comori.

org

Despre conformarea cu lumea

din revista „Cercetați Scripturile”

Despre conformarea cu lumea din revista „Cercetați Scripturile”

Despre conformarea cu lumea

Acest subiect este foarte important pentru credincioşi. Mulţi cred că munca zilnică sau relaţiile personale
ne aduc în contact direct cu lumea şi de aceea este imposibil să ne îndeplinim îndatoririle noastre fără a
ne potrivi mai mult sau mai puţin principiilor lumii. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată clar că există
suficientă putere pentru a ne păstra curaţi de întinăciunea lumii. Nu citim nicăieri că am putea să trăim
în afara lumii, ci, din contră, se spune că suntem lăsaţi în ea, dar că suntem păziţi de cel rău (Ioan 17:15;
1. Corinteni 5:10).

Spre îmbărbătarea noastră ni se spune că Cel care este în noi este mai mare decât cel care este în lume (1.
Ioan 4:4). Ce ne mai lipseşte? Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie toate armele necesare pentru a respinge
atacurile duşmanului; dacă ne lăsăm biruiţi, atunci înseamnă că nu folosim sau folosim greşit armătura
dată de Dumnezeu. Diavolul foloseşte multe mijloace pentru a ne îndepărta de pe cale, când nu suntem
fideli Domnului Isus.

Este ciudat că unii creştini, fără a avea o cădere deosebită sau fără a face păcate evidente, se lasă câştigaţi
încetul cu încetul de obiceiurile lumeşti sau de vechii prieteni şi nu observă cum viaţa divină din ei îşi
pierde energia, slăbeşte şi este înăbuşită de „lucrurile vechi“, care au acaparat inimile lor. Desigur, la
început nu se cedează cu plăcere; dar, la sfârşit, se câştigă din nou gustul „vinului vechi“ (Luca 5:39) şi
se uită că cel nou este mult mai bun.

Imaginea unui astfel de credincios ne-o dă istoria lui Solomon. El n-a căzut niciodată atât de adânc sau
n-a făcut un păcat atât de grav ca tatăl său David, dar privind cu atenţie viaţa lui, observăm că a fost o
întoarcere treptată spre lume. Începutul domniei sale a fost atât de minunat, fiind o imagine a împărăţiei
de o mie de ani. La inaugurarea templului, Dumnezeu a fost preamărit într-un mod minunat şi peste tot
domnea pacea şi bucuria. Dar, din nefericire, acestea au fost de scurtă durată. În curând a pălit gloria sa,
inima acestui domnitor s-a îndreptat spre lume, de care a fost tot mai mult dominat, iar domnia sa, care
a început în pace şi în cunoaşterea lui Dumnezeu, a sfârşit în mijlocul idolilor şi a femeilor străine! Ce
deosebire între început şi sfârşit! Cum a început această cădere? Să observăm că nu a venit dintr-o dată
totul. El şi-a deschis încetul cu încetul inima influenţei lumii şi un pas în rău a atras celălalt pas, până ce
a devenit un închinător la idoli.

Vedem cât de necesară este atenţionarea lui Ioan adresată tinerilor: „Nu iubiţi lumea, nici cele din lume“
(1. Ioan 2:15). Suntem mereu în pericol şi numai Domnul ne poate păstra fideli. Una din cele mai
eficiente curse folosite de diavolul pentru a-i atrage de pe cale pe credincioşi este aceea de a le face, pe
neobservate, într-o oarecare formă, atrăgătoare lumea. În primul rând, diavolul foloseşte adesea
cunoştinţe vechi cu care suntem în relaţii bune şi care ne cunosc slăbiciunile. Putem scăpa de acest
pericol fie rupând radical astfel de legături, fie arătând deschis că am găsit altceva care ne-a acaparat
inima şi a dat vieţii noastre o direcţie nouă, aşa încât nu este posibilă o prietenie în afară de cea bazată pe
lucrarea de împăcare.

Desigur, este foarte greu să-i întoarcem spatele unui vechi prieten căruia îi datorăm recunoştinţă, iar
duşmanul foloseşte această greutate adesea pentru a ne ţine în sclavie. Poate vine un vechi cunoscut şi
doreşte să petreacă împreună cu noi seara, ceea ce ne-ar reţine de la o strângere laolaltă sau de la
preocuparea cu Cuvântul. Ce putem face? Cea mai bună slujbă pe care i-o putem dovedi unui prieten
lumesc este să-i vorbim despre Mântuitorul nostru şi lucrarea Sa. Rezultatul va fi unul din două: fie ne
va asculta şi Domnul va lucra şi ne va folosi pentru a câştiga un suflet pentru El, fie prietenul va

© www.comori.org 2
Despre conformarea cu lumea din revista „Cercetați Scripturile”

respinge „ideile noastre noi“ şi se va plânge că am devenit altfel. Dar noi ne-am păstrat libertatea de a-L
urma pe Domnul. Noi suntem îndemnaţi: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi, spune Domnul; şi nu
atingeţi ce este necurat, şi Eu vă voi primi; şi vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, spune Domnul Cel
Atotputernic“ (2. Corinteni 6:17-18).

Un alt mare pericol se află în vechile noastre obiceiuri, în înclinaţiile omului firesc, care se trezesc atât de
uşor în noi. Cât de trist este să fii un creştin şi să trăieşti mai departe în acele lucruri în care ai trăit
înainte de întoarcerea ta la Dumnezeu! Cretanii erau mincinoşi din fire şi au arătat aceasta şi după
întoarcerea lor la Dumnezeu (Tit 1:12, 13). Ei au fost aspru mustraţi. Sunt unii, care permit totuşi
lucrurilor vechi, pe care probabil le-au condamnat ca fiind ruşinoase, să ia din nou în posesie inima lor.
Aceasta poate să fie cauza principală a slăbiciunii de care se plâng ei deseori. Înclinaţiile noastre
personale ţin de omul vechi, şi dacă le permitem să ne conducă, acestea ne vor duce departe de părtăşia
cu Hristos, departe de o cale pe care ne-ar conduce afecţiunea pentru El. Dacă, de exemplu, un iubitor de
muzică începe din nou să petreacă ore întregi cu instrumentul său pentru a-şi plăcea lui însuşi, dacă
unul care citea cu plăcere romane, începe din nou să citească literatură lumească, dacă fiecare dintre noi
ne-am îndrepta spre o oarecare pasiune, cine va fi preocupat cu Isus din Nazaret, cine va vesti virtuţile
Sale şi cine Îl va lăuda şi preamări?

Diavolul foloseşte, din nefericire, cu succes lucruri, care în sine nu sunt rele, pentru a-i readuce pe
credincioşi în lume. Mă refer la lucrurile acestui veac, adică pofta care ne înconjoară. Dacă inimile
noastre sunt umplute de lucrurile vizibile, pierd gustul pentru cele care nu se văd şi se obişnuiesc pe
neobservate în atmosfera acestei lumi. În adunare vorbim despre poziţia noastră cerească. Dar dacă
observăm viaţa practică şi auzim discuţiile multora, vedem că inimile sunt pline de lucrurile acestei lumi
şi nu de slava Domnului Isus, pe care o vom moşteni în curând.

Să dea Domnul să fim cu toţii veghetori şi să păstrăm o gândire simplă, pentru ca să nu fim „traşi pe
sfoară“ de diavolul!

Un subiect spre care trebuie să ne îndreptăm atenţia în mod deosebit este conformarea cu lumea printre
copiii credincioşilor. Mulţi credincioşi sinceri permit copiilor lor lucruri la care ei au renunţat. Ştim că
este greu să educăm copiii în disciplina şi sub mustrarea Domnului. Dar trebuie să fim atenţi, pentru ca
diavolul să nu ne ademenească din nou spre lume.

Unii părinţi credincioşi permit copiilor lor lucruri care nu corespund cu evlavia lor. De cele mai multe
ori, aceasta se petrece sub influenţa mamelor. De exemplu, amintim îmbrăcămintea. Poate pare a fi un
lucru minor, dacă fiii şi fiicele credincioşilor se aseamănă în această privinţă copiilor lumii. Dar să nu
uităm că pe timp ce înaintează în vârstă, va trebui să le permitem tot mai mult, probabil lucruri care nu
sunt rele în sine, dar care aduc pe neobservate lumea în casă. O dată ce se află înăuntru, este foarte greu
de dat afară. Să nu uităm că locuinţele noastre şi toţi cei ce locuiesc în ele trebuie să fie închinate
Domnului! Cine se gândeşte la onoarea Domnului, nu va permite copiilor săi ceea ce el consideră pentru
sine a fi nepotrivit.

Istoria lui Eli trebuie să fie o avertizare pentru toţi taţii credincioşi. Cu siguranţă, fiii săi nu au devenit
dintr-o dată atât de nelegiuiţi, dar inima indulgentă a tatălui lor nu i-a oprit de la început de pe calea
greşită şi astfel au înaintat pe aceasta, până ce întreaga casă a fost atrasă în pierzare prin ei. De cât necaz
ar fi fost scutit bătrânul tată, dacă ar fi înţeles să-şi educe copiii în frica de Domnul! Nu se întâlnesc şi
astăzi mulţi ca Eli? Domnul să ne dăruiască har să încercăm să păstrăm familiile despărţite pentru El şi
eliberate de duhul acestei lumi! Zilele sunt rele, iar principiile false sunt preluate atât de uşor de spiritele
tinere. Taţii care nu veghează vor trebui să plângă cândva necredinţa copiilor lor.

Există încă multe alte pericole prin care putem fi atraşi în lume. Ar fi inutil să le enumerăm pe toate.
Fiecare creştin adevărat va putea diferenţia uşor duhul care lucrează în lume şi va încerca să evite tot ce

© www.comori.org 3
Despre conformarea cu lumea din revista „Cercetați Scripturile”

s-ar putea interpune între el şi Tatăl.

Un bătrân slujitor al lui Dumnezeu a fost întrebat de un angajat la o bancă, dacă nu devine lumesc
lucrând zilnic cu grămezi de bani. Acesta a răspuns: „Într-o grămadă de bani, eu văd tot atâta rău cât
într-o grămadă de nisip, dacă inima nu se lipeşte de aceştia.“ Aceasta să fie o indicaţie pentru unele
împrejurări în care se găsesc copiii lui Dumnezeu. Atât timp cât inimile noastre nu sunt cucerite de
preocupările noastre, de atelierele, câmpurile sau alte mijloace de existenţă, putem folosi liniştiţi ceea ce
ne-a dat Dumnezeu, fiind conştienţi că totul îi aparţine Lui, Dumnezeul şi Tatăl nostru.

Fiecare credincios să-şi verifice inima, pentru ca să nu-şi găsescă intrare în ea lucruri care sunt din lume
şi să nu stea ascunşi pe acolo diferiţi idoli!

© www.comori.org 4