“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11 N °36 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 28 IUNIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
D UMINICA A III - A DUPĂ R USALII
( DESPRE GRIJILE VIETII )

Fraţilor, fiind îndreptaţi
din credinţă, avem pace cu Dum-
nezeu, prin Domnul nostru Iisus
Hristos, prin Care am avut şi
apropiere, prin credinţa la harul
acesta, în care stăm şi ne lăudăm
întru nădejdea slavei lui Dumne-
zeu. Şi nu numai atât, ci ne lău-
dăm şi în suferinţe, bine ştiind că
suferinţa aduce răbdare, şi răbda-
rea încercare, şi încercarea nădej-
ROMANI 5, 1-10
de; iar nădejdea nu ruşinează,
pentru că iubirea lui Dumnezeu s-
a vărsat în inimile noastre, prin
Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.
Căci Hristos, încă fiind noi nepu-
tincioşi, la timpul hotărât, a murit
pentru cei necredincioşi. Căci cu
greu va muri cineva pentru un
drept; dar pentru cel bun poate se
hotărăşte cineva să moară. Însă
Dumnezeu îşi arată dragostea Lui
faţă de noi prin aceea că, pentru
noi, Hristos a murit când noi
eram încă păcătoşi. Cu atât mai
vârtos, deci, acum fiind îndreptaţi
prin sângele Lui, ne vom izbăvi
prin El de mânie. Căci dacă, pe
când eram vrăjmaşi, ne-am împă-
cat cu Dumnezeu, prin moartea
Fiului Său, cu atât mai mult, îm-
păcaţi fiind, ne vom mântui prin
viaţa Lui.

Zis-a Domnul: Luminăto-
rul trupului este ochiul; dacă ochi-
ul tău va fi curat, tot trupul tău va
fi luminat. Iar dacă ochiul tău va
fi rău, tot trupul tău va fi întune-
cat. Deci, dacă lumina care e în
tine este întuneric, dar întuneri-
cul, cu cât mai mult! Nimeni nu
poate să slujească la doi domni,
căci sau pe unul îl va urî şi pe ce-
lălalt îl va iubi, sau de unul se va
lipi şi pe celălalt îl va disprețui; nu
puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi
lui Mamona. De aceea zic vouă:
Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vos-
tru ce veţi mânca, nici pentru tru-
Matei 6, 22-33
pul vostru cu ce vă veţi îmbră-
ca; oare nu este sufletul mai mult
decât hrana şi trupul decât haina?
Priviţi la păsările cerului, că nu
seamănă, nici nu seceră, nici nu
adună în hambare şi Tatăl vostru
Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu
sunteţi voi cu mult mai presus
decât ele? Şi cine dintre voi,
îngrijindu-se, poate să adauge sta-
turii sale un cot? Iar de îmbrăcă-
minte de ce vă îngrijiţi? Luaţi sea-
ma la crinii câmpului cum cresc:
nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă
spun vouă că nici Solomon, în
toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat
ca unul dintre aceștia. Iar dacă
iarba câmpului, care astăzi este şi
mâine se aruncă în cuptor, Dum-
nezeu astfel o îmbracă, oare nu cu
mult mai mult pe voi, puţin cre-
dincioşilor? Deci, nu duceţi grijă,
spunând: Ce vom mânca, ori ce
vom bea, ori cu ce ne vom îmbră-
ca? Pentru că după toate acestea
se străduiesc păgânii; doar ştie
Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi
nevoie de ele. Căutaţi mai întâi
Împărăţia lui Dumnezeu şi drep-
tatea Lui, şi toate acestea se vor
adăuga vouă.

„Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce ești Viața cea fără-de-moarte, atunci iadul l-ai omorât cu
strălucirea Dumnezeirii; și când ai înviat pe cei morți din cele de desubt, toate Puterile cerești au strigat: Dă-
tătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ție! „ (Troparul Învierii, Glasul al II-lea)

Astăzi, în Duminica a III-
a după Rusalii, ați auzit o pericopă
evanghelică, care, pe lângă alte-
le, ne vorbește și despre atotștiin-
ța și purtarea de grijă a lui Dum-
nezeu. Noi oamenii, în general,
atunci când construim sau dobân-
dim ceva –fie o casă, o mașină, un
bun oarecare, etc., ținem neapărat
să întreținem lucrul respectiv, in-
diferent de natura lui. Știți când
omul nu mai dorește să își întreți-
nă bunul? Atunci când îl în-
străinează. Dacă ai o mași-
nă pe care ai îngrijit-o și ți-o
vinzi, normal că nu mai ești
responsabil față de ea. Cu
toate acestea, dacă vezi că cel
căruia i-ai vândut-o nu are
grijă de ea, parcă te doare un
pic inima, dar asta e, n-ai ce
face pentru că nu mai e a
ta. Așa este și cu purtarea de
grijă a lui Dumnezeu. Dacă
noi știm să purtăm de grijă
lucrurilor noastre, credeți că
Dumnezeu nu știe să poarte
de grijă creației Sale? Despre
asta este vorba în pericopa
evanghelică de astăzi. Dar
știți când Dumnezeu nu mai
poartă de grijă? Atunci când omul
își vinde sufletul diavolului, când
se înstrăinează de Dumnezeu. Da-
că omul se dedă răului, atunci
Dumnezeu nu are ce face și îi res-
pectă libertatea...se retrage, cu
toate că Îl doare enorm. Spune
Domnul Iisus: Nimeni nu poate
să slujească la doi domni, căci sau
pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va
iubi, sau de unul se va lipi şi pe
celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să
slujiţi lui Dumnezeu şi lui
mamona. (Matei 6:24).
Spuneam că această
pericopă ne vorbește și despre
atotștiința lui Dumnezeu. Știți
care este diferența între ce știm
TÂLCUIRI
noi despre Dumnezeu și ce știe
Dumnezeu despre noi? Diferența
este că noi știm anumite adevăruri
despre Dumnezeu, pe când
Dumnezeu nu știe adevăruri
despre noi, ci ne știe pe noi. Una
e să știi ceva despre o persoană și
alta e să cunoști persoana
respectivă. E ca și cum eu știu că
d-l Klaus Iohannis este
președintele României, știu că nu
are copii, a fost primar în Sibiu, a
predat fizica ș.a.m.d., dar asta nu
înseamnă că îl cunosc. Cam așa
suntem și noi creștinii, știm multe
lucruri despre Dumnezeu, dar
asta nu înseamnă că Îl cunoaștem.
Cu alte cuvinte, cunoașterea lui
Dumnezeu nu se bazează pe
deținerea unor informații despre
divinitate, ci pe relația noastră
personală cu El.
Dar ca să avem o relație
personală cu El, trebuie mai întâi
să avem încredere în cuvintele
Lui. Ați auzit cum a spus Mântui-
torul în pericopa evanghelică de
astăzi: Deci, nu duceţi grijă, spu-
nând: Ce vom mânca, ori ce vom
PAG. 2
bea, ori cu ce ne vom îmbră-
ca? (Matei 6:31). Desigur că nu
vrea nicidecum să ne zică să nu
mai muncim. Cuvântul acela din
Facere: în sudoarea feței îți vei
câștiga pâinea, (Fc.3:19) rămâne
până la a doua venire, dar Dum-
nezeu ascunde aici un adevăr pe
care cu toții îl știm...chiar avem și
un proverb în acest sens. Însă, aș
vrea mai întâi să vă pun o întreba-
re: știți când își cunoaște cel mai
bine omul prietenii? La nevoie,
cum spune prover-
bul: prietenul la nevoie se cu-
noaște. Ori Dumnezeu care ne
este Prieten și Părinte adevă-
rat, știind că avem nevoie de
anumite lucruri vremelnice,
credeți că nu ni le va da? Spu-
ne Domnul Hristos: ştie doar
Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi ne-
voie de ele. (Matei 6:32). Deci,
Dumnezeu, prin faptul că ne
cere să avem încredere în El în
nevoile noastre pământești, nu
face altceva decât să ne invite
să-L cunoaștem, să-i descope-
rim adevărata Față, pentru că,
după cum am spus, adevărata
față a celui de lângă tine se vă-
dește la nevoie.
Este un adevăr general ac-
ceptat că Dumnezeu se face cu-
noscut în împrejurările concrete
ale vieții. Dar, din păcate, de cele
mai multe ori, omul nu-și pune
încrederea în Dumnezeu atunci
când trebuie să rezolve o proble-
mă, nu-L lasă pe El să decidă ce și
cum va fi, ci se încrede mai mult
în diferite mijloace materiale, din-
tre care cel mai cunoscut este ba-
nul. În acest sens o să vă spun o
întâmplare: era un soț și o soție
care trăiau curat și își puneau ne-
încetat încrederea în Dumnezeu.
Niciodată nu puneau bani deopar-
te, ci tot ce le rămânea din salariu

dădeau la cei nevoiași. Și așa au
trăit toată viața, neducând lipsă de
nimic, până ce, într-o zi, se gândi
bărbatul și-i spuse femeii să pună
și ei câțiva bani deoparte, că cine
știe, dacă se vor îmbolnăvi să aibă
să dea la medic. Zis și făcut. Au
început să pună banii deoparte
până ce au strâns o sumă frumu-
șică. Nu după mult timp, bărbatul
se îmbolnăvește. Din păcate făcu-
se cancer. A stat cât a stat la spi-
tal, a făcut tratament, dar degea-
ba…boala a avansat și a ajuns în
fază terminală. Nimeni nu i-a mai
dat nici o șansă. Dar, într-o noap-
te, i s-a arătat în vis Domnul Iisus
și i-a spus plin de dragoste: atât
timp cât ți-ai pus încrederea în
Mine, nu ai dus lipsă de nimic,
dar acum, când ți-ai pus nădejdea
în banii tăi, uite că ai ajuns în pra-
gul morții. În clipa aceea s-a trezit
omul respectiv și a izbucnit în
plâns și și-a cerut iertare de la
Dumnezeu. Dumnezeu cu sigu-
ranță că l-a iertat, dar, totuși,
omul acela a murit. Vedeți, asta se
întâmplă când omul se înstrăinea-
ză de Dumnezeu și își pune încre-
derea în propria avuție.
Vreau să vă gândiți pentru
o clipă, cum ar fi ca cineva să știe
totul despre dumneavoastră? Câți
oameni nu se plâng, și mai ales
dintre cei tineri, spunând:
„nimeni nu-mi știe durerea, ni-
meni nu-mi știe necazul, nimeni
nu mă înțelege” și altele de genul
A spus avva Gherontie cel
din Petra: mulţi fiind ispitiţi de
plăcerile trupeşti, neapropiindu-se
de trup, au curvit cu mintea; şi
păstrându-şi trupurile feciorelni-
ce, curvesc cu sufletul. E bine
T ÂLCUIRI
acesta. Toți avem nevoie de cine-
va care să ne înțeleagă, care să ne
știe durerile, problemele și neca-
zurile...de ce nu și bucuriile! De
cele mai multe ori, nu avem tăria
și încrederea să ne deschidem su-
fletul în fața celui de lângă noi.
Atunci când cineva ne mai întrea-
bă de cum o mai ducem, de fieca-
re dată spunem același lucru: ori
spunem bine, ori spunem că mer-
gem înainte...Dar de multe ori nu
e chiar așa. Am vrea să spunem
că nu e bine, că avem probleme
cu copiii, cu sănătatea, cu resurse-
le financiare ș.a. Noi oamenii
avem nevoie ca cineva să ne înțe-
leagă problemele. Dar ne-am gân-
dit vreodată la ce spune psalmis-
tul David în ps. 138? El spune
atât de frumos: „Doamne, cercetatu-
m-ai şi m-ai cunoscut. Tu ai cunoscut
şederea mea şi scularea mea; Tu ai
priceput gândurile mele de departe.
Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai
cercetat şi toate căile mele mai dinainte
le-ai văzut”(Psalmii 138:1-4). Nu
are rost să ne amăgim iubiți
creștini! În lumea aceasta, nu
suntem singuri! Indiferent de câte
griji ai avea, este cineva acolo Sus
Care te știe, te cunoaște, și mai
mult decât atât, vrea să te ajute.
Singurul lucru pe care trebuie să îl
faci, este să crezi Lui, să nu te
înstrăinezi de Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, trebuie să
conștientizăm că suntem creația
lui Dumnezeu și că El nu ne va
FILE DE PATERIC
deci, dragii mei, să facem cele – Când ne vom aşeza şi noi în
scrise, şi să ne păzim fiecare inima chilie, părinte?
cu toată băgarea de seamă. – Cine ni-l ia nouă pe Dumnezeu
Călătorea odată avva acuma? Dumnezeu este în chilie
şi în afara ei.
Daniel cu avva Ammóes. Iar avva
Ammóes spuse:
PAG. 3
lăsa niciodată, cu o singură
condiție! Să nu ne vindem sufletul
diavolului. Și fără să ne dăm
seama, noi ne vindem sufletul de
fiecare data când facem din
alergarea noastră pentru cele
pământești un scop în sine. În
momentele acelea uităm de tot
ceea ce ține relația noastră cu
Dumnezeu. Uităm de rugăciune,
uităm de post, uităm de Biserică,
uităm de spovedanie, uităm de
tot. De ce? Repet: trebuie să
muncim, dar să nu uităm
niciodată că totul are o limită. Și
de fiecare data când depășim
limita, ne înstrăinăm tot mai mult
de Dumnezeu. Spune Domnul
Iisus: „Nu vă îngrijiţi de ziua de
mâine, căci ziua de mâine se va îngriji
Gândul zilei
„Nimic nu poate
înlocui lipsa iubirii,
doar iubirea
înlocuiește toate
lipsurile”
(Fericitul Augustin)
de ale sale. Ajunge zilei răutatea
ei”. (Matei 6:34). Adică, cum am
spus, trebuie să avem o limită.
Acest cuvânt „ajunge!” ar trebui
să sune în urechile multora dintre
noi. Amin! (Pr. Nicolae
Munten, Cutca, Cluj)
(Patericul Egiptean)

S FATUL E PISCOPULUI
(…)Taina fărădelegii continuă să
lucreze în lume și în oameni, și în
ziua de astăzi, prin faptele trupu-
lui, care sunt, cum ne spune ace-
lași apostol: adulter, desfrânare,
necurăție, destrăbălare, închinare
la idoli, fermecătorie, vrajbe, cer-
turi, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbi-
nări, erezii, pizmuiri, ucideri, beții,
chefuri și cele asemenea acestora
(Gal. 5, 19-21). E bine de obser-
vat că toate fărădelegile pomenite
mai sus și altele nepomenite, ale
căror nume nici nu se cuvine a se
rosti, nu numai că nu se mai să-
vârșesc astăzi „în taină”, ci se îm-
plinesc și se promovează în chip
vădit, căutând să se impună cu
nerușinare, până și copiilor de
grădiniță, în totală contradicție cu
principiul de respectare a libertății
persoanei, pe care până și Dum-
nezeu îl respectă, neimpunând
nimănui nici măcar propria-I iubi-
re sau sfințenie. De aceea, Sfântul
Apostol Pavel ne spune foarte
limpede că: cei ce fac unele ca
acestea nu vor moșteni Împărăția
lui Dumnezeu (Gal. 5,21). E vre-
mea, așadar, să deschidem ochii și
să vedem mai limpede cine vrea
să ne robească și Cine vrea să ne
mântuiască. Cine vrea să reducă
libertatea tinerilor noștri, Dumne-
zeu sau duhul lumii acesteia? Cine
vrea să-i dezbine pe soți, Dumne-
zeu sau „dezbinătorul”? Cine îi
îndeamnă pe copii la neascultare
și la necinstirea părinților, Duhul
lui Dumnezeu sau „duhul neas-
cultării”, ce stăpânește peste lu-
mea în care trăim? Dar e vremea
să ne întrebăm și cu privire la
noi înșine: fiii cărui duh vrem
noi să fim? Dar copiii și finii
noștri, fiii cărui duh vrem să fie?
Ai Duhului lui Dumnezeu sau ai
duhului celui viclean? E vremea
PAG. 4
să ne punem întrebarea: cui vrem că cel ce se spurcă, nu se rușinea-
să ne asemănăm - noi și cei pe ză să se spurce și mai mult (Apoc.
care îi naștem și îi botezăm în 22, 11) și să-i mai spurce și pe
număr atât de mare? Adamului ceilalți, atunci, de bună seamă,
celui vechi, despărțit de Dumne- vremea este ca nici cel drept să nu
zeu și schimonosit de ruperea de se sfiască să facă dreptate și mai
Izvorul vieții sau Adamului celui mult, și nici cel sfânt să nu se ru-
Nou, Care a binevoit, din iubire șineze (de lumea aceasta ipocrită
de oameni, să unească Dumnezei- și grabnică la a judeca și a
rea Sa cea desăvârșită cu firea osândi) să se sfințească și mai
noastră omenească cea desfigura- mult[ Că, iată, Domnul ne făgă-
tă de păcat și de suferință, transfi- duiește că va veni curând, să dea
gurând-o și înnoind-o?!? Iar dacă fiecăruia după cum este lucrarea
ne-am lepădat de Satana și de toa- lui (Apoc. 22, 12).
te lucrările lui, și de toată slujirea
Vremea este, frați și surori
lui, și de toți slujitorii lui, și deîntru Domnul, a căuta să plăcem
toată trufia („pompa”) lui; și da-
mai mult lui Dumnezeu decât
că ne-am unit cu Hristos și cre- oamenilor și lumii, și a îmbrățișa
dem Lui ca unui Împărat și Dum-
mai degrabă calea evlaviei, a sme-
nezeu, cum am mărturisit la Bo- reniei și a fricii lui Dumnezeu,
tez, atunci e vremea să trăim nu decât a ne potrivi cu acest veac
ca niște neînțelepți, ci ca cei înțe-
(Romani 12, 2) și cu năravurile și
lepți, răscumpărând vremea, că obiceiurile lui pustiitoare și strică-
zilele viclene (rele) sunt (…), înțe-
toare de suflet, știind că, în măsu-
legând care este voia lui Dumne- ra în care dorim după cele de Sus,
zeu (Efes. 5, 15-17). Și voia lui
Hristos Cel Înviat ia chip în noi
Dumnezeu aceasta este: ca toți (Gal. 4, 19) și, în măsura plinirii
oamenii să se mântuiască și la cu-
poruncilor iubirii Lui, vom de-
noașterea adevărului să vină (I veni fiii Celui Preaînalt (Lc. 6, 35).
Tim. 2, 4). Iar pentru noi, cei ca-
Astfel, Chipul lui Hristos Cel în-
re ne-am unit cu Hristos la Botez, viat va străluci pe chipurile noas-
adevărul nu mai este un enunț sau
tre, și întreaga noastră ființă și
o idee sau o teorie, ci este viața noastră se vor umple de Ha-
o persoană - Însuși Hristos (In.
rul Său și se vor înnoi nu doar la
14, 6), Care ne făgăduiește, zi- Paști, ci la fiecare Dumnezeiască
când: Veți cunoaște adevărul, și Liturghie la care ne împărtășim cu
adevărul vă va face liberi (In. Sfântul Lui Trup și cu Scumpul
8,32), adică numai cunoscându-L Său Sânge, spre iertarea păcatelor
pe Hristos-Adevărul ne vom pu-
și spre tămăduirea trupurilor și a
tea elibera din robia minciunii și a sufletelor noastre. Trăind în acest
înșelării, ce stăpânește peste fiii fel, vom deveni cu toții fii ai lumi-
lumii acesteia. nii, fii ai zilei (I Tes. 5, 5) , fii ai
Dacă taina fărădelegii se Învierii (Lc. 20, 36)
vădește și se strigă, cu nerușinare, (Fragment din Pastorala Epis-
de pe acoperișuri, dacă cel ce ne- copului Siluan al E.O.R.I la
dreptățește nu se sfiește să ne- Slăvitul Praznic al Învierii
dreptățească și mai mult, și da- Domnului, anul 2018)