Război Spiritual

FOLD Rețeaua de Intercesori din America Latină
„Mijlocitorul și adevăratul război spiritual”

Dr. Jorge Porras Benedetti - Licda. Paola Santamaría de Porras
CONŢINUT
INTRODUCERE
Capitolul I
CINE ESTE UN INTERCESATOR PROFETIC?
Capitolul II
ADEVĂRATA ArmURA LUI ELOHIM
Capitolul III
ESTE ACTUAL RĂZBOIUL CU SATAN?
Capitolul IV
ADEVĂRATUL RĂZBOI AL INTERCESATORULUI PROFETIC
Capitolul V
DUMANUL MIJLOCUITORULUI PROFETIC
CONCLUZIE
1
INTRODUCERE
Poporul lui Dumnezeu din întreaga lume trăiește o perioadă de reformă care
este condusă de aceeași mână a Tatălui ceresc și a prezenței sale Divine. Această
reformă a fost profețită încă din cele mai vechi timpuri, al cărei obiectiv principal
este ca oamenii Tatălui ceresc să fie restaurați, adică aduși la planul pe care
Dumnezeu l-a stabilit pentru om de la bun început. (Fapte 3:21)
Această reformă este mult mai profundă decât au crezut mulți, deoarece
atinge structurile care au dat formă, identitate, susținere și funcționare poporului lui
Dumnezeu încă din secolul I. Dacă analizezi, vei putea realiza că de la amvon a
început să fie folosit un vocabular care, pe măsură ce trece timpul, se adaptează
din ce în ce mai mult la cuvântul profetic de reformă pentru acest timp de sfârşit. În
mod surprinzător, după atâtea secole de confuzie și eroare, Bibliei i se oferă
interpretarea corectă și o prospețime pe care nu a mai avut-o de la nașterea
Kehilah (adunarea ebraică) sau a bisericii, așa cum este numită în Noul Testament
grec .
Această reformă ne face să ne aliniem la mesajul pe care l-a slujit Mesia

când era pe pământ, cu care a stârnit mare agitație în rândul oamenilor și mai ales
în rândul celor care se credeau că sunt învățători ai scripturilor, pentru că a distrus
ceea ce ei. iar părinții lui predaseră de secole. Mesia, așa cum a spus el însuși, nu
a venit să desființeze legea sau ceea ce fusese revelat, ci să-i dea interpretarea
corectă pentru a produce reforma profundă care a fost profețită.
Acum, întrebarea este: Ce produce această reformă actuală? De unde vin toate
aceste schimbări structurale și substanțiale? Răspunsul se găsește în scripturi și în
reformele prin care a trebuit să le trăiască poporul lui Dumnezeu. încă de la
începuturile sale în diferitele perioade ale istoriei sale. De fiecare dată când Tatăl a
făcut o reformă, El a început-o cu descoperirea voii Sale. Profetul Daniel a fost unul
dintre cei care au profețit o creștere a revelației în vremurile de la sfârșit. „Dar tu,
Daniel, taci cuvintele și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Mulți vor
alerga încoace și încolo, iar știința va crește”. Daniel 12:4.
Cuvântul „știință” în ebraică este „Daat” care înseamnă: cunoaștere, înțelegere,

revelare a sensului sau spiritului scripturilor. Acest anunț că cunoașterea sau acea
revelație va crește poate fi găsită și în Habacuc 2:14 „Căci pământul va fi plin de
cunoașterea slavei lui YHVH, precum apele acoperă marea”.
De fiecare dată când oricărui bărbat sau femeie i s-a dat revelație din partea
Eternului, viața lor s-a schimbat și au devenit instrumentul prin care a venit o
2
reformă. Motivul pentru aceasta este că revelația lui Dumnezeu are puterea de a
deschide ochii și de a da vedere orbilor, de a deschide dimensiunea spirituală
pentru ca circumstanțele umane și naturale să poată fi modificate, să producă
schimbări radicale și profunde în om, teritorii și timp.
Scripturile consemnează mai multe cazuri care ne permit să vedem acest lucru
foarte clar. Unul dintre exemplele pe care le avem a fost ceea ce a experimentat
regele Iosia când a găsit „cartea legii” a lui YHVY în templu. Citind-o, se putea
realiza condiția de păcat în care căzuse poporul pentru că s-a îndepărtat de
poruncile Veșnicului, ceea ce i-a determinat să înceapă o reformă care să-i
conducă pe oameni la ceea ce Dumnezeu a stabilit. (2 Regi 22 și 23).
Astăzi, poporul lui Dumnezeu trece printr-o reformă care este absolut necesară,
pentru că în ultimii 1800 de ani am trăit departe de adevărata noastră identitate,
origine, moștenire și scop. Acest lucru îl datorăm, desigur, planului satanic și, de
asemenea, multor oameni care, în ignoranța lor, s-au lăsat folosiți în această
sarcină. Un alt motiv pentru care am fost deviați de la adevărul lui Dumnezeu au
fost traducerile și interpretările slabe pe care le-am avut ale scripturilor în diferitele
lor versiuni. În care, ceea ce a predominat a fost gândirea greacă și romană, care
este total departe de gândirea ebraică, în care au fost consemnate inițial scrierile
sacre.
Acest seminar și manual, „Mijlocitorul și adevăratul război spiritual”, au fost

concepute cu scopul de a ajuta în acest proces de reformă prin care trecem.
Obiectivul nostru este ca teologia care a predominat de secole să fie confruntată,
pusă la îndoială, astfel încât să se nască în tine dorința predominantă de a revizui,
a cerceta și a studia scripturile în profunzime, care va lăsa loc Prezenței Divine în
viața ta și ai o nouă înțelegere a lor și experimentezi efectele puternice ale
revelației. Aceasta va aduce schimbările necesare pentru ca El să se bucure pe
deplin de identitatea, moștenirea și scopul Său și pentru ca toate funcțiile și
operațiunile Sale în cadrul Împărăției să aducă la manifestare gloria finală care este
profețită.
În acest manual vom studia mijlocitorul profetic și adevăratul război spiritual. Vom
face o interpretare a armurii lui Dumnezeu, despre care vorbește apostolul Pavel în
Efeseni 6, deoarece interpretarea greșită a acestui pasaj a denaturat adevărata
noastră identitate ca copii ai Tatălui Etern și ca cetățeni ai unei împărății preoțești.
Un alt lucru pe care l-a făcut a fost că a schimbat caracterul slujbei noastre înaintea
lui Dumnezeu și a oamenilor, făcându-ne să punem ochii pe dușman și pe lucrarea
lui și nu pe cel care ne-a chemat și ne-a despărțit pentru a-și îndeplini misiunea, o
slujire preoțească. profetic pentru aceste vremuri din urmă. Acest lucru ne-a făcut
3
să ne pierdem timpul cu Satana și demonii săi în presupusul „război spiritual” pe

care mulți îl poartă împotriva lui, care a fost deja luptat și câștigat de Mesia la prima
Sa venire. Și de parcă nu ar fi de ajuns, acest lucru ne-a îndepărtat și de adevărata
noastră moștenire care ne-a uzat din punct de vedere fizic, emoțional și spiritual,
făcându-ne fără rod pentru Împărăția Tatălui nostru ceresc.
Sperăm că revelația pe care ne-a împărtășit-o Eternul să producă și o trezire

profundă în voi, conducându-vă să deveniți parte din această nouă generație care
este în creștere, care este ca tribul lui Isahar; înțeles în vremuri, știe ce să facă și
are credibilitate în lume.
Capitolul I
CINE ESTE UN INTERCESATOR PROFETIC?
Este foarte important să definim ce este un mijlocitor profetic, astfel încât apoi să
putem înțelege funcția lui sau rolul pe care îl are în Împărăția Cerească, poziția sa
împotriva Satanei și a demonilor săi și responsabilitatea lui în fața umanității. S-au
făcut multe presupuneri despre acest subiect care au distorsionat adevărul biblic și
au condus mulți copii ai lui Dumnezeu în eroare, îndepărtându-i de adevărata lor
identitate, moștenire și scop, ceea ce a manifestat o mare epuizare fizică,
emoțională și spirituală la mulți credincioși și ca urmare lucrările lor sunt zadarnice
pentru Împărăţie. Dar, cu toate acestea, scripturile sunt clare cu privire la acest
subiect și ne pot arăta adevărul care ne eliberează de eroare.
Primul lucru de care trebuie să ne amintim este că Yahshua HaMashiach (Iisus

Hristos) este singurul mijlocitor profetic care a fost acceptat înaintea lui Dumnezeu
și că lucrarea sa de mijlocire este completă în fața curții supreme cerești.
1 Timotei 2:5 „Căci este un singur Dumnezeu, un singur mijlocitor între

Dumnezeu și oameni, omul Isus Hristos.”
Și în Evrei 7: 23-25 „Și ceilalți preoți s-au înmulțit, pentru că din cauza morții
nu au putut rămâne; dar acesta (Iisus Hristos), pentru că dăinuie în veci, are
o preoție imuabilă; Prin urmare, El poate să-i mântuiască cu desăvârșire pe
cei care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind mereu pentru a mijloci
pentru ei.”
4
El a devenit „mijlocitorul profetic” suprem pentru că a realizat următoarele:
• Reprezentați-l pe Elohim în fața umanității ca Mesia și omenirea înaintea

Elohim ca „Ben Adam” fiul Omului sau „ultimul Adam”, adică Isus Hristos sau
mai degrabă Yahshua HaMashiaj.
• Pe măsură ce „Ultimul Adam” va veni să facă ceea ce ar fi trebuit să facă
primul Adam, stabiliți planul pe care i l-a dat Tatăl ceresc când l-a creat.
Geneza 1:26-28
• Conform Ioan 1:18 Yahshua a venit să ne descopere Tatăl ceresc pentru a
rupe orfanitatea omului și consecințele ei, lipsa de identitate, moștenirea și
scopul. „Nimeni nu l-a văzut vreodată pe YHVH „Dumnezeu”; singurul Fiu
născut, care este în sânul Tatălui, L-a făcut cunoscut.”
• Stați între noi și YHVH (Dumnezeu), pentru a ne împăca cu El și pentru a ne
întoarce la Împărăția Lui sau la planul său original.
• Luptă împotriva lui Satan și câștigă-l pentru a ne răscumpăra și a ne reda
stăpânirea peste acest pământ care ne-a fost dat, dar Adam îl pierduse și
Yahshua l-a recâștigat.
Înțelegerea lucrării de mijlocire a lui Mesia și de ce a fost profetică este ceea ce ne

dă fundamentul pentru care toți ucenicii lui sunt mijlocitori profetici și acest lucru ne
permite să îndeplinim mandatul pe care ni l-a dat El.
Termenul „mijlocire profetică” conform scripturilor se aplică numai atunci când

acțiunile noastre sunt o prelungire a lucrării lui Mesia ca mijlocitor și mijlocitor și
sunt pe deplin adaptate la voința stabilită de Tatăl înainte de întemeierea lumii.
Acesta este motivul pentru care Yahshua a spus în mod constant că nu și-a făcut
voia sau faptele sale, ci voia și faptele Tatălui său. Acesta este ceea ce l-a făcut un
adevărat mijlocitor profetic. El nu a căutat niciodată să facă propria Sa voință sau
să schimbe dispozițiile Tatălui, dimpotrivă, El a căutat ca voința Sa să fie stabilită.
Prin urmare, Tatăl Etern nu va onora niciun mijlocitor sau mijlocire și nici nu va
accepta niciun mijlocitor sau mijlocire, care nu este aliniat cu lucrarea lui Mesia.
Acum, înțelegând cele de mai sus, putem defini mai precis cine este un mijlocitor
profetic și care sunt funcțiile sale.
Biblic, mijlocitorul profetic este:
• Care dă continuitate lucrării de mijlocire a lui Mesia. 1Cor. 12

• Cineva care a fost răscumpărat, îndreptățit, prin meritele lui Yahshua, Mesia,
și care a fost constituit ca fiu legitim și legal al Tatălui ceresc și cetățean al
Împărăției Sale. 2:9
• Cineva care prin credință s-a îmbrăcat cu hainele duhovnicești sau preoțești
5
cu care Tatăl ceresc L-a îmbrăcat pe Yahshua. Efes. 6

• Cineva care a primit Ruach Hakodesh (ES). 1 Cor. 3:16
• Un instrument pentru ca ceea ce a fost profețit să aibă deplină împlinire sau
manifestare, acesta este ceea ce a fost proiectat, stabilit, decretat înainte de
întemeierea lumii de către Tatăl ceresc. 1 Animal de companie. 2:9
• Un legiuitor care leagă sau dezlănțuie, permite sau interzice atât curgerea
Împărăției cerești, cât și paralizează Regatul satanic. Matei 16:19
• Una care stabilește Împărăția Tatălui ceresc și toate componentele sale
(cultura, legislațiile și sistemul de guvernare) pe pământ. Matei 28:18-19
• Un falsificator de cultură. Confruntați cu revelația Eternului, fortărețele
mentale care se află în om pentru ca acestea să poată fi distruse,
dezrădăcinate și să poată fi înlocuite de voința Tatălui ceresc. 2 Cor. 10:3-5
• Cel care rupe orfanitatea omului și consecințele ei prin descoperirea Tatălui
ceresc. Efes. 2:1-10
• Cel care denunță calea erorii omului și arată calea vieții și a adevărului. 2
Tim. 4:2-3
După cum putem vedea, mijlocirea profetică nu este lucrarea câtorva în cadrul
Împărăției sau a unui grup mic de mijlocitori, ci slujba TOTULUI poporului lui
Dumnezeu de pe pământ. Acesta este un adevăr care trebuie îmbrățișat, întrucât
trăim într-un timp în care se cere și se cere manifestarea copiilor lui Dumnezeu ca
mijlocitori profetici, pentru că este decisivă și preponderentă în lumea prezentă și
viitoare.
Capitolul II
ADEVĂRATA ArmURA LUI ELOHIM (DUMNEZEU)

Efeseni 6:10-18
6
„În sfârșit, frații mei, întăriți-vă în Domnul și în puterea Lui cea mare. Îmbrăcați-vă
cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului, căci
nu ne luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva puterilor,
împotriva conducătorilor întunericului acestei lumi, împotriva duhovnicești. cete de
răutate.în regiunile cereşti. De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți
rezista în ziua cea rea și, după ce ați terminat totul, să rămâneți în picioare. Rămâi,
deci, ferm, cu brâul încins cu adevăr, îmbrăcat cu pieptarul dreptății și încălțați cu
picioarele cu râvnă pentru a vesti Evanghelia păcii. Mai presus de toate, ia scutul
credinței, cu care poți stinge toate săgețile de foc ale celui rău. Luați coiful mântuirii
și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Roagă-te tot timpul cu toată
rugăciunea și cererea în Duhul și fii veghează în ea cu toată stăruința și cererea
pentru toți sfinții și pentru mine, ca să-mi fie dat un cuvânt când deschid gura, ca să
fac deschis misterul cunoscut.a Evangheliei”.
Multe dintre învățăturile, materialele de ucenicie și cursurile despre „războiul

spiritual” care există astăzi au fost concepute folosind acest capitol menționat mai
sus, afirmând că apostolul Pavel a folosit cunoștințele despre cultura elenă și
utilizarea figurii unui soldat roman pentru a explica ce anume „Armura lui
Dumnezeu” este, care este natura cu care Își îmbracă copiii și determină care sunt
slujbele și operațiunile sfinților în cadrul Împărăției. Dar este imaginea unui soldat
roman ceea ce avea în minte apostolul Saul (Pavel) când a scris scrisoarea sa
către Efeseni?
Pentru a avea o interpretare corectă a cuvintelor apostolului, trebuie să cunoaștem

contextul pasajului deoarece acesta ne va da lumină pentru a înțelege Scriptura. În
context, aflăm că apostolul Saul vorbea despre importanța de a nu mai trăi conform
tradițiilor lor pentru noii convertiți care s-au ridicat dintre neamuri:
Efeseni 4:17 „Aceasta spun și insist în Domnul: să nu vă mai purtați așa cum
se poartă neamurile, în deșertăciunea minții lor.”
Astfel „ramurile sălbatice” trebuie să sufere o schimbare radicală a naturii lor până
la „darea deoparte pe bătrân”.
Efeseni 4:22 „În ceea ce privește vechiul tău mod de viață, lepădă-te de
sinele cel vechi, care este stricat de dorințe înșelătoare.”
Efeseni 4:24 „și îmbrăcați-vă cu omul nou, care a fost creat după
asemănarea lui Dumnezeu, în dreptate și sfințenie adevărată”.
După cum putem vedea din context și din cuvintele lui Pavel în aproape toate
scrisorile sale, îmbrăcămintea credinciosului este de mare importanță. Deoarece
7
aceasta nu se referă la o îmbrăcăminte fizică care acoperă corpul exterior, ci la o

„veșmânt spiritual” sau „natură divină”, cuvântul corect în ebraică ar fi „neshema”. 1
care este împărtășită de însuși Tatăl ceresc prin meritele lui Mesia tuturor copiilor
săi. Așa cum Dumnezeu a oferit veșminte speciale preoților din primul legământ,
care îi deosebea de restul poporului în rang și slujbă, la fel și în noul legământ,
copiii Veșnicului au primit o haină nouă (natura) care era cea pe care Yahshua l-a
primit, Mesia stabilindu-se ca mare preot; care este împărtășită tuturor celor care
fac parte din poporul ales al lui Dumnezeu.
Apostolul Saul, când le-a scris celor din Roma, a vorbit despre „îmbrăcarea armurii
luminii” (Rom. 13:12) și mai târziu afirmând că „armatura luminii” era haina lui
Mesia însuși. Saul spune: „Îmbracați-vă pe Domnul Yahshua HaMashiach” (Rom.
13:14). Fiecare student al Scripturilor care este familiarizat cu poezia ebraică este
familiarizat cu conceptul de paralelism poetic, un instrument al limbajului folosit ca
metodă de dezvoltare a unui concept prin exprimarea unui gând într-un verset și
explicarea lui cu o paralelă într-un vers următor. Astfel, „îmbrăcămintea armurii
luminii” din primul gând este explicată în al doilea gând, „îmbrăcați-vă pe Domnul
Yahshua HaMashiach”. În consecință, haina luminii este haina lui Yahshua. Prin
urmare, Shaul are în minte nu orice îmbrăcăminte.
Pe de altă parte, când le-a scris către Coloseni, care datează dinaintea scrisorii
către Efeseni, Saul a spus: Col 3:12 „De aceea, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și
iubiți, îmbrăcați-vă cu profundă compasiune, bunătate, smerenie. , de blândețe și
de răbdare”.
Deci, ce este această haină despre care vorbește Pavel? Potrivit versetele 12 și
13, este o haină de „sfințenie, iubire, milă, bunătate, smerenie, răbdare și iertare”.
În acest fel, haina luminii, haina lui Yahshua, cuprinde fiecare dintre aceste calități
menționate.
În felul acesta, scrisoarea către Efeseni, după scrisoarea către Romani și Coloseni,
tratează din nou chestiunea. Dar când explică caracteristicile acestei haine, Shaul
adaugă un nou element în ceea ce privește haina: dreptatea. Iată ce spune
apostolul: „și îmbrăcați-vă cu omul nou, care a fost creat după asemănarea lui
Dumnezeu, în dreptate și sfințenie a adevărului”. Efeseni 4:24.
Caracteristicile hainelor lui Mesia:
După cum putem vedea, haina lui Yahshua constă din mai multe piese, dar de
unde a venit ideea de a explica haina lui Mesia în părți? Ideea lui Pavel se bazează
pe faptul că haina lui Mesia fusese deja profețită, arătată și învățată prin haina pe
1 Neshema: omul spiritual
8
care Eternul i-a poruncit lui Moise să o facă marelui preot. Acesta este motivul
pentru care fiecare parte și detaliu al veșmintelor acestei preoții aaronice vorbea
profetic despre lucrarea, slujba, ungerea, caracterul și moștenirea pe care Mesia va
veni să o împlinească și să o lase. Să citim specificațiile lui YHVH către Moise cu
privire la veșmintele preoțești:
Exodul 28:3-4 „Și să vorbești tuturor celor înțelepți cu inima, pe care i-am umplut
cu duhul înțelepciunii, să facă hainele lui Aaron, ca să-l consfinți să fie preot al
meu.” Veșmintele pe care le vor face sunt acestea: pieptarul, efodul, mantia,
tunica brodată, mitra și cureaua. „Fă deci haine sfinte pentru fratele tău Aaron și
pentru fiii săi, ca să fie preoți ai mei”.
După cum putem vedea, veșmântul Marelui Preot era compus din mai multe părți,
care sunt ceea ce apostolul Saul (Pavel) are în minte în Efeseni 6:10-17, când
descrie „armuirea lui Dumnezeu”. Trebuie să luăm în considerare foarte serios
următorul adevăr, Saul nu se gândea la un soldat roman când a descris „armuirea
lui Dumnezeu”, ci mai degrabă în mintea lui era imaginea hainei marelui preot care
a fost stabilit pe vremea lui Moise, de vreme ce Aceasta era o umbră şi un tip al
hainei lui Mesia şi al întregului Popor Veşnic. Motivul pentru care mulți dintre
poporul lui Dumnezeu nu au văzut acest adevăr a fost pentru că de-a lungul
secolelor au domnit traduceri proaste, bazate pe marea influență a gândirii grecești
și romane în diferitele versiuni ale Bibliei. Și tocmai această influență ne face să
interpretăm greșit gândurile și cuvintele lui Shaúl. (Cine era evreu, fariseu, instruit
în întregime în Tora) și stabiliți că el, folosind cuvântul „armură”, îl lega de imaginea
unui soldat roman. Când, în realitate, aceasta era doar o metaforă care se referea
la îmbrăcămintea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Mesia și mai târziu tuturor copiilor
săi.
S-ar putea să vă întrebați, ce contează dacă Shaul se referea la armura unui soldat
roman sau la veșmintele marelui preot? Permiteți-mi să vă spun că din această
interpretare greșită s-au născut doctrine care au condus poporul lui Dumnezeu la
mari erori, ca să nu mai vorbim de orori. Această interpretare greșită a ceea ce
dezvăluia Pavel a denaturat adevărata noastră identitate ca copii ai Eternului și
cetățeni ai unui regat preoțesc, a schimbat caracterul slujbei noastre în fața lui
Dumnezeu și a oamenilor, făcându-ne să ne concentrăm privirea asupra
dușmanului și a lucrării lui și nu asupra aceleia. care ne-a chemat și ne-a despărțit
pentru a-și îndeplini însărcinarea. Acest lucru ne-a făcut să pierdem timpul cu
Satana și demonii săi în presupusul „război spiritual” pe care îl ducem împotriva lui,
care a fost deja luptat și câștigat de Mesia la prima Sa venire. Și dacă asta nu ar fi
de ajuns, ne-a îndepărtat de adevărata noastră moștenire, care ne-a uzat fizic,
emoțional și spiritual, făcându-ne fără rod pentru Împărăția Tatălui nostru ceresc.
9
Reinterpretarea „Armurii lui Dumnezeu”. Efeseni 6:14-16
Dacă vrem să ne eliberăm de consecințele acestei interpretări greșite, trebuie să

căutăm să reinterpretăm cuvintele apostolului Saul și să le aliniem cu scripturile și,
pentru a face acest lucru, trebuie să căutăm adevărul Tatălui, care este stabilit în
scripturile în sine. În continuare vom studia veșmintele preoțești, fiecare dintre
părțile ei și sensul ei mesianic și vom face o paralelă cu ceea ce ne dezvăluie
Pavel în Efeseni 6, despre armura lui Dumnezeu și astfel putem avea o interpretare
biblică a acestui pasaj.
1
0
Cunoscând veșmintele Marelui Preot.
Exodul 28:3-4 „Și să vorbești tuturor celor înțelepți cu inima, pe care i-am umplut cu
duhul înțelepciunii, să facă hainele lui Aaron, ca să-l consfinți să fie preot al meu.”
Veșmintele pe care le vor face sunt acestea: pieptarul, efodul, mantia, tunica
brodată, mitra și cureaua. „Fă deci haine sfinte pentru fratele tău Aaron și pentru fiii
săi, ca să fie preoți ai mei”.
Părțile îmbrăcămintei de Sumo

Preot, conform Exod 28:4-
Aici găsim piesele de îmbrăcăminte

preoţia şi ordinea în care urmau să fie
a stabilit:
^ Mijnasaim=Short strâns peste

buric.
^ Ketonet = tunică
^ Avnet = centură
^ Meil = sutană
^ Efod = șorț cu mânere
^ Joshen =pieptarul judecății
^ Mitznefet =Turban
^ Tzitz =Placă de aur
Când preotul se îmbrăca, și-a așezat tunica

care îl acoperea până la picioare peste trup. Apoi, peste aceasta, a pus o manta sau o
tunică mai scurtă din in fin brodat. Imediat deasupra celor de mai sus, a fost pus
efodul. Deși există o dispută cu privire la cât de mare era, unele autorități susțin că cu
siguranță nu era o haină lungă, ci mai degrabă ca un fel de vestă cu o curea în jurul
marginii inferioare legată în față (Jizzkuni 28:27) sau un fel de vestă. pe spate, legat la
spate cu o deschidere în față pentru a susține pieptarul (Sidur de Saadia Gaon).
Josephus în Antichitate 3:7:5 confirmă autoritățile menționate
1
1
dar ca o haină cu mâneci. În concluzie, efodul a acoperit partea din față și din spate a
Marelui Preot.
O centură specială, sub formă de două curele, ținea efodul pe loc și servea și la
susținerea pieptarului, piesa cheie. Odată pusă pieptarul, singura parte vizibilă a
efodului era partea din spate care acoperea întregul spate al Marelui Preot. Ultima
piesă din veșmântul preoțesc era turbanul de pe cap cu placa de aur.
Era o haină de Lumină. Întrucât la realizarea acestor piese au fost folosite

materiale prețioase, în principal aur și pietre prețioase, când Marele Preot a intrat în
tabernacol, lumina soarelui a produs o reflexie magnifică care l-a cufundat ca într-o
haină de lumină. Implinind astfel ceea ce spune Ex 28:2, care definește hainele
sfinte ca fiind glorioase și frumoase. Termenul ebraic pentru „glorie” este Kavod.
Atât de splendide erau aceste veșminte pe care Talmudul relatează (Yoma 69a)
încât marele cuceritor grec, Alexandru cel Mare, când l-a întâlnit pe Marele Preot,
s-a închinat în fața lui cu evlavie și a asigurat că oriunde s-ar fi aflat și a câștigat o
bătălie, imaginea lui Marele Preot îmbrăcat în veșmintele sale sfinte i-ar apărea ca
o viziune.
Astfel, în iudaismul al doilea templu, veșmintele sacre erau legate de lumină, ca

„slava și splendoarea” care veneau de la Elohim. Ar fi ciudat, deci, ca Saul, un
rabin instruit de Gamaliel printre fariseii din primul secol, să se refere la
îmbrăcămintea credinciosului ca fiind „armele luminii”, așa cum am văzut deja în
Romani 13:12?
Pieptarul dreptății: Pieptarul preotului
Efeseni 6:14 „Deci stați ferm, încins-vă coapsele cu

adevărul, îmbrăcați-vă cu pieptarul dreptății.” Când
apostolul Pavel, sau Rav Shaul, vorbește despre
pieptarul dreptății, pe ce bază face el această
afirmație? Pe măsură ce examinăm cu atenție
veșmintele marelui preot, putem înțelege limbajul
folosit de Rav. Shaul.
Pieptarul a fost așezat pe efod, care era numit „pieptarul judecății sau al facerii
dreptății”, din evr. tsadaq tsedaqah, conform Ex 28:15. În iudaismul din Primul
Templu, această piesă din haina lui Aaron, al cărei nume ebraic este Josem
Mishpat, adică pieptarul deciziei, sentinței sau judecății, era considerată
îmbrăcămintea simbolică a divinității. Într-adevăr, în Isaia 59:17, profetul a declarat:
„S-a îmbrăcat cu pieptarul dreptății și a pus coiful mântuirii pe cap”. În mod clar, nu
erau soldați romani când Isaia ne-a dat această revelație! De ce a fost comparată
pieptarul cu justiția? Răspunsul este în Ex 28:30 care ne spune că în interiorul
1
2
pieptarului judecății sau dreptății au fost puse două pietre date lui Moise și mai
târziu lui Aaron: Urim și Tumim.
Rashi, unul dintre cei mai importanți comentatori ai Torei din Evul Mediu, a declarat
că a primit de la profesorii săi că Urim și Thummim nu erau piese fabricate ca restul
părților Cortului, ci mai degrabă două pietre care conțineau nume sacru.al lui
Elohim. În consecință, dreptatea lui Elohim a fost cea care avea să dezvăluie
întotdeauna voia Domnului. (Rashi, Shemot, Vol. 2, Meshorah Publications, NY,
1983).
Acum, în iudaismul din Primul Templu s-a învățat că numele sacru al Domnului era
legat de Dreptatea și Îndurarea Sa. Profetul Ieremia prezice o zi în care Domnul îl
va ridica pe Mesia Său, din casa lui David, pentru a face „judecata și dreptatea” pe
pământ (Ieremia 23:5), adică să arate voința Domnului așa cum este a fost făcută
de marele preot prin Urim și Tumim care conțineau numele sfânt al Domnului.
Totuși, profetul a mers mai departe, afirmând că numele lui Mesia va fi exact
același cu numele sacru al lui Adonai. Iată ce a spus profetul: Ieremia 23:6 „În zilele
lui Iuda va fi mântuit și Israel va locui în siguranță; și acesta va fi numele pe care îl
vor numi: YHVH, DREPTATEA NOASTRĂ”. După cum știm, Yahshua este marele
preot al moștenirii viitoare, nu după rânduiala lui Aaron, ci după rânduiala lui
Melchisedec (Evrei 6:20; 9:11). Ca mare preot, el este neprihănirea noastră, Urim
(Lumină, Luminar) și Thummim (Ghid perfect). Prin urmare, Shaul ar putea vorbi
despre acest „pieptar a neprihănirii” ca fiind „veșmântul lui Mesia” pentru a spune
cu deplină cuviință: „îmbrăcați-vă haina Domnului nostru Yahshua cel
1
3
Mesia”, pentru că Yahshua, ca mare preot al nostru, poartă asupra lui dreptatea pe
care ne-a împărtășit-o prin credința în El și de care ne bucurăm astăzi. 2 Cor. 5:21
„Pe Cel ce n-a cunoscut păcatul l-a făcut păcat pentru noi, ca să fim neprihănirea
lui Dumnezeu în el.”
Scutul credinței: pieptarul preotului
Efeseni 6:16 „Mai presus de toate, luați scutul credinței,

cu care puteți stinge toate săgețile de foc ale celui rău”
De unde i-a luat apostolul Pavel sau Saul ideea
unui scut al credinței? Dacă ne uităm la veșmântul
Marelui Preot vom vedea că învățătura lui provine
din această veșmânt. Așa cum am spus, pe
pieptar, unde erau pietrele, Urim și Tumim, Domnul
a poruncit să așeze 12 pietre prețioase,
simbolizând cele douăsprezece seminții ale lui
Israel (Exod 28:15-21).
Aceste douăsprezece pietre formau un scut peste inima marelui preot și
reprezentau protecția lui Elohim asupra copiilor lui Israel. Rețineți că pieptarul
protejează inima sau spiritul bărbatului. Să citim ce este scris în Exodul 28:29.
„Așa că Aaron va purta numele copiilor lui Israel pe pieptarul judecății, pe inima
lui, când va intra în sanctuar, ca o amintire perpetuă înaintea Domnului.”
• Ce înseamnă „pentru un memorial înaintea lui Adonai”?

După cum citim, aceste douăsprezece pietre așezate pe pieptar sau pe scut,
au fost acolo ca o amintire sau un memorial înaintea lui Adonai și
reprezentau judecata și dreptatea pe care Eternul le va face omenirii,
simbolizate aici de cele douăsprezece seminții ale lui Israel și pe care El le
va executa. ca toată dreptatea să fie împlinită prin Mesia „Ben Joseph” sau
Mesia suferind, profețit și reprezentat aici în acest pieptar sau scut și în Urim
și Tumim pentru a răscumpăra tot Israelul. Așa cum am clarificat deja în
Ieremia 23:6 „În zilele lui Iuda va fi mântuit și Israel va locui în siguranță; și
acesta va fi numele pe care îl vor numi: YHVH, DREPTATEA NOASTRĂ”
• Un targum antic o explică astfel: Rabinul Yoshua din Siknin a spus în

numele rabinului Levi: „La fel, Aaron a folosit pieptarul, ca un scut, pentru a
intra în Sfânta Sfintelor în Ziua Ispășirii, (Midra Rabah Tetzaveh, p. . 456,
voi. 2 Soncino Press, NY, 1983).
• Scutul credinței. De asemenea, se înțelege clar când analizezi Geneza 15:6
1
4
„Și Avram a crezut în Domnul și i s-a socotit drept dreptate”. Credința biblică
provine din termenul ebraic „emunah” care, la rândul său, provine din
cuvântul „aman”, și de unde provine cuvântul amin. Emunah înseamnă
„credință ascultătoare, asigurarea de a avea încredere sau de a depinde de
cineva”. Ea comunică ideea de „perseverență în fermitatea și îndrumarea
Dumnezeului legământului. Termenul este folosit pentru prima dată aici în
Gen.15:6. „Emunah” acest termen indică o credință care exprimă un mod de
viață în concordanță cu ceea ce crede cineva, acesta este „a atașa viața
mea de ceea ce cred, ascultând de ceea ce cred, făcând și trăind conform
ceea ce cred”. Cu alte cuvinte, acțiunile mele zilnice sunt cele care arată și
confirmă credința mea, și nu credința greacă unde convingerile mele
intelectuale sunt izolate de modul meu de viață. Mulți cred ce spune Biblia,
dar nu trăiesc ceea ce cred ei.
Așa cum acel pieptar este un scut înaintea lui Adonai pentru a-și aduce
aminte și a face dreptate prin harul său față de om, la fel și emunah lucrează
și acționează ca un scut care stinge și distruge orice săgeată de foc a
dușmanului; când auzim, credem, mărturisim și acționăm prin credință pe
baza a ceea ce spune și stabilește pentru noi Cuvântul revelat al Veșnicului.
• Care sunt „săgețile de foc ale celui rău”? Să ne amintim de Iov capitolele 1
și 2. Cine a apărut înaintea lui Elohim și cine a aruncat săgeți de acuzație
asupra lui Iov înaintea lui Adonai? Săgețile de foc ale celui rău, pe de o
parte, sunt cu siguranță acuzațiile lui. Este scris în ultima carte a Bibliei:
Apoc.12:9-10. „Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele vechi, numit
Diavolul și Satana, care înșală întreaga lume. El a fost aruncat pe pământ și
îngerii lui au fost aruncați cu el. Atunci am auzit un glas tare în cer care
zicea: „Acum a venit mântuirea, și puterea și împărăția Dumnezeului nostru
și stăpânirea lui Mesia Său, pentru că acuzatorul fraților noștri a fost izgonit,
care i-a acuzat înaintea lor. Dumnezeu zi si noapte"
Rabbi Shaul afirmă că, așa cum numele celor douăsprezece seminții de pe
pieptarul marelui preot au devenit un scut de pietre deasupra recipientului
său de Urim și Thummim, neprihănirea lui Elohim, care a servit ca un
„memorial” al Domnului pentru a-i proteja, Pe baza sarcinii de jertfă
ispășitoare pe care marele preot a îndeplinit-o în numele său, așadar
Yahshua ne ia în inima lui și ne impută dreptatea Sa (Rom. 8:33).
Pe de altă parte, aceste săgeți de foc sunt ispitele lui. Matei 4:3. „Ispititorul
s-a apropiat de el și i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește
acestor pietre să devină pâine”. Fiecare ispită este ca o săgeată de foc care
1
5
vine să ne nimicească, adică să facem răul înaintea Domnului. Credința

devine scutul pentru a-i opri și a-i stinge. Când avem credință în lucrarea pe
care Mesia o desfășoară în mod constant în numele nostru ca mare preot,
atunci El trăiește întotdeauna pentru a „mijloci” pentru noi (Evr. 7:25),
suntem eliberați de săgețile de foc ale celui rău. Nu intrăm în prezența
Domnului cu scutul meritelor noastre, de vreme ce săgețile de acuzare a
celui rău înaintea Domnului ar ajunge la noi, ci cu meritele lui Yahshua. Așa
că credința noastră în EL devine un „scut al credinței” care ne acoperă
împotriva acuzațiilor și ispitelor lui „ha-satan”.2
Coiful mântuirii: Turbanul Preotului
Shaul menționează coiful mântuirii. După cum am văzut, figura „mântuirii” ca un

coif ne vine de la profetul Isaia. De ce Isaia și Saul leagă mântuirea cu o „coif”?
Răspunsul este în veșmântul marelui preot.
După cum ne putem aminti, Domnul a poruncit, prin Moise, să se facă o mitră sau
un turban pentru Aaron. Termenul ebraic este
„mitznefet” care se mai numește și „migba’ah”
atunci când se referă la mitra pe care fiii lui Aaron
trebuiau să o poarte. Acest lucru a fost interpretat
în Targum3 pe Exodul 28:40 ca „kov’a”, adică „coif”
sau „coif”. Prin urmare, „mitra” și „cască” sunt
sinonime.
Această „mitră” sau „coif” care acoperea capul

marelui preot era asigurată deasupra cu un tip de coroană de aur care purta
următoarea inscripție: „Kodesh le-Adonai”, adică Sfințenie lui Adonai (Ex 28:36). .
Datorită prezenței numelui sacru al Domnului în „coif” sau „mitra”, acesta trebuia să
fie continuu pe capul lui Aaron pentru a obține har în fața Domnului în numele
poporului (Ex 28:38).
Ce a „mântuit” sau „a protejat” pe copiii lui Israel până în punctul în care ei au putut
fi „acceptați” înaintea Domnului? Harul lui Adonai care a fost prezent când marele
preot și-a îndeplinit îndatoririle în Mishkan (cortul).
2 Ha satana. În ebraică , cuvântul biblic ha-satan înseamnă adversar sau obstacol, sau, de asemenea,
„prigonitor” (recunoscând că Dumnezeu este văzut ca Judecător suprem).
3 Targum, (ebraică : ‫ םוגרת‬, plural: tárgumim) a fost inițial o traducere în aramaică a Bibliei ebraice, produsă
sau compilată în Israelul antic și Babilonul din perioada celui de-al doilea templu până la începutul Evului
Mediu (sfârșitul mileniului I). Targum înseamnă și „interpretare”,
1
6
Sabia Duhului: gura Marelui Preot.
Saul menționează sabia Duhului și dacă examinăm cu atenție scripturile vom găsi
răspunsul. Într-adevăr, cuvântul Domnului este văzut ca o sabie (Evrei 4:12). Unde
este plasată sabia? În gura marelui preot pentru că cu gura lui marele preot poate
repeta numele sfânt al lui Adonai de Yom Kippur. 4 Mărturisirea numelui sacru al lui
Elohim a făcut din aceasta o declarație puternică emisă de pe buzele lui. Dacă ne
uităm cu atenție la Mesia, ca mare preot, vom vedea că „din gura lui a ieșit o sabie
ascuțită cu două tăișuri” (Re 1:16). De fapt, imaginea care i-a apărut lui Yochanan
(Ioan) pe Patmos nu era cea a unui soldat roman, ci cea a unui mare preot.
Aceasta este ceea ce a văzut apostolul (Apoc. 1:12-15). Din gura preotului a ieșit
voința Veșnicului și a sfintelor sale Judecăți, care au determinat dreptatea
adevărată.
Această autoritate este în noi astăzi. Cuvintele Eternului au fost înregistrate în

inimile noastre pentru a fi proclamate și pentru ca ele să producă efectul pentru
care Tatăl nu le-a dat. În Evrei 4:12 se spune: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este
viu și activ și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; și pătrunde până la
împărțirea sufletului și a spiritului, a articulațiilor și a măduvei și discerne gândurile
și intențiile inimii.” Ca mijlocitori profetici, arma pe care o avem pentru a ne îndeplini
lucrarea este cuvântul care a fost sădit în noi. Întrucât este aceeași revelație a
Veșnicului care schimbă și desăvârșește pe om cu cuvântul revelat care iese din
gura noastră ca preoți:
• Dărâmăm cetățile, argumentele și trufia care se ridică în mintea omului

împotriva voinței lui Dumnezeu (II Corinteni 10:4-6). Când Cuvântul revelat
iese din gura noastră, omul care îl primește este convins de neascultarea sa
și condus să facă „teshuva” sau să se pocăiască de calea lui rea. Să ne
uităm la ce spune Scriptura: I Corinteni 14:23-25 „Dacă, deci, toată Biserica
este adunată într-un singur loc, și toți vorbesc în limbi și vor intra neînvățați
sau necredincioși, nu vor spune ei că ești nebun? Dar dacă toți prorocesc, și
intră cineva necredincios sau neînvățat, este convins de toți, este judecat de
toți; lucrurile ascunse ale inimii lui devin manifeste; şi astfel, căzând cu faţa
la pământ, se va închina lui Dumnezeu, declarând că Dumnezeu este cu
adevărat printre voi”.
Nu trebuie să uităm că operațiunile satanice pe care le vedem în funcțiune

sunt pentru că omul, nefiind aliniat cu cuvântul lui Dumnezeu, lasă loc
inamicului și îi permite să acționeze și să-și legitimeze acțiunile. Dacă omul
ar fi ascultător de Dumnezeu și ar trăi conform culturii împărăției Sale, supus
sistemului Său de guvernare și sub poruncile Sale, dușmanul nu ar avea
4 Yom Kippur, ziua ispășirii, a iertării, a pocăinței și a reconcilierii. În calendarul ebraic, este cea mai sfântă și
solemnă zi a anului care începe la amurg în a noua zi a lunii Tișrei și continuă până la amurgul zilei următoare.
1
7
niciun element de cooperare pentru a-și putea acționa și a-și manifesta

lucrarea. Cel ce umblă pe calea sfințeniei (adică voința pe care a conturat-o
Eternul), nu va fi atins de vrăjmaș (Isaia 35:8-9).
Când omul este expus cuvântului revelat al Eternului, el abandonează

„calea erorii” și se întoarce pe „calea sfințeniei”, făcându-i să-și piardă
influența în jurisdicția în care operează Satana prin reprezentanții săi. Iată
ce s-a întâmplat cu apostolul Pavel la Efes. Predicarea, învățătura și
proclamarea sa despre Împărăție au lovit liniile culturale sau loviturile care
au fost stabilite prin proiectul întunericului (în acest caz prin cultul Dianei),
până la punctul în care locuitorii Efesului l-au văzut ca pe o amenințare și au
tratat să paralizeze. el (Fapte 17:23-41). Cu toate acestea, el a stabilit noi
linii culturale sau linii profetice în inimile locuitorilor acestui teritoriu conform
planului Regatului și a extins astfel jurisdicția acestuia. Acțiunea ei de
mijlocire, limitând inamicul, a afectat cultul Dianei până în punctul în care
templul ei din Efes a fost distrus și a dispărut până astăzi.
Pavel nu a purtat „război spiritual” în aer împotriva Dianei, el a lucrat cu

oamenii care locuiau pe acel teritoriu, el a răsturnat greșeala minții lor,
învățându-i adevărul despre Yahshua HaMashiach, Împărăția lui, cultura lui,
sistemul său de guvern, care a produs o schimbare radicală în ei.
Răzgândindu-le, le-a schimbat sistemul religios și de cult, ceea ce a permis
acestui principat al Dianei să funcționeze și să rămână în picioare.
• Noi legiferam lumea naturală și spirituală. În Matei 16:17- (Codul Regal,

versiunea textuală ebraică).
„Ce binecuvântat, Simone, fiul lui Iona, căci ceea ce tocmai ai spus nu ți
s-a descoperit prin carne și sânge, ci prin Tatăl Meu care este în ceruri.
Și îți mai spun că tu ești Petru (Even), și pe această stâncă (Evné) îmi
voi zidi comunitatea și porțile mormântului nu vor birui împotriva ei. Și vă
voi da cheile Împărăției Cerurilor; Și orice interzice (leagă) curtea voastră
pe pământ, asigurați-vă că este aprobat în prealabil în ceruri și orice
permiteți (slăbiți) pe pământ, asigurați-vă că a fost decretat anterior în
curtea mea din ceruri.”
Petru tocmai fusese umplut cu o revelație care îi dădea autoritatea de a

legifera. Tatăl ia dezvăluit cine era Yahshua HaMashiah și, în baza
acelei revelații, el a avut puterea de a permite (dezlega) sau de a
interzice (lega) conform ceea ce fusese deja stabilit în curtea cerească.
Acest lucru este foarte important pentru că fiecare decret trebuia aliniat
cu legislația cerească. Autoritatea care a venit din împărtășirea revelației
îl stabilește ca „DAIAN” sau judecător, care i-a dat autoritate să:
• Pune limite „boza” inamicului. Când eliberăm cuvântul care este în
1
8
noi, stabilim decrete care sunt pecetea Eternului și care pun limite
(boza) dușmanului și extind jurisdicția Împărăției. Prin urmare, putem
spune că „mijlocirea în preoție este o procedură legală”. (Dr. Jorge
Porras B.) În calitate de judecători, trebuie să legăm, să interzicem,
să corectăm, să răsturnăm orice formă de guvernare care dorește să
legifereze, care nu a fost recunoscută în curtea cerească sau care se
află în afara liniei Eternului și să-și întrerupă flux de influență asupra a
ceea ce a fost creat.
• Stabiliți cultura și sistemul de guvernare al Regatului. Așa cum putem

interzice curgerea oricărei guvernări ilegale, putem permite, dezlănțui,
activa fluxul lui Dumnezeu și Împărăția Sa. Preotul, ca mijlocitor
profetic, care se montează în linia Eternului, atunci când proclamă
decretele curții cerești devine un „procuror de tranzit” în lumea
spirituală care pune BOZA (limite) inamicului și care permite
jurisdicția. al Împărăției crește și Împărăția și toate componentele sale
se manifestă.
Picioarele încălțate cu pregătirea Evangheliei păcii.
Această traducere a lui Reina y Valera în versiunea din 1960 ne lasă cu o imagine
de ambiguitate deoarece cuvântul „pregătire” este un arhaism al cărui sens precis
nu îl cunoaștem astăzi. Pe de altă parte, participiul hupodeo „pantofi” ne îndreaptă
atenția mai mult spre obiectul care acoperă picioarele decât spre picioarele în sine
și care, în cadrul soldatului roman, ne-a făcut să ne gândim mai mult la tipul de
cizme pe care soldatul. purtat și nu despre actul de a lega curelele sandalelor.
Totuși, o analiză a aceluiași text grecesc ne conduce să aflăm că nu apare

cuvântul „pantofi” ci mai degrabă hupodeo, cuvânt care are legătură cu „lega” sau
„lega” și se referă la legarea bretelelor sandalelor cuiva de picioarele
cuiva.picioarele, care ne face să ne amintim cuvintele
1
9
lui Ioan Botezătorul „Nu sunt vrednic să dezleg curelele sandalelor lui (ale Mesia)".
Pe de altă parte, Marele Preot nu s-a încălțat pentru a intra în locul preasfânt.
Observați ceva ce nu spune: Nu menționează nimic pentru picioare. A mers desculț
pentru că mergea într-un loc sfânt (un loc unde era Dumnezeu). Tora prescrie că
preotul trebuia să-și spele mâinile și picioarele în sanctuar (Ex 30:19,21). Exodul ne
mai spune că, atunci când Domnul i s-a arătat lui Moise (Moise) în rugul aprins,
Elohim i-a poruncit să-și scoată pantofii din picioare (Ex 3:5). De asemenea, prințul
oștirii lui YHVH i-a poruncit lui Iosua (Iosua) să-și scoată sandalele, (Iosua 5:15)
„Comandantul oștirii lui YHVH a răspuns lui Iosua: Scoate-ți sandalele din picioare,
căci locul în care ești este sfânt... Și Iosua a făcut
așa.”
Dacă ești în fața prezenței lui YHVH, trebuie să-ți

scoți pantofii din picioare, pentru că pantofii în
cultura acelor vremuri erau sandale cu bretele în
care puneau simboluri și numele zeilor lor de care
depindeau și îi sprijineau. a merge și a se comporta
în viață. Poruncându-le să fie luate, Elohim le
spunea, acum scăpați de toate credințele voastre
păgâne cu zeii voștri și depindeți de mine, vă voi
ține sus și vă voi ghida pe calea adevărului, a vieții
și a prosperității. El este singurul care ne poate
potrivi corect. Acum înțelegem când se spune în
Isaia: „Cât de frumoase sunt pe munți picioarele
celui ce aduce vești bune, ale celui ce vestește pacea, ale celui ce aduce vești
bune despre bine, ale celui ce vestește mântuirea, ale celui ce spune către Sion:
„Elohim-ul tău domnește!” Isaia 52:7.
Acest lucru ne confirmă, de asemenea, că spre deosebire de soldatul care luptă

mereu cu dușmanul său, misiunea noastră este preoția, care constă în a fi în
prezența Tatălui nostru, a mijloci pentru voia Lui, care atunci când este primită
trebuie expusă și împărtășită oameni pentru ca circumstanțele în care sunt implicați
să se schimbe și să fie adaptate la voința Eternului care a fost revelată. Suntem
chemați literalmente să fim preoți, nu soldați, pentru a îndeplini o slujire preoțească
și nu a duce un război ca soldați; dar metaforic ni se spune că avem atitudinea de
luptă și disciplină a unui soldat, știind că luptăm în armată bună, așa cum i-a spus
Pavel lui Timotei.
După cum putem vedea, aceste veșminte preoțești, pe care Dumnezeu însuși a
poruncit să fie făcute pentru preoții săi, simbolizează calități spirituale (dreptate,
2
0
înțelepciune, adevăr, credință și profeție), care vorbeau despre „veșmintele”

viitorului Mesia descendent al lui. David a menționat de profetul Isaia: „Din ciotul lui
Iosif va ieși o creangă și din rădăcinile lui va răsări un lăstar. Duhul lui YHVH se va
odihni asupra lui: duhul înțelepciunii și al înțelegerii, spiritul sfatului și al tăriei,
spiritul cunoașterii și frica de YHVH […] Dreptatea va fi brâul coapselor lui, adevărul
brâul flancurilor lui. '' (11:1-5).
Apoi, apostolul Pavel ne dezvăluie în majoritatea scrisorilor sale că aceste haine

sunt aceleași cu care ar trebui să fie îmbrăcat poporul lui Dumnezeu, mai ales în
Efeseni 6, așa cum am studiat anterior .
Am fost îmbrăcați cu haina preoțească a lui Yahshua.
După cum stabilesc scripturile, Yahshua a fost stabilit ca marele nostru preot,
conform ordinului lui Melhisedec și nu doar conform legii umane, pentru a ridica o
altă preoție care a abrogat-o pe cea anterioară din cauza slăbiciunii și ineficienței
sale și pentru a deveni garanția unei legământ nou și mai bun de a mântui veșnic
pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, trăind mereu pentru a mijloci pentru ei.
Această schimbare preoțească ni s-a potrivit pentru că a desființat jertfa continuă a
animalelor prezentându-se ca jertfă desăvârșită odată pentru totdeauna și aducând
pacea între Dumnezeu și oameni. (Evrei 5:4-6, 7:14-28).
Dar nu numai că El a fost întemeiat ca Mare Preot, ci și că toți cei care fac parte din
poporul lui Dumnezeu și care au fost îndreptățiți și răscumpărați prin jertfa Lui, El îi
restaurează în Împărăția Tatălui Ceresc ca preoți, îmbrăcându-i în Aceleași haine
ale Lui, adică din propria lor natură sfântă și desăvârșită și astfel ei pot domni
veșnic cu El. Citiți cu atenție aceste versete în care El subliniază slujba noastră de
slujire, care nu este altceva decât o preoție împărătească.
1 Petru 2:9 „Dar voi sunteți un neam ales, o preoție împărătească, un neam
sfânt, poporul lui Dumnezeu, ca să vestiți laudele Celui ce v-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunată.”
Apocalipsa 1:6 „și ne-a făcut o împărăție preoțească pentru Dumnezeu,

Tatăl Său, Lui să fie slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin” Biblia textuală
Apocalipsa 5:10 „Tu ne-ai făcut o împărăție de preoți pentru Dumnezeul

nostru și vom împărăți pe pământ.” (Biblia textuală)
Apocalipsa 20:6 „Ferice și sfânt este cel ce are parte la prima înviere;
Moartea a doua nu are putere asupra lor, ci ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și
ai lui Hristos și vor domni cu El o mie de ani.”
Scripturile ne lasă să vedem clar că ideea că TOȚI poporul lui Elohim era o
2
1
împărăție preoțească nu a început de la învierea lui Yahshua și El devenind Marele

Mare Preot, ci de înainte de întemeierea lumii și de aceea, Când a creat Adam, i-a
dat o împărăție preoțească pentru ca el să poată guverna și sluji înaintea Lui ca
preot și să fie un profet pentru națiuni. Eternul i-a descoperit lui Moise, după ce a
scos poporul din Egipt, că voia Lui era ca întregul popor al lui Israel să fie o
„împărăție a preoților”, totuși, din cauza păcatului poporului, preoția a fost
desemnată unui singur om. trib. , la cel al lui Levi pentru că a fost singurul trib care
s-a pocăit înaintea Eternului. În conformitate cu Exodul 32 și cu dovada acestei
preoții împărătești pe care o avem în Exodul 19:3-6:
„Și Moise s-a suit la Dumnezeu; Și Domnul l-a chemat de pe munte, zicând:
Așa să spui casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel: Ați văzut ce le-am
făcut egiptenilor și cum v-am luat pe aripile vulturului, și te-am adus la
mine... Acum, deci, dacă vei asculta glasul Meu și vei păzi legământul Meu,
vei fi comoara mea deosebită mai presus de toți oamenii; pentru că tot
pământul este al meu. Și veți fi pentru mine o împărăție de preoți și de
oameni sfinți. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel”.
După cum putem vedea, preoția era pentru TOATE triburile, pentru întregul popor
al lui Israel și nu doar pentru seminția lui Levi. Dar din cauza păcatului, a
necredincioșii poporului, doar seminția lui Levi a rămas lucrând într-un mod mai
direct în cort (Exod 32:21). 34), și dintre leviți, numai din neamul lui Chehat, căci
Levi avea trei fii: Chehat, Gherșom și Merari; și din neamul lui Chehat a venit Aaron
și numai Aaron și urmașii lui au devenit preoți. Adică,
Elohim a vrut să facă lucrarea cu toată lumea, dar a trebuit să o facă doar cu un
grup, cu o rămășiță.
Dar planul pe care Eternul l-a avut de la început cu poporul Său nu a fost avortat
din inima Lui, dimpotrivă, odată cu venirea lui Mesia și lucrarea lui răscumpărătoare
a fost atunci când avea să se împlinească, deoarece El ne va restaura și ne va
duce la noi. identitatea adevărată și să îndeplinească slujba preoției sub un nou
legământ, îmbrăcându-și firea, veșmântul preotesc. Acesta este motivul pentru
care hainele sacre ale preoției lui Aaron și ale fiilor săi au fost doar o figură și un tip
al acestei preoții și a hainelor Lui cerești, care ne-ar fi împărtășit de către Mesia.
Această veșmântă preoțească ne permite:
• Trăiește permanent înaintea prezenței Tatălui nostru ceresc pentru a-L

contempla și a mijloci pentru voia Lui pentru oameni. Evrei 6:19
• Să fii reprezentanți ai Eternului înaintea omului pentru a le împărtăși lor
cuvântul profetic revelat, astfel încât să se poată împăca cu El. I Petru 2:9
• Fii dreptatea lui Dumnezeu pe pământ. 2 Cor. 5:21
• Aceste haine sunt defensive sau ofensive Efeseni 6
2
2
• Înfruntați și înfruntați inamicul cu autoritate și îndepărtați-l din teritoriile în

care trebuie stabilit regatul tatălui nostru. Luca Isaia 54:17; Luca.10:19; Col
2:14-15;
• Rezistați zilei rele și atacurilor inamicului, adică acuzațiilor sale. Deoarece
este puternic, nu se uzează și nu îmbătrânește. Iacov 4:6, Efeseni 6:13
Capitolul III
ESTE ACTUAL RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA SATANULUI?

Există două erori principale atunci când vorbim despre „războiul spiritual”. Una,
ignorarea adevărului biblic revelat și două, a învăța ceva care are o sursă extra-
biblică sau care nu are fundament în scripturi, ceea ce în cele din urmă echivalează
cu același lucru.
Necunoașterea sau lipsa de cunoaștere și revelație este cea care duce poporul să
piară, Domnul ne-o face cunoscut cu o claritate de cristal prin profetul Osea.
„Oamenii mei au fost distruși pentru că le lipseau cunoștințele. Pentru că ai respins
știința, te voi izgoni din preoție; Întrucât ai uitat legea Dumnezeului tău, voi uita și
eu pe copiii tăi.” Osea 4;6
Știm că ne aflăm în mijlocul unei mari bătălii duhovnicești, am spus luptă, nu
război, ceea ce este real și nu trebuie să fim ignoranți în privința vrăjmașului și să-i
dăm un avantaj, ceea ce ne avertizează Apostolul Pavel în 2 Cor. 2:11 „… pentru
ca Satana să nu câștige niciun avantaj asupra noastră, pentru că noi nu știm
planurile Lui” și, în același timp, ne spune în 1 Corinteni 12:1 „Nu vreau să fiți
ignoranți, fraților, despre darurile spirituale.”
Comunicarea, fie că este gestuală sau orală, hieroglifică sau modernă, vizuală sau
virtuală, are legi, reguli și norme, iar cine le încalcă poartă consecințe pentru
ignoranța lor; Sensul cuvintelor este de o importanță supremă, mai ales atunci când
trebuie să definiți și să conceptualizați o doctrină biblică. Acesta este motivul pentru
care vom conceptualiza cuvântul „Război” în contextul său biblic și acest lucru ne
va permite să știm ce război trebuie să luptăm și care este adevăratul nostru
dușman.
2
3
Când vorbim de război, se înțelege că există cel puțin două părți opuse, fiecare
dintre ele încearcă să-și impună celeilalte voința prin forță fizică sau spirituală.
Scopul său este de a învinge adversarul și de a-l incapacita astfel încât să nu-și
continue rezistența. Războiul constituie, așadar, un act de forță care se desfășoară
pentru a forța adversarul să se supună voinței celuilalt. Mesia Yahshua a făcut deja
acest lucru. Să vedem ce spune cuvântul:
o Coloseni 2:14-15 „El a anulat scrierea poruncilor care era împotriva noastră,
care era împotriva noastră, și a luat-o din cale pironindu-l pe cruce. Și a
dezbrăcat principatele și stăpânirile și le-a făcut o etapă publică, triumfând
asupra lor pe cruce.”
o I Ioan 3:8b „Și pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească
lucrările diavolului.”
sau Romani 8:37-39. „Dar în toate aceste lucruri suntem mai mult decât biruitori
prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt sigur că nici moartea, nici viața, nici
îngerii, nici principatele, nici puterile , nici cele prezente, nici cele viitoare,
nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreun alt lucru creat, nu va putea să ne
despartă de dragostea lui Dumnezeu, pe care El. este în Hristos Isus,
Domnul nostru.”
o Evrei 2:14 „De aceea, din moment ce copiii s-au împărtășit din carne și
sânge, și El s-a împărtășit din ele , ca să nimicească prin moarte pe cel ce
avea puterea morții, adică pe diavolul. ”
sau Luca 10:19 „Iată, vă dau putere să călcați peste șerpi și peste scorpioni și
peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va face rău.”
Cum putem ignora în acest moment adevăratul sens al sacrificiului, morții și învierii
sau învierii morților lui Mesia nostru Yahshua? Scripturile sunt extrem de clare cu
privire la victoria sa totală și răsunătoare în războiul pe care l-a avut împotriva lui
Satan și a demonilor săi. A luptat, l-a înfruntat și l-a învins.
Unde, moarte, este înțepătura ta? Unde, mormane, este biruința ta? Pentru
că înțepătura morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. Dar
mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă biruință prin Domnul nostru Isus
Hristos.” I Cor 15:55-57
Să analizăm Coloseni 2:15 pentru o mai bună înțelegere a ceea ce a făcut

Yahshua în lucrarea sa de răscumpărare.
2
4
„Și, dezbrăcând stăpânirile și stăpânirile, le-a făcut o afișare publică și a

biruit asupra lor pe cruce”.
1. „strica” Gr. „apekduomai” înseamnă a dezbraca sau a rupe hainele cuiva

până la punctul de a-l lăsa complet gol. Yahshua a dezbrăcat total și
complet principatele și puterile și le-a lăsat „goale” și în totală rușine și fără
nimic la dispoziție cu care să riposteze, să răspundă sau să se apere
împotriva atacurilor.
2. „principate” Gr. Arch, șefi, directori, guvern, stăpânire. Este folosit pentru
ființe cerești care exercită guvernare și care sunt numite „principate”; dar aici
în acest verset termenul se aplică îngerilor căzuți și nelegiuiți, ca în Rom.
8:38; Varză. 2:15; Regatul satanic are o ordine ierarhică a autorităților și a
guvernului pentru a putea acționa aici pe pământ.
3. „putențe sau autorități” Gr. exousia: denotă autoritate (de la verbul

impersonal exesti, sau conform legii). Despre semnificația permisiunii sau a
libertății de a face ce dorește, a capacității sau puterii cu care a fost investit
(de exemplu, Mat. 9:6; 21,23; 2 Cor. 10:8); sau puterea de a conduce sau de
a conduce, puterea cuiva a cărui voință și porunci trebuie să fie ascultate de
alții (de exemplu, Mat. 28:18; Juan. 17:2; Iuda 25; Apoc. 12:10; 17,13); dar
în acest verset pe care îl studiem, se referă mai precis la autoritatea din
interiorul împărăției satanice a anumitor îngeri căzuți cărora Satana le-a dat
rangul de autoritate în împărăția sa.
4. „Exhibit” este „deignatidzo”, înseamnă „a expune, a descoperi sau a

manifesta, a afișa public”. „Ca atunci când un rege câștigă o victorie și arată
public captivii și armele pe care le-a luat”. Aceasta a fost o experiență
umilitoare de afișare publică pe care regele învingător a făcut-o pentru a
sărbători marea sa victorie.
5. „public sau deschis” Gr. „parezie”. Acest cuvânt era folosit atunci când
cineva dorea să facă un anunț în vârful vocii cu îndrăzneală și încredere;
adică o sărbătoare zgomotoasă, deschisă și publică pentru ca toată lumea
să afle și să se bucure de petrecere.
6. „Triumfing” Gr. „thriambeuo”. Înseamnă sărbătoare tare cântând și

sărbătorind; face o procesiune de aclamații pentru a cuceri sau a da victorie:
triumf, triumf. Acest termen era folosit atunci când împăratul făcea o paradă
sau o paradă de triumf pentru victoria obținută asupra inamicului.
2
5
Asta a făcut Mesia nostru când a înviat din morți, a câștigat războiul. Tatăl ceresc și
toți arhanghelii, îngerii, heruvimii și serafimii au fost martori la victoria lui Mesia și la
marea înfrângere a lui Satana și a forțelor sale; Ce spectacol măreț și glorios!
Deci, de unde vine doctrina care spune că încă avem un „război spiritual
împotriva lui Satana”?
Am învățat prin ani de studiu să nu ignorăm niciodată importanța sensului
cuvintelor în contextul lor biblic și să nu depindem de conceptele căutate în
dicționarele laice, ci de cele biblice, care au interpretări bazate pe textele
limbilor. originale ale scrierilor; De aceea, vrem să vă arătăm cum acest lucru ne
ajută foarte mult să nu cădem în doctrine false și speculații care denaturează
adevărul revelat în scripturi.
O doctrină nu ar trebui să fie stabilită fără un fundament scriptural adevărat și

fără a fi folosit diferitele metode și niveluri de interpretare biblică evreiești sau
evrei, cum ar fi metoda pardes sau cele șapte reguli ale hilelului, care au fost
folosite de Domnul însuși și tot de către Apostolul Pavel și ceilalți apostoli, ca să
numim câțiva, pe lângă cercetarea textelor originale pentru a extrage adevărul
implicit în scripturi.
De aceea ne întrebăm dacă există o doctrină sau un verset în Biblie care

vorbește, învață sau menționează acest presupus „război spiritual”?
Contradicția provine în parte din faptul că nu s-a făcut nicio diferență între
„război și luptă” și, de asemenea, din interpretarea greșită dată acestor cuvinte
atunci când apar în textul biblic.
Diferența dintre război și luptă
Războiul nu este altceva decât un duel la scară mai mare decât o bătălie, care
este doar o parte a unui război. De aceea spunem „doar pentru că pierdem o
bătălie nu înseamnă că am pierdut războiul”. Când vorbim că am câștigat un
război, vorbim despre faptul că ne-am cucerit complet inamicul. Există deja un
câștigător și un învins. S-a terminat, dușmanul este învins, dezarmat, distrus, nu
are cu ce să se descurce, este complet învins. Acum, când este o luptă, luptă
sau luptă, nu are semnificația sau repercusiunile pe care le are un război.
Pentru că scopul războiului este să-l învingă pe adversar și să-l incapaciteze
astfel încât să nu-și continue rezistența. De aici rezultă că dezarmarea sau
distrugerea adversarului (orice expresie alegem) trebuie să fie întotdeauna
obiectivul acțiunii militare sau spirituale pe care am întreprins-o. Să citim ce a
spus Sun Tzu, autorul cărții „Arta războiului”.
2
6
„Războiul este cel mai mare conflict de stat, baza vieții și morții, Tao
(calea) supraviețuirii și dispariției. Prin urmare, este imperativ să o
studiem în profunzime”
Faptul că dușmanul ni se împotriveste, ne atacă, ne ispitește, ne slujește

condamnarea și că din această cauză trebuie să luptăm lupta bună a credinței
este una, dar cu totul altceva este că eu spun că există un război împotriva lui. ,
pentru că asta ar fi anularea a ceea ce a făcut Mesia la Golgota, unde El a
câștigat deja și a luat cheile morții și ale Hadesului de la Satan și l-a dezbrăcat
de toată autoritatea. Varză. 2:1415
Pentru a confirma ceea ce s-a spus anterior, să trecem în revistă cei mai folosiți
termeni din greaca NT și ebraică care au legătură cu acest subiect și dacă într-
un fel sau formă au legătură și cu acest presupus „război spiritual împotriva lui
Satana”.
1. Termenul război din ebraica ִ‫ מְ לָ חָ מה‬. milkjamá (în sensul de luptă, luptă
(adică confruntare); în general război: atac, luptă, luptă, luptă, ceartă,
război, război, războinic, luptă, luptă, trupă. Acest termen milkjamah
apare de 313 ori în VT sau Tanak, Polemos în grecescul NT este folosit
de 18 ori.
2. strate: Gr. Război. De unde vine strateuo, a face război, Se folosește:

a. Literal, a sluji ca soldat (Luca. 3:14; 1Cor. 9:7
„A fost soldat”; 2 Tim. 2:4 „care militează”) sau care face război.
b. Metaforic, al conflictului spiritual intern (2 Cor. 10:3 „noi milităm”;
1Tim 1:18 „garantează războiul bun”; Sf. 4:1 „care lupta
(strateuomai) în propria ta ființă”; 1 Animal de companie. 2:11
„bătălie”
Notă importantă: Observați cu mare atenție sensul în care este folosit în
NT și că nu are nicio legătură cu războiul împotriva diavolului, ci mai
degrabă războiul sau bătălia sau conflictul spiritual intern al
credinciosului.
3. Agon: legat de acum „conflict”. Este tradus „bătălie” în 1Tim. 6:12 și 2 Tim
4:7. „Luptă lupta bună a credinței”.
4. Polemos: război. Este tradus greșit ca „bătălie” în 1Cor.14:8; ebr. 11:34
„puternic în război”; Apoc. 9:9, VM: „luptă”; 12:7, VM: „război în cer”;
16:14, VM: „război”; 20,8; VM: „război”). război; Legat de polemeo,
hiperbolic, este folosit pentru războaie sau conflicte private (James. 4:1).
5. sumbalo: verb. în combinație cu sintagma eis polemon, în război: nu se

referă la spiritualul, ci literalul, al miliției (Luca 14:3, KJV; RV: „a merge la
2
7
război”. Nimic de-a face cu Diavolul.
6. palid: lupta corp la corp. Este folosit la figurat în Efeseni 6:12, despre
conflictul spiritual în care sunt cufundați credincioșii.
7. agonizomai: verb, a) lupta în jocurile publice (1Cor. 9:25; „toți cei care
luptă în arenă”); (b) lupta, se angajează în conflict (Ioan 18:36 „ei ar
lupta”); (c) metaforic, a lupta cu perseverență împotriva opoziției și
ispitelor (1 Tim. 6:12 „ceartă”; 2 Tim. 4:7 „M-am luptat”. De asemenea, nu
are legătură cu războiul spiritual în niciunul dintre pasaje.
8. athleo: implicarea în competiție ca atlet), concurența în jocuri publice.

Folosit în 2 Tim 2:5 „luptă ca un atlet, luptă”.
9. pukteuo: box, ca la Jocurile Olimpice. Este tradus „eu lupt” în 1Cor. 9:26
Ceea ce vreau cel mai mult să observați din nou este că toți termenii se referă
direct sau indirect la război, luptă, luptă, conflict, luptă..., pe care îl avem în noi
și nu împotriva lui Satana.
Acum, doar pentru că nu avem un război împotriva lui nu înseamnă că nu avem

confruntări. „căci nu suntem în necunoaștere a planurilor lor” și nici a luptelor lor,
așa cum ne spune și Pavel în Efeseni 6:12, „căci nu ne luptăm împotriva cărnii
și sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva puterilor, împotriva conducătorilor
întunericului. din această lume, împotriva oștilor spirituale ale răului din
tărâmurile cerești.” Este o luptă, o confruntare, nu să decidem cine este
biruitorul, ci pentru biruința și autoritatea care ne-a fost dată, să-l mustrăm, să-l
alungăm din jurisdicția pe care ne-a dat-o Tatăl, să oprim sau interzice acțiunea
lui, să-și distrugă lucrările și să o țină sub stăpânire în numele lui Yahshua.
(Luca 10:19; Efeseni 1; 15-23; Evrei 2:14. Matei 10 etc.) Vă rog să puneți
vrăjmașul în locul lui, să nu-i dați un loc care nu-i aparține.
Să ne amintim că forțele răului sunt încă active pe planeta Pământ, deoarece

omul le permite să facă acest lucru din cauza ignoranței, nesimțirii și prostiei
sale. Acesta este ceea ce ne face să ducem lupte, lupte, lupte, conflicte DAR
inamicul și forțele lui au fost deja învinși și judecați de Mesia și au o zi când vor
fi puși în închisorile întunericului, în abis pentru veșnicie, ( Luca 8:26-39; Ioan
16; Apoc. 20:1-15). Căci acum continuăm să predicăm, stabilind Evanghelia
Împărăției cerești și toate componentele ei, „luptând lupta cea bună a credinței”
și când vrăjmașul ni se opune, așa cum se spune în scripturi, folosim Cuvântul
revelat cu autoritatea care a fost dat nouă.delegat să-l pună în locul lui şi să-i
amintească de sentinţa care a fost decretată de instanţa supremă cerească care
2
8
stabileşte că va fi aruncat în lacul de foc.
Importanța înțelegerii războiului în Israelul biblic.
Războiul a ocupat un loc proeminent în paginile Tanakului sau „Vechiul

Testament”.
Poziția Palestinei față de Mesopotamia și Egipt era cu adevărat axială, centrală,

în timp ce existența marelui deșert arab între aceste două centre antice de
civilizație a asigurat în continuare că contactul a fost aproape întotdeauna prin
Palestina. Un astfel de contact a fost frecvent de natură ostilă, astfel încât
Palestina nu a putut evita să devină un teatru de conflicte și, de asemenea, o
pradă de război în perioade considerabile ale ultimelor două milenii î.Hr.
La aceasta s-a adăugat și faptul că poporul Israel a obținut un regat pentru sine,
prin lansarea într-un război de cucerire și că, odată înființat, a trebuit să ducă
războaie defensive pentru a-i ține la distanță.filistenilor, care au negat.
legitimitatea titlurilor de proprietate ale israeliților în raport cu Canaanul.
Cuceririle teritoriale ale lui David dincolo de granițele lui Israel au fost făcute și
prin întâlniri militare.
Epoca imperială nu a durat mult, însă, împărățiile împărțite ale lui Israel și Iuda
au apărut curând apărându-se de vecinii lor imediati și, în cele din urmă, de
puterea inexorabilă a Asiriei și Babilonului. Prin urmare, nu este surprinzător că
războiul figurează proeminent în paginile din Tanak sau AT.
II. Război și credință biblică.
În Orientul Apropiat, războiul era în general o întreprindere sacră, în care

onoarea zeului național era în mare parte în joc. Conceptul scriitorilor VT oferă o
asemănare superficială cu aceasta în ceea ce privește războaiele lui Israel.
Diferența era că Dumnezeul lui Israel era transcendent și nu a suferit suișurile și
coborâșurile averilor poporului său. Cu toate acestea, el este „Dumnezeul
armatelor lui Israel” (1 Sam. 17:45) și este mult mai implicat în luptele poporului
său decât erau considerați a fi Marduk sau Ashur (comparați cu 2 Cron. 20.22).
Dumnezeu este descris ca un „Om de război” (Exodul. 15,3; Isaia. 42.13), iar
unul dintre titlurile lui este YHVH al oștirilor sau al oștirilor.” Această ultimă
descriere s-ar putea referi la armatele cerești (1 Regi. 22.19) sau armatelor
israelite (1 Sam. 17.45). Dumnezeu a fost cel care a condus armatele lui Israel
în luptă (Judecătorii. 4:14), astfel încât cea mai veche relatare a triumfurilor
israeliților a fost numită „Cartea Bătăliilor lui YHVH” (Num. 21.14). Mai mult, în
toate etapele pregătirilor pentru război, a fost recunoscută dependența Israelului
2
9
de Dumnezeul său.
Mai întâi, ei au aflat dacă momentul era propice atacului (2 Sam. 5.23–24); apoi
s-a oferit jertfa. Această ultimă cerință preliminară a fost considerată atât de
vitală încât Saul, disperat, și-a arogat privilegiile preoțești, pentru a preveni
intrarea în luptă înainte de a fi căutat favoarea Domnului (1 Sam. 13.8–12).
Strigătul de război le-a arătat credința în YVHV (Judecătorii. 7.18, 20) și chiar
mai mult, a proclamat prezența lui Adonai simbolizată în chivotul legământului (1
Sam. 4,5–6; comparați modul în care a fost salutată sosirea chivotului la
Ierusalim (2 Sam. 6.15). Datorită prezenței divine, israeliții puteau intra în luptă
cu încredere în biruință (Judecătorii. 3,28; 1 Cron. 5.22), chiar și atunci când
forțele naturii trebuiau invocate pentru a asigura victoria (Iosua. 10.11–14).
După bătălie, s-a întâmplat frecvent ca israeliții să facă o „consacrare” lui

Dumnezeu, ceea ce însemna că un întreg oraș sau țară, cu populația și
posesiunile sale, a fost pus deoparte pentru Dumnezeu. Niciun israelit nu avea
voie, pentru a-și satisface nevoile personale, să ia în stăpânire orice sau oricui
aparținând locului pe care a căzut interdicția; Nerespectarea acestei măsuri a
dat naștere la cele mai îngrozitoare consecințe (Iosua. 7; 1 Sam. 15). Uneori,
interdicția poate să nu fie la fel de cuprinzătoare ca în cazul Ierihonului (Iosua.
6:18–24), dar întotdeauna dreptul lui Dumnezeu la rodul victoriei a fost
proeminent.
Anatema a fost modul lui Dumnezeu de a pedepsi „răutatea amoriților” și este o

parte esențială a conceptului Vechiului Testament (VT) de „război sfânt” (Gen.
15:16), În plus, dacă tendințele păgâne erau descoperite printre israeliții înșiși,
comunitatea vinovată de ele trebuia și ea supusă anatemei (Det. 13.12–18).
Dacă întreaga națiune a adoptat un comportament neplăcut lui Dumnezeu, așa
cum sa întâmplat adesea, atunci agenții pedepsei corespunzătoare ar putea fi
aceiași păgâni pe care Dumnezeu i-a renegat anterior (Isaia. 10,5–6; Hab. 1.5–
11).
Punctul culminant este atins la sfârșitul perioadei monarhice, când Elohim își
anunță intenția de a lupta împotriva lui Iuda însuși, alăturându-se Babilonului
(Ier. 21.5–7). Pentru o perioadă considerabilă, totuși, comunitatea profetică s-a
bucurat de asigurarea unei speranțe mai bune: nimic mai puțin decât eradicarea
războiului de pe fața pământului și inaugurarea unei noi ere a păcii de către
„Prințul Păcii”. (Isaia. 9,6; compara cu Isaia. 2,4; Ale mele. 4.3). Mesia care avea
să vină și să distrugă inamicul și forțele lui pentru totdeauna. Dar El a venit deja
și a obținut biruința spirituală asupra dușmanului, nu trebuie să luptăm un război
spiritual pe care El l-a luptat deja pentru noi, trebuie doar să ne supunem și să
3
0
îndeplinim mandatul de a face ucenici și de a stabili împărăția Sa în fiecare

inimă, și în numele Său de a trece peste vrăjmaș oriunde îl găsim până când
Mesia se întoarce pentru a stabili împărăția Sa literală pentru totdeauna, așa
cum vom vedea mai târziu.
III. tactici de război
Pe vremea când Israelul nu avea o armată permanentă, miliția națională a fost

chemată la acțiune de trâmbiță (Judecătorii. 3:27), sau prin soli (1 Sam. 11.7).
Când erau în ofensivă, israeliții au acordat o mare importanță strategiei militare
(Iosua. 2; 2 Regi. 6,8–12); Întrucât nu a existat nicio declarație de război în acel
moment, agresorul avea cel mai mare avantaj. Expedițiile aveau loc în general
primăvara, când drumurile erau în stare mai bună (2 Sam. 11.1). Tactica
depindea în mod natural de teren și de numărul războinicilor, dar, în general,
comandanții israeliți au putut să profite de cunoștințele lor superioare de
geografie locală, cel puțin când era vorba de acțiuni defensive. Când a fost
vorba de o confruntare directă, așa cum a fost cazul dintre Iosia și faraonul
Necho la Meghido, israeliții nu păreau să se fi descurcat atât de bine. Pe lângă
trâmbiță, se puteau face semne cu foc, o practică la care a mărturisit unul dintre
Lachish ostraca (litere scrise în lut). Toate metodele convenționale de război
sunt reprezentate în VT; raidurile (1 Sam. 14), site-ul (1 Regi. 20:1), și
ambuscadă (Iosua. 8) apar la egalitate cu bătălia formală.
În spatele tuturor acestor tactici și strategii de război, după cum putem vedea,
se afla YHVH Sebaot, (Iehova oștirilor), care ne arăta că aceste războaie au fost
doar tipuri și umbre ale războiului adevărat care a fost purtat în lumea spirituală,
așa cum se spune în Zaharia 4: 6 „Nu prin putere, nici prin putere, ci prin duhul
Meu, zice YHVH al oștirilor” (Iehova oștirilor) și că va avea apogeul sau punctul
culminant atunci când Mesia Yahshua va apărea așa cum este profețit în Isaia
9:7 „Lungimea Imperiul și pacea Lui nu vor avea limite asupra tronului lui David
și asupra împărăției sale, întemeindu-l și întărindu-l în judecată și în dreptate de
acum înainte și pentru totdeauna. Răvna oștirilor YHVH va face asta.”
IV. Războiul în Noul Testament (Brit Hadasha)
Nu există nicio mențiune directă sau indirectă în întregul Noul Testament care
să ne vorbească despre o doctrină care învață despre războiul spiritual și nici nu
vedem pe Pavel sau vreunul dintre apostoli vorbind despre a face război
spiritual pentru a-l învinge pe Diavol. Ei au mustrat doar fiecare demon,
principat, putere sau Satan însuși oriunde l-au găsit și au făcut acest lucru din
simplul motiv că dușmanul a fost învins și nu mai deține nicio autoritate asupra
Hades, asupra morții sau asupra oricui altcineva, deoarece acum el este Mesia
3
1
care are toate autoritate și putere în cer, pământ și sub pământ conform Filipeni
2:6-11; apoc.1:18.
Yahshua a spus: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta; Dacă împărăția
mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii mei ar lupta” (Ioan. 18.36) Este clar că
pretenția de a extinde împărăția lui Mesia prin mijloace militare nu face parte din
idealul Noului Testament; acesta a fost principiul pe care Domnul nostru l-a
enunțat când a fost înaintea lui Pilat. Cuvintele Lui către Petru, așa cum sunt
consemnate în Mat. 26.52, aruncă o umbră asupra utilizării forței, indiferent de
circumstanțe. Dar copilul lui Dumnezeu este un cetățean al două lumi și are
obligații față de ambele; Tensiunea dintre cererile contradictorii este inevitabilă,
mai ales având în vedere că puterile pământești au fost rânduite de Dumnezeu
și că „nu poartă sabia în zadar” (Rom. 13.4 În plus, evlavia nu era considerată
incompatibilă cu cariera militară, iar soldații care l-au întrebat pe Ioan
Botezătorul despre obligațiile lor supreme nu au fost îndemnați să dezerteze
(vezi Faptele apostolilor). 10,1–2; Luc. 3.14). Trebuie să presupunem, pe de altă
parte, că cauza care ia legat pe Matei, colectorul de taxe și pe Simon Zelotul ca
membri ai primilor doisprezece apostoli, a cerut ca ambii să-și abandoneze
ocupațiile anterioare. În Evanghelia primelor secole, în general, credincioșii erau
descurajați să urmeze o carieră militară.
Lupta copilului lui Dumnezeu este în mod eminamente o luptă spirituală și, prin
urmare, el a fost echipat cu toată „îmbrăcămintea spirituală” așa cum v-am
învățat, care este necesară pentru a merge și a trăi în biruința pe care Domnul
ne-a dat-o prin înfrângerea duşman.pentru totdeauna. Col 2:14-15; Efes. 6.10–
20. Din pasajul din Efeseni 6 se înțelege că trebuie să fim supuși ca și cum am fi
sub „disciplină militară”, dar că în realitate este o disciplină spirituală și de aceea
NT abundă în instrucțiuni enunțate în termeni militari (comparați cu 1 Tim. 1,18;
1 Petru.5.9) și în metafore militare (comparați cu 2 Tim. 2:3–4; 1 Petru. 2.11).
Războiul critic a fost câștigat la Calvar (Col. 2:15) și în înviere, astfel încât într-
un pasaj ca Ef. 6.10–20, accentul sau accentul nu cade pe ideea de a trăi
ducând „un război spiritual continuu” sau de a cuceri mai mult teren, ci pe
experiența și conservarea a ceea ce a fost deja obținut; victoria lui Mesia asupra
tuturor forțelor răului pentru a stabili împărăția și cultura ei. Acum, manifestarea
victoriei finale și complete pentru răscumpărarea întregului pământ va veni
atunci când Mesia (Hristos) va fi descoperit din cer la sfârșitul veacului, conform
2 Tes.1.7–10. Ciocnirea finală dintre Mesia și slujitorii întunericului este descrisă
în capitolele 16, 19 și 20 din Apocalipsa.
Potrivit lui Apoc. 16:16 o bătălie decisivă este purtată într-un loc numit
3
2
Armaghedon, iar apariția sa într-un context apocaliptic este pe deplin potrivită.

Pentru dușmanii lui Mesia această întâlnire va însemna distrugere (Apoc.19:17-
21). Dar în acest fel Ps. 110 și o serie de pasaje din Vechiul Testament își vor
găsi împlinirea când va începe epoca domniei mesianice și „întinderea
imperiului și pacea Lui nu vor avea limite” (Isaia. 9.7).
Balaurul, fiara și profetul mincinos îi cheamă pe toți adepții lor să se adune în

valea Meghido, așa cum Ilie ia chemat pe Ahab și pe tot Israelul la Muntele
Carmel pentru a duce conflictul. Totuși, bătălia care se pregătește în aceste
vremuri de sfârșit este purtată în Apocalipsa 19:11-21. Aceasta este bătălia de
la Armaghedon, sau mai potrivit, „bătălia zilei mari a lui Dumnezeu Atotputernic”
(Apoc. 16: 14). Această bătălie va fi dusă atunci când Mesia (Hristos) va veni
din cer ca Rege al Regilor și Domn al Domnilor împreună cu armata sa de oștiri
cerești. Și biruința va fi obținută într-un mod similar, prin focul care va cădea și
va mistui fiara și falsul profet (Apoc. 19:21), și prin sabia care îi va nimici pe
urmașii săi. Această sabie folosită ca pe vremea lui Ilie, este sabia care iese din
gura Regelui Regilor (vers. 15, 21). Să o citim în Rev. 19:11-16
„Atunci am văzut cerul deschis și acolo era un cal alb. Cel ce o călărea se
numea Credincios și Adevărat și cu dreptate judecă și luptă. Ochii lui erau ca o flacără
de foc, pe cap avea multe diademe și scrisese un nume pe care nimeni nu-l cunoștea
decât el însuși. Era îmbrăcat în haine vopsite în sânge și numele lui este: Cuvântul lui
Dumnezeu. Armatele cerești, îmbrăcate în cel mai fin in, alb și curat, îl urmau pe cai
albi. O sabie ascuțită iese din gura lui pentru a doborî neamurile și le va stăpâni cu un
toiag de fier. El calcă teascul furiei și mâniei lui Dumnezeu Atotputernic. Pe haina și pe
coapsă are scris acest nume: Împărat al împăraților și Domn al domnilor.”
Capitolul IV
ADEVĂRATA BĂPTĂ SPIRITUALĂ A INTERCESATORULUI
PROFETIC
În capitolul anterior, am putut vedea prin scripturi că nu avem un război

împotriva lui Satana, deoarece acesta a fost deja luptat și câștigat de domnul
nostru Yahshua HamaShia. Dar, dacă nu avem un război spiritual împotriva
Satanei și a demonilor săi, atunci care este bătălia pe care trebuie să o ducem
și care este adevăratul nostru dușman?
Potrivit scripturilor, bătălia pe care o ducem astăzi este „bătălia credinței”.

Apostolul Pavel îi spune iubitului său ucenic Timotei următoarele: „Luptă lupta
cea bună a credinței, apucă-te de viața veșnică, la care ai fost chemat și tu,
făcându-ți mărturisirea bună înaintea multor martori” 1 Timotei 6:12. Dar ce este
această „bătălie a credinței” despre care vorbește Pavel? Pentru a avea o
3
3
interpretare corectă, trebuie mai întâi să definim ce este Credința biblică.
„PISTIS VS EMUNAH”
Cel mai probabil este că aveți ca definiție a credinței, ceea ce spune Evrei 11:1,
care se bazează pe termenul „pistis” din greacă, să vedem: „Credința, deci, este
certitudinea a ceea ce se spera. , convingerea a ceea ce nu se vede”. Să ne
uităm la textul grecesc al Noului Testament și transliterarea acestuia: ¨ Esti de
pistis elpizo hupostasis pragma elegchos ou bathus ¨
Pentru eleniști și filozofii greci pistis înseamnă convingerea de existența a ceva,

de exemplu: „Am convingerea că Dumnezeu există sau convingerea că
Iehoshuah este fiul lui Dumnezeu care a murit și a înviat a treia zi”. Să analizăm
fiecare dintre cuvintele din text:
„Este” din grecescul esti și este osul indicativ prezent de la persoana a

treia singular el, ea sau acesta este. Apoi se spune bine din grecescul
„de” particulă primară (adversarial sau continuativ) care poate fi tradus ca
acum, dar, și, de asemenea, bine… Textul continuă să spună… „de
lucruri care se speră” Elpizo- indică așteptare sau încrezător și vine de la
elpis să aștepte cu dor de obicei cu plăcere, așteptare, încredere,
speranță, așteptare. Să ne uităm la termenul „certitudine” – ipostază.
Acest termen este compus din staza stand si hupo sub. Adică, ceea ce
este dedesubt sau temelia lui, aceasta vorbește despre temelia pe care
se construiește speranța. Ceva sigur poate fi 2+2=4, acesta este de la
Pitagora, certitudinea rațională a sumei și ceea ce sper, fără îndoială,
este 4.
Cu toate acestea, această conceptualizare a Credinței prin folosirea termenului

grecesc „PISTIS” ne permite doar să vedem de departe ce este adevărata
credință biblică. Deci, pentru a înțelege și a ajunge la miezul a ceea ce vorbim,
trebuie să mergem la termenul ebraic „EMUNAH”.
Emunah, vine de la cuvântul „aman”, de la care obținem cuvântul amin 5 .

Emunah, înseamnă:
• „credința ascultătoare, siguranța de a avea încredere sau de a depinde

de cineva.” Ea comunică ideea de „perseverență în fermitatea și
îndrumarea Dumnezeului legământului.
• Emunah este definită ca „faptul de a avea încredere în cineva, bazat pe
revelația adevărului”, în timp ce pistis este faptul de a crede că ceva este
5 Amin: acrostic care se referă la Mesia
3
4
adevărat prin cunoașterea rațională. Observ diferența? De aceea citim în

Iacov 2:19-20 următoarele: „Crezi că Dumnezeu este unul; tu faci bine.
Chiar și demonii cred și tremură. Dar vrei să știi, omule deșar, că credința
fără fapte este moartă?” Demonii au doar „pistis”, copiii Eternului trebuie
să meargă în „EMUNAH”.
• Emunah înseamnă „a-mi lipi viața de ceea ce cred, să ascult de ceea ce

cred, să fac și să trăiesc în conformitate cu ceea ce cred”. Ya'akov (Iacob
l-a numit greșit Santiago) în scrisoarea sa ne spune „nu fiți ascultători
uituci, ci împlinitori ai cuvântului.” Aici vedem cum am spus că acțiunile
mele zilnice sunt cele care arată și confirmă credința mea, și nu
convingerile mele intelectuale. izolat de stilul meu de viață.
• Emunah nu este certitudinea și convingerea de ceva ce se așteaptă,
pentru că dacă așa ar fi fost, Avraam nu ar fi fost tatăl credinței pentru că
atunci când Dumnezeu i-a poruncit să-și părăsească pământul și să-și
părăsească rudele, nici măcar nu știa nici unde am mergea. Nu a avut
„Pistis” (convingere și certitudine), a mers doar în „Emunah”, (în
ascultare).
• Emuna, este un stil de viață care se bazează pe ascultare: Habacuc 2:4

„dar cel neprihănit va trăi prin credința lui”. (ROM. 1:17, Evr. 10:38).
Emuna este cultura care trebuie să guverneze poporul pe care
Dumnezeu l-a ridicat din coapsele lui Avraam și care va fi stabilit la
marginile pământului când Mesia va veni pentru a doua oară pentru a-și
stabili Împărăția.”
Este curios că Emunah, a fost folosit pentru prima dată în Geneza 15:6 „Avram
a crezut în Domnul și i-a fost socotit drept dreptate”. Acest pasaj este cheie,
pentru că trebuie să ne amintim că Avram a fost chemat să fie tatăl unei noi
națiuni care avea să conducă peste pământ. O națiune care ar avea un
legământ veșnic cu YHVH, o cultură, un sistem de guvernare și o legislație total
diferită de celelalte națiuni de pe pământ. O națiune care ar fi un „intercesor
profetic” în fața altor națiuni și ar aduce Regatul Ceresc la manifestare. Deci,
când spunem că Avraam a fost tatăl credinței (emunah), vorbim despre a fi
părintele unei noi culturi.
Acest lucru ne conduce la concluzia că, atunci când Pavel i-a spus lui Timotei
„să lupte în bătălia credinței”, el vorbea despre lupta „pentru ca cultura
Împărăției, care este ascultarea și credincioșia față de Tatăl legământului, să
fie .” stabilit în sine şi pe pământ. Putem concluziona atunci că bătălia cu care
se confruntă „mijlocitorul profetic” este pentru stabilirea culturii Regatului în om.
Dar stabilirea culturii Regatului garantează că ne confruntăm cu o luptă?

Bineînțeles că da, pentru că pentru ca cultura împărăției părintelui nostru ceresc
3
5
să fie înființată, cultura pe care am moștenit-o de la părinții noștri pământești,

care este înrădăcinată în inimile noastre, trebuie smulsă. Să definim ce este
cultura pentru a înțelege de ce avem o luptă.
• Cultura este ansamblul tuturor formelor, modelelor sau tiparelor, explicite

sau implicite, prin care o societate reglementează comportamentul
oamenilor care o alcătuiesc. Ca atare, include obiceiuri, practici, coduri,
norme și reguli de maniere, îmbrăcăminte, religie, ritualuri, norme de
comportament și sisteme de credințe. Dintr-un alt punct de vedere se
poate spune că cultura reprezintă toate informațiile și abilitățile pe care le
au ființele umane pe care le învață de la familie și din alte instituții
importante.
Multe dintre aceste obiceiuri, practici, norme, sisteme comportamentale, ritualuri
pe care le practicăm, care fac parte din stilul nostru de viață și care ne dau
identitate, sunt adesea în totală opoziție cu cultura regatului ceresc. Și tocmai
aici începe „războiul” în noi. Prezența divină ne conduce să trăim sub cultura
Împărăției din care facem parte, iar sufletul nostru luptă pentru a rămâne
înrădăcinat în cultura pe care am moștenit-o. Este o luptă puternică, pentru că
necesită schimbarea gândurilor, paradigmelor, ruperea tiparelor
comportamentale, până când acestea sunt înlocuite cu cele pe care Dumnezeu
le stabilește și putem deveni model pentru alții și astfel răspândim cultura
Împărăției noastre, Împărăția Tatălui nostru.
„Voi, care altădată nu erați popor, sunteți acum poporul lui Dumnezeu; În alte
vremuri nu ai obținut milă, acum ai obținut milă. Preaiubiților, vă rog ca străini și
pelerini, să vă abțineți de la dorințele trupești care se războiesc cu sufletul.
Păstrați-vă un mod de viață bun printre neamuri…” I Petru 2:10-12.
Aceasta a fost lucrarea și lupta pe care Moise a avut de-a face cu poporul lui
Israel când i-a scos din Egipt. YHVH, îți dă TORAH 6 , de pe Muntele Sinai, care
conținea sistemul legislativ și de guvernare căruia trebuiau să se supună și
cultura după care trebuiau să trăiască, pentru ca acesta să poată fi predat
oamenilor și să fie guvernați de acesta. Dar a fost o bătălie atât de tenace, încât
a durat 40 de ani și chiar l-a costat pe Moise intrarea lui în țara făgăduinței.
Oamenii au fost scoși din Egipt, dar YHVH a trebuit să ia „Egipt” din inimile lor.
Moise, în acest sens, a fost un modelator de cultură a regatului, sau un
întemeietor de cultură, care a luptat buna „bătălie a credinței” pentru el însuși și
pentru oamenii pe care i-a reprezentat, astfel încât să-și poată îndeplini destinul
profetic.
Astăzi, avem aceeași slujbă ca și Moise, stabilirea culturii împărăției în inimile

oamenilor, predarea scripturilor, modelarea culturii Regatului, discipularea
6Tora, adică Legământul în care Israel a fost asumat de Dumnezeu ca Popor al Făgăduinței și
Mișna, adică legea orală. Tora conține 613 precepte dintre care 248 sunt pozitive (ce se poate
face) și 365 sunt negative (ceea ce nu se poate face)
3
6
națiunilor pentru a se întoarce la Tatăl Ceresc și a abandona cultura păgână.

Trebuie să luptăm nu împotriva lui Satana, el a fost deja învins, ci împotriva a
ceea ce îi permite să acționeze pe pământ, adică omul care nu a fost reînnoit în
mintea lui și trăiește cufundat într-o cultură păgână care este
3
7
care dă naştere muncii sataniste şi elemente de cooperare pentru ca el să-şi

manifeste munca.
Da, stabilirea culturii Regatului este marea noastră bătălie, acum putem să ne
cunoaștem și să identificăm mai bine adevăratul nostru dușman. Vom vorbi
despre acest subiect în capitolul următor.
Capitolul V
ADEVĂRATUL DUMAN AL INTERCESATORULUI PROFETIC
Pentru a ști care este adevăratul dușman al mijlocitorului profetic, trebuie mai
întâi să începem prin a fi foarte clar care sunt funcțiile și operațiunile
mijlocitorului.
3
8
în cadrul Regatului, deoarece dacă nu suntem clari despre acest lucru, putem
continua să cădem în capcana războiului împotriva dușmanului greșit, ceea ce
s-a întâmplat și ne-a adus mari pierderi individuale și colective și, prin urmare,
nu a fost stabilit. pe deplin Împărăția din care facem parte și reprezentăm.
Să vedem funcțiile pe care le are mijlocitorul profetic:
• Trăiește căutând, cercetând, studiind voința, decretele, judecățile și

legislațiile părintelui ceresc și ale Împărăției sale.
• Comunicați, predați, împărtășiți și stabiliți voința divină revelată, prin
diferitele lor acțiuni sau oficii ministeriale. Mijlocitorul profetic trebuie să
trăiască aliniat cu linia stabilită de Etern, fără să caute să-și modifice
deciziile, ci mai degrabă să le pună în aplicare. Mijlocitorul profetic este
un mijloc care permite stabilirea voinței Tatălui și permite ca
circumstanțele oamenilor și ceea ce reprezintă ei să fie aliniate cu acea
voință.
• Stabiliți și extindeți Împărăția lui Dumnezeu, cultura Lui și sistemul Său de
guvernare și legislații în inima omului. Acesta este motivul pentru care
mijlocitorul se confruntă este un „război cultural”.7 „, adică confruntarea
dintre cultura împărăției Tatălui ceresc și cultura satanică, din care pleacă
sau își are originea cultura religioasă, (un hibrid care s-a format prin
sincretism8 și eclectism9 între aceste două culturi), prin care cultura
satanică s-a susținut, a dominat și a înșelat o mare parte a umanității,
depărtând-o de Tatăl Ceresc și de Împărăția sa.
• Distruge cetățile, dărâmă argumentele și toată aroganța care se ridică în

mintea omului împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și care îl face să
trăiască departe de principiile, cultura și sistemul de guvernare al
Împărăției lui Dumnezeu. II Corinteni 10:4-6
• Legarea sau dezlegarea, aceasta înseamnă a permite sau opri curgerea

atât a Împărăției cerești, cât și a împărăției dușmanului.
Dacă observați, sarcina noastră principală ca mijlocitori este să fim o voce

profetică care aliniază calea (calea) omului cu calea Eternului. Așa că
adevăratul nostru dușman, și nu ne referim la Satana, este în interiorul omului
7 Cultura: Ansamblu al tuturor formelor, modelelor sau tiparelor, explicite sau implicite, prin care o
societate reglementează comportamentul oamenilor care o alcătuiesc. Ca atare, include obiceiuri,
practici, coduri, norme și reguli de maniere, îmbrăcăminte, ritualuri, norme de comportament și sisteme
de credințe.
8 Sincretismul cultural se referă la procesul de transculturare și amestecare între diferite culturi.
9
Eclectism, condiție a unui sistem filozofic care se formează din diverse aspecte ale altor sisteme, fără a
realiza o armonizare coerentă sau originală cu acestea.
3
9
însuși. Pentru a fi mai specific, este mintea omului, unde sunt gândurile,
raționamentul, logica, intelectul, argumentele etc. Care stabilesc tiparele de
comportament și paradigmele care se ridică ca fortărețe împotriva voinței lui
Dumnezeu. De aceea, cu toată autoritatea, apostolul Pavel ne spune:
„În ceea ce privește modul de viață dinainte, dezbrăcați-vă de omul vechi,

care este stricat de dorințe înșelătoare, înnoiți-vă în duhul minții voastre și
îmbrăcați-vă cu omul nou, creat după Dumnezeu în dreptate și sfințenie
adevărată” Efeseni 4:22-24
Mintea noastră este câmpul de luptă, unde inamicul își aruncă săgețile cu
scopul ca acestea să tragă linii de gândire care să stabilească tipare de
comportament și paradigme și astfel să implanteze și să construiască în om o
cultură păgână care să servească drept platformă și canal pentru a-și executa
operațiunile.
Să ne amintim că atunci când inamicul a căzut, el a fost deconectat de la sursa

vieții, autorității, puterii și revelației. Acesta este motivul pentru care acum
depinde de surse alternative de energie, cum ar fi elementele naturale: apă, foc,
pământ, aer și construcții care servesc drept portaluri pentru a menține controlul
și dominația teritorială: precum obeliscuri, temple religioase, monumente,
imagini. Majoritatea arhitecturilor din orașele în care sunt reprezentate puterile
guvernamentale și unde sunt ridicate monumente și structuri sunt aliniate pentru
a forma diferite simboluri precum pentagoane, triunghiuri etc., care constituie
puncte de contact care permit hegemonia satanică asupra teritoriilor. Aceste linii
sunt numite linii ley.
Satana și-a pierdut și libertatea și a fost închis în dimensiunea timpului și zilele

lui sunt numărate până când este aruncat în iazul de foc. Apoc. 20. Singurul
lucru care rămâne și îi permite să funcționeze și să se manifeste aici pe pământ
este omul căzut, neînnoit de cuvântul Veșnicului, care, datorită păcatelor,
păgânismului și idolatriei sale, îl menține activ, oferindu-i elemente de
cooperare. prin care poate opera. Când omul se naște din nou și primește
natura divină, își reînnoiește mintea și se supune Cuvântului lui Dumnezeu,
fiecare element de cooperare este îndepărtat și inamicul este pur și simplu
dezactivat, este ca și cum ai opri comutatorul.
De aceea, Scriptura spune în Efeseni 4:27 „…nu lăsați loc diavolului” și în 2

Timotei 2:26 „…și scăpați de cursa diavolului, în care sunteți ținuți robi după voia
Lui”. Și în Iacov 4:7 „Supuneți-vă deci lui Dumnezeu; Împotriviți-vă diavolului și
el va fugi de la voi.”
După cum vedem, este vorba de a nu-i da loc și de a-i rezista pentru Cuvântul
lui Dumnezeu și trebuie să fugă. Citiți în Matei 4 și Luca 4 cum a făcut Domnul
ca să-l stăpânească și să-l țină departe și că Yahshua încă nu murise și nu a
4
0
înviat pentru a lua în mod legal puterea pe care Adam i-a conferit-o atunci când i
s-a supus. Acum imaginați-vă în ce stare se află după înfrângerea pe care i-a
dat-o Domnul, unde a fost dezbrăcat de tot așa cum am studiat deja. Este o
chestiune de a merge prin credință în Cuvânt, nimic mai mult.
Ce arme avem pentru a ne domina inamicul?
Îmbrăcămintea spirituală: Ca mijlocitori profetici, avem toată îmbrăcămintea

spirituală pe care Tatăl ceresc ne-a dat-o prin meritele lui Yahshua, Mesia, pe
care le-am studiat parte cu parte în capitolele precedente. Dar pentru a vă
împrospăta memoria, iată un scurt rezumat al acelor arme: Dreptatea, Sângele lui
Mesia, Autoritatea în numele Lui: Yahshua, Cuvântul revelat, Credința ascultătoare,
Rugăciunea sau mijlocirea profetică, Postul, Darurile spirituale, Lauda și închinare și
știind că nicio armă formată împotriva mea nu va prospera. Isaia 54:17
Dar în această parte, vom sublinia arma care ne transformă mintea astfel încât
să fie aliniată cu voința Eternului.
Evrei 4:12 „Cuvântul lui Dumnezeu este viu, puternic și mai ascuțit decât
orice sabie cu două tăișuri; străpunge până la despărțirea sufletului și a
duhului, a încheieturilor și a măduvei și este un discernător al gândurilor
și intențiilor inimii. ”
Arma pe care Tatăl o folosește și pe care El ne-a dat-o pentru ca mintea noastră
să fie reînnoită și linia omului să fie îndreptată din eroare, este cuvântul care
iese din gura Lui, care are putere să smulgă, să distrugă, să ruineze, să
dărâme. , construiți și plantați. Observați ce spune Dumnezeu profetului Ieremia:
„Domnul și-a întins mâna și mi-a atins gura și Domnul mi-a zis: „Am pus
cuvintele mele în gura ta. Iată, te-am pus astăzi peste neamuri și peste
regate, ca să smulgi și să distrugi, să ruinezi și să dărâmi, să zidiți și să
sădiți.” Ieremia 1:9-10.
Apoi îi spune în 17-19: „Tu, deci, încinge-ți coapsele, ridică-te și vorbește-

le orice îți poruncesc. Nu vă temeți în fața lor, ca să nu vă intimidez în
prezența lor. Căci te-am făcut astăzi ca o cetate întărită, ca un stâlp de
fier și ca un zid de aramă împotriva întregii țări, împotriva regilor lui Iuda,
a căpeteniilor ei, a preoților săi și a poporului țării. Se vor lupta împotriva
ta, dar nu te vor învinge, căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te
eliberez”.
Profetul a trebuit să înfrunte oamenii cu păcatul lor, cu idolatria lor, iar ceea ce
avea el erau cuvintele pe care i le dăduse Eternul, iar acestea erau mai mult
decât suficiente pentru funcția pe care trebuia să o îndeplinească. Este revelația
care are puterea de a transforma mintea omului și de a-l convinge de adevărul
4
1
lui Dumnezeu. Revelația lui Dumnezeu este puternică pentru că:
• Rupe întunericul. Revelația lui Dumnezeu este ca o lampă a cărei lumină

risipește întunericul cel mai dens. Ea dezvăluie, arată și arată omului
calea corectă de urmat.
o Psalmii 119:105 „Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele
și o lumină pe cărarea mea”
o Filipeni 2:15 „ca să fiți fără prihană și nevinovați, copii ai lui
Dumnezeu fără vină în mijlocul unei generații strâmbe și perverse,
printre care străluceți ca niște lumini în lume”.
o Apocalipsa 21:23 „Cetatea nu are nevoie de soare sau de lună
pentru a străluci în ea, căci slava lui Dumnezeu o luminează și
Mielul este lumina ei.”
• Ne deschide ochii și ne dă înțelegere. Revelația ne situează în ceea ce
privește identitatea noastră, speranța, moștenirea, autoritatea, puterea
împotriva întunericului și a lucrărilor sale. Să vedem cum spune
scrisoarea către Efeseni 1:17-23.
sau „pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei,
să vă dea duh de înțelepciune și de revelație în cunoașterea Lui;
Fie ca El să lumineze ochii priceperii tale, ca să știi care este
nădejdea la care te-a chemat, care sunt bogățiile slavei moștenirii
Sale în sfinți și care este măreția extraordinară a puterii sale față
de noi care cred, după acţiunea forţei sale puternice. Această
putere a lucrat în Hristos, înviându-l din morți și așezându-l la
dreapta Lui în locurile cerești, mai presus de orice stăpânire și
autoritate, putere și stăpânire și mai presus de orice nume care
este numit, nu numai în veacul acesta, ci și în vârsta care va veni.
Și a pus toate lucrurile sub picioarele Lui și L-a pus cap peste
toate în biserica, care este trupul Lui, plinătatea Celui care umple
totul în toți.”
• Reface circumstanțele trecute, afirmă adevărul prezent și permite

proiecția în viitor.
o Eclesiastul 3:14-16 „Știu că tot ceea ce face Dumnezeu
este perpetuu: nu este nimic de adăugat și nimic de
îndepărtat. Dumnezeu o face pentru ca oamenii să se
teamă de El. Ceea ce a fost înainte, este deja și ceea ce
urmează să fie, a fost deja; iar Dumnezeu restaurează
trecutul.”
• Ea dezvăluie intențiile ascunse ale inimilor întunericului.

sau 1 Corinteni 4:5 „De aceea, să nu judeci nimic înainte de vreme,
până va veni Domnul, care va lămuri și lucrurile ascunse ale
întunericului și va descoperi intențiile inimilor. Atunci fiecare va
4
2
primi lauda lui de la Dumnezeu.”

o În lucrarea pământească a lui Yahshua, aceasta a fost cheia pentru
ca el să poată termina cursa pe care trebuia să o alerge pentru a-l
răscumpăra pe om.
• Se confruntă cu curentele filozofice care prind rădăcini în inimile

oamenilor care își au geneza în cultura satanică. În special umanism,
sincretism și eclectism.
o Coloseni 2:8 „Aveți grijă ca nimeni să nu vă înșele prin
filozofie și înșelăciune deșartă bazată pe tradiția
oamenilor, după elementele lumii, și nu după Hristos”
4
3
CONCLUZIE
Potrivit scripturilor, trăim vremuri grele și periculoase caracterizate de umanism,

sincretism și eclectism, curente în care omul s-a cufundat și care l-au îndepărtat
abisal de Tatăl ceresc și de Împărăția sa și au permis influența și acțiunea
satanică chiar și după ce Yahshua HaMashiach l-a învins și l-a expus în mod
public pe Satan și demonii săi.
Din acest motiv, este imperativ să apară o generație care să aibă o voce
profetică, care să transmită revelația Eternului, astfel încât omul să se poată
trezi și să-și găsească adevărata identitate, moștenirea, scopul și să fie corectat
de pe calea erorii pe care a parcurs-o și care a permis inamicului să acționeze
4
4
liber.
Știm că numai revelația Eternului poate ridica această nouă generație,

caracterizată printr-o conștientizare profundă a greutății veșmântului, ungerii și
autorității sale preoțești și care poate înfrunta dușmanul și poate opri influența
acestuia asupra omului și a teritoriilor sale.
De aceea, aspectele pe care le atingem în acest manual sunt doar fundamentul

care îi va permite Ruach Hakodesh (prezența divină) să vă conducă către mari
adevăruri sau revelații care sunt salvate pentru cei care își pregătesc viața
pentru a le căuta prin studiul profund. a scripturilor.
După cum spune cuvântul: „Cereți și vi se va da; caută și vei găsi; bateți și vi se
va deschide, căci oricine cere primește; iar cel ce caută găsește; și celui ce
bate, i se va deschide” Luca 11:9-10.
Dragă frate, te îndemnăm să cauți partea ta de revelație în aceste vremuri de

sfârșit, să ocupi și să te bucuri de poziția ta de fiu, cetățean și preot al Împărăției
cerești și să ridici glasul profetic pe care revelația ți-a dat-o, pentru ca mijlocirea
ta. profetic este eficient și Împărăția este stabilită în plinătate.
4
5

Război Spiritual

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Război Spiritual

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FOLD Rețeaua de Intercesori din America Latină

„Mijlocitorul și adevăratul război spiritual”

Această reformă ne face să ne aliniem la mesajul pe care l-a slujit Mesia

Cuvântul „știință” în ebraică este „Daat” care înseamnă: cunoaștere, înțelegere,

Acest seminar și manual, „Mijlocitorul și adevăratul război spiritual”, au fost

să ne pierdem timpul cu Satana și demonii săi în presupusul „război spiritual” pe

Sperăm că revelația pe care ne-a împărtășit-o Eternul să producă și o trezire

Primul lucru de care trebuie să ne amintim este că Yahshua HaMashiach (Iisus

1 Timotei 2:5 „Căci este un singur Dumnezeu, un singur mijlocitor între

El a devenit „mijlocitorul profetic” suprem pentru că a realizat următoarele:

• Reprezentați-l pe Elohim în fața umanității ca Mesia și omenirea înaintea

Înțelegerea lucrării de mijlocire a lui Mesia și de ce a fost profetică este ceea ce ne

Termenul „mijlocire profetică” conform scripturilor se aplică numai atunci când

Biblic, mijlocitorul profetic este:

• Care dă continuitate lucrării de mijlocire a lui Mesia. 1Cor. 12

cu care Tatăl ceresc L-a îmbrăcat pe Yahshua. Efes. 6

ADEVĂRATA ArmURA LUI ELOHIM (DUMNEZEU)

Multe dintre învățăturile, materialele de ucenicie și cursurile despre „războiul

Pentru a avea o interpretare corectă a cuvintelor apostolului, trebuie să cunoaștem

aceasta nu se referă la o îmbrăcăminte fizică care acoperă corpul exterior, ci la o

Caracteristicile hainelor lui Mesia:

1 Neshema: omul spiritual

Reinterpretarea „Armurii lui Dumnezeu”. Efeseni 6:14-16

Dacă vrem să ne eliberăm de consecințele acestei interpretări greșite, trebuie să

Cunoscând veșmintele Marelui Preot.

Părțile îmbrăcămintei de Sumo

Aici găsim piesele de îmbrăcăminte

^ Mijnasaim=Short strâns peste

Când preotul se îmbrăca, și-a așezat tunica

Era o haină de Lumină. Întrucât la realizarea acestor piese au fost folosite

Astfel, în iudaismul al doilea templu, veșmintele sacre erau legate de lumină, ca

Pieptarul dreptății: Pieptarul preotului

Efeseni 6:14 „Deci stați ferm, încins-vă coapsele cu

Scutul credinței: pieptarul preotului

Efeseni 6:16 „Mai presus de toate, luați scutul credinței,

• Ce înseamnă „pentru un memorial înaintea lui Adonai”?

• Un targum antic o explică astfel: Rabinul Yoshua din Siknin a spus în

• Scutul credinței. De asemenea, se înțelege clar când analizezi Geneza 15:6

vine să ne nimicească, adică să facem răul înaintea Domnului. Credința

Coiful mântuirii: Turbanul Preotului

Shaul menționează coiful mântuirii. După cum am văzut, figura „mântuirii” ca un

Această „mitră” sau „coif” care acoperea capul

Sabia Duhului: gura Marelui Preot.

Această autoritate este în noi astăzi. Cuvintele Eternului au fost înregistrate în

• Dărâmăm cetățile, argumentele și trufia care se ridică în mintea omului

Nu trebuie să uităm că operațiunile satanice pe care le vedem în funcțiune

niciun element de cooperare pentru a-și putea acționa și a-și manifesta

Când omul este expus cuvântului revelat al Eternului, el abandonează

Pavel nu a purtat „război spiritual” în aer împotriva Dianei, el a lucrat cu

• Noi legiferam lumea naturală și spirituală. În Matei 16:17- (Codul Regal,

Petru tocmai fusese umplut cu o revelație care îi dădea autoritatea de a

• Pune limite „boza” inamicului. Când eliberăm cuvântul care este în

• Stabiliți cultura și sistemul de guvernare al Regatului. Așa cum putem

Picioarele încălțate cu pregătirea Evangheliei păcii.

Totuși, o analiză a aceluiași text grecesc ne conduce să aflăm că nu apare

Dacă ești în fața prezenței lui YHVH, trebuie să-ți

Acest lucru ne confirmă, de asemenea, că spre deosebire de soldatul care luptă

înțelepciune, adevăr, credință și profeție), care vorbeau despre „veșmintele”

Apoi, apostolul Pavel ne dezvăluie în majoritatea scrisorilor sale că aceste haine

Am fost îmbrăcați cu haina preoțească a lui Yahshua.

Apocalipsa 1:6 „și ne-a făcut o împărăție preoțească pentru Dumnezeu,

Apocalipsa 5:10 „Tu ne-ai făcut o împărăție de preoți pentru Dumnezeul

împărăție preoțească nu a început de la învierea lui Yahshua și El devenind Marele