exprimă ce este El. Este întru totul reprezentativă pentru firea
lui Dumnezeu. Tot ceea ce exprimă Dumnezeu este absolut adevărul, calea și viața.
Toți aceia care trec prin lucrarea lui Dumnezeu recunosc dreptatea, sfințenia,
atotputernicia, înțelepciunea, minunăția și caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu.
Experiența și înțelegerea omului sunt ceea ce exprimă lucrarea sa – e reprezentativă

791
pentru umanitatea omului. Indiferent cât de mult lucrează omul sau cât de măreață e
lucrarea lui, absolut nimic din aceasta nu poate fi adevărul. Poate fi doar o înțelegere
omenească sau cunoaștere a adevărului – nu se poate spune în niciun caz că este
în întregime adevărul sau că îl reprezintă. […]
Al treilea aspect al diferențelor dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului
este faptul că lucrarea lui Dumnezeu are puterea de a cuceri oamenii, de a-i schimba,
de a le transforma firea și de a-i elibera de influența Satanei. Indiferent cât de mult
experimentează și înțelege omul cuvântul lui Dumnezeu, lucrarea lui nu poate mântui
oamenii. În plus, nu poate să schimbe firea altei persoane. Aceasta deoarece
cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și numai adevărul poate fi viața unei persoane.
Cuvântul omului este, în cel mai bun caz, o înțelegere ce e în acord cu adevărul.
Doar îi poate ajuta și informa temporar pe alții, dar nu poate fi viața cuiva. De aceea
lucrarea lui Dumnezeu poate mântui omul și lucrarea omului nu poate oferi mântuirea
niciunei alte persoane. Lucrarea lui Dumnezeu poate transforma firile oamenilor, în
vreme ce lucrarea omului nu poate să schimbe firea nimănui. Toți cei cu experiență
pot vedea clar lucrul acesta. Practic, indiferent cât de multă lucrare a Duhului Sfânt
are cineva, chiar dacă lucrează printre oameni un număr de ani, lucrarea sa nu poate
obține o transformare a firilor lor. Este incapabilă să îi ajute să obțină mântuirea
deplină, adevărată. Acest lucru este absolut. Numai lucrarea lui Dumnezeu poate
face asta. Dacă omul se descurcă bine în experiența lui și în căutarea adevărului, va
fi capabil să primească lucrarea Duhului Sfânt și va obține o transformare în firea
vieții lui. Va obține o înțelegere autentică a propriei esențe corupte. În final, va fi
capabil să se elibereze de influența Satanei și să câștige mântuirea lui Dumnezeu.
Aceasta este cea mai mare diferență dintre lucrarea omului și lucrarea lui Dumnezeu.
Fragment din „Diferențele dintre lucrarea lui Dumnezeu și a omului”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață II

Cea mai mare diferență dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului constă
în faptul că Dumnezeu poate să înceapă și să încheie epoci. Doar Dumnezeu Însuși
poate să săvârșească respectiva lucrare; oamenii nu pot. De ce oare? Din cauză
că oamenii nu posedă și nu sunt adevărul; doar Dumnezeu este adevărul. Indiferent
cât de aproape se conformează adevărului cuvintele oamenilor, cât de iscusită este

792
predica lor sau cât de mult înțeleg ei, nu este nimic mai mult decât puțină experiență
și cunoștință privind cuvintele lui Dumnezeu și adevărul și este doar ceva limitat, ce
au obținut supunându-se lucrării lui Dumnezeu. Nu este adevărul corect. Așadar,
oricât de mult din adevăr înțelege o persoană, aceasta nu poate săvârși lucrarea
de începere și încheiere a epocilor. Acest fapt este determinat de esența ființelor
umane. […]
Tot ceea ce are și ce este omul și umanitatea sa, indiferent cât ar fi de iscusite
sau bune, sunt ceva limitat, care ar trebui să fie posedat în cadrul umanității normale;
acest lucru pur și simplu nu poate fi comparat cu ceea ce Dumnezeu are și ce este,
nici cu realitatea adevărului pe care Dumnezeu îl exprimă. Este diferența dintre cer
și pământ; de aceea, omul nu poate săvârși lucrarea lui Dumnezeu. […] Indiferent
de cât de măreață este lucrarea pe care o faci, de câți ani lucrezi, cu câți ani ai lucrat
mai mult decât Dumnezeu întrupat sau cu cât mai multe cuvinte ai rostit decât El,
ceea ce tu exprimi nu este nimic mai mult decât ceea ce omul are și este. Este doar
o mică parte din experiența omului și din cunoștințele despre cuvintele lui Dumnezeu
și despre adevăr. Nu poate reprezenta chiar viața unei persoane. Așa că, indiferent
câte predici ține cineva, indiferent cât de profunde cred ceilalți că îi sunt predicile și
indiferent cât de mult lucrează, nimic din ce exprimă acesta nu posedă adevărul și
nu este cea mai corectă exprimare a adevărului și cu atât mai puțin poate conduce
întreaga omenire să progreseze. Chiar dacă spusele unei persoane conțin luminarea
și iluminarea Duhului Sfânt, acestea pot să aducă oamenilor doar puțină edificare și
subzistență. Tot ceea ce pot face ele este să aducă puțin ajutor oamenilor pentru o
anumită perioadă și doar atât. Asta este ceea ce se poate obține prin lucrarea omului.
Atunci, de ce lucrarea omului nu poate atinge aceleași rezultate ca lucrarea lui
Dumnezeu? Deoarece esența omului nu este adevărul; esența omului doar posedă
unele lucruri pe care umanitatea normală le are și este. Este atât de îndepărtat de
ceea ce Dumnezeu are și ce este, atât de îndepărtat de adevărul pe care Dumnezeu
îl exprimă. Cu alte cuvinte, dacă omul se îndepărtează de lucrarea lui Dumnezeu și
Duhul Sfânt încetează să mai lucreze, lucrarea omului va fi din ce în ce mai puțin
benefică celorlalți și oamenii, treptat, nu vor mai avea o cale. Sunt câteva rezultate
evidente pe care doar lucrarea lui Dumnezeu le poate obține, iar lucrarea omului nu
poate niciodată: orice ar face omul, nu poate transforma firea vieții oamenilor; orice

793
ar face omul, nu le poate permite oamenilor să Îl cunoască cu adevărat pe Dumnezeu
sau să fie purificați. Acest lucru este absolut. Unii spun: „Asta este din cauză că timpul
pe care îl au pentru a lucra nu este la fel de lung.” Acest lucru pur și simplu nu este
adevărat. Chiar și o perioadă lungă de timp nu ar fi suficientă. Poate lucrarea omului
să îi permită acestuia să obțină cunoștințe despre Dumnezeu? Indiferent câți ani îi
conduci pe alții, nu îi poți conduce spre cunoștințele despre Dumnezeu. Să analizăm
câteva exemple. Poate lucrarea lui Pavel să le permită oamenilor să-L cunoască pe
Dumnezeu? Pot toate acele epistole ale apostolilor din Noul Testament să le permită
oamenilor să-L cunoască pe Dumnezeu? Poate lucrarea multor profeți și servitori ai
lui Dumnezeu din Vechiul Testament să le permită oamenilor să-L cunoască pe
Dumnezeu? Niciuna dintre ele nu poate. Rezultatele care pot fi obținute prin lucrarea
omului sunt extrem de limitate; tot ce pot face ele este să confirme o perioadă a
lucrării lui Dumnezeu. […] Lucrarea omului nu poate ajuta omul să-L cunoască pe
Dumnezeu, lucrarea omului nu poate schimba firea omului și lucrarea omului nu-l
poate ajuta să atingă purificarea. Aceasta este dovada. Dar cum stau lucrurile cu
lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă? Sunt din ce în ce mai multe mărturii din
partea aleșilor lui Dumnezeu care se supun lucrării lui Dumnezeu. Atât de mulți
oameni au fost cuceriți și au lăsat totul deoparte pentru a-L urma pe Dumnezeu, atât
de mulți oameni au fost martori răsunători și atât de mulți oameni au scris articole
mărturisindu-și propriile experiențe; există tot felul de mărturii. Unii oameni care au
avut experiența lucrării lui Dumnezeu timp de opt sau zece ani au mărturii atât de
minunate; unii au mărturii minunate chiar și după trei – cinci ani. Dacă acești oameni
care au câștigat unele mărturii ar mai avea zece sau două zeci de ani de experiență,
ce fel de martori ar fi? Ar fi chiar și mai răsunători și mai glorioși? Asta se obține prin
lucrarea lui Dumnezeu? Este rezultatul unei singure decade a lucrării lui Dumnezeu
care întrec rezultatele unui secol sau ale unui mileniu de lucrare a omului. Ce
ilustrează acest lucru? Că doar lucrarea lui Dumnezeu poate obține mântuirea,
transformarea și desăvârșirea omului, în timp ce nicio perioadă de lucrare a omului
nu poate obține astfel de rezultate. La ce poate duce, în cele din urmă, lucrarea unui
om? Doar la admirația, sprijinul și imitarea acelei persoane de către ceilalți. Cel mult,
e posibil ca oamenii să se comporte puțin mai bine și nimic mai mult; o schimbare a
firii vieții lor nu poate fi obținută, supunerea față de Dumnezeu și cunoașterea lui

794
Dumnezeu nu pot fi atinse, teama de Dumnezeu și ferirea de rău nu pot fi atinse și
nu se poate atinge capacitatea de a-L vedea pe Dumnezeu prin adevărata purificare.
Nu se pot obține rezultate în niciunul dintre aceste aspecte majore.
Un aspect al lucrării lui Dumnezeu este că, prin aceasta, putem descoperi ce
are Dumnezeu și ce este, putem vedea firea lui Dumnezeu și Îi putem cunoaște
înțelepciunea și atotputernicia. Este ceva ce poate fi obținut direct prin cuvintele lui
Dumnezeu. Un alt aspect este că cuvântul lui Dumnezeu poate fi viața omului. Când
avem o adevărată experiență și înțelegere cu privire la cuvântul lui Dumnezeu, o
inimă care Îl venerează pe Dumnezeu se va dezvolta în noi și vom putea fi atunci
capabili să absorbim continuu apa vie hrănitoare a cuvântului Său și, pe măsură ce
aceasta prinde rădăcini în noi, vom deveni capabili să trăim mărturia pe care
Dumnezeu ne-o cere întotdeauna. Cu alte cuvinte, cuvântul Său va deveni chiar viața
noastră. Cuvântul lui Dumnezeu este fântâna noastră inepuizabilă și nesfârșită a
vieții. Și în privința lucrării oamenilor? Indiferent cât de corecte sunt cuvintele
persoanei sau cât de conforme sunt cu adevărul, ele nu pot servi drept însăși viața
pentru alții; ele pot oferi doar ajutor și edificare temporară. Acum puteți vedea acest
lucru, nu? Nu aceasta este distincția dintre lucrarea omului și lucrarea lui Dumnezeu?
Cu alte cuvinte, omul exprimă doar ceea ce el este, dar Dumnezeu exprimă tot ceea
ce El este. Tot ceea ce poate face omul este să aducă puține beneficii și edificare
celorlalți, în timp ce Dumnezeu aduce omului hrana eternă pentru viață – diferențele
sunt atât de clare. Dacă ne depărtăm de om, încă putem continua; fără cuvântul lui
Dumnezeu, am pierde izvorul vieții. De aceea, Dumnezeu a spus: „Hristos este
adevărul, calea şi viaţa.” Cuvintele lui Dumnezeu sunt comoara noastră, sângele
vieții noastre, și sunt indispensabile pentru toți. Prin cuvintele lui Dumnezeu, avem
îndrumare în viețile noastre, avem un scop pentru viețile noastre, precum și hrana
vieții și principiile de viață.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Întrebarea 25: Tu declari că Domnul Isus S-a întors deja ca Dumnezu

Atotputernic, că El exprimă întregul adevăr care le va permite oamenilor să
obțină purificarea și să fie mântuiți, și că, în prezent, El face lucrarea de
judecată începând din casa lui Dumnezeu, dar noi nu îndrăznim să acceptăm

795
aceasta. Acest lucru se întâmplă pentru că pastorii religioși și prezbiterii ne
învață frecvent că toate cuvintele și lucrările lui Dumnezeu sunt consemnate în
Biblie, că nu pot exista alte cuvinte și lucrări ale lui Dumnezeu în afara Bibliei
și că, orice lucru care contrazice sau depășește limitele Bibliei este erezie. De
ce nu avem discernământ în privința aceasta – ai putea să ne-o explici?
Răspuns:
Are acest tip de punct de vedere din partea comunității religioase o bază în
cuvintele lui Dumnezeu? Nu are nicio bază în cuvintele lui Dumnezeu; a reieșit în
întregime dintr-o interpretare greșită a Bibliei. Biblia poartă mărturie pentru primele
două etape ale lucrării lui Dumnezeu; acest lucru este adevărat. Totuși, ceea ce este
consemnat în Biblie nu include toate cuvintele rostite de Dumnezeu în cele două
etape ale lucrării Sale și toate mărturiile referitoare la lucrarea Sa. Ceea ce este
consemnat în Biblie este limitat. Din cauza omisiunilor și a disputelor dintre
compilatorii Bibliei, unele preziceri ale profeților și mărturiile experiențelor apostolilor
au fost omise; acesta este un fapt recunoscut. Cum se poate spune, atunci, că în
afara Bibliei nu sunt alte consemnări privind lucrarea lui Dumnezeu și alte mărturii
ale experiențelor omului? Acele profeții și epistole ale apostolilor care lipsesc erau
toate amestecate cu voia omului? Domnul Isus nu a rostit doar cuvintele consemnate
în Noul Testament; unele dintre cuvântările și lucrările Sale nu au fost scrise acolo.
Ar fi trebuit ca aceste cuvântări și lucrări să nu fie consemnate în Biblie? Biblia nu a
fost compilată sub conducerea lui Dumnezeu Însuși, ci adunată de mulți oameni aflați
în serviciul Său. Inevitabil, vor fi apărut neînțelegeri și omisiuni sau se vor fi ivit
probleme. Chiar și oamenii din timpurile moderne au interpretări și puncte de vedere
variate asupra Bibliei. Totuși, oamenii trebuie să respecte faptele, astfel că nu se
poate spune că lucrarea și cuvântările lui Dumnezeu nu există în afara Bibliei; acest
lucru nu ar fi conform cu faptele. Inițial, Biblia cuprindea doar Vechiul Testament.
Nimic din ceea ce a spus Domnul Isus în timp ce Își făcea lucrarea de răscumpărare
nu poate fi găsit în Vechiul Testament; astfel, exprimările Domnului Isus și lucrarea
Sa de răscumpărare sunt din Biblie sau din afara ei? Oamenii nu înțeleg faptele reale
și nu au nicio idee despre faptul că, de fiecare dată când Dumnezeu a finalizat o
etapă a lucrării Sale, doar atunci acele fapte au luat ființă și au fost scrise în Biblie.
Să susții că nu există consemnări ale cuvântărilor lui Dumnezeu și ale lucrării Sale

796
în afara Bibliei este cumva arbitrar și absurd. Vechiul Testament și Noul Testament
au fost produse fiecare după ce Dumnezeu a finalizat o etapă a lucrării Sale, dar,
după apariția Bibliei, nimeni nu a știut ce altă lucrare va mai face Dumnezeu sau ce
alte cuvinte va rosti; acesta este un fapt. Oamenii pur și simplu nu sunt calificați să
delimiteze astfel Biblia sau să Îl delimiteze pe Dumnezeu pe baza a ceea ce scrie
acolo. În această privință, putem vedea cu toții clar cât de autentic arogantă, plină de
sine și fără sens a devenit omenirea stricată; atunci când sunt confruntați cu
adevărul, ei îndrăznesc chiar să tragă în mod nesocotit concluzii. Nu este aceasta o
repetare a greșelii făcute de arhiereii, de învățații și de fariseii evrei când s-au folosit
de Biblie pentru a I se opune lui Dumnezeu? Astfel, nu putem crede în Dumnezeu,
nu Îl putem urma sau cerceta adevărata cale bazându-ne în întregime pe Biblie,
pentru că aceasta poate fi folosită doar ca sursă de referință. Cel mai important,
trebuie să ne bazăm deciziile pe prezența sau absența lucrării Duhului Sfânt și pe
prezența sau absența adevărului; doar această fundație este precisă și doar atunci
putem face alegerea corectă. Așadar, afirmații precum „Tot ceea ce este împotriva
sau dincolo de Biblie este erezie și eroare” sunt într-adevăr nepotrivite. În Epoca
Harului, arhiereii, învățații și fariseii evrei și-au bazat condamnarea Domnului Isus
pe Biblie și L-au crucificat – un act care a ofensat firea lui Dumnezeu și a dus la
pedepsirea și blestemarea lor. Toate acestea au fost consecința credinței oarbe și a
idolatrizării Bibliei și respingerii lui Hristos. Aș putea întreba: lucrarea de
răscumpărare a Domnului Isus este sau nu conformă Vechiului Testament? La două
mii de ani după ce Domnul Isus Și-a finalizat lucrarea de răscumpărare, Dumnezeu
Atotputernic a venit pentru a face lucrarea judecății în zilele de pe urmă; este aceasta
în conformitate cu conținutul Noului Testament? Cercurile religioase vor folosi
întotdeauna Biblia pentru a delimita lucrarea lui Dumnezeu – aceasta este pur și
simplu atât de ridicol și absurd! La suprafață, ei par să respecte Biblia, dar tot ceea
ce fac de fapt este să încerce să-și protejeze propriile poziții și să-și mențină
controlul. Nu urmăresc în mod real adevărul; calea pe care merg este de fapt calea
antihristului. Din aceasta, este evident că folosirea Bibliei ca bază pentru a judeca
adevărata cale și a studia lucrarea lui Dumnezeu este eronată; singura cale riguroasă
și corectă pentru a stabili care este adevărata cale și lucrare a lui Dumnezeu este de
a ne baza determinarea pe prezența sau absența lucrării Duhului Sfânt și a

797
adevărului. Astfel, este greșit să zicem că, în afară de cele din Biblie, nu mai sunt
alte cuvântări sau altă lucrare a lui Dumnezeu; o asemenea pretenție este cu
adevărat o eroare.
Fragment din părtășia celui de mai sus

În religie, toți credincioşii în Domnul cred că tot cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu
sunt conținute în Biblie. Mântuirea lui Dumnezeu din Biblie este încheiată și nu există
niciun cuvânt și nicio lucrare a lui Dumnezeu în afara Bibliei. Credința în Domnul
trebuie să se bazeze pe Biblie și pe a-i rămâne fideli acesteia. Atâta timp cât nu ne
abatem de la Biblie, când vine Domnul, vom fi luaţi în Împărăția cerurilor. Un astfel
de punct de vedere ar putea fi în concordanță cu teoriile şi închipuirile oamenilor, dar
se bazează pe cuvintele Domnului Isus? Puteți garanta că este conform cu adevărul?
Domnul Isus n-a spus niciodată că tot cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu sunt
consemnate în Biblie, că nu există niciun cuvânt și nicio lucrare a lui Dumnezeu în
afara Bibliei. Asta este adevărat. Oamenii care înțeleg Biblia știu cu toții că Biblia a
fost alcătuită de oameni la mulți ani după lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui
Dumnezeu a fost mai întâi, apoi Biblia. Cu alte cuvinte, de fiecare dată când
Dumnezeu a încheiat o etapă a lucrării Sale, cei care au experimentat lucrarea lui
Dumnezeu au consemnat cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu din momentul acela, iar
aceste consemnări au fost adunate de oameni în Biblie. Când ne gândim la asta,
cum ar putea ca lucrarea pe care Dumnezeu nu a făcut-o încă să fie cuprinsă în
prealabil în Biblie? Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, în
special, n-ar fi putut fi consemnată în Biblie. Noul și Vechiul Testament au făcut parte
din Biblie de aproape 2000 de ani. Dumnezeu Atotputernic a început, doar, lucrarea
Sa de judecată din zilele de pe urmă. De aceea, cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu
din zilele de pe urmă nu ar putut fi înregistrate în Biblie cu mii de ani în urmă. Nu aşa
stau lucrurile? În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a făcut lucrarea de
judecată începând de la casa lui Dumnezeu, exprimând mai multe milioane de
cuvinte. Aceste cuvinte sunt toate adevăruri care purifică și mântuiesc omenirea, și
sunt calea către viața veșnică adusă de Hristos în zilele de pe urmă. Ele au fost deja
adunate în Biblia din Epoca Împărăției. Aceasta este cartea: „Mai am să vă spun
multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul

798
adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va
vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan
16:12-13). „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7).
Adevărul exprimat de Dumnezeu Atotputernic a confirmat pe deplin că Dumnezeu
Atotputernic este întruparea Duhului adevărului. El este Dumnezeu întrupat. Toate
cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic, adică expresiile Duhului adevărului
în zilele de pe urmă, sunt cuvinte ale Duhului Sfânt pentru biserici. Îndrăznim să
spunem că acestea nu sunt cuvintele lui Dumnezeu? Mai îndrăznim să negăm asta?
Dacă vedem realitatea lucrării şi a vorbirii lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, mai
spunem că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt scrise în Biblie și că nu există niciun
cuvânt și nicio lucrare a lui Dumnezeu care să nu fie în Biblie? Noi nu ştim povestea
interioară a modului în care s-a format Biblia. Noi nu știm dacă Biblia a fost formată
abia după ce Dumnezeu a încheiat fiecare etapă a lucrării Sale, și totuși
concluzionăm și stabilim în mod arbitrar că nu există niciun cuvânt și nicio lucrare a
lui Dumnezeu în afara Bibliei. Nu suntem foarte arbitrari și absurzi?
Dacă nu înțelegem cum a fost formată Biblia și povestea ei interioară, poate fi
foarte ușor să ne abatem de la calea credinţei în Dumnezeu. De fapt, în timpul celor
două etape ale lucrării lui Dumnezeu din Epoca Legii și din Epoca Harului, nu toate
cuvintele exprimate de Dumnezeu au fost consemnate complet în Biblie. De
exemplu, în Epoca Legii, au existat unii profeți ale căror profeții nu au fost
consemnate în Biblie. Acesta este un lucru despre care probabil știu doar câțiva frați
și surori. Apoi, în Epoca Harului, au fost mult mai multe cuvinte rostite de către
Domnul Isus. Dar cuvintele consemnate în Biblie sunt foarte limitate. Gândiţi-vă,
numai. Domnul Isus a predicat pe pământ timp de trei ani și jumătate. Câte cuvinte
ar fi putut spune El în fiecare zi? Câte cuvinte ar fi putut spune El în fiecare predică?
Au fost foarte multe învăţături și cuvinte spuse de Domnul Isus în acei trei ani și
jumătate. Nu se poate să le fi putut număra cineva. Exact aşa cum a spus Apostolul
Ioan: „Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise
fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise” (Ioan 21:25).
Să ne uităm acum la cele patru Evanghelii ale Noului Testament. Cuvintele Domnului
Isus care sunt consemnate în ele sunt foarte limitate! Este doar vârful aisbergului!
Dacă Domnul Isus ar fi spus doar acele câteva cuvinte în cele patru Evanghelii în

799
acești trei ani și jumătate, cum ar fi putut să-i câştige pe oamenii care L-au urmat
atunci? Cum ar fi putut lucrarea Domnului Isus să poată zgudui toată Iudeea? Prin
urmare, e sigur că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu conţinute în Biblie sunt doar o
parte foarte mică, cu siguranță nu toate cuvintele rostite de Dumnezeu în timpul
lucrării Sale. Acesta este un fapt pe care nimeni nu-l poate nega! Știm cu toții că
Dumnezeu este Domnul creației, sursa vieții omenirii, izvorul apei vii care nu se
seacă niciodată. Bogăția lui Dumnezeu este inepuizabilă și întotdeauna la îndemână
pentru a fi folosită, pe când Biblia conţine doar o consemnare a primelor două etape
ale lucrării lui Dumnezeu. Numărul de cuvinte rostite de Dumnezeu care sunt
consemnate este de departe foarte mic. Este ca o picătură în marea vieții lui
Dumnezeu. Cum putem noi limita cuvântul şi lucrarea lui Dumnezeu doar la ce e
consemnat în Biblie? Este ca și cum Dumnezeu ar fi putut spune doar acele cuvinte
limitate din Biblie. Nu este aceasta o limitare, o minimalizare şi o blasfemiere a lui
Dumnezeu? De aceea, a limita toate cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu la Biblie și a
crede că nu există niciun cuvânt și nicio lucrare a lui Dumnezeu în afara Bibliei este
o mare greșeală!
Să mai citim câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și vom fi și
mai clari în privința acestui aspect al adevărului. Dumnezeu Atotputernic spune:
„Lucrurile care sunt consemnate în Biblie sunt limitate; ele nu pot reprezenta
în totalitate lucrarea lui Dumnezeu. Cele Patru Evanghelii au mai puţin de o
sută de capitole în total, în care sunt scrise un număr limitat de întâmplări,
precum blestemul lui Isus asupra smochinului, cele trei lepădări de Domnul ale
lui Petru, apariţia lui Isus în faţa ucenicilor după răstignirea şi învierea Lui,
învăţături despre post, învăţături despre rugăciune, învăţături despre divorţ,
naşterea şi genealogia lui Isus, numirea discipolilor de către Isus şi aşa mai
departe. Totuşi, omul le prețuiește ca pe nişte comori, chiar comparând
lucrarea de astăzi cu acestea. Ei chiar cred că toată lucrarea pe care a făcut-o
Isus în viaţa Lui s-a limitat doar la atât, de parcă Dumnezeu ar fi fost în stare să
facă doar atât şi nimic mai mult. Nu este acest lucru absurd?” („Taina întrupării
(1)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Dacă vrei să vezi lucrarea din Epoca Legii și să vezi cum au urmat israeliții
calea lui Iahve, trebuie să citești Vechiul Testament; dacă vrei să înțelegi

800
lucrarea din Epoca Harului, trebuie să citești Noul Testament. Dar cum vezi
lucrarea zilelor de pe urmă? Trebuie să accepți să fii condus de Dumnezeu cel
de astăzi și să intri în lucrarea de astăzi, fiindcă aceasta este noua lucrare și
nimeni nu a consemnat-o anterior în Biblie. […] Lucrarea de astăzi este o cale
pe care omul nu a umblat niciodată, o cale pe care nimeni nu a văzut-o
vreodată. Este o lucrare nefăcută niciodată până acum – este cea mai recentă
lucrare a lui Dumnezeu pe pământ. […] Cine ar fi putut să consemneze dinainte
fiecare părticică a lucrării de astăzi, fără omisiuni? Cine ar fi putut să
consemneze această lucrare mai grandioasă, mai înțeleaptă, care sfidează
convențiile din vechea carte mucedă? Lucrarea de astăzi nu este istorie, prin
urmare, dacă vrei să mergi pe noua cale de astăzi, atunci trebuie să te
îndepărtezi de Biblie, trebuie să te plasezi dincolo de cărțile de profeții sau de
istorie din Biblie. Numai atunci vei putea merge pe noua cale așa cum se cuvine
și numai atunci vei putea intra în noua lume și în noua lucrare” („Despre Biblie
(1)” din Cuvântul Se arată în trup).
„În definitiv, ce este mai important: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie
lucrarea lui Dumnezeu să se conformeze Bibliei? Oare să fie faptul că
Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să
Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu
au respectat sabatul? Dacă Isus ar fi trebuit să țină sabatul și să acționeze după
poruncile din Vechiul Testament, de ce nu l-a ținut după venirea Lui, ci a spălat
picioare, a acoperit capete, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate
acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a cinstit Vechiul
Testament, de ce a sfidat El aceste doctrine? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi,
dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea
El să fie și Domnul Bibliei?” („Despre Biblie (1)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Iată ce vreau să explic aici: Ceea ce este Dumnezeu și ceea ce are El este
veșnic inepuizabil și fără limită. Dumnezeu este sursa vieții și a tuturor
lucrurilor. Dumnezeu nu poate fi pătruns de nicio ființă creată. În cele din urmă,
trebuie totuși să amintesc tuturor: Nu Îl limitați pe Dumnezeu la cărți, cuvinte
sau la cuvântările Lui din trecut din nou. Există un singur cuvânt pentru a
caracteriza lucrarea lui Dumnezeu – nouă. Lui nu Îi place să ia căi vechi sau să

801
Își repete lucrarea și, mai mult, nu vrea ca oamenii să I se închine limitându-L
unei anumite sfere. Aceasta este firea lui Dumnezeu” (Epilog la „Cuvântul Se
arată în trup”).
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 26: Pastorii religioși și prezbiterii respectă cuvintele lui Pavel

din Biblie: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16),
crezând că totul din Biblie reprezintă cuvintele lui Dumnezeu. Dar tu spui că
Biblia nu este în întregime alcătuită din cuvintele lui Dumnezeu, deci, despre
ce este vorba?
Răspuns:
Pentru început, trebuie să înțelegem cum a prins formă Biblia și când a fost
întocmită. Cartea originală a Bibliei se referă la Vechiul Testament. Israeliții, adică
evreii, numeau „Biblie” doar Vechiul Testament. Iar apoi, în Epoca Harului, Domnul
Isus a făcut o etapă a lucrării de răscumpărare. Mai mult de trei sute de ani după
Domnul, liderii bisericii din acea vreme s-au adunat pentru a convoca o întâlnire. Ei
au crezut că se apropiau zilele de pe urmă, iar cuvintele pe care Domnul Isus le
rostise, împreună cu epistolele pe care le scriseseră ucenicii, ar trebui să fie
rezumate împreună pentru a forma o carte asemănătoare Vechiului Testament și
apoi trimise bisericilor de pretutindeni. În acest fel, scrierile ar fi protejate în mod
corespunzător, iar viața bisericilor ar putea fi pusă pe calea cea bună. De aceea, ei
au scotocit și au adunat laolaltă toate scrierile apostolilor și ucenicilor Domnului Isus
și, în cele din urmă, după ce au făcut cercetări, au determinat o selecție de douăzeci
și șapte de scrieri pentru a fi canonul oficial al Noului Testament. Ei au combinat
ulterior cele douăzeci și șapte de lucrări ale canonului oficial al Noului Testament cu
Vechiul Testament pentru a deveni întregul conținut al Bibliei. Aceasta este baza
realizării întregii cărți a Vechiului și a Noului Testament. Există unii care cred că toată
Biblia este inspirată de Dumnezeu; în special, Pavel a spus la acea vreme: „Întreaga
Scriptură este insuflată de Dumnezeu”. Există un fapt în spatele acestor cuvinte. La
vremea când ele au fost rostite, nu exista niciun Nou Testament, deoarece Noul
Testament nu devenise o carte și erau încă nenumărate scrisori izolate în custodia
fiecărei biserici. În acest context, la ce se refereau, la urma urmei, cuvintele lui Pavel?

802
Desigur, ele erau o trimitere la Vechiul Testament. De aceea, afirmația lui Pavel din
2 Timotei că „Întreaga Scriptură este insuflată de Dumnezeu” este îndreptată spre
Vechiul Testament, nu spre Noul Testament. Acesta este un fapt. Cu toate acestea,
oamenii din zilele de pe urmă consideră că „Scriptura” despre care a vorbit Pavel
înseamnă toate scripturile din Vechiul și Noul Testament. Acest lucru contravine
faptelor din acea vreme și contravine contextului a ceea ce a spus Pavel atunci. Prin
urmare, nu este în acord cu faptele și este o interpretare părtinitoare și eronată. În
afară de asta, dacă se spune că Vechiul Testament a fost insuflat de Dumnezeu,
este acest lucru sustenabil? Ce reprezintă „insuflat de Dumnezeu”? Ce înseamnă
„insuflat”? În Epoca Legii din Vechiul Testament, Moise a fost un conducător al
israeliților și un slujitor stabilit de Dumnezeu, adică, o persoană care a condus
poporul lui Israel afară din Egipt și a transmis legile lui Dumnezeu. Lucrarea Epocii
Legii a fost făcută de Dumnezeu prin Moise. Moise a avut cea mai mare autoritate
pentru a explica Vechiul Testament, în timp ce alții nu au avut această calificare. Ei
bine, în cele cinci cărți ale lui Moise, a spus el că ceea ce a scris a fost insuflat de
Dumnezeu? În primul rând, Moise nu a spus acest lucru; în al doilea rând, dintre toți
acei profeți pe care Dumnezeu i-a folosit în epoca Vechiului Testament, niciunul
dintre cei mai mari profeți, Isaia, Daniel și Ezechiel, nu a spus aceste cuvinte.
Propoziția „Întreaga Scriptură este insuflată de Dumnezeu” a fost spusă doar mai
târziu de Pavel și, prin urmare, nu poate fi luată complet ca dovadă. Dacă Dumnezeu
ar fi spus că Vechiul Testament a fost insuflat în întregime de Dumnezeu, El ar fi
trebuit să fi spus astfel prin profeți, dar acest lucru nu apare în cuvintele profeților.
Dacă Moise ar fi fost capabil să adopte acest punct de vedere, ar fi spus așa, dar nu
există astfel de cuvinte în ceea ce a spus Moise. Acesta este felul de înțelegere pe
care ar trebui să o avem în privința realizării Bibliei și a structurii sale. Aceasta se
poate spune că este povestea lăuntrică a Bibliei, care ne permite să cunoaștem cum
anume s-a format Biblia, cine a scris-o și cine a făcut o consemnare a acesteia. Biblia
a avut nenumărați autori, care au împărtășit o înțelegere comună și un punct de
vedere comun. Câți dintre ei au spus că totul este insuflat de Dumnezeu? Pavel a
spus la vremea aceea că întreaga Scriptură a fost insuflată de Dumnezeu și acest
lucru se referea la Vechiul Testament. Ce a fost interpretat câteva sute de ani mai
târziu? Se spune că tot Vechiul Testament și tot Noul Testament sunt insuflate de

803
Dumnezeu. Oare o astfel de interpretare nu este mai degrabă forțată și
neconvingătoare?
După ce Noul Testament și Vechiul Testament au fost puse împreună, când
oamenii au citit cuvintele lui Pavel, au crezut că ceea ce a spus el s-a referit atât la
Vechiul Testament, cât și la Noul Testament. Dacă Pavel ar fi încă în viață și ar auzi
o astfel de explicație de la generațiile ulterioare, ar începe imediat să declare: „Ceea
ce am spus eu la acea vreme se referea la Vechiul Testament, nu a inclus Noul
Testament”. În plus, ce ar declara Pavel, Petru și alții care au scris epistolele Noului
Testament, dacă ar vedea oamenii din confesiunile zilelor de pe urmă că tratează
epistolele pe care ei le scriseseră ca și cum ar fi fost cuvântul lui Dumnezeu? Ar
putea ei oare să accepte acest fapt? Ce ar avea de spus? Ei ar spune: „O, acest
lucru este problematic. Voi toți ați făcut o mare greșeală – acum săvârșiți o erezie.
Suntem cu toții frații voștri și ceea ce am spus noi nu reprezintă cuvântul lui
Dumnezeu. Cum ați putut fi atât de orbi, cum ați putut să luați cuvintele noastre ca
fiind cuvântul lui Dumnezeu?” Ar fi șocați, nu? Pavel și Petru nu și-au scris epistolele
imediat după înălțarea Domnului Isus. Treizeci de ani după înălțarea Domnului Isus,
epistolele lor au început să apară una după cealaltă. Ei nu au început să-și scrie în
mod oficial epistolele decât după ce predicaseră timp de douăzeci sau treizeci de
ani. După ce aceste scrisori, pe care le scriseseră ei, fuseseră trimise către biserici,
cum le-au văzut frații și surorile din biserici? Ar fi putut ei să spună: „Acesta este
glasul lui Dumnezeu, acesta este cuvântul lui Dumnezeu!”? Ar fi spus ei asta? Ei ar
fi spus: „Aceasta este o scrisoare de la fratele Petru, uite, ceea ce scrie el în această
scrisoare este foarte bun, este într-adevăr edificator”; „Aceasta este o scrisoare de
la fratele Pavel”; „Aceasta este o scrisoare de la Barnaba”; „Aceasta este o scrisoare
de la Matei.” […] La vremea aceea, ar fi putut cineva să privească aceste epistole de
la ucenici ca fiind cuvântul lui Dumnezeu? Sută la sută nu, pentru că Petru, Matei și
ceilalți nu spuseseră niciodată că ei erau Dumnezeu, nici nu spuseseră vreodată că
ei erau Dumnezeu întrupat. Toți au recunoscut că erau credincioși în Domnul Isus,
că erau ucenici ai Domnului Isus. De aceea, frații și surorile bisericilor din acea vreme
i-au văzut și ei ca pe frați și au considerat scrisorile lor și ceea ce au spus ca fiind
cuvintele, comunicarea și mărturia unor frați. Acest lucru este în întregime corect și
corespunde, de asemenea, contextului istoric. Cu toate acestea, oamenii de astăzi

804
consideră cuvintele acestor ucenici ca fiind cuvântul lui Dumnezeu și le menționează
odată cu vorbele lui Dumnezeu; acest lucru nu contravine faptelor istorice ale vremii?
Oamenii de astăzi, în deplină cunoștință de cauză, îndrăznesc să se împotrivească
faptelor istoriei și să considere cuvintele acestor persoane ca fiind cuvântul lui
Dumnezeu fără să simtă că se înșală. Dacă cineva expune acest fapt, ei vor cita
cuvintele Bibliei în apărarea lor. Există vreo bază pentru acele cuvinte? La ce se
referă ele? Voi le înțelegeți? Există cuvinte în acest sens în scrisorile ucenicilor: Petru
a menționat că epistolele și cuvintele fratelui Pavel conțineau luminarea și lucrarea
Duhului Sfânt. Dar Petru nu a spus că vorbele lui Pavel erau cuvântul lui Dumnezeu.
Petru nu a spus că vorbele lui Pavel au fost toate oferite prin insuflarea de la Duhul
Sfânt și că trebuie tratate drept cuvintele lui Dumnezeu – spunând aceasta, ar fi
greșit. De asemenea, Pavel nu s-a aventurat să spună că vorbele lui au fost revelate
de Dumnezeu, că au fost insuflate de Dumnezeu. Nici Pavel, nici Petru nu au
îndrăznit să fie martori ai faptului că ceea ce au spus ei înșiși a fost cuvântul lui
Dumnezeu, deci cum pot credincioșii din zilele de pe urmă să trateze cuvintele lor
drept cuvântul lui Dumnezeu? Ce greșeală fac ei? Ați spune că interpreții scripturilor
din întreaga lume religioasă le-au înțeles corect sau nu? Confruntându-se cu o astfel
de greșeală uriașă, absurdă, ei nu sunt conștienți de ea, nu o înțeleg deloc și nu o
pot vedea. Acești oameni nu posedă ei înșiși adevărul și nu pot înțelege lucrurile;
totuși, alți oameni li se închină orbește. În credința lor, oamenii cred orbește în om;
ei cred în orice li se spune. Oamenii religioși sunt superstițioși în privința Bibliei, o
venerează și o pun mai presus de Dumnezeu, gândindu-se că Biblia Îl reprezintă pe
Dumnezeu și că toate ar trebui să fie în conformitate cu Biblia. Oare nu este o
manifestare a absurdității faptul de a deține astfel de credințe oarbe și adorație pentru
Biblie? În ce moduri dețin oamenii credințe oarbe despre Biblie? Ei nu o tratează
conform faptelor istorice. Ei nu urmăresc cu adevărat adevărul și nu abordează Biblia
în conformitate cu luminarea și iluminarea de la Duhul Sfânt, ci, în schimb, se închină
orbește oamenilor celebri. Indiferent de cine și ce a spus, ei consideră totul drept
corect, acceptă totul și aplică fără discriminare. Oare Pavel era lipsit de greșeală?
Ceea ce a spus el a fost exact? El a fost, de asemenea, om, deci cum este posibil
ca o persoană să fie lipsită de lucruri impure? De aceea, nu este o greșeală că, în
timpul Epocii Harului, oamenii au adunat scrisorile ucenicilor alături de cuvântul lui

805
Dumnezeu? Cuvintele lui Dumnezeu din Biblie sunt cuvântul lui Dumnezeu, pe când
ceea ce este spus de către om este cuvântul omului. Ce cuvinte din Biblie sunt
cuvântul lui Dumnezeu? Ar trebui să avem discernământ asupra acestui lucru. Doar
ceea ce a fost spus de către Însuși Iahve Dumnezeu, ceea ce Iahve Dumnezeu l-a
învățat pe Moise să spună, ceea ce i-a învățat Iahve Dumnezeu pe profeți să spună,
ceea ce li s-a cerut profeților să transmită și, de asemenea, ceea ce a spus Domnul
Isus Însuși este cuvântul autentic al lui Dumnezeu. Ați văzut în cuvintele profeților
ceva care este deosebit de simbolic? Ei spun: „Așa a spus Iahve”, „Asta este ceea
ce spune Iahve”, ei nu spun: „Așa spun eu, Daniel (eu, Isaia)”. Acest lucru le clarifică
oamenilor că profeții au transmis cuvintele originale ale lui Dumnezeu. Prin urmare,
toate cuvintele originale ale lui Dumnezeu care au fost transmise de către profeți sunt
cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, tot ceea ce a fost consemnat ca fiind spus de
către Iahve Dumnezeu Însuși este adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu și tot ceea ce
a fost consemnat de ucenici ca fiind spus de Însuși Domnul Isus este cuvântul lui
Dumnezeu. Numai aceste părți ale Bibliei sunt adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu și,
în afară de asta, tot ceea ce au spus ucenicii și lucrurile pe care slujitorii lui
Dumnezeu le-au consemnat sunt mărturii umane. De îndată ce vorbim despre
mărturii umane, există o problemă. Uneori ceea ce spun ei nu este complet sau
concret – lipsește ceva. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu dezvăluie
anumite fapte din acea vreme în lucrarea Sa din zilele de pe urmă. De exemplu, care
au fost împrejurările cu privire la Pavel, care au fost împrejurările cu privire la Petru
și așa mai departe. Dumnezeu completează aceste aspecte în lucrarea Sa din zilele
de pe urmă. Prin urmare, din aceasta putem vedea că, orice a spus omul, nu este în
întregime conform contextului real; aceasta este o chestiune pe care Dumnezeu o
dezvăluie în lucrarea Sa din zilele de pe urmă.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Deoarece Pavel a afirmat odată în epistole că toată scriptura este dată de

inspirația de la Dumnezeu, după aceea, cercurile religioase au început să delimiteze
tot ce este scris în Biblie ca inspirație de la Dumnezeu și ca fiind cuvintele lui
Dumnezeu. Ceea ce a spus Pavel nu are nicio bază, deoarece Dumnezeu nu a purtat
niciodată mărturie Bibliei în asemenea mod, nici Domnul Isus nu a spus vreodată că

806
Biblia a fost dată de inspirația lui Dumnezeu și că a fost în totalitate cuvântul lui
Dumnezeu. Mărturia lui Pavel despre Biblie s-a bazat pur și simplu pe cunoașterea
lui individuală a acesteia; el nu vorbea deloc în numele lui Dumnezeu. Doar Duhul
Sfânt și Dumnezeu întrupat știu adevărul adevărat despre ce este Biblia, iar
omenirea creată nu a fost capabilă să o înțeleagă pe de-a întregul. Acesta este un
fapt. Domnul Isus a spus pur și simplu că Biblia este mărturia lui Dumnezeu; El nu a
spus că a fost toată inspirată de Dumnezeu și că a fost cuvântul lui Dumnezeu. Nici
Duhul Sfânt nu a purtat vreodată cuiva o asemenea mărturie a Bibliei. Astfel, ceea
ce a spus Pavel nu are niciun fundament. El nu a vorbit în numele lui Dumnezeu, cu
atât mai puțin în numele Duhului Sfânt. Cele conținute în Biblie sunt consemnări ale
unor evenimente reale și mărturiile unor experiențe legate de lucrarea lui Dumnezeu,
scrise de oameni ce Îl slujeau pe El. Niciunul dintre capitole nu este scris de
Dumnezeu Însuși; autorii pur și simplu transmiteau cuvântul lui Dumnezeu sau își
descriau propriile experiențe și propria înțelegere, luminați și iluminați de către Duhul
Sfânt, pentru a purta mărturie numelui și lucrării lui Dumnezeu. Acesta este un fapt.
Deși relatările scrise și epistolele apostolilor au fost luminate de Duhul Sfânt, ele nu
reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Duhul Sfânt iluminează, luminează și
călăuzește fiecare persoană în funcție de propria sa condiție individuală, astfel ca el
sau ea să poată atinge o înțelegere a adevărului și să obțină cunoașterea lui
Dumnezeu. Acesta este rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Așadar, această luminare și
iluminare adusă de lucrarea Duhului Sfânt nu este echivalentă cu cuvântul lui
Dumnezeu; cuvântările lui Dumnezeu reprezintă firea vieții lui Dumnezeu și toate
poartă esența adevărului firii vieții Lui. Nicio propoziție rostită de Dumnezeu nu poate
fi vreodată complet experimentată de către oameni, deoarece cuvântările Lui conțin
prea multă esență a adevărului pentru ca noi să o trăim în experiența limitată a unei
singure vieți. Din această cauză, oricât de mult înțeleg oamenii adevărul sau Îl cunosc
pe Dumnezeu, ei nu vor putea niciodată să exprime cuvântul Său. Astfel, se poate
vedea că luminarea și iluminarea Duhului Sfânt pur și simplu asigură oamenilor ceva
lumină și călăuzire prin care aceștia să înțeleagă adevărul; oricât de profunde pot fi
experiențele și mărturiile, ele nici măcar nu trebuie menționate în aceeași frază cu
cuvântările lui Dumnezeu. Deoarece esența oamenilor și esența lui Dumnezeu sunt
la fel de diferite precum noaptea de zi, oamenii niciodată nu vor putea să exprime

807
cuvântul lui Dumnezeu; doar Hristos, dăruit cu esența divinității lui Dumnezeu, o
poate face. Profeții pot doar să transmită cuvântul lui Dumnezeu; nici oamenii ce sunt
folosiți de Duhul Sfânt nu pot exprima cuvântul lui Dumnezeu, pot vorbi doar despre
experiențele lor și ceea ce ei înșiși au văzut. Oamenii se pot exprima doar în
concordanță cu esența lor; trăirea lor, în schimb, le determină mărturiile. Dumnezeu
are esența divinității, astfel că El exprimă în mod natural cuvântul lui Dumnezeu; noi,
oamenii, avem propria noastră esență a umanității, așadar ce exprimăm noi este în
mod natural bazat pe propriile noastre experiențe și pe cele la care am fost noi
martori. În acest caz, în afara părților transmise de oameni care sunt cuvintele lui
Dumnezeu, restul reprezintă fără îndoială relatări ale experiențelor și înțelegerii
omenești. Chiar dacă acestea pot fi în concordanță cu adevărul, ele, în mod
indiscutabil, nu pot fi comparate cu cuvântul lui Dumnezeu, pentru că esența
umanității este la o distanță ca de la cer la pământ de esența lui Dumnezeu. Astfel,
când citim Biblia, trebuie să facem o distincție clară între părțile cuvântului lui
Dumnezeu și cele rostite de oameni. Doar astfel putem trata Biblia în mod
responsabil și într-o manieră conformă cu voința lui Dumnezeu. Mai mult, când
comunitatea religioasă pretinde că tot ceea ce este scris în Biblie este cuvântul lui
Dumnezeu, aceasta nu este în acord cu faptele istorice ale timpului. De exemplu, în
Epoca Harului, Duhul Sfânt nu a purtat niciodată mărturie că epistolele și mărturiile
scrise de apostoli veneau din inspirația lui Dumnezeu. Mai mult, apostolii înșiși nu au
spus niciodată că ceea ce au scris ei venea din inspirația lui Dumnezeu, cu atât mai
puțin nu ar fi îndrăznit să pretindă că era, de fapt, adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu.
Epistolele trimise bisericilor în acel timp au fost văzute ca fiind scrisori scrise de frați
apostolici; nimeni nu a zis că erau cuvântul lui Dumnezeu inspirat de El. Acesta era
adevărul atunci. Nu mai este adevărat astăzi? Acum, în zilele de pe urmă, oamenii
care insistă că epistolele sunt cuvântul lui Dumnezeu sunt împotriva faptelor istorice!
În Epoca Legii, slujitorii lui Dumnezeu și profeții nu au zis că vorbele lor erau inspirația
lui Dumnezeu, nici că erau cuvântul lui Dumnezeu. Cât despre cărțile pe care le-au
scris, israeliții acelor timpuri cu siguranță le-au văzut ca fiind scrise de slujitorii lui
Dumnezeu sau de profeți. Cu excepția cuvintelor lui Dumnezeu transmise în scrierile
lor, restul poate fi categorisit ca relatări ale lucrării lui Dumnezeu. Dacă israeliții nu
au mărturisit niciodată că acele cărți scrise de slujitori și profeți erau cu totul inspirația

808
lui Dumnezeu și cuvântările Sale, atunci cum pot niște oameni care trăiesc două mii
de ani mai târziu să fie împotriva faptelor istorice ale acelui timp? Cum pot insista
atât de ostentativ că acele cuvinte ale Bibliei, scrise de om, sunt în realitate cuvântul
lui Dumnezeu? Acest lucru nu este în concordanță cu faptele istorice! Credința oarbă
și idolatrizarea cu care oamenii din zilele de pe urmă privesc Biblia vin în întregime
din concepțiile și imaginația umană; ele nu au absolut nicio bază în cuvântul lui
Dumnezeu și sunt în întregime căi prin care comunitățile religioase îi amăgesc pe
oamenii și Îl desfid pe Dumnezeu. Acesta este modul prin care forțele antihristice îi
induc în eroare pe oameni și îi rătăcesc în a crede orbește și a idolatriza Biblia.
Aceasta a dus deja la formarea a nenumărate culte, aruncând viața bisericii și
intrarea în viață a oamenilor în haos și cauzând multe efecte negative. În această
privință, oamenii ar trebui să reflecte asupra lor înșiși, să înțeleagă și să caute
adevărul pentru a rezolva această problemă și astfel să evite să se abată de la calea
cea dreaptă.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Pastorii și prezbiterii din lumea religioasă au tras concluzia că toată Biblia este
cuvântul lui Dumnezeu pentru că Pavel a spus că „Toată Scriptura este inspirată de
Dumnezeu” (2 Timotei 3:16), ca să stabilească faptul că tot ce este în Biblie este
cuvântul lui Dumnezeu și că, atâta timp cât cineva rămâne fidel Bibliei, va fi luat în
Împărăția cerurilor. Mai ales în zilele de pe urmă, majoritatea credincioșilor în Domnul
încă mai cred asta. Dar este acest punct de vedere conform cu adevărul și faptele?
Domnul Isus a fost Cel care a zis că „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu”?
A spus Duhul Sfânt vreodată lucrul acesta? Nu. Pavel a fost cel care a spus-o. Mulți
credincioși folosesc aceste cuvinte ale lui Pavel ca fundament pentru credința lor că
fiecare cuvânt din Biblie este inspirat de Dumnezeu și este al lui Dumnezeu. Nu este
asta o mare greșeală? De asemenea, unii oameni cred că, deși este spus de o ființă
umană, este cuvântul lui Dumnezeu, atât timp cât este consemnat în Biblie. Nu este
un astfel de punct de vedere foarte greșit și absurd? Credincioșilor în Domnul ar
trebui să le fie foarte clar că Biblia este doar o mărturie a lui Dumnezeu și o
consemnare a lucrării lui Dumnezeu. Alcătuirea Bibliei s-a bazat pe lucrarea lui
Dumnezeu de mântuire a omenirii. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu este plină

809
de lupta dintre Dumnezeu și forțele răului conduse de Satana, așadar în Biblie nu
este consemnat doar cuvântul lui Dumnezeu, ci și cuvinte spuse de diferiţi oameni și
chiar de Satana. Lucrul acesta e foarte clar. Dacă am spune că tot ce este în Biblie
e cuvântul lui Dumnezeu, ar fi validă această afirmație? Nu duce asta la
distorsionarea adevărului și la confuzia dintre alb şi negru? Cum pot oamenii să
dezvolte în continuare astfel de credințe greşite? De ce nu pot vorbi conform faptelor?
Oricine a citit Biblia știe că Biblia conține discuţiile dintre Dumnezeu și Moise, dintre
Dumnezeu și Iov, dintre Dumnezeu și poporul Său ales și chiar dintre Dumnezeu și
Satana. Așadar, cum ar putea cuvintele spuse de un om care vorbeşte cu Dumnezeu
să devină cuvântul lui Dumnezeu? Nu ar fi din cale afară de absurd? Prin urmare,
afirmaţia că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și este cuvântul lui
Dumnezeu” nu poate fi susţinută! Unii oameni absurzi insistă că vorbele rostite de
om și de Satana în Biblie sunt cuvântul lui Dumnezeu. Lucrul acesta este în totală
contradicție cu adevărul. Lucrul acesta Îl defăimează pe Dumnezeu, este o blasfemie
împotriva Lui și Îi jignește grav firea! Cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui
Dumnezeu, cuvintele omului sunt cuvintele omului, iar cuvintele Satanei sunt
cuvintele Satanei. De ce le amestecă oamenii? Cuvintele lui Dumnezeu sunt
întotdeauna adevărul. Cuvintele omului nu pot fi niciodată adevărul și pot, cel mult,
să fie conforme cu adevărul. Cuvintele Satanei vor fi întotdeauna neadevăruri și
minciuni. Chiar dacă vor fi rostite de zeci de mii de ori, vor fi tot neadevăruri și
minciuni! Oamenii înțelepți ar trebui să admită lucrul acesta. Numai oamenii nesăbuiţi
vor insista asupra punctelor de vedere absurde.
În legătură cu această întrebare, haideți să citim alte două pasaje din cuvintele
lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Astăzi, oamenii cred
că Biblia este Dumnezeu și că Dumnezeu este Biblia. Și mai cred că toate
cuvintele din Biblie au fost singurele cuvinte rostite de Dumnezeu, că toate
acestea au fost spuse de Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu chiar susțin
că, deși toate cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și Noului Testament au
fost scrise de oameni, totuși, toate au fost dăruite prin inspirația lui Dumnezeu
și sunt o consemnare a cuvântărilor Duhului Sfânt. Aceasta este interpretarea
eronată a oamenilor, care nu este în totalitate conformă cu faptele. În realitate,
în afară de cărțile profetice, cea mai mare parte a Vechiului Testament este o

810
consemnare istorică. Unele dintre epistolele Noului Testament provin din
experiențele oamenilor, iar altele provin din iluminarea Duhului Sfânt;
epistolele lui Pavel, de pildă, s-au născut din lucrarea unui om, toate au fost
rezultatul iluminării Duhului Sfânt și au fost scrise pentru biserici, fiind cuvinte
de îndemn și încurajare pentru frații și surorile din biserici. Nu au fost cuvinte
rostite de Duhul Sfânt – Pavel nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt, nu a
fost profet și cu atât mai puțin nu a avut viziuni precum Ioan. Epistolele lui au
fost scrise pentru bisericile din Efes, Filadelfia, Galatia și altele. Și astfel,
epistolele pauline din Noul Testament sunt epistole pe care Pavel le-a scris
pentru biserici, nu inspirații de la Duhul Sfânt, nici vorbiri directe ale Duhului
Sfânt. […] Dacă oamenii văd epistolele sau cuvintele precum cele ale lui Pavel
ca declarații ale Duhului Sfânt, venerându-le ca și cum ar fi Dumnezeu, atunci
nu se poate spune decât că sunt profund lipsiți de discernământ. Mai aspru
spus, oare nu e asta o blasfemie? Cum ar putea un om să vorbească în numele
lui Dumnezeu? Și cum ar putea oamenii să se închine înaintea consemnărilor
din epistolele sale și înaintea cuvintelor sale ca și cum ar fi o carte sfântă sau
o carte cerească? Ar putea cuvintele lui Dumnezeu să fie rostite la întâmplare
de către un om? Cum ar putea un om să vorbească în numele lui Dumnezeu?”
(„Despre Biblie (3)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Nu tot ce conține Biblia reprezintă o consemnare a cuvintelor rostite
personal de către Dumnezeu. Biblia documentează pur și simplu cele două
etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu, dintre care o parte este o
consemnare a prevestirilor profeților, iar cealaltă cuprinde experiențele și
cunoștințele notate de către oamenii folosiți de Dumnezeu de-a lungul
veacurilor. Experiențele umane sunt întinate de opiniile și cunoștințele
oamenilor, ceea ce este inevitabil. În multe dintre cărțile Bibliei există concepții
omenești, prejudecăți omenești și interpretări omenești absurde. Desigur,
majoritatea cuvintelor sunt rezultatul luminării și iluminării Duhului Sfânt și
sunt interpretări corecte – dar, totuși, nu se poate spune că ele exprimă
adevărul cu acuratețe deplină. Opiniile lor asupra anumitor lucruri nu sunt
decât cunoaștere din experiența personală sau iluminare de la Duhul Sfânt”
(„Despre Biblie (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

811
 După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, vedem cu toții că Biblia
nu este în întregime inspirată de Dumnezeu, nu este în întregime cuvântul Său. Cât
despre ce părți ale Bibliei sunt cuvântul lui Dumnezeu și ce părți sunt cuvântul omului,
cei cu ochi critic o pot spune imediat. Căci numele autorului este clar precizat pentru
fiecare parte a Bibliei și, de asemenea, este clar stabilit care părți ale Bibliei conțin
cuvintele lui Dumnezeu. Deci, cum pot oamenii să continue să ia cuvintele omului și
ale Satanei drept cuvântul lui Dumnezeu, fără să clipească? E corect lucrul acesta?
Dacă ei, credincioșii întru Domnul, insistă să pretindă că vorbele oamenilor conținute
în Biblie sunt, de fapt, cuvântul lui Dumnezeu, cum credeți că Se simte oare
Dumnezeu? E corect să facem asta față de El? Nu e o defăimare, o bagatelizare și
o blasfemiere a lui Dumnezeu? Cât valorează cuvântului omului în ochii lui
Dumnezeu? De ce nu ne gândim o clipă? Cum se poate compara cuvântul omului
cu al lui Dumnezeu? Esența omului și cea a lui Dumnezeu sunt mult prea diferite
pentru a putea compara cuvântul omului cu al lui Dumnezeu. Dacă prin luminarea și
iluminarea aduse de Duhul Sfânt, cuvântul omului se apropie de adevăr, aceasta
este deja o mare realizare. Dacă cuvântul omului nu vine de la Duhul Sfânt, el nu-i
decât o eroare și o minciună. Dacă ei, credincioșii întru Dumnezeu, nu pot vedea
acest lucru, atunci mi-e teamă că sunt nechibzuiți și ignoranți! În zilele noastre, lumea
religioasă ia cuvântul omului din Biblie drept cuvântul lui Dumnezeu. E dovada că
lumea religioasă nu-L cunoaște pe Dumnezeu cu adevărat. Majoritatea
conducătorilor religioși sunt niște farisei ipocriți. Cei care Îl cunosc pe Dumnezeu cu
adevărat n-ar crede niciodată că Biblia este în întregime inspirată de Dumnezeu și
că este în întregime cuvântul lui Dumnezeu. Ei cu siguranță nu s-ar închina orbește
Bibliei și nici nu ar trata Biblia ca pe Dumnezeu. În lumea religioasă, se susține ideea
că Biblia a fost în întregime scrisă sub inspirația lui Dumnezeu, că este deci în
întregime cuvântul lui Dumnezeu și că, prin urmare Biblia, Îl poate reprezenta pe
Dumnezeu. Este cea mai absurdă idee din întreaga lumea religioasă. Acum putem
vedea clar lucrul acesta.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 27: Biblia este canonul creștinismului și, de două milenii,

credința credincioșilor în Domnul s-a bazat pe Biblie. În plus, majoritatea

812
oamenilor din lumea religioasă cred că Biblia Îl reprezintă pe Domnul, credința
în Domnul este același lucru cu credința în Biblie și invers, și că dacă o
persoană se îndepărtează de Biblie, atunci nu poate fi numită un credincios.
Aș vrea să știu dacă a crede în Domnul în acest fel este în conformitate cu
voia Lui.
Răspuns
Mulți cred că Biblia Îl reprezintă pe Domnul, Îl reprezintă pe Dumnezeu, și
credința în Domnul înseamnă credința în Biblie, iar credința în Biblie este aceeași cu
credința în Domnul. Ei acordă Bibliei același statut pe care îl acordă lui Dumnezeu.
Ba mai mult, unii recunosc Biblia dar nu și pe Dumnezeu. Ei se gândesc la Biblie ca
la lucrul suprem și chiar se străduiesc să-L înlocuiască pe Dumnezeu cu Biblia.
Există chiar conducători religioși care recunosc Biblia fără să-L recunoască pe
Hristos și pretind că cei ce propovăduiesc a doua venire a Domnului sunt eretici.
Care este mai exact problema aici? Este evident, religiile pământului s-au înjosit într-
atât încât au ajuns să recunoască doar Biblia, dar nu reușesc să creadă în
întoarcerea Domnului – nu mai pot fi mântuiți. Din aceasta este clar că lumea
religioasă a devenit un grup de antihriști care se împotrivesc lui Dumnezeu și-L iau
drept dușman. Este incontestabil faptul că mulți lideri religioși sunt farisei fățarnici. În
special cei care pretind că „cei ce propovăduiesc a doua venire a Domnului sunt
eretici,” toți sunt antihriști și necredincioși. Se pare că mulți oameni nu știu exact ce
este credința în Domnul. Ei numesc credința lor în acest Dumnezeu nedeslușit
credință ortodoxă și chiar cred în Biblie în locul lui Dumnezeu. Ba chiar Îl reneagă și-
L condamnă pe Hristos întrupat în zilele de pe urmă. Ei ignoră și neglijează orice
adevăr pe care Hristos îl exprimă. Care este problema aici? Este o întrebare destul
de profundă. În zilele când Domnul Isus Și-a înfăptuit lucrarea, evreii au reacționat
în același fel. Înainte ca Hristos să Se arate pentru a-Și săvârși lucrarea, toți și-au
întemeiat credința în Dumnezeu pe Biblie. Nimeni nu putea spune a cui credință era
adevărată și a cui era falsă și, cu siguranță, nimeni nu putea spune cine asculta cu
adevărat de Dumnezeu și cine I se împotrivea. De ce atunci când Domnul Isus
Hristos S-a întrupat și Și-a înfăptuit lucrarea, fiecare fel de om a fost dezvăluit? Aici
se află atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu Atotputernic,
Hristos al zilelor de pe urmă, Se arată și Își înfăptuiește lucrarea, fecioarele înțelepte

813
Îi aud glasul și calcă îndeaproape pe urmele pașilor lui Dumnezeu; așa încât,
bineînțeles, sunt aduse înaintea tronului Său. În vreme ce fecioarele nechibzuite,
pentru că insistă asupra Bibliei și nu recunosc că Dumnezeu Atotputernic, Hristos al
zilelor de pe urmă, este într-adevăr Dumnezeu, ele sunt astfel demascate și
alungate. Deocamdată, ei rămân fermi în așa-zisa lor credință, dar, când vor veni
marile nenorociri, ei nu vor avea parte decât de plânsul și scrâșnirea dinților. De aici
vedem că cei ce se agață doar de Biblie și nu reușesc să accepte adevărul, cei care
doar cred în Dumnezeul ceresc, dar nu-L acceptă pe Hristos întrupat, sunt toți niște
necredincioși și, cu siguranță, vor fi eliminați de Dumnezeu. Acesta este adevărul.
Haideți să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic despre asta.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Din momentul în care a existat Biblia,
credința oamenilor în Domnul a fost credința în Biblie. În loc să spunem că
oamenii cred în Domnul, este mai bine să spunem că ei cred în Biblie; în loc să
spunem că ei au început să citească Biblia, este mai bine să spunem că ei au
început să creadă în Biblie; și, în loc să spunem că ei s-au întors la Domnul, ar
fi mai bine să spunem că ei s-au întors la Biblie. Astfel, oamenii venerează
Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, ca și cum ar fi ceea ce le dă viață, iar pierderea
ei ar fi același lucru cu pierderea vieții. Oamenii văd Biblia ca fiind la fel de
importantă ca Dumnezeu, ba chiar există unii care o văd ca fiind mai importantă
ca Dumnezeu. Dacă oamenii sunt lipsiţi de lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu-L
pot simți pe Dumnezeu, ei pot trăi în continuare, dar de îndată ce pierd Biblia
ori pierd celebrele capitole și pilde din Biblie, este ca și cum și-ar fi pierdut
viața” („Despre Biblie (1)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Ei cred în existența Mea numai prin prisma Bibliei. Pentru ei, Eu sunt
același cu Biblia; fără Biblie Eu nu exist, iar fără Mine nu există Biblie. Ei nu
dau nicio atenție existenței sau acțiunilor Mele, ci dedică o atenție extremă și
deosebită fiecărui cuvânt din Scriptură, iar mulți dintre ei chiar cred că Eu nu
ar trebui să fac nimic din ce doresc să fac decât dacă acest lucru este profețit
de Scriptură. Ei acordă prea multă importanță Scripturii. Se poate spune că văd
cuvintele și expresiile ca fiind prea importante, mergând până la a folosi
versete din Biblie pentru a măsura fiecare cuvânt spus de Mine și pentru a Mă
condamna. Ceea ce caută ei nu este calea compatibilității cu Mine, sau calea

814
compatibilității cu adevărul, ci calea compatibilității față de cuvintele Bibliei, și
cred că orice lucru care nu este conform Bibliei este, fără excepție, în afara
lucrării Mele. Oare nu sunt astfel de oameni urmașii ascultători ai fariseilor?
Fariseii evrei foloseau legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu
căutau compatibilitate cu Isus în acea epocă, ci urmau cu sârg legea în litera
ei, până acolo încât au ajuns, într-un sfârșit, să-L țintuiască în piroane pe cruce
pe Isus Cel nevinovat, învinovățindu-L că nu respectase legea Vechiului
Testament și că nu era Mesia. Care era esența lor? Nu era oare aceea că nu
căutau calea compatibilității cu adevărul? Erau preocupați până la obsesie de
fiecare cuvânt din Scriptură, nedând nicio atenție voinței Mele, nici pașilor și
metodelor lucrării Mele. Ei nu erau oameni care să caute adevărul, ci oameni
care urmau rigid cuvintele Scripturii; nu erau oameni care să creadă în
Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. În esență, erau câinii de pază ai
Bibliei. Pentru a proteja interesele Bibliei, a susține demnitatea Bibliei și pentru
a proteja reputația Bibliei, ei au mers până acolo încât L-au răstignit pe Isus
Cel milostiv pe cruce. Ei au făcut acest lucru doar de dragul de a proteja Biblia
și de a păstra statutul fiecărui cuvânt din Biblie în inimile oamenilor. Astfel că
au preferat să renunțe la viitorul lor și să dea jertfă pentru păcate cerând
condamnarea la moarte a lui Isus, Cel care nu S-a conformat doctrinei
Scripturii. Oare nu erau ei niște lachei ai fiecărui cuvânt din Scriptură?
Dar oamenii de astăzi? Hristos a venit ca să elibereze adevărul, însă
aceștia mai degrabă L-ar alunga din rândul oamenilor, pentru a-și câștiga
intrarea în rai și pentru a primi har. Mai degrabă ar nega complet venirea
adevărului, pentru a proteja interesele Bibliei, și mai degrabă L-ar crucifica din
nou pe Hristosul reîntors în trup, pentru a asigura existența veșnică a Bibliei.
Cum poate omul să primească mântuirea Mea, când inima sa este atât de înrăită,
iar natura sa atât de potrivnică Mie?” („Trebuie să cauți calea compatibilității cu
Hristos” din Cuvântul Se arată în trup).
Ce înseamnă să crezi în Domnul? Și ce înseamnă să crezi în Biblie? Care este
relația dintre Biblie și Domnul? Cine a fost mai întâi, Biblia sau Domnul? Atunci, cine
anume face lucrarea mântuirii? Dumnezeu face lucrarea mântuirii. Poate Biblia să-L
înlocuiască pe Domnul în săvârșirea lucrării Sale? Poate Biblia să-L reprezinte pe

815
Domnul? Dacă punem credință oarbă în Biblie și ne închinăm Bibliei, asta înseamnă
că avem credință în Dumnezeu și ne închinăm Lui? Oare a se ține strâns de Biblie
este totuna cu a pune în practică și a experimenta cuvântului lui Dumnezeu? Dacă
ne agățăm de Biblie înseamnă în mod necesar că urmăm calea Domnului? Deci,
dacă punem Biblia mai presus de orice, înseamnă că-L venerăm pe Domnul drept
măreț, că-L respectăm și că ascultăm de El? Nimeni nu vede adevărul acestor
probleme. De mii de ani, oamenii s-au închinat orbește Bibliei și au acordat Bibliei
același statut ca și cel acordat Domnului. Unii chiar folosesc Biblia pentru a-L înlocui
pe Domnul și lucrarea Lui, dar niciunul nu-L cunoaște cu adevărat pe Domnul și nu
ascultă de El. Doar datorită faptului că s-au agățat de litera Bibliei, fariseii L-au pironit
pe Domnul Isus pe cruce. Care a fost problema? A înțelege Biblia înseamnă a-L
cunoaște pe Dumnezeu? A urma orbește Biblia înseamnă a urma calea Domnului?
Fariseii erau experți ai exegezei biblice și totuși, nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. În
schimb, L-au pironit pe cruce pe Domnul Isus care a exprimat adevărul și a înfăptuit
lucrarea de răscumpărare. Nu este aceasta realitatea? Ce anume înseamnă să-L
cunoști pe Dumnezeu cu adevărat? A fi doar capabil să interpretezi Biblia și să o
înțelegi întrunește condițiile pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu? Dacă așa stau
lucrurile, atunci de ce fariseii L-au condamnat și I s-au împotrivit Domnului Isus chiar
în vreme ce interpretau Biblia? Nu poți să-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu și să
asculți de El fără să-L cunoști pe Hristos întrupat și să asculți de El. Dumnezeu
întrupat dezvăluie întreaga omenire, acesta este lucrul pe care majoritatea oamenilor
nu pot să îl înțeleagă. Blestemul Domnului Isus asupra fariseilor este dovada faptului
că Dumnezeu tratează pe fiecare cu dreptate. După cum este clar, dacă nu ascultăm
de Domnul și nu ne închinăm Lui, ci doar credem orbește în Biblie și ne închinăm ei,
nu vom primi încuviințarea lui Dumnezeu. Dacă a omului credință se reduce la a se
conforma Bibliei, fără ca în inima lui fie loc pentru Dumnezeu, dacă nu Îl venerează
pe Dumnezeu ca fiind măreț și nu pune cuvântul Său în practică, dacă nu e în stare
să accepte și să asculte de lucrarea și călăuzirea lui Dumnezeu, oare nu este un
asemenea om doar un fariseu fățarnic? Nu este un astfel de om un antihrist, un om
care a făcut din Hristos dușmanul său? Așadar, dacă suntem fideli doar Bibliei, cu
siguranță acest lucru nu înseamnă că am dobândit adevărul și viața. Este greșit să
venerăm și să urmăm orbește Biblia, făcând astfel, cu siguranță că nu vom primi

816
încuviințarea Domnului. Dumnezeu întrupat exprimă adevărul pentru a ne purifica și
a ne mântui și pentru a ne izbăvi de influența Satanei, astfel încât să ascultăm de
Dumnezeu, să ne închinăm Lui și să fim câștigați în cele din urmă de El. Acesta este
scopul și înțelesul faptului că Dumnezeu întrupat Își săvârșește lucrarea. Cheia
credinței noastre este căutarea adevărului, practicarea și experimentarea cuvântului
Domnului. Numai în acest fel vom primi lucrarea Duhului Sfânt și vom ajunge să-L
cunoaștem pe Domnul. Apoi, vom fi capabili să-L respectăm pe Dumnezeu și să-L
preamărim pe Domnul în inimile noastre. De asemenea, vom avea adevărată
credință în El și ascultare de El. Acesta este adevăratul sens al credinței noastre în
Domnul. Doar prin practicarea credinței în acest fel vom primi aprobarea Domnului.
Din aceasta, toată lumea poate vedea limpede de ce credința în Biblie nu este
echivalentă cu credința în Dumnezeu. Deci, care este relația legătura dintre
Dumnezeu și Biblie? Cu privire la această întrebare, Domnul Isus a vorbit foarte clar.
Vă rog să deschideți Evanghelia lui Ioan la capitolul 5, versetele 39-40: „Voi cercetaţi
Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai acestea
sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine
ca să aveţi viaţă!” Din cuvintele Domnului Isus, reiese foarte clar că Biblia este doar
o mărturie pentru Dumnezeu, doar o consemnare a lucrării lui Dumnezeu din trecut.
Biblia nu-L reprezintă pe Dumnezeu, deoarece Biblia conține doar o relatare limitată
a cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu. Cum poate această relatare limitată a
cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu să-L reprezinte pe Dumnezeu? Dumnezeu este
Creatorul care săvârșește totul și toate, El este Stăpânul tuturor lucrurilor. Viața lui
Dumnezeu este nelimitată și inepuizabilă. Abundența și măreția lui Dumnezeu sunt
de nepătruns pentru om. Iar consemnarea limitată a cuvintelor și lucrării lui
Dumnezeu, așa cum se găsește în Biblie, nu este decât o picătură din marele ocean
al vieții lui Dumnezeu. Cum ar putea Biblia să-L reprezinte pe Dumnezeu? Cum ar
putea Biblia să fie egala lui Dumnezeu? Dumnezeu poate săvârși lucrarea de
mântuire a omului, poate oare Biblia să facă la fel? Dumnezeu poate exprima
adevărul, poate oare Biblia să facă acest lucru? Dumnezeu poate oricând lumina,
ilumina și călăuzi omenirea, poate oare Biblia să facă asta? Bineînțeles că nu! Deci,
Biblia nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu! Unii pun Biblia la egalitate cu Dumnezeu
și cred că ea Îl poate reprezenta pe Dumnezeu. Nu este aceasta o minimalizare și o

817
blasfemare a lui Dumnezeu? Dacă folosim Biblia în locul lucrării lui Dumnezeu,
aceasta este o negare și o trădare a lui Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu și
Biblia este Biblie. Biblia nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu și nici nu poate sta în
locul lucrării lui Dumnezeu. Biblia nu este decât o consemnare a lucrării lui
Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu din Biblie sunt adevărul. Ele sunt manifestarea
firii vieții lui Dumnezeu și arată voia lui Dumnezeu. Dar fiecare etapă a lucrării lui
Dumnezeu reprezintă doar cerința și voia lui Dumnezeu pentru omenire din timpul
acelei epoci. Nu reprezintă cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu din alte epoci. Vă este
clar tuturor acum?
În ceea ce privește povestea lăuntrică a Bibliei, cred că putem să aruncăm o
privire la unele pasaje de la Dumnezeu Atotputernic. „Nimeni nu cunoaște
veridicitatea Bibliei: că ea nu este altceva decât o mărturie istorică a lucrării lui
Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale lucrării lui
Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale. Oricine a
citit Biblia știe că ea confirmă prin documente cele două etape ale lucrării lui
Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face
cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve, de la momentul creației și până
la sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament înregistrează lucrarea lui Isus pe
pământ, expusă în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel; nu sunt
acestea înregistrări istorice?” („Despre Biblie (4)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Înainte, poporul Israel citea doar Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, la
începutul Epocii Harului, oamenii citeau din Vechiul Testament. Noul
Testament a apărut doar în timpul Epocii Harului. Noul Testament nu exista în
timpul lucrării lui Isus; oamenii au mărturisit despre lucrarea Sa abia după ce
El a înviat și S-a înălțat la cer. Doar atunci au apărut cele patru Evanghelii […].
Se poate spune că ceea ce au consemnat ei a fost potrivit nivelului lor de
educație și calibrului omului. Ceea ce au consemnat au fost experiențele
oamenilor și fiecare avea mijloace proprii de consemnare și de cunoaștere,
fiecare scriere fiind diferită. Astfel, dacă venerați Biblia ca și cum ar fi
Dumnezeu, dați dovadă de multă ignoranță și prostie! De ce nu căutați lucrarea
Dumnezeului de astăzi? Numai lucrarea lui Dumnezeu poate mântui omul.
Biblia nu poate mântui omul; oamenii o pot citi câteva mii de ani și totuși nu ar

818
exista nici cea mai mică schimbare în ei și, dacă vă închinați Bibliei, nu veți
avea parte niciodată de lucrarea Duhului Sfânt” („Despre Biblie (3)” din Cuvântul
Se arată în trup)
„Modul în care oamenii abordează Biblia este unul al obsesiilor și al
credinței și nimeni nu se poate edifica pe deplin în privinţa dedesubturilor sau
esenței Bibliei. Astfel, astăzi, oamenii simt încă o vrajă de nedescris când vine
vorba de Biblie; mai mult, ei sunt obsedați de ea și își pun credința în aceasta.
Astăzi, toată lumea vrea să găsească profețiile legate de lucrarea zilelor celor
de pe urmă în Biblie, dorește să descopere ce lucrare face Dumnezeu în timpul
zilelor de pe urmă și ce semne există pentru zilele de pe urmă. Astfel, venerația
oamenilor față de Biblie devine mai înflăcărată și, cu cât se apropie de zilele de
pe urmă, cu atât dau mai multă crezare profețiilor Bibliei, în special celor
despre zilele de pe urmă. Cu o astfel de credință oarbă în Biblie, cu o astfel de
încredere în Biblie, ei nu au nicio dorință să caute lucrarea Duhului Sfânt. În
mintea lor, oamenii cred că doar Biblia poate aduce lucrarea Duhului Sfânt;
doar în Biblie pot găsi pașii lui Dumnezeu; doar în Biblie sunt ascunse tainele
lucrării lui Dumnezeu; doar Biblia – nu și alte cărți sau persoane – poate
clarifica tot ce ține de Dumnezeu și de întregimea lucrării Lui; Biblia poate
aduce lucrarea cerului pe pământ; și Biblia poate atât începe, cât și încheia
epocile. Cu aceste idei, oamenii nu sunt deloc înclinați să caute lucrarea
Duhului Sfânt. Prin urmare, oricât de cât de mult i-a ajutat Biblia pe oamenii din
trecut, aceasta a devenit un obstacol pentru cea mai recentă lucrare a lui
Dumnezeu. Fără Biblie, oamenii pot căuta pașii lui Dumnezeu în altă parte, însă
astăzi pașii Lui au fost reduși la Biblie, iar extinderea lucrării Sale cele mai
recente a devenit de două ori dificilă, o luptă contra curentului. Acest fapt se
datorează în întregime celebrelor capitole și pilde din Biblie, precum și
diferitelor profeții din aceasta. Biblia a devenit un idol în mințile oamenilor, a
devenit un puzzle în creierele lor și ei sunt pur și simplu incapabili să creadă
că Dumnezeu poate lucra în afara Bibliei, incapabili să creadă că o persoană L-
ar putea găsi pe Dumnezeu în afara Bibliei, și cu atât mai puțin capabili să
creadă că Dumnezeu ar putea să Se distanţeze de Biblie în timpul lucrării finale
și să înceapă din nou. Acest lucru este de neconceput pentru oameni; n-o pot

819
crede, nici nu și-o pot imagina. Biblia a devenit un mare obstacol în acceptarea
de către oameni a noii lucrări a lui Dumnezeu și o dificultate pentru extinderea
acestei noi lucrări de către Dumnezeu” („Despre Biblie (1)” din Cuvântul Se arată
în trup).
„În definitiv, ce este mai important: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie
lucrarea lui Dumnezeu să se conformeze Bibliei? Oare să fie faptul că
Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să
Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu
au respectat sabatul? Dacă Isus ar fi trebuit să țină sabatul și să acționeze după
poruncile din Vechiul Testament, de ce nu l-a ținut după venirea Lui, ci a spălat
picioare, a acoperit capete, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate
acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a cinstit Vechiul
Testament, de ce a sfidat El aceste doctrine? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi,
dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea
El să fie și Domnul Bibliei?” („Despre Biblie (1)” din Cuvântul Se arată în trup).
A căuta și a explora adevărul cu privire la întrebarea dacă Biblia Îl poate
reprezenta pe Dumnezeu și ce relație există între Biblie și Dumnezeu este de cea
mai mare importanță. Mai întâi trebuie să aflăm: Ce fel de Dumnezeu este
Dumnezeu? Precum știm cu toții, Dumnezeu este Creatorul și Cârmuitorul tuturor
lucrurilor. Dumnezeu este ceea ce El este, atotputernic și înțelept fără margini. Numai
Dumnezeu poate mântui și călăuzi omenirea. Numai Dumnezeu poate decide soarta
omenirii. Acesta este un lucru recunoscut de mulți. Cum a apărut Biblia? După ce
Dumnezeu Și-a terminat lucrarea, oamenii folosiți de El și-au scris mărturiile și
experiențele, iar aceste mărturii și experiențe au fost apoi întocmite pentru a face
Biblia. Acesta este adevărul. Din acest motiv putem afirma cu mare certitudine că
Biblia este doar o consemnare a lucrării lui Dumnezeu din trecut, nu este altceva
decât o mărturie a lucrării Sale. Biblia nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu și nici
nu-L poate înlocui pe Dumnezeu pentru a face lucrarea de mântuire a omului. Dacă
ne bazăm în credința noastră doar pe citirea Bibliei, și nu pe experimentarea lucrării
lui Dumnezeu, nu vom primi niciodată lucrarea Duhului Sfânt și nu vom fi mântuiți.
Deoarece lucrarea lui Dumnezeu de mântuire este în continuă desfășurare. Prin
urmare, nu trebuie să ne fixăm pe una sau două etape ale lucrării lui Dumnezeu.

820
Trebuie să călcăm pe urmele lucrării lui Dumnezeu până când El Își va duce la bun
sfârșit lucrarea de mântuire a omenirii. Numai astfel putem dobândi mântuirea
deplină de la Dumnezeu și ajunge la minunata noastră destinație. Planul de
gestionare lui Dumnezeu, planul mântuirii, cuprinde trei etape de lucru: Epoca Legii,
Epoca Harului și Epoca Împărăției. Epoca Legii a fost vremea în care Dumnezeu a
folosit legi pentru a călăuzi viața omului. Epoca Harului a fost vremea când
Dumnezeu a făcut lucrarea de răscumpărare asupra omenirii. Domnul Isus a fost
pironit pe cruce astfel încât să-l poată răscumpăra pe om de sub domeniul Satanei,
să-i ierte păcatele, să-l califice astfel să vină înaintea lui Dumnezeu, să se roage lui
Dumnezeu și să intre în comuniune cu El. Cât despre lucrarea judecății din Epoca
Împărăției, aceasta este întocmai lucrarea prin care întreaga omenire este curățită,
mântuită și desăvârșită în profunzime. Dacă omenirea trece numai prin lucrarea
Epocii Legii și a Epocii Harului, dar nu acceptă lucrarea de judecată a lui Dumnezeu
din zilele de pe urmă, ea nu va fi complet mântuită și dobândită de Dumnezeu. Putem
vedea cu toții că, în Epoca Harului, lucrarea Domnului Isus a fost doar pentru a
răscumpăra omenirea. În epoca aceea, credința în Domnul ne-a permis doar să ne
fie iertate păcatele, să ne putem ruga lui Dumnezeu și să ne bucurăm de întreg harul
Său, dar nu am putut dobândi purificarea în acea epocă. De ce anume? Deoarece
avem o natură păcătoasă, adeseori păcătuim, ne răzvrătim și ne împotrivim față de
Dumnezeu, Domnul Isus a promis că va veni din nou și va exprima în zilele de pe
urmă toate adevărurile care mântuiesc omenirea, pentru a-i purifica pe toți cei care
aud glasul lui Dumnezeu și sunt aduși înaintea tronului Său. Așa cum a prezis
Domnul Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă
când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va
vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce
urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic
sunt o împlinire completă a versetului din Ioan: „Însă când va veni El, Duhul
adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul.” Deci, Dumnezeu Atotputernic este
Domnul Isus întors. Dumnezeu Atotputernic Se dedică în prezent lucrării de judecată
din zilele de pe urmă, El îi purifică și desăvârșește pe toți ce care au venit înaintea
tronului Său. Adică, El desăvârșește întru a fi biruitori pe fecioarele înțelepte care s-
au întors spre El după ce I-au auzit glasul, și îi va aduce în împărăția lui Dumnezeu.

821
Faptul că Dumnezeu face lucrarea de mântuire în trei etape ne permite să înțelegem
că El a lucrat dintotdeauna pentru îndrumarea și mântuirea omenirii. Fiecare etapă a
lucrării lui Dumnezeu este mai înaltă și mai profundă decât cea dinainte. În ceea ce
privește Biblia, aceasta nu este decât o carte necesară pentru noi, credincioșii în
Dumnezeu. Biblia nu poate face lucrarea lui Dumnezeu de a îndruma și mântui
omenirea.
Biblia nu este altceva decât o consemnare a lucrării lui Dumnezeu. Când
Dumnezeu dusese la bun sfârșit o lucrare, omul I-a consemnat cuvintele și lucrarea,
iar textul întocmit a devenit Biblia. Deși Biblia este indispensabilă credinței noastre,
numai primind lucrarea Duhului Sfânt putem înțelege cu adevărat Biblia și adevărul.
E un adevăr. Deci, credința în Domnul ne cere să călcăm îndeaproape pe urmele
Mielului, să acceptăm și să ne supunem lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele
de pe urmă. Numai așa putem primi lucrarea Duhul Sfânt și mântuirea lui Dumnezeu.
Dacă ne mulțumim doar să citim Biblia, dar nu reușim să acceptăm cuvintele și
lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, nu putem fi purificați și mântuiți. De
fapt, chiar dacă toate cuvintele lui Dumnezeu ar fi fost consemnate în Biblie, fără
lucrarea Duhului Sfânt tot nu am fi în stare să înțelegem și să cunoaștem cuvântul
lui Dumnezeu. Pentru a înțelege adevărul, trebuie să experimentăm și să punem
cuvântul lui Dumnezeu în practică, trebuie să primim luminarea și iluminarea Duhului
Sfânt. Doar așa putem înțelege cuvântul lui Dumnezeu, putem înțelege adevărul,
intra în realitatea adevărului.Faptele sunt suficiente pentru a demonstra că lucrul
fundamental pentru mântuirea omenirii este lucrarea Duhului Sfânt, desăvârșirea
Duhului Sfânt. Și cine este Duhul Sfânt? Nu este Duhul Sfânt tocmai Dumnezeu
Însuși? Biblia nu este altceva decât o consemnare a lucrării lui Dumnezeu din trecut.
Deci, cum ar putea să-L înlocuiască pe Dumnezeu Însuși? Așa cum am spus, numai
Dumnezeu poate mântui omul, Biblia nu este capabilă să-l mântuiască. Dacă a
noastră credință constă doar în aderarea la Biblie, dar nu și în acceptarea cuvintelor
și a lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dacă nu urmăm ritmul lucrării lui
Dumnezeu, vom fi abandonați și eliminați. În Epoca Legii, au existat mulți care nu au
acceptat lucrarea Domnului Isus și au fost eliminați. Cei care cred în Domnul Isus,
dar nu reușesc să accepte lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă
vor fi, de asemenea, abandonați și eliminați. Se poate spune că acești oameni sunt

822
orbi și nu-L cunosc pe Dumnezeu. Tot ce le mai rămâne de făcut este să îndure
povara distrugerilor, plânsul și scrâșnirea dinților.
Lucrarea de judecată făcută de Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă prin
exprimarea adevărului este lucrarea de bază în planul de gestionare al lui Dumnezeu
pentru a mântui întreaga omenire. Este, de asemenea, ultima etapă a lucrării lui
Dumnezeu, aceea de purificare, mântuire și desăvârșire deplină a omenirii. Deci,
dacă ne rezumăm numai la primele două etape ale lucrării descrise în Biblie, dar nu
acceptăm și lucrarea de purificare și mântuire a lui Hristos din zilele de pe urmă, nu
vom fi niciodată mântuiți și nu vom intra în Împărăția lui Dumnezeu. Nu contează câți
ani am practicat credința, va fi în van, pentru că toți cei ce resping mântuirea lui
Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă sunt potrivnici lui Dumnezeu, sunt toți
niște farisei fățarnici. Nu există nicio îndoială în această privință. Chiar dacă fariseii
L-au respins pe Domnul Isus pe baza Bibliei și chiar dacă, în zilele de pe urmă,
pastorii și prezbiterii resping lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic pe baza Bibliei,
argumentele lor nu sunt viabile. Pentru că nu își bazează argumentele pe cuvântul
lui Dumnezeu, ci pe litera Bibliei. Indiferent câte argumente ar putea avea, oricine nu
reușește să accepte lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, acela
este un potrivnic și un trădător al lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, ei sunt cu toții
niște răufăcători, Dumnezeu nu-i va recunoaște niciodată. Acești antihriști și
necredincioși dați în vileag de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă vor trebui
să îndure pedeapsa nenorocirilor ce vor veni cu plânsul și scrâșnirea dinților. Vor fi
cu toții alungați și eliminați de Dumnezeu pentru totdeauna și nu vor mai avea
niciodată ocazia de a-L vedea și de a-I primi aprobarea. Este adevărul. De aici putem
înțelege un singur lucru: Biblia pur și simplu nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu și,
cu siguranță, nu poate înlocui lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu e Dumnezeu și
Biblia e Biblie. Dacă noi credem în Dumnezeu, trebuie să-I experimentăm lucrarea și
să urmăm ritmul ei, trebuie să mâncăm și să bem cuvintele lui Dumnezeu din zilele
de pe urmă și trebuie să acceptăm și să urmăm toate adevărurile pe care Dumnezeu
le exprimă. Acesta este sensul adevărat al credinței în Dumnezeu. De fiecare dată
când Dumnezeu devine trup pentru a lucra, El trebuie să-i arunce și să-i elimine pe
cei care aderă doar la Biblie, dar nu reușesc să-L recunoască și să asculte de El.
Deci, putem spune cu încredere că afirmațiile de genul „Credința în Dumnezeu

823
trebuie să fie în conformitate cu Biblia, respectarea Bibliei este credința adevărată în
Dumnezeu, Biblia Îl reprezintă pe Dumnezeu”, sunt sofisme pure. Oricine face astfel
de afirmații este orb și nu-L cunoaște pe Dumnezeu. Dacă omul ar pune Biblia mai
presus de toate și ar folosi-o în locul lui Dumnezeu, nu ar merge pe calea fariseilor?
Fariseii au respectat Biblia împotrivindu-se lui Dumnezeu, ca urmare au întâmpinat
blestemele lui Dumnezeu. Nu este aceasta realitatea?
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Faptul că oamenii dobândesc viața prin credința lor în Dumnezeu depinde de

modul în care obțin sau nu adevărul. Dacă îl obțin, atunci ei L-au cunoscut cu
adevărat pe Dumnezeu; doar cei ce au făcut asta au dobândit cu adevărat viață.
Aceia ce nu Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu nu au obținut adevărul; astfel,
asemenea oameni nu au dobândit viață. Aceasta este cert, dincolo de orice dubiu.
Așadar, ce înseamnă exact să obții adevărul? Acest lucru necesită cunoaștere
despre Hristos, deoarece El este Dumnezeu întrupat printre oameni, Cel ce exprimă
tot adevărul. Adevărul provine din viața lui Dumnezeu și este în întregime o expresie
a lui Hristos, a cărui esență este calea, adevărul și viața. Doar Hristos are esența
adevărului și a vieții, astfel, când Îl cunoști și Îl dobândești, ai obținut realmente
adevărul. Din aceasta, este clar că dintre credincioșii în Dumnezeu, doar cei ce Îl
cunosc pe Hristos și L-au dobândit au obținut cu adevărat viața, L-au cunoscut pe
Dumnezeu și au cules viața veșnică. Aceasta împlinește exact ce este scris în Biblie:
„Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul nu va vedea
viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36). Credința în Fiul se
referă fără dubii la a crede în Hristos întrupat. Dintre oamenii care cred în Dumnezeu,
doar cei ce Îl recunosc pe Hristos ca fiind adevărul, calea și viața Îl pot cunoaște cu
adevărat pe Dumnezeu, pot fi mântuiți și făcuți perfecți; doar ei vor primi aprobarea
lui Dumnezeu. Oricine crede în Dumnezeu, dar încă poate să Îl nege, să I se opună
sau să se lepede de Hristos este o persoană care practică credința, dar, de
asemenea, I se împotrivește și Îl trădează pe Dumnezeu. Astfel, nu va putea atinge
mântuirea sau desăvârșirea. Dacă cineva crede în Dumnezeu, dar doar venerează
și mărturisește orbește Biblia pe când Îi opune rezistență sau are sentimente de ură
față de Hristos, atunci acea persoană a pornit deja pe calea antihristului și a devenit

824
un inamic al lui Dumnezeu. Ca antihrist, o asemenea persoană va fi pedepsită și
blestemată de Dumnezeu și va sfârși trecând în pierzanie și ruină. Pentru cei care
cred în Dumnezeu, acesta este cel mai grav eșec și cea mai gravă întristare.
Sunt mulți care cred doar într-un Dumnezeu vag în ceruri, conform Bibliei, dar
care nu cred că Dumnezeu Se poate întrupa, cu atât mai puțin să Îl accepte pe
Hristos ca fiind Dumnezeu întrupat, ca fiind Mântuitorul omenirii stricate sau
Dumnezeul real care îi mântuiește pe oameni. Asemenea oameni nu știu că Hristos
este calea, adevărul și viața; mai mult, ei nu pot fi compatibili cu Hristos. Ei sunt cu
siguranță genul de oameni care s-au plictisit de adevăr și simt ură față de adevăr.
Putem citi cu toții în Biblie că arhiereii, învățații și fariseii evrei au crezut în Dumnezeu
toată viața lor, dar au refuzat să Îl accepte pe Domnul Isus întrupat, mergând până
la a-L răstigni și ucide pe Isus Hristos. Ca urmare, ei au devenit oamenii ce I s-au
opus și L-au trădat pe Dumnezeu și, astfel, au fost pedepsiți și blestemați de El. În
ciuda credinței lor de o viață, nu au putut dobândi binecuvântarea și promisiunea lui
Dumnezeu. Ce sfârșit trist și demn de milă! Astfel, reușita oamenilor în credință
depinde de cunoașterea și dobândirea de către aceștia a lui Hristos. Fondul
chestiunii este dacă au acceptat toate adevărurile exprimate de Hristos și dacă au
experimentat supuși toată lucrarea lui Dumnezeu, dacă Îl pot preamări și mărturisi
pe Hristos până când devin compatibili cu El. Aceasta determină succesul sau eșecul
credinței lor în Dumnezeu. Totuși, mulți oameni nu sunt de acord; ei văd Biblia ca
fiind mai presus de orice altceva și chiar au folosit-o pentru a-L înlocui pe Dumnezeu
în inimile lor. Când Dumnezeu întrupat vine să lucreze, acești oameni de fapt Îl
neagă, Îl resping și I se opun lui Hristos. Dacă acțiunile și cuvintele lui Hristos nu sunt
în concordanță cu anumite reguli ale Bibliei, acești oameni merg atât de departe încât
să Îl condamne, să Îl respingă și să se lepede de El. Mai degrabă decât să creadă în
Dumnezeu, este mai corect să spunem că ei cred în Biblie. În ochii lor, Biblia este
Domnul lor, Dumnezeul lor. Se pare că pentru ei Dumnezeu, Domnul, este în Biblie
și că aceasta Îl reprezintă pe El, așadar ei cred că adevărul este tot ceea ce este în
perfect acord cu Biblia, pe când orice diferă de Biblie nu poate fi adevărul. Doar Biblia
este adevărul. Ei văd Biblia ca fiind mai presus de tot adevărul; să te abați de la Biblie
înseamnă să te abați de la adevăr. Ei cred că lucrarea lui Dumnezeu și cuvântările
Lui sunt doar cele consemnate în paginile Bibliei; ei refuză să recunoască orice

825
altceva ce El ar fi putut face sau spune în afara Bibliei. Acești oameni sunt la fel ca
arhiereii, învățații și fariseii evrei, care recunoșteau doar Biblia, dar nu Îl cunoșteau
deloc pe Dumnezeu; și erau și mai puțin dispuși să admită existența lui Hristos
întrupat. Ei chiar au pus Biblia și pe Hristos unul împotriva altuia, neavând nicio
cunoaștere despre faptul că El este adevărul, calea și viața; au preamărit și au
mărturisit Biblia și L-au răstignit pe Hristos, comițând astfel monstruosul păcat de
rezistență împotriva lui Dumnezeu. Așadar, ei poate credeau în Dumnezeu, dar nu
au fost mântuiți; dimpotrivă, au devenit inamicii lui Dumnezeu și antihriști și au fost
destinați să fie pedepsiți și blestemați de El. Aceasta este consecința directă a
oamenilor care au crezut în Dumnezeu în cadrul religiei, care au fost amăgiți și
controlați de arhierei, învățați și farisei și călăuziți pe calea antihristului. Aceasta arată
că ceea ce a spus Domnul Isus este adevărat: „Şi dacă un orb călăuzeşte un alt
orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14). Asemenea oameni cu siguranță
nu pot fi mântuiți sau desăvârșiți.
Biblia conține o frază care reprezintă cel mai bine esența lui Hristos. Este cea
spusă de Domnul Isus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine” (Ioan 14:6). Cu aceste cuvinte, Domnul Isus a pus punctul pe i și a
dezvăluit cel mai mare mister al credinței în Dumnezeu – faptul că doar cunoscându-
L și dobândindu-L pe Hristos pot oamenii să atingă mântuirea. Aceasta deoarece
doar atunci când Dumnezeu S-a întrupat ca Hristos, El a putut mântui pe deplin
omenirea. Hristos este singura poartă prin care oile Lui pot intra în Împărăția cerurilor
și doar Hristos întrupat este Dumnezeul real ce poate aduce mântuirea oamenilor.
Când ei cred în Dumnezeu, doar prin acceptare și prin urmarea lui Hristos pot fi puși
pe calea mântuirii și a desăvârșirii. Aceasta este singura cale prin care ei pot deveni
oameni care împlinesc voința Tatălui ceresc și care, în schimb, intră în Împărăția
cerurilor. De aici, noi știm că cei care cred în Dumnezeu trebuie să Îl accepte și să I
se supună lui Hristos întrupat înainte să poată fi mântuiți, desăvârșiți și să primească
aprobarea lui Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Dumnezeu a menit oamenilor
să creadă în El și să obțină mântuirea. Astfel, întrebarea dacă oamenii care cred în
Dumnezeu Îl cunosc pe Hristos și L-au dobândit pe Hristos este de importanță
capitală și are impact direct asupra destinației și rezultatului lor.
Când ne amintim lucrarea pe care a făcut-o Domnul Isus când S-a pogorât pe

826
pământ pentru a începe Epoca Harului, putem vedea că niciunul dintre credincioșii
din cadrul religiei nu L-a cunoscut sau urmat. Acest fapt este în mod deosebit
adevărat pentru arhiereii, învățații și fariseii iudaismului, toți refuzând să Îl
recunoască sau să Îl accepte pe Hristos. Mai mult, acești oameni L-au negat, judecat
și condamnat pe Domnul Isus în acord cu ceea ce era scris în Biblie. Ei chiar L-au
răstignit, comițând astfel monstruosul păcat al rezistenței împotriva lui Dumnezeu și
devenind arhetipul oamenilor care în ultimii două mii de ani au crezut în Dumnezeu,
dar I s-au opus și L-au trădat și care, prin urmare, au trebuit să sufere pedeapsa și
blestemele lui Dumnezeu. De fapt, încă de la început, pe când predica, Domnul Isus
a simțit deja faptul că esența lumii religioase era una ce I se opunea lui Dumnezeu
și, cu mare acuratețe, a dezvăluit direct rădăcina și esența rezistenței fariseilor față
de Dumnezeu: „Iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela
pe Care L-a trimis El. Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi
viaţă veşnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine!
Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:38-40). Cuvintele
Domnului Isus au dezvăluit adevărul și esența modului în care comunitatea religioasă
credea în Dumnezeu, dar I se și opunea. În același timp, aceste cuvinte au făcut
lumină în privința esenței legăturii dintre Biblie și Hristos. Aceasta este fără îndoială
o mântuire enormă pentru cei care cred în Dumnezeu. Totuși, în comunitatea
religioasă de astăzi, majoritatea oamenilor cred, venerează și mărturisesc orbește
Biblia, punând-o pe un piedestal deasupra lui Hristos și a mărturiilor lui Hristos.
Aceasta este în special adevărat pentru conducătorii religioși și pastorii care, ca
fariseii, continuă să Îl judece, să Îl condamne și să Îl blasfemieze pe Hristos întrupat
în zilele de pe urmă în concordanță cu Biblia, în ciuda adevărului exprimat de El.
Acțiunile lor au dus la tragedia finală de a-L răstigni pe Hristos a doua oară și au
stârnit de mult mânia lui Dumnezeu. Consecința este dezastruoasă, pentru că
Dumnezeu Atotputernic a avertizat mai devreme: „Vai de cei care Îl răstignesc pe
Dumnezeu!” („Păcătoșii cu siguranță vor fi pedepsiți” din Cuvântul Se arată în trup).
Este, așadar, complet necesar să oferim o părtășie clară despre relația dintre Biblie
și Hristos, astfel ca toată lumea să poată trata Biblia corect, să Îl accepte pe Hristos
și să se supună lucrării Sale pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu.
[…]

827
 În ceea ce privește scripturile, Domnul Isus a spus odată: „tocmai acestea sunt
cele care depun mărturie despre Mine!” Aici cuvântul lui Dumnezeu a fost rostit cu
mare claritate; Biblia este pur și simplu o compilație de mărturii despre El. Noi
înțelegem cu toții că Biblia este o consemnare veritabilă a primelor două etape ale
lucrării lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este mărturia primelor două etape ale lucrării
lui Dumnezeu, care încheie călăuzirea și răscumpărarea omenirii după crearea
cerurilor și a pământului și a tuturor lucrurilor, precum și a omenirii. Citind Biblia, toți
pot vedea cum Dumnezeu a condus oamenii în Epoca Legii și i-a învățat cum să
trăiască în fața Lui și cum să Îl venereze. Putem vedea, de asemenea, cum
Dumnezeu a răscumpărat omenirea în Epoca Harului și a iertat-o pentru toate
păcatele trecute în timp ce a pogorât asupra sa pacea, bucuria și toate felurile de
har. Oamenii pot vedea nu doar că Dumnezeu a creat omenirea și a călăuzit-o
permanent, dar și că El a răscumpărat-o. Între timp, Dumnezeu a asigurat și a
protejat omenirea. De asemenea, putem citi din profețiile biblice că, în zilele de pe
urmă, cuvintele lui Dumnezeu vor arde precum focul pentru a-i judeca și a-i curăți pe
oamenii Săi. Ele vor mântui omenirea de toate păcatele și ne vor ajuta să scăpăm
de influența întunecată a Satanei pentru a ne putea reîntoarce complet la Dumnezeu
și a moșteni în cele din urmă binecuvântările și promisiunea Sa. Asta a vrut
Dumnezeu să spună când a zis: „tocmai acestea sunt cele care depun mărturie
despre Mine!” Astfel, oricine a citit conștiincios Biblia poate vedea unele dintre
acțiunile lui Dumnezeu și poate recunoaște existența Sa și atotputernicia și
înțelepciunea cu care El a creat, domină și conduce totul în cer și pe pământ. De
aceea, Biblia este profund relevantă pentru oameni pentru credința în Dumnezeu,
cunoașterea Lui și apucarea pe calea bună a credinței. Oricine crede sincer în
Dumnezeu și iubește adevărul poate găsi un țel și o direcție în viață citind Biblia și
poate învăța să creadă în El, să se bazeze pe El, să I se supună Lui și să Îl venereze.
Toate acestea sunt efecte ale mărturiei Bibliei despre Dumnezeu; acesta este un fapt
de necontestat. Totuși, Domnul Isus exprimă de asemenea un punct și mai important
când spune: „Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă
veşnică” și „totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” Aceste cuvinte sunt
atât de importante! Dacă oamenii care cred în Dumnezeu doresc să obțină adevărul
și viața, nu este de ajuns să se bazeze pur și simplu pe mărturia Bibliei; ei trebuie de

828
asemenea să vină la Hristos pentru a dobândi adevărul și viața. Aceasta deoarece
doar Hristos poate exprima adevărul, răscumpăra și mântui omenirea. Dumnezeu
este Cel care ne dă viață. Biblia nu poate înlocui puterea Sa, cu atât mai puțin să
facă lucrarea Duhului Sfânt și nu poate dărui viață oamenilor din partea lui
Dumnezeu. Doar prin acceptarea și supunerea față de Hristos putem dobândi
lucrarea Duhului Sfânt și obține adevărul și viața. Dacă oamenii cred doar în Biblie,
fără să Îl accepte pe Dumnezeu real întrupat, atunci nu vor putea dobândi viața,
deoarece Biblia nu este Dumnezeu; este pur și simplu o mărturie a lucrării lui
Dumnezeu. În credința în Dumnezeu, trebuie să înțelegem că sunt etape ale lucrării
Sale de mântuire a omenirii; trei etape de lucrare sunt necesare pentru mântuirea
completă a omenirii de influența Satanei, astfel putând cu adevărat să se întoarcă la
Dumnezeu și să fie câștigată de El. Astfel, fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu pe
care oamenii o experimentează îi face parte a mântuirii Lui. Doar urmând
îndeaproape ritmul lucrării Duhului Sfânt și experimentând judecata lui Dumnezeu și
mustrarea Sa în zilele de pe urmă putem primi vasta și deplina mântuire a lui
Dumnezeu. De exemplu, în credința lor în Iahve Dumnezeu, israeliții se puteau
bucura doar de promisiunea lui Dumnezeu în timpul Epocii Legii. Dacă nu au
acceptat mântuirea lui Isus Hristos, ei nu au putut fi iertați de păcatele lor, cu atât mai
puțin nu s-au putut bucura de pace, bucurie și har îndestulat dăruite de Domnul;
acesta este un fapt. Dacă oamenii acceptă doar răscumpărarea Domnului Isus
pentru a fi iertați de păcatele lor și, de asemenea, se bucură de multele haruri dăruite
de Dumnezeu, dar nu acceptă și lucrarea Sa de judecată și mustrare în zilele de pe
urmă, atunci ei nu pot dobândi adevărul sau viața, nici nu vor putea atinge
schimbarea în firea vieții lor. Astfel, ei nu vor fi calificați pentru a moșteni promisiunile
lui Dumnezeu și nu vor putea intra în Împărăția cerurilor. Fiecare etapă a lucrării lui
Dumnezeu are propriile sale roade și este mai înaltă decât ultima. Aceste etape se
completează unele pe altele; niciuna nu poate fi omisă. Ele conduc treptat la
perfecțiune. Dacă cineva nu ar accepta una dintre etapele lucrării lui Dumnezeu,
acea persoană ar putea obține doar o parte a mântuirii Sale, nu pe toată. Acesta, de
asemenea, este un fapt. Dacă oamenii cred doar în Biblie fără să Îl accepte pe
Hristos în zilele de pe urmă, ei vor deveni oameni care I se opun și Îl trădează pe
Dumnezeu. În consecință, ei vor pierde mântuirea completă și finală a lui Dumnezeu.

829
Cu alte cuvinte, în cazul oamenilor care cred doar în Domnul Isus și nu acceptă
mântuirea adusă de întoarcerea Lui – Dumnezeu Atotputernic – în zilele de pe urmă,
credința lor va fi pe jumătate alterată și se va alege praful de tot. Ce păcat ar fi! Ce
regretabil! Prin urmare, neacceptarea lui Hristos întrupat duce la imposibilitatea
obținerii vieții. Doar prin credința în Biblie, oamenii nu pot fi mântuiți sau obține viața
și nu vor putea niciodată să Îl cunoască pe Dumnezeu, deoarece Biblia nu este
Dumnezeu; este pur și simplu o mărturie despre El. Astfel, dacă oamenii cred doar
în Biblie, fără să Îl accepte pe Hristos, nu pot primi lucrarea Duhului Sfânt. În
consecință, ei nu pot fi mântuiți de Dumnezeu; ei pot fi doar eliminați de El. Acesta
lucru este cert, dincolo de orice dubiu. Este un fapt ce poate fi văzut prin citirea Bibliei.
De asemenea, aceasta este cauza principală pentru care conducătorii religioși și
pastorii cred în Dumnezeu, totuși I se opun, ceea ce duce la eșec în credința lor.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Întrebarea 28: Biblia este mărturie a lucrării lui Dumnezeu; numai prin
citirea Bibliei credincioșii în Domnul ajung să recunoască faptul că Dumnezeu
a creat cerul, pământul și toate lucrurile și pot să vadă faptele minunate ale lui
Dumnezeu, măreția și atotputernicia Lui. Biblia conține multe dintre cuvintele
lui Dumnezeu, cât și mărturii ale experiențelor omului; acestea pot oferi
susținere pentru viețile oamenilor, cât și o importantă edificare, așadar, ceea
mi-ar plăcea să cercetez este dacă noi chiar putem să dobândim viața veșnică
prin citirea Bibliei? Este posibil să nu existe nicio cale a vieții veșnice în Biblie?
Răspuns:
Prin citirea Bibliei, ajungem să înțelegem că Dumnezeu este Creatorul cerului,
al pământului și al tuturor lucrurilor și începem să-I recunoaștem faptele minunate.
Asta deoarece Biblia este o mărturie a primelor două etape din lucrarea lui
Dumnezeu. Este o consemnare a cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu și a mărturiei
omului în Epoca Legii și în Epoca Harului. Deci, Biblia este foarte importantă pentru
credința noastră. Gândiți-vă puțin: dacă n-ar fi fost Biblia, cum am fi ajuns noi să
înțelegem cuvântul Domnului și să-L cunoaștem pe Domnul? Cum am mai fi fost
martori la faptele lui Dumnezeu, întru dreapta credință în El? Dacă nu citim Biblia,
cum altfel vom cunoaște dreapta mărturie a tuturor sfinților de-a lungul veacurilor de

830
ascultare de Dumnezeu? Așadar, citirea Bibliei este esențială pentru practica
credinței și niciun credincios întru Domnului nu ar trebui să se abată de la Biblie.
Putem spune că cine se abate de la Biblie nu poate crede în Domnul. Acest lucru
este dovedit de viețile sfinților de-a lungul veacurilor. Nimeni nu îndrăznește să nege
valoarea și semnificația citirii Bibliei în practica credinței. Astfel, sfinții de-a lungul
veacurilor și credincioșii consideră că citirea Biblia este o chestiune foarte
importantă. Unii merg chiar mai departe și spun că citirea Bibliei și rugăciunea sunt
la fel de esențiale ca cele două picioare ale noastre pentru mersul pe jos. Dar Domnul
Isus a spus: „Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă
veşnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi
totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:39-40). Unii oameni sunt
confuzi; cred că, având în vedere că Biblia este o consemnare a cuvântului lui
Dumnezeu și a mărturiei omului, citirea Bibliei ar trebui să ne ofere viața veșnică.
Atunci, de ce Domnul Isus a spus că nu există viață veșnică în Biblie? În realitate,
nu-i atât de greu de înțeles. Atât timp cât înțelegem povestea interioară și substanța
cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu din Epoca Legii și Epoca Harului, precum și
efectul obținut prin intermediul lor, atunci vom ajunge în mod natural să înțelegem de
ce nu este posibil să primim viața veșnică prin citirea Bibliei. În epoca Legii, Iahve
era preocupat în primul rând de promulgarea legilor, de poruncile și de rânduielile pe
care să le urmeze omul. Cuvintele Lui erau în mare parte un fel de ghid pentru ca
omenirea, încă în fașă, să poată supraviețui pe pământ. Aceste cuvinte nu implicau
schimbarea modului de viață a omului. Așadar, cuvintele lui Dumnezeu din Epoca
Legii au fost menite să-i facă pe oameni să respecte legile și poruncile. Deși aceste
cuvinte erau adevărate, ele reprezintă un adevăr foarte rudimentar. În timpul Epocii
Harului, cuvintele și lucrarea Domnului Isus erau concentrate asupra lucrării de
răscumpărare. Cuvintele pe care le-a emis au fost despre adevărul răscumpărării și
i-au învățat pe oameni că trebuie să-și mărturisească păcatele, să se pocăiască și
să se abțină de la a păcătui și a face rele. Aceste cuvinte i-au învățat pe oameni și
cum să se roage Domnului și i-au cerut omului să-L iubească pe Domnul din tot
sufletul, să-și iubească aproapele ca pe sine însuși, să fie tolerant și răbdător, să
ierte etc. Toate acestea sunt incluse în calea pocăinței. Deci, prin citirea Bibliei,
putem înțelege numai lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Legii și Epoca Harului.

831
Înțelegem că toate lucrurile sunt create de Dumnezeu și învățăm să trăim pe pământ
și să ne închinăm Lui. Înțelegem ce este păcatul, cine sunt cei binecuvântați de
Dumnezeu și cine sunt cei blestemați de El. Învățăm să ne mărturisim păcatele și să
ne pocăim în fața lui Dumnezeu. Învățăm smerenia, toleranța și iertarea și știm că
trebuie să ne purtăm crucea și să-L urmăm pe Domnul. Vedem mila și compasiunea
nemărginită a Domnului Isus și înțelegem că numai venind înaintea Domnului Isus
cu credință ne vom bucura de harul și adevărul Său abundent. Cuvintele și lucrarea
lui Dumnezeu din Epoca Legii și Epoca Harului, așa cum sunt consemnate în Biblie,
au fost adevăruri rostite de Dumnezeu în conformitate cu planul Său de mântuire a
omenirii și a nevoilor omenirii la vremea aceea. Aceste adevăruri erau complet
incapabile să ne schimbe firea vieții și să ne permită să obținem purificarea,
mântuirea și desăvârșirea. Astfel, cuvintele date de Domnul Isus în Epoca Harului
pot fi numite doar calea pocăinței, dar nu și calea vieții veșnice.
Așadar, ce este calea vieții veșnice? Calea vieții veșnice este calea adevărului
care permite omului să trăiască pentru totdeauna, adică este calea care permite
omului să se lepede de legăturile și limitările naturii sale păcătoase, să-și schimbe
firea vieții și să câștige adevărul ca viață, să se elibereze de influența Satanei și să
devină compatibil cu Hristos. Îi permite omului să-L cunoască, să-L asculte și să-L
venereze pe Dumnezeu, ca să nu mai păcătuiască împotrivindu-se lui Dumnezeu
sau trădându-L. Doar calea care poate obține acest efect poate fi numită calea vieții
veșnice. Omul moare ca urmare a păcatului. Dacă omul atinge adevărul ca viață și
rezolvă problema păcatului, Dumnezeu îl va binecuvânta cu viața veșnică. Așadar,
numai primind mântuirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă putem să dobândim viața
veșnică de la Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce
crede în Mine va trăi chiar dacă moare. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu
va muri niciodată” (Ioan 11:25-26). Aceasta arată că viața și moartea omului sunt
în mâinile lui Dumnezeu. Aceasta este autoritatea lui Dumnezeu și niciun om nu-și
poate schimba soarta proprie. Doar cei care dobândesc mântuirea acceptând
lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și obținând adevărul ca pe propria lor
viață pot căpăta viața veșnică. Aceasta este o certitudine. Deci, după ce Domnul Isus
Și-a terminat lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului, a promis că Se va întoarce,
spunând la acel moment: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi

832
purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci
El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile
ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Adevărurile exprimate de Domnul Isus întors
sunt singura cale spre viața veșnică, iar acest lucru arată că Hristos este adevărul,
calea și viața. De ce nu conține Biblia calea spre viața veșnică? În special pentru că
Biblia consemnează cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu, dar nu
conține toate adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă pentru a
purifica și a mântui omenirea. Prin urmare, Biblia nu conține calea spre viața
veșnică. Aceasta nu diminuează însă Biblia ca mărturie a lui Dumnezeu sau efectul
pe care-l are asupra cititorilor săi. Tocmai pentru că este adevărată mărturia lui
Dumnezeu din Biblie, pentru că este adevărată crearea Cerului, a pământului și a
tuturor lucrurilor de către Dumnezeu și pentru că este adevărată mărturia ascultării
și a devotamentului față de Dumnezeu de către generații de sfinți, locul Bibliei în
inima omului a fost mereu de neclintit. S-ar putea spune că generații de sfinți au
crescut și s-au maturizat datorită edificării pe care au primit-o din Biblie. În ciuda
faptului că firea coruptă a omenirii a dăinuit în ei, naturile lor satanice au existat în
continuare și ei nu au fost cu adevărat purificați, credința și devotamentul sfinților
față de Dumnezeu au fost totuși de neclintit. Mulți au devenit martiri pentru Domnul
și toți au creat mărturii frumoase și răsunătoare pentru El. Acestea sunt rezultatele
lucrării lui Dumnezeu în Epoca Legii și în Epoca Harului. Este clar pentru noi toți că
oamenii cu credință în Domnul sunt nenumărați și, chiar dacă nu au fost purificați,
firea vieții lor nu s-a schimbat și nu dispun de o înțelegere adevărată a lui
Dumnezeu, credința lor este însă adevărată. Dumnezeu nu S-a lepădat de acești
oameni, ci așteaptă în schimb întoarcerea Domnului în zilele de pe urmă, atunci
când vor fi ridicați înaintea Lui, purificați și desăvârșiți. Astfel, toți cei care au
credință adevărată în Domnul și care iubesc adevărul vor dobândi calea spre viața
veșnică dăruită de Dumnezeu în zilele de pe urmă. Acum înțelegem de ce Biblia nu
poate dărui viață veșnică, nu-i așa?
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 29: În ultimii două mii de ani, credința omului în Domnul s-a
bazat pe Biblie, iar venirea Domnului Isus nu a negat Biblia Vechiului

833
Testament. După ce Dumnezeu Atotputernic Și-a făcut lucrarea de judecată din
zilele de pe urmă, oricine Îl acceptă pe Dumnezeu Atotputernic se va concentra
asupra citirii cuvintelor Sale și rareori va citi din Biblie. După acceptarea
lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, mi-ar plăcea să
cercetez care, mai exact, este abordarea corectă a Bibliei și cum ar trebui să o
folosească o persoană? Pe ce ar trebui să se bazeze credința unei persoane în
Dumnezeu pentru a merge pe calea credinței și a dobândi mântuirea lui
Dumnezeu?
Răspuns:
Noi înțelegem cu toții că Biblia este o consemnare veritabilă a primelor două
etape ale lucrării lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este mărturia primelor două etape
ale lucrării lui Dumnezeu, care încheie călăuzirea și răscumpărarea omenirii după
crearea cerurilor și a pământului și a tuturor lucrurilor, precum și a omenirii. Citind
Biblia, toți pot vedea cum Dumnezeu a condus oamenii în Epoca Legii și i-a învățat
cum să trăiască în fața Lui și cum să Îl venereze. Putem vedea, de asemenea, cum
Dumnezeu a răscumpărat omenirea în Epoca Harului și a iertat-o pentru toate
păcatele trecute în timp ce a pogorât asupra sa pacea, bucuria și toate felurile de
har. Oamenii pot vedea nu doar că Dumnezeu a creat omenirea și a călăuzit-o
permanent, dar și că El a răscumpărat-o. Între timp, Dumnezeu a asigurat și a
protejat omenirea. De asemenea, putem citi din profețiile biblice că, în zilele de pe
urmă, cuvintele lui Dumnezeu vor arde precum focul pentru a-i judeca și a-i curăți pe
oamenii Săi. Ele vor mântui omenirea de toate păcatele și ne vor ajuta să scăpăm
de influența întunecată a Satanei pentru a ne putea reîntoarce complet la Dumnezeu
și a moșteni în cele din urmă binecuvântările și promisiunea Sa. Asta a vrut
Dumnezeu să spună când a zis: „tocmai acestea sunt cele care depun mărturie
despre Mine!” Astfel, oricine a citit conștiincios Biblia poate vedea unele dintre
acțiunile lui Dumnezeu și poate recunoaște existența Sa și atotputernicia și
înțelepciunea cu care El a creat, domină și conduce totul în cer și pe pământ. De
aceea, Biblia este profund relevantă pentru oameni pentru credința în Dumnezeu,
cunoașterea Lui și apucarea pe calea bună a credinței. Oricine crede sincer în
Dumnezeu și iubește adevărul poate găsi un țel și o direcție în viață citind Biblia și
poate învăța să creadă în El, să se bazeze pe El, să I se supună Lui și să Îl venereze.

834
Toate acestea sunt efecte ale mărturiei Bibliei despre Dumnezeu; acesta este un fapt
de necontestat.
[…]
Valoarea Bibliei constă în întregime în consemnarea primelor două etape ale
lucrării lui Dumnezeu. Dacă oamenii pot citi cuvântările și lucrarea lui Dumnezeu în
ea și pot avea credința și cunoașterea atotputerniciei și înțelepciunii cu care El a
creat și conduce totul, aceasta va avea o semnificație profundă pentru oameni în a-
L cunoaște, urma și venera pe Dumnezeu. Din acest motiv, Biblia este pur și simplu
o mărturie a lucrării lui Dumnezeu și îi poate ajuta pe credincioși în a construi o
fundație. Bineînțeles, este o carte necesară pentru toți cei care cred în Dumnezeu.
Biblia îi poate ajuta pe oameni să înțeleagă primele două etape ale lucrării lui
Dumnezeu de mântuire a omenirii și este extrem de benefică pentru înțelegerea
adevărului și pentru intrarea lor în viață. Totuși, nu poate lua locul lucrării lui
Dumnezeu din zilele de pe urmă, cu atât mai puțin al cuvântărilor Sale din prezent;
poate doar să ne ajute să înțelegem primele două etape ale lucrării lui Dumnezeu și
să Îi cunoaștem firea, atotputernicia și înțelepciunea. Acesta este singurul mod de a
privi Biblia care este după inima lui Dumnezeu și trebuie să credem că aceasta este
și intenția comună a fiecăruia dintre autorii și compilatorii Bibliei.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Biblia este doar o consemnare a lucrării lui Dumnezeu și o mărturie pentru El;
deși este foarte utilă pentru edificarea omenirii, totuși nu poate în niciun caz să
înlocuiască lucrarea Duhului Sfânt. Pentru cei dintre noi cu credință în Dumnezeu,
obținerea mântuirii trebuie să se bazeze pe lucrarea Duhului Sfânt. Dacă ar fi să
urmăm doar Biblia, fără lucrarea Duhului Sfânt, am merge pe calea proprie. Eșecul
fariseilor, care credeau în Dumnezeu, dar I s-au împotrivit, ilustrează bine că este
greșit să ne bazăm credința doar pe Biblie, și nu pe lucrarea Duhului Sfânt. Mulți
oameni au cercetat Biblia de-a lungul anilor, dar nu au avut luminarea și iluminarea
Duhului Sfânt și, în cele din urmă, nu au reușit să obțină înțelegerea adevărului sau
cunoașterea lui Dumnezeu. În consecință, noi, cei care avem credință în Dumnezeu,
trebuie să abordăm și să folosim adecvat Biblia. Nu trebuie să avem vreodată o
credință oarbă sau să venerăm Biblia. Putem vedea cuvântul lui Dumnezeu în Biblie,

835
dar și modul în care Dumnezeu Își face lucrarea pentru a-i mântui pe oameni, dar
înțelegerea Bibliei de către noi va fi mereu prea limitată, îndeosebi în ceea ce privește
cuvântul lui Dumnezeu. Fără luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, putem memora
întocmai cuvântul lui Dumnezeu, dar nu vom înțelege totuși adevărul. De-a lungul
istoriei, acest lucru a fost afirmat de nenumărați sfinți care au cunoscut lucrarea lui
Dumnezeu. Există un număr mare de oameni religioși care au o credință oarbă în
Biblie și o venerează, dar, în inimile lor, nu-L slăvesc pe Dumnezeu și Îl delimitează
în cadrul noțiunilor și închipuirilor proprii. Când Dumnezeu Atotputernic întrupat din
zilele de pe urmă Își înfăptuiește lucrarea de judecată și exprimă adevărurile care vor
curăți și vor mântui omenirea, acești oameni nu recunosc glasul lui Dumnezeu. În
schimb, Îl condamnă și se împotrivesc lui Dumnezeu, judecând și hulindu-L fără
chibzuință. Când văd că membrii Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic mănâncă și
beau cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic la întâlnirile lor, iar consultarea Bibliei a
devenit ceva pentru timpul lor liber, aceștia judecă și condamnă chiar mai mult. Oare
înțeleg aceștia adevărul sau Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu? Cu siguranță nu!
Sunt adoratori ai Bibliei care I se împotrivesc lui Dumnezeu, exact ca fariseii. Când
au văzut că discipolii Domnului Isus au părtășie doar despre lucrarea și cuvintele
Domnului Isus la întâlnirile lor, fariseii i-au judecat, spunând că nu au citit scripturile,
ci doar cuvintele Domnului Isus. Acest lucru este similar cu ceea ce spun pastorii și
prezbiterii din zilele noastre; toți condamnă lucrarea lui Dumnezeu neștiind ce
înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu sau să cunoști lucrarea Lui. Tot ce pot să facă
este să explice Biblia, să țină ceremonii religioase și să respecte regulamentele
religioase. Dacă, în timpul Epocii Harului, credincioșii în Domnul ar fi citit doar Vechiul
Testament atunci când se reuneau, ar fi fost ei capabili să capete încuviințarea
Domnului Isus? Acum Domnul Isus S-a întors, a exprimat adevărul și face lucrarea
de judecată a zilelor de pe urmă. Putem da deoparte cuvintele și lucrarea lui
Dumnezeu din zilele de pe urmă agățându-ne, totodată, de ritualurile și regulile din
Biblie? Ce înseamnă cu adevărat să crezi în Dumnezeu? Dacă un credincios nu
mănâncă, nu bea și nu cunoaște cuvântul actual al lui Dumnezeu, este aceasta într-
adevăr credință în Dumnezeu? Multor oameni religioși le lipsesc până și cele mai
elementare cunoștințe și adevăruri despre credința în Dumnezeu. Ei cred că întreaga
Biblie este cuvântul lui Dumnezeu, că generație după generație trebuie să urmeze

836
mereu Biblia și că respectarea strictă a Bibliei este echivalentă cu credința în
Dumnezeu. Este acest lucru conform cu adevărul credinței în Dumnezeu? Lucrarea
lui Dumnezeu merge mereu înainte și se dezvoltă și, chiar și în Epoca Împărăției
Milenare, Dumnezeu Își va folosi în continuare cuvântul pentru a conduce toată
omenirea. Dumnezeu nu urmează regulamentele – El este mereu nou și niciodată
vechi, iar cuvintele și lucrarea Lui merg mereu înainte, neoprindu-se niciodată și,
totuși, mulți nu reușesc să înțeleagă acest aspect. Nu sunt ei absurzi? Sunt mulți
oameni care, după ce acceptă cuvântul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, tot nu
știu clar cum să trateze Biblia conform voii lui Dumnezeu. Adevărul despre această
chestiune este exprimat clar de Dumnezeu Atotputernic, așa că haideți să citim
câteva pasaje din cuvântul Lui.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Astăzi, Eu analizez Biblia în acest fel, dar
aceasta nu înseamnă că o urăsc sau îi neg valoarea de referință. Eu explic și
lămuresc valoarea inerentă și originile Bibliei pentru a vă împiedica să fiți ținuți
în întuneric. Pentru că oamenii au atât de multe opinii despre Biblie, iar
majoritatea dintre ele sunt greșite; citirea Bibliei în acest fel nu numai că îi
împiedică să obțină ce li se cuvine, ci, mai important, împiedică lucrarea pe
care intenționez să o fac. Este o neplăcere imensă pentru munca viitoare și
oferă doar dezavantaje, nu și avantaje. Astfel, ceea ce te învăț este pur și
simplu substanța și povestea din interior a Bibliei. Nu îți cer să nu citești Biblia
sau să susții că este total lipsită de valoare, ci să ai cunoașterea și viziunea
corectă asupra Bibliei. Nu fii părtinitor! Deși Biblia este o carte de istorie scrisă
de oameni, ea confirmă totuși prin documente multe dintre principiile prin care
sfinții și profeții din vechime slujeau lui Dumnezeu, precum și experiențele
recente ale apostolilor în slujirea lui Dumnezeu – toate acestea erau într-adevăr
văzute și cunoscute de acești oameni și pot servi ca referință pentru oamenii
din această epocă în urmarea căii adevărate” („Despre Biblie (4)” din Cuvântul Se
arată în trup).
„Acest lucru se datorează faptului că Biblia a urmat câteva mii de ani de
istorie umană și oamenii o tratează ca pe Dumnezeu, mergând până într-acolo,
încât, în zilele de pe urmă, îl înlocuiesc pe Dumnezeu cu Biblia. Aceasta este
ceva ce Dumnezeu chiar urăște. Astfel, în timpul Său liber, El a trebuit să

837
clarifice povestea interioară și originea Bibliei. În caz contrar, Biblia ar putea
să-I ia, în continuare, locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar ei ar putea să
condamne și să măsoare acțiunile lui Dumnezeu pe baza cuvintelor din Biblie.
Explicația lui Dumnezeu despre esența, construcția și defectele Bibliei nu
neagă, în niciun fel, existența acesteia, și nici nu condamnă Biblia. Mai
degrabă, acest lucru este pentru a oferi o explicație rezonabilă și potrivită,
pentru a restabili imaginea originală a Bibliei și a corecta neînțelegerile pe care
le au oamenii față de Biblie astfel, încât toți oamenii să aibă o viziune corectă
despre ea, să nu o mai venereze și să nu mai fie pierduți – ei, în mod eronat,
consideră credința lor oarbă în Biblie drept credință în Dumnezeu și venerare
a Lui și nici măcar nu îndrăznesc să recunoască adevăratul ei fundal și
punctele ei slabe. După ce toată lumea va avea o înțelegere pură a Bibliei, va
putea s-o dea la o parte, fără ezitare, și să accepte, cu curaj, cuvintele noi ale
lui Dumnezeu. Acesta este scopul lui Dumnezeu în aceste câteva capitole.
Adevărul, pe care Dumnezeu vrea să-l spună oamenilor, aici, este că nicio
teorie sau niciun fapt nu poate înlocui actuala lucrare a lui Dumnezeu sau
cuvintele Lui actuale și că nu există nimic care să poată înlocui poziția lui
Dumnezeu. Dacă oamenii nu pot să se lepede de capcana Bibliei, ei nu vor
putea veni niciodată în fața lui Dumnezeu. Dacă ei vor să vină dinaintea lui
Dumnezeu, ei trebuie, mai întâi, să-și curețe inimile de orice ar putea să-L
înlocuiască – în felul acesta, Dumnezeu va fi mulțumit” (Introducere la „Cuvintele
lui Hristos când a mers în Biserici” din Cuvântul Se arată în trup).
„Dacă vrei să mergi pe noua cale de astăzi, atunci trebuie să te îndepărtezi
de Biblie, trebuie să te plasezi dincolo de cărțile de profeții sau de istorie din
Biblie. Numai atunci vei putea merge pe noua cale așa cum se cuvine și numai
atunci vei putea intra în noua lume și în noua lucrare. Trebuie să înțelegi de ce,
astăzi, ți se cere să nu citești Biblia, de ce există o altă lucrare, separată de
Biblie, de ce Dumnezeu nu caută o practică nouă și mai detaliată în Biblie, de
ce există în schimb o lucrare mai grandioasă în afara Bibliei. Iată tot ceea ce
trebuie să înțelegeți. Trebuie să cunoști diferența dintre lucrarea veche și cea
nouă și, chiar dacă nu citești Biblia, trebuie să fii capabil să o analizezi; dacă
nu, te vei închina în continuare Bibliei și îți va fi dificil să pătrunzi în noua

838
lucrare și să treci prin noi schimbări. Din moment ce există o cale superioară,
de ce să studiezi acea cale umilă, perimată? Din moment ce există cuvântări
mai noi și o lucrare mai nouă, de ce să trăiești printre relatări despre istorii
vechi? De pe urma noilor formulări poți trage foloase, ceea ce dovedește că
este vorba de lucrarea cea nouă; vechile relatări nu te pot sătura, nu-ți pot
satisface nevoile prezente, ceea ce dovedește că acestea sunt istorie, iar nu
lucrarea de aici și acum. Calea cea mai înaltă este cea a lucrării celei mai noi
și, împreună cu lucrarea cea nouă, indiferent de cât de înaltă a fost calea
trecutului, aceasta rămâne doar istoria reflecțiilor oamenilor și, indiferent de
cât de mare este valoarea sa de referință, aceasta rămâne doar calea cea veche.
Chiar dacă este consemnată în „Cartea sfântă”, calea cea veche este istorie;
chiar dacă nu există nicio relatare despre aceasta în „Cartea sfântă”, calea cea
nouă este cea de aici și acum. Această cale te poate mântui, te poate
transforma, pentru că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt” („Despre Biblie (1)”
din Cuvântul Se arată în trup).
Vechiul Testament a apărut după ce Dumnezeu Și-a încheiat lucrarea în Epoca
Legii, iar Noul Testament, când Domnul Isus Și-a încheiat lucrarea de răscumpărare.
În ultimii 2.000 de ani, nimic nu a fost publicat sau citit mai mult decât Biblia, iar
umanitatea a primit o edificare extraordinară din aceasta. Întrucât cuvintele lui
Dumnezeu, pe care le-a exprimat în timpul lucrării Sale, sunt consemnate în Biblie,
iar aceasta servește și ca relatare scrisă a experiențelor și mărturiei celor folosiți de
Dumnezeu, oamenii pot vedea din ea existența lui Dumnezeu, precum și arătarea și
lucrarea Lui. Din ea, oamenii pot recunoaște faptul că Dumnezeu este Creatorul și
Cârmuitorul tuturor lucrurilor și pot ajunge, de asemenea, să cunoască cele două
etape ale lucrării din Epoca Legii și Epoca Harului, înfăptuite de Dumnezeu după
crearea omenirii. Acest lucru este adevărat îndeosebi în ceea ce privește
consemnarea în Biblie a Epocii Harului, când Domnul Isus Și-a desfășurat personal
lucrarea de răscumpărare, i-a dăruit omenirii harul Său abundent și a exprimat multe
adevăruri. Aceasta ne permite să vedem dragostea adevărată pe care o are
Dumnezeu față de omenire, să înțelegem că omul trebuie să aibă credință în
Dumnezeu și să se supună Lui pentru a fi pe calea corectă în viață și că, doar când
dobândim adevărul ca pe propria noastră viață, putem primi mântuirea de la

839
Dumnezeu și obține încuviințarea Lui. Acestea sunt rezultatele obținute de cele două
etape ale lucrării lui Dumnezeu asupra omenirii. Dacă n-ar fi consemnarea oferită de
Biblie, omenirii i-ar fi foarte greu să înțeleagă lucrarea anterioară a lui Dumnezeu. De
aceea citirea Bibliei este necesară pentru aceia dintre noi cu credință în Dumnezeu.
Cu toate acestea, oricât de valoroasă este Biblia, nu trebuie să o așezăm la același
nivel cu Dumnezeu și, mai important, nu trebuie să o folosim pentru a-L reprezenta
pe Dumnezeu sau a-I înlocui lucrarea. Trebuie așadar să tratăm adecvat Biblia, fără
să avem o credință oarbă în ea sau să o venerăm. Mai mult, cu privire la întrebarea
care sunt cuvintele lui Dumnezeu și care sunt cuvintele omului, Biblia indică în mod
clar ce a spus Dumnezeu și ce a spus omul; este evident dintr-o privire. Mulți oameni
nu au însă discernământ atunci când vine vorba de epistolele apostolilor și de părțile
care reprezintă experiențele și mărturiile omului. Unii cred chiar că toate cuvintele
care izvorăsc din luminarea Duhului Sfânt sau toate cuvintele conforme cu adevărul
sunt cuvintele lui Dumnezeu. Dar nu este aceasta o absurditate? Poate omul să
exprime cuvântul lui Dumnezeu? Când Duhul Sfânt îl luminează și îl iluminează pe
om și acesta primește o fărâmă de lumină, înseamnă aceasta că Duhul Sfânt îi
dezvăluie omului cuvintele lui Dumnezeu sau îl inspiră cu acestea? Efectul menit al
lucrării Duhului Sfânt este să-l facă pe om să înțeleagă adevărul și să intre în
realitatea sa. Este posibil ca mărturia omului care înțelege adevărul și intră în
realitatea acestuia să fie, de fapt, cuvinte exprimate de Dumnezeu? Trebuie să
spunem foarte clar că, până și atunci când cuvintele omului sunt conforme cu
adevărul, ele nu pot fi considerate totuși adevărul în sine sau cuvintele lui Dumnezeu.
Cuvintele omului și cuvintele lui Dumnezeu nu pot fi menționate în aceeași răsuflare
deoarece doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul; doar cuvintele lui Dumnezeu
pot să-l răscumpere și să-l mântuiască pe om și să fie viața acestuia. Cuvintele
omului pot reprezenta doar propriile sale experiențe și propria sa înțelegere, fiind
doar cu titlu de referință. Ele pot fi utile și edificatoare pentru oameni, dar nu pot
înlocui în niciun caz cuvintele lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu din Biblie nu
sunt niciodată contradictorii și, comparând cuvintele omului și cuvintele lui Dumnezeu
din Biblie, este inevitabil să nu apară unele contradicții. Dar nu este însă nicio
contradicție în lucrarea sau în cuvintele lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor.
Cuvintele lui Iahve Dumnezeu, cuvintele Domnului Isus consemnate în Biblie și

840
cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă: sursa tuturor este lucrarea
unui singur Dumnezeu. Toate izvorăsc din cuvintele Duhului Sfânt. Acesta este un
fapt ce nu poate fi negat de nimeni. Cu toate acestea, mulți oameni religioși iau
adesea cuvintele omului din Biblie și le compară cu actualele cuvinte ale lui
Dumnezeu. Fariseii au făcut și ei acest lucru, folosind mereu cuvintele din scripturi
pentru a le cerceta și compara cu acelea ale Domnului Isus. Ca urmare, fariseii au
găsit câteva cauze pentru a-L respinge pe Domnul Isus și chiar I s-au împotrivit și L-
au condamnat nebunește, mergând într-atât de departe încât L-au răstignit pe
Domnul Isus. Deci, care este problema de aici? În zilele noastre sunt mulți oameni
care încă nu înțeleg bine acest lucru. Lucrarea lui Dumnezeu nu s-a făcut niciodată
pe baza Bibliei și, în plus, Dumnezeu nu este constrâns de Biblie. Dacă Îl studiem
mereu pe Dumnezeu pe baza Bibliei sau Îi măsurăm lucrarea actuală astfel, atunci
vom eșua iarăși și iarăși, iar căderile noastre vor deveni tot mai grave. Mulți oameni
religioși din ziua de astăzi folosesc cuvinte din Biblie pentru a-L studia pe Dumnezeu
Atotputernic și lucrarea Lui din zilele de pe urmă, mergând chiar într-atât de departe
încât să citeze Biblia în afara contextului pentru a-L condamna și a se împotrivi față
de Dumnezeu Atotputernic. Ei iau cuvinte din Biblie, îndeosebi cuvinte ale omului, și
le folosesc drept substituiri pentru cuvintele lui Dumnezeu. Mai mult, aceștia
interpretează greșit cuvintele lui Dumnezeu și denaturează cuvintele omului pentru
a condamna și a se opune lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Este exact ce
au făcut fariseii când I s-au împotrivit Domnului Isus, deci care va fi rezultatul? Vor fi
blestemați de Dumnezeu exact la fel. Dumnezeu Atotputernic spune: „Vai de cei
care Îl răstignesc pe Dumnezeu!” („Păcătoșii cu siguranță vor fi pedepsiți” din
Cuvântul Se arată în trup). Dacă folosim în continuare doctrinele biblice ca să ne
împotrivim lui Dumnezeu, vom fi expuși ca antihriști și blestemați de Dumnezeu. Nu
este ceva cert?
Eșecul acestor farisei religioși în credința lor în Dumnezeu ne învață că, atunci
când Dumnezeu înfăptuiește o nouă lucrare, omul trebuie să privească în afara
scripturii existente, să accepte și să se supună cuvintelor și lucrării actuale ale lui
Dumnezeu. Este la fel ca atunci când, în Epoca Legii, omul trebuia să respecte legile
și poruncile date de Iahve Dumnezeu pentru a dobândi binecuvântările lui
Dumnezeu. În Epoca Harului, Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea de

841
răscumpărare și omul a trebuit să iasă în afara legii pentru a accepta și a se supune
cuvintelor și lucrării Domnului Isus, astfel încât să-I poată primi încuviințarea. În zilele
de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic face lucrarea de judecată începând din casa lui
Dumnezeu. El a încheiat Epoca Harului și a început Epoca Împărăției. Trebuie,
așadar, să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, să
punem în practică și să cunoaștem cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, astfel încât
să putem obține lucrarea Duhului Sfânt, să dobândim adevărul ca pe viața noastră și
să devenim persoane care-L cunosc pe Dumnezeu, I se supun și Îl venerează și care
sunt câștigate de Dumnezeu prin mântuirea Sa. Aceasta este singura cale prin care
omul poate dobândi intrarea în Împărăția Lui. Din aceasta putem vedea că, în
credința noastră în Dumnezeu, trebuie să ținem pasul cu lucrarea Lui și să obținem
lucrarea Duhului Sfânt, pentru că doar atunci putem să înțelegem adevărul, să-L
cunoaștem pe Dumnezeu și să pătrundem realitatea adevărului. În cazul în care
credința noastră se bazează doar pe citirea Bibliei și pe respectarea rigidă a textului
Bibliei, vom fi probabil eliminați și îndepărtați de lucrarea lui Dumnezeu, exact ca
fariseii care au respectat doar scripturile, dar I s-au împotrivit lui Dumnezeu, aducând
astfel blestemele Lui asupra lor. Este respectarea Bibliei baza credinței noastre în
Dumnezeu? Dacă nu avem lucrarea Duhului Sfânt în credința noastră, atunci am
deviat deja de la adevărata cale și nu este niciun chip să dobândim mântuirea lui
Dumnezeu. Drept urmare, credința noastră nu se poate baza pe respectarea rigidă
a Bibliei; trebuie să ținem pasul cu lucrarea lui Dumnezeu, să citim cuvintele Lui
actuale și să dobândim lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta este temelia credinței în
Dumnezeu și cel mai important aspect al ei. Acum ar trebui să vedem limpede cum
ar trebui să tratăm Biblia, în calitatea noastră de credincioși, și pe ce trebuie să se
bazeze credința în Dumnezeu pentru a putea primi încuviințarea Lui când mergem
pe calea credinței, nu este așa?
din Răspunsuri la întrebările din scenetă

Întrebarea 30: Tu declari că Domnul Isus S-a întors deja ca Dumnezeu

Atotputernic întrupat, că El exprimă toate adevărurile pentru a purifica și
mântui omenirea și că face lucrarea de judecată începând din casa lui
Dumnezeu, așadar, cum ar trebui să deosebim vocea lui Dumnezeu și cum ar

842
trebui să confirmăm că Dumnezeu Atotputernic este, într-adevăr, Domnul Isus
reîntors?
Răspuns:
Această întrebare este foarte importantă! Pentru a accepta lucrarea zilelor de
pe urmă și a vedea apariția lui Dumnezeu, trebuie să știm cum să-I deslușim vocea.
De fapt, identificarea vocii lui Dumnezeu înseamnă recunoașterea cuvintelor și a
cuvântărilor Lui și recunoașterea caracteristicilor cuvintelor Creatorului. Indiferent
dacă acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu devenit trup sau cuvântările Duhului lui
Dumnezeu, ele toate sunt cuvintele rostite de Dumnezeu pentru omenire. Acestea
sunt caracteristicile și tonul cuvintelor lui Dumnezeu. Aici, autoritatea și identitatea lui
Dumnezeu se manifestă în mod clar. Se poate spune că acesta este singurul mijloc
prin care Creatorul vorbește. Cuvântările lui Dumnezeu, de fiecare dată când Se
întrupează, acoperă multe aspecte. Multe se referă la cerințele lui Dumnezeu de la
om și admonestările omului, la decretele administrative și poruncile lui Dumnezeu,
cuvintele de judecată și mustrare și revelarea de către El a umanității corupte. Există
și profeții și promisiuni ale lui Dumnezeu față de omenire. Ele sunt toate exprimări
ale adevărului, ale căii și ale vieții. Acestea sunt toate revelațiile esenței vieții lui
Dumnezeu. Reprezintă tot ceea ce are Dumnezeu și este. Și, astfel, din cuvintele
exprimate de Dumnezeu putem vedea că spusele Lui sunt adevărul și au autoritate
și putere. Astfel, în cazul în care doriți să aflați dacă cuvintele exprimate de
Dumnezeu Atotputernic sunt vocea lui Dumnezeu, puteți să vă uitați la cuvintele
Domnului Isus și la cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Puteți să le comparați și să
vedeți dacă acestea sunt cuvintele exprimate de un singur Duh, și dacă acestea sunt
lucrarea făcută de un singur Dumnezeu. Dacă sursa lor este aceeași, atunci acest
lucru dovedește că cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt cuvântările lui
Dumnezeu și că Dumnezeu Atotputernic este arătarea lui Dumnezeu. Să ne uităm la
cuvintele rostite de Iahve în timpul Epocii Legii și la cuvintele lui Isus din Epoca
Harului. În ambele cazuri, acestea erau expresia directă a Duhului Sfânt și lucrarea
unui singur Dumnezeu. Faptul acesta dovedește că Domnul Isus a fost arătarea lui
Iahve, arătarea Creatorului. Toți cei care au citit Biblia știu că, în timpul Epocii Harului,
Domnul Isus a exprimat cuvinte de dojană, cerințele lui Dumnezeu de la omenire și
cuvinte în legătură cu decretele administrative ale lui Dumnezeu, dar și multe profeții

843
și promisiuni. Acestea au reprezentat o etapă completă a lucrării făcute de
Dumnezeu în timpul Epocii Harului.
Oile lui Dumnezeu Îi aud vocea. Când vine vorba despre cum să identificăm
sigur vocea lui Dumnezeu, totul va deveni clar dacă ne uităm la cuvintele Domnului
Isus. În primul rând, vom analiza cerințele și avertismentele Domnului Isus pentru
om. De exemplu, Domnul Isus a spus: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor
este aproape!” (Matei 4:17). „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată
inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta. Aceasta este cea dintâi şi cea
mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: să-l iubeşti pe semenul tău
ca pe tine însuţi. Toată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci” (Matei
22:37-40). Domnul Isus a spus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este
Împărăţia Cerurilor! […] Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei
vor fi săturaţi!” (Matei 5:3-6). „Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii, căci
a lor este Împărăţia Cerurilor! Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă
persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind) împotriva voastră, din
pricina Mea! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în
ceruri!” (Matei 5:10-12).
Să vedem ce a spus Domnul Isus despre decretele administrative. Matei 12:31-
32: Domnul Isus a spus: „De aceea vă spun că orice păcat şi blasfemie vor fi
iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Dacă
cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine
va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel
care vine.” De asemenea, în Matei 5:22, Domnul Isus a spus: „Dar Eu vă spun că
oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii şi oricine îi va
zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Sinedriului; iar cel ce-i va
zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei.”
Pe lângă aceste cuvinte ale decretelor administrative, există, de asemenea,
cuvintele Domnului Isus, care-i judecă și îi demască pe farisei. Domnul Isus a spus:
„Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în
faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să
intre!” (Matei 23:13). „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi
marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el

844
de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi!” (Matei 23:15).
Domnul Isus a vorbit și despre profeții și despre făgăduințele făcute omului. Vă
rog să deschideți la Ioan 14:2-3. Domnul Isus a spus: „Eu Mă duc să vă pregătesc
un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi
lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” În Ioan 12: 47-48, Domnul Isus
a spus, de asemenea: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu
Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel
ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe
care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.” Așa este și în
Apocalipsa 21:3-4: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să
locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu
ei (şi va fi Dumnezeul lor). El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu
va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi
s-au dus.”
Din numeroasele adevăruri exprimate de Domnul Isus în Epoca Harului, putem
vedea că El a fost arătarea Salvatorului, iar cuvintele Lui au fost cuvântările lui
Dumnezeu pentru întreaga omenire. El a exprimat direct firea lui Dumnezeu și voința
Sa pentru omenire, pentru a conduce omenirea, a se îngriji de ea și a o răscumpăra
personal. Lucrul acesta reprezintă identitatea și autoritatea lui Dumnezeu. Citirea lor
imediată ne face să simțim că aceste cuvinte sunt adevărul și că au autoritate și
putere. Aceste cuvinte sunt vocea lui Dumnezeu și sunt cuvântările lui Dumnezeu
pentru omenire. În timpul zilelor de pe urmă, Domnul Isus S-a întors: Dumnezeu
Atotputernic a venit să facă lucrarea judecății din zilele de pe urmă. El a inaugurat
Epoca Împărăției și a pus capăt Epocii Harului. Bazându-Se pe lucrarea de
răscumpărare a Domnului Isus, Atotputernicul Dumnezeu Și-a făcut lucrarea
judecății începând de la casa lui Dumnezeu, și a exprimat toate adevărurile pentru
purificarea și mântuirea omenirii. Cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic
sunt bogate în conținut și cuprinzătoare. Așa cum Dumnezeu Atotputernic spune:
„Este corect să spunem că aceasta a fost prima dată de la creație când
Dumnezeu S-a adresat întregii omeniri. Niciodată înainte Dumnezeu nu vorbise
omenirii create atât de detaliat și atât de sistematic. Desigur, aceasta a fost și
prima dată când El vorbise atât de mult, și atât de mult timp, întregii omeniri. A

845
fost total fără precedent. Mai mult, aceste cuvântări au fost primul text exprimat
de Dumnezeu în rândul omenirii, în care El a expus oamenii, i-a călăuzit, i-a
judecat și le-a vorbit de la inimă la inimă și, de asemenea, acestea au fost
primele cuvântări în care Dumnezeu le-a făcut cunoscut oamenilor pașii Lui,
locul în care El se află, firea lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu are și este,
gândurile lui Dumnezeu și preocuparea Lui pentru omenire. Se poate spune că
acestea au fost primele cuvântări pe care Dumnezeu le adresase omenirii din
cel de-al treilea cer de la creație și prima dată când Dumnezeu Își folosise
identitatea Sa inerentă pentru a apărea și a exprima omenirii vocea inimii Lui
prin cuvinte” (Introducere la „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” din
Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt
nemaipomenit de cuprinzătoare și îmbelșugate. În principal, ele conțin judecată,
revelația omului, decretele administrative și poruncile Epocii Împărăției, precum și
dojenirile, cerințele și făgăduințele lui Dumnezeu față de om, profeții și așa mai
departe. Să citim câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu despre dojenirile și
cerințele Lui pentru om precum și despre lucrarea Lui.
Dumnezeu Atotputernic spune: „În prezent, cei care Îmi poartă o iubire
sinceră sunt binecuvântați; binecuvântați sunt cei care Mi se supun, aceștia cu
siguranță se vor afla în Împărăția Mea; binecuvântați sunt cei care Mă cunosc,
aceștia cu siguranță își vor exercita putere în Împărăția Mea; binecuvântați sunt
cei care Mă urmează, aceștia cu siguranță vor scăpa de robia Satanei și se vor
bucura de binecuvântări în Mine; binecuvântați sunt cei capabili să se lepede
de ei înșiși, cu siguranță, aceștia vor intra în posesiunea Mea și vor moșteni
abundența Împărăției Mele. Pe cei care aleargă încoace și încolo de dragul Meu,
Mi-i voi aminti, pe cei care fac eforturi de dragul Meu, îi voi îmbrățișa cu
bucurie, celor care Îmi aduc daruri, le voi oferi bucurii. Pe cei care găsesc
fericirea în cuvintele Mele, îi voi binecuvânta; cu siguranță, ei vor fi stâlpii care
vor susține acoperișul Împărăției Mele, cu siguranță ei vor avea o recompensă
inegalabilă în casa Mea și nimeni nu se poate compara cu ei” („Capitolul 19” din
„Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).
„Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea
întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe

846
om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu
a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca
Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea
lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate
păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a
început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-
un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un
adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în
lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa.
Dacă oamenii rămân în Epoca Harului, atunci nu vor fi niciodată eliberaţi
de firea lor stricată, şi cu atât mai puţin nu vor cunoaşte firea inerentă a lui
Dumnezeu. Dacă oamenii vor trăi mereu în mijlocul unei abundenţe de har, dar
le va lipsi modul de viaţă care le permite să Îl cunoască şi să Îl mulţumească
pe Dumnezeu, atunci ei nu Îl vor câştiga niciodată cu adevărat, cu toate că ei
cred în El. Ce formă de credinţă demnă de milă este aceasta” (Prefață la
„Cuvântul Se arată în trup”).
„Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei
fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit
de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui
Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva
decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat,
dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat,
trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe
Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge
să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va
putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate
deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu” („Taina
Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Nimeni nu caută în mod activ urmele pașilor sau arătarea lui Dumnezeu și
nimeni nu își dorește să existe în grija și protecția lui Dumnezeu. Mai degrabă,
oamenii sunt dispuși să se bazeze pe influența Satanei și a celui rău pentru a
se adapta acestei lumi și regulilor vieții pe care omenirea cea netrebnică le

847
urmează. În acest punct, inima și duhul omului sunt sacrificate pentru Satana
și devin hrana lui. Mai mult decât atât, inima și duhul omului devin un loc în
care Satana poate locui, precum și un loc de joacă potrivit pentru el. În acest
fel, omul, fără să își dea seama, își pierde înțelegerea principiilor de a fi om, a
valorii și a scopului existenței umane. Legile lui Dumnezeu și legământul dintre
Dumnezeu și om dispar treptat din inima omului, iar omul acesta încetează să-
L mai caute sau să-L mai asculte pe Dumnezeu. Pe măsură ce timpul trece,
omul nu mai înțelege de ce l-a creat Dumnezeu, nici nu mai înțelege cuvintele
care vin din gura lui Dumnezeu și nici nu realizează tot ceea ce vine de la
Dumnezeu. Omul începe să opună rezistență legilor și hotărârilor lui
Dumnezeu; inima și duhul omului devin insensibile… Dumnezeu îl pierde pe
omul din creația Lui originală, iar omul pierde rădăcinile începutului lui.
Aceasta este durerea omenirii” („Dumnezeu este sursa vieții omului” din Cuvântul
Se arată în trup).
„Omenirea s-a dezvoltat timp de zeci de mii de ani de istorie pentru a
ajunge acolo unde este astăzi. Cu toate acestea, omenirea creației Mele
originale a decăzut de mult. Ei au încetat deja să fie ceea ce vreau și astfel
umanitatea, așa cum apare în ochii Mei, nu mai merită denumirea de omenire.
Ei sunt mai degrabă gunoiul omenirii pe care Satana l-a luat în captivitate,
cadavrele ambulante putrede în care trăiește Satana și în care este îmbrăcat.
Oamenii nici măcar nu cred în existența Mea și nici nu întâmpină venirea Mea.
Omenirea doar răspunde cu rea credință la cererile Mele, le acceptă temporar
și nu împărtășește cu sinceritate bucuriile și necazurile vieții cu Mine. Din
moment ce oamenii Mă văd ca fiind de nepătruns, se prefac cu pizmă că-Mi
zâmbesc, dezvăluind dorința lor de a intra în grațiile unuia care are puterea.
Acest lucru se datorează faptului că oamenii nu cunosc lucrarea Mea, cu atât
mai puțin voia Mea în prezent. Voi fi sincer cu voi: când va veni ziua, suferința
oricui Mi se va închina va fi mai ușoară decât a voastră. Nivelul credinței
voastre în Mine nu-l depășește, în realitate, pe cel al lui Iov – chiar și credința
fariseilor evrei o depășește pe a voastră – și, astfel, dacă ziua focului se
coboară, suferința voastră va fi mai gravă decât cea a fariseilor, când au fost
mustrați de Isus, decât cea a celor 250 de conducători care s-au opus lui Moise,

848
și decât cea a Sodomei, sub flăcările fierbinți ale distrugerii ei” („Ce înseamnă
să fii un om adevărat” din Cuvântul Se arată în trup).
„Omul și-a pierdut inima temătoare de Dumnezeu după ce a fost corupt de
Satana și și-a pierdut acea funcție pe care ar trebui să o aibă una dintre
creaturile lui Dumnezeu, devenind un inamic nesupus lui Dumnezeu. Omul a
trăit sub stăpânirea Satanei și a urmat ordinele Satanei; astfel, Dumnezeu nu a
avut cum să lucreze printre creaturile Sale și a fost incapabil, cu atât mai mult,
să câștige frica din partea creaturilor Sale. Omul a fost creat de Dumnezeu și
ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu, dar, de fapt, I-a întors spatele și l-a
venerat pe Satana. Satana a devenit idolul în inima omului. Astfel, Dumnezeu
Și-a pierdut locul în inima omului, cu alte cuvinte, a pierdut semnificația creării
omului de către El și, pentru a o restabili, trebuie să restabilească asemănarea
inițială a omului și să scape omul de natura sa coruptă. Pentru a-l recupera pe
om de la Satana, El trebuie să-l salveze pe om de păcat. Doar așa poate să
restabilească treptat asemănarea inițială a omului și funcția inițială a acestuia
și, în cele din urmă, să-Şi restaureze Împărăţia. Distrugerea supremă a acelor
fii ai nesupunerii va fi săvârșită, de asemenea, pentru a-i permite omului să-L
slăvească mai bine pe Dumnezeu și să trăiască mai bine pe pământ. Din
moment ce Dumnezeu l-a creat pe om, El îl va face pe om să-L slăvească; iar
pentru că vrea să-i redea omului funcția inițială, i-o va reda complet și fără nicio
alterare. Restaurarea autorității Sale înseamnă a-l face pe om să-L slăvească și
să-L asculte; înseamnă că El îl va face pe om să trăiască datorită Lui și îi va
face pe dușmanii Săi să piară datorită autorității Sale; înseamnă că va face ca
fiecare parte din El să persiste în omenire, și fără nicio rezistență din partea
omului. Împărăția pe care vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție.
Umanitatea pe care Și-o dorește este una care-L slăvește, una care Îi este pe
deplin supusă și care Îi poartă gloria. Dacă El nu va salva umanitatea coruptă,
sensul creării omului de către El se va spulbera; nu va mai avea autoritate în
rândul oamenilor, iar împărăția Lui nu va mai putea exista pe pământ. Dacă El
nu-i va distruge pe acei dușmani care nu I se supun, nu-Și va putea obține
gloria completă, nici nu va putea să-Și întemeieze împărăția pe pământ.
Acestea sunt simbolurile finalizării lucrării Sale și simbolurile finalizării marii

849
realizări ale Sale: de a distruge în totalitate pe aceia dintre oameni care nu Îi
sunt supuși și de a le oferi odihnă celor care au fost desăvârşiţi” („Dumnezeu și
omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup).
„Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai
exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat
sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care
ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu
eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu
dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai
fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate,
dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut
un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost
schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să
facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat,
vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te
împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în
lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării
și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti
incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și
identitate” din Cuvântul Se arată în trup).
„Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au
permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de
a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat
mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează
dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu
le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se
pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca!
Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi făcuți desăvârșiți sunt de
aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și
sunt dispuși să-i fie martori lui Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în
calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți.
Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria

850
fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – iar acesta este un adevăr
care nu poate fi schimbat!” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă
omul” din Cuvântul Se arată în trup).
În ceea ce privește lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în timpul
Epocii Împărăției, haideți să citim câteva pasaje din cuvintele Lui. Dumnezeu
Atotputernic spune: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de
adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și
pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri,
precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui
să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală,
precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste
cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special,
cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în
care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu.
În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu
natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare
nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt
complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar
prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se
supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere
a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul
înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie.
Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu,
scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi
permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și
rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste
efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări
este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în
fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de
judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin
adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

851
 „Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să
poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii
stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu
îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere
despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea
Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui
publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie
martor răsunător pentru Dumnezeu. Schimbarea firii omului se îndeplinește
prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea
omului, omul nu ar fi în stare să fie martor pentru Dumnezeu și nu ar putea fi
după inima lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului semnifică faptul că
omul s-a eliberat din robia Satanei și de influența întunericului și că a devenit,
cu adevărat, un model și un specimen al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui
Dumnezeu și cineva care este după inima lui Dumnezeu” („Numai cei care-L
cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El” din Cuvântul Se arată în trup).
„În lucrarea Sa finală de a încheia epoca, firea lui Dumnezeu este una de
mustrare și judecată, în care El dezvăluie tot ceea ce este nedrept, pentru a
judeca în mod public toate popoarele și pentru a-i desăvârși pe aceia care Îl
iubesc cu o inimă sinceră. Doar o fire ca aceasta poate finaliza o epocă. Zilele
de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform
tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este
momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia.
Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod
de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată
poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar
când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga
omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi
dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele
răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această
lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția
omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea
dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și

852
judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma
și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate
pedepsi sever pe toți cei nedrepți. […] În timpul zilelor de pe urmă, doar
judecata dreaptă poate clasifica omul conform tipului său și poate aduce omul
într-un nou ținut. În acest mod, întreaga epocă este finalizată prin firea dreaptă
a lui Dumnezeu de judecată și mustrare” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din
Cuvântul Se arată în trup).
„Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci
te îndemn să te supui ascultător judecății, altfel, nu vei avea niciodată ocazia
de a fi lăudat de către Dumnezeu sau de a fi adus de către El în Împărăția Sa.
Cei care doar acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care
fug în toiul lucrării judecății, vor fi mereu detestați și respinși de Dumnezeu.
Păcatele lor sunt mai numeroase și mai grave decât acelea ale fariseilor,
deoarece ei L-au trădat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Astfel de
oameni, care nu sunt vrednici nici măcar să facă servicii, vor primi o pedeapsă
și mai aspră, o pedeapsă care este, în plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța
niciun trădător care și-a manifestat cândva loialitatea prin cuvinte, dar care
apoi L-a trădat. Oameni ca aceștia vor primi răsplata prin pedeapsa duhului, a
sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a firii drepte a lui
Dumnezeu? Nu este acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea oamenilor și
demascarea lor? Dumnezeu îi trimite în exil pe toți cei care săvârșesc tot felul
de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând aceste
duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar trupurile acelor oameni
emană mirosul cadavrelor. Asta le este răsplata potrivită. Dumnezeu
consemnează în registrele lor fiecare dintre păcatele acelor credincioși,
apostoli și lucrători falși și neloiali; apoi, la momentul potrivit, El îi aruncă
printre duhurile necurate, cărora le permite să le profaneze trupurile după
bunul plac, astfel încât să nu se mai poată reîntrupa și să nu mai vadă lumina
niciodată. Acei ipocriți care fac servicii la un moment dat, dar nu sunt capabili
să rămână credincioși până la sfârșit, sunt numărați de Dumnezeu printre cei
răi, astfel încât să se ducă la sfatul celor răi și să devină parte a gloatei lor
dezordonate; în final, Dumnezeu îi va distruge. Dumnezeu îi aruncă deoparte și

853
nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau nu au
depus niciun efort și îi va distruge pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai
exista pe pământ, cu atât mai puțin nu vor primi acces în Împărăția lui
Dumnezeu. Cei care nu au fost niciodată sinceri cu Dumnezeu, dar au fost
forțați de împrejurări să aibă de-a face cu El în mod superficial se numără
printre aceia care fac servicii poporului Lui. Doar un mic număr de astfel de
oameni va supraviețui, în timp ce majoritatea va pieri împreună cu cei care nu
sunt calificați nici măcar să facă servicii. În cele din urmă, Dumnezeu îi va
aduce în Împărăția Sa pe toți cei care au aceeași gândire ca a Lui, oamenii și
fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de Dumnezeu să fie preoți. Ei
vor fi chintesența lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei care nu sunt în măsură
să se încadreze în nicio categorie stabilită de Dumnezeu, aceia se vor număra
printre necredincioși. Și, cu siguranță, vă puteți imagina care va fi
deznodământul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; drumul pe care
îl alegeți este doar decizia voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta:
lucrarea lui Dumnezeu nu-i așteaptă niciodată pe cei care nu pot ține pasul cu
El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om” („Hristos
înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
În continuare, să citim un pasaj din decretele administrative emise de Dumnezeu
Atotputernic în Epoca Împărăției.
„Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui
Dumnezeu în Epoca Împărăției
1. Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar
trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu.
2. Ar trebui să faci orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu, și să
nu faci nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Ar
trebui să aperi numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui
Dumnezeu.
3. Banii, obiectele materiale și toate bunurile din gospodăria lui Dumnezeu
sunt ofrandele care ar trebui să fie oferite de om. De aceste ofrande nu se pot
bucura decât preotul și Dumnezeu, căci ofrandele omului sunt pentru bucuria
lui Dumnezeu, Dumnezeu doar împărtășește aceste ofrande cu preotul, și

854
nimeni altcineva nu este calificat sau îndreptățit să se bucure de nicio parte din
ele. Toate jertfele omului (inclusiv bani și lucruri materiale de care se poate
bucura) sunt date lui Dumnezeu, nu omului. Și astfel, de aceste lucruri nu ar
trebui să se bucure oamenii; dacă omul ar fi să se bucure de ele, atunci ar fura
ofrandele. Oricine face acest lucru este un Iuda, căci, pe lângă faptul că a fost
trădător, Iuda a furat ce era în sacul de bani.
4. Omul are o fire coruptă și, în plus, este stăpânit de emoții. Ca atare, este
absolut interzis ca doi membri de sex opus să lucreze împreună atunci când
slujesc lui Dumnezeu. Orice persoană descoperită făcând acest lucru va fi
expulzată, fără excepție – și nimeni nu este scutit.
5. Nu Îl vei judeca pe Dumnezeu, nici nu vei dezbate ocazional lucruri
legate de Dumnezeu. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să facă omul și să
vorbești așa cum omul ar trebui să vorbească, și nu trebuie să-ţi depășești
limitele, și nici să-ţi încalci granițele. Pune-ți lacăt la gură și fii atent la pașii tăi.
Toate acestea te vor împiedica să faci ceva care să ofenseze firea lui
Dumnezeu.
6. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să fie făcut de om, să îți îndeplinești
obligațiile, să-ți îndeplinești responsabilitățile, și să-ți respecţi datoria. De
vreme ce crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți aduci contribuția la lucrarea lui
Dumnezeu; dacă nu faci astfel, atunci nu ești potrivit să mănânci și să bei
cuvintele lui Dumnezeu, și nu ești potrivit să trăiești în casa lui Dumnezeu.
7. În lucrarea și problemele bisericii, în afară de a-L asculta pe Dumnezeu,
în toate trebuie să urmezi instrucțiunile omului care este folosit de Duhul Sfânt.
Chiar și cea mai mică infracțiune este inacceptabilă. Trebuie să fii absolut în
ascultarea ta și nu trebuie să analizezi ce este bine sau rău; ce este bine sau
rău nu are nimic de a face cu tine. Singura ta grijă trebuie să fie ascultarea
deplină.
8. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să se supună lui Dumnezeu și
să se închine Lui. Nu ar trebui să înalți sau să admiri pe nimeni; nu trebuie să
acorzi primul loc lui Dumnezeu, al doilea loc oamenilor pe care-i admiri, și al
treilea loc ție. Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inima ta și nu ar
trebui să consideri că oamenii – în special cei pe care îi venerezi – sunt

855
comparabili cu Dumnezeu, că sunt egalii Săi. Acest lucru este intolerabil pentru
Dumnezeu.
9. Ar trebui să te gândeşti la lucrarea bisericii. Ar trebui să renunți la
perspectivele propriului trup, să fii ferm în chestiuni legate de familie, să te
dedici din toată inima lucrării lui Dumnezeu și să pui lucrarea lui Dumnezeu pe
primul loc, iar viața ta pe al doilea loc. Aceasta este decența unui sfânt.
10. Rudele care nu sunt credincioase (copiii tăi, soțul sau soția ta, surorile
sau părinții tăi și așa mai departe) nu ar trebui să fie forțați în biserică. Casa lui
Dumnezeu nu este lipsită de membri și nu este nevoie să își constituie numărul
cu oameni care nu au niciun folos. Toți aceia care nu cred cu bucurie nu trebuie
să fie conduși în biserică. Acest decret este adresat tuturor oamenilor. În
această chestiune ar trebui să vă verificați, să vă monitorizați și să vă reamintiți
unii celorlalți, și nimeni nu poate încălca aceasta. Chiar și atunci când rudele
care nu sunt credincioase intră fără tragere de inimă în biserică, nu trebuie să
li se procure cărți sau să li se dea un nou nume; astfel de oameni nu sunt din
casa lui Dumnezeu, iar intrarea lor în biserică trebuie să fie oprită prin toate
mijloacele necesare. Dacă asupra bisericii se abate un necaz din cauza invaziei
demonilor, atunci voi înșivă veți fi expulzați sau restricții vor fi puse asupra
voastră. Pe scurt, toată lumea are o responsabilitate față de această chestiune,
dar nu ar trebui să fii nesăbuit sau să o folosești pentru a-ţi rezolva problemele
personale” („Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui
Dumnezeu în Epoca Împărăției” din Cuvântul Se arată în trup).
„Voi arunca furia Mea asupra națiunilor sale, promulgând în mod deschis
decretele Mele administrative în tot universul, și dând mustrări asupra oricui le
încalcă.
Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude
vocea Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în
univers. Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu
faptele omului, vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din
ceruri și le voi face din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou
– cerurile nu vor mai fi așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor
fi făcute din nou. Totul se va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din

856
univers vor fi împărțite din nou și înlocuite de națiunea Mea, astfel încât
națiunile de pe pământ vor dispărea pentru totdeauna și vor deveni o națiune
care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului vor fi distruse și vor înceta
să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei care aparțin diavolului
vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi doborâți la pământ
de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum în curent, restul
vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei din lumea
religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de
faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată
omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de
ceea ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror
fapte de pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe
pământ, sub conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care
s-au achitat. Mă voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni,
sunând mai departe cu glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama
finalizarea marii Mele lucrări pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi”
(„Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se
arată în trup).
Vom mai citi niște pasaje din profețiile lui Dumnezeu Atotputernic și făgăduințele
lui pentru om. „În împărăție, nenumăratele lucruri ale creației încep să se
revigoreze și să-și recapete forța vieții. Datorită schimbărilor în starea
pământului, granițele dintre un ținut și altul încep să se schimbe. Înainte, am
prorocit: când pământul se va separa de pământ și ținutul se va uni cu ținut,
atunci va fi momentul în care voi face fărâme națiunile. În acel moment, voi
reînnoi toată creația și voi repartiza întregul univers, punând astfel universul
în ordine, transformând starea lui veche într-una nouă. Acesta este planul Meu.
Acestea sunt lucrările Mele. Când națiunile și popoarele lumii se vor întoarce
înaintea tronului Meu, apoi voi lua toată abundența cerului și o voi da omenirii,
pentru ca, mulțumită Mie, să se umple de o nemaipomenită mărinimie”
(„Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se
arată în trup).
„În timp ce cuvintele Mele sunt îndeplinite, Împărăția este treptat formată

857
pe pământ și omul este treptat reîntors la normalitate și, astfel, se întemeiază
pe pământ Împărăția din inima Mea. În Împărăție, toți oamenii lui Dumnezeu își
recapătă viața omului normal. Dusă este iarna geroasă, înlocuită de o lume a
orașelor primăverii, unde este primăvară tot anul. Oamenii nu se mai confruntă
cu întunecata, jalnica lume a omului, nu mai îndură gerul rece al lumii lui.
Oamenii nu se luptă unii cu ceilalți, țările nu mai merg la război una împotriva
celeilalte, nu mai există măcel și sângele care curge din măcel; toate
pământurile sunt pline de fericire și peste tot abundă căldura între oameni”
(„Capitolul 20” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se
arată în trup).
„Când umanității i se va reda asemănarea originală, când umanitatea va
putea să-și îndeplinească respectivele datorii, să-și păstreze locul și să se
supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi obținut pe
pământ un grup de oameni care Îl venerează și de asemenea, va fi întemeiat o
Împărăție pe pământ, care Îl venerează. El va avea victorie eternă pe pământ și
aceia care I se opun vor pieri pentru toată eternitatea. Aceasta va restaura
intențiile Sale originale în crearea omului; Îi va restaura intenția în crearea
tuturor lucrurilor și, de asemenea, Îi va restaura autoritatea pe pământ,
autoritatea Lui printre toate lucrurile și printre dușmanii Săi. Acestea sunt
simbolurile victoriei Sale totale. De acum înainte, umanitatea va intra în odihnă
și va intra într-o viață care urmează calea cea dreaptă. Dumnezeu, de
asemenea, va intra în odihna eternă cu omul și va intra într-o viață eternă,
împărțită de Dumnezeu și de om. Murdăria și neascultarea de pe pământ vor
dispărea, ca și tânguirea. Tot ce se opune pe pământ lui Dumnezeu nu va
exista. Doar Dumnezeu și acei oameni pe care El i-a mântuit vor rămâne; doar
creația Lui va rămâne” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din
Cuvântul Se arată în trup).
Acum că am auzit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am înțeles că Dumnezeu
Atotputernic și Domnul Isus sunt unul și același. Amândoi sunt Dumnezeu întrupat
stând în înălțimi și vorbind omenirii. Amândoi revelează firea și esența divină ale lui
Dumnezeu. Și, prin aceasta, ei demonstrează perfect autoritatea și identitatea lui
Dumnezeu. Din cuvintele de judecată și revelație ale Domnului Isus privind fariseii și

858
din revelațile lui Dumnezeu Atotputernic privind omenirea coruptă, vedem că
Dumnezeu urăște răul și disprețuiește corupția omenirii. Vedem dreptatea și firea
sfântă a lui Dumnezeu, și că Dumnezeu observă profunzimile inimii omului. Corupția
noastră Îi este la fel de familiară ca dosul palmei Sale. Din cerințele și dojenirile
Domnului Isus și ale lui Dumnezeu Atotputernic, vedem așteptările lui Dumnezeu de
la omenire, că lui Dumnezeu Îi plac cei cinstiți și că El îi binecuvântează pe cei care
I se dedică cu adevărat. Lucrul acesta ne arată preocuparea lui Dumnezeu pentru
mântuirea omenirii. Din promisiunile făcute de Domnul Isus și de Dumnezeu
Atotputernic, vedem dragostea lui Dumnezeu pentru omenire, și, în plus, vedem
autoritatea și puterea cu care Dumnezeu comandă soarta omenirii și stăpânește
peste toate lucrurile. Cuvântările Domnului Isus și ale lui Dumnezeu Atotputernic sunt
asemănătoare ca ton și fel de vorbire, amândouă exprimă firea lui Dumnezeu și
demonstrează perfect identitatea și esența Lui. Să ne gândim: cine, în afară de
Creator, ar putea să exprime cuvinte întregii omeniri? Cine ar putea să exprime direct
voia lui Dumnezeu și să adreseze cereri omenirii? Cine ar putea hotărî sfârșitul
omului? Cine ar putea controla cine trăiește sau moare? Cine ar putea controla
stelele și ar stăpâni peste toate? În afară de Dumnezeu, cine ar putea să vadă
adevărata esență a omenirii corupte? Și cine ar putea revela natura satanică ascunsă
în adâncul inimii noastre? Cine ar putea împlini lucrarea de judecată a lui Dumnezeu
din zilele de pe urmă și să ne mântuiască pe deplin de influența Satanei? Doar
Creatorul are o asemenea autoritate și putere! Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic
demonstrează perfect autoritatea și identitatea unică a lui Dumnezeu. După ce am
auzit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, toți simțim confirmarea în inimile noastre:
toate aceste cuvinte sunt exprimate de Dumnezeu, ele sunt vocea lui Dumnezeu. Ele
sunt toate adevăruri exprimate de Creator în timpul lucrării de judecată din zilele de
pe urmă. În inimile noastre se naște imediat adevărata reverență pentru Dumnezeu.
După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, simțiți la fel? Acest lucru
demonstrează suficient că cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și ale Domnului Isus
au aceeași sursă. Ele sunt exprimarea aceluiași Duh. Sunt cuvântările unui singur
Dumnezeu pentru omenire în ere diferite. În zilele de pe urmă, Dumnezeu
Atotputernic face lucrarea judecății începând de la casa lui Dumnezeu, bazată pe
temelia lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Dumnezeu Atotputernic exprimă

859
toate adevărurile pentru mântuirea și purificarea omenirii și revelează toate tainele
planului de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii
și ne spune în mod clar despre esența diferitelor aspecte ale adevărului. Ne deschid
ochii și ne conving întru totul. Cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic au
împlinit toate profețiile Domnului Isus. În toate cuvintele exprimate de Dumnezeu
Atotputernic pentru lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, recunoaștem vocea
lui Dumnezeu și confirmăm că Dumnezeu Atotputernic este întoarcerea Domnului
Isus. Singurul Dumnezeu adevărat care a creat cerurile și pământul și toate lucrurile
vine să facă lucrarea judecății din zilele de pe urmă. El vine să pună capăt stăpânirii
Satanei pe pământ, erei întunericului și pentru a inaugura domnia lui Dumnezeu pe
pământ, Epoca Împărăției Milenare. Asta împlinește dorința noastră de a intra în
Împărăția cerurilor.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Cum auzim glasul lui Dumnezeu? Calităţile noastre sau experienţa noastră nu
contează în această situaţie. Cum ne simţim atunci când, crezând în Domnul Isus,
auzim multe dintre cuvintele Sale? Deşi nu avem experienţă şi nu cunoaştem
cuvintele Domnului, în momentul în care le auzim, simţim că ele sunt adevărul, că au
putere şi autoritate. Cum apare acest sentiment? Este generat de experienţa
noastră? Este efectul inspiraţiei şi al intuiţiei. Asta e suficient pentru a dovedi că
oamenii cu inimă şi spirit pot simți că vorbele lui Dumnezeu au putere şi autoritate;
asta înseamnă să auzim glasul lui Dumnezeu. Mai mult, cea mai mare diferenţă
dintre glasul lui Dumnezeu şi cel al omului constă în faptul că cel dintâi este adevărul,
are putere şi autoritate; simţim acest lucru de îndată ce îl auzim. Indiferent dacă
putem să îl exprimăm în cuvinte, sentimentul este clar. Este mai uşor să desluşim
vocea omului sau a Satanei; de îndată ce o auzim, simţim că putem să o înţelegem
şi ajungem la ea cu uşurinţă. Nu simţim nicio urmă de putere sau de autoritate în
cuvintele omului, şi cu atât mai puțin nu putem să confirmăm că ele sunt adevărul.
Aceasta este marea diferenţă dintre cuvintele lui Dumnezeu şi ale omului. De
exemplu, vedem că cuvintele Domnului Isus au putere şi autoritate; de îndată ce le
auzim putem să confirmăm că ele sunt adevărul : sunt profunde, tainice şi dincolo de
măsura omului. Acum, să ne uităm la cuvintele apostolilor din Biblie, care nu sunt la

860
înălțimea cuvintelor Domnului Isus. Majoritatea s-au născut în urma luminării de către
Duhul Sfânt, dar nu au autoritate sau putere. Sunt corecte, însă nimic altceva decât
simple cuvinte în folosul oamenilor. Nu aceasta e diferența dintre cuvintele apostolilor
și cele ale Domnului Isus? Ar putea cineva să spună cuvintele rostite de Domnul
Isus? Nimeni nu ar putea să facă asta. Asta demonstrează că vorbele Domnului Isus
sunt glasul lui Dumnezeu. Ar putea cineva care crede în Domnul Isus să spună
cuvintele pe care le-au spus apostolii ? Sunt unele pe care și noi am putea să le
spune. Nu-i diferențiază lucrul acesta ? Nu este ușor să facem diferența dintre glasul
lui Dumnezeu și glasul omului ?
Să citim niște pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic şi să vedem dacă
spusele Lui sunt chiar adevărul şi vocea lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic
spune: „Îmi fac lucrarea de-a lungul universului, iar în Răsărit, trosnetele
tunetelor se propagă fără sfârșit, zguduind toate națiunile şi confesiunile. Este
glasul Meu cel care i-a dus pe toți oamenii în prezent. Voi face ca toți oamenii
să fie cuceriți de glasul Meu, să cadă în acest curent și să se supună Mie, căci
de mult Mi-am revendicat slava de pe tot pământul și am eliberat-o din nou în
Răsărit. Cine nu tânjește să-Mi vadă slava? Cine nu-Mi așteaptă cu nerăbdare
reîntoarcerea? Cine nu este însetat de reapariția Mea? Cine nu tânjește după
frumusețea Mea? Cine n-ar veni la lumină? Cine nu ar privi la bogația din
Canaan? Cine nu dorește întoarcerea Răscumpărătorului? Cine nu-L adoră pe
Marele Atotputernic? Glasul Meu se va răspândi pe tot pământul; Îmi doresc,
uitându-Mă la poporul Meu ales, să-i spun mai multe cuvinte. Ca și tunetele
puternice care scutură munții și râurile, Eu rostesc cuvintele Mele întregului
univers și omenirii. De aceea, cuvintele din gura Mea au devenit comoara
omului și toți oamenii Îmi prețuiesc cuvintele. Fulgerul luminează dinspre
Răsărit către Apus. Cuvintele Mele sunt de așa natură încât omul nu vrea să
renunțe la acestea, însă, în același timp, le găsește de nepătruns, dar se bucură
și mai mult de ele. Ca un nou-născut, toți oamenii sunt mulțumiți și bucuroși,
sărbătorind venirea Mea. Prin vocea Mea, voi aduce pe toți oamenii înaintea
Mea. De atunci, voi intra în mod oficial în neamul oamenilor, pentru ca ei să
vină să Mă slăvească. Cu slava pe care o radiez și cuvintele din gura Mea, voi
face astfel încât toți oamenii să vină înaintea Mea și să vadă că fulgerul

861
luminează de la Răsărit și că am coborât și pe „Muntele Măslinilor” din Răsărit.
Ei vor vedea că sunt deja de mult timp pe pământ, nu ca Fiul evreilor, ci ca
Fulgerul din Răsărit. Deoarece de mult am înviat și am plecat din mijlocul
omenirii și apoi am reapărut cu slavă printre oameni. Eu sunt Cel ce a fost
adorat în urmă cu nenumărate veacuri și Eu sunt și copilul părăsit de israeliți
în urmă cu nenumărate veacuri. Mai mult, Eu sunt Dumnezeul Atotputernic plin
de glorie al acestei epoci! Să vină toți înaintea scaunului Meu de domnie și să-
Mi vadă fața plină de slavă, să-Mi audă glasul și să-Mi privească faptele.
Aceasta este întreaga Mea voință; este sfârșitul și punctul culminant al planului
Meu, și scopul gestionării Mele. Fie ca fiecare neam să se închine Mie, fiecare
limbă să Mă recunoască, fiecare om să-și pună credința în Mine și fiecare popor
să Mi se supună!” („Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției
se va răspândi în tot universul” din Cuvântul Se arată în trup).
„Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude
vocea Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în
univers. Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu
faptele omului, vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din
ceruri și le voi face din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou
– cerurile nu vor mai fi așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor
fi făcute din nou. Totul se va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din
univers vor fi împărțite din nou și înlocuite de națiunea Mea, astfel încât
națiunile de pe pământ vor dispărea pentru totdeauna și vor deveni o națiune
care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului vor fi distruse și vor înceta
să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei care aparțin diavolului
vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi doborâți la pământ
de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum în curent, restul
vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei din lumea
religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de
faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată
omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de
ceea ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror
fapte de pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe

862
pământ, sub conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care
s-au achitat. Mă voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni,
sunând mai departe cu glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama
finalizarea marii Mele lucrări pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi.
[…] Când am creat lumea, am modelat toate lucrurile după felul lor, făcând
tot ce are o formă vizibilă să se adune împreună cu felul ei. Pe măsură ce se
apropie sfârșitul planului Meu de gestionare (planul mântuirii), voi restabili
starea de creație anterioară, voi restaura totul așa cum a fost inițial, schimbând
profund totul, astfel încât totul se va întoarce în sânul planului Meu. A sosit
timpul! Ultima etapă a planului Meu urmează să fie realizată. Of, lume veche
necurată! Vei cădea cu siguranță sub cuvintele Mele! Cu siguranță, vei fi redusă
la nimic de planul Meu! Of, nenumăratele lucruri ale creației! Veți câștiga cu
toții viață nouă în cuvintele Mele, aveți acum un Domn suveran! Of, lume nouă
și pură! Cu siguranță vei reînvia în slava Mea! Of, Muntele Sion! Să nu mai taci.
M-am întors în triumf! Din mijlocul creației, Eu cercetez întregul pământ. Pe
pământ, omenirea a început o nouă viață, a câștigat o nouă speranță. Of,
poporul meu! Cum nu vă puteți întoarce la viață în lumina Mea? Cum nu puteți
sări de bucurie sub îndrumarea Mea? Țările strigă în triumf, apele sună cu râs
vesel! Of, Israelule renăscut! Cum de nu te simți mândru în legătură cu
predestinarea Mea? Cine a plâns? Cine a jelit? Israelul din vechime a încetat
să mai fie, iar Israelul de astăzi s-a înălțat, drept și semeț în lume, s-a ridicat în
inimile întregii omeniri. Israelul de astăzi va obține cu siguranță izvorul
existenței prin poporul Meu! Of, nesuferitul Egipt! Cu siguranță nu stai încă
împotriva Mea? Cum poți să profiți de mila Mea și să încerci să scapi de
mustrarea mea? Cum de nu poți exista în mustrarea Mea? Toți cei pe care îi
iubesc vor trăi cu siguranță pentru veșnicie și toți cei care se împotrivesc Mie
vor fi cu siguranță mustrați de Mine pentru veșnicie. Pentru că Eu sunt un
Dumnezeu gelos, nu-i voi cruța cu ușurință pe oameni pentru tot ceea ce au
făcut. Eu voi veghea asupra întregului pământ și, apărând în Răsăritul lumii cu
dreptate, măreție, mânie și mustrare, Mă voi arăta nenumăratelor mulțimi de
oameni!” („Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în
Cuvântul Se arată în trup).

863
 Pentru a auzi vocea lui Dumnezeu, trebuie să ascultăm cu inima şi cu spiritul.
Minţile care se aseamănă se înțeleg. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, au
putere şi autoritate; cei care au inimă simt acest lucru. Cei care au citit cuvintele lui
Dumnezeu Atotputernic câteva zile, spun că sunt glasul Lui şi cuvântările Sale.
Atunci când Dumnezeu Se întrupează, săvârşește o etapă din lucrare; spre
deosebire de profeţii care, pe baza îndrumărilor Lui, nu transmit decât câteva cuvinte
într-un anumit context. Când Dumnezeu Se întrupează pentru a săvârşi o etapă a
lucrării, trebuie să rostească multe adevăruri, să dezvăluie taine şi să facă profeţii.
Pentru ca acestea să se împlinească, trebuie să treacă ani sau chiar decenii. De
exemplu, când a săvârşit lucrarea de răscumpărare, „Pocăiţi-vă, pentru că
Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). şi l-a învăţat pe om să se
spovedească, să se pocăiască, să ierte, să rabde, să sufere şi să îşi poarte crucea,
şi toate celelalte lucruri în calea pe care ar trebui să o urmeze omul în Epoca Harului.
El a arătat firea lui Dumnezeu plină de dragoste şi milă şi a dezvăluit tainele
împărăţiei cerurilor şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a pătrunde acolo; doar
prin răstignirea, învierea și înălțarea Lui la cer a fost desăvârșită lucrarea de
răscumpărare a lui Dumnezeu. Toate cuvintele rostite de Domnul Isus sunt
adevărurile pe care Dumnezeu le-a dăruit omenirii în lucrarea Sa de răscumpărare.
În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit şi a rostit adevărurile ce purifică
şi mântuiesc omenirea. A săvârşit lucrarea judecăţii începând de la casa lui
Dumnezeu. A dezvăluit omenirii firea Sa inerentă având ca miez dreptatea. A
dezvăluit marile taine ale planului Său de mântuire care se întinde pe o perioadă de
şase mii de ani; a deschis Epoca Împărăţiei şi a dus la bun sfârșit Epoca Harului.
Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt efuziuni naturale ale esenţei vieţii lui
Dumnezeu şi exprimarea firii Sale; este o întreagă etapă a lucrării cuvântului pe care
o săvârşeşte Dumnezeu în zilele de pe urmă pentru a purifica şi mântui omenirea.
Să citim câteva din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și să ascultăm dacă acestea
sunt adevărul și glasul lui Dumnezeu.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Dumnezeu se va întrupa de această
dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi exprima firea, în primul rând prin pedeapsă
şi judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr omului, îi va arăta mai
multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l

864
salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu
în Epoca Împărăţiei” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).
„În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru
a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza
cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria
omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie
credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală,
precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste
cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special,
cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în
care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu.
În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu
natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare
nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt
complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar
prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se
supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere
a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul
înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie.
Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu,
scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi
permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și
rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste
efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări
este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în
fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de
judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin
adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
„Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate
conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta
este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația

865
fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi
niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și
judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul
fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și,
întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată
va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și
binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată
această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece
corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă,
doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din
mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate
transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și,
astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți. […] În timpul zilelor de pe
urmă, doar judecata dreaptă poate clasifica omul conform tipului său și poate
aduce omul într-un nou ținut. În acest mod, întreaga epocă este finalizată prin
firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare” („Viziunea lucrării lui
Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci
te îndemn să te supui ascultător judecății, altfel, nu vei avea niciodată ocazia
de a fi lăudat de către Dumnezeu sau de a fi adus de către El în Împărăția Sa.
Cei care doar acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care
fug în toiul lucrării judecății, vor fi mereu detestați și respinși de Dumnezeu.
Păcatele lor sunt mai numeroase și mai grave decât acelea ale fariseilor,
deoarece ei L-au trădat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Astfel de
oameni, care nu sunt vrednici nici măcar să facă servicii, vor primi o pedeapsă
și mai aspră, o pedeapsă care este, în plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța
niciun trădător care și-a manifestat cândva loialitatea prin cuvinte, dar care
apoi L-a trădat. Oameni ca aceștia vor primi răsplata prin pedeapsa duhului, a
sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a firii drepte a lui
Dumnezeu? Nu este acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea oamenilor și
demascarea lor? Dumnezeu îi trimite în exil pe toți cei care săvârșesc tot felul
de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând aceste

866
duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar trupurile acelor oameni
emană mirosul cadavrelor. Asta le este răsplata potrivită. Dumnezeu
consemnează în registrele lor fiecare dintre păcatele acelor credincioși,
apostoli și lucrători falși și neloiali; apoi, la momentul potrivit, El îi aruncă
printre duhurile necurate, cărora le permite să le profaneze trupurile după
bunul plac, astfel încât să nu se mai poată reîntrupa și să nu mai vadă lumina
niciodată. Acei ipocriți care fac servicii la un moment dat, dar nu sunt capabili
să rămână credincioși până la sfârșit, sunt numărați de Dumnezeu printre cei
răi, astfel încât să se ducă la sfatul celor răi și să devină parte a gloatei lor
dezordonate; în final, Dumnezeu îi va distruge. Dumnezeu îi aruncă deoparte și
nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau nu au
depus niciun efort și îi va distruge pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai
exista pe pământ, cu atât mai puțin nu vor primi acces în Împărăția lui
Dumnezeu. Cei care nu au fost niciodată sinceri cu Dumnezeu, dar au fost
forțați de împrejurări să aibă de-a face cu El în mod superficial se numără
printre aceia care fac servicii poporului Lui. Doar un mic număr de astfel de
oameni va supraviețui, în timp ce majoritatea va pieri împreună cu cei care nu
sunt calificați nici măcar să facă servicii. În cele din urmă, Dumnezeu îi va
aduce în Împărăția Sa pe toți cei care au aceeași gândire ca a Lui, oamenii și
fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de Dumnezeu să fie preoți. Ei
vor fi chintesența lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei care nu sunt în măsură
să se încadreze în nicio categorie stabilită de Dumnezeu, aceia se vor număra
printre necredincioși. Și, cu siguranță, vă puteți imagina care va fi
deznodământul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; drumul pe care
îl alegeți este doar decizia voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta:
lucrarea lui Dumnezeu nu-i așteaptă niciodată pe cei care nu pot ține pasul cu
El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om” („Hristos
înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
După ce ați citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, nu ne-am lămurit în privința
lucrării Lui de judecată din zilele de pe urmă? Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dezvăluit
asta, cum am fi înțeles? În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic rostește
adevărul și săvârșește lucrarea judecății. Cuvintele Sale dezvăluie starea de

867
stricăciune a omenirii; dezvăluie faptele împotrivirii omului față de Dumnezeu, faptul
că omul e impregnat de firea Satanei și descoperă omului firea dreaptă, sfântă și de
neofensat a lui Dumnezeu. Oamenii văd arătarea și lucrarea lui Dumnezeu și se
îndreaptă către El, rând pe rând, și primesc mântuirea Lui.
[…]
Din judecata cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut natura Satanei din
noi care se împotrivește lui Dumnezeu și I se opune, ne-am văzut trufia, importanța
pe care o acordăm sinelui, și că ne arătăm firea satanică în toate privințele. Deși ne-
am sacrificat, am îndurat greutăți și am plătit un mic preț pentru Dumnezeu, Îl
exploatăm și ne târguim cu El pentru recompense și intrarea în Împărăția cerurilor; Îl
tratăm pe Dumnezeu fără conștiință sau rațiune, fără un minimum de iubire sau
ascultare. Semănăm cu oamenii când trăim astfel? Am devenit, pur și simplu,
fantome vii, fiare; ne-am văzut urâțenia sordidă, iar inimile noastre suferă cumplit din
cauza ei și sunt pline de rușine. În revelarea și judecata cuvintelor lui Dumnezeu,
vedem că El cercetează totul, iar noi ne temem și tremurăm în inimile noastre când
simțim incomensurabila Lui sfințenie, dreptate, și că firea Sa este de neofensat. Fiind
de-o teapă cu Satana, ne simțim prea rușinați să Îl privim pe Dumnezeu și nedemni
de a trăi înaintea Lui; ne aruncăm la pământ și plângem amarnic cu regret, ba chiar
ne blestemăm și ne batem peste gură, rugându-ne ca Dumnezeu să ne judece mai
sever, să ne curețe și să ne schimbe; nu ne mai dorim să trăim cu firea Satanei.
Începem să practicăm și să urmărim adevărul. Fără știința noastră, am experimentat
multe lucruri, am înțeles unele adevăruri și am câștigat o oarecare cunoaștere
adevărată de Dumnezeu. Se petrece o schimbare în modul în care privim lucrurile.
Schimbarea începe să aibă loc în firea vieții noastre și, în inimile noastre, se nasc
adevărata teamă și ascultare de Dumnezeu; nu mai încercăm să ne târguim cu
Dumnezeu, putem cu credință să răspundem iubirii Lui cu aceeași dragoste și să
începem să trăim ca oameni adevărați. După ce am străbătut acest drum, simțim cu
adevărat că, dacă nu ar fi fost judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, nu am
fi văzut niciodată adevărata imagine a profundei noastre coruperi de către Satana,
nu am fi aflat niciodată ursa păcatului nostru și a împotrivirii noastre față de
Dumnezeu și cu atât mai puțin am fi știut cum să ne eliberăm de legăturile păcatului
și de stăpânirea lui asupra noastră pentru a deveni temători și ascultători față de

868
Dumnezeu. Fără judecata aspră a cuvintelor lui Dumnezeu, nu I-am fi cunoscut firea
dreaptă, măreață și de neofensat și nu am fi devenit ființe cu frică de Dumnezeu și
care se feresc de rău. Acesta este adevărul. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, cine
ar fi putut face lucrarea judecății în zilele de pe urmă? Cine i-ar fi putut arăta omului
firea sfântă, dreaptă și de neofensat a lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu nu S-ar fi
întrupat, ale cui cuvinte ar fi avut puterea și autoritatea de a ne judeca și purifica și
de a ne mântui de profunda stricăciune cauzată de păcat? Cuvintele lui Dumnezeu
Atotputernic și lucrarea Lui ne dezvăluie identitatea Sa ca Dumnezeu și Îl arată ca
fiind Creatorul și manifestarea singurului Dumnezeu adevărat! Am recunoscut glasul
lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am văzut manifestarea Lui.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 31: Tu ești martor că vorbele exprimate de Dumnezeu

Atotputernic în „Cuvântul Se arată în trup” sunt cuvântări din chiar gura lui
Dumnezeu, dar noi credem că sunt cuvintele cuiva care a fost luminat de Duhul
Sfânt. Prin urmare, mi-ar plăcea să cercetez care, mai exact, este diferența
dintre cuvintele exprimate de Dumnezeu întrupat și cuvintele rostite de o
persoană cu luminarea Duhului Sfânt?
Răspuns:
Tot ceea ce exprimă Dumnezeu Atotputernic este adevărul și Cuvântul Se arată
în trup reprezintă, de fapt, cuvântările lui Dumnezeu Atotputernic, care este a doua
venire a Domnului Isus. Toți cei care au inimă și duh vor accepta fără rezerve când
vor vedea cuvântul Lui, vor recunoaște că este glasul lui Dumnezeu și se vor pleca
în fața Lui. Există totuși în continuare unii oameni care cred că acele cuvinte
exprimate de Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă sunt simple cuvinte scrise
de un om inspirat de Duhul Sfânt, necrezând că este chiar cuvântul lui Dumnezeu.
Aceasta nu arată neapărat că este o echivalență între credința noastră în Dumnezeu
și cunoașterea Lui, că suntem incapabili să distingem cuvântul lui Dumnezeu de
cuvintele omului și, mai mult, că nu putem distinge clar cuvintele care sunt în acord
cu adevărul de adevărul în sine. De fapt, există o deosebire foarte clară între
cuvintele care sunt în acord cu adevărul și adevărul în sine. Cuvântul lui Dumnezeu
este adevărul și nimeni nu poate nega aceasta, dar cuvintele omului, în cel mai bun

869
caz, sunt doar în acord cu adevărul. Dacă ar fi să comparăm cuvintele omului care
sunt în acord cu adevărul și cuvântul lui Dumnezeu, n-ar exista realmente nicio
deosebire? N-am putea oare să vedem deosebirea? Se poate spune despre cineva
că deține adevărul dacă a cunoscut cuvântul lui Dumnezeu și are cunoștință despre
cuvântul Lui? Dacă cineva rostește cuvinte în acord cu adevărul, înseamnă aceasta
că exprimă adevărul? Sfinții din veacurile trecute au spus multe lucruri în acord cu
adevărul; pot acele cuvinte să fie discutate în termeni egali cu adevărul exprimat de
Dumnezeu? Cei care înțeleg realmente și recunosc adevărul pot vedea că există o
diferență foarte însemnată între cuvintele care sunt în acord cu adevărul și adevărul
în sine. Doar cei care nu înțeleg adevărul sau care nu reușesc să-l recunoască le
confundă pe cele două. Dacă este să distingem cuvintele care sunt în acord cu
adevărul de adevăr, trebuie să înțelegem exact ce este adevărul. Noi, cei care avem
credință în Domnul, am citit multe dintre cuvintele Lui, recunoaștem autoritatea și
puterea cuvintelor Lui și, în plus, suntem capabili să simțim că doar cuvântul
Domnului este adevărul. Nu vom cunoaște niciodată pe deplin adevărul și, oricâtă
experiență sau înțelegere a adevărului am avea, n-am putea îndrăzni vreodată să
spunem că deținem în întregime adevărul sau că avem o înțelegere adevărată
despre Dumnezeu. În comunitatea religioasă, există mulți pastori și prezbiteri care
îndrăznesc să interpreteze Biblia, dar nu îndrăznesc să interpreteze cuvântul lui
Dumnezeu așa cum doresc. Niciun om nu îndrăznește să spună că înțelege cuvântul
lui Dumnezeu și nimeni nu îndrăznește să spună că înțelege adevărul. Aceasta arată
că substanța adevărului este incredibil de profundă și poate fi exprimată doar de
Dumnezeu. Când cunoaște lucrarea lui Dumnezeu, omul poate să atingă doar un
anumit nivel de înțelegere a adevărului, să pătrundă doar o parte din realitățile sale
și să spună câteva lucruri care sunt în acord cu adevărul, ceea ce este pe cât de bine
ne putem aștepta. Cu toate acestea, omul nu poate niciodată să dețină sau să
exprime adevărul. Acesta este un fapt. În veacurile trecute, sfinții au spus multe
lucruri în acord cu adevărul, dar niciunul nu a îndrăznit să spună că acele cuvinte
sunt adevărul. Care este atunci adevărul, mai exact? Adevărul este exprimat de
Dumnezeu și doar Hristos este adevărul, calea și viața. Tot ceea ce spune
Dumnezeu este adevărul, tot ceea ce spune Dumnezeu Îi reprezintă firea și tot ceea
ce este și are El, iar cuvintele Lui sunt pline de atotputernicia și de înțelepciunea Lui.

870
Dumnezeu Și-a folosit cuvintele pentru a crea cerul, pământul și toate lucrurile și Își
folosește cuvintele pentru lucrarea Lui spre mântuirea omenirii; prin cuvintele lui
Dumnezeu se îndeplinesc toate lucrurile. Oamenii care au cunoscut lucrarea lui
Dumnezeu sunt cu toții capabili să vadă puterea și omnipotența cuvintelor Lui, ceea
ce dovedește că doar Dumnezeu poate exprima adevărul. Puterea adevărului și
natura lui veșnică sunt de nepătruns pentru omenire, doar adevărul este veșnic și
coexistă cu Dumnezeu. Acesta este nepieritor și neschimbător. Dacă omenirea
dobândește adevărul ca viață, atunci a dobândit viața veșnică. Semnificația faptului
că Dumnezeu îi dăruiește omului adevărul pentru ca acesta să poată dobândi
adevărul ca viață este foarte profundă. Este întocmai așa cum spune Dumnezeu
Atotputernic: „Adevărul pus în limbajul uman este aforismul omului. Umanitatea
nu-l va experimenta niciodată pe deplin și ea ar trebui să trăiască depinzând
de el. O parte din adevăr poate lăsa să supraviețuiască întreaga umanitate timp
de mii de ani.
Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși, reprezentând propria Sa fire,
reprezentând propria Sa substanță, reprezentând totul în El” („Știi ce este, de
fapt, adevărul?” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).
„Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele
omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este
lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit
aforismul vieții. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat
celebru al unei persoane importante; în schimb, este cuvântarea către omenire
a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte
adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai
înalt dintre aforismele vieții” („Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa
Îl pot mulțumi” din Cuvântul Se arată în trup).
„Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat
mai departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu
Însuși, și este de neatins de către om” („Succesul sau eșecul depind de cărarea
pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).
De ce nu se poate spune că acele cuvinte ale omului în acord cu adevărul sunt
chiar adevărul? Deoarece cuvintele omului aflate în acord cu adevărul reprezintă

871
doar experiența și cunoașterea adevărului de către acesta, fiind rezultatul lucrării
Duhului Sfânt. Duhul Sfânt lucrează pentru a-i lumina și conduce pe oameni spre o
înțelegere treptată a adevărului și pentru intrarea în realitățile sale, potrivit staturii
spirituale reale a oamenilor din acel moment. De fiecare dată când Duhul Sfânt îi
luminează pe oameni, le acordă numai o înțelegere parțială a luminii adevărului și
doar un fragment mic de cunoaștere a realității adevărului. Duhul Sfânt nu i-ar oferi
niciodată omului întreaga esență a adevărului într-o singură etapă deoarece omul n-
ar putea să o cuprindă și n-ar reuși să o cunoască. Ce spune omul în acord cu
adevărul este o înțelegere și o cunoaștere foarte superficială și limitată a adevărului,
fiind departe de esența adevărului. Acesta este mult inferior standardului adevărului,
prin urmare, nu poate fi numit adevăr. Deși ceea ce spune omul este inspirat de
luminarea și de iluminarea Duhului Sfânt și complet în acord cu adevărul, este doar
spre edificarea și beneficiul omului, dar nu poate fi viața omului, în timp ce adevărul
poate fi viața veșnică a omului. Aceasta deoarece omul nu poate niciodată să
cunoască pe deplin esența adevărului și nu poate niciodată să trăiască în totalitate
imaginea adevărului. Omul poate doar să trăiască o mică parte a imaginii adevărului,
ceea ce este, de fapt, destul de bine. Adevărul poate fi mereu viața omului și îi poate
da viață veșnică, dar, atunci când omenirea spune cuvinte care sunt în acord cu
adevărul, este doar o cale temporară de a ajuta la edificarea ei, iar efectul avut
durează doar o perioadă de timp, prin urmare, astfel de cuvinte nu pot fi viața veșnică
a omului. Aceasta este deosebirea fundamentală dintre cuvintele aflate în acord cu
adevărul și adevărul în sine. Din aceasta putem vedea că, deși vorbirea omului este
luminată de Duhul Sfânt și chiar în acord cu adevărul, aceasta nu poate fi numită
vreodată adevăr. Acest lucru se bazează pe fapte, iar cei cu experiență de viață sunt
capabili să învețe și să simtă aceasta.
din Răspunsuri la întrebările din scenetă

Dacă este să diferențiem între vorbirea omului aflată în acord cu adevărul și

cuvintele exprimate de Dumnezeu întrupat, trebuie să știm clar că Dumnezeu are
esența divină a lui Dumnezeu, iar omul are esență umană. Cuvântul lui Dumnezeu
este o revelație a vieții Lui și o exprimare a firii Lui, în timp ce cuvintele omului
dezvăluie esența umană. Doar exprimările directe ale Duhului Sfânt sunt adevărul și

872
doar acele exprimări sunt cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta deoarece esența vieții lui
Dumnezeu este unică, nefiind deținută de niciun om. Cu toate acestea, oamenii
folosiți de Dumnezeu și cei care au lucrarea Duhului Sfânt pot spune cuvinte care
sunt în acord cu adevărul și îi pot edifica pe alții. Aceasta provine din luminarea și
iluminarea Duhului Sfânt, dar și din experiența și înțelegerea adevărului de către om
întru cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta nu este însă o exprimare directă a Duhului
Sfânt, prin urmare, nu este cuvântul lui Dumnezeu.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Adevărul este cel mai real aforism al vieții și
cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are
Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv
pentru care este numit aforismul vieții. Nu este un aforism alcătuit din nimic,
nici nu este un citat celebru al unei persoane importante; în schimb, este
cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor
lucrurilor, nu niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De
aceea este numit cel mai înalt dintre aforismele vieții” („Doar cei care Îl cunosc
pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” din Cuvântul Se arată în trup).
„Trebuie să înțelegi sfera reală a adevărului și să înțelegi ceea ce este în
afara sferei adevărului. Dacă oamenii câștigă o oarecare pătrundere și au o
oarecare înțelegere bazată pe experiențele lor din cuvintele adevărului, oare
contează acestea ca adevăr? Cel mult, se poate spune că ei au o oarecare
înțelegere a adevărului. Toate cuvintele de luminare ale Duhului Sfânt nu
reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, nu reprezintă adevărul și nu aparțin
adevărului. Se poate spune doar că acei oameni au o oarecare înțelegere a
adevărului și o oarecare luminare a Duhului Sfânt. […] Toți pot experimenta
adevărul, dar situațiile experienței lor vor fi diferite, iar ceea ce fiecare
persoană obține de la același adevăr este diferit. Dar, chiar și după combinarea
înțelegerii fiecăruia, tot nu se poate explica complet acest singur adevăr; atât
de profund este adevărul! De ce spun că toate lucrurile pe care le-ai obținut și
întreaga ta înțelegere nu pot fi un înlocuitor pentru adevăr? În cazul în care
comunici altora înțelegerea ta, ei pot cugeta la ea timp de două sau trei zile, iar
apoi vor sfârși prin a o experimenta, însă o persoană nu poate experimenta pe
deplin adevărul, nici măcar într-o viață de om, nici toți oamenii împreună nu îl

873
pot experimenta complet. Astfel, se poate vedea că adevărul este foarte
profund! Nu există nicio modalitate de a folosi cuvinte pentru a rosti pe deplin
adevărul, adevărul pus în limbajul uman este aforismul omului. Umanitatea nu-
l va experimenta niciodată pe deplin și ea ar trebui să trăiască depinzând de el.
O parte din adevăr poate lăsa să supraviețuiască întreaga umanitate timp de
mii de ani.
Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși, reprezentând propria Sa fire,
reprezentând propria Sa substanță, reprezentând totul în El. Dacă tu spui că a
avea unele experiențe înseamnă a avea adevărul, atunci poţi tu reprezenta firea
lui Dumnezeu? Nu poţi. O persoană poate avea o anumită experiență sau
lumină cu privire la un anumit aspect sau o anumită latură a adevărului, dar ea
nu îl poate furniza altora, pentru totdeauna, astfel încât lumina ei nu este
adevăr; este doar un anumit punct ce poate fi dobândit de o persoană. Acest
lucru este doar experiența pe care ar trebui să o aibă o persoană, experiența
corespunzătoare și înțelegerea adecvată, care este aspectul real al
experimentării adevărului. Această lumină, luminare și înțelegere bazate pe
experiență nu pot fi niciodată un înlocuitor pentru adevăr, chiar dacă toți
oamenii au experimentat complet acest adevăr și combină toate acele cuvinte
împreună, acest lucru tot nu corespunde acelui unic adevăr. […] Ce vreau să
spun cu asta? Spun că viața omului va fi întotdeauna viața omului și, indiferent
cât de mare este înțelegerea voastră în conformitate cu adevărul, în
conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, în conformitate cu cerințele lui
Dumnezeu, ea nu va putea niciodată să fie un înlocuitor pentru adevăr. A spune
că oamenii au adevăr înseamnă că au oarece realitate, că au o oarecare
înțelegere asupra adevărului lui Dumnezeu, că au o oarecare pătrundere reală
în cuvintele lui Dumnezeu, că au o oarecare experiență reală cu cuvintele lui
Dumnezeu și că se află pe drumul cel bun în credința lor în Dumnezeu. O
singură declarație din partea lui Dumnezeu este suficientă pentru ca o
persoană să experimenteze o viață întreagă; chiar de-ar fi să aibă experiența
mai multor vieți sau a mai multor milenii, oamenii tot n-ar fi în stare să
experimenteze un adevăr pe de-a-ntregul și până la capăt” („Știi ce este, de fapt,
adevărul?” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

874
 În ceea ce privește deosebirea dintre cuvintele omului care sunt în acord cu
adevărul și cuvântul lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic oferă o
explicație foarte clară: adevărul vine de la Dumnezeu, este exprimat prin intermediul
lui Hristos, fiind totodată exprimarea directă a Duhului Sfânt, iar tot ceea ce spune
Dumnezeu este adevărul. Adevărul este chiar viața lui Dumnezeu Însuși, este o
exprimare a firii drepte a lui Dumnezeu și o revelație a tot ceea ce este și are
Dumnezeu, este realitatea lucrurilor pozitive și reprezintă esența propriei vieți a lui
Dumnezeu. Însă oamenii folosiți de Dumnezeu și cei care au lucrarea Duhului Sfânt
pot rosti cuvinte care sunt în acord cu adevărul. Aceasta provine din luminarea și
iluminarea Duhului Sfânt, dar și din experiența și înțelegerea adevărului de către om
întru cuvântul lui Dumnezeu. Aceste cuvinte în acord cu adevărul reprezintă
experiența și înțelegerea omului. Ele sunt realitatea adevărului la care a dobândit
acces omul și un rezultat al lucrării lui Dumnezeu. Oricât de profundă sau de
superficială ar fi înțelegerea adevărului de către om sau oricât de bine L-ar cunoaște
acesta pe Dumnezeu, tot ceea ce spune omenirea dezvăluie esența vieților
omenești. Întrucât cuvintele rostite de om aflate în acord cu adevărul sunt atât de
îndepărtate de profunzimea esenței adevărului, ce spune omul nu se poate numi
adevăr. Există deosebiri inerente și substanțiale între cuvintele aflate în acord cu
adevărul și adevărul efectiv. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul, este substanța
vieții lui Dumnezeu, prin urmare, este veșnic și neschimbător. Este întocmai așa cum
a spus Domnul Isus: „Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor
trece!” (Luca 21:33). De asemenea, Dumnezeu Atotputernic spune: „Cuvintele Mele
sunt adevărul invariabil etern” („Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre” din
Cuvântul Se arată în trup). Aceasta se aseamănă foarte mult cu cele zece porunci
date de Dumnezeu în Epoca Legii: deși au trecut mii de ani, ele sunt încă respectate
de omenire în zilele noastre. Aceasta deoarece cuvântul lui Dumnezeu este
adevărul, este realitatea lucrurilor pozitive, este în stare să treacă testul timpului și
va dăinui pentru eternitate. Pe de altă parte, întrucât cuvintele omului nu sunt
adevărul, ele nu vor rezista la infinit. Putem vedea din evoluția istoriei oamenilor, atât
în domeniul cercetării științifice și al legii, cât și al teoriilor sociologice, că este o
chestiune de timp până când cuvintele omului vor fi răsturnate sau abandonate, ori
vor deveni chiar depășite cât ai clipi din ochi. Deși cuvintele rostite de om sunt în

875
acord cu adevărul, ele pot fi doar utile pentru noi, ne pot alimenta și susține doar în
mod temporar. Ele nu pot fi viața noastră. De ce spunem că aceste cuvinte ale omului
nu pot fi viața lui? Pentru că, deși cuvântul omului poate fi în acord cu adevărul, este
doar experiența și înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu de către om, fiind foarte
departe de esența adevărului și nu poate în niciun caz să reprezinte adevărul, dar
nici să aibă efectul de a fi viața omului, așa cum are adevărul; poate doar să ne ajute
temporar și să ofere edificare și sprijin, de aceea cuvântul omului aflat în acord cu
adevărul nu este adevărul și nu poate fi viața omului. Așadar, de ce doar cuvintele
lui Dumnezeu pot fi viața omului? Întrucât cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și
este realitatea lucrurilor pozitive, noi, oamenii, nu putem vreodată să-l cunoaștem pe
deplin și fiecare adevăr este nesecat pentru omenire. Chiar dacă ar fi să cunoaștem
eternitatea, tot n-am îndrăzni să spunem că deținem adevărul sau că am dobândit în
totalitate adevărul. Acesta este un fapt. Mai mult decât atât, adevărul poate curăți,
mântui și desăvârși omenirea. Bazându-ne pe adevăr ca să trăim, putem trăi
asemănarea unui om adevărat, putem trăi imaginea adevărului, ajungând astfel să-
L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne supunem Lui, să-L adorăm și să fim compatibili
cu El, ceea ce a fost intenția lui Dumnezeu când a creat inițial omenirea. Întocmai
așa cum scrie în Biblie: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea
Noastră” (Geneza 1:26). Intenția lui Dumnezeu când a creat omenirea nu a fost doar
să-i ofere omenirii un trup fizic, ci în primul rând să-i dăruiască o viață nouă. Această
viață nouă este cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărul. Când adevărul devine
viața noastră, când devine realitatea vieții noastre, adică atunci când trăim imaginea
adevărului și asemănarea unui om adevărat, vom fi îndeplinit intenția lui Dumnezeu
de la crearea omenirii. Prin urmare, spunem că doar cuvântul lui Dumnezeu și doar
adevărul pot fi viața veșnică a omului. Deși oamenii folosiți de Dumnezeu pot avea
ceva experiență și cunoaștere a cuvântului lui Dumnezeu și pot fi capabili să spună
unele lucruri aflate în acord cu adevărul, acesta este un efect al lucrării Duhului Sfânt.
Este mântuirea și desăvârșirea omului de către Dumnezeu. Cuvintele oamenilor
folosiți de Dumnezeu care sunt în acord cu adevărul sau adevărata înțelegere a lui
Dumnezeu de către aceștia nu înseamnă că ei posedă esența adevărului și nici nu
reprezintă deținerea vieții lui Dumnezeu. În schimb, aceasta arată doar că au
dobândit adevărul și că acel adevăr a devenit realitatea vieților lor. Aceasta deoarece

876
omul nu este adevărul și n-ar îndrăzni să spună că deține realmente adevărul. În
consecință, oricât de mult s-ar conforma cuvintele omului cu adevărul sau oricât de
mult ne-ar edifica, ele nu pot fi denumite adevăr și, mai mult, nu sunt cuvântul lui
Dumnezeu.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Dacă vrem să știm de ce vorbele care sunt în conformitate cu adevărul, rostite

de oamenii pe care îi folosește Dumnezeu, nu reprezintă adevărul, mai întâi trebuie
să înțelegem foarte clar ce anume este „adevărul”. De-a lungul întregii istorii, nicio
persoană nu a știut cu adevărat ce este adevărul. Când a venit Domnul Isus în lumea
asta, în Epoca Harului, El a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6).
Dar tot nu înțelege nimeni adevărata semnificație a „adevărului”. Doar când vine
Hristos al zilelor de pe urmă – Dumnezeu Atotputernic – tainele „adevărului” sunt
dezvăluite omenirii în întregime.
Haideți să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic despre acest lucru:
„Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai
departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși,
și este de neatins de către om” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care
umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).
„Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele
omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este
lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit
aforismul vieții. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat
celebru al unei persoane importante; în schimb, este cuvântarea către omenire
a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte
adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai
înalt dintre aforismele vieții” („Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa
Îl pot mulțumi” din Cuvântul Se arată în trup).
„Adevărul pus în limbajul uman este aforismul omului. Umanitatea nu-l va
experimenta niciodată pe deplin și ea ar trebui să trăiască depinzând de el. O
parte din adevăr poate lăsa să supraviețuiască întreaga umanitate timp de mii
de ani.

877
 Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși, reprezentând propria Sa fire,
reprezentând propria Sa substanță, reprezentând totul în El” („Știi ce este, de
fapt, adevărul?” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).
Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem că doar Hristos este
Adevărul, Calea și Viața. Deoarece Hristos este din substanță divină, El poate face
lucrarea lui Dumnezeu în numele lui Dumnezeu. Adevărul vine de la Dumnezeu și
vine din exprimarea lui Hristos. Adică, toate cuvintele spuse de Dumnezeu sunt
adevărul. Asta pentru că adevărul este substanța vieții lui Dumnezeu, firea vieții lui
Dumnezeu, ce are Dumnezeu și ce este și realitatea tuturor lucrurilor pozitive.
Adevărul este etern și nu se va schimba niciodată. Cuvintele lui Dumnezeu au
autoritate și putere. El îl pot purifica, mântui și desăvârși pe om și pot fi viața eternă
a omului. Așadar, toate cuvintele exprimate de Dumnezeu reprezintă adevărul.
Lucrarea lui Dumnezeu, revelațiile și ceea ce El sorocește reprezintă adevărul. Ceea
ce Dumnezeu decretează și reglementează ca omul să susțină și să respecte și tot
ceea ce El îi cere omului și îi poruncește să trăiască reprezintă adevărul, realitatea
tuturor lucrurilor pozitive. Și astfel, putem găsi adevăr în fiecare cuvânt pe care îl
spune Dumnezeu. În fiecare etapă a lucrării Sale, Dumnezeu a exprimat multe
adevăruri. Viața prețioasă pe care ne-o dă Dumnezeu nouă, oamenilor, este în cadrul
acestor cuvinte.
Tot ceea ce Dumnezeu exprimă în timpul lucrării celor două întrupări ale Sale
este adevărul. Este la fel ca în cazul cuvintelor Domnului Isus din Epoca Harului:
cuvintele Lui au permis omenirii să fie martora firii lui Dumnezeu, a iubirii Sale și a
substanței Sale sfinte. Acestea sunt toate adevărurile prețioase care ne ajută să-L
cunoaștem pe Dumnezeu. Iubirea, mila, toleranța și iertarea Domnului Isus față de
omenire, dar și când Domnul Isus le cere oamenilor să-L iubească pe Dumnezeu cu
toată inima, sufletul și mintea lor, să-și iubească aproapele așa cum se iubesc pe ei
înșiși, să fie lumina lumii și sarea pământului, toate acestea sunt lucruri pozitive. Ele
reprezintă adevărul. Ele sunt și realitatea vieții pe care trebuie s-o avem. Hristos din
zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit și a exprimat tot adevărul judecării,
purificării și desăvârșirii omenirii. Aceste adevăruri sunt realitatea vieții pe care omul
trebuie să ajungă s-o posede în Epoca Împărăției. Hristos din zilele de pe urmă ne
dezvăluie firea dreptății, măreției, mâniei și intoleranței la ofensă a lui Dumnezeu. El

878
dezvăluie tainele planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru a mântui omenirea,
tainele celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, substanța și adevărul lăuntric al
fiecărei etape a lucrării Sale, dar și taina întrupării Sale, cum face Dumnezeu lucrarea
de judecată în zilele de pe urmă și ce este Împărăția lui Hristos. El ne arată cum
dezvăluie Dumnezeu soarta fiecărui gen de persoană și cum răsplătește Dumnezeu
binele și pedepsește răul. El dezvăluie semnificația dreptății lui Dumnezeu,
semnificația sfințeniei lui Dumnezeu și semnificația simbolică a firii lui Dumnezeu,
plăcerea, furia, regretul și bucuria Lui. El dezvăluie ce este drept și ce este rău, ce
este pozitiv și ce este negativ, precum și esența și faptele coruperii oamenilor de
către Satana. Dumnezeu Atotputernic îi arată omului cum să-L venereze pe
Dumnezeu și să se ferească de rău, ce este adevărata viață, cum să ducă o viață
semnificativă și așa mai departe. Dumnezeu Atotputernic ne-a dezvăluit toate aceste
adevăruri și taine ca să ajungem să cunoaștem și să înțelegem, ca să-L venerăm pe
Dumnezeu și să ne ferim de rău, să ne supunem și să-L adorăm pe Dumnezeu.
Adevărul lui Dumnezeu Atotputernic este calea vieții eterne pe care omenirea ar
trebui să o posede. Cei care acceptă toate adevărurile lui Dumnezeu și trăiesc
conform acestora vor dobândi viața veșnică. Pe câtă vreme, cei care refuză să
accepte oricare dintre adevăruri vor pieri, cu siguranță. Așadar, toate adevărurile pe
care le exprimă Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă sunt lucrarea lui
Dumnezeu de încheiere a unei epoci și de vestire a uneia noi în zilele de pe urmă.
Oamenii folosiți de Dumnezeu sunt cei pe care Dumnezeu îi mântuiește și îi
desăvârșește. Datoria lor în lucrarea lui Dumnezeu este să coopereze cu lucrarea
Lui și să-I conducă pe aleșii. Și, astfel, toate cuvintele pe care le spun ei în
conformitate cu adevărul sunt fructele lucrării Duhului Sfânt. Deși aceste cuvinte sunt
benefice pentru noi, nu putem să le numim adevăr, nu putem să le luăm drept
cuvântul lui Dumnezeu, deoarece cuvintele oamenilor vin doar din cunoașterea și
experiența lor despre adevăr și pot să reprezinte doar perspectiva, ideile și
înțelegerea umană și, în mod inevitabil, vor fi diluate de impuritățile umane. Și apoi,
cunoștințele și experiența omului despre adevăr sunt limitate. Oricât de mult ar intra
în realitatea adevărului, tot nu poate spune că întruchipează substanța adevărului,
nici nu se poate spune că trăiește adevărul pe deplin. Așadar, chiar dacă el a
exprimat o realitate limitată a adevărului pe care l-a trăit, cuvintele lui sunt doar în

879
conformitate cu adevărul. Ele nu trebuie puse la același nivel cu adevărul însuși.
Doar cuvintele lui Dumnezeu întrupat sunt adevărul. Cu alte cuvinte, doar Dumnezeu
posedă substanța adevărului și doar Dumnezeu este adevărul. Oricât de mulți ani
am crezut în Dumnezeu, noi suntem mereu copii în fața Lui. Nu putem niciodată să
trăim chipul lui Dumnezeu. Și, astfel, cuvintele oamenilor pe care îi folosește
Dumnezeu sau ale oamenilor care au lucrarea Duhului Sfânt pot fi considerate doar
cuvinte care sunt în conformitate cu adevărul. Nu putem să le luăm drept adevărul
însuși. Este un fapt de netăgăduit. Când numim cuvintele omului adevăr, ne
împotrivim și Îl hulim pe Dumnezeu!
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 32: Fariseii le-au explicat frecvent Biblia oamenilor din sinagogi.
Din exterior, ei păreau să fie pioși și plini de compasiune și nu păreau să
încalce legea în mod clar. Așadar, de ce au fost fariseii blestemați de Domnul
Isus? Cum s-a manifestat ipocrizia lor? De ce se spune că pastorii religioși și
prezbiterii de astăzi merg pe aceeași cale ca fariseii ipocriți?
Răspuns:
Oamenii care cred în Domnul știu că Domnul Isus chiar i-a urât pe farisei și i-a
blestemat și a rostit șapte vaiuri asupra lor. Acest lucru e important pentru a le
permite credincioșilor să recunoască fariseii ipocriți, să scape de sub robia și
controlul lor și să obțină mântuirea de la Dumnezeu. Totuși, este o rușine că mulți
credincioși nu pot discerne aluatul ipocriziei fariseilor. Nici măcar nu înțeleg de ce
Domnul Isus i-a urât și blestemat pe farisei atât de mult. Astăzi vom vorbi un pic
despre aceste probleme. Fariseii tălmăceau adesea Biblia în sinagogă pentru ceilalți.
Ei se rugau adesea în fața altora și foloseau regulile Bibliei pentru a condamna
oamenii. La suprafață, păreau păstrători smeriți ai Bibliei. Dacă era așa, atunci de ce
îi ura Domnul și îi blestema atât de mult? În realitate, principalul motiv este că le păsa
decât de îndeplinirea ceremoniilor religioase și respectarea regulilor și că doar
interpretau regulile și doctrinele din Biblie și nu comunicau nimănui voia lui
Dumnezeu, nici nu se concentrau pe punerea în practică a cuvintelor lui Dumnezeu
sau pe ascultarea poruncilor Lui. De fapt, ei ignorau poruncile lui Dumnezeu. Tot ce
făceau era complet opus voii și cerințelor lui Dumnezeu. Aceasta e esența fățărniciei

880
fariseilor și împotrivirii lor față de Dumnezeu. Acesta e motivul cheie pentru care
Domnul Isus îi ura și îi blestema. Domnul Isus a spus la fel când i-a demascat, „Dar
voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre? Căci
Dumnezeu a zis: «Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!» şi «Cel ce îşi blestemă
tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea». Însă voi ziceţi: «Dacă
cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ai putea primi de la mine
este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!», acela nu mai este dator să-şi
cinstească tatăl (sau mama)». Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de
dragul tradiţiei voastre. Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi când a zis:
«Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine!
Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale
oamenilor!»” (Matei 15:3-9). Acum că Domnul Isus i-a expus pe farisei, putem vedea
clar că, deși fariseii le tălmăceau adesea altora Biblia în sinagogă, ei nu Îl venerau și
nu-L preamăreau pe Dumnezeu. Ei nu urmau poruncile lui Dumnezeu și chiar le-au
înlocuit cu datinile oamenilor; au uitat de poruncile lui Dumnezeu. Ei I se opuneau
deschis lui Dumnezeu. Nu e asta o dovadă irefutabilă de cum fariseii Îl slujeau pe
Dumnezeu, opunându-I-se în același timp? Cum ar fi putut evita să atragă blestemele
și ura lui Dumnezeu? Poruncile lui Dumnezeu spun clar: „Să nu ucizi! […] Să nu
depui mărturie falsă împotriva semenului tău!” (Exodul 20:13-16). Dar fariseii au
ignorat poruncile lui Dumnezeu. Eu au mărturisit strâmb în mod deschis și au
condamnat și ucis profeți și oameni drepți trimiși de Dumnezeu; I s-au împotrivit direct.
De aceea, Domnul Isus i-a condamnat și i-a blestemat pe farisei spunând: „Şerpilor!
Pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la Gheenă?! De aceea, iată, vă
trimit profeţi, înţelepţi şi cărturari! Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni,
iar pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în
cetate, ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe
pământ” (Matei 23:33-35). Fariseii s-au opus fanatic lui Dumnezeu și au ucis
proorocii și drepții trimiși de El. Au încercat să distrugă lucrarea lui Dumnezeu și să
împiedice înfăptuirea voii Lui. L-au mâniat grav pe Dumnezeu. Cum să nu fi fost
blestemați de El? Nu au făcut fariseii toate acele lucruri? Încă nu putem vedea esența
și comportamentul fățarnic al fariseilor?
Fariseii păreau smeriți din afară, dar aluatul lor era perfid și viclean; erau foarte

881
abili în a se preface și a-i amăgi pe alții. Dacă Domnul Isus nu ar fi demascat toate
faptele lor rele, inclusiv trădarea lor și părăsirea poruncilor lui Dumnezeu, nu am
putea vedea esența fățărniciei fariseilor. Acum să mai vedem o dată demascarea și
condamnarea fariseilor de către Domnul Isus. „Vai de voi, cărturari şi farisei
ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar neglijaţi
cele mai importante lucruri din Lege, şi anume dreptatea, mila şi credincioşia!
Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi! Călăuze oarbe,
care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!” (Matei 23:23-24). „Vai de voi, cărturari
şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară
arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de
necurăţie! Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe
dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!” (Matei 23:27-28,). Fariseii
pretindeau a fi foarte smeriți în fața altora. Ei se rugau înadins în sinagogă și la colțul
străzii. Atunci când posteau, ei își luau o înfățișare întristată. Își împodobeau cu
scripturi ciucurii veșmintelor. Când făceau milostenie, se asigurau că erau văzuți de
oameni. Nu uitau să-și plătească zeciuiala din izmă, chimen și mărar. Chiar urmau
multe dintre regulile tradiționale precum „Să nu mănanci decât după ce te-ai spălat
bine pe mâini” etc. Fariseii erau foarte atenți la detaliile mici. Totuși, ei nu ascultau
de cerințele legii lui Dumnezeu, adică să-L iubească pe Dumnezeu, pe ceilalți, să fie
drepți, miloși și credincioși. Nu respectau deloc poruncile lui Dumnezeu. Ei vorbeau
doar despre cunoștințe biblice și teorie teologică. Doar efectuau ceremonii religioase
și urmau regulile. Acesta este nivelul fățărniciei lor și modul în care îi amăgeau pe
alții. Comportamentul lor ne arată clar că tot ce făceau fariseii era parte din
încercarea lor de a-i amăgi și constrânge pe alții. Ei nu căutau decât să se înalțe pe
ei înșiși pentru a fi venerați. Nu îi interesa decât să conducă, să-și consolideze poziția
și sursa de venit. Ei au mers pe o cale a fățărniciei și împotrivirii față de Dumnezeu.
De aceea, împotrivirea lor L-a făcut pe Dumnezeu să-i blesteme.
Fariseii nu iubeau adevărul. Nu s-au axat niciodată pe punerea în practică a
cuvintelor lui Dumnezeu sau pe respectarea poruncilor Lui. Ei s-au axat doar pe
ceremonii religioase și au pășit pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. De aceea,
când Domnul Isus a venit să lucreze și să predice, natura satanică a fățărniciei lor și
ostilitatea lor față de Dumnezeu au fost demascate în întregime. Fariseii știau foarte

882
bine că vorbele Domnului Isus aveau autoritate și putere. Nu numai că nu au căutat
esența și sursa cuvintelor și lucrării Domnului Isus, ci L-au atacat cu răutate și L-au
defăimat; au spus că Domnul Isus scotea demoni cu puterea căpeteniei demonilor;
au numit nebunie lucrarea Domnului Isus, cea plină de autoritatea și puterea lui
Dumnezeu. Au comis păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt și au jignit grav firea
lui Dumnezeu. Fariseii nu doar că-L blasfemiau și-L condamnau ei înșiși pe Domnul
Isus, ci îi incitau și amăgeau și pe credincioși să I se împotrivească și să-L condamne.
Ei îi făceau pe credincioși să piardă mântuirea Domnului și să se transforme în
obiectele lor funerare și în victimele lor. De aceea, când Domnul Isus i-a condamnat
și blestemat, a spus: „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi
Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să
intre nu-i lăsaţi să intre!” (Matei 23:13). „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi!
Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine
astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi!”
(Matei 23:15). De aceea, putem vedea că fariseii erau fățarnici care s-au împotrivit
și L-au blasfemiat pe Dumnezeu, antihriști care s-au făcut vrăjmașii lui Dumnezeu.
Erau soiul de diavoli care devorau sufletele oamenilor și le atrăgeau în iad. De
aceea, Domnul Isus i-a demascat pe farisei cu cele „șapte vaiuri” din cauza
comportamentului lor malefic. Asta arată pe deplin firea dreaptă și sfântă a lui
Dumnezeu care nu poate fi jignită.
Acum am dobândit ceva discernământ cu privire la aluatul fățarnic al fariseilor.
Acum să ne uităm la pastorii și prezbiterii zilelor noastre. Ei doar interpretează
cunoașterea biblică și teoria teologică. Doar îndeplinesc ceremonii religioase și
urmează regulile. Nu practică defel cuvintele lui Dumnezeu și nici nu respectă
poruncile Lui. Sunt la fel ca fariseii, mergând pe o cale unde Îlslujesc pe Dumnezeu,
dar I se și împotrivesc. Domnul Isus a spus: „«Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul
tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta». Aceasta este
cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti
pe semenul tău ca pe tine însuţi»” (Matei 22:37-39). Cei care-L iubesc pe
Dumnezeu ar trebui să practice învățătura Sa și să fie atenți la voia Sa. Ar trebui să
fie responsabili pentru viețile fraților și surorilor lor. Acum pastorii și prezbiterii se
confruntă cu biserici goale și cu mai puțină credință și dragoste din partea

883
credincioșilor. Nu îndrumă credincioșii să caute adevărul și să caute biserica ce are
lucrarea Duhului Sfânt. În schimb, îi țin sub controlul lor riguros. Mai ales când
Dumnezeu Atotputernic vine să exprime adevărul și să le dea viață oamenilor, ei nu
îl studiază și nu-l acceptă. Continuă să se împotrivească și să-l condamne,
împiedicându-i pe credincioși să caute adevărata cale. Nu-i lasă pe credincioși să
contacteze oamenii din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și nu-i lasă să citească
cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Și mai rău, îi incită pe credincioși să-i blesteme
sau să-i atace pe frații și surorile care răspândesc Evanghelia Împărăției. Uneori chiar
sună la poliție ca să fie arestați. Nu fac ei rău și se împotrivesc lui Dumnezeu prin tot
ce fac? Cum e ce fac ei diferit de felul în care fariseii s-au împotrivit și L-au condamnat
pe Domnul Isus? Pentru a-și proteja poziția și sursa de venit, pastorii și prezbiterii
încearcă prin orice mijloace să-i împiedice pe credincioși să accepte mântuirea lui
Dumnezeu în zilele de pe urmă. Nu ne târăsc ei oare în iad? Nu sunt ei slujitorii cei
răi de care a vorbit Domnul Isus? Nu sunt ei fariseii zilelor noastre? Încă nu suntem
în stare să discernem acest lucru?
Pastorii și prezbiterii categoric nu sunt credincioși adevărați sau slujitori ai lui
Dumnezeu. Ei trădează în mod constant cuvintele Domnului, părăsesc poruncile Lui
și și-L fac vrăjmaș. În legătură cu felul de oameni care pot intra în Împărăția cerurilor,
Domnul Isus a spus că doar cei ce fac voia Tatălui ceresc vor fi admiși în Împărăția
Lui. Totuși, păstorii și prezbiterii spun că, pentru că oamenii au fost justificați prin
credință și mântuiți prin har, ei vor intra în Împărăția cerurilor. Nu trădează ei cuvintele
Domnului și vorbesc fățiș împotriva Lui? Domnul Isus a cerut ca „Vorbirea voastră
să fie astfel: «Da» să fie «Da» şi «Nu» să fie «Nu»” (Matei 5:37). Totuși, pastorii și
prezbiterii răspândesc minciuni, Îl ponegresc, Îl condamnă și-L blasfemiază pe
Dumnezeu Atotputernic. Ei chiar mărturisesc strâmb și defăimează Biserica lui
Dumnezeu Atotputernic. Domnul Isus a spus clar: „Adevărat adevărat vă spun că
cine-l primeşte pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte” (Ioan 13:20).
Pastorii și prezbiterii nu le permit credincioșilor să-i primească pe frații și surorile care
răspândesc Evanghelia Împărăției. Spun că oricine îi primește va fi alungat din
biserică. Domnul Isus ne cere să ascultăm cu atenție glasul Domnului și să ieșim în
întâmpinarea Mirelui când Îi auzim glasul. Totuși, oricând pastorii și prezbiterii aud
pe cineva mărturisind întoarcerea Domnului Isus, ei judecă și condamnă fără măcar

884
să cerceteze. Oare ce fraze ale cuvintelor Domnului practică pastorii și prezbiterii?
Dacă pastorii și prezbiterii chiar ar crede în Dumnezeu, dacă s-ar teme vreun pic de
El, nu ar răspândi astfel de minciuni, nici nu L-ar condamna cu înverșunare pe
Dumnezeu Atotputernic și nu I s-ar împotrivi. Acesta este adevărul. Pastorii și
prezbiterii sunt fariseii zilelor noastre. E pe deplin corect!
din Răspunsuri la întrebările din scenetă

În acele vremuri, fariseii iudei explicau adesea Scripturile și se rugau pentru

credincioși în sinagogi. Oare nu păreau evlavioși oamenilor? Atunci, de ce Domnul
Isus i-a demascat și i-a blestemat pe fariseii ipocriți? Ar fi putut Domnul Isus să-i
nedreptățească? Oare nu credem că cuvântul Domnului Isus reprezintă adevărul?
Bănuim cumva că Domnul Isus a făcut o greșeală? Să poți să distingi dacă pastorii
sau bătrânii sunt farisei ipocriți și antihriști sau nu este un lucru care nu poate fi
realizat doar privind modul în care ei îi tratează pe oameni la exterior. Ideea principală
este să vezi modul în care Îl tratează pe Domnul și adevărul. La exterior, ei pot părea
iubitori față de credincioși, dar Îl iubesc oare pe Domnul? Dacă sunt iubitori față de
oameni, dar sunt plini de plictiseală și de ură față de Domnul și de adevăr, și Îl judecă
și Îl condamnă pe Hristos din zilele de pe urmă – Dumnezeu Atotputernic, atunci nu
sunt ei farisei ipocriți? Nu sunt ei antihriști? Par că predică și lucrează din greu la
exterior, dar dacă o fac pentru a fi încununați și recompensați, atunci aceasta
înseamnă că ei se supun și sunt fideli Domnului? Pentru a ști dacă cineva este ipocrit,
trebuie să privești în interiorul inimilor lor și să le vezi intențiile. Acesta este cel mai
important lucru când vine vorba despre a face distincție. Dumnezeu cercetează
inimile oamenilor. Deci, pentru a vedea dacă o persoană Îl iubește cu adevărat și I
se supune Domnului, e important să te uiți la modul în care aceasta practică și
respectă cuvântul Său și Îi respectă poruncile, și mai ales, la modul în care Îl
preaslăvește pe Domnul Isus și este martorul Domnului Isus, și dacă urmează voința
lui Dumnezeu. Vedem că fariseii adesea explicau Scripturile oamenilor din sinagogi,
respectau regulile Bibliei pentru tot și erau și iubitori față de oameni. Dar, de fapt, tot
ceea ce au făcut a fost să nu practice cuvântul lui Dumnezeu sau să respecte
poruncile lui Dumnezeu, ci făceau aceste lucruri pentru a fi văzute de oameni. Așa
cum Domnul Isus a spus când i-a demascat: „Toate faptele lor le fac pentru a fi

885
văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele largi şi ciucurii lungi” (Matei 23:5).
Stăteau intenționat în sinagogi și la colțurile străzilor și se rugau prelung. În timpul
postului, își luau intenționat niște fețe triste, pentru ca lumea să își dea seama că ei
posteau. Făceau intenționat chiar și fapte bune pe stradă pentru ca toată lumea să
le vadă. Au continuat chiar să păstreze tradițiile și ritualurile religioase străvechi
precum „nu mânca pînă nu te speli pe mâini cu atenție”. […] Pentru a-i păcăli pe
oameni ca să-i susțină și să-i venereze, fariseii făceau vâlvă în jurul lucrurilor mărunte
pentru a se ascunde, și îi îndrumau pe oameni doar să se angajeze în venerare
religioasă, în cântat și preaslăvit, sau în respectarea unor tradiții străvechi, dar nu-i
conduceau pe oameni spre a practica cuvântul lui Dumnezeu, spre a respecta
poruncile lui Dumnezeu și spre a pătrunde în realitatea adevărului. În plus, ei nu-i
conduceau pe oameni spre a practica adevărul și aI se supune și a-L venera pe
Dumnezeu. Tot ceea ce ei făceau era să folosească niște acțiuni exterioare pentru
a-i deruta și a-i amăgi pe credincioși. Când Domnul Isus a venit să predice și să
lucreze, pentru a-și păstra statutul și mijloacele de trai, acești farisei, care pretindeau
că sunt evlavioși, s-au lepădat pe față de legile și poruncile lui Dumnezeu sub
pretextul că „apără Biblia”. Au scornit zvonuri, au fost martori falși și L-au condamnat
cu furie și L-au acuzat pe nedrept pe Domnul Isus, făcând tot posibilul să-i oprească
pe credincioși de la urmarea Domnului Isus. În cele din urmă, au uneltit împreună cu
reprezentanții puterii pentru a-L răstigni pe Domnul Isus. Prin urmare, substanța
ipocrită și care urăște adevărul a fariseilor a fost demascată. Substanța lor antihristă
a fost astfel complet dezvăluită. Aceasta demonstrează că substanța fariseilor era
ipocrită, perfidă, înșelătoare și răuvoitoare. Erau cu toții niște pastori falși care s-au
lepădat de calea lui Dumnezeu, i-au amăgit și i-au întemnițat pe oameni. Ei i-au
amăgit și i-au constrâns pe credincioși, controlând lumea religioasă pentru a I se
împotrivi lui Dumnezeu, negându-L, condamnându-L și urându-L pe Hristos întrupat.
Acest lucru este suficient pentru a dovedi că ei erau antihriștii care doreau să-și ridice
propria lor împărăție independentă!
Acum vedem clar exprimările diferite ale ipocriziei fariseilor, când îi comparăm
cu pastorii și bătrânii religioși de azi, n-am descoperi că sunt exact precum fariseii și
că sunt oameni care nu practică cuvântul Domnului sau nu respectă poruncile
Domnului, și mai mult decât atât, că nu sunt oameni care să Îl preaslăvească pe

886
Domnul și care să fie martorii Domnului? Nu sunt decât oameni care cred în Biblie,
venerează Biblia și preaslăvesc Biblia orbește. Nu fac decât să respecte diferite
ritualuri religioase, precum participarea la slujbe în mod regulat, veghea de dimineață,
ruperea pâinii, gustarea Sfintei Cuminecături, și așa mai departe. Le vorbesc
oamenilor doar despre a fi umil, răbdător, evlavios și iubitor, dar nu-L iubesc pe
Dumnezeu cu inima, și, în plus, nu I se supun lui Dumnezeu și nu au deloc o inimă
căreia să-i fie frică de Dumnezeu. Lucrarea lor și predica lor se concentrează doar
pe respectarea și explicarea cunoștințelor din Biblie și teoriei teologice. Dar când vine
vorba de modul de practicare și experimentare a cuvântului lui Dumnezeu, de modul
de respectare a poruncilor lui Dumnezeu și de modul de răspândire și de oferire de
mărturii pentru cuvântul Domnului, de modul în care oamenii ar trebui să urmeze
voința Tatălui ceresc, de modul în care să-L iubești pe Dumnezeu, în care să I te
supui, în care să-L venerezi cu adevărat, și toate aceste lucruri diferite pe care
Domnul Isus le cere oamenilor, ei nu caută, nu cercetează și nu înțeleg intențiile
Domnului, și, în plus, nu conduc oamenii spre practică sau supunere. Ei merg peste
tot predicând cunoștințele din Biblie și cunoștințele teoriei teologice pentru a se
grozăvi, a-și consolida reputația și a-i face pe oameni să-i venereze. Așadar, când
Dumnezeu Atotputernic a venit pentru a exprima adevăruri și a-Și îndeplini lucrarea
de judecată din zilele de pe urmă, acești pastori și bătrâni, pentru dorința de a obține
putere permanentă în lumea religioasă, și pentru ambiția lor de a-i controla pe
credincioși și pentru a-și crea împărăția lor independentă, nu au respectat pe față
cuvântul Domnului Isus, scornind zvonuri, judecând, atacând și hulindu-L pe
Dumnezeu Atotputernic, fâcând tot posibilul să-i oprească pe credincioși din căutarea
și investigarea căii adevărate. De exemplu, Domnul Isus i-a învățat pe oameni să fie
fecioare înțelepte: Când auzi pe cineva strigând: „Iată, vine mirele!”, ar trebui să ieși
și să-L întâmpini. Dar, după ce pastorii și bătrânii au auzit vești despre cea de-a doua
venire a Domnului Isus, au făcut tot ce au putut pentru a închide biserica și a-i
împiedica pe credincioși să caute și să investigheze calea adevărată. Domnul Isus a
spus: „să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.” Și totuși, i-au incitat pe
credincioși să-i calomnieze și să-i bată pe frații și surorile care depun mărturie pentru
lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Domnul Isus a cerut omului
să nu mintă, să nu fie martor fals, dar pastorii și bătrânii au inventat tot felul de

887
minciuni pentru a-L calomnia pe Dumnezeu Atotputernic, și chiar au uneltit cu
afurisitul de PCC pentru a se împotrivi, a condamna lucrarea lui Dumnezeu
Atotputernic din zilele de pe urmă și pentru a defăima Biserica lui Dumnezeu
Atotputernic. Din aceasta, putem vedea că ceea ce pastorii și bătrânii au spus și au
făcut nu respectă deloc învățăturile Domnului. Sunt exact precum fariseii cei ipocriți.
Sunt toți oameni care conduc orbește, I se împotrivesc lui Dumnezeu și îi amăgesc
pe oameni.
Permiteți-mi să citesc un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Toți cei care nu caută să asculte de Dumnezeu
în credința lor se împotrivesc lui Dumnezeu. Dumnezeu le cere oamenilor să
caute adevărul, să înseteze după cuvintele lui Dumnezeu, să mănânce și să bea
cuvintele lui Dumnezeu și să le pună în practică, pentru a reuși să asculte de
Dumnezeu. Dacă așa sunt într-adevăr și motivațiile tale, atunci Dumnezeu sigur
te va înălța și sigur va fi milostiv faţă de tine. Nimeni nu poate să pună la
îndoială acest lucru și nimeni nu poate schimba asta. Dacă motivațiile tale nu
sunt de dragul de a asculta de Dumnezeu şi ai alte scopuri, atunci tot ceea ce
spui și faci – rugăciunile tale către Dumnezeu și chiar fiecare dintre acțiunile
tale – vor fi în opoziție cu Dumnezeu. Poate că vorbești frumos și ești blând,
fiecare acțiune și expresie de-a ta dând bine şi poți părea a fi ascultător, dar,
când vine vorba de motivațiile și părerile tale asupra credinței în Dumnezeu,
toate lucrurile pe care le faci se opun lui Dumnezeu și sunt rele. Oamenii care
par ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt
lupi îmbrăcați în haine de oi, ei Îl ofensează pe Dumnezeu în mod direct și
Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre ei. Duhul Sfânt îi va dezvălui pe fiecare
dintre ei, pentru ca toți să vadă că aceia care sunt ipocriți sigur vor fi detestați
și respinși de Duhul Sfânt. Nu te îngrijora: Dumnezeu Se va ocupa de ei și va
face ce crede de cuviință cu fiecare în parte” („În credința ta în Dumnezeu ar trebui
să asculți de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). Acești pastori și bătrâni
religioși par la exterior a fi umili, răbdători și iubitori, dar în inimile lor, ei sunt plini de
trădare, amăgire și răutate. Sub pretextul „apărați calea adevărată, protejați turma”,
ei I se opun și Îl condamnă pe față pe Dumnezeu Atotputernic și plănuiesc să-i
controleze pe credincioși pentru a-și atinge scopul lor de a avea putere permanentă

888
în lumea religioasă și pentru a-și stabili împărăția lor proprie și independentă. Acești
farisei ipocriți care urăsc adevărul și pe Dumnezeu sunt exact grupul de antihriști
încăpățânați care I se opun lui Dumnezeu, demascați de către lucrarea lui Dumnezeu
Atoputernic din zilele de pe urmă. Așadar, toți cei care cred cu adevărat în Dumnezeu
ar trebui să învețe să facă distincție între esența lor ipocrită și natura lor satanică și
antihristă. Nu vă mai lăsați amăgiți, derutați, prinși și controlați de ei. Ar trebui să
căutați și să investigați calea adevărată și să acceptați lucrarea lui Dumnezeu
Atotputernic din zilele de pe urmă și să vă întoarceți înaintea tronului lui Dumnezeu!
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 33: Când Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea, fariseii iudei
L-au sfidat și condamnat nebunește și L-au răstignit pe cruce. Acum că
Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă a venit să-Și facă lucrarea, pastorii
religioși și prezbiterii Îl sfidează și condamnă de asemenea, răstignindu-L pe
Dumnezeu încă o dată pe cruce. De ce fariseii iudei, pastorii religioși și
prezbiterii urăsc atât de mult adevărul și se împotrivesc astfel lui Hristos? Care,
mai exact, sunt natura și esența lor?
Răspuns:
Toți cei care cred în Domnul știu că fariseii s-au împotrivit Domnului Isus, dar
care a fost rădăcina, adevărata esență a împotrivirii lor? Puteți spune că în istoria de
2000 de ani a religiei, nimeni nu a găsit răspunsul. Chiar dacă blestemul Domnului
Isus asupra fariseilor a fost scris în Noul Testament, nimeni nu a identificat esența
fariseilor. Când Dumnezeu Atotputernic vine în zilele de pe urmă, El arată răspunsul
la această întrebare. Să citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Să citim cuvintele
lui Dumnezeu Atotputernic! „Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se
împotriveau lui Isus? Vreți să cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de
fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât atât, ei credeau numai că Mesia va
veni și, cu toate acestea, nu au căutat adevărul vieții. Și astfel, chiar și astăzi
ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio cunoaștere despre calea
vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți voi, ar putea
asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige
binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au

889
împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru
că nu cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru
că nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe
Mesia și nu fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a
plăti tribut gol numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin
orice mijloace. Acești farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se
supuneau adevărului. Principiul credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât
de profundă e predicarea Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești
Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu sunt aceste păreri absurde și ridicole?”
(„Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul
și pământul” din Cuvântul Se arată în trup).
Dumnezeu Atotputernic o spune clar. Rădăcina împotrivirii și condamnării de
către farisei a Domnului Isus a fost faptul că nu Îl slăveau pe Dumnezeu și nu căutau
deloc adevărul. În sinea lor, erau încăpățânați și aroganți; nu trăiau în adevăr. Fariseii
Îl defineau pe Dumnezeu pe baza propriilor concepții și închipuiri, cuvânt cu cuvânt
ca în Biblie. Cinsteau doar numele de Mesia. Indiferent cât de profunde, corecte și
adevărate sunt predicile Domnului Isus sau câtă autoritate ori putere au cuvintele Lui,
din cauză că numele Lui nu e Mesia, fariseii I s-au opus și L-au condamnat. Nu numai
că fariseii n-au acceptat adevărurile exprimate de Domnul Isus, dar L-au ispitit și-au
încercat să-I găsească vină. Spre exemplu, L-au ispitit pe Domnul Isus, întrebându-
L în numele cui face minuni și L-au întrebat înadins pe Domnul Isus dacă să
plătească birul Cezarului. L-au întrebat pe Domnul Isus dacă El e Fiul lui Dumnezeu,
Hristos etc. Domnul Isus le-a zădărnicit planurile rele cu adevăr și înțelepciune.
Fariseii nu au avut putere să-L contrazică, dar tot nu au căutat adevărul. Ei tot s-au
împotrivit fanatic și L-au condamnat pe Domnul Isus; L-au arestat pe Domnul Isus și
au cerut să fie răstignit. A fost așa cum a spus Domnul Isus când i-a dat în vileag:
„Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul
pe care l-am auzit de la Dumnezeu” (Ioan 8:40). „Dacă spun adevărul, de ce nu
Mă credeţi?” (Ioan 8:46). Așadar, putem să vedem că fariseii, prin natura și esența
lor, erau demoni satanici, vrăjmași ai lui Dumnezeu care urau adevărul! Ce fel de
oameni Îl pot urî și condamna pe Hristos? Povestea fariseilor demonstrează clar un
lucru: toți cei care cred în Dumnezeu, dar nu iubesc adevărul, sunt scârbiți de adevăr

890
și urăsc adevărul nu-L cunosc pe Dumnezeu. În plus, acești oameni cu siguranță se
împotrivesc lui Dumnezeu și Îl consideră vrăjmașul lor. Pentru că Hristos este calea,
adevărul și viața, oricine urăște adevărul Îl urăște și pe Hristos. Mulți care urăsc
adevărul par buni pe dinafară; ei respectă regulile Bibliei și nu par deloc oameni răi,
dar când Hristos vine să-Și facă lucrarea, acești vrăjmași satanici ai lui Dumnezeu
vor fi complet demascați.
Împotrivirea fariseilor și condamnarea Domnului Isus demască întru totul esența
lor demonică: ei urăsc adevărul și se împotrivesc lui Dumnezeu. Atunci când Domnul
Isus a predicat și Și-a făcut lucrarea, El a exprimat multe adevăruri. A făcut multe
minuni și le-a dat oamenilor har din abundență, fapt care a dezvăluit autoritatea și
puterea lui Dumnezeu. Lucrarea Domnului Isus a zguduit temelia iudaismului și a
șocat statul evreiesc. Mulți oameni Îl urmau pe Domnul Isus. Fariseii știau că dacă
Domnul Isus Și-ar fi continuat lucrarea, toți iudeii credincioși L-ar fi urmat; Iudaismul
ar fi căzut, iar pozițiile lor și sursa lor de venit ar fi dispărut. De aceea, au decis să-L
ucidă pe Domnul Isus. Biblia a consemnat clar aceste lucruri: „Conducătorii preoţilor
şi fariseii au adunat Sinedriul şi au zis «Ce să facem? Omul Acesta face multe semne.
Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici
atât locul, cât şi neamul! […] Aşadar, din ziua aceea, au plănuit să-L omoare” (Ioan
11:47-53). Pentru a-și proteja statutul și sursa de venit, fariseii au complotat cu
guvernarea romană ca să-L răstignească pe Domnul Isus. Ei au spus: „Sângele Lui
să fie peste noi şi peste copiii noştri!” (Matei 27:25). După cum vedeți, fariseii urau
adevărul și Îl urau pe Hristos. Ei au ajuns într-un punct în care nu-și mai doreau
demult să coexiste cu Hristos! Mai degrabă și-ar părăsi jertfele decât să nu-L
răstignească pe Domnul Isus; mai degrabă ar comite păcate monstruoase, s-ar
împotrivi și L-ar supăra pe Dumnezeu și ar aduce blestemul asupra urmașilor lor
decât să nu-L țintuiască pe Domnul Isus pe cruce, Cel ce a exprimat adevărul și a
răscumpărat omenirea. Aceasta e adevărata natură și esență satanică ce urăște
adevărul a fariseilor. Atunci când Domnul Isus a fost răstignit, soarele s-a întunecat,
pământul s-a cutremurat și perdeaua din templu s-a rupt în două. După ce Domnul
Isus a înviat, El a apărut din nou înaintea oamenilor. După ce oamenii au aflat
acestea, s-au pocăit pentru păcatele lor și s-au întors la Domnul Isus. Cât despre
farisei? Nu numai că nu s-au pocăit, dar au devenit vrăjmași și mai înverșunați ai

891
Domnului Isus. Ei i-au mituit pe soldați ca să mărturisească strâmb și să spună că
Domnul Isus nu a înviat. Când apostolii au răspândit vestea bună despre Domnul
Isus, fariseii i-au prins și i-au prigonit. Ei au vrut să interzică lucrarea Domnului Isus
pentru a-și realiza ambiția de a controla permanent comunitatea religioasă. Faptele
acestea sunt o dovadă suficientă că fariseii credeau în Dumnezeu doar cu buzele. În
realitate, urau adevărul și se împotriveau lui Dumnezeu. Esența împotrivirii fariseilor
și condamnarea Domnului Isus a fost următoarea: încercau să concureze cu
Dumnezeu și să-L măsoare; luptau împotriva lui Dmnezeu. Aroganța împotrivirii și
urii fariseilor pentru Domnul Isus le-a dat pe față ambiția și chipul lor rău, satanic. În
plus, le-a demascat natura de antihriști demonici: refuzul de a se căi, o ură frenetică
împotriva adevărului și a lui Dumnezeu. Nu așa tratează pastorii și prezbiterii
comunității religioase pe Dumnezeu Atotputernic? Dacă am putea vedea clar cum
păstorii și prezbiterii se opun lui Dumnezeu Atotputernic și-L condamnă, am ști cu
siguranță că fariseii s-au împotrivit Domnului Isus și L-au condamnat în același fel.
Acum două mii de ani, cei mai de seamă preoți evrei, cărturarii și fariseii L-au
răstignit pe Domnul Isus. Două mii de ani mai târziu, liderii religioși au făcut ca istoria
să se repete, răstignindu-L din nou pe Dumnezeu! Am văzut cu toții că Dumnezeu
Atotputernic face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu în zilele de
pe urmă. El exprimă adevărurile care curățesc și mântuiesc umanitatea. El dezvăluie
toate tainele planului de gestionare (de mântuire) al lui Dumnezeu. El judecă și
expune natura satanică a umanității care I se opune lui Dumnezeu și Îl trădează.
Firea lui Dumnezeu nu poate fi jignită de om! Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic
sunt adevărul. Ele au autoritatea și puterea de a ne convinge pe deplin. Aceste
adevăruri curățesc și mântuiesc umanitatea. Atunci cum rămâne cu pastorii și
prezbiterii zilelor noastre? Lor nu le pasă cât adevăr, câtă autoritate și putere au
cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și de cum pot curăți și mântui omul
cuvintele Lui. Ei se încăpățânează în ereziile lor: „Dacă nu se pogoară pe un nor și
nu mă ridică în Împărăția cerului, nu este Domnul Isus cel reîntors.” Ei se opun lui
Dumnezeu Atotputernic și-L condamnă frenetic. Ei cred doar în numele Domnului
Isus, dar se împotrivesc fanatic și-L condamnă pe Dumnezeu Atotputernic. Sunt ei
oare diferiți de fariseii care credeau doar în numele de Mesia, dar se opuneau
Domnului Isus și-L condamnau? Nu sunt făcuți din același aluat cu fariseii ? Nu sunt

892
încăpățânați, aroganți, neascultând de adevăr, urând adevărul? Ei cred doar într-
un Dumnezeu nedeslușit sus în cer, și-L neagă pe Hristos întrupat, I se opun și Îl
condamnă; sunt vrăjmași de neîmpăcat ai lui Hristos. Nu sunt ei antihriști care Îl
neagă, condamnă și se opun lui Hristos? Biblia spune: „După cum ați auzit că
Antihristul va veni, chiar și acum există mulți antihriști; și astfel știm că a venit ceasul
de apoi” (1 Ioan 2:18). „Pentru că în lume au venit mulți amăgitori care nu
mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup. Acesta este un amăgitor și un antihrist”
(2 Ioan 1:7). De aceea, toți cei ce nu-L recunosc pe Dumnezeu întrupat sunt
antihriști. Toți cei ce I se opun și Îl condamnă pe Hristos sunt antihriști. Prin urmare,
fariseii evrei au fost expuși ca antihriști de lucrarea Domnului Isus. Pastorii și
prezbiterii din zilele de pe urmă sunt toți antihriști expuși de lucrarea Dumnezeului
Atotputernic. Lucrarea lui Dumnezeu întrupat chiar demască oamenii! Tot ce
exprimă Hristos în zilele de pe urmă e adevărul. Nu numai că arată fecioarele
înțelepte și pe cele nesăbuite, ci și tot felul de antihriști și necredincioși. Acesta este
un adevăr pe care nimeni nu-l poate nega!
Esența și rădăcinile împotrivirii liderilor religioși, prezbiterilor și fariseilor din zilele
de pe urmă sunt aceleași. Modurile în care pastorii și prezbiterii se împotrivesc lui
Dumnezeu sunt chiar mai rele decât ale fariseilor evrei. De când Dumnezeu
Atotputernic Și-a început lucrarea de judecată din casa lui Dumnezeu, toți oamenii
din fiecare confesiune au fost răpiți la tronul Lui, atâ timp cât iubesc adevărul și
tânjesc după arătarea lui Dumnezeu. Pastorii și prezbiterii nu se dau înapoi de la
nimic în a se opune lui Dumnezeu Atotputernic și a-L condamna, totul fiind încercarea
lor de a-i constrânge pe credincioși și de a-și asigura pozițiile și traiul. Ei răspândesc
zvonuri, mărturisesc strâmb și-L blasfemiază pe Dumnezeu Atotputernic; izolează
biserica și le înterzic credincioșilor să studieze lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic
din zilele de pe urmă. Ei îi amenință, îi sperie, îi batjocoresc și îi bat pe frații care
răspândesc Evanghelia Împărăției. Ei chiar complotează cu PCC ca să-i captureze
și să-i prigonească, lăsând sute de mii de frați și surori fără o casă la care să se
întoarcă. Cel puțin o sută de mii de oameni au fost torturați brutal de partidul comunist
chinez. Mulți au fost uciși… Împotrivirea pastorilor și prezbiterilor față de Dumnezeu
Atotputernic e și mai fanatică decât cea a fariseilor față de Domnul Isus. Faptele lor
rele în împotrivirea față de Dumnezeu sunt numeroase. Dumnezeu Atotputernic i-a

893
judecat și i-a blestemat acum mult timp. Dumnezeu Atotputernic spune: „Câți caută
adevărul și urmează dreptatea? Toți sunt animale, la fel ca porcii și câinii,
conducând un nor de muște urât mirositoare într-o grămadă de bălegar, ca să
dea din capete și să stârnească dezordine.[1] Ei cred că regele lor, care este
regele iadului, este cel mai înalt dintre regi, fără să-și dea seama că nu sunt
decât muște peste un putregai. Nu numai că ei fac remarci calomnioase
împotriva existenței lui Dumnezeu, bazându-se pe porcii și pe câinii lor de
părinți. Minusculele muște cred că părinții lor sunt la fel de mari ca o balenă cu
dinți.[2] Ei nu-și dau seama că sunt mici, deși părinții lor sunt porci și câini
necurați de un miliard de ori mai mari decât ei înșiși? Inconștienți de propria
lor umilință, ei aleargă haotic pe baza mirosului împuțit al acelor porci și câini
și au ideea înșelătoare de a procrea generații viitoare. Acest fapt este absolut
lipsit de rușine! Cu aripi verzi pe spate (asta se referă la faptul că pretind a avea
încredere în Dumnezeu), ei încep să fie încrezuți și să se laude pretutindeni cu
frumusețea și farmecul lor, aruncându-și în secret necurățenia asupra omului.
Și sunt şi mulțumiți de sine, ca și cum o pereche de aripi de culoarea
curcubeului ar putea să le ascundă necurățenia și, astfel, ei persecută
existența adevăratului Dumnezeu (aceasta se referă la povestea interioară a
lumii religioase). Puțin bănuieşte omul că, deși aripile muştei sunt frumoase și
încântătoare, la urma urmelor nu este decât o muscă minusculă, plină de
murdărie și acoperită de germeni. Prin forța părinților lor, nişte porci și câini,
ei aleargă înnebuniţi de furie de-a curmezişul țării (acest lucru se referă la
oficialii religioși care-L persecută pe Dumnezeu pe baza unui sprijin puternic
din partea țării, trădând adevărul şi pe adevăratul Dumnezeu) cu o ferocitate
copleşitoare. E ca și cum fantomele fariseilor evrei s-au întors, împreună cu
Dumnezeu, la națiunea marelui balaur roșu, în vechiul lor cuib. Ei și-au
reînceput persecuția, continuându-şi lucrarea care se întinde peste câteva mii

Note de subsol:
1. „A provoca tulburare” se referă la modul în care oamenii care sunt demonici provoacă
dezordine, împiedicând și opunându-se lucrării lui Dumnezeu.
2. „O balenă cu dinți” este folosit cu sens batjocoritor. Este o metaforă a felului în care muștele
sunt atât de mici, încât porcii și câinii par la fel de mari ca balenele pentru acestea.

894
de ani. În cele din urmă, acest grup de degenerați cu siguranță va pieri de pe
pământ!” („Lucrarea și intrarea (7)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele
exprimate de Dumnezeu Atotputernic au fost făcute publice în ziare, la televizor și pe
Internet acum mult timp. Tot felul de filme și videoclipuri evanghelice au fost deja
postate pe Internet pentru a mărturisi deschis lumii întregi despre manifestarea și
lucrarea lui Dumnezeu. Asta a stârnit un val mare în rândul comunității religioase și
a omenirii, în general. Pastorii și bătrânii din comunitatea religioasă au văzut deja
tendința ascendentă: Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic îi cuceresc pe cei din
comunitatea religioasă și omenirea, în general. Nicio persoană și nicio forță nu pot
să-L oprească. Ei au devenit irascibili și se opun frenetic și-L condamnă pe
Dumnezeu Atotputernic. Încearcă să proscrie lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din
zilele de pe urmă și să-și îndeplinească cele mai nebunești visuri: control veșnic
asupra comunității religioase și hegemonie eternă asupra aleșilor lui Dumnezeu.
Aceste fapte sunt suficiente pentru a dovedi că pastorii religioși și bătrânii din zilele
de pe urmă sunt reapariția fariseilor! Ei sunt demonii antihristului care lucrează cât
de mult pot pentru a tulbura și distruge lucrarea lui Dumnezeu și jură să fie vrăjmașii
lui Dumnezeu până la moarte! Numeroasele lor fapte rele au pus deja la încercare
rânduiala lui Dumnezeu. Cum pot ei scăpa de judecata dreaptă și de pedeapsă?
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 34: Pastorii religioși și prezbiterii cunosc temeinic Biblia;

adesea, ei interpretează Scriptura pentru alții și îi determină să respecte Biblia.
Așadar, explicarea și promovarea Bibliei chiar înseamnă a fi martor pentru
Domnul și a-L preamări? De ce se spune că pastorii religioși și prezbiterii sunt
farisei ipocriți? Încă nu suntem lămuriți în această privință – ai putea să ne
răspunzi la întrebare?
Răspuns:
Pentru oameni, explicarea Bibliei nu ar trebui să fie un lucru rău. Dar, în același
timp cu explicarea sa, ceea ce ei fac sunt acte care i se împotrivesc lui Dumnezeu.
Ce fel de oameni sunt ăștia? Nu sunt ei farisei ipocriți? Nu sunt ei antihriști care I se
împotrivesc lui Dumnezeu? De ce înseamnă explicarea Bibliei împotrivire față de
Dumnezeu? Sau condamnarea lui Dumnezeu? Chiar dacă este comunicată așa,

895
există încă oameni care nu înțeleg și încă se gândesc că explicarea Bibliei înseamnă
preaslăvirea și mărturisirea lui Dumnezeu. Căpeteniile de seamă iudee, cărturarii și
fariseii de atunci erau toți experți în scripturi și adesea le explicau oamenilor. Dacă
explicarea Bibliei înseamnă preaslăvirea și mărturisirea lui Dumnezeu, atunci de ce
când Domnul Isus a venit să predice și să lucreze, ei I s-au împotrivit cu furie și L-au
condamnat, iar în cele din urmă au uneltit cu guvernul pentru a-L răstigni pe Domnul
Isus? Pastorii și bătrânii religioși moderni sunt toți oameni care sunt familiarizați cu
Biblia și care explică Biblia de ani de zile. Dacă explicarea Bibliei înseamnă
preaslăvirea și mărturisirea lui Dumnezeu, atunci de ce Dumnezeu Atotputernic a
venit să exprime adevăruri și să-Și realizeze lucrarea de judecată, și ei nu doar că
au eșuat în a căuta și a investiga, ci în schimb s-au împotrivit și L-au condamnat?
Care e problema aici? Nu este asta o problemă serioasă la care toți credincioșii ar
trebui să reflecteze? În plus, dacă liderii religioși care explică Biblia înseamnă același
lucru ca preaslăvirea și mărturisirea lui Dumnezeu, atunci în Epoca Harului, de ce
Domnul Isus nu a lucrat în templu când a venit? De ce Dumnezeu Atotputernic din
zilele de pe urmă n-a lucrat în biserică când a venit? Deoarece liderii religioși nu Îl
preaslăvesc și nu Îl mărturisesc deloc pe Dumnezeu și sunt toți farisei ipocriți și
aroganți. Sunt antihriști care controlează religia și I se împotrivesc lui Dumnezeu.
Cum ar putea să-I permită lui Dumnezeu să existe sau să permită lumii religioase să
aibă voci care Îi sunt martore lui Dumnezeu? Dacă Hristos întrupat ar veni în religie
și ar lucra și ar predica în biserică, atunci ar fi cu siguranță arestat și oferit partidului
de guvernare și răstignit. Dacă oamenii ar merge la diferite biserici pentru a-I fi
martori lui Dumnezeu, atunci cu siguranță ar fi arestați și prigoniți. După cum a spus
Domnul Isus: „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor!” (Matei 10:16)
Oamenii nu înțeleg lucrul ăsta? Bazat pe împotrivirea și condamnarea lui Dumnezeu
de către fariseii religioși, ar trebui să înțelegem dacă preaslăvirea Bibliei înseamnă
să-I fii martor lui Dumnezeu sau nu. Oamenii care Îl preaslăvesc și Îi sunt martori cu
adevărat lui Dumnezeu I se împotrivesc? Îl pot vedea pe Dumnezeu ca pe un
dușman? În plus, toți ar trebui să știm că Biblia nu conține doar cuvintele lui
Dumnezeu, ci și multe cuvinte ale omului. Așadar, preaslăvirea Bibliei și a lui
Dumnezeu nu sunt aceleași lucruri. Respectarea Bibliei și a poruncilor Domnului nu
înseamnă același lucru. Când fariseii religioși explică Biblia, ei se concentrează doar

896
pe explicarea cuvintelor omului din Biblie, pe explicarea cunoștințelor din Biblie și a
teoriei teologice și pe predicarea și mărturisirea cuvintelor omului, dar nu se
concentrează pe răspândirea și mărturisirea cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului
exprimat de Dumnezeu în Biblie. Poate acest lucru să însemne preaslăvirea și
mărturisirea lui Dumnezeu? Nu înseamnă asta împotrivirea și înșelarea lui
Dumnezeu? Așadar, toți cei care cred că explicarea Bibliei înseamnă preaslăvirea și
mărturisirea lui Dumnezeu nu înțeleg problemele duhovnicești și nu pot vedea esența
problemei. Toți sunt persoane derutate, care divinizează și cred cu orbire și îi
urmează pe liderii religioși. Nu e ăsta adevărul?
În acele vremuri, acei farisei iudei s-au concentrat doar pe explicarea
cunoștințelor și doctrinelor din Biblie, precum și pe angajarea în ritualuri religioase și
pe respectarea regulilor religioase și a tradițiilor umane, dar au abandonat poruncile
lui Dumnezeu și s-au îndepărtat de calea lui Dumnezeu astfel încât atunci când a
venit Domnul Isus, I s-au împotrivit, L-au condamnat cu furie pe Domnul Isus și L-au
răstignit. În concluzie, au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu. Deși pastorii și
bătrânii religioși de azi explică adesea Biblia și sunt martori ai Bibliei pentru oameni,
ei nu sunt atenți să răspândească și să mărturisească cuvântul lui Dumnezeu, sau
să predice voința Domnului Isus și cerințele pe care El le are de la oameni și rar sunt
martori ai substanței divine și ai frumuseții Domnului Isus. Ei nu-i călăuzesc pe
oameni să practice și să experimenteze cuvântul Domnului și, în plus, nu sunt atenți
la respectarea poruncilor Domnului și la urmarea voinței lui Dumnezeu. Ei se
concentrează doar pe explicarea și preaslăvirea cuvintelor omului din Biblie,
cerându-le altora să trateze cuvintele omului din Biblie precum cuvintele lui
Dumnezeu și ca adevăr care trebuie practicat și respectat. Când rezolvă probleme,
acestea sunt bazate mai mult pe cuvintele omului din Biblie și nu pe cele ale lui
Dumnezeu din Biblie. Ei folosesc cuvintele omului din Biblie pentru a se lepăda de
cuvintele lui Dumnezeu și a se împotrivi cuvintelor lui Dumnezeu. În ceea ce privește
tema intrării în Împărăția cerurilor, de exemplu, Domnul Isus le-a spus clar oamenilor:
„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar
acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Dar pastorii și
bătrânii n-au fost interesați de cuvintele Domnului Isus și au tratat cuvintele omului
din Biblie ca adevăr și ca standard pentru intrarea omului în împărăția cerurilor,

897
învățându-i pe oameni că trebuie doar să trudească și să lucreze pentru Domnul
pentru a intra în împărăția cerurilor. Ei folosesc cuvintele omului pentru a înlocui
cuvintele lui Dumnezeu și pentru a se lepăda de cuvintele lui Dumnezeu și, drept
rezultat, îi conduc greșit pe oameni. Acesta este cel mai rău și trădător aspect al
împotrivirii pastorilor și bătrânilor religioși față de Dumnezeu. Ei interpretează Biblia
scoasă din context, folosind cuvintele omului din Biblie pentru a se împotrivi și a-L
condamna pe Dumnezeu Atotputernic și nu se opresc de la nimic pentru a amăgi, a
lega și a-i controla pe credincioși și a-i bloca de la cercetarea și acceptarea lucrării
lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, ținându-i pe toți cu fermitate sub
controlul lor. Este exact cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Uitați-vă bine la liderii
fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine și interpretează
Biblia în afara contextului și potrivit cu propria lor imaginație. Toți se bazează
pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă ar fi incapabili de a
predica ceva, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva
cunoaștere și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe
alții și cum să folosească unele artificii. Le folosesc pentru a-i aduce pe oameni
înaintea lor și a-i înșela. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în
realitate, ei își urmează liderii. Dacă întâlnesc pe cineva care predică adevărata
cale, unii dintre ei spun: «Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la
credință». Credința lor trebuie să treacă prin filtrul unei ființe umane; nu este
aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei,
păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a
adevăratei căi?” („Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în
Dumnezeu” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). În baza acestor fapte, cum
putem spune că pastorii și bătrânii religioși care explică Biblia înseamnă că-L
preaslăvesc și-L mărturisesc pe Dumnezeu? Nu se folosesc de șansa de a explica
Biblia pentru a o interpreta greșit și a scoate lucrurile din context pentru a I se
împotrivi lui Dumnezeu? Au devenit de mult obstacole și piedici pentru oameni în
acceptarea căii adevărate și reîntoarcerea la Dumnezeu și sunt exact antihriștii
demascați de lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Oamenii tot
nu pot înțelege acest lucru?
Potrivit părerilor oamenilor, explicarea Bibliei este același lucru cu preaslăvirea

898
și mărturisirea lui Dumnezeu, dar din modul de explicare a Bibliei de către fariseii și
liderii religioși, putem observa că nu este așa. Ceea ce fariseii religioși preaslăvesc
și mărturisesc este Biblia și nu pe Dumnezeu. Predica lor se bazează mai mult pe
explicarea cuvintelor omnului din Biblie și nu pe cuvintele lui Dumnezeu. Ei folosesc
cuvintele omului din Biblie pentru a înlocui și a se împotrivi cuvintelor lui Dumnezeu
și pentru a scoate cuvintele omului din Biblie din context pentru a se împotrivi și a
trage concluzii cu privire la Dumnezeu. Scopul explicării Bibliei de către ei nu este de
a-L preaslăvi și mărturisi pe Dumnezeu, ci de a amăgi și controla oamenii și de a-și
atinge scopurile lor pline de dispreț. O asemenea explicare a Bibliei înseamnă să I
te împotrivești lui Dumnezeu și să faci rău. De aceea, când Dumnezeu vine să
lucreze, ei folosesc Biblia pentru a-i controla pe oameni făcându-i să creadă cu orbire
în Biblie și să respecte Biblia, ducându-i pe calea de împotrivire față de Dumnezeu.
Acest lucru arată că explicarea Bibliei de către fariseii și liderii religioși este o
modalitate de a I se împotrivi lui Dumnezeu. Ei scot complet din context cuvintele
omului din Biblie pentru a I se împotrivi și a I se opune lui Dumnezeu pentru a-și crea
propria lor împărăție independentă. Atunci, cum ar trebui explicată Biblia pentru a-L
preaslăvi și a-I fi martor lui Dumnezeu? Biblia conține lucrarea lui Dumnezeu și
mărturii despre Dumnezeu. Explicarea Bibliei înseamnă preaslăvirea și mărturisirea
lui Dumnezeu potrivit cuvintelor lui Dumenzeu din Biblie și a adevărurilor din Biblie.
Înseamnă a răspândi și a fi martor al cuvintelor lui Dumnezeu din Biblie. Înseamnă
să comunici intențiile lui Dumnezeu potrivit cerințelor lui Dumnezeu și a cuvintelor
Sale și să comunici adevărul din cuvintele lui Dumnezeu. Înseamnă să aduci
oamenilor mărturii despre lucrarea lui Dumnezeu și despre firea Sa și să fii martor al
esenței lui Dumnezeu și al frumuseții Sale. Înseamnă să conduci oamenii spre a
practica și a experimenta cuvintele lui Dumnezeu, permițându-le astfel să obțină
intrarea în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Înseamnă să-L preaslăvești pe Domnul
Isus și să fii martor al Său în toate lucrurile. Doar explicând Biblia în asemenea mod
înseamnă să-L preaslăvești și să fii martor al lui Dumnezeu, să fii după inima lui
Dumnezeu și să-L slujești cu adevărat. Cuvintele omului din Biblie pot fi folosite doar
ca referință și supliment, și nu pot fi comparate niciodată cu vorbele lui Dumnezeu.
Totuși, pastorilor și bătrânilor religioși le pasă doar de explicarea cuvintelor omului
din Biblie. Ei tratează cuvintele omului din Biblie drept cuvintele lui Dumnezeu, ca

899
adevăr, folosindu-l ca o referință pentru comportamentul lor, ca baza modului în care
ei rezolvă problemele. Dar menționează rareori cuvintele lui Dumnezeu. Și folosesc
cuvintele omului din Biblie pentru a înlocui cuvintele lui Dumnezeu și a le lăsa în
urmă. Explicarea Bibliei în acest mod înseamnă să fii martor al lui Dumnezeu? Nu
înseamnă asta doar preaslăvire și mărturisire a omului? În plus, când explică Biblia,
se concentrează doar pe explicarea teoriei teologice, pe explicarea personajelor, a
locațiilor și a contextului istoric din Biblie pentru a se lăuda. Asta nu înseamnă
amăgirea și prinderea în capcană a oamenilor? Asta nu înseamnă că-i fac pe oameni
să-i divinizeze și să-i urmeze? În acele vremuri, fariseii ipocriți au profitat de șansa
lor de a explica Biblia pentru a o interpreta greșit pentru a amăgi și a controla oamenii,
iar în final, i-au luat pe credincioși pe calea de urmare a omului și de împotrivire față
de Dumnezeu și au transformat iudaismul într-o împărăție independentă care se
împotrivește lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, pastorii și bătrânii religioși, profită
și ei de explicarea Bibliei pentru a-i face pe oameni să creadă și să divinizeze cu
orbire Biblia și folosesc Biblia pentru a înlocui locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor,
ducându-i pe credincioși pe neștiute pe calea de înșelare a cuvântului Domnului și
de împotrivire față de Dumnezeu, transformând iudaismul într-o împărăție
independentă care se împotrivește lui Dumnezeu, un bastion neclintit de împotrivire
față de lucrarea lui Dumnezeu. Nu înseamnă explicarea Bibliei așa cum o fac ei
împotrivire față de Dumnezeu și blasfemiere a lui Dumnezeu? Nu este asta exact
amăgirea fariseilor antihriști prin împotrivirea față de Dumnezeu și crearea împărăției
lor independente? Cum se poate spune că este preaslăvire și mărturisire a lui
Dumnezeu? Viclenia fariseilor religioși în împotrivirea față de Dumnezeu se găsește
în folosirea șansei lor de a explica Biblia pentru a o interpreta greșit pentru a amăgi
și a controla oamenii. Biblia a fost inițial o mărturie a lui Dumnezeu. În funcție de
părerile oamenilor, ei sunt martori ai lui Dumnezeu indiferent de cum explică Biblia ;
totuși, fariseii ipocriți profită de această părere a omului, făcând tot ce le stă în putință
pentru a preaslăvi și a fi martori ai Bibliei. Ei folosesc Biblia pentru a-L înlocui pe
Dumnezeu și pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu și pentru a-i amăgi pe oameni.
Acest lucru îi face pe oameni să creadă orbește și să divinizeze Biblia și îi face pe
oameni să îi divinizeze și să îi urmeze pe specialiștii în Biblie și astfel să Îl trădeze
pe Dumnezeu. Aceasta este cea mai trădătoare și vicleană amăgire a Satanei pentru

900
a I se împotrivi lui Dumnezeu și pentru a-i amăgi pe oameni și aspectul care este cel
mai dificil de înțeles de către oameni și cel mai ușor pentru ei pentru a amăgi.
Haideți să aruncăm o privire la cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Cei care
citesc Biblia în bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu
înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască
pe Dumnezeu; mai mult, niciunul nu este în concordanță cu inima lui
Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici, ticăloși, fiecare crezându-se la
înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură numele lui Dumnezeu, ei I
se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai lui Dumnezeu, ei sunt
cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți astfel de oameni sunt
diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care îi tulbură intenționat
pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole în calea celor
care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au «un trup robust», cum vor ști
adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu?
Cum vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume,
suflete ca să le devoreze?” („Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia
care I se împotrivesc lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). „Dacă ai crezut
în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu ai ascultat de El niciodată sau nu ai
acceptat toate cuvintele Lui, ci în schimb I-ai cerut lui Dumnezeu să ți se
supună ție și să acționeze conform concepțiilor tale, atunci tu ești cea mai
neascultătoare ființă și ești un necredincios. Cum poate o astfel de persoană
să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează
concepțiilor omului? Cea mai neascultătoare persoană este cea care Îl sfidează
intenționat și se opune lui Dumnezeu. El este dușmanul lui Dumnezeu și
antihristul. O astfel de persoană are în mod constant o atitudine ostilă față de
noua lucrare a lui Dumnezeu, nu a arătat niciodată cea mai mică intenție de a
se supune și nu s-a arătat niciodată, de bunăvoie, supus sau umil. El se înalță
pe sine înaintea altora și nu se supune niciodată față de nimeni. Înaintea lui
Dumnezeu, el se consideră cel mai competent în predicarea cuvântului și cel
mai priceput în a modela pe alții. El nu renunță niciodată la averile pe care le
are deja, ci le consideră ca pe niște moșteniri de familie pentru închinare,
pentru a predica altora despre ele și le folosește pentru a ține prelegeri și acelor

901
nesăbuiți care îl idolatrizează pe el. Există într-adevăr câțiva oameni ca aceștia
în biserici. Se poate spune că ei sunt «eroi neîmblânziți», care, generație după
generație, fac popasuri în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că predicarea
cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după
generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor «sacră și
inviolabilă». Nimeni nu îndrăznește să-i atingă și nici o singură persoană nu
îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin «împărați» în casa lui Dumnezeu,
alergând frenetic de-a lungul timpului pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți.
Această ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum
pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei?” („Cei care se supun
lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu” din Cuvântul
Se arată în trup). Evident, chiar dacă pastorii și bătrânii religioși explică adesea Biblia,
ei nu sunt oameni care înțeleg adevărul și care Îl cunosc pe Dumnezeu. Ei sunt exact
fariseii ipocriți. Ei sunt pastorii și lucrătorii falși care amăgesc, controlează, leagă și
îi rănesc pe oameni. Ei îi conduc pe oameni să-L nege pe Hristos, să-L condamne
pe Hristos, până la împotrivirea și opoziția față de Dumnezeu, făcându-i astfel
complicii și marionetele Satanei. Oricine are ochi poate vedea acest lucru foarte clar.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Din moment ce felul în care pastorii și prezbiterii explică și preamăresc Biblia nu

este același lucru cu a Îl preamări și a-L mărturisi pe Domnul, ce înseamnă cu
adevărat a-L preamări și mărturisi pe Domnul? Mărturisirea adevărată a Domnului și
cinstirea Lui nu se referă la cum oamenii interpretează Biblia. Cheia e dacă ei pot
sau nu să practice cuvintele lui Dumnezeu și să experimenteze lucrarea Sa și să
dobândească adevărata înțelegere a lui Dumnezeu. Dacă oamenii iubesc și
urmăresc adevărul, ei vor obține luminarea Duhului Sfânt și adevărata experiență și
cunoaștere a cuvântului lui Dumnezeu. Această cunoaștere vine prin aplicarea și
experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu. Asta înseamnă să-L cunoști pe Dumnezeu
cu adevărat. Comunicarea acestor experiențe și mărturii reale este ceea ce
înseamnă să-L cinstești și să-L mărturisești pe Dumnezeu. Lucrurile despre care
vorbesc cei care Îl preamăresc și Îl mărturisesc pe Dumnezeu nu vin din propriile lor
concepții, imaginație sau logică; și, cu siguranță, nu vine din interpretarea lor literară

902
a cuvintelor lui Dumnezeu sau din teorii teologice goale. Ei se concentrează pe
comunicarea cuvintelor lui Dumnezeu așa cum sunt afirmate în Biblie, comunicând
voia lui Dumnezeu, cerințele Lui de la oameni, firea Sa și tot ce El are și este,
permițându-ne să înțelegem voia și firea lui Dumnezeu și să-L cunoaștem cu
adevărat. Aceste tipuri de interpretări și comunicări biblice despre cuvintele lui
Dumnezeu sunt modul în care Îl pot cinsti și mărturisi cu adevărat pe Dumnezeu.
Totuși, când pastorii și prezbiterii tălmăcesc Biblia, pot ei să comunice cu adevărat
realitatea adevărului cuvintelor lui Dumnezeu? Pot ei comunica voia lui Dumnezeu?
Pot ei mărturisi firea lui Dumnezeu? Pot ei să ne facă să-L cunoaștem, să I ne
supunem și să-L preamărim pe Dumnezeu? Faptele ne-au arătat că majoritatea
pastorilor și prezbiterilor din comunitatea religioasă urăsc adevărul și se împotrivesc
lui Dumnezeu; asta e adevărata lor natura. Ei nu pun cuvintele lui Dumnezeu în
practică și nu experimentează lucrarea Lui. Ei nu înțeleg deloc voia sau cererile Lui
și, cu siguranță, nu înțeleg firea Sa, tot ce are El sau tot ce este. De aceea, ei nu pot
comunica nicio cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu și nu pot mărturisi substanța
divină sau minunatele calități ale Domnului Isus. Ei doar interpretează cuvinte moarte
din Biblie și teoria teologică sau anumite povestiri despre personaje biblice și
contextul lor istoric pentru a-i face pe oameni să-i admire și să-i respecte. Ei nu Îl
preamăresc și nu Îl mărturisesc defel pe Domnul.
Nu numai asta, dar de cele mai multe ori pastorii și prezbiterii interpretează
cuvintele omului, cum ar fi cuvintele lui Pavel din Biblie. Conform lui Pavel, „Toată
Scriptura este inspirată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16), iar ei iau cuvintele Bibliei ca
și cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu. Asta a făcut ca întreaga comunitate religioasă
să ia cuvintele apostolilor drept cuvintele lui Dumnezeu și să le spună credincioșilor
să le practice și să le respecte. Ei citează cuvintele apostolilor din ce în ce mai des
atunci când predică, au părtășie sau mărturisesc. Totuși, ei Îi citează din ce în ce mai
rar pe Dumnezeu și pe Domnul Isus. La ce rezultat duce asta? Rezultatul final e că
toate cuvintele lui Dumnezeu și ale Domnului Isus din Biblie au fost înlocuite și
anulate de către cele ale ființelor umane. Locul Domnului Isus în inimile noastre
scade continuu, în timp ce locul lui Pavel și al altora continuă să crească în inimile
noastre. Asta a permis cuvintelor din Biblie ale lui Pavel și ale altor oameni să ne
ocupe inimile. Credem în Domnul Isus doar cu numele, dar în realitate procedăm

903
conform scrierilor din Biblie ale unor oameni, cum ar fi cele ale lui Pavel. Noi călătorim
pe propria cale a credinței în Dumnezeu, în timp ce cuvintele oamenilor, mai ales ale
lui Pavel, le înlocuiesc pe cele ale Domnului Isus. Dacă noi credem astfel în
Dumnezeu, nu ne vom abate de la calea Domnului? Cum poate fi această slujire
conform voii lui Dumnezeu? Spre exemplu, Domnul Isus a spus odată următoarele
legat de intrarea în Împărăția cerurilor: „ci doar acela care face voia Tatălui Meu,
Care este în ceruri” (Matei 7:21). Cu toate acestea, pastorii și prezbiterii preferă
întotdeauna să întrebuințeze cuvintele lui Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am
sfârşit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii” (2
Timotei 4:7-8). Ei ne învață că, atâta timp cât trudim pentru Domnul cum a făcut
Pavel, putem intra în Împărăția cerurilor. Aceasta este o trădare deplină a cuvintelor
Domnului Isus. Rezultatul este că mulți dintre noi, credincioșii, nu știm cum să urmăm
voia lui Dumnezeu. Ne este și mai puțin clar ce fel de oameni pot intra în Împărăția
cerurilor. Folosim cuvintele lui Pavel ca pe maxime. Pastorii și prezbiterii înlocuiesc
cuvintele Domnului cu cele ale omului. Făcând astfel, ei exclud cuvintele Domnului.
Rezultatul este că îi fac pe oameni să se rătăcească. Atunci când interpretează Biblia
astfel, ne ajută ei să înțeegem cuvintele Domnului? Îl cinstesc ei oare și-L mărturisesc
pe Dumnezeu? Ne călăuzesc ei pentru a pătrunde realitatea cuvintelor lui
Dumnezeu? Eu cred că se împotrivesc direct Domnului, iar această problemă e
foarte gravă! Pastorii religioși și prezbiterii adesea substituie cuvintele lui Dumnezeu
cu cele ale oamenilor, din Biblie. Ar trebui să ne fie clare acum consecințele acestui
lucru, nu? Cum pot mulți oameni crede în Domnul ani de zile și totuși să nu-L
cunoască? De ce nu experimentează niciodată cu adevărat cuvintele Domnului?
Cum pot cei ce cred astfel în Domnul să obțină vreodată adevărul sau viața? Nu e
asta pentru că pastorii și prezbiterii interpretează și mărturisesc neîncetat cuvintele
oamenilor din Biblie și ne îndeamnă să ne limităm la interpretările lor?
Lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă i-a demascat pe acești
pastori și prezbiteri, acești demoni antihriști din comunitatea religioasă. Altfel, nimeni
nu ar putea vedea că modurile în care cinstesc și interpretează Biblia sunt de fapt
modurile lor viclene de a amăgi și de a controla oamenii, și nimeni nu ar putea vedea
adevărul: ei își stabilesc propria lor împărăție independentă, ca vrăjmași ai lui
Dumnezeului. După cum știm cu toții, pe vremea Domnului Isus, fariseii cinsteau și

904
mărturiseau Biblia; ei încercau să-L îngrădească pe Dumnezeu în cadrul Scripturilor
lor. Ei nu căutau niciodată adevărul și nu căutau urmele pașilor lui Dumnezeu și L-
au condamnat pe Domnul Isus și I s-au împotrivit datorită faptului că lucrarea și
cuvintele Lui au mers dincolo de Biblie. Rezultatul a fost răstignirea Domnului Isus
pe cruce, folosind refuzul Său de a urma Vechiul Testament ca justificare. Pastorii și
prezbiterii din zilele de pe urmă sunt la fel cum erau fariseii: ei cinstesc și mărturisesc
Biblia; ei Îl definesc pe Dumnezeul ca fiind Dumnezeul din Bibliei. Ei răspândesc și
minciuni, spunând: „Nimic din cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu nu există în afara
Bibliei,” „A crede în Biblie înseamnă a crede în Dumnezeu. Dacă părăsești Biblia, nu
mai crezi în Dumnezeu.” Ei spun asta pentru a ne amăgi să credem în Biblie și să o
venerăm orbește. Pastorii și prezbiterii folosesc aceste metode secrete și viclene
pentru a ne fura de la Dumnezeu, și a ne face să înghenunchem înaintea Bibliei. Asta
ne face să ne pierdem inconștient relația cu Dumnezeu. Noi, care odată credeam în
Dumnezeu, acum credem doar în Biblie. Biblia a devenit Domnul din inimile noastre,
Dumnezeul din inimile noastre. Locul lui Dumnezeu în inimile credincioșilor se
micșorează pe neștiute și astfel, credința lor oarbă și adorarea Bibliei îi face să se
închine și să-i urmeze pe învățații biblici, pastorii și prezbiterii. Oare preamărirea și
mărturisirea Bibliei de către pastorii și liderii religioși este cu ceva diferită de cea a
preoților de seamă, a cărturarilor și fariseilor evrei? Nu, nicidecum. Pastorii și
prezbiterii folosesc Biblia ca un instrument de control al comunității religioase și
pentru a-și atinge propriile ambiții. Ei cinstesc Biblia și o interpretează în afara
contextului pentru a ne înșela și a ne controla. Ei ne conduc inconștient pe calea
venerării și a urmării oamenilor și a vrăjmășiei față de Dumnezeu. Ei îi fac pe mulți
oameni să creadă că închinarea la Biblie și respectarea Bibliei înseamnă să crezi în
Dumnezeu și să fii în prezența lui Dumnezeu. De aceea, acești oameni nu caută și
nu studiază lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și ratează șansa de a
întâmpina întoarcerea Domnului și de a fi răpiți în Împărăția cerurilor. Acesta e planul
cel mai viclean și perfid al Satanei. De aceea, putem să vedem că pastorii și
prezbiterii din comunitatea religioasă sunt un grup de adevărați farisei și escroci! Ei
sunt păstori falși și antihriști care îi amăgesc și îi controlează pe aleșii lui Dumnezeu!
Comunitatea religioasă e controlată de un grup de farisei și demoni antihristici care I
se împotrivesc lui Dumnezeu. A încetat demult să mai fie un loc în care Dumnezeu

905
putea să-Și facă lucrarea. A devenit o tabără satanică ce și-L face vrăjmaș pe
Dumnezeu. A devenit marele Babilon de demult! Cum ar putea Babilonul religios să
nu cadă sub mânia lui Dumnezeu?!
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 35: Majoritatea oamenilor din cercurile religioase cred că

pastorii și prezbiterii au fost aleși și consacrați de Domnul și că ei toți sunt
oameni care-L slujesc pe Domnul în biserici; dacă îi urmăm pe acești pastori și
prezbiteri și ne supunem lor, de fapt, Îl urmăm pe Domnul și ne supunem Lui.
Cât despre ceea ce înseamnă, mai exact, a te supune omului și a-l urma și ce,
mai exact, înseamnă a te supune lui Dumnezeu și a-L urma, cei mai mulți
oameni nu înțeleg acest aspect al adevărului. Te rugăm să comunici despre
acest subiect.
Răspuns:
În religie, unii oameni cred că pastorii și bătrânii religioși sunt cu toții aleși și
stabiliți de Domnul. De aceea, oamenii ar trebui să asculte de ei. Are o asemenea
interpretare o bază în Biblie? Este evidențiată prin cuvântul Domnului? Are mărturia
Duhului Sfânt și confirmarea lucrării Duhului Sfânt? Dacă toate răspunsurile sunt „nu”,
atunci nu cumva ceea ce crede majoritatea, că pastorii și bătrânii sunt cu toții aleși și
stabiliți de Domnul, vine din teoriile şi închipuirile oamenilor? Haideţi să ne gândim la
asta! În Epoca Legii, Moise a fost ales și stabilit de Dumnezeu. Asta înseamnă că toți
liderii iudei din Epoca Legii au fost aleși și desemnaţi de Dumnezeu? În Epoca
Harului, cei 12 apostoli ai Domnului Isus au fost toți aleși și unşi de Însuşi Domnul
Isus. Asta înseamnă că toți pastorii și bătrânii din Epoca Harului au fost aleși și
desemnați personal de către Domnul? Mulți oameni preferă să respecte regulile
stabilite și nu abordează lucrurile în concordanţă cu faptele. Drept urmare, ei se
închină orbeşte oamenilor şi îi urmează pe aceştia. Care este problema aici? De ce
oamenii nu pot face diferența între aceste lucruri? De ce nu pot ei căuta adevărul cu
privire la aceste lucruri?
Putem vedea din ceea ce este consemnat în Biblie că, în fiecare Epocă a lucrării
Sale, Dumnezeu alege și unge pe unii oameni pentru a fi implicaţi în lucrarea Lui. Iar
cei care sunt numiți și folosiți de Dumnezeu însuși, sunt confirmați prin cuvântul Său.

906
Chiar dacă nu sunt, cel puțin există confirmarea lucrării Duhului Sfânt. Exact ca în
Epoca Legii, când Dumnezeu l-a uns pe Moise să-i conducă pe israeliți. Acest lucru
este dovedit prin cuvintele lui Dumnezeu. Iahve Dumnezeu a spus, „Strigătul
israeliţilor a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc egiptenii. Acum, vino,
căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoţi poporul din Egipt!” (Exodul 3:9-10). În
Epoca Harului, Domnul Isus i-a uns pe cei 12 apostoli să păstorească bisericile.
Acest lucru este dovedit și de cuvintele Domnului. Așa cum a spus Domnul Isus când
l-a uns pe Petru: „Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?” „Paşte oile Mele!” (Ioan 21:17).
„Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în
ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri” (Matei 16:19).
Astfel vedem că oricine este uns și folosit de Dumnezeu este confirmat prin cuvântul
lui Dumnezeu, chiar dacă nu există niciun cuvânt al lui Dumnezeu ca dovadă, ar
trebui cel puțin să aibă confirmarea lucrării Duhului Sfânt. Toată lucrarea lor este
susținută de Dumnezeu. A te supune lucrării și conducerii lor înseamnă a te supune
lui Dumnezeu. Oricine dintre noi se împotriveşte unui om pe care îl unge Dumnezeu
și îl folosește, se împotrivește lui Dumnezeu și va fi blestemat și pedepsit de
Dumnezeu. La fel ca și în Epoca Legii, Core, Datan și neamul lor i s-au împotrivit lui
Moise. Ce s-a întâmplat până la urmă? Ei au fost pedepsiți direct de Dumnezeu.
Dumnezeu a făcut ca pământul să se deschidă și să-i înghită pe toți. Toată lumea
știe lucrul acesta. În Epoca Harului, toți apostolii unşi de Domnul Isus au confirmarea
cuvântului Domnului. Dar pastorii și bătrânii religioși de astăzi sunt unşi de Domnul?
Este lucrul acesta dovedit prin cuvântul Domnului? Cei mai mulţi dintre ei sunt educaţi
în școli teologice și au diplome de absolvire în teologie, pe care s-au bazat ca să
devină pastori, nu pentru că Duhul Sfânt i-a numit personal și i-a folosit. Nu aşa stau
lucrurile? Cine dintre noi a văzut că Duhul Sfânt este mărturie sau unge personal un
pastor? Asta nu se întâmplă niciodată! Dacă sunt într-adevăr unşi de Domnul, ar
exista cu siguranță adevărata mărturie a Duhului Sfânt și mulți credincioși drept
martori. Prin urmare, pastorii și bătrânii religioși nu sunt toți unşi de Domnul. Asta e
sigur! Am auzit că există chiar pastori care nu cred că Domnul Isus a venit pe pământ
fiind zămislit de Duhul Sfânt. Ei nu cred că „zămislirea de către Duhul Sfânt” are
fundament sau că e în conformitate cu știința. E chiar şi mai puțin probabil ca oamenii
aceştia să admită că Hristos este manifestarea lui Dumnezeu. Dacă ar fi existat astfel

907
de pastori în timpul cât Domnul Isus a lucrat, cu siguranță că nu L-ar fi acceptat pe
Domnul Isus. Atunci cum ar trata ei arătarea și lucrarea lui Dumnezeu întrupat din
zilele de pe urmă? Toți ar fi la fel ca preoții cei mai de seamă evrei, la fel ca fariseii
şi cărturarii, nesocotindu-L cu îndărătnicie și împotrivindu-se Domnului Isus. Atunci
astfel de pastori și bătrâni sunt oameni care ascultă din toată inima de Dumnezeu?
Ei nici măcar nu cred în Dumnezeu întrupat și, în plus, nu admit adevărurile exprimate
de Dumnezeu întrupat. Nu sunt acești oameni nişte anticriști? Şi atunci ideea că
„pastorii și bătrânii religioși sunt unși și folosiți de Domnul” mai stă în picioare? Dacă
noi susținem în continuare că acești pastori și bătrâni sunt unși și folosiți de Dumnezeu,
atunci nu înseamnă asta o defăimare şi o calomniere a lui Dumnezeu? Oare
Dumnezeu i-ar unge și i-ar folosi pe acești necredincioși și anticrişti pentru a
conduce poporul ales al lui Dumnezeu? Nu este un astfel de punct de vedere prea
absurd, prea greșit? Nu este asta o răstălmăcire a faptelor, o confuzie între alb şi negru?
Acum ne-am lămurit cu toții, după cîteva comunicări. Toți cei unşi și folosiți de
Dumnezeu sunt confirmaţi personal de El, și au, cel puţin, confirmarea și efectele
lucrării Duhului Sfânt, și pot ajuta aleșii lui Dumnezeu să obțină provizii pentru viață
și o păstorire adevărată. Deoarece Dumnezeu este drept, sfânt, toți cei unşi și folosiți
de Dumnezeu sunt cu siguranță după voia lui Dumnezeu. Cu siguranță că nu sunt
nişte farisei ipocriți, și, mai mult, nu urăsc adevărul şi nu sunt anticrişti care se
împotrivesc lui Dumnezeu. Atunci să ne îndreptăm atenţia către pastorii și liderii
religioși de astăzi. Cei mai mulţi dintre ei sunt educaţi în școli teologice și nu sunt
unşi și folosiţi personal de Dumnezeu. Ei doar studiază teologia și Biblia. Lucrarea și
predicile lor se concentrează doar pe discuţii despre cunoașterea biblică, despre
teologie, sau despre personaje şi istorisiri din Biblie, contexte istorice și așa mai
departe. În plus, ceea ce fac ei este să-i învețe pe oameni să practice ritualuri
religioase și să respecte reguli. Ei nu acordă niciodată atenție comunicării adevărului
din cuvintele lui Dumnezeu, nici nu-i îndrumă pe oameni să practice și să
experimenteze cuvintele lui Dumnezeu sau să fie cu băgare de seamă la poruncile
Lui. Ei nu discută niciodată cum să se cunoască pe ei înșiși și experiențe reale despre
intrarea în viaţă, și, mai mult, nu discută niciodată despre adevărata cunoaștere a lui
Dumnezeu. Poate o astfel de lucrare și predici să obțină lucrarea Duhului Sfânt?
Poate o astfel de slujire să satisfacă intențiile lui Dumnezeu? Ne poate îndruma pe

908
noi să practicăm adevărul și să intrăm pe făgașul corect al credinței în Dumnezeu?
Explicând Biblia în felul acesta, nu merg ei pe propria lor cale și se împotrivesc lui
Dumnezeu? Mai ales când Dumnezeu Atotputernic exprimă adevăruri și Își
desfășoară lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, acești lideri religioși știu clar
că spusele lui Dumnezeu Atotputernic sunt toate adevărul și pot purifica și mântui
oamenii și, totuși, ei nu le caută și nu le acceptă. Și mai rău este că ei nu le permit
credincioșilor să citească spusele lui Dumnezeu Atotputernic sau să asculte glasul
lui Dumnezeu. Ca să-și protejeze statutul social și modul de viață, ei Îl calomniează
cu îndârjire și Îl condamnă pe Dumnezeu Atotputernic, chiar colaborând cu PCC,
regimul satanic, pentru arestarea și persecutarea evangheliștilor. Cum se deosebesc
acțiunile și comportamentul acestor pastori și bătrâni de cele al fariseilor care s-au
împotrivit Domnului Isus pe atunci? Nu ne împiedică şi pe noi să acceptăm adevărata
cale? Cum ar fi putut oamenii aceștia care urăsc adevărul şi se împotrivesc lui
Dumnezeu să fie unși și folosiți de Dumnezeu? I-ar numi Dumnezeu pe oamenii
aceştia care urăsc adevărul, care obstrucționează voia lui Dumnezeu, să conducă
poporul ales al lui Dumnezeu? Cu siguranță nu. Acesta e adevărul!
Unii oameni absurzi din cercurile religioase folosesc adesea greșit cuvinte din
Biblie pentru a institui reguli. Ei susțin că fariseii ipocriți și pastorii religioși sunt cu
toții unşi și folosiți de Dumnezeu. Nu înseamnă asta o împotrivire îndârjită şi o hulă
împotriva lui Dumnezeu? Mulți oameni nu știu cum să facă deosebirea. Ei cred în
Domnul, dar nu-L preamăresc, în schimb pledează pentru daruri, poziţii sociale și
putere, și, în plus, cred orbește și să se închină pastorilor și bătrânilor. Ei nu pot
distinge dacă o persoană are lucrarea Duhului Sfânt și realitatea adevărului. Ei cred
că, dacă au o diplomă și iscusinţă şi pot analiza Biblia, înseamnă că au fost acceptaţi
şi unşi de Dumnezeu și că trebuie să li se dea ascultare. Unii oameni sunt chiar mai
absurzi și cred că, ascultând de pastori și de bătrâni, ascultă de Dumnezeu, și că,
împotrivindu-se pastorilor și bătrânilor, se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă ne luăm
după aceste teoriii, preoții iudei de seamă, cărturarii și fariseii, care erau toți
familiarizați cu Biblia și care explicau adesea Biblia altora, dar I s-au împotrivit şi L-
au condamnat pe Domnul Isus când S-a arătat și a lucrat, și chiar L-au răstignit, erau
ei oameni unşi și folosiți de Dumnezeu? Dacă cineva i-a urmat pe liderii iudei când
aceştia I s-au împotrivit şi L-au nesocotit pe Domnul Isus, asta înseamnă că au

909
ascultat de Dumnezeu? Puteţi spune că aceia care i-au respins pe conducătorii iudei
și L-au urmat pe Domnul Isus I s-au împotrivit lui Dumnezeu? Aceasta arată că ideea
că „Ascultarea de pastori și de bătrâni înseamnă ascultarea de Dumnezeu,
împotrivirea faţă de pastori și bătrâni înseamnă împotrivirea faţă de Dumnezeu” este
într-adevăr absurdă și eronată! Nouă, credincioșilor lui Dumnezeu, ar trebui să ne fie
clar că dacă pastorii și bătrânii religioși se împotrivesc lui Dumnezeu, iar calea pe
care o urmează trădează adevărul și este împotriva lui Dumnezeu, atunci ar trebui
să stăm de partea lui Dumnezeu, să-i dăm în vileag şi să-i respingem. Aceasta este
ascultarea adevărată de Dumnezeu. Aceasta înseamnă să laşi întunericul pentru
lumină și să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Prin urmare, când vine vorba de modul
în care să-i tratezi pe pastori și pe bătrâni, noi ar trebui să urmărim adevărul și să
înțelegem intențiile lui Dumnezeu. Dacă pastorii și bătrânii sunt oameni care iubesc
adevărul și urmăresc adevărul, atunci ei vor avea cu siguranță lucrarea Duhului Sfânt
și vor fi capabili să ne îndrume să practicăm și să experimentăm cuvintele lui
Dumnezeu, să ne temem de El și să ne îndepărtăm de rău. Respectarea și urmarea
acestor oameni corespund intențiilor lui Dumnezeu! Dacă ei nu iubesc adevărul și
urmăresc doar să explice cunoștințele lor biblice și teoriile teologice ca să se umfle
în pene şi să-şi construiască o reputaţie, ca să ne facă să ne închinăm lor și să
ascultăm de ei, și nu Îl preamăresc pe Dumnezeu, nu-I sunt martori și nu ne îndrumă
să practicăm și să experimentăm cuvintele lui Dumnezeu, atunci ei sunt oameni care
au fost osândiţi și blestemați de Dumnezeu, iar noi ne vom împotrivi lui Dumnezeu
dacă continuăm să-i premărim, să-i urmăm și să-i ascultăm pe ei. Aceasta ar fi total
împotriva intențiilor lui Dumnezeu.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Ce înseamnă, exact, să-L ascultăm și să-L urmăm pe Dumnezeu? În ceea ce

privește acest aspect al adevărului, haideți să citim mai întâi un pasaj din cuvintele
lui Dumnezeu Atotputernic: „Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu
este ca totul să fie în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi:
indiferent dacă tu cauți pătrunderea în viață sau împlinirea voinței lui
Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele lui Dumnezeu de astăzi.
Dacă ceea ce comunici și cauți nu este centrat în jurul cuvintelor lui Dumnezeu

910
de astăzi, atunci ești străin de cuvintele lui Dumnezeu și în totalitate lipsit de
lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu dorește oameni care să-I calce pe urme.
Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles înainte, Dumnezeu nu
dorește așa ceva și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri, atunci, acestea
vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care sunt
capabili să urmeze lumina prezentă a Duhului Sfânt sunt binecuvântați.
Oamenii din veacurile trecute au călcat, de asemenea, pe urmele pașilor lui
Dumnezeu, dar nu au putut continua până astăzi; aceasta este binecuvântarea
oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea prezentă a Duhului
Sfânt și care sunt capabili să urmeze pașii lui Dumnezeu, astfel încât să-L
urmeze pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care sunt
binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea prezentă a Duhului
Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de
mult lucrează sau cât de mari sunt suferințele lor, sau cât de mult se zbat, nimic
din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, și El nu îi va lăuda. […]
«Urmărirea lucrării Duhului Sfânt» înseamnă să înțelegi voința lui Dumnezeu
astăzi, fiind capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui
Dumnezeu, fiind capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și
să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai
unul ca acesta este cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în
curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să
primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci și pot cunoaște
firea lui Dumnezeu din ultima lucrare a Sa și pot cunoaște concepțiile și
neascultarea omului, natura și substanța omului din ultima Lui lucrare; în plus,
ei sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea lor în timpul slujirii
lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe
Dumnezeu și care au găsit într-adevăr calea cea adevărată” („Cunoaște lucrarea
cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor lui Dumnezeu” din
Cuvântul Se arată în trup). A-L urma pe Dumnezeu se referă în primul rând la
urmarea lucrării actuale a lui Dumnezeu, la supunerea și practicarea cuvintelor Lui
actuale, capacitatea de a respecta poruncile lui Dumnezeu, căutarea voii Lui în toate
chestiunile, practicarea în conformitate cu voia lui Dumnezeu și supunerea absolută

911
față de lucrarea și de îndrumarea Duhului Sfânt. În cele din urmă, se referă la
transformarea într-o persoană care practică adevărul și urmează voia lui Dumnezeu.
Doar acest gen de persoană este un adept al lui Dumnezeu, cineva care dobândește
mântuirea Lui. Dacă ne bazăm și slăvim în mod deschis Biblia în credința noastră,
dar în realitate practica și experiența noastră sunt conform cu învățăturile și cuvintele
oamenilor din Biblie în loc să ne supunem și să practicăm cuvântul lui Dumnezeu din
Biblie și dacă nu sesizăm intențiile lui Dumnezeu, ci respectăm doar ceremoniile și
regulile religioase, acest lucru înseamnă că-i urmăm pe oameni. Dacă urmăm și
practicăm cuvintele oamenilor din Biblie ca și cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu,
considerându-L însă pe Domnul Isus o simplă marionetă, ignorându-I cuvintele și
nefăcând nimic ca să-I urmăm poruncile, atunci vom fi cu siguranță respinși și
blestemați de Domnul Isus, întocmai așa cum au fost fariseii ipocriți. Sunt mulți
oameni care au credință în Domnul, dar venerează orbește celebrități spirituale sau
pastori și prezbiteri – ei îi venerează pe fariseii ipocriți. Orice s-ar abate asupra lor,
ei caută imediat îndrumare la pastori și prezbiteri, procedând la fel când vine vorba
să investigheze adevărata cale. Ca urmare, sunt înșelați și îndrumați greșit de fariseii
ipocriți și de conducătorii religioși și pășesc pe calea împotrivirii față de Dumnezeu –
acestea sunt consecințele și concluziile urmării omului, și nu a lui Dumnezeu. Singura
cale de a-L urma cu adevărat pe Dumnezeu este să ne bazăm credința doar pe
urmarea lucrării Duhului Sfânt, urmărind cuvintele actuale ale lui Dumnezeu, pașii
lucrării Duhului Sfânt și făcând tot ce ne stă în putință pentru a ne îndeplini îndatoririle.
În special când Dumnezeu Își face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, lumea
religioasă a pierdut lucrarea Duhului Sfânt și a devenit pustiită. Când suntem obligați
să căutăm adevărata cale, trebuie să ne îndreptăm atenția chiar și mai mult spre
căutarea cuvintelor Duhului Sfânt pentru biserici; trebuie să căutăm cuvintele și
cuvântările lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt. Dacă nu căutăm cuvintele și
lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu suntem capabili să auzim glasul lui Dumnezeu sau
să dobândim hrana cuvintelor Lui actuale, atunci vom fi în schimb eliminați, izgoniți
în timpul lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, căzând în întuneric, plângând
și scrâșnind din dinți. Oamenii care Îl urmează și se supun cu adevărat lui Dumnezeu
nu vor fi niciodată abandonați de El. Cei care îi venerează pe pastori și prezbiteri se
supun omului și sunt adepții omului. Aceștia vor fi expuși în cele din urmă de lucrarea

912
lui Dumnezeu – vor fi eliminați și dați deoparte.
Chiar dacă strigăm în gura mare că avem credință în Dumnezeu și că ar trebui
să-L urmăm doar pe Dumnezeu și să ne supunem Lui, ce se întâmplă în realitate nu
este, însă, același lucru. Putem vedea clar acest lucru din modul în care cei de
credință iudaică din Epoca Harului L-au tratat pe Domnul Isus, spre deosebire de
modul în care i-au tratat pe Petru, Ioan și ceilalți. Domnul Isus Și-a înfăptuit noua
lucrare, a rostit adevărul și a adus calea spre căință, dar cea mai mare parte a
poporului evreu din acele vremuri a ascultat doar învățăturile arhiereilor și ale
fariseilor. Ei nu au acceptat lucrarea și cuvintele Domnului Isus și, drept urmare, au
pierdut mântuirea Lui. În aparență, credeau în Dumnezeu, dar, în realitate, credeau
în arhierei, scribi și farisei. Cu toate acestea, Petru, Ioan, Matei, Filip și alții au văzut
că lucrarea și cuvintele Domnului Isus au autoritate și putere și că sunt adevărul. Ei
au văzut că lucrarea și cuvintele Domnului Isus vin de la Dumnezeu, așa că L-au
urmat îndeaproape. Nu au fost deloc controlați de către farisei, fiind cei care L-au
urmat și L-au ascultat într-adevăr pe Dumnezeu. În zilele de pe urmă, singura cale
de a-L urma și a ne supune lui Dumnezeu este să acceptăm și să ne supunem lucrării
de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic, ceea ce împlinește profeția din Cartea
Apocalipsei: „Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge” (Apocalipsa 14:4). În prezent,
conducătorii lumii religioase joacă rolul fariseilor evrei, făcând toate eforturile pentru
a slăvi cuvintele omului din Biblie, trădând însă cuvintele Domnului Isus. Chiar mai
absurd, aceștia se folosesc de Biblie, citând versete scoase din context pentru a
condamna lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă – fac aceasta pentru a-i
înșela, înrobi și controla pe credincioși, De exemplu, Domnul Isus a afirmat clar că
doar „ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21).
va intra în Împărăția cerurilor. În rândul conducătorilor din lumea religioasă, se spune
însă că tot ce trebuie să facem în credința noastră este să lucrăm din greu și că vom
putea apoi să intrăm în Împărăția cerurilor și că Împărăția cerurilor este ceva ce poate
fi căpătat prin forță. Domnul Isus ne-a cerut: „Domnului, Dumnezeul tău, să te
închini şi numai Lui să-I slujeşti!” (Matei 4:10), dar unele așa-zise celebrități
spirituale îi determină pe credincioși să caute cum să devină Dumnezeu sau cum să
devină regi și să-și exercite puterea asupra tuturor națiunilor și tuturor popoarelor,
ceea ce este de-a dreptul revoltător. Conducătorii din lumea religioasă lucrează în

913
aparență pentru Domnul și țin predici, dar, în realitate, răspândesc doar învățăturile
omului, promovându-și propriile idei drept adevăr pe care să-l respectăm. Sunt
întocmai ca fariseii ipocriți și sunt niște orbi care încearcă să ne arate calea. Ei se
împotrivesc față de Hristos, încercând să I se opună dintr-o poziție de egalitate; sunt
antihriști care lucrează să creeze împărății separate, independente. Odată ce noi,
credincioșii, începem să urmăm conducătorii și celebritățile din lumea religioasă,
începem să mergem pe o cale proprie și să ne abatem de la calea Domnului; acesta
este un exemplu foarte grav de împotrivire și de trădare a lui Dumnezeu. Dacă nu ne
căim, vom fi cu siguranță izgoniți și eliminați de Dumnezeu.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 36: Pastorii religioși și prezbiterii dețin puterea în lumea

religioasă și majoritatea oamenilor îi ascultă și îi urmează – acesta este un fapt.
Spui că pastorii religioși și prezbiterii nu recunosc faptul întrupării lui Dumnezu,
că nu cred adevărul exprimat de Dumnezeu întrupat și că merg pe calea
fariseilor; suntem de acord în această privință. Dar de ce spui că pastorii
religioși și prezbiterii sunt toți farisei ipocriți, toți antihriști expuși de lucrarea
lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și că rezultatul lor final va fi să se scufunde
în distrugere și pierzanie? Acesta nu este un lucru pe care putem să-l acceptăm
în acest moment. Te rugăm să ne comunici pe ce te bazezi când afirmi că acești
oameni nu pot fi mântuiți și că ei toți se vor scufunda în distrugere și pierzanie.
Răspuns:
Esența modului în care cei din cercurile religioase Îl sfidează pe Dumnezeu
poate fi dezvăluită și cercetată minuțios doar după venirea lui Hristos întrupat. Nimeni
din omenirea coruptă nu poate vedea dincolo de adevărul și esența sfidării lui
Dumnezeu de către cercurile religioase, deoarece oamenii corupți nu dețin niciun
adevăr. Ei pot numai să fie înșelați, exploatați și manipulați de pastori falși și demoni
antihriști ca să li se alăture pentru a face răul și a deveni slugi și complici ai Satanei
în sfidarea lui Dumnezeu. E ceva natural. […] În continuare, să vedem cum, în timpul
Epocii Harului, Domnul Isus a dezvăluit adevărul și esența felului în care meschinele
forțele antihriste de nivel superior din cercurile religioase L-au sfidat necontenit pe
Dumnezeu:

914
 „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor
în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să
intre! (Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor
şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult
mai mare.)
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul
pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai
mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi!
Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: «Dacă cineva jură pe Templu, acest
lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator
să-şi ţină jurământul!» Nesăbuiţilor şi orbilor! Ce este de mai mare importanţă:
aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul? Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe
altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este
dator să-şi ţină jurământul!» Orbilor! Ce este de mai mare importanţă: darul
sau altarul, care sfinţeşte darul? Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el şi
pe tot ce este pe el, iar cel ce jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte
în el. De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce
stă pe el.
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din
mărar şi din chimion, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi
anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe
acelea să nu le neglijaţi! Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi
cămila!
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul
şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! Fariseu orb!
Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria), ca să fie curate şi pe dinafară!
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele
văruite, care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor
morţi şi de orice fel de necurăţie! Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi
oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!
Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor
şi împodobiţi mormintele celor drepţi şi spuneţi: «Dacă noi am fi trăit în zilele

915
strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!»
Astfel, voi înşivă mărturisiţi că sunteţi urmaşii celor ce i-au ucis pe profeţi!
Umpleţi deci măsura strămoşilor voştri! Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa
de condamnarea la Gheenă?! De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi
cărturari! Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, iar pe alţii îi veţi biciui
în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate, ca să vină asupra
voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui
Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis
între Templu şi altar! Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste
această generaţie!” (Matei 23:13-36).
Acestea sunt cele mai cunoscute cuvinte ale Domnului Isus din timpul Epocii
Harului, care îi demască și îi judecă pe preoții cei mai de seamă, pe cărturarii și
fariseii din cercurile religioase iudaice.
Din faptul că Domnul Isus a pronunțat „șapte vaiuri” care i-au demascat și
cercetat minuțios pe preoții cei mai de seamă, pe cărturarii și fariseii din cercurile
religioase în vremea Epocii Legii, putem vedea că majoritatea liderilor religioși erau
farisei ipocriți și fuseseră demult forțe satanice ale răului potrivnice lui Dumnezeu.
Acesta este deja un fapt incontestabil. […]
Cele șapte „vaiuri” ale Domnului Isus, care i-au dat în vileag pe farisei,
dezvăluiseră deja că întunericul și depravarea din cercurile religioase nu erau diferite
de cele ale lumii laice. Astfel, oamenii pot vedea pe deplin că acțiunile preoților celor
mai de seamă, ale cărturarilor și fariseilor din cercurile religioase nu-L slujeau deloc
pe Dumnezeu, ci mai degrabă Îl sfidau și I se împotriveau. Pozițiile lor erau de preoți
și conducători care Îl slujeau pe Dumnezeu, dar nu practicau adevărul și dreptatea.
Mai degrabă, săvârșeau tot felul de fapte groaznice și chiar Îl tratau pe Hristos cel
întrupat ca pe un dușman, condamnându-L și persecutându-L și pironindu-L pe cruce.
Săvârșind aceste mari păcate, cum ar fi putut să nu atragă mânia lui Dumnezeu?
Iată de ce Dumnezeu i-a urât și a fost mânios pe ei și de ce i-a demascat, i-a judecat
și i-a condamnat. E ceva absolut natural. Acest lucru ne arată că Dumnezeu nu
permite nimănui să ofenseze firea Sa cea dreaptă. În Epoca Harului, Dumnezeu
disprețuise și urâse demult numeroasele fapte rele, potrivnice adevărului și Lui Însuși,
săvârșite de acești preoți de seamă, cărturari și farisei din cercurile religioase.

916
Dezvăluirile și judecățile neîndurătoare pe care Dumnezeu le-a folosit împotriva lor
ilustrează că El este drept și sfânt. Dumnezeu nu i-a lăudat niciodată pe aceia din
cercurile religioase care Îl slujesc pe Dumnezeu și, totuși, Îl sfidează. Dumnezeu S-
a întrupat tocmai pentru a veni personal în lumea oamenilor și a-Și căuta oile, a-i
mântui pe toți cei care iubesc adevărul și pot auzi glasul lui Dumnezeu. Dumnezeu îi
alege pe toți cei care Îl doresc din toată inima și care pot accepta adevărul. În timpul
propovăduirii Domnului Isus, preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii din
cercurile religioase au devenit cu toții ținta condamnării și eliminării lui Dumnezeu.
Acest lucru dezvăluie dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu este
adorabil, drag, respectabil și demn de încredere, iar conducătorii, cărturarii și fariseii
din cercurile religioase erau toți ipocriți, plini de minciuni, înșelăciune, perfidie și
răutate. Toți erau soiul de vipere care înșelau și controlau oamenii și Îl sfidau pe
Dumnezeu. Ei erau întocmai tipul de oameni care ar trebui abandonați. În timpul
Epocii Harului, când Domnul Isus Își săvârșea lucrarea de răscumpărare, niciun preot
de seamă, cărturar sau fariseu iudeu nu a venit vreodată înaintea Domnului Isus
pentru a se căi. Nici nu au fost prea mulți farisei care să chibzuiască cu adevărat și
să-și regrete propriile faptele rele după ce Domnul Isus a fost răstignit și Și-a dus la
bun sfârșit lucrarea de răscumpărare. Dacă erau, erau doar câțiva. Aceste fapte sunt
suficiente pentru a dovedi că preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii din
cercurile religioase erau toți demoni care urau adevărul și Îl sfidau pe Dumnezeu.
Oricât de mult rău au înfăptuit, până și răstignirea Domnului Isus, nu și-au regretat
niciodată acțiunile păcătoase. Această chestiune dă într-adevăr de gândit. Aici nu
este greu de văzut că majoritatea conducătorilor din cercurile religioase sunt pastori
falși, care Îl slujesc pe Dumnezeu și totuși Îl sfidează. Ei sunt cu adevărat demoni
antihriști – întruchiparea Satanei. Cu toate acestea, mulți oameni care cred în
Dumnezeu încă îi venerează și îi urmează. Asta este suficient pentru a arăta că
oamenii sunt total corupți și că au fost deja înșelați de minciuni și de păcat. Satana
le-a orbit ochii. Deși au fost ruinați de către demoni, ei încă refuză cu încăpățânare
să se schimbe, de parcă ar fi deja morți. Astfel, putem vedea cât de grea este
lucrarea lui Dumnezeu de a îi mântui pe acești oameni profund corupți! Acesta este
un aspect esențial la care toți oamenii corupți ar trebui să chibzuiască și pe care ar
trebui să îl înțeleagă.

917
 […]
Biblia consemnează multe exemple de preoți de seamă, cărturari și farisei iudei
care Îl sfidează și Îl condamnă pe Domnul Isus. Aici, oamenii pot vedea că acești
preoți de seamă, cărturari și farisei iudei s-au concentrat doar pe a înfăptui ritualurile
religioase și a-i învăța pe oameni să urmeze regulile și să pună legile în aplicare.
Asta e suficient pentru a demonstra că ei nu au practicat niciun adevăr când au crezut
în Dumnezeu și nu au avut deloc realitate. Erau cu toții buni cunoscători ai Bibliei și
studiau legea, dar nu Îl cunoșteau deloc pe Dumnezeu. Lucrul cel mai odios este că
au fost în stare chiar să-i omoare pe profeți și pe oamenii drepți. Nu numai că nu L-
au acceptat și nu I s-au supus lui Hristos, care Se întrupase și exprimase adevăruri,
ci în schimb L-au condamnat, L-au capturat, L-au prins în capcană și L-au omorât,
făcându-se dușmani ai lui Dumnezeu. Astfel, ura lui Dumnezeu pentru ei era profund
înrădăcinată și El i-a demascat, i-a cercetat temeinic și i-a condamnat. Cu atât mai
mult asta dezvăluie că Dumnezeu este un Dumnezeu drept și sfânt. Îi plac cei care
săvârșesc dreptatea și îi urăște pe cei care fac răul. Dumnezeu nu i-a lăudat niciodată
pe preoții de seamă, pe cărturarii și fariseii din cercurile religioase iudaice. Dumnezeu
doar i-a demascat, judecat și blestemat. Acesta este un fapt adevărat, recunoscut de
toți cei care cred în Domnul Isus. Dacă oamenii înțeleg cu adevărat Biblia, de ce nu
pot folosi cuvintele Domnului Isus pentru a recunoaște adevărata față ipocrită și
potrivnică lui Dumnezeu a pastorilor și prezbiterilor contemporani din cercurile
religioase? De ce nu pot sta oamenii de partea Domnului Isus pentru a distinge și a
abandona acest soi de vipere nerecunoscătoare care Îl slujesc pe Dumnezeu, dar,
totuși, Îl sfidează? Dacă oamenii ar înțelege cu adevărat Biblia, atunci ar trebui să fie
capabili să vadă faptul și mai înspăimântător că majoritatea conducătorilor și
pastorilor din cercurile religioase de astăzi joacă același rol avut de preoții cei mai de
seamă, cărturarii și fariseii care L-au sfidat pe Domnul nostru Isus în timpul Epocii
Harului. Ei încă Îl sfidează pe Dumnezeu Atotputernic, Cel care a fost întrupat în
zilele de pe urmă, iar păcatele lor sunt chiar mai mari decât cele ale preoților de
seamă, cărturarilor și fariseilor care L-au sfidat pe Domnul Isus. Ei urăsc adevărul
până la extrem și se tem profund de faptul că vor fi înstrăinați atunci când poporul
ales al lui Dumnezeu acceptă calea adevărată, se supune lucrării lui Dumnezeu și
este câștigat de Dumnezeu. Prin urmare, ei nu ezită să fabrice minciuni și zvonuri

918
pentru a înșela oamenii și chiar să sucească adevărul, să distorsioneze faptele, să
însceneze și să prindă în capcană, să defăimeze și să condamne și, fără rușine, să
interpreteze Biblia greșit cu bună știință pentru a-L condamna pe Hristos și a
blasfemia lucrarea Duhului Sfânt și cuvântările lui Dumnezeu. Pentru a-și salva
propriile poziții și mijloace de trai, ei folosesc tot felul de metode demne de dispreț
pentru a-L judeca pe Dumnezeu, a blasfemia împotriva lui Dumnezeu și a-L sfida.
Acțiunile lor sunt totuna cu diferitele trucuri satanice folosite de preoții de seamă,
cărturarii și fariseii iudei pentru a-L sfida pe Domnul Isus. Toți merg pe calea
antihristului de împotrivire față de Dumnezeu. Observând diferitele forme de a-L sluji
aparent pe Dumnezeu și, în același timp, de a I se împotrivi lăuntric, practicate de
majoritatea conducătorilor și pastorilor cercurilor religioase, putem vedea că există
în principal șapte acțiuni rele care au stârnit demult mânia lui Dumnezeu. Și, cu
siguranță, acestea vor fi pedepsite. Cele șapte acțiuni rele înfăptuite de majoritatea
pastorilor și conducătorilor din cercurile religioase sunt enumerate aici:
1. Ei se implică numai în ritualuri religioase, mențin și rostesc doctrinele și
moștenirea omenirii, dar abandonează poruncile lui Dumnezeu. Ei nu îi învață
niciodată pe oameni să se supună lui Dumnezeu, să-L cunoască sau să asculte
cuvintele Lui. Ei nu vorbesc deloc despre realitatea adevărului și nu folosesc
niciodată cuvintele lui Dumnezeu pentru a dezvălui întunericul din cercurile religioase
și a le permite oamenilor să afle despre epoca răului.
2. Ei nu Îl respectă deloc pe Dumnezeu. Ei nu au un loc pentru Dumnezeu în
inima lor și chiar iau cu lăcomie și pe furiș din ofrandele aduse lui Dumnezeu. Ei nu
Îl pot sluji cu adevărat pe Dumnezeu, ci consideră ofrandele aduse lui Dumnezeu
drept mijloacele lor de trai și adesea îi solicită pe oameni și îi silesc să doneze, astfel
încât ei să poată trăi mai luxos, preschimbându-se în adevărați vampiri și paraziți.
3. Ei străbat pământul și mările pentru a ademeni oamenii în biserica lor, iar
odată ce o fac, oamenii sunt înșelați și ținuți sub control pentru a le deveni sclavi. Ei
nu le dau oamenilor dreptul de a alege calea adevărată în mod liber și nu le permit
oamenilor să cerceteze calea adevărată sau să caute arătarea și lucrarea lui
Dumnezeu, reducându-i la a fi copiii iadului. Sunt orbii care îi conduc pe orbi și cu
toții vor cădea în groapă.
4. În propovăduirea lor, adesea fură slava lui Dumnezeu pentru a se făli și sunt

919
martori pentru ei înșiși, astfel ca toți să îi imite, să îi admire și să îi urmeze, făcând
oamenii să îi idolatrizeze pentru a-i prinde în capcană și a-i controla. Ei nu sunt
niciodată, în mod cinstit și adevărat, martori ai lui Dumnezeu și nu Îl onorează pe
Dumnezeu ca fiind măreț, ca oamenii să I se supună și să I se închine lui Dumnezeu.
5. Ei urăsc adevărul și sunt deosebit de geloși pe oamenii care urmăresc și
înțeleg adevărul: îi suprimă, îi resping și îi condamnă. Ei permit doar ca oamenii să li
se închine și să îi urmeze pe ei, totuși îi restricționează și îi împiedică să-L accepte
pe Hristos și izolează bisericile pentru că se tem de oamenii care mărturisesc
lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.
6. Pentru a-și salva propriile poziții și mijloace de trai, ei chiar inventează tot felul
de zvonuri și minciuni pentru a-L defăima, condamna și blasfemia pe Hristos al zilelor
de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic. Ei umplu totul cu întuneric și ar prefera chiar o
luptă pe viață și pe moarte împotriva lui Dumnezeu, până la sfârșit. Este evident că
nu pe Dumnezeu Îl slujesc pe, ci mai degrabă propriile poziții și mijloace de trai.
7. Ei nu recunosc realitatea întrupării lui Dumnezeu și nici nu cred în cuvântul și
lucrarea lui Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă. Asta este îndeajuns pentru a
dovedi că toți au natura și esența antihriștilor care urăsc adevărul și că merg pe calea
antihristului de a-L sluji pe Dumnezeu, dar de a-L sfida și de a I se împotrivi.
Aceste șapte acțiuni rele ale forțelor antihriste din cercurile religioase care Îl
sfidează pe Dumnezeu sunt fapte recunoscute în mod deschis de toți credincioșii în
Dumnezeu. Aceste șapte acțiuni rele comise în cercurile religioase de astăzi au exact
aceeași esență ca și a celor șapte „vaiuri” prin care Domnul Isus i-a demascat și i-a
judecat pe farisei. Acest lucru este îndeajuns pentru a dovedi că, de multă vreme,
părea că liderii religioși Îl slujesc pe Dumnezeu, dar, de fapt, Îl sfidau și mergeau pe
calea antihristului. Aceste fapte au scos la iveală, de asemenea, faptul că toți au
natura și esența satanică de a urî adevărul și de a-L sfida pe Dumnezeu. Prin urmare,
ei pot deveni forțe ostile lui Hristos al zilelor de pe urmă și conduc cercurile religioase
spre întuneric și rău. Acest lucru îndeplinește complet profeția din cartea Bibliei,
Apocalipsa, că cercurile religioase sunt „marea preacurvie” și „marele Babilon”. Acum,
unii oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu și tânjesc după apariția Lui au văzut deja
dincolo de natura și esența antihristă a acestor farisei moderni și au început să
părăsească cercurile religioase pentru a căuta urmele lucrării lui Dumnezeu. Chiar

920
dacă acești „farisei” ai cercurilor religioase sunt pe deplin conștienți de faptul că toate
cuvintele exprimate de Hristos al zilelor de pe urmă sunt adevăruri și că sunt judecăți
și mustrări adresate oamenilor corupți, ei aleg totuși să adopte o atitudine de sfidare,
judecare, condamnare și împotrivire față de Dumnezeu din cauza urii lor pentru
adevăr. Lucrul cel mai important este că ei au comis și păcatul atroce al blasfemiei
împotriva Duhului Sfânt și a lucrării lui Dumnezeu. Principalele trei manifestări ale
acestui păcat sunt enumerate după cum urmează:
1. Ei inventează minciuni pentru a defăima trupul lui Dumnezeu. Aceasta este o
blasfemie gravă împotriva lui Dumnezeu.
2. Ei tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe cuvinte omenești și spun că există
duhuri rele în cuvintele lui Dumnezeu care vrăjesc oamenii când le citesc. Aceasta
este o blasfemie gravă împotriva lui Dumnezeu.
3. Ei descriu lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ca pe o lucrare a
duhurilor rele, ceea ce este ca și cum ar spune că lucrarea Duhului Sfânt este
lucrarea duhurilor rele. Aceasta este o blasfemie împotriva Duhului Sfânt.
Oamenii din cercurile religioase răspândesc blasfemii grave împotriva lui
Dumnezeu din aceste trei puncte de vedere. Dacă ar fi cu adevărat oameni care Îl
venerează pe Dumnezeu, nu ar îndrăzni defel să spună astfel de lucruri. Gândindu-
ne la zilele predicării Domnului nostru Isus, pe vremea aceea existau oameni religioși
care spuneau că Domnul Isus l-a folosit pe Beelzebut, regele demonilor, pentru a
alunga demoni. Asta a înseamnat cu adevărat a săvârși păcatul de a blasfemia
împotriva Duhului Sfânt. Domnul Isus a spus: „Că orice păcat şi blasfemie vor fi
iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată”
(Matei 12:31). În cercurile religioase de astăzi, cei mai mulți conducători și pastori
umblă răspândind zvonuri și calomnii ce Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt. Oricare ar fi
intențiile și scopurile lor, au comis deja păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt.
Cei care Îl respectă cu adevărat pe Dumnezeu nu ar îndrăzni niciodată să vorbească
atât de neglijent fără a întreprinde o cercetare detaliată privind adevărata cale, totuși
au emis în mod arbitrar judecata că Fulgerul de la Răsărit este lucrarea duhurilor rele
și că oamenii sunt înșelați în momentul în care aud mesajul său. Acest lucru este
absolut ridicol! […] Majoritatea pastorilor și conducătorilor din cercurile religioase au
fost deja demascați ca fiind tocmai ei cei care merg pe calea antihristului. Pentru a-

921
și păstra propriul statut și mijloacele de trai, ei se luptă cu disperare împotriva lui
Hristos până la sfârșit. Inimile lor sunt împietrite, nu se căiesc deloc și cred că
Dumnezeu va ajunge în cele din urmă la un compromis cu ei, dezvăluindu-Se și
chemându-i la ceruri, la fel cum a făcut Domnul Isus cu Pavel în timpul Epocii Harului.
A-L răstigni pe cruce pe Dumnezeu și apoi a dori să primească mila lui Dumnezeu e
ceva complet lipsit de nerușinare. Ei sunt nesăbuiți și neînduplecați până la moarte,
afișând atitudinile „eroice neclintite” tipice „spiritului eroic” al dinastiilor religioase.
Aceasta îndeplinește profeția din cartea Evrei din Biblie: „Dacă noi păcătuim în mod
intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă
pentru păcat, ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit
care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu” (Evrei 10:26-27).
[…] Aceasta este o perioadă esențială pentru răspândirea Evangheliei Împărăției.
Mulți oameni, atunci când cercetează adevărata cale, se lasă amăgiți și înșelați de
minciunile și zvonurile demonilor antihriși din cercurile religioase. Ei sunt înșelați de
sofismele și ereziile marelui balaur roșu, deci nu îndrăznesc să accepte calea
adevărată. Mulți alții, atunci când cercetează adevărata cale, sunt împiedicați și
înșelați de lideri și pastori din cercurile religioase, așadar nu pot veni înaintea lui
Dumnezeu. Acesta este modul în care viețile lor sunt distruse și sufocate de lideri
religioși, de pastori și de marele balaur roșu. Faptul că pastorii și conducătorii din
cercurile religioase se luptă cu Dumnezeu pentru aleșii Lui înseamnă depravare până
în punctul de a fi dușmani ai lui Dumnezeu. Nici pe departe nu acordă aleșilor lui
Dumnezeu dreptul de a cerceta calea adevărată sau de a alege liber. Acest lucru rău
lămurește suficient că ei, ca și marele balaur roșu, sunt demoni care calcă în picioare
și înghit cu totul vieți și suflete omenești. Ei au comis deja acest păcat atroce de a-L
jigni pe Dumnezeu – faptul că pot să îi împiedice pe oameni cu atâta înverșunare să
accepte calea adevărată și să se întoarcă la Dumnezeu nu îi demască drept complici
și aliați ai Satanei? Datoria de sânge pe care o au față de omenire trebuie plătită
integral. Dumnezeu îi va răsplăti pe baza acțiunilor individuale și acesta este motivul
esențial pentru care Dumnezeu nu Se dezvăluie și nu lucrează în cercurile religioase
în întruparea Sa din zilele de pe urmă. Felul în care Domnul Isus i-a urât, i-a
demascat și judecat pe preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii din cercurile
religioase este felul în care Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă îi urăște, îi

922
demască, îi judecă și îi condamnă pe pastorii și prezbiterii cercurilor religioase
moderne care pășesc pe calea antihristului. Puteți vedea că, atunci când Dumnezeu
S-a arătat în trup pentru a lucra din nou, deși numele Lui s-a schimbat, firea și esența
Lui nu s-au schimbat. Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeu, oamenii sunt
întotdeauna oameni și Satana este întotdeauna dușmanul lui Dumnezeu. Acestea
sunt fapte ce nu pot fi schimbate. Oamenii trebuie să vadă limpede esența și adevărul
cercurilor religioase care Îl slujesc pe Dumnezeu și totuși Îl sfidează, pentru a putea
să accepte calea adevărată, să se conformeze lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe
urmă și să dobândească mântuirea lui Dumnezeu. Aceasta este o chestiune de
maximă urgență și nu poate fi amânată, deoarece ziua lui Dumnezeu se apropie.
După cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Ceea ce trebuie să înțelegeți este
aceasta: lucrarea lui Dumnezeu nu-i așteaptă niciodată pe cei care nu pot ține
pasul cu El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om” („Hristos
înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
Există un fapt pe care îl putem vedea în Biblie: în timpul Epocii Harului, nu numai
că Domnul Isus nu a apelat la preoții cei de seamă, cărturarii și fariseii din cercurile
religioase, ci, dimpotrivă, i-a demascat și i-a judecat. Cu precădere, toți cei implicați
în răstignirea Domnului Isus au fost aspru pedepsiți și toți au pătimit destine
îngrozitoare. Acesta este un fapt recunoscut de toți. Ar putea Dumnezeu Atotputernic,
ce vine în Epoca Împărăției, să fie milostiv și iertător cu forțele antihriste din cercurile
religioase? Sub nicio formă – asta deoarece Dumnezeu este drept și sfânt și nu
permite nimănui să-I jignească firea. Dumnezeu Atotputernic le-a hotărât deja
sfârșitul și a dezvăluit fățiș păcatul multor pastori și conducători din cercurile
religioase de astăzi de a I se împotrivi lui Dumnezeu. Să vedem ce spune Dumnezeu
Atotputernic: „Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau
lui Isus? Vreți să cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire
la Mesia. Mai mult decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate
acestea, nu au căutat adevărul vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai
așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu
știu care este calea adevărului. Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni
nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige binecuvântarea lui Dumnezeu?
Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au împotrivit lui Isus pentru că nu

923
cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu cunoșteau calea
adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au înțeles pe
Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu fuseseră
niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a plăti tribut gol
numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace.
Acești farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se supuneau
adevărului. Principiul credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât de
profundă e predicarea Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești
Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu sunt aceste păreri absurde și ridicole?
Vă întreb din nou: nu este extrem de ușor pentru voi să săvârșiți greșelile celor
dintâi farisei, dat fiind faptul că voi nu aveți cea mai mică înțelegere a lui Isus?
Ești capabil să discerni calea adevărului? Poți să garantezi, cu adevărat, că nu
I te vei împotrivi lui Hristos? Ești capabil să urmezi lucrarea Duhului Sfânt?
Dacă nu știi dacă I te vei împotrivi lui Hristos, atunci, Eu zic că deja ești cu un
picior în groapă. Cei care nu L-au cunoscut pe Mesia au fost cu toții în stare să
I se împotrivească lui Isus, să Îl respingă pe Isus și să-L defăimeze. Oamenii
care nu Îl înțeleg pe Isus sunt cu toții în stare să Îl nege și să Îl vorbească de
rău. Mai mult, ei sunt în stare să vadă întoarcerea lui Isus ca pe înșelăciunea
lui Satana și mai mulți oameni Îl vor condamna pe Isus întors în trup. Nu vă fac
toate aceste lucruri să vă fie teamă? Lucrul cu care vă veți confrunta va fi
blasfemie împotriva Duhului Sfânt, stricarea cuvintelor Duhului Sfânt către
Biserici și respingerea a tot ceea ce este exprimat de Isus. Ce puteți câștiga de
la Isus dacă voi sunteți atât de confuzi? Cum puteți înțelege lucrarea lui Isus
atunci când El revine la trup pe un nor alb, dacă refuzați cu încăpățânare să vă
conștientizați greșelile? Vă spun aceasta: oamenii care nu acceptă adevărul și,
totuși, așteaptă orbește sosirea lui Isus pe nori albi, vor blasfemia, cu siguranță,
împotriva Duhului Sfânt și ei sunt categoria care va fi distrusă. Voi doriți doar
harul lui Isus și vreți doar să vă bucurați de tărâmul binecuvântat al cerului, dar
nu ați ascultat niciodată cuvintele rostite de Isus și nu ați primit niciodată
adevărul exprimat de Isus când Se întoarce la trup. Ce veți da în schimbul
faptului că Isus Se întoarce pe un nor alb? Sinceritatea cu care săvârșiți păcate
în mod repetat și apoi le mărturisiți, la nesfârșit? Ce veți oferi ca sacrificiu lui

924
Isus care Se întoarce pe un nor alb? Anii de muncă cu care vă înălțați pe voi
înșivă? Ce veți arăta pentru a-L face pe Isus Cel reîntors să aibă încredere în
voi? Natura voastră arogantă care nu ascultă de niciun adevăr?” („Atunci când
vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”
din Cuvântul Se arată în trup).
„Câți caută adevărul și urmează dreptatea? Toți sunt animale, la fel ca
porcii și câinii, conducând un nor de muște urât mirositoare într-o grămadă de
bălegar, ca să dea din capete și să stârnească dezordine.[1] Ei cred că regele
lor, care este regele iadului, este cel mai înalt dintre regi, fără să-și dea seama
că nu sunt decât muște peste un putregai. Nu numai că ei fac remarci
calomnioase împotriva existenței lui Dumnezeu, bazându-se pe porcii și pe
câinii lor de părinți. Minusculele muște cred că părinții lor sunt la fel de mari ca
o balenă cu dinți.[2] Ei nu-și dau seama că sunt mici, deși părinții lor sunt porci
și câini necurați de un miliard de ori mai mari decât ei înșiși? Inconștienți de
propria lor umilință, ei aleargă haotic pe baza mirosului împuțit al acelor porci
și câini și au ideea înșelătoare de a procrea generații viitoare. Acest fapt este
absolut lipsit de rușine! Cu aripi verzi pe spate (asta se referă la faptul că
pretind a avea încredere în Dumnezeu), ei încep să fie încrezuți și să se laude
pretutindeni cu frumusețea și farmecul lor, aruncându-și în secret necurățenia
asupra omului. Și sunt şi mulțumiți de sine, ca și cum o pereche de aripi de
culoarea curcubeului ar putea să le ascundă necurățenia și, astfel, ei persecută
existența adevăratului Dumnezeu (aceasta se referă la povestea interioară a
lumii religioase). Puțin bănuieşte omul că, deși aripile muştei sunt frumoase și
încântătoare, la urma urmelor nu este decât o muscă minusculă, plină de
murdărie și acoperită de germeni. Prin forța părinților lor, nişte porci și câini,
ei aleargă înnebuniţi de furie de-a curmezişul țării (acest lucru se referă la
oficialii religioși care-L persecută pe Dumnezeu pe baza unui sprijin puternic

Note de subsol:
1. „A provoca tulburare” se referă la modul în care oamenii care sunt demonici provoacă
dezordine, împiedicând și opunându-se lucrării lui Dumnezeu.
2. „O balenă cu dinți” este folosit cu sens batjocoritor. Este o metaforă a felului în care muștele
sunt atât de mici, încât porcii și câinii par la fel de mari ca balenele pentru acestea.

925
din partea țării, trădând adevărul şi pe adevăratul Dumnezeu) cu o ferocitate
copleşitoare. E ca și cum fantomele fariseilor evrei s-au întors, împreună cu
Dumnezeu, la națiunea marelui balaur roșu, în vechiul lor cuib. Ei și-au
reînceput persecuția, continuându-şi lucrarea care se întinde peste câteva mii
de ani. În cele din urmă, acest grup de degenerați cu siguranță va pieri de pe
pământ! Se pare că, după câteva milenii, duhurile necurate au devenit chiar
mai viclene și șirete. Ele se gândesc în mod constant la modalități de a submina
în mod secret lucrarea lui Dumnezeu. Sunt îndemânatici și dibaci și doresc să
reia în patria lor tragedia de acum câteva mii de ani. Acest lucru aproape Îl
îndeamnă pe Dumnezeu să scoată un strigăt puternic și cu greu poate El să Se
rețină de la a Se reîntoarce la al treilea cer pentru a-i nimici” („Lucrarea și intrarea
(7)” din Cuvântul Se arată în trup).
Fragment din părtășia celui de mai sus

Gândiți-vă la Epoca Harului, când omenirea profund coruptă L-a pironit pe cruce
pe Domnul Isus. Care anume a fost natura acțiunii lor? Pentru a fi în stare să i-L
predea regelui diavolilor pe Domnul Isus, care a predicat calea Împărăției cerurilor și,
pe deasupra, să spună că Domnul Isus trebuie să fie pironit pe cruce și că mai
degrabă ar elibera un tâlhar decât să nu Îl răstignească pe Domnul Isus – nu era
demonică o asemenea omenire coruptă? Numai demonii puteau să Îl urască pe
Dumnezeu atât de mult încât să se angajeze într-o dușmănie de moarte cu
Dumnezeu. Preoții cei mai de seamă, cărturarii și atâția adepți au strigat la unison că
Domnul Isus trebuie să fie răstignit; puteau să fi fost doar o mulțime de demoni care
Îl urau pe Dumnezeu, nu-i așa? Acum, majoritatea pastorilor și liderilor din
comunitatea religioasă, împreună cu mulți credincioși, nu Îl condamnă, deopotrivă,
pe Dumnezeu Atotputernic într-un singur glas? Nu sunt aceștia demoni care I se
împotrivesc lui Dumnezeu? Mai ales acum, când marele balaur roșu se împotrivește
cu înverșunare lucrării lui Dumnezeu și o condamnă, comunitatea religioasă ia, de
asemenea, partea marelui balaur roșu și chiar i se alătură pentru a I se împotrivi lui
Dumnezeu, a-L condamna pe Dumnezeu și a-L blasfemia. Astfel, rasa umană este
martora felului în care comunitatea religioasă și marele balaur roșu, împreună,
alcătuiesc un front comun și se adună laolaltă în tabăra Satanei. Comunitatea

926
religioasă a fost demult complice a Satanei, ceea ce dezvăluie pe deplin că esența
rea și coruptă a slujirii lui Dumnezeu de către comunitatea religioasă este, de fapt,
împotrivirea față de Dumnezeu. Acest lucru dovedește pe deplin că acele cuvinte pe
care Domnul Isus le-a rostit și care i-au demascat și judecat pe fariseii evrei au
dezvăluit exact aceeași esență coruptă și rea a comunității religioase de astăzi.
Împotrivirea față de Dumnezeu a comunității religioase de astăzi o egalează sau o
întrece pe cea a comunității religioase din Epoca Harului. Ei sunt un grup demonic
de antihriști pe care Dumnezeu l-a respins și l-a condamnat și aparțin în întregime
forțelor rele ale Satanei. Din asta, este evident că stricăciunea rasei umane a ajuns
la o extremă în care ar putea efectiv să-L răstignească din nou pe Hristos, care în
zilele de pe urmă oferă adevăr și săvârșește judecată. Acest lucru este suficient
pentru a arăta că rasa umană a fost atât de coruptă de Satana încât s-a transformat
în demoni. […] Judecata și mustrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sunt
lucrarea prin care se pune capăt destinului Satanei. Este oare plauzibil ca Dumnezeu
să arate îngăduință acestor antihriști demonici ai comunității religioase, care sunt
implicați într-o vrajbă de moarte cu adevăratul Dumnezeu întrupat al zilelor de pe
urmă? Toată lumea poate să aștepte și să vadă ce priveliște va fi când națiunile și
popoarele lumii vor fi martore ale arătării publice a lui Dumnezeu. De ce vor jeli
popoarele? Atunci adevărul va fi adus la lumina zilei!
Fragment din părtășia celui de mai sus

Întrebarea 37: Cu toate că pastorii religioși și prezbiterii au putere în

cercurile religioase și merg pe calea fariseilor ipocriți, noi credem în Domnul
Isus, și nu în ei, deci cum poți să spui că și noi mergem pe calea fariseilor?
Chiar nu putem fi mântuiți prin credința noastră în cadrul religiei?
Răspuns:
Există mulți oameni în religie care cred orbește și îi divinizează pe farisei. Deci,
dacă calea pe care o iau e cea a fariseilor, este un lucru evident dacă stai să te
gândești. Îndrăznești să spui că divinizezi și protejezi fariseii în inima ta, dar nu ai
nimic de-a face cu păcatele lor? Îndrăznești să spui că îi urmezi pe fariseii ipocriți,
dar nu ești ca ei, o persoană care I se împotrivește lui Dumnezeu? Chiar nu putem
pricepe o întrebare atât de simplă? Tipul de persoană pe care îl urmzei este tipul de

927
cale pe care mergi. Dacă îi urmezi pe farisei, atunci ești pe calea lor. Dacă mergi pe
calea fariseilor, atunci ești în mod natural același tip de persoană precum ei. Pe cine
urmează o persoană și ce cale alege aceasta are legătură directă cu natura sa.
Oricine îi urmează pe farisei, are aceeași natură și esență precum ei. Ăsta e un
adevăr care nu poate fi negat. Firea fariseilor este ipocrizie. Ei cred în Dumnezeu,
dar nu iubesc adevărul sau nu caută viața. Ei cred doar într-un Dumnezeu vag din
ceruri și în propriile lor păreri și in viziunile lor, dar ei nu cred în și nu Îl admit pe
Hristos întrupat. Strict vorbind, ei sunt toți necredincioși. Credința lor în Dumnezeu
înseamnă cercetarea teologiei și tratarea credinței în Dumnezeu ca o formă de
cunoștințe pentru a realiza cercetări. Mijloacele lor de trai depind de cercetarea
Bibliei și de teologie. În inimile lor, Biblia este mijlocul lor de trai. Ei cred că, cu cât
sunt mai buni în explicarea cunoștințelor biblice și teoriei teologice, cu atât vor exista
mai mulți oameni care să-i divinizeze și cu atât mai sus și mai puternic vor sta pe
podium și cu atât mai stabil le va fi statutul. Asta este deoarece fariseii sunt oameni
care trăiesc doar pentru statutul și mijloacele de trai și sunt oameni plictisiți de adevăr
și care disprețuiesc adevărul, astfel încât când Domnul Isus S-a întrupat și a venit să
lucreze, ei cu încăpățânare s-au ținut de propriile lor păreri și viziuni și cunoștințele
biblice cu scopul de a-și proteja statutul și mijloacele de trai, neoprindu-se pentru
nimic de la împotrivirea și condamnarea Domnului Isus și a lui Dumnezeu. Din
cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic putem vedea esența care urăște adevărul a
fariseilor și rădăcinile împotrivirii lor față de Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic
spune: „Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus?
Vreți să cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia.
Mai mult decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu
au căutat adevărul vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia,
pentru că nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea
adevărului. Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți,
încăpățânați și ignoranți să câștige binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar
putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau
direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu cunoșteau calea adevărului rostită
de Isus și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din
moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu fuseseră niciodată în

928
compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a plăti tribut gol numelui lui Mesia,
în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace. Acești farisei erau
încăpățânați și aroganți din fire și nu se supuneau adevărului. Principiul
credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât de profundă e predicarea Ta,
indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești Hristos decât dacă ești numit
Mesia. Nu sunt aceste păreri absurde și ridicole?” („Atunci când vei vedea trupul
spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” din Cuvântul Se
arată în trup). „Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau
lui Isus? Vreți să cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire
la Mesia. Mai mult decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate
acestea, nu au căutat adevărul vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai
așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu
știu care este calea adevărului. Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni
nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige binecuvântarea lui Dumnezeu?
Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au împotrivit lui Isus pentru că nu
cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu cunoșteau calea
adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au înțeles pe
Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu fuseseră
niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a plăti tribut gol
numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace.
Acești farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se supuneau
adevărului. Principiul credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât de
profundă e predicarea Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești
Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu sunt aceste păreri absurde și ridicole?”
(„Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” din Cuvântul
Se arată în trup). Aceasta arată că natura fariseilor religioși e plictisită de adevăr și
urăște adevărul. Ei cred doar în părerile și în viziunile lor. Ei doar cred în teoriile
teologice cercetate și dezvoltate de către ei, dar nu cred în Hristos întrupat sau în
adevărurile exprimate de către Hristos. Toți sunt dușmanii lui Dumnezeu întrupat.
Toți sunt antihriști demascați de către lucrarea întrupării lui Dumnezeu din zilele de
pe urmă. Cei care îi urmează sunt exact ca ei, ținându-se cu încăpățânare de părerile
și viziunile lor, precum și de cunoștințele biblice și de teoria teologică. Ei îi urmează

929
în negarea lui Hristos, în împotrivirea și condamnarea lui Hristos, refuzând să
accepte adevărul și tratându-L pe Hristos ca un dușman. Faptele sunt suficiente
pentru a dovedi că, în natură și substanță, oricine îi urmează pe farisei este plictisit
de adevăr și urăște adevărul. Calea pe care ei merg este exact calea fariseilor. Ei fac
parte din aceeași categorie ca fariseii și sunt toți oameni care se împotrivesc lui
Hristos. Acest lucru este un fapt pe care toată lumea îl poate vedea. A fost dezvăluit
total de către lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.
În religie, oamenii toți cred în Dumnezeu sub controlul fariseilor, îi urmează și îi
ascultă total. Ca ei, ei doar studiază Biblia și teologia, fiind atenți doar la înțelegerea
cunoștințelor biblice și a teoriei teologice și nu se concentreză pe căutarea adevărului
sau pe practicarea cuvintelor Domnului. Precum fariseii, ei doar cred într-un
Dumnezeu vag din ceruri, dar nu cred în Hristos întrupat din zilele de pe urmă –
Dumnezeu Atotputernic. Indiferent de cât de autoritare și puternice sunt adevărurile
exprimate de către Dumnezeu Atotputernic, ei încă se țin cu încăpățânare de părerile
și viziunile lor și îi urmează pe pastori și bătrâni în împotrivirea și condamnarea lui
Dumnezeu Atotputernic. E de la sine înțeles că asemenea oameni sunt același tip
de oameni precum fariseii și merg pe calea fariseilor care se împotrivește lui
Dumnezeu. Chiar dacă asemenea oameni nu îi urmează pe farisei, ei tot sunt același
tip de oameni ca fariseii și sunt, de asemenea, descendenții fariseilor deoarece
natura și esența lor sunt aceleași. Ei sunt toți necredincioși care doar cred în ei înșiși,
dar nu iubesc adevărul. Ei sunt antihriști care disprețuiesc adevărul și I se împotrivesc
lui Hristos. După cum Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit : „Există în biserică mulţi
oameni care nu au discernământ, iar când are loc ceva înşelător, ei doar stau
de partea Satanei. Când sunt numiţi lacheii Satanei, ei se simt foarte
nedreptăţiţi. Iar unii ar putea spune că ei nu au discernământ, dar ei mereu stau
de partea fără adevăr. Nu a existat niciun moment critic când ei au stat de
partea adevărului, nicio singură dată când s-au ridicat şi au susținut adevărul,
deci chiar sunt fără discernământ? De ce sunt tot timpul de partea Satanei? De
ce nu spun niciodată vreun cuvânt care să fie drept sau rezonabil pentru adevăr?
Este oare această situaţie creată de confuzia lor momentană? Cu cât o
persoană are mai puţin discernământ, cu atât este mai greu să stea de partea
adevărului. Ce arată asta? Nu arată oare că aceia fără discernământ iubesc răul?

930
Nu arată că aceia fără discernământ sunt odraslele loiale ale Satanei? Cum se
face că întotdeauna pot sta de partea Satanei şi să vorbească aceeași limbă ca
şi acesta? Fiecare cuvânt şi faptă a lor şi expresiile lor dovedesc cu vârf şi
îndesat că ei nu iubesc adevărul, ci sunt de fapt oameni care urăsc adevărul”
(„Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul” din Cuvântul Se arată în trup).
Nu e ăsta adevărul ? Când oamenii din religie îi urmează pe pastori și pe bătrâni, ei
nu îi ascultă pe ei, ci tot ceea ce pot face este să-i protejeze; de îndată ce aud că
cineva îi demască pe pastorii și pe bătrânii religioși, acești oameni se vor simți
inconfortabil și vor ieși în apărarea pastorilor și bătrânilor. Care e problema aici ? Nu
este asta suficient pentru a dovedi că acești oameni au doar pastori și bătrâni în
inimile lor, dar nu au loc pentru Dumnezeu ? În inimile acestor oameni, pastorii și
bătrânii religioși sunt toți mai importanți decât Dumnezeu. Ce problemă arată asta ?
Când omul I se împotrivește lui Dumnezeu, nu există mulți oameni care să sară în
apărarea lui Dumnezeu. Nu există mulți care să se ridice și să fie martori ai lui
Dumnezeu. Dar de îndată ce firea fariseică a pastorilor și bătrânilor religioși este
demascată, de ce sunt atâția oameni care le iau partea și îi apără ? Asta e suficient
pentru a demonstra că acești oameni sunt descendenții supuși ai fariseilor. Sunt
complicii și lacheii antihriștilor. Ăsta e un fapt pe care nu-l poate nega nimeni.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Ce tip de loc este religia ? Este lumea fariseilor, vechiul cuib al fariseilor. Să
crezi că poți fi mântuit prin credința în Dumnezeu este doar o dorință. De ce nu poți
fi mântuit dacă tu crezi în Dumnezeu în religie ? Principalul motiv este că, atunci când
Dumnezeu a realizat noua lucrare din zilele de pe urmă, lucrarea Duhului Sfânt a fost
transferată împreună cu noua lucrare a lui Dumnezeu. Iar lumea religioasă a pierdut
astfel lucrarea Duhului Sfânt, devenind o pustietate. În plus, lumea religioasă a fost
controlată complet de fariseii ipocriți și antihriști și a devenit de mult timp un loc care
I se împotrivește lui Dumnezeu. Nu numai că Duhul Sfânt nu lucrează în religie, dar
Dumnezeu întrupat nici nu vine în religie să lucreze. Așadar, nu se poate experimenta
lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă crezând în Dumnezeu în religie. Ei nu
pot mânca, bea și se bucura de cuvintele lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și,
astfel, în mod natural, cad în întuneric. Dacă oamenii nu caută și nu investighează

931
calea adevărată acum, va fi foarte ușor să cadă în pustietate și să nu primească
mântuirea lui Dumnezeu. Oamenii care au căzut în pustietatea lumii religioase se țin
doar de Biblie în timpul întâlnirilor și nu se pot bucura de cuvintele prezente ale lui
Dumnezeu. Fără lucrarea și îndrumarea Duhului Sfânt, Dumnezeu în care omul
crede este vag. Toate comunicările lor la întâlniri sunt despre înregistrările lucrării și
a spuselor lui Dumnezeu în Biblie din trecut. Cum pot asemenea oameni să obțină
mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să primească promisiunea lui
Dumnezeu ? E ca atunci când Domnul Isus a început să lucreze în afara templului.
Templul a devenit o pustietate haotică, un cuib al hoților. Fiindcă nu au urmat lucrarea
Domnului Isus, cei care au rămas în templu încă țineau de vechile legi și reguli, și au
pierdut în mod natural mântuirea Domnului. La fel acum, în zilele de pe urmă,
Dumnezeu Atotputernic Și-a realizat lucrarea de judecată începând din casa lui
Dumnezeu, exprimând adevăruri pentru a judeca și a spăla omenirea, făcându-l pe
om să se elibereze de firea coruptă și influențele Satanei pentru a primi mântuirea
lui Dumnezeu și pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu într-un om care a depășit
obstacolele și dus direct în Împărăția Sa. Asta e o oportunitate de aur. Dacă nu
urmăm lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, nu vom putea să
primim mântuirea și să intrăm în Împărăția cerurilor. Haideți să citim din cuvintele lui
Dumnezeu Atotputernic! „Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu
sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de binecuvântările și
protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin de cerințele
din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrine, nu adevăr. O astfel de
doctrină și regulament sunt suficiente pentru a demonstra că singurul lucru
care le aduce laolaltă este religia; ele nu sunt cele alese sau scopurile lucrării
lui Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar o
mare adunare a religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de
nestrămutat. Ei nu au lucrarea nouă a Duhului Sfânt; ceea ce fac pare să
amintească de religie, ceea ce trăiesc ei pare să abunde în religie; ei nu sunt în
posesia prezenței și lucrării Duhului Sfânt, cu atât mai puțin sunt eligibili să
primească disciplina și luminarea Duhului Sfânt. Acești oameni sunt toți leșuri
fără de viață și viermi lipsiți de spiritualitate. Ei nu cunosc răzvrătirea și
neascultarea omului, nu cunosc toate faptele rele ale omului și cu atât mai

932
puțin nu cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu și voința de astăzi a lui Dumnezeu.
Sunt cu toții ignoranți, oameni infami, sunt gunoaie care nu merită să fie numiți
credincioși!” („Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” din Cuvântul Se arată în
trup). „Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul
rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu
acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că
acei oameni care nu-L acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu
disprețuiți de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către împărăție în timpul
zilelor de pe urmă, pe care nimeni nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi
desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi în Dumnezeu și astfel trebuie
să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu trebuie să te gândești doar
la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să accepți acordarea
vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu
adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii
vechii epoci și intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de către toți cei
care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb,
Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru
eternitate și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu” („Doar Hristos din
zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în
trup). Aceasta demonstrează că toți cei care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu
Atotputernic din zilele de pe urmă și cei care nu se supun lucrării prezente și
cuvintelor lui Dumnezeu sunt obiecte ale urii lui Dumnezeu. În acest mod, cei care
rămân în locuri religioase au pierdut în mod natural îndrumarea lui Dumnezeu și nu
mai pot obține cuvintele efective ale lui Dumnezeu. Ei pot doar cădea în întuneric și
pot fi eliminați, pierzând mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Exact ca în
Epoca Harului, oamenii încă se țineau de lucrarea și de regulile din Epoca Legii,
pierzând în mod natural mântuirea Domnului Isus. În Epoca Împărăției, dacă oamenii
încă se țin de lucrarea și de regulile din Epoca Harului, ei vor fi abandonați în mod
natural și eliminați de Dumnezeu și nu vor fi mântuiți în împărăția cerurilor. Acesta
este un fapt pe care nimeni nu-l poate schimba.
A crede în Dumnezeu în religie și totuși încă a dori să fii mântuit – nu înseamnă
a visa cu ochii deschiși ? A dori să îl mulțumești pe Satana și pe antihriști pe de o

933
parte și pe de altă parte, să dorești încă să primești mântuirea lui Dumnezeu… e
oare posibil ? Lumea religioasă e controlată de fariseii ipocriți și de pastorii și bătrânii
religioși. Realitatea este că este controlată de acești antihriști care se împotrivesc lui
Dumnezeu. Acesta este un fapt stabilit. Când pastorii și bătrânii lucrează și predică,
ei nu sunt atenți niciodată la a explica sau a fi martori pentru cuvintele Domnului sau
la a fi martori pentru lucrarea lui Dumnezeu și a firii Sale din Biblie. Ei sunt atenți doar
la explicarea cuvintelor omului din Biblie și folosesc cuvintele omului din Biblie pentru
a înlocui cuvintele lui Dumnezeu și a face cuvintele lui Dumnezeu irelevante,
Făcându-i pe oameni să urmeze cuvintele omului în timp ce se țin departe de
cuvintele lui Dumnezeu. În plus, ei se concentrează și pe explicarea cunoștințelor din
Biblie și a teoriei teologice, Explicând personajele din Biblie, contextul istoric și așa
mai departe. Ei explică aceste lucruri pentru a se lăuda și a-i face pe alții să-i
divinizeze, ducându-i pe oameni pe calea urmării omului, a divinizării omului și a
împotrivirii față de Dumnezeu. Mai ales când Dumnezeu Atotputernic vine să-Și facă
lucrarea din zilele de pe urmă, ei se împotrivesc cu furie și Îl condamnă pe Dumnezeu
Atotputernic și fac tot ce pot pentru a-i bloca și restricționa pe oameni de la căutarea
și cercetarea căii adevărate, interzicându-le oamenilor să accepte adevărurile
exprimate de către Dumnezeu Atotputernic și nelăsându-i să primească cuvintele lui
Dumnezeu Atotputernic. Le permit oamenilor să le accepte doar diversele concluzii
greșite și teorii ideologice. Așadar, când oamenii cred în Dumnezeu în locurile
religioase controlate de farisei și antihriști și acceptă învățăturile fariseilor religioși,
gândurile și punctele lor de vedere, alegerile lor și capacitatea de a primi sunt toate
influențate și afectate de ei. Ei devin în mod natural tot mai întunecați în interior și
devin izolați de Dumnezeu. Când Dumnezeu Atotputernic vine să-Și facă lucrarea în
zilele de pe urmă, ei sunt legați și controlați de fariseii și antihriștii religioși și astfel
nu vor putea să audă spusele reale ale lui Dumnezeu sau să se bucure de firul de
apă vie a vieții care curge din tronul al lui Dumnezeu. În acest mod, ei nu vor putea
să primească mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Și mai înfricoșător e
faptul că, deși oamenii cred în Dumnezeu în religie, ei îi urmează pe oameni, pe
antihriști, iar calea pe care merg este exact cea a fariseilor și antihriștilor. După un
timp, ei se vor transforma în mod natural în farisei. Cum ar putea deveni atunci
oameni care urmează voința lui Dumnezeu și intră în împărăția cerurilor ? Acum,

934
esența lumii religioase a fost dezvăluită în întregime prin lucrarea lui Dumnezeu
Atotputernic din zilele de pe urmă. Lumea religioasă nu este împărăția cerurilor ; este
vechiul cuib al antihriștilor. Este un bastion neclintit care I se împotrivește lui
Dumnezeu, o împărăție satanică care I se împotrivește lui Dumnezeu. Și, astfel,
lumea nu mai poate atinge mântuirea prin credința în Dumnezeu în religie. Chiar
dacă e vorba de o persoană care iubește adevărul, deoarece aceasta nu acceptă
lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, ea nu va putea să obțină
cuvintele exprimate de către Hristos din zilele de pe urmă și nici nu va putea să
primească mântuirea lui Dumnezeu.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 38: În ultimii ani, diferite confesiuni din lumea religioasă au

devenit din ce în ce mai pustiite; oamenii și-au pierdut credința și iubirea pe
care le-au avut odată, devenind din ce în ce mai negativi și slăbiți. Noi toți am
simțit, de asemenea, ofilirea duhului, că nu mai este nimic de predicat și că toți
am pierdut lucrarea Duhului Sfânt. Am vrea să întrebăm de ce este întreaga
lume religioasă atât de sumbră? Chiar este detestată de Dumnezeu; chiar S-a
lepădat Dumnezeu de ea? Cum ar trebui să înțelegem cuvintele de osândă ale
lui Dumnezeu, din Apocalipsa, pentru lumea religioasă?
Răspuns:
În prezent, întreaga lume religioasă se confruntă cu o pustiire generalizată, fiind
lipsită de lucrarea Duhului Sfânt, iar credința și dragostea multor oameni s-au răcit –
acesta a devenit un fapt acceptat. Care anume este cauza principală a pustiirii din
cercurile religioase este o chestiune pe care trebuie să o înțelegem temeinic cu toții.
Să ne uităm mai întâi în trecut, la cauzele pustiirii templului din ultimele zile ale Epocii
Legii, și vom putea apoi să înțelegem pe deplin cauza pustiirii lumii religioase din
zilele de pe urmă. În ultimele zile ale Epocii Legii, conducătorii evrei nu respectau
poruncile lui Dumnezeu. Aceștia mergeau pe propria lor cale și se opuneau lui
Dumnezeu; aceasta este principala cauză care a condus direct la pustiirea templului.
Domnul Isus i-a expus și i-a dojenit pe farisei, spunând: „Vai de voi, cărturari şi
farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară
arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de

935
necurăţie! Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe
dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!” (Matei 23:27-28).
„Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor
şi împodobiţi mormintele celor drepţi şi spuneţi: «Dacă noi am fi trăit în zilele
strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!»
Astfel, voi înşivă mărturisiţi că sunteţi urmaşii celor ce i-au ucis pe profeţi!
Umpleţi deci măsura strămoşilor voştri! Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa
de condamnarea la Gheenă?! De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi
cărturari! Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, iar pe alţii îi veţi biciui
în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate, ca să vină asupra
voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui
Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis
între Templu şi altar! Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste
această generaţie!” (Matei 23:29-36).
„Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi, aşa cum este scris: «Poporul
acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Degeaba
însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale oamenilor!» Voi
lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia oamenilor! Apoi le-a zis: «Şi aţi
respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi tradiţia voastră!»” (Marcu
7:6-9).
Se poate vedea clar din cuvintele Domnului Isus care i-au expus pe farisei că
faptele arhiereilor, scribilor și fariseilor evrei Îl sfidau pe Dumnezeu și I se împotriveau.
Aceștia au încălcat legile și poruncile lui Dumnezeu, respectând doar tradițiile
religioase. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că slujirea lui Dumnezeu de
către aceștia era, de fapt, o sfidare a lui Dumnezeu și că se opunea voii Lui. În special
în timpul manifestării și lucrării Domnului Isus, aceștia L-au condamnat și sfidat
nebunește, iar natura și esența lor au fost expuse în totalitate. Drept consecință, se
poate vedea că principala cauză care a dus la pustiirea iudaismului a fost faptul că
arhiereii, scribii și fariseii evrei L-au sfidat și s-au împotrivit lui Dumnezeu. Un alt
motiv a fost că lucrarea lui Dumnezeu se transformase deja. Domnul Isus întrupat
începuse lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului, în afara templului. Cu alte
cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu a înaintat pe temelia lucrării din Epoca Legii și miezul

936
lucrării lui Dumnezeu a trecut la lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului. Odată
ce Domnul Isus Și-a început lucrarea de răscumpărare, Epoca Harului a debutat și
Epoca Legii s-a încheiat. Doar cei care L-au acceptat pe Domnul Isus au avut
lucrarea Duhului Sfânt în ei și îndrumarea Domnului, în timp ce oamenii care au
rămas în templu, care L-au dat deoparte pe Domnul Isus, L-au sfidat și condamnat,
au fost lepădați în mod firesc de lucrarea lui Dumnezeu, căzând în întuneric și
suferind blestemele și pedeapsa lui Dumnezeu. Prin urmare, putem spune cu
certitudine că pustiirea lumii religioase din Epoca Legii a fost cauzată fără îndoială
de om și aceasta doar deoarece conducătorii religioși s-au abătut de la calea
Domnului, nu au respectat poruncile Lui, s-au împotrivit voii lui Dumnezeu și s-au
ridicat împotriva Lui. Dacă acești conducători religioși ar fi putut să meargă pe calea
Domnului și să respecte poruncile Lui, ar mai fi mers Domnul Isus în pustie ca să
predice și să lucreze? Ar mai fi mers El printre necredincioși ca să-i caute pe cei care
L-ar urma pe Dumnezeu? Cu siguranță nu. Domnul Isus ar fi mers fără îndoială mai
întâi în templu și în sinagogi pentru a predica, arătându-Se omului și făcându-Și
lucrarea. Prin urmare, de ce a făcut aceasta Domnul Isus? În mod evident, doar
pentru că oamenii din templu și din sinagogi nu L-au acceptat pe Domnul Isus, ci L-
au condamnat și L-au sfidat, mergând chiar peste tot pentru a încerca să-L aresteze.
Din această cauză, Domnul Isus nu a avut altă alternativă decât să meargă în pustie
pentru a predica și a lucra și să-i caute printre necredincioși pe cei care L-ar urma.
Oamenii inteligenți pot vedea clar acest lucru.
Acum că înțelegem cauza pustiirii lumii religioase din ultimele zile ale Epocii
Legii, să privim cauza pustiirii lumii religioase din zilele de pe urmă. Putem vedea cu
toții că pastorii și prezbiterii din lumea religioasă din zilele de pe urmă consideră drept
prioritare în special predicarea cunoștințelor din Biblie și a teoriilor teologice în
bisericile lor. Aceștia folosesc frecvent interpretări ale scripturii pentru a se mândri și
a-și da aere, astfel încât ceilalți să-i venereze, nu respectă cuvintele sau poruncile
Domnului Isus și nu merg pe calea Lui. Aceștia predică rareori despre intrarea în
viață și nu-i conduc niciodată pe oameni să practice sau să cunoască ale Domnului
cuvinte într-un mod care le va aduce o înțelegere a adevărului și cunoașterea
Domnului. Rezultatul este că toți credincioșii din cercurile religioase se abat de la
calea Domnului. Este posibil chiar să creadă în Domnul de mulți ani, dar tot ce înțeleg

937
sunt doar cunoștințe din Biblie și teorii teologice; le lipsește cu desăvârșire
cunoașterea Domnului și nu au deloc venerație sau supunere față de El. S-au abătut
complet de la cuvintele Domnului și au devenit oameni care cred in El, dar nu-L
cunosc, fiind capabili să-L sfideze și să-L trădeze pe Domnul. Din aceasta se poate
vedea că acești conducători ai lumii religioase s-au abătut complet de la calea
Domnului, ceea ce a condus la pierderea lucrării Duhului Sfânt și a binecuvântărilor
lui Dumnezeu de către aceștia; se poate spune că aceasta este cauza principală a
pustiirii lumii religioase. O altă cauză este faptul că lucrarea lui Dumnezeu s-a
transformat și Domnul Isus S-a întors deja ca Dumnezeu Atotputernic întrupat, care
face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, pe baza temeliei lucrării
de răscumpărare a Domnului Isus. El a întemeiat Epoca Împărăției și a încheiat
Epoca Harului. Miezul lucrării Duhului Sfânt a fost transferat în lucrarea de judecată
a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și doar cei care Îl acceptă pe Dumnezeu
Atotputernic vor avea lucrarea Duhului Sfânt și se vor putea bucura de apa vie a vieții,
care izvorăște dinspre tron. Cei care nu pot ține pasul cu lucrarea actuală a lui
Dumnezeu și cei care refuză să-L accepte pe Dumnezeu Atotputernic au pierdut
lucrarea Duhului Sfânt și au căzut în întuneric. Pastorii și prezbiterii din lumea
religioasă în special, care se confruntă cu lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe
urmă, nu doar că nu o caută sau nu o investighează, dar Îl și sfidează și condamnă
nebunește pe Dumnezeu, răspândind tot soiul de zvonuri și de neadevăruri pentru
a-i înșela și controla pe credincioși și îi împiedică pe oameni să caute și să
investigheze adevărata cale. În urmă cu mult timp, au supărat firea lui Dumnezeu și
au atras ura și blestemele Lui, deci cum ar putea să nu fie lepădați și eliminați de
Dumnezeu? Am văzut acum că, după apariția celor patru luni sângerii, marile
năpaste vor fi pe cale să se abată. Toți cei care nu L-au acceptat pe Dumnezeu
Atotputernic vor cădea de bună seamă în năpastă și vor suferi acolo mustrarea și
desăvârșirea, iar cei care L-au acceptat pe Dumnezeu Atotputernic vor fi cei răpiți
înaintea năpastelor. Cei care nu L-au acceptat pe Dumnezeu Atotputernic pot doar
să cadă în năpaste și să aștepte să fie răpiți după acestea. Nu vor fi acești oameni
lepădați și eliminați de Domnul? După năpastă, câți oameni ar putea să rămână
pentru a fi răpiți? Acum aproape toată lumea religioasă este sub controlul acestei
cete de pastori și prezbiteri care urăsc adevărul și se ridică împotriva lui Dumnezeu,

938
deci cum ar putea ea să obțină lucrarea Duhului Sfânt în această situație? Și cum ar
fi putut evita să devină pustiită? Aceasta este cauza fundamentală a pustiirii din
lumea religioasă.
Înțelegem acum cauza principală a pustiirii din lumea religioasă, și anume
faptul că acești conducători ai lumii religioase nu urmează cuvintele Domnului ci,
dimpotrivă, s-au abătut de la calea Lui, nu-I respectă poruncile, au încălcat complet
voia lui Dumnezeu și au devenit oameni care Îl sfidează pe Dumnezeu. În al doilea
rând, întrucât conducătorii din lumea religioasă au devenit oameni care Îl sfidează
pe Dumnezeu și niciunul dintre ei nu poate să accepte sau să asculte lucrarea Lui,
Dumnezeu Și-a transformat lucrarea, iar lumea religioasă a pierdut lucrarea Duhului
Sfânt și a căzut în întuneric. Atunci când Domnul Isus Și-a făcut lucrarea în
vremurile trecute, de ce nu a predicat în templu? Deoarece toți preoții și prezbiterii
din templu erau oameni care Îl sfidau pe Domnul. Dacă Domnul Isus ar fi intrat în
templu, ar fi fost doar alungat și condamnat sau arestat imediat și răstignit – nu este
adevărat? Aceasta este principala cauză pentru care Dumnezeu Și-a transformat
lucrarea. Dacă preoții și prezbiterii din templu ar fi fost în stare să respecte cuvintele
Domnului și să-L slujească pe Dumnezeu în conformitate cu voia Lui, cum ar fi putut
templul să devină pustiu? Și cum ar fi putut Dumnezeu să-Și transforme lucrarea?
Nu este aceasta situația? În plus, pustiirea lumii religioase împlinește profeția din
Biblie: „Mai mult, tot Eu am oprit ploaia pentru voi, când mai erau încă trei luni
până la seceriş. Am dat ploaie peste o cetate, dar peste o alta n-am lăsat să
plouă; peste un ogor a plouat, însă alt ogor nu a avut parte de ploaie şi s-a
uscat. Două-trei cetăţi s-au dus însetate la o alta ca să bea apă, dar nu s-au
săturat. Cu toate acestea, nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul” (Amos 4:7-8).
„Iată, vin zile, zice Stăpânul Domn, când voi trimite foamete în ţară, dar nu
foame după pâine şi nu sete după apă, ci după auzirea cuvintelor Domnului”
(Amos 8:11). Din aceste două pasaje din scriptură putem înțelege că „o cetate” din
„ploaie peste o cetate” se referă la biserica în care Se arată Dumnezeu întrupat și
Își face lucrarea, iar „peste o alta” din „peste o alta n-am lăsat să plouă” se referă
în mod firesc la lumea religioasă care nu dă ascultare cuvintelor lui Dumnezeu, nu-
I respectă poruncile și care respinge, sfidează și condamnă manifestarea și
lucrarea lui Dumnezeu întrupat. Dumnezeu abate foametea asupra lumii religioase

939
pentru a-i forța pe cei din cadrul religiei care cred sincer în Dumnezeu și iubesc
adevărul să o părăsească, să caute pașii lucrării lui Dumnezeu, să caute ce spune
Duhul Sfânt tuturor bisericilor și să se îndrepte către manifestarea și lucrarea lui
Dumnezeu. Toți cei care aud glasul lui Dumnezeu și care acceptă și ascultă
lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă sunt
fecioarele înțelepte și cei care sunt ridicați înaintea tronului lui Dumnezeu. Acești
oameni participă cu toții la ospățul nunții Mielului și se bucură de hrana dată de apa
vie a vieții, care izvorăște dinspre tron; credința și dragostea lor de la început au
fost recăpătate. Aceștia se pregătesc să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu,
cunoscându-I cuvintele și punându-le în practică și vor dobândi o înțelegere a
adevărului și intrarea în realitate. Odată ce acești oameni înțeleg adevărul și au o
cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, vor putea să-L slăvească și să-L asculte,
obținând în acest fel o viață nouă de la Dumnezeu! Toate acele organizații
religioase sau acele persoane care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic
sunt detestate, respinse și eliminate de Dumnezeu, fiind lipsite de lucrarea Duhului
Sfânt – aceasta este dincolo de orice îndoială! Haideți să citim cuvintele lui
Dumnezeu Atotputernic: „El va împlini acest fapt: va face ca toți oamenii din
univers să vină înaintea Lui și să I se închine Dumnezeului de pe pământ, iar
lucrarea Lui din alte locuri va înceta, iar oamenii vor fi forțați să caute adevărata
cale. Va fi ca și cu Iosif: toți au venit la el pentru hrană și i s-au închinat, pentru
că el avea hrana. Pentru a evita foametea, oamenii vor fi forțați să caute
adevărata cale. Întreaga comunitate religioasă suferă o foamete teribilă și
numai Dumnezeul de astăzi este izvorul nesecat de apă vie, deținut de izvorul
nesecat care curge în etern oferit pentru bucuria omului, iar oamenii vor veni
și vor depinde de El” („Împărăția Milenară a sosit” din Cuvântul Se arată în trup).
„Toată lucrarea lui Dumnezeu în întregul univers s-a concentrat asupra acestui
grup de oameni. El și-a dedicat toate eforturile și a sacrificat totul pentru voi;
El v-a revendicat și a dat pentru voi toată lucrarea Duhului în întregul univers.
De aceea spun că voi sunteți cei norocoși. Mai mult, El a transferat slava Lui
de la Israel, poporul Lui ales, către voi, pentru ca scopul planului Lui să se
manifeste prin voi, acest grup de oameni. De aceea, voi sunteți cei care veți
primi moștenirea lui Dumnezeu, și chiar mai mult, sunteți moștenitorii slavei

940
lui Dumnezeu” („Este lucrarea lui Dumnezeu atât de simplă cum și-o imaginează
oamenii?” din Cuvântul Se arată în trup).
Vedem clar din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic că Dumnezeu nu i-a
îndepărtat niciodată pe cei care cred sincer în El și care tânjesc după manifestarea
Lui. Prin atotputernicia și înțelepciunea Lui, Dumnezeu îi mântuiește pe cei care cred
sincer în El, astfel încât să se poată elibera din robia și controlul antihriștilor și
oamenilor răi din lumea religioasă, și face astfel încât să fie ridicați înaintea tronului
lui Dumnezeu și să accepte judecata, purificarea și desăvârșirea cuvintelor Lui.
Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă Își face lucrarea de judecată și exprimă
întregul adevăr care purifică și mântuiește omenirea, astfel încât înaintea năpastelor
să se poată naște un grup de biruitori, aceștia fiind primele Sale roade. Aceasta
împlinește profeția din Cartea Apocalipsei: „Aceştia sunt cei care nu s-au întinat
cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost
răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel”
(Apocalipsa 14:4). După crearea acestui grup de biruitori de către Dumnezeu, se va
încheia temporar o etapă a lucrării de judecată care începe din casa lui Dumnezeu,
înfăptuite de Dumnezeu întrupat, iar după aceasta Dumnezeu va abate marile
năpaste pentru a-i răsplăti pe cei buni și a-i pedepsi pe cei răi. În acel moment, toți
cei care nu au acceptat lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă,
care Îl condamnă și Îl sfidează pe Dumnezeu Atotputernic, vor cădea în năpaste și
vor suferi în acestea desăvârșirea de a fi judecați și mustrați. Doar dacă părăsim
religia, ținem pasul cu pașii Mielului, acceptăm și ascultăm lucrarea lui Dumnezeu
Atotputernic din zilele de pe urmă și suportăm judecata și purificarea înaintea
scaunului lui Hristos putem fi desăvârșiți apoi de Dumnezeu în biruitori. Doar atunci
vom fi cruțați de încercări, în timp ce toți cei de sub ceruri vor fi nevoiți să suporte
încercările. Doar acești biruitori creați de Dumnezeu – aceste prime roade – sunt
calificați să moștenească făgăduința și binecuvântările lui Dumnezeu! Acum
Dumnezeu a creat deja un grup de biruitori în China continentală și, cu marile
năpaste în viitorul apropriat, toți cei care Îl condamnă și Îl sfidează pe Dumnezeu
Atotputernic vor cădea în năpaste și vor fi pedepsiți, pierzând pe veci orice șansă de
a fi mântuiți.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

941
 De fapt, trecutul comunității religioase de împotrivire față de Dumnezeu
datează cel puțin de la sfârșitul Epocii Legii. Când Dumnezeu S-a întrupat și Și-a
făcut lucrarea pentru prima oară în Epoca Harului, comunitatea religioasă deja
fusese cucerită demult de farisei și antihriști. A devenit forța de împotrivire față de
lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus. Când Dumnezeu Atotputernic, Hristos
din zilele de pe urmă, va apărea și Își va face lucrarea, cei din comunitățile
religioase vor fi tot vrăjmași ai lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe
urmă. Ei nu numai că Îl condamnă fanatic și Îl blasfemiază pe Dumnezeu
Atotputernic, dar colaborează și cu satanicul Partidul Comunist Chinez ca să
prigonească și să distrugă Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Ei au comis păcatul
odios de a-L fi răstignit pe Dumnezeu din nou! Domnul Isus nu numai că i-a
blestemat pe farisei, dând în vileag întunecimea comunității religioase, dar, când
Dumnezeu Atotputernic Își face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, El tot
demască adevărata esență a pastorilor și prezbiterilor: împotrivirea față de
Dumnezeu. În plus, El i-a blestemat pe antihriștii care L-au răstignit din nou pe
Dumnezeu. E un lucru care chiar ne dă de gândit! În ambele dăți în care Dumnezeu
S-a întrupat, a condamnat și a blestemat comunitatea religioasă. Ce arată asta?
Aleșii lui Dumnezeu înțeleg în sfârșit: comunitatea religioasă, Babilonul cel măreț,
e menită să cadă. Comunitatea religioasă crede în Dumnezeu doar cu numele, dar
niciodată nu-L slăvește cu adevărat și nu-I este martoră. Ei cu siguranță nu fac voia
Lui. Nu pot să-i ducă pe aleșii lui Dumnezeu la tronul Său. Cu siguranță nu-i pot
duce pe calea cea bună, ca să înțeleagă adevărul și să-L cunoască pe Dumnezeu
prin practicarea și trăirea cuvintelor Lui. Liderii religioși se împotrivesc întru totul
voii lui Dumnezeu. Ei înșiși nu practică adevărul, dar predică cunoștințele din Biblie
și teoria teologică pentru a se semeți și pentru a-i face pe oameni să-i respecte și
să li se închine. Ei îi conduc pe credincioși pe calea fățărniciei fariseilor. Le fac rău
și îi distrug pe aleșii lui Dumnezeu. Liderii religioși au devenit cu toții uneltele
Satanei, adevărați antihriști. În cele trei etape ale lucrării Sale de a mântui omenirea,
Dumnezeu S-a întrupat de două ori ca să răscumpere și să salveze omenirea.
Întreaga comunitate religioasă este vrăjmașul lui Hristos; membrii ei au devenit
obstacole în calea lucrării de mântuire a lui Dumnezeu. Ei I-au ofensat firea lui
Dumnezeu și, în consecință, El i-a blestemat și pedepsit. E exact așa cum spun

942
profețiile: „A căzut, a căzut marele Babilon, a devenit o locuinţă a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat, un adăpost pentru orice pasăre
necurată” (Apocalipsa 18:2) „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat
să bea la toate neamurile din vinul mâniei datorat desfrânării lui!” (Apocalipsa
14:8). „Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într-un
ceas a venit condamnarea ta!” (Apocalipsa 18:10).
Să ne uităm la cum condamnă Dumnezeu Atotputernic pe acești antihriști care
I se opun lui Dumnezeu și comunitatea religioasă controlată de antihriști. Dumnezeu
Atotputernic spune: „Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei
care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul
închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de
către toți cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști
și, în schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit
să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu.
Pentru aceasta, Hristos este Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui
Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe
pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de
Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul Sfânt. Pedeapsa care ar
trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt este evidentă
pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui Hristos al zilelor
de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele în numele
tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă șansă
să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei
mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este
un om, ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această
consecință? Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare” („Doar
Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul
Se arată în trup).
„Amintiți-vă ce a urmat după ce evreii L-au răstignit pe Isus pe cruce acum
2000 de ani. Evreii au fost goniți din Israel și au fugit în țări din întreaga lume.
Mulți au fost uciși, iar întreaga națiune evreiască a fost supusă unei distrugeri
fără precedent. Ei L-au bătut în cuie pe Isus pe cruce – au comis o crimă atroce

943
– și au provocat firea lui Dumnezeu. Ei au fost obligați să plătească pentru ceea
ce au făcut, au fost obligați să suporte consecințele acțiunilor lor. Ei L-au
condamnat pe Dumnezeu, L-au respins pe Dumnezeu și astfel nu au avut decât
un destin: acela de a fi pedepsiți de Dumnezeu. Aceasta este consecința amară
și dezastrul pe care conducătorii lor le-au adus asupra țării și națiunii lor”
(„Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup).
„Avem încrederea că nicio țară sau putere nu poate sta în calea a ceea ce
Dumnezeu dorește să împlinească. Cei care împiedică lucrarea lui Dumnezeu
se opun cuvântului lui Dumnezeu, tulbură și subminează planul lui Dumnezeu
vor fi, în cele din urmă, pedepsiți de Dumnezeu. Cel care sfidează lucrarea lui
Dumnezeu va fi trimis în iad; orice țară care sfidează lucrarea lui Dumnezeu va
fi distrusă; orice națiune care se ridică pentru a se opune lucrării lui Dumnezeu
va fi ștearsă de pe fața pământului și va înceta să mai existe” („Dumnezeu
conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup).
„Dar atâta timp cât lumea veche continuă să existe, voi arunca furia Mea
asupra națiunilor sale, promulgând în mod deschis decretele Mele
administrative în tot universul, și dând mustrări asupra oricui le încalcă.
Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude
vocea Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în
univers. Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu
faptele omului, vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din
ceruri și le voi face din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou
– cerurile nu vor mai fi așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor
fi făcute din nou. Totul se va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din
univers vor fi împărțite din nou și înlocuite de națiunea Mea, astfel încât
națiunile de pe pământ vor dispărea pentru totdeauna și vor deveni o națiune
care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului vor fi distruse și vor înceta
să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei care aparțin diavolului
vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi doborâți la pământ
de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum în curent, restul
vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei din lumea
religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de

944
faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată
omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de
ceea ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror
fapte de pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe
pământ, sub conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care
s-au achitat. Mă voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni,
sunând mai departe cu glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama
finalizarea marii Mele lucrări pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi”
(„Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se
arată în trup).
„Lumea se prăbușește! Babilonul este paralizat! Oare cum ar putea lumea
religioasă să nu fie distrusă de autoritatea Mea pe pământ? Cine îndrăznește
încă să nu Mă asculte și să Mi se opună? Cărturarii? Toți oficialii religioși?
Conducătorii și autoritățile de pe pământ? Îngerii? Cine nu celebrează
perfecțiunea și plinătatea corpului Meu? Printre toate popoarele, care nu-Mi
cântă, fără încetare, laude, care nu este, în mod constant, fericit?” („Capitolul 22”
din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).
Fiecare propoziție formată de cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic e adevărul;
ele au autoritate și putere; ele arată pe deplin neprihănirea, măreția, mânia și firea
de neofensat a lui Dumnezeu. Cei care se împotrivesc lui Dumnezeu, Îiîntrerup sau
tulbură lucrarea, vor primi cu siguranță pedeapsa și răzbunarea lui Dumnezeu. În
Epoca Legii, cetățenii Sodomei L-au negat public pe Dumnezeu și I s-au împotrivit.
Ei L-au mâniat și au fost toți distruși de Dumnezeu; au fost făcuți una cu pământul.
În Epoca Harului, cei mai de seamă preoți evrei, cărturarii și fariseii I s-au împotrivit
public și L-au condamnat pe Domnul Isus. Ei au colaborat cu guvernarea romană ca
să-L răstignească pe Domnul Isus. Au comis un păcat grav care L-a mâniat pe
Dumnezeu. Întregul popor evreu a fost distrus cum nu s-a mai văzut. În zilele de pe
urmă, liderii religioși Îl judecă pe Dumnezeu, I se opun și-L condamnă fără motiv. Ba
chiar cooperează și complotează cu Partidul Comunist Chinez diablic pentru a-i
suprima, aresta și prigoni pe frații și surorile care răspândesc Evanghelia împărăției.
Ei au păcătuit îngrozitor, hulind împotriva Duhului Sfânt și crucificându-L din nou pe
Dumnezeu, acum multă vreme. Comportamentul lor rău e chiar mai grav decât al

945
celor din Sodoma. E incomparabil mai rău decât cel al fariseilor evrei. Toți sunt
antihriști demascați de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Ei sunt forța
religioasă a răului care s-a împotrivit lui Dumnezeu mai mult și mai fanatic decât
oricine în trecut! Comunitatea religioasă e alcătuită în întregime din forțe ale răului
care se opun lui Dumnezeu. E un cuib de demoni antihriști. E un bastion statornic
care încearcă să stea ca egal al Împărăției lui Hristos. Sunt o tabără satanică de
vrăjmași declarați ai lui Dumnezeu care se ridică îndărătnic împotriva Lui! Firea
dreaptă a lui Dumnezeu nu poate fi ofensată! Sfințenia lui Dumnezeu nu poate fi
întinată! Lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă e răsăritul unei epoci noi și
sfârșitul uneia vechi. Comunitatea religioasă care e controlată de tot felul de demoni
antihriști precum și lumea asta rea vor fi distruse în curând de dezastrul din zilele de
pe urmă. Pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu a sosit deja! E așa cum spune
Dumnezeu Atotputernic: „Lumea se prăbușește! Babilonul este paralizat! Oare
cum ar putea lumea religioasă să nu fie distrusă de autoritatea Mea pe pământ?”
(„Capitolul 22” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se
arată în trup).
Toți cei ce nu acceptă lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din
zilele de pe urmă, indiferent de cum respectă numele Domnului Isus în comunitatea
religioasă, indiferent de cum urmează Biblia, mântuirea crucii sau ceremoniile
religioase, indeiferent de cum trudesc, suferă sau se jertfesc, dacă nu se căiesc și
nu se întorc la Dumnezeu Atotputernic, vor fi răsturnați și distruși împreună cu restul
comunității religioase. Dumnezeu a rânduit asta demult; nimeni n-o poate schimba!
Dumnezeu și-a numit aleșii acum mult timp în profețiile Apocalipsei, „Ieşi afară din
ea, poporul Meu, ca să nu fii părtaş păcatelor ei şi să nu primeşti din urgiile ei”
(Apocalipsa 18:4).
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 39: În ultimele două milenii, întreaga lume religioasă a crezut că

Dumnezeu este o Trinitate – Trinitatea a fost o teorie clasică a întregului din
doctrina creștină. Așadar, chiar se verifică interpretarea Trinității? Există, într-
adevăr, Trinitatea? De ce spui că Trinitatea este cea mai mare erezie a lumii
religioase?

946
 Răspuns:
Vă bazați cu toții afirmația că Domnul Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu pe
ceea ce este consemnat în Biblie și, atunci când Îl vedeți pe Domnul Isus rugându-
Se lui Dumnezeu Tatăl, acest lucru dovedește mai mult că Domnul Isus și Dumnezeu
au o relație Tată-Fiu. Adăugați la aceasta mărturia Duhului Sfânt și mărturia și
delimitările apostolilor și sunteți siguri atunci că Dumnezeu este Sfânta Treime. Timp
de două mii de ani, lumea religioasă a fost sigură că singurul Dumnezeu adevărat,
care a creat cerul, pământul și toate lucrurile, este Sfânta Treime doar pentru că
Dumnezeu S-a întrupat ca să facă lucrarea de răscumpărare, dar și din cauza
neînțelegerilor apărute din partea oamenilor care nu înțeleg adevărul întrupării. Deși
mulți oameni simt că interpretarea Sfintei Treimi nu este chiar potrivită, întrucât nu
cunosc adevărul întrupării, Îl delimitează pe Dumnezeu în acest mod exagerat. Dacă
n-ar fi venirea lui Dumnezeu Atotputernic, care dezvăluie tainele întrupării și
analizează atent acest lucru, cel mai mare neadevăr din lumea religioasă de la
crearea lumii, nimeni n-ar fi în stare să recunoască eroarea din interpretarea Sfintei
Treimi. De fapt, de la crearea lumii, Dumnezeu n-a spus niciodată că este o Treime,
nici Domnul Isus întrupat n-a făcut aceasta și nici Duhul Sfânt n-a mărturisit vreodată
că Dumnezeu este o Treime – acesta este un fapt acceptat. Interpretarea Sfintei
Treimi a apărut după venirea Domnului Isus întrupat, când printre oameni a luat
naștere o înțelegere greșită a lui Dumnezeu, izvorând din lipsa lor de înțelegere a
adevărului întrupării. În Biblie, mulți oameni Îl văd pe Duhul Sfânt mărturisind că
Domnul Isus este Fiul iubit și Îl văd rugându-Se lui Dumnezeu Tatăl, așa încât se
nasc noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu ar fi trei persoane
– Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Prin urmare, mulți oameni nu știu cărui Dumnezeu ar
trebui să se roage și nici care Dumnezeu stăpânește peste toate lucrurile și hotărăște
toate lucrurile. Unii oameni cred că nu este corect să se roage unui singur Dumnezeu,
așa că doresc să-I amestece și pe ceilalți doi; unii nu se simt în largul lor rugându-
Se doar Domnului Isus, așa că trebuie să-L includă și pe Iahve Dumnezeu. Acest
lucru îi derutează pe oameni și le tulbură inima. Discipolii din acea vreme chiar L-au
întrebat pe Domnul Isus care este adevărata situație în legătură cu Dumnezeu Tatăl,
iar Domnul Isus le-a răspuns limpede, spunând: „De atâta timp sunt cu voi şi nu
M-ai cunoscut […]? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui:

947
«Arată-ni-L pe Tatăl!»?! Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine?” (Ioan
14:9-10), „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Tatăl și Fiul sunt unul, un singur
Dumnezeu – acesta este adevărul absolut, fără nicio greșeală.
Să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic. „Dacă vreunul dintre voi spune
că Treimea există într-adevăr, atunci explicați ce este, mai exact, acest singur
Dumnezeu în trei persoane. Ce este Tatăl Sfânt? Ce este Fiul? Ce este Duhul
Sfânt? Iahve este Tatăl Sfânt? Isus este Fiul? Atunci cum este cu Duhul Sfânt?
Tatăl nu este un Duh? Substanța Fiului nu este, de asemenea, un Duh?
Lucrarea lui Isus nu a fost lucrarea Duhului Sfânt? Lucrarea lui Iahve nu a fost,
la acea vreme, realizată de un Duh, la fel ca lucrarea lui Isus? Câte Duhuri poate
avea Dumnezeu? Conform explicației tale, cele trei persoane – ale Tatălui,
Fiului și Duhului Sfânt – sunt una. În cazul acesta, există trei Duhuri, dar pentru
a fi trei Duhuri înseamnă că trebuie să existe trei Dumnezei. Aceasta înseamnă
că nu există un singur Dumnezeu adevărat; cum poate un astfel de Dumnezeu
să aibă încă substanța inerentă a lui Dumnezeu? Dacă accepți că există doar
un singur Dumnezeu, atunci cum poate El să aibă un fiu și să fie tată? Nu sunt
toate acestea pur și simplu noțiunile tale? Există doar un Dumnezeu, numai o
persoană în acest Dumnezeu și doar un Duh al lui Dumnezeu, așa cum este
scris în Biblie că: «Există un singur Duh Sfânt și un singur Dumnezeu».
Indiferent dacă există sau nu Tatăl și Fiul despre care vorbești, până la urmă
există doar un Dumnezeu, iar substanța Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, în
care voi credeți, este substanța Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este
un Duh, însă El este capabil să devină trup și să trăiască printre oameni,
precum și să fie mai presus de toate lucrurile. Duhul Său este atotcuprinzător
și omniprezent. El poate fi, în același timp, în trup și peste tot în univers. De
vreme ce toți oamenii spun că Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat,
atunci există un singur Dumnezeu, care nu poate fi separat de nimeni după
pofta inimii! Dumnezeu este un singur Duh și o singură persoană. Și Acesta
este Duhul lui Dumnezeu. Dacă ar fi așa cum spui, atunci Tatăl, Fiul și Duhul
Sfânt nu sunt Ei trei Dumnezei? Duhul Sfânt este un subiect, Fiul un altul, iar
Tatăl încă unul. Ei sunt persoane distincte cu substanțe diferite, deci cum pot
Ei să fie fiecare parte a unui singur Dumnezeu? Duhul Sfânt este un Duh; acest

948
lucru este ușor de înțeles pentru om. Dacă așa stau lucrurile, atunci Tatăl este
chiar și mai mult un Duh. El nu a coborât niciodată pe pământ și nu a devenit
niciodată trup; El este Iahve Dumnezeu în inima omului și este, cu siguranță,
și un Duh. Atunci, care este relația dintre El și Duhul Sfânt? Este relația dintre
Tată și Fiu? Sau este relația dintre Duhul Sfânt și Duhul Tatălui? Oare
substanța fiecărui Duh este aceeași? Sau Duhul Sfânt este un instrument al
Tatălui? Cum poate fi explicat acest lucru? Și, atunci, care este relația dintre
Fiul și Duhul Sfânt? Este o relație între două Duhuri sau relația dintre un om și
un Duh? Acestea sunt toate chestiuni care nu pot avea nicio explicație! Dacă
Ei toți sunt un singur Duh, atunci nu se poate vorbi despre trei persoane, căci
Ei sunt posedați de un singur Duh. Dacă ar fi persoane distincte, atunci
Duhurile Lor ar varia în putere, iar Ei, pur și simplu, nu ar putea fi un singur
Duh” („Oare există Treimea?” din Cuvântul Se arată în trup).
„Unii ar putea spune: «Tatăl este Tatăl; Fiul este Fiul; Duhul Sfânt este
Duhul Sfânt și, în cele din urmă, Ei vor fi făcuți una». Atunci cum ar trebui să-I
faci una? Cum pot Tatăl și Duhul Sfânt să fie făcuți una? Dacă ar fi, în mod
inerent, doi, atunci indiferent de modul în care Ei sunt uniți, nu ar rămâne două
părți? Când spui că-I faci una, oare nu înseamnă aceasta unirea a două părți
separate pentru a face un întreg? Dar nu au fost Ei două părți înainte de a fi
făcuți un întreg? Fiecare Duh are o substanță distinctă, iar două Duhuri nu pot
fi transformate într-unul singur. Duhul nu este un obiect material și nu seamănă
cu nimic altceva din lumea materială. După părerea oamenilor, Tatăl este un
Duh, Fiul un altul, iar Duhul Sfânt încă unul, apoi, cele trei Duhuri Se amestecă
ca trei pahare de apă într-unul singur. Nu-i așa, atunci, că cele trei pahare au
făcut unul? Aceasta este pur și simplu o explicație eronată! Nu înseamnă
aceasta divizarea lui Dumnezeu? Cum pot Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să fie Toți
făcuți una? Nu sunt Ei trei părți, fiecare de naturi diferite?” („Oare există
Treimea?” din Cuvântul Se arată în trup).
„Acest concept al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt este cel mai absurd!
Aceasta Îl segmentează pe Dumnezeu și Îl împarte în trei persoane, fiecare cu
un statut și un Duh; atunci, cum poate El să fie totuși un singur Duh și un singur
Dumnezeu? Spuneți-Mi, cerurile și pământul și toate lucrurile de pe ele au fost

949
create de Tatăl, de Fiul sau de Duhul Sfânt? Unii spun că Ei le-au creat
împreună. Atunci cine a răscumpărat omenirea? A fost Duhul Sfânt, Fiul sau
Tatăl? Unii spun că Fiul a fost Cel care a răscumpărat omenirea. Atunci cine
este Fiul, în fond? Nu este El întruparea Duhului lui Dumnezeu? Întruparea Îl
strigă pe Dumnezeu din Cer cu numele Tatălui, din perspectiva unui om creat.
Oare nu ești conștient că Isus S-a născut din concepția prin Duhul Sfânt? În El
este Duhul Sfânt; indiferent ce spui, El este totuși una cu Dumnezeu din Cer,
căci este întruparea Duhului lui Dumnezeu. Această idee despre Fiu este, pur
și simplu, neadevărată. Este un singur Duh care realizează întreaga lucrare;
doar Dumnezeu Însuși, adică, Duhul lui Dumnezeu Își duce la bun sfârșit
lucrarea. Cine este Duhul lui Dumnezeu? Nu este Duhul Sfânt? Nu este Duhul
Sfânt care lucrează în Isus? Dacă lucrarea nu ar fi fost îndeplinită de Duhul
Sfânt (adică, Duhul lui Dumnezeu), atunci ar putea lucrarea Lui să-L reprezinte
pe Dumnezeu Însuși?” („Oare există Treimea?” din Cuvântul Se arată în trup).
„Permiteți-Mi să vă spun că, într-adevăr, Treimea nu există nicăieri în acest
univers. Dumnezeu nu are niciun Tată și niciun Fiu, cu atât mai puțin nu există
conceptul unui instrument folosit în comun de Tatăl și de Fiul: Duhul Sfânt.
Toate acestea reprezintă cea mai falsă idee și, pur și simplu, nu există în
această lume! Totuși, chiar și o astfel de falsitate își are originea ei și nu este
în întregime nefundamentată, pentru că mințile voastre nu sunt atât de simple,
iar gândurile voastre nu sunt fără rațiune. Mai degrabă, ele sunt destul de
adecvate și ingenioase, atât de mult încât sunt de neînvins chiar și de către
oricare satană. Este păcat că aceste gânduri sunt toate idei false și, pur și
simplu, nu există! Voi nu ați văzut deloc adevărul concret; voi doar emiteți
supoziții și concepții, apoi le transformați pe toate într-o poveste pentru a
câștiga, în mod înșelător, încrederea altora și stăpânirea asupra celor mai
nebuni dintre oamenii fără înțelepciune sau rațiune, astfel încât ei să creadă în
mărețele și faimoasele voastre «învățături experte». Acesta este adevărul?
Este acesta modul de viață pe care ar trebui să-l primească omul? Totul este o
absurditate! Niciun singur cuvânt nu este potrivit!” („Oare există Treimea?” din
Cuvântul Se arată în trup).
„Duhul din Isus, Duhul din Cer și Duhul lui Iahve sunt toate una. Poate fi

950
numit Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu, Duhul intensificat de șapte ori și Duhul
atotcuprinzător. Duhul lui Dumnezeu poate îndeplini multă lucrare. El este
capabil să creeze lumea și să o distrugă prin inundarea pământului; El poate
răscumpăra întreaga omenire și, în plus, poate cuceri și distruge întreaga
omenire. Această lucrare este realizată în întregime de Dumnezeu Însuși și nu
putea fi făcută, în locul Lui, de niciuna dintre persoanele lui Dumnezeu. Duhul
Său poate primi numele lui Iahve și Isus, precum și cel al Celui Atotputernic. El
este Domnul și Hristosul. El poate deveni și Fiul Omului. El este în Ceruri cât
și pe pământ; El este la înălțime, deasupra universurilor și printre mulțimi. El
este singurul Stăpân al Cerurilor și al pământului! Din momentul creației și
până acum, această lucrare a fost îndeplinită de Însuși Duhul lui Dumnezeu.
Fie ea lucrarea din Ceruri sau lucrarea în trup, totul se desfășoară prin propriul
Său Duh. Toate creaturile, fie în Cer sau pe pământ, sunt în palma mâinii Sale
atotputernice; toate acestea sunt lucrarea lui Dumnezeu Însuși și nu pot fi
făcute de nimeni în locul Său. În Ceruri, El este Duhul, dar și Dumnezeu Însuși;
printre oameni, El este trup, dar rămâne Însuși Dumnezeu. Deși El poate fi
numit cu sute de mii de nume, este încă El Însuși, iar întreaga lucrare[a] este
expresia directă a Duhului Său. Răscumpărarea întregii omeniri prin răstignirea
Sa a fost lucrarea directă a Duhului Său și, tot astfel este și proclamarea către
toate națiunile și toate ținuturile în timpul zilelor de pe urmă. În orice moment,
Dumnezeu nu poate fi numit decât Atotputernicul și singurul Dumnezeu
adevărat, Dumnezeu Însuși care este atotcuprinzător. Persoanele distincte nu
există, cu atât mai puțin această idee a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt.
Există un singur Dumnezeu în Cer și pe pământ!” („Oare există Treimea?” din
Cuvântul Se arată în trup).
Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic analizează acest neadevăr al Sfintei Treimi
într-un mod foarte incisiv și clar: Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat,
Dumnezeu este Duhul Sfânt și există un singur Duh Sfânt, prin urmare există un
singur Dumnezeu. Dumnezeu este Duhul Sfânt și Duhul Sfânt este Dumnezeu; este

Note de subsol:
a. Textul original nu conține termenul „lucrarea”.

951
doar un mod diferit de a spune lucrul acesta. Dumnezeu întrupat este Duhul Sfânt
devenit trup și esența trupului Său este tot Duhul Sfânt. Oricum ne-am adresa Lui
când ne rugăm, Dumnezeu, Duhul Sfânt și Dumnezeu întrupat sunt toți un singur
Dumnezeu, un Duh. Acesta este un fapt ce nu poate fi negat de nimeni. Întocmai așa
cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Dumnezeu este un Duh, însă El este capabil
să devină trup și să trăiască printre oameni, precum și să fie mai presus de
toate lucrurile. Duhul Său este atotcuprinzător și omniprezent. El poate fi, în
același timp, în trup și peste tot în univers. De vreme ce toți oamenii spun că
Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat, atunci există un singur
Dumnezeu, care nu poate fi separat de nimeni după pofta inimii!” Știm bine cu
toții că există un singur Dumnezeu, care este Duhul Sfânt. Când Duhul Sfânt Se
înveșmântează în trup și devine om, de ce nu-L mai recunoaștem atunci pe
Dumnezeu? Și Îl împărțim pe Dumnezeu în trei înainte de a-L combina din nou într-
unul, definindu-L drept Treime. Aceasta este într-adevăr o absurditate! Se poate
vedea din aceasta că noi, oamenii, chiar nu înțelegem chestiunile spirituale. De fapt,
orice am spune despre aceasta, Sfânta Treime este în sine o contradicție; când
auzim despre ea, ne lasă senzația că nu se potrivește chiar bine, că este ceva
supărător. Știm limpede în inimile noastre că există un singur Dumnezeu, deci poate
acest Dumnezeu să fie, într-adevăr, Sfânta Treime? Este corect să folosim
interpretarea Treimii pentru a-L defini pe Dumnezeu? Este aceasta o înțelegere
adevărată a lui Dumnezeu? Prin analiza și discernământul lui Dumnezeu
Atotputernic, devine evident pentru noi toți cât de absurdă este interpretarea Treimii
și că este cu siguranță cel mai mare neadevăr din lumea religioasă. Spunând că
Dumnezeu unic este întreit, nu înseamnă că-L tăiem în bucăți? Nu este o blasfemie
să insistăm cu încăpățânare că Dumnezeu unic, Duhul unic, are trei părți? Dumnezeu
a dat dovadă de răbdare față de omenire timp de două mii de ani, până în zilele de
pe urmă, când S-a întrupat din nou pentru a expune în întregime și a analiza ce Îl
supără cel mai mult – cel mai absurd neadevăr din întreaga lume religioasă – și
pentru ca întreaga omenire să capete o imagine clară și să înțeleagă că există un
singur Dumnezeu, care este Duhul Sfânt, și că Duhul Sfânt este Dumnezeu unic
adevărat, care este Domnul creației. Deși Se întrupează, Dumnezeu este tot un
singur Dumnezeu. El nu se poate transforma în niciun caz în doi Dumnezei sau în

952
două Duhuri, iar aceasta este în întregime lucrarea Duhului Sfânt. Domnul Isus a fost
Iahve Dumnezeu înveșmântat în trup; Domnul Isus a fost manifestarea lui Iahve
Dumnezeu. Aceasta deoarece esența trupului Său este Duhul Sfânt și Duhul Sfânt
este Iahve Dumnezeu, deci nu sunt oare un singur Dumnezeu? Dacă noi, ființele
omenești, nu putem să vedem vreodată în mod clar ceva simplu, nu înseamnă
aceasta că nu înțelegem deloc chestiunile spirituale? Nu este de mirare că Domnul
Isus a spus: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip?” (Ioan 14:9).
Se pare că noi, oamenii corupți, nu-L putem cunoaște ușor pe Dumnezeu și, dacă
Dumnezeu Însuși n-ar dezvălui taina adevărului întrupării, atunci nimeni n-ar putea
să o înțeleagă. Domnul Isus S-a arătat personal omului pentru a vorbi și a lucra și,
mai mult, acest lucru a fost consemnat în Biblie. Timp de două mii de ani, nimeni nu
L-a cunoscut cu adevărat pe Domnul Isus și, cu atât mai puțin, nimeni nu a înțeles
adevărul întrupării. Dacă ar fi înțeles cu adevărat, oamenii nu L-ar fi definit pe
Dumnezeu drept Sfânta Treime. În noțiunile noastre, credem că Iahve Dumnezeu
este Dumnezeu care a creat cerul, pământul și toate lucrurile și care stăpânește
peste toate lucrurile, că Domnul Isus este Domnul tuturor sfinților, Hristos,
Mântuitorul, și că Duhul Sfânt este Dumnezeu care lucrează, dându-I astfel Sfintei
Treimi o împărțire clară a muncii. Fiecare dintre cei trei care formează Treimea are
propriul Său domeniu – Unul este responsabil pentru Ceruri, Unul pentru pământ și
Duhul Sfânt este responsabil pentru lucrarea în om. Dacă împărțim lucrările lui
Dumnezeu în acest mod, nu negăm astfel complet atotputernicia și toată
înțelepciunea Lui? Dumnezeu este un Dumnezeu atotcuprinzător; El este omnipotent.
Dacă admitem că Dumnezeu este atotputernic, omniprezent și omnipotent, de ce Îl
împărțim atunci în trei? Faptul că suntem capabili să-L împărțim pe Dumnezeu în trei
arată că nu înțelegem atotputernicia lui Dumnezeu și natura Lui atotcuprinzătoare.
Nu recunoaștem atotputernicia lui Dumnezeu, gândindu-ne că nu poate face aceste
lucruri, așa că-L împărțim astfel, ca și cum ar fi rezonabil doar ca Dumnezeu să
lucreze astfel – aceasta este o împărțire bazată complet pe noțiunile și închipuirile
omului. Dumnezeu este în mod clar un singur Dumnezeu, așa că este insistența de
a-L tăia în trei părți acțiunea cuiva care-L venerează pe Dumnezeu? Are acest gen
de persoană câtuși de puțină evlavie? Nu este această acțiune extrem de arogantă
și de neprihănită de sine? Tăierea și delimitarea lui Dumnezeu în acest mod nu

953
înseamnă, de fapt, o sfidare și o blasfemie la adresa Lui? Putem vedea din analiza
și revelația lui Dumnezeu Atotputernic despre interpretarea Treimii că definirea de
către omenirea coruptă a lui Dumnezeu drept Treime este cel mai dureros lucru
pentru El. Ea este echivalentă cu tăierea lui Dumnezeu în trei, apoi combinarea Lui
înapoi într-unul. Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat, deci cum i s-ar putea
permite omenirii să-L taie astfel? Prin urmare, Dumnezeu spune în „Oare există
Treimea?”: „Permiteți-Mi să vă spun că, într-adevăr, Treimea nu există nicăieri
în acest univers. Dumnezeu nu are niciun Tată și niciun Fiu, cu atât mai puțin
nu există conceptul unui instrument folosit în comun de Tatăl și de Fiul: Duhul
Sfânt. Toate acestea reprezintă cea mai falsă idee și, pur și simplu, nu există în
această lume!” „Nu există un timp în care să se poată aplica această idee despre
Treimea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Aceasta este o idee falsă rar
întâlnită de-a lungul veacurilor și care nu există!” (Cuvântul Se arată în trup). Prin
aceasta, Dumnezeu analizează deschis și expune neadevărul Treimii întregului
univers. Dacă, atunci când vedem cuvintele lui Dumnezeu, suntem în continuare
incapabili să le înțelegem și tot nu acceptăm adevărul, atunci Îl sfidăm pe Dumnezeu
și putem doar să fim condamnați și eliminați de El.
din Răspunsuri la întrebările din scenetă

Din a cui gură a venit termenul de Treime? A fost mărturisit de Duhul Sfânt sau
a fost spus de Domnul Isus Însuși? Sau a fost un rezumat aparținând omenirii
corupte? În primul rând, Dumnezeu nu a spus acest lucru; în al doilea rând, Duhul
Sfânt nu a făcut o astfel de revelație; în al treilea rând, niciun apostol nu a spus asta.
Prin urmare, această exprimare nu este cuvântul lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, vine
din gura oamenilor și este rezumată de către omenirea coruptă. Știm cu toții că există
doar un singur Dumnezeu. Când Dumnezeu Se întrupează, El are substanță divină.
După ce Își completează lucrarea în trup și Se întoarce la tărâmul spiritual, El va
avea identitatea originală a lui Dumnezeu. Identitatea originală a lui Dumnezeu este
Duhul; Dumnezeu întrupat este realizarea Duhului în trup, în timp ce substanța Lui
este încă Duhul. Prin urmare, există doar un singur Dumnezeu. Dumnezeu este
Duhul. În majoritatea cazurilor, El Își îndeplinește lucrarea printre oameni ca Duh. El
este întrupat doar atunci când este necesar să lucreze ca Dumnezeu întrupat, dar

954
acest lucru este doar pentru scurt timp. După ce Își completează lucrarea prin cele
două întrupări, El nu Se va întrupa din nou; Dumnezeu va fi pentru totdeauna Duhul.
Prin urmare, orice ar fi, există doar un singur Dumnezeu. Treimea – Tatăl Sfânt, Fiul
Sfânt și Duhul Sfânt – pur și simplu nu există deloc, iar această interpretare este
imposibil de susținut. Dumnezeu nu a spus niciodată că El este o Treime; Iahve
Dumnezeu nu a spus acest lucru în Vechiul Testament, Domnul Isus, ca Dumnezeu
întrupat, nu a spus acest lucru în Noul Testament, iar în lucrarea Sa ulterioară, Duhul
Sfânt nu a spus acest lucru. Prin urmare, această afirmație este complet imposibil de
susținut. Cum a exprimat Domnul Isus acest lucru? „Botezându-i în Numele Tatălui,
al Fiului şi al Duhului Sfânt” (Matei 28:19). Când oamenii se botează, ei pot invoca
numele Tatălui, numele Duhului Sfânt și pot invoca, de asemenea, numele Fiului, dar
acest lucru cu siguranță nu conectează numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt –
nu asta înseamnă. Este incorect ca oamenii religiei să transforme această afirmație
într-o formulă. Pentru că, la acea vreme, mulți oameni nu erau siguri de identitatea
Domnului Isus, Domnul Isus le-a permis să cheme numele Tatălui. Dar, de fapt, dacă
oamenii erau siguri că Isus era Domnul, că El era Dumnezeu întrupat, ei puteau doar
să invoce direct numele Domnului Isus, iar acel lucru ar fi de ajuns. Nu era nevoie ca
ei să cheme numele Tatălui și chiar mai puțin era nevoie ca ei să invoce numele
Duhului Sfânt. De aceea, există un motiv pentru care Dumnezeu a rostit acele cuvinte
la acea vreme, deoarece mulți oameni nu-L acceptaseră pe Domnul Isus, nici nu L-
au recunoscut. Prin urmare, El a spus astfel de cuvinte care erau mai ușor de înțeles
și mai acceptabile pentru oameni. Dar când oamenii religiei privesc cuvintele
Domnului Isus ca pe o formulă – chemând cele trei nume ale Tatălui, Fiului și Duhului
Sfânt, atunci al cui nume cheamă ei la urma urmei? Ei au înțeles greșit; un nume va
fi de ajuns, adică, va fi suficient să invoce numele Domnului Isus. Domnul Isus este
Tatăl. Domnul Isus a spus cândva: „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Inițial,
Tatăl și Fiul sunt unul. Oricine cheamă numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt
nu înțelege duhul, a înțeles în mod greșit cuvintele Domnului Isus; este corectă sau
nu o astfel de explicație? Este precisă. De ce omenirea coruptă nu înțelege cuvântul
lui Dumnezeu, dar înțelege în mod greșit cuvintele Domnului Isus și Îl divizează pe
Dumnezeu în aceste trei părți? Este pentru că omul nu are capacitățile cu care să
înțeleagă adevărul. De aceea, când Dumnezeu întrupat a vorbit omenirii, au apărut

955
unele dificultăți. Dumnezeu le-a spus că ei puteau să cheme numele Tatălui și că
puteau, de asemenea, chema și numele Fiului, iar cei care erau capabili să-L accepte
pe Domnul Isus ca Dumnezeu întrupat puteau să cheme numele Fiului, iar cei care
erau cu adevărat incapabili să accepte, puteau chema numele Duhului Sfânt. Din
aceasta, putem vedea îngăduința lui Dumnezeu față de om și putem, de asemenea,
să înțelegem grija Domnului Isus pentru slăbiciunea și neștiința omului. De aceea, în
ceea ce privește această chestiune, Dumnezeu nu a fost minuțios, iar noi ar trebui
să înțelegem semnificația lui Dumnezeu.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Întrebarea 40: Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă,

exprimă adevărul și Își îndeplinește lucrarea de judecată pentru a purifica și
mântui omenirea și, totuși, El suferă sfidarea violentă și reprimarea brutală atât
din partea lumii religioase, cât și a guvernului comunist chinez. Guvernul
comunist chinez mobilizează chiar și întreaga media și forțele armate pentru a-
L condamna pe Hristos, pentru a-L blasfemia, pentru a-L captura și extermina.
Când S-a născut Domnul Isus, Regele Irod a auzit că se născuse „Regele
Israelului” și a pus să fie uciși toți copiii de sex bărbătesc sub doi ani din
Betleem; el a preferat să fie uciși pe nedrept zece mii de bebeluși decât să Îl
lase pe Hristos să trăiască. Dumnezeu S-a întrupat ca să mântuiască omenirea,
așadar, de ce lumea religioasă și guvernul ateu chinez condamnă și
blasfemiază sălbatic arătarea și lucrarea lui Dumnezeu? De ce pun la bătaie
puterea întregii țări și nu precupețesc niciun efort pentru a-L crucifica pe
Hristos? De ce este omenirea atât de rea și de ce Îl urăște pe Dumnezeu atât
de mult și I se opune?
Răspuns:
Această problemă este într-adevăr foarte importantă și foarte puțini oameni pot
s-o înțeleagă pe deplin. Motivul sfidării lui Dumnezeu atât de frenetic a devenit cap
de afiș în presă, iar tragedia istorică de crucificare a lui Hristos întrupat se repetă;
nu-i așa? Domnul Isus a spus: „Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume,
dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor
erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i

956
se expună faptele” (Ioan 3:19-20). „Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că pe Mine M-a
urât înaintea voastră!” (Ioan 15:18) „Această generaţie este o generaţie rea”
(Luca 11:29). Biblia spune: „că lumea întreagă zace în cel rău” (Ioan 5:19). Înainte,
când citeam aceste cuvinte în Biblie, nu prea înțelegeam. Abia când vedem că
ambele întrupări ale lui Dumnezeu au avut parte de condamnare, hărțuire și
suprimare colectivă din partea guvernelor ateiste și a lumii religioase, reușim să
înțelegem că aceste cuvinte din Biblie sunt adevărate. Faptele și atitudinea omenirii
legate de abordarea lui Hristos sunt suficiente pentru a dovedi că întreaga lume se
află sub controlul și în puterea Satanei. În zilele noastre, cei mai mulți pot să vadă
că majoritatea Pastorilor și Bătrânilor din lumea religiei sunt oameni care Îl
disprețuiesc, Îl condamnă și Îl neagă pe Hristos și că lumea religiei se află de mult
timp sub controlul acestor farisei ipocriț și antihriști. De aceea, când Dumnezeu
întrupat Se arată și lucrează, pastorii și bătrânii din lumea religiei sunt primii care
se ridică și Îl condamnă și îL disprețuiesc. Conducerea PCC este un regim satanic
care urăște cel mai mult adevărul și Îl disprețuiește pe Dumnezeu și care i-a arestat
și i-a persecutat mereu pe creștini. Când Hristos din zilele de pe urmă s-a arătat și
a făcut lucrarea Lui în China, conducerea PCC a încercat fără scrupule și cu
sălbăticie să-L hărțuiască, să-L atace și să-L extermine pe Hristos, cauzând efecte
în lanț în întreaga lume. Acest lucru a împlinit pe deplin profeția Domnului Isus:
„Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă,
tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa) ! Dar mai întâi trebuie să sufere
multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25). Dumnezeu s-a
întrupat de două ori printre oameni ca să vorbească și să lucreze pentru
răscumpărarea și mântuirea omenirii, de fiecare dată având parte de condamnare,
hulire și hărțuire din partea conducătorilor religioși și a partidului de la conducere;
acest lucru este o dovadă suficientă că această lume este întunecată și malefică și
că omenirea a fost coruptă. Omenirea a fost coruptă și degenerată până la nivelul
la care nu mai suportă adevărul, ba chiar urăsc adevărul, devenind de-o seamă cu
Satana și devenind progenituri ale Satanei, incapabili să tolereze existența lui
Dumnezeu. Manifestarea și lucrarea lui Dumnezeu întrupat trebuie, deci, să fie
persecutate și abandonate. În ce privește disprețuirea lui Dumnezeu, Dumnezeu
Atotputernic ne-a dezvăluit acest aspect al adevărului. Totul va fi clar după ce vom

957
citi cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Omenirea s-a dezvoltat timp de zeci de mii de
ani de istorie pentru a ajunge acolo unde este astăzi. Cu toate acestea, omenirea
creației Mele originale a decăzut de mult. Ei au încetat deja să fie ceea ce vreau
și astfel umanitatea, așa cum apare în ochii Mei, nu mai merită denumirea de
omenire. Ei sunt mai degrabă gunoiul omenirii pe care Satana l-a luat în
captivitate, cadavrele ambulante putrede în care trăiește Satana și în care este
îmbrăcat. Oamenii nici măcar nu cred în existența Mea și nici nu întâmpină
venirea Mea” („Ce înseamnă să fii un om adevărat” din Cuvântul Se arată în trup).
„Sursa răzvrătirii și împotrivirii omului față de Dumnezeu este faptul că
omul a fost corupt de Satana. Pentru că a fost corupt de Satana, conștiința
omului a devenit amorțită, el este imoral, gândurile lui sunt decăzute și are un
mod de gândire înapoiat. Înainte să fi fost corupt de Satana, omul Îl urma în
mod natural pe Dumnezeu și Îi asculta cuvintele după ce le auzea. El avea, în
mod natural, o conștiință și o rațiune sănătoasă și, în același timp, o
umanitate normală. După ce au fost corupte de Satana, rațiunea, conștiința și
umanitatea omului au devenit inerte și afectate de Satana. Așadar, el și-a
pierdut ascultarea și dragostea pentru Dumnezeu. Rațiunea omului a devenit
aberantă, firea lui a devenit asemenea firii unui animal și răzvrătirea lui față
de Dumnezeu este mai frecventă și mai dureroasă. Și, totuși, omul nu este
conștient de acest lucru și nu îl recunoaște, ci doar se împotrivește și se
răzvrătește orbește” („A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu
Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
„Omenirea nu este altceva decât vrășmașul Meu. Omenirea este răul care
Mi se opune și nu Mă ascultă. Omenirea nu este nimic altceva decât
descendența celui rău care a fost blestemat de Mine. Omenirea nu este nimic
altceva decât descendentul arhanghelului care M-a trădat. Omenirea nu este
altceva decât moștenirea diavolului, care, disprețuit de Mine cu mult timp în
urmă, este inamicul Meu ireconciliabil de atunci” („Ce înseamnă să fii un om
adevărat” din Cuvântul Se arată în trup).
„Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale,
a celebrității și măreției. Aberațiile lor au devenit viața și natura omului.

958
«Fiecare pentru sine, iar ceilalți cum le e norocul» este o binecunoscută zicală
satanică care a fost insuflată în fiecare și care a devenit viața oamenilor. Există
alte cuvinte ale filosofiei de viață, care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana
folosește frumoasa cultură tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa
oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit
al distrugerii, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc
pe Satana și I se opun lui Dumnezeu” („Cum să cunoști natura omului” din
Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).
„Născut pe un pământ atât de murdar, omul a fost grav afectat de societate,
a fost influențat de etici feudale și educat la «instituții de învățământ superior».
Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva plină de răutate asupra
vieții, filozofia josnică, existența aceasta fără nicio valoare, stilul de viață și
obiceiurile depravate – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și
i-au subminat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul este și mai departe
de Dumnezeu și I se împotrivește Lui mai mult ca niciodată” („A avea o fire
neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).
„Din momentul în care omul a început să aibă științele sociale, mintea sa a
fost ocupată de știință și cunoaștere. Apoi, știința și cunoașterea au devenit
instrumente pentru guvernarea omenirii și nu a mai rămas suficient loc pentru
ca omul să-L venereze pe Dumnezeu și nu au mai rămas condiții favorabile
pentru venerarea Lui. Locul lui Dumnezeu s-a scufundat și mai adânc în inima
omului. O lume în inima omului fără loc pentru Dumnezeu este întunecată,
goală și fără speranță. Și astfel au apărut mulți oameni de știință, istorici și
politicieni care și-au exprimat teoriile asupra științei sociale, teoria evoluției
omenirii și alte teorii care contravin adevărului că Dumnezeu a creat omul,
pentru a umple inima și mintea omului. Și astfel, cei care cred că Dumnezeu a
creat totul devin tot mai puțini, iar cei care cred în teoria evoluției devin tot mai
mulți la număr. Tot mai multe persoane tratează consemnările lucrării lui
Dumnezeu și cuvintele Lui din epoca Vechiului Testament drept mituri și
legende. În inimile lor, oamenii devin indiferenți față de demnitatea și măreția
lui Dumnezeu, față de dogma potrivit căreia Dumnezeu există și stăpânește
toate lucrurile. Supraviețuirea omenirii și destinul țărilor și națiunilor nu mai

959
sunt importante pentru ei. Omul trăiește într-o lume goală, preocupat doar de
a mânca, a bea și a-și satisface plăcerile… Puțini sunt oamenii care își asumă
responsabilitatea de a căuta locul unde Dumnezeu Își săvârșește azi lucrarea
sau de a căuta modul în care El conduce și plănuiește destinația omului”
(„Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup).
„Nimeni nu caută în mod activ urmele pașilor sau arătarea lui Dumnezeu și
nimeni nu își dorește să existe în grija și protecția lui Dumnezeu. Mai degrabă,
oamenii sunt dispuși să se bazeze pe influența Satanei și a celui rău pentru a se
adapta acestei lumi și regulilor vieții pe care omenirea cea netrebnică le
urmează. În acest punct, inima și duhul omului sunt sacrificate pentru Satana și
devin hrana lui. Mai mult decât atât, inima și duhul omului devin un loc în care
Satana poate locui, precum și un loc de joacă potrivit pentru el. În acest fel, omul,
fără să își dea seama, își pierde înțelegerea principiilor de a fi om, a valorii și a
scopului existenței umane. Legile lui Dumnezeu și legământul dintre Dumnezeu
și om dispar treptat din inima omului, iar omul acesta încetează să-L mai caute
sau să-L mai asculte pe Dumnezeu. Pe măsură ce timpul trece, omul nu mai
înțelege de ce l-a creat Dumnezeu, nici nu mai înțelege cuvintele care vin din
gura lui Dumnezeu și nici nu realizează tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Omul
începe să opună rezistență legilor și hotărârilor lui Dumnezeu; inima și duhul
omului devin insensibile… Dumnezeu îl pierde pe omul din creația Lui originală,
iar omul pierde rădăcinile începutului lui. Aceasta este durerea omenirii”
(„Dumnezeu este sursa vieții omului” din Cuvântul Se arată în trup).
„Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei, insuportabil de
murdar, unde suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind
și înșelând, făcând acuzații nejustificate,[1] fiind nemiloase și rele, călcând în
picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea
descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie.[2]
Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul

Note de subsol:
1. „Făcând acuzații lipsite de bază” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.
2. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul îi rănește pe oameni sunt
deosebit de rele și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.

960
omului, îi scoate amândoi ochii și îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost
turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează
atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al
demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi
dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va
șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar
putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe
Dumnezeu? S-au bucurat ei vreodată de afecțiunea și frumusețea lui
Dumnezeu? Ce apreciere au ei față de chestiunile lumii omenești? Câți dintre ei
pot înțelege voia înflăcărată a lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că
Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate
întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele
diavolilor, care ucide oameni cât ai clipi din ochi, să tolereze existența unui
Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să
aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc
bunătatea cu ură, L-au disprețuit de mult timp pe Dumnezeu, Îl abuzează pe
Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față
de Dumnezeu, pradă și jefuiesc, și-au pierdut toată conștiința și nu au nicio urmă
de bunătate și îi ispitesc pe nevinovați spre nesăbuință. Strămoși ai celor din
antichitate? Lideri iubiți? Cu toții I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat
totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Libertate religioasă? Drepturile
și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea
păcatului! […] De ce să pui un obstacol atât de impenetrabil în fața lucrării lui
Dumnezeu? De ce să folosești diferite trucuri ca să-i înșeli pe oamenii lui
Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate și drepturile și interesele legitime?
Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde este căldura? De ce să
folosești scheme amăgitoare ca să-i păcălești pe oamenii lui Dumnezeu? De ce
să folosești forța ca să oprești venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-I permiți lui
Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-L
hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său
cap? Unde este căldura dintre oameni? Unde este primirea călduroasă dintre
oameni? De ce să-I produci un asemenea chin disperat lui Dumnezeu? De ce să-

961
L faci pe Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L forțezi pe Dumnezeu să-Și
facă griji pentru Fiul Lui iubit? De ce această societate întunecată și nefericiții ei
câini de pază nu-I permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă prin lumea
pe care El a creat-o?” („Lucrarea și intrarea (8)” din Cuvântul Se arată în trup).
Dumnezeu Atotputernic a vorbit pe larg despre originea și caracterul coruperii
omenirii. Când citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, înțelegem de ce e atât de
mult întuneric în lume, de ce omul se opune lui Dumnezeu atât de vehement și
înțelegem adevărul și esența coruperii omenirii de către Satana. Vi se pare logic?
Negura acestor vremuri dovedește că omenirea este coruptă în mâinile Satanei. Câți
oameni tânjesc după arătarea lui Dumnezeu și doresc să-L întâmpine la întoarcere?
Câți oameni doresc să asculte cuvântul lui Dumnezeu și să accepte adevărul? Câți
au studiat lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă? Majoritatea oamenilor nu doar
ignoră aceste lucruri, ci și ascultă minciunile conducerii satanice a PCC și colaborează
cu forțele Satanei să se opună și să-L condamne pe Dumnezeu Atotputernic. Acestea
sunt certitudini. Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, câți sunt cei care acceptă
adevărul, caută adevărul și se supun cu adevărat lui Dumnezeu? Dacă ne amintim
momentul când Domnul Isus s-a arătat să-Și facă lucrarea, tot poporul iudeu i-a urmat
pe înalții preoți, pe cărturari și pe farisei împotrivindu-se Domnului Isus. De când s-a
arătat Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă să-Și facă lucrarea, majoritatea
conducătorilor din lumea religioasă îL disprețuiesc și Îl condamnă. Ba chiar își
sigilează bisericile și nu le permit credincioșilor să studieze calea cea adevărată. E o
dovadă suficientă că lumea, în această epocă, este întunecată și malefică. Omenirea
neagă adevărul, urăște adevărul și alege să se opună lui Dumnezeu. Originea răului
în lume este controlul Satanei asupra omenirii. Întreaga lume este sub dominația lui.
De mai multe mii de ani, Satana s-a folosit de ateism, de teoria evoluției, de
materialism și de alte erezii ca să corupă omenirea. Acest lucru a făcut ca omenirea
să venereze diferite minciuni ale diavolilor și ale unor falși „oameni mari” care au spus
lucruri ca: „Nu există Dumnezeu sau Mântuitor”; „Omul poate să lupte contra cerurilor
și pământului și să cucerească natura”; „Fiecare își are destinul în propriile sale
mâini”; „Fiecare pentru sine și scapă cine poate”; „Minte, nu mușchi”; „Banii pun
lumea în mișcare”; „Toleranța nu te face domn, dar cruzimea te face bărbat adevărat”
și așa mai departe. Omenirea a fost amăgită și coruptă de aceste învățături malefice

962
și aberații, care i-au făcut pe oameni aroganți, necinstiți, egoiști, lacomi și răi. Nimeni
nu vorbește despre umanitate și moralitate, nimeni nu vorbește despre conștiință și
rațiune și nimeni nu vorbește despre corectitudine. În goana după faimă și statut,
oamenii se luptă unii cu alții, se înșală unii pe alții, ba chiar se și ucid între ei. Din
diferite interese, națiunile se află într-un continuu conflict cu alte națiuni. Nu e acesta
rezultatul coruperii omenirii de către Satana? Aceste lucruri arată că omenirea a fost
coruptă în întregime de către Satana și că am devenit de același soi cu Satana,
suntem descendenții lui. Omenirea a devenit o forță malefică, potrivnică lui
Dumnezeu. Din acest motiv, când Dumnezeu a devenit trup de două ori ca să
vorbească și să lucreze printre oameni, omenirea coruptă I s-a opus, L-a condamnat
și L-a abandonat pe Dumnezeu de fiecare dată, ba chiar L-a crucificat. Iată câteva
dintre faptele care susțin împotrivirea omenirii față de Dumnezeu.
Reprimarea și atacurile PCC împotriva Fulgerului de la Răsărit au șocat și au
agitat întreaga lume. Mulți oameni nu înțeleg de ce se opun ei lui Dumnezeu atât de
mult. Este din cauză că Dumnezeu Atotputernic a spus multe adevăruri în „Cuvântul
Se arată în trup” și este această carte cea care a zguduit toate religiile și confesiunile.
Mulți care cred în Domnul au auzit cuvântările lui Dumnezeu Atotputernic și au
afirmat că ele sunt glasul și lucrarea lui Dumnezeu și astfel s-au întors către El.
Numărul tot mai mare al celor care Îl urmează pe Dumnezeu Atotputernic îi sperie
pe cei din PCC. PCC i-a arestat pe mulți dintre cei care-I aduc mărturie lui Dumnezeu
și a confiscat multe exemplare din „Cuvântul Se arată în trup”. Ei cercetează această
carte în fiecare zi și își dau seama tot mai mult de cât de puternică este. Are
capacitatea de a cuceri tot. Oricât ar încerca PCC să-L denigreze, să-L judece și să-
L discrediteze pe Dumnezeu Atotputernic, ei nu îndrăznesc să aducă „Cuvântul Se
arată în trup” în fața publicului. Nu pomenesc absolut deloc cele spuse de Dumnezeu
Atotputernic. De ce ascund „Cuvântul Se arată în trup”? Se teme că întreaga lume
va înțelege că Dumnezeu S-a arătat și Își face lucrarea la Răsărit, că Mântuitorul
omenirii s-a arătat la Răsărit și că acolo se află speranța omenirii. De ce se teme
PCC ca omenirea să citească „Cuvântul Se arată în trup”? Deoarece „Cuvântul Se
arată în trup” este vocea lui Dumnezeu, este mărturisirea adevărului și e lumina
adevărată care s-a arătat la Răsărit. PCC este un regim al Satanei, cel mai malefic
și care urăște adevărul. Satana se teme cel mai mult că adevărul va ajunge la om,

963
că omenirea va accepta adevărul, că Dumnezeu va prelua puterea în calitate de
Rege ca să conducă lumea omului și că Împărăția lui Hristos va apărea pe Pământ.
Astfel, PCC Îl urmărește și Îl hăituiește pe Hristos cu frenezie și apelează la rețelele
media pentru propagandă ca să însceneze, să acuze fals și să discrediteze Biserica
lui Dumnezeu Atotputernic. Au mobilizat până și forțele armate ale poliției naționale
ca să suprime, să aresteze și să persecute aleșii lui Dumnezeu. Neavând unde să
se ascundă, aleșii Lui au fost nevoiți să fugă în exil din cauza persecuției PCC. Sub
controlul PCC, guvernul chinez a întins mâna în fiecare țară din străinătate și a folosit
mijloace politice, economice și diplomatice pentru a pune presiune pe unele dintre
ele să extrădeze creștinii care au fugit în străinătate pentru a-i tortura și pentru a-i
persecuta. Și mai mârșav e că PCC arestează și persecută rudele creștinilor care au
plecat în străinătate și îi ține ostatici ca să amenințe Biserica lui Dumnezeu
Atotputernic. Îi obligă să-și ia pașapoartele, să meargă în străinătate să rupă Biserica
lui Dumnezeu Atotputernic din diferite țări. și încearcă prin canale diplomatice să
însceneze și să defăimeze Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, să inducă în eroare
prin zvonuri și să manipuleze opinia publică și s-o discrediteze. Ei ațâță atât guvernul,
cât și populația altor țări să respingă Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și să-i
extrădeze pe membrii bisericii; scopul lor malefic este să reușească să
obstrucționeze, să restricționeze și să suprime răspândirea Bisericii lui Dumnezeu
Atotputernic și a lucrării sale de evanghelizare în străinătate. Nu credeți că PCC este
Satana care urăște adevărul și pe Dumnezeu? PCC e specializat în abuzarea
oamenilor și în devorarea sufletelor; e un demon care mănâncă oameni în întregime.
Cred că înțelegeți cu toții de ce guvernul chinez, sub conducerea PCC, se opune cu
vehemență și Îl condamnă pe Dumnezeu Atotputernic, nu?
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Întrebarea 41: On-line, am văzut o serie de discursuri din partea guvernului

communist chinez și a lumii religioase care calomniază, ponegresc, atacă și
discreditează Biserica lui Dumnezeu Atotputernic (ca incidentul din „28 mai”
din Zhaoyuan, provincia Shandong). Știm, de asemenea, că PCC se pricepe
foarte bine să spună minciuni, să fabrice lucruri și să sucească faptele pentru
a înșela oamenii. În plus, este foarte bun la a calomnia, ataca și judeca acele

964
națiuni față de care este ostil, așa că orice spune PCC nu este credibil în mod
absolut. Cu toate acestea, multe dintre lucrurile spuse de pastorii și prezbiterii
din cercurile religioase sunt asemănătoare celor spuse de PCC, așadar, cum
putem avea cu adevărat discernământ în privința zvonurilor și a calomniilor
răspândite de PCC și de lumea religioasă?
Răspuns:
De ce atacă atât de mult forțele diabolice ale Satanei lucrarea lui Dumnezeu,
judecându-I astfel lucrarea? De ce forțele diabolice ale marelui balaur roșu Îl atacă
și condamnă frenetic pe Dumnezeu și-I asupresc biserica? De ce toate forțele
diabolice care-i aparțin Satanei, inclusiv grupurile de antihriști din cercurile religioase,
Îl condamnă pe Dumnezeu Atotputernic? E din cauză că Satana știe că sfârșitul său
e aproape, că Dumnezeu Și-a dobândit deja Împărăția, că Împărăția a sosit pe
pământ și că va pieri imediat dacă nu se confruntă într-o bătălie decisivă cu
Dumnezeu. Ai înțeles acest fapt? Odată ce au auzit condamnările frenetice ale
guvernului comunist chinez cu privire la lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, mulți
oameni confuzi cred că e imposibil ca aceasta să fie adevărata cale. Odată ce au
văzut larg răspândita condamnare din partea pastorilor și a prezbiterilor din cercurile
religioase, ei cred că aceasta cu siguranță nu este adevărata cale. În ce moduri sunt
confuzi acești oameni? Biblia afirmă „Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-
a învins-o” (Ioan 1:5). Înțeleg ei cu adevărat aceste cuvinte? „Lumea întreagă zace
în cel rău” (Ioan 5:19). Pot să înțeleagă adevărata semnificație a acestor cuvinte?
Nu sunt în stare să-și dea seama de nimic. Ei cred că, dacă aceasta ar fi adevărata
cale, dacă Dumnezeu ar fi sosit, atunci guvernul chinez ar trebui să fie primitor,
cercurile religioase ar trebui să fie primitoare și numai atunci ar putea fi adevărata
cale. Ce fel de logică e aceasta? Nu e logica Satanei? Atunci când unii oameni
cercetează lucrarea lui Dumnezeu, mai întâi se uită dacă lumea și cercurile religioase
întâmpină și aprobă Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, Fulgerul de la Răsărit.
„Numai dacă lumea e primitoare și, mai ales, dacă guvernul PCC declară că e
adevărata cale putem să credem în aceasta. Dacă toți pastorii și prezbiterii din
cercurile religioase declară că e adevărata cale, că aceasta e întoarcerea Domnului
Isus, numai atunci putem s-o acceptăm.” Există mulți astfel de oameni confuzi?
Atunci când unii oameni sunt tocmai pe punctul de a se sacrifica pentru Dumnezeu,

965
marele balaur roșu, Satana, vine să-i testeze: „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic
răpește oameni. Dacă voi credeți în Dumnezeu Atotputernic, atunci nu veți fi în stare
să plecați, altfel, vă vor scoate ochii, vă vor tăia urechile și vă vor rupe picioarele”.
Spune-mi, dacă așa ar sta într-adevăr lucrurile, câți oameni din toată lumea ar avea
deja ochii scoși și urechile tăiate? Ai văzut măcar un astfel de caz? Dintre toți oamenii
care s-au sacrificat pentru Dumnezeu, ai văzut vreunul care a fost forțat să facă asta
pentru că a fost răpit și nu a putut să plece? Dacă ar fi fost, într-adevăr, răpiți, ar mai
fi fost eficiente munca și predica lor? Oricine are minte ar medita la asta și ar gândi:
„Așa este. Acesta este un zvon inventat de PCC, o minciună spusă de PCC. Diavolul
Satana e foarte priceput în a răspândi zvonuri – cum de nu am văzut adevărul?” Unii
oameni nu cred aceste cuvinte ale marelui balaur roșu, în vreme ce alții sunt
înspăimântați și nu mai îndrăznesc să se sacrifice pentru Dumnezeu când aud aceste
lucruri. „Nu mă mai pot dedica acestui lucru. Este periculos; aș putea să-mi pierd
viața!” Apoi, ei se retrag. Au acești oameni abilitatea de a înțelege? Nu; le lipsește
discernământul. Unii spun, de asemenea: „Văd că cuvintele lui Dumnezeu
Atotputernic sunt cuvintele lui Dumnezeu, că sunt glasul lui Dumnezeu. În principiu,
am stabilit că cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul, dar ce e organizația
asta, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic? Nu am cercetat-o pe deplin – nu înțeleg
biserica aceasta. Chiar sunt capabili să răpească oameni? Dacă m-ar răpi, mi-ar
scoate ochii și mi-ar tăia urechile?” Aici este confuzia lor. Ei spun: „Nu mă pot alătura
lor. Dacă, într-adevăr, mi-ar scoate ochii și mi-ar tăia urechile? Nu aș fi infirm pe
viață? Biserica lui Dumnezeu Atotputernic este încă o necunoscută pentru mine; nu
o înțeleg. Totuși, în principiu, am fost sigur în privința cuvintelor lui Dumnezeu
Atotputernic. Ele sunt glasul lui Dumnezeu și ele au adevărul”. Ei sunt foarte atenți
în cercetarea lor: mai întâi, cercetează cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic pentru a
vedea dacă sunt cuvintele lui Dumnezeu. Odată ce acceptă că ele sunt, într-adevăr,
cuvintele lui Dumnezeu, atunci cercetează în continuare dacă Biserica lui Dumnezeu
Atotputernic este o biserică adevărată. Ei gândesc: „Nu ar fi problematic dacă
Biserica lui Dumnezeu Atotputernic ar fi o organizație criminală, dar cuvintele lui
Dumnezeu Atotputernic sunt reale?” Ai spune că așa ceva e măcar posibil? Dacă
acesta ar fi cazul, atunci Biserica lui Dumnezeu Atotputernic nu ar fi o biserică
adevărată. Dacă lucrurile ar fi așa cum și-au imaginat, că Biserica lui Dumnezeu

966
Atotputernic, ce răspândește cuvintele lui Dumnezeu și este martoră pentru
Dumnezeu Atotputernic este o organizație umană, dar nu e alcătuită din oameni
care-I aparțin lui Dumnezeu, atunci lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic nu ar fi, pur
și simplu, o înșelătorie? Atunci, cine predică și este martor pentru cuvintele lui
Dumnezeu? Cine este martor pentru Dumnezeu Atotputernic? Cum ar putea
Dumnezeu să le permită unor oameni dintr-o organizație criminală, o organizație de
ființe omenești, să-L preamărească și să fie martori pentru El? Nu ar fi aceasta o
umilire a lui Dumnezeu? Ar putea Dumnezeu să Se umilească? Unii oameni nu sunt
în stare să priceapă această chestiune. Ei au recunoscut cuvintele lui Dumnezeu și,
totuși, nu sunt în stare să vadă limpede ce fel de biserică este, într-adevăr, Biserica
lui Dumnezeu Atotputernic – nu îndrăznesc să creadă în ea. Ei gândesc: „Nu vreau
să am legătură cu voi. Ce aș face dacă m-ați răpi?” Oamenii aceștia nici măcar de
departe nu se pot compara cu acei sfinți care s-au martirizat pentru Domnul de-a
lungul veacurilor. Când Domnul Isus i-a trimis pe acei sfinți să predice, a fost ca și
când ar fi aruncat oile într-o haită de lupi și, totuși, toți au îndrăznit să meargă. Acum,
acești oameni știu clar că cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și glasul
lui Dumnezeu, dar sunt timizi și temători, neîndrăznind să intre în contact cu Biserica
lui Dumnezeu Atotputernic din cauza zvonurilor. Nu este acest lucru dezamăgitor
pentru Dumnezeu? Credința patetică a oamenilor, oamenii care ascultă de diavolul
Satana și cred în acesta sunt tragedii ale omenirii.
Adam și Eva erau destul de fericiți în Grădina Edenului, ascultându-L pe
Dumnezeu și ținând seama de glasul Lui, dar ce i-a făcut să păcătuiască în cele din
urmă? După ce Dumnezeu le-a vorbit, Satana a spus câteva cuvinte ca să-i ispitească
– ei au crezut în acele cuvinte și, apoi, au comis păcate. Au fost imediați separați de
Dumnezeu – Dumnezeu nu le-a mai vorbit și Și-a ascuns fața de ei. Nu e aceasta o
tragedie a omenirii? După ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, destui
oameni spun: „O, acesta e într-adevăr glasul lui Dumnezeu; acesta chiar e adevărul.
Aceste cuvinte sunt atât de practice, în timpul lucrării Domnului Isus nu s-au rostit atât
de multe cuvinte”. Este ca și când s-au întors, încă o dată, în îmbrățișarea lui
Dumnezeu într-o clipită – se simt fericiți și mulțumiți. Cine ar fi crezut că ispita Satanei
ar fi ajuns chiar în acest moment: „Ai auzit de Fulgerul de la Răsărit? Este o organizație
criminală. Dacă nu crezi în evanghelia pe care o predică, îți vor scoate ochii și îți vor

967
tăia urechile. Sunt oribili! Dacă intri în contact cu ei, trebuie să ai grijă. Indiferent ce-ar
fi, să nu cazi în capcana lor”. Ispita aceasta din partea Satanei îi amăgește și-i
controlează, așadar ei nu mai îndrăznesc să se sacrifice pentru Dumnezeu. Acest
lucru înseamnă „să fii inteligent toată viața ta, dar ruinat de un moment de
nesăbuință”. Ei nu se gândesc dacă, în toată China continentală, există un singur
caz în care unei persoane i-au fost scoși ochii și i-au fost tăiate urechile. Dacă ar fi
existat vreodată, s-ar fi domolit PCC? Ar fi mobilizat toată mass-media pentru a-l
anunța întregii lumi și ar fi oferit totul pentru a răspândi știrea zile în șir. Încă nici
măcar un astfel de caz nu poate fi găsit – e pură ficțiune. PCC nu renunță niciodată
la nicio ocazie de a face astfel de lucruri și, totuși, cei ispitiți de Satana nu le recunosc
faptele drept ceea ce sunt într-adevăr. Ei nu sunt în stare să-și dea seama de tot răul
pe care PCC l-a comis atât de mulți ani, de toate lucrurile îngrozitoare pe care le-a
făcut. În lucrurile spuse mass-mediei de către PCC nu există niciun sâmbure de
adevăr și, totuși, acești oameni nu sunt în stare să-și dea seama de asta.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 130

Unii oameni se întreabă de ce guvernul PCC a etichetat Fulgerul de la Răsărit

drept sectă.
După cum știm, PCC este un partid ateu. I se împotrivește lui Dumnezeu și
urăște adevărul mai mult decât orice. Consideră toate bisericile și grupurile care cred
în Dumnezeu adevărat ca secte rele și a declarat deschis că Biblia este o carte
sectară rea. Este un fapt recunoscut. Cum am putut să nu ne dăm seama de asta?
Pe lângă asta, nu am suferit destulă prigoană pentru că am crezut în Domnul Isus în
timpul acestor ani? Nu au existat destui predicatori și creștini prigoniți până la moarte
și întemnițați de către ei? Cum putem încă asculta zvonurile guvernului PCC? Când
vine vorba de a face diferența între secte și religiile bune, aceasta nu poate fi făcută
de orice partid politic sau persoană, și nici nu poate fi stabilită de o țară sau de
constituția sa. O religie bună este privită ca un lucru pozitiv benefic omenirii. Sectele
sunt privite ca lucruri negative care corup omenirea. Când vrem să stabilim dacă o
biserică este o religie bună sau o sectă rea, ar trebui să avem în vedere dacă acesta
este un lucru pozitiv sau negativ. Bisericile care vin de la Dumnezeu și sunt formate
din lucrarea lui Dumnezeu sunt religii bune. Toate cele care vin de la Satana și de la

968
lucrarea duhurilor rele sunt privite ca secte rele. Guvernul PCC este privit ca un regim
satanic care se împotrivește lui Dumnezeu și urăște adevărul. PCC este adevărata
sectă rea. Nu au dreptul să comenteze privind credința în Dumnezeu, și, în plus, nu
sunt calificați să condamne orice grup sau biserică cu credințe religioase.
Some people follow the CCP in condemning Eastern Lightning as a cult because
the CCP government persecutes Eastern Lightning more fiercely than any other
denomination. Does this viewpoint accord with the truth? Distrugerea Fulgerului de
la Răsărit de către regimul satanic al PCC este foarte dură și scandaloasă. Acest
lucru doar arată că PCC-ului îi este cel mai frică de adevăr și că Îl disprețuiește pe
Dumnezeu cel mai mult. De-a lungul ultimilor ani, bisericile-de-casă și bisericile
clandestine din China au continuat să fie condamnate, prigonite și vânate de către
regimul PCC. Trebuie să negăm că Domnul Isus este adevăratul Dumnezeu și calea
adevărată din acest motiv? Credem în Dumnezeu de mai mulți ani. Chiar nu putem
pricepe acest lucru? PCC a răstălmăcit întotdeauna adevărul și a inversat binele și
răul. Aceasta este substanța Satanei, diavolul. Încă nu putem să facem diferența
între o religie bună și o sectă rea? Toate bisericile care cred în Dumnezeu adevărat
sunt religii bune. Toate cele care cred în dumnezei falși, duhuri rele sau Satana,
diavolul sunt toate secte rele. Toate cele care susțin erezii care Îl neagă pe
Dumnezeu și care I se împotrivesc, precum ateismul și evoluția sunt toate secte rele.
Acum, Fulgerul de la Răsărit este condamnat și înăbușit cel mai cu furie de către
PCC. Întreaga lume poate vedea foarte clar acest lucru. Dacă oamenii pot face cu
adevărat distincția, ei ar trebui să vadă cui i se opune și pe cine disprețuiește cel mai
mult acest regim satanic și pot fi siguri de ceea ce înseamnă adevărata cale. PCC
urăște cel mai mult adevărul și se teme cel mai mult de oamenii care acceptă
adevărul. De aceea I se împotrivește cu atâta furie lui Dumnezeu. În zilele de pe
urmă, doar Dumnezeu Atotputernic exprimă adevăruri pentru a mântui omenirea,
doar Dumnezeu Atotputernic realizează lucrarea de mântuire și de curățare a
omenirii. Nu este adevărat ? În acest mod, putem vedea de ce PCC urăște cel mai
mult Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și I se împotrivește cel mai mult lui
Dumnezeu. Toți cei care așteaptă arătarea Domnului ar trebui să-și deschidă ochii și
să vadă doar cine realizează lucrarea de judecată în zilele de pe urmă!
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

969
 Este ușor pentru om să dobândească adevărul? Dacă unii nu pot înțelege o
problemă pe care o întâlnesc este pentru că nu posedă adevărul. Dacă unii pot
înțelege o problemă pe care o întâlnesc, dacă nimic nu le afectează credința sau
venerarea lui Dumnezeu, atunci ei au adevărul. Dacă atunci când ți se întâmplă ceva
dezvolți noțiuni, dacă te îndoiești de Dumnezeu sau dacă ești capabil să Îl trădezi pe
Dumnezeu, atunci nu ai adevărul. Nu vei putea să înțelegi nimic din ce ți se întâmplă
pentru că ești orb și nu ai nicio cunoaștere a lui Dumnezeu! Cei care nu Îl cunosc pe
Dumnezeu au prea multe necazuri, nu? Nu este dificil să te porți cu aceia care nu Îl
cunosc pe Dumnezeu? Sunt oamenii ce nu au cunoaștere de Dumnezeu capabili să
Îl urmeze până la capăt? Nu ar fi o sarcină ușoară! Cei cărora le lipsește cunoașterea
de Dumnezeu I se pot opune, Îl pot nega sau trăda oricând. Pericolul ca ei să Îl
trădeze este de 100%! Ești acum în pericol de a-L trăda pe Dumnezeu? Toți sunteți
în pericolul de a face asta, nu? Trebuie să abordezi totul într-un mod principial, iar
înțelegerea și cunoașterea lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă. Dacă nu Îl
înțelegi pe Dumnezeu, dacă nu ai nicio cunoaștere despre El, vei fi influențabil în a
crede minciunile Satanei. Cum îinumim noi pe cei care cred orice zice marele balaur
roșu sau vreun cerc religios? Nesăbuiți! De unde vin aceste cuvinte? Ele vin din gura
diavolului și, totuși, tu tot le crezi. Nu ești nesăbuit? Ai căzut în capcana Satanei –
Satana te-a vrăjit. Dacă nu crezi în cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu crezi în sfințenia
și dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu crezi că Dumnezeu este adevărul, dar crezi în
schimb în cuvintele Satanei, asta se numește a fi orb! Nu este Dumnezeu cel în care
crezi? Dacă tu crezi că vorbele Satanei sunt adevărate, că sunt trainice, că sunt
demne de crezare, atunci în cine crezi cu adevărat, în Dumnezeu sau în Satana? Nu
s-ar putea spune că tu oficial crezi în Dumnezeu, dar, în realitate, tot Satana e cel în
care crezi cel mai mult în inima ta? Credeți toți că din gura Satanei poate ieși vreun
adevăr? Cu toții spuneți că nu credeți. Atunci, cum putem explica această realitate?
Se spune că „nu poți face o poșetă de mătase din urechea unei scroafe”. Acesta este
un proverb potrivit. Odată ce ați priceput înțelesul acestuia, veți ști că niciun adevăr
nu poate fi vreodată rostit de gura Satanei. Sunt unii oameni care înțeleg doar
doctrinele, care nu sunt de folos aici pentru că, imediat ce Satana spune ceva, ei vor
crede din nou: „Hei! Asta ar putea fi adevărat!” Atunci ei sunt condamnați! „Nu poți
face o poșetă de mătase din urechea unei scroafe”. Adevărurile nu pot ieși niciodată

970
din gura Satanei. Toate din gura Satanei vor fi mereu minciuni și bârfe; întotdeauna
va face acuzații false, va distorsiona, defăima și va ponegri lucrurile pozitive! Credeți
ca e adevărat? Dacă mulți oameni încep să calomnieze, să împrăștie zvonuri și să
acuze fals Biserica lui Dumnezeu Atotputernic din nou, ce veți face? Veți putea vedea
că toate acestea nu sunt nimic altceva decât minciuni, veți putea ignora tot ceea ce
zic, veți putea să le respingeți în inimile voastre? Trebuie să puteți respinge aceste
lucruri. Indiferent ce auziți, trebuie întâi să știți clar de unde vin aceste cuvinte. Dacă
acestea sunt cuvinte rostite de gura lui Dumnezeu, atunci ele sunt adevărul. Dacă
sunt rostite de cel folosit de Duhul Sfânt, atunci sunt credibile. Dacă sunt rostite de
un necredincios, de oamenii religioși sau de marele balaur roșu, atunci nu sunt
credibile. Trebuie să le respingeți imediat; nu le acceptați. Chiar dacă sunt doar puțin
deplasate, sunt tot cuvinte care distorsionează faptele și tot cuvinte ale acuzațiilor
false și ale defăimării. Cum vi se pare acest „incident Zhaoyuan”? Acesta a fost
marele balaur roșu care a încercat să însceneze, să defăimeze și să prindă în
capcană Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Oamenii implicați pur și simplu nu
credeau în Dumnezeu Atotputernic. Unii dintre ei erau aliați cu un fals Hristos; ei
credeau într-un fals Hristos și se opuneau în special casei lui Dumnezeu. Acei
oameni sunt împotriva casei lui Dumnezeu. Ei aparțin duhurilor rele. Cum ar putea ei
să fie considerați parte a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic? Ei pur și simplu nu
făceau parte din casa lui Dumnezeu și nimeni din casa lui Dumnezeu nu i-ar
recunoaște. Totul este determinat de faptul dacă cineva are sau nu adevărata
cunoaștere și înțelegere a lui Dumnezeu. Dacă tot ce înțelegeți este vreo doctrină de
bază, atunci este inutil; nu poate înlocui adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Doar
având adevărata cunoaștere și înțelegere a lui Dumnezeu veți putea să nu cădeți
pradă șarlataniilor Satanei și doar atunci veți putea respinge toate minciunile Satanei.
Doar atunci veți putea triumfa asupra ispitelor Satanei.
Fragment din „Predici și părtășii despre cuvântul lui Dumnezeu «Lucrarea lui Dumnezeu, firea

lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)» (I)” în Predici și părtășie despre intrarea în viață XI

971
 Partea a treia
întrebări și răspunsuri despre adevăr

1. Ce este judecata?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie
săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul
Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea,
este de necontestat că Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine întrupată pentru a
săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă că, în zilele de pe urmă,
Hristos va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și a le
face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea de judecată a lui
Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

Atunci când vine vorba despre „judecată”, te gândești probabil la cuvintele rostite
de Iahve în toate locurile și la cuvintele de dojenire pe care Isus le-a adresat fariseilor.
În ciuda severității lor, aceste cuvinte nu erau judecata lui Dumnezeu asupra omului,
ci doar cuvinte rostite de Dumnezeu în medii diferite, adică în contexte diferite. Ele
se deosebesc de cuvintele rostite de Hristos când judecă omul în zilele de pe urmă.
În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe
oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele.
Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să
asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui
să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa
mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa
coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu

972
vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față
de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și
simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o
emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu
pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet
lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de
judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și,
mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce
cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui
Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului
să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de
neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își
cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere
urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece
esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui
Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea
de judecată realizată de Dumnezeu.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

După ce experimentăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu, putem vedea
faptul că sursa adevărului este Dumnezeu și că sursa tuturor lucrurilor pozitive
este Dumnezeu. Oriunde există tulburarea și stricăciunea Satanei și păcatul de a
I te împotrivi lui Dumnezeu, acolo este sigur că judecata și mustrarea lui
Dumnezeu au să urmeze. Oriunde există judecata lui Dumnezeu, există arătarea
adevărului și dezvăluirea firii lui Dumnezeu. Adevărul și firea lui Dumnezeu sunt
dezvăluite în timpul judecății și mustrării lui Dumnezeu. Numai acolo unde există
adevăr, există judecată și mustrare; numai acolo unde există judecată și mustrare,
există dezvăluirea firii drepte a lui Dumnezeu. Prin urmare, oriunde există judecata
și mustrarea lui Dumnezeu, acolo găsim urmele lucrării lui Dumnezeu și aceasta
este cea mai adevărată cale de a căuta arătarea lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu

973
are autoritatea de a săvârși judecată și doar Hristos are puterea de a judeca
omenirea coruptă. Asta confirmă și demonstrează că Fiul Omului – Hristos – este
Domnul judecății. Fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, oamenii nu au niciun
mijloc de a dobândi adevărul, iar judecata și mustrarea sunt cele care dezvăluie
firea dreaptă a lui Dumnezeu, oferind oamenilor ocazia de a-L cunoaște pe
Dumnezeu. Procesul prin care oamenii înțeleg adevărul este procesul prin care ei
Îl cunosc pe Dumnezeu. Adevărul, pentru omenirea coruptă, este judecată,
scrutare și mustrare. Ceea ce adevărul dezvăluie este tocmai dreptatea, măreția
și mânia lui Dumnezeu. Oamenii care înțeleg adevărul pot să se lepede de
stricăciune și să se elibereze de sub influența Satanei. Acest lucru depinde în
întregime de puterea și atotputernicia cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu
mântuiește oamenii și îi desăvârșește pentru a le permite să înțeleagă adevărul și
să îl dobândească. Cu cât oamenii înțeleg mai mult adevărul, cu atât mai mult Îl
cunosc pe Dumnezeu. În acest fel, oamenii pot elimina stricăciunea și dobândi
purificarea. Când oamenii trăiesc adevărul și intră în realitatea adevărului, ei vo r
trăi în lumină, vor trăi în iubire și vor trăi înaintea lui Dumnezeu. Acesta este
rezultatul pe care Hristos îl dobândește prin oferirea adevărului și săvârșirea
judecății. Într-adevăr, toate cuvintele spuse de Dumnezeu sunt adevărul și sunt
judecata rasei umane. Indiferent de epocă, acele cuvinte pe care le rostește
Dumnezeu au efectul judecății. În Epoca Legii, cuvintele lui Iahve Dumnezeu erau
judecata omenirii corupte. În Epoca Harului, cuvintele rostite de Domnul Isus erau
judecata omenirii corupte. Acum, în Epoca Împărăției, tot ceea ce Dumnezeu
Atotputernic spune în lucrarea Sa de judecată și mustrare este o judecată și mai
mare, care, în cele din urmă, va face omenirea capabilă să vadă că judecata și
mustrarea ei de către Dumnezeu Atotputernic sunt cea mai mare iubire a lui
Dumnezeu. Ceea ce judecata și mustrarea lui Dumnezeu aduc rasei umane este
mântuirea și desăvârșirea. Numai prin acceptarea și ascultarea judecății și a
mustrării lui Dumnezeu se poate dobândi iubirea adevărată și mântuirea deplină
de la Dumnezeu. Toți acei oameni care refuză să accepte judecata și mustrarea
lui Dumnezeu vor fi supuși pedepsei lui Dumnezeu și vor cădea în distrugere și
pierzanie […].
Fragment din părtășia celui de mai sus

974
 2. De ce trebuie ca Dumnezeu să judece și să mustre oamenii?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea
întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om
de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a
necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca
Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui,
care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele,
Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început
lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm
mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare
şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi
adevărul, calea şi viaţa.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja
plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana,
are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare,
atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare
în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost
eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a
deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată
și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din
propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul
acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu.
Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și
schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate
să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a
lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea
purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în
lucrarea de mântuire.
Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

975
 Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact?
Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau
desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă
cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca
păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti
păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău,
ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus –
ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost
doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui
Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța;
dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi
calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un
pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării
și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti
incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu.
Fragment din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Prin ce este împlinită desăvârșirea omului de Dumnezeu? Prin firea Lui dreaptă.
Firea lui Dumnezeu cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și
blestem, iar desăvârșirea omului de către El este în mare parte prin judecată. Unii
oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil doar să facă omul
desăvârșit prin judecată și blestem. Ei spun: „Dacă Dumnezeu ar blestema omul,
omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu ar judeca omul, omul nu ar fi condamnat? Atunci
cum poate el încă fi făcut desăvârșit?” Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc
lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului și
ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără cea mai
mică sensibilitate, El dezvăluie tot ce este în om și, prin aceste cuvinte stricte, El
descoperă ceea ce este esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El dă omului
o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune ascultării înaintea
lui Dumnezeu. Trupul omului este de păcat și, de Satana, este neascultător și este
obiectul mustrării lui Dumnezeu – și astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască
pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să i se întâmple lui și trebuie să fie

976
folosite toate felurile de rafinare; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.
Din cuvintele rostite de Dumnezeu se poate vedea că El a condamnat deja trupul
omului. Sunt aceste cuvinte, atunci, cuvintele blestemului? Cuvintele rostite de
Dumnezeu dezvăluie caracterul adevărat al omului și, prin astfel de revelație, el este
judecat și, atunci când vede că este incapabil să împlinească voia lui Dumnezeu, în
interiorul său simte suferință și remușcare, simte că este atât de îndatorat față de
Dumnezeu și insuficient pentru voia lui Dumnezeu. Există momente când Duhul
Sfânt te disciplinează din interior, iar această disciplină vine de la judecata lui
Dumnezeu; sunt momente când Dumnezeu îți reproșează și Își ascunde fața de tine,
când nu-ți dă nicio atenție și nu lucrează în tine, mustrându-te fără o vorbă pentru a
te rafina. Lucrarea lui Dumnezeu în om este în mare parte pentru a face clară firea
Sa dreaptă. Ce mărturie poartă omul în cele din urmă lui Dumnezeu? El mărturisește
că Dumnezeu este Dumnezeul drept, că firea Lui este dreptate, mânie, mustrare și
judecată; omul mărturisește despre firea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu
folosește judecata Lui pentru a face omul desăvârșit, a iubit omul și l-a mântuit pe
om – dar cât de mult este conținut în dragostea Lui? Există judecată, măreție, mânie
și blestem. Deși Dumnezeu a blestemat omul în trecut, El nu l-a aruncat complet pe
om în groapa fără fund, dar a folosit acele mijloace pentru a rafina credința omului;
El nu l-a omorât pe om, ci a acționat pentru a-l face pe om desăvârșit. Esența trupului
este aceea care este a lui Satana – Dumnezeu a spus aceasta perfect corect – dar
faptele îndeplinite de Dumnezeu nu sunt săvârșite conform cuvintelor Sale. El te
blestemă pentru ca tu să poți să-L iubești pe El și astfel ca tu să poți cunoaște esența
trupului; El te mustră pentru ca tu să poți fi trezit, pentru a-ți permite să cunoști
lipsurile din tine și să cunoști nevrednicia completă a omului. Astfel, blestemele lui
Dumnezeu, judecata Lui și măreția și mânia Lui – toate sunt pentru a-l face pe om
desăvârșit. Tot ceea ce face Dumnezeu astăzi și firea dreaptă pe care El o face clară
în voi – este totul pentru a face omul desăvârșit și astfel este dragostea lui
Dumnezeu.
Fragment din „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Într-adevăr, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se lepede de Satana,

977
să se lepede de vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să
scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența
vieții. Toate aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată
are impact direct asupra sorții lor și este menită să rănească inimile lor pentru ca ei
să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această
lume întinată, să cunoască și înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și să
cunoască această omenire coruptă de Satana. Cu cât are parte de mai multă
mustrare și judecată de acest fel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu
atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este
deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu
are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există Cerurile,
nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul
morții; cum oare ar putea să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? Cum
oare ar putea să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în
gheena morții? Cum oare ar putea să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult
iremediabil distrus de omenire? Și cum oare ar putea să știe că a coborât Creatorul
astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îipoate
salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă,
conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și este practic nepăsătoare. Omenirea
este atât de decăzută! Cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină
nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu
ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii
ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu
să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile
lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat
în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți
judecați cu înverșunare și abia atunci inimile voastre de gheață se vor deștepta.
Fragment din „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată
să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a

978
omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio
ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-
una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică
totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă
cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător pentru
Dumnezeu.
Fragment din „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

în Cuvântul Se arată în trup

Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate
conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este
momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă
oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le
dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi
dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este
mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi
clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul
întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii
să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin
mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și
neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una
care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în
timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această
fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți.
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Esența lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a curăța

omenirea, iar acest lucru este pentru ziua odihnei finale. Altfel, întreaga omenire nu
va putea să-și urmeze propria specie și să intre în odihnă. Această lucrare este
singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de curăţare a lui
Dumnezeu va curăța omenirea de păcate și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată
va aduce la lumină lucrurile nesupuse din mijlocul omenirii, separându-i astfel pe cei

979
care pot fi salvați de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor
rămâne. Când lucrarea Sa se va termina, acei oameni care vor rămâne vor fi curățați
și se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ, căci ei vor intra
într-un tărâm mai înalt al umanității; cu alte cuvinte, ei vor intra în ziua de odihnă a
umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot rămâne vor
suferi mustrarea și judecata, formele lor originale vor fi dezvăluite complet; după
aceasta, ei toți vor fi distruși și, ca şi Satanei, nu li se va mai permite să
supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include acest tip de
oameni; acești oameni nu sunt potriviți să intre în pământul odihnei finale, nici nu
sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omul o vor împărți, căci ei
sunt ținte ale pedepsei și sunt cei răi, și nu sunt oameni drepți. […] Lucrarea Sa
desăvârșită de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este făcută în întregime pentru
a purifica pe deplin întreaga omenire, pentru ca El să poată aduce o întreagă omenire
sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă
lucrare a Sa. Este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

De ce trebuie Dumnezeu să judece și să mustre omenirea coruptă și care este
înțelesul judecății și mustrării omenirii corupte de către Dumnezeu? Adevărul acesta
este deosebit de important pentru că implică adevărul privind viziunile lucrării lui
Dumnezeu. Dacă oamenilor le lipsește viziunea în credința lor, nu știu cum să creadă
în Dumnezeu; chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nu sunt capabili să aleagă calea cea
dreaptă. Atunci, ce semnificație ar avea judecata și mustrarea de către Dumnezeu a
omenirii corupte, care I se împotrivește și-L trădează? Mai întâi, trebuie să fim clari
în această privință – Dumnezeu este Creatorul și El are autoritatea de a-i conduce,
judeca și mustra pe cei creați. De asemenea, firea lui Dumnezeu este dreaptă și
sfântă. El nu le permite acelor oameni care I se împotrivesc și-L trădează să trăiască
în prezența Lui. Dumnezeu nu permite lucrurilor murdare și corupte să existe în
prezența Lui. Prin urmare, judecata și mustrarea omenirii corupte de către Dumnezeu
este dreaptă și potrivită și este stabilită de firea lui Dumnezeu. Noi toți știm că

980
Dumnezeu este drept, că Dumnezeu este adevărul. Am văzut deja asta din firea pe
care El o dezvăluie. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Prin cuvintele Lui,
Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile. Cuvintele lui Dumnezeu sunt
capabile să creeze toate lucrurile și cuvintele lui Dumnezeu sunt, de asemenea,
adevărul care poate să judece toate lucrurile. Dumnezeu realizează lucrarea de
judecată și mustrare a omenirii corupte în zilele de pe urmă. Unii ar putea întreba: „A
mai realizat Dumnezeu lucrarea de judecată până acum?” El a făcut, într-adevăr,
multă lucrare de judecată și mustrare; doar că oamenii nu au văzut-o. Înainte ca
ființele omenești să existe, Satana I s-a împotrivit lui Dumnezeu și L-a trădat, și cum
l-a judecat Dumnezeu pe Satana? El l-a surghiunit pe Satana pe pământ și toți acei
îngeri care îl urmau pe Satana au fost trimiși pe pământ, împreună cu el. Dumnezeu
i-a alungat din cer pe pământ – nu a fost aceasta o judecată împotriva Satanei? A
fost o judecată, precum și o mustrare a lui. Așadar, înainte de existența oamenilor,
Dumnezeu deja îl judecase și mustrase pe Satana. Putem vedea acest lucru din
Biblie. Înainte ca această omenire să existe, erau alți oameni sau alte creaturi supuse
judecății și mustrării lui Dumnezeu? Putem spune cu siguranță că toți cei care au fost
distruși de Dumnezeu erau oameni care I se opuneau lui Dumnezeu și I se
împotriveau, și că toți au fost supuși judecății și mustrării Sale. Așadar, judecata și
mustrarea din partea lui Dumnezeu au continuat să existe de când El a creat cerul,
pământul și toate lucrurile. Acesta este un aspect al lucrării lui Dumnezeu de
stăpânire peste toate lucrurile, deoarece firea lui Dumnezeu este invariabilă – nu se
poate schimba niciodată. Vedem că, de când există ființele omenești, ele L-au trădat
pe Dumnezeu și l-au urmat pe Satana; ele toate au trăit sub blestemul lui Dumnezeu.
Atât de mulți oameni au murit sub mustrarea lui Dumnezeu din cauza propriilor
ticăloșii, iar unii au fost anihilați. Au fost atât de mulți care cred în Dumnezeu dar,
totuși, I se împotrivesc și, în cele din urmă, au pierit cu toții. Unii au fost pedepsiți în
tărâmul spiritual, în vreme ce alții au fost mustrați cât erau încă în viață. De aceea
omenirea a rezumat acest lucru astfel: „Bunătatea va fi răsplătită cu bunătate, iar
răul, cu rău”. Totul este judecată și mustrare din partea lui Dumnezeu. Lucrarea lui
Dumnezeu de judecată și mustrare din zilele de pe urmă este pentru a mântui
omenirea coruptă. Acceptând lucrarea lui Dumnezeu, Îi acceptăm judecata și
mustrarea. Toți aceia care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și nu-I dau

981
ascultare în vreme ce sunt supuși lucrării Sale primesc judecata și mustrarea Lui. În
general, oamenii sunt supuși judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu, dar,
uneori, ei primesc, de asemenea, judecata și mustrarea faptelor ce vin asupra lor,
cât și pedepsele lui Dumnezeu. Am văzut cu toții acest lucru. Unii spun:
„Necredincioșii nu au acceptat niciodată lucrarea lui Dumnezeu de judecată și
mustrare, deci vor fi ei capabili să scape de judecata și mustrarea lui Dumnezeu?”
Indiferent dacă oamenii acceptă lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, toți vor
fi supuși judecății și mustrării lui Dumnezeu. Nimeni nu poate scăpa de aceasta –
este ceva sigur. Cei din cadrul religiei nu au acceptat judecata și mustrarea lui
Dumnezeu, totuși, nu pot scăpa de lucrul acesta. Nimeni nu poate scăpa de
mustrarea pe care Dumnezeu a sorocit-o dinainte pentru om – este doar o chestiune
de timp, deoarece fiecare își are rezultatul propriu, iar acest rezultat este, de
asemenea, stabilit de Dumnezeu. Putem vedea ce tip de judecată și mustrare
primește fiecare persoană, din rezultatul său. Unii acceptă judecata și mustrarea lui
Dumnezeu, obțin purificarea din partea lui Dumnezeu, se întorc pe deplin către El,
iar rezultatul lor este o destinație bună – intrarea în Împărăție și dobândirea vieții
veșnice. Acel tip de persoană obține mântuirea. Aceia care nu acceptă judecata și
mustrarea lui Dumnezeu, adică aceia care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu, în cele
din urmă vor îndura pierzania și anihilarea. Aceasta este judecata și mustrarea lor,
care a fost sorocită dinainte de Dumnezeu, cât și rezultatul lor final, care a fost stabilit
de judecata și mustrarea lui Dumnezeu. În prezent, în comunitatea religioasă există
mulți conducători care se împotrivesc lui Dumnezeu – care va fi rezultatul lor final?
Dacă nu se căiesc, în cele din urmă se vor scufunda cu siguranță în distrugere și
pierzanie, căci nimeni nu poate scăpa de judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Acest
lucru este absolut. Noi am acceptat judecata și mustrarea lui Dumnezeu, ceea ce
înseamnă că am acceptat lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Acceptăm
și experimentăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu într-un mod pozitiv, dezvoltând
căința adevărată, în cele din urmă dobândind cunoașterea lui Dumnezeu și
transformarea firii vieții noastre. Pentru noi, acest tip de judecată și mustrare este
mântuirea noastră. Cât despre cei care refuză să accepte judecata și mustrarea lui
Dumnezeu, rezultatul lor va fi pedeapsa și, în cele din urmă, ei trebuie să cunoască
pierzania și distrugerea. Aceasta este consecința faptului de a te sustrage judecății

982
și mustrării lui Dumnezeu.
Fragment din „Faptul că Dumnezeu înfăptuiește lucrarea în diferite moduri pentru a mântui

omenirea are o însemnătate enormă” în Predici și părtășie despre intrarea în viață III

3. Cum ar trebui să experimentezi judecata și mustrarea lui Dumnezeu

pentru a dobândi mântuirea?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Pe scurt, a urma calea lui Petru în propria credință înseamnă a păși pe calea
urmăririi adevărului, care este și calea de a ajunge la cunoașterea de sine și a-și
schimba firea. Numai pășind pe calea lui Petru va fi omul pe calea de a fi desăvârșit
de Dumnezeu. Omului trebuie să-i fie clar cum anume să pășească pe calea lui
Petru, precum și în ce fel s-o pună în practică. În primul rând, omul trebuie să-și lase
deoparte propriile intenții, căutările nepotrivite și chiar familia și toate lucrurile ce țin
de trup. Trebuie să fie devotat din toată inima, adică să se dedice complet cuvântului
lui Dumnezeu, să se concentreze pe a mânca și a bea din cuvintele lui Dumnezeu și
a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă voia lui
Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. Asta a
făcut Petru după ce L-a văzut pe Isus și doar prin practicarea în acest fel se pot
dobândi cele mai bune rezultate. Devoțiunea sinceră față de cuvintele lui Dumnezeu
implică, în primul rând, căutarea adevărului, a intențiilor din cuvintele Sale,
concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult
adevăr din cuvintele Lui. Când a citit cuvintele Sale, Petru nu s-a concentrat pe
înțelegerea doctrinelor, cu atât mai puțin s-a concentrat pe obținerea cunoștințelor
teologice; în schimb, el s-a concentrat pe înțelegerea adevărului și voinței lui
Dumnezeu, precum și pe obținerea unei înțelegeri a firii și a frumuseții Sale. Petru a
încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului din cuvintele
lui Dumnezeu, precum și natura coruptă și neajunsurile propriu-zise ale omului,
întrunind astfel toate aspectele cerințelor pe care Dumnezeu, pentru a fi mulțumit, le
face omului. Petru a avut atât de multe practici corecte ce respectau cuvintele lui
Dumnezeu; acest lucru era cel mai potrivit cu voia Lui și era cea mai bună cale prin
care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Când
a experimentat sutele de încercări de la Dumnezeu, Petru s-a examinat cu strictețe

983
în lumina fiecărui cuvânt al judecății lui Dumnezeu față de om, fiecărui cuvânt al
dezvăluirii omului de către Dumnezeu și în lumina fiecărui cuvânt al cerințelor Lui de
la om și s-a străduit să priceapă semnificația acelor cuvinte. El a încercat cu adevărat
să reflecteze și să memoreze fiecare cuvânt pe care i l-a spus Isus și a obținut
rezultate foarte bune. Prin această modalitate de practicare, el a reușit să se
înțeleagă pe sine din cuvintele lui Dumnezeu și nu numai că a ajuns să înțeleagă
diferitele stări corupte ale omului, ci a ajuns și să înțeleagă esența, natura și diferitele
neajunsuri ale omului. Aceasta înseamnă o adevărată înțelegere de sine. Din
cuvintele lui Dumnezeu, Petru nu doar că a dobândit o adevărată înțelegere de sine,
ci, din lucrurile exprimate în cuvintele lui Dumnezeu – firea Sa dreaptă, ceea ce El
are și este, voia lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa, cererile Lui către omenire – din
aceste cuvinte el a ajuns să-L cunoască în totalitate pe Dumnezeu. El a ajuns să
cunoască firea și esența lui Dumnezeu; a ajuns să cunoască și să înțeleagă ceea ce
are Dumnezeu și ce este El, precum și frumusețea și cererile Lui pentru om. Deși
Dumnezeu nu a vorbit pe vremea aceea la fel de mult ca astăzi, rezultate în aceste
privințe au fost chiar și așa dobândite în Petru. Acesta a fost un lucru rar și prețios.
Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Când primim judecata cuvintelor lui Dumnezeu, nu trebuie să ne temem de

suferință și nici nu trebuie să ne fie frică de durere; cu atât mai puțin să ne temem că
ale lui Dumnezeu cuvintele ne vor străpunge inimile. Ar trebui să citim mai multe din
cuvântările Lui despre cum ne judecă și ne mustră și ne demască esențele corupte.
Trebuie să le citim și să ne conformăm lor mai mult. Să nu îi comparăm pe alții cu ele
– să ne comparăm noi înșine cu ele. Nu ne lipsește nici măcar unul dintre aceste
lucruri; cu toții putem fi pe potriva lor. Dacă nu credeți, mergeți și experimentați voi
înșivă. […] În credința noastră, trebuie să susținem cu tărie că ale lui Dumnezeu
cuvinte sunt adevărul. Dat fiind că ele sunt efectiv adevărul, ar trebui să le acceptăm
rațional. Indiferent dacă suntem sau nu în stare să recunoaștem sau să admitem
asta, prima noastră atitudine față de cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie una de
acceptare deplină. Fiecare rând în parte al cuvintelor lui Dumnezeu se referă la o
stare specifică. Adică, toate rândurile din cuvântările Sale sunt nu despre fenomene
externe, cu atât mai puțin despre reguli externe sau despre o simplă formă de

984
comportament în oameni. Nu este așa. Dacă privești fiecare rând rostit de Dumnezeu
ca pe un simplu tip de comportament uman sau ca pe un fenomen extern, atunci nu
ai nici o înțelegere de natură spirituală și nu înțelegi ce este adevărul. Cuvintele lui
Dumnezeu sunt profunde. În ce fel sunt ele profunde? Tot ceea ce spune Dumnezeu,
ceea ce El dezvăluie, este relativ la firile corupte ale oamenilor și la lucrurile
considerabile și adânc înrădăcinate din viața lor. Sunt lucruri esențiale, nu fenomene
externe și, mai ales, nu sunt comportamente externe.
Fragment din „Importanța și calea urmăririi adevărului”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Dacă tu crezi în domnia lui Dumnezeu, atunci trebuie să crezi că lucrurile care
se întâmplă în fiecare zi, fie ele bune sau rele, nu sunt întâmplări aleatorii. Nu este
vorba despre faptul că cineva este aspru cu tine în mod intenționat sau că te
vizează; de fapt, totul este aranjat de Dumnezeu. Pentru ce orchestrează
Dumnezeu aceste lucruri? Nu este pentru a-ți dezvălui neajunsurile sau pentru a te
expune; expunerea ta nu este scopul final. Scopul final este să te desăvârșească
și să te mântuiască. Cum face Dumnezeu acest lucru? În primul rând, El te face
conștient de propria ta fire coruptă, de natura și de esența ta, de neajunsurile tale
și de ceea ce îți lipsește. Doar prin cunoașterea acestor lucruri și înțelegerea lor în
inima ta, poți urmări adevărul și te poți elibera treptat de firea ta coruptă. Acesta
este Dumnezeu oferindu-ți o ocazie. Tu trebuie să știi cum să profiți de această
ocazie și să nu te bați cap în cap cu Dumnezeu. În special, când te confrunți cu
oamenii, evenimentele și lucrurile pe care Dumnezeu le aranjează în jurul tău, nu
te gândi întotdeauna că lucrurile nu sunt așa cum le dorești să fie, vrând
întotdeauna să scapi, mereu învinuindu-L și înțelegându-L greșit pe Dumnezeu.
Aceasta nu înseamnă să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și va face să-ți fie
foarte greu să intri în realitatea adevărului. Oricare ar fi lucrul pe care tu nu-l poți
înțelege pe deplin, atunci când ai dificultăți, trebuie să înveți să te supui. Ar trebui
mai întâi să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi mai mult. În acest fel, înainte să-
ți dai seama, se va produce o schimbare în starea ta interioară și vei putea să cauți
adevărul pentru a-ți rezolva problema – vei fi capabil să experimentezi lucrarea lui
Dumnezeu. În acest timp, realitatea adevărului este modelată înlăuntrul tău și

985
acesta este felul în care vei progresa și în care va avea loc o schimbare a stării
vieții tale. Odată ce ai suferit această schimbare și ai acest fel de realitate a
adevărului, atunci vei deține o statură, iar cu statura va veni viața. Dacă cineva
trăiește întotdeauna pe baza unei firi satanice corupte, atunci, indiferent cât de mult
entuziasm sau energie au, ei tot nu pot fi considerați a poseda statură sau viață.
Dumnezeu lucrează în fiecare persoană și, indiferent care este metoda Lui, ce fel
de oameni, lucruri sau chestiuni întrebuințează El pentru a face un serviciu sau ce
fel de ton au cuvintele Lui, El are doar un scop final: mântuirea ta. Înainte de a te
mântui, El trebuie să te transforme, deci cum ai putea să nu suferi puțin? Va trebui
să suferi. Această suferință poate implica multe lucruri. Uneori, Dumnezeu pune în
mișcare oamenii, chestiunile și lucrurile din jurul tău astfel încât să poți ajunge să
te cunoști pe tine însuți sau, altminteri, ai putea fi tratat, emondat și expus în mod
direct. La fel ca cineva aflat pe o masă de operație – trebuie să treci printr-o anumită
durere pentru un rezultat bun. Dacă, de fiecare dată când ești emondat și tratat și
de fiecare dată când El pune în mișcare oameni, chestiuni și lucruri, acest lucru îți
stârnește sentimentele și îți dă un impuls, atunci este ceva corect, iar tu vei avea
statură și vei intra în realitatea adevărului.
Fragment din „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, de la chestiunile și

de la lucrurile din jurul tău” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în

tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la Dumnezeu. Fără nici cea mai
mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea,
necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând să-i altereze dragostea de
Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă de Dumnezeu? Nu este aceasta
împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie că ești mustrat, judecat sau în
necaz – ești mereu capabil să obții ascultare până la moarte, aceasta fiind ceea ce
o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei
de Dumnezeu. Dacă omul poate obține atât de mult, atunci este o creatură calificată
a lui Dumnezeu și nimic nu satisface mai bine dorința Creatorului.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

986
 Adevărul pe care omul trebuie să-l posede se găsește în cuvântul lui Dumnezeu,
un adevăr care este cel mai benefic și mai util pentru omenire. Este întăritorul și
hrana de care are nevoie trupul vostru, ceva care îl ajută pe om să-și recapete
umanitatea normală, un adevăr cu care omul ar trebui să fie înzestrat. Cu cât
practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai repede viața voastră va înflori;
cu cât practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât adevărul va deveni mai clar.
Pe măsură ce statura voastră crește, veți vedea mai clar lucrurile din lumea spirituală
și veți fi mai puternici pentru a triumfa asupra Satanei. O mare parte din adevăr, pe
care nu o înțelegeți, va fi lămurită atunci când veți practica al lui Dumnezeu cuvânt.
Cei mai mulți oameni se mulțumesc doar să înțeleagă textul cuvântului lui Dumnezeu
și se concentrează pe a se dota cu doctrine, fără să-i experimenteze profunzimea în
practică; nu este aceasta calea fariseilor? Cum poate atunci expresia „Cuvântul lui
Dumnezeu este viață” să fie adevărată pentru ei? Numai când omul practică cuvântul
lui Dumnezeu, viața lui poate înflori cu adevărat; ea nu poate crește pur și simplu prin
citirea cuvântului Său. Dacă tu crezi că a înțelege cuvântul lui Dumnezeu este tot
ceea ce este necesar pentru a avea viață, pentru a avea statură, atunci înțelegerea
ta este distorsionată. Adevărata înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu are loc atunci
când practici adevărul și trebuie să înțelegi că „numai prin practicarea adevărului
poate acesta să fie înțeles vreodată”.
Fragment din „Odată ce ați înțeles adevărul, practicați-l” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii,

este principial în propriile cuvinte și acțiuni și poate intra în realitatea tuturor
aspectelor adevărului, atunci este o persoană care devine desăvârșită de către
Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet
eficiente pentru asemenea oameni, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața lor,
ei au dobândit adevărul și sunt capabili să trăiască în conformitate cu ale Lui cuvinte.
După aceasta, natura trupului lor – adică, însuși fundamentul existenței lor inițiale –
se va zdruncina și se va prăbuși. După ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu
drept propria lor viață, ei vor deveni oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin
viața lor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, cerințele Lui de la omenire, revelațiile
Lui către oameni și standardele pentru o viață adevărată, pe care El cere ca aceștia

987
să le întrunească, devin viața lor, dacă ei trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri,
atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și
au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu.
Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Citate din predici și părtășii ca referință:

Lucrarea finală a lui Dumnezeu este de a ne judeca prin cuvântul Său. Dacă
vrem să ne spălăm firea coruptă ca să putem dobândi mântuirea lui Dumnezeu,
trebuie mai întâi să depunem cu adevărat puțin efort în cuvântul lui Dumnezeu.
Trebuie să mâncăm și să bem cuvântul lui Dumnezeu și să să acceptăm judecata, și
revelațiile din cuvântul Său. Indiferent cât de mult ne străpunge, ne critică sau ne
face să suferim cuvântul lui Dumnezeu, nu uitați,cuvântul lui Dumnezeu este
adevărul deplin și realitatea vieții pe care trebuie să o trăim. Fiecare exprimare a
cuvântului lui Dumnezeu este menită să ne purifice și să ne schimbe, să ne ajute să
ne lepădăm de corupția noastră și să dobândim mântuirea, și apoi să ne ajute să
înțelegem adevărul, să dobândim cunoașterea de Dumnezeu. Vedeți voi, noi trebuie
să învățăm să acceptăm judecata și tăierea cuvântului lui Dumnezeu. Dacă vrem să
dobândim adevărul cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fim dispuși să suferim
supunându-ne adevărului din cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să căutăm adevărul și
să încercăm să-l găsim în cuvântul lui Dumnezeu să aflăm dorința lui Dumnezeu, și
să încercăm să ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să reflectăm asupra cuvântului
lui Dumnezeu ca să ne cunoaștem propria aroganță, ipocrizia, și egoismul, cum
facem târguri cu Dumnezeu, cum Îl extorcăm, denaturăm adevărul și alte acțiuni
păcătoase precum și alte necuviințe din credința noastră, dorințe pentru avuții. Prin
această cale, vom ajunge să cunoaștem treptat adevărul din spatele corupției
noastre și esența naturii noastre. După ce vom înțelege mai mult din adevăr
cunoașterea noastră despre Dumnezeu se va adânci, și apoi vom ști ce tip de om Îi
place lui Dumnezeu și ce tip nu Îi place, ce tip va mântui sau înlătura, ce tip va folosi
și pe ce tip îl va blestema. Odată ce noi vom vedea aceste lucruri, vom începe să
înțelegem firea lui Dumnezeu. Acestea sunt rezultatele trăirii judecății lui Dumnezeu,
ale cuvântului Său. Oricine urmează adevărul ține seama de trăirea judecății
cuvântului lui Dumnezeu, încercând să caute adevărul în tot, să practice spusele lui

988
Dumnezeu și să I se supună. Treptat, acești oameni vor începe să înțeleagă adevărul
și vor intra în realitatea trăirii cuvântului lui Dumnezeu, și vor dobândi desăvârșirea
și mântuirea. Cât despre aceia care nu iubesc adevărul, deși ei pot recunoaște
arătarea lui Dumnezeu din adevărul exprimat de El în cuvântul Său, ei cred că există
o cale pentru ca ei să dobândească mântuirea cu certitudine, dacă sacrifică puțin și
își fac datoria. Deci ei nu pot primi adevărul, după ce au crezut în Dumnezeu mulți
ani. Poate că înțeleg câteva doctrine, dar ei cred că știu tot adevărul și realitatea. Se
înșală pe ei înșiși și, curând, vor fi înlăturați de Dumnezeu.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Când citim cuvintele lui Dumnezeu astăzi, cel mai important lucru este să
acceptăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Punctul cheie este să acceptăm
judecata și mustrarea lui Dumnezeu și acesta este lucrul cel mai important. […] Voi
toți spuneți că sunteți dispuși să suportați suferința judecății și mustrării. Din moment
ce sunteți dispuși să suportați această suferință, cum vă veți supune? Cum o veți
accepta? Dacă vedeți cuvintele de judecată și mustrare alelui Dumnezeu, le veți
accepta ca judecata lui Dumnezeu față de voi? Sau veți susține că aceste cuvinte
judecă pe alții, că nu au nimic de-a face cu voi și, astfel, veți evita judecata și
mustrarea lui Dumnezeu? În ce direcție o veți lua? Dacă sunteți dispuși să acceptați
judecata și mustrarea lui Dumnezeu, atunci nu trebuie să evitați aceste lucruri când
citiți cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent cât de tăioase sau aspre sunt cuvintele, ar
trebui să le accepți pe toate. Voi vă rugați lui Dumnezeu: „Dumnezeule, sunt dispus
să accept judecata și mustrarea Ta. Cuvintele Tale de judecată sunt îndreptate spre
mine. Eu sunt un om stricat, am probleme cu stricăciunea, așa că ar trebui să accept
judecata și mustrarea Ta, din moment ce aceasta este dragostea Ta pentru mine,
este preamărirea Ta. Eu le accept și le ascult întru totul și sunt recunoscător pentru
dragostea Ta.” De îndată ce vă veți ruga în felul acesta, le veți accepta cu ușurință
și nu le veți considera un lucru dificil. Apoi comparați cuvintele lui Dumnezeu cu
propriile voastre stări pentru a vă aprofunda înțelegerea. Acesta este modul în care
se poate face acest lucru. Aceasta este o expresie a supunerii față de judecata și
mustrarea lui Dumnezeu. Dar dacă vedeți cuvinte ale lui Dumnezeu care sunt destul
de aspre și spuneți: „Dumnezeule, aceste cuvinte nu sunt o judecată a mea, ele sunt

989
judecata altora, ele sunt judecata Satanei. Ele nu au nimic de-a face cu mine, deci
nu am nevoie să le citesc”, atunci aceasta înseamnă a evita judecata și mustrarea
lui Dumnezeu. Dacă unii frați și unele surori vă emondează și se ocupă de voi, ce ar
trebui să faceți? Ar trebui să vă rugați rapid lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Îți
mulțumesc! Aceasta este dragostea Ta care vine la mine. Tu ai mișcat pe frații și
surorile mele să mă emondeze și să se ocupe de mine datorită iubirii Tale pentru
mine.Mă supun”. Trebuie să vă rugați. Dacă nu vă rugați, vă va fi ușor să refuzați, va
fi ușor pentru trupul vostru să se revolte, ușor să intrați în conflict cu ceilalți, ușor să
vă plângeți și va fi chiar mai ușor să fiți negativi. Așadar, trebuie să mergeți rapid și
să vă rugați. După ce v-ați rugat, mintea voastră va fi liniștită și veți putea să vă
supuneți. Odată ce sunteți cu adevărat capabili să vă supuneți, veți avea bucurie în
inima voastră și veți spune: „În acel moment nu mi-am pierdut cumpătul, ci am
acceptat. Pentru că m-am rugat. Acum mă pot supune în sfârșit lui Dumnezeu”.
Vedeți o rază de speranță și câștigați o oarecare statură; în felul acesta crește o
persoană.
Fragment din „Cum ar trebui să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu pentru a dobândi

rezultate” în Predici și părtășie despre intrarea în viață I

4. Ce este rugăciunea adevărată?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Ce înseamnă să te rogi cu adevărat? Înseamnă să rostești cuvintele dinlăuntrul
inimii tale către Dumnezeu și să comunici cu Dumnezeu după ce ai înțeles voința
Lui și pe baza cuvintelor Lui; înseamnă să te simți deosebit de apropiat de
Dumnezeu, să simți că El se află în fața ta și că ai ceva să-i spui; și înseamnă să fii
în special strălucitor în inima ta și să simți că Dumnezeu este mai ales iubitor. Te
vei simți îndeosebi inspirat și după ce-ți vor auzi vorbele, frații și surorile tale se vor
simți mulțumiți, vor simți că vorbele pe care le rostești sunt chiar vorbele din inimile
lor, pe care ei vor să le spună, și că tot ceea ce tu spui reprezintă ceea ce ei vor să
spună. Aceasta înseamnă să te rogi cu adevărat. După ce te-ai rugat cu adevărat,
înăuntrul inimii tale, te vei simți împăcat și bucuros; puterea de a-L iubi pe
Dumnezeu va crește în tine și vei simți că nimic din toată viața ta nu este mai de
preț sau semnificativ decât să-L iubești pe Dumnezeu – și toate acestea vor dovedi

990
că rugăciunile tale au fost eficiente.
Fragment din „Despre practica rugăciunii” în Cuvântul Se arată în trup

Cele mai joase standarde pe care Dumnezeu le cere de la oameni impun ca

aceștia să fie capabili să-și deschidă inimile către El. Dacă omul își dăruiește inima
curată către Dumnezeu și mărturisește lui Dumnezeu ce se află cu adevărat înăuntrul
inimii sale, atunci Dumnezeu este dornic să lucreze în om; Dumnezeu nu dorește
inima îndoită a unui om, ci inima lui pură și sinceră. Dacă omul nu vorbește cu
adevărat din inima lui către Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îi atinge inima omului,
sau nu lucrează înăuntrul lui. Astfel, cel mai important lucru privind rugăciunea este
să rostești cuvintele inimii tale curate către Dumnezeu, să-i mărturisești lui
Dumnezeu defectele tale sau răzvrătirile tale și să-ți deschizi complet sufletul
înaintea Lui. Doar atunci Dumnezeu va fi interesat de rugăciunile tale; dacă nu vei
face astfel, Dumnezeu Își va întoarce chipul de la tine.
Fragment din „Despre practica rugăciunii” în Cuvântul Se arată în trup

Uneori, a te baza pe Dumnezeu nu înseamnă să-I ceri să facă ceva folosind

cuvinte speciale sau să-I ceri îndrumare sau protecție specială. Mai degrabă,
înseamnă că atunci când oamenii se confruntă cu o problemă, ei Îl cheamă cu
sinceritate. Deci, ce face Dumnezeu atunci când oamenii Îl cheamă? Când inima
cuiva este neliniștită și are acest gând: „O, Dumnezeule, nu pot să fac asta singur,
nu știu cum să fac și mă simt slab și negativ”, când aceste gânduri se nasc în ei, oare
Dumnezeu nu știe despre asta? Când se nasc aceste gânduri în oameni, este inima
lor sinceră? Când ei Îl cheamă pe Dumnezeu sincer în acest fel, acceptă Dumnezeu
să-i ajute? În ciuda faptului că este posibil ca ei să nu fi rostit niciun cuvânt, ei arată
sinceritate, și astfel Dumnezeu consimte să-i ajute. Când oamenii se confruntă cu o
dificultate deosebit de spinoasă, când nu au la cine să apeleze și când se simt foarte
neajutorați, ei își pun toată speranța în Dumnezeu. Cum sunt rugăciunile lor? Care
este starea lor de spirit? Sunt sinceri? Există vreo prefăcătorie în acel moment? Doar
atunci când te încrezi în Dumnezeu ca și cum ar fi ultimul fir de pai de care te agăți
pentru a-ți salva viața, sperând că El te va ajuta, inima ta este sinceră. Deși poate nu
ai spus multe, inima ta s-a neliniștit deja. Cu alte cuvinte, Îi dai inima ta sinceră lui

991
Dumnezeu și Dumnezeu ascultă. Când Dumnezeu ascultă, El îți vede dificultățile și
te va lumina, te va călăuzi și te va ajuta.
Fragment din „Credincioșii trebuie în primul rând să înțeleagă tendințele rele ale lumii” în

Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Rugăciunea nu înseamnă să urmezi o serie de formalități sau de proceduri ori

să reciți cuvintele lui Dumnezeu, altfel spus, rugăciunea nu înseamnă să repeți
papagalicește niște cuvinte și să îi copiezi pe alții. În rugăciune, trebuie să-ți dăruiești
inima lui Dumnezeu, împărtășind cuvintele din inima ta cu Dumnezeu, astfel încât să
fii atins de Dumnezeu. Dacă vrei ca rugăciunile tale să fie eficiente, atunci ele trebuie
întemeiate pe citirea de către tine a cuvintelor lui Dumnezeu. Doar dacă te rogi
folosind cuvintele lui Dumnezeu vei putea primi mai multă iluminare și cunoaștere
rațională. Știi că o rugăciune este adevărată doar dacă ea vine dintr-o inimă care
tânjește după poruncile date de Dumnezeu și dacă tu dorești să îndeplinești aceste
porunci; astfel vei putea să urăști tot ceea ce Dumnezeu urăște, pe baza a ceea ce
vei cunoaște, și vei ști cu claritate adevărurile explicate de Dumnezeu. Să dai dovadă
de hotărâre și de credință și de cunoaștere și să ai o cale prin care să practici după
ce te rogi – doar aceasta este adevărata rugăciune și doar o astfel de rugăciune
poate fi eficientă. Dar rugăciunea trebuie construită pe temelia desfătării cu cuvintele
lui Dumnezeu și comuniunea cu Dumnezeu, în cuvintele Lui, inima ta putând să-l
caute pe Dumnezeu și să fie împăcată înaintea lui Dumnezeu. O asemenea
rugăciune a atins deja punctul adevăratei comuniuni cu Dumnezeu.
Fragment din „Despre practica rugăciunii” în Cuvântul Se arată în trup

Sper ca frații și surorile să poată să se roage cu adevărat zi de zi. Dar aceasta

nu înseamnă aderarea la o doctrină, ci un efect care trebuie obținut. Ești gata să
renunți la puțin somn și confort pentru a-ți rosti rugăciunile de dimineață în zori și
apoi de a te bucura de cuvintele lui Dumnezeu? Dacă te rogi, sorbi și te hrănești cu
cuvintele lui Dumnezeu, astfel, cu o inimă curată, vei fi acceptat de Dumnezeu. Dacă
faci asta zilnic, exersând dăruirea inimii tale lui Dumnezeu în fiecare zi și trăind în
comuniune cu Dumnezeu, atunci, cunoștințele tale despre Dumnezeu vor crește cu
siguranță și vei fi putea să înțelegi voia lui Dumnezeu. Ar trebui să spui: „O,

992
Dumnezeule! Vreau să-mi îndeplinesc datoria. Pentru ca Tu să poți fi preaslăvit în
noi și să te poți bucura de mărturia Ta în noi, acest grup de oameni, nu pot decât să
mă dăruiesc Ție cu întreaga mea ființă. Te rog să lucrezi înăuntrul nostru, ca să-Ți
pot împlini voia și ca să Te pot iubi cu adevărat, făcând din Tine țelul pe care să-l
urmăresc.” Când te simți dominat de această povară, cu siguranță Dumnezeu te va
face desăvârșit; n-ar trebui să te rogi doar de dragul tău, ci și pentru a putea face
voia lui Dumnezeu și de dragul de a-L iubi. Acesta este tipul de rugăciune adevărată.
Fragment din „Despre practica rugăciunii” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Sunt câteva rezultate pe care o adevărată comuniune cu Dumnezeu trebuie să
le producă: în primul rând, când suntem în comuniune cu Dumnezeu, ajungem să
cunoaștem adevărul despre stricăciunea noastră și despre esența naturii noastre,
astfel dobândind cunoașterea de sine. În prezența lui Dumnezeu, ar trebui adeseori
să reflectăm la lucrurile pe care le-am făcut pentru a vedea dacă sunt sau nu
conforme cu voia lui Dumnezeu și să vedem pe ce ne-am bazat pentru a trăi. Dacă
am trăit după cuvântul lui Dumnezeu, atunci aceasta este mărturia pentru a intra în
viață. Dacă am trăit după filosofia Satanei, aceasta este o expresie a naturii Satanei,
care este considerată un păcat. În al doilea rând, când suntem în comuniune cu
Dumnezeu, nu doar că dobândim adevărata cunoaștere de sine, dar dobândim și
adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, care este rezultatul comuniunii cu Dumnezeu.
După dobândirea adevăratei cunoașteri a lui Dumnezeu, se va înălța în inimile
noastre dorința de a-L adora pe Dumnezeu, de a ne supune lui Dumnezeu și de a-L
iubi pe Dumnezeu, ceea ce în final ne va aduce hotărârea de a-I sluji lui Dumnezeu.
Acesta este rezultatul atins prin cunoașterea lui Dumnezeu și este, totodată,
rezultatul atins prin comuniunea cu Dumnezeu. Dacă nu dobândim aceste rezultate
prin comuniunea noastră cu Dumnezeu, acest lucru este suficient pentru a dovedi că
nu am intrat în rugăciune pe calea cea bună și că, de fapt, nu am fost în comuniune
cu Dumnezeu. Unii oameni spun: „Ei bine, m-am rugat mulți ani, asta înseamnă că
sunt în comuniune cu Dumnezeu în rugăciuni?” Trebuie să măsori asta în funcție de
rezultate. Ai dobândit cunoașterea de sine prin rugăciunile tale? Ai dobândit rezultatul
căutării voinței lui Dumnezeu și a adevărului? Ai dobândit rezultatul supunerii în fața

993
lui Dumnezeu? Ai dobândit rezultatul adorării lui Dumnezeu? Ai dobândit rezultatul
iubirii față de Dumnezeu? Dacă nu ai dobândit niciunul dintre aceste rezultate, atunci
rugăciunile tale sunt fără valoare, sunt fără sens și tu pur și simplu nu ești în
adevărată comuniune cu Dumnezeu.
Fragment din „Scopul și semnificația comuniunii cu Dumnezeu în rugăciune”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață V

5. Cum poate cineva stabili o relație cuviincioasă cu Dumnezeu?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Oamenii cred în Dumnezeu, Îl iubesc pe Dumnezeu şi-L mulțumesc pe
Dumnezeu atingând cu inima lor Duhul lui Dumnezeu, obţinând astfel mulțumirea
Lui; atunci când se dedică cu inima lor cuvintelor lui Dumnezeu, ei sunt ca urmare
mişcaţi de Duhul lui Dumnezeu. Dacă doreşti să atingi o viaţă spirituală adecvată şi
să stabileşti o relaţie corectă cu Dumnezeu, trebuie mai întâi să-ţi dăruieşti inima Lui
şi să-ţi linişteşti inima în faţa Lui. Doar după ce ţi-ai revărsat întreaga inimă întru
Dumnezeu poţi treptat să dezvolţi o viaţă spirituală adecvată. Dacă oamenii nu-şi
dăruiesc inimile lor către Dumnezeu cu încrederea lor în El, dacă inimile lor nu sunt
în El şi dacă dacă ei nu consideră povara Lui ca fiind a lor, atunci tot ceea ce fac este
să-L înşele pe Dumnezeu şi aceasta este în întregime atitudinea persoanelor
religioase – acest lucru nu poate primi lauda lui Dumnezeu.
Fragment din „Stabilirea unei relaţii corecte cu Dumnezeu este foarte importantă” în Cuvântul Se

arată în trup

Astăzi, cuvintele Duhului Sfânt sunt dinamica lucrării Duhului Sfânt, iar, în
această perioadă, iluminarea continuă a omului din partea Duhului Sfânt este
tendința lucrării Acestuia. Și care este astăzi tendința în lucrarea Duhului Sfânt? Este
conducerea poporului în lucrarea lui Dumnezeu astăzi și într-o viață spirituală
normală. […]
În primul rând, trebuie să-ți deschizi inima către cuvintele lui Dumnezeu. Nu
trebuie să urmărești cuvintele lui Dumnezeu în trecut și nu trebuie să le studiezi și să
le compari cu cuvintele de astăzi. În schimb, trebuie să îți deschizi complet inima
către cuvintele din prezent ale lui Dumnezeu. Dacă există oameni care încă mai

994
doresc să citească cuvintele lui Dumnezeu, cărți spirituale sau alte relatări ale
predicării din trecut, care nu urmează astăzi cuvintele Duhului Sfânt, atunci ei sunt
printre cei mai naivi oameni; Dumnezeu detestă astfel de oameni. Dacă ești dispus
să accepți astăzi lumina Duhului Sfânt, atunci deschide-ți astăzi pe deplin inima către
cuvântările lui Dumnezeu. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l realizezi.
Fragment din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor

lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă crezi în Dumnezeu, trebuie să rezolvi măcar problema de a avea o legătură

normală cu Dumnezeu. Fără să ai o legătură normală cu Dumnezeu, semnificația în
a crede în Dumnezeu este pierdută. Stabilirea unei legături normale cu Dumnezeu
este realizată în întregime prin liniștirea inimii tale în prezența lui Dumnezeu. O
legătură normală cu Dumnezeu înseamnă să fii în stare să nu te îndoiești sau să
tăgăduiești vreo lucrare a lui Dumnezeu și să te supui acesteia și, în plus, înseamnă
să ai intențiile potrivite în prezența lui Dumnezeu, fără să te gândești la tine, punând
întotdeauna pe primul loc interesele familiei lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce faci,
acceptând observația lui Dumnezeu și supunându-te rânduielilor lui Dumnezeu. Ești
în măsură să-ți liniștești inima în prezența lui Dumnezeu ori de câte ori faci ceva;
chiar dacă nu înțelegi voia lui Dumnezeu, tot trebuie să îți îndeplinești, cât mai bine
cu putință, îndatoririle și responsabilitățile. Nu este prea târziu să aștepți ca voința lui
Dumnezeu să ți se dezvăluie și apoi să o pui în practică. Când legătura ta cu
Dumnezeu a devenit normală, atunci vei avea și o legătură normală cu oamenii. Totul
se stabilește pe temelia cuvintelor lui Dumnezeu. Mâncând și bând cuvintele lui
Dumnezeu, practicând potrivit cerințelor lui Dumnezeu, impune-ți punctul de vedere
corect și nu face lucruri care sunt împotriva lui Dumnezeu sau care deranjează
biserica. Nu face lucruri care nu sunt în beneficiul vieților fraților și surorilor, nu spune
lucruri care nu contribuie la alte persoane, nu face lucruri rușinoase. Fii drept și
onorabil atunci când faci toate lucrurile și fă-le în așa fel încât să fie demne înaintea
lui Dumnezeu. Chiar dacă trupul este slab uneori, ești capabil să atașezi cea mai
mare importanță beneficiului familiei lui Dumnezeu, nu râvni la propriile tale beneficii
și fă lucrurile cu dreptate. Dacă poți practica în acest fel, legătura ta cu Dumnezeu
va fi normală.

995
 Ori de câte ori faci ceva, trebuie să te analizezi dacă motivațiile tale sunt corecte.
Dacă ești în stare să acționezi conform cerințelor lui Dumnezeu, atunci legătura ta
cu Dumnezeu este normală. Acesta este criteriul minim. Dacă, atunci când îți
analizezi motivațiile, apar acelea care sunt incorecte și dacă le poți întoarce spatele
și poți acționa conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci vei deveni cineva care este
drept înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru va arăta că legătura ta cu Dumnezeu este
normală și că tot ceea ce faci este de dragul lui Dumnezeu și nu pentru tine însuți.
Ori de câte ori faci sau spui ceva, trebuie să ai în inimă dreptatea, să fii drept și să
nu fii condus de emoțiile tale sau să acționezi potrivit voinței tale. Acestea sunt
principiile conform cărora se comportă credincioșii în Dumnezeu. Motivațiile și statura
unei persoane pot fi dezvăluite într-un lucru mic și astfel, pentru ca oamenii să intre
pe calea de a fi făcuți desăvârșiți de Dumnezeu, ei trebuie să-și rezolve mai întâi
propriile motivații și legătura lor cu Dumnezeu. Numai atunci când legătura ta cu
Dumnezeu este normală, vei fi capabil să fii făcut desăvârșit de Dumnezeu și numai
atunci, lucrarea, curățarea, disciplina și rafinarea lui Dumnezeu vor putea să-și atingă
efectul dorit. Adică oamenii pot să-L aibă pe Dumnezeu în inimile lor, să nu caute
beneficii personale, să nu se gândească la viitorul lor personal (ne referim la gândul
la trup), ci mai degrabă să suporte povara intrării în viață, să depună toate eforturile
pentru a căuta adevărul și să se supună lucrării lui Dumnezeu. În acest fel, obiectivele
pe care le cauți sunt corecte și legătura ta cu Dumnezeu este normală.
Fragment din „Cum este relația ta cu Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

De unde ar trebui să începem în stabilirea unei relații corecte cu Dumnezeu?
Cel mai important lucru este să vorbești din inimă când te rogi lui Dumnezeu. De
exemplu, spui în rugăciunea ta: „O, Dumnezeule, văd că mulți dintre frații și surorile
mele sunt în stare să Ți se dedice întru totul ca să se sacrifice pentru Tine, dar statura
mea este prea neînsemnată. Îmi iau în considerare mijloacele de trai și viitorul, cât și
faptul dacă voi fi capabil să îndur greutățile fizice. Nu pot să renunț la acele lucruri.
Chiar Îți sunt îndatorat. Cum pot să aibă ei o asemenea statură? Condițiile familiilor
noastre sunt aceleași, dar ei sunt capabili să se sacrifice pentru Tine tot timpul – eu
de ce nu pot? Îmi lipsește atât de mult din adevăr. Mă gândesc mereu la grijile

996
trupești; credința mea este atât de firavă. O, Dumnezeule, fie ca Tu să mă luminezi
și să mă iluminezi, permițându-mi să cred cu adevărat în Tine și să mă sacrific pentru
Tine întru totul, foarte curând”. Asta înseamnă să vorbești din inimă. Dacă ai acest
tip de comunicare sinceră Dumnezeu în fiecare zi, El va vedea că ești sincer, că nu
faci lucrurile doar de mântuială cu El, Îl lingușești sau, pur și simplu, ești fățarnic în
fața Lui. Atunci, Duhul Sfânt Își va face lucrarea. Acesta este începutul stabilirii unei
relații corecte cu Dumnezeu. Noi suntem ființe create, iar El este Creatorul. Ce ar
trebui să avem noi, ființele create, în prezența Creatorului nostru? Supunere
adevărată, acceptare, credință și adorare. Trebuie să ne dăruim cu totul inimile lui
Dumnezeu; trebuie să-I permitem să conducă, să domnească și să plănuiască.
Rugându-ne și căutând astfel, relația noastră cu Dumnezeu va deveni corectă.
Fragment din „Predici și părtășii despre cuvântul lui Dumnezeu «Stabilirea unei relaţii corecte

cu Dumnezeu este foarte importantă» (I)” în Predici și părtășie despre intrarea în viață XIV

Există mai multe principii pentru stabilirea unei relații corecte cu Dumnezeu.
Primul este că trebuie să crezi în atotputernicia și înțelepciunea Lui și trebuie să crezi
că toate cuvintele lui Dumnezeu se vor împlini. Aceasta este baza. Dacă nu crezi că
se vor împlini cu siguranță cuvintele lui Dumnezeu sau dacă nu crezi în atotputernicia
Lui, atunci îți lipsește credința adevărată. Al doilea este că trebuie să-ți dăruiești inima
lui Dumnezeu și să-I permiți să decidă în toate privințele. Al treilea este că trebuie să
accepți cercetarea lui Dumnezeu, iar acest lucru este crucial. Dacă nu accepți ca
Dumnezeu să-ți cerceteze rugăciunile și părtășia, acțiunile și cuvintele, cum ai putea
să ai o părtășie adevărată cu Dumnezeu? Ai putea să-I spui ce e în inima ta? Atunci
când vorbești, te rogi doar pentru tine; rugăciunea are intenții rele și e plină de cuvinte
goale, laude și minciuni. Dacă nu accepți cercetarea lui Dumnezeu, cum ai putea să
recunoști acele lucruri? Odată ce accepți cercetarea lui Dumnezeu, când spui ceva
greșit, când rostești vorbe goale sau faci jurăminte întâmplătoare, îți vei da imediat
seama: „Nu încerc să-L înșel pe Dumnezeu? De ce mi se pare că-L mint pe
Dumnezeu?” Aceasta este acceptarea cercetării lui Dumnezeu și de aceea este atât
de importantă. Al patrulea principiu este că trebuie să înveți să cauți adevărul în toate
lucrurile. Nu te baza pe filosofia Satanei; nu face lucrurile în funcție de eventualitatea
unui beneficiu. Trebuie să cauți adevărul și să te comporți potrivit adevărului.

997
Indiferent de orice câștig sau pierdere personală, trebuie să practici și să spui
adevărul, precum și să fii o persoană cinstită. A suferi o pierdere este un fel de
binecuvântare; vei fi mai binecuvântat de Dumnezeu când suferi o pierdere. Avraam
a suferit multe pierderi și mereu a făcut compromisuri în interacțiunile sale cu ceilalți.
Până și servitorii lui s-au plâns: „De ce ești atât de slab? Lasă-ne să ne luptăm cu
ei!” Ce gândea Avraam atunci? „Nu ne luptăm cu ei. Totul este în mâinile lui
Dumnezeu și este bine să suferim ceva pierderi.” Drept urmare, Dumnezeu l-a
binecuvântat și mai mult pe Avraam. În cazul în care câștigurile tale personale au
fost compromise din cauza modului în care ai practicat adevărul și nu Îl învinovățești
pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va binecuvânta. Al cincilea este că trebuie să
înveți să te supui adevărului în toate lucrurile; și acest principiu este crucial. Indiferent
cine este cel care spune ceva în acord cu adevărul, indiferent dacă are sau nu o
bună relație cu noi și indiferent ce simțim despre acea persoană, câtă vreme ceea
ce spune e în acord cu adevărul, ar trebui să ne supunem și să-l acceptăm. Ce arată
acest lucru? Că ai o inimă de venerație pentru Dumnezeu. Dacă o persoană poate
chiar să se supună unui copil de trei ani ale cărui cuvinte sunt în acord cu adevărul,
mai are persoana aceasta vreo fărâmă de aroganță? Mai este o persoană arogantă?
Firea ei a fost transformată. […] Al șaselea este să fii loial lui Dumnezeu în a-ți
îndeplini datoriile. Nu poți să uiți niciodată să-ți îndeplinești datoria ca ființă creată –
dacă nu faci astfel, nu vei putea niciodată să-L mulțumești pe Dumnezeu. Oricine nu
își îndeplinește datoria este un gunoi și este al Satanei. Dacă poți să-ți îndeplinești
datoriile înaintea lui Dumnezeu, atunci ești unul dintre oamenii lui Dumnezeu –
acesta este semnul. Dacă-ți îndeplinești bine datoriile, ești o ființă care e la înălțimea
standardului; dacă nu reușești să-ți îndeplinești datoriile, atunci nu corespunzi
standardului și nu vei dobândi aprobarea lui Dumnezeu. Așadar, dacă poți fi loial față
de Dumnezeu în îndeplinirea datoriilor tale și, apoi, să intri în contact cu Dumnezeu,
ar putea El să nu te binecuvânteze? Ar putea El să nu fie cu tine? Al șaptelea este
să fii de partea lui Dumnezeu în toate lucrurile; fii în asentiment cu Dumnezeu. Dacă
părinții tăi spun orice lucru care nu este în acord cu adevărul, care se opune și se
răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, atunci ar trebui să fii în stare să fii alături de
Dumnezeu și să te cerți cu ei, să-i repudiezi și să refuzi să accepți ceea ce spun. Nu
înseamnă aceasta să fii martor? Poate lucrul acesta să-l facă de rușine pe Satana?

998
(Da, poate.) […] Dacă oamenii pot să respecte aceste șapte principii, pot să
dobândească aprobarea lui Dumnezeu și, apoi, relația lor cu Dumnezeu va deveni
pe deplin corectă. Aceste șapte principii sunt atât de importante!
Fragment din „Predici și părtășii despre cuvântul lui Dumnezeu «Stabilirea unei relaţii corecte

cu Dumnezeu este foarte importantă» (IV)” în Predici și părtășie despre intrarea în viață XIV

6. Ce este o persoană cinstită? De ce Îi plac lui Dumnezeu oamenii cinstiți?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Voi ar trebui să știți că lui Dumnezeu Îi place omul cinstit. Dumnezeu are natura
onestității și astfel, puteți avea mereu încredere în cuvântul Său. În plus, acțiunile Lui
sunt fără greșeală și mai presus de orice îndoială. Acesta este motivul pentru care
lui Dumnezeu Îi plac aceia care sunt absolut cinstiți cu El. Sinceritatea înseamnă să
vă dați inima lui Dumnezeu; niciodată să nu-L înșelați cu nimic; să fiți deschiși cu El
în toate lucrurile, niciodată să nu ascundeți adevărul; să nu faceți niciodată nimic din
ceea ce îi înșală pe cei de sus și îi amăgește pe cei de jos; și să nu faceți niciodată
ceea ce vă face doar să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți
înseamnă să vă abțineți de la necurăție în acțiunile și cuvintele voastre și să nu
înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. […] Unii se comportă într-o manieră
cuviincioasă și par a fi deosebit de „bine crescuți” în prezența lui Dumnezeu, totuși
ei devin sfidători și pierd orice cumpătare în prezența Duhului. Voi ați socoti un astfel
de om în categoria celor cinstiți? Dacă tu ești un ipocrit și unul care este adept al
socializării, atunci Eu spun că tu ești cu siguranță unul care se joacă cu Dumnezeu.
Dacă cuvintele tale sunt pline de scuze și justificări fără valoare, atunci eu spun că
tu ești cel care e extrem de ostil, când vine vorba să pui adevărul în practică. Dacă
tu ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești, și dacă tu nu ești
dispus să îți dezvălui secretele – adică, dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât
să cauți calea luminii, atunci Eu spun că tu ești cel care nu va primi mântuirea cu
ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric. Dacă a căuta calea adevărului
este pe placul tău, atunci tu ești unul care locuiește întotdeauna în lumină. Dacă tu
ești foarte bucuros să fii făcător de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu
sârguință și conștiincios în anonimat, dând mereu și neluând niciodată, atunci Eu
spun că tu ești un sfânt credincios, deoarece tu nu cauți nicio recompensă și, pur și

999
simplu, ești un om onest. Dacă tu ești dispus să fii deschis, dacă tu ești dispus să
cheltuiești tot ce ai, dacă tu poți să-ți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să fii martor,
dacă tu ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât să-L satisfaci pe Dumnezeu și
să nu te gândești doar la tine sau să iei pentru tine însuţi, atunci Eu spun că acești
oameni sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic în împărăție.
Fragment din „Trei avertismente” în Cuvântul Se arată în trup

În firile oamenilor normali nu există necinste sau înșelăciune, oamenii au o

relație normală unii cu ceilalți, ei nu rămân singuri, iar viețile lor nu sunt nici mediocre,
nici decadente. Deci, la fel este înălțat Dumnezeu printre toți, cuvintele Lui pătrund
printre oameni, ei trăiesc în pace unul cu celălalt și, sub îngrijirea și protecția lui
Dumnezeu, pământul este plin de armonie, fără amestecul Satanei, iar slava lui
Dumnezeu deține cea mai mare importanță în rândul oamenilor. Astfel de oameni
sunt ca îngerii: puri, plini de viață, nu se plâng niciodată de Dumnezeu și își dedică
toate eforturile numai slavei lui Dumnezeu pe pământ.
Fragment din „Capitolul 16” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul

univers” în Cuvântul Se arată în trup

Îi apreciez foarte mult pe aceia care nu nutresc suspiciuni cu privire la alții și, de
asemenea, Îmi plac foarte mult aceia care acceptă adevărul cu dragă inimă; de
aceste două tipuri de oameni Eu mă îngrijesc foarte mult, căci în ochii Mei ei sunt
oameni sinceri.
Fragment din „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”

în Cuvântul Se arată în trup

Împărăția Mea are nevoie de cei care sunt sinceri, nu ipocriți și nu amăgitori.
Nu sunt oamenii sinceri și onești nepopulari în lume? Eu sunt opusul. Este
acceptabil ca oamenii onești să vină la Mine; sunt încântat de genul acesta de
persoană; de asemenea, am nevoie de genul acesta de persoană. Chiar aceasta
este dreptatea mea.
Fragment din „Capitolul 33” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

1000
 Faptul că Dumnezeu cere oamenilor să fie cinstiți dovedește că El chiar îi
detestă pe cei care sunt înșelători, că Lui nu-i plac oamenii înșelători. Faptul că lui
Dumnezeu nu-I plac oamenii înșelători înseamnă că Lui nu Îi plac acțiunile, firea și
motivațiile lor; adică, lui Dumnezeu nu-I place cum fac ei lucrurile. Deci, dacă vrem
să-I facem pe plac lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să ne schimbăm acțiunile și modul
de existență. Înainte, ne bazam pe minciuni și prefăcătorie pentru a trăi printre
oameni. Acesta era capitalul nostru și baza existențială, viața și fundamentul după
care ne comportam, și toate erau disprețuite de Dumnezeu. Printre necredincioșii
lumii, dacă nu știi cum să fii manipulator sau înșelător, atunci s-ar putea să-ți fie greu
să rămâi neclintit. Ai fi doar în stare să spui minciuni, să te dedai vicleniei și să
folosești metode conspirative și perfide pentru a te proteja și camufla ca să obții o
viață mai bună. În casa lui Dumnezeu, este exact opusul: cu cât ești mai înșelător,
cu cât mai mult faci uz de manipulare sofisticată pentru a juca teatru și a te etala,
atunci, cu atât ești mai puțin capabili să rămâi neclintit și cu atât mai mult Dumnezeu
disprețuiește și respinge astfel de oameni. Dumnezeu a predestinat că numai
oamenii cinstiți vor avea un rol de jucat în Împărăția cerurilor. Dacă nu ești cinstit și
dacă practica din viața ta nu este îndreptată spre a fi cinstit și nu îți dezvălui
adevărata față, atunci nu vei avea vreodată șansa de a dobândi lucrarea lui
Dumnezeu sau de a-I câștiga lauda.
Fragment din „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Citate din predici și părtășii ca referință:

Ce înseamnă, de fapt, să fii o persoană onestă? În primul rând, putem spune cu
certitudine că o persoană onestă are rațiune și conștiință, că Îl preamărește pe
Dumnezeu în inima sa și că poate răsplăti iubirea lui Dumnezeu. În al doilea rând, o
persoană onestă vorbește într-o manieră reală și realistă. Nu distorsionează faptele,
vorbește drept și îi tratează pe alții drept. În al treilea rând, o persoană onestă Îl adoră
pe Dumnezeu, pune adevărul în practică și I se supune lui Dumnezeu. În al patrulea
rând, o persoană onestă își realizează datoriile cu credință; Îi este loială lui
Dumnezeu în tot ceea ce face. În al cincilea rând, o persoană onestă Îl iubește pe
Dumnezeu din inimă. Este capabilă să ia in considerare voia lui Dumnezeu în toate.

1001
În al șaselea rând, o persoană onestă trăiește după cuvintele lui Dumnezeu și poate
cu adevărat să Îl venereze pe Dumnezeu. Cine are aceste caracteristici de mai sus
este o persoană onestă. Cu asemenea oameni trăind în prezența Sa, Dumnezeu
este mulțumit. Acesta este exact genul de persoană pe care Dumnezeu vrea să o
facă completă și exact genul de persoană pe care Dumnezeu vrea să o
dobândească. Acest gen de persoană este o persoană onestă.
Fragment din „A fi o persoană cinstită – un rezumat”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață V

De ce lui Dumnezeu Îi plac oamenii cinstiți? În primul rând, oamenii cinstiți se

pot înțelege cu ceilalți în mod armonios; ei pot fi prieteni intimi ai altora. Ei nu vă
înșală, ci spun adevărul; când aveți de a face cu astfel de oameni, mintea voastră
este clară, eliberată și împăcată. În al doilea rând, cel mai important este că oamenii
cinstiți sunt demni de încredere și serioși; puteți să aveți încredere în ei atunci când
le încredințați ceva sau când vă ajută la nevoie. Din acest motiv vă simțiți relaxați, în
largul vostru, fără îngrijorări și împăcați atunci când aveți de-a face cu oameni cinstiți;
aveți un sentiment de confort și desfătare. Doar cei care sunt oameni cinstiți pot
deveni prieteni intimi ai altora și pot câștiga încrederea altora; astfel, numai o
persoană cinstită este adevărata asemănare a unei ființe umane.
Fragment din „Doar înțelegerea adevărului și lepădarea de influența Satanei este mântuirea”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață VII

7. Ce este o persoană înșelătoare? De ce nu pot obține mântuirea oamenii

înșelători?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Dacă ești foarte înșelător, atunci vei avea o inimă precaută și gânduri de
suspiciune cu privire la toate lucrurile și toți oamenii. Din această cauză, credința ta
în Mine este clădită pe o temelie de suspiciune. Acest tip de credință este unul pe
care nu îl voi recunoaște niciodată. Din cauza lipsei credinței autentice, vei ajunge și
mai departe de dragostea adevărată. Iar dacă ești capabil să te îndoiești de
Dumnezeu și să faci speculații cu privire la El după bunul tău plac, atunci nu încape
îndoială că ești cel mai înșelător dintre oameni. Tu faci speculații despre faptul dacă

1002
Dumnezeu poate fi asemenea omului: păcătos de neiertat, cu un caracter meschin,
lipsit de corectitudine și rațiune, fără simțul dreptății, predispus la tactici răutăcioase,
trădătoare și viclene, precum și încântat de rău și de întuneric și așa mai departe. Nu
este motivul pentru care omul are astfel de gânduri acela că omul nu-L cunoaște
câtuși de puțin pe Dumnezeu? Acest fel de credință este pur și simplu păcat! Mai
mult, unii chiar cred că cei care sunt pe placul Meu nu sunt nimeni alții decât
lingușitorii și slugarnicii, iar cei cărora le lipsesc aceste abilități nu vor fi bineveniți și
își vor pierde locul în casa lui Dumnezeu. Aceasta este întreaga cunoștință pe care
ați acumulat-o de-a lungul atâtor ani? Aceasta este ceea ce ați câștigat? Iar
cunoștința voastră despre Mine nu se oprește la aceste înțelegeri greșite; chiar mai
rea este blasfemia voastră împotriva Duhului lui Dumnezeu și denigrarea Cerului. De
aceea spun că acest fel de credință ca a voastră vă va face doar să vă îndepărtați și
mai tare de Mine și să vă împotriviți Mie și mai mult.
Fragment din „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”

în Cuvântul Se arată în trup

Toți aceia care cred în Dumnezeu și, totuși, nu caută adevărul, nu au cum să
scape de influența Satanei. Toți aceia care nu-și trăiesc viața cu sinceritate, care se
poartă într-un fel în fața oamenilor și altfel în spatele lor, care dau impresia de
umilință, răbdare și iubire, în timp ce în esență sunt prefăcuți și vicleni și nu au
loialitate față de Dumnezeu – acești oameni sunt reprezentanți tipici ai celor care
trăiesc sub influența întunericului. Ei sunt din speța șarpelui. Aceia a căror credință
în Dumnezeu este întotdeauna pentru propriul câștig, care sunt neprihăniți de sine și
încrezuți, care se laudă și își protejează propriul statut, sunt cei care îl iubesc pe
Satana și se opun adevărului. Ei I se împotrivesc lui Dumnezeu și îi aparțin total
Satanei. Aceia cărora nu le pasă de poverile lui Dumnezeu, care nu Îl slujesc pe
Dumnezeu cu toată inima, care sunt întotdeauna preocupați de propriile interese și
de interesele propriei familii, care nu sunt capabili să abandoneze totul pentru a se
consuma pentru Dumnezeu și care niciodată nu trăiesc după cuvintele Lui trăiesc în
afara cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu pot primi lauda lui Dumnezeu.
Fragment din „Scapă de sub influența întunericului și vei fi câștigat de Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

1003
 Mai târziu, pe drumul ce urmează, nu trebuie să faceţi şiretlicuri sau să vă
implicați în înșelătorie și necinste, altminteri consecințele vor fi de neimaginat! Voi
încă nu înțelegeți ce sunt înșelătoria și necinstea. Orice acțiuni sau comportamente
pe care nu puteți să Mă lăsați să le văd, pe care nu le puteți scoate la lumină, sunt
înșelătorie și necinste. Acum ar trebui să înțelegeți aceasta! Dacă vă implicați în
înșelătorie și necinste în viitor, să nu pretindeţi că nu înțelegeți, aceasta înseamnă a
face răul cu bună știință, a fi și mai vinovat. Aceasta va duce doar la arderea voastră
în foc, sau chiar mai rău, la ruinarea voastră.
Fragment din „Capitolul 45” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni flutură tot timpul stindardul bisericii, indiferent de ce ar face;

adevărul este că acest lucru este spre propriul lor folos. Genul acesta de persoană
nu are un motiv potrivit. Este necinstită și înșelătoare și mare parte din lucrurile pe
care le face sunt din interes personal. Genul acesta de persoană nu urmărește să-L
iubească pe Dumnezeu; inima sa încă îi aparține Satanei și nu se poate întoarce
către Dumnezeu. Dumnezeu nu are nicio cale să câștige o asemenea persoană.
Fragment din „Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană”

în Cuvântul Se arată în trup

Voi ar trebui să știți că lui Dumnezeu Îi place omul cinstit. Dumnezeu are natura
onestității și astfel, puteți avea mereu încredere în cuvântul Său. În plus, acțiunile Lui
sunt fără greșeală și mai presus de orice îndoială. Acesta este motivul pentru care
lui Dumnezeu Îi plac aceia care sunt absolut cinstiți cu El. […] Tu ar trebui să știi dacă
există credință adevărată și loialitate adevărată în interiorul tău, dacă ai un istoric de
suferință pentru Dumnezeu și dacă ai fost în întregime supus lui Dumnezeu. Dacă îți
lipsesc acestea, atunci rămân în tine neascultarea, înșelăciunea, lăcomia și
nemulțumirea. De vreme ce inima ta este departe de a fi sinceră, tu nu ai primit
niciodată o recunoaștere pozitivă de la Dumnezeu și nu ai trăit niciodată în lumină.
Care va fi soarta cuiva la sfârșit depinde dacă acea persoană are o inimă cinstită și
sângerie și dacă are un suflet pur. Dacă tu ești cineva care este foarte necinstit, care
are o inimă plină de răutate și un suflet necurat, atunci fii sigur că vei sfârși în locul

1004
unde omul este pedepsit, așa cum este scris în consemnarea sorții tale. Dacă tu
pretinzi că ești foarte cinstit și, totuși, nu reușești niciodată să acționezi în
conformitate cu adevărul sau să vorbești un cuvânt al adevărului, atunci tu încă
aștepți ca Dumnezeu să te răsplătească? Tu încă mai speri ca Dumnezeu să te
considere lumina ochilor Lui? Nu este acesta un mod absurd de gândire? Tu Îl înșeli
pe Dumnezeu în toate lucrurile, deci, cum poate casa lui Dumnezeu să primească
pe unul ca tine, ale cărui mâini sunt necurate?
Fragment din „Trei avertismente” în Cuvântul Se arată în trup

„Dacă tu nu ești dispus să îți dezvălui secretele – adică, dificultățile tale –

înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că tu ești cel care
nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.” Aici,
Dumnezeu le-a acordat oamenilor o cale de practică și, dacă nu practici în acest mod
și doar strigi sloganuri și doctrine, atunci ești cineva care nu va primi mântuirea cu
ușurință. Acest lucru este într-adevăr legat de mântuire. A fi mântuit este foarte
important pentru absolut fiecare persoană. A făcut Dumnezeu referire la acest lucru
altundeva? În altă parte, El rareori face referire la dificultatea de a fi mântuit, dar
vorbește într-adevăr despre asta atunci când vorbește despre a fi cinstit: dacă nu
acționezi în acest fel, atunci ești cineva foarte greu de mântuit. „Să nu primești
mântuirea cu ușurință” înseamnă că este greu să fii mântuit și ești incapabil să iei
calea cea bună spre mântuire și, astfel, este imposibil să fii mântuit. Dumnezeu
spune acest lucru pentru a le oferi oamenilor o anumită libertate; adică, nu ești ușor
de mântuit, dar, pe de altă parte, dacă pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, va
exista o speranță pentru tine și poți fi mântuit. Dacă nu pui cuvintele lui Dumnezeu
în practică și dacă nu îți cercetezi niciodată propriile secrete sau dificultăți sau nu
spui nimănui aceste lucruri private ori nu te deschizi în fața oamenilor în legătură cu
ele, nu comunici niciodată cu oamenii despre ele sau nu le cercetezi amănunțit cu
oamenii pentru te dezvălui, atunci nu există posibilitatea ca tu să fii mântuit. Şi de ce
stau lucrurile așa? Dacă nu te deschizi sau nu te cercetezi astfel, firea ta coruptă nu
se va schimba niciodată. Și dacă nu te poți schimba, poți să uiți despre mântuire.
Asta vrea Dumnezeu să spună rostind aceste cuvinte și asta este voia lui Dumnezeu.
De ce Dumnezeu a subliniat întotdeauna faptul că oamenii ar trebui să fie

1005
cinstiți? Deoarece este atât de important și are direct legătură cu faptul dacă poți sau
nu să fii mântuit. […] Dumnezeu îi vrea pe oamenii care sunt cinstiți. Dacă nu ești
pur – dacă ești trădător, necinstit și viclean – atunci nu ești o persoană cinstită, iar
dacă nu ești o persoană cinstită, nu există nicio șansă ca Dumnezeu să te
mântuiască și nu poți fi vreodată mântuit.
Fragment din „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Întru Mine, totul este drept și nu există absolut nicio nedreptate, nicio înșelăciune
și nicio necinste; oricine este necinstit și înșelător trebuie să fie un fiu al iadului –
trebuie să fie născut în Infern. Întru Mine, totul este deschis; orice spun să fie împlinit
este împlinit și orice spun să fie stabilit este stabilit, nimeni nu poate schimba sau
imita aceste lucruri, deoarece Eu sunt unicul Dumnezeu Însuși.
Fragment din „Capitolul 96” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Oamenii înșelători nu numai că înșală pe alții, ci Îl tratează și pe Dumnezeu în
mod înșelător pentru că aceasta este natura lor. Putem vedea natura lor din
atitudinea pe care oamenii înșelători o au față de cuvântul lui Dumnezeu: ei nutresc
întotdeauna îndoieli cu privire la cuvântul lui Dumnezeu și nu-l cred. Din acest punct
de vedere, oamenii înșelători și oamenii cinstiți sunt cu totul diferiți. Oamenii cinstiți
sunt deosebit de inocenți. Ei cred orice spune Dumnezeu, ascultă orice spune
Dumnezeu și fac exact așa cum cere Dumnezeu. Prin urmare, lui Dumnezeu Îi plac
oamenii cinstiți și îi binecuvântează pe oamenii cinstiți; oamenilor cinstiți le este cel
mai ușor să câștige lucrarea Duhului Sfânt. O persoană înșelătoare este exact
opusul. Indiferent de ceea ce spune Dumnezeu, o persoană înșelătoare este mereu
bănuitoare că un anumit lucru este un șiretlic, că este o filosofie; astfel, nu este în
măsură să-l accepte cu ușurință și să-l practice. Oamenii înșelători nu numai că au
îndoieli cu privire la cuvântul lui Dumnezeu, ci sunt și specialiști în studierea lucrării
lui Dumnezeu. Ei încearcă mereu să ghicească adevăratele motive ale lui Dumnezeu
astfel încât să poată face o înțelegere. Evident, oamenii înșelători sunt cei mai

1006
pricepuți în a se tocmi. Filosofia lor este filosofia negocierii, filosofia de a nu pierde.
Ei chiar au încercat să facă o înțelegere cu Dumnezeu cu privire la credința lor. Ei
meditează melancolic întotdeauna la faptul dacă vor fi binecuvântați sau blestemați
în credința lor și sunt și mai îngrijorați cu privire la faptul dacă sunt oameni ai lui
Dumnezeu sau făcători de servicii. Ei calculează în mod constant și orice zi în care
nu pot găsi claritate cu privire la această problemă este o zi în care nu vor hotărî să
caute viață. Oamenii înșelători sunt vulpi viclene și cei mai vicleni dintre toți oamenii.
Din acest motiv, Dumnezeu îi urăște cel mai mult pe oamenii înșelători și nu este
dispus să depună mai mult efort pentru ei sau să le mai vorbească. Oamenii înșelători
caută întotdeauna nod în papură în abordarea lor a cuvintelor lui Dumnezeu; ei
cercetează cuvintele Lui în căutarea unor defecte logice și motive pentru dispută.
Deoarece oamenii înșelători abordează cuvintele lui Dumnezeu cu o atitudine de
îndoială, răzvrătire, împotrivire și necredință, lor le lipsește cu desăvârșire lucrarea
Duhului Sfânt. Ei nu obțin nici măcar o fărâmă de luminare atunci când citesc
cuvintele Lui, părând excepțional de absurzi și stângaci. De fapt, nu există absolut
nicio contradicție în cuvintele lui Dumnezeu, dar ei încearcă să găsească multe locuri
de contradicție și intră în bucluc. Aceasta arată în mod deosebit lipsa lor jalnică de
luminare de la Duhul Sfânt și de discernământ spiritual. Din atitudinea cu care
oamenii înșelători abordează cuvântul lui Dumnezeu, putem vedea că natura lor este
în mod clar o natură satanică, potrivnică lui Dumnezeu. Toți aceia care abordează
cuvântul lui Dumnezeu cu o atitudine de îndoială și de necredință sunt, în fond,
oameni înșelători care fără îndoială nu vor obține niciun adevăr din cuvintele lui
Dumnezeu și vor sfârși doar prin a fi eliminați.
Fragment din părtășia celui de mai sus

8. Care este diferența dintre o persoană cinstită și una înșelătoare?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Îi apreciez foarte mult pe aceia care nu nutresc suspiciuni cu privire la alții și, de
asemenea, Îmi plac foarte mult aceia care acceptă adevărul cu dragă inimă; de
aceste două tipuri de oameni Eu mă îngrijesc foarte mult, căci în ochii Mei ei sunt
oameni sinceri. Dacă ești foarte înșelător, atunci vei avea o inimă precaută și gânduri
de suspiciune cu privire la toate lucrurile și toți oamenii. Din această cauză, credința

1007
ta în Mine este clădită pe o temelie de suspiciune. Acest tip de credință este unul pe
care nu îl voi recunoaște niciodată. Din cauza lipsei credinței autentice, vei ajunge și
mai departe de dragostea adevărată. Iar dacă ești capabil să te îndoiești de
Dumnezeu și să faci speculații cu privire la El după bunul tău plac, atunci nu încape
îndoială că ești cel mai înșelător dintre oameni.
Fragment din „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”

în Cuvântul Se arată în trup

Unii se comportă într-o manieră cuviincioasă și par a fi deosebit de „bine

crescuți” în prezența lui Dumnezeu, totuși ei devin sfidători și pierd orice cumpătare
în prezența Duhului. Voi ați socoti un astfel de om în categoria celor cinstiți? Dacă tu
ești un ipocrit și unul care este adept al socializării, atunci Eu spun că tu ești cu
siguranță unul care se joacă cu Dumnezeu. Dacă cuvintele tale sunt pline de scuze
și justificări fără valoare, atunci eu spun că tu ești cel care e extrem de ostil, când
vine vorba să pui adevărul în practică. Dacă tu ai multe confidențe pe care nu ești
dispus să le împărtășești, și dacă tu nu ești dispus să îți dezvălui secretele – adică,
dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că
tu ești cel care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din
întuneric. Dacă a căuta calea adevărului este pe placul tău, atunci tu ești unul care
locuiește întotdeauna în lumină. Dacă tu ești foarte bucuros să fii făcător de servicii
în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în anonimat, dând mereu
și neluând niciodată, atunci Eu spun că tu ești un sfânt credincios, deoarece tu nu
cauți nicio recompensă și, pur și simplu, ești un om onest. Dacă tu ești dispus să fii
deschis, dacă tu ești dispus să cheltuiești tot ce ai, dacă tu poți să-ți sacrifici viața
pentru Dumnezeu și să fii martor, dacă tu ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât
să-L satisfaci pe Dumnezeu și să nu te gândești doar la tine sau să iei pentru tine
însuţi, atunci Eu spun că acești oameni sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic
în împărăție. Tu ar trebui să știi dacă există credință adevărată și loialitate adevărată
în interiorul tău, dacă ai un istoric de suferință pentru Dumnezeu și dacă ai fost în
întregime supus lui Dumnezeu. Dacă îți lipsesc acestea, atunci rămân în tine
neascultarea, înșelăciunea, lăcomia și nemulțumirea. De vreme ce inima ta este
departe de a fi sinceră, tu nu ai primit niciodată o recunoaștere pozitivă de la

1008
Dumnezeu și nu ai trăit niciodată în lumină. Care va fi soarta cuiva la sfârșit depinde
dacă acea persoană are o inimă cinstită și sângerie și dacă are un suflet pur. Dacă
tu ești cineva care este foarte necinstit, care are o inimă plină de răutate și un suflet
necurat, atunci fii sigur că vei sfârși în locul unde omul este pedepsit, așa cum este
scris în consemnarea sorții tale.
Fragment din „Trei avertismente” în Cuvântul Se arată în trup

O persoană înșelătoare va juca feste tuturor, inclusive rubedeniilor – ba chiar

propriilor copii. Oricât ai fi de direct cu ea, își va face jocurile și cu tine. Aceasta este
adevărata față a firii sale – ea este de această natură. Îi este greu să se schimbe și
așa este tot timpul. Și o persoană onestă poate spune uneori câte o vorbă vicleană
sau înșelătoare, dar, de obicei, este relativ onestă; își gestionează afacerile în mod
direct și nu profită pe nedrept de alții în interacțiunile cu ei. Când vorbește cu alții, nu
spune lucruri cu gând să îi testeze; își poate deschide inima și comunica cu alții.
Toată lumea spune că este o persoană destul de onestă, dar mai sunt dăți când
vorbește cu oarecare înșelăciune. Aceasta este, pur și simplu, o manifestare a unei
firi corupte și nu reprezintă natura sa, pentru că nu este o astfel de persoană.
Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Citate din predici și părtășii ca referință:

Datorită diferenței de natură dintre oamenii cinstiți și oamenii înșelători,
comportamentul și conduita lor sunt, de asemenea, foarte diferite. În biserică,
oamenii cinstiți sunt desăvârșiți cu ușurință, în timp ce oamenii înșelători nu sunt
desăvârșiți cu ușurință. Acest lucru se datorează faptului că oamenii cinstiți sunt
dispuși să accepte adevărul și pot pune în practică adevărul, în timp ce oamenii
înșelători consideră că este dificil să pună adevărul în practică, chiar dacă îl acceptă.
Oamenii cinstiți sunt capabili să-și dea inima lui Dumnezeu în credința lor în El, în
timp ce oamenii înșelători nu sunt capabili. Oamenii cinstiți sunt capabili să dedice
totul pentru a se sacrifica pentru Dumnezeu, în timp ce oamenii înșelători sunt
capabili să ceară ceva în schimb și să pună condiții. Inimile oamenilor cinstiți sunt
curate și sincere, în timp ce inimile oamenilor înșelători sunt trădătoare și
nestatornice. Oamenii cinstiți fac toate eforturile să-L mulțumească pe Dumnezeu ori

1009
de câte ori El cere ceva de la ei, în timp ce oamenii înșelători sunt neglijenți în orice
îndatorire pe care o fac și stau cu un picior în prag pentru a se asigura că au o cale
de ieșire. Oamenii cinstiți sunt scrupuloși în ceea ce privește corectitudinea atât în
vorbire, cât și în acțiune, și nu încearcă să-L înșele pe Dumnezeu sau pe alți oameni,
în timp ce oamenii înșelători înșală cu nerușinare pe toți și pentru ei acest lucru este
bun atâta timp cât își ating propriile scopuri. Oamenii cinstiți sunt mărinimoși atunci
când au părtășie cu alții, nu se tocmesc în privința pierderilor sau a câștigurilor
individuale și promovează loialitatea cu accent pe emoție, în timp ce oamenii
înșelători se întrec întotdeauna unii pe alții pentru a câștiga un avantaj și sunt în stare
să se joace cu alți oameni. Oamenii cinstiți sunt capabili să-și deschidă inima și să
spună ceea ce este în inima lor în relațiile lor cu ceilalți și să fie onești și deschiși, în
timp ce oamenii înșelători pun la cale planuri întunecate pe care le ascund de ceilalți
oameni și sunt incapabili să se înțeleagă cu ceilalți. Oamenii cinstiți sunt direcți și
neprefăcuți în vorbirea și comportamentul lor și sunt realiști și fără ocolișuri, în timp
ce oamenii înșelători sunt evazivi și nutresc intenții înșelătoare în vorbirea și
comportamentul lor și spun un lucru și fac altul. Oamenii cinstiți sunt puri și deschiși,
inocenți și plini de viață și atât Dumnezeu, cât și alți oameni îi iubesc, în timp ce
oamenii înșelători nutresc motive sinistre, joacă un rol potrivit circumstanțelor, fac
gesturi mari, există prea multă falsitate și ipocrizie în ei și atât Dumnezeu, cât și alți
oameni îi detestă. Toate aceste manifestări sunt diferențe dintre oamenii cinstiți și
oamenii înșelători.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Dacă oamenii nu sunt cinstiți, Dumnezeu nu este mulțumit de ei și nu vor putea

să stea fermi în mulțime. Oamenii cinstiți nu sunt numai plăcuți de Dumnezeu, ci și
de alții. De ce sunt oamenii cinstiți plăcuți de alții? Un aspect este că aceștia sunt
demni de încredere. Când vă asociați cu ei, vă simțiți liniștiți și statornici și fără
îndoieli. Nu vă îngrijorați de problemele viitoare, nu vă faceți griji că vor încerca să
vă înșele sau să vă facă rău. Principalul lucru este că oamenii cinstiți pot să-i ajute
pe alții, să-și deschidă inima față de ceilalți și să fie folositori pentru alții. Deoarece
oamenii cinstiți iubesc adevărul și sunt capabili să practice adevărul atunci când cred
în Dumnezeu, iar Dumnezeu îi iubește pe oamenii cinstiți, Duhul Sfânt lucrează în ei.

1010
Când Duhul Sfânt lucrează într-o persoană sinceră, ea va câștiga harul lui
Dumnezeu, va putea să înțeleagă adevărul și să trăiască asemănarea unei
adevărate ființe umane. Acesta este motivul pentru care altora le plac oamenii cinstiți.
Mai mult, asocierea cu oamenii cinstiți vă permite să învățați cum să vă comportați,
cum să acționați, cum să practicați adevărul și, în cele din urmă, să trăiți asemănarea
unei ființe umane normale. De ce oamenilor nu le plac oamenii înșelători? De ce
disprețuiește Dumnezeu oamenii înșelători? Care sunt expresiile stricăciunii
oamenilor înșelători? Care sunt natura și substanța lor? Ce aduc ei celorlalți?
Oamenii înșelători, din esența firii lor corupte, sunt extrem de egoiști. Ei fac totul
pentru ei înșiși, caută numai plăcerile lor, nu îi iau în considerare pe alții, nu le pasă
dacă alții trăiesc sau mor. Acesta este cel mai egoist și cel mai detestabil fel de
persoană. Dacă cineva care nu este cinstit exercită putere în biserică, va avea oare
poporul ales al lui Dumnezeu vreun beneficiu? El nu se gândește dacă poporul ales
al lui Dumnezeu poate câștiga ceva prin a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu,
dacă poate să obțină adevărul sau nu, să intre în realitate sau să intre pe calea cea
bună a credinței în Dumnezeu și să fie mântuit. Ceea ce el gândește este: „Atâta
timp cât am plăcere și statut, atâta timp cât mă disting clar din mulțime și am
control asupra altora, sunt mulțumit și este bine!” Atâta timp cât dorințele sale trupești
sunt împlinite, atunci el a încheiat cu afacerea lui; el nu ia în considerare dacă
oamenii aleși de Dumnezeu trăiesc sau mor. Nu este oare acesta aspectul esențial
al unei persoane înșelătoare? Așadar, esența unei persoane înșelătoare este
egocentrismul, căutarea plăcerii trupești și nepăsarea față de sentimentele altora.
Fragment din „Doar o persoană cinstită are o adevărată asemănare umană”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață XIII

Oamenii onești caută adevărul pentru că iubesc adevărul. Oamenii înșelători nu

iubesc adevărul. Lor le plac doctrinele, le place să le explice oamenilor lucruri și le
place să epateze, așa că acordă multă atenție predicării și vorbitului. Oamenii
înșelători sunt preocupați de înfățișarea lor exterioară. Exact ca fariseii care se rugau
lui Dumnezeu doar pentru ca alții să îi vadă. Ei se rugau la răscruci pentru ca oamenii
din toate direcțiile să îi vadă. Păreau a fi destul de devotați pe dinafară, dar, de fapt,
ei erau complet amăgitori și falși. Oamenii onești iubesc adevărul. Atunci când se

1011
află în prezența lui Dumnezeu, ei nu au alte gânduri în afara de a căuta adevărului,
a înțelege voia lui Dumnezeu și a putea să Îl mulțumească pe Dumnezeu – nu au
alte dorințe în afara acestora. Nu nutresc tot soiul de comploturi viclene și nu au atât
de multe idei egoiste și deplorabile. Ei au inimile pure. În toate, ei cugetă doar asupra
unui singur gând: „Cum Îl pot mulțumi pe Dumnezeu? Care este adevărata voie a lui
Dumnezeu?” Dacă nu înțeleg, se roagă în permanență și cugetă în permanență până
când își dau seama. Asemenea oameni sunt oameni onești. Oamenii onești, în
rugăciunile înaintea lui Dumnezeu, nu cer nimic altceva în afara căutării adevărului.
Dacă nu caută adevărul sau nu cugetă la voia lui Dumnezeu în rugăciunile lor, ei simt
că nu au nimic de spus, pentru că simt că este inutil și fals să se roage pentru orice
altceva în afara acestor lucruri. Nu sunt dispuși să spună lucruri neadevărate.
Oamenii înșelători nu sunt așa. Ei întotdeauna epatează în fața lui Dumnezeu,
vorbesc de propriile lor argumente, își arată abilitățile și epatează cu realizările lor.
De fapt, tot ceea ce fac, fac pentru ca alții să vadă, pentru ca alții să îi aprobe, să îi
laude și să îi asculte. Toți cei care nu urmăresc adevărul, nu caută și nu încearcă să
cugete la voia lui Dumnezeu și care nu sunt însetați de adevăr sunt oameni înșelători,
oameni ipocriți […].
Fragment din „Zece aspecte ale practicii și pătrunderii pentru a fi o persoană cinstită”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață V

9. Cum ar trebui să practice și să pătrundă cineva pentru a fi o persoană

cinstită?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Căutarea adevărului este lucrul cel mai important, iar practicarea lui este, de
fapt, foarte simplă. Ar trebui să începi prin a fi o persoană onestă și a rosti adevărului
și a-ți deschide inima. Dacă este vreun lucru de care ți-e prea rușine să vorbești cu
frații și surorile tale, atunci ar trebui să îngenunchezi și să I-l spui lui Dumnezeu în
rugăciune. Ce ar trebui să-I spui lui Dumnezeu? Spune-I lui Dumnezeu ce este în
inima ta; nu veni la El cu amabilități fără conținut sau cu tentative de a-L induce în
eroare. Începe prin a fi cinstit. Dacă ai fost slab, atunci spune că ai fost slab; dacă ai
fost rău, atunci spune că ai fost rău; dacă ai fost înșelător, atunci spune că ai fost
înșelător; dacă ai fost plin de răutate și de gânduri perfide, spune-I lui Dumnezeu

1012
despre ele. Dacă întotdeauna concurezi pentru poziție, spune-I și acest lucru. Dă-I
voie lui Dumnezeu să te disciplineze; lasă-L să-ți pregătească un mediu. Permite-I
lui Dumnezeu să te ajute să treci prin toate dificultățile în care te afli și să îți rezolvi
toate problemele. Ar trebui să-ți deschizi inima; nu ți-o fereca. Chiar dacă Îl înlături,
El tot poate vedea în sufletul tău. Totuși, dacă te deschizi față de El, poți dobândi
adevărul. Ce cale ai zice că ar trebui să alegi? Începe prin a fi onesti, și nicidecum
să afișezi o mască. […] Inima ta se poate deschide doar dacă practici onestitatea și
doar după ce inima ta s-a deschis adevărul poate pătrunde în tine și, la rându-ți, îl
vei putea pricepe și dobândi. Dacă inima ta este mereu închisă și niciodată nu rostești
adevărul în fața nimănui și ești mereu evaziv și eluziv, atunci ce se va alege de toată
eschivarea ta? În cele din urmă, te vei ruina și vei fi incapabil să înțelegi sau să
dobândești vreun adevăr.
Fragment din „Șase indicatori ai progresului în viață”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Ca să fii cinstit, trebuie, mai întâi, să-ți deschizi inima, astfel încât toți să poată
să o vadă, să vadă tot ceea ce gândești și să îți vadă adevărata față; nu trebuie să
te prefaci sau să încerci să te ascunzi. Doar atunci oamenii vor avea încredere în
tine și te vor considera cinstit. Aceasta este practica cea mai importantă și premisa
pentru a fi cinstit. Tot timpul te prefaci, tot timpul simulezi sfințenia, virtutea, măreția,
simulezi înalte calități morale. Nu-i lași pe oameni să-ți vadă corupția și eșecurile. Le
prezinți oamenilor o imagine falsă, astfel încât ei să creadă că ești integru, măreț, că
te sacrifici, că ești imparțial și altruist. Aceasta este înșelăciune. Nu te preface și nu
fii ostentativ; în schimb, deschide-te și deschide-ți inima pentru ca ceilalți să vadă.
Dacă poți să îți deschizi inima, astfel încât ceilalți să vadă, și să dezvălui tot ceea ce
crezi și plănuiești să faci în inima ta – indiferent dacă este pozitiv sau negativ – nu
ești atunci cinstit? Dacă ești în stare să te deschizi pentru ca ceilalți să vadă, și
Dumnezeu te va vedea și va spune: „Te-ai deschis pentru ca ceilalți să te vadă, așa
că și înaintea Mea ești, negreșit, cinstit.” Dacă doar te deschizi înaintea lui
Dumnezeu, ascuns vederii celorlalți, iar în fața lor pretinzi mereu că ești măreț și
virtuos sau drept și altruist, atunci ce va gândi Dumnezeu și ce va spune El?
Dumnezeu va spune: „Ești într-adevăr înșelător, ești pur și simplu ipocrit și mărunt,

1013
și nu ești cinstit.” Așadar, Dumnezeu te va condamna. Dacă dorești să fii cinstit,
atunci, indiferent de ceea ce faci înaintea lui Dumnezeu sau a oamenilor, ar trebui să
fii capabil să te deschizi și te arăți așa cum ești.
Fragment din „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Astăzi, cei mai mulți oameni sunt prea speriați să își dezvăluie faptele înaintea
lui Dumnezeu și, deși poți amăgi trupul Său, nu Îi poți amăgi Duhul. Orice lucru care
nu poate face față observației lui Dumnezeu, nu respectă rânduiala adevărului și
trebuie lepădat; altminteri, este un păcat împotriva lui Dumnezeu. De aceea, chiar
dacă se întâmplă în timp ce te rogi, când vorbești și ai părtășie cu frații și surorile sau
când îți îndeplinești îndatoririle și te ocupi de treburile tale, trebuie să îți deschizi
inima înaintea lui Dumnezeu. Când îți îndeplinești rolul, Dumnezeu este cu tine și,
atâta timp cât planul tău este bun și este de în favoarea lucrării din casa lui
Dumnezeu, El va accepta tot ceea ce faci, de aceea trebuie să te dedici cu multă
stăruință în îndeplinirea rolului tău. Când te rogi, dacă inima ta Îl iubește pe
Dumnezeu și te afli în căutarea îngrijirii, protecției și observației lui Dumnezeu, dacă
acesta este planul tău, rugăciunile tale își vor găsi ascultarea. De exemplu, când te
rogi la întâlniri, dacă îți deschizi inima și te rogi lui Dumnezeu și Îi spui tot ce simți
fără să ascunzi adevărul – atunci rugăciunile tale își vor găsi ascultarea.
Fragment din „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt pe placul inimii Sale”

în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, cine nu poate accepta observația lui Dumnezeu nu poate obține

binecuvântarea Sa, și cine nu cunoaște pe Dumnezeu întrupat nu poate fi desăvârșit.
Cercetează-ți toate faptele și vezi dacă pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu
îți poți aduce toate faptele înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că ești un răufăcător.
Pot fi răufăcătorii desăvârșiți? Tot ceea ce faci, fiecare acțiune, fiecare plan și fiecare
reacție trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu. Chiar și viața ta spirituală de zi cu zi –
rugăciunile tale, apropierea ta de Dumnezeu, mâncatul și băutul cuvintelor lui
Dumnezeu, părtășia cu frații și surorile, viața în sânul bisericii și contribuția ta în
parteneriat – trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și observate de El. O astfel de

1014
practică te ajută să te maturizezi în viață. Procesul de acceptare a observației lui
Dumnezeu este procesul de purificare. Cu cât accepți mai mult observația lui
Dumnezeu, cu atât ești mai purificat și ești mai în rânduială cu Dumnezeu, pentru a
nu da ascultare chemării desfrâului și plăcerilor, iar inima ta va bate înaintea Lui. Cu
cât accepți mai mult observația Lui, cu atât Satana va fi mai rușinat și vei putea să te
lepezi mai mult de trup. De aceea, acceptarea observației lui Dumnezeu este o cale
pe care oamenii trebuie să o pună în aplicare. Orice faci, chiar în timpul părtășiei cu
frații și surorile tale, dacă îți aduci faptele înaintea lui Dumnezeu și cauți observarea
Lui, iar dacă planul tău este să te supui lui Dumnezeu Însuși, ceea ce pui în practică
va fi mult mai corect. Numai dacă aduci toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și
accepți observația lui Dumnezeu poți fi cineva care trăiește înaintea lui Dumnezeu.
Fragment din „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt pe placul inimii Sale”

în Cuvântul Se arată în trup

Sinceritatea înseamnă să vă dați inima lui Dumnezeu; niciodată să nu-L înșelați

cu nimic; să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, niciodată să nu ascundeți adevărul;
să nu faceți niciodată nimic din ceea ce îi înșală pe cei de sus și îi amăgește pe cei
de jos; și să nu faceți niciodată ceea ce vă face doar să intrați în grațiile lui Dumnezeu.
Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să vă abțineți de la necurăție în acțiunile și cuvintele
voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. […] Unii se comportă într-o
manieră cuviincioasă și par a fi deosebit de „bine crescuți” în prezența lui Dumnezeu,
totuși ei devin sfidători și pierd orice cumpătare în prezența Duhului. Voi ați socoti un
astfel de om în categoria celor cinstiți? Dacă tu ești un ipocrit și unul care este adept
al socializării, atunci Eu spun că tu ești cu siguranță unul care se joacă cu Dumnezeu.
Dacă cuvintele tale sunt pline de scuze și justificări fără valoare, atunci eu spun că
tu ești cel care e extrem de ostil, când vine vorba să pui adevărul în practică. Dacă
tu ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești, și dacă tu nu ești
dispus să îți dezvălui secretele – adică, dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât
să cauți calea luminii, atunci Eu spun că tu ești cel care nu va primi mântuirea cu
ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric. Dacă a căuta calea adevărului
este pe placul tău, atunci tu ești unul care locuiește întotdeauna în lumină. Dacă tu
ești foarte bucuros să fii făcător de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu

1015
sârguință și conștiincios în anonimat, dând mereu și neluând niciodată, atunci Eu
spun că tu ești un sfânt credincios, deoarece tu nu cauți nicio recompensă și, pur și
simplu, ești un om onest. Dacă tu ești dispus să fii deschis, dacă tu ești dispus să
cheltuiești tot ce ai, dacă tu poți să-ți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să fii martor,
dacă tu ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât să-L satisfaci pe Dumnezeu și
să nu te gândești doar la tine sau să iei pentru tine însuţi, atunci Eu spun că acești
oameni sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic în împărăție.
Fragment din „Trei avertismente” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Dacă vrei să-ți îndeplinești datoria fără a fi neglijent și fără a-L înșela pe
Dumnezeu, atunci trebuie să rezolvi problema reprezentată de a fi o persoană
cinstită. În timp ce-ți îndeplinești datoria, trebuie să accepți emondarea și tratarea,
trebuie să accepți examinarea atentă a Duhului lui Dumnezeu și trebuie să practici
strict conform cerințelor lui Dumnezeu. Dacă descoperi că ești neglijent în datoria ta,
atunci roagă-te lui Dumnezeu. Dacă te descoperi încercând să-L înșeli pe
Dumnezeu, atunci trebuie să recunoști acest păcat. Nu poți să îl ascunzi și nu poți
să te prefaci, cu atât mai puțin să distorsionezi faptele pentru a transfera vina asupra
altora. Trebuie să fii atât de serios cu privire la lucrurile pe care le faci și să-ți tratezi
cinstit fiecare cuvânt și fiecare acțiune. Să vorbești fără ascunzișuri și obiectiv, să
cauți adevărul din faptele și să nu-ți întinezi spusele cu invenții. Dacă descoperi un
păcat, nu trebuie doar să te rogi lui Dumnezeu, ci și să ți-l recunoști deschis în fața
celorlalți. Nu da înapoi din grijă față de reputația ta. Ar trebui să confrunți curajos
faptele. Practicarea în acest fel este semnificativă și este garantat că îți este benefică.
În primul rând, îți poate spori încrederea în faptul că ești o persoană cinstită. În al
doilea rând, te poate învăța să nu te temi de umilire și să renunți la vanitate și la
respectul față de sine. În al treilea rând, îți poate da curajul să te confrunți cu faptele
și să le respecți. În al patrulea rând, îți poate insufla voința să fii serios cu lucrurile pe
care le faci. După ce practică astfel un timp, oamenii vor fi mult mai cinstiți în
îndeplinirea îndatoririlor lor, mai reali în privința lucrurilor pe care le fac și mai puțin
falși. În mai puțin de câțiva ani, vor deveni oameni cinstiți care fac sincer și iau în
serios ceea ce fac și care sunt responsabili atunci când se ocupă de ceva. Prin

1016
comparație, astfel de oameni sunt de încredere atunci când își îndeplinesc datoriile
și când își desfășoară activitatea. Doar atunci când casa lui Dumnezeu folosește
astfel de oameni se poate garanta că nimic nu va merge rău.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Chiar acum, sunteți în curs de formare pentru a deveni oameni cinstiți. În

procesul de formare, la ce ar trebui să fiți atenți? Ar trebui să fiți atenți la cunoașterea
lui Dumnezeu, să fiți atenți la înțelegerea adevărului și trebuie să obțineți o intrare
reală din partea pozitivă. Dacă intrați din partea pozitivă, corupția din partea negativă
va scădea în mod natural, iar acest lucru este crucial. De exemplu, pentru a fi o
persoană onestă, mai întâi trebuie să vă înarmați cu realitatea și adevărul de a fi o
persoană onestă. După ce ați făcut acest lucru, partea cinstită a voastră va crește,
iar minciunile și viclenia vor scădea în mod natural, nu-i așa? Întocmai ca o cană
plină cu apă murdară. Nu puteți s-o vărsați, deci ce ați putea face? Trebuie să turnați
puțină apă curată și bună în cană, iar apa bună va spăla în mod natural apa murdară.
Acum trebuie să vă echipați cu adevărul și odată ce adevărul intră în sinea voastră,
lucrurile negative din interiorul vostru vor dispărea în mod natural.
Fragment din „Cum să înlături de la rădăcină problema mințitului”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață I

10. Ce înseamnă să-ți faci datoria?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
A-ți îndeplini datoria este adevărul. A-ți îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu
nu înseamnă doar a-ți îndeplini unele obligații sau a face ceva ce ar trebui să faci.
Înseamnă a-ți îndeplini datoria de ființă creată care trăiește între cer și pământ!
Înseamnă să îți îndeplinești obligațiile și responsabilitățile înaintea Domnului creației.
Aceste responsabilități sunt adevăratele tale responsabilități. Compară îndeplinirea
datoriei unei ființe create cu a fi ascultător de părinții tăi – care este adevărul?
Îndeplinirea datoriei de ființă creată este adevărul; este datoria ta sfântă.
Fragment din „Care este realitatea adevărului?” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Datoria ta nu este gestionată de tine; nu este inițiativa sau lucrarea ta. Este

1017
lucrarea lui Dumnezeu care necesită cooperarea ta, dând astfel naștere datoriei tale.
Lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu a fost îndeplinită până în prezent, iar partea
în care trebuie să coopereze oamenii în lucrarea Lui este datoria omului. Indiferent
de datoria pe care o îndeplinești, nu este propria ta inițiativă sau treaba ta personală.
Este lucrarea casei lui Dumnezeu; ea formează o parte din planul de gestionare al
lui Dumnezeu (planul mântuirii) și este însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu.
Deci, cum ar trebui să-ți tratezi datoria? […]
Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, trebuie să cauți mereu să pricepi voia
lui Dumnezeu și să înțelegi care sunt cerințele lui cu privire la datoria ta; doar atunci
vei fi capabil să te ocupi de lucruri într-un mod principial. În îndeplinirea datoriei, nu
poți, categoric, să te iei după preferințele personale, făcând pur și simplu orice ți-ai
dori să faci, orice ai fi fericit și ți-ar fi confortabil să faci, sau orice te-ar face să arăți
bine. Dacă îți impui forțat preferințele personale în fața lui Dumnezeu sau dacă le
practici de parcă ar fi adevărul, respectându-le ca și cum ar fi principiile adevărului,
atunci asta nu înseamnă că îți îndeplinești datoria, iar a-ți îndeplini datoria în acest
fel nu va fi ținut minte de Dumnezeu.
Fragment din „Doar prin căutarea principiilor adevărului îți poți îndeplini datoria cum se cuvine”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

6. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să fie făcut de om, să îți îndeplinești

obligațiile, să-ți îndeplinești responsabilitățile, și să-ți respecţi datoria. De vreme ce
crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți aduci contribuția la lucrarea lui Dumnezeu; dacă
nu faci astfel, atunci nu ești potrivit să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, și
nu ești potrivit să trăiești în casa lui Dumnezeu.
Fragment din „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în

Epoca Împărăției” în Cuvântul Se arată în trup

De fapt, omul care îşi face datoria, săvârşeşte tot ceea ce este inerent omului,
adică ceea ce este posibil pentru om. Doar atunci este îndeplinită datoria sa.
Defectele omului în timpul slujirii sale sunt reduse treptat prin experiență progresivă
și prin procesul experienței judecării sale; acestea nu împiedică sau afectează
datoria omului. Cei care încetează a mai sluji sau cedează și dau înapoi de frica

1018
defectelor care pot exista în slujire sunt cei mai lași dintre toți oamenii. Dacă omul nu
poate exprima ceea ce ar trebui să exprime în timpul slujirii sau să împlinească ceea
ce este posibil în mod inerent pentru el și, în schimb, se prostește și face totul
mecanic, atunci el a pierdut rolul pe care ar trebui să-l aibă o ființă creată. Un astfel
de om este considerat o entitate mediocră și o risipă inutilă de spațiu; cum poate unul
ca acesta să fie demn de a purta titlul de ființă creată? Nu sunt ei entități ale depravării
care strălucesc în exterior, dar sunt putrede în interior?
Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului”

în Cuvântul Se arată în trup

Nu există o corelare între datoria omului și faptul dacă este binecuvântat sau
blestemat. Datoria este ceea ce omul ar trebui să îndeplinească; reprezintă
îndatorirea sa obligatorie și nu ar trebui să depindă de recompensă, condiții sau
motive. Doar atunci el își face datoria. Un om care este binecuvântat se bucură de
bunătate după ce a devenit desăvârșit după judecată. Un om care este blestemat
primește o pedeapsă când firea sa rămâne neschimbată în urma mustrării și
judecării, adică, nu a fost desăvârșit. Ca ființă creată, omul ar trebui să-și facă datoria,
să facă ceea ce ar trebui să facă și ceea ce poate, indiferent dacă va fi binecuvântat
sau blestemat. Aceasta este întocmai condiția elementară a omului, ca unul care-L
caută pe Dumnezeu. Nu ar trebui să-ți faci datoria doar pentru a fi binecuvântat și nu
ar trebui să refuzi să acționezi doar din teama de a fi blestemat. Permiteți-Mi să vă
spun acest lucru: dacă omul este capabil să-și facă datoria, înseamnă că săvârşeşte
ceea ce ar trebui să săvârşească. Dacă omul nu este capabil să-și facă datoria, acest
fapt arată răzvrătirea omului.
Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Ce datorie ar trebui fiecare persoană să realizeze? Datoria pe care fiecare
persoană trebuie să o îndeplinească este adevărul pe care trebuie să îl practice, iar
adevărul pe care se cuvine să îl practice este datoria pe care se cuvine să o realizeze
și obligația pe care se cuvine să o îndeplinească. Dacă practici adevărul pe care tu

1019
îl înțelegi și pe care se cuvine să îl practici, atunci ți-ai îndeplinit corespunzător
datoria. Dacă nu practici adevărul, atunci nu îți îndeplinești datoria. Pierzi vremea, Îl
păcălești pe Dumnezeu și ești doar neglijent față de Dumnezeu. Așadar, îndeplinirea
datoriilor tale trebuie să fie în mod necesar legată de adevăr, trebuie să fie strâns
conectată cu adevărul. Trebuie să pui în practică toate adevărurile pe care le înțelegi
și să trăiești realitatea adevărului. Trăirea realității adevărului este o reprezentare a
adevăratei imagini a omului. Când Dumnezeu a creat omul, S-a bazat pe această
imagine, așadar, dacă trăiești imaginea adevărului, Îl vei mulțumi pe Dumnezeu,
Dumnezeu va fi mulțumit când Se va uita la tine, El te va binecuvânta și El te va lăsa
să trăiești veșnic. Dar, dacă nu trăiești imaginea adevărului, atunci nu ești demn să
fii numit uman și, când Dumnezeu Se va uita la tine, El va gândi că tu nu ai nicio
răsuflare a vieții pe care Dumnezeu ți-a dăruit-o și El va elimina un asemenea rebut.
Așadar, când crezi în Dumnezeu, se cuvine să experimentezi și să practici adevărul
pe care Dumnezeu l-a dăruit umanității și, în cele din urmă, se cuvine să trăiești
realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este realizarea datoriilor… Dacă
adevărul lipsește din datoriile tale, atunci tu nu îți realizezi cu adevărat datoriile, dar,
în schimb, ești neglijent, fals și înșelător și doar îndeplinești formalitățile, doar
respecți procedura. Trebuie să practici adevărul când îți realizezi datoriile – doar asta
înseamnă cu adevărat că îți realizezi datoriile, doar așa îți îndeplinești datoriile
conform standardului și doar aceasta înseamnă să ai realitatea de a fi uman. Când
îți realizezi datoriile, tu deja practici adevărul. Orice faci în biserică implică practicarea
adevărului și, când practici adevărul, îți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile și
aceasta este datoria ta, astfel că trebuie să o realizezi bine. Asta vrem să spunem
prin practicarea adevărului. Așadar, care este adevărata legătură dintre realizarea
datoriilor și practicarea adevărului? Sunt două moduri diferite de a interpreta același
lucru. Din afară, pare că o datorie este îndeplinită, dar, în esență, este adevărul
practicat. Așadar, dacă nu înțelegi adevărul când îți realizezi datoriile, vei putea să
îți faci lucrarea cum se cuvine? Nu o vei face. În primul rând, nu vei avea o înțelegere
clară a ceea ce înseamnă să îți realizezi datoriile sau cum să le îndeplinești cum se
cuvine. În al doilea rând, va veni o zi în care vei avea o înțelegere clară, dar tot vei
eșua în a-ți realizacum se cuvine datoriile, ele tot vor fi pline de greșeli. În acel
moment, vei descoperi că firea ta e prea stricată, că ai multe deficiențe în lucrurile

1020
pe care le faci. Atunci vei începe să urmărești adevărul pentru a scăpa de această
stricăciune și, odată ce vei scăpa de ea și vei înțelege adevărul, vei începe efectiv
să îți realizezi datoriile. În acest moment îți vei realiza datoriile drept și cum se cuvine,
nu doar cu numele, dar și în realitate. Dacă ai adevărul în timp ce îți realizezi datoria,
dacă niciun pic de stricăciune nu este exprimată în timp ce îți realizei datoria, atunci
rezultatele așteptate vor fi atinse în îndeplinirea ta, și vei fi practicat și adevărul
conform standardului. Lucrul acesta este absolut adevărat. Așadar, ori de câte ori îți
realizezi datoriile, cum urmărești adevărul este crucial. Dacă nu urmărești adevărul,
atunci garantat îndeplinirea datoriilor tale nu va fi conform standardului.
Fragment din „Doar practicarea adevărului în propriile îndatoriri îți va câștiga binecuvântările

lui Dumnezeu” în Predici și părtășie despre intrarea în viață V

11. Care sunt diferențele dintre a-ți face datoria și a oferi servicii?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Nu există o corelare între datoria omului și faptul dacă este binecuvântat sau
blestemat. Datoria este ceea ce omul ar trebui să îndeplinească; reprezintă
îndatorirea sa obligatorie și nu ar trebui să depindă de recompensă, condiții sau
motive. Doar atunci el își face datoria. Un om care este binecuvântat se bucură de
bunătate după ce a devenit desăvârșit după judecată. Un om care este blestemat
primește o pedeapsă când firea sa rămâne neschimbată în urma mustrării și
judecării, adică, nu a fost desăvârșit. Ca ființă creată, omul ar trebui să-și facă datoria,
să facă ceea ce ar trebui să facă și ceea ce poate, indiferent dacă va fi binecuvântat
sau blestemat. Aceasta este întocmai condiția elementară a omului, ca unul care-L
caută pe Dumnezeu. Nu ar trebui să-ți faci datoria doar pentru a fi binecuvântat și nu
ar trebui să refuzi să acționezi doar din teama de a fi blestemat. Permiteți-Mi să vă
spun acest lucru: dacă omul este capabil să-și facă datoria, înseamnă că săvârşeşte
ceea ce ar trebui să săvârşească. Dacă omul nu este capabil să-și facă datoria, acest
fapt arată răzvrătirea omului. Întotdeauna, prin procesul îndeplinirii datoriei sale omul
se schimbă treptat și prin acest proces își demonstrează loialitatea. Astfel, cu cât eşti
mai capabil să-ţi faci datoria, cu atât mai multe adevăruri vei primi și expresia ta va
deveni, de asemenea, mai reală. Cei care doar își îndeplinesc în mod mecanic
îndatoririle și nu caută adevărul, vor fi eliminați în final, deoarece astfel de oameni

1021
nu-și îndeplinesc îndatoririle în practicarea adevărului și nu practică adevărul în
împlinirea îndatoririlor lor. Astfel de oameni sunt aceia care rămân neschimbați și
care vor fi blestemați. Expresiile lor nu sunt doar impure, ci ceea ce exprimă acestea
nu e nimic altceva decât răutate.
Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului”

în Cuvântul Se arată în trup

Indiferent ce talente, înzestrări sau aptitudini au oamenii, aceștia își folosesc pur
și simplu puterea când își îndeplinesc datoria și fac lucruri. Indiferent ce fac, ei se
bazează pe închipuirile, noțiunile sau propriile lor instincte. Ei nu caută niciodată voia
lui Dumnezeu și nu au niciun concept sau nicio nevoie în inimile lor, spunând: „Îmi
îndeplinesc datoria. Trebuie să pun adevărul în practică”. Singurul punct de plecare
pentru gândirea lor este să-și facă bine meseria și să termine însărcinarea. Prin
urmare, este acesta cineva care trăiește în totalitate după înzestrările, talentele,
abilitățile și aptitudinile sale? În credința unor astfel de oameni, ei se gândesc doar
să-și folosească puterea, să-și vândă propria muncă sau propriile aptitudini.
Îndeosebi atunci când casa lui Dumnezeu le dă sarcini generale de făcut, majoritatea
oamenilor abordează lucrurile din acest punct de vedere. Tot ceea ce fac este să-și
folosească puterea. Uneori acest lucru înseamnă să-și folosească gurile, alteori își
folosesc mâinile și puterea fizică, uneori își folosesc ochii și alteori înseamnă să
alerge de colo-colo. De ce se spune că a trăi pe baza acelor lucruri înseamnă
folosirea puterii și nu punerea în practică a adevărului? Cineva primește o sarcină de
la casa lui Dumnezeu și se gândește doar cum să termine această sarcină cât mai
rapid posibil, astfel încât să le raporteze conducătorilor bisericii și să le câștige
laudele. Acel cineva ar putea născoci un plan pas cu pas. El pare să fie foarte zelos,
dar nu se axează pe nimic altceva decât pe îndeplinirea sarcinii de dragul aparențelor
sau, în timp ce o îndeplinește, își stabilește propriile standarde pentru sine: cum să
facă astfel încât să se simtă fericit și mulțumit, obținând nivelul de desăvârșire spre
care tinde. Indiferent ce plan sau standard stabilește, dacă nu caută adevărul sau nu
caută să înțeleagă și să confirme ce le cere Dumnezeu înainte să acționeze, ci
dimpotrivă, se poartă orbește, cu uimire, acest lucru înseamnă doar că își folosește
puterea. Persoana se poartă potrivit propriilor sale dorințe, potrivit minții sau

1022
înzestrărilor proprii sau potrivit abilităților și aptitudinilor proprii. Și care este
consecința îndeplinirii în acest mod a sarcinii sale? Se poate ca sarcina să fi fost
îndeplinită, ca nimeni să nu fi remarcat vreo greșeală și ca tu să te simți foarte fericit
în privința ei. Dar, pe durata realizării ei, în primul rând: nu ai înțeles intenția lui
Dumnezeu; și, în al doilea rând: nu ai făcut-o din toată inima ta, cu toată mintea și cu
toată puterea ta – nu te-ai implicat din tot sufletul. Dacă ai fi căutat principiile
adevărului, dacă ai fi căutat voia lui Dumnezeu, atunci ai fi avut o eficiență de 90%
în îndeplinirea ei, ai fi fost, de asemenea, capabil să intri în realitatea adevărului și ai
fi înțeles exact că ceea ce făceai era conform cu voia lui Dumnezeu. Dar, dacă ai fi
neatent și neglijent, deși sarcina poate a fost îndeplinită, nu ți-ar fi clar în inima ta cât
de bine ai efectuat-o. Nu ai avea niciun punct de referință, nu ai ști dacă a fost sau
nu în conformitate cu voia lui Dumnezeu ori dacă a fost sau nu în conformitate cu
adevărul. Prin urmare, oricând sunt efectuate îndatoririle în acest tip de stare, le
putem descrie prin două cuvinte – te extenuezi. […]
Oricine crede în Dumnezeu ar trebui să înțeleagă voia Lui. Doar cei ce își
îndeplinesc datoriile cum se cuvine Îl pot mulțumi pe Dumnezeu și doar prin
finalizarea sarcinilor pe care El li le încredințează împlinirea datoriilor lor va fi
corespunzătoare. În realizarea unei sarcini, când oamenii nu pun adevărul în practică
sau nu caută adevărul, când nu-și dedică inimile adevărului, adică atunci când își
folosesc pur și simplu creierul ca să memoreze, își folosesc doar mâinile ca să
acționeze, își folosesc numai picioarele ca să alerge, nu au îndeplinit cu adevărat
însărcinarea dată de Dumnezeu. Există standarde pentru îndeplinirea însărcinării
date de Dumnezeu. Care sunt standardele? Domnul Isus a spus: „Să-L iubești pe
Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și
cu toată puterea ta”. Dragostea față de Dumnezeu este un aspect al cerințelor Lui de
la oameni. De fapt, când Dumnezeu le dă oamenilor o însărcinare, când aceștia își
îndeplinesc datoria din credința lor, standardele pe care le cere de la ei sunt acestea:
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta. Dacă
ești prezent, dar inima ta nu este, dacă te gândești la sarcini cu mintea ta și le păstrezi
în memorie, dar nu-ți pui inima în ele și dacă săvârșești lucruri folosindu-ți propriile
abilități, înseamnă aceasta că îndeplinești însărcinarea dată de Dumnezeu? Prin
urmare, ce fel de standard trebuie atins pentru a-ți îndeplini corect sarcina, a duce la

1023
bun sfârșit ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu și a-ți îndeplini datoria cu devotament?
Aceasta înseamnă să-ți îndeplinești sarcina cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu
toată mintea ta și cu toată puterea ta. Dacă nu ai o inimă iubitoare de Dumnezeu,
atunci încercarea de a-ți îndeplini datoria așa cum se cuvine nu va funcționa. Dacă
dragostea ta față de Dumnezeu crește, devenind mai puternică și mai sinceră, atunci
vei putea, în mod natural, să îți îndeplinești datoria cu toată inima ta, cu tot sufletul
tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.
Fragment din „Pe ce se bazează oamenii în viață” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Unii oameni, indiferent de problema pe care o întâmpină atunci când își

îndeplinesc îndatoririle, nu caută adevărul și acționează întotdeauna în funcție de
ideile, închipuirile și dorințele lor. Ei își satisfac întotdeauna propriile dorințe egoiste,
iar firea lor coruptă le domină întotdeauna acțiunile. Deși își pot duce la bun sfârșit
datoria care le este încredințată, ei nu câștigă niciun adevăr. Așadar, de ce depind
aceste persoane în îndeplinirea datoriei lor? Ele nu depind de adevăr și nu se
bazează pe Dumnezeu. Puținul adevăr pe care îl înțeleg nu a pus stăpânire pe inimile
lor. Ei se bazează pe propriile lor înzestrări și abilități, pe cunoștințele pe care le-au
dobândit și pe talentele lor, precum și pe propria voință sau intențiile lor bune pentru
a-și îndeplini această datorie. Deși uneori te poți baza pe naturalețea, închipuirile,
noțiunile, cunoștințele și învățătura ta în îndeplinirea îndatoririlor tale, nu se ivește
nicio chestiune de principiu în lucrurile pe care le faci. La suprafață pare ca și cum
nu ai luat calea greșită, însă există un lucru care nu poate fi trecut cu vederea: în
timpul întregului proces de îndeplinire a datoriei tale, dacă noțiunile, închipuirile și
dorințele tale personale nu se schimbă niciodată și nu sunt niciodată înlocuite cu
adevărul, dacă acțiunile și faptele tale nu sunt niciodată în conformitate cu principiile
adevărului, atunci care va fi rezultatul final? Vei deveni un făcător de servicii și exact
asta este consemnat în Biblie: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne,
n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut
noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am
cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»”
Fragment din „Cum să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu în îndatoririle tale”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

1024
 Petru a fost făcut desăvârșit prin experimentarea tratării și a rafinării. El a spus:
„Trebuie să satisfac mereu dorința lui Dumnezeu. În tot ceea ce fac, caut doar să
satisfac dorința lui Dumnezeu și, chiar dacă sunt mustrat sau judecat, tot sunt fericit
să o fac.” Petru a dat totul pentru Dumnezeu și lucrarea lui, cuvintele și toată viața
lui au fost de dragul iubirii pentru Dumnezeu. A fost o persoană care a căutat sfințenia
și, cu cât experimenta mai mult, cu atât era mai mare și mai profundă dragostea lui
pentru Dumnezeu în inima sa. Între timp, Pavel a făcut doar o lucrare exterioară și,
chiar dacă a lucrat din greu, strădaniile lui au fost de dragul de a-și face lucrarea în
mod corespunzător și de a câștiga, ca urmare, o răsplată. Dacă ar fi știut că nu ar
primi nicio răsplată, ar fi renunțat la lucrarea lui. Ceea ce îl interesa pe Petru era
dragostea adevărată din inima lui și ceea ce era practic și putea fi realizat. Lui nu îi
păsa dacă urma să primească o răsplată, ci dacă firea lui putea fi schimbată. Pe
Pavel îl interesa să lucreze și mai din greu, îi păsa de lucrarea și dedicarea exterioară
și de doctrinele neexperimentate de oamenii obișnuiți. Lui nu îi păsa deloc să existe
schimbări adânci în interiorul lui sau să aibă o dragoste adevărată de Dumnezeu.
Experiențele lui Petru erau pentru a obține o dragoste adevărată și o cunoaștere
adevărată. Experiențele lui erau menite să îi aducă o relație mai apropiată cu
Dumnezeu și să aibă o trăire practică. Lucrarea lui Pavel a fost datorită a ceea ce i-
a încredințat Isus și a avut scopul de a obține lucrurile după care tânjea, însă acestea
nu aveau legătură cu cunoașterea lui de sine și cu Dumnezeu. Lucrarea lui a fost
doar de dragul de a scăpa de mustrare și de judecată. Ceea ce a căutat Petru a fost
dragoste pură și ceea ce a căutat Pavel a fost cununa dreptății. Petru a experimentat
mulți ani din lucrarea Duhului Sfânt și L-a cunoscut pe Hristos în mod practic, și a
avut o cunoaștere profundă de sine. Așa că dragostea lui pentru Dumnezeu a fost
pură. De-a lungul a mulți ani de rafinare cunoștințele despre Isus și despre viață i-au
fost înnobilate, și dragostea lui a fost una necondiționată, a fost o dragoste spontană,
iar el nu a cerut nimic în schimb, nici nu a sperat să obțină beneficii. Pavel a lucrat
mulți ani, cu toate acestea nu L-a cunoscut foarte bine pe Hristos, și cunoașterea lui
de sine a fost, de asemenea, jalnic de mică. El, pur și simplu, nu a avut nicio dragoste
pentru Hristos, și lucrarea lui și cursa pe care a alergat-o au avut scopul de a obține
cununa de lauri finală. Ceea ce e căutat el a fost cea mai bună cunună, nu cea mai
pură dragoste. El nu a căutat activ, ci pasiv; el nu și-a îndeplinit datoria, ci a fost

1025
constrâns în căutarea lui după ce lucrarea Duhului Sfânt a pus stăpânire pe el. Prin
urmare, căutarea lui nu dovedește că a fost o creatură calificată a lui Dumnezeu;
Petru, în schimb, a fost o creatură calificată a lui Dumnezeu, care și-a îndeplinit
datoria.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea lui Pavel are de-a face cu purtarea de grijă față de biserici și sprijinirea
bisericilor. Ceea ce a experimentat Petru au fost schimbări în firea vieții lui; el a
experimentat o dragoste de Dumnezeu. Acum, că știi diferențele dintre esențele lor,
poți vedea cine a crezut cu adevărat în Dumnezeu în cele din urmă, și cine nu a
crezut cu adevărat în Dumnezeu. Unul din ei L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu, iar
celălalt nu L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu; unul a suferit schimbări în firea sa, iar
celălalt nu; unul a fost venerat de oameni și a avut o imagine de seamă, iar celălalt
a slujit umil și nu a fost observat cu ușurință de oameni; unul a căutat sfințenia, iar
celălalt nu, și chiar dacă nu era lipsit de puritate, totuși, nu era stăpânit de o dragoste
pură; unul era stăpânit de umanitate adevărată, iar celălalt nu; unul avea simțământul
unei creaturi a lui Dumnezeu, iar celălalt nu. Astfel sunt diferențele dintre esențele lui
Pavel și ale lui Petru. Cărarea pe care a umblat Petru este cea a succesului, care
este, de asemenea, cărarea obținerii recuperării umanității normale și a datoriei de
creatură a lui Dumnezeu. Petru îi reprezintă pe toți cei care au succes. Cărarea pe
care a umblat Pavel este cea a eșecului și el îi reprezintă pe toți aceia care se supun,
care se lasă folosiți doar superficial și care nu Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu.
Pavel îi reprezintă pe toți aceia care nu dețin adevărul.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Toți aceia care nu au intrat pe cărarea corectă a credinței în Dumnezeu, a căror
fire a vieții nu a suferit nicio schimbare și care nu înțeleg un pic de adevăr, atâta timp
cât se bazează pe entuziasmul și motivația lor de a obține binecuvântări, și sunt
dispuși să depună puțin efort, atunci ei pot efectua serviciu. Odată ce cineva înțelege

1026
unele adevăruri, are credință adevărată în Dumnezeu, nu mai are nicio îndoială
despre Dumnezeu, are o înțelegere a lucrării lui Dumnezeu, înțelege că scopul
lucrării lui Dumnezeu este în întregime să mântuiască și să desăvârșească oamenii
și poate să vadă că dragostea lui Dumnezeu pentru om este cu adevărat mare și a
dezvoltat o inimă care-L iubește pe Dumnezeu și o inimă care reflectă dragostea pe
care Dumnezeu ne-o dă, atunci îndatoririle pe care le îndeplinește acest tip de
persoană pot fi considerate fapte bune. Îndatoririle pe care această persoană le
îndeplinește pot fi considerate oficial ca îndatoriri îndeplinite de una dintre creațiile
lui Dumnezeu și nu oferă serviciu. Îndeplinirea îndatoririlor înseamnă că sunteți
dispus să vă îndepliniți îndatoririle ca pe un mijloc de a răsplăti dragostea lui
Dumnezeu. Aceasta este diferența dintre îndeplinirea îndatoririlor și facerea de
servicii. Motivul nu este același. Starea și natura din inimă nu sunt aceleași. Facerea
de servicii înseamnă îndeplinirea unei anumite îndatoriri, în timp ce persoana este
dominată de motivația și entuziasmul ei să obțină binecuvântările. Îndeplinirea cu
adevărat a datoriei se face pe baza unei înțelegeri a adevărului. Ea se bazează pe
înțelegerea că cei creați care își îndeplinesc îndatoririle reprezintă legea cerului și pe
baza cunoașterii dragostei lui Dumnezeu și pe baza dorinței de a întoarce această
dragoste lui Dumnezeu, se naște dorința de a-și îndeplini îndatoririle. Aceasta
înseamnă să-ți îndeplinești cu adevărat și în mod corespunzător îndatoririle.
Fragment din „Semnificația importantă din spatele pregătirii faptelor bune”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață II

Toți oamenii care se concentrează asupra vieții și caută să fie poporul lui
Dumnezeu sunt capabili să-și îndeplinească datoria ca pe o responsabilitate de la
care nu se pot eschiva; ei fac aceasta pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu. Ei
nu se tocmesc în privința recompenselor pentru îndeplinirea datoriei și nu au nicio
pretenție. Tot ceea ce fac ei poate fi numit îndeplinirea datoriei lor. Categoria celor
care sunt numiți făcători de servicii în cel mai bun caz fac un mic efort să-L împace
pe Dumnezeu astfel încât să poată fi binecuvântați. Credința lor este întinată. Ei nu
au nici conștiință, nici rațiune, cu atât mai puțin urmăresc adevărul sau viața. Pentru
că ei pot vedea cât de îngrozitori sunt din fire și că astfel nu ar putea să devină
poporul lui Dumnezeu, își abandonează țelul de a deveni poporul lui Dumnezeu,

1027
trăind întotdeauna într-o stare negativă. Prin urmare, tot ceea ce fac ei este să ofere
servicii pentru că sunt legați de propriul concept distorsionat despre voia lui
Dumnezeu. Calea pe care o apucă un om stabilește dacă ceea ce face el înseamnă
îndeplinirea datoriei sau oferirea unui serviciu. Dacă el urmărește adevărul și se
concentrează asupra vieții, își îndeplinește bine datoria pentru a răsplăti dragostea
lui Dumnezeu și a-L mulțumi, și lucrează din greu pentru a fi unul dintre oamenii lui
Dumnezeu, dacă acest tip de viziune este reazemul său, atunci ceea ce face el este
cu siguranță îndeplinirea datoriei. Toți cei cărora le lipsește adevărul, care disperă și
trăiesc într-o stare negativă, care fac doar un mic efort să-L împace și să-L
păcălească pe Dumnezeu sunt genul de oameni care oferă doar servicii. Este clar
că toți făcătorii de servicii sunt cu adevărat oameni fără conștiință sau rațiune și ei
sunt cei care nu urmăresc adevărul și nu au viață. Din aceasta, este evident că aceia
care nu sunt hotărâți, care nu urmăresc adevărul și nu se concentrează asupra vieții,
probabil că nici măcar nu merită să fie făcători de servicii. Ei sunt de o natură
îngrozitoare; nu sunt dispuși să accepte adevărul și nu cred în Dumnezeu. Ei chiar
au îndoieli în privința cuvintelor lui Dumnezeu. Aceasta este tocmai propria lor
înșelăciune care-i distruge. Dacă cineva este cu adevărat un făcător de servicii, el
tot trebuie să-și facă bine slujba și să nu fie superficial și neglijent. Doar acest lucru
îl poate califica pentru a fi un făcător de servicii care rămâne; aceasta l-ar face foarte
norocos. A deveni cu adevărat un făcător de servicii nu este o chestiune simplă.
Fragment din părtășia celui de mai sus

12. Ce vrea să însemne „lasă totul în urmă și urmează-L pe Dumnezeu?”

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Poți să-ți dedici inima și trupul și toată iubirea ta autentică lui Dumnezeu, să le
așezi în fața Lui, să fii complet supus față de El și să fii absolut atent la voința Lui.
Nu pentru trup, nu pentru familie și nu pentru dorințele tale personale, ci pentru
interesele căminului lui Dumnezeu. În toate poți lua cuvintele lui Dumnezeu ca
principiu, ca fundament. Astfel, intențiile și perspectivele tale vor fi toate în locul
potrivit și tu vei fi o persoană care obține lauda lui Dumnezeu înaintea Lui.
Fragment din „Oamenii care pot fi absolut supuși caracterului practic al lui Dumnezeu sunt

aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

1028
 Crezi în Dumnezeu și Îl urmezi pe Dumnezeu și, prin urmare, trebuie să Îl
iubești pe Dumnezeu în inima ta. Trebuie să îți alungi firea coruptă, trebuie să cauți
să îndeplinești dorința lui Dumnezeu și trebuie să îndeplinești datoria de creatură a
lui Dumnezeu. Din moment ce crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, ar trebui să Îi oferi
totul, nu ar trebui să faci alegeri sau cereri personale, și ar trebui să obții îndeplinirea
dorinței lui Dumnezeu. Din moment ce ești o ființă creată, ar trebui să te supui
Domnului care te-a creat, deoarece ești prin natură fără stăpânire de sine și nu ai
nicio capacitate să-ți controlezi destinul. Din moment ce ești o persoană care crede
în Dumnezeu, ar trebui să cauți sfințenia și schimbarea. Din moment ce ești o
creatură a lui Dumnezeu, ar trebui să rămâi fidel datoriei tale și să-ți păstrezi locul
și nu ar trebui să-ți depășești îndatorirea. Acest lucru nu are menirea să te
constrângă sau să te suprime prin doctrină, ci este calea prin care îți poți îndeplini
datoria și care poate fi obținută – și ar trebui să fie obținută – de către toți aceia
care fac ce este drept.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

9. Ar trebui să te gândeşti la lucrarea bisericii. Ar trebui să renunți la

perspectivele propriului trup, să fii ferm în chestiuni legate de familie, să te dedici din
toată inima lucrării lui Dumnezeu și să pui lucrarea lui Dumnezeu pe primul loc, iar
viața ta pe al doilea loc. Aceasta este decența unui sfânt.
Fragment din „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui

Dumnezeu în Epoca Împărăției” în Cuvântul Se arată în trup

Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te dai pe tine însuți

adevărului, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din
adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci.
Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul unei vieți liniștite de familie și nu trebuie să
pierzi demnitatea și integritatea vieții tale pentru o desfătare de moment. Ar trebui să
urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care
este mai semnificativă. Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun
obiectiv, nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să

1029
abandonezi toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți
la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au
integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!
Fragment din „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Dumnezeu cere acest lucru de la toți cei care cred în El: să abandoneze totul
pentru a-L urma. Din Epoca Harului până în Epoca Împărăției, au existat atât de mulți
oameni care au abandonat totul pentru a-L urma pe Dumnezeu. Doar acești oameni
sunt vrednici de a fi numiți sfinți, care sunt oamenii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției.
Ce înseamnă să abandonezi totul și să-L urmezi pe Dumnezeu? Înseamnă să oferi
toată inima ta, întreaga ta ființă lui Dumnezeu și să te cufunzi complet în lucrarea lui
Dumnezeu și să te sacrifici pentru El. Acesta este adevăratul sens a ceea ce
înseamnă abandonare totală pentru a-L urma Dumnezeu. Există oameni care cred
că numai cei care nu și-au început propria familie și care nu au motive de îngrijorare
pot abandona totul, pe când aceia care au o familie, care au părinți, un soț sau copii
nu pot face acest lucru. Această perspectivă este incorectă. În primul rând, oamenii
trebuie să știe că cerințele lui Dumnezeu de la oameni sunt corecte și raționale. El
nu cere ca oamenii să-și abandoneze părinții, soția sau copiii. Mai degrabă, El cere
ca oamenii să-și ofere inimile și să-și îndeplinească datoria pe deplin, fără fi
constrânși de vreo persoană, eveniment sau lucru. Acest lucru echivalează cu a
abandona totul și a-L urma pe Dumnezeu. Dumnezeu nu forțează oamenii să facă
lucruri pe care nu doresc să le facă. Este suficient ca o persoană să depună toate
eforturile pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Este firesc ca omul să renunțe la unele
lucruri care ar trebui lepădate. Dacă deocamdată cineva nu poate abandona ceva,
tot ceea ce se cere este să nu fie constrâns de acel lucru. Dacă inima lui este încă
constrânsă și el nu-și poate îndeplini pe deplin datoria, atunci aceasta nu echivalează
cu a abandona totul. Problema devotamentului față de Dumnezeu constă în
practicarea abandonului total. Dacă ești cu adevărat cineva devotat lui Dumnezeu,
în inima ta vei putea să eviți să fii constrâns de către familia, soțul/soția sau copiii tăi.
Mulți frați și surori au legături de familie, dar inimile nu le sunt constrânse de familiile

1030
lor; ei își îndeplinesc foarte bine datoriile. Deși pleacă ocazional pentru a se îngriji de
familiile lor, ei nu permit deloc ca acest lucru să intre în conflict cu datoriile lor. Poți
spune că ei nu au abandonat totul pentru a-L urma pe Dumnezeu? A avea o familie
este cu adevărat o dificultate – nimeni nu poate nega acest lucru. Cu toate acestea,
dacă inima lor poate fi loială lui Dumnezeu, ei vor putea să se descotorosească de
toate încurcăturile familiale. Deși trupul suportă unele greutăți, există mari
binecuvântări de la Dumnezeu pentru creșterea lor în viață. Și ce câștigă oamenii
care se lipesc de plăcerile trupești? În cele din urmă, ei nu câștigă nimic. Și cum ar
trebui să trateze cineva greutățile trupului? Se poate spune că orice măsură de
greutăți trupești este un lucru bun. Atâta timp cât Dumnezeu este mulțumit, duhul
unei persoane se poate bucura. Cea mai mare durere dintre toate ar fi să-L ofenseze
pe Dumnezeu din cauza agățării de plăcerile trupului. Toți cei care abandonează totul
ca să se sacrifice pentru Dumnezeu vor fi mulțumiți pentru că și-au îndeplinit în mod
corespunzător datoria unei ființe umane și L-au mulțumit pe Dumnezeu. Mai mult, ei
vor fi lăudați de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu le dă mari binecuvântări tuturor
celor care se sacrifică sincer pentru El. Cei care se agață de plăcerile familiei și ale
trupului și nu pot abandona totul pentru a-L urma pe Dumnezeu sunt toți cei devotați
diavolului Satana. Ei cu siguranță nu pot fi mântuiți de Dumnezeu și în special nu vor
avea binecuvântarea lui Dumnezeu.
Fragment din părtășia celui de mai sus

13. Care este diferența între înțelegerea adevărului și înțelegerea doctrinei?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Să ajungi la o adevărată înțelegere a sensului real al cuvântului lui Dumnezeu
nu este o chestiune simplă. Nu gândi astfel: pot să interpretez sensul textual al
cuvintelor lui Dumnezeu și toată lumea spune că este bine și mă aprobă, așa că se
consideră o înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu. Nu este același lucru cu
înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ai căpătat ceva lumină din cuvântul lui
Dumnezeu și ți-ai făcut o idee despre adevărata semnificație a cuvântului Său, dacă
poți exprima înțelesul cuvântului lui Dumnezeu și ce vor realiza ele în cele din urmă,
odată ce toate acestea sunt clare, aceasta se consideră a avea un oarecare nivel de
înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, înțelegerea cuvântului lui

1031
Dumnezeu nu este chiar așa de simplă. Doar pentru că poți da o explicație înflorită
cu privire la litera cuvântului lui Dumnezeu, nu înseamnă că îl înțelegi. Oricât ai putea
să explici litera cuvântului lui Dumnezeu, este tot imaginația omului și modul său de
gândire – este inutil!
Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Credeți că stăpânirea cunoașterii adevărului este deosebit de importantă și că

învățarea pe de rost a pasajelor din cuvintele lui Dumnezeu, vorbitul despre doctrine
și descoperirea formulelor în cuvintele lui Dumnezeu sunt toate foarte importante,
dar modul în care oamenii înțeleg cuvântul lui Dumnezeu nu este deloc important.
Prin urmare, vreți mereu să sistematizați aceste lucruri, astfel încât toți să cânte într-
un singur glas, să spună aceleași lucruri și să vorbească despre aceleași doctrine,
astfel încât să aibă aceleași cunoștințe și să respecte aceleași reguli – acesta este
obiectivul vostru. Aceste acțiuni ale voastre par a fi făcute de dragul de a-i ajuta pe
oameni să dobândească înțelegerea, dar, dimpotrivă, nu bănuiți că acest lucru îi
aduce în mijlocul unor reguli care sunt în afara adevărului cuvintelor lui Dumnezeu.
Pentru a le permite oamenilor să aibă o înțelegere reală a adevărului, trebuie să o
asociezi cu realitatea și cu lucrarea și să rezolvi probleme practice în conformitate cu
adevărul cuvintelor lui Dumnezeu. Doar astfel pot oamenii să înțeleagă adevărul și
să pătrundă în realitate și doar obținerea unui astfel de rezultat înseamnă cu adevărat
să-i aduci pe oameni în fața lui Dumnezeu. Dacă vorbești doar despre teorii spirituale,
doctrine și reguli, dacă depui efort doar pentru cuvintele textuale, tot ce poți să obții
este să-i determini pe oameni să spună aceleași lucruri și să urmeze regulile, dar nu
vei putea să-i ghidezi pe aceștia să înțeleagă adevărul. În special, vei fi incapabil să-
i determini pe oameni să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și să obțină căința și
transformarea.
Fragment din „Este ușor să-L ofensezi pe Dumnezeu fără adevăr”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Dacă ați citit foarte mult din cuvântul lui Dumnezeu, dar înțelegeți doar
semnificația textului și nu aveți o cunoaștere de primă mână a cuvântului lui
Dumnezeu prin experiențele voastre practice, atunci nu veți cunoaște cuvântul lui

1032
Dumnezeu. În ceea ce te privește, cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă viață, ci doar
slove fără viață. Și dacă doar te ții strâns de slove fără viață, nu poți pricepe esența
cuvântului lui Dumnezeu și nici nu vei înțelege voia Lui. Numai când vei experimenta
cuvântul Lui în experiențele tale reale, semnificația spirituală a cuvântului lui
Dumnezeu se va deschide pentru tine și numai din experiență poți înțelege
semnificația spirituală a multor adevăruri și numai prin experiență poți dezlega tainele
cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu-l pui în aplicare, atunci, indiferent cât de clar este
cuvântul Său, singurul lucru cu care te alegi sunt slove și doctrine goale care, pentru
tine, au devenit reguli religioase. Nu este asta ceea ce au făcut fariseii? Dacă
practicați și experimentați cuvântul lui Dumnezeu, acesta devine practic pentru voi;
dacă nu căutați să-l practicați, atunci cuvântul lui Dumnezeu este pentru voi doar
ceva mai mult decât legenda celui de-al treilea Cer. […]
Adevărata înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu are loc atunci când practici
adevărul și trebuie să înțelegi că „numai prin practicarea adevărului poate acesta să
fie înțeles vreodată”. Astăzi, după ce ai citit cuvântul lui Dumnezeu, poți doar spune
că tu cunoști cuvântul lui Dumnezeu, dar nu poți spune că îl înțelegi. Unii spun că
singura modalitate de a practica adevărul este de a-l înțelege mai întâi, dar acest
lucru este doar pe jumătate corect și nu pe deplin precis. Înainte de a cunoaște un
adevăr, tu nu ai experimentat acel adevăr. Să simți că înțelegi ceva ce auzi într-o
predică nu înseamnă cu adevărat a înțelege, ci înseamnă doar a avea cuvintele
textuale ale adevărului și nu este același lucru cu a înțelege adevărata semnificație
din acesta. Doar pentru că ai o cunoaștere superficială a adevărului nu înseamnă că-
l înțelegi sau că-l recunoști; adevărata semnificație a adevărului vine din a-l fi
experimentat. Prin urmare, numai atunci când experimentezi adevărul îl poți înțelege
și numai atunci când experimentezi adevărul poți pricepe părțile ascunse ale
acestuia. A-l experimenta în profunzime este singura modalitate de a pricepe
conotațiile adevărului, de a-i înțelege esența.
Fragment din „Odată ce ați înțeles adevărul, practicați-l” în Cuvântul Se arată în trup

Conformitatea cu adevărul a cunoștințelor despre care vorbești depinde într-o

mare măsură de faptul dacă ai avut experiență practică. Acolo unde există adevăr în
experiența ta, cunoștințele tale vor fi practice și valoroase. Prin experiența ta, poţi să

1033
dobândeşti și discernământ și înțelegere, să aprofundezi cunoștințele și să îți sporești
înțelepciunea și simțul practic în comportamentul tău. Cunoștințele rostite de oameni
care nu dețin adevărul sunt doctrine, indiferent de nivelul lor. O astfel de persoană
poate să fie foarte inteligentă atunci când vine vorba de chestiuni trupeşti, dar nu
poate face distincții atunci când vine vorba de probleme spirituale. Acest lucru se
întâmplă deoarece astfel de persoane nu au deloc experiență în probleme spirituale.
Acestea sunt persoane care nu sunt iluminate în problemele spirituale și nu înțeleg
spiritul. Indiferent despre care aspect al cunoaşterii vorbești, atât timp cât este despre
ființa ta, atunci este experiența ta personală, adevărata ta cunoaștere. Se poate
spune că lucrurile despre care vorbesc persoanele care rostesc numai doctrine,
adică aceia care nu deţin adevărul sau realitatea, sunt fiinţa lor, deoarece doctrina
lor a apărut doar în urma unor contemplări profunde și este rezultatul unei cugetări
profunde a minții lor, dar este doar o doctrină, nimic mai mult decât imaginație!
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Orice lucru care nu este din propria voastră experiență, fie că l-ați învățat din
cărți, fie din experiența altora, devine o doctrină pentru voi. Când îl experimentați și
ajungeți la un rezultat din experiența voastră, atunci veți obține o înțelegere
adevărată, iar cuvintele pe care le spuneți când oferiți părtășie vor fi reale; abia atunci
lucrul acela devine realitate adevărată. Uitați-vă la modul în care cei necredincioși
cercetează o anumită teorie: ei doar cercetează ceea ce este scris, cercetează
doctrine, le cântăresc și apoi ajung la concluziile lor. În special teologii și pastorii,
precum și oamenii de știință și cercetătorii teologiei, după ce citesc un pasaj din
cuvintele lui Dumnezeu, nu caută adevărul sau nu caută o adevărată înțelegere a lui
Dumnezeu din experiență practică. În schimb, ei investighează și cântăresc diverse
teorii și, în cele din urmă, ajung la unele concluzii. Deci, sunt concluziile la care ajung
ei reale sau dogmatice? Toate sunt dogmatice. Acest lucru e din cauză că ei au ajuns
la aceste concluzii pe baza cercetăriiși analizei textuale specializate și nu pe baza
propriei lor experiențe. Concluziile obținute din cercetarea textuală literală și din
cercetarea lucrurilor consemnate în Biblie au creat un fel de teorie, numită teorie
teologică. Nu există înțelegere din experiență în aceasta și nu există nicio luminare

1034
a DuhuluiSfânt. Înțelegerea mai profundă din luminarea Duhului Sfânt depășește
ceea ce vine din sensurile superficiale ale cuvintelor; ea nu poate fi exprimată de
niciun limbaj superficial. Duhul Sfânt vă va lumina și ilumina doar atunci când căutați
adevărul după ce ați intrat în experiență. Lucrurile pe care Duhul Sfânt le luminează
și le iluminează sunt cele mai reale și mai adevărate pentru voi și acestea sunt
lucrurile pe care nu le puteți obține din Biblie, indiferent cât de mult o studiați. Așa că
astăzi, Dumnezeu ne cere să experimentăm cuvântul Lui.Dacă, în experimentarea
noastră a cuvântului lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne luminează, putem să obținem
atunci o înțelegere adevărată a cuvintelor lui Dumnezeu. Această înțelegere
adevărată nu poate fi atinsă indiferent cât de mult studiați semnificația literală a
cuvintelor lui Dumnezeu; acest lucru este ceva ce nu poate fi atins de gândul uman
și ceva ce nu vă puteți imagina, indiferent cât încercați. Așadar, numai adevărul primit
din îndrumarea, luminarea și iluminarea Duhului Sfânt este înțelegerea adevărată a
lui Dumnezeu.
Fragment din „Întrebări și răspunsuri” în Predici și părtășie despre intrarea în viață II

Care este, de fapt, diferența dintre doctrine și adevăr? Adevărul înseamnă

lucrurile esențiale ale cuvântului lui Dumnezeu; el reprezintă voia lui Dumnezeu.
Doctrinele aparțin categoriei lucrurilor superficiale și reprezintă noțiuni și închipuiri
umane. Ele nu se potrivesc adevărului. Lucrurile esențiale ale adevărului sunt extrem
de practice; ele sunt principiale și deosebit de convingătoare. Odată ce o persoană
înțelege ceva important, inima lui se luminează și obține eliberare – ea nu mai este
supusă rigorilor regulamentelor. Pe de altă parte, doctrinele sunt goale și nerealiste.
Ele nu sunt altceva decât regulamente și convenții și fac oamenii deosebit de
susceptibili să fie constrânși și să nu se simtă liberi. Mai mult, indiferent câte doctrine
cunoaște cineva, ele nu pot aduce o schimbare în firea vieții lui. Ele nu au un
beneficiu esențial pentru oameni. Prin urmare, doctrinele pur și simplu nu se pot
compara cu adevărul. Adevărul poate deveni viața unei persoane. Odată ce cineva
acceptă adevărul, acesta va aduce o schimbare în firea vieții. Înțelegerea multor
doctrine nu poate aduce persoanei decât aroganță, înfumurare, mândrie și s-o facă
să fie lipsită de rațiune. Numai atunci când o persoană are adevărul ca pe propria ei
viață, practica ei devine reală. Indiferent câte doctrine înțelege o persoană, ea nu va

1035
avea realitatea. Când va întâmpina o problemă, tot nu va ști ce să practice. Toți cei
care sunt desăvârșiți de Dumnezeu sunt oameni care au adevărul, în timp ce toți cei
care nu au trecut prin desăvârșirea făcută de Dumnezeu sunt oameni ai doctrinelor.
Cei care au adevărul sunt potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu. Lucrarea lor dă
roade și este cu adevărat capabilă să aducă pe alții în prezența lui Dumnezeu. Cei
care se concentrează asupra doctrinelor nu dau rezultate adevărate din lucrarea lor.
Ei nu pot oferi oamenilor sprijinul experienței și înțelegerii autentice și chiar mai puțin
pot folosi adevărul pentru a rezolva probleme. Din acest motiv, ei nu sunt în stare să
aducă pe alții în prezența lui Dumnezeu. O persoană care are adevărul nu se ferește
de oamenii care caută adevărul și ea poate rezolva toate problemele practice pe care
oamenii le au în credința lor. Cei care pun accent pe doctrină se tem de oamenii care
caută adevărul pentru că le lipsesc lucrurile reale în interior, iar doctrinele despre
care vorbesc nu pot rezolva problemele reale. Astfel, ei nu îndrăznesc să invite pe
alții să ridice întrebări și, desigur, sunt chiar mai puțin capabili să rezolve dificultățile
practice. Cei care au adevărul îndrăznesc să înfrunte realitatea; cei care se
concentrează pe doctrine nu îndrăznesc să înfrunte realitatea, ci o evită. Acestea
sunt principiile diferențierii între adevăr și doctrine.
Fragment din părtășia celui de mai sus

14. Ce înseamnă implicarea în ceremonia religioasă?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
O viață spirituală normală nu se reduce la rugăciune, cântece, viață
bisericească, la a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și alte asemenea practici,
ci înseamnă să duci o viață spirituală curată și plină de energie. Nu e vorba de
metodă, ci de rezultat. Majoritatea oamenilor consideră că, pentru a avea o viață
spirituală normală, o persoană trebuie să se roage, să cânte, să mănânce și să bea
cuvintele lui Dumnezeu sau să încerce să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu. Nu
contează dacă este vreun rezultat sau dacă există înțelegere adevărată, acești
oameni se concentrează doar asupra mișcărilor de la exterior și nu se concentrează
asupra rezultatului – aceștia sunt oameni care trăiesc în ritualurile religiei, și nu
oameni care trăiesc în interiorul bisericii și, cu atât mai puțin, oameni ai Împărăției.
Rugăciunile, cântările, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu ale acestor

1036
persoane respectă toate regulile, sunt obligate să facă acest lucru și sunt făcute
conform tendințelor; nu sunt făcute de bunăvoie sau din inimă. Oricât de mult s-ar
ruga sau ar cânta aceste persoane, nu vor obține absolut nici un rezultat, pentru că
tot ceea ce practică sunt reguli și ritualuri religioase, și nu cuvintele lui Dumnezeu.
Concentrându-se doar asupra metodei și luând cuvintele lui Dumnezeu drept reguli
de respectat, genul acesta de persoană nu practică cuvântul lui Dumnezeu, ci
satisface trupul și face lucruri pentru a se lăuda în fața celorlalți. Genul acesta de
ritual și regulă religioasă vine de la om, nu de la Dumnezeu. Dumnezeu nu impune
reguli, nu respectă nicio lege; El face lucruri noi zi de zi și face lucruri practice. Ca
oamenii din Biserica Treimii care se limitează la veghe zilnică dimineața, rugăciuni
seara, rugăciuni de mulțumire înainte de masă, exprimarea mulțumirii în tot ceea ce
fac și alte asemenea practici, oricât de multe ar face oamenii aceștia sau oricât de
mult ar dura ceea ce fac, ei nu vor avea lucrarea Sfântului Duh. Dacă oamenii trăiesc
încorsetați de reguli, cu inimile revărsându-se în practici, atunci Sfântul Duh nu poate
lucra, pentru că inimile oamenilor sunt ocupate cu reguli, ocupate cu concepții
omenești; așadar, Dumnezeu nu are cum să lucreze; oamenii vor trăi doar sub
controlul legii tot timpul, iar genul acesta de persoană nu va fi nicicând în stare să
primească slava lui Dumnezeu.
Fragment din „Cu privire la o viață spirituală normală” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă oamenii tratează adevărul ca pe o dogmă la care trebuie să adere în

credința lor, nu sunt ei predispuși să cadă în ceremonie religioasă? Și care este
diferența dintre adeziunea la acest fel de ceremonie religioasă și credința
creștinismului? Pot exista diferențe între învățăturile vechi și cele noi, iar ceea ce
se spune poate fi mai profund și mai progresiv, dar dacă învățăturile nu sunt nimic
altceva decât un fel de teorie și dacă acestea devin doar o formă de ceremonie, de
doctrină pentru oameni – și, de asemenea, dacă ei nu pot să câștige adevărul din
ele sau să intre în realitatea adevărului, atunci nu este credința lor întocmai precum
creștinismul? În esență, nu este acesta Creștinism? Deci, în comportamentul vostru
și în îndeplinirea datoriei voastre, în care aspecte aveți puncte de vedere identice
sau asemănătoare cu cele ale credincioșilor din creștinism? A urmări să ai un
comportament bun superficial și a face apoi tot posibilul pentru a crea o imagine

1037
falsă a ta, folosind aparența spiritualității; a juca rolul unei persoane spirituale; a
crea aparența spiritualității în ceea ce spui, faci și dezvălui; a face câteva lucruri
care, în noțiunile și închipuirile oamenilor, sunt lăudabile – toate acestea
înseamnă a urmări o spiritualitate falsă și înseamnă ipocrizie. Tu te bazezi pe
cuvinte și teorii răsunătoare, spunând oamenilor să facă fapte bune, să fie oameni
buni și să se concentreze asupra urmăririi adevărului, dar în propriul tău
comportament și în îndeplinirea datoriei tale, nu ai căutat niciodată adevărul, nu
ai acționat niciodată conform principiilor adevărului, nu ai înțeles niciodată la ce
anume se referă adevărul, care este voia lui Dumnezeu, care sunt standardele pe
care El le cere omului – nu ai luat niciodată în serios nimic din toate acestea. Când
întâmpini unele probleme, acționezi pe deplin conform propriei tale voințe și Îl lași
pe Dumnezeu deoparte. Reprezintă oare aceste acțiuni exterioare și stări
interioare teama de Dumnezeu și ferirea de rău? Dacă nu există nicio legătură
între credința oamenilor și strădaniile lor de a urmări adevărul, indiferent de cât de
mulți ani cred ei în Dumnezeu, nu vor fi în stare să se teamă de Dumnezeu în mod
sincer și să se ferească de rău. Și atunci pe ce fel de cale pot umbla asemenea
oameni? Cu ce anume se echipează ei în fiecare zi? Nu cu vorbe și teorii? Nu-și
petrec ei zilele înarmându-se și împodobindu-se cu vorbe și teorii pentru a deveni
mai asemănători fariseilor, mai asemănători oamenilor care aparent Îl slujesc pe
Dumnezeu? Ce înseamnă toate aceste acțiuni? Ei le fac pur și simplu mecanic;
își etalează credința și fac ceremonii religioase, încercând să-L înșele pe
Dumnezeu pentru a-și atinge scopul de a fi binecuvântați. Ei nu se închină nici pe
departe lui Dumnezeu. În cele din urmă, nu va ajunge un astfel de grup de oameni
la fel ca cei din biserică, oameni care pretind că-L slujesc pe Dumnezeu și care
pretind a crede în El și a-L urma?
Fragment din „Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea

mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Unii oameni au o predilecție spre a atrage atenția asupra lor. În prezența fraților
și a surorilor lor, ei spun că sunt îndatorați față de Dumnezeu, dar, pe la spatele lor,
nu practică adevărul și procedează cu totul altfel. Nu sunt ei farisei religioși? Un om
care Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat și care deține adevărul este unul care Îi

1038
este credincios lui Dumnezeu, dar în exterior nu se arată ca fiind astfel. El este
dispus să practice adevărul când se ivesc ocazii și nu vorbește și nu se poartă într-
o manieră care este împotriva conștiinței sale. El demonstrează înțelepciune când
apar ocaziile și este principial în fapte, indiferent de circumstanțe. Un astfel de om
este cel care slujește cu adevărat. Există unii care adesea arată un pretins
devotament îndatoririi lor față de Dumnezeu. Ei își petrec zilele cu sprâncenele
încruntate de griji, afișează un aer afectat și simulează o înfățișare deplorabilă. Câtă
josnicie! Și dacă i-ai întreba „În ce fel ești tu dator față de Dumnezeu? Te rog,
spune-mi!” ei ar rămâne fără cuvinte. Dacă Îi ești credincios lui Dumnezeu, atunci
nu vorbi despre aceasta în public, ci folosește-ți practica actuală pentru a-ți arăta
dragostea pentru Dumnezeu, și roagă-te Lui cu o inimă sinceră. Cei care folosesc
doar cuvinte pentru a se înțelege cu Dumnezeu sunt cu toții ipocriți! Unii vorbesc
despre îndatorirea lor față de Dumnezeu în fiecare rugăciune, și încep să plângă
ori de câte ori se roagă, chiar și fără mișcarea Duhului Sfânt. Oamenii de felul
acesta sunt stăpâniţi de ritualuri religioase și de concepții; ei trăiesc după astfel de
ritualuri și concepții, crezând întotdeauna că asemenea acțiuni Îl mulțumesc pe
Dumnezeu, și că evlavia superficială sau lacrimile de tristețe sunt ceea ce
Dumnezeu agreează. Ce bine poate să vină din partea unor astfel de persoane
absurde? Pentru a-și demonstra umilința, unii pretind că sunt amabili atunci când
vorbesc în prezența altora. Unii sunt slugarnici în mod deliberat în fața altora,
precum un miel fără nicio putere. Acesta este felul de a fi al oamenilor Împărăției?
O persoană din Împărăție ar trebui să fie plină de viață și liberă, inocentă și
deschisă, sinceră și minunată; una care trăiește într-o stare de libertate. Aceasta
are integritate și demnitate și poate mărturisi ferm peste tot pe unde merge; este o
persoană care este iubită atât de Dumnezeu, cât și de oameni. Aceia care sunt
novici în credință au prea multe practici exterioare; ei trebuie să treacă mai întâi
printr-o perioadă de tratare și de frângere. Cei care cred în Dumnezeu în inimile lor
nu pot fi deosebiți la exterior de ceilalți, dar acțiunile și faptele lor sunt demne de
laudă în fața altora. Numai despre astfel de oameni se poate spune că trăiesc
cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predici Evanghelia în fiecare zi unei persoane și
alteia, aducându-i la mântuire, și cu toate acestea, în final, tu totuși trăiești după
reguli și doctrine, atunci nu Îi poți aduce slavă lui Dumnezeu. Astfel de tipuri de

1039
oameni sunt oameni religioși și, de asemenea, ipocriți.
Fragment din „Credința în Dumnezeu ar trebui să se concentreze pe realitate, nu pe ritualuri

religioase” în Cuvântul Se arată în trup

Pe parcursul intrării omului, viața este întotdeauna plictisitoare, plină de

elementele monotone ale vieții spirituale, cum ar fi a face câteva rugăciuni, a mânca
și a bea cuvintele lui Dumnezeu sau a constitui adunări, astfel încât, oamenii să simtă
mereu că, a crede în Dumnezeu, nu aduce mare bucurie. Astfel de activități spirituale
sunt întotdeauna desfășurate pe baza firii originale a omenirii, care a fost coruptă de
Satana. Deși oamenii pot primi, uneori, luminarea Duhului Sfânt, gândirea, firea, stilul
lor de viață și obiceiurile lor originale sunt încă înrădăcinate în interior și, astfel, natura
lor rămâne neschimbată. Activitățile superstițioase în care se implică oamenii sunt
ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult, dar mulți oameni nu sunt încă în stare să
renunțe la ele, gândindu-se că aceste activități superstițioase urmează să fie
decretate de Dumnezeu și, chiar și astăzi, trebuie încă să se lepede complet de ele.
Astfel de lucruri, ca aranjamentele pe care tinerii le fac pentru ospățul de nuntă și
trusourile mireselor; darurile de bani, banchetele și modalitățile similare cu care sunt
celebrate ocaziile fericite; formulele antice care au fost transmise; toate activitățile
superstițioase fără sens, care se desfășoară în numele morților și al ritualurilor lor:
acestea sunt chiar mai detestabile pentru Dumnezeu. Chiar și ziua de închinare
(inclusiv Sabatul, așa cum este respectat de lumea religioasă) este detestabilă
pentru El; iar relațiile sociale și interacțiunile lumești dintre oameni sunt cu atât mai
mult disprețuite și respinse de către Dumnezeu. Chiar și Festivalul de Primăvară și
Ziua de Crăciun, care sunt cunoscute de toată lumea, nu sunt decretate de
Dumnezeu, să nu mai vorbim de jucării și decorațiuni (cuplete, tort de Anul Nou,
pocnitori, felinare, cadouri de Crăciun, petreceri de Crăciun și Sfânta Împărtășanie)
pentru aceste vacanțe festive – nu sunt ele idoli în mintea oamenilor? Ruperea pâinii
de Sabat, vinul și inul subțire sunt idoli chiar mai indubitabili. Toate zilele de festivitate
tradițională, populare în China, cum ar fi Ziua ridicării Capetelor Dragonului,
Festivalul bărcilor-dragon, Festivalul de la jumătatea toamnei, Festivalul Laba și Ziua
de Anul Nou, precum și festivalurile din lumea religioasă, cum ar fi Paștele, Ziua
Botezului și Ziua de Crăciun, toate aceste festivaluri nejustificate au fost aranjate și

1040
transmise, de mulți oameni, din vremuri străvechi până astăzi și sunt total nepotrivite
cu rasa umană pe care Dumnezeu a creat-o. Este imaginația bogată a umanității și
concepția ingenioasă care au permis să fie transmise până astăzi. Ele par să fie
lipsite de defecte, dar sunt, de fapt, tertipuri pe care Satana le joacă asupra
umanității. Cu cât un loc este aglomerat de Satane, cu cât acel loc este mai nefolosit
și învechit, cu atât mai profund înrădăcinate sunt obiceiurile sale feudale. Aceste
lucruri leagă strâns oamenii, nepermițând absolut niciun spațiu pentru mișcare. Multe
dintre festivalurile din lumea religioasă par să afișeze o originalitate extraordinară și
să creeze un pod pentru lucrarea lui Dumnezeu, dar ele sunt, de fapt, legăturile
invizibile cu care Satana îi ține pe oameni de la a ajunge să-L cunoască pe
Dumnezeu – ele sunt toate stratagemele viclene ale Satanei. De fapt, când o etapă
a lucrării lui Dumnezeu este terminată, El a distrus deja uneltele și stilul acelei vremi,
fără a lăsa nicio urmă. Cu toate acestea, „credincioși devotați” continuă să se închine
acelor obiecte materiale tangibile; între timp, ei încredințează subconștientului lor
ceea ce are Dumnezeu, fără a studia mai departe acel lucru, părând a fi plini de
dragostea de Dumnezeu când, de fapt, ei L-au împins afară din casă, acum mult
timp, și l-au pus pe Satana, pe masă, să i se închine. Portretele lui Isus, Crucea,
Maria, Botezul lui Isus și Cina cea de Taină – oamenii le venerează pe acestea ca
pe Domnul Cerului, tot timpul strigând, în mod repetat: „Dumnezeu Tatăl”. Oare nu
este totul o glumă? […]
Cea mai bună cale de a schimba firea umană este de a inversa acele porțiuni
ale părților celor mai intime ale inimii oamenilor, care au fost profund otrăvite,
permițându-le oamenilor să înceapă să-și schimbe gândirea și moralitatea. Mai întâi
de toate, oamenii trebuie să vadă clar că toate aceste ritualuri și activități religioase,
anii, lunile și festivalurile sunt detestate de Dumnezeu. Ei ar trebui să se elibereze
din aceste legături de gândire feudală și să elimine orice urmă a înclinației lor adânc
înrădăcinate spre superstiție. Toate acestea sunt incluse în intrarea umanității.
Fragment din „Lucrarea și intrarea (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

O viață spirituală corespunzătoare include în sensul strict al cuvântului a te ruga,
a mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu, a avea părtășie despre adevăr, a-ți face

1041
datoria și a cânta imnuri de laudă. Aceste practici sunt foarte benefice pentru intrarea
oamenilor în adevăr și pentru schimbarea firii. Cu toate acestea, ritualurile religioase
înseamnă a te preface că faci ceva, a nu fi serios cu privire la ce spui și sunt false,
superficiale și ipocrite. Toate acestea sunt metode superficiale care-L amăgesc pe
Dumnezeu. Îndeplinirea ritualurilor religioase este ruptă de realitate și nu are nici cea
mai mică realitate – înseamnă a rosti cuvinte doar de ochii lumii și este total
ineficientă. O viață spirituală corespunzătoare se bazează pe deplin pe realitate; ea
rezultă din a fi combinată cu realitatea și, mai mult, sinceritatea vine din inimă și, ca
atare, este eficientă și este acceptată cu bucurie de Dumnezeu. Luați, de exemplu,
o rugăciune potrivită: ea provine din dificultățile reale ale unei persoane și se naște
din nevoile ei în viață. Ea reprezintă urgențele sincere ale ființei ei interioare și, prin
urmare, câștigă lucrarea Duhului Sfânt. Cu toate acestea, rugăciunea în contextul
ritualurilor religioase încalcă acest principiu. O persoană ar putea rosti în mod
ocazional câteva rânduri de rugăciune în orice moment sau în orice loc, fără o reală
intenție, în timp ce în inima sa se simte nemulțumită și fără călăuzire. Cum ar putea
să primească lucrarea Duhului Sfânt? În mod clar, ea nu dorește să se roage și,
totuși, se forțează să o facă – acest lucru este împotriva principiului. În condiții
normale, o persoană nu poate să se roage constant; când nu se roagă, o persoană
poate mânca și bea cuvântul lui Dumnezeu și poate avea părtășie despre adevăr.
Acest lucru se datorează faptului că o viață spirituală este ceva ce nu poate fi
reglementat, ci este determinat numai conform naturii și nevoilor reale ale omului.
Aceasta este singura modalitate de a obține rezultate bune. O viață spirituală
autentică este corectă și are loc atunci când lucrurile se întâmplă în mod natural. Nu
constă câtuși de puțin în respectarea regulamentelor sau în efectuarea ritualurilor.
Ritualurile religioase sunt toate regulamente și escrocherii făcute de om; acestea nu
implică căutarea cu seriozitate. De aceea Dumnezeu le numește ipocrite. O viață
spirituală adecvată rezultă din experimentarea lucrării lui Dumnezeu și este o
îmbinare a lucrării Duhului Sfânt și a acțiunii inițiate de oameni. Deși nu există reguli
sau ritualuri în acest tip de viață spirituală, ea aduce cu adevărat rezultate benefice
concrete. Când vă veți întoarce de la ritualurile religioase la o viață spirituală
adecvată, numai atunci ați intrat pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu.
Fragment din părtășia celui de mai sus

1042
 15. Cum se face că bisericile pot să degenereze în religie?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
În fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu sunt și cerințe corespunzătoare de la
om. Toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt sunt stăpâniți de prezența și
disciplina Duhului Sfânt, iar aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt sunt sub
comanda lui Satana și fără nimic din lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care se află în
curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu, cei
care colaborează la lucrarea nouă a lui Dumnezeu. Dacă aceia care se află în acest
curent nu sunt în stare să colaboreze și nu pot să pună în practică adevărul cerut de
Dumnezeu în acest timp, atunci ei vor fi disciplinați și, în cel mai rău caz, vor fi
lepădați de Duhul Sfânt. […] Nu este același lucru pentru oamenii care nu acceptă
lucrare nouă: ei se află în afara curentului Duhului Sfânt, iar disciplina și reproșul
Duhului Sfânt nu li se aplică. Toată ziua, acești oameni trăiesc în trup, trăiesc în
mintea lor, și tot ce fac este conform doctrinei rezultată din analiza și cercetarea
propriilor lor creiere. Nu sunt cerințele lucrării noi a Duhului Sfânt, cu atât mai puțin
nu este colaborarea cu Dumnezeu. Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui
Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de
binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin
de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrine, nu adevăr. O astfel
de doctrină și regulament sunt suficiente pentru a demonstra că singurul lucru care
le aduce laolaltă este religia; ele nu sunt cele alese sau scopurile lucrării lui
Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar o mare
adunare a religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat.
Ei nu au lucrarea nouă a Duhului Sfânt; ceea ce fac pare să amintească de religie,
ceea ce trăiesc ei pare să abunde în religie; ei nu sunt în posesia prezenței și lucrării
Duhului Sfânt, cu atât mai puțin sunt eligibili să primească disciplina și luminarea
Duhului Sfânt. Acești oameni sunt toți leșuri fără de viață și viermi lipsiți de
spiritualitate. Ei nu cunosc răzvrătirea și neascultarea omului, nu cunosc toate faptele
rele ale omului și cu atât mai puțin nu cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu și voința
de astăzi a lui Dumnezeu. Sunt cu toții ignoranți, oameni infami, sunt gunoaie care
nu merită să fie numiți credincioși!
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

1043
 Dacă oamenii tratează adevărul ca pe o dogmă la care trebuie să adere în
credința lor, nu sunt ei predispuși să cadă în ceremonie religioasă? Și care este
diferența dintre adeziunea la acest fel de ceremonie religioasă și credința
creștinismului? Pot exista diferențe între învățăturile vechi și cele noi, iar ceea ce se
spune poate fi mai profund și mai progresiv, dar dacă învățăturile nu sunt nimic
altceva decât un fel de teorie și dacă acestea devin doar o formă de ceremonie, de
doctrină pentru oameni – și, de asemenea, dacă ei nu pot să câștige adevărul din
ele sau să intre în realitatea adevărului, atunci nu este credința lor întocmai precum
creștinismul? În esență, nu este acesta Creștinism? Deci, în comportamentul vostru
și în îndeplinirea datoriei voastre, în care aspecte aveți puncte de vedere identice
sau asemănătoare cu cele ale credincioșilor din creștinism? A urmări să ai un
comportament bun superficial și a face apoi tot posibilul pentru a crea o imagine falsă
a ta, folosind aparența spiritualității; a juca rolul unei persoane spirituale; a crea
aparența spiritualității în ceea ce spui, faci și dezvălui; a face câteva lucruri care, în
noțiunile și închipuirile oamenilor, sunt lăudabile – toate acestea înseamnă a urmări
o spiritualitate falsă și înseamnă ipocrizie. Tu te bazezi pe cuvinte și teorii
răsunătoare, spunând oamenilor să facă fapte bune, să fie oameni buni și să se
concentreze asupra urmăririi adevărului, dar în propriul tău comportament și în
îndeplinirea datoriei tale, nu ai căutat niciodată adevărul, nu ai acționat niciodată
conform principiilor adevărului, nu ai înțeles niciodată la ce anume se referă adevărul,
care este voia lui Dumnezeu, care sunt standardele pe care El le cere omului – nu ai
luat niciodată în serios nimic din toate acestea. Când întâmpini unele probleme,
acționezi pe deplin conform propriei tale voințe și Îl lași pe Dumnezeu deoparte.
Reprezintă oare aceste acțiuni exterioare și stări interioare teama de Dumnezeu și
ferirea de rău? Dacă nu există nicio legătură între credința oamenilor și strădaniile
lor de a urmări adevărul, indiferent de cât de mulți ani cred ei în Dumnezeu, nu vor fi
în stare să se teamă de Dumnezeu în mod sincer și să se ferească de rău. Și atunci
pe ce fel de cale pot umbla asemenea oameni? Cu ce anume se echipează ei în
fiecare zi? Nu cu vorbe și teorii? Nu-și petrec ei zilele înarmându-se și împodobindu-
se cu vorbe și teorii pentru a deveni mai asemănători fariseilor, mai asemănători
oamenilor care aparent Îl slujesc pe Dumnezeu? Ce înseamnă toate aceste acțiuni?
Ei le fac pur și simplu mecanic; își etalează credința și fac ceremonii religioase,

1044
încercând să-L înșele pe Dumnezeu pentru a-și atinge scopul de a fi binecuvântați.
Ei nu se închină nici pe departe lui Dumnezeu. În cele din urmă, nu va ajunge un
astfel de grup de oameni la fel ca cei din biserică, oameni care pretind că-L slujesc
pe Dumnezeu și care pretind a crede în El și a-L urma?
Fragment din „Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea

mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cum îi numește Dumnezeu pe cei care credeau în Iahve? Iudaism. Aceștia au

devenit un fel de grup religios. Și cum îi definește Dumnezeu pe cei care cred în
Isus? Creștinism. În ochii lui Dumnezeu, iudaismul și creștinismul sunt grupuri
religioase. De ce le definește Dumnezeu astfel? Printre toți cei care sunt membri ai
acestor organisme religioase definite de Dumnezeu, există vreunul care se teme
de Dumnezeu și se ferește de rău, care face voia Lui și urmează calea Lui? (Nu.)
Deci poți vedea dacă, în ochii lui Dumnezeu, cei care oficial Îl urmează pe
Dumnezeu sunt toți oameni pe care El îi recunoaște ca fiind credincioși în
Dumnezeu? În ochii lui Dumnezeu, au ei toți o legătură cu Dumnezeu? Ar putea fi
toți aceștia ținte ale mântuirii lui Dumnezeu? (Nu.) Așadar, va veni oare o zi când
veți fi reduși la ceea ce Dumnezeu vede ca fiind un grup religios? (Este posibil.) A
fi reduși la un grup religios, acest lucru pare de neconceput. Dacă oamenii devin
parte a unui grup religios în ochii lui Dumnezeu, vor fi mântuiți de El? Sunt ei din
casa lui Dumnezeu? (Nu, nu sunt.) Așa că gândiți-vă și încercați să rezumați: acești
oameni, care nu sunt din casa lui Dumnezeu, care oficial cred în adevăratul
Dumnezeu, dar despre care Dumnezeu crede că fac parte dintr-un grup religios –
pe ce cale umblă ei? S-ar putea oare spune că acești oameni umblă pe calea etalării
credinței fără a urma vreodată calea Lui, crezând în Dumnezeu fără a I se închina
vreodată, lepădându-se, în schimb, de El? Cu alte cuvinte, ei umblă pe calea
credinței în Dumnezeu, dar fără a urma calea lui Dumnezeu și lepădându-se de
Dumnezeu; calea lor este una în care ei cred în Dumnezeu, dar se închină Satanei,
se închină diavolului, încearcă să-și realizeze propria gestionare și încearcă să-și
întemeieze propria împărăție. Este aceasta esența credinței? Au oare astfel de
oameni vreo legătură cu planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea
omului? (Nu.) Indiferent cât de mulți oameni cred în Dumnezeu, de îndată ce

1045
credințele lor sunt definite de Dumnezeu ca fiind o religie sau un grup, înseamnă
că Dumnezeu a stabilit că aceștia nu pot fi mântuiți. De ce spun acest lucru? Într -
un grup sau o mulțime de oameni care sunt lipsiți de lucrarea și călăuzirea lui
Dumnezeu și care nu se închină lui Dumnezeu deloc, cui se închină ei? Pe cine
urmează ei? Prin formă și nume, ei urmează o persoană, dar, de fapt, pe cine
urmează ei? În inimile lor, ei Îl recunosc pe Dumnezeu, dar de fapt sunt supuși
manipulării, aranjamentelor și controlului omenesc. Ei îl urmează pe Satana,
diavolul; ei urmează forțele care sunt ostile lui Dumnezeu, care sunt dușmani ai lui
Dumnezeu. Ar putea mântui Dumnezeu un grup de oameni de genul acesta? (Nu.)
De ce? Sunt ei capabili de pocăință? Nu. Ei etalează credința, punând în aplicare
planuri omenești și autogestionându-se, dar se împotrivesc planului de gestionare
al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Sfârșitul lor este acela de a fi detestați
și respinși de Dumnezeu; El nu i-ar putea mântui pe acești oameni cu niciun chip;
ei nu s-ar putea pocăi cu niciun chip; au fost deja capturați de Satana – sunt complet
în mâinile Satanei. […] Și astfel, pentru oamenii acestei epoci, care au auzit multe
adevăruri și au ajuns să înțeleagă voia lui Dumnezeu, dacă sunt incapabili să
urmeze calea lui Dumnezeu și să pășească pe calea mântuirii, care va fi sfârșitul
lor? Sfârșitul lor va fi același cu al acelora care cred în creștinism și iudaism; nu va
fi nicio diferență. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu! Indiferent cât de multe
predici ai auzit și câte adevăruri ai înțeles, dacă în cele din urmă continui să-i urmezi
pe oameni și să-l urmezi pe Satana și dacă în cele din urmă ești în continuare
incapabil să urmezi calea lui Dumnezeu, să te temi de El și te ferești de rău, atunci
astfel de oameni vor fi detestați și respinși de Dumnezeu. După toate aparențele,
acești oameni care sunt detestați și respinși de Dumnezeu pot vorbi mult despre
slove și doctrine, au ajuns să înțeleagă multe adevăruri și totuși sunt incapabili să
se închine lui Dumnezeu; sunt incapabili să se teamă de Dumnezeu și să se
ferească de rău și sunt incapabili de supunere totală față de Dumnezeu. În ochii
Săi, Dumnezeu îi definește ca fiind o religie, ca fiind doar un grup de oameni, o
bandă de oameni și un loc de găzduire pentru Satana. Ei sunt numiți în mod colectiv
banda Satanei și sunt cu totul disprețuiți de Dumnezeu.
Fragment din „Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea

mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

1046
 Citate din predici și părtășii ca referință:
La ce ne referim când vorbim despre „a-L urma pe Dumnezeu”? Ne referim la a
experimenta lucrarea lui Dumnezeu și a accepta adevărul. Dacă nu accepți adevărul,
dacă nu experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, atunci nu experimentezi judecata și
mustrarea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nu Îl urmezi pe Dumnezeu. Cum îi
numim pe cei ce nu Îl urmează pe Dumnezeu, dar cred in Dumnezeu? Îi numim
credincioși religioși. Nu este aceasta tipul de credință al celor din lumea religioasă,
care cred în Dumnezeu? Ei doar cred în Dumnezeu din ceruri, dar nu Îl urmează pe
Dumnezeu și nu experimentează lucrarea lui Dumnezeu, doar se agață de Biblie,
doar se agață de așa-numita scriptură a lor. În fiecare zi citesc un paragraf și se
roagă într-un mod religios și asta e tot. Nu are nimic de-a face cu propria lor viață, cu
modul în care trăiesc. Ei fac doar ce se cuvine să facă. Aceasta este cunoscută ca
fiind credința religioasă. Ei nu acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu, nici nu
experimentează lucrarea lui Dumnezeu. Așadar, credința lor există doar pentru a
umple un gol în duhul lor, pentru a le satisface inimile suferinde și pentru a căuta un
fel de susținere. Vor putea oamenii cu acest fel de credință să poarte o mărturisire
frumoasă și răsunătoare pentru Dumnezeu? Cu siguranță ei nu vor putea să fie
martori, deoarece ei nu se concentrează pe a se trudi pentru Dumnezeu, nici pe a
plăti prețul sau pe a se supune lui Dumnezeu sau vieții. Din această cauză, ei nu
sunt martori. Așadar, de fiecare dată când sunt persecutați, foarte puțini dintre ei sunt
capabili să stea neclintiți. Când viețile lor sunt in joc, ei toți Îl trădează pe Dumnezeu.
Poate unii dintre voi vor respinge afirmația aceasta și vor spune: „În Epoca Harului și
în Epoca Legii, nu au fost mulți martiri?” Nu este greșit. Acei martiri aveau lucrarea
Duhului Sfânt și erau, de asemenea, cei ce Îl urmau pe Dumnezeu în acele epoci.
Credința lor nu era una religioasă. Cei care au experimentat lucrarea lui Dumnezeu
în Epoca Legii erau oamenii care Îlurmaseră pe Dumnezeu în Epoca Legii. Cei care
au experimentat lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Harului erau oamenii care Îl
urmaseră pe Dumnezeu în Epoca Harului. În Epoca Împărăției, aceia dintre noi care
experimentăm lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă sunt, de asemenea, cei
care Îl urmează pe Dumnezeu. Totuși, în vreme ce Dumnezeu întrupat al zilelor de
pe urmă Își face personal lucrarea, credincioșii ce sunt încă în Epoca Harului și cei
ce sunt în Epoca Legii nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu a zilelor de pe urmă și nici

1047
nu Îl urmează pe Hristos al zilelor de pe urmă, astfel încât credința lor în Dumnezeu
s-a transformat în credință religioasă.
Fragment din „Mai multe despre semnificația și importanța urmăririi adevărului” în Predici și

părtășie despre intrarea în viață XI

Mai întâi, trebuie să înțelegem cum se formează cercurile religioase și diferența

dintre biserică și religie. Este foarte necesar să clarificăm aceste aspecte. Vedem din
Biblie că, în timpul fiecărei etape a lucrării lui Dumnezeu, aleșii lui Dumnezeu au fost
conduși și păstoriți de aceia pe care Dumnezeu personal i-a stabilit și numit. De
exemplu, în timpul Epocii Legii, Dumnezeu l-a folosit direct pe Moise pentru a
conduce poporul Israelului și l-a pus pe Moise să organizeze sistemul preoțesc. După
ce lucrarea lui Moise a fost terminată, nu au mai existat alți oameni pe pământ care
să fie numiți direct de Dumnezeu pentru a-i conduce pe israeliți. Preoții au început
să fie aleși de oameni. Acesta este contextul creării cercurilor religioase iudaice. De
atunci, sistemul preoțesc din iudaism a fost format prin alegeri din cercurile
religioase. Adesea, cercurile religioase au devenit treptat corupte din cauză că au
fost selectați preoții nepotriviți. Când Domnul Isus întrupat S-a arătat și a lucrat în
Epoca Harului, cercurile religioase decăzuseră atât de mult încât I s-au opus și L-au
condamnat pe Hristos și au devenit dușmanii lui Dumnezeu. Acesta este un fapt
căruia toți i-au fost martori la acel moment. Când Domnul Isus a venit pe pământ ca
să-Și săvârșească lucrarea de răscumpărare, El i-a selectat personal pe cei
doisprezece discipoli. Duhul Sfânt a început, de asemenea, să lucreze atunci, și a
fost alături de discipolii Domnului Isus. Pe atunci, o adunare a celor de pe pământ
care acceptau lucrarea Domnului Isus era numită biserică și acești oameni erau
păstoriți în întregime de oameni numiți de Dumnezeu, cu alte cuvinte, de oameni
folosiți de Duhul Sfânt. În acel moment s-a creat adevărata biserică și aceasta este
sursa bisericii. La peste treizeci de ani de la învierea Domnului Isus și înălțarea la
cer, majoritatea celor doisprezece discipoli muriseră pentru credință, iar biserica de
pe pământ nu mai era păstorită de discipolii Domnului Isus numiți direct. Așadar, s-
au format diverse tipuri de grupări religioase. Acesta este contextul creării cercurilor
religioase în Epoca Harului. Apoi, indiferent dacă oamenii aveau sau nu lucrarea
Duhului Sfânt, atât timp cât puteau să vorbească despre Biblie, puteau să organizeze

1048
o biserică. Atât timp cât erau înzestrați, oamenii erau de acord cu aceștia și îi urmau.
Ei puteau lucra și predica după cum doreau, fără să fie restricționați de nimeni și,
astfel, diferite confesiuni au început să se formeze. Ce este o biserică și ce este
religia? Am putea spune că grupurile conduse și păstorite de oameni folosiți de Duhul
Sfânt sunt biserici, iar cele conduse și păstorite de oameni care nu sunt folosiți de
Duhul Sfânt sunt religie. Aceasta este cea mai simplă și adevărată împărțire.
Adevăratele biserici au lucrarea Duhului Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt apare foarte
rar în religie și, chiar dacă o face, este doar prin cei câțiva oameni care cred cu
adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul. Aceasta este diferența dintre biserică
și religie. Pentru biserici, este extrem de important dacă asupra păstorilor lucrează
Duhul Sfânt sau dacă sunt folosiți de El. Dacă păstorul este cineva care urmărește
adevărul și pășește pe calea corectă, atunci lucrarea Duhului Sfânt este prezentă.
Dacă păstorul nu este cineva care urmărește adevărul și pășește pe calea fariseilor,
atunci lucrarea Duhului Sfânt nu este prezentă. Atât timp cât oamenii pot distinge
între păstorii reali și cei falși, ei pot găsi o biserică adevărată.
Fragment din părtășia celui de mai sus

16. Ce este un antihrist? Cum poate fi identificat un antihrist?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Pe când Dumnezeu nu devenise încă trup, măsura împotrivirii oamenilor față de
Dumnezeu se stabilea în funcție de faptul dacă oamenii se închinau și apelau la
Dumnezeul invizibil din ceruri. Definiția împotrivirii față de Dumnezeu la acea vreme,
nu era atât de reală, pentru că oamenii nu Îl puteau vedea pe Dumnezeu, nici nu
puteau cunoaște imaginea lui Dumnezeu sau cum a lucrat sau a vorbit El. Oamenii
nu aveau nicio concepție cu privire la Dumnezeu și credința lor în Dumnezeu era una
nedeslușită, pentru că El nu Se arătase oamenilor. Prin urmare, Dumnezeu nu a
condamnat oamenii și nu a cerut mult de la ei, indiferent cum credeau aceștia în
Dumnezeu în imaginația lor, pentru că ei nu puteau să Îl vadă deloc pe Dumnezeu.
Când Dumnezeu devine trup și vine să lucreze printre oameni, cu toții Îl văd pe
Dumnezeu, Îi aud cuvintele și văd faptele lui Dumnezeu în trup. La acea vreme, toate
concepțiile oamenilor se transformau în nimic. Cât despre cei care Îl văd pe
Dumnezeu arătându-Se în trup, toți cei care au supunere în inimi, nu vor fi

1049
condamnați, în timp ce aceia care se opun dinadins Lui vor fi considerați adversari ai
lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt antihriști și sunt dușmani care se opun
intenționat lui Dumnezeu.
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu ai ascultat de El

niciodată sau nu ai acceptat toate cuvintele Lui, ci în schimb I-ai cerut lui Dumnezeu
să ți se supună ție și să acționeze conform concepțiilor tale, atunci tu ești cea mai
neascultătoare ființă și ești un necredincios. Cum poate o astfel de persoană să se
supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează concepțiilor
omului? Cea mai neascultătoare persoană este cea care Îl sfidează intenționat și se
opune lui Dumnezeu. El este dușmanul lui Dumnezeu și antihristul. O astfel de
persoană are în mod constant o atitudine ostilă față de noua lucrare a lui Dumnezeu,
nu a arătat niciodată cea mai mică intenție de a se supune și nu s-a arătat niciodată,
de bunăvoie, supus sau umil. El se înalță pe sine înaintea altora și nu se supune
niciodată față de nimeni. Înaintea lui Dumnezeu, el se consideră cel mai competent
în predicarea cuvântului și cel mai priceput în a modela pe alții. El nu renunță
niciodată la averile pe care le are deja, ci le consideră ca pe niște moșteniri de familie
pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosește pentru a ține
prelegeri și acelor nesăbuiți care îl idolatrizează pe el. Există într-adevăr câțiva
oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt „eroi neîmblânziți”, care,
generație după generație, fac popasuri în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că
predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după
generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor „sacră și inviolabilă”.
Nimeni nu îndrăznește să-i atingă și nici o singură persoană nu îndrăznește să le
reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic de-a
lungul timpului pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți. Această ceată de diavoli caută
să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe
în fața ochilor Mei?
Fragment din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

1050
 Să știți că vă opuneți lucrării lui Dumnezeu sau vă folosiți propriile concepții
pentru a măsura lucrarea de astăzi, pentru că nu cunoașteți principiile lucrării lui
Dumnezeu și pentru că nu luați în serios suficient de mult lucrarea Duhului Sfânt.
Opoziția voastră față de Dumnezeu și obstrucționarea lucrării Duhului Sfânt sunt
cauzate de concepțiile și inerenta voastră aroganță. Nu pentru că lucrarea lui
Dumnezeu este greșită, ci pentru că voi sunteți în mod natural prea nesupuși. După
ce își găsesc credința în Dumnezeu, unii oameni nu pot nici măcar să spună cu
siguranță de unde a venit omul, și totuși ei îndrăznesc să țină discursuri publice,
evaluând bunele și relele lucrării Duhului Sfânt. Și chiar le țin predici apostolilor care
au lucrarea cea nouă a Duhului Sfânt, făcând comentarii și vorbind când nu trebuie;
umanitatea lor este prea josnică și nu au nici cea mai mică urmă de rațiune. Nu va
veni ziua când asemenea oameni vor fi respinși de lucrarea Duhului Sfânt și vor fi
arși de focurile iadului? Ei nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu, dar în schimb Îi critică
lucrarea și încearcă și să-L învețe pe Dumnezeu cum să lucreze. Cum pot asemenea
oameni lipsiți de rațiune să-L cunoască pe Dumnezeu? Omul ajunge să-L cunoască
pe Dumnezeu în timpul procesului de căutare și experimentare a Lui; nu prin
criticarea Lui după bunul plac ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu prin luminarea
Duhului Sfânt. Cu cât este mai precisă cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni,
cu atât mai puțin I se opun. Dimpotrivă, cu cât mai puțin Îl cunosc oamenii pe
Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca ei să I se opună. Concepțiile tale, vechea ta
natură și umanitatea, caracterul și perspectiva ta morală sunt „capitalul” cu care Îi
reziști lui Dumnezeu și, cu cât ești mai corupt, mai degradat și mai josnic, cu atât mai
mult ești dușmanul lui Dumnezeu. Cei care dețin concepții deplorabile și au o fire
ipocrită sunt încă și mai mult în vrăjmășie cu Dumnezeul întrupat și asemenea
oameni sunt anticriști.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu sunt aceia care se opun lui
Dumnezeu și, chiar mai mult, aceia care sunt conștienți de scopul lucrării lui
Dumnezeu, dar nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei care citesc Biblia în
bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării

1051
lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult,
niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici,
ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură
numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai
lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți astfel de
oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care îi tulbură
intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole în calea
celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un trup robust”, cum vor ști
adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum
vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să
le devoreze?
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Deși părtășia antihriștilor pare, din exterior, să fie cuvintele lui Dumnezeu și ei
chiar au părtășie despre o oarecare cunoaștere și experiență a adevărului, acest
lucru nu înseamnă că au luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, deoarece Duhul
Sfânt nu lucrează în ei. Cu toate acestea, ei sunt în stare să fure cuvintele altora
privind experiența și înțelegerea și să le folosească pentru a se deghiza și a se
împăuna. Ei pot să plagieze înțelegerile altora, care sunt relativ în conformitate cu
adevărul, pentru a-i înșela pe oameni și, când aud aceste cuvinte, aceștia cred:
„Ceea ce spune această persoană este bun și corect. El chiar are luminarea și
iluminarea Duhului Sfânt”. Oamenii îl vor adora. Dar adevărul este că acestea sunt
toate furate de la alții. Spune-mi, folosește omenirea coruptă aceste trucuri? Toată
omenirea coruptă știe cum să fure, cum să pretindă și cum să se deghizeze. Să furi
cuvintele altcuiva este prea simplu. După ce ascultă părtășia altcuiva, ei își notează
în secret cele mai puternice și bune cuvinte, le repetă de mai multe ori până le
memorează și, apoi, se duc să le comunice altora. Uneori, se vor duce într-un loc să-
i asculte pe alții, apoi în altă parte, pentru a vorbi. O fac atât de rapid încât, într-o
clipă, și le însușesc. Se năpustesc asupra lor chiar în momentul în care le aud.
Oamenii sunt capabili de asta – se știe foarte bine. De vreme ce antihriștii sunt pe

1052
calea greșită și le lipsește lucrarea Duhului Sfânt, le este imposibil să înțeleagă cu
adevărat cuvântul lui Dumnezeu și adevărul. Totuși, sunt unii oameni care aud unele
lucruri pe care le comunică un antihrist, simt că sunt admirabile și apoi gândesc: „Nu
are el lucrarea Duhului Sfânt? Altfel, cum ar putea să înțeleagă astfel cuvintele lui
Dumnezeu și adevărul?” Acest tip de gândire este incorect, pentru că adevărul e că
asemenea cuvinte pot fi furate. El poate imita cuvintele altora. În zilele noastre, în
religie există un număr de pastori care își asumă cuvintele lui Dumnezeu și părtășia
casei lui Dumnezeu. După ce le citesc, le predică adunărilor în zilele de duminică și,
când oamenii le aud, gândesc: „O, a fost o predică atât de minunată. De data asta
chiar a conținut adevărul”. Apoi, toți donează cu entuziasm și, astfel, mijloacele lor
de trai sunt acum garantate. Sunt mulți astfel de predicatori în lumea religioasă?
Când le arăți adevărata cale, ei refuză să o accepte, dar, după ce pun mâna pe cărțile
din casa lui Dumnezeu, le folosesc în secret în predicile lor. Le folosesc pentru a face
bani, a-i înșela pe oameni și a se preamări. Ei iau ceea ce, în mod clar, sunt cuvintele
lui Dumnezeu și pretind că sunt cuvintele lor, propria experiență și cunoaștere.
Aceasta este o tactică mârșavă a antihriștilor pentru a-i înșela pe alții.
Fragment din „Cum să discernem înșelăciunea unui fals Hristos și a unui antihrist”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață II

Pentru a identifica demonii antihriști, trebuie să fii capabil să vezi cele șapte
caracteristici ale naturii lor. Acest lucru este extrem de important pentru a recunoaște
clar fața satanică adevărată a demonilor antihriști. O explicație a celor șapte
caracteristici ale naturii diabolice a antihriștilor este prezentată mai jos:
În primul rând, toți antihriștii sunt aroganți și îngâmfați; ei refuză să se supună
cuiva, se preamăresc numai pe ei înșiși, țin la propriile lor moduri de a face lucruri.
Ei îi disprețuiesc pe alții, nu au niciun loc pentru Dumnezeu în inimile lor și nu au
nicio teamă de Dumnezeu. Nimeni din biserici nu poate să-i facă pe antihriști să
accepte lucrurile și nu există nimeni care să-i poată controla. Conducătorii și lucrătorii
de la toate nivelurile bisericilor sunt ca niște dușmani pentru ei. De exemplu, unii
spun: „Ascult doar de Dumnezeu și de nimeni altcineva”. Sau ei spun: „Ascult doar
de cutare sau cutare, dar nu voi asculta de nimeni altcineva”. Și așa mai departe. Se
poate observa din aceasta că astfel de oameni posedă toți natura diavolului Satana,

1053
motiv pentru care nu este deloc surprinzător faptul că ei sunt capabili să se mărească
pe ei înșiși, sunt mulțumiți de sine și nu doresc să avanseze și abia așteaptă să
mărturisească faptul că sunt fiii întâi născuți ai lui Dumnezeu, fiii Lui preaiubiți. Astfel
de oameni răi devin toți demoni antihriști autentici de îndată ce ajung la putere. A
refuza să asculte de cineva și a se mări pe ei înșiși – aceasta este prima
caracteristică a naturii diabolice a antihriștilor.
În al doilea rând, deoarece antihriștii au naturi diabolice, adică nu iubesc
adevărul și chiar urăsc și se împotrivesc adevărului, și se împotrivesc lui Dumnezeu,
ei nu iau niciodată în mod serios a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu. Ei nu au
mâncat sau nu au băut niciodată cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu și nici nu
acceptă cuvintele și adevărul lui Dumnezeu. În consecință, ei nu au nicio luminare
sau iluminare a Duhului Sfânt din cuvintele lui Dumnezeu și, mai mult, nu cunosc în
mod autentic adevărul stricăciunii lor prin cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare,
demonii antihriști nu vorbesc niciodată despre a se cunoaște pe ei înșiși, ca să nu
mai vorbim de a se cerceta sau a se da pe față, ca și când nu ar avea stricăciune. Ei
nu au avut niciodată părtășie despre adevărata cunoaștere a cuvintelor și adevărului
lui Dumnezeu și, mai mult, nu pot să fie martori pentru lucrarea lui Dumnezeu și
pentru ceea ce are Dumnezeu și ce este. Tot ce știu ei să facă este să se zidească
pe ei înșiși și să fie martori pentru ei înșiși. Ei chiar îndrăznesc să depună mărturie
că sunt fiii întâi născuți ai lui Dumnezeu, fiii preaiubiți, și că au fost desăvârșiți. Ei
sunt cu adevărat detestabili și lipsiți complet de rușine. Aceasta este a doua
caracteristică a naturii diabolice a antihriștilor.
În al treilea rând, deoarece prin natura lor diabolică, antihriștii nu iubesc adevărul
și chiar îl urăsc, se împotrivesc adevărului și lui Dumnezeu, nimeni nu va vedea
vreodată pe antihriști să pună adevărul în practică. Demonii antihriști nu practică
niciodată adevărul, iar principalele expresii ale acestora sunt următoarele: 1. Nu se
supun niciodată judecății, mustrării, încercărilor și rafinării lui Dumnezeu; 2. Nu se
supun niciodată cuvintelor lui Dumnezeu sau adevărului; 3. Nu acceptă niciodată
adevărul; 4. Nu acceptă niciodată să fie emondați și tratați; 5. Nu ascultă niciodată
de vreo persoană capabilă să aibă părtășie și să practice adevărul – ei nu ascultă de
nimeni; 6. Vorbesc întotdeauna dintr-o poziție mai înaltă decât alții sau chiar din
poziția lui Dumnezeu, întotdeauna ținând predici oamenilor. Ei sunt specialiști să

1054
interpreteze greșit cuvintele lui Dumnezeu, să distorsioneze adevărul, să răstoarne
binele și răul, să facă acuzații false, să condamne fără motiv și să judece pe alții în
mod arbitrar. Ei înșală frecvent, judecă, condamnă și acuză pe nedrept alți oameni.
Mai mult, ei fierb de vrăjmășie față de aleșii lui Dumnezeu. Aceasta dovedește,
așadar, că antihriștii sunt oameni care nu pot practica niciodată adevărul. Aceasta
este a treia caracteristică a naturii diabolice a antihriștilor.
În al patrulea rând, acțiunile și comportamentele antihriștilor sunt toate de dragul
luptei pentru putere și profit și pentru a atinge obiectivul de a-i controla pe aleșii lui
Dumnezeu și de a-și înființa propria lor împărăție independentă. Antihriștii urmăresc
numai statutul și puterea și se închină forțelor satanice până în cel mai înalt grad.
Statutul, puterea și banii sunt idolii antihriștilor și obiectivele pe care ei le urmăresc.
Aceasta este esența naturii antihriștilor. Singurele lucruri pentru care antihriștii
lucrează din greu și se străduiesc sunt statutul și puterea. Dacă ceva nu este în
interesul statutului și al puterii, ei nu îl vor face. Ei sunt dispuși să facă orice lucru
care va aduce beneficii în lupta lor pentru statut și putere. De dragul statutului, ei nu
vor ezita să pedepsească, să acuze pe nedrept sau să facă rău altora în orice fel. În
ochii antihriștilor, cu statut și putere pot câștiga totul, în timp ce a pierde statutul și
puterea înseamnă a pierde totul. Aceasta este în întregime o manifestare a esenței
naturii diabolice a marelui balaur roșu. Aceasta este a patra caracteristică a naturii
diabolice a antihriștilor.
În al cincilea rând, pe lângă urmărirea puterii și a statutului, antihriștii doresc să
comploteze și să se asocieze cu toți oamenii răi. Ei sunt atrași de oricine
împărtășește aceleași înclinații stricate ca ei și poate să le slujească; lor le place și
se asociază cu oricine îi venerează și îi flatează. Toți cei prinși în capcană de
antihriști sunt demoni și fiare, animale fără suflet. Demonilor antihriști nu le place
niciodată să se asocieze cu oamenii cinstiți care merg pe calea cea dreaptă și
urmăresc adevărul. Lor nu le plac niciodată oamenii buni și miloși și chiar sunt
capabili să distorsioneze adevărul și să răsucească binele și răul pentru a susține că
oamenii răi sunt buni și că oamenii buni sunt răi. Ei nu se dau înapoi de la nimic
pentru a se răzbuna și a pedepsi, a calomnia cu rea-credință, a condamna pe nedrept
pe alții, a-și acoperi propriile lor păcate acuzându-i pe alții, și a acționa sălbatic. Acest
lucru produce haos pretutindeni în biserici. Aceasta este o dovadă suplimentară

1055
despre natura diabolică a antihriștilor. Ceea ce toți demonii antihriști disprețuiesc cel
mai mult sunt oamenii buni care urmăresc adevărul, care susțin principiile și au simțul
dreptății. Ceea ce urăsc ei cel mai mult sunt oamenii care îi identifică, nu suportă răul
și posedă adevărul și umanitatea. Acesta este motivul pentru care antihriștii sunt
capabili să persecute, să acuze pe nedrept și să facă rău oamenilor buni, precum și
să se opună conducătorilor și lucrătorilor de toate nivelurile. Aceasta este a cincea
caracteristică a naturii diabolice a antihriștilor.
În al șaselea rând, toți demonii antihriști au o ură adânc înrădăcinată în oasele
lor față de omul folosit de Duhul Sfânt și pun la cale să-l înlocuiască. Ei sunt înfuriați
și cuprinși de frenezie. Când văd că bisericile efectuează alegeri democratice și văd
că aleșii lui Dumnezeu încep să intre pe calea cea bună în credința lor, ei
declanșează furios contraatacuri sălbatice, făcând tot posibilul să perturbe alegerile
bisericești. Ei răspândesc tot felul de aberații și erezii pentru a-i induce în eroare pe
aleșii lui Dumnezeu și merg până acolo încât să atace, să judece și să condamne
conducătorii și lucrătorii de toate nivelurile din casa lui Dumnezeu ca fiind falși.
Aceasta este pentru ca ei să poată semăna discordie printre aleșii lui Dumnezeu și
printre conducătorii și lucrătorii de toate nivelurile. Cu scopul de a-i înșela și de a-i
controla pe aleșii lui Dumnezeu, ei chiar merg până acolo încât să-i facă pe ceilalți,
în mod nerușinat, să voteze pentru ei și să li se supună mai degrabă decât să-i
aleagă pe aceia care urmăresc adevărul, care se supun cu adevărat lucrării lui
Dumnezeu și care au intrat în realitatea adevărului pentru a deveni conducători și
lucrători de orice nivel. Aceasta face ca ambițiile antihriștilor să domine bisericile și
să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu fără echivoc. Putem concluziona din aceasta
că toți demonii antihriști îl urăsc în mod deosebit pe omul folosit de Duhul Sfânt,
precum și pe conducătorii și lucrătorii de toate nivelurile din casa lui Dumnezeu.
Acest lucru expune la rândul său intențiile vrednice de dispreț ale demonilor
antihriști, care se tem cel mai mult de domnia adevărului în casa lui Dumnezeu și
de cei care urmăresc domnia adevărului în casa lui Dumnezeu. Aceasta deoarece
ziua în care adevărul și oamenii ce urmăresc adevărul domnesc în casa lui
Dumnezeu este ziua în care antihriștii își vor găsi sfârșitul. Evident, ceea ce demonii
antihriști urăsc cel mai mult este omul folosit de Duhul Sfânt și conducătorii și
lucrătorii de toate nivelurile care urmăresc adevărul. Aceasta este a șasea

1056
caracteristică a naturii diabolice a antihriștilor.
În al șaptelea rând, niciun demon antihrist nu s-a pocăit vreodată cu adevărat
indiferent de înfrângerea zdrobitoare sau respingerea de care a avut parte, și nici nu
se va autoanaliza în mod autentic pentru a se cunoaște pe sine. În timp ce unii diavoli
pot vărsa lacrimi, acestea nu sunt lacrimi de pocăință, ci sunt mai degrabă lacrimi de
nedreptățire, de neascultare, de ură. Cu siguranță nu sunt lacrimi de regret sau de
recunoștință. Acest lucru se datorează faptului că toți cei fără conștiință sau rațiune
sunt diavoli, iar tuturor diavolilor le lipsește chiar și un strop de umanitate. Ei sunt toți
din același neam cu Satana și categoric nu vor fi mântuiți de Dumnezeu. Demonii
antihriști posedă cu toții natura diavolului Satana și nu pot fi mântuiți; astfel, ei nu se
vor cunoaște niciodată pe ei înșiși și nu se vor pocăi cu adevărat. Ei nu vor accepta
niciodată adevărul și nu se supun cu adevărat lui Dumnezeu. Aceasta este a șaptea
caracteristică a naturii diabolice a antihriștilor.
Cele șapte caracteristici de mai sus reprezintă o imagine completă a esenței
satanice și a naturii demonilor antihriști. Toți cei care posedă aceste șapte
caracteristici ale antihriștilor sunt Satane și diavoli autentici. Ei sunt toți slugi ale
Satanei reîntrupați din diavoli […].
Fragment din „Antihriștii trebuie să fie complet înlăturați pentru a ne răzvrăti cu adevărat

împotriva Satanei și a triumfa asupra lui”

în Anale selectate din Rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

17. Ce este un Hristos fals? Cum poate fi identificat un Hristos fals?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El, care
este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu
se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă şi, de vreme ce
Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să aducă adevărul
omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care nu conţine esenţa
lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa aceasta nu există
nicio îndoială. Pentru a cerceta dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, omul
trebuie să constate lucrul acesta după firea pe care o exprimă El şi cuvintele pe care
le spune. Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu şi dacă este

1057
sau nu adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi astfel, pentru a stabili[a]
dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se acorde atenţie esenţei Lui
(lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri) mai degrabă decât aspectului
exterior.
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le
poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat
în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea
lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se
numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt
escroci. Adevăratul Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci
și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea
printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care
poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea
lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață. Mai
devreme sau mai târziu, cei care se dau drept Hristos vor cădea cu toții, pentru că,
deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel spun că
autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată și decisă de
Dumnezeu Însuși.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Deși Hristos poate să lucreze pe pământ în numele lui Dumnezeu Însuși, El nu

vine cu intenția de a le arăta tuturor oamenilor chipul Său în trup. El nu vine pentru
ca toți oamenii să-L vadă; El vine să permită omului să fie condus de mâna Sa și,
astfel, să intre în noua epocă. Funcția trupului lui Hristos este pentru lucrarea lui
Dumnezeu Însuși, adică pentru lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu pentru a permite
omului să înțeleagă pe deplin esența trupului Său. Indiferent de modul în care

Note de subsol:
a. În textul original se citeşte „cât despre”.

1058
lucrează, acesta nu depășește ceea ce este realizabil trupește. Indiferent de modul
în care lucrează, El o face în trup cu o umanitate normală, și nu dezvăluie pe deplin
omului adevărata față a lui Dumnezeu. În plus, lucrarea Sa în trup nu este niciodată
așa de supranaturală sau de inestimabilă precum o concepe omul. Chiar dacă
Hristos Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși în trup și îndeplinește în mod personal
lucrarea pe care Dumnezeu Însuși ar trebui să o facă, El nu neagă existența lui
Dumnezeu din cer și nici nu-Și proclamă febril propriile fapte. Mai degrabă, rămâne
umil ascuns în trupul Său. În afară de Hristos, cei care pretind în mod fals că sunt
Hristos nu au calitățile Sale. Când se juxtapune împotriva firii arogante și înălțătoare
a falșilor Hristoși, devine evident ce fel de trup are Hristos cu adevărat. Cu cât sunt
mai falși, cu atât mai mult astfel de Hristoși falși se dau în spectacol și cu atât mai
capabili sunt de a face semne și minuni pentru a înșela omul. Hristoșii falși nu au
calitățile lui Dumnezeu; Hristos nu este întinat de vreun element care aparține
Hristoșilor falși.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

în Cuvântul Se arată în trup

Există unii care sunt posedaţi de duhuri rele şi strigă în gura mare „Eu sunt
Dumnezeu!” Totuşi, în cele din urmă, ei sunt descoperiți, căci greşesc în privinţa
lucrului pe care îl reprezintă. Ei îl reprezintă pe Satana şi Duhul Sfânt nu le acordă
nicio atenţie. Oricât de mult te-ai exalta sau oricât de hotărât ai striga, eşti tot o fiinţă
creată, şi una care îi aparţine Satanei. Eu nu strig niciodată „Sunt Dumnezeu, sunt
Fiul iubit al lui Dumnezeu!” Dar lucrarea pe care o fac este lucrarea lui Dumnezeu.
Trebuie să strig? Exaltarea nu este necesară. Dumnezeu Îşi face singur lucrarea şi
nu are nevoie ca omul să-I dea un statut sau un titlu onorific: lucrarea Lui este
suficientă pentru a-I reprezenta identitatea şi statutul. Înainte de botezul Său, nu era
Isus Dumnezeu Însuşi? Nu era El întruparea lui Dumnezeu? Cu siguranţă nu se
poate spune că abia după ce a primit mărturie a devenit singurul Fiu al lui
Dumnezeu? Cu mult înainte ca El să-Şi înceapă lucrarea, nu exista deja un om pe
nume Isus? Tu nu eşti în stare să deschizi noi căi sau să reprezinţi Duhul. Nu poţi
exprima lucrarea Duhului sau cuvintele pe care le rosteşte. Nu eşti în stare să faci
lucrarea lui Dumnezeu Însuşi şi pe cea a Duhului eşti incapabil să o faci.

1059
Înţelepciunea, minunăţia şi caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu şi întreaga fire
prin care Dumnezeu îl mustră pe om: toate acestea îţi depăşesc capacitatea de
exprimare. Aşadar, ar fi inutil să încerci să pretinzi a fi Dumnezeu; ai avea numai
numele, şi nimic din esenţă. Dumnezeu Însuşi a venit, dar nimeni nu-L recunoaşte,
totuşi Îşi continuă lucrarea şi o face astfel în reprezentarea Duhului. Nu contează
dacă Îi spui om sau Dumnezeu, Domnul sau Hristos sau dacă Îi spui soră. Însă
lucrarea pe care o face El este aceea a Duhului şi reprezintă lucrarea lui Dumnezeu
Însuşi. Lui nu Îi pasă de numele prin care I se adresează omul. Poate numele acela
să-I determine lucrarea? Indiferent de cum Îi spui, în ceea ce Îl priveşte pe
Dumnezeu, El este întruparea Duhului lui Dumnezeu; El reprezintă Duhul, de care
este aprobat. Dacă nu eşti în stare să faci loc pentru o nouă epocă, să pui capăt celei
vechi, să anunţi una nouă sau să faci o nouă lucrare, atunci nu poţi fi numit
Dumnezeu!
Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să

facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar
dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals
realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă
aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua
niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu
concepțiile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, dar
s-a dovedit că Isus a venit, așa că ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou.
Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data
aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, fiecare nume fiind caracterizat
de epocă. În concepțiile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă
minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu
ca Isus, însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de
pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca
bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta
aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel,
Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare

1060
etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar
după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită.
Odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele.
Asta trebuie să vă fie clar.
Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Oricine se dă drept Hristos pentru a vorbi ca să înșele oameni este un Hristos
fals. Toți falșii Hristoși sunt posedați de duhuri rele și sunt înșelători. Cum poți desluși
un Hristos fals care vorbește în mod constant pentru a înșela oameni? Dacă te uiți
doar la câteva dintre cuvintele unui Hristos fals, îți vei bate capul și nu vei putea
înțelege care sunt cu adevărat intențiile duhului rău. Dacă tu continui să urmărești
acest duh rău și să ții seama de tot ceea ce a spus, este foarte ușor să vezi ce fel de
lucru este într-adevăr, ce face, ce spune de fapt, ce urzește să le facă oamenilor și
ce cale oferă oamenilor – după care înțelegerea devine ușoară. Putem vedea că, în
esență, aceleași caracteristici sunt prezente în multe cuvinte ale duhurilor rele. Ele
pot doar imita cuvintele lui Dumnezeu, dar cu siguranță nu pot surprinde esența
cuvintelor lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu au un context și un scop. Scopul
final și efectele finale ale cuvântărilor lui Dumnezeu sunt foarte clare și poți vedea că
vorbele Sale au autoritate și putere, că ele pot emoționa și mișca sufletul cuiva. Dar
cuvintele duhurilor rele și ale Satanei nu au nici context, nici efect – ele sunt ca un
iaz cu apă stătătoare, iar oamenii simt că au inima posomorâtă după ce le citesc. Ei
nu obțin nimic de la ele. Deci, duhurilor rele de toate felurile le lipsește în întregime
adevărul și în sinea lor, sunt cu siguranță posomorâte și întunecate. Cuvintele lor nu
le pot aduce oamenilor lumină și nu le pot arăta calea pe care ar trebui să o urmeze.
Duhurile rele nu-și declară în mod clar scopul, nici ceea ce încearcă să realizeze; nu
se face nicio referire la nimic legat de esența adevărului sau rădăcină. Chiar deloc.
Nimic din ceea ce ar trebui să înțeleagă sau să câștige oamenii nu poate fi găsit în
cuvintele duhurilor rele. Prin urmare, cuvintele duhurilor rele pot doar să-i deruteze
pe oameni și să le aducă o confuzie lăuntrică și întuneric. Ele nu le pot oferi oamenilor
absolut nicio hrană. Din aceasta, putem vedea că natura și esența inerentă a
duhurilor rele este cea a răului și a întunericului. Le lipsește vitalitatea, duhnind, în

1061
schimb, a moarte. Sunt cu adevărat lucruri negative care ar trebui blestemate. Nu
există absolut niciun adevăr în discursul lor; este o absurditate totală care determină
greață, dezgust și vărsături, ca și cum cineva tocmai ar fi mâncat o muscă moartă.
Fragment din „Cum să discernem vorbirea demonică și ereziile duhurilor rele, Hristoșii falși și

antihriștii” în Anale selectate din Rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

Dacă cineva confundă poporul ales al lui Dumnezeu și spune că el este Hristos,
trupul Dumnezeului întrupat, atunci trebuie să ne uităm la substanța și expresia lui,
la lucrarea și cuvintele sale și la firea lui dezvăluită, astfel încât să stabilim dacă el
este Hristos. Văzând substanța sa din aceste aspecte majore, ne putem asigura dacă
el este Dumnezeu întrupat. În primul rând, din aspectul lucrării, ar trebui să vedem
că dacă lucrarea Lui este lucrarea lui Dumnezeu, El va fi capabil să exprime cuvântul
lui Dumnezeu, ceea ce are și este Dumnezeu și firea dreaptă a Lui. Dacă ea este
lucrarea omului, el poate vorbi doar despre tot ceea ce are și este omul, experiența
și înțelegerea omului. El nu poate să vorbească despre tot ceea ce are și este
Dumnezeu, despre lucrarea, cerințele și firea lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de
planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu și de taina Lui. În al doilea
rând, din aspectul cuvântului, există o diferență fundamentală între cuvântul lui
Dumnezeu și cuvântul uman. Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă tot ceea ce are și
este Dumnezeu, iar cuvântul omului reprezintă tot ceea ce are și este omul. Cuvântul
lui Dumnezeu reprezintă firea lui Dumnezeu. Cuvântul omului reprezintă umanitatea
omului. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Cuvântul omului nu este adevărul. El
nu aparține adevărului. În al treilea rând, din aspectul firii, lucrarea lui Dumnezeu
poate să exprime firea lui Dumnezeu. Lucrarea omului nu poate să exprime firea lui
Dumnezeu; ea poate doar să exprime personalitatea omului. Ce are personalitatea
omului? Are vreo dreptate, măreție, furie sau adevăr? Personalitatea omului nu are
nimic din ceea ce are și este Dumnezeu. Astfel, lucrarea omului nu implică nicio
picătură din firea lui Dumnezeu. Este foarte ușor să judecăm din aceste aspecte dacă
este cuvântul lui Dumnezeu sau cuvântul omului, lucrarea lui Dumnezeu sau lucrarea
omului. Dacă omul nu poate face diferența din aceste aspecte, este ușor să fie
derutat de Hristoși falși și antihriști. Dacă poți să faci diferența din aceste trei aspecte,
vei putea să stabilești cine este Dumnezeu întrupat și cine nu este. Lucrarea,

1062
cuvintele și firea – este cel mai precis mod de a face diferența dintre aceste trei
aspecte și de a nu judeca după aparențe exterioare.
Fragment din „Cum să discernem înșelăciunea unui fals Hristos și a unui antihrist”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață II

18. Ce este un fals lider sau un fals păstor? Cum poate fi identificat un fals
lider sau un fals păstor?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea din mintea omului este foarte ușor de realizat de către el. Pastorii și
liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru
a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi infectați
de darurile lor și vor fi influențați de ceea ce sunt ei. Ei se concentrează pe darurile,
abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri supranaturale și
multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine profunde sunt
inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările firii omului, ci mai degrabă se
concentrează asupra formării modului de a predica și asupra abilităților de lucru ale
oamenilor, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase bogate. Ei nu
se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului sau cât de mult înțeleg
oamenii adevărul. Ei nu se preocupă de esenţa omului, cu atât mai puțin încearcă să
cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu contracarează noțiunile
oamenilor și nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin nu le corectează lipsurile sau
corupția. Majoritatea oamenilor care îi urmează îi servesc prin darurile lor naturale,
iar ceea ce exprimă ei este cunoaștere și un adevăr religios neclar, care nu au
legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi ofere omului viață. De fapt,
esenţa lucrării lor este cultivarea talentului, educarea unei persoane care nu are
nimic într-un absolvent talentat al unui seminar care, mai târziu, va merge să lucreze
și să conducă.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

A-L sluji pe Dumnezeu nu este un lucru simplu. Cei a căror fire rămâne
neschimbată nu vor putea niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a
fost judecată și mustrată de cuvântul lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă

1063
pe Satana. Acest lucru este suficient să demonstreze că slujirea ta față de Dumnezeu
izvorăște dintr-o intenție personală bună. Dar slujirea aceasta se bazează pe natura
ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor
tale personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice
lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și ești
în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta
slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba câtuși de
puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe Dumnezeu și
acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc înrădăcinată. Astfel,
vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu care se bazează în
principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din slujirea potrivită
propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este filozofia de viață a
omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor religioși. Dacă nu se
trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci vor deveni în cele din urmă hristoșii
mincinoși care se vor scula în zilele pe de urmă și vor fi înșelători de oameni. Hristoșii
mincinoși și înșelătorii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de
oameni.
Fragment din „Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup

De ce au depus majoritatea oamenilor atâta efort citind cuvintele lui Dumnezeu,

dar nu au decât cunoaștere și nu pot spune nimic despre o adevărată cale după
aceea? Crezi că a avea cunoaștere este același lucru cu a deține adevărul? Nu este
acesta un punct de vedere confuz? Ești în stare să vorbești despre atâta cunoaștere
cât nisip este pe plajă și totuși nimic din ea nu conține vreo cale adevărată. Prin
aceasta, nu păcălești oamenii? Nu e doar gura de tine? E dăunător pentru oameni
să se poarte astfel! Cu cât mai avansată este teoria, cu atât este mai lipsită de
realitate și cu atât este mai incapabilă să ducă oamenii spre realitate; cu cât mai
avansată este teoria, cu atât te face să-L sfidezi și să te opui lui Dumnezeu. Nu trata
cele mai elevate teorii ca pe o comoară prețioasă; sunt dăunătoare și nu au niciun
scop! Poate că unii oameni sunt capabili să vorbească despre cele mai elevate teorii
– dar asemenea teorii nu conțin nimic din realitate, pentru că oamenii aceștia nu le-
au trăit personal și, astfel, nu au nicio cale spre practică. Asemenea oameni sunt

1064
incapabili să pună omul pe calea cea bună și nu vor face decât să ducă oamenii pe
un drum greșit. Nu e acest lucru dăunător oamenilor? Cel puțin, trebuie să fii capabil
să rezolvi toate problemele curente și să le permiți oamenilor să obțină intrarea;
numai acest lucru se consideră devotament și numai atunci vei fi calificat să lucrezi
pentru Dumnezeu. Nu rosti mereu cuvinte grandioase, sofisticate, și nu-i lega pe
oameni și nu-i face să te asculte cu numeroasele tale practici necorespunzătoare.
Nu are niciun efect să faci aceasta și nu poate decât să sporească deruta oamenilor.
Să conduci oamenii în stilul acesta va produce multe regulamente, ceea ce îi va face
pe oameni să te urască. Acesta este neajunsul omului și este cu adevărat
insuportabil.
Fragment din „Concentrează-te mai mult asupra realității” în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni lucrează și predică și, deși la exterior pare că au părtășie despre
cuvântul lui Dumnezeu, ei vorbesc doar despre sensul literal al cuvântului Lui, dar nu
menționează nimic substanțial. Predicile lor sunt asemenea predării dintr-un manual
lingvistic; aranjate după obiect și după aspect și, când termină, toți îi ridică în slăvi,
spunând: „Această persoană stăpânește realitatea. A predicat atât de bine și cu
atâtea detalii”. După ce termină de predicat, le spun altora să pună totul laolaltă și să
le trimită tuturor. Acțiunile lor devin o înșelare a altor persoane și tot ceea ce predică
sunt sofisme. La exterior, pare că predică doar cuvântul lui Dumnezeu și, aparent,
este conform cu adevărul. Dar, după o judecată mai atentă, veți vedea că nu este
nimic altceva decât slove, doctrine și raționamente false, împreună cu unele
închipuiri și noțiuni ale oamenilor, precum și unele părți care Îl delimitează pe
Dumnezeu. Nu este acest tip de predică o întrerupere a lucrării lui Dumnezeu? Este
un serviciu care I se opune lui Dumnezeu.
Fragment din „Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cunoștințele voastre pot oferi susținere oamenilor doar pentru o anumită

perioadă. Odată cu trecerea timpului, dacă repeți întruna aceleași lucruri, unii oameni
vor percepe asta; vor spune că ești prea superficial, prea lipsit de profunzime. Nu vei
avea nicio opțiune decât să încerci să înșeli oamenii predicând despre doctrine. Dacă

1065
vei continua mereu astfel, cei de mai jos îți vor urma metodele, pașii și modelul de
credință, de experimentare și de punere în practică a acelor cuvinte și doctrine. În
cele din urmă, pe măsură ce ții predică după predică, vor ajunge cu toții să te
folosească drept exemplu. Când îi conduci pe ceilalți, vorbești despre doctrine,
așadar cei de mai jos le vor învăța de la tine și, pe măsură ce lucrurile progresează,
tu vei fi luat calea greșită. Cei de mai jos vor păși pe orice cale vei păși tu; toți vor
învăța de la tine și te vor urma, astfel încât te vei gândi: „Sunt puternic acum; atât de
mulți oameni mă ascultă, iar biserica este la cheremul meu”. Această natură a trădării
din om te face, în mod inconștient, să-L transformi pe Dumnezeu într-o simplă
marionetă, iar apoi, tu însuți formezi vreun gen anume de confesiune. Acesta este
modul în care apar diferite culte religioase. Uitați-vă bine la liderii fiecărei confesiuni
– toți sunt aroganți și neprihăniți de sine și interpretează Biblia în afara contextului și
potrivit cu propria lor imaginație. Toți se bazează pe talente și erudiție pentru a-și
face lucrarea. Oare, dacă ar fi incapabili de a predica ceva, i-ar urma acei oameni?
Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica despre vreo doctrină sau
știu cum să-i convingă pe alții și cum să folosească unele artificii. Le folosesc pentru
a-i aduce pe oameni înaintea lor și a-i înșela. Acei oameni cred în Dumnezeu cu
numele, dar, în realitate, ei își urmează liderii. Dacă întâlnesc pe cineva care predică
adevărata cale, unii dintre ei spun: „Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire
la credință”. Credința lor trebuie să treacă prin filtrul unei ființe umane; nu este
aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori
falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi?
Fragment din „Numai urmărirea adevărului este adevărata credință în Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Citate din predici și părtășii ca referință:

Slujirea într-un mod religios înseamnă a sluji complet după căile tradiționale ale
religiei și practica slujirii, aderarea fermă la tot felul de ritualuri religioase și
conducerea oamenilor numai prin cunoștințele Bibliei. Aceasta este o modalitate
viguroasă și plină de aromă religioasă la exterior, complet în conformitate cu
concepțiile omului, iar oamenii nu au nicio critică față de ea, dar nu există nicio lucrare
a Duhului Sfânt. Oamenii care slujesc în acest fel țin predici care sunt toate doctrine

1066
religioase și cunoștințe biblice, pline de concepții religioase, fără nicio iluminare a
Duhului Sfânt. Și adunările pe care le au sunt fără viață. De-a lungul multor ani de
acest tip de slujire, poporul ales al lui Dumnezeu nu poate primi adevărul, nu-L poate
cunoaște pe Dumnezeu sau asculta de El, nici nu poate intra pe calea cea bună de
a crede în Dumnezeu. Deoarece ceea ce oamenii urmăresc nu este mântuire, ci har
și binecuvântări, prin urmare, schimbările în firea vieții oamenilor nu pot fi văzute și
sfârșesc cu mâinile goale. Aceasta este consecința modului religios de slujire. Este
evident că acest tip de persoană care slujește lui Dumnezeu nu înțelege deloc
lucrarea lui Dumnezeu și nici nu înțelege intențiile lui Dumnezeu. Nu știe ce este
cooperarea cu lucrarea Duhului Sfânt și este pur și simplu ca și cum un orb conduce
un alt orb. Conduce poporul ales al lui Dumnezeu pe căi greșite. Crede în Dumnezeu
și totuși se opune și nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. Ca fariseii, nu poate fi mântuită.
Fragment din „Doar intrând mai întâi pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu poate cineva

să umble pe calea dreaptă a slujirii lui Dumnezeu”

în Anale selectate din rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

Pastorii și conducătorii din lumea religioasă au fost toți instruiți în cadrul

seminariilor și sunt doar certificați a fi pastori. Ei nu au deloc dovada lucrării Duhului
Sfânt sau permisiunea lui Dumnezeu. Acesta este un fapt. A înțelege ceva din Biblie
este necesar, dar ceea ce este cel mai important este că omul trebuie să cunoască
lucrarea lui Dumnezeu pentru a fi calificat pentru lucrarea de păstorire a bisericii.
Biblia este înregistrarea primelor două etape ale lucrării lui Dumnezeu, astfel încât,
fără a citi Biblia, este imposibil să înțelegi faptele istorice ale arătării lui Dumnezeu și
ale lucrării Lui. De asemenea, este imposibil să știi care adevăruri le-a exprimat
Dumnezeu în cele două etape anterioare ale lucrării Lui și nu există nicio modalitate
de a obține răspunsuri clare cu privire la multe taine ale adevărului pe care oamenii
trebuie să îl înțeleagă. Iată de ce citirea Bibliei este indispensabilă pentru credința în
Dumnezeu, dar a nu ne baza pe nimic altceva decât pe cunoașterea Bibliei nu ne
poate face să ajungem la cunoașterea lui Dumnezeu. A dobândi înțelegerea
adevărului se subordonează experimentării lucrării lui Dumnezeu și a luminării și
iluminării Duhului Sfânt. Nu este obținută doar pe baza cercetării și a stăpânirii
cunoștințelor biblice. Mulți pastori din cercurile religioase au o înțelegere foarte

1067
profundă a Bibliei, dar nu au absolut nicio înțelegere a lucrării lui Dumnezeu. Aceasta
se datorează în primul rând faptului că ei nu au lucrarea Duhului Sfânt. De ce atunci
când unii oameni citesc cuvintele lui Dumnezeu, ajung la iluminarea Duhului Sfânt,
dar când alți oameni citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu au nimic din lucrarea Lui?
Aceasta arată dacă credința oamenilor este autentică și dacă aceștia iubesc sau nu
adevărul. Mulți oameni frecventează seminarul pentru a fi pastori și fie că au
motivația corectă sau nu, ceea ce este cel mai important este că ei trebuie să
iubească și să urmărească adevărul. Aceasta este singura modalitate de a dobândi
lucrarea Duhului Sfânt. Numai experimentând mai mulți ani lucrarea Duhului Sfânt
poate o persoană să înțeleagă cu adevărat adevărul și să fie capabilă să înțeleagă
realitatea adevărului. Aceasta este singura modalitate de a fi calificată să conducă și
să păstorească poporul ales al lui Dumnezeu. A te baza numai pe certificarea ca
pastor pentru a conduce poporul ales al lui Dumnezeu, este un concept cu totul uman
și complet diferit de propriile cerințe ale lui Dumnezeu. De exemplu, când a venit
Domnul Isus, de ce nu a intrat în Templu și nu i-a chemat pe marii preoți evrei,
cărturari și farisei, ci a mers printre oameni să îi caute pe aceia care iubeau și căutau
adevărul pentru a găsi apostoli? Din aceasta poate fi înțeleasă voia lui Dumnezeu.
Cei care nu iubesc adevărul sunt complet incapabili să obțină adevărul, deci și
incapabili să păstorească poporul ales al lui Dumnezeu. Acesta este modul în care
va deveni clar de care popor Îi place de fapt lui Dumnezeu, pe care îl va mântui de
fapt, pe care îl va folosi de fapt și pe care îl urăște de fapt. Majoritatea pastorilor din
cercurile religioase nu au lucrarea Duhului Sfânt, ceea ce arată că ei nu sunt cei care
iubesc sau urmăresc adevărul și nu au nicio modalitate de a obține lucrarea Duhului
Sfânt. Acesta este, de asemenea, unul dintre motivele principale pentru care lumii
religioase îi lipsește lucrarea Duhului Sfânt.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Acum voi avea părtășie despre cele cinci principii pentru a deosebi un
conducător fals: primul principiu este că majoritatea conducătorilor falși nu iubesc și
nu urmăresc adevărul și, prin urmare, sunt fără lucrarea Duhului Sfânt. O mică parte
dintre ei sau unii indivizi, cu o bună umanitate, pot fi fără lucrarea Duhului Sfânt,
pentru că au crezut în Dumnezeu doar pentru o perioadă scurtă de timp, pentru că

1068
nu știu cum să urmărească adevărul sau nu sunt în stare să urmărească adevărul în
mod normal deoarece sunt constrânși de anumite lucruri. Oricine a slujit drept
conducător între trei și cinci ani și care încă nu are lucrarea Duhului Sfânt în mod
categoric nu este o persoană care iubește sau care urmărește adevărul și este, cu
siguranță, un conducător fals. Al doilea principiu este că acei conducători falși
predică numai slove și doctrine, sunt complet lipsiți de realitatea adevărului, sunt
absolut incapabili să folosească adevărul pentru a rezolva problemele și sunt
incapabili să convingă oamenii în inima lor și prin cuvânt. Al treilea principiu este că,
întrucât sunt fără realitatea adevărului, conducătorii falși nu sunt în stare să facă nicio
lucrare reală și nu sunt capabili să conducă pe aleșii lui Dumnezeu în realitatea
adevărului. Ei își fac întotdeauna lucrarea în mod superficial și, dacă sunt forțați să
facă ceva, atunci îi constrâng pe alții să facă ceea ce este peste puterile lor, îi mustră
și se ocupă de alții la întâmplare. Pentru că nu au adevărul, ei nu pot convinge pe
alții că au adevărul și, astfel, conducătorii falși folosesc metodele de emondare și
tratare. Ei se agață de greșelile altora și îi asupresc constant, dorind să-i supună prin
dojeni și pedepse pentru a-și arăta autoritatea lor de conducători – acesta este un
conducător fals. Un conducător adevărat folosește adevărul pentru a convinge
oamenii, folosește adevărul pentru a rezolva problemele și este admirat de alții; un
conducător fals îi asuprește pe alții, se agață de greșelile altora, îi mustră în mod
constant, îi provoacă să se compare cu cuvântul lui Dumnezeu și îi face să se simtă
constrânși să facă ceea ce depășește capacitatea lor. În cele din urmă, conducătorul
fals îi aduce sub controlul său și îi face să gândească: „Eu chiar nu am realitatea
adevărului. Îmi lipsesc atât de multe și nu urmăresc adevărul. Ceea ce spune
conducătorul meu este corect”. Ei sunt convinși în inima lor și prin cuvânt de către
conducătorul fals, dar nu sunt convinși în realitate deoarece conducătorul fals are
adevărul, ci pentru că acesta s-a ocupat de ei și i-a chinuit. Acesta este un mijloc
specific folosit de conducătorii falși, de a folosi ipocrizia și de a îmbrăca minciuna ca
pe un adevăr. Pentru că nu pot convinge oamenii că au adevărul, ei trebuie să
folosească o altă metodă, gândindu-se: „Îți voi acapara problemele la întâmplare și
mă voi ocupa de tine, te voi convinge și voi folosi relația mea cu tine pentru a arăta
că am adevărul. Mă voi ocupa atât de mult de tine încât vei fi descurajat și te voi face
să crezi în mod greșit că eu am adevărul și că tu nu-l ai și atunci vei fi convins”. Când

1069
cineva este fără adevăr, va fi înșelat de conducătorii falși și va gândi: „El poate să se
ocupe de mine în felul acesta, așa că trebuie, fără îndoială, să înțeleagă adevărul
mai bine decât mine și trebuie să aibă cu siguranță realitatea adevărului”. Și astfel,
ei sfârșesc prin a fi înșelați și controlați de conducătorul fals. Al patrulea principiu
este că acei conducători falși nu au o inimă iubitoare față de aleșii lui Dumnezeu și
nu sunt capabili să se cunoască cu adevărat pe ei înșiși, cu atât mai puțin să caute
adevărul pentru a rezolva problemele sau pentru a conduce oamenii să intre în
realitate. Ei doar se ocupă de oameni și îi asupresc orbește, îi fac pe alții să se
supună lor folosind mijloacele de emondare și de tratare a lor și își arată propriul
statut și faptul că sunt conducători – aceasta este o fațadă falsă. Al cincilea principiu
este că toți conducătorii falși urmăresc statutul și reputația, râvnesc după
binecuvântările statutului și doresc deșertăciune. Ei nu fac nicio lucrare reală, dar tot
mai cred că au calificarea de a se bucura de jertfele lui Dumnezeu, ceea ce-i face
destul de nerușinați. Merită ei să se bucure de jertfele lui Dumnezeu dacă nu fac
nicio lucrare reală? Unii oameni găsesc cele mai bogate familii care să-i găzduiască
și în fiecare zi cer pui fript și pește prăjit – merită ei acest lucru? Ce sacrificiu au făcut
ei pentru viețile aleșilor lui Dumnezeu și ce lucrare au făcut? Ei trebuie să aibă
absolut în fiecare zi carne și pește, dar nu devin atunci paraziți? Nu sunt oare
nerușinați cei care râvnesc statutul și plăcerea? Posedă oamenii ca aceștia conștiință
și rațiune?
Fragment din „Pentru a dobândi mântuirea, trebuie să rezolvăm problema urmăririi și venerării

altor oameni altor oameni” în Predici și părtășie despre intrarea în viață IX

19. Ce este ipocrizia?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Care este definiția termenului „fariseu”? Este cineva ipocrit, fals și care joacă
teatru în tot ceea ce face, pretinzând că este bun, blând și pozitiv. Așa sunt ei într-
adevăr? Sunt ipocriți și, astfel, tot ce este manifestat și dezvăluit în ei este fals, totul
este o prefăcătorie – nu este adevărata lor față. Adevărata lor față este ascunsă în
inimile lor; nu se află la vedere. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, dacă nu înțeleg
adevărul, atunci ce devin cunoștințele lor religioase și teoriile pe care le-au dobândit?
Devin ele cuvinte doctrinare despre care vorbesc adesea oamenii? Oamenii folosesc

1070
aceste așa-numite doctrine corecte pentru a se preface și a se prezenta frumos.
Oriunde merg, lucrurile despre care vorbesc, lucrurile pe care le spun și
comportamentul lor exterior par corecte și bune pentru ceilalți. Toate sunt în
conformitate cu noțiunile și gusturile omului. În ochii altora, ei sunt cucernici și smeriți.
Sunt răbdători, toleranți și iubitori față de alții. De fapt, totul este fals – totul este o
prefăcătorie. La exterior, Îi sunt devotați lui Dumnezeu, dar, în spatele scenei, tot
ceea ce fac este de mântuială. La suprafață, ei au renunțat la familie și carieră,
lucrează din greu și se sacrifică, dar, de fapt, profită în secret de biserică și îi fură
ofrandele! Tot ceea ce dezvăluie la exterior, tot comportamentul lor este fals! Acesta
este sensul cuvintelor „fariseu ipocrit”. De unde vin acești oameni, „fariseii”? Apar ei
oare printre necredincioși? Cu toții apar printre credincioși. De ce devin astfel acești
credincioși? Oare cuvintele lui Dumnezeu i-au făcut astfel? Motivul pentru care devin
astfel este mai ales faptul că au ales calea greșită. Ei consideră cuvintele lui
Dumnezeu un instrument cu care se înarmează; ei se înarmează cu aceste cuvinte
și le tratează ca pe o sursă de venit pentru a-și asigura traiul, pentru a câștiga ceva
cu eforturi minime. Nu fac decât să predice doctrine religioase și nu au urmat
niciodată calea lui Dumnezeu. Așa-zisul lor comportament bun și așa-zisa lor
conduită bună, puținul acela la care au renunțat și pentru care s-au sacrificat este în
totalitate forțat; totul este un teatru pe care îl joacă. Sunt în întregime falși; totul este
o prefăcătorie. În inimile acestor oameni nu există nicio fărâmă de venerație față de
Dumnezeu și nici măcar nu cred cu adevărat în Dumnezeu. Mai mult decât atât, ei
fac parte din necredincioși. Dacă oamenii nu urmează adevărul, vor merge pe o astfel
de cale și vor deveni farisei. Nu este înspăimântător?
Fragment din „Șase indicatori ai progresului în viață”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

A urmări să ai un comportament bun superficial și a face apoi tot posibilul pentru

a crea o imagine falsă a ta, folosind aparența spiritualității; a juca rolul unei persoane
spirituale; a crea aparența spiritualității în ceea ce spui, faci și dezvălui; a face câteva
lucruri care, în noțiunile și închipuirile oamenilor, sunt lăudabile – toate acestea
înseamnă a urmări o spiritualitate falsă și înseamnă ipocrizie. Tu te bazezi pe cuvinte
și teorii răsunătoare, spunând oamenilor să facă fapte bune, să fie oameni buni și să

1071
se concentreze asupra urmăririi adevărului, dar în propriul tău comportament și în
îndeplinirea datoriei tale, nu ai căutat niciodată adevărul, nu ai acționat niciodată
conform principiilor adevărului, nu ai înțeles niciodată la ce anume se referă adevărul,
care este voia lui Dumnezeu, care sunt standardele pe care El le cere omului – nu ai
luat niciodată în serios nimic din toate acestea. Când întâmpini unele probleme,
acționezi pe deplin conform propriei tale voințe și Îl lași pe Dumnezeu deoparte.
Reprezintă oare aceste acțiuni exterioare și stări interioare teama de Dumnezeu și
ferirea de rău? Dacă nu există nicio legătură între credința oamenilor și strădaniile
lor de a urmări adevărul, indiferent de cât de mulți ani cred ei în Dumnezeu, nu vor fi
în stare să se teamă de Dumnezeu în mod sincer și să se ferească de rău. Și atunci
pe ce fel de cale pot umbla asemenea oameni? Cu ce anume se echipează ei în
fiecare zi? Nu cu vorbe și teorii? Nu-și petrec ei zilele înarmându-se și împodobindu-
se cu vorbe și teorii pentru a deveni mai asemănători fariseilor, mai asemănători
oamenilor care aparent Îl slujesc pe Dumnezeu? Ce înseamnă toate aceste acțiuni?
Ei le fac pur și simplu mecanic; își etalează credința și fac ceremonii religioase,
încercând să-L înșele pe Dumnezeu pentru a-și atinge scopul de a fi binecuvântați.
Ei nu se închină nici pe departe lui Dumnezeu.
Fragment din „Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea

mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Unii oameni au o predilecție spre a atrage atenția asupra lor. În prezența fraților
și a surorilor lor, ei spun că sunt îndatorați față de Dumnezeu, dar, pe la spatele lor,
nu practică adevărul și procedează cu totul altfel. Nu sunt ei farisei religioși? Un om
care Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat și care deține adevărul este unul care Îi
este credincios lui Dumnezeu, dar în exterior nu se arată ca fiind astfel. El este dispus
să practice adevărul când se ivesc ocazii și nu vorbește și nu se poartă într-o manieră
care este împotriva conștiinței sale. El demonstrează înțelepciune când apar ocaziile
și este principial în fapte, indiferent de circumstanțe. Un astfel de om este cel care
slujește cu adevărat. Există unii care adesea arată un pretins devotament îndatoririi
lor față de Dumnezeu. Ei își petrec zilele cu sprâncenele încruntate de griji, afișează
un aer afectat și simulează o înfățișare deplorabilă. Câtă josnicie! Și dacă i-ai întreba
„În ce fel ești tu dator față de Dumnezeu? Te rog, spune-mi!” ei ar rămâne fără

1072
cuvinte. Dacă Îi ești credincios lui Dumnezeu, atunci nu vorbi despre aceasta în
public, ci folosește-ți practica actuală pentru a-ți arăta dragostea pentru Dumnezeu,
și roagă-te Lui cu o inimă sinceră. Cei care folosesc doar cuvinte pentru a se înțelege
cu Dumnezeu sunt cu toții ipocriți! Unii vorbesc despre îndatorirea lor față de
Dumnezeu în fiecare rugăciune, și încep să plângă ori de câte ori se roagă, chiar și
fără mișcarea Duhului Sfânt. Oamenii de felul acesta sunt stăpâniţi de ritualuri
religioase și de concepții; ei trăiesc după astfel de ritualuri și concepții, crezând
întotdeauna că asemenea acțiuni Îl mulțumesc pe Dumnezeu, și că evlavia
superficială sau lacrimile de tristețe sunt ceea ce Dumnezeu agreează. Ce bine poate
să vină din partea unor astfel de persoane absurde? Pentru a-și demonstra umilința,
unii pretind că sunt amabili atunci când vorbesc în prezența altora. Unii sunt
slugarnici în mod deliberat în fața altora, precum un miel fără nicio putere. Acesta
este felul de a fi al oamenilor Împărăției? O persoană din Împărăție ar trebui să fie
plină de viață și liberă, inocentă și deschisă, sinceră și minunată; una care trăiește
într-o stare de libertate. Aceasta are integritate și demnitate și poate mărturisi ferm
peste tot pe unde merge; este o persoană care este iubită atât de Dumnezeu, cât și
de oameni. Aceia care sunt novici în credință au prea multe practici exterioare; ei
trebuie să treacă mai întâi printr-o perioadă de tratare și de frângere. Cei care cred
în Dumnezeu în inimile lor nu pot fi deosebiți la exterior de ceilalți, dar acțiunile și
faptele lor sunt demne de laudă în fața altora. Numai despre astfel de oameni se
poate spune că trăiesc cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predici Evanghelia în fiecare zi
unei persoane și alteia, aducându-i la mântuire, și cu toate acestea, în final, tu totuși
trăiești după reguli și doctrine, atunci nu Îi poți aduce slavă lui Dumnezeu. Astfel de
tipuri de oameni sunt oameni religioși și, de asemenea, ipocriți.
Ori de câte ori astfel de oameni religioși se adună, ei întreabă: „Soră, cum ți-a
mers zilele acestea?” Ea răspunde: „Mă simt datoare față de Dumnezeu și simt că
nu pot să-I îndeplinesc dorința inimii.” Un altul spune: „Și eu, la rândul meu, Îi sunt
dator lui Dumnezeu și nu pot să-I fac pe plac.” Aceste câteva cuvinte și propoziții
exprimă singure lucrurile abjecte din adâncul inimilor lor. Asemenea cuvinte sunt
dintre cele mai detestabile și extrem de respingătoare. Natura acestor oameni se
opune lui Dumnezeu. Aceia care se concentrează pe realitate comunică orice este
în inimile lor și își deschid inimile în comunicare. Nu există niciun fel de exercițiu fals,

1073
nicio politețe sau veselie goală. Ei sunt întotdeauna neprefăcuți și nu se conduc după
reguli pământești. Există și cei care au o înclinație spre etalare, chiar fără niciun rost.
Când cineva cântă, el începe să danseze, fără să realizeze că orezul din oala sa a
ars deja. Astfel de oameni nu sunt evlavioși, nici onorabili, și sunt mult prea ușuratici.
Acestea toate sunt manifestări ale lipsei simțului realității! Când unii oameni
comunică despre problemele vieții în spirit deși nu vorbesc despre îndatorirea față
de Dumnezeu, ei păstrează o dragoste adevărată pentru El în inimile lor. Îndatorirea
ta față de Dumnezeu nu are nimic de a face cu ceilalți; tu ești îndatorat față de
Dumnezeu, nu față de om. Deci, ce rost are să vorbești în mod constant despre
aceasta celorlalți? Trebuie să pui accentul pe intrarea în realitate, nu pe zelul exterior
sau pe expunere.
Ce reprezintă faptele bune de suprafață ale omului? Ele reprezintă trupul și nici
măcar cele mai bune dintre practicile exterioare nu exprimă viața, ci doar
temperamentul tău individual. Practicile exterioare ale omului nu pot îndeplini dorința
lui Dumnezeu. Vorbești în mod constant despre îndatorirea ta față de Dumnezeu și,
cu toate acestea, tu nu poți să susții viața altora sau să îi determini pe alții să Îl
iubească pe Dumnezeu. Crezi că asemenea acțiuni Îl vor mulțumi pe Dumnezeu? Tu
crezi că aceasta este dorința inimii lui Dumnezeu, că aceasta este de la spirit, dar de
fapt, este absurd! Tu crezi că ceea ce te mulțumește pe tine și ceea ce îți dorești este
ceea ce Îl bucură și pe Dumnezeu. Poate ceea ce te mulțumește pe tine să Îl
mulțumească și pe Dumnezeu? Poate caracterul uman să Îl reprezinte pe
Dumnezeu? Ceea ce te mulțumește pe tine este exact ceea ce Dumnezeu nu poate
să sufere, iar obiceiurile tale sunt ceea ce Dumnezeu detestă și respinge. Dacă te
simți îndatorat, atunci du-te și roagă-te înaintea lui Dumnezeu. Nu este nevoie să
vorbești altora despre aceasta. Dacă nu te rogi în fața lui Dumnezeu și în schimb
atragi în mod constant atenția asupra ta în prezența altora, poate aceasta să
îndeplinească dorința inimii lui Dumnezeu? Dacă acțiunile tale sunt întotdeauna de
fațadă, aceasta înseamnă că ești cel mai neroditor dintre oameni. Ce fel de om este
acela care are fapte bune numai de suprafață, dar este lipsit de realitate? Astfel de
oameni sunt farisei ipocriți și oameni religioși! Dacă nu încetați cu practicile voastre
exterioare și nu puteți face schimbări, atunci elementele ipocriziei din voi vor crește
și mai mult. Cu cât elementele ipocriziei sunt mai mari, cu atât rezistența față de

1074
Dumnezeu este mai puternică, iar în final, astfel de oameni vor fi lepădați, cu
siguranță!
Fragment din „Credința în Dumnezeu ar trebui să se concentreze pe realitate, nu pe ritualuri

religioase” în Cuvântul Se arată în trup

O viață spirituală normală înseamnă să-ți trăiești viața în fața lui Dumnezeu.
Când se roagă, o persoană își poate liniști inima în fața lui Dumnezeu și, prin
rugăciune, poate căuta luminarea de către Sfântul Duh, poate cunoaște cuvintele
lui Dumnezeu și poate înțelege voia lui Dumnezeu. Când mănâncă și bea din
cuvintele lui Dumnezeu, o persoană poate înțelege mai clar și poate fi mai lucidă
cu privire la ceea ce vrea Dumnezeu să facă în acel moment, și poate apuca pe o
cale nouă a practicii, fără a fi conservatoare, astfel încât întreaga practică a acestei
persoane să fie în scopul obținerii progresului în viață. De exemplu, rugăciunea
cuiva nu este în scopul de a rosti câteva cuvinte frumoase sau de a striga în fața lui
Dumnezeu pentru a-și exprima recunoștința, ci mai degrabă pentru a practica
exersarea spiritului, a-și liniști inima în fața lui Dumnezeu, a practica căutarea
îndrumării cuvintelor lui Dumnezeu în toate, a face din inima cuiva o inimă atrasă zi
de zi spre o nouă lumină, a nu fi nici pasiv, nici leneș și a pătrunde pe calea potrivită
de practicare a cuvintelor lui Dumnezeu. În prezent, majoritatea oamenilor se
concentrează asupra metodelor și nu încearcă să caute adevărul pentru a obține
progres în viață; aici deviază oamenii. Mai sunt și unii oameni care, deși sunt
capabili să primească noua lumină, metodele lor nu se schimbă; aceștia integrează
noțiuni religioase ale trecutului pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu astăzi; și ceea
ce primesc este încă doctrina care cuprinde noțiuni religioase și nu primesc numai
lumina zilei de azi. Așadar, practicile lor sunt impure – fac același lucru cu un nume
nou și, oricât de bună le-ar fi practica, este totuși ipocrită. Dumnezeu îi îndrumă pe
oameni să facă lucruri noi zi de zi și le cere oamenilor să aibă noi percepții și noi
înțelegeri zi de zi, nu să fie demodați sau monotoni. Dacă crezi de mulți ani în
Dumnezeu, dar metodele tale nu s-au schimbat deloc, dacă ești încă înflăcărat și
ocupat la exterior și nu vii înaintea lui Dumnezeu să te bucuri de cuvintele Lui cu o
inimă liniștită, atunci nu vei fi capabil să obții nimic.
Fragment din „Cu privire la o viață spirituală normală” în Cuvântul Se arată în trup

1075
 De ce crezi în Dumnezeu? Mulți oameni sunt încurcați când li se adresează
această întrebare. Aceștia au întotdeauna două puncte de vedere total diferite
despre Dumnezeul concret și despre Dumnezeul din ceruri, ceea ce arată faptul că
ei cred în Dumnezeu nu pentru a asculta de El, ci pentru a primi anumite beneficii
sau pentru a scăpa de suferință sau de nenorocire. Numai atunci sunt ei oarecum
ascultători, dar ascultarea lor este condiționată, este de dragul propriilor
perspective și este forțată. Așadar, de ce crezi în Dumnezeu? Dacă este doar de
dragul perspectivelor tale și al destinului tău, atunci ai face mai bine să nu crezi
deloc. O astfel de credință este autoamăgire, auto-reasigurare și auto-apreciere. În
cazul în care credința ta nu este construită pe temelia ascultării de Dumnezeu,
atunci vei fi pedepsit, în cele din urmă, pentru că te-ai opus lui Dumnezeu. Toți cei
care nu caută să asculte de Dumnezeu în credința lor se împotrivesc lui Dumnezeu.
Dumnezeu le cere oamenilor să caute adevărul, să înseteze după cuvintele lui
Dumnezeu, să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și să le pună în practică,
pentru a reuși să asculte de Dumnezeu. Dacă așa sunt într-adevăr și motivațiile
tale, atunci Dumnezeu sigur te va înălța și sigur va fi milostiv faţă de tine. Nimeni
nu poate să pună la îndoială acest lucru și nimeni nu poate schimba asta. Dacă
motivațiile tale nu sunt de dragul de a asculta de Dumnezeu şi ai alte scopuri, atunci
tot ceea ce spui și faci – rugăciunile tale către Dumnezeu și chiar fiecare dintre
acțiunile tale – vor fi în opoziție cu Dumnezeu. Poate că vorbești frumos și ești
blând, fiecare acțiune și expresie de-a ta dând bine şi poți părea a fi ascultător, dar,
când vine vorba de motivațiile și părerile tale asupra credinței în Dumnezeu, toate
lucrurile pe care le faci se opun lui Dumnezeu și sunt rele. Oamenii care par
ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt lupi
îmbrăcați în haine de oi, ei Îl ofensează pe Dumnezeu în mod direct și Dumnezeu
nu va cruța pe niciunul dintre ei. Duhul Sfânt îi va dezvălui pe fiecare dintre ei,
pentru ca toți să vadă că aceia care sunt ipocriți sigur vor fi detestați și respinși de
Duhul Sfânt. Nu te îngrijora: Dumnezeu Se va ocupa de ei și va face ce crede de
cuviință cu fiecare în parte.
Fragment din „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să asculți de Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

1076
 Citate din predici și părtășii ca referință:
Să poți să distingi dacă pastorii sau bătrânii sunt farisei ipocriți și antihriști sau
nu este un lucru care nu poate fi realizat doar privind modul în care ei îi tratează pe
oameni la exterior. Ideea principală este să vezi modul în care Îl tratează pe Domnul
și adevărul. La exterior, ei pot părea iubitori față de credincioși, dar Îl iubesc oare pe
Domnul? Dacă sunt iubitori față de oameni, dar sunt plini de plictiseală și de ură față
de Domnul și de adevăr, și Îl judecă și Îl condamnă pe Hristos din zilele de pe urmă
– Dumnezeu Atotputernic, atunci nu sunt ei farisei ipocriți? Nu sunt ei antihriști? Par
că predică și lucrează din greu la exterior, dar dacă o fac pentru a fi încununați și
recompensați, atunci aceasta înseamnă că ei se supun și sunt fideli Domnului?
Pentru a ști dacă cineva este ipocrit, trebuie să privești în interiorul inimilor lor și să
le vezi intențiile. Acesta este cel mai important lucru când vine vorba despre a face
distincție. Dumnezeu cercetează inimile oamenilor. Deci, pentru a vedea dacă o
persoană Îl iubește cu adevărat și I se supune Domnului, e important să te uiți la
modul în care aceasta practică și respectă cuvântul Său și Îi respectă poruncile, și
mai ales, la modul în care Îl preaslăvește pe Domnul Isus și este martorul Domnului
Isus, și dacă urmează voința lui Dumnezeu. Vedem că fariseii adesea explicau
Scripturile oamenilor din sinagogi, respectau regulile Bibliei pentru tot și erau și
iubitori față de oameni. Dar, de fapt, tot ceea ce au făcut a fost să nu practice cuvântul
lui Dumnezeu sau să respecte poruncile lui Dumnezeu, ci făceau aceste lucruri
pentru a fi văzute de oameni. Așa cum Domnul Isus a spus când i-a demascat:
„Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele
largi şi ciucurii lungi” (Matei 23:5). Stăteau intenționat în sinagogi și la colțurile
străzilor și se rugau prelung. În timpul postului, își luau intenționat niște fețe triste,
pentru ca lumea să își dea seama că ei posteau. Făceau intenționat chiar și fapte
bune pe stradă pentru ca toată lumea să le vadă. Au continuat chiar să păstreze
tradițiile și ritualurile religioase străvechi precum „nu mânca pînă nu te speli pe mâini
cu atenție”. Pentru a-i păcăli pe oameni ca să-i susțină și să-i venereze, fariseii
făceau vâlvă în jurul lucrurilor mărunte pentru a se ascunde, și îi îndrumau pe oameni
doar să se angajeze în venerare religioasă, în cântat și preaslăvit, sau în respectarea
unor tradiții străvechi, dar nu-i conduceau pe oameni spre a practica cuvântul lui
Dumnezeu, spre a respecta poruncile lui Dumnezeu și spre a pătrunde în realitatea

1077
adevărului. În plus, ei nu-i conduceau pe oameni spre a practica adevărul și aI se
supune și a-L venera pe Dumnezeu. Tot ceea ce ei făceau era să folosească niște
acțiuni exterioare pentru a-i deruta și a-i amăgi pe credincioși. Când Domnul Isus a
venit să predice și să lucreze, pentru a-și păstra statutul și mijloacele de trai, acești
farisei, care pretindeau că sunt evlavioși, s-au lepădat pe față de legile și poruncile
lui Dumnezeu sub pretextul că „apără Biblia”. Au scornit zvonuri, au fost martori falși
și L-au condamnat cu furie și L-au acuzat pe nedrept pe Domnul Isus, făcând tot
posibilul să-i oprească pe credincioși de la urmarea Domnului Isus. În cele din urmă,
au uneltit împreună cu reprezentanții puterii pentru a-L răstigni pe Domnul Isus. Prin
urmare, substanța ipocrită și care urăște adevărul a fariseilor a fost demascată.
Substanța lor antihristă a fost astfel complet dezvăluită. Aceasta demonstrează că
substanța fariseilor era ipocrită, perfidă, înșelătoare și răuvoitoare. Erau cu toții niște
pastori falși care s-au lepădat de calea lui Dumnezeu, i-au amăgit și i-au întemnițat
pe oameni. Ei i-au amăgit și i-au constrâns pe credincioși, controlând lumea
religioasă pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu, negându-L, condamnându-L și
urându-L pe Hristos întrupat. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că ei erau
antihriștii care doreau să-și ridice propria lor împărăție independentă!
Acum vedem clar exprimările diferite ale ipocriziei fariseilor, când îi comparăm
cu pastorii și bătrânii religioși de azi, n-am descoperi că sunt exact precum fariseii și
că sunt oameni care nu practică cuvântul Domnului sau nu respectă poruncile
Domnului, și mai mult decât atât, că nu sunt oameni care să Îl preaslăvească pe
Domnul și care să fie martorii Domnului? Nu sunt decât oameni care cred în Biblie,
venerează Biblia și preaslăvesc Biblia orbește. Nu fac decât să respecte diferite
ritualuri religioase, precum participarea la slujbe în mod regulat, veghea de
dimineață, ruperea pâinii, gustarea Sfintei Cuminecături, și așa mai departe. Le
vorbesc oamenilor doar despre a fi umil, răbdător, evlavios și iubitor, dar nu-L iubesc
pe Dumnezeu cu inima, și, în plus, nu I se supun lui Dumnezeu și nu au deloc o inimă
căreia să-i fie frică de Dumnezeu. Lucrarea lor și predica lor se concentrează doar
pe respectarea și explicarea cunoștințelor din Biblie și teoriei teologice. Dar când vine
vorba de modul de practicare și experimentare a cuvântului lui Dumnezeu, de modul
de respectare a poruncilor lui Dumnezeu și de modul de răspândire și de oferire de
mărturii pentru cuvântul Domnului, de modul în care oamenii ar trebui să urmeze

1078
voința Tatălui ceresc, de modul în care să-L iubești pe Dumnezeu, în care să I te
supui, în care să-L venerezi cu adevărat, și toate aceste lucruri diferite pe care
Domnul Isus le cere oamenilor, ei nu caută, nu cercetează și nu înțeleg intențiile
Domnului, și, în plus, nu conduc oamenii spre practică sau supunere. Ei merg peste
tot predicând cunoștințele din Biblie și cunoștințele teoriei teologice pentru a se
grozăvi, a-și consolida reputația și a-i face pe oameni să-i venereze. Așadar, când
Dumnezeu Atotputernic a venit pentru a exprima adevăruri și a-Și îndeplini lucrarea
de judecată din zilele de pe urmă, acești pastori și bătrâni, pentru dorința de a obține
putere permanentă în lumea religioasă, și pentru ambiția lor de a-i controla pe
credincioși și pentru a-și crea împărăția lor independentă, nu au respectat pe față
cuvântul Domnului Isus, scornind zvonuri, judecând, atacând și hulindu-L pe
Dumnezeu Atotputernic, fâcând tot posibilul să-i oprească pe credincioși din căutarea
și investigarea căii adevărate. De exemplu, Domnul Isus i-a învățat pe oameni să fie
fecioare înțelepte: Când auzi pe cineva strigând: „Iată, vine mirele!”, ar trebui să ieși și
să-L întâmpini. Dar, după ce pastorii și bătrânii au auzit vești despre cea de-a doua
venire a Domnului Isus, au făcut tot ce au putut pentru a închide biserica și a-i
împiedica pe credincioși să caute și să investigheze calea adevărată. Domnul Isus a
spus: „să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.” Și totuși, i-au incitat pe credincioși
să-i calomnieze și să-i bată pe frații și surorile care depun mărturie pentru lucrarea
lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Domnul Isus a cerut omului să nu
mintă, să nu fie martor fals, dar pastorii și bătrânii au inventat tot felul de minciuni
pentru a-L calomnia pe Dumnezeu Atotputernic, și chiar au uneltit cu afurisitul de
PCC pentru a se împotrivi, a condamna lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele
de pe urmă și pentru a defăima Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Din aceasta,
putem vedea că ceea ce pastorii și bătrânii au spus și au făcut nu respectă deloc
învățăturile Domnului. Sunt exact precum fariseii cei ipocriți. Sunt toți oameni care
conduc orbește, I se împotrivesc lui Dumnezeu și îi amăgesc pe oameni.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

20. Ce este un necredincios?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
De vreme ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să-ți pui credința în toate

1079
cuvintele lui Dumnezeu și în toată lucrarea Lui. Adică, din moment ce crezi în
Dumnezeu, trebuie să asculți de El. Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, atunci
nu contează dacă crezi sau nu în Dumnezeu. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de
mulți ani și totuși nu ai ascultat de El niciodată sau nu ai acceptat toate cuvintele Lui,
ci în schimb I-ai cerut lui Dumnezeu să ți se supună ție și să acționeze conform
concepțiilor tale, atunci tu ești cea mai neascultătoare ființă și ești un necredincios.
Cum poate o astfel de persoană să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu
care nu se conformează concepțiilor omului?
Fragment din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Toți acei cu o înțelegere eronată a cuvintelor lui Dumnezeu sunt necredincioși.

Ei nu au nicio cunoaștere reală și, cu atât mai puțin, vreo statură reală; sunt oameni
ignoranți lipsiți de realitate. Cu alte cuvinte, toți cei care trăiesc în afara substanței
cuvintelor lui Dumnezeu sunt necredincioși. Cei considerați necredincioși de către
oameni sunt fiare în ochii lui Dumnezeu, iar cei considerați necredincioși de către
Dumnezeu sunt cei care nu au cuvintele lui Dumnezeu drept viața lor. Așadar, cei
care nu dețin realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și care nu reușesc să trăiască
cuvintele lui Dumnezeu sunt necredincioși.
Fragment din „Doar punerea adevărului în practică înseamnă să posezi realitate”

în Cuvântul Se arată în trup

Există nişte oameni a căror credinţă nu a fost niciodată recunoscută în inima lui
Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu recunoaşte că aceşti oameni sunt adepţii
Lui pentru că Dumnezeu nu slăveşte credinţa lor. În cazul acestor oameni, indiferent
câţi ani L-au urmat pe Dumnezeu, ideile şi părerile lor nu s-au schimbat niciodată.
Sunt precum necredincioşii, aderând la principiile şi la modalitatea de a face lucrurile
ale necredincioşilor, aderând la legile supravieţuirii şi credinţei. Ei nu au acceptat
niciodată cuvântul lui Dumnezeu drept viaţa lor, nu considerat niciodată cuvântul lui
Dumnezeu ca fiind adevărul, nu au intenţionat niciodată să accepte mântuirea lui
Dumnezeu şi nu L-au recunoscut niciodată pe Dumnezeu ca Dumnezeul lor. Ei
privesc credinţa în Dumnezeu drept un fel de hobby amatoristic, tratându-L pe

1080
Dumnezeu doar ca sprijin spiritual, aşa că ei nu cred că merită să încerce să
înţeleagă firea lui Dumnezeu sau esenţa Lui. Ai putea spune că tot ceea ce
corespunde Dumnezeului adevărat nu are nimic a face cu aceşti oameni. Ei nu sunt
interesaţi şi nu pot fi deranjaţi să acorde atenție. Aceasta deoarece, adânc în inimile
lor, există un glas puternic care le spune mereu: „Dumnezeu este invizibil, intangibil
şi Dumnezeu nu există.” Ei cred că nu ar merita osteneala de a încerca să-L înţeleagă
pe acest tip de Dumnezeu; ar însemna să se păcălească. Îl recunosc pe Dumnezeu
doar cu vorba şi nu iau nicio poziţie reală. Nici nu fac nimic în termeni practici,
crezându-se foarte isteţi. Cum îi priveşte Dumnezeu pe aceşti oameni? Îi consideră
drept necredincioşi. Unii oameni întreabă: „Pot necredincioșii citi cuvântul lui
Dumnezeu? Îşi pot ei face datoria? Pot ei spune aceste cuvinte: «Voi trăi pentru
Dumnezeu»?” Ceea ce omul vede adesea sunt manifestări de faţadă ale oamenilor,
nu esenţa lor. Dar Dumnezeu nu Se uită la aceste manifestări de faţadă; El vede
doar esenţa lor lăuntrică. Astfel, Dumnezeu are o astfel de atitudine, o astfel de
definiţie faţă de aceşti oameni.
Fragment din „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatul lucrării Sale”

în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni nu se bucură de adevăr, cu atât mai puțin de judecată. În schimb,

se bucură de putere și bogății; astfel de oameni sunt considerați snobi. Ei caută în
lume numai acele confesiuni cu influență și pe acei pastori și învățători care vin din
seminarii. În ciuda faptului că au acceptat calea adevărului, ei rămân sceptici și nu
sunt capabili să se dedice cu totul. Ei vorbesc despre sacrificarea pentru Dumnezeu,
dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar Hristos este dat la o
parte. Inimile lor sunt pline de faimă, bogăție și glorie. Ei nu cred deloc că un astfel
de om modest este capabil să cucerească atât de mulți, că unul atât de neînsemnat
este capabil să desăvârșească oameni. Ei nu cred deloc că acești nimeni aflați printre
praf și grămezi de bălegar sunt oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel
de oameni ar face obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar
întoarce cu susul în jos și toți oamenii s-ar prăpădi de râs. Ei cred că dacă Dumnezeu
ar alege astfel de nimeni pentru a fi desăvârșiți, atunci acei mari oameni ar deveni
Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate cu necredință; într-adevăr, departe

1081
de necredință, ei sunt bestii absurde. Căci ei acordă valoare doar poziției, prestigiului
și puterii; ceea ce pun ei la loc de cinste sunt grupurile mari și confesiunile. Ei nu au
nici un respect față de toți cei conduși de Hristos; ei sunt simpli trădători care I-au
întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.
Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație
proeminentă. Nu iubești frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei ușuratici
care se asociază cu lumea ticăloasă. Râzi de durerea lui Hristos care nu are loc unde
să-Și plece capul, dar admiri acele cadavre care pun stăpânire pe jertfe și trăiesc în
depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te duci cu bucurie în brațele
acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, doar litere și doar control.
Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către poziția lor
în inima tuturor Satanelor, și către influența și autoritatea lor. Și, totuși, continui să
păstrezi o atitudine de a te împotrivi și a refuza să accepți lucrarea lui Hristos. Acesta
este motivul pentru care spun că nu ai credința recunoașterii lui Hristos. Motivul
pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este în totalitate pentru că ai fost forțat.
În inima ta domnesc mereu multe imagini grandioase; nu poți uita fiecare cuvânt și
fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră,
întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos
Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn
de slavă. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi
grandios.
În orice caz, Eu spun că toți aceia care nu stimează adevărul sunt toți
necredincioși și trădători ai adevărului. Astfel de oameni nu vor primi niciodată
aprobarea lui Hristos.
Fragment din „Ești tu oare un adevărat credincios al lui Dumnezeu?”

în Cuvântul Se arată în trup

Dacă oamenii, în credința lor în Dumnezeu, nu trăiesc constant înaintea lui

Dumnezeu, înseamnă că nu au nicio teamă de Dumnezeu în inimile lor și, astfel, sunt
incapabili să se ferească de rău. Aceste lucruri se leagă unul de celălalt. Dacă inima
ta trăiește adeseori înaintea lui Dumnezeu, vei fi ținut în frâu și te vei teme de
Dumnezeu în multe aspecte. Nu vei merge prea departe și nu vei face niciun lucru

1082
care e imoral. Nu vei face ceea ce este detestat de Dumnezeu și nu vei vorbi cuvinte
care nu au niciun sens. Dacă accepţi supravegherea lui Dumnezeu și disciplina Lui,
vei evita să faci multe lucruri rele – și astfel te vei feri de rău, nu-i așa? Dacă, în
credința ta în Dumnezeu, te afli adeseori într-o stare de consternare, neștiind dacă
Dumnezeu este în inima ta, neștiind, în inima ta, ce dorești să faci și dacă nu poți
avea pace înaintea lui Dumnezeu, dacă nu te rogi lui Dumnezeu și nici nu cauți
adevărul când ți se întâmplă ceva, dacă acționezi adeseori după propria-ți voință,
dacă trăiești conform firii tale satanice și îți dezvălui firea arogantă, dacă nu accepți
cercetarea lui Dumnezeu sau disciplina Lui și nu asculți de Dumnezeu, atunci astfel
de oameni trăiesc mereu înaintea Satanei și sunt controlați de firea lor satanică.
Astfel de oameni sunt, prin urmare, lipsiți de cea mai mică reverență pentru
Dumnezeu. Ei sunt pur și simplu incapabili de a se feri de rău și chiar dacă nu fac
lucruri rele, tot ceea ce gândesc ei este totuși rău, nu are nicio legătură cu adevărul
și se împotrivește adevărului. Deci acești oameni nu au, practic, nicio legătură cu
Dumnezeu? Deși sunt conduși de Dumnezeu, ei nu au dat niciodată socoteală
înaintea lui Dumnezeu, nu L-au tratat niciodată pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu L-
au tratat niciodată pe Dumnezeu ca fiind Creatorul care stăpânește peste ei, nu au
recunoscut niciodată că Dumnezeu este Dumnezeul și Domnul lor și nu s-au gândit
niciodată să se închine lui Dumnezeu cu inima lor. Astfel de oameni nu înțeleg ce
înseamnă să te temi de Dumnezeu și consideră că este dreptul lor să facă rău,
spunând: „Voi face ce vreau. Îmi voi vedea de treaba mea și asta nu privește pe
nimeni altcineva.” Ei cred că este dreptul lor să facă rău și consideră credința în
Dumnezeu un fel de mantră, o formă de ceremonie. Nu îi face acest lucru
necredincioși? Ei sunt necredincioși!
Fragment din „Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea

mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Citate din predici și părtășii ca referință:

Toți din familia lui Dumnezeu cred în Dumnezeu. Totuși, există un tip de
persoane care, chiar dacă susțin că ele cred în Dumnezeu, în inimile lor au îndoieli
despre existența lui Dumnezeu, despre faptul că Dumnezeu a creat tot ceea ce
este, despre stăpânirea lui Dumnezeu asupra a tot ceea ce este, despre

1083
întruparea lui Dumnezeu, despre cuvântul Lui și despre adevăr. Un aspect este
că ele nu sunt în stare să confirme dacă aceste lucruri sunt sau nu adevărate. Un
alt aspect este că ele încă se îndoiesc, crezând că aceste lucruri sunt imposibile.
Ce cred ele în inimile lor? Ele cred în toate lucrurile care există în lumea materială.
Cred tot ceea ce pot vedea ochii lor și cred tot ceea ce pot atinge mâinile lor. Ele
adoptă o atitudine suspicioasă față de orice lucru pe care nu-l pot vedea ochii lor,
până într-acolo încât nici măcar nu recunosc. Aceste persoane cred doar nominal
în Dumnezeu, dar, în realitate, sunt doar necredincioși. Am auzit că, în religia
occidentală, 25% dintre pastori, ceea ce reprezintă, în esență, 1 din 4 pastori, nu
cred că Domnul Isus a fost conceput de Duhul Sfânt și nutresc unele îndoieli cu
privire la Biblie. Printre păstorii occidentali există atât de mulți care sunt
necredincioși. Mai ales când vine vorba de a doua întrupare a lui Dumnezeu, ei
se împotrivesc și mai mult. Ei cred că Dumnezeu există doar în cer și că
Dumnezeu nu va lucra niciodată printre oameni. Drept urmare, oricine spune că
Dumnezeu a venit va fi acuzat de majoritatea pastorilor occidentali ca eretic. N-ați
spune că acești oameni sunt necredincioși? Ei sunt necredincioși. Cei
necredincioși nu cred în lucrarea Duhului Sfânt. Ei spun: „Acesta este un lucru
gândit de om. Inima omului poate fi inspirată pentru o clipă și poate deveni uneori
luminată. Dar aceasta nu are nimic de-a face cu lucrarea Duhului Sfânt”. Ei nu
cred în lucrarea Duhului Sfânt. De asemenea, ei nu cred că cuvintele lui
Dumnezeu sunt rostite de Dumnezeu. Ei spun: „Aceste cuvinte au fost rostite de
om. Cine L-a văzut pe Dumnezeu spunând aceste cuvinte? Cum ar putea
Dumnezeu să spună aceste lucruri? Acest lucru a fost rostit de om”. Toți aceia
care nu cred în întruparea lui Dumnezeu sau în lucrarea Duhului Sfânt și nici
măcar nu cred că cuvintele lui Dumnezeu sunt exprimate de Dumnezeu sau de
Duhul lui Dumnezeu sunt necredincioși. Indiferent cât de autentică spun ei că este
credința lor în Dumnezeu, sunt necredincioși. Un necredincios nu este cineva care
susține că nu crede în Dumnezeu. Spun că ei cred în Dumnezeu cu gura lor, dar,
inimile lor, nu cred. Aceasta este ceea ce înseamnă să fii un necredincios și se
poate spune, de asemenea, că ei sunt impostori.
Fragment din „Cum să discernem fiecare tip de persoană”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață III

1084
 Firea fariseilor este ipocrizie. Ei cred în Dumnezeu, dar nu iubesc adevărul sau
nu caută viața. Ei cred doar într-un Dumnezeu vag din ceruri și în propriile lor păreri
și in viziunile lor, dar ei nu cred în și nu Îl admit pe Hristos întrupat. Strict vorbind, ei
sunt toți necredincioși. Credința lor în Dumnezeu înseamnă cercetarea teologiei și
tratarea credinței în Dumnezeu ca o formă de cunoștințe pentru a realiza cercetări.
Mijloacele lor de trai depind de cercetarea Bibliei și de teologie. În inimile lor, Biblia
este mijlocul lor de trai. Ei cred că, cu cât sunt mai buni în explicarea cunoștințelor
biblice și teoriei teologice, cu atât vor exista mai mulți oameni care să-i divinizeze și
cu atât mai sus și mai puternic vor sta pe podium și cu atât mai stabil le va fi statutul.
Asta este deoarece fariseii sunt oameni care trăiesc doar pentru statutul și mijloacele
de trai și sunt oameni plictisiți de adevăr și care disprețuiesc adevărul, astfel încât
când Domnul Isus S-a întrupat și a venit să lucreze, ei cu încăpățânare s-au ținut de
propriile lor păreri și viziuni și cunoștințele biblice cu scopul de a-și proteja statutul și
mijloacele de trai, neoprindu-se pentru nimic de la împotrivirea și condamnarea
Domnului Isus și a lui Dumnezeu. […]
În religie, oamenii toți cred în Dumnezeu sub controlul fariseilor, îi urmează și îi
ascultă total. Ca ei, ei doar studiază Biblia și teologia, fiind atenți doar la înțelegerea
cunoștințelor biblice și a teoriei teologice și nu se concentreză pe căutarea adevărului
sau pe practicarea cuvintelor Domnului. Precum fariseii, ei doar cred într-un
Dumnezeu vag din ceruri, dar nu cred în Hristos întrupat din zilele de pe urmă –
Dumnezeu Atotputernic. Indiferent de cât de autoritare și puternice sunt adevărurile
exprimate de către Dumnezeu Atotputernic, ei încă se țin cu încăpățânare de părerile
și viziunile lor și îi urmează pe pastori și bătrâni în împotrivirea și condamnarea lui
Dumnezeu Atotputernic. E de la sine înțeles că asemenea oameni sunt același tip
de oameni precum fariseii și merg pe calea fariseilor care se împotrivește lui
Dumnezeu. Chiar dacă asemenea oameni nu îi urmează pe farisei, ei tot sunt același
tip de oameni ca fariseii și sunt, de asemenea, descendenții fariseilor deoarece
natura și esența lor sunt aceleași. Ei sunt toți necredincioși care doar cred în ei înșiși,
dar nu iubesc adevărul. Ei sunt antihriști care disprețuiesc adevărul și I se împotrivesc
lui Hristos.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

1085
 21. Ce înseamnă a-L urma pe Dumnezeu?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie în
conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi: indiferent dacă tu cauți
pătrunderea în viață sau împlinirea voinței lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat
pe cuvintele lui Dumnezeu de astăzi. Dacă ceea ce comunici și cauți nu este centrat
în jurul cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi, atunci ești străin de cuvintele lui
Dumnezeu și în totalitate lipsit de lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu dorește oameni
care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles
înainte, Dumnezeu nu dorește așa ceva și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri,
atunci, acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care
sunt capabili să urmeze lumina prezentă a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii
din veacurile trecute au călcat, de asemenea, pe urmele pașilor lui Dumnezeu, dar
nu au putut continua până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele
de pe urmă.
Fragment din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor

lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea Duhului Sfânt se schimbă de la o zi la alta, înălțându-se mai mult cu

fiecare pas; dezvăluirea de mâine este chiar mai înaltă decât cea de astăzi, avansând
treptat tot mai mult. Astfel este lucrarea prin care Dumnezeu îl desăvârșește pe om.
Dacă omul nu poate ține pasul, atunci el poate fi lăsat în urmă oricând. Dacă omul
nu are o inimă ascultătoare, atunci el nu poate urma până la sfârșit. Vechea epocă a
trecut; aceasta este o epocă nouă. Iar într-o epocă nouă, trebuie făcută o nouă
lucrare. În special, în epoca finală, în care omul va fi desăvârșit, Dumnezeu va face
o lucrare nouă mult mai repede. Prin urmare, fără ascultare în inima sa, omului îi va
fi greu să urmeze pașii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se supune niciunei reguli, nici
nu consideră imutabil vreun stadiu al lucrării Sale. Mai degrabă, lucrarea pe care El
o face este tot mai nouă și tot mai mare. Lucrarea Sa devine din ce în ce mai practică
cu fiecare pas, tot mai conformă cu nevoile actuale ale omului. Numai după ce omul
experimentează acest fel de lucrare, el poate obține transformarea totală a firii sale.
[…] Lucrarea făcută de Dumnezeu diferă de la o perioadă la alta. Dacă tu arăți multă

1086
ascultare într-o etapă, dar în etapa următoare o faci mai puțin sau deloc, atunci
Dumnezeu te va părăsi. Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu când El face acest pas, atunci
tu trebuie să continui la fel atunci când El face următorul pas. Numai atunci te supui
tu Duhului Sfânt. Din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să rămâi constant în
ascultarea ta. Nu poți pur și simplu să asculți atunci când vrei și să fii neascultător
atunci când nu vrei. Dumnezeu nu aprobă acest fel de ascultare. Dacă nu poți ține
pasul cu lucrarea cea nouă pe care Eu o împărtășesc și continui să te ții de vechile
pilde, atunci cum poate să existe progres în viața ta? Lucrarea lui Dumnezeu este ca
tu să te hrănești prin cuvintele Sale. Când te supui și accepți cuvintele Lui, atunci
Duhul Sfânt va lucra cu siguranță în tine. Duhul Sfânt lucrează exact așa cum spun
Eu. Fă cum am spus Eu și Duhul Sfânt va lucra cu promptitudine în tine.
Fragment din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Știi ce înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu? Fără viziuni, pe ce cale ai merge?

În lucrarea de astăzi, dacă nu ai viziuni, nu vei fi capabil să fii întregit sub nicio formă.
În cine crezi? De ce crezi în El? De ce Îl urmezi pe El? Crezi că e vreun fel de joc?
Îți dirijezi viața ca pe un fel de jucărie? Dumnezeul de astăzi este cea mai măreață
viziune. Cât de multe știi despre El? Cât de mult ai văzut din El? Dacă L-ai văzut pe
Dumnezeul de astăzi, este asigurat fundamentul credinței tale în Dumnezeu? Crezi
că atât timp cât urmezi în felul acesta confuz vei atinge mântuirea? Crezi că poți
pescui în ape tulburi? Este atât de simplu? La câte dintre ideile tale despre ceea ce
spune Dumnezeul de astăzi ai renunțat? Ai o viziune a Dumnezeului de astăzi? Unde
stă înțelegerea ta asupra Dumnezeului de astăzi? Crezi mereu că urmând Îl poți
obține pe El, că văzându-L pe El Îl poți obține[a] și că nimeni nu va fi în stare să te
dea deoparte. Să nu crezi că este atât de ușor să-L urmezi pe Dumnezeu. Cheia
este că trebuie să-L cunoști, trebuie să-I cunoști lucrarea și trebuie să ai voința de a
îndura greutăți pentru El, să ai voința să-ți sacrifici viața pentru El și să ai voința de a
fi desăvârșit de către El. Aceasta este viziunea pe care ar trebui să o ai. Nu va fi

Note de subsol:
a. În textul original scrie: „Crezi întotdeauna că urmând poți obține, că văzând poți obține.”

1087
suficient dacă te gândești mereu să te bucuri de har. Să nu presupui că Dumnezeu
este acolo doar pentru plăcerea oamenilor și doar ca să acorde har oamenilor. Ai
crezut greșit! Dacă o persoană nu-și poate risca viața pentru a urma, dacă o
persoană nu-și poate abandona toate posesiunile lumești pentru a urma, atunci acea
persoană nu va fi sub nicio formă capabilă să urmeze până la sfârșit!
Fragment din „Trebuie să înțelegeți lucrarea; nu urmați în mod confuz!”

în Cuvântul Se arată în trup

Petru L-a urmat pe Isus un număr de ani și a văzut la Isus multe lucruri pe care
oamenii nu le au. După ce L-a urmat timp de un an, a fost ales de Isus drept cap al
celor doisprezece ucenici. (Desigur, aceasta a fost o chestiune a inimii lui Isus, iar
oamenii au fost complet incapabili de a o vedea). Fiecare mișcare a lui Isus îi era ca
un exemplu în viață, iar predicile lui Isus erau, în mod deosebit, gravate în inima lui.
Era foarte atent cu Isus și foarte dedicat Lui și nu s-a plâns niciodată de Isus. Iată de
ce a devenit tovarășul credincios al lui Isus, oriunde mergea El. Petru a observat
învățăturile lui Isus, cuvintele Lui blânde și ceea ce mânca și îmbrăca, viața Lui
cotidiană și călătoriile Lui. A urmat exemplul lui Isus în toate privințele. El nu a fost
neprihănit de sine, ci s-a lepădat de toate lucrurile sale anterioare depășite și a urmat
exemplul lui Isus cu vorba și cu fapta. Atunci a fost când a simțit că cerurile și
pământul și toate lucrurile erau în mâinile Celui Atotputernic și, pentru acest motiv,
el nu a avut propria sa opțiune, ci a hotărât că Isus avea să acționeze ca exemplu al
său în toate. A putut vedea din viața Lui că Isus nu era neprihănit de sine în ceea ce
făcea, nici nu Se lăuda pe Sine, dar, în schimb, îi mișca pe oameni cu iubire. În
diferite situații, Petru a putut vedea ce era Isus. De aceea, totul în Isus a devenit
obiectul după care Petru s-a modelat pe sine.
Fragment din „Despre viața lui Petru” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu

către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup

Orice din viața lui Petru care nu satisfăcea dorința lui Dumnezeu, îl făcea să se
simtă neliniștit. Dacă nu satisfăcea dorința lui Dumnezeu, atunci avea remușcări și
căuta o modalitate potrivită prin care se putea strădui să mulțumească inima lui
Dumnezeu. Chiar și în cele mai mici și mai neimportante aspecte ale vieții lui, el își

1088
impunea să satisfacă dorința lui Dumnezeu. Nu era mai puțin exigent când venea
vorba de firea lui veche, ci era mai riguros în cerințele pe care le avea de la sine de
a progresa mai adânc în adevăr. […] Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-
L mulțumească pe Dumnezeu în tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la
Dumnezeu. Fără nici cea mai mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și
judecata, cât și rafinarea, necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând
să-i altereze dragostea de Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă de
Dumnezeu? Nu este aceasta împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie
că ești mustrat, judecat sau în necaz – ești mereu capabil să obții ascultare până la
moarte, aceasta fiind ceea ce o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și
aceasta fiind puritatea dragostei de Dumnezeu.
Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

A-L urma pe Dumnezeu se referă în primul rând la urmarea lucrării actuale a
lui Dumnezeu, la supunerea și practicarea cuvintelor Lui actuale, capacitatea de
a respecta poruncile lui Dumnezeu, căutarea voii Lui în toate chestiunile,
practicarea în conformitate cu voia lui Dumnezeu și supunerea absolută față de
lucrarea și de îndrumarea Duhului Sfânt. În cele din urmă, se referă la
transformarea într-o persoană care practică adevărul și urmează voia lui
Dumnezeu. Doar acest gen de persoană este un adept al lui Dumnezeu, cineva
care dobândește mântuirea Lui. Dacă ne bazăm și slăvim în mod deschis Biblia
în credința noastră, dar în realitate practica și experiența noastră sunt conform cu
învățăturile și cuvintele oamenilor din Biblie în loc să ne supunem și să practicăm
cuvântul lui Dumnezeu din Biblie și dacă nu sesizăm intențiile lui Dumnezeu, ci
respectăm doar ceremoniile și regulile religioase, acest lucru înseamnă că-i
urmăm pe oameni. Dacă urmăm și practicăm cuvintele oamenilor din Biblie ca și
cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu, considerându-L însă pe Domnul Isus o simplă
marionetă, ignorându-I cuvintele și nefăcând nimic ca să-I urmăm poruncile, atunci
vom fi cu siguranță respinși și blestemați de Domnul Isus, întocmai așa cum au
fost fariseii ipocriți. Sunt mulți oameni care au credință în Domnul, dar venerează

1089
orbește celebrități spirituale sau pastori și prezbiteri – ei îi venerează pe fariseii
ipocriți. Orice s-ar abate asupra lor, ei caută imediat îndrumare la pastori și
prezbiteri, procedând la fel când vine vorba să investigheze adevărata cale. Ca
urmare, sunt înșelați și îndrumați greșit de fariseii ipocriți și de conducătorii religioși
și pășesc pe calea împotrivirii față de Dumnezeu – acestea sunt consecințele și
concluziile urmării omului, și nu a lui Dumnezeu. Singura cale de a-L urma cu
adevărat pe Dumnezeu este să ne bazăm credința doar pe urmarea lucrării
Duhului Sfânt, urmărind cuvintele actuale ale lui Dumnezeu, pașii lucrării Duhului
Sfânt și făcând tot ce ne stă în putință pentru a ne îndeplini îndatoririle. În special
când Dumnezeu Își face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, lumea
religioasă a pierdut lucrarea Duhului Sfânt și a devenit pustiită. Când suntem
obligați să căutăm adevărata cale, trebuie să ne îndreptăm atenția chiar și mai
mult spre căutarea cuvintelor Duhului Sfânt pentru biserici; trebuie să căutăm
cuvintele și cuvântările lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt. Dacă nu căutăm
cuvintele și lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu suntem capabili să auzim glasul lui
Dumnezeu sau să dobândim hrana cuvintelor Lui actuale, atunci vom fi în schimb
eliminați, izgoniți în timpul lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, căzând în
întuneric, plângând și scrâșnind din dinți. Oamenii care Îl urmează și se supun cu
adevărat lui Dumnezeu nu vor fi niciodată abandonați de El. Cei care îi venerează
pe pastori și prezbiteri se supun omului și sunt adepții omului. Aceștia vor fi expuși
în cele din urmă de lucrarea lui Dumnezeu – vor fi eliminați și dați deoparte.
Chiar dacă strigăm în gura mare că avem credință în Dumnezeu și că ar trebui
să-L urmăm doar pe Dumnezeu și să ne supunem Lui, ce se întâmplă în realitate nu
este, însă, același lucru. Putem vedea clar acest lucru din modul în care cei de
credință iudaică din Epoca Harului L-au tratat pe Domnul Isus, spre deosebire de
modul în care i-au tratat pe Petru, Ioan și ceilalți. Domnul Isus Și-a înfăptuit noua
lucrare, a rostit adevărul și a adus calea spre căință, dar cea mai mare parte a
poporului evreu din acele vremuri a ascultat doar învățăturile arhiereilor și ale
fariseilor. Ei nu au acceptat lucrarea și cuvintele Domnului Isus și, drept urmare, au
pierdut mântuirea Lui. În aparență, credeau în Dumnezeu, dar, în realitate, credeau
în arhierei, scribi și farisei. Cu toate acestea, Petru, Ioan, Matei, Filip și alții au văzut
că lucrarea și cuvintele Domnului Isus au autoritate și putere și că sunt adevărul. Ei

1090
au văzut că lucrarea și cuvintele Domnului Isus vin de la Dumnezeu, așa că L-au
urmat îndeaproape. Nu au fost deloc controlați de către farisei, fiind cei care L-au
urmat și L-au ascultat într-adevăr pe Dumnezeu. În zilele de pe urmă, singura cale
de a-L urma și a ne supune lui Dumnezeu este să acceptăm și să ne supunem lucrării
de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic, ceea ce împlinește profeția din Cartea
Apocalipsei: „Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge” (Apocalipsa 14:4).
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Ce înseamnă a-L urma pe Dumnezeu? Şi cum pui acest lucru în practică? A-L
urma pe Dumnezeu nu implică doar a te ruga Lui şi a-L slăvi; cel mai important este
să mănânci şi să bei cuvintele lui Dumnezeu, să trăieşti potrivit cuvintelor lui Lui, să
acţionezi potrivit adevărului, să găseşti calea către trăirea vieţii în mijlocul cuvintelor
lui Dumnezu, să accepţi însărcinarea data de Dumnezeu, să-ți îndeplinești fiecare
datorie cum se cuvine şi să mergi pe calea din faţa ta precum te călăuzește Duhul
Sfânt. În special, în momente critice, când se abat asupra ta probleme mari, este o
nevoie şi mai mare de a căuta semnificaţia lui Dumnezeu, de a avea grijă să nu fii
înşelat de doctrinele omului şi de a nu cădea sub controlul nimănui. „Mă supun
lucrului care vine de la Dumnezeu şi îl urmez, dar, dacă vine din voia omului, îl
resping cu fermitate; când ceea ce este predicat de conducători sau lucrători este în
conflict cu rânduielile lui Dumnezeu, atunci, categoric, Îl urmez pe Dumnezeu şi-i
resping pe oameni. Dacă e în complet acord cu rânduielile şi voia lui Dumnezeu,
atunci pot să ascult de el.” Oamenii care practică în felul acesta sunt cei care Îl
urmează pe Dumnezeu.
Fragment din părtășia celui de mai sus

22. Ce înseamnă a-l urma pe om?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Unii oameni nu se bucură de adevăr, cu atât mai puțin de judecată. În schimb,
se bucură de putere și bogății; astfel de oameni sunt considerați snobi. Ei caută în
lume numai acele confesiuni cu influență și pe acei pastori și învățători care vin din
seminarii. În ciuda faptului că au acceptat calea adevărului, ei rămân sceptici și nu
sunt capabili să se dedice cu totul. Ei vorbesc despre sacrificarea pentru Dumnezeu,

1091
dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar Hristos este dat la o
parte. Inimile lor sunt pline de faimă, bogăție și glorie. Ei nu cred deloc că un astfel
de om modest este capabil să cucerească atât de mulți, că unul atât de neînsemnat
este capabil să desăvârșească oameni. Ei nu cred deloc că acești nimeni aflați printre
praf și grămezi de bălegar sunt oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel
de oameni ar face obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar
întoarce cu susul în jos și toți oamenii s-ar prăpădi de râs. Ei cred că dacă Dumnezeu
ar alege astfel de nimeni pentru a fi desăvârșiți, atunci acei mari oameni ar deveni
Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate cu necredință; într-adevăr, departe
de necredință, ei sunt bestii absurde. Căci ei acordă valoare doar poziției, prestigiului
și puterii; ceea ce pun ei la loc de cinste sunt grupurile mari și confesiunile. Ei nu au
nici un respect față de toți cei conduși de Hristos; ei sunt simpli trădători care I-au
întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.
Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație
proeminentă. Nu iubești frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei ușuratici
care se asociază cu lumea ticăloasă. Râzi de durerea lui Hristos care nu are loc unde
să-Și plece capul, dar admiri acele cadavre care pun stăpânire pe jertfe și trăiesc în
depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te duci cu bucurie în brațele
acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, doar litere și doar control.
Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către poziția lor
în inima tuturor Satanelor, și către influența și autoritatea lor. Și, totuși, continui să
păstrezi o atitudine de a te împotrivi și a refuza să accepți lucrarea lui Hristos. Acesta
este motivul pentru care spun că nu ai credința recunoașterii lui Hristos. Motivul
pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este în totalitate pentru că ai fost forțat.
În inima ta domnesc mereu multe imagini grandioase; nu poți uita fiecare cuvânt și
fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră,
întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos
Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn
de slavă. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi
grandios.
Fragment din „Ești tu oare un adevărat credincios al lui Dumnezeu?”

în Cuvântul Se arată în trup

1092
 Există oameni care sunt deseori înșelați de către cei care, în aparență, par
spirituali, par nobili, par să aibă o imagine măreață. Cât despre cei care pot să
discute despre slove și doctrine, cei ale căror vorbe și fapte par a fi demne de
admirație, admiratorii lor nu au luat niciodată în considerare esența acțiunilor lor,
nici principiile din spatele faptelor lor și nici țelurile pe care aceștia le au.
Admiratorii lor nu s-au întrebat niciodată dacă acești oameni Îl ascultă cu adevărat
pe Dumnezeu, nici dacă sunt sau nu oameni care se tem de Dumnezeu și se
feresc de rău. Nu au deslușit niciodată esența umanității acestor oameni. În
schimb, încă din prima clipă în care i-au cunoscut, puțin câte puțin, au ajuns să-i
admire pe acești oameni, să-i venereze, iar, la final, acești oameni au devenit idolii
lor. Chiar mai mult, în mințile anumitor oameni, idolii pe care îi venerează, despre
care cred că pot să-și abandoneze familiile și locurile de muncă și să plătească
prețul în aparență – acești idoli sunt cei care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, cei care
pot cu adevărat să primească un rezultat bun și o destinație bună. În mințile lor,
acești idoli sunt oamenii pe care îi laudă Dumnezeu. Ce îi face pe oameni să
creadă așa ceva? […]
Există o singură cauză principală care îi face pe oameni să comită astfel de fapte
ignorante, să aibă puncte de vedere ignorante sau puncte de vedere și practici
unilaterale. Iar azi vă voi vorbi despre ea. Motivul este că, deși poate oamenii Îl
urmează pe Dumnezeu, chiar dacă se roagă lui Dumnezeu în fiecare zi și citesc
cuvântul Lui în fiecare zi, ei nu înțeleg cu adevărat voia lui Dumnezeu. Aceasta este
cauza principală a acestei probleme. Dacă cineva înțelege inima lui Dumnezeu, dacă
înțelege ce apreciază și ce disprețuiește El, dacă înțelege ce vrea și ce respinge
Dumnezeu, dacă înțelege ce fel de persoană iubește Dumnezeu și ce fel de
persoană detestă El, dacă înțelege ce standard aplică Dumnezeu cerințelor pe care
le are de la omenire, dacă înțelege ce abordare are Dumnezeu pentru desăvârșirea
omului, poate acel cineva să mai aibă idei personale? Poate acel cineva să plece și
să venereze o altă persoană? Ar putea o persoană obișnuită să devină idolul acelui
cineva? Dacă cineva înțelege voia lui Dumnezeu, punctul său de vedere e mai
rațional decât atât. Acel cineva nu va idolatriza în mod arbitrar o persoană coruptă,
nici nu va crede, în timp ce pășește pe calea punerii în practică a adevărului, că
aderarea arbitrară la câteva reguli și principii simple este echivalentă cu punerea în

1093
practică a adevărului.
Fragment din „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatul lucrării Sale”

în Cuvântul Se arată în trup

Ar fi cel mai bine pentru acei oameni care spun că Îl urmează pe Dumnezeu să
deschidă ochii şi să privească bine de jur împrejur pentru a vedea în cine cred mai
exact: chiar crezi în Dumnezeu, sau în Satana? Dacă ştii că lucrul în care crezi nu e
Dumnezeu, ci proprii tăi idoli, atunci mai bine să nu spui că eşti credincios. Dacă într-
adevăr nu ştii în cine crezi, din nou, e bine să nu spui că eşti un credincios. Să spui
aşa ceva ar fi o blasfemie! Nimeni nu te forţează să crezi în Dumnezeu. Nu spuneţi
că voi credeţi în Mine, căci am auzit destul aceste cuvinte demult şi nu vreau să le
aud din nou, pentru că lucrul în care credeți voi sunt idolii din inimile voastre şi șerpii
locali infami dintre voi. Aceia care dau din cap atunci când aud adevărul, care
zâmbesc larg când aud vorbindu-se despre moarte sunt odraslele Satanei şi cu toţii
reprezintă obiecte care trebuie eliminate. Există în biserică mulţi oameni care nu au
discernământ, iar când are loc ceva înşelător, ei doar stau de partea Satanei. Când
sunt numiţi lacheii Satanei, ei se simt foarte nedreptăţiţi. Iar unii ar putea spune că ei
nu au discernământ, dar ei mereu stau de partea fără adevăr. Nu a existat niciun
moment critic când ei au stat de partea adevărului, nicio singură dată când s-au
ridicat şi au susținut adevărul, deci chiar sunt fără discernământ? De ce sunt tot
timpul de partea Satanei? De ce nu spun niciodată vreun cuvânt care să fie drept
sau rezonabil pentru adevăr? Este oare această situaţie creată de confuzia lor
momentană? Cu cât o persoană are mai puţin discernământ, cu atât este mai greu
să stea de partea adevărului. Ce arată asta? Nu arată oare că aceia fără
discernământ iubesc răul? Nu arată că aceia fără discernământ sunt odraslele loiale
ale Satanei? Cum se face că întotdeauna pot sta de partea Satanei şi să vorbească
aceeași limbă ca şi acesta? Fiecare cuvânt şi faptă a lor şi expresiile lor dovedesc
cu vârf şi îndesat că ei nu iubesc adevărul, ci sunt de fapt oameni care urăsc
adevărul. Faptul că pot sta de partea Satanei dovedeşte cu vârf şi îndesat că Satana
îi iubeşte cu adevărat pe aceşti diavoli josnici care luptă de dragul Satanei toată viaţa
lor. Nu sunt oare aceste fapte foarte clare?
Fragment din „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul” în Cuvântul Se arată în trup

1094
 Citate din predici și părtășii ca referință:
Ce înseamnă a-i urma pe oameni? A-i urma pe oameni este atunci când cineva
îi urmează pe lucrătorii sau conducătorii cărora li se închină. Dumnezeu nu are prea
mult loc în inima lui; a atârnat doar o firmă, spunând că el crede în Dumnezeu, iar,
în tot ceea ce face, îi imită sau îi copiază pe oameni. În special când e o chestiune
importantă, îi lasă pe oameni să hotărască, îi lasă pe oameni să-i decidă soarta, nu
caută el însuşi intenția lui Dumnezeu şi e incapabil să discearnă cuvinte care sunt
spuse de oameni. Atât timp cât ceea ce aude el sună rezonabil, atunci, indiferent
dacă se potriveşte cu adevărul, tot îl acceptă şi ascultă de el. Aşa se manifestă cei
care îi urmează pe oameni. Credinţa în Dumnezeu a unor astfel de oameni nu are
principii, nu există adevăr în acţiunile lor, ascultă de oricine spune ceva raţional şi,
chiar dacă idolii lor o iau pe calea greşită, ei îi urmează până la capăt. Dacă
Dumnezeu îi condamnă pe idolii lor, atunci ei vor avea concepţii faţă de Dumnezeu
şi se vor agăţa strâns de idolii lor. Motivele lor sunt: „Ar trebui să ascultăm de oricine
e în fruntea noastră; puterea mai apropiată e mai bună decât puterea superioară.”
Aceasta e o logică jalnică, pur şi simplu, dar aşa e inepţia celor care îi urmează pe
oameni. Cei care îi urmează pe oameni sunt fără adevăr. Doar cei care Îl urmează
pe Dumnezeu cred cu adevărat în El; cei care îi urmează pe oameni se închină
idolilor, au fost fermecaţi de oameni şi, în inimile lor, nu există nici Dumnezeu, nici
adevărul.
Fragment din părtășia celui de mai sus

Oricine e acela căruia oamenii i se închină în inimile lor e idolul lor; oricine se
închină conducătorilor săi e cineva care se închină idolilor. Cel căruia oamenii i se
închină este cel care are un loc în inimile lor şi cel care, inevitabil, îi va stăpâni,
făcându-i sclavii lui. În timpul lucrării de propovăduire a Evangheliei, descoperim că
oameni din diferite culte şi confesiuni se închină cu toţii idolilor şi sunt cu toţii
controlaţi de conducătorii lor, că nici măcar nu îndrăznesc să accepte adevărul. Sunt
precum nişte sclavi lamentabili. Oamenii care se închină conducătorilor lor sunt cei
care se închină idolilor, inimile lor sunt, neîndoielnic, lipsite de adevăr şi nu-L cunosc
deloc pe Dumnezeu; astfel, Dumnezeu nu are loc în inimile lor şi sunt detestați şi
blestemaţi de Dumnezeu. Dumnezeu e un Dumnezeu drept, El e un Dumnezeu gelos

1095
şi nimic nu detestă mai mult decât atunci când oamenii se închină idolilor. Nu există
hulă mai mare decât a avea conducători egali lui Dumnezeu. De fapt, în inimile celor
care s-au întors în faţa lui Dumnezeu ar trebui să fie doar Dumnezeu. Nimeni
altcineva nu ar trebui să aibă un loc în inimile lor. Simpla prezenţă a unor astfel de
lucruri în gândurile şi ideile lor este murdară, coruptă, urâtă şi detestată de
Dumnezeu. În aceasta, majoritatea oamenilor sunt necuraţi şi, într-o măsură mai
mică sau mai mare, cei cărora ei li se închină au un loc în inimile lor. Cât despre firea
lui Dumnezeu, e inacceptabil ca oamenii să aibă fie şi cel mai mic loc pentru un om
în inimile lor, iar dacă nu pot atinge puritatea de la început până la sfârşit, atunci vor
fi osândiţi.
Există manifestări specifice în toţi cei care care se închină conducătorilor lor în
inimile proprii. Ele pot fi identificate după cum urmează: dacă supunerea ta faţă de
conducătorii tăi e mai mare decât aceea faţă de Dumnezeu, atunci te închini idolilor;
dacă tânjeşti şi jinduieşti după oamenii cărora li te închini mai mult decât o faci după
Dumnezeu, atunci te închini idolilor; dacă eşti mai fervent faţă de conducătorul tău
decât faţă de Dumnezeu, atunci te închini idolilor; dacă, în inima ta, eşti apropiat de
cei cărora li te închini şi distant faţă de Dumnezeu, atunci te închini idolilor; dacă, în
inima ta, cei cărora li te închini sunt pe acelaşi loc cu Dumnezeu, atunci aceasta este
o dovadă şi mai mare că îi tratezi pe oamenii cărora li te închini ca pe Dumnezeu; şi,
dacă, indiferent de ceea ce ţi se întâmplă, eşti dispus să asculţi de conducătorul tău
şi nu eşti dispus să vii în faţa lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul, atunci acest
lucru e suficient pentru a dovedi că nu crezi în Dumnezeu, ci în oameni. Unii oameni,
poate, vor încerca să se apere, spunând: „Îi admir cu adevărat pe cutare şi cutare.
Chiar au un loc în inima mea. Fără să-mi dau seama, m-am îndepărtat puţin de
Dumnezeu în relaţia mea cu El”. Aceste cuvinte demonstrează adevărul chestiunii;
de îndată ce o persoană are un loc în inima cuiva, acela devine distant faţă de
Dumnezeu. Acest lucru este periculos şi, totuşi, unii nu-l iau în serios, nu au nici cea
mai mică îngrijorare, ceea ce arată că nu cunosc firea lui Dumnezeu… a te închina
oamenilor este atât de ignorant şi orbesc, este atât de corupt şi hain. A te închina
oamenilor este a te închina Satanei şi demonilor, este a te închina antihriştilor, iar cei
care se închină oamenilor sunt fără niciun dram de adevăr. Astfel de oameni, cu
siguranţă, nu-l cunosc câtuşi de puţin pe Dumnezeu; sunt degeneraţi care sunt

1096
blestemaţi de Dumnezeu. Ce părere ai, nu e astfel realitatea?
Fragment din părtășia celui de mai sus

23. Care este diferența între grâu și neghină?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
După cum am spus, Satana i-a trimis pe aceia care Îmi fac servicii să-Mi
întrerupă gestionarea. Acești făcători de servicii sunt neghină, dar grâul nu se referă
la fiii întâi născuți, ci mai degrabă la toți fiii și la oamenii care nu sunt fiii întâi născuți.
„Grâul va fi întotdeauna grâu, neghina va fi întotdeauna neghină”; aceasta înseamnă
că natura celor care aparțin Satanei nu se poate schimba niciodată. Așadar, pe scurt,
ei rămân precum Satana. Grâul înseamnă fiii și oamenii, deoarece, înainte de
facerea lumii, le-am adăugat acestor oameni calitatea Mea. Deoarece, am spus
înainte, natura omului nu se schimbă, grâul va fi întotdeauna grâu.
Fragment din „Capitolul 113” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Indiferent de modul în care sunt încercați, loialitatea celor care Îl au pe

Dumnezeu în inima lor rămâne neschimbată; dar cei care nu Îl au pe Dumnezeu în
inima lor, când lucrarea lui Dumnezeu nu le aduce avantaj trupului, își schimbă
părerea despre Dumnezeu și chiar se îndepărtează de Dumnezeu. Astfel sunt aceia
care nu vor rămâne pe loc la sfârșit, cei care caută numai binecuvântările lui
Dumnezeu și nu sunt dornici să se sacrifice pentru Dumnezeu și să se dedice Lui.
Acest fel de oameni infami va fi eliminat cu totul atunci când lucrarea lui Dumnezeu
se va încheia și ei nu vor fi demni de nicio înțelegere. Cei fără umanitate sunt
nevrednici să Îl iubească pe Dumnezeu cu adevărat. Atunci când mediul este sigur
și protejat sau ei pot obține profituri, ei ascultă întru totul de Dumnezeu dar, atunci
când ceea ce doresc este compromis sau este respins, ei se revoltă imediat. Chiar
și pe parcursul unei singure nopți, ei se pot transforma dintr-o persoană zâmbitoare,
„bună la suflet”, într-un ucigaș urât și feroce, care își tratează binefăcătorul de ieri ca
pe inamicul lor de moarte, fără niciun motiv. Dacă acești demoni nu sunt alungați,
demoni care ar ucide într-o clipită, nu vor deveni ei sursa unei suferințe ulterioare?
[…] Aceia care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu sunt vrednici să îndure

1097
încercarea lucrării lor, în vreme ce aceia care nu Îl urmează cu adevărat pe
Dumnezeu nu sunt vrednici să îndure nicio încercare a lui Dumnezeu. Ei vor fi
îndepărtați mai devreme sau mai târziu, în vreme ce biruitorii vor rămâne în
Împărăție. Dacă omul caută sau nu cu adevărat pe Dumnezeu este stabilit de
încercarea lucrării sale, adică de încercările lui Dumnezeu, și nu are nimic de a face
cu hotărârea omului însuși. Dumnezeu nu respinge nicio persoană la întâmplare; tot
ceea ce El face poate convinge omul pe deplin. El nu face nimic invizibil omului și
nicio lucrare care nu îl poate convinge pe om. Dacă credința omului este adevărată
sau nu se demonstrează prin fapte și nu poate fi hotărât de om. Faptul că „grâul nu
poate fi transformat în neghină și că neghina nu poate fi transformată în grâu” este
de netăgăduit. Toți aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu vor rămâne, în
cele din urmă, în împărăție, și Dumnezeu nu se va purta urât cu nimeni care Îl iubește
cu adevărat.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Oricine care Îl recunoaște verbal pe Dumnezeu întrupat, totuși nu poate practica

adevărul de supunere față de Dumnezeu întrupat va fi în final eliminat și distrus, iar
oricine care Îl recunoaște verbal pe Dumnezeul cel vizibil și care, de asemenea,
mănâncă și bea din adevărul exprimat de Dumnezeul vizibil şi totuși, Îl caută pe
Dumnezeul nedeslușit și invizibil, va fi cu atât mai mult distrus în viitor. Niciunul dintre
acești oameni nu poate rămâne până la timpul de odihnă după terminarea lucrării lui
Dumnezeu; niciunul ca acești oameni nu poate să rămână până la timpul de odihnă.
Oamenii demonici sunt cei care nu practică adevărul; esența lor este una de
împotrivire și de neascultare față de Dumnezeu și ei nu au nici cele mai infime intenții
de a-L asculta pe Dumnezeu. Astfel de oameni vor fi cu toții distruși. Dacă ai adevărul
și dacă I te împotrivești lui Dumnezeu se determină conform esenței tale, nu conform
înfățișării sau comportamentului și cuvintelor tale ocazionale. Esența tuturor
persoanelor decide dacă vor fi distruși; aceasta se determină conform esenței
dezvăluite de comportamentul lor și de căutarea lor a adevărului. Printre oamenii
care fac o lucrare în mod similar și cantități similare de lucru, cei ale căror esențe
sunt bune și care posedă adevărul sunt oamenii care pot rămâne, dar aceia ale căror
esențe umane sunt rele și care nu Îl ascultă pe Dumnezeul vizibil sunt aceia care vor

1098
fi distruși. Toată lucrarea sau cuvintele lui Dumnezeu care vizează destinația omenirii
tratează omenirea conform esenței fiecărei persoane; nu vor fi accidente și, cu
siguranță, nu va exista cea mai mică eroare. Doar când o persoană îndeplinește
lucrarea vor fi amestecate emoția umană sau semnificația. Lucrarea pe care o face
Dumnezeu este cea mai potrivită; El nu va aduce cu siguranță acuzații false împotriva
niciunei făpturi. Există acum mulți oameni care sunt incapabili să înțeleagă destinația
viitoare a omenirii și care, de asemenea, nu cred cuvintele pe care le rostesc Eu; toți
aceia care nu cred, împreună cu aceia care nu practică adevărul, sunt demoni!
Aceia care caută și aceia care nu caută sunt acum două tipuri diferite de
persoane și două tipuri diferite de oameni, cu două destinații diferite. Aceia care caută
cunoașterea adevărului și practică adevărul sunt oamenii pe care îi va salva
Dumnezeu. Aceia care nu cunosc adevărata cale sunt demoni și dușmani; ei sunt
urmaşii arhanghelului și vor fi distruși.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Principalele semne care se manifestă în cei care dobândesc mântuirea sunt
următoarele: ei sunt capabili să se supună lucrării lui Dumnezeu fără a ține cont de
preferințele personale; Îl urmează pe Dumnezeu oriunde îi conduce El, fie în mijlocul
încercărilor făcătorilor de servicii, al morții, al vremurilor de mustrare, fie în necazul
cel mare – în toate acestea, ei nu caută să scape ușor, nici nu se strecoară pe cale.
Trecând prin greutăți și frustrări, ei nu au abandonat calea adevărată și, până în
prezent, se supun în continuare aranjamentelor lui Dumnezeu și își îndeplinesc
datoriile pe care ar trebui să le îndeplinească – aceasta este o persoană ascultătoare,
care se supune și, cu siguranță, va fi mântuită de Dumnezeu în cele din urmă. Astfel
este o persoană care Îl dorește sincer pe Dumnezeu – Îl va urma până la sfârșit,
chiar dacă înseamnă să-și pună viața în joc. „Orice s-ar întâmpla, nu mă voi îndepărta
de Dumnezeu. Pot renunța la fericirea familiei mele, îmi pot părăsi soția, copiii sau
soțul. Asta e bine, cât timp mă pot sacrifica pentru Dumnezeu.” Aceasta este
diferența clară dintre cei care vor fi mântuiți şi cei care vor fi eliminați. În experiența
lor privind lucrarea lui Dumnezeu, cei care vor fi mântuiți urmăresc adevărul și se
concentrează asupra vieții și ei sunt cei care într-adevăr dobândesc rezultate

1099
satisfăcătoare și obțin schimbarea în firea vieții lor în diferite măsuri. Ei au din ce în
ce mai puține noțiuni și afișează mai puțină răzvrătire și au ajuns treptat să trăiască
asemănarea unei ființe umane. Interacțiunile lor cu ceilalți au devenit tot mai normale
și dau dovadă de mai puțină corupție. Ei au făcut progrese întru adevăr și caută
constant să dobândească o claritate mai profundă cu privire la adevăr. Ei sunt însetați
după cuvântul lui Dumnezeu și îl prețuiesc. Ei citesc din cuvântul lui Dumnezeu și au
părtășie cu privire la adevăr așa cum se cuvine, pun accent pe cunoașterea de sine
și pun accent pe o schimbare mai profundă a firii lor. Oricare ar fi datoria pe care o
îndeplinesc, ei nu încetinesc niciodată intrarea lor în viață. Se poate spune că sunt
pe calea cea bună a credinței și că Dumnezeu nu are nevoie să-Și facă multe griji
pentru ei. Ei sunt oameni în privința cărora Dumnezeu este relativ mulțumit. Aceasta
este o altă deosebire între cei care vor fi mântuiți și cei care vor fi eliminați. Cei care
vor fi mântuiți se sacrifică toți pentru Dumnezeu, pe cât le este posibil, și fac orice
lucru pentru care sunt potriviți. Ei preiau inițiativa cu entuziasm, nu-s nici trântori, nici
codași și niciuna dintre lucrările lor nu a fost superficială sau neglijentă. Ei își pun
toată inima și puterea în orice sarcină se află înaintea lor, tratând-o cu seriozitate și,
când lucrează alături de alții, sunt capabili să ia în considerare beneficiul pentru casa
lui Dumnezeu. Ei se concentrează asupra efectului lucrării, sunt atenți la voia lui
Dumnezeu și încearcă să îndeplinească cererile lui Dumnezeu. Nu au motive egoiste
în îndeplinirea datoriilor, nu uneltesc pentru ei înșiși și nu se sfădesc pentru câștiguri
sau pierderi individuale, pot lăsa deoparte plăcerile trupului și orice beneficiu al
propriei familii și, dacă este necesar, sunt dispuși să îndure suferințe fizice. Pentru
ei, îndeplinirea adecvată a datoriei este pe primul loc, la fel ca răspândirea
Evangheliei pentru a mântui oamenii și extinderea lucrării de evanghelizare a lui
Dumnezeu. Acesta este moto-ul lor. Capacitatea de a-și îndeplini cu loialitate datoria
este dovada conștiinței și a rațiunii unei persoane. Și mai demnă de laudă este
capacitatea lor de a fi atenți la voia lui Dumnezeu și dorința lor de a îndura greutăți
pentru a mângâia inima lui Dumnezeu. Deoarece acești oameni iubesc adevărul și
caută viața, Duhul Sfânt lucrează întotdeauna în ei. Ei au luminarea și iluminarea
Duhului Sfânt atunci când au părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu și sunt capabili
să accepte adevărul. Ca atare, inimile lor sunt tot mai înseninate, își îndeplinesc
datoria cu tot mai multă vigoare, starea lor se îmbunătățește din ce în ce mai mult,

1100
iar relațiile cu alți frați și surori devin din ce în ce mai normale. Ei se pot iubi unul pe
altul, dar sunt și capabili să traseze limite clare între ei și cei care sunt dați în vileag
pentru că nu Îl iubesc pe Dumnezeu și nu își îndeplinesc datoriile și știu cum să se
descurce în mod înțelept cu asemenea oameni. În special, ei văd lumea și
necredincioșii cu o claritate deplină; îi urăsc amarnic și sunt de-a dreptul dezgustați
când intră în contact cu ei. Doresc să interacționeze doar cu alți frați și surori. În ochii
lor, doar frații și surorile sunt familia lor și simt că nu ar putea continua să trăiască
dacă ar fi separați de familia lui Dumnezeu, că ar fi mai bine să moară decât să nu
trăiască pentru Dumnezeu. Acești oameni sunt cinstiți și au o inimă dreaptă, așa că,
dacă Dumnezeu urăște un lucru, ei vor renunța la acesta și vor face așa cum cere
Dumnezeu, atâta timp cât El este mulțumit. Ei au respect de sine și, în inimile lor,
sunt dornici să exceleze și sunt hotărâți. Ei sunt dornici să facă servicii pentru
Dumnezeu și consideră faptul de a fi făcători de servicii loiali drept propria glorie. Ei
se străduiesc să-L mulțumească pe Dumnezeu și, chiar dacă este vorba doar de a
face un serviciu, îl vor face până la sfârșit, până la ultima lor suflare. Ei cred că goana
după binecuvântări este prea demnă de dispreț, că a avea năzuințe personale este
josnic și că datoria le impune să fie făcători de servicii adecvați și integri. Prin acești
oameni, Dumnezeu este slăvit. Deși există o oarecare răzvrătire și corupție în ei,
iubesc adevărul și caută dreptatea. Ei nu se tem de dificultăți, perseverează
întotdeauna în îndeplinirea datoriei lor și, în cele din urmă, dobândesc
binecuvântarea lui Dumnezeu. Vedem că rezultatele lucrării lui Dumnezeu asupra lor
sunt deosebit de clare – firile vieții lor s-au schimbat în diferite măsuri, perspectivele
lor asupra vieții, gândirea lor, stilul de viață și punctele de vedere asupra lucrurilor
trec toate prin schimbări semnificative și, într-o anumită măsură, ei devin oameni noi.
Acești oameni, care vor fi mântuiți, au trecut prin valea umbrelor morții și au văzut
prima lumină a zorilor, ca și cum ar fi fost înviați din morți. Pe măsură ce se apropie
sfârșitul, vitalitatea lor sporește și ei radiază prospețimea tinereții. Urmându-L pe
Dumnezeu, ei stau neclintiți în mărturia lor. Acesta este tocmai grupul de oameni pe
care Dumnezeu l-a consacrat să primească astăzi marea Sa mântuire.
Acum, să ne uităm la comportamentele acelor oameni răi care au fost
demascați. Ei îi dezamăgesc amarnic pe oameni și îi fac să se înfricoșeze și
ilustrează perfect zicala „Este mai ușor să muți munții din loc decât să schimbi natura

1101
cuiva.” Deși, în trecut, au lucrat sau au prestat servicii în familia lui Dumnezeu, în
cele din urmă, când Dumnezeu i-a demascat, au recidivat și și-au arătat adevăratul
chip. S-au furișat în speranța că vor dobândi binecuvântări, dar, în cele din urmă, și-
au găsit sfârșitul într-o zdrobitoare și rușinoasă înfrângere. Ei nu iubesc deloc
adevărul și nu sunt interesați de lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu au luat niciodată în
serios citirea cuvântului lui Dumnezeu. Le este mai greu să citească din cuvântul lui
Dumnezeu decât să îndure consecințele propriilor acțiuni și cu atât mai puțin vor să
aibă părtășie despre adevăr. Aceasta este principala lor trăsătură. Pentru ei, nu se
pune problema să înțeleagă adevărul și să îl caute, cu atât mai puțin să se cunoască
pe sine. Ei sunt necredincioși; sunt neghină semănată de Satana. În fond, ei nu au o
viață demnă de menționat. Când au intrat în biserică, nu au avut intenții bune.
Principalele manifestări ale acestor persoane sunt următoarele: nu vor niciodată să
dăruiască vreun lucru și vor mereu să obțină avantaje și beneficii. Ei se folosesc de
o varietate de oportunități pentru a profita. Dacă nu ar avea un avantaj, nu s-ar trezi
devreme. Ei sunt oameni care caută doar profitul și nu își îndeplinesc datoria cu drag
sau de bunăvoie. Firile lor sunt diabolice și nu au deloc o inimă plină de compasiune
sau de empatie față de ceilalți. Sunt dezgustător de lacomi și hrăpăreți. Ei înșfacă pe
oricine le va fi de folos și le va oferi vreun avantaj și fac acea persoană să le ofere
serviciile. Întotdeauna spun minciuni. Orice spun ei conține minciuni sau impurități.
Nimic din ce spun nu este exact, astfel că nu știți niciodată care dintre cuvintele pe
care le spun sunt adevărul și care sunt minciuni. Ei fac totul pe furiș și nu fac vreun
lucru care să fie drept și onorabil. Ei nu și-ar deschide niciodată inima pentru a spune
ceva cinstit altora, mai puțin atunci când sunt pe moarte și varsă ceva lacrimi la
vederea sicriului. Ceea ce iese cel mai mult din gura lor sunt vorbe stricate despre
alți oameni, bârfe și critici, cuvinte care seamănă discordie și cuvinte de învinovățire,
precum și vorbe care îi insultă pe ceilalți. Ceea ce le place cel mai mult este ca ceilalți
să-i lingușească și să-i venereze și le place grozav când ceilalți se învârt în jurul lor.
Ei își doresc sincer să fie vedeta sau puterea cea mai înaltă după care toată lumea
așteaptă. Când le merge bine și au noroc, pot să-și ascundă năravul și să se prefacă,
pentru o scurtă vreme, că sunt oameni buni. Totuși, când suferă înfrângerea și sunt
abandonați de Dumnezeu, ei își dau grabnic arama pe față și imediat huiduiesc în
gura mare, vociferează trufașe doleanțe și devin niște demoni. Atunci, sunt capabili

1102
să facă orice. Ca o ciumă care se extinde în lung și-n lat, ei răspândesc pretutindeni
otravă și împrăștie zvonuri pentru a înșela oamenii. Toți acești oameni mârșavi,
care fac tot felul de lucruri rele, sunt la fel și în natura lor, deși comportamentul lor
poate fi diferit. Toți au aceeași condiție psihologică; se disting numai prin gravitatea
răutății care transpare. Acest tip de persoană poate fi găsită în orice loc și este ușor
de identificat. Se poate explica astfel: toate persoanele care caută avantajul
personal în loc să-și întemeieze acţiunile pe adevăr sunt persoane rele; toţi cei care
nu urmăresc viaţa şi nu au nici cea mai neînsemnată cunoaștere de sine sunt
oameni răi; toţi cei care nu aduc nicio contribuţie, chiar dacă au bani şi care nu sunt
dispuşi să-și facă datoria sunt oameni răi; toţi cei care sunt neglijenți în îndeplinirea
datoriei, ajungând atât de departe încât să acţioneze cu bună știință, sunt persoane
rele; toți cei care concurează pentru poziţie perturbă viata bisericii şi nu ascultă de
nimeni sunt persoane rele; toţi cei care acționează conform propriei voințe, care
acţionează cu nesăbuință, care nu ascultă de nimeni altcineva sunt persoane rele;
toți cei care aud glasul lui Dumnezeu, dar cărora nu le este deloc frică şi nici măcar
nu se căiesc sunt persoane rele; toţi cei a căror fire este aprigă şi violentă, care
tratează oamenii cu brutalitate, îi atacă pe cei din jur cu vorbe de ocară și nu își
shimbă deloc perspectivele sunt și mai vinovați de păcatele cele mai odioase. Toți
cei care recidivează, care se întorc la vechiul lor chip adevărat sunt asemenea
necredincioșilor și sunt cu toții demoni care arată cine sunt într-adevăr. Lucrarea
Duhului Sfânt i-a părăsit de mult timp pe acești oameni. Dumnezeu i-a înmânat deja
Satanei și ei nu aparțin familiei lui Dumnezeu.
Fragment din părtășia celui de mai sus

24. Care este diferența dintre un slujitor bun și unul rău?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea unui lucrător calificat îi poate aduce pe oameni pe calea dreaptă şi le
poate permite să pătrundă mai profund adevărul. Lucrarea pe care el o săvârșește îi
poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În plus, lucrarea pe care el o
săvârșește poate varia de la individ la individ și nu este condiţionată de reguli,
oferindu-le oamenilor eliberare și libertate. Mai mult, ei pot să se dezvolte treptat în
viață, să pătrundă din ce în ce mai mult în adevăr. Lucrarea unui muncitor necalificat

1103
nu este la înălțime, lucrarea lui este prostească. El le poate doar impune oamenilor
reguli; ceea ce le cere el oamenilor nu diferă de la individ la individ; el nu lucrează
conform nevoilor reale ale oamenilor. În acest tip de lucrare, există prea multe reguli
și doctrine și nu îi poate aduce pe oameni la realitate sau la practica normală a
dezvoltării în viață. Acest lucru doar le poate permite oamenilor să respecte câteva
reguli fără valoare. Acest tip de îndrumare poate doar să-i ducă pe oameni pe căi
greșite. El te conduce să devii ca el; el te poate aduce către ceea ce are și este el.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu ar trebui să fie apropiații lui Dumnezeu, să fie
plăcuți Lui și să fie capabili de o loialitate fără de margini față de Dumnezeu.
Indiferent dacă acționezi în spatele oamenilor sau în fața lor, ești capabil să
dobândești bucuria de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, ești capabil să stai drept
în fața lui Dumnezeu și, indiferent de cum te tratează ceilalți, vei merge întotdeauna
pe propriul tău drum și te vei îngriji cu atenție de povara Lui. Numai acesta este un
apropiat al lui Dumnezeu. Dacă apropiații lui Dumnezeu sunt în măsură să-L
slujească în mod direct, este pentru că lor le-a fost dată marea însărcinare și povară
a lui Dumnezeu, pot să ia inima și povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi ale lor și nu
le pasă dacă pierd sau dacă dobândesc perspective: chiar și atunci când nu vor avea
perspective și nu vor câștiga nimic, ei vor crede întotdeauna în Dumnezeu cu o inimă
iubitoare. Și astfel, acest tip de persoană este un apropiat al lui Dumnezeu. Apropiații
lui Dumnezeu sunt, de asemenea, și confidenții Lui; numai confidenții lui Dumnezeu
ar putea împărtăși neliniștea și năzuințele Lui, și, deși trupul lor este dureros și slab,
ei sunt capabili să îndure durerea și să renunțe la ceea ce le place pentru a-L mulţumi
pe Dumnezeu. Dumnezeu dă mai multe poveri unor asemenea oameni și ceea ce va
face Dumnezeu este exprimat prin intermediul acestor persoane. Astfel, acești
oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu, sunt slujitorii lui Dumnezeu, care sunt după inima
Lui, și numai astfel de oameni pot domni împreună cu Dumnezeu.
Fragment din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui”

în Cuvântul Se arată în trup

Fiecare dintre voi, ca persoane care slujesc, trebuie să fie capabil să apere

1104
interesele bisericii în tot ceea ce face, în loc să se îngrijească de propriile sale
interese. Este inadmisibil să faci aceasta singur, unde tu îl subminezi pe el, iar el te
subminează pe tine. Oamenii care se poartă așa nu sunt potriviți pentru a-I sluji lui
Dumnezeu! Firea acestui fel de persoane este atât de rea; niciun gram de umanitate
nu mai rămâne în ei. Ei sunt sută la sută Satana! Sunt niște fiare! Chiar și acum astfel
de lucruri încă se întâmplă între voi, mergând până acolo încât să vă atacați unii pe
ceilalți în timpul părtășiei, căutând în mod intenționat pretexte, înroșindu-vă la față în
timp ce vă certați pe vreun lucru de nimic, niciunul fiind dispus să se lase mai prejos,
fiecare persoană ascunzând de cealaltă ceea ce are pe dinăuntru, urmărind cu
atenție pe celălalt și fiind mereu în gardă. Poate o astfel de fire să beneficieze de
lucrarea lui Dumnezeu? Poate o lucrare ca a voastră să-i aprovizioneze pe frați și
surori? Nu numai că nu ești capabil de a-i îndruma pe oameni pe o cale corectă a
vieții, ci tu de fapt îți injectezi firea corută în frați și surori. Nu îi rănești oare pe alții?
Conștiința ta este atât de rea, putredă până în profunzime! Tu nu pătrunzi în realitate
și nu pui adevărul în practică. Mai mult decât atât, tu îți expui fără rușine natura
diavolească altor oameni, tu chiar nu cunoști rușinea! Frații și surorile ți-au fost dați
în grijă, însă tu îi duci în iad. Nu ești tu oare cineva a cărui conștiință s-a stricat? Ești
cu totul fără rușine.
Fragment din „Slujește așa cum au făcut-o israeliții” în Cuvântul Se arată în trup

Mulți oameni în urma Mea râvnesc binecuvântările pe care le aduce statutul, se

îndoapă cu mâncare, le place somnul și acordă toată atenția trupului, mereu temători
că nu au cum să iasă din trup. Nu-și îndeplinesc sarcinile obișnuite în biserică și
mănâncă pe gratis, ci își mustră frații și surorile cu cuvintele Mele și se ridică și îi iau
de sus pe ceilalți. Acești oameni continuă să spună că fac voia lui Dumnezeu, spun
mereu că sunt apropiații lui Dumnezeu – nu este absurd? Dacă motivațiile tale sunt
corecte, dar nu poți să slujești în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci te
comporți prostește; dar dacă motivațiile tale nu sunt cele corecte și tot spui că-L
slujești pe Dumnezeu, atunci te opui lui Dumnezeu și ar trebui să fii pedepsit de El!
Nu am niciun fel de milă pentru astfel de oameni! În casa lui Dumnezeu mănâncă
gratuit, dar râvnesc la confortul trupesc și nu se gândesc la interesele lui Dumnezeu;
caută întotdeauna ce e bine pentru ei, nu dau nicio atenție voii lui Dumnezeu, tot

1105
ceea ce fac ei nu este plăcut de Duhul lui Dumnezeu, fac întotdeauna manevre și
complotează împotriva fraților și surorilor lor, și, având două fețe, ca vulpea într-o vie,
care mereu fură struguri și calcă via în picioare. Ar putea asemenea oameni să fie
apropiații lui Dumnezeu? Ești potrivit să primești binecuvântările lui Dumnezeu? Nu
îți asumi nicio responsabilitate față de viața ta și față de Biserică, ești potrivit să
primești misiunea lui Dumnezeu? Cine ar îndrăzni să aibă încredere în unul
asemenea ție? Când slujești în felul acesta, ar putea Dumnezeu să îndrăznească să
îți încredințeze o sarcină mai importantă? Nu cumva întârzii lucrurile?
Fragment din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui”

în Cuvântul Se arată în trup

A-L sluji pe Dumnezeu nu este un lucru simplu. Cei a căror fire rămâne
neschimbată nu vor putea niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a
fost judecată și mustrată de cuvântul lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă
pe Satana. Acest lucru este suficient să demonstreze că slujirea ta față de Dumnezeu
izvorăște dintr-o intenție personală bună. Dar slujirea aceasta se bazează pe natura
ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor
tale personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice
lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și ești
în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta
slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba câtuși de
puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe Dumnezeu și
acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc înrădăcinată. Astfel,
vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu care se bazează în
principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din slujirea potrivită
propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este filozofia de viață a
omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor religioși. Dacă nu se
trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci vor deveni în cele din urmă hristoșii
mincinoși care se vor scula în zilele pe de urmă și vor fi înșelători de oameni. Hristoșii
mincinoși și înșelătorii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de
oameni. Dacă cei care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter
și acționează potrivit voinței lor proprii, atunci se află în pericol de a fi alungați în orice

1106
clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență în slujba lui Dumnezeu ca
să câștige inimile altora, să le facă morală, plini de condescendență și să îi
îngrădească – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele
niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au
– acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui
Pavel, care fac uz de poziția lor ierarhică și își etalează calitățile. Dumnezeu nu va
desăvârși astfel de oameni. Acest fel de slujire interferează cu lucrarea lui
Dumnezeu. Oamenilor le place să se țină de cele vechi. Se agață de concepte din
trecut, de lucruri din trecut. Acesta este un obstacol mare în calea slujirii lor. Dacă nu
te poți debarasa de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Dumnezeu nu
te va lăuda nicidecum, nici dacă îți rupi picioarele alergând sau te spetești lucrând
din greu, nici dacă ești martirizat în slujba ta față de Dumnezeu. Dimpotrivă: îți va
spune că ești un făcător de rele.
Fragment din „Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu sunt aceia care se opun lui
Dumnezeu și, chiar mai mult, aceia care sunt conștienți de scopul lucrării lui
Dumnezeu, dar nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei care citesc Biblia în
bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării
lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult,
niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici,
ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură
numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai
lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți astfel de
oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care îi tulbură
intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole în calea
celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un trup robust”, cum vor ști
adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum
vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să
le devoreze?
Fragment din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

1107
 Citate din predici și părtășii ca referință:
Liderii bisericii și lucrătorii de la toate nivelurile pot fi împărțiți în trei categorii.
Este mai potrivit să-i descrii ca slujitori loiali, slujitori înșelători sau slujitori răi. Primul
tip de slujitori pot să se supună cu adevărat lucrării lui Dumnezeu, pot face tot
posibilul pentru a proteja lucrarea lui Dumnezeu în timp ce își realizează datoriile, pot
să lase totul în urmă pentru a se sacrifica pentru Dumnezeu și Îl pot preamări și-I pot
fi martori lui Dumnezeu. Doar acest grup de oameni este cu adevărat în căutarea
adevărului, caută să fie desăvârșiți și sunt clasificați ca slujitori loiali ai lui Dumnezeu.
Celui de-al doilea tip de slujitori le lipsește în întregime realitatea adevărului, nu sunt
în stare să protejeze lucrarea lui Dumnezeu în timp ce își realizează datoriile, nu se
ocupă de lucruri în conformitate cu rânduielile lucrării, fac tot ceea ce doresc și se
comportă necugetat, acționează în conformitate cu preferințele lor trupești, îi tratează
pe oameni pe baza emoțiilor lor, nu respectă principiile adevărului, au dificultăți în
practicarea adevărului și adesea încearcă să facă înțelegeri cu Dumnezeu. Ei sunt
pe calea antihristului și sunt clasificați drept slujitori înșelători. Al treilea tip de slujitori
sunt aroganți și vanitoși, urmăresc statutul și sunt ambițioși. Ei doresc mereu să-i
controleze pe aleșii lui Dumnezeu, să stăpânească peste ceilalți și îi suprimă și îi
discriminează pe cei care nu sunt de acord cu ei. Îi constrâng, îi leagă și îi prind în
cursă pe aleșii lui Dumnezeu, încearcă să-și folosească puterea pentru a-i controla
pe aleșii lui Dumnezeu și își pregătesc propria împărăție independentă. Ei sunt
clasificați drept oameni răi, care sunt de aceeași teapă ca liderii și antihriștii falși,
adică, slujitori răi. […]
Duhul Sfânt lucrează în cei cu o umanitate bună care iubesc, de asemenea,
adevărul. Celor care nu au o umanitate bună și o iubire a adevărului le lipsește
lucrarea Duhului Sfânt. Cineva cu o umanitate înșelătoare, vicioasă și perfidă este o
persoană rea care, desigur, este clasificată drept un slujitor rău. Slujitorii răi sunt
dușmanii lui Dumnezeu și obiectele osândei și pedepsei Lui. A descrie aceste trei
tipuri de lideri și lucrători ca slujitori loiali (cum ar fi cei fideli regimului politic, despre
care vorbesc necredincioșii), slujitori înșelători (cum ar fi funcționarii înșelători din
instanțele de judecată, despre care vorbesc necredincioșii) și slujitori răi (cum ar fi
lepădăturile care trădează țara și trec de partea inamicului, despre care vorbesc
necredincioșii) este foarte nimerit, foarte potrivit. Cei care sunt clasificați drept slujitori

1108
loiali sunt mai cinstiți, au o conștiință și o rațiune și susțin lucrarea lui Dumnezeu în
toate privințele în timp ce își fac datoria. Ei sunt ascultători și loiali lui Dumnezeu.
Astfel de lideri și lucrători sunt cu toții obiecte ale mântuirii și desăvârșirii de către
Dumnezeu. Cei care sunt clasificați drept slujitori înșelători nu iubesc adevărul, nu
sunt dispuși să urmărească adevărul și nu-I arată ascultare adevărată lui Dumnezeu.
În îndeplinirea îndatoririlor lor, ei fac orice vor. Ei se comportă cu oamenii pe baza
emoțiilor lor și nu sunt corecți sau rezonabili. În slujba lor față de Dumnezeu, I se
împotrivesc, urmează trupul și fac lucruri fără principii, încercând chiar să facă
înțelegeri cu Dumnezeu. Uneori, e posibil ca ei să trădeze adevărul și pe Dumnezeu
și chiar lucrează împotriva intereselor casei lui Dumnezeu, fără a-I proteja lucrarea
câtuși de puțin. Oameni de genul acesta sunt clasificați drept slujitori înșelători, la fel
ca funcționarii înșelători ai instanțelor judecătorești despre care vorbesc
necredincioșii. […] Desigur, toți slujitorii înșelători sunt clasificați drept lideri și
lucrători falși. Cu toate acestea, unii lideri și lucrători falși au o umanitate bună și sunt
complet capabili să se pocăiască și să se schimbe. Ei trebuie să fie tratați cu dragoste
și să li se ofere o altă șansă de a practica. Dar cei care sunt slujitori răi sunt cu toții
lideri și antihriști falși care au o natură demonică. Desigur, slujitorii răi sunt cu toții
clasificați drept oameni răi. Ei au natura și esența diavolului, motiv pentru care acești
oameni răi sunt capabili de tot felul de rele, îi suprimă și îi persecută în mod brutal
pe aleșii lui Dumnezeu. Ei fac tot ce pot pentru a tulbura și a întrerupe lucrarea lui
Dumnezeu și I se împotrivesc lui Dumnezeu în toate, ca și cum ar fi complet lipsiți de
sentimente. Inimile lor sunt împietrite și încăpățânate. Oare aceasta nu înseamnă a
fi un dușman al lui Dumnezeu? Slujitorii răi sunt irecuperabili. De aceea, casa lui
Dumnezeu trebuie să înlăture toți liderii și antihriștii falși care au o natură demonică.
Nu există cale de împăcare.
Fragment din „Supune-te cu adevărat lucrării lui Dumnezeu pentru a pătrunde în realitatea

adevărului” în Anale selectate din Rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

Dacă cei care slujesc au cu adevărat talent, cei aflați sub ei se vor mișca în acord
cu ei – va exista o atmosferă generală atât de tensiune, cât și de armonie plină de
vitalitate, iar viața bisericii va înflori cu fiecare zi ce trece. Nu va exista niciun
negativism sau rămânere în urmă. Dreptatea va ieși la suprafață și toți membrii

1109
bisericii vor gândi la fel; ei vor fi uniți în eforturile lor. Toți vor putea să fie martori
pentru Dumnezeu și să-L proslăvească. Acesta este cel mai bun rezultat. Dacă
biserica este încă lipsită de viață și majoritatea oamenilor sunt negativi, este o
dovadă că nu există nicio direcție în îndrumarea voastră. Viața bisericii este ca o
căruță, iar conducătorul este ca un cal de căruță. Dacă acest cal își îndeplinește
scopul, atunci căruța poate fi trasă înainte; el merge la pas când trebuie să meargă
la pas, și galopează când trebuie să galopeze. Nimic nu-l poate reține. Când cineva
este calificat cu adevărat să-I slujească lui Dumnezeu, toate dificultățile îi pot fi
rezolvate oriunde merge; el le poate vorbi cu privire la toate problemele pe care le
au și să le arate calea. Este o mare bucurie pentru alții, ca și cum le-ar fi fost luată o
povară de pe umeri. Indiferent cât de dificilă este situația unui loc, dacă el rămâne
acolo câteva zile și strânge oameni laolaltă pentru câteva întâlniri, inimile lor se vor
lumina. Ei vor fi umpluți cu energie odată ce vor înțelege adevărul, iar negativismul
lor va fi rezolvat în totalitate. Lupta trupului va fi oprită, iar viața bisericii va intra pe
făgașul corect. O persoană care slujește cu adevărat pe Dumnezeu poate vedea prin
neajunsurile altora, știe ce fel de sprijin au nevoie diferiți oameni, știe de unde să
înceapă și cum să rezolve complet problemele. Nu contează dacă este un credincios
nou sau vechi, bătrân sau tânăr, conducător sau condus, el poate să le ofere sprijin
complet. Problemele lor pot fi toate rezolvate și el poate discuta cu toți oamenii.
Pentru cei care sunt cu adevărat în stare să-I slujească lui Dumnezeu, nu există
reguli în părtășirea adevărului; ei nu fac asta în mod mecanic, ci vorbesc din toate
părțile și din orice unghi. Ei pot să explice lucruri în diferite discursuri și să adune tot
felul de fapte, iar oamenii de orice clasă vor înțelege și vor culege beneficiile. Tuturor
le place să fie în jurul celor care slujesc cu adevărat pe Dumnezeu; ei sunt dispuși
să-și deschidă inimile și să aibă părtășie cu ei, îi respectă și sunt dispuși să se
împrietenească și să fie sinceri cu ei. Dacă toată lumea se teme și se ascunde de
tine, atunci ai probleme. O pisică neagră care-ți traversează calea este un semn rău.
Cei ale căror inimi sunt puse în acord cu voia lui Dumnezeu sunt întotdeauna în
biserică, umblând printre țintele muncii lor, trăind alături și mâncând împreună cu
oamenii și vorbind cu oamenii noaptea. Ei îi îndeamnă pe oameni iar și iar când le
încredințează lucrarea; și le este teamă că nu vor gestiona bine lucrurile și să nu
trateze vreodată pe cineva cu răceală. Ei știu că părăsirea locului de muncă

1110
înseamnă o abandonare a datoriei – cei care părăsesc oamenii pentru care lucrează
sunt pur și simplu niște linge-blide. Este posibil să rezolvați toate dificultățile practice
fără a intra în contact cu liderii și lucrătorii de la nivel local care vă coordonează? Se
poate face aceasta fără să experimentați profund viața bisericii la un nivel de bază?
Se poate realiza ceva fără o comunicare sinceră? Puteți să vă îndepărtați de lucrarea
voastră înainte ca vocea voastră să devină răgușită? Vă mai purtați povara când nu
aveți foc în inimă? Dacă nu ați pierdut greutate, sunteți cu adevărat muncitori? Cei
care se concentrează pe hrana și îmbrăcămintea lor se îngrijesc cu adevărat de
roadele aduse de munca lor? Pot să pună voia lui Dumnezeu la inimă? Pot ei cu
adevărat să facă o lucrare bună dacă vin doar în contact cu minoritatea oamenilor
care sunt după inima lor în timp ce-i evită pe alții care nu sunt? Nu sunt ei paraziți
care caută o viață ușoară, confortabilă și plăcută?
Cei care sunt cu adevărat în stare să-L slujească pe Dumnezeu știu ce le
lipsește; ei se pot echipa și pot compensa propriile lor neajunsuri în orice moment,
comunicând în același timp adevărul pentru a oferi sprijin altora. Ba mai mult, ei se
concentrează să intre ei înșiși în adevăr și să se cunoască pe ei înșiși mai profund.
Se pot păzi de la a deveni aroganți, neprihăniți de sine și de la a ieși în evidență; ei
sunt, de asemenea, dispuși să se deschidă, permițându-le altora să le vadă
slăbiciunile și neajunsurile. Prin urmare, părtășia lor este sinceră și autentică, fără
pretexte false. Oamenii vor avea încredere în ei și vor putea să-i respecte și să se
supună adevărurilor pe care ei le comunică. Cei care-L slujesc cu adevărat pe
Dumnezeu înțeleg lucrarea Duhului Sfânt și știu ce vine din experiența lor și ceea ce
vine din luminarea Duhului Sfânt. Ei au inimi care-L onorează pe Dumnezeu și nu
sunt nici aroganți, nici lăudăroși. Ei nu disprețuiesc pe alții pentru că au lucrarea
Duhului Sfânt, ci sunt mai capabili să fie amabili cu alții, să se îngrijească de ei și să-
i ajute. Ei mai degrabă ar prefera să sufere, astfel încât ceilalți să fie fericiți. Ei înțeleg
dificultățile pe care le suportă oamenii și, de asemenea, înțeleg profund cât de
dureros este ca o persoană fără adevăr să cadă în întuneric. Mai mult, ei înțeleg
bucuria de a fi luminați de Duhul Sfânt și sunt dispuși să împărtășească o astfel de
luminare cu ceilalți, precum și bucuria pe care o aduce aceasta. Ei nu consideră a
avea lucrarea Duhului Sfânt drept sursă de bucurie. Ei se bucură de lucrarea Duhului
Sfânt și sunt atenți la voia lui Dumnezeu. Ei sunt dispuși să rezolve dificultățile și

1111
durerea celorlalți și să transmită altora bucuria pe care o primesc de la lucrarea
Duhului Sfânt pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Ei pot să coopereze proactiv cu
lucrarea Duhului Sfânt, să arate considerație pentru voia lui Dumnezeu și să renunțe
la propria lor bucurie pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Ei refuză binecuvântările
statutului și nu caută un tratament special; ei Îl slujesc cu evlavie și cu respect pe
Dumnezeu și își fac datoria în mod loial. Doar oamenii care Îl slujesc pe Dumnezeu
în acest fel acționează în conformitate cu voia lui Dumnezeu.
Pentru a sluji în acord cu voia lui Dumnezeu, omul trebuie mai întâi să-și schimbe
firea vieții. După schimbare, el poate începe în mod oficial să slujească. Este nevoie
de câțiva ani de experiență și, fără adevăr, nu pot fi obținute rezultate bune. Dar dacă
oamenii înțeleg cu adevărat sensul real al slujirii, ei vor ști cum să-și îndeplinească
bine îndatoririle. Pentru că ei înțeleg profund că a-ți face datoria înseamnă a oferi
altora adevărul, calea și viața pe care le-a câștigat cineva din lucrarea lui Dumnezeu,
și a furniza bisericii experiența, cunoașterea lui Dumnezeu și lumina descoperită de
Duhul Sfânt, astfel încât toți ceilalți să poată împărtăși acest lucru și toți să poată
realiza schimbări în firea vieții lor, să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu, să asculte
de El, să-I fie loiali și să fie câștigați de Dumnezeu. Nu înseamnă ca ei să se echipeze
cu această cunoaștere a adevărului și să-i învețe pe alții slove și doctrine pentru a
arăta cât de inteligenți sunt. A-ți face datoria înseamnă a îngriji, a ajuta, a fi atent și
a avea grijă de ceilalți cu o iubire ca a lui Dumnezeu, a îngriji de ceilalți mai presus
de orice, a te gândi întotdeauna la alții, a face totul gândindu-te la biserică, a prefera
să suferi pentru ca majoritatea oamenilor să câștige viață și să fie mântuiți și a plăti
orice preț astfel încât oamenii să poată înțelege adevărul și să se sacrifice pentru
Dumnezeu pentru a satisface voia lui Dumnezeu. Nu înseamnă a te lăuda pe baza
statutului sau a te agăța de plăcerile trupului fără a ține seama de cât de mult suferă
frații și surorile, sau pur și simplu a-ți satisface dorința de a mânca, bea și căuta
plăcere în timp ce abandonezi beneficiile fraților și surorilor. Unii oameni chiar
lucrează în funcție de propriile preferințe și emoții. Dacă o persoană îi primește bine
și le câștigă favoarea, ei vor avea părtășie cu ea; altfel vor refuza. Cel mai vrednic
de dispreț om este cel care își face lucrarea și cere ceva în schimb. Să-ți faci datoria
înseamnă să consideri voia lui Dumnezeu ca pe propria ta voință și să tratezi ca
urgent ceea ce Dumnezeu tratează ca urgent, să ai în vedere ceea ce Dumnezeu

1112
are în vedere, să fii preocupat de ceea ce este preocupat Dumnezeu și să pui tot
timpul interesele familiei lui Dumnezeu pe primul loc. Înseamnă să lucrezi atât de
mult încât să uiți să mănânci și să dormi și să faci eforturi sârguincioase și să faci
lucrarea pe care Dumnezeu a încredințat-o cuiva cu sentimentul responsabilității unui
stăpân. Nu înseamnă să aștepți să fii răsplătit pentru o mică lucrare sau să aștepți
bucurie după puțină suferință, sau să devii mândru și îngâmfat după obținerea unor
rezultate, ori să te bucuri de statut și să acționezi ca un tiran. Cei care sunt loiali în
a-și îndeplini datoria se supun rânduielilor lui Dumnezeu, sunt loiali, devotați și
lucrează altruist și fără să se plângă ca slujitori ai lui Dumnezeu, dorind doar să
întoarcă dragostea lui Dumnezeu și să-L răsplătească pe Dumnezeu cu viața lor. Ei
nu se consideră nimic altceva decât un pumn de țărână fără cinste și chiar mai puțin
vrednici de a se bucura de harul lui Dumnezeu și se supun în întregime orchestrărilor
lui Dumnezeu și nu se plâng. Ei nu sunt fățarnici ticăloși și fără rușine care își
prețuiesc propria viață, care au intenția de a obține binecuvântări și care doresc să
stea mai presus de ceilalți și care se bucură să fie superiori celorlalți. A-ți face datoria
înseamnă a fi atent la voia lui Dumnezeu și la povara lui Dumnezeu, a privi frații și
surorile ca pe niște părinți, a fi dispus să fii slujitorul tuturor, a purta viața fraților și a
surorilor în minte, a îndrăzni să-ți asumi responsabilitatea, a nu datora nimănui, a
permite altora să câștige orice a câștigat cineva, a sluji pe Dumnezeu cu conștiință
și a îndrăzni să accepți supravegherea tuturor. Unii oameni spun lucruri plăcute
auzului, dar apoi nu fac nicio lucrare reală; ei se bucură de ospitalitatea fraților și
surorilor lor, dar, totuși, îi asupresc și le cer să facă multe lucruri pentru ei, să facă
tot posibilul pentru a îngriji de ei. Și ei țin morală și negociază cu frații și surorile lor
în fiecare moment, sau le cer să vină și să-i viziteze când sunt bolnavi și să-i
însoțească atunci când este necesar. Un astfel de om care îi face pe alții slujitorii săi
nu-L slujește deloc pe Dumnezeu; mai degrabă, el se înalță pe sine, este martor
pentru sine, se înalță și îi face pe alții să-l trateze ca pe Dumnezeu. Lui îieste foarte
frică de a avea o reputație joasă și de oamenii care nu sunt convinși de el. Este
energic în eforturile sale și face tot ce-i stă în putință pentru a-i face pe oameni să se
supună și să i se închine lui, iar el stă în locul lui Dumnezeu ținând morală oamenilor
toată ziua. El îi disprețuiește pe toți, face tot ce-i stă în putință pentru a-și extinde
sfera de influență și își conduce acțiunile pentru a-i determina pe alții să-l pună în

1113
centru, să-i asculte cuvintele, să asculte de rânduielile lui și să-L dea pe Dumnezeu
la o parte pentru a se închina lui în schimb. După ce a lucrat timp câțiva ani, oamenii
pe care îi conduce nu-L cunosc pe Dumnezeu. Dimpotrivă, toți se tem și ascultă
numai de el. El însuși a devenit un zeu. Făcând acest lucru, nu conduce el oare
oamenii înaintea sa? Acest tip de persoană este un hoț, un hoț în familie și un
antihrist.
Fragment din părtășia celui de mai sus

25. Care este lucrarea Duhului Sfânt? Cum se manifestă lucrarea Duhului
Sfânt?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea Duhului Sfânt este o formă de îndrumare proactivă și de luminare
pozitivă. Nu permite oamenilor să fie pasivi. Le aduce mângâiere, le oferă credință și
tărie sufletească și le permite să continue opera de desăvârșire a lor de către
Dumnezeu. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii pot să pătrundă în mod activ; ei nu
sunt pasivi sau forțați, ci proactivi. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt bucuroși
și harnici şi doritori să se supună și fericiți să se umilească și, chiar dacă sunt
îndurerați și fragili înlăuntrul lor, ei iau decizia să coopereze, ei suferă cu bucurie, pot
să se supună și nu sunt pătați de voinţa umană și, cu siguranță, nici de dorințele și
motivațiile umane. Când oamenii experimentează lucrarea Duhului Sfânt, ei sunt mai
ales sfinți în sinea lor. Cei care sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt trăiesc
iubirea lui Dumnezeu, iubirea fraților și surorilor lor și se desfată cu lucrurile cu care
se desfată Dumnezeu și detestă lucrurile pe care le detestă Dumnezeu. Persoanele
care sunt atinse de lucrarea Duhului Sfânt au o umanitate normală, urmăresc în mod
constant adevărul și dispun de umanitate. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni,
starea lor sufletească devine din ce în ce mai bună, iar umanitatea lor devine din ce
în ce mai normală și, deși o parte din cooperarea lor poate fi prostească, motivațiile
lor sunt corecte, intrarea lor este pozitivă, ei nu încearcă să întrerupă și sunt lipsiţi de
reavoinţă. Lucrarea Duhului Sfânt este normală și reală, Duhul Sfânt lucrează în om
potrivit regulilor vieții normale a omului, iar El luminează și îndrumă oamenii potrivit
scopurilor adevărate ale oamenilor obişnuiţi. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni,
El îi îndrumă și îi luminează potrivit nevoilor oamenilor obişnuiţi, El le oferă lucruri în

1114
funcție de nevoile lor și îi îndrumă și luminează pozitiv în funcție de ceea ce le
lipsește; când Duhul Sfânt lucrează, această lucrare este în acord cu cu regulile vieții
normale a omului și doar în viața reală oamenii pot vedea lucrarea Duhului Sfânt.
Dacă, în viața de zi cu zi, oamenii au o stare pozitivă și o viață duhovnicească
normală, atunci sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt. Într-o asemenea stare,
când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei au credință, când se roagă, sunt
inspirați, când ceva li se întâmplă, nu sunt pasivi și, când li se întâmplă, ei pot vedea
lecțiile pe care Dumnezeu cere să fie învățate și nu sunt pasivi sau slabi și, deși au
dificultăți reale, ei sunt dornici să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu.
Fragment din „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei” în Cuvântul Se arată în trup

Când Duhul Sfânt lucrează pentru luminarea sau iluminarea oamenilor, El le

oferă, în general, acestora, o cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu și a adevăratei lor
intrări și adevăratei lor stări și le mai oferă și hotărâre, le permite să înțeleagă intenția
hotărâtă a lui Dumnezeu și cerințele Lui de astăzi față de oameni astăzi, El le dă
hotărârea să deschidă fiecare cale. Chiar atunci când oamenii trec prin vărsare de
sânge și sacrificiu, ei trebuie să acționeze pentru Dumnezeu și chiar când întâmpină
persecuție și aversiune, ei trebuie să continue să-L iubească pe Dumnezeu și să nu
aibă regrete și trebuie să depună mărturie pentru Dumnezeu. O asemenea hotărâre
este stârnită de Duhul Sfânt și lucrarea Duhului Sfânt – dar să știi că nu ești stăpânit
de asemenea stârniri cu fiecare moment care trece. Uneori, la întruniri, poți să te
simți extrem de mișcat și de inspirat și poți să preaslăvești și să dansezi. Simți că ai
o înțelegere incredibilă a ceea ce împărtășesc ceilalți, te simți nou-nouț pe dinăuntru
și inima ta este absolut clară, fără vreun sentiment de deșertăciune – toate acestea
țin de lucrarea Duhului Sfânt. Dacă ești un conducător și Duhul Sfânt îți oferă
luminare și iluminare extraordinare atunci când te duci la biserică să lucrezi, făcându-
te incredibil de zelos, responsabil și serios în munca ta, aceasta ține de lucrarea
Duhului Sfânt.
Fragment din „Practica (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și, pe măsură ce El lucrează în

oameni, ei tot au necazuri, tot plâng, tot suferă, sunt tot slabi, și încă le sunt neclare

1115
multe lucruri; totuși, chiar și într-o asemenea stare, tot au puterea să se oprească din
regres și pot să-L iubească pe Dumnezeu şi, deși plâng și sunt abătuți în sinea lor,
pot încă să-L preamărească pe Dumnezeu; lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi
normală și nici câtuşi de puţin supranaturală. Majoritatea oamenilor cred că, de
îndată ce Duhul Sfânt începe să lucreze, apar schimbări în starea oamenilor și că
lucrurile esențiale ce ţin de ei dispar. Astfel de idei sunt greşite. Când Duhul Sfânt
lucrează în om, lucrurile pasive ale omului rămân tot acolo și statura sa e aceeaşi,
dar apar iluminarea și luminarea date de Duhul Sfânt și, astfel, omul devine mai
proactiv, starea sa sufletească este normală, iar omul se schimbă rapid.
Fragment din „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei” în Cuvântul Se arată în trup

Întreaga lucrare a Duhului Sfânt e normală şi reală. Când citeşti cuvintele lui
Dumnezeu şi te rogi, eşti luminos şi de neclintit pe dinăuntru, lumea exterioară nu te
poate tulbura, în interiorul tău, eşti dispus să-L iubeşti pe Dumnezeu, să te implici în
lucruri pozitive şi dispreţuieşti lumea malefică; aceasta înseamnă să trăiești întru
Dumnezeu. Nu presupune, aşa cum se spune, că te bucuri prea mult – o asemenea
discuţie nu e reală.
Fragment din „Cum să cunoşti realitatea” în Cuvântul Se arată în trup

Uneori, când te bucuri de cuvintele lui Dumnezeu, duhul tău este atins și simți
că nu poți decât să-L iubești pe Dumnezeu, că există o mare putere în tine și că nu
există nimic altceva pe care să nu-l poți lăsa la o parte. Dacă simți astfel, atunci ai
fost atins de Duhul lui Dumnezeu, iar inima ta s-a întors în totalitate la Dumnezeu
și te vei ruga lui Dumnezeu și vei spune: „O, Dumnezeule! Noi am fost cu adevărat
predestinați și aleși de Tine. Mă mândresc cu slava Ta și mă simt glorios pentru
faptul că sunt unul din poporul Tău. Voi investi totul și voi da orice pentru a împlini
voia Ta și Îți voi dedica toți anii mei și o viață întreagă de sacrificii.” Când te rogi
așa, va exista în inima ta iubire nesfârșită și ascultare adevărată față de Dumnezeu.
Ai avut vreodată o astfel de experiență ca aceasta? Dacă oamenii sunt adesea
atinși de Duhul lui Dumnezeu, atunci sunt în mod special dispuși să se dedice lui
Dumnezeu în rugăciunile lor: „O, Dumnezeule! Doresc să văd ziua Ta glorioasă și
doresc să trăiesc pentru Tine – nimic nu este mai demn sau mai semnificativ decât

1116
să trăiesc pentru Tine, și nu am nici cea mai mică dorință de a trăi pentru Satana și
pentru trup. Permițându-mi să trăiesc azi pentru Tine, Tu mă ridici.” Când te-ai rugat
în acest fel, vei simți că nu poți să nu Îi dai inima ta lui Dumnezeu, că trebuie să-L
câștigi pe Dumnezeu și că ai urî să mori fără să-L fi câștigat pe Dumnezeu cât timp
ești în viață. După ce ai înălțat o astfel de rugăciune, va exista o putere inepuizabilă
în tine și nu vei ști de unde vine; în inima ta va fi o putere nelimitată și vei avea un
sentiment că Dumnezeu este atât de minunat și că merită să fie iubit. Acesta este
momentul în care vei fi fost atins de Dumnezeu. Toți aceia care au avut o astfel de
experiență au fost atinși de Dumnezeu. Pentru cei care sunt deseori atinși de
Dumnezeu, au loc schimbări în viața lor, sunt capabili să ia o decizie și sunt dispuși
să-L câștige pe Dumnezeu în mod complet, dragostea pentru Dumnezeu în inimile
lor este mai puternică, inimile lor s-au întors complet la Dumnezeu, nu țin cont de
familie, de lume, de situații complicate sau de viitorul lor, și sunt dispuși să-I dedice
o viață plină de eforturi lui Dumnezeu. Toți cei care au fost atinși de Duhul lui
Dumnezeu sunt oameni care caută adevărul și care au speranța de a fi desăvârșiți
de Dumnezeu.
Fragment din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor

lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Tu poți fi prostuț și nu se poate face nicio diferență în sinea ta, dar Duhul Sfânt
trebuie să lucreze ca să existe credință în tine pentru ca tu să simți întotdeauna că
nu poți să-L iubești pe Dumnezeu îndeajuns, pentru ca tu să poți fi dispus să
cooperezi, să fii dispus să cooperezi, indiferent de cât de mari sunt dificultățile.
Lucrurile ți se vor întâmpla și nu îți va fi clar dacă vin de la Dumnezeu sau de la
Satana, dar tu vei putea să aștepți și nici nu vei fi pasiv sau nepăsător. Aceasta este
lucrarea normală a Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează în ei, oamenii tot
întâmpină dificultăți reale, uneori plâng și uneori sunt lucruri pe care nu le pot depăși,
dar acesta este doar un stadiu al lucrării obișnuite a Duhului Sfânt. Deși ei nu
depășesc aceste lucruri și cu toate că în acel moment sunt slabi și se plâng, după
aceea sunt totuși capabili să-L iubească pe Dumnezeu cu absolută credință.
Pasivitatea lor nu îi poate opri din a avea experiențe normale și, indiferent de ceea
ce spun alți oameni și de cum îi atacă, ei tot sunt capabili să-L iubească pe

1117
Dumnezeu. În timpul rugăciunii, ei simt întotdeauna că obişnuiau să fie atât de
îndatorați lui Dumnezeu și decid să-L mulţumească pe Dumnezeu și să renunțe la
cele trupești când vor întâlni aceste lucruri din nou. Această putere arată că în sinea
lor se găsește lucrarea Duhului Sfânt și că aceasta este starea normală a lucrării
Duhului Sfânt.
Fragment din „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu nu Își repetă lucrarea, nu săvârșește o lucrare nerealistă, nu are

cerințe excesive de la om și nu săvârșește o lucrare dincolo de simțul omului. Toată
lucrarea pe care o săvârșește se află în sfera simțului normal al omului și nu
depășește simțul umanității normale, iar lucrarea Lui este conform cerințelor normale
ale omului. Dacă este lucrarea Duhului Sfânt, omul devine și mai normal, iar
umanitatea lui devine și mai normală. Omul are tot mai multe cunoștințe în ceea ce
privește firea sa, care a fost coruptă de Satana și în ceea ce privește esența omului,
având tot mai multă dorință pentru adevăr. Cu alte cuvinte, viața omului crește și
crește, iar firea coruptă a omului devine capabilă de tot mai multe schimbări – toate
fiind semnificația lui Dumnezeu care devine viața omului.
Fragment din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi”

în Cuvântul Se arată în trup

Sfântul Duh are o cale de parcurs în fiecare persoană și dă fiecărei persoane

șanse de a fi desăvârșită. Prin negativitatea ta ești pus să îți cunoști propria corupție
și atunci prin abandonarea negativității vei găsi o cale de a practica, iar aceasta este
desăvârșirea ta. În plus, prin ghidarea continuă și iluminarea unor lucruri pozitive din
interiorul tău, îți vei îndeplini în mod proactiv funcția și vei crește în înțelegere și vei
câștiga discernământ. Când condițiile tale sunt bune, ești în special dornic să citești
cuvântul lui Dumnezeu și ești în special dornic să te rogi lui Dumnezeu și poți face
legătura între predicile pe care le auzi și propriile tale stări. În astfel de momente,
Dumnezeu te luminează și te iluminează din interior, făcându-te să realizezi anumite
lucruri ale aspectului pozitiv. Aceasta este desăvârșirea ta în aspectul pozitiv. În stări
negative, ești slab și negativ și simți că nu Îl ai pe Dumnezeu în inima ta, totuși
Dumnezeu te iluminează, ajutându-te să găsești o cale pentru a practica. Ieșirea din

1118
aceasta este dobândirea desăvârșirii în aspectul negativ.
Fragment din „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

în Cuvântul Se arată în trup

Uneori Dumnezeu îți dă un anumit tip de sentiment – îți pierzi bucuria interioară
și pierzi prezența lui Dumnezeu și ești în întuneric. Acesta este un fel de rafinare. Ori
de câte ori faci ceva, merge prost sau te lovești de un zid. Aceasta este disciplina lui
Dumnezeu. Poate că faci ceva și nu ai niciun sentiment deosebit în legătură cu acest
lucru, iar nici alții nu știu, dar Dumnezeu știe. El nu te va abandona, și El te va
disciplina. Lucrarea Duhului Sfânt este foarte detaliată. El observă foarte atent
fiecare cuvânt și acțiune ale oamenilor, fiecare act și mișcare, fiecare gând și idee,
astfel încât oamenii să poată dobândi conștiința interioară a acestor lucruri. Faci ceva
o dată și merge prost, o faci din nou și tot așa și vei ajunge treptat să înțelegi lucrarea
Duhului Sfânt. După multe dăți în care ești disciplinat vei ști ce să faci pentru a fi în
conformitate cu voia lui Dumnezeu și ce nu este în conformitate cu voia Lui. În final,
vei avea răspunsuri precise la îndrumarea Duhului Sfânt din interiorul tău.
Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare”

în Cuvântul Se arată în trup

26. Cum poți să obții lucrarea Duhului Sfânt?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Lucrarea Duhului Sfânt se schimbă de la o zi la alta, înălțându-se mai mult cu
fiecare pas; dezvăluirea de mâine este chiar mai înaltă decât cea de astăzi,
avansând treptat tot mai mult. Astfel este lucrarea prin care Dumnezeu îl
desăvârșește pe om. Dacă omul nu poate ține pasul, atunci el poate fi lăsat în urmă
oricând. Dacă omul nu are o inimă ascultătoare, atunci el nu poate urma până la
sfârșit. Vechea epocă a trecut; aceasta este o epocă nouă. Iar într-o epocă nouă,
trebuie făcută o nouă lucrare. În special, în epoca finală, în care omul va fi
desăvârșit, Dumnezeu va face o lucrare nouă mult mai repede. Prin urmare, fără
ascultare în inima sa, omului îi va fi greu să urmeze pașii lui Dumnezeu. Dumnezeu
nu Se supune niciunei reguli, nici nu consideră imutabil vreun stadiu al lucrării Sale.
Mai degrabă, lucrarea pe care El o face este tot mai nouă și tot mai mare. Lucrarea

1119
Sa devine din ce în ce mai practică cu fiecare pas, tot mai conformă cu nevoile
actuale ale omului. Numai după ce omul experimentează acest fel de lucrare, el
poate obține transformarea totală a firii sale. Cunoașterea omului despre viață
atinge nivele tot mai înalte și, tot așa, și lucrarea lui Dumnezeu atinge nivele tot mai
înalte. Numai în acest fel poate fi omul desăvârșit ca să devină folositor planurilor
lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează în acest fel, pe de o parte pentru a contracara
și inversa noțiunile omului și, pe de altă parte, pentru a conduce omul într-o stare
mai înaltă și mai realistă, pe cel mai înalt tărâm al credinței în Dumnezeu, astfel
încât, în cele din urmă, voia lui Dumnezeu să se poată face. Toți cei neascultători
din fire, care se opun în mod voit, vor fi lăsați în urmă de această etapă a lucrării
grabnice și care avansează cu furie a lui Dumnezeu; doar cei ce ascultă de bună
voie și se smeresc cu bucurie pot ajunge până la capătul drumului. În acest fel de
lucrare, voi toți ar trebui să învățați cum să vă supuneți și cum să vă lăsați noțiunile
deoparte. Ar trebui să fiți cu băgare de seamă la fiecare pas pe care îl faceți. Dacă
sunteți neglijenți, cu siguranță veți fi disprețuiți de Duhul Sfânt, veți fi cei care Îl
tulbură pe Dumnezeu în lucrarea Sa. […] Lucrarea făcută de Dumnezeu diferă de
la o perioadă la alta. Dacă tu arăți multă ascultare într-o etapă, dar în etapa
următoare o faci mai puțin sau deloc, atunci Dumnezeu te va părăsi. Dacă Îl urmezi
pe Dumnezeu când El face acest pas, atunci tu trebuie să continui la fel atunci când
El face următorul pas. Numai atunci te supui tu Duhului Sfânt. Din moment ce crezi
în Dumnezeu, trebuie să rămâi constant în ascultarea ta. Nu poți pur și simplu să
asculți atunci când vrei și să fii neascultător atunci când nu vrei. Dumnezeu nu
aprobă acest fel de ascultare. Dacă nu poți ține pasul cu lucrarea cea nouă pe care
Eu o împărtășesc și continui să te ții de vechile pilde, atunci cum poate să existe
progres în viața ta? Lucrarea lui Dumnezeu este ca tu să te hrănești prin cuvintele
Sale. Când te supui și accepți cuvintele Lui, atunci Duhul Sfânt va lucra cu siguranță
în tine. Duhul Sfânt lucrează exact așa cum spun Eu. Fă cum am spus Eu și Duhul
Sfânt va lucra cu promptitudine în tine. Voi elibera o lumină nouă pentru ca voi să
vedeți și pentru a vă aduce în lumina prezentului. Când umbli în această lumină,
Duhul Sfânt va lucra imediat în tine.
Fragment din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

1120
 Chiar acum, calea pe care păşeşte Duhul Sfânt sunt cuvintele actuale ale lui
Dumnezeu. Deci, ca cineva să păşească pe ea, acela trebuie să se supună şi să
mănânce şi să bea cuvintele actuale ale lui Dumnezeu întrupat. El face lucrarea
cuvintelor şi totul își are punctul de plecare din cuvintele Sale şi totul este rânduit pe
baza cuvintelor Sale, cuvintele Sale actuale. Indiferent dacă este complet fără
îndoieli asupra faptului că Dumnezeu devine trup sau că-L cunoaşte, omul trebuie să
depună mult efort în cuvintele Lui. Altminteri el nu poate îndeplini nimic şi va fi lăsat
fără nimic. Doar ajungând să-L cunoască pe Dumnezeu şi doar mulţumindu-L prin a
mânca și a bea cuvintele Lui, poate cineva, treptat, să stabilească o relaţie
corespunzătoare cu El. A mânca și a bea cuvintele Lui şi a le pune în practică este
cea mai bună colaborare cu Dumnezeu şi este practica ce stă cel mai bine ca mărturie
că cineva este unul din oamenii Lui. Când cineva înțelege și este capabil să se supună
esenței cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu, el trăiește pe calea care este îndrumată
de Duhul Sfânt și a intrat pe calea cea dreaptă a omului desăvârşit de Dumnezeu.
Fragment din „Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cele mai joase standarde pe care Dumnezeu le cere de la oameni impun ca

aceștia să fie capabili să-și deschidă inimile către El. Dacă omul își dăruiește inima
curată către Dumnezeu și mărturisește lui Dumnezeu ce se află cu adevărat înăuntrul
inimii sale, atunci Dumnezeu este dornic să lucreze în om; Dumnezeu nu dorește
inima îndoită a unui om, ci inima lui pură și sinceră. Dacă omul nu vorbește cu
adevărat din inima lui către Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îi atinge inima omului,
sau nu lucrează înăuntrul lui.
Fragment din „Despre practica rugăciunii” în Cuvântul Se arată în trup

Oamenii cred în Dumnezeu, Îl iubesc pe Dumnezeu şi-L mulțumesc pe

Dumnezeu atingând cu inima lor Duhul lui Dumnezeu, obţinând astfel mulțumirea
Lui; atunci când se dedică cu inima lor cuvintelor lui Dumnezeu, ei sunt ca urmare
mişcaţi de Duhul lui Dumnezeu. Dacă doreşti să atingi o viaţă spirituală adecvată şi
să stabileşti o relaţie corectă cu Dumnezeu, trebuie mai întâi să-ţi dăruieşti inima Lui
şi să-ţi linişteşti inima în faţa Lui. Doar după ce ţi-ai revărsat întreaga inimă întru

1121
Dumnezeu poţi treptat să dezvolţi o viaţă spirituală adecvată. Dacă oamenii nu-şi
dăruiesc inimile lor către Dumnezeu cu încrederea lor în El, dacă inimile lor nu sunt
în El şi dacă dacă ei nu consideră povara Lui ca fiind a lor, atunci tot ceea ce fac este
să-L înşele pe Dumnezeu şi aceasta este în întregime atitudinea persoanelor
religioase – acest lucru nu poate primi lauda lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate
obţine nimic de la acest tip de persoană; acest tip de persoană serveşte doar ca un
contrast în lucrarea lui Dumnezeu, ca decor în casa lui Dumnezeu, ocupând spaţiu
şi nu serveşte la nimic – Dumnezeu nu se foloseşte de acest tip de persoană. La o
asemenea persoană, nu doar că nu există nicio şansă pentru lucrarea Duhului Sfânt,
dar chiar mai mult, nu este niciun principiu de desăvârșire. Acest tip de persoană
este adevăratul „mort umblător”. Aceste persoane nu au elemente ce pot fi folosite
de Duhul Sfânt – ele au fost toate însușite de Satana, corupte la extrem de Satana
şi fac obiectul eliminării din partea lui Dumnezeu. În prezent, Duhul Sfânt nu doar că
foloseşte oamenii prin punerea în valoare a virtuţilor lor, dar îi şi desăvârșește şi le
schimbă neajunsurile. Dacă inima ta poate fi dăruită lui Dumnezeu şi poate fi liniştită
în faţa Lui, atunci vei avea posibilitatea şi însuşirile de a fi folosit de către Duhul Sfânt,
pentru a primi luminarea şi iluminarea Duhului Sfânt şi chiar mai mult, vei avea
posibilitatea ca Duhul Sfânt să compenseze neajunsurile tale. Atunci când îţi
dăruieşti inima lui Dumnezeu, poţi pătrunde mai profund în aspectul pozitiv şi poţi să
fii la un nivel mai înalt de percepţie; iar ca aspect negativ, vei avea o mai mare
înţelegere a propriilor tale greşeli şi neajunsuri şi vei fi mai nerăbdător pentru a căuta
să satisfaci voia lui Dumnezeu şi nu vei fi pasiv şi vei pătrunde activ. Asta va însemna
că eşti o persoană adecvată.
Fragment din „Stabilirea unei relaţii corecte cu Dumnezeu este foarte importantă”

în Cuvântul Se arată în trup

Duhul Sfânt lucrează după acest principiu: prin cooperarea oamenilor, prin faptul
că se roagă, caută şi se apropie de Dumnezeu în mod activ, se pot obţine rezultate,
iar ei pot fi luminaţi şi iluminaţi de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu lucrează unilateral,
aşa cum nici omul nu o face. Ambii sunt indispensabili şi, cu cât oamenii cooperează
mai mult, cu cât mai mult caută să atingă standardele cerinţelor lui Dumnezeu, cu
atât e mai mare lucrarea Duhului Sfânt. Doar cooperarea reală a oamenilor, în

1122
completarea lucrării Duhului Sfânt, poate produce experienţe reale şi cunoaşterea
substanţială a cuvintelor lui Dumnezeu. Treptat, experimentând în felul acesta, se
creează, în cele din urmă, o persoană desăvârșită. Dumnezeu nu face lucruri
supranaturale; în concepţiile oamenilor, Dumnezeu este atotputernic şi totul este
făcut de Dumnezeu – având drept rezultat faptul că oamenii aşteaptă pasiv, nu citesc
cuvintele lui Dumnezeu, nu se roagă, și așteaptă doar atingerea Duhului Sfânt. Însă,
aceia care înţeleg corect cred următorul lucru: acțiunile lui Dumnezeu se pot întinde
doar până la nivelul cooperării mele, iar efectul pe care lucrarea lui Dumnezeu îl are
asupra mea depinde de cum cooperez eu. Când Dumnezeu vorbește, ar trebui să
fac tot ce pot pentru a căuta și a mă strădui să înțeleg cuvintele lui Dumnezeu;
aceasta este ceea ce trebuie să realizez.
Fragment din „Cum să cunoşti realitatea” în Cuvântul Se arată în trup

Poate fi sesizat din experienţă că unele dintre cele mai importante chestiuni este
liniştirea inimii omului în faţa lui Dumnezeu. Este o problemă care priveşte viaţa
spirituală a oamenilor şi creşterea vieţii lor. Doar dacă inima ta este în pace în faţa
lui Dumnezeu, căutarea adevărului şi a schimbărilor din firea ta vor da roade. Întrucât
vii împovărat în faţa lui Dumnezeu şi mereu simţi că îţi lipsesc atâtea, că există multe
adevăruri pe care ai nevoie să le ştii, multe realităţi pe care ai nevoie să le trăieşti şi
că trebuie să supui orice grijă voinţei lui Dumnezeu – aceste lucruri sunt mereu în
mintea ta şi le simţi ca şi cum te-ar apăsa atât de tare încât nu poţi respira şi deci îţi
simţi inima grea (dar nu într-o stare negativă). Doar asemenea persoane sunt
calificate să accepte iluminarea cuvintelor lui Dumnezeu şi să fie mișcate de Duhul
Sfânt. Acest lucru este datorită poverii lor, pentru că inima lor este grea şi poate fi
spus, datorită preţului pe care l-au plătit şi a chinurilor pe care le-au suferit în faţa lui
Dumnezeu ei primesc luminarea şi iluminarea Lui, pentru că Dumnezeu nu acordă
nimănui un tratament special. Purtarea Lui faţă de oameni este mereu imparţială, dar
de asemenea El nu este arbitrar în ce priveşte măsurile Lui la adresa oamenilor şi
nu le oferă necondiţionat. Acesta este un aspect al firii Sale neprihănite. În viaţa
adevărată, majoritatea persoanelor încă nu au atins această sferă. Cel puţin inimile
lor încă trebuie să se întoarcă complet către Dumnezeu şi deci încă nu a existat nicio
schimbare majoră în firea fiinţei lor. Asta pentru că ei au trăit doar în mijlocul harului

1123
lui Dumnezeu şi încă nu au obţinut lucrarea Duhului Sfânt. Criteriile pentru folosirea
oamenilor de către Dumnezeu sunt după cum urmează: inimile lor se întorc către
Dumnezeu, ele sunt împovărate de cuvintele lui Dumnezeu, ei au o inimă plină de
dorinţi arzătoare şi trebuie să se decidă să caute adevărul. Doar asemenea persoane
pot obţine lucrarea Duhului Sfânt şi să obţină frecvent luminarea şi iluminarea.
Fragment din „Stabilirea unei relaţii corecte cu Dumnezeu este foarte importantă”

în Cuvântul Se arată în trup

Există o singură condiție pentru lucrarea Duhului Sfânt în interiorul oamenilor.

Atât timp cât ei sunt însetați și caută și nu sunt cu jumătate de inimă sau nu se
îndoiesc de acțiunile lui Dumnezeu și pot să își mențină datoria tot timpul, doar în
acest mod pot ei dobândi lucrarea Duhului Sfânt. În fiecare pas al lucrării lui
Dumnezeu, ceea ce se cere de la omenire este o încredere enormă și căutare în fața
lui Dumnezeu – doar prin experiență pot oamenii să descopere cât de adorabil este
Dumnezeu și cum lucrează Duhul Sfânt în oameni. Dacă nu experimentezi, dacă nu
îți găsești calea prin aceasta, dacă nu cauți, nu vei câștiga nimic. Trebuie să îți
găsești calea prin experiențele tale și doar prin experiențele tale poți vedea acțiunile
lui Dumnezeu și poți recunoaște minunăția și profunzimea Sa insondabilă.
Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Există o regulă a desăvârșirii oamenilor de către Dumnezeu, care este faptul că

El te luminează folosind o parte dezirabilă din tine pentru ca tu să ai o cale de a
practica și să te poți separa de toate stările negative, ajutând spiritul tău să obțină
eliberarea și făcându-te mai capabil să Îl iubești. În acest mod, ești capabil să
abandonezi firea coruptă a Satanei. Ești neșlefuit și deschis, dornic să te cunoști pe
tine însuți și ești dornic să pui adevărul în practică. Dumnezeu vede că ești dispus
să te cunoști pe tine însuți și ești dispus să pui adevărul în practică, așadar atunci
când ești slab și negativ, El te luminează dublu, ajutându-te să te cunoști mai mult,
să fii mai dispus să te căiești pentru tine însuți, și să fii mai capabil să practici lucrurile
pe care trebuie să le practici. Doar în acest mod este inima ta plină de pace și în
tihnă. O persoană care de obicei este atentă la cunoașterea lui Dumnezeu, care

1124
acordă atenție cunoașterii de sine, care acordă atenție propriei practicări va fi
capabilă să primească frecvent lucrarea lui Dumnezeu, să primească frecvent
îndrumare și luminare de la Dumnezeu. Chiar de se află într-o stare negativă, este
capabilă să se întoarcă imediat, indiferent dacă este datorită acțiunii conștiinței sau
datorită luminării din cuvântul lui Dumnezeu.
Fragment din „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu lucrează în aceia care caută și prețuiesc cuvintele Sale. Cu cât

prețuiești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult Duhul Său va lucra în
tine. Cu cât omul prețuiește mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi
șansa lui de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care Îl
iubesc cu adevărat. Îi desăvârșește pe aceia ale căror inimi sunt împăcate înaintea
Lui. Dacă prețuiești toată lucrarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești iluminarea lui
Dumnezeu, dacă prețuiești prezența lui Dumnezeu, dacă prețuiești îngrijirea și
protecția lui Dumnezeu, dacă prețuiești faptul că cuvintele lui Dumnezeu devin
realitatea ta și sursa vieții tale, atunci ești, într-adevăr, după placul inimii lui
Dumnezeu. Dacă prețuiești lucrarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești toată lucrarea pe
El care a făcut-o pentru tine, El te va binecuvânta și va înmulți tot ceea ce îți aparține.
Fragment din „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt pe placul inimii Sale”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Duhul Sfânt lucrează conform cuvintelor lui Hristos și lucrează, de asemenea, în
funcție de cum Îl acceptă și cum I se supun lui Hristos oamenii. Oamenii pot primi
lucrarea Duhului Sfânt doar dacă Îl acceptă pe Hristos și I se supun. Dacă oamenii I
se împotrivesc sau se răzvrătesc împotriva lui Hristos, atunci aceștia nu vor avea
lucrarea Duhului Sfânt. Dacă credința în Dumnezeu a unor persoane le poate aduce
mântuirea se decide în funcție de faptul dacă pot să Îl accepte cu adevărat pe Hristos
și să I se supună. Lucrarea Duhului Sfânt se bazează în întregime pe acceptarea și
supunerea față de Hristos a unei persoane. În Epoca Harului, lucrarea Duhului Sfânt
a fost săvârșită conform acceptării de către oameni a Domnului Isus, supunerii

1125
acestora față de El și venerării Lui de către aceștia. În Epoca Împărăției, lucrarea
Duhului Sfânt este săvârșită conform acceptării de către oameni a lui Dumnezeu
Atotputernic, supunerii acestora față de El și venerării Lui de către aceștia. În zilele
de pe urmă, Duhul Sfânt lucrează conform cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic,
pentru a aduce credincioșii în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și pentru a-i face să
ajungă la mântuire și desăvârșire. Aceasta este baza și principiul lucrării Duhului
Sfânt. Mulți lideri religioși au murit drept pedeapsă pentru că I s-au împotrivit sau L-
au condamnat pe Hristos. Mulți oameni religioși au pierdut lucrarea Duhului Sfânt și
au căzut în întuneric prin refuzul lor de a-L accepta pe Hristos al zilelor de pe urmă.
În casa lui Dumnezeu, viețile multor oameni s-au uscat și ei au renunțat din cauza
noțiunilor lor persistente despre Hristos și chiar și mai mulți au fost eliminați de
lucrarea Duhului Sfânt din cauză că au crezut doar în Duhul lui Dumnezeu și nu în
Hristos. Aceste lucruri sunt toate provocate de oamenii care nu-L acceptă pe Hristos
și nu I se supun. Dacă un credincios are lucrarea Duhului Sfânt sau nu se decide
complet prin atitudinea acestuia față de Hristos. Dacă o persoană crede doar în
Dumnezeu din cer și nu I se supune lui Hristos, aceasta nu va primi niciodată lucrarea
Duhului Sfânt. Chiar acum, încă mai sunt mulți oameni în numeroase biserici diferite
care cred doar în Duhul lui Dumnezeu, dar nu cred în Hristos și, prin acest lucru,
pierd lucrarea Duhului Sfânt. Sunt mulți care cred doar în cuvintele lui Hristos, dar nu
I se supun și, de aceea, sunt disprețuiți de Dumnezeu. Așadar, acceptarea lui Hristos
și supunerea față de El sunt esențiale pentru a primi lucrarea Duhului Sfânt. O
persoană va obține mântuirea și va fi desăvârșită doar dacă Îl acceptă pe Hristos și
I se supune. Așadar, se poate vedea că lucrarea Duhului Sfânt în fiecare epocă își
are baza și principiul său. Atât de mulți oameni încă nu văd importanța faptului de a
I te supune lui Hristos. Duhul Sfânt lucrează în totalitate conform cuvintelor lui
Hristos. Dacă oamenii nu pot accepta cuvintele lui Hristos și continuă să se
cramponeze de noțiuni despre Dumnezeu și să se opună cuvintelor lui Dumnezeu,
atunci ei nu pot primi categoric lucrarea Duhului Sfânt. Mulți oameni se roagă doar
în numele lui Dumnezeu Atotputernic, dar nu se supun lucrării lui Hristos și nu
acceptă complet cuvintele Lui. Astfel de oameni sunt antihriști și indiscutabil nu pot
primi lucrarea Duhului Sfânt.
Fragment din părtășia celui de mai sus

1126
 Lucrarea Duhului Sfânt este în principal să-i îndrume pe oameni să intre în
cuvântul lui Dumnezeu și să înțeleagă adevărul. Ce aspecte implică intrarea în
cuvântul lui Dumnezeu? A intra în cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă că cineva
citește o anumită propoziție a lui Dumnezeu, o analizează puțin și apoi are un
pic de înțelegere. Aceasta nu este echivalent cu a intra în cuvântul lui Dumnezeu.
Nu așa este. Cel mai important este să intri în cuvântul lui Dumnezeu prin
experiență. Această „experiență” acoperă o gamă largă de experiențe.
Experiența omului nu este doar un aspect al experienței, ci are mai multe fațete.
A-ți îndeplini datoria înseamnă a experimenta cuvântul lui Dumnezeu. Punerea
adevărului în practică înseamnă, de asemenea, a experimenta cuvântul l ui
Dumnezeu. În special, trecerea prin diferite feluri de încercări și rafinări
înseamnă și mai mult experimentarea cuvântului lui Dumnezeu. Atâta timp cât
experimentați cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de context sau ocazie, veți putea
obține lucrarea Duhului Sfânt. De exemplu, când întâmpinăm încercări, ne rugăm
lui Dumnezeu și încercăm să înțelegem voia lui Dumnezeu. Drept urmare, Duhul
Sfânt ne luminează și ne permite să înțelegem voia lui Dumnezeu. Acest lucru
se întâmplă așa deoarece este legat de intrarea în cuvântul lui Dumnezeu. […]
Mai mult, în procesul de îndeplinire a îndatoririlor noastre și în cadrul experienței
vieții noastre de zi cu zi, indiferent de situație, atâta timp cât ne rugăm lui
Dumnezeu, căutăm adevărul și căutăm să înțelegem voia lui Dumnezeu, vom
putea obține lucrarea Duhului Sfânt. Acest lucru se datorează faptului că Duhul
Sfânt ne călăuzește pentru a intra în cuvântul lui Dumnezeu și în adevăr. Există
unii oameni care au multe experiențe când vine vorba de acest aspect. Indiferent
ce situație întâmpină și ce fel de oameni întâlnesc, ei se roagă lui Dumnezeu și
Îi cer să-i lumineze, să-i îndrume și să le dea înțelepciune și inteligență. Când
oamenii experimentează în mod constant lucrarea lui Dumnezeu în felul acesta,
ei vor înțelege multe din cuvintele lui Dumnezeu. Ei vor ști cum ar trebui să
acționeze și să tragă foloase de pe urma unor practici specifice. Acesta este
modul în care se intră în cuvântul lui Dumnezeu.
Fragment din „Cunoașterea lucrării Duhului Sfânt este de maximă importanță pentru mântuirea

omului” în Predici și părtășie despre intrarea în viață II

1127
 27. Care este lucrarea duhurilor rele? Cum se manifestă lucrarea duhurilor
rele?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Ce lucrare vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile pe
care le au oamenii sunt vagi și abstracte și ei sunt lipsiţi de umanitatea normală,
motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși îşi doresc să-L iubească pe
Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri se amestecă
mereu în ei, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a avea o stare
sufletească normală în fața lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, de îndată ce
lucrarea Satanei apare în oameni, inimile lor nu mai pot fi în pace în fața lui
Dumnezeu, oamenii nu mai știu ce să facă cu ei, vederea unei adunări de oameni îi
face să-și dorească să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se
roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relațiile normale dintre om și Dumnezeu și
tulbură viziunile anterioare ale oamenilor sau vechea lor cale de intrare în viață; în
inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu, se întâmplă lucruri care
îi perturbă și îi înlănțuiesc, iar inimile lor nu-și pot găsi pacea, nelăsând putere deloc
pentru iubirea lor pentru Dumnezeu și făcându-i să fie cuprinși de melancolie.
Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Lucrarea Satanei se manifestă astfel: nu
poți să te ții tare pe poziție, făcându-te să devii o persoană care Îi greșește lui
Dumnezeu și care nu are deloc credință în El. Când Satana intervine, îți pierzi iubirea
și credința în Dumnezeul din tine, ești despuiat de o relație normală cu Dumnezeu,
nu cauți adevărul sau să te perfecţionezi, regresezi, şi devii pasiv, te complaci, dai
frâu liber păcatului și nu urăști păcatul; în plus, amestecul Satanei te face să devii
desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de
El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El și chiar există riscul să Îl părăsești.
Toate acestea reprezintă lucrarea Satanei.
Fragment din „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei” în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi există nişte duhuri rele care lucrează prin chestiuni supranaturale ca să-l
înşele pe om; nu este decât o imitaţie din partea acestora pentru a înşela omul printr-
o lucrare ce nu este făcută în prezent de Duhul Sfânt. Multe duhuri rele imită facerea
minunilor şi vindecarea bolilor; acestea nu sunt decât lucrarea duhurilor rele, căci

1128
Duhul Sfânt nu mai face o astfel de lucrare în ziua de azi, şi toți aceia care imită
lucrarea Duhului Sfânt din acel moment – sunt, într-adevăr, duhuri rele. Toată
lucrarea desfăşurată în Israel pe atunci a fost o lucrare de natură supranaturală,
numai că Duhul Sfânt nu lucrează acum astfel şi orice altă asemenea lucrare este
fapta Satanei, tulburarea Satanei şi vine de la duhurile rele. Dar nu poţi spune că
orice lucru supranatural vine de la duhurile rele – acest lucru ar depinde de epoca
lucrării lui Dumnezeu.
Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să

facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar
dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals
realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă
aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua
niciodată acea etapă a lucrării.
Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Când omul are o oarecare înțelegere a lui Dumnezeu, este dispus să sufere
pentru El și să trăiască pentru El. Totuși, Satana încă deține controlul asupra
slăbiciunilor omului și încă poate să-i provoace suferință. Duhurile rele încă pot lucra
în oameni pentru a interfera cu ei, făcându-i să aibă o stare de spirit confuză, să-și
piardă mințile, să se simtă deranjați mintal și să îndure interferențe în toate lucrurile.
Înlăuntrul omului există încă unele lucruri ale minții sau ale sufletului care pot fi
controlate și manipulate de Satana. Iată de ce este posibil să te îmbolnăvești, să ai
necazuri și să te gândești la sinucidere și, uneori, să simți, de asemenea, că lumea
este pustie sau că viața nu are niciun sens. Cu alte cuvinte, această suferință este
tot la comanda Satanei; este una dintre slăbiciunile fatale ale omului. Satana este
încă în stare să folosească acele lucruri pe care le-a corupt și călcat în picioare –
sunt arme pe care Satana le poate folosi împotriva omului. […] Duhurile rele profită
de orice ocazie pentru a-și face lucrarea. Ele pot să vorbească dinăuntrul tău sau să-
ți șoptească în ureche sau, în caz contrar, îți pot face gândurile și mintea confuze,
pot suprima mișcarea Duhului Sfânt astfel încât să n-o poți simți. După asta, încep

1129
să interfereze cu tine, derutându-ți gândirea și zăpăcindu-ți creierul, lăsându-te
neliniștit și instabil. Astfel este lucrarea pe care duhurile rele o fac asupra omului și,
dacă nu ai discernământ în această privință, te vei afla în mare pericol.
Fragment din „Însemnătatea experimentării de către Dumnezeu a suferinței din lume”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Unii oameni spun că Duhul Sfânt lucrează în ei în orice moment. Este imposibil.
Dacă ar spune că Duhul Sfânt este întotdeauna cu ei, ar fi realist. Dacă ar spune că
gândirea și simțul lor sunt normale în orice moment, ar fi de asemenea realist și ar
arăta că Duhul Sfânt este cu ei. Dacă spui că Duhul Sfânt lucrează mereu în tine, că
ești luminat de Dumnezeu și atins de Duhul Sfânt în fiecare clipă și că dobândești
cunoștințe noi tot timpul, atunci nu e normal. Este extrem de supranatural! Fără o
umbră de îndoială, astfel de oameni sunt spirite rele! Chiar când Duhul lui Dumnezeu
intră în trup, sunt momente când El trebuie să se odihnească și trebuie să mănânce
– ca să nu mai vorbesc despre tine. Cei care au fost posedați de spiritele rele par să
fie fără slăbiciunea trupului. Ei sunt capabili să se lepede și să renunțe la tot, sunt
nepăsători, capabili să reziste chinului, nu simt nici cea mai mică oboseală, ca și cum
ar fi depășit trupul. Nu este acest lucru extrem de supranatural? Lucrarea duhului rău
este supranaturală, iar aceste lucruri nu pot fi atinse de om. Cei care nu pot diferenția
sunt invidioși când văd astfel de oameni și spun că a lor credință in Dumnezeu este
atât de puternică și atât de bună și că nu sunt niciodată slabi. De fapt, aceasta este
manifestarea lucrării duhului rău. Acest lucru se datorează faptului că oamenii cu o
stare normală au, în mod inevitabil, slăbiciuni umane; aceasta este starea normală a
celor care au prezența Duhului Sfânt.
Fragment din „Practica (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Cea mai evidentă caracteristică a lucrării duhurilor rele este că ea este
supranaturală, că vorbele pe care le rostesc duhurile rele sau lucrurile pe care ele le
cer oamenilor să le facă sunt anormale, ilogice și chiar trădează moralitatea de bază
a umanității normale și a relațiilor umane și că ele sunt menite să facă nimic altceva
decât să-i înșele pe oameni, să-i tulbure și să-i corupă. Când oamenii sunt posedați

1130
de duhuri rele, unii simt o mare frică, unii devin anormali, în timp ce alții cad în uluire,
iar alții se trezesc incredibil de neliniștiți și incapabili să stea calmi. În orice caz, atunci
când oamenii sunt posedați de duhuri rele, se schimbă, devin ceva care nu este nici
uman, nici demon, și își pierd umanitatea normală. Acest lucru este suficient pentru
a dovedi că esența duhurilor rele este rea și urâtă, ea fiind întocmai esența Satanei.
Duhurile rele îi fac pe oameni să le fie silă de ei înșiși și să se disprețuiască și nu au
absolut niciun beneficiu sau ajutor pentru oameni. Singurele lucruri pe care Satana
și tot felul de duhuri rele sunt capabile să le facă sunt coruperea, rănirea și înghițirea
oamenilor.
Principalele tipuri de manifestări ale celor care au lucrarea duhurilor rele (cei
care sunt posedați de demoni) sunt:
Primul tip este că duhurile rele spun adeseori oamenilor să facă cutare și cutare
lucru, sau să spună cuiva ceva, sau să îndrume pe oameni să spună profeții false.
Al doilea tip este că oamenii adesea vorbesc în așa-numitele „limbi” în rugăciune,
pe care nu le înțelege nimeni, și nici chiar vorbitorii înșiși nu le înțeleg. Unii dintre
vorbitori pot chiar „interpreta limbile” ei înșiși.
Al treilea tip este că o persoană primește adesea revelații, cu o frecvență foarte
mare, când fiind îndrumată într-un fel, când fiind îndrumată în alt fel, într-o stare
constantă de neliniște.
Al patrulea tip este că oamenii care au lucrarea duhurilor rele doresc să facă
urgent cutare sau cutare lucru, prea nerăbdători să aștepte, nu iau în considerare
dacă condițiile o permit, chiar se epuizează în mijlocul nopții, iar comportamentul lor
este deosebit de anormal.
Al cincilea tip este că oamenii cu lucrarea duhurilor rele sunt grozav de aroganți,
lipsiți de rațiune, și tot discursul lor este condescendent și vine dintr-o poziție de
comandă. Ei zăpăcesc oamenii și, ca niște demoni, îi forțează pe oameni să facă
lucruri.
Al șaselea tip este că oamenii care au lucrarea duhurilor rele nu sunt în stare să
comunice adevărul, cu atât mai puțin să acorde atenție lucrării lui Dumnezeu, Îl
sfidează pe Dumnezeu și acționează în mod arbitrar, comițând tot felul de încălcări
pentru a distruge ordinea obișnuită a Bisericii.
Al șaptelea tip este că o persoană care are lucrarea duhurilor rele se dă drept

1131
altcineva fără niciun motiv sau susține că a fost trimisă de cineva și că oamenii ar
trebui s-o asculte. Nimeni nu poate să-și dă seama de unde a venit.
Al optulea tip este că oamenii care au lucrarea duhurilor rele nu au, de obicei, o
rațiune normală, și nici nu înțeleg vreun adevăr; ei nu au nicio capacitate de a primi
și, de asemenea, nu sunt luminați de Duhul Sfânt, iar ceea ce oamenii văd este că,
atunci când primesc lucruri, acești oameni sunt excepțional de absurzi și nu au deloc
dreptate.
Al nouălea tip este că oamenii care au lucrarea duhurilor rele acordă o atenție
deosebită învățării celorlalți în timpul lucrării, se comportă mereu sălbatic și
întotdeauna provoacă perturbări și tulburări; tot ceea ce fac și spun atacă, leagă și
corup alte persoane și merg până într-acolo încât să rupă hotărârea oamenilor și să-
i facă să devină negativi, astfel încât aceștia să nu se poată ridica înapoi. Ei sunt, pur
și simplu, diavoli, care fac rău altora, jucându-se cu unii și devorând pe alții și sunt
fericiți în taină atunci când fac ceea ce vor. Acesta este scopul principal al lucrării
duhurilor rele.
A zecelea tip este că oamenii care au lucrarea duhurilor rele trăiesc o viață total
anormală. Ochii lor radiază o licărire ucigașă, iar cuvintele pe care le rostesc sunt
extrem de înspăimântătoare, ca și cum un demon ar fi coborât în lume. Nu există
nicio ordine în viața acestui tip de persoane, ele sunt foarte instabile și sunt la fel de
imprevizibile ca un animal sălbatic care nu a fost dresat. Ele sunt extrem de repulsive
și odioase față de ceilalți. Exact așa arată o persoană pe care au legat-o demonii.
Cele zece tipuri de mai sus sunt expresiile principale ale lucrării duhurilor rele.
Orice persoană care afișează una dintre aceste expresii va avea cu siguranță
lucrarea duhurilor rele. Mai exact, toți cei care afișează expresiile de mai sus ale
lucrării duhurilor rele, indiferent de tipul pe care-l au, sunt oameni care au lucrarea
duhurilor rele. O persoană care are lucrarea duhurilor rele deseori îi urăște și se
păstrează la distanță de oamenii în care lucrează Duhul Sfânt și care pot avea
părtășie despre adevăr. Deseori, cu cât cineva este mai bun, cu atât mai mult vrea
să îl atace sau să îl condamne. Cu cât cineva este mai nechibzuit, cu atât mai mult
încearcă să se gudure pe lângă el și să îl lingușească, dorind în mod deosebit să
intre în contact cu el. Când duhurile rele lucrează, ele confundă întotdeauna adevărul
cu falsitatea, spunând că pozitivul este negativ și că negativul este pozitiv. Acestea

1132
sunt întocmai faptele duhurilor rele.
Fragment din „12 probleme pe care toate bisericile trebuie să le rezolve urgent” în Anale

selectate din Rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

Orice duh a cărui lucrare este în mod evident supranaturală este un duh malefic,
iar lucrarea și cuvântările oricărui duh care îndeplinește o lucrare supranaturală în
oameni este lucrarea unui duh malefic; toate mijloacele prin care lucrează duhurile
rele sunt anormale și supranaturale și se manifestă în principal în următoarele șase
moduri:
1. Controlul direct al vorbirii oamenilor, ceea ce arată în mod clar că duhul rău
vorbește, nu oamenii înșiși vorbesc în mod normal;
2. Sentimentul că duhul rău îi instruiește pe oameni și le ordonă să facă cutare
sau cutare lucru;
3. Oamenii care, atunci când sunt într-o cameră, pot spune când cineva urmează
să intre;
4. Oamenii care aud adesea voci care vorbesc cu ei pe care alții nu le pot auzi;
5. Oamenii care sunt capabili să vadă și să audă lucruri pe care alții nu pot;
6. Oamenii care sunt mereu agitați, vorbesc cu ei înșiși, și sunt incapabili de o
conversație sau interacțiune normală cu oamenii.
Toți cei în care lucrează un duh rău au în mod inevitabil aceste șase manifestări.
Ei sunt iraționali, stau ca pe ace, incapabili de o interacțiune normală cu oamenii; e
ca și cum ar fi neînduplecați în rațiune și există ceva impersonal și supranatural în
ceea ce-i privește. Astfel de oameni au fost posedați de un duh rău sau au un duh
rău care lucrează în ei și toată lucrarea duhurilor rele este evidentă și supranaturală.
Aceasta este lucrarea cea mai ușor de distins a duhurilor rele. Atunci când cineva
este posedat de un duh rău, acesta se joacă cu persoana respectivă, astfel încât ea
este complet dată peste cap. Ea devine irațională, ca un zombi, ceea ce
demonstrează că, în esență, duhurile rele sunt duhuri rele care corup și devorează
oameni. Cuvântările duhurilor rele sunt ușor de distins: cuvântările lor rezumă în
totalitate esența lor rea, sunt stagnante, tulburi și rău mirositoare, emană duhoarea
morții. Pentru oamenii care sunt de un bun calibru, cuvintele duhurilor rele se simt
goale și neinteresante, needificatoare, ca nimic altceva decât minciuni și vorbe goale,

1133
se simt vagi și complicate, ca o încărcătură de absurdități. Acesta este unul din cel
mai ușor de distins nonsens al duhurilor rele. Pentru a fermeca oamenii, unele dintre
duhurile rele „de grad înalt” pretind a fi Dumnezeu sau Hristos când vorbesc, în timp
ce altele pretind a fi îngeri sau figuri celebre. Atunci când vorbesc, aceste duhuri rele
sunt specialiste în a imita anumite cuvinte sau expresii ale lui Dumnezeu sau ale
tonului lui Dumnezeu, iar oamenii care nu înțeleg adevărul sunt ușor înșelați de astfel
de duhuri rele de „grad înalt”. Poporului ales al lui Dumnezeu trebuie să-i fie clar că,
în esență, duhurile rele sunt rele și nerușinate și că, chiar dacă sunt duhuri rele de
„grad înalt”, ele sunt complet lipsite de adevăr. Duhurile rele, la urma urmei, sunt
duhuri malefice, esența duhurilor rele este rea și de același fel cu Satana.
Fragment din „Cum să discernem vorbirea demonică și ereziile duhurilor rele, Hristoșii falși și

antihriștii” în Anale selectate din Rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

28. Care sunt diferențele dintre lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea duhurilor
rele?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Trebuie să înțelegi ce lucruri se ivesc de la Dumnezeu și ce lucruri se ivesc de
la Satana. Lucrurile care se ivesc de la Dumnezeu te fac să devii tot mai lămurit în
privința viziunilor și te fac să te apropii tot mai mult de Dumnezeu, împărtășind sincer
dragostea cu frații și surorile; ești capabil să arăți apreciere față de povara lui
Dumnezeu și inima ta iubitoare de Dumnezeu nu se domolește; există un drum
înainte pe care să mergi. Lucrurile care se ivesc de la Satana te fac să pierzi viziunile,
și tot ce ai avut înainte a dispărut; devii înstrăinat de Dumnezeu, nu ai nicio dragoste
pentru frați și surori și ai o inimă plină de ură. Devii deznădăjduit, nu mai vrei să
trăiești viața Bisericii, iar inima ta iubitoare de Dumnezeu nu mai există. Aceasta este
lucrarea Satanei și, de asemenea, consecința provocată de lucrarea duhurilor rele.
Fragment din „Capitolul 22” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu nu Își repetă lucrarea, nu săvârșește o lucrare nerealistă, nu are

cerințe excesive de la om și nu săvârșește o lucrare dincolo de simțul omului. Toată
lucrarea pe care o săvârșește se află în sfera simțului normal al omului și nu

1134
depășește simțul umanității normale, iar lucrarea Lui este conform cerințelor normale
ale omului. Dacă este lucrarea Duhului Sfânt, omul devine și mai normal, iar
umanitatea lui devine și mai normală. Omul are tot mai multe cunoștințe în ceea ce
privește firea sa, care a fost coruptă de Satana și în ceea ce privește esența omului,
având tot mai multă dorință pentru adevăr. Cu alte cuvinte, viața omului crește și
crește, iar firea coruptă a omului devine capabilă de tot mai multe schimbări – toate
fiind semnificația lui Dumnezeu care devine viața omului. Dacă o cale este incapabilă
să dezvăluie acele lucruri care formează esența omului, este incapabilă să modifice
firea omului și, mai mult, este incapabilă să-l aducă în fața lui Dumnezeu sau să-i
ofere o înțelegere reală a lui Dumnezeu, înjosindu-i chiar umanitatea și făcându-i
simțurile să fie și mai anormale, atunci această cale nu trebuie să fie calea adevărată
și poate fi lucrarea unui spirit rău sau calea veche. Pe scurt, nu poate fi lucrarea
prezentă a Duhului Sfânt.
Fragment din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi”

în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea Duhului Sfânt este o formă de îndrumare proactivă și de luminare

pozitivă. Nu permite oamenilor să fie pasivi. Le aduce mângâiere, le oferă credință
și tărie sufletească și le permite să continue opera de desăvârșire a lor de către
Dumnezeu. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii pot să pătrundă în mod activ; ei
nu sunt pasivi sau forțați, ci proactivi. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt
bucuroși și harnici şi doritori să se supună și fericiți să se umilească și, chiar dacă
sunt îndurerați și fragili înlăuntrul lor, ei iau decizia să coopereze, ei suferă cu
bucurie, pot să se supună și nu sunt pătați de voinţa umană și, cu siguranță, nici de
dorințele și motivațiile umane. Când oamenii experimentează lucrarea Duhului
Sfânt, ei sunt mai ales sfinți în sinea lor. Cei care sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului
Sfânt trăiesc iubirea lui Dumnezeu, iubirea fraților și surorilor lor și se desfată cu
lucrurile cu care se desfată Dumnezeu și detestă lucrurile pe care le detestă
Dumnezeu. Persoanele care sunt atinse de lucrarea Duhului Sfânt au o umanitate
normală, urmăresc în mod constant adevărul și dispun de umanitate. Când Duhul
Sfânt lucrează în oameni, starea lor sufletească devine din ce în ce mai bună, iar
umanitatea lor devine din ce în ce mai normală și, deși o parte din cooperarea lor

1135
poate fi prostească, motivațiile lor sunt corecte, intrarea lor este pozitivă, ei nu
încearcă să întrerupă și sunt lipsiţi de reavoinţă. Lucrarea Duhului Sfânt este
normală și reală, Duhul Sfânt lucrează în om potrivit regulilor vieții normale a omului,
iar El luminează și îndrumă oamenii potrivit scopurilor adevărate ale oamenilor
obişnuiţi. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, El îi îndrumă și îi luminează potrivit
nevoilor oamenilor obişnuiţi, El le oferă lucruri în funcție de nevoile lor și îi îndrumă
și luminează pozitiv în funcție de ceea ce le lipsește; când Duhul Sfânt lucrează,
această lucrare este în acord cu cu regulile vieții normale a omului și doar în viața
reală oamenii pot vedea lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, în viața de zi cu zi, oamenii
au o stare pozitivă și o viață duhovnicească normală, atunci sunt înzestraţi cu
lucrarea Duhului Sfânt. Într-o asemenea stare, când mănâncă și beau cuvintele lui
Dumnezeu, ei au credință, când se roagă, sunt inspirați, când ceva li se întâmplă,
nu sunt pasivi și, când li se întâmplă, ei pot vedea lecțiile pe care Dumnezeu cere
să fie învățate și nu sunt pasivi sau slabi și, deși au dificultăți reale, ei sunt dornici
să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu.
[…]
Ce lucrare vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile pe
care le au oamenii sunt vagi și abstracte și ei sunt lipsiţi de umanitatea normală,
motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși îşi doresc să-L iubească pe
Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri se amestecă
mereu în ei, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a avea o stare
sufletească normală în fața lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, de îndată ce
lucrarea Satanei apare în oameni, inimile lor nu mai pot fi în pace în fața lui
Dumnezeu, oamenii nu mai știu ce să facă cu ei, vederea unei adunări de oameni îi
face să-și dorească să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se
roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relațiile normale dintre om și Dumnezeu și
tulbură viziunile anterioare ale oamenilor sau vechea lor cale de intrare în viață; în
inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu, se întâmplă lucruri care
îi perturbă și îi înlănțuiesc, iar inimile lor nu-și pot găsi pacea, nelăsând putere deloc
pentru iubirea lor pentru Dumnezeu și făcându-i să fie cuprinși de melancolie.
Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Lucrarea Satanei se manifestă astfel: nu
poți să te ții tare pe poziție, făcându-te să devii o persoană care Îi greșește lui

1136
Dumnezeu și care nu are deloc credință în El. Când Satana intervine, îți pierzi iubirea
și credința în Dumnezeul din tine, ești despuiat de o relație normală cu Dumnezeu,
nu cauți adevărul sau să te perfecţionezi, regresezi, şi devii pasiv, te complaci, dai
frâu liber păcatului și nu urăști păcatul; în plus, amestecul Satanei te face să devii
desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de
El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El și chiar există riscul să Îl părăsești.
Toate acestea reprezintă lucrarea Satanei.
Fragment din „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu lucrează într-un mod blând, iubitor, delicat și grijuliu, o modalitate

care este în mod special măsurată și adecvată. Calea Lui nu te provoacă să simți
emoții intense precum: „Dumnezeu trebuie să mă lase să fac aceasta” sau
„Dumnezeu trebuie să mă lase să fac cealaltă”. Dumnezeu nu-ți dă niciodată acel fel
de mentalitate intensă sau sentimente intense care fac lucrurile de nesuportat. Nu-i
așa? Chiar și când accepți cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu, cum
te simți atunci? Când simți autoritatea și puterea Lui, cum te simți atunci? Simți că
Dumnezeu este divin și de neîncălcat? (Da.) Te simți departe de Dumnezeu în aceste
vremuri? Te simți înspăimântat de Dumnezeu? Nu, simți, în schimb, respect
înfricoșat față de El. Nu simt oamenii toate aceste lucruri numai ca urmare a lucrării
lui Dumnezeu? […]
Când vine vorba de lucrarea lui Satana asupra omului, am acum două fraze care
pot descrie amănunțit natura răutăcioasă și rea a Satanei care vă permite cu
adevărat să-i cunoașteți caracterul odios: în abordarea lui față de om, Satana vrea
permanent să-l ocupe și să-l posede cu forța, pe fiecare în parte, astfel încât să poată
ajunge până la punctul în care îl controlează complet pe om, rănindu-l, astfel încât
să poată dobândi această ambiție obiectivă și sălbatică. Ce înseamnă „ocupă cu
forța”? Se întâmplă cu sau fără consimțământul tău? Se întâmplă cu sau fără știrea
ta? Este complet fără știrea ta! În situațiile în care nu ești conștient, eventual atunci
când nu a spus nimic sau nu a făcut nimic, atunci când nu există nicio premisă, niciun
context, el există în jurul tău, înconjurându-te. El caută o oportunitate de a exploata,
apoi te ocupă forțat, te posedă, atingându-și obiectivul de a te controla și de a te răni
în totalitate. Acestea sunt o intenție și un comportament tipic în lupta pentru omenire

1137
a Satanei împotriva lui Dumnezeu.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)” în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni spun că Duhul Sfânt lucrează în ei în orice moment. Este imposibil.
Dacă ar spune că Duhul Sfânt este întotdeauna cu ei, ar fi realist. Dacă ar spune că
gândirea și simțul lor sunt normale în orice moment, ar fi de asemenea realist și ar
arăta că Duhul Sfânt este cu ei. Dacă spui că Duhul Sfânt lucrează mereu în tine, că
ești luminat de Dumnezeu și atins de Duhul Sfânt în fiecare clipă și că dobândești
cunoștințe noi tot timpul, atunci nu e normal. Este extrem de supranatural! Fără o
umbră de îndoială, astfel de oameni sunt spirite rele! Chiar când Duhul lui Dumnezeu
intră în trup, sunt momente când El trebuie să se odihnească și trebuie să mănânce
–ca să nu mai vorbesc despre tine. Cei care au fost posedați de spiritele rele par să
fie fără slăbiciunea trupului. Ei sunt capabili să se lepede și să renunțe la tot, sunt
nepăsători, capabili să reziste chinului, nu simt nici cea mai mică oboseală, ca și cum
ar fi depășit trupul. Nu este acest lucru extrem de supranatural? Lucrarea duhului rău
este supranaturală, iar aceste lucruri nu pot fi atinse de om. Cei care nu pot diferenția
sunt invidioși când văd astfel de oameni și spun că a lor credință in Dumnezeu este
atât de puternică și atât de bună și că nu sunt niciodată slabi. De fapt, aceasta este
manifestarea lucrării duhului rău. Acest lucru se datorează faptului că oamenii cu o
stare normală au, în mod inevitabil, slăbiciuni umane; aceasta este starea normală a
celor care au prezența Duhului Sfânt.
Fragment din „Practica (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Mai jos, haideți să ne uităm la alte diferențe clare între lucrarea variată a
duhurilor rele și lucrarea Duhului Sfânt și la modul în care se manifestă ele în mod
specific. Duhul Sfânt alege oameni care urmăresc adevărul, care au conștiință și
rațiune și care au integritate. Aceștia sunt genul de oameni în care El lucrează.
Duhurile rele aleg oameni care sunt șireți și absurzi, care nu au nicio dragoste față
de adevăr și care sunt fără conștiință sau rațiune. Astfel sunt oamenii în care lucrează
duhurile rele. Ce vedem când îi comparăm pe cei care sunt aleși pentru lucrarea
Duhului Sfânt și pe cei care sunt aleși pentru cea a duhurilor rele? Putem vedea că

1138
Dumnezeu este sfânt și drept, că cei care sunt aleși de Dumnezeu urmăresc adevărul
și au conștiință și rațiune, că au integritate și iubesc ceea ce este drept. Cei care sunt
aleși de duhurile rele sunt vicleni, sunt egoiști și vrednici de dispreț, nu au nicio
dragoste față de adevăr, sunt fără conștiință și rațiune și nu urmăresc adevărul.
Duhurile rele aleg numai lucruri negative și pe aceia care nu sunt oameni adevărați,
de unde vedem că duhurile rele iubesc răutatea și întunericul, că sunt la o milă
distanță de cei care urmăresc adevărul și se grăbesc să pună stăpânire pe cei care
sunt strâmbi și vicleni, care sunt fermecați de nelegiuire și pot fi vrăjiți ușor. Cei în
care duhurile rele aleg să lucreze nu pot fi mântuiți și ei sunt eliminați de Dumnezeu.
Când și în ce context lucrează duhurile rele? Acestea lucrează când oamenii s-au
îndepărtat de Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Lucrarea duhurilor rele
farmecă oamenii și face acest lucru profitând de ocazie când ei păcătuiesc. Atunci
când oamenii sunt cei mai slabi, în special când suferă mult în inimile lor, când se
simt zăpăciți și confuzi, duhul rău profită de această ocazie pentru a se furișa înăuntru
și a-i fermeca și corupe, pentru a semăna discordie între ei și Dumnezeu. Există un
timp pentru lucrarea Duhului Sfânt: când oamenii Îl cheamă pe Dumnezeu, când
inimile lor se întorc la Dumnezeu, când au nevoie de Dumnezeu, când se căiesc
înaintea lui Dumnezeu și când caută adevărul, atunci Duhul Sfânt începe să lucreze
în ei. Vezi cum fiecare aspect al lucrării Duhului Sfânt este cu scopul de a mântui
omul, cum caută El oportunități pentru a mântui omul, în timp ce duhurile rele caută
ocazii de a corupe și de a ademeni oamenii. Duhurile rele sunt vrednice de dispreț și
rele, sunt perfide și sinistre, tot ceea ce fac este menit să corupă omul, să-i facă rău
și să-l devoreze. Când oamenii sunt în nevoie, când Îl cheamă disperați pe
Dumnezeu, când cer mântuirea de la Dumnezeu și când doresc să se apropie de
Dumnezeu în inimile lor, Duhul Sfânt li se arată și face lucrarea de mântuire.
Dumnezeu este dragoste, iar duhurile rele sunt ură – este clar asta pentru tine, nu-i
așa? Tot ceea ce fac duhurile rele este cu scopul de a devora și a corupe omul, iar
tot ce face Duhul Sfânt este pentru dragostea și mântuirea omului. Efectele lucrării
Duhului Sfânt sunt de a purifica oamenii, de a-i mântui din stricăciunea lor, de a le
permite să se cunoască pe ei înșiși și pe Satana, de a se putea răzvrăti împotriva
Satanei, de a fi capabili să urmărească adevărul și de a trăi în cele din urmă
asemănarea omului. Duhurile rele corup, pângăresc și leagă oamenii, îi afundă și

1139
mai adânc în păcat și aduc dureri din ce în ce mai mari în viețile lor, și astfel că, atunci
când duhurile rele lucrează în oameni, ei sunt terminați; în cele din urmă, ei sunt
devorați de Satana, ceea ce este rezultatul lucrării duhurilor rele. Efectul lucrării
Duhului Sfânt este de a mântui oamenii în cele din urmă, de a-i face să trăiască o
viață reală, de a-i face complet liberi și eliberați și de a-i face să primească
binecuvântările lui Dumnezeu. Iată: duhurile rele duc omul către întuneric, îl duc în
abis; Duhul Sfânt scoate omul din întuneric, la lumină și la libertate. Lucrarea Duhului
Sfânt luminează și îndrumă oamenii, El le dă ocazii, iar când sunt slabi și au păcate,
El le aduce mângâiere. El le permite oamenilor să se cunoască pe ei înșiși, le permite
să urmărească adevărul și El nu forțează oamenii să facă lucruri, ci îi lasă să-și
aleagă singuri calea și, în cele din urmă, îi scoate la lumină. Duhurile rele îi forțează
pe oameni să facă lucruri și îi comandă. Tot ceea ce spun ele este fals și îi farmecă
pe oameni, îi înșală și îi leagă; duhurile rele nu dau libertate oamenilor, nu le dau
posibilitatea să aleagă, îi forțează pe drumul către ruină și, în cele din urmă, îi
cufundă mai adânc și mai adânc în păcat, ducându-i la moarte.
Fragment din „Cunoașterea lucrării Duhului Sfânt este de maximă importanță pentru

mântuirea omului” în Predici și părtășie despre intrarea în viață II

29. Ce este posedarea de către demoni? Cum se manifestă posedarea de

către demoni?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să
facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar
dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals
realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă
aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua
niciodată acea etapă a lucrării. […] Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar
arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face
exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar
lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează
o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a
fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe

1140
să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită. Odată ce El a
completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie
să vă fie clar.
Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Există unii care sunt posedaţi de duhuri rele şi strigă în gura mare „Eu sunt
Dumnezeu!” Totuşi, în cele din urmă, ei sunt descoperiți, căci greşesc în privinţa
lucrului pe care îl reprezintă. Ei îl reprezintă pe Satana şi Duhul Sfânt nu le acordă
nicio atenţie. Oricât de mult te-ai exalta sau oricât de hotărât ai striga, eşti tot o fiinţă
creată, şi una care îi aparţine Satanei. […] Dacă nu eşti în stare să faci loc pentru o
nouă epocă, să pui capăt celei vechi, să anunţi una nouă sau să faci o nouă lucrare,
atunci nu poţi fi numit Dumnezeu!
Fragment din „Taina întrupării (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Oamenii posedați de demoni sunt cei care au fost invadați și controlați de
spiritele rele. Principala manifestare este aceea de a avea o dereglare psihologică
sau de a avea uneori mintea tulburată, pierzând complet rațiunea normală. Ei cred
în Dumnezeu, dar nu sunt în stare să accepte adevărul și nu pot juca decât un rol
perturbator. De aceea, deși cred în Dumnezeu, ei nu pot fi mântuiți și trebuie alungați.
Majoritatea oamenilor posedați de spirite rele se comportă ca niște slugi ale Satanei
și perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Există zece manifestări principale, după cum
urmează:
1. Toți aceia care se dau drept Dumnezeu sau Hristos sunt posedați de spirite
rele.
2. Toți aceia care pretind că au spirite de îngeri sunt posedați de spirite rele.
3. Toți aceia care se dau drept un alt Dumnezeu întrupat sunt posedați de
spirite rele.
4. Toți aceia care afirmă că spusele lui Dumnezeu sunt ale lor sau care îi obligă
pe alții să trateze cuvintele lor ca fiind cuvintele lui Dumnezeu sunt posedați de spirite
rele.
5. Toți aceia care pretind că sunt folosiți de către Duhul Sfânt pentru a-i face pe

1141
alții să-i urmeze și să asculte de ei sunt posedați de spirite rele.
6. Toți aceia care vorbesc adesea în limbi necunoscute, interpretează limbi și au
tot felul de viziuni supranaturale, sau care adesea evidențiază păcatele altora, sunt
posedați de spirite rele.
7. Toți aceia care adesea aud voci supranaturale ale spiritelor sau sunete
scoase de spirite sau care deseori văd fantome și toți aceia care în mod clar nu prea
sunt în toate mințile au fost posedați de spirite rele.
8. Toți aceia care au pierdut gândirea umană normală, vorbesc nebunește în
mod frecvent, vorbesc deseori singuri, spun nonsensuri sau spun deseori că
Dumnezeu le-a dat instrucțiuni și că Duhul Sfânt i-a atins, au fost, de asemenea,
posedați de spirite rele.
9. Toți cei care au episoade de comportament anormal, se comportă prostește,
sunt uneori nebuni și nu pot conversa cu ceilalți în mod normal sunt oameni care au
fost posedați de spirite rele. Toți cei care sunt clasificați drept homosexuali sunt un
tip de oameni posedați de demoni și sunt printre cei care trebuie să fie alungați.
10. Unii oameni sunt, de obicei, destul de normali, dar pot fi provocați și pot
dezvolta o tulburare psihică pe parcursul a câtorva luni sau pe parcursul unui an sau
a doi. În momentul tulburării, ei sunt la fel ca cei care au fost posedați de demoni.
Deși acești oameni sunt uneori normali, ei sunt de asemenea clasificați ca posedați
de spirite rele. (Dacă cineva a avut o tulburare mintală cu mulți ani în urmă, dar s-a
simțit bine pentru mulți ani după aceea, a putut înțelege și accepta adevărul în
credința sa și a suferit unele schimbări, atunci nu va fi clasificat ca fiind posedat de
spirite rele).
O persoană posedată de demoni este complet stăpânită și controlată de Satana,
aparține Satanei și este blestemată.
Fragment din „A îndeplini bine lucrarea Bisericii presupune a discerne mai multe tipuri de

oameni” în Anale selectate din Rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

Există doar două tipuri de situații în care duhurile rele înșală omul: una este
lucrarea supranaturală a duhurilor rele și cealaltă este reîntruparea duhurilor rele ca
oameni. Cei care se împotrivesc lui Dumnezeu și adevărului, ca demonul care este
marele balaur roșu, sunt, de asemenea, duhuri rele; ei sunt mai vicleni, mai răutăcioși.

1142
Unele duhuri rele posedă trupurile oamenilor la un moment dat în viața lor; unele
duhuri rele sunt reîntrupările demonilor. Deși în exterior nu există nicio lucrare
supranaturală a duhurilor rele și nu puteți vedea nicio urmă de posedare de către
diavoli, ei se împotrivesc frenetic adevărului; ei se opun nebunește și se împotrivesc
lui Dumnezeu. Demonii reîntrupați nu sunt supranaturali, ci normali. Cu toate acestea,
este destul de evident că ei sunt ostili adevărului. Marele balaur roșu face parte din
categoria demonilor reîntrupați, iar toți politicienii și șefii de stat care se împotrivesc
lui Dumnezeu sunt, de asemenea, demoni renăscuți. A spune că numai aceia care
au lucrarea duhurilor rele sunt posedați de demoni și sunt ei înșiși duhuri rele nu se
potrivește realității. Unele duhuri rele se deghizează mai profund și nu le puteți
deosebi; ele aparțin categoriei demonilor reîntrupați.
Fragment din „Întrebări și răspunsuri” în Predici și părtășie despre intrarea în viață VIII

30. De ce Dumnezeu nu îi mântuiește pe cei care au lucrarea duhurilor rele

în ei sau pe cei care sunt posedați de demoni?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Cei pe care spiritele rele i-au posedat pentru un timp (de la naștere) vor fi
dezvăluiți acum. Te voi da afară! Îți mai amintești ce am spus? Eu – Dumnezeul sfânt
și neîntinat – nu locuiesc într-un templu detestabil și murdar. Cei care au fost posedați
de spiritele rele știu de la sine, și nu trebuie să clarific. Nu te-am predestinat pe tine!
Tu ești vechiul Satana și, totuși, vrei să te strecori în împărăția Mea! Absolut nu!
Fragment din „Capitolul 81” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Am văzut de mult limpede diferitele fapte ale duhurilor rele. Și oamenii folosiți de
către duhurile rele (cei cu intenții greșite, cei care râvnesc după trup sau avere, cei
care se preamăresc pe ei înșiși, cei care perturbă biserica etc.) au fost de asemenea
văzuți de către Mine. Nu presupune că totul va fi în ordine odată ce spiritele rele au
fost alungate. Dă-Mi voie să-ți spun! De acum înainte, voi scăpa de acei oameni unul
câte unul, pentru a nu-i mai folosi vreodată. Adică, nicio persoană pervertită de
duhurile rele nu va fi folosită de Mine și va fi azvârlită afară! Să nu crezi că nu am
sentimente! Să știi acest lucru! Eu sunt Dumnezeul Cel sfânt și nu voi domicilia într-

1143
un templu murdar! Nu folosesc decât oameni sinceri și înțelepți care Îmi sunt complet
credincioși și pot avea considerație față de povara Mea. Asta se datorează faptului
că asemenea oameni au fost predestinați de către Mine. Absolut niciun duh rău nu
lucrează deloc asupra lor. Dă-Mi voie să clarific un aspect: de acum încolo, toți cei
lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt au lucrarea duhurilor rele. Lasă-Mă să repet: nu vreau
nici măcar o singură persoană asupra căreia lucrează duhurile rele. Vor fi aruncate
toate în Gheenă odată cu trupurile lor!
Fragment din „Capitolul 76” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Oamenii menționează adesea iadul și Infernul. Dar la ce se referă aceste două

cuvinte și care este diferența dintre ele? Se referă cu adevărat la vreun colț rece și
întunecat? Mintea umană Îmi întrerupe mereu gestionarea, gândindu-se că propriile-
i cugetări întâmplătoare sunt destul de bune. Dar ele sunt doar propriile sale
închipuiri. Atât Infernul cât şi iadul se referă la un templu al murdăriei în care Satana
sau duhurile rele au locuit anterior. Adică, toţi cei care au fost ocupaţi înainte de
Satana sau de duhurile rele sunt cei care sunt Hades și cei care sunt iadul – nu există
nicio greșeală! Acesta e motivul pentru care am subliniat în mod repetat în trecut că
nu trăiesc într-un templu al murdăriei. Pot Eu (Dumnezeu Însuși) să trăiesc în Infern
sau în iad? Nu ar fi un nonsens? Am spus acest lucru de mai multe ori, dar voi încă
nu înțelegeți ce vreau să spun. Comparativ cu iadul, Infernul este mai sever corupt
de Satana. Cei care sunt pentru Infern sunt cele mai grave cazuri și pur și simplu nu
i-am predestinat pe acești oameni; cei care sunt pentru iad sunt cei pe care i-am
predestinat, dar care au fost apoi eliminați. Spus într-un mod simplu, nu am ales nici
măcar unul dintre acești oameni.
Fragment din „Capitolul 90” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Cei posedați de diavoli își trăiesc natura diavolească, iar această natură
diavolească vine de la duhurile rele care sălășluiesc într-înșii. Natura duhurilor rele
devine natura interioară a persoanei posedate de diavoli. Natura particulară a unei

1144
persoane depinde de duhul particular din acea persoană, iar caracterul naturii
persoanei determină caracterul firii lor corupte – acesta este adevărul absolut. Cei
predestinați și selectați de Dumnezeu sunt toți oameni cu duhuri umane. Cei fără
duhuri umane sunt cei în care sălășluiesc tot felul de duhuri rele. Așadar, acești
oameni sunt cei care aparțin diavolilor ticăloși și duhurilor rele și nu sunt obiectele
mântuirii lui Dumnezeu. Obiectele mântuirii lui Dumnezeu sunt cei care au duhuri
umane. Deși acești oameni au fost corupți de Satana și au dat naștere unei naturi
care I se opune lui Dumnezeu, ei pot pe deplin să fie purificați și mântuiți. Aceasta
este deoarece ei au înăuntrul lor duhul uman, cu o parte bună a calităților lor umane
naturale și a esenței lor. Cei fără duh uman sunt bestii sau diavoli, monștri în haine
umane și, de aceea, Dumnezeu nu-i mântuiește; aceasta este deoarece ei nu aparțin
omenirii, iar omenirea despre care vorbește Dumnezeu nu-i include și pe ei.
Fragment din părtășia celui de mai sus

31. Ce sunt fecioarele înțelepte? Ce sunt fecioarele nesăbuite?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
În trecut, unii oameni au făcut preziceri despre „cinci fecioare înţelepte, cinci
fecioare nechibzuite”; deşi prezicerea nu este exactă, nu este întru totul greşită, deci
pot să vă explic. Cele cinci fecioare înţelepte şi cele cinci fecioare nechibzuite nu
reprezintă amândouă nici numărul oamenilor, nici un anume fel de oameni. Cele cinci
fecioare înţelepte reprezintă numărul oamenilor, iar cele cinci fecioare nechibzuite
reprezintă un fel de oameni, dar niciuna dintre cele două categorii nu se referă la fiii
întâi născuţi, ci reprezintă creaţia. Acesta este motivul pentru care li s-a cerut să
pregătească uleiul în zilele de pe urmă. (Creaţia nu are calitatea Mea; dacă vor să
fie înţelepte, atunci trebuie să pregătească uleiul şi, astfel, trebuie să fie echipate cu
cuvintele Mele.) Cele cinci fecioare înţelepte îi reprezintă pe fiii Mei şi poporul Meu
printre oamenii pe care Eu i-am creat. Sunt numite[a] „fecioare” pentru că, deşi s-au
născut pe pământ, au fost, totuşi, câştigate de Mine; se poate spune că au devenit
sfinte, deci sunt numite „fecioare”. Cele „cinci”, menţionate mai sus, reprezintă

Note de subsol:
a. Textul original nu conține expresia „sunt numite”.

1145
numărul fiilor Mei şi al popoarelor pe care le-am predestinat. Cele „cinci fecioare
nechibzuite” se referă la făcătorii de servicii. Ei Mă slujesc pe Mine fără să dea nici
cea mai mică importanţă vieţii, urmărind doar lucruri exterioare (întrucât nu au
calitatea Mea, orice ar face ei este un lucru exterior), şi nu sunt în stare să-Mi fie
ajutoare de nădejde, astfel că sunt numite „fecioare nechibzuite”. Cele „cinci”
menţionate mai sus îl reprezintă pe Satana şi numele de „fecioare” dat lor[b] înseamnă
că au fost cucerite de Mine şi sunt în stare să Mă slujească, însă asemenea persoane
nu sunt sfinte, aşa că li se spune făcători de servicii.
Fragment din „Capitolul 116” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, toți cei care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în curentul
Duhului Sfânt; cei care sunt străini cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi sunt în afara
curentului Duhului Sfânt și, astfel de oameni nu sunt lăudați de Dumnezeu. […]
„Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voința lui Dumnezeu astăzi,
fiind capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui Dumnezeu, fiind
capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în
conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca acesta este
cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului Sfânt. Astfel
de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă
pe Dumnezeu, ci și pot cunoaște firea lui Dumnezeu din ultima lucrare a Sa și pot
cunoaște concepțiile și neascultarea omului, natura și substanța omului din ultima
Lui lucrare; în plus, ei sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea lor în
timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe
Dumnezeu și care au găsit într-adevăr calea cea adevărată. Cei care sunt eliminați
prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze ultima lucrare a lui
Dumnezeu și care se răzvrătesc împotriva celei mai recente lucrări a lui Dumnezeu.
Faptul că astfel de oameni se opun în mod deschis lui Dumnezeu este pentru că
Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că chipul Său nu este același cu cel

Note de subsol:
b. Textul original nu conține expresia „numele… dat lor”.

1146
din concepțiile lor – din această cauză, ei se opun în mod deschis lui Dumnezeu și
emit judecăți asupra lui Dumnezeu, conducând la disprețul și respingerea lor de către
Dumnezeu. Deținerea cunoștințelor legate de lucrarea cea mai recentă a lui
Dumnezeu nu este un lucru ușor, dar dacă oamenii au de gând să se supună lucrării
lui Dumnezeu și să caute lucrarea Lui, atunci vor avea șansa de a-L vedea pe
Dumnezeu și vor avea șansa de a dobândi cea mai recentă îndrumare a Duhului
Sfânt. Cei care se opun în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu nu pot primi
iluminarea Duhului Sfânt sau îndrumarea lui Dumnezeu. Astfel, dacă oamenii pot
primi sau nu cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu depinde de harul lui Dumnezeu,
de căutarea lor și de intențiile lor.
Toți cei care sunt capabili să asculte de cuvântările prezente ale Duhului Sfânt
sunt binecuvântați. Nu contează cum obișnuiau să fie, sau cum obișnuia să lucreze
Duhul Sfânt în ei – cei care au câștigat cea mai recentă lucrare sunt cei mai
binecuvântați, iar cei care nu reușesc să urmeze cea mai recentă lucrare de astăzi
sunt eliminați. Dumnezeu îi vrea pe cei care sunt capabili să accepte noua lumină și
îi vrea pe cei care acceptă și cunosc ultima Sa lucrare. De ce se spune că trebuie să
fii o fecioară pură? O fecioară pură este capabilă să caute lucrarea Duhului Sfânt și
să înțeleagă lucrurile noi și, în plus, este capabilă să se lepede de concepțiile vechi
și să se supună astăzi lucrării lui Dumnezeu.
Fragment din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor

lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care îi aparțin Satanei nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și cei care Îi aparțin
lui Dumnezeu pot auzi vocea lui Dumnezeu. Toți aceia care realizează și înțeleg
cuvintele pe care Eu le rostesc sunt cei care vor fi mântuiți și vor depune mărturie
pentru Dumnezeu; toți aceia care nu înțeleg cuvintele pe care Eu le rostesc nu pot
depune mărturie pentru Dumnezeu și sunt cei care vor fi eliminați.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L

cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Scopul arătării lui Dumnezeu, liber de constrângerile oricărei forme sau națiuni,
este de a-I permite să-Și termine lucrarea așa cum Și-a planificat-o. Este întocmai

1147
ca atunci când Dumnezeu S-a întrupat în Iudeea: scopul Său era de a termina
lucrarea de răstignire pentru răscumpărarea întregii rase umane. Cu toate acestea,
evreii credeau că Dumnezeu nu poate face acest lucru și considerau că este
imposibil ca Dumnezeu să Se întrupeze și să ia forma Domnului Isus. Ceea ce
considerau „imposibil” a devenit baza pe care Îl condamnau și I se opuneau lui
Dumnezeu și care a condus, în cele din urmă, la distrugerea Israelului. În prezent,
mulți oameni au comis o eroare asemănătoare. Ei proclamă din răsputeri arătarea
iminentă a lui Dumnezeu, dar Îi condamnă în același timp arătarea; ceea ce
consideră „imposibil” restrânge, încă o dată, arătarea lui Dumnezeu în limitele
imaginației lor. Astfel, am văzut mulți oameni care izbucnesc într-un râs nebun și
strident după ce dau de cuvintele lui Dumnezeu. Dar este acest râs diferit de
condamnarea și blasfemia evreilor? Nu sunteți respectuoși în prezența adevărului și
cu atât mai puțin este atitudinea voastră una de dorință arzătoare față de adevăr. Tot
ce faceți este să cercetați în mod neatent și să așteptați cu o nepăsare senină. Ce
puteți câștiga dintr-o astfel de cercetare și de așteptare? Este posibil să primiți o
îndrumare personală de la Dumnezeu? Dacă nu poți discerne cuvântările lui
Dumnezeu, cum ești în măsură să fii martor al arătării Lui? Oriunde Se arată
Dumnezeu, acolo este exprimat adevărul și acolo va fi glasul Lui. Doar cei care pot
accepta adevărul vor fi în stare să audă glasul lui Dumnezeu și doar astfel de oameni
sunt în măsură să fie martori ai arătării Lui.
Fragment din „Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

„Fecioarele înțelepte” sunt cele care știu glasul lui Dumnezeu, recunosc glasul
„mirelui” și, astfel, pot să-L accepte și să I se supună lui Hristos, astfel întâmpinând
întoarcerea Domnului și participând la ospățul nunții Mielului. Deoarece „fecioarele
nechibzuite” nu știu glasul „mirelui” și nu pot recunoaște glasul lui Dumnezeu, ele Îl
resping pe Hristos și continuă să tânjească după un Dumnezeu nedeslușit, până
când sunt abandonate și eliminate de Dumnezeu. Putem vedea că, în credința
noastră în Dumnezeu, este foarte dificil să Îl acceptăm pe Hristos fără o credință
adevărată. Cei care refuză să-L accepte pe Hristos vor rata „ospățul de nuntă al
Iubitului” și nu pot fi acceptați de Domnul în casa din Împărăția cerurilor și nu pot

1148
intra în locul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru om. Așadar, dacă oamenii Îl pot
accepta pe Hristos al zilelor de pe urmă și se pot supune lucrării Lui este un factor
esențial în a decide dacă oamenii reușesc sau eșuează în credința lor în
Dumnezeu.
Fragment din părtășia celui de mai sus

În Biblie, Domnul Isus a profețit că, la momentul întoarcerii Sale, vor fi două tipuri
de oameni – El a folosit fecioarele înțelepte și fecioarele nesăbuite drept parabolă
pentru toți credincioșii din Epoca Harului: toți care aud glasul lui Dumnezeu și sunt
în stare să îl accepte și să i se supună sunt fecioare înțelepte; toți care nu pot să
audă glasul lui Dumnezeu, care ascultă și, totuși, nu cred și încă îl neagă, sunt
fecioare nesăbuite. Pot fecioarele nesăbuite să fie răpite? Nu, nu pot. Așadar, cum
pot fi dezvăluite aceste fecioare nesăbuite și înțelepte? Ele sunt dezvăluite prin
cuvântul lui Dumnezeu și prin atitudinile lor după ce citesc în zilele de pe urmă
cuvântările lui Dumnezeu – Cuvântul Se arată în trup. După ce Îl citesc, unii
credincioși spun: „Ce cuvinte profunde – aceste cuvinte conțin adevărul”. După ce-L
citesc din nou, cu atenție, spun: „Aceste cuvinte nu pot să fie rostite de o persoană
obișnuită; par să fi venit de la Dumnezeu”. Apoi, mai aruncă o privire atentă și spun:
„Acesta este glasul lui Dumnezeu; e imposibil ca aceste cuvinte să vină din partea
unui om!” Persoana aceasta e binecuvântată; este o fecioară înțeleaptă. Cât despre
fecioarele nesăbuite, unele sunt pastori, unele sunt prezbiteri, unele sunt predicatori
și unele sunt credincioși confuzi, care vor doar să mănânce pe săturate. Care e
atitudinea lor după citirea cuvântului lui Dumnezeu? „Hmm, cuvintele acestea nu sunt
potrivit noțiunilor și închipuirilor mele, nu sunt de acord.” Și, după ce le citesc din nou
cu atenție, ei spun: „Unele din aceste cuvinte par rezonabile, dar nu e posibil; aceasta
nu poate fi lucrarea lui Dumnezeu”. Așadar, încă o dată, nu se potrivește cu noțiunile
și închipuirile lor. În cele din urmă, cu cât citesc mai mult, cu atât mai puțin se
potrivește cu noțiunile lor. Ei spun: „Acesta nu e cuvântul lui Dumnezeu – nu pot să-
l accept. Acesta este un fals, un Hristos fals care încearcă să-i înșele pe oameni. Nu
pot să cred!” Ce tip de persoană e aceasta? Este un fariseu, o fecioară nesăbuită.
Acelea care sunt fecioare înțelepte și acelea care sunt fecioare nesăbuite sunt aduse
în lumină de cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă

1149
este cel care le clasifică și le împarte în categoriile de care aparțin și, apoi, Dumnezeu
va începe să-i răsplătească pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 133

Fecioarele înțelepte vor da ascultare glasului Domnului, îndeosebi pentru că

sunt cele care iubesc și caută adevărul. Ele sunt însetate după arătarea lui
Dumnezeu; de aceea sunt capabile să caute și să investigheze venirea Domnului și
să distingă glasul Domnului. Întrucât fecioarele nesăbuite nu iubesc adevărul, ele nu
caută sau investighează venirea Domnului, știind doar să se agațe cu încăpățânare
de reguli. Unele dintre ele insistă că nu vor accepta sau investiga niciun Domn care
nu vine pe un nor. Altele se supun doar manipulărilor pastorilor și prezbiterilor din
lumea religioasă. Orice ar spune pastorii și prezbiterii, ele vor asculta și urma
întocmai. Ele cred în Domnul cu numele, dar, în realitate, îi urmează și îi ascultă pe
acești pastori și prezbiteri. Acestea nu investighează adevărata cale pe cont propriu
și nu pot să distingă glasul Domnului. Unele sunt chiar și mai nesăbuite. Întrucât sunt
Hristoși falși care se arată în zilele de pe urmă, ele nu-L caută sau investighează pe
adevăratul Hristos și sunt chiar în stare să-L conteste și să-L condamne. Nu
înseamnă aceasta că-și taie singure craca de sub picioare? Aceasta este, la rândul
ei, o manifestare a unei fecioare nesăbuite.
din Răspunsuri la întrebările din scenetă

32. Ce recompensă este acordată fecioarelor înțelepte? Vor ceda fecioarele

nesăbuite în fața dezastrului?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
„Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voința lui Dumnezeu
astăzi, fiind capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui
Dumnezeu, fiind capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să
pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca
acesta este cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului
Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu
și să-L vadă pe Dumnezeu, ci și pot cunoaște firea lui Dumnezeu din ultima lucrare
a Sa și pot cunoaște concepțiile și neascultarea omului, natura și substanța omului

1150
din ultima Lui lucrare; în plus, ei sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în
firea lor în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L
câștige pe Dumnezeu și care au găsit într-adevăr calea cea adevărată. Cei care sunt
eliminați prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze ultima lucrare
a lui Dumnezeu și care se răzvrătesc împotriva celei mai recente lucrări a lui
Dumnezeu. Faptul că astfel de oameni se opun în mod deschis lui Dumnezeu este
pentru că Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că chipul Său nu este
același cu cel din concepțiile lor – din această cauză, ei se opun în mod deschis lui
Dumnezeu și emit judecăți asupra lui Dumnezeu, conducând la disprețul și
respingerea lor de către Dumnezeu. Deținerea cunoștințelor legate de lucrarea cea
mai recentă a lui Dumnezeu nu este un lucru ușor, dar dacă oamenii au de gând să
se supună lucrării lui Dumnezeu și să caute lucrarea Lui, atunci vor avea șansa de
a-L vedea pe Dumnezeu și vor avea șansa de a dobândi cea mai recentă îndrumare
a Duhului Sfânt. Cei care se opun în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu nu pot
primi iluminarea Duhului Sfânt sau îndrumarea lui Dumnezeu. Astfel, dacă oamenii
pot primi sau nu cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu depinde de harul lui
Dumnezeu, de căutarea lor și de intențiile lor.
Toți cei care sunt capabili să asculte de cuvântările prezente ale Duhului Sfânt
sunt binecuvântați. Nu contează cum obișnuiau să fie, sau cum obișnuia să lucreze
Duhul Sfânt în ei – cei care au câștigat cea mai recentă lucrare sunt cei mai
binecuvântați, iar cei care nu reușesc să urmeze cea mai recentă lucrare de astăzi
sunt eliminați. Dumnezeu îi vrea pe cei care sunt capabili să accepte noua lumină și
îi vrea pe cei care acceptă și cunosc ultima Sa lucrare. De ce se spune că trebuie să
fii o fecioară pură? O fecioară pură este capabilă să caute lucrarea Duhului Sfânt și
să înțeleagă lucrurile noi și, în plus, este capabilă să se lepede de concepțiile vechi
și să se supună astăzi lucrării lui Dumnezeu. Acest grup de oameni, care acceptă
cea mai nouă lucrare de astăzi, au fost predestinați de Dumnezeu înaintea veacurilor
și sunt cei mai binecuvântați oameni. Auziți direct vocea lui Dumnezeu și zăriți
înfățișarea lui Dumnezeu și astfel, prin cer și pe pământ și de-a lungul veacurilor,
nimeni nu a fost mai binecuvântat decât voi, acest grup de oameni.
Fragment din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor

lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

1151
 După ce vei fi trăit fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu întrupat în Epoca
Împărăţiei, vei simţi că speranţele multor ani au fost, în sfârşit, îndeplinite. Vei simţi
că doar acum L-ai văzut pe Dumnezeu faţă în faţă; doar acum I-ai privit faţa lui
Dumnezeu, ai auzit rostirile personale ale lui Dumnezeu, ai apreciat înţelepciunea
lucrării lui Dumnezeu şi ai simţit cu adevărat cât de real şi atotputernic este
Dumnezeu. Vei simţi că ai câştigat multe lucruri pe care oamenii din trecut nu le-au
văzut sau avut niciodată. În acest moment, vei şti în mod clar ce înseamnă să crezi
în Dumnezeu şi ce înseamnă să fii pe placul lui Dumnezeu. Bineînţeles, dacă te agăţi
de părerile din trecut şi respingi sau negi faptul celei de-a doua întrupări a lui
Dumnezeu, atunci vei rămâne cu mâna goală şi nu vei obţine nimic şi, în cele din
urmă, vei fi vinovat de a I te opune lui Dumnezeu. Cei care ascultă adevărul şi se
supun lucrării lui Dumnezeu vor veni sub numele Celui de-al doilea Dumnezeu
întrupat – Cel Atotputernic. Ei vor putea accepta îndrumarea personală a lui
Dumnezeu şi vor dobândi mai mult și mai înalt adevăr şi vor primi adevărata viaţă
omenească. Vor vedea viziunea pe care oamenii din trecut nu au văzut-o niciodată:
„M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte
sfeşnice de aur, iar printre sfeşnice, pe «Cineva Care era ca un fiu al omului». Era
îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un
brâu de aur. Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca
flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era
asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi
ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte
în toată puterea lui” (Apocalipsa 1:12-16). Imaginea aceasta este expresia întregii firi
a lui Dumnezeu şi o astfel de expresie a întregii Sale firi este şi expresia lucrării lui
Dumnezeu când Se întrupează de data aceasta. În valurile pedepselor şi ale
judecăţilor, Fiul omului Îşi exprimă firea inerentă prin rostirea de cuvinte, permiţându-
le tuturor celor care Îi acceptă pedeapsa şi judecata să vadă adevărata faţă a Fiului
omului, o faţă care este o redare fidelă a feţei Fiului omului văzute de Ioan.
(Bineînţeles, toate acestea vor fi invizibile pentru cei care nu acceptă lucrarea lui
Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.) Adevărata faţă a lui Dumnezeu nu poate fi pe deplin
descrisă prin cuvinte omenești, aşa că Dumnezeu foloseşte expresia naturii Lui
proprii pentru a-i arăta omului adevărata Sa faţă. Ceea ce înseamnă că toţi cei care

1152
au experimentat firea inerentă a Fiului omului au văzut adevărata faţă a Fiului omului,
căci Dumnezeu este prea măreţ şi nu poate fi descris pe deplin folosind cuvintele
omului. După ce omul va trăi fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu în Epoca
Împărăţiei, atunci va afla adevăratul înţeles al cuvintelor lui Ioan când a vorbit despre
Fiul omului printre sfeşnice: „Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,
ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar
glasul Îiera asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea şapte stele, şi
din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când
străluceşte în toată puterea lui.” Atunci, vei şti fără nicio îndoială că acest trup obişnuit
care a rostit atât de multe cuvinte este într-adevăr al doilea Dumnezeu întrupat. Şi
vei simţi cu adevărat cât eşti de binecuvântat şi te vei simţi cel mai norocos. Ai fi
nedoritor să primeşti această binecuvântare?
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Vă spun Eu, cei ce cred în Dumnezeu datorită semnelor sunt, în mod sigur,
categoria care va suferi distrugerea. Cei care nu sunt în stare să accepte cuvintele
lui Isus care S-a reîntors la trup sunt, cu siguranță, progeniturile iadului, descendenții
arhanghelului, categoria care va fi supusă distrugerii eterne. Multor oameni poate să
nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl
urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea cu ochii voștri pe Isus coborând din
ceruri pe un nor alb, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că
acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că,
timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad
pentru a fi pedepsit. Aceasta va anunța sfârșitul planului de gestionare (planului de
mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei
buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca
omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care
acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața
tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care
persistă în credința că „Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos” vor
fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl
recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a

1153
vieții. Și astfel, se poate doar ca Isus să trateze cu ei atunci când Se reîntoarce, în
mod deschis, pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea
aroganți. Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus?
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou

cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat
în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și
intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de către toți cei care vor intra în
noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl condamni,
blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei
intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este Însuși
expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a
încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta
tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul
Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul
Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui
Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele
în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă
șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei
mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om,
ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință?
Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

În zilele de pe urmă, Dumnezeu Se întrupează și coboară în ascuns printre
oameni pentru a rosti cuvinte și a vorbi, îndeplinind lucrarea de judecată începând
de la casa lui Dumnezeu, purificând și desăvârşind pe toţi cei care Îi aud glasul și se
întorc înaintea tronului Său și transformându-i într-un grup de biruitori. Apoi
Dumnezeu aduce nenorocirea cea mare, rafinându-i și pedepsindu-i pe toţi cei care

1154
nu acceptă judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. După aceea, Dumnezeu va
coborîpe nori pentru a Se arăta public tuturor oamenilor. Aceasta ar împlini complet
profeția din Apocalipsa 1:7: „Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea, chiar
şi cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina
Lui.” Când Domnul coboară pe nori, cei care L-au străpuns pot să-L vadă, încă? Dar
cine sunt oamenii care L-au străpuns? Unii spun că sunt aceia care L-au ţintuit pe
Domnul Isus pe cruce. Este adevărat acest lucru? Nu au fost oamenii care L-au
răstignit pe Domnul Isus blestemați și nimiciţi de Dumnezeu cu mult timp în urmă? În
realitate, cei care L-au străpuns sunt aceia care, în perioada în care Dumnezeu
întrupat a coborât în ascuns în zilele de pe urmă pentru a lucra, nu caută glasul lui
Dumnezeu, Îl nesocotesc şi se împotrivesc lui Dumnezeu Atotputernic. În acel
moment, ei vor vedea că Dumnezeu Atotputernic pe care L-au nesocotit şi căruia I
s-au împotrivit este tocmai Mântuitorul Isus pe care l-au așteptat cu amărăciune în
toți acești ani. Ei trebuie să se bată cu pumnii în piept, să plângă și să scrâșnească
din dinți. Doar fecioarele înțelepte care aud glasul lui Dumnezeu pot avea ocazia să
întâmpine întoarcerea Domnului, să fie aduse înaintea scaunului de domnie al lui
Dumnezeu pentru a lua parte la cina de nuntă a Mielului și să fie desăvârşite de
Dumnezeu în biruitoare. Aceasta împlineşte profeţia din Apocalipsa 14:4, „Aceştia
sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel
oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru
Dumnezeu şi pentru Miel.” Cât despre cei care rămân la ideea că Domnul va coborî
pe nori, dar nu caută și nu cercetează lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă,
ei sunt consideraţi „fecioare nechibzuite”. Mai ales cei care se împotrivesc cu
îndărătnicie și Îl nesocotesc pe Dumnezeu Atotputernic, sunt fariseii și anticriştii daţi
în vileag prin lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Aceștia sunt toți oameni
care L-au răstignit din nou pe Dumnezeu. Toți acești oameni vor fi loviţi de marile
nenorociri și vor primi pedeapsa.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Astăzi, cuvântul lui Dumnezeu a fost răspândit și mărturisit, iar voi sunteți primul
grup de oameni din toate națiunile, din toate regiunile, care acceptă lucrarea lui
Dumnezeu din zilele de pe urmă. Voi sunteți cei mai binecuvântați. […] Mai întâi, ați

1155
acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă pentru că ați văzut
că Domnul Isus S-a întors, că El S-a întrupat ca Fiul Omului, exprimând adevărul și
făcându-Și lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Așadar, acceptarea voastră
înseamnă că ați fost răpiți, că ați fost răpiți înaintea lui Dumnezeu. Ați fost ridicați în
aer, ca să-L întâlniți pe Domnul. Ce înseamnă „aerul” acesta? Propovăduirea
evangheliei pentru a câștiga oameni și a vorbi online, nu înseamnă lucrul acesta „în
aer”? Unde este „aerul”? „Aerul” este o metaforă și reprezintă întrebarea dacă
suntem în cer sau pe pământ. Vorbind în sens strict, suntem pe pământ, dar ne
bucurăm de o viață alături de Dumnezeu și mâncăm și bem cuvântul lui Dumnezeu,
care e apa din râul vieții care curge dinspre tron, așadar trăim ca și când am fi în al
treilea Cer. Potrivit semnificației curente a acestui lucru, unde suntem? Suntem în
cer sau pe pământ? E greu de spus, așa că folosim cuvintele „în aer” pentru a-l
descrie. Astăzi, ați fost răpiți înaintea tronului lui Dumnezeu pentru a vă ospăta cu
Mielul, ceea ce înseamnă a vă ospăta cu Dumnezeu. În al doilea rând, ați dobândit
oportunitatea de a fi desăvârșiți de Dumnezeu în zilele de pe urmă. Dacă sunteți
purificați și desăvârșiți prin judecată și mustrare înaintea scaunului lui Hristos, veți
merita să câștigați aprobarea lui Dumnezeu. Ce binecuvântare enormă! Am obținut
ceea ce sfinții și-au dorit cu înfocare de-a lungul veacurilor, dar majoritatea nu au
reușit să obțină. Nu suntem noi cei mai norocoși? În al treilea rând, suntem supuși
judecății și mustrării lui Dumnezeu, fiind emondați și tratați, mustrați și disciplinați.
Deși suferim un pic în inima noastră și s-ar putea să ne simțim jenați la început, la
final vom obține ceva. Adică, vom obține rezultatul de a fi purificați, de a înțelege
adevărul și a-L cunoaște pe Dumnezeu. Cu toate că atunci când suntem mustrați, ne
lăsăm deoparte demnitatea și renumele, prosternându-ne și plângând cu amărăciune,
mărturisindu-ne păcatele și căindu-ne, totuși, după ce trecem printr-o perioadă de o
asemenea rafinare, începem să trăim o asemănare umană adevărată. Devenim din
ce în ce mai rezonabili, conștiința noastră se trezește, spiritele noastre sunt înviorate
și Îl vedem pe Dumnezeu. Devenim pe deplin siguri de această cale, iar drumul
nostru devine din ce în ce mai strălucitor până când, în cele din urmă, pornim pe
calea de a deveni desăvârșiți și devenim biruitori. Ce înseamnă a deveni biruitori?
Înseamnă a nu fi supuși suferințelor marelui dezastru; când va veni, „O mie să cadă
alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia” (Psalmii 91:7).

1156
Nu e aceasta o binecuvântare minunată? Necredincioșii și oamenii religioși vor
cădea în dezastru și, în timp ce și noi s-ar putea să părem în mijlocul dezastrului,
Dumnezeu este cu noi, așadar dezastrul nu se va abate asupra noastră. Dacă tu
chiar ai câștigat adevărul, îți spun că nu vei gusta moartea. Aceste cuvinte sunt
adevărate. Făgăduința lui Dumnezeu pentru zilele de pe urmă, cele mai mari
binecuvântări, se va împlini asupra noastră.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 130

33. Ce înseamnă răpirea dinaintea dezastrului? Ce e un biruitor care este

făcut înaintea dezastrului?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
„A fi adus sus” nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum
își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la
predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am
predestinat și i-am ales. Cei care au dobândit statutul de fiu întâi născut, statutul fiilor
sau al poporului, sunt toți aceia care au fost răpiți la Cer[a]. Acest lucru este cel mai
incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor,
sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut
adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este
contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus
dinaintea Mea.
Fragment din „Capitolul 104” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Biserica din Filadelfia a prins contur, și asta doar datorită harului și milei lui
Dumnezeu. Sfinții și-au adus dragostea pentru Dumnezeu și nu s-au abătut niciodată
de la calea lor spirituală. Sunt de neclintit în credința că unicul Dumnezeu adevărat
S-a întrupat, că El este Conducătorul Universului, care stăpânește peste toate –
acest lucru este confirmat de Duhul Sfânt și susținut de dovezi de netăgăduit! Acest

Note de subsol:
a. „Caught up” în original.

1157
lucru nu se poate schimba niciodată!
[…]
Astăzi ai întregit toate bisericile – biserica din Filadelfia – ceea ce este
îndeplinirea planului Tău de gestionare de 6000 de ani. Sfinții pot acum să fie supuși
cu smerenie înaintea Ta; sunt legați unul de altul în duh și se întovărășesc unul pe
altul în iubire. Sunt conectați la sursa fântânii. Apa vieții cea vie curge fără încetare
și spală și curăță toată murdăria și mâzga din biserică, purificând încă odată templul
Tău. L-am cunoscut pe Dumnezeul adevărat și real, am cutreierat printre cuvintele
Sale, am realizat care ne sunt îndatoririle și rolurile și am făcut tot ce am putut pentru
a ne consuma pentru biserică. Ar trebui să folosim fiecare clipă pentru a sta tăcuți
înaintea Ta și a lua aminte la lucrarea Duhului Sfânt, astfel încât voința Ta să nu fie
oprită în noi. Între sfinți există dragoste reciprocă și punctele forte ale unora vor
compensa eșecurile altora. Ei pot umbla în duh în orice moment și pot căpăta
iluminarea și luminarea Duhului Sfânt. Ei pun adevărul în practică imediat ce îl
înțeleg; țin pasul cu noua lumină și calcă pe urmele lui Dumnezeu.
[…]
Cooperează activ cu Dumnezeu, slujește în acord și devino una, mulțumește
voia lui Dumnezeu Atotputernic, grăbește-te să devii un corp spiritual sfânt, calcă-l
în picioare pe Satana și sfârșește-i destinul. Biserica din Filadelfia a fost răpită
înaintea lui Dumnezeu și se manifestă în gloria lui Dumnezeu.
Fragment din „Capitolul 2” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu vine, oamenii ar trebui să se bucure de măreția Sa și de mânia

Sa, dar indiferent cât de dure sunt cuvintele Lui, El vine să mântuiască și
desăvârșească omenirea. Fiind creaturi, oamenii ar trebui să își îndeplinească
datoriile pe care ar trebui să le îndeplinească și să mărturisească ferm pentru
Dumnezeu în mijlocul rafinării. În fiecare încercare, ei ar trebui să respecte mărturia
pe care ar trebui să o dea și să fie martori răsunători ai lui Dumnezeu. Acesta este
un biruitor. Indiferent cum te rafinează Dumnezeu, tu rămâi plin de încredere și nu îți
pierzi niciodată încrederea în Dumnezeu. Tu faci ceea ce ar trebui să facă omul.
Aceasta este ceea ce Dumnezeu îi cere omului, iar inima omului ar trebui să se poată

1158
întoarce la El pe deplin și către El în fiecare moment. Acesta este un biruitor. Aceia
la care Dumnezeu se referă ca biruitori sunt cei care încă pot să dea mărturie, să-și
mențină încrederea și devotamentul față de Dumnezeu când sunt sub influența
Satanei sau sunt asediați de Satana, adică atunci când sunt sub stăpânirea forțelor
întunericului. Dacă încă poți să îți menții curăția inimii și iubirea autentică pentru
Dumnezeu indiferent de situație, tu dai mărturie în fața lui Dumnezeu, iar acesta este
lucrul la care Dumnezeu se referă ca fiind biruitor.
Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Ca unul care crede în Dumnezeu, ar trebui să înțelegi că astăzi, primind lucrarea

lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și toată lucrarea planului lui Dumnezeu în tine, ai
primit cu adevărat o înălțare măreață și mântuirea de la Dumnezeu. Toată lucrarea
lui Dumnezeu în întregul univers s-a concentrat asupra acestui grup de oameni. El
și-a dedicat toate eforturile și a sacrificat totul pentru voi; El v-a revendicat și a dat
pentru voi toată lucrarea Duhului în întregul univers. De aceea spun că voi sunteți
cei norocoși. Mai mult, El a transferat slava Lui de la Israel, poporul Lui ales, către
voi, pentru ca scopul planului Lui să se manifeste prin voi, acest grup de oameni. De
aceea, voi sunteți cei care veți primi moștenirea lui Dumnezeu, și chiar mai mult,
sunteți moștenitorii slavei lui Dumnezeu. Poate că vă amintiți cu toții aceste cuvinte:
„Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică
de slavă, dincolo de orice imaginaţie.” În trecut, ați auzit cu toții aceste cuvinte, totuși
nici unul nu a înțeles adevărata lor însemnătate. Astăzi, știți bine însemnătatea reală
pe care o au. Aceste cuvinte sunt ceea ce va împlini Dumnezeu în zilele de pe urmă.
Căci ele se vor împlini asupra celor chinuiți cu cruzime de marele balaur roșu, în țara
unde el stă. Marele balaur roșu Îl persecută pe Dumnezeu și este vrăjmașul lui
Dumnezeu; prin urmare, cei din această țară care cred în Dumnezeu sunt supuși
umilinței și persecuției. De aceea aceste cuvinte vor deveni realitate în grupul vostru
de oameni. Pe măsură ce această lucrare se desfășoară într-o țară care se
împotrivește lui Dumnezeu, toată lucrarea Lui întâmpină piedici excesive și multe din
cuvintele Lui nu pot fi împlinite la vreme; așadar, oamenii sunt rafinați datorită
cuvintelor lui Dumnezeu. Și acesta este un element al suferinței. Este foarte greu

1159
pentru Dumnezeu să Își îndeplinească lucrarea în țara marelui balaur roșu, dar prin
astfel de dificultăți Dumnezeu împlinește o etapă a lucrării Sale pentru a-Și manifesta
înțelepciunea și faptele minunate. Dumnezeu folosește această oportunitate pentru
a face compleți oamenii din acest grup. Din cauza suferinței oamenilor, a calibrului și
a firii satanice a oamenilor din această țară necurată, Dumnezeu Își face lucrarea de
purificare și de cucerire astfel încât El să poată obține slavă din aceasta și să îi
câștige pe cei care stau mărturie faptelor Lui. Aceasta este însemnătatea deplină a
tuturor sacrificiilor pe care le-a făcut Dumnezeu pentru grupul acesta de oameni.
Fragment din „Este lucrarea lui Dumnezeu atât de simplă cum și-o imaginează oamenii?”

în Cuvântul Se arată în trup

Omul va fi făcut complet în totalitate în Epoca Împărăției. După lucrarea de

cucerire, omul va fi supus rafinării și încercărilor. Aceia care pot îndura și pot mărturisi
ferm în timpul acestor încercări sunt aceia care vor fi, în cele din urmă, făcuți
compleți; ei sunt biruitorii. În timpul acestor încercări, omului i se cere să accepte
această rafinare, iar această rafinare este ultimul aspect al lucrării lui Dumnezeu.
Este ultima dată când omul va fi rafinat înainte de încheierea întregii lucrări de
gestionare a lui Dumnezeu, și toți aceia care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să
accepte acest test final, trebuie să accepte această ultimă rafinare. Aceia care sunt
copleșiți de încercări sunt fără lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu,
dar cei care au fost cu adevărat cuceriți și Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu vor
rămâne, în cele din urmă, neclintiți; ei sunt cei care au umanitate și care Îl iubesc cu
adevărat pe Dumnezeu. Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, acești victorioși nu
vor fi lipsiți de viziuni, și vor continua să pună adevărul în practică fără greș în
mărturia lor. Ei sunt cei care vor scăpa, în cele din urmă, din marile încercări.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Am spus anterior că un grup de biruitori este câștigat din Est, biruitori care vin
din mijlocul marelui necaz. Care este sensul acestor cuvinte? Înseamnă că acești
oameni care au fost câștigați au fost cu adevărat ascultători după ce au fost judecați
și mustrați, tratați și emondaţi, și au fost supuși la tot felul de rafinări. Credința unor
astfel de oameni nu este vagă și abstractă, ci reală. Ei nu au văzut semne și minuni

1160
sau miracole; ei nu vorbesc de cuvinte și doctrine absconse sau cunoștințe profunde;
în schimb, ei au realitatea, cuvintele lui Dumnezeu și o adevărată cunoaștere a
realității lui Dumnezeu.
Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Cei pe care îi va mântui Dumnezeu sunt aduși înapoi în grupuri. Primul grup sunt
cei din China continentală; al doilea grup sunt cei care se află peste mări. Aceia care
sunt peste mări încep acum să se întoarcă spre Dumnezeu. Al treilea grup sunt aceia
care, după abaterea marilor dezastre, își vor veni în fire și se vor întoarce înaintea
lui Dumnezeu în mijlocul dezastrelor. Aceia care vor fi răpiți și care se întorc în fața
lui Dumnezeu înainte de dezastre sunt mulți. Chiar acum, lucrarea răpirii înainte de
marile dezastre se apropie rapid de sfârșit. La ce se referă „se apropie rapid de
sfârșit?” De ce aș spune asta? Este pentru că marile dezastre sosesc în curând.
Dacă marile dezastre sosesc peste doi ani, aceia care se întorc la Dumnezeu în
decursul acestor doi ani vor fi, de asemenea, considerați ca parte a grupului care
este răpit înaintea dezastrelor. Cât despre aceia care nu se întorc la Dumnezeu în
acești doi ani, alți oameni propovăduiesc Evanghelia pentru ei și sunt martori ai
lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și, totuși, ei neagă categoric:
„Este greșit, nu se poate! Nu voi crede nimic din ce nu am văzut eu însumi”. Indiferent
ce ar putea să spună alții, ei tot refuză să accepte. Dumnezeu îi va plasa pe acești
oameni chiar în mijlocul dezastrelor. El va folosi dezastrele pentru a-i rafina și
pedepsi, astfel încât să plângă și să scrâșnească din dinți în mijlocul dezastrelor, în
întuneric.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 133

„De ce crezi în Dumnezeu Atotputernic; care e semnificația credinței în

Dumnezeu Atotputernic?” Este foarte important să înțelegi acest lucru. Unii oameni
cugetă: „Inițial, am crezut în Domnul Isus. Acum, am auzit o mărturie atât de clară a
adevărului din Biblie din partea evangheliștilor din Biserica lui Dumnezeu
Atotputernic. În special, am auzit cuvântările lui Dumnezeu Atotputernic, toate

1161
reprezentând adevărul, și aud că ele sunt glasul lui Dumnezeu. Acesta a împlinit
exact ceea este scris în Apocalipsa: «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor
Duhul!» (Apocalipsa 2:7). După ce am auzit toate cuvântările lui Dumnezeu
Atotputernic, am confirmat un lucru: Domnul Isus S-a întors, iar El este Dumnezeu
Atotputernic”. Noi, credincioșii în Dumnezeu Atotputernic, aparținem grupului de
oameni ce vor fi răpiți de Domnul. Acest lucru a împlinit exact profețiile din Biblie ale
Domnului Isus: „La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în
întâmpinare!»” (Matei 25:6), și „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul
Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa
3:20). „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să
nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea” (Apocalipsa 16:15). De vreme ce
profețiile Domnului au fost împlinite, acum luăm cina cu Domnul. În Biblie, Domnul
Isus a numit-o „cina nunții Mielului”. Care e înțelesul „cinei nunții Mielului”? De ce i
se spune „cina nunții Mielului”? „Mielul” este Hristos, iar nunta Mielului înseamnă că
Hristos vine să facă un grup de oameni compleți. Pe aceia care au fost predestinați
de către El în biruitori înaintea dezastrului îi va face oile Lui, prin urmare, aceasta se
numește „participarea la cină”. „Nunta” înseamnă a dobândi și, după aceea, devenim
o familie. Prin urmare, unele interpretări ale acestui citat din Biblie se referă la Hristos
ca mire și la biserică drept mireasă. Acest lucru se numește nuntă și înseamnă a
dobândi ceva. Referitor la dobândire, acest lucru are legătură cu lucrarea lui
Dumnezeu de judecată și mustrare în zilele de pe urmă, care e lucrarea de judecată
ce începe din casa lui Dumnezeu. A fi supus acestei lucrări înseamnă, în primul rând,
să fii cucerit de Dumnezeu și, apoi, să fii curățit, desăvârșit, câștigat și făcut complet;
astfel este lucrarea judecății care începe din casa lui Dumnezeu. După ce oamenii
au fost supuși lucrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și au devenit compatibili cu
Hristos, lucrarea de judecată ce începe din casa lui Dumnezeu ajunge la final. Odată
ce a fost încheiată, grupul de oameni făcuți compleți reprezintă grupul de biruitori
care au fost făcuți înainte de dezastru. Care este poziția biruitorilor în Împărăția lui
Dumnezeu? Ei sunt stâlpii Împărăției lui Hristos. Acești biruitori făcuți de Dumnezeu
înaintea dezastrelor vor deveni stâlpii Împărăției lui Hristos. Nu crezi că e o
binecuvântare extraordinară? Aceasta e o binecuvântare extraordinară.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 130

1162
 34. Vor ceda în fața dezastrului toți cei care nu-L acceptă pe Dumnezeu
Atotputernic?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Judecata mea este complet dezvăluită, ea țintește diferiți oameni, și aceștia
trebuie să-și ocupe cu toții locurile potrivite. În funcție de regula încălcată, îi voi
gestiona și judeca în conformitate cu acea regulă. În ceea ce-i privește pe cei care
nu sunt în acest nume și care nu-L acceptă pe Hristos al zilelor de pe urmă, există o
singură regulă: voi lua imediat spiritul, sufletul și trupul oricui Mă sfidează și le voi
arunca în Infern; pe oricine dintre cei care nu Mă sfidează, am să aștept să vă
maturizați înainte de a desfășura o a doua judecată. Cuvintele Mele explică tot cu
toată claritatea și nimic nu este ascuns. Îmi doresc doar ca voi să fiți capabili să le
păstrați tot timpul în minte!
Fragment din „Capitolul 67” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Vă spun Eu, cei ce cred în Dumnezeu datorită semnelor sunt, în mod sigur,
categoria care va suferi distrugerea. Cei care nu sunt în stare să accepte cuvintele
lui Isus care S-a reîntors la trup sunt, cu siguranță, progeniturile iadului, descendenții
arhanghelului, categoria care va fi supusă distrugerii eterne. Multor oameni poate să
nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl
urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea cu ochii voștri pe Isus coborând din
ceruri pe un nor alb, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că
acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că,
timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad
pentru a fi pedepsit. Aceasta va anunța sfârșitul planului de gestionare (planului de
mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei
buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca
omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care
acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața
tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care
persistă în credința că „Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos” vor
fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl

1163
recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a
vieții. Și astfel, se poate doar ca Isus să trateze cu ei atunci când Se reîntoarce, în
mod deschis, pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea
aroganți. Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus?
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou

cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a
adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul va dobândi viața și singura
cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu.
Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține
niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile
Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei.
Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi
niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea
veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă
murdară de care s-au agățat de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se
revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru
eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească
pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții
lucrurile așa cum sunt stând liniștit și nu încerci să schimbi starea de fapt și să
renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu?
Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și
tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând
în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care
urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un
Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale
îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a
căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în
mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile
care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți
îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști

1164
viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare
aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi
tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe
Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te
bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci
să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea
de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține
niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.
Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de
Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții
adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L
acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu.
Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni
nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi
în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu
trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să
accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei
care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul
închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de către toți
cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl
condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate
și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este
Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a
încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta
tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul
Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul
Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui
Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele
în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă
șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei
mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om,
ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință?

1165
Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare. Astfel, sfătuiesc pe toată
lumea să nu își arate colții în fața adevărului sau să critice cu nepăsare, deoarece
doar adevărul îți poate aduce viața și doar adevărul îți poate permite să renaști și să
privești fața lui Dumnezeu.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

în Cuvântul Se arată în trup

Mulți au un sentiment neplăcut cu privire la a doua întrupare a lui Dumnezeu,

deoarece oamenilor le este greu să creadă că Dumnezeu Se va întrupa pentru a
săvârși lucrarea de judecată. Cu toate acestea, trebuie să vă spun că, de cele mai
multe ori, lucrarea lui Dumnezeu depășește cu mult așteptările omului și este greu
de acceptat pentru mintea omenească. Căci oamenii sunt doar niște viermi pe
pământ, în timp ce Dumnezeu este Cel suprem, care umple universul; mintea omului
este asemenea unei gropi cu apă murdară care dă naștere doar viermilor, în timp ce
fiecare etapă a lucrării dirijate de gândurile lui Dumnezeu este rodul înțelepciunii lui
Dumnezeu. Oamenii încearcă în permanență să rivalizeze cu Dumnezeu, iar Eu spun
că este de la sine înțeles cine va ieși în pierdere în cele din urmă. Vă îndemn pe toți
să nu vă considerați mai de preț decât aurul. Dacă alții pot accepta judecata lui
Dumnezeu, atunci voi de ce nu puteți? Cu ce sunteți mai presus decât alții? Dacă
alții pot să-și plece capul în fața adevărului, de ce nu puteți și voi să faceți la fel?
Lucrarea lui Dumnezeu are un avânt de neoprit. El nu va repeta lucrarea judecății de
dragul „contribuției” pe care ai adus-o, iar tu vei fi copleșit de regrete, deoarece ai
lăsat o oportunitate atât de bună să-ți scape. Dacă nu crezi cuvintele Mele, atunci
așteaptă ca acel tron alb măreț din cer să săvârșească judecata asupra ta! Trebuie
să știi că toți israeliții L-au respins și L-au negat pe Isus și, totuși, adevărul
răscumpărării omenirii de către Isus tot s-a răspândit până la capătul universului. Nu
este aceasta o realitate pe care Dumnezeu a săvârșit-o cu mult timp în urmă? Dacă
încă mai aștepți ca Isus să te ridice la ceruri, atunci Eu îți spun că ești o bucată
îndărătnică de ramură uscată.[a] Isus nu va recunoaște un credincios fals ca tine, care

Note de subsol:
a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

1166
nu este loial adevărului și caută doar binecuvântări. Din contră, Lui nu Îi va fi milă să
te arunce în iazul de foc pentru a arde zeci de mii de ani.
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

în Cuvântul Se arată în trup

Dar atâta timp cât lumea veche continuă să existe, voi arunca furia Mea asupra
națiunilor sale, promulgând în mod deschis decretele Mele administrative în tot
universul, și dând mustrări asupra oricui le încalcă.
Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude vocea
Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în univers.
Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu faptele omului,
vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din ceruri și le voi face
din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou – cerurile nu vor mai fi
așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor fi făcute din nou. Totul se
va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din univers vor fi împărțite din nou și
înlocuite de națiunea Mea, astfel încât națiunile de pe pământ vor dispărea pentru
totdeauna și vor deveni o națiune care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului
vor fi distruse și vor înceta să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei
care aparțin diavolului vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi
doborâți la pământ de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum
în curent, restul vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei
din lumea religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de
faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată
omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de ceea
ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror fapte de
pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe pământ, sub
conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care s-au achitat. Mă
voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni, sunând mai departe cu
glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama finalizarea marii Mele lucrări
pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi.
Fragment din „Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

1167
 Citate din predici și părtășii ca referință:
De ce majoritatea celor din comunitatea religioasă nu au fost aduși înaintea lui
Dumnezeu? De ce nu sunt eligibili să intre în Împărăția cerurilor? Este pentru că ei
cred în Dumnezeu, dar nu I se supun, ci, în schimb, I se opun. Neacceptarea lucrării
lui Dumnezeu în zilele de pe urmă nu este echivalentă cu a I te opune?
Nerecunoașterea lui Dumnezeu întrupat nu înseamnă a I te opune lui Dumnezeu?
Judecarea și condamnarea lui Dumnezeu întrupat nu reprezintă, de asemenea, a I
te opune lui Dumnezeu? Comunitatea religioasă a fost dată deoparte pentru a fi
pedepsită deoarece I se opune lui Dumnezeu. Scrie în Biblie: „Dacă noi păcătuim
în mod intenționat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o
jertfă pentru păcat” (Evrei 10:26). La ce se referă să știi adevărata cale și, totuși,
să păcătuiești în mod intenționat? Se referă la expresiile cotidiene ale corupției? Se
referă în principal la neacceptarea lucrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Dacă
o persoană înțelege în mod clar că Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă exprimă
adevărul și tot continuă să-L condamne, atunci este sortită pieirii. Oare
condamnarea lui Hristos care exprimă adevărul poate să aibă un rezultat pozitiv?
O astfel de acțiune va atrage pierzania asupra respectivei persoane, va atrage
distrugerea asupra ei! Care este rezultatul pentru cei care cred în Dumnezeu, dar
nu Îl ascultă și I se opun? Distrugerea. Cum distruge Dumnezeu astfel de oameni?
Dumnezeu a spus: „aduc arderea, aduc mânia, aduc toate dezastrele”. În
lucrarea Sa din zilele de pe urmă, Dumnezeu aduce adevărul, calea și viața. El
aduce calea către viața veșnică pentru aleșii Săi. Pentru necredincioși, pentru
oamenii religioși și pentru cei care I se opun, Dumnezeu aduce toate dezastrele
pentru a-i anihila pe toți cei care li se opun. Judecata din zilele de pe urmă conține
două părți. Odată ce lucrarea de judecată este completă, marele dezastre vor
coborî (pe pământ).
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 136

Hristos al zilelor de pe urmă a venit; dacă nu crezi, dacă te împotrivești, atunci

rezultatul tău va fi moartea! Acesta este decretul public administrativ al lui Dumnezeu
pentru întregul univers. A devenit decretul administrativ deschis al lui Dumnezeu din
ziua în care El a început să lucreze. Una dintre afirmațiile lui Dumnezeu sună astfel

1168
„adică, cu excepția celor care se află acum în curent, restul vor fi transformați
în cenușă”. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că nu contează dacă se întâmplă
acum sau mai târziu – toți cei care nu-L acceptă pe Dumnezeu Atotputernic vor muri
în cele din urmă. Vor fi distruși. Acest lucru înseamnă că vor fi incinerați și
transformați în cenușă. Când Dumnezeu a distrus Sodoma, toți sodomiții au fost
făcuți scrum. Nici măcar sufletele nu le-au mai rămas. Totul a fost transformat în
cenușă. Așadar, când Hristos vine în zilele de pe urmă, nutrești noțiuni? Îndrăznești
să te împotrivești? Acest lucru a fost predestinat: această persoană care arată astfel
este Hristos al zilelor de pe urmă. După ce El exprimă calea adevărului, dacă nu o
accepți, moartea ta este inevitabilă. Dacă nu-L recunoști pe Hristos, vei muri cu
siguranță. Dacă Îl condamni sau I te împotrivești, atunci totul se termină – vei muri
cu siguranță. Ce putem să învățăm din acest lucru? Firea dreaptă a lui Dumnezeu a
fost dezvăluită public întregii omeniri.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 124

35. De ce îi va plasa Dumnezeu în mijlocul dezastrelor pe cei care refuză

să-L accepte pe Dumnezeu Atotputernic?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Toți cei pe care îi iubesc vor trăi cu siguranță pentru veșnicie și toți cei care se
împotrivesc Mie vor fi cu siguranță mustrați de Mine pentru veșnicie. Pentru că Eu
sunt un Dumnezeu gelos, nu-i voi cruța cu ușurință pe oameni pentru tot ceea ce
au făcut. Eu voi veghea asupra întregului pământ și, apărând în Răsăritul lumii cu
dreptate, măreție, mânie și mustrare, Mă voi arăta nenumăratelor mulțimi de
oameni!
Fragment din „Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Eu decid destinația fiecărei persoane, nu pe baza vârstei, a experienței, a

suferinței și cu atât mai puțin pe baza gradului în care cerșește mila, ci ținând cont
de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia.
Voi trebuie să realizați că toți cei care nu respectă voința lui Dumnezeu vor fi
pedepsiți. Este un adevăr care nu poate fi schimbat. Prin urmare, toți cei care sunt

1169
pedepsiți, sunt pedepsiți întru dreptatea lui Dumnezeu și ca răsplată pentru
numeroasele lor fapte rele. […]
Milostenia mea se manifestă asupra celor care Mă iubesc și se neagă pe ei
înșiși. Și pedeapsa aruncată asupra celor păcătoși este tocmai o dovadă a firii Mele
drepte și, mai mult, a mărturiei mâniei Mele. Când va veni nenorocirea, foametea și
ciuma se vor abate asupra celor care Mi se opun și ei se vor tângui. Cei care au
comis tot felul de ticăloșii, dar care M-au urmat mulți ani, nu vor scăpa de plata pentru
păcatele lor; și ei, căzând în dezastru, cum rareori a fost văzut de-a lungul a milioane
de ani, vor ajunge să trăiască într-o stare constantă de panică și frică. Iar cei ai
urmașilor Mei, care Mi-au arătat credință, singuri se vor bucura și vor aplauda
atotputernicia Mea. Ei vor simți mulțumirea inefabilă și vor trăi într-o bucurie pe care
nu am mai dat-o niciodată înainte omenirii.
Fragment din „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

în Cuvântul Se arată în trup

În această consemnare a poveștii lui Noe, vedeți o parte din firea lui Dumnezeu?
Există o limită a răbdării lui Dumnezeu față de corupția, murdăria și violența omului.
Când El va atinge acea limită, El nu va mai fi răbdător și va începe în schimb
gestionarea Sa nouă și noul Său plan, va începe să facă ceea ce El trebuie să facă,
să-Și dezvăluie faptele și cealaltă parte a firii Sale. Această acțiune a Lui nu este
pentru a demonstra că El nu trebuie niciodată să fie ofensat de om sau că El este
plin de autoritate și mânie și nu este pentru a arăta că El poate distruge omenirea.
Ci pentru că firea și sfânta Sa esență nu mai pot permite, nu mai au răbdarea ca
acest tip de omenire să trăiască înaintea Lui și sub stăpânirea Lui. Adică, atunci când
toată omenirea este împotriva Lui, când nu există nimeni pe care să-l mântuiască pe
întreg pământul, El nu va mai avea răbdare cu o asemenea omenire și fără nicio
îndoială, Își va îndeplini planul – de a distruge acest tip de omenire. O astfel de
acțiune făcută de Dumnezeu este determinată de firea Lui. Aceasta este o
consecință necesară și o consecință pe care fiecare ființă creată sub domeniul lui
Dumnezeu trebuie să o îndure.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (I)”

în Cuvântul Se arată în trup

1170
 În fazele lucrării lui Dumnezeu, metoda mântuirii se realizează încă prin tot felul
de dezastre și niciunul din cei socotiți nu poate scăpa de ele. Doar în cele din urmă
o situație ca „la fel de senin ca al treilea Cer: Aici, lucrurile vii, mari și mici, coexistă
în armonie, fără a se angaja nici măcar o dată în «conflicte ale gurii și limbii»” să se
poată arăta pe pământ. Un aspect al lucrării lui Dumnezeu este acela de a cuceri
întreaga omenire și de a câștiga, prin cuvintele Sale, poporul ales. Un alt aspect este
acela de a-i cuceri pe toți fiii răzvrătirii, prin diverse dezastre. Aceasta este o parte a
lucrării la scară largă a lui Dumnezeu. Doar în acest fel, Împărăția pe care Dumnezeu
o vrea pe pământ, poate fi pe deplin realizată și aceasta este partea lucrării lui
Dumnezeu care este ca aurul pur.
Fragment din „Capitolul 17” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul

univers” în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, nu numai că Mă pogor asupra națiunii marelui balaur roșu, ci Îmi şi întorc
fața către întreg universul, astfel încât întreg empireul se prăbușește. Există vreun
loc care nu este supus judecăţii Mele? Este vreun loc care nu există sub pedepsele
pe care le trimit Eu de sus? Peste tot pe unde merg, împrăștii semințele dezastrelor
de toate felurile. Acesta este unul dintre modurile în care lucrez și este, fără îndoială,
un act de mântuire pentru om și ceea ce îi trimit este tot un fel de iubire. Doresc să
fac chiar mai mulți oameni să ajungă să Mă cunoască, să Mă poată vedea și, în acest
mod, să ajungă să Îl preamărească pe Dumnezeu, pe care nu L-au văzut atât de
mulți ani, dar care, astăzi, este real.
Fragment din „Capitolul 10” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

În această etapă a lucrării, deoarece Dumnezeu vrea să-Şi dezvăluie toate

faptele pretutindeni pe pământ astfel încât toată omenirea care L-a trădat să ajungă
din nou să se plece cu supunere înaintea tronului Său, astfel, în judecata lui
Dumnezeu încă există iubirea și mila Lui. Dumnezeu foloseşte evenimentele actuale
din întreaga lume pentru a cutremura inimile oamenilor, motivându-i să-L caute pe
Dumnezeu pentru ca ei să poată curge către El. Astfel, Dumnezeu spune: „Acesta
este unul dintre modurile în care lucrez și este, fără îndoială, un act de mântuire

1171
pentru om și ceea ce îi trimit este tot un fel de iubire.”
Fragment din „Capitolul 10” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul

univers” în Cuvântul Se arată în trup

36. Câți dintre oamenii în cadrul religiei se vor întoarce la Dumnezeu în

timpul dezastrelor?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Când Îmi întorc fața spre univers pentru a vorbi, toată omenirea aude vocea
Mea și după aceea vede toate lucrările pe care le-am făcut cu migală în univers.
Cei care se împotrivesc voinței Mele, adică cei care se opun Mie cu faptele omului,
vor cădea sub mustrarea Mea. Voi lua multitudinea de stele din ceruri și le voi face
din nou, și datorită Mie soarele și luna vor fi făcute din nou – cerurile nu vor mai fi
așa cum au fost; nenumăratele lucruri de pe pământ vor fi făcute din nou. Totul se
va întregi prin cuvintele Mele. Multele națiuni din univers vor fi împărțite din nou și
înlocuite de națiunea Mea, astfel încât națiunile de pe pământ vor dispărea pentru
totdeauna și vor deveni o națiune care Mi se închină Mie; toate națiunile pământului
vor fi distruse și vor înceta să mai existe. Dintre ființele umane din univers, toți cei
care aparțin diavolului vor fi exterminați; toți cei care se închină lui Satana vor fi
doborâți la pământ de focul Meu arzător, adică, cu excepția celor care se află acum
în curent, restul vor fi transformați în cenușă. Când voi mustra multele popoare, cei
din lumea religioasă se vor întoarce, în diferite măsuri, la Împărăția Mea, cuceriți de
faptele Mele, pentru că ei vor fi văzut venirea Celui Sfânt pe un nor alb. Toată
omenirea va urma propriul său neam și va primi mustrări diferite în funcție de ceea
ce a făcut. Cei care Mi s-au opus vor pieri cu toții; cât despre cei ale căror fapte de
pe pământ nu M-au implicat pe Mine, ei vor continua să existe pe pământ, sub
conducerea fiilor Mei și a poporului Meu, datorită modului în care s-au achitat. Mă
voi arăta la o mulțime de popoare și nenumărate națiuni, sunând mai departe cu
glasul Meu deasupra pământului pentru a proclama finalizarea marii Mele lucrări
pentru ca toată omenirea să vadă cu ochii săi.
Fragment din „Capitolul 26” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

1172
 Citate din predici și părtășii ca referință:
Unii oameni spun: „La final, câți oameni din cercurile religioase vor fi capabili să
creadă în Dumnezeu Atotputernic?” Citiți mai mult din cuvintele lui Dumnezeu
Atotputernic și veți afla. În prezent, poarta harului nu s-a închis încă, iar noi nu am
ajuns în vremea marilor dezastre. Mai ales în vremea marilor dezastre, vor fi câțiva
oameni din lumea religioasă care se vor întoarce la Dumnezeu în măsuri diferite. De
aceea nu poți, în prezent, să stabilești că „Toți aceia din lumea religioasă care nu-L
acceptă pe Dumnezeu Atotputernic trebuie să piară”. Încă mai e un pic de timp. În
acest timp, știți cine din cercurile religioase Îl va accepta pe Dumnezeu și cine nu Îl
va accepta pe Dumnezeu? Acest lucru e ceva ce nu putem vedea clar; numai
Dumnezeu știe. Totuși, când propovăduim Evanghelia și depunem mărturie despre
Dumnezeu oamenilor religioși, descoperim că ei resping lucrul acesta. Toți se
împotrivesc lui Dumnezeu Atotputernic și-L condamnă. Nu am văzut asta cu toții? Și,
astfel, propovăduirea Evangheliei este extrem de dificilă în cazul oamenilor religioși.
Faptul acesta stabilește că aceia din cercurile religioase care, în cele din urmă, se
vor întoarce la Dumnezeu Atotputernic, sunt extrem de puțini la număr. Asta
deoarece sunt prea ferm constrânși de pastori, prezbiteri și noțiuni religioase; sunt
prea profund dezamăgiți de propaganda negativă. Nu au inimi care caută adevărul
și care cercetează adevărata cale. Nu este adevărat? Dacă intri într-un loc religios
pentru a propovădui Evanghelia, te vei confrunta cu următoarele: în primul rând, vei
fi respins și vei fi făcut de rușine; în al doilea rând, vei fi făcut de ocară; în al treilea
rând, vei fi atacat la comun sau ridiculizat și condamnat. Ba chiar vor fi oameni care
te vor fotografia fără consimțământul tău și-ți vor arăta poza tuturor celorlalți din
biserica lor și vor spune: „Persoana aceasta a venit să propovăduiască Evanghelia
lui Dumnezeu Atotputernic. Nimeni nu ar trebui să o primească”. Așa tratează lumea
religioasă pe oricine vine să propovăduiască Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic
din zilele de pe urmă. Ce arată lucrul acesta? Lumea religioasă funcționează de
multă vreme ca o fortăreață de neclintit pentru antihriști și a devenit o parte din forțele
malefice ale Satanei. Totuși, nu poți spune că nimeni din lumea religioasă nu poate
fi mântuit – sunt aceia care pot fi mântuiți, doar că sunt foarte, foarte puțini la număr.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 132

1173
 Unii oameni întreabă: „De ce spui că nu vor fi mulți oameni din cadrul religiei
care acceptă lucrarea lui Dumnezeu înainte de marile dezastre? Nu cred că este un
lucru sigur”. Din credincioșii din Epoca Harului, din orice biserică, sunt cei mai mulți
acolo ca să caute cu sinceritate adevărul sau doar ca să se sature cu pâinea Lui?
Cei mai mulți oameni sunt acolo doar ca să se sature cu pâinea Lui. Nu sunt mulți
oameni care sunt posedați de demoni, vorbesc limbi necunoscute, primesc revelații,
au viziuni, vindecă boli, alungă demoni și săvârșesc miracole? Cei posedați de
demoni alcătuiesc o parte, aceia care doar se satură cu pâinea Lui alcătuiesc o parte,
iar ceilalți care sunt antihriști și cei răi, care urăsc adevărul, alcătuiesc, de asemenea,
o parte. Și, apoi, sunt oamenii confuzi care nu au nici cea mai vagă înțelegere a
adevărului. Odată ce eliminăm aceste grupuri de oameni, vor constitui majoritatea
cei rămași care iubesc adevărul? Vor constitui măcar 10% din total? Nu, nu este
posibil! Nu este aceasta starea curentă a lucrurilor? Așadar, aceia din cadrul
comunității religioase care vor fi în stare să se întoarcă în fața lui Dumnezeu înainte
de marile dezastre sunt cea mai mică parte a oamenilor; în mod absolut nu vor
constitui o majoritate, deoarece oamenii din cadrul religiei care iubesc adevărul au
fost dintotdeauna extrem de puțini la număr. Acest lucru este în întregime real și nu
este spus fără o bază.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 133

37. Ce este schimbarea firii?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
La ce se referă transformarea firii? Se referă la faptul că, atunci când iubitor al
adevărului, în timp ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, acceptă judecata și
mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și este supus la tot felul de suferințe și rafinări. O
astfel de persoană este curățită de otrăvurile satanice lăuntrice și scapă întru totul
de firile sale corupte, astfel încât poate să se supună lui Dumnezeu și tuturor
orchestrărilor și rânduielilor Lui, fără să se mai răzvrătească față de El sau să I se
împotrivească. Aceasta este o transformare a firii. […] O transformare a firii înseamnă
că o persoană, pentru că iubește și poate accepta adevărul, ajunge în sfârșit să-și
cunoască natura neascultătoare care se împotrivește lui Dumnezeu; el înțelege că
stricăciunea umană este prea adâncă și recunoaște absurditatea și înșelăciunea

1174
omului. El recunoaște că omul este sărac și merită compătimire și, în cele din urmă,
înțelege natura și esența acestuia. Cunoscând toate acestea, el se poate nega și
lepăda complet pe sine, poate trăi după cuvântul lui Dumnezeu și poate practica
adevărul în toate. Aceasta este o persoană care Îl cunoaște pe Dumnezeu; acesta
este o persoană a cărei fire s-a schimbat.
Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

O transformare a firii se referă, în principal, la o transformare a naturii oamenilor.

Lucrurile privitoare la natura unei persoane nu pot fi fi văzute din comportamentele
exterioare; sunt direct legate de valoarea și semnificația existenței lor. Ele implică în
mod direct valorile din viață, lucrurile din adâncul sufletului lor și esența lor. Adică,
ele implică în mod direct viziunea unei persoane asupra vieții și valorile sale, lucrurile
din adâncul sufletului său și esența sa. Numai prin experimentarea lucrării lui
Dumnezeu, pătrunderea deplină în adevăr, schimbarea valorilor și a perspectivelor
asupra existenței și asupra vieții, prin alinierea viziunilor proprii cu cele ale lui
Dumnezeu și prin a deveni capabil de a se supune și de a fi devotat lui Dumnezeu
în totalitate, se poate spune despre firea cuiva că s-a schimbat.
Fragment din „Ce ar trebui să știi despre transformarea firii tale”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Aceasta nu înseamnă că oamenii care sunt maturi și trecuți prin multe în

umanitatea lor vor experimenta neapărat o schimbare în fire; se referă în primul rând
la momentele în care unele otrăvuri satanice din natura oamenilor se schimbă
datorită cunoașterii ei despre Dumnezeu și a înțelegerii adevărului. Adică, aceste
otrăvuri satanice sunt curățite, iar adevărul exprimat de Dumnezeu se înrădăcinează
în acești oameni, devine viața lor și fundamentul existenței lor. Numai atunci ei devin
oameni noi și, ca atare, firea lor se schimbă. O schimbare în fire nu înseamnă că firile
exterioare ale oamenilor sunt mai umile decât înainte, că erau aroganți, dar acum
vorbesc rezonabil sau că nu ascultau pe nimeni, dar acum îi pot asculta pe alții; astfel
de modificări externe nu pot fi considerate transformări ale firii. Desigur, schimbările
în fire includ aceste stări, dar cel mai important lucru este că viața lor interioară s-a
schimbat. Adevărul exprimat de Dumnezeu devine chiar viața lor, otrăvurile satanice

1175
din interior au fost eliminate, perspectivele lor s-au schimbat complet și niciuna dintre
ele nu este în concordanță cu perspectiva lumii. Ei văd clar planurile și otrăvurile
marelui balaur roșu; ei au înțeles adevărata esență a vieții. Deci valorile vieții lor s-
au schimbat – aceasta este cea mai fundamentală schimbare și esența unei
schimbări în fire.
Fragment din „Diferența dintre schimbările exterioare și schimbările firii”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Ce este natura? Este esența omului. Firea unei persoane constă în lucrurile
dezvăluite în natura acesteia și o fire schimbată înseamnă că lucrurile corupte care
se aflau inițial în tine nu vor mai apărea niciodată și că au fost înlocuite cu adevărul.
Nu lucrurile de la baza naturii unei persoane sunt cele care s-au schimbat, ci lucrurile
corupte ce sunt dezvăluite sunt cele care s-au schimbat și s-au schimbat lucrurile ce
țin de firea persoanei, care sunt dezvăluite în natura ei. Satana îl corupe pe om, iar
omul a devenit întruchiparea Satanei, s-a transformat în ceva ce se opune lui
Dumnezeu, fiind în întregime capabil să-L trădeze pe Dumnezeu. De ce li se cere
oamenilor ca firile lor să se schimbe? La oamenii care sunt făcuți în cele din urmă
compleți, există multă cunoaștere a lui Dumnezeu adăugată și multe lucruri care
corespund voii Lui. În trecut, când oamenii aveau o fire coruptă, tot ce făceau era
greșit și tot ce făceau I se opunea lui Dumnezeu. Acum ei au adevărul și sunt capabili
să facă multe lucruri ce corespund voii lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că
nu-L trădează pe Dumnezeu; ei sunt în continuare în stare să-L trădeze pe
Dumnezeu. Este posibil să se schimbe o parte din ceea ce este dezvăluit de natura
oamenilor, iar partea schimbată este partea din tine care poate să practice în
conformitate cu adevărul. Dar a fi capabil să pui adevărul în practică în prezent nu
înseamnă că natura ta s-a schimbat. […] Prin urmare, ce înseamnă „schimbarea”?
Înseamnă că, atunci când înțelegi voia lui Dumnezeu, vei fi capabil să te supui. Dacă
nu înțelegi voia lui Dumnezeu, te vei purta în continuare după propriile dorințe și vei
crede în continuare că acțiunile tale se conformează voii lui Dumnezeu; aceasta este
o trădare și este ceva în interiorul naturii tale. Desigur, nu există limite privind
schimbările firii. Cu cât ai dobândit mai multe adevăruri – cu alte cuvinte, cu cât este
mai profundă cunoașterea lui Dumnezeu de către tine – cu atât mai puțin te vei opune

1176
și Îl vei trăda pe Dumnezeu. Urmărirea schimbărilor firii se rezolvă îndeosebi prin
urmărirea adevărului. Cunoașterea esenței naturii oamenilor se dobândește, de
asemenea, prin înțelegerea adevărului. Când oamenii au dobândit în mod real
adevărul, toate problemele sunt atunci rezolvate.
Fragment din „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Citate din predici și părtășii ca referință:

Rezumând, o schimbare în firea vieții pleacă de la a te împotrivi și a-L trăda pe
Dumnezeu până la a deveni, în cele din urmă, ascultător și loial lui Dumnezeu și a te
închina Lui – acesta este procesul. În momentul în care oamenii devin capabili să se
supună și să se închine lui Dumnezeu, ei posedă atât adevărul, cât și umanitatea.
Acesta este genul de persoană care a suferit o schimbare în firea vieții sale. Prin
urmare, procesul unei schimbări în firea vieții este procesul de intrare în adevăr și de
obținere a acestuia, procesul de acceptare a adevărului ca viață, precum și procesul
cunoașterii lui Dumnezeu de către om. O persoană cu o cunoaștere adevărată a lui
Dumnezeu, a cărei inimă este stăpânită în întregime de cuvântul lui Dumnezeu, care
poate să-L iubească și să fie loială lui Dumnezeu, care poate face totul pentru a-L
mulțumi pe Dumnezeu și poate fi în asentiment cu El este genul de persoană care
este câștigată de Dumnezeu. Dacă cineva nu este în prezent în stare să-L iubească
și să-L asculte din inimă pe Dumnezeu, aceasta arată că inima lui este încă stăpânită
de Satana și că încă este controlată de otrava și filosofia Satanei. Când cineva a
obținut tot adevărul pe care ar trebui să-l posede și l-a acceptat în inima sa, persoana
va câștiga viață nouă. Cu viața nouă, vor urma supunerea persoanei față de
Dumnezeu, iubirea față de Dumnezeu și închinarea la El; în acel moment, firea vițeii
unei persoane se va fi transformat complet. Procesul unei schimbări în firea vieții
este, de asemenea, procesul de reînnoire a acesteia. Inima acelei persoane a fost
inițial controlată de Satana, iar viața și otrăvurile Satanei au devenit natura ei. Acum,
aceste lucruri se prăbușesc datorită tuturor adevărurilor pe care le-a acceptat ea.
Inima ei este stăpânită de adevăr, adevărul a devenit stăpânul inimii sale, astfel că
firea sa exprimată în viață se schimbă; aceasta este o schimbare a firii vieții. Când
Satana a deținut inițial puterea în voi, voi v-ați supus lui și ați vrut să-l mulțumiți în

1177
toate lucrurile; totul s-a făcut potrivit Satanei. Astăzi, adevărul este cel care deține
puterea în voi; voi doar vă conformați adevărului și-L mulțumiți pe Dumnezeu.
Procesul ca Dumnezeu să câștige o persoană este așa: inițial, v-a fost foarte ușor
să-l iubiți pe Satana, dar greu să-L iubiți pe Dumnezeu, însă acum adevărul există în
voi și iubiți adevărul, așa că a-L iubi pe Dumnezeu a devenit ușor. Când vi se cere
să-l iubiți pe Satana, orice vi se spune pentru a vă convinge, nu o veți face. Astfel,
odată ce adevărul pune stăpânire pe interiorul unei persoane, ea se schimbă complet
și devine o persoană nouă. Așadar, se poate spune că firea vieții unei persoane se
schimbă în principal prin urmărirea și câștigarea adevărului.
Fragment din „Despre schimbarea firii și cele patru procese ale acesteia”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață IV

38. Cum se manifestă schimbarea firii?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Dacă firea ta se poate schimba sau nu, depinde dacă poţi să ții pasul cu cuvintele
actuale ale Duhului Sfânt şi dacă ai o înţelegere autentică. Acest lucru e diferit faţă
de ceea ce aţi înţeles înainte. Înainte, ceea ce înţelegeaţi prin schimbarea firii era că
voi, care judecaţi uşor, prin disciplinarea voastră de către Dumnezeu nu mai vorbiţi
nechibzuit. Dar acesta este doar un aspect al schimbării şi, chiar acum, cel mai critic
punct este urmarea îndrumării Duhului Sfânt. Urmezi orice spune Dumnezeu, asculţi
orice îţi spune El. Oamenii nu își pot schimba singuri firea; ei trebuie să fie supuşi
judecății, mustrării, suferinței și rafinării cuvintelor lui Dumnezeu sau să fie tratați,
disciplinaţi și emondați prin cuvintele Lui. Doar după aceea pot să ajungă la
ascultarea și devotamentul față de Dumnezeu și să nu încerce să-L păcălească și
să-L trateze superficial. Sub rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu oamenii trec printr-o
schimbare a firii lor. Doar cei care se supun dezvăluirii, judecății, disciplinării și tratării
cuvintelor Lui, nu vor mai îndrăzni să facă lucrurile nesăbuit și vor deveni calmi și
liniştiți. Cel mai important lucru este că sunt capabili să asculte cuvintele actuale ale
lui Dumnezeu şi să se supună lucrării lui Dumnezeu şi, chiar dacă nu este în
conformitate cu concepţiile umane, ei pot lăsa la o parte aceste noțiuni şi să se
supună de bunăvoie. Atunci când se vorbea în trecut de o schimbare a firii, era în
principal vorba de abandonarea sinelui, permiţând trupului să sufere, disciplinând

1178
propriul trup şi renunţând la alegerile trupeşti – acesta este un tip de schimbare a firii.
Oamenii ştiu acum că adevărata expresie a schimbării firii este să asculte cuvintele
actuale ale lui Dumnezeu precum şi să fie capabili să aibă o înţelegere sinceră a noii
Sale lucrări. În acest fel, oamenii vor putea să renunţe la înţelegerea lor anterioară a
lui Dumnezeu, care era influențată de concepţiile lor, şi să obţină o reală înţelegere
a Lui şi ascultare de El. Doar aceasta este o expresie adevărată a schimbării firii.
Fragment din „Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Oamenii se pot comporta bine, dar aceasta nu înseamnă neapărat că sunt în

posesia adevărului. Ardoarea oamenilor nu-i poate face decât să se conformeze
doctrinei și să urmeze reglementările; oamenii care nu au adevărul, nu au nicio
cale de a rezolva probleme substanțiale, iar doctrina nu poate substitui adevărul.
Cei care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți. Cei care au
experimentat o schimbare în firea lor au înțeles adevărul, ei au discernământ
asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu voia lui
Dumnezeu, cu principiile adevărului, cum să acționeze pentru a-L satisface pe
Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o dezvăluie ei. Când sunt revelate
propriile lor idei și concepții, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se lepede
de trup. Acesta este modul în care se exprimă o schimbare în fire. Principalul lucru
despre o schimbare a firii este că ei au înțeles clar adevărul, iar când realizează
lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, iar corupția lor nu este
revelată atât de des. În general, oamenii ale căror firi s-au schimbat par a fi
deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o
au asupra adevărului, nu mai demonstrează la fel de multă neprihănire de sine și
aroganță. Ei pot vedea și discerne multă din corupția care este dezvăluită, așadar
nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată
asupra locului omului, cum să se comporte în mod rezonabil, cum să fie
ascultători, ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor
oameni. Acesta este motivul pentru care se spune că aceste tipuri de oameni sunt
relativ rezonabili. Cei care au o schimbare a firii trăiesc cu adevărat asemănarea
unui om și posedă adevăr. Sunt mereu capabili să vorbească și să vadă lucrurile

1179
în conformitate cu adevărul și sunt principiali în tot ceea ce fac; ei nu sunt supuși
influenței vreunei persoane, chestiuni sau vreunui lucru și au toți propriile
perspective și pot menține principiile adevărului. Firile lor sunt relativ stabile, nu
trec de la o extremă la alta și, indiferent de situația lor, înțeleg cum să-și
îndeplinească datoria în mod corespunzător și cum să facă lucrurile pentru a-L
mulțumi pe Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat nu se concentrează asupra
a ceea ce trebuie să facă pentru ca ei să arate bine la un nivel superficial – ei au
claritate internă cu privire la ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu.
Prin urmare, din exterior, ei pot să nu pară atât de entuziaști sau ca și cum au
făcut ceva foarte măreț, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și
are rezultate practice. Cei ale căror firi s-au schimbat posedă cu siguranță mult
adevăr – acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de
principiile din acțiunile lor. Cei care nu posedă adevărul, categoric nu au avut nicio
schimbare în fire. Aceasta nu înseamnă că oamenii care sunt maturi și trecuți prin
multe în umanitatea lor vor experimenta neapărat o schimbare în fire; se referă în
primul rând la momentele în care unele otrăvuri satanice din natura oamenilor se
schimbă datorită cunoașterii ei despre Dumnezeu și a înțelegerii adevărului.
Adică, aceste otrăvuri satanice sunt curățite, iar adevărul exprimat de Dumnezeu
se înrădăcinează în acești oameni, devine viața lor și fundamentul existenței lor.
Numai atunci ei devin oameni noi și, ca atare, firea lor se schimbă. O schimbare în
fire nu înseamnă că firile exterioare ale oamenilor sunt mai umile decât înainte, că
erau aroganți, dar acum vorbesc rezonabil sau că nu ascultau pe nimeni, dar acum
îi pot asculta pe alții; astfel de modificări externe nu pot fi considerate transformări
ale firii. Desigur, schimbările în fire includ aceste stări, dar cel mai important lucru
este că viața lor interioară s-a schimbat. Adevărul exprimat de Dumnezeu devine
chiar viața lor, otrăvurile satanice din interior au fost eliminate, perspectivele lor s-
au schimbat complet și niciuna dintre ele nu este în concordanță cu perspectiva
lumii. Ei văd clar planurile și otrăvurile marelui balaur roșu; ei au înțeles adevărata
esență a vieții. Deci valorile vieții lor s-au schimbat – aceasta este cea mai
fundamentală schimbare și esența unei schimbări în fire.
Fragment din „Diferența dintre schimbările exterioare și schimbările firii”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

1180
 Schimbările în fire au o caracteristică. Aceasta este capacitatea de a accepta
adevărul și de te supune lucrurilor care sunt drepte și în conformitate cu adevărul.
Indiferent cine îți dă sugestii – dacă sunt tineri sau bătrâni, dacă te înțelegi bine cu ei
și dacă există dușmănii între voi – atâta timp cât ei spun ceva ce este corect și în
conformitate cu adevărul și benefic pentru lucrarea familiei lui Dumnezeu, atunci poți
să adopți acel lucru și să-l accepți, și să nu fii influențat de niciun alt factor. Acesta
este primul aspect al acelei caracteristici. Un altul este faptul de fi capabil să cauți
adevărul ori de câte ori întâmpini o problemă. De exemplu, dacă întâmpini o nouă
problemă pe care nimeni nu poate să o înțeleagă, tu poți să cauți adevărul, să vezi
ce ar trebui să faci pentru ca problema să fie în conformitate cu principiile adevărului
și să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu. Totuși, un alt aspect este dobândirea
capacității de a fi atent la voia lui Dumnezeu. Modul în care ar trebui să fii atent la
voia Lui depinde de ce datorie îndeplinești și de cerințele pe care le are Dumnezeu
de la tine în privința datoriei tale. Trebuie să înțelegi acest principiu: să-ți îndeplinești
datoria conform celor cerute de Dumnezeu și să o îndeplinești pentru a-L mulțumi pe
Dumnezeu. De asemenea, trebuie să înțelegi voia lui Dumnezeu și care e rezultatul
dorit al datoriei tale și trebuie să poți să acționezi cu responsabilitate și credincioșie.
Toate acestea sunt modalități prin care să fii atent la voia lui Dumnezeu. Dacă nu știi
cum să fii atent la voia lui Dumnezeu în chestiunea pe care o faci, trebuie să cercetezi
pentru a realiza acest lucru și pentru a-L mulțumi pe El. Dacă puteți să puneți aceste
trei principii în practică, să le măsurați cu felul în care trăiți în realitate și să găsiți o
cale de a le practica, atunci veți aborda treburile principial. Indiferent ce întâmpini și
indiferent de problemele de care trebuie să te ocupi, trebuie să cauți întotdeauna
principiile pe care ar trebui să le practice, detaliile pe care le include acestea și cum
ar trebui puse în practică pentru a nu încălca aceste principii. Odată ce înțelegi clar
aceste lucruri, vei putea să practice adevărul în mod natural.
Fragment din „Doar prin punerea în practică a adevărului poți rupe legăturile unei firi corupte”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

39. Care sunt diferențele dintre schimbarea firii și comportamentul bun?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
O transformare a firii se referă, în principal, la o transformare a naturii oamenilor.

1181
Lucrurile privitoare la natura unei persoane nu pot fi fi văzute din comportamentele
exterioare; sunt direct legate de valoarea și semnificația existenței lor. Ele implică în
mod direct valorile din viață, lucrurile din adâncul sufletului lor și esența lor. Adică,
ele implică în mod direct viziunea unei persoane asupra vieții și valorile sale, lucrurile
din adâncul sufletului său și esența sa. Numai prin experimentarea lucrării lui
Dumnezeu, pătrunderea deplină în adevăr, schimbarea valorilor și a perspectivelor
asupra existenței și asupra vieții, prin alinierea viziunilor proprii cu cele ale lui
Dumnezeu și prin a deveni capabil de a se supune și de a fi devotat lui Dumnezeu
în totalitate, se poate spune despre firea cuiva că s-a schimbat. Ar putea părea că
depui niște eforturi, poate că ești rezistent în fața dificultăților, poate că ești în stare
să execuți dispozițiile de lucru de la cel de mai sus sau poate că reușești să mergi
oriunde ți se spune să mergi, dar acestea sunt doar mici schimbări în comportamentul
tău și nu sunt suficiente pentru a constitui o transformare a firii tale. Poate că reușești
să alergi pe multe căi, să suferi multe greutăți și să înduri mare umilință; poate că te
simți foarte aproape de Dumnezeu și poate că Duhul Sfânt săvârșește o oarecare
lucrare asupra ta. Cu toate acestea, atunci când Dumnezeu îți cere să faci ceva care
nu se conformează noțiunilor tale, tot s-ar putea să nu te supui, ci să cauți scuze și
să te răzvrătești și să I te împotrivești lui Dumnezeu, chiar până în punctul de a-L
critica pe Dumnezeu și a protesta împotriva Lui. Asta este o problemă gravă! Acest
lucru arată că încă ai o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu și că nu ai avut
nici cea mai mică transformare.
Fragment din „Ce ar trebui să știi despre transformarea firii tale”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Ce știți despre schimbările firii? Esențele schimbărilor în fire și în purtare sunt

diferite, la fel ca și schimbările în practică – toate sunt diverse în esență. Majoritatea
oamenilor pun un accent deosebit pe comportamentul în credința lor în Dumnezeu,
iar drept rezultat al acestui lucru apar schimbări în purtarea lor. După ce au crezut
în Dumnezeu, ei încetează să-i înfrunte pe ceilalți, să se lupte cu oamenii și să-i
insulte, să fumeze și să bea, să fure vreo proprietate publică – fie că este vorba de
un cui sau o scândură – și chiar merg până acolo încât să nu meargă în instanță
atunci când suferă pierderi sau sunt nedreptățiți. Fără îndoială, au loc unele

1182
schimbări în comportamentul lor. Pentru că, după ce au crezut în Dumnezeu,
acceptarea căii adevărate îi face să se simtă deosebit de bine și pentru că, de
asemenea, au gustat harul lucrării Duhului Sfânt, ei sunt deosebit de înflăcărați și
chiar nu există nimic de care să nu se poată lepăda sau ce să nu poată suferi. Cu
toate acestea, după ce au crezut timp de trei, cinci, zece sau treizeci de ani – pentru
că nu a fost nicio schimbare în firea vieții lor, în cele din urmă, ei se reîntorc la
vechile căi, aroganța și disprețul lor cresc, iar ei încep să se lupte pentru putere și
profit, râvnesc banii bisericii, fac orice le slujește intereselor proprii, râvnesc la
statut și plăceri și devin paraziți ai casei lui Dumnezeu. În special, majoritatea
liderilor sunt abandonați. Și ce demonstrează aceste realități? Doar modificările în
comportament nu sunt durabile. Dacă nu există nicio schimbare în firea vieții
oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, partea lor rea se va arăta singură.
Deoarece sursa schimbărilor purtării lor este ardoarea, împreună cu o lucrare a
Duhului Sfânt în acel moment, este extrem de ușor să devină înflăcărați sau să
arate bunătate pentru un timp. După cum spun necredincioșii: „Este ușor să faci o
faptă bună, ceea ce este greu este să faci fapte bune o viață întreagă”. Oamenii
sunt incapabili să facă fapte bune întreaga lor viață. Purtarea lor este condusă de
viață; indiferent care este viața lor, la fel este și comportamentul lor și doar ceea ce
este dezvăluit în mod natural reprezintă viața și natura cuiva. Lucrurile care sunt
false nu pot dura. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l mântui pe om, nu este pentru
a-l împodobi cu un comportament bun –lucrarea lui Dumnezeu este pentru a
schimba firile oamenilor, pentru a-i face să renască în oameni noi. Astfel, judecata
lui Dumnezeu, mustrarea, încercările și rafinarea omului sunt toate cu scopul de a-
i schimba firea astfel, încât el să poată obține ascultare și credincioșie absolute față
de Dumnezeu și închinarea normală la Dumnezeu. Acesta este scopul lucrării lui
Dumnezeu. A se comporta bine nu este același lucru cu a-L asculta pe Dumnezeu
și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se
bazează pe doctrină și se nasc din ardoare – nu se bazează pe adevărata
cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe
îndrumarea Duhului Sfânt. Chiar dacă există momente când unele lucruri pe care
le fac oamenii sunt dirijate de Duhul Sfânt, aceasta nu este expresia vieții, cu atât
mai puțin este același lucru cu a-L cunoaște pe Dumnezeu; indiferent cât de bun

1183
este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea ascultă de Dumnezeu sau
că a pus în practică adevărul. Modificările comportamentale sunt o iluzie trecătoare,
sunt manifestarea zelului și nu sunt expresia vieții. […]
Oamenii se pot comporta bine, dar aceasta nu înseamnă neapărat că sunt în
posesia adevărului. Ardoarea oamenilor nu-i poate face decât să se conformeze
doctrinei și să urmeze reglementările; oamenii care nu au adevărul, nu au nicio cale
de a rezolva probleme substanțiale, iar doctrina nu poate substitui adevărul. Cei
care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți. Cei care au experimentat
o schimbare în firea lor au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor
problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu voia lui Dumnezeu, cu
principiile adevărului, cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei
înțeleg natura corupției pe care o dezvăluie ei. Când sunt revelate propriile lor idei
și concepții, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se lepede de trup. Acesta
este modul în care se exprimă o schimbare în fire. Principalul lucru despre o
schimbare a firii este că ei au înțeles clar adevărul, iar când realizează lucrurile,
pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, iar corupția lor nu este revelată atât
de des.
Fragment din „Diferența dintre schimbările exterioare și schimbările firii”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cei care nu posedă adevărul, categoric nu au avut nicio schimbare în fire.

Aceasta nu înseamnă că oamenii care sunt maturi și trecuți prin multe în umanitatea
lor vor experimenta neapărat o schimbare în fire; se referă în primul rând la
momentele în care unele otrăvuri satanice din natura oamenilor se schimbă datorită
cunoașterii ei despre Dumnezeu și a înțelegerii adevărului. Adică, aceste otrăvuri
satanice sunt curățite, iar adevărul exprimat de Dumnezeu se înrădăcinează în acești
oameni, devine viața lor și fundamentul existenței lor. Numai atunci ei devin oameni
noi și, ca atare, firea lor se schimbă. O schimbare în fire nu înseamnă că firile
exterioare ale oamenilor sunt mai umile decât înainte, că erau aroganți, dar acum
vorbesc rezonabil sau că nu ascultau pe nimeni, dar acum îi pot asculta pe alții; astfel
de modificări externe nu pot fi considerate transformări ale firii. Desigur, schimbările
în fire includ aceste stări, dar cel mai important lucru este că viața lor interioară s-a

1184
schimbat. Adevărul exprimat de Dumnezeu devine chiar viața lor, otrăvurile satanice
din interior au fost eliminate, perspectivele lor s-au schimbat complet și niciuna dintre
ele nu este în concordanță cu perspectiva lumii. Ei văd clar planurile și otrăvurile
marelui balaur roșu; ei au înțeles adevărata esență a vieții. Deci valorile vieții lor s-
au schimbat – aceasta este cea mai fundamentală schimbare și esența unei
schimbări în fire.
Pe ce bază trăiau oamenii înainte? Toți oamenii trăiesc pentru ei înșiși. Fiecare
pentru sine și ceilalți cum le este norocul – aceasta este sintetizarea naturii omului.
Oamenii cred în Dumnezeu de dragul propriilor interese; abandonează lucrurile, se
sacrifică pentru Dumnezeu și Îi sunt credincioși, dar fac toate aceste lucruri tot de
dragul interesului propriu. Pe scurt, totul este făcut cu scopul de a obține
binecuvântări pentru ei înșiși. În lume, totul este pentru beneficiul personal. A crede
în Dumnezeu înseamnă a câștiga binecuvântări și, tocmai pentru a obține
binecuvântări, omul se leapădă de toate și multă suferință poate el să îndure pentru
a obține binecuvântări. Acestea sunt toate dovezi empirice ale naturii corupte a
omului. Totuși, cei a căror fire se schimbă sunt diferiți. Ei simt că oamenii ar trebui să
trăiască pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, pentru a-și îndeplini bine datoria și a trăi
o viață plină de însemnătate, astfel încât, chiar și în clipa morții se vor simți împăcați
și nu vor avea nici cel mai mic regret – nu vor fi trăit în zadar. Faptul că oamenii sunt
capabili să I se închine lui Dumnezeu, să asculte de El și să-L mulțumească este
fundamentul existenței ca om și aceasta este datoria lor imperioasă, în acord cu
principiile inalterabile ale cerurilor și pământului. În caz contrar, nu ar fi demni de a fi
numiți oameni; viața lor ar fi goală și lipsită de sens. Comparând aceste două situații,
vedem că aceasta din urmă este o persoană a cărei fire s-a schimbat și, din moment
ce firea sa de viață s-a schimbat, și perspectiva asupra vieții s-a schimbat cu
siguranță. Cu valori diferite, ea nu va mai trăi niciodată pentru sine, iar credința sa în
Dumnezeu nu va mai fi niciodată în scopul de a obține binecuvântări personale. Ea
va fi capabilă să spună: „După ce L-am cunoscut pe Dumnezeu, ce este pentru mine
moartea? Cunoașterea lui Dumnezeu mi-a permis să trăiesc o viață plină de
însemnătate. Nu am trăit în zadar și nu voi muri cu regrete – nu mă plâng de nimic.”
Nu este aceasta o perspectivă schimbată asupra vieții? Prin urmare, principala cauză
a schimbării în firea vieții este aceea de a avea adevărul în interior și a avea

1185
cunoaștere de Dumnezeu; perspectiva asupra vieții este schimbată, iar valorile sunt
diferite de cele dinainte. Schimbarea începe din interior și din propria viață; cu
siguranță nu este doar o schimbare exterioară. Unii credincioși noi, după ce au crezut
în Dumnezeu, au lăsat în urmă lumea laică; atunci când întâlnesc necredincioși, au
puține de spus și rareori iau legătura cu rudele și prietenii lor necredincioși. Cei
necredincioși spun: „Această persoană s-a schimbat.” Deci ei se gândesc: „Firea
mea s-a schimbat cu adevărat – necredincioșii spun că m-am schimbat.” De fapt, s-
a schimbat într-adevăr firea lor? Acestea sunt doar schimbări exterioare. Nu a fost
nicio schimbare în viața lor, iar natura lor satanică rămâne înrădăcinată în ei,
complet neatinsă. Uneori, oamenii sunt cuprinși de ardoare datorită lucrării Duhului
Sfânt; au loc unele schimbări exterioare, iar ei fac câteva fapte bune. Dar nu este
același lucru cu schimbările firii. Ești fără adevăr, viziunea ta asupra lucrurilor nu
s-a schimbat, chiar nu e diferită de cea a necredincioșilor, iar valorile tale și
perspectiva ta asupra vieții sunt neschimbate. Nici măcar nu ai în inimă respect față
de Dumnezeu, minimul pe care ar trebui să îl deții. Nimic nu ar putea fi mai departe
de o schimbare a firii tale.
Fragment din „Diferența dintre schimbările exterioare și schimbările firii”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Citate din predici și părtășii ca referință:

În lumea religioasă, există mulți oameni devotați care spun: „Ne-am schimbat
datorită credinței în Domnul Isus. Suntem capabili să ne sacrificăm pentru Domnul,
să facem lucrare pentru El, să răbdăm închisoare pentru El și să nu tăgăduim
numele Lui. Putem să facem multe lucruri drepte, să facem caritate, să donăm și
să ajutăm pe săraci. Acestea sunt schimbări mari! Astfel suntem calificați să fim
aduși în împărăția cerului”. Ce credeți despre aceste cuvinte? Aveți vreun
discernământ când vine vorba de aceste cuvinte? Ce înseamnă să fii curățat?
Credeți că dacă purtarea voastră s-a schimbat și faceți fapte bune, atunci ați fost
curățați? Cineva spune: „Am renunțat la tot. Am renunțat la serviciul meu, la familia
mea și la dorințele trupului pentru a mă sacrifica pentru Dumnezeu. Echivalează
oare aceasta cu a fi curățat?” Chiar dacă ați făcut toate acestea, aceasta nu este o
dovadă solidă că ați fost curățați. Așadar, care este punctul cheie? În care aspect

1186
puteți obține curățirea care poate fi considerată adevărată? (Curățirea de firea
satanică împotrivitoare lui Dumnezeu). Care sunt manifestările firii satanice care se
împotrivește lui Dumnezeu? Cele mai evidente manifestări sunt aroganța persoanei,
îngâmfarea, neprihănirea de sine și mândria, precum și necinstea ei, trădarea,
spunerea de minciuni, viclenia și ipocrizia. Când aceste firi satanice nu mai fac parte
din cineva, atunci acea persoană a fost curățată cu adevărat. S-a spus că există 12
manifestări-cheie în firea satanică a omului, cum ar fi: a te considera ca fiind cel
mai vrednic de respect; a lăsa pe cei care mi se conformează să prospere, iar pe
cei care mi se împotrivesc să piară; a gândi că numai Dumnezeu îți este superior,
nesupunându-te nimănui altcuiva, neavând niciun respect pentru alții; a crea o
împărăție independentă de îndată ce ai putere; a dori să fii singurul care exercită
putere și stăpânul tuturor lucrurilor și să decizi toate lucrurile de unul singur. Toate
aceste manifestări sunt firi satanice. Aceste firi satanice trebuie curățate înainte ca
cineva să experimenteze o schimbare în firea vieții lui. O schimbare în firea vieții
omului înseamnă o renaștere, deoarece substanța lui s-a schimbat. Înainte, când i
s-a dat putere, omul a fost în stare să-și creeze propria împărăție independentă.
Acum, când i se dă putere, el Îl slujește pe Dumnezeu, este martor pentru El și
devine un slujitor pentru poporul ales al lui Dumnezeu. Nu este aceasta o schimbare
autentică? Înainte, el a ieșit în evidență în toate situațiile și a vrut ca alți oameni să-
l respecte și să i se închine. Acum, el este martor pentru Dumnezeu pretutindeni și
nu iese în evidență. Indiferent de modul cum îl tratează oamenii, el crede că este
bine. Indiferent de modul în care comentează despre el oamenii, el crede că este
bine. Nu-i pasă. El se concentrează doar pe a-L slăvi pe Dumnezeu, a a fi martor
pentru El, îi ajută pe alții să dobândească o înțelegere a lui Dumnezeu și îi ajută să
se supună în prezența lui Dumnezeu. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții?
„Voi trata frații și surorile cu iubire. Voi avea milă de alții în toate situațiile. Nu mă
voi gândi la mine și voi oferi ajutor altora. Îi voi ajuta pe alții să progreseze cu viața
lor și îmi voi îndeplini responsabilitățile. Voi ajuta pe alții să înțeleagă adevărul și să
dobândească adevărul.” Aceasta înseamnă să-i iubești pe alții ca pe tine însuți!
Când vine vorba de Satana, puteți să discerneți lucrul acesta, să aveți principii și
să trasați o linie de demarcație cu aceasta și să demascați în întregime răutățile
Satanei, astfel încât poporul ales al lui Dumnezeu să fie scutit de vătămările lui.

1187
Aceasta înseamnă a proteja poporul ales al lui Dumnezeu și aceasta înseamnă
chiar mai mult decât a-i iubi pe alții ca pe tine însuți. Mai mult, ar trebui să iubiți
ceea ce iubește Dumnezeu și să urâți ceea ce urăște El. Ceea ce Dumnezeu urăște
sunt antihriștii, duhurile rele și oamenii răi. Aceasta înseamnă că și noi trebuie să
urâm antihriștii, duhurile rele și oamenii răi. Trebuie să stăm de partea lui
Dumnezeu. Nu ne putem compromite cu ei. Dumnezeu îi iubește pe cei pe care
vrea să-i mântuiască și să-i binecuvânteze. Pentru acești oameni, noi trebuie să fim
responsabili, să-i tratăm cu iubire, să-i ajutăm, să-i îndrumăm și să-i sprijinim. Nu
este aceasta o schimbare în firea vieții cuiva? Mai mult, atunci când ați comis unele
păcate sau greșeli, sau ați neglijat principiile în a face ceva, puteți accepta critica,
ocara, tratarea și emondarea fraților și a surorilor; puteți să tratați toate aceste
lucruri în mod corect și să le primiți de la Dumnezeu, să nu nutriți nicio ură și să
căutați adevărul pentru a vă repara propria stricăciune. Nu este aceasta o
schimbare în firea vieții voastre? Da, este. […]
Poate schimbarea comportamentului unui om despre care se vorbește în lumea
religioasă să reprezinte o schimbare în firea vieții? (Nu, nu poate). De ce? Motivul
principal este că el încă se împotrivește lui Dumnezeu. Este la fel ca în cazul fariseilor
care erau foarte devotați pe dinafară. Ei se rugau des, explicau Scriptura și urmau
reglementările legii foarte bine. S-ar putea spune că, pe dinafară, ei erau ireproșabili.
Oamenii nu puteau să le găsească nicio vină. Cu toate acestea, de ce au fost încă
în stare să se împotrivească și să-L condamne pe Hristos? Ce indică aceasta?
Indiferent cât de buni ar părea oamenii, dacă nu au adevărul și, astfel, nu-L cunosc
pe Dumnezeu, ei tot I se vor împotrivi. Pe dinafară, ei erau așa de buni, dar de ce nu
se consideră acest lucru ca o schimbare în firea vieții? Pentru că firea lor stricată nu
s-a schimbat deloc și ei erau tot aroganți, îngâmfați și deosebit de neprihăniți de sine.
Ei credeau în propriile lor cunoștințe, teorii și credeau că au cea mai bună înțelegere
a Scripturilor. Ei credeau că înțelegeau totul și că erau mai buni decât alți oameni.
Din acest motiv ei s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus când predica și
Își făcea lucrarea. Din acest motiv, atunci când lumea religioasă aude că Hristos din
zilele de pe urmă a exprimat tot adevărul, Îl condamnă chiar dacă știe că acesta este
adevărul.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 138

1188
 40. Ce sunt faptele bune? Care sunt manifestările faptelor bune?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Dacă ești în posesia adevărului, Îl poți urma pe Dumnezeu. Dacă ai trăire, poți
fi o întruchipare a cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ai viață, te poți bucura de
binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei care sunt în posesia adevărului se pot bucura de
binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu aduce îndreptare celor care Îl iubesc din
toată inima, precum și celor care îndură greutăți și suferințe, nu celor care se iubesc
doar pe ei înșiși și au căzut pradă înșelăciunilor lui Satana. Cum poate exista
bunătate în aceia care nu iubesc adevărul? Cum poate exista dreptate în aceia care
nu iubesc decât trupul? Nu au dreptatea și bunătatea legătură cu adevărul? Nu sunt
ele rezervate celor care Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima?
Fragment din „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

în Cuvântul Se arată în trup

Înainte să vă părăsesc, trebuie să vă îndemn încă să vă abțineți de la a face

ceea ce nu este în conformitate cu adevărul. Mai degrabă, ar trebui să faceți ceea ce
este plăcut pentru toți, ceea ce aduce beneficii tuturor oamenilor și ceea ce aduce
beneficii propriei voastre destinații, altfel cel care suferă în mijlocul dezastrului nu va
fi nimeni altul decât tu.
Fragment din „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

în Cuvântul Se arată în trup

Cei care sunt capabili să pună adevărul în practică pot accepta cercetarea lui
Dumnezeu cu privire la acțiunile lor. Când accepți cercetarea lui Dumnezeu, inima ta
este îndreptată. Dacă faci mereu lucrurile doar ca să le vadă ceilalți și nu accepți
cercetarea lui Dumnezeu, Îl ai pe Dumnezeu în inima ta? Astfel de oameni nu au o
inimă cu teamă de Dumnezeu. Nu face mereu lucrurile de dragul tău, nu lua mereu
în considerare propriile interese și nu ține cont de statutul, renumele sau reputația ta.
Trebuie să ții cont mai întâi de interesele casei lui Dumnezeu și să le consideri prima
ta prioritate; s-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu, să analizezi dacă te
gândești sau nu la lucrarea casei lui Dumnezeu și dacă ți-ai îndeplinit sau nu datoria
în mod corespunzător. Când ții mereu seama de lucrarea casei lui Dumnezeu în

1189
inima ta și te gândești la intrarea în viață a fraților și a surorilor tale, atunci vei putea
să-ți îndeplinești bine datoria. Doar atunci când calibrul tău este slab, experiența ta
este superficială sau nu ești foarte bine familiarizat cu sarcinile tale, pot exista unele
greșeli sau lipsuri în lucrarea ta, iar rezultatele pot să nu fie foarte bune, dar ți-ai
folosit toată puterea. Când nu ai în vedere propriile interese în lucrurile pe care le
faci, ci ții cont în permanență de lucrarea casei lui Dumnezeu, gândindu-te la
interesele casei lui Dumnezeu și îndeplinindu-ți bine datoria, atunci vei acumula fapte
bune în fața lui Dumnezeu. Cei care au aceste fapte bune sunt cei care dețin
realitatea adevărului, având astfel mărturia.
Fragment din „Poți dobândi adevărul după ce ți-ai încredințat sincer inima lui Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Dacă ești cu adevărat conștient, atunci trebuie să fii împovărat, să ai un simț al

responsabilității. Trebuie să spui: Nu îmi pasă dacă voi fi cucerit sau făcut desăvârșit,
trebuie să aduc mărturia corespunzătoare acestei etape. Fiind o creatură a lui
Dumnezeu, oamenii pot fi cuceriți în totalitate de Dumnezeu și, în final, pot să-L
mulțumească pe Dumnezeu, răsplătind dragostea lui Dumnezeu cu dragostea din
inima lor și dedicându-se pe deplin lui Dumnezeu. Aceasta este responsabilitatea
omului, datoria care ar trebui să fie îndeplinită de om și povara pe care omul ar trebui
să o poarte, iar omul trebuie să ducă la bun sfârșit această însărcinare. Doar atunci
ei cred cu adevărat în Dumnezeu.
Fragment din „Practica (3)” în Cuvântul Se arată în trup

În biserică, rămâneți fermi în mărturia voastră față de Mine, susțineți adevărul –

ce e corect e corect și ce e greșit e greșit – și nu confundați albul cu negrul. Veți fi în
război cu Satana și trebuie să-l înfrângeți complet ca să nu se mai ridice vreodată.
Trebuie să sacrificați totul ca să-Mi protejați mărturia. Acesta va fi scopul acțiunilor
voastre, nu uitați acest lucru.
Fragment din „Capitolul 41” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Voi ar trebui să vă faceți datoria cu tot ce vă stă în putință, cu inimi deschise și

1190
drepte și să faceți tot ce este necesar în acest sens. Așa cum ați spus și voi, când va
veni acea zi, Dumnezeu nu va trata incorect pe nimeni care a suferit sau a plătit un
preț pentru El. Acesta este tipul de convingere de care merită să vă țineți strâns și
nu ar trebui s-o uitați niciodată. Numai așa pot fi cu mintea împăcată legat de voi.
Altfel, nu voi putea niciodată să fiu cu mintea împăcată cu privire la voi, iar voi veți fi
pe veci obiectul antipatiei Mele. Dacă puteți toți să vă urmați conștiința și să dați totul
pentru Mine, să nu precupețiți niciun efort pentru lucrarea Mea și să vă dedicați la o
viață întreagă de eforturi pentru lucrarea evangheliei Mele, atunci nu va tresări
adesea inima Mea de bucurie pentru voi? Nu voi putea avea mintea complet
împăcată cu privire la voi?
Fragment din „Despre destinație” în Cuvântul Se arată în trup

Poți să-ți dedici inima și trupul și toată iubirea ta autentică lui Dumnezeu, să le
așezi în fața Lui, să fii complet supus față de El și să fii absolut atent la voința Lui.
Nu pentru trup, nu pentru familie și nu pentru dorințele tale personale, ci pentru
interesele căminului lui Dumnezeu. În toate poți lua cuvintele lui Dumnezeu ca
principiu, ca fundament. Astfel, intențiile și perspectivele tale vor fi toate în locul
potrivit și tu vei fi o persoană care obține lauda lui Dumnezeu înaintea Lui.
Fragment din „Oamenii care pot fi absolut supuși caracterului practic al lui Dumnezeu sunt

aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Cele douăzeci de fapte bune pe care aleșii lui Dumnezeu trebuie să le
pregătească:
1. Să aibă frecvent părtășie asupra adevărului pentru a rezolva problemele
aleșilor lui Dumnezeu în viața bisericească, să îi susțină în mod constant pe aceia care
cred cu adevărat în Dumnezeu pentru a-i ajuta să înțeleagă adevărul și să pătrundă
în realitate. Aceasta este o faptă bună și numai aceasta este dragoste adevărată.
2. Dacă nu sunteți în căutarea de învoieli sau de recompense în îndeplinirea
datoriei, nu aveți altfel de motive, nu faceți lucrurile pe jumătate și există rezultate
concrete, aceasta este o faptă bună. Doar cei care își îndeplinesc datoria în acest
mod se sacrifică cu adevărat pentru Dumnezeu.

1191
 3. Dacă cei care au fost izolați sau alungați pe nedrept din biserică se dovedesc
a fi oameni buni, străduiți-vă să îi ajutați și să îi sprijiniți și să-i acceptați înapoi în
biserică. Aceasta este o faptă bună. A primi pe frații și surorile din alte locuri, care
caută biserica și a fi capabili să mâncați și să beți cuvintele lui Dumnezeu și să trăiți
împreună cu ei viața bisericească este, de asemenea, o faptă bună.
4. A munci până la epuizare, a uita de mâncare și de somn pentru ca aleșii lui
Dumnezeu, care cred cu adevărat în Dumnezeu, să poată să înțeleagă adevărul, să
pătrundă în realitate și să evolueze în viață – aceasta este o faptă bună. Aceasta
este realitatea pe care ar trebui să o posede cei care Îl slujesc pe Dumnezeu și sunt
cu adevărat atenți la voia lui Dumnezeu.
5. Concentrați-vă pe evanghelizare, fiți martori ai lucrării lui Dumnezeu ori de
câte ori întâlniți o persoană potrivită. Predicarea Evangheliei cât mai mult posibil
pentru a câștiga mai mulți oameni este o faptă bună. Dacă puteți aduce înaintea lui
Dumnezeu câțiva oameni buni cu o credință adevărată, care sunt capabili să
urmărească sincer adevărul, aceasta este, cu atât mai mult, o faptă bună.
6. Dacă descoperiți că o persoană rea este perturbătoare pentru biserică, utilizați
diferite tipuri de înțelepciune pentru a o bloca și a o împiedica să facă rău. Folosiți
adevărul și înțelepciunea pentru a face față haosului și pentru a vă asigura că viața
bisericească poate continua ca de obicei. Aceasta este o faptă bună.
7. Indiferent ce probleme apar în biserică, să fiți de partea lui Dumnezeu, să
ocrotiți lucrarea lui Dumnezeu și să protejați pătrunderea în viață a aleșilor lui
Dumnezeu este o faptă bună. Dacă sunteți capabili să folosiți adevărul pentru a
rezolva probleme astfel încât aleșii lui Dumnezeu să poată înțelege adevărul și să
deosebească binele și răul, aceasta este, cu atât mai mult, o faptă bună.
8. A fi capabili să-i demascați și să-i respingeți categoric pe cei răi, care
îndrăznesc să judece, să atace și să se opună omului pe care îl folosește Duhul Sfânt
și să sprijiniți lucrarea lui Dumnezeu este o faptă bună. Oricine folosește adevărul
pentru a rezolva perturbările provocate de tot felul de oameni răi și de antihriști și
aduce beneficii aleșilor lui Dumnezeu face, cu atât mai mult, o faptă bună.
9. Căutarea adevărului când descoperiți diverse sofisme și erezii în interiorul
bisericii, respingerea și criticarea acestora în conformitate cu spusele lui Dumnezeu,
ocrotirea împotriva răului a aleșilor lui Dumnezeu și ajutorul oferit acestora pentru a

1192
se edifica și a evolua în viață – aceasta este o faptă bună.
10. Dacă se descoperă că cei care cred cu adevărat în Dumnezeu, care sunt
dispuși să urmărească adevărul, au fost înșelați sau controlați, este o faptă bună să
faceți tot ce este posibil pentru a-i salva, să aveți cu răbdare părtășie asupra
adevărului, astfel încât ei să poată să scape din mâinile celor răi, să se întoarcă cu
adevărat la Dumnezeu și să părăsească întunericul pentru lumină.
11. Dacă se constată că există într-adevăr un conducător fals sau un antihrist
care domnește peste ceilalți și încearcă să creeze un regat independent, este o faptă
bună dacă îl denunțați imediat și dacă luați legătura cu oamenii care înțeleg adevărul
pentru a-i salva pe aleșii lui Dumnezeu de vătămarea Satanei, diavolul.
12. Când se creează un mediu nefavorabil, să depuneți toate eforturile pentru a-
i proteja pe aleșii lui Dumnezeu, să faceți aranjamentele adecvate în privința banilor
și a bunurilor casei lui Dumnezeu și să protejați ofrandele lui Dumnezeu pentru a nu
cădea în mâinile Satanei și ale marelui balaur roșu reprezintă o faptă bună. Cel care
face acest lucru este cel care păzește lucrarea lui Dumnezeu și este cu adevărat
devotat lui Dumnezeu.
13. Este o faptă bună să adăpostiți credincioșii adevărați pentru a împiedica
arestarea lor și să recurgeți la toate relațiile pentru a-i salva pe acei frați și surori care
au fost arestați. Este, cu atât mai mult, o faptă bună să folosiți înțelepciunea pentru
a proteja viața bisericească și a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu într-un mediu
nefavorabil.
14. Când vedeți că acei frați și surori, care se sacrifică cu adevărat pentru
Dumnezeu și care urmăresc adevărul, întâmpină greutăți și dificultăți, este o faptă
bună să lăsați totul deoparte pentru a-i ajuta să treacă prin furtună. Este, de
asemenea, o faptă bună să îi puteți ajuta pe conducătorii și pe lucrătorii care se
sacrifică tot timpul pentru Dumnezeu și ale căror familii sunt în dificultate.
15. Este o faptă bună dacă puteți încerca toate mijloacele posibile pentru a-i
primi și a-i ajuta pe frații și surorile care sunt urmăriți și căutați fără să vă fie frică de
pericolele sau prețul pe care l-ați putea plăti și dacă sunteți capabili să îndurați tot
felul de critici nejustificate, neobrăzări și probleme din partea celorlalți în îndeplinirea
îndatoririlor voastre pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu.
16. Este o faptă bună să-i organizați pe frații și pe surorile care sunt credincioși

1193
adevărați și urmăresc adevărul pentru a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, a
avea părtășie asupra adevărului și a trăi o viață bisericească în încercări. Este, cu
atât mai mult, o faptă bună să îi sprijiniți pe frații și pe surorile mai slabi să înțeleagă
adevărul și să mărturisească ferm în încercări și dezastre.
17. Demascarea și denunțarea oamenilor răi, care fură ofrande și delapidează
bunurile casei lui Dumnezeu reprezintă o faptă bună. Aceasta împiedică pierderea
ofrandelor aduse lui Dumnezeu și a bunurilor casei lui Dumnezeu. A avea grijă ca
ofrandele aduse lui Dumnezeu să nu ajungă în mâinile celor răi și să nu fie furate de
oameni cu motive ascunse reprezintă, de asemenea, o faptă bună.
18. Este o faptă bună să nu cruțați niciun efort pentru a coordona punerea în
aplicare a aranjamentelor de lucru ale omului folosit de Duhul Sfânt, precum și pentru
a rezolva tot felul de probleme concrete ale aleșilor lui Dumnezeu în biserică și pentru
a efectua multă muncă practică în vederea protejării lucrării lui Dumnezeu și aducerii
aleșilor lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă a credinței.
19. Colaborarea activă în păstorirea și conducerea omului folosit de Duhul Sfânt,
începerea unei bătălii pe viață și pe moarte cu lideri falși și antihriști pentru a-i aduce
pe aleșii lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, plătirea unui
preț pentru a proteja lucrarea lui Dumnezeu și dobândirea de rezultate – toate
acestea sunt clasificate drept fapte bune.
20. Să fiți capabili să deosebiți și să detectați conducătorii falși și antihriștii în
funcție de aranjamentele de lucru, să-i demascați conform adevărului și să-i
convingeți să demisioneze pentru a evita un rău mai mare făcut aleșilor lui Dumnezeu
reprezintă o faptă bună. Să-i ajutați și protejați pe acei conducători care fac
fărădelegi, dar care sunt capabili de pocăință adevărată și dețin un caracter uman
bun pentru a-și putea continua datoria reprezintă, de asemenea, o faptă bună.
Fragment din „Fapte bune, fapte rele și sofisme

pe care aleșii lui Dumnezeu trebuie să le discearnă clar”

în Anale selectate din Rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

41. Ce sunt faptele rele? Care sunt manifestările faptelor rele?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Care este standardul după care sunt evaluate faptele unei persoane drept bune

1194
sau rele? Acest lucru depinde de întrebarea dacă tu, în gândurile, expresiile și
acțiunile tale, deții sau nu mărturia punerii în practică a adevărului și a trăirii realității
adevărului. Dacă nu ai această realitate sau nu o trăiești, atunci ești fără nicio
îndoială un făcător de rele.
Fragment din „Poți dobândi adevărul după ce ți-ai încredințat sincer inima lui Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Dacă trăiești mereu în funcție de trup, satisfăcându-ți mereu propriile dorințe

egoiste, atunci nu deții realitatea adevărului. Acesta este semnul cuiva care Îl
necinstește pe Dumnezeu. Spui: „Nu am făcut nimic; cum L-am necinstit pe
Dumnezeu?” În gândurile și ideile tale, în intențiile, scopurile și motivele din
spatele acțiunilor tale și în consecințele celor făcute de tine – în fiecare mod îl
mulțumești pe Satana, fiind bătaia lui de joc și lăsându-l să te aibă la mână. Nu
deții nici pe departe mărturia pe care ar trebui să o ai drept creștin. Dezonorezi
numele lui Dumnezeu în toate lucrurile și nu deții o mărturie adevărată. Își va
aminti Dumnezeu lucrurile pe care le-ai făcut? În cele din urmă, ce concluzie va
trage Dumnezeu despre faptele tale și datoria pe care ai îndeplinit-o? Nu trebuie
să existe o urmare, un soi de declarație? În Biblie, Domnul Isus spune: „Mulţi Îmi
vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-
am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele
Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la
Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»” De ce a spus Domnul Isus aceasta? De
ce aceia care îi vindecă pe bolnavi și alungă demoni în numele Domnului, care
călătoresc să predice în numele Domnului devin făcători de rele? Cine sunt
acești făcători de rele? Sunt aceia care nu cred în Dumnezeu? Cu toții cred în
Dumnezeu și Îl urmează. Pe lângă aceasta, ei renunță la lucruri pentru
Dumnezeu, se sacrifică pentru El și își îndeplinesc datoria. Însă, când își
îndeplinesc datoria, le lipsesc devoțiunea și mărturia, așa încât aceasta a devenit
facere de rele. De aceea a spus Domnul Isus: „Plecaţi de la Mine, voi, cei ce
săvârşiţi fărădelegea!”.
Fragment din „Poți dobândi adevărul după ce ți-ai încredințat sincer inima lui Dumnezeu”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

1195
 Tu vezi toate aceste acțiuni ale lui Dumnezeu acum, totuși reziști și ești rebel și
nu te supui; tu nutrești multe lucruri în tine și faci tot ce-ți dorești; îți urmezi poftele și
plăcerile tale – aceasta este răzvrătire; aceasta este rezistență. Credința în
Dumnezeu care este făcută pentru trup, pentru pofte și pentru propriile plăceri, pentru
lume și pentru Satana, este murdară; este rezistentă și rebelă. Există diferite tipuri
de credințe acum: unii caută adăpost după dezastru, iar alții caută să obțină
binecuvântări, în timp ce unii doresc să înțeleagă misterele, iar alții încă încearcă să
obțină niște bani. Acestea toate sunt forme de rezistență; toate sunt blasfemie! Când
spui că cineva rezistă sau se răzvrătește – nu este vorba despre aceste lucruri? Mulți
oameni bombănesc acum, exprimă nemulțumiri sau judecă. Toate acestea sunt
făcute de cei răi; ele sunt rezistență și răzvrătire umană; astfel de oameni sunt
posedați și ocupați de Satana.
Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi”

în Cuvântul Se arată în trup

Aceia dintre frați și surori care întotdeauna dau frâu liber negativității sunt lacheii
Satanei și deranjează biserica. Acești oameni trebuie într-o zi să fie expulzați și
eliminați. În credința lor în Dumnezeu, dacă oamenii nu păstrează înăuntrul lor o
inimă care dă slavă lui Dumnezeu, dacă ei nu au o inimă care Îl ascultă pe
Dumnezeu, atunci nu numai că nu vor putea face vreo lucrare pentru Dumnezeu, ci,
din contră, vor deveni oameni care deranjează lucrarea lui Dumnezeu și care Îl
sfidează pe Dumnezeu. Când cineva care crede în Dumnezeu nu Îl ascultă pe
Dumnezeu sau nu Îl slăvește pe Dumnezeu, ci Îl sfidează, atunci aceasta este cea
mai mare rușine pentru un credincios. Dacă vorbirea și comportamentul unui
credincios sunt întotdeauna la fel de nepăsătoare și nestăpânite precum cele ale unui
necredincios, atunci acest credincios este chiar mai rău decât necredinciosul; acesta
este un demon tipic. Aceia din cadrul bisericii care dau frâu liber cuvintelor lor
veninoase, aceia dintre frați și surori care răspândesc zvonuri, instigă la lipsa de
armonie și formează clici, ar fi trebuit să fie expulzați din biserică. Dar pentru că acum
este o epocă diferită a lucrării lui Dumnezeu, acești oameni au fost restricționați,
pentru că ei sunt sortiți să fie obiecte pentru eliminare. Aceia care au fost corupţi de
Satana au toţi o fire coruptă. Dar în timp ce unii oameni au doar o fire coruptă, există

1196
alţii care nu sunt astfel, adică nu numai că au firi corupte satanice, dar natura lor este
şi maliţioasă până la extrem. Tot ceea ce fac şi spun acest tip de persoane nu numai
că exprimă firile lor corupte satanice, dar ei înşişi sunt adevărata Satană demonică.
Fragment din „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

în Cuvântul Se arată în trup

Fiecare biserică are oameni care deranjează biserica, oameni care întrerup
lucrarea lui Dumnezeu. Aceşti oameni sunt toţi Satana mascaţi în familia lui
Dumnezeu. Acest tip de persoană este foarte bună la a se preface, venind
respectuos în faţa Mea, dând din cap şi făcând plecăciuni, comportându-se precum
mulţi câini, dedicând „tot” al lor pentru a-şi atinge propriile obiective, dar arătându-şi
înfăţişarea urâtă în fața fraților şi surorilor. Când văd pe cineva care practică
adevărul, îl atacă şi îl exclud, şi când văd pe cineva mai formidabil decât sunt ei înşişi,
îl flatează şi se gudură pe lângă el, comportându-se precum tirani în sânul bisericii.
Se poate spune că majoritatea bisericilor au acest tip de „șarpe local infam”, acest
tip de „căţel de salon” în cadrul lor. Aceştia se furişează împreună, făcând cu ochiul
și având semnale secrete unii pentru alţii şi niciunul dintre ei nu practică adevărul.
Cel care are cel mai mult venin este „demonul şef” şi cel care are cel mai mare
prestigiu îi conduce, ținând sus steagul lor. Aceşti oameni îşi fac de cap în biserică,
răspândind negativitatea lor, eliberând moarte, făcând tot ce îşi doresc, spunând tot
ceea ce doresc, nimeni neîndrăznind să îi oprească, fiind plini de înclinații satanice.
De îndată ce încep să cauzeze probleme, un aer al morţii intră în biserică. […] Dacă
există mai mulți șerpi locali infami într-o biserică, precum şi nişte „muşte” mărunte
care îi urmează pe cei care nu au niciun fel de discernământ, dacă cei din biserică
nu pot încă să se lepede de legăturile şi manipularea acestor şerpi după ce au văzut
adevărul, atunci aceşti nesăbuiți vor fi eliminaţi în final. Deși aceste muște mărunte
nu au făcut poate nimic teribil, ele sunt şi mai îndrăzneţe, şi mai şmechere şi evazive
şi toţi cei asemenea vor fi eliminaţi. Nu va rămâne niciunul!
Fragment din „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul” în Cuvântul Se arată în trup

Viclenia, aroganța, lăcomia voastră, dorințele voastre extravagante, trădarea

voastră, neascultarea voastră – care dintre acestea ar putea scăpa atenției Mele?

1197
Vă târguiți cu Mine, Mă înșelați, Mă insultați, Mă amăgiți, Îmi pretindeți lucruri,
smulgeți sacrificii de la Mine – cum ar putea această pornire spre rele să ocolească
pedeapsa Mea? Nemernicia voastră este mărturia dușmăniei voastre față de Mine
și este mărturia incompatibilității voastre cu Mine. Fiecare dintre voi crede că este
atât de compatibil cu Mine, dar dacă așa stau lucrurile, atunci cui i se aplică aceste
dovezi de netăgăduit? Credeți despre voi că dețineți cea mai mare sinceritate și
loialitate față de Mine. Credeți că sunteți atât de buni la inimă, atât de milostivi și că
Mi-ați dedicat atât de multe. Credeți că ați făcut destule pentru Mine. Dar v-ați
comparat vreodată aceste convingeri cu felul în care vă comportați de fapt? Eu vă
spun că sunteți cât se poate de aroganți, cât se poate de lacomi, cât se poate de
superficiali; vicleșugurile cu care voiți să Mă păcăliți sunt cât se poate de iscusite și
aveți din belșug intenții și metode demne de dispreț. Loialitatea voastră este prea
puțină, seriozitatea voastră este prea neînsemnată, iar conștiința voastră are lipsuri
încă și mai mari. În inimile voastre este prea multă răutate și nimeni nu este ferit de
ea, nici chiar Eu. Mă ignorați de dragul copiilor voștri, ori al soțului, ori din propriul
instinct de conservare. În loc să Mă iubiți pe Mine, vă iubiți familia, copiii, statutul,
viitorul și propria satisfacție. Oare v-ați gândit vreodată la Mine atunci când vorbeați
sau acționați? Când este frig afară, gândurile voastre se îndreaptă spre copiii voștri,
spre soțul sau soția voastră, ori spre părinți. Nici când este cald afară nu am loc în
gândurile voastre. Când îți îndeplinești sarcinile, te gândești la propriile interese, la
siguranța personală, la membrii familiei tale. Ce ai făcut tu vreodată pentru Mine?
Când te-ai gândit tu vreodată la Mine? Când te-ai devotat tu vreodată Mie și lucrării
Mele, cu orice preț? Unde este dovada compatibilității tale cu Mine? Unde este
realitatea loialității tale față de Mine? Unde este realitatea ascultării tale față de
Mine? Când au avut intențiile tale față de Mine alt scop decât obținerea
binecuvântării Mele? Mă înșelați și Mă amăgiți, vă jucați cu adevărul, ascundeți
existența adevărului și trădați esența adevărului. Vă puneți într-o asemenea
dușmănie față de Mine, încât ce vă așteaptă în viitor? Nu faceți decât să căutați
compatibilitate cu un Dumnezeu neclar și să căutați o credință vagă, însă nu sunteți
compatibili cu Hristos. Oare răutatea voastră nu va primi aceeași răsplată ca și cea
meritată de cei neleguiți?
Fragment din „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos” în Cuvântul Se arată în trup

1198
 Poate că, în toți anii tăi de credință în Dumnezeu, nu ai blestemat niciodată pe
nimeni sau nu ai săvârșit o faptă rea, totuși, în asocierea ta cu Hristos, nu poți spune
adevărul, nu poți acționa sincer sau nu poți da ascultare cuvântului lui Hristos; în
acest caz, Eu spun că ești cea mai sinistră și mai rea persoană din lume. Poți fi
extrem de cordial și devotat rudelor tale, prietenilor tăi, soției tale (sau soțului tău),
fiilor tăi și fiicelor tale și părinților tăi și poți să nu profiți niciodată de alții, dar, dacă
nu poți fi compatibil și în armonie cu Hristos, atunci, chiar dacă cheltuiești tot ce ai
pentru ajutorarea vecinilor tăi sau ai grijă cu meticulozitate de tatăl tău, de mama ta
și de membrii familiei tale, aș spune că tot ești rău și, în plus, plin de trucuri viclene.
Nu te gândi că, doar pentru că te înțelegi cu alții sau faci câteva fapte bune, ești
compatibil cu Hristos. Crezi că intenția ta caritabilă poate să îți obțină pe necinstite o
binecuvântare din Cer? Crezi că săvârșirea unor fapte bune se poate substitui
ascultării tale?
Fragment din „Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu”

în Cuvântul Se arată în trup

Nu voi mai arăta milă celor care nu Mi-au arătat credință în vremuri de necaz,
pentru că îndurarea Mea se întinde doar până aici. În plus, nu am nicio slăbiciune
pentru cineva care M-a trădat odată, cu atât mai puțin Îmi place să Mă asociez cu cei
care vând interesele prietenilor lor. Aceasta este firea Mea, indiferent de cine ar putea
fi persoana.
Fragment din „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

în Cuvântul Se arată în trup

Fiecare dintre voi s-a ridicat la cele mai înalte înălțimi ale mulțimilor; voi v-ați
ridicat pentru a fi strămoșii mulțimilor. Sunteți extrem de arbitrari și alergați înnebuniți
printre toți viermii care caută un loc liniștit, încercând să devorați viermii mai mici
decât voi. Sunteți răutăcioși și siniștri în inimile voastre, depășind acele fantome care
s-au scufundat pe fundul mării. Locuiți în partea de jos a bălegarului, tulburând viermii
de sus în jos, astfel încât să nu aibă pace, luptându-vă unii cu alții pentru o vreme și
apoi calmându-vă. Nu vă cunoașteți propriul statut, dar încă vă mai luptați unul cu
celălalt în bălegar. Ce puteți obține din această luptă? Dacă ați avea cu adevărat o

1199
inimă plină de venerație pentru Mine, cum ați putea să vă luptați unul cu altul în
spatele Meu? Nu contează cât de înalt este statutul tău, nu ești tot un mic vierme
împuțit din balegă? Vor putea să-ți crească aripi și să devii un porumbel în cer? Voi,
micuți viermi împuțiți, care fură ofrandele de la altarul Meu, al lui Iahve, îți poți salva
numele ruinat, deteriorat pentru a deveni poporul ales al Israelului? Ești un nenorocit
fără rușine!
Fragment din „Când frunzele care cad se vor reîntoarce la rădăcinile lor, veți regreta tot răul

pe care l-ați făcut” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Care sunt manifestările a tot felul de fapte rele? Prima manifestare apare în casa
lui Dumnezeu când cineva judecă pe Dumnezeu și judecă lucrarea Lui. Aceasta
implică frecvent a avea noțiuni greșite despre Dumnezeu și despre omul folosit de
Duhul Sfânt. Unii oameni chiar nutresc ostilitate, răspândind pretutindeni negativism
și idei greșite despre Dumnezeu, răspândind zvonuri despre Dumnezeu și despre
omul folosit de Duhul Sfânt cu scopul de a înșela poporul ales al lui Dumnezeu și a
tulbura lucrarea casei lui Dumnezeu. Acestea sunt cele mai mari rele. Acestea sunt
lucrurile care dăunează și tulbură cel mai mult intrarea în viață a poporului ales al lui
Dumnezeu și lucrarea din casa lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care
acestea sunt cele mai mari rele. Toți cei care sunt în stare să facă astfel de fapte rele
sunt aceia care fac tot felul de fapte rele. A doua manifestare este că unii conducători
din casa lui Dumnezeu nu sunt atenți la voia lui Dumnezeu și nu fac lucrarea
esențială pe care Dumnezeu le-o încredințează s-o facă. În schimb, ei lucrează
pentru a depune mărturie pentru ei înșiși și pentru a-și păstra statutul. Ei aranjează
poziții de conducere la toate nivelurile în casa lui Dumnezeu pentru consilierii și
asociații lor de încredere. Acest tip de persoană este și cel care face tot felul de fapte
rele. Ei nu fac aranjamente pentru cei care urmăresc cu adevărat adevărul și au
lucrarea Duhului Sfânt; în schimb, ei își plasează complicii, consilierii de încredere și
lingușitorii în poziții importante de lucru. Nu înseamnă oare aceasta a pune obstacole
și dificultăți în calea intrării în viață a poporului ales al lui Dumnezeu? Prin urmare,
astfel de oameni sunt și ei cei care fac tot felul de fapte rele. Casa lui Dumnezeu îi
ridică și îi lasă să devină conducători; totuși, ei mărturisesc despre ei înșiși, o fac pe

1200
grozavii și nu depun deloc mărturie pentru Dumnezeu sau pentru tot ceea ce are și
este El. Ei nu comunică adevărul cuvântului lui Dumnezeu și nu îndrumă oamenii să
intre în adevăr. Ei lucrează întotdeauna pentru a-și păstra statutul, vorbesc mereu
de dragul statutului și reputației lor, își păstrează propriul statut printre oamenii aleși
ai lui Dumnezeu și își păstrează statutul în centrul conducerii. Acest tip de persoană
este un antihrist. Oamenii care sunt antihriști sunt cei care fac tot felul de fapte rele.
Cea de-a treia manifestare se referă la persoanele care își îndeplinesc îndatoririle
fără niciun devotament față de Dumnezeu, întotdeauna fiind neglijenți și urmând
trupul și gusturile lor personale atunci când fac lucruri. Rezultatul este că ei dau multe
bătăi de cap lucrării casei lui Dumnezeu și provoacă mari pierderi financiare casei
Lui. Acest tip de persoană este cea care face tot felul de fapte rele. A patra
manifestare este că toți cei care nu urmăresc adevărul și care, totuși, îi tulbură pe
alții să urmărească adevărul, care răspândesc întotdeauna negativismși care
răspândesc întotdeauna păreri false despre necredincioși sau oameni religioși pentru
a tulbura poporul ales al lui Dumnezeu sunt, de asemenea, oameni care fac tot felul
de fapte rele.
Fragment din „Cum rânduiește Dumnezeu sfârșitul fiecărei persoane”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață II

Cele treizeci de fapte rele care întrerup și perturbă lucrarea lui Dumnezeu și se
opun în mod direct lui Dumnezeu:
1. Eșecul de a vă concentra pe deplin asupra îndeplinirii datoriei în biserică și
implicarea, în schimb, în dispute și conflicte pentru statut, iscate din invidie, care duc
la haos în viața bisericească, reprezintă o faptă rea.
2. A semăna vrajbă, a forma clici și a crea tulburări care duc la schisme în
interiorul bisericii și care perturbă grav lucrarea bisericii reprezintă o faptă rea.
3. Dacă nu iubiți adevărul, dacă sunteți predispuși la a face rău și a crea
conflicte, dacă provocați discordie între oameni și perturbați viața bisericească,
aceasta este o faptă rea.
4. A spune minciuni, a înșela și a amăgi oamenii, a denatura frecvent faptele și
a confunda binele și răul pentru a instiga la haos reprezintă o faptă rea.
5. Răspândirea sofismelor și a ereziei pentru a induce oamenii în eroare astfel

1201
încât aceștia să nu fie capabili să urmărească adevărul, să nu aibă o cale și să se
atașeze de Satana și de demoni reprezintă o faptă rea.
6. Răspândirea negativismului și a morții, răspândirea unor noțiuni pentru a
înșela oamenii, a perturba viața bisericească și a face oamenii să se răcească și să
se îndepărteze de Dumnezeu reprezintă o faptă rea.
7. Dacă știți clar că nu dețineți realitatea adevărului, că nu dețineți un caracter
uman bun și, totuși, concurați cu insistență pentru poziții de conducere, ducând astfel
la haos, aceasta este o faptă rea.
8. A vă comporta într-un fel în prezența oamenilor și în alt fel când aceștia nu
sunt de față, a vă preface că vă conformați în timp ce acționați potrivnic, a-i înșela
atât pe cei de mai sus cât și pe cei de mai jos și a folosi tactici duplicitare pentru a-i
înșela pe alții reprezintă o faptă rea.
9. A fi incapabili să aveți părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme, a
ataca mereu punctele slabe ale altora pentru a le da o lecție și a-i certa pe alții,
tratându-i de sus, reprezintă o faptă rea.
10. A vă agăța de fărădelegile conducătorilor și ale lucrătorilor, a-i trata în mod
necorespunzător și a le afecta munca obișnuită reprezintă o faptă rea.
11. În toiul represiunilor împotriva unor conducători și lucrători falși, a-i corecta,
a încerca să-i condamnați la pierzanie, fără a le oferi ocazia de a se căi, precum și a
isca panică reprezintă o faptă rea.
12. A fi un conducător sau un lucrător iresponsabil și a sta nepăsător în timp ce
persoanele rele perturbă biserica și a nu reuși să protejați lucrarea bisericii reprezintă
o faptă rea.
13. A nu-și îndeplini datoria în conformitate cu aranjamentele de lucru pentru a
rezolva probleme concrete și a permite celor răi să perturbe biserica reprezintă o
faptă rea.
14. A încălca grav aranjamentele de lucru și a face lucrurile în felul propriu, a
insista să vă împotriviți adevărului până la capăt, a face rău aleșilor lui Dumnezeu
reprezintă o faptă rea.
15. Dacă lucrătorii și conducătorii nu practică adevărul, ci acționează rebel și
nu acceptă supravegherea și critica aleșilor lui Dumnezeu, aceasta reprezintă o
faptă rea.

1202
 16. Dacă lucrătorii și conducătorii procedează după bunul plac și îi selectează și
folosesc pe cei cărora le lipsește realitatea adevărului și nu pot să desfășoare o
lucrare practică, ducând la consecințe grave, aceasta este o faptă rea.
17. A vă face întotdeauna datoria de mântuială, fără ca aceasta să aibă cel mai
mic efect, a face mai mult rău decât bine și a afecta grav munca bisericii reprezintă
o faptă rea.
18. Dacă nu doar că nu practicați adevărul, ci îi și eliminați și împiedicați pe alții
să-și îndeplinească datoria și să pregătească fapte bune reprezintă o faptă rea.
19. A nu accepta să fii tratat și emondat, a nu fi măcar într-o mică măsură
ascultător, a perturba biserica, acționând ca un tiran și făcând ceea ce dorești fără
nicio reținere este o faptă rea.
20. A te preamări în mod constant și a-ți aduce singur mărturie, a depune
mărturie falsă și a te lăuda pentru a câștiga admirația celorlalți sunt considerate ca
fiind înșelătoare pentru oameni și reprezintă o faptă rea.
21. A fi permanent în contact și a complota cu oamenii răi și diabolici, a le susține
în permanență interesele și a perturba lucrarea bisericii reprezintă o faptă rea.
22. A fi de partea celor răi în a isca orbește necazuri, a perturba lucrarea bisericii
și a afecta viața bisericii și a nu se căi până în ultima clipă reprezintă o faptă rea.
23. A nutri permanent ambiții și a fi în căutare de statut, a răspândi adesea
noțiuni pentru a-i înșela pe alții și a lupta pentru putere prin diverse mijloace
reprezintă o faptă rea.
24. A folosi trucuri necinstite pentru a răspândi Evanghelia, a dezonora
numele lui Dumnezeu cu grave consecințe și a provoca dezgustul altora reprezintă
o faptă rea.
25. A nu vă îngriji de cei câștigați prin evanghelizare, a vă purta total iresponsabil
și a afecta grav lucrarea de evanghelizare reprezintă o faptă rea.
26. A fura ofrandele, a se lăfăi cu lăcomie în lux, a nu face o lucrare practică și
a ține în loc munca bisericii reprezintă o faptă rea.
27. Delapidarea fondurilor de caritate și de ajutorare ale bisericii, folosirea fără
scrupule a banilor casei lui Dumnezeu, corupția și degenerarea cu grave consecințe
reprezintă o faptă rea.
28. Iresponsabilitatea în păstrarea ofrandelor casei lui Dumnezeu, înmânarea

1203
ofrandelor conducătorilor falși, antihriștilor și marelui balaur roșu reprezintă o
faptă rea.
29. Trădarea bisericii, trădarea fraților și surorilor, chiar oferirea de servicii
Satanei și supravegherea și urmărirea conducătorilor și a lucrătorilor reprezintă o
faptă rea.
30. A fi în mod constant destrăbălat și rău, a se implica în promiscuitate
heterosexuală sau în activitate homosexuală, a perturba viața bisericească cu grave
consecințe reprezintă o faptă rea.
Fragment din „Fapte bune, fapte rele și sofisme pe care aleșii lui Dumnezeu trebuie să le

discearnă clar” în Anale selectate din Rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

42. Ce fel de oameni mântuiește Dumnezeu? Ce fel de oameni elimină El?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Cei care îiaparțin Satanei nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și cei care Îi aparțin
lui Dumnezeu pot auzi vocea lui Dumnezeu. Toți aceia care realizează și înțeleg
cuvintele pe care Eu le rostesc sunt cei care vor fi mântuiți și vor depune mărturie
pentru Dumnezeu; toți aceia care nu înțeleg cuvintele pe care Eu le rostesc nu pot
depune mărturie pentru Dumnezeu și sunt cei care vor fi eliminați.
Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște

pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Morții sunt cei care nu au duh, cei care sunt amorțiți în extremă și care se opun
lui Dumnezeu. Mai mult, ei sunt cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Acești oameni
nu au nici cea mai mică intenție de a asculta de Dumnezeu, ei doar se răzvrătesc
împotriva Lui și se opun Lui și nu au pic de loialitate. Cei vii sunt cei ale căror duhuri
au renăscut, care știu să asculte de Dumnezeu și care sunt loiali lui Dumnezeu. Ei
sunt stăpâniți de adevăr și de mărturie și numai acești oameni sunt plăcuți lui
Dumnezeu în casa Lui. Dumnezeu mântuiește pe cei care pot prinde viață, care pot
vedea mântuirea lui Dumnezeu, care pot fi loiali lui Dumnezeu și dornici să-L caute
pe Dumnezeu. El îi mântuiește pe cei care cred în întruparea lui Dumnezeu și cred
în arătarea Lui. Unii oameni pot prinde viață, iar unii oameni nu pot; depinde dacă
firea lor poate fi salvată sau nu. Mulți oameni au auzit multe cuvinte ale lui Dumnezeu,

1204
totuși nu înțeleg voia lui Dumnezeu, au auzit multe cuvinte ale lui Dumnezeu, dar
sunt încă incapabili să le pună în practică, sunt incapabili să trăiască orice adevăr și
se amestecă în mod deliberat cu lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să facă
nicio lucrare pentru Dumnezeu, nu pot să-I dedice nimic, și cheltuiesc în secret banii
bisericii și mănâncă gratuit în casa lui Dumnezeu. Acești oameni sunt morți și nu vor
fi mântuiți. Dumnezeu mântuiește pe toți cei care sunt în mijlocul lucrării Lui. Dar este
o parte dintre aceștia care nu poate primi mântuirea Lui; doar un număr mic poate
primi mântuirea Sa, pentru că majoritatea oamenilor sunt morți, sunt atât de morți
încât nu pot fi mântuiți, au fost exploatați total de Satana și, prin firea lor, sunt prea
răi. Nu a fost mic nici acel număr de oameni capabili să se supună în totalitate lui
Dumnezeu. Nu au fost cei care au fost supuși în totalitate lui Dumnezeu încă de la
început, sau care au avut cea mai mare iubire pentru Dumnezeu încă de la început;
în schimb, ei au devenit supuși lui Dumnezeu datorită lucrării Sale de cucerire, Îl văd
pe Dumnezeu datorită iubirii Sale supreme, există schimbări în firea lor datorită firii
drepte a lui Dumnezeu și ajung să-L cunoască pe Dumnezeu datorită lucrării Sale,
care este reală și totodată normală.
Fragment din „Ai revenit la viață?” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu i-a desăvârșit întotdeauna pe cei care L-au slujit. El nu se leapădă

de ei cu una, cu două. Dacă vei primi cu adevărat judecata și mustrarea cuvântului
lui Dumnezeu, dacă te vei lepăda de practicile și regulile religioase vechi și vei înceta
să mai folosești concepte religioase vechi ca un indicator pentru cuvântul pe care
Dumnezeu îl vorbește azi, numai atunci vei avea un viitor. Dar, dacă te agăți de
lucruri vechi, dacă încă le prețuiești, atunci cu niciun chip nu poți fi mântuit.
Dumnezeu nu bagă în seamă oameni ca aceștia.
Fragment din „Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei care sunt dispuşi să pună
cuvântul lui Dumnezeu în aplicare şi ei sunt aceia care sunt dispuşi să practice
adevărul. Aceia care pot sta mărturie adevărată lui Dumnezeu sunt, de asemenea,
aceia care sunt dispuşi să pună în aplicare cuvântul Lui şi ei sunt aceia care pot
sta cu adevărat de partea adevărului. Aceia care se folosesc de păcăleli şi care

1205
fac nedreptăţi sunt cu toţii oameni care nu au adevăr şi cu toţii aduc ruşine lui
Dumnezeu. Aceia din cadrul bisericii care se implică în dispute sunt lacheii Satanei
şi sunt întruparea Satanei. Acest tip de persoană este prea infamă. Aceia care nu
au discernământ şi sunt incapabili să stea de partea adevărului, cu toţii au intenţii
rele şi murdăresc adevărul. Aceşti oameni sunt şi mai mult reprezentanţi ai Satanei;
ei sunt dincolo de orice răscumpărare şi este de la sine înţeles că sunt obiecte care
trebuie eliminate. Acelora care nu practică adevărul nu ar trebui să li se permită să
rămână în familia lui Dumnezeu, nici acelora care dărâmă în mod intenţionat
biserica. Dar acum nu este momentul pentru a face lucrarea de expulzare. Ei doar
vor fi descoperiţi şi eliminaţi în final. Nu va mai fi făcută nicio lucrare inutilă pentru
aceşti oameni; cei care aparțin Satanei sunt incapabili de a sta de partea
adevărului, în timp ce aceia care caută adevărul pot sta de partea adevărului. Aceia
care nu practică adevărul nu sunt demni de a auzi calea adevărului şi nu sunt demni
de a aduce mărturie adevărului. Practic, adevărul nu este pentru urechile lor, ci este
vorbit în schimb pentru urechile celor care îl practică. Înainte ca sfârşitul fiecărei
persoane să fie dezvăluit, aceia care deranjează biserica şi întrerup lucrarea vor fi
primii care să fie lăsaţi de-o parte. Odată ce lucrarea este finalizată, aceşti oameni
vor fi expuşi unul după celălalt înainte de a fi eliminaţi. În timpul oferirii adevărului,
nu le este acordată nicio atenţie momentan. Când va fi dezvăluit întreg adevărul
oamenilor, aceşti oameni ar trebui să fie eliminaţi, acesta fiind şi momentul când
toţi oamenii sunt împărţiţi după felul lor. Datorită vicleniei lor josnice, aceia fără
discernământ vor fi ruinați de oameni răi şi vor fi conduşi pe căi greşite de oameni
răi şi nu se vor putea întoarce. Aceşti oameni ar trebui să fie trataţi astfel, căci nu
iubesc adevărul, pentru că sunt incapabili să stea de partea adevărului, pentru că
urmează oameni răi, ei stau de partea oamenilor răi şi pentru că complotează cu
oameni răi şi Îl sfidează pe Dumnezeu. Ei ştiu foarte bine că acei oameni răi
radiază răutate, dar ei îşi împietresc inimile şi îi urmează, mişcându-se împotriva
adevărului. Acei oameni care nu practică adevărul, ci care fac lucruri distructive şi
abominabile, oare nu fac toți rău? Deşi printre ei sunt cei care se prezintă precum
regi şi sunt cei care merg în urma lor, nu sunt oare naturile lor sfidătoare de
Dumnezeu toate la fel? Ce scuză pot avea pentru a spune că Dumnezeu nu îi
salvează? Ce scuză pot avea pentru a spune că Dumnezeu nu este drept? Nu

1206
este oare propriul lor rău cel care îi va distruge? Nu este oare propria lor răzvrătire
cea care îi va trage în jos în iad? Aceia care practică adevărul vor fi salvaţi în final
şi desăvârşiţi prin adevăr. Aceia care nu practică adevărul, în final, vor invita
ruinarea prin adevăr. Acestea sunt sfârşiturile care îi aşteaptă pe cei care practică
adevărul şi pe cei care nu o fac.
Fragment din „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

în Cuvântul Se arată în trup

Unii se comportă într-o manieră cuviincioasă și par a fi deosebit de „bine

crescuți” în prezența lui Dumnezeu, totuși ei devin sfidători și pierd orice cumpătare
în prezența Duhului. Voi ați socoti un astfel de om în categoria celor cinstiți? Dacă tu
ești un ipocrit și unul care este adept al socializării, atunci Eu spun că tu ești cu
siguranță unul care se joacă cu Dumnezeu. Dacă cuvintele tale sunt pline de scuze
și justificări fără valoare, atunci eu spun că tu ești cel care e extrem de ostil, când
vine vorba să pui adevărul în practică. Dacă tu ai multe confidențe pe care nu ești
dispus să le împărtășești, și dacă tu nu ești dispus să îți dezvălui secretele – adică,
dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că
tu ești cel care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din
întuneric. Dacă a căuta calea adevărului este pe placul tău, atunci tu ești unul care
locuiește întotdeauna în lumină. Dacă tu ești foarte bucuros să fii făcător de servicii
în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în anonimat, dând mereu
și neluând niciodată, atunci Eu spun că tu ești un sfânt credincios, deoarece tu nu
cauți nicio recompensă și, pur și simplu, ești un om onest. Dacă tu ești dispus să fii
deschis, dacă tu ești dispus să cheltuiești tot ce ai, dacă tu poți să-ți sacrifici viața
pentru Dumnezeu și să fii martor, dacă tu ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât
să-L satisfaci pe Dumnezeu și să nu te gândești doar la tine sau să iei pentru tine
însuţi, atunci Eu spun că acești oameni sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic
în împărăție.
Fragment din „Trei avertismente” în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni renunță atunci când li se întâmplă ceva negativ și nu reușesc să se

ridice după fiecare eșec. Acești oameni sunt toți nechibzuiți care nu iubesc adevărul

1207
și nu vor reuși să câștige adevărul, chiar dacă trăiesc o întreagă viață de credință.
Cum ar putea astfel de nechibzuiți să urmeze până la capăt? Oamenii isteți și cei
care au cu adevărat însușirea lăuntrică și înțeleg chestiunile spirituale sunt căutători
ai adevărului și, probabil, de opt ori din zece, sunt capabili să câștige inspirație,
învățătură, luminare și progres. Când același lucru se întâmplă unor nechibzuiți care
nu înțeleg chestiunile spirituale, de zece ori, niciodată nu vor obține vreun beneficiu
de la viață, niciodată nu vor face vreo schimbare și niciodată nu-și vor înțelege
natura. Ei eșuează de zece ori, se împleticesc de zece ori, dar tot nu se trezesc și
nici nu caută adevărul pentru a găsi sursa problemei. Indiferent cât de multe predici
ar asculta, aceștia nu vor înțelege niciodată adevărul – ei sunt o cauză pierdută. De
fiecare dată când se împiedică, au nevoie de altcineva pentru a-i susține, a-i
îndupleca. Dacă nu sunt înduplecați sau ajutați, ei, pur și simplu, nu se vor ridica din
nou. De fiecare dată când se întâmplă acest lucru, există pericolul căderii și de
fiecare dată există pericolul degenerării acestora. Nu reprezintă acest lucru sfârșitul
pentru ei? Mai există motive ca acești oameni inutili să fie mântuiți? Mântuirea
omenirii de către Dumnezeu este mântuire pentru cei care iubesc adevărul. Este
mântuire pentru cei cu voință și hotărâre, pentru cei care aspiră la adevăr și dreptate.
A spune că unii oameni sunt hotărâți înseamnă a spune că ei tânjesc după dreptate,
bunătate și adevăr și că au conștiință. Dumnezeu lucrează în acești oameni pentru
ca ei să înțeleagă și să obțină adevărul, astfel încât corupția lor să poată fi curățată
și firea vieții lor să poată fi transformată. Dacă înlăuntrul tău nu există nicio iubire
pentru adevăr sau dorință după dreptate și lumină, atunci oricând vei întâmpina răul,
nu vei avea voința să te lepezi de lucruri rele sau să suferi greutăți și, în cazul în care
conștiința este insensibilă, capacitatea ta de a primi adevărul este, de asemenea,
insensibilă, nu ești sensibil la adevăr sau la lucrurile care se întâmplă, nu poți distinge
nimic și nu ai capacitatea de a gestiona sau de a rezolva lucruri, atunci nu există
nicio modalitate de a fi mântuit. Acest tip de oameni nu au nimic care să-i recomande,
nu merită să colaborați cu ei. Ei nu răspund indiferent cât de clar sau transparent le
vorbește Dumnezeu despre adevăr, de parcă ar fi deja morți. Nu s-a terminat pentru
ei? Oricine care încă are suflare poate fi salvat prin respirație artificială. Dar dacă au
murit deja și sufletul lor a plecat, atunci respirația artificială nu va ajuta la nimic. Odată
ce ți se întâmplă ceva, te veștejești și nu ești martor, deci nu poți fi niciodată salvat

1208
și ești complet extenuat.
Fragment din „Oamenii confuzi nu pot fi mântuiți”

în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Astfel de oameni nu au nici o înțelegere a lucrării noi, ci sunt plini de noțiuni

nesfârșite. Ei nu au nici o funcție în biserică; mai degrabă, ei aduc daune și
răspândesc răul pretutindeni, până în punctul de a se amesteca în orice fel de
abatere și tulburare în biserică și, prin urmare, aducându-le celor nesăbuiți confuzie
și dezordine. Acești diavoli vii, aceste duhuri rele ar trebui să părăsească biserica cât
mai curând posibil, ca aceasta să nu fie blestemată din cauza ta. Tu poți să nu te
temi de lucrarea de astăzi, dar nu te temi tu oare de pedeapsa dreaptă de mâine?
Există un număr mare de oameni în biserică, care sunt paraziți, precum și un număr
mare de lupi care încearcă să perturbe lucrarea firească a lui Dumnezeu. Aceste
ființe sunt toate demoni trimiși de Diavol, lupi feroce care caută să sfâșie mieii
neștiutori. Dacă acești așa-numiți oameni nu sunt înlăturați, ei devin paraziți ai
bisericii și molii ce devorează ofrandele. Acești viermi dezgustători, netrebnici,
neștiutori și vrednici de dispreț își vor primi pedeapsa într-o zi!
Fragment din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de

Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care se gândesc doar la trupul lor și cărora le place confortul, cei a căror
credință este ambiguă, cei care se angajează în remedii vrăjitorești și vrăjitorie, cei
care sunt promiscui și zdrențuiți și neglijenți, cei care fură sacrificii lui Iahve și
posesiunile Lui, cei care iubesc mita, cei care visează în mod nebun să meargă în
cer, cei care sunt aroganți și îngâmfați, și se silesc din răsputeri doar pentru faimă și
avere personală, cei care răspândesc cuvinte impertinente, cei care blasfemiază
împotriva lui Dumnezeu Însuși, cei care nu fac altceva decât să facă judecăți
împotriva lui Dumnezeu și să-L defăimeze pe Dumnezeu Însuși, cei care se alătură
altora și încearcă să devină independenți, cei care se înalță pe sine mai sus decât
Dumnezeu, acei tineri frivoli, bărbați și femei, precum și bărbații și femeile de vârstă
mijlocie, care sunt prinși în mrejele viciului, acei bărbați și femei care se bucură de
faimă și avere personale și care urmăresc printre altele statutul personal, acei

1209
oameni care nu se căiesc și care sunt prinși în păcat – nu sunt toți dincolo de
mântuire? Desfrâul, păcătoșenia, remediile vrăjitorești, vrăjitoria, caracterul profan și
cuvintele impertinente, toate se dezlănțuie printre voi, cuvintele adevărului și ale vieții
sunt călcate printre voi, și limba sfântă este pângărită între voi. Voi, Neamuri, umflate
de mizerie și neascultare! Unde veți ajunge? Cum îndrăznesc cei care iubesc trupul,
care comit acte rele ale trupului și care sunt ademeniți în imoralitate, să continue să
trăiască? Nu știţi că oameni ca voi sunt viermi care sunt dincolo de mântuire? Ce vă
califică să cereţi una și alta? Până în prezent, nu a existat nici cea mai mică
schimbare în cei care nu iubesc adevărul și iubesc doar trupul – deci, cum pot fi
salvați astfel de oameni? Chiar și astăzi, cei care nu iubesc modul de viață, care nu
Îl înalță pe Dumnezeu și nu Îi sunt mărturie, care plănuiesc de dragul statutului lor,
care se ridică în slăvi – nu sunt ei tot aceiași? Unde este valoarea în salvarea lor?
Dacă poți sau nu să fii salvat, nu depinde de cât de bine ești calificat sau de câți ani
ai lucrat, cu atât mai puțin de cât de multe acreditări ai. Depinde dacă a existat vreo
urmare în urmărirea ta. Ar trebui să știi că cei care sunt mântuiți sunt pomii care dau
rod, nu copacii care au frunzișuri luxuriante și flori abundente, dar nu dau roade. Și
ce dacă ai petrecut mulți ani rătăcind străzile? Unde este mărturia ta? Respectul tău
pentru Dumnezeu este mult mai mic decât iubirea ta față de tine și dorințele tale
desfrânate – nu este cineva ca acesta un degenerat? Cum ai putut fi un exemplar și
model de mântuire? Natura ta este neschimbată, ești prea răzvrătit, nu poți fi salvat!
Nu vor fi eliminați astfel de oameni? Este timpul când lucrarea Mea se termină, nu
momentul în care va sosi ultima ta zi? Am lucrat atât de mult și am rostit atât de multe
cuvinte printre voi – cât de multe au intrat în urechile voastre? Cât de mult aţi ascultat
vreodată? Când se va încheia lucrarea Mea, va fi și momentul când vei înceta să Mi
te opui și nu-Mi vei mai sta împotrivă. În timpul lucrării Mele, întotdeauna acționați
împotriva Mea, niciodată nu respectați cuvintele Mele. Eu Îmi fac lucrarea Mea, iar
tu îți faci lucrarea ta, îți faci propria ta mică împărăție – voi, haită de vulpi și câini, tot
ce faceți este împotriva Mea! Întotdeauna încercați să-i aduceți pe cei care vă iubesc
doar pe voi în îmbrățișarea voastră – unde e respectul vostru? Tot ceea ce faceți
este înșelător! Nu aveți nicio ascultare sau respect, tot ceea ce faceți este înșelător
și blasfemator! Pot fi astfel de oameni mântuiți? Bărbații imorali sexual, lascivi,
întotdeauna vor să le atragă pe acele prostituate vanitoase la ei pentru plăcerea lor.

1210
Nu voi salva astfel de demoni imorali sexual, vă urăsc demoni murdari, imoralitatea
și vanitatea v-au aruncat în iad – ce aveți de spus în apărarea voastră? Voi, demoni
murdari și spirite rele, sunteți atât de odioși! Sunteți dezgustători! Cum ar putea fi
salvat un asemenea gunoi? Ar putea fi salvați cei prinși în mrejele păcatului? În felul
acesta, aceste adevăruri și această viață nu au nicio atracție pentru voi; sunteți atrași
de păcătoșenie, de bani, de statut, de faimă și de câștig, de plăcerile trupului, de
frumusețea bărbaților și de vanitatea femeilor. Ce vă califică să intrați în Împărăția
Mea? Imaginea voastră este chiar mai mare decât Dumnezeu, statutul vostru este
mai înalt decât Dumnezeu, ca să nu mai spun nimic despre prestigiul vostru printre
oameni – ați devenit idoli pe care oamenii îi venerează. Nu ai devenit arhanghelul?
Când se dezvăluie sfârșitul oamenilor, care este atunci când și lucrarea mântuirii se
apropie de sfârșit, mulți dintre voi veți fi cadavre care sunt dincolo de mântuire și
trebuie eliminate.
Fragment din „Practica (7)” în Cuvântul Se arată în trup

Oamenii care vor supraviețui mai târziu prin odihnă vor fi îndurat cu toții ziua
nenorocirii și, de asemenea, vor fi fost martori pentru Dumnezeu; ei vor fi cu toții
oameni care își vor fi făcut datoria și care intenționează să Îl asculte pe
Dumnezeu. Aceia care vor doar să folosească oportunitatea de a sluji pentru a
evita să practice adevărul nu vor putea rămâne. Dumnezeu are standarde
corespunzătoare pentru aranjarea rezultatelor tuturor oamenilor; El nu ia aceste
decizii doar conform cuvintelor și comportamentului unei persoane, nici nu le ia
conform comportamentului său într-o singură perioadă de timp. El nu va fi deloc
tolerant față de comportamentul rău al unei persoane datorită serviciului din trecut
oferit de acea persoană lui Dumnezeu, nici nu va cruța o persoană de la moarte
datorită unui singur efort pentru Dumnezeu. Nimeni nu poate scăpa de răsplata
pentru răutatea sa și nimeni nu își poate ascunde comportamentul rău și, prin
aceasta, să scape de agonia distrugerii. Dacă o persoană își poate face într-adevăr
datoria, atunci aceasta înseamnă că este o persoană credincioasă veșnic lui
Dumnezeu, care nu caută recompense, indiferent dacă primește binecuvântări sau
suferă nenorociri. Dacă oamenii sunt credincioși lui Dumnezeu când văd
binecuvântări, dar își pierd credința când nu pot vedea binecuvântări și, în final, tot

1211
nu pot să fie martori pentru Dumnezeu și tot nu pot să își facă datoria cum ar trebui,
acești oameni care odată I-au oferit servicii lui Dumnezeu cu credință, tot vor fi
distruși. Pe scurt, oamenii răi nu pot supraviețui în eternitate, nici nu pot intra în
odihnă; doar cei drepți sunt stăpânii odihnei.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

în Cuvântul Se arată în trup

43. Pe ce bază hotărăște Dumnezeu rezultatul final al unei persoane?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Acum este momentul în care voi decide sfârșitul fiecărei persoane, nu etapa la
care am început să prelucrez omul. Îmi scriu în cartea Mea, unul câte unul, cuvintele
și acțiunile fiecărei persoane, precum și calea lor în urmarea Mea, trăsăturile lor
inerente și performanța lor finală. În felul acesta, niciun om nu va scăpa de mâna
Mea și toți vor fi cu neamul lor așa cum hotărăsc. Eu decid destinația fiecărei
persoane, nu pe baza vârstei, a experienței, a suferinței și cu atât mai puțin pe baza
gradului în care cerșește mila, ci ținând cont de faptul că posedă sau nu adevărul.
Nu există nicio altă alegere în afara acesteia. Voi trebuie să realizați că toți cei care
nu respectă voința lui Dumnezeu vor fi pedepsiți. Este un adevăr care nu poate fi
schimbat. Prin urmare, toți cei care sunt pedepsiți, sunt pedepsiți întru dreptatea lui
Dumnezeu și ca răsplată pentru numeroasele lor fapte rele.
Fragment din „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

în Cuvântul Se arată în trup

Înainte ca omenirea să intre în odihnă, pedepsirea sau recompensarea tuturor

tipurilor de persoane va fi determinată în funcție de faptul dacă acestea caută
adevărul, dacă Îl cunosc pe Dumnezeu, dacă Îl pot asculta pe Dumnezeul vizibil.
Acelora care au slujit Dumnezeului vizibil și, totuși, nu Îl cunosc și nu Îl ascultă, le
lipsește adevărul. Acești oameni sunt răufăcători, iar răufăcătorii vor fi pedepsiți fără
îndoială; în plus, ei vor fi pedepsiți conform comportamentului lor rău. Dumnezeu
există ca omul să creadă în El și este, de asemenea, vrednic de ascultarea omului.
Aceia care cred doar în Dumnezeu cel nedeslușit și invizibil sunt aceia care nu cred
în Dumnezeu; în plus, ei sunt incapabili de a I se supune lui Dumnezeu. Dacă acești

1212
oameni tot nu vor putea crede în Dumnezeu cel vizibil înainte ca lucrarea Sa de
cucerire să se termine și, de asemenea, dacă ei continuă să fie neascultători și se
împotrivesc lui Dumnezeu care este vizibil în trup, acești iubitori ai nedeslușitului vor
fi, fără îndoială, distruși. Este precum este cu cei dintre voi – oricine care Îl
recunoaște verbal pe Dumnezeu întrupat, totuși nu poate practica adevărul de
supunere față de Dumnezeu întrupat va fi în final eliminat și distrus, iar oricine care
Îl recunoaște verbal pe Dumnezeul cel vizibil și care, de asemenea, mănâncă și bea
din adevărul exprimat de Dumnezeul vizibil şi totuși, Îl caută pe Dumnezeul
nedeslușit și invizibil, va fi cu atât mai mult distrus în viitor. Niciunul dintre acești
oameni nu poate rămâne până la timpul de odihnă după terminarea lucrării lui
Dumnezeu; niciunul ca acești oameni nu poate să rămână până la timpul de odihnă.
Oamenii demonici sunt cei care nu practică adevărul; esența lor este una de
împotrivire și de neascultare față de Dumnezeu și ei nu au nici cele mai infime intenții
de a-L asculta pe Dumnezeu. Astfel de oameni vor fi cu toții distruși.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Am căutat mulți oameni pe pământ să Mă urmeze. Printre toți acei care Mă

urmează sunt cei care slujesc ca preoți, cei ce conduc, cei care alcătuiesc fiii, cei
care constituie poporul și cei care fac serviciu. Îi împart în aceste categorii diferite în
funcție de loialitatea pe care Mi-o arată. După ce toți oamenii vor fi fost ordonați după
clasa lor, adică atunci când natura fiecărei clase de oameni se va fi revelat, voi socoti
fiecare om în rândul clasei de care aparține de drept și voi pune fiecare clasă la locul
potrivit ei, pentru ca să-Mi pot îndeplini scopul de a aduce mântuire omenirii.
Fragment din „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu folosește încercări pentru a stabili rezultatul omului. Și există două

standarde pentru folosirea încercărilor în scopul de a stabili rezultatul omului: primul
este numărul de încercări la care sunt supuși oamenii, iar al doilea este rodul obținut
de oameni în cadrul acestor încercări. Aceste două indicatoare stabilesc rezultatul
omului. Acum vom discuta pe larg despre aceste două standarde.
[…]
Când ești imatur, Dumnezeu îți va da un standard foarte coborât; când statura

1213
ta a crescut puțin, Dumnezeu îți va da un standard ceva mai ridicat. Dar cum va fi
Dumnezeu după ce tu înțelegi întregul adevăr? Dumnezeu te va supune unor
încercări și mai mari. În cadrul acestor încercări, ceea ce vrea Dumnezeu să obțină,
ceea ce vrea Dumnezeu să vadă, este cunoașterea ta mai profundă despre
Dumnezeu și adevărata ta teamă. În acest moment, cerințele pe care Dumnezeu ți
le impune vor fi mai mari și mai „dure” decât atunci când statura ta era mai imatură
(notă: Oamenii le consideră „dure”, dar Dumnezeu le consideră, de fapt, rezonabile).
Când Dumnezeu le trimite oamenilor încercări, ce fel de realitate vrea El să creeze?
Dumnezeu le cere mereu oamenilor să-I dăruiască inima lor. […] Când Dumnezeu
îți trimite o încercare, El vede dacă inima ta este sau nu cu Dumnezeu, dacă este
sau nu dăruită dorințelor cărnii sau Satanei. Când Dumnezeu îți trimite o încercare,
El vede dacă tu I te împotrivești lui Dumnezeu sau dacă ești într-o poziție care este
compatibilă cu El. Și El vede dacă inima ta este de aceeași parte cu El. Când tu ești
imatur și ești supus încercărilor, încrederea ta este foarte scăzută, nu știi exact ce
trebuie să faci pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu, fiindcă ai o înțelegere
limitată asupra adevărului. În ciuda tuturor acestor lucruri, poți totuși să te rogi cu
sinceritate și cu adevărat lui Dumnezeu, poți să fii dispus să-I dăruiești inima ta, să-
L faci pe Dumnezeu suveranul tău și să-I oferi acele lucruri pe care tu le consideri ca
fiind cele mai prețioase. Asta înseamnă că I-ai dăruit deja lui Dumnezeu inima ta. Pe
măsură ce asculți tot mai multe propovăduiri și înțelegi tot mai mult din adevăr,
statura ta se va maturiza treptat. Standardul pe care Dumnezeu îl cere de la tine în
acest moment nu este la fel ca cel cerut când erai imatur; El îți cere un standard mai
ridicat decât acela. Când un om Îi dăruiește treptat lui Dumnezeu inima lui, se apropie
tot mai mult de Dumnezeu; când omul se poate apropia cu adevărat de Dumnezeu, el
are tot mai mult o inimă care se teme de Dumnezeu. Dumnezeu vrea o astfel de inimă.
Fragment din „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatul lucrării Sale”

în Cuvântul Se arată în trup

Există o zicală pe care ar trebui să o notați. Eu cred că această zicală este foarte
importantă, fiindcă Îmi vine în minte de nenumărate ori, zi de zi. De ce se întâmplă
așa? Fiindcă, de fiecare dată când dau ochii cu cineva, de fiecare dată când aud
povestea cuiva, de fiecare dată când aud despre trăirile sau mărturia de credință în

1214
Dumnezeu a unei persoane, Eu folosesc mereu această zicală pentru a cântări dacă
acel individ este sau nu tipul de om pe care Dumnezeu îl vrea, tipul de om care Îi
place lui Dumnezeu. Așadar, care este această zicală? […] Este: „Pășește pe calea
lui Dumnezeu: teme-te de Dumnezeu și ferește-te de rău.” Nu este oare o frază
extrem de simplă? Chiar dacă zicala asta poate fi simplă, cineva care o înțelege cu
adevărat și profund o va considera ca având greutate; va considera că are o mare
valoare pentru practicarea credinței; că este limbajul vieții în realitatea adevărului; că
reprezintă un țel de o viață la care tânjesc cei care caută să-L mulțumească pe
Dumnezeu; că reprezintă o cale de o viață care trebuie urmată de oricine acordă
importanță intențiilor lui Dumnezeu. […] Dar de ce discut despre această zicală?
Indiferent de modul vostru de a privi lucrurile, indiferent de ce păreri veți avea, Eu
trebuie să discut despre această zicală fiindcă ea este extrem de relevantă în ceea
ce privește modul în care Dumnezeu stabilește rezultatul omului. Indiferent de felul
în care înțelegeți voi deocamdată această zicală, indiferent de modul în care o tratați,
Eu totuși vă voi spune: dacă cineva poate pune în practică așa cum se cuvine
această zicală și poate să atingă standardul de a se teme de Dumnezeu și a se feri
de rău, atunci acela va fi cu siguranță un supraviețuitor, va avea cu siguranță un
rezultat bun. Dacă tu nu poți să respecți standardul prezentat de această zicală,
atunci se poate spune că rezultatul tău este necunoscut. Așadar, vă vorbesc despre
această zicală pentru pregătirea voastră mintală și pentru ca voi să știți ce fel de
standard folosește Dumnezeu ca să vă măsoare.
Fragment din „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatul lucrării Sale”

în Cuvântul Se arată în trup

Esența tuturor persoanelor decide dacă vor fi distruși; aceasta se determină

conform esenței dezvăluite de comportamentul lor și de căutarea lor a adevărului.
Printre oamenii care fac o lucrare în mod similar și cantități similare de lucru, cei ale
căror esențe sunt bune și care posedă adevărul sunt oamenii care pot rămâne, dar
aceia ale căror esențe umane sunt rele și care nu Îl ascultă pe Dumnezeul vizibil sunt
aceia care vor fi distruși. Toată lucrarea sau cuvintele lui Dumnezeu care vizează
destinația omenirii tratează omenirea conform esenței fiecărei persoane; nu vor fi
accidente și, cu siguranță, nu va exista cea mai mică eroare. Doar când o persoană

1215
îndeplinește lucrarea vor fi amestecate emoția umană sau semnificația. Lucrarea pe
care o face Dumnezeu este cea mai potrivită; El nu va aduce cu siguranță acuzații
false împotriva niciunei făpturi.
Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

44. Ce sunt oamenii lui Dumnezu? Ce sunt făcătorii de servicii?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Cele cinci fecioare înţelepte îi reprezintă pe fiii Mei şi poporul Meu printre
oamenii pe care Eu i-am creat. Sunt numite[a] „fecioare” pentru că, deşi s-au născut
pe pământ, au fost, totuşi, câştigate de Mine; se poate spune că au devenit sfinte,
deci sunt numite „fecioare”. Cele „cinci”, menţionate mai sus, reprezintă numărul fiilor
Mei şi al popoarelor pe care le-am predestinat. Cele „cinci fecioare nechibzuite” se
referă la făcătorii de servicii. Ei Mă slujesc pe Mine fără să dea nici cea mai mică
importanţă vieţii, urmărind doar lucruri exterioare (întrucât nu au calitatea Mea, orice
ar face ei este un lucru exterior), şi nu sunt în stare să-Mi fie ajutoare de nădejde,
astfel că sunt numite „fecioare nechibzuite”. Cele „cinci” menţionate mai sus îl
reprezintă pe Satana şi numele de „fecioare” dat lor [b]
înseamnă că au fost cucerite
de Mine şi sunt în stare să Mă slujească, însă asemenea persoane nu sunt sfinte,
aşa că li se spune făcători de servicii.
Fragment din „Capitolul 116” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Astfel că, va exista o nouă abordare: cei care citesc cuvântul Meu și îl acceptă
ca fiind însăși viața lor sunt oamenii Împărăției Mele. Din moment ce ei sunt în
Împărăția Mea, ei sunt oamenii Mei în Împărăție. Pentru că ei sunt călăuziți de
cuvintele Mele, cu toate că sunt numiți Poporul Meu, această denumire nu este cu
nimic mai inferioară decât aceea de a fi numiți „fiii” Mei. Ca popor al Meu, cu toții
trebuie să fie credincioși în Împărăția Mea și să-și împlinească sarcinile, iar cei care
încalcă decretele Mele administrative trebuie să primească pedeapsa Mea. Aceasta

Note de subsol:
a. Textul original nu conține expresia „sunt numite”.
b. Textul original nu conține expresia „numele… dat lor”.

1216
este atenționarea Mea pentru toți.
Fragment din „Capitolul 1” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Doar aceia care se liniștesc înaintea lui Dumnezeu au grijă de viață, au grijă de
părtășia în duh, sunt însetați după cuvintele lui Dumnezeu și urmează adevărul. Toți
aceia care nu se îngrijesc să se liniștească înaintea lui Dumnezeu, care nu se
pregătesc să se liniștească înaintea lui Dumnezeu, sunt oameni trufași legați cu totul
de cele lumești, oameni lipsiți de viață; chiar dacă spun că ei cred în Dumnezeu,
cuvintele lor sunt deșarte. Cei pe care Dumnezeu îi desăvârșește și îi împlinește
până la urmă sunt aceia care se pot liniști înaintea lui Dumnezeu. Așadar, oamenii
care se liniștesc înaintea lui Dumnezeu sunt oameni dăruiți cu multe binecuvântări.
Oamenii care, de-a lungul zilei, își iau prea puțin răgaz să mănânce și să bea
cuvintele lui Dumnezeu, cei care sunt preocupați numai de lucrurile din afară și nu
se îngrijesc de intrarea în viață sunt cu toții fățarnici lipsiți de orice perspectivă de
evoluție viitoare. Aceia care se pot liniști înaintea lui Dumnezeu și Îl pot primi cu
adevărat pe Dumnezeu sunt poporul lui Dumnezeu.
Fragment din „Despre liniștirea inimii tale în fața lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Chiar acum majoritatea oamenilor (adică toți oamenii, cu excepția întâilor

născuți) sunt în această stare. Eu spun aceste lucruri atât de clar și acești oameni
de abia reacționează și încă le mai pasă de plăcerile lor trupești – mănâncă și apoi
dorm; ei dorm, apoi mănâncă și nu se gândesc la cuvintele Mele. Chiar dacă ei au
energie, va fi doar pentru un timp, și după aceea rămân așa cum erau, complet
neschimbați, ca și când nu M-au ascultat deloc. Aceștia sunt oamenii inutili tipici,
care nu au sarcini – cei mai evidenţi linge-blide. Mai târziu, îi voi părăsi unul câte
unul. Nu vă faceți griji! Unul câte unul, îi voi trimite înapoi în Adânc. Duhul Sfânt nu
lucrează niciodată în acest tip de persoană și tot ceea ce face este un dar. Când
vorbesc despre acest dar, vreau să spun că aceasta este o persoană fără viață, care
este făcătorul Meu de servicii. Nu îi vreau pe nici unul dintre aceștia și îi voi elimina
(dar acum sunt încă puțin utili).
Fragment din „Capitolul 102” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

1217
 Și care este rolul acestor făcători de servicii? Să-i slujească pe aleșii lui
Dumnezeu. În principal, rolul lor este să slujească lucrarea lui Dumnezeu, să
coopereze cu lucrarea lui Dumnezeu și să coopereze cu Dumnezeu când El își
întregește aleșii. […] Identitatea unui făcător de servicii este cea de făcător de
servicii, dar, pentru Dumnezeu, ei se numără printre toate lucrurile pe care El le-a
creat – pur și simplu, rolul lor este cel de făcător de servicii. Fiind una dintre făpturile
lui Dumnezeu, e vreo diferență între un făcător de servicii și aleșii lui Dumnezeu? În
fapt, nu e nicio diferență. Convențional vorbind, există o diferență, în ceea ce privește
esența există o diferență, în ceea ce privește rolul pe care îl îndeplinesc există o
diferență, dar Dumnezeu nu îi discriminează pe acești oameni. Atunci, de ce sunt
acești oameni definiți ca făcători de servicii? Ar trebui să înțelegeți asta. Făcătorii de
servicii provin din rândurile necredincioșilor. Menționarea necredincioșilor ne spune
că trecutul lor este rău: ei sunt toți atei, în trecutul lor, au fost atei, nu au crezut în
Dumnezeu și au fost ostili față de El, față de adevăr și de lucrurile pozitive. Nu au
crezut în Dumnezeu și nu au crezut că există un Dumnezeu. Așadar, pot ei să fie
capabili să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu? E drept să spunem că, într-o mare
măsură, nu sunt. Așa cum animalele sunt incapabile să înțeleagă cuvintele
oamenilor, făcătorii de servicii nu înțeleg ce spune Dumnezeu, ce cere El și de ce
are El asemenea cerințe – ei nu înțeleg, aceste lucruri sunt de neînțeles pentru ei,
iar ei rămân neluminați. Și, din acest motiv, acești oameni nu au viața despre care
am discutat. Fără viață, pot oamenii să înțeleagă adevărul? Sunt ei înzestrați cu
adevăr? Sunt ei înzestrați cu trăirea și cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu? (Nu.)
Acestea sunt originile făcătorilor de servicii. Dar fiindcă Dumnezeu îi face pe acești
oameni să fie făcători de servicii, există totuși standarde ale cerințelor Lui pentru ei,
El nu îi desconsideră și nu îi tratează cu indiferență. Chiar dacă ei nu înțeleg cuvintele
Lui și sunt lipsiți de viață, Dumnezeu tot este bun cu ei și există totuși standarde ale
cerințelor Lui pentru ei. Voi tocmai ați discutat despre aceste standarde: să fii loial lui
Dumnezeu și să faci ceea ce spune El. Când slujești, trebuie să o faci acolo unde
este nevoie și trebuie să o faci până la capăt. Dacă poți să fii un făcător de servicii
loial, dacă poți să slujești întru totul până la capăt și dacă ești capabil să îndeplinești
perfect însărcinarea care ți-a fost dată de Dumnezeu, atunci vei trăi o viață plină de
valoare și, astfel, vei putea să rămâi. Dacă tu depui puțin mai mult efort, dacă te

1218
străduiești mai din greu și poți să-ți dublezi strădaniile de a-L cunoaște pe Dumnezeu,
dacă poți să vorbești puțin despre cunoașterea lui Dumnezeu, dacă poți să fii
mărturie pentru Dumnezeu și, în plus, dacă poți să înțelegi o parte din voia lui
Dumnezeu poți să cooperezi în lucrarea lui Dumnezeu și să respecți întrucâtva voia
lui Dumnezeu, atunci norocul tău, ca făcător de servicii, se va schimba. Și care va fi
această schimbare a norocului? Nu vei mai fi capabil doar să rămâi. Pe baza
comportamentului tău și a aspirațiilor și preocupărilor tale personale, Dumnezeu te
va face unul dintre aleșii Lui. Asta va fi schimbarea. Pentru făcătorii de servicii, care
este cel mai mare avantaj al acestui fapt? Este că ei pot să devină aleșii lui
Dumnezeu. […] Este ceva benefic? Da, este, și e o veste bună. Cu alte cuvinte,
făcătorii de servicii pot să fie modelați. Nu este cazul ca un făcător de servicii, atunci
când Dumnezeu i-a destinat să slujească, să facă asta pentru totdeauna, nu este
neapărat așa. Pe baza comportamentului său individual, Dumnezeu Se va purta
diferit cu el și îi va răspunde în mod diferit.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Ce sunt oamenii lui Dumnezeu? Toți cei care sunt oamenii lui Dumnezeu sunt
aceia care vor putea să rămână și să supraviețuiască în Epoca Împărăției. Ei sunt
aceia care au experimentat lucrarea lui Dumnezeu și au obținut adevărul; sunt
oameni cu viață nouă. Oamenii lui Dumnezeu au cunoștință adevărată despre
Dumnezeu, sunt capabili să practice adevărul și, în cele din urmă, după ce trec prin
multe încercări, rafinări, necazuri și dezastre, sunt desăvârșiți. Ei sunt aceia care sunt
desăvârșiți prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu. Toți cei care sunt oamenii lui
Dumnezeu au trei caracteristici. Una, ei au respect față de Dumnezeu – acesta este
lucrul principal. A doua, au o umanitate relativ bună, au o bună reputație și
majoritatea oamenilor îi aprobă. A treia, își fac datoria cu devotament. Oricine are
aceste trei caracteristici este unul dintre oamenii lui Dumnezeu. Pentru oamenii lui
Dumnezeu, nu contează cât de înalt este calibrul lor; ei au cel puțin un calibru mediu
și pot înțelege adevăruri mediocre, dar, principalul este că ei au respect și umanitate
bună. Indiferent de locul în care sunt plasați sau ce sarcină le cereți să facă, ei sunt
demni de încredere. Nu sunt fățarnici, nu sunt duplicitari, și nu sunt de acord fățiș, iar

1219
pe ascuns să se împotrivească. Ei sunt mai degrabă cinstiți și demni de încredere;
ei inspiră încredere altora. Toți acești oameni au o umanitate destul de bună și sunt
cinstiți; ei sunt oamenii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției.
Fragment din „Trebuie să ne fie clare esența și rezultatele fiecărei persoane”

în Predici și părtășie despre intrarea în viață IX

Făcătorii de servicii nu au câștigat adevărul ca pe propria lor viață; ei fac doar

servicii pentru Dumnezeu. Ei au o inimă sinceră față de Dumnezeu, precum și
credință, și posedă umanitate relativ bună, dar nu le place așa mult adevărul. Ei se
bazează pe entuziasmul lor în a se sacrifica pentru Dumnezeu și sunt dispuși să
sufere orice greutăți. Ei vor urma până la sfârșit și nu se vor îndepărta niciodată de
Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care oamenii care sunt făcători de servicii
devotați vor rămâne. […] De ce se spune că sunt făcători de servicii? Pentru că ei nu
urmăresc adevărul. Cei care urmăresc adevărul au, de asemenea, momente în care
se dezvăluie stricăciunea lor și momente în care suferă o înfrângere, dar odată ce
sunt emondați și tratați, odată ce experimentează eșecuri și neajunsuri sau sunt
alungați din casa lui Dumnezeu, își dau seama: „Cel care este fără adevăr este atât
de vrednic de milă, iar cine se bazează pe zel poate sta ferm! Dacă cineva nu poate
practica adevărul, dacă cineva nu înțelege adevărul, atunci niciodată nu-și va putea
face datoria la nivelul cerut. Nu este acesta un făcător de servicii? Eu nu pot fi un
făcător de servicii – trebuie să urmăresc adevărul și să depun eforturi să-mi
îndeplinesc datoria la nivelul cerut pentru a mângâia inima lui Dumnezeu și pentru a
răsplăti dragostea lui Dumnezeu.” El se trezește și începe să caute adevărul și, în
cele din urmă, obține cu adevărat unele adevăruri, începe cu adevărat să aibă o
inimă care Îl respectă pe Dumnezeu. Deci, sunt încă oamenii ca aceștia făcători de
servicii? Ei aparțin poporului lui Dumnezeu pentru că dețin unele adevăruri și au o
inimă care-L respectă pe Dumnezeu, o inimă care-L iubește pe Dumnezeu. În
momentul în care devin nesupuși și împotrivitori, ei își dau seama de acest lucru și
se căiesc față de Dumnezeu și apoi se schimbă; acest tip de persoană este aceea
care a câștigat adevărul ca pe propria sa viață.
Există oare o mare diferență între oamenii lui Dumnezeu și făcătorii de servicii?
Deși nu este atât de mare sau atât de evidentă, ei sunt în esență diferiți. Făcătorii de

1220
servicii au puțină frică de Dumnezeu, doar spunând cel mult: „Nu-L jigni pe
Dumnezeu! Dacă Îl jignești pe Dumnezeu, vei fi pedepsit!” Poate ceva atât de mic să
fie considerat respect adevărat față de Dumnezeu? Cei care au o inimă care cu
adevărat Îl respectă pe Dumnezeu nu iau doar în considerare dacă Îl vor jigni sau nu
pe Dumnezeu, ci vor lua în considerare și dacă se împotrivesc sau nu adevărului,
dacă se împotrivesc cuvintelor lui Dumnezeu, dacă a face ceva înseamnă
nesupunere față de Dumnezeu, dacă acel lucru rănește inima lui Dumnezeu și cum
Îl pot mulțumi pe Dumnezeu. Ei iau în considerare toate aceste aspecte; aceasta
înseamnă să ai o inimă care Îl respectă pe Dumnezeu. Cel care are o inimă care Îl
respectă pe Dumnezeu, în timp ce practică adevărul, poate cel puțin să se ferească
de rău și să se abțină de la a face lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu; el este
capabil să depășească acest nivel de referință. Aceasta se numește a avea o inimă
care Îl respectă pe Dumnezeu. Există o diferență între a avea o inimă care-L
venerează pe Dumnezeu și a avea o inimă cu puțină frică de Dumnezeu. Dacă cineva
cu o inimă care-L venerează pe Dumnezeu înțelege cu adevărat unele adevăruri și
poate să pună în practică unele din cuvintele lui Dumnezeu, atunci, această
persoană are cu siguranță viață; cel care are adevărul ca viața sa, aparține poporului
lui Dumnezeu. Făcătorii de servicii nu au adevărul ca viața lor, nu le place adevărul
și tot ceea ce dețin este credința în Dumnezeu. În plus, ei au cel puțin zel și umanitate
medie; ei sunt dispuși să se sacrifice pentru Dumnezeu. Indiferent cât de multe
probleme se întâmplă acasă, indiferent de situațiile sau încercările cu care se
confruntă, aceștia persistă în a face servicii pentru Dumnezeu și sunt devotați până
la sfârșit, fără a se retrage. Aceștia sunt oamenii care vor rămâne, făcătorii de servicii
loiali. Unii făcători de servicii nu servesc până la sfârșit; de îndată ce aud că nu vor
câștiga binecuvântări, ei încetează să mai slujească. Unii făcători de servicii care nu
reușesc să slujească bine nu permit nimănui să aibă de-a face cu ei. De îndată ce
cineva are de-a face cu ei, ei spun: „Nu voi mai face niciun serviciu, mă duc acasă”.
Unii făcători de servicii, întâmpinând situații grave, de exemplu, fiind arestați, devin
lași și se retrag. În cursul serviciului lor, unii încă se îngrijorează pentru viața familiei:
„Cum va trăi familia mea? Trebuie să mă întorc și să câștig niște bani, trebuie să am
grijă de soțul (sau soția) și de copiii mei.” Ei privesc înapoi cu mâna pe plug, lipsiți de
orice loialitate față de Dumnezeu. Aceste tipuri de făcători de servicii nu sunt la nivelul

1221
cerut și, astfel, vor fi toți eliminați.
Fragment din „Predici și părtășii despre cuvântul lui Dumnezeu «Mulți sunt chemați, puțini sunt

aleși»” în Predici și părtășie despre intrarea în viață XIV

În trecut, erau mulți oameni care nu înțelegeau poporul lui Dumnezeu. Care
este, la urma urmei, poporul lui Dumnezeu? Nu este adevărat că noi, care L-am
acceptat pe Dumnezeu Atotputernic, suntem poporul Lui? Nu atunci când accepți
numele lui Dumnezeu Atotputernic devii unul dintre oamenii Lui. Pentru aceasta,
există un proces de a fi desăvârșit, care conține un criteriu. Care este acest criteriu?
Este de a-ți fi realizat datoria conform standardului, și numai atunci ești unul dintre
oamenii lui Dumnezeu; cei care nu au îndeplinit acest criteriu în datoria lor nu sunt
oamenii lui Dumnezeu. Nu sunt poporul lui Dumnezeu. Mai precis, ei sunt făcători
de servicii – așa li se spune în timpul acestei perioade de practică. Cei care nu au
dobândit încă adevărul se numesc făcători de servicii. Atunci când o persoană a
dobândit adevărul și este capabilă să se ocupe de lucruri în concordanță cu
principiul înseamnă că a obținut viața. Doar aceia care au adevărul ca viața lor sunt,
cu adevărat, oamenii lui Dumnezeu.
Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 125

45. Care sunt promisiunile lui Dumnezeu pentru cei care au dobândit
mântuirea și au fost desăvârșiți?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Acum merg în mijlocul poporului Meu, trăiesc în mijlocul poporului Meu. În
prezent, cei care Îmi poartă o iubire sinceră sunt binecuvântați; binecuvântați sunt
cei care Mi se supun, aceștia cu siguranță se vor afla în Împărăția Mea; binecuvântați
sunt cei care Mă cunosc, aceștia cu siguranță își vor exercita putere în Împărăția
Mea; binecuvântați sunt cei care Mă urmează, aceștia cu siguranță vor scăpa de
robia Satanei și se vor bucura de binecuvântări în Mine; binecuvântați sunt cei
capabili să se lepede de ei înșiși, cu siguranță, aceștia vor intra în posesiunea Mea
și vor moșteni abundența Împărăției Mele. Pe cei care aleargă încoace și încolo de
dragul Meu, Mi-i voi aminti, pe cei care fac eforturi de dragul Meu, îi voi îmbrățișa cu
bucurie, celor care Îmi aduc daruri, le voi oferi bucurii. Pe cei care găsesc fericirea în

1222
cuvintele Mele, îi voi binecuvânta; cu siguranță, ei vor fi stâlpii care vor susține
acoperișul Împărăției Mele, cu siguranță ei vor avea o recompensă inegalabilă în
casa Mea și nimeni nu se poate compara cu ei. Ați acceptat vreodată binecuvântările
care v-au fost date? Ați căutat vreodată făgăduințele care au fost făcute pentru voi?
Voi, cu siguranță, sub îndrumarea luminii Mele, veți străpunge încleștarea forțelor
întunericului. Cu siguranță, în mijlocul întunericului, nu veți pierde lumina care vă
ghidează. Voi sigur veți fi stăpânii întregii creații. Veți fi desigur învingători înaintea
Satanei. Cu siguranță, la căderea împărăției marelui balaur roșu, vă veți ridica în
mijlocul nenumăratelor mulțimi ca să fiți martori biruinței Mele. Veți fi desigur hotărâți
și de neclintit în țara Sinim. Prin suferințele pe care le îndurați, veți moșteni
binecuvântarea care vine de la Mine și, cu siguranță, Îmi veți emana slava în întregul
univers.
Fragment din „Capitolul 19” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”

în Cuvântul Se arată în trup

Datorită faptului că ei pot da mărturie lui Dumnezeu și își dedică toate eforturile
lucrării lui Dumnezeu, aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu pot merge
oriunde sub cer fără ca nimeni să îndrăznească să li se opună și ei pot exercita
puterea pe pământ și pot conduce toți oamenii lui Dumnezeu. Acești oameni s-au
unit din toată lumea, ei vorbesc limbi diferite și au culori ale pielii diferite, dar existența
lor are același sens, ei au toți o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, ei sunt toți
aceeași mărturie și au aceeași hotărâre și aceeași dorință. Aceia care Îl iubesc pe
Dumnezeu pot merge liberi prin lume, aceia care dau mărturie lui Dumnezeu pot
călători prin univers. Acești oameni sunt iubiți de Dumnezeu, sunt binecuvântați de
Dumnezeu și ei vor trăi veșnic în lumina Lui.
Fragment din „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

în Cuvântul Se arată în trup

Ce am pregătit pentru voi, şi anume comori rare și prețioase din întreaga lume,
vă vor fi oferite toate. Voi nu puteți să concepeți și nici să vă imaginați toate acestea
în prezent, și niciun om nu s-a bucurat de acestea înainte. Când aceste binecuvântări
vor veni asupra voastră, voi veți fi extaziați pe vecie, dar nu uitați că acestea sunt

1223
toate puterea Mea, acțiunile Mele, dreptatea Mea și, chiar mai mult, măreția Mea.
(Îmi voi arăta îngăduinţa celor faţă de care aleg să fiu îngăduitor și milostenia celor
faţă de care aleg să fiu milostiv). În acel moment voi nu veți avea părinți și nu va mai
fi nicio relaţie de sânge. Sunteți toți oamenii pe care îi iubesc, fiii Mei iubiți. Nimeni
nu va îndrăzni să vă asuprească de atunci încolo. Va fi timpul ca voi să deveniți adulți
și va fi timpul ca voi să conduceți națiunile cu un toiag de fier! Cine îndrăznește să-i
împiedice pe fiii Mei preaiubiţi? Cine îndrăznește să-i atace pe fiii Mei iubiți? Toți se
vor închina fiilor Mei preaiubiţi pentru că Tatăl a fost proslăvit. Toate lucrurile pe care
nimeni nu și le-ar putea imagina vor apărea înaintea ochilor voștri. Vor fi nelimitate,
inepuizabile, nesfârșite.
Fragment din „Capitolul 84” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”

în Cuvântul Se arată în trup

Pe baza diferitelor funcții și mărturii, biruitorii din împărăție vor servi ca preoți
sau discipoli, iar toți aceia care ies victorioși din încercări vor forma tagma preoților
din împărăție. Tagma preoților va fi formată atunci când lucrarea Evangheliei se va
încheia în întregul univers. Când acea vreme va sosi, ceea ce trebuie făcut de către
om va fi îndeplinirea datoriei sale în împărăția lui Dumnezeu și locuirea lui împreună
cu Dumnezeu în împărăție. În tagma preoților vor fi marii preoți și preoți, iar ceilalți
vor fi fiii și oamenii lui Dumnezeu. Toate acestea sunt stabilite prin mărturiile lor în
fața lui Dumnezeu în timpul încercărilor; acestea nu sunt titluri care se dau la
întâmplare. Atunci când statutul omului a fost stabilit, lucrarea lui Dumnezeu va
înceta, pentru că fiecare va fi clasificat în funcție de tip și adus la poziția sa inițială, și
acesta este semnul împlinirii lucrării lui Dumnezeu, acesta este rezultatul final al
lucrării lui Dumnezeu și al practicii omului, și este cristalizarea viziunilor lucrării lui
Dumnezeu și a colaborării omului. În final, omul își va găsi odihna în împărăția lui
Dumnezeu, și Dumnezeu, de asemenea, Se va întoarce la locul Său de odihnă.
Acesta este rezultatul final a 6 000 de ani de colaborare între Dumnezeu și om.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

De îndată ce a fost finalizată lucrarea de cucerire, omul va fi adus într-o lume

frumoasă. Desigur, această viață se va desfășura în continuare pe pământ, dar va fi

1224
cu totul diferită de viața omului de astăzi. Este viața pe care omenirea o va avea după
ce toți oamenii au fost cuceriți, va fi un nou început pentru om pe pământ, iar faptul
că oamenii ar putea să aibă o asemenea viață va fi dovada că omenirea a intrat într-
un târâm nou și frumos. Va fi începutul vieții omului și al lui Dumnezeu pe pământ.
Premisa unei vieți atât de frumoase trebuie să fie faptul că, după ce omul a fost
purificat și cucerit, el se supune înaintea Creatorului. Și astfel, lucrarea de cucerire
este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu înainte ca omenirea să pătrundă în
minunata destinație. O astfel de viață este viața viitoare a omului pe pământ, este
cea mai frumoasă viață pe pământ, tipul de viață după care tânjește omul, tipul pe
care omul nu l-a mai reușit niciodată înainte, în istoria lumii. Este rezultatul final al
celor 6 000 de ani de lucrare de gestionare, este acel lucru după care tânjește
omenirea cel mai mult și este, de asemenea, promisiunea lui Dumnezeu pentru om.
Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație

minunată” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care vor fi desăvârșiți de Dumnezeu sunt cei care vor primi binecuvântările
lui Dumnezeu și moștenirea Lui. Adică, ei acceptă ceea ce Dumnezeu are și este,
astfel încât să devină ceea ce au în lăuntrul lor; ei au toate cuvintele lui Dumnezeu
în ei; indiferent de ființa lui Dumnezeu, voi sunteți capabili să acceptați totul exact
așa cum este, trăind, astfel, adevărul. Aceasta este tipologia omului desăvârșit de
Dumnezeu și câștigat de Dumnezeu. Numai un astfel de om poate să moștenească
aceste binecuvântări dăruite de Dumnezeu:
1. Primind întreaga dragoste a lui Dumnezeu.
2. Acționând în conformitate cu voința lui Dumnezeu în toate lucrurile.
3. Primind îndrumarea lui Dumnezeu, trăind sub lumina lui Dumnezeu și fiind
luminat de Dumnezeu.
4. Trăind pe pământ chipul iubit de Dumnezeu; iubind pe Dumnezeu cu
adevărat, așa cum a făcut Petru, răstignit pentru Dumnezeu și vrednic să moară, ca
răsplată pentru dragostea lui Dumnezeu; având aceeași slavă ca și Petru.
5. Fiind iubit, respectat și admirat de toți pe pământ.
6. Depășind toată robia morții și a iadului, fără a da frâu liber lucrării Satanei,
fiind sub acoperământul lui Dumnezeu, având un duh proaspăt și plin de viață și fără

1225
senzația de oboseală.
7. Având un simțământ nemaipomenit de emoție și entuziasm în tot timpul vieții,
de parcă ar fi văzut venind ziua slavei lui Dumnezeu.
8. Primind slava lui Dumnezeu și asemănându-se cu sfinții preaiubiți ai lui
Dumnezeu.
9. Devenind ceea ce Dumnezeu iubește pe pământ, adică fiul iubit al lui
Dumnezeu.
10. Schimbând forma și înălțându-se cu Dumnezeu în al treilea rai, depășind
condiția trupului.
Fragment din „Promisiunile către cei care au fost desăvârșiți” în Cuvântul Se arată în trup

1226
Site-ul Evangheliei: https://ro.kingdomsalvation.org/
YouTube: https://l.kingdomsalvation.org/ro/video
Facebook: https://l.kingdomsalvation.org/ro/facebook
Twitter: https://l.kingdomsalvation.org/ro/twitter
Email: contact.ro@kingdomsalvation.org

Această carte nu este de vânzare și nu poate fi retipărită fără acord. Drepturile de

autor aparțin The Church of Almighty God.

Parts of Scripture quotations in this publication are from Nouă Traducere În Limba
Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights
reserved worldwide.