Despre grijile vieþii1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Vrednici de dragoste ºi dreptmãritori creºtini în Sfânta Bisericã a
Domnului nostru Iisus Hristos,

Dumnezeiescul cuvânt al Mântuitorului ne grãieºte, iar noi

ascultãm:

“Luminãtorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tãu curat, tot

trupul tãu va fi luminat. Iar de va fi ochiul tãu rãu, tot trupul tãu va fi
întunecat. Deci, dacã lumina care e în tine este întuneric, dar
întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate sã slujeascã la doi
domni, cãci sau pe unul îl va urî ºi pe celãlalt îl va iubi, sau de unul
se va lipi ºi pe celãlalt îl va dispreþui; nu puteþi sã slujiþi lui
Dumnezeu ºi lui mamona. De aceea zic vouã: Nu vã îngrijoraþi
pentru sufletul vostru ce veþi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce
vã veþi îmbrãca; au nu este sufletul mai mult decât hrana ºi trupul
decât îmbrãcãmintea? Priviþi la pãsãrile cerului, cã nu seamãnã, nici
nu secerã, nici nu adunã în jitniþe, ºi Tatãl vostru Cel ceresc le
hrãneºte. Oare nu sunteþi voi cu mult mai presus decât ele? ªi cine
dintre voi, îngrijorându-se poate sã adauge staturii sale un cot? Iar
de îmbrãcãminte de ce vã îngrijoraþi? Luaþi seama la crinii câmpului
cum cresc: Nu se ostenesc, nici nu torc. ªi vã spun vouã cã nici
Solomon, în toatã mãrirea lui, nu s-a îmbrãcat ca unul dintre aceºtia.
Iar dacã iarba câmpului, care astãzi este ºi mâine se aruncã în
cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracã, oare nu cu mult mai mult pe voi,
puþin credincioºilor? Deci, nu vã îngrijoraþi, spunând: Ce vom
mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrãca? Cã dupã toate
acestea se strãduiesc neamurile; ºtie doar Tatãl vostru Cel ceresc cã
aveþi nevoie de ele. Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi
dreptatea Lui ºi toate acestea se vor adãuga vouã”. (Matei 6, 22-33)

Iubiþilor, înscriind în adâncul inimilor noastre aceste cuvinte ale

Mântuitorului, tâlcul lor în Duhul Sfânt ne rugãm sã-l putem
împãrtãºi. Iconomia luminii ne-o încredinþeazã Mântuitorul pornind,
pentru înþelesul nostru, de la ochiul nostru: “Luminãtorul trupului
este ochiul” – deci ºtim cã lumina e de la el. Fãrã luminã nu vezi
nimic ºi nu înþelegi. Întâi este lumina, ºi apoi organul luminii – ochiul.
Dar Mântuitorul aici ochiul însuºi îl numeºte luminã, înþelegând prin
ochi ºi ochiul firesc (trupesc), ºi ochiul minþii (cu care vedem
rosturile lucrurilor), ºi ochiul din adânc al credinþei, cu care
contemplãm lumina dumnezeiascã. Lumina – fie cea sensibilã, fie
cea a raþiunilor lucrurilor, fie lumina dumnezeiascã, neziditã, care
124 iunie 2001. Duminica a III-a dupã Rusalii.
vine dintru El – aceeaºi rãmâne, pentru cã vine de la Dumnezeu. Dar
ochiul nu totdeauna vede curat, ci numai când se uneºte cu lumina.
De aceea aici Mântuitorul priveºte întâi ochiul, care-i organul luminii.
ªi precum e ochiul firesc pentru vedere e ochiul minþii pentru
înþelegere. Când ochiul tãu e curat, aºa cum l-a zidit Dumnezeu,
devine luminã pentru tot trupul. Dar când ochiul tãu e întunecat (e
bolnav) nu mai vezi. Lumina continuã, pentru cã e veºnicã, dar ochiul
tãu nu mai e în luminã.
ªi, mai adânc ºi mai grav: “dacã lumina care e în tine – zice
Mântuitorul – este întuneric” – adicã ochiul credinþei a slãbit. Lumina
este eternã; numai “lumina care e în tine” se schimbã. De aceea a
început Mântuitorul cu ochiul – ochiul-luminã, ochiul unit cu lumina:
el se poate strica (sã nu fie!). Fiecare în clipa aceasta înfiorat sã
simtã cele trei trepte, cu cele trei vederi ale ochilor noºtri: sensibilã,
a minþii ºi cea duhovniceascã, a credinþei. Pentru care a zis
Mântuitorul, atât de adânc ºi grav: “Dacã lumina care e întru tine
(deci credinþa, ochiul luminii eterne) e întuneric, dar întunericul cu
cât mai mult!”. Deci sãrmanul necredincios ce vede? Cum trãieºte
el? În ce crede el? În acest întuneric al lui? Sã nu mai fie! Ci lumina
pe care Mântuitorul o trezeºte în noi, aºa cum ne rugãm: “sã ne
împãrtãºim dintru Tine, din lumina cea neînseratã”. Neînseratã sã fie
lumina credinþei.
Precum întãreºte aici Mântuitorul, tâlcuindu-ne cu privire la ochi
ºi la lumina în care ºi cu care vezi: “Nimeni nu poate sã slujeascã la
doi domni, cãci sau pe unul îl va urî ºi pe celãlalt îl va iubi, sau de
unul se va lipi ºi pe celãlalt îl va dispreþui; nu puteþi sã slujiþi lui
Dumnezeu ºi lui mamona”. Aici Mântuitorul dezvãluie adevãrul în
ultima lui lucire divinã. A sluji în Scripturã are douã înþelesuri: de a fi
slujitor, în ultimã instanþã al lui Dumnezeu, ºi, în al doilea înþeles, a
sluji lui mamona. Cuvântul mamona, din limba haldeeanã veche,
înseamnã bogãþia lumii acesteia, lumea aceasta, ºi cel care se
identificã, iatã, cu ea, slujirii ei – demonul. Deci prin mamona
înþelegem demonul ºi împãrãþia lumii acesteia, pe care a arãtat-o
Mântuitorului demonul în ispitã. Atunci “I-a arãtat toate împãrãþiile
lumii ºi slava lor (poleiala lor). ªi I-a zis Lui: Acestea toate Þi le voi da
Þie (aºa se instituie el, în stãpân al lumii), dacã vei cãdea înaintea
mea ºi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, cãci scris
este: «Domnului Dumnezeului tãu sã te închini ºi Lui singur sã-I
slujeºti»” (Matei 4, 8-10).
Se dezvãluie limpede: slujirea lui Dumnezeu e slujire ca slujitor,
iar Hristos e slujitorul etern al Dumnezeului celui viu; El, Fiul Tatãlui,
fãcut om, Care a luat chipul robului, adicã al slujitorlui. Cealaltã
slujire: lui mamona. ªi, este limpede pentru orice suflet ºi conºtiinþã
care judecã în adânc: slujirea lui Dumnezeu e libertate, iar slujirea
demonului, slujirea lumii acesteia, este robie. Cugetaþi în adâncul
adâncurilor! Ne rugãm pentru sãrmanii nefericiþi care defineau
libertatea – în necredinþa lor, în nevederea lor cu ochiul duhovnicesc
– drept “necesitate înþeleasã”. Aceasta e libertate? Ce spun Pãrinþii:
“Dacã i-ai luat virtuþii libertatea, i-ai luat esenþa”. În necesitate nu e
libertate. Nu poate fi libertate în limitarea la lumea aceasta, vãzând
numai în cele douã lumini, care vin de la lumea aceasta. Sub
stãpânirea lumii acesteia spiritul nu e liber, în vrednicia lui. Cãci
vrednicia sufletului e de a se înãlþa, de a-ºi întinde aripile dincolo de
lumea aceasta. E la mintea oricui gândeºte. Sufletul, gândirea ta,
mintea ta îþi spune, când se înalþã peste aceastã lume, cã vrednicia
ei este dincolo de aceastã lume, mai presus de ea, în Cel care este
Ziditorul acestei lumi ºi peste ea; Cel nezidit Ziditor. ªi, în lumina Lui
neziditã, cum o numim noi – necreatã, cu ochiul inimii contemplând,
ne înãlþãm în libertatea fiilor lui Dumnezeu. E atâta luminã, atât
înþeles în fiecare cuvânt al lui Dumnezeu! ªi mãrturisim cu toatã
fiinþa noastrã ºi spunem tuturor celor care vor adevãrul. Adevãrul,
care ne înalþã în Dumnezeul cel viu, aºa cum inima noastrã Îl cautã
pe Dumnezeul cel viu ºi nemuritor, Care dã nemurire, deci libertate.
De aceea a spus Mântuitorul, atât de limpede: Slujirea lui
Dumnezeu este libertate, iar slujirea lui mamona (a oricãrui lucru din
lumea aceasta, cãzând rob ei, fãcându-þi idol din lumea aceasta –
din avere, din femeie, din bãrbat, din aur, din mãreþie, din putere) e
robie. De aceea, sã ne facã vrednici Dumnezeu ca, privind lumea
aceasta în lumina ºi în iubirea lui Dumnezeu, sã nu fim robi ai ei, ci
luminã acestei lumi. În numele Dumnezeului luminii ºi al iubirii.
Pentru care ºi spune Mântuitorul mai departe, învãþându-ne sã
nu cãdem în nici un fel de robie, ci sã rãmânem în libertate: “Zic
vouã: Nu vã îngrijoraþi2 (pentru cuvântul pe care vi-l dau: sã nu
slujiþi lui mamona) pentru sufletul vostru ce veþi mânca, nici pentru
trupul vostru cu ce vã veþi îmbrãca; au nu este sufletul mai mult
decât hrana ºi trupul decât îmbrãcãmintea?”.
În limba greacã cuvântul din text este  (merimnate);
 (merizo) înseamnã a împãrþi;  (naste) – a-ºi aduce
aminte. “Nu vã îngrijoraþi” – sã nu rãmânã în voi, altfel spus,
întipãritã ºi, într-un fel, încremenitã, amintirea cãderii, amintirea
împãrþirii originare, când omul a gustat din pomul cunoºtinþei nu
numai a binelui, ci ºi a rãului. Scoateþi din memorie aceastã amintire
demonicã. Mântuitorul a spus: “Fericiþi cei cu inima curatã, cãci
aceia Îl vor vedea pe Dumnezeu”, iar Sf. Maxim Mãrturisitorul
tâlcuieºte ce înseamnã inima curatã: “Inima curatã este aceea care
pune în memoria ei numai cuvântul lui Dumnezeu, cel adevãrat”,
numai faptul sfânt al Ziditorului. ªi atunci, “nu vã îngrijoraþi”
înseamnã: Nu vã mai amintiþi de sfâºierea cea dintru început.

2La Evanghelia dupã Matei, cap. 6, 25 º.u., veþi gãsi scris “nu vã
îngrijiþi pentru sufletul vostru”, corect este “nu vã îngrijoraþi”.
Scoateþi acea rupturã care v-a sfâºiat ºi, cumva, a semãnat în voi
neghina, ca sã slujiþi ºi lui Dumnezeu ºi lui mamona.
Cum se leagã cuvintele! – ºi aºa trebuie sã vedem acest adânc
al legãturii: Ieºiþi din sfâºierea inimii, din îngrijorare! Pentru care
Heidegger vorbea de “omul-grijã”. O, Doamne, elibereazã-ne de
aceastã îngrijorare de ce vom mânca, ce vom bea, cu ce ne vom
îmbrãca, cum spune Mântuitorul. Sau îngrijorarea ca spaima
gândurilor negre, pe care Sf. Grigorie Sinaitul le numeºte “raþiunile
dracilor”. Nu rãmâneþi în ele! Nu le lãsaþi, iertaþi-mi cuvântul, sã
cloceascã, sã scoatã pui, sã vã facã gânduri care vã tulburã. Sã nu se
instituie în voi ca o obsesie, ca o posesie. Nu ºtii cum te stãpâneºte
acel gând. Leapãdã-l! Îl lepezi cu numele lui Iisus. Cum zicea
Psalmistul: “În dimineþi am lovit de piatrã pruncii tãi”. Pruncii – adicã
gândurile, aceºti “puiºori”, raþiuni ale dracilor – i-am lovit de piatrã –
Piatra Hristos, numele lui Iisus. Imediat ce vã vine un gând trist, un
gând sfâºietor, un gând negru care vrea sã vã stãpâneascã (ºi nu
ºtiþi unde vã poate duce) loviþi-l de piatrã, loviþi-l cu numele lui
Iisus: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!”.
ªi cine a scos demonii? – Numai El. De aceea la El apelez. Nimeni
altul nu poate sã facã luminã întru tine, sã scoatã întunericul acesta,
demonii din tine.
De aceea zice Mântuitorul “Nu vã îngrijoraþi”: sã nu rãmânã în
voi aceastã posesie a gândului negru, care fie te doboarã, fie face
explozie în mânie ºi nu ºtii ce cuvânt rosteºti în jurul tãu, pe cine
rãneºti, sufletul l-ai sfâºiat, parte mãcar ai sfãrâmat ºi dragostea
acolo lâncezeºte ºi lasã loc stricãciunii ºi rãului. ªi nici pentru
îmbrãcãminte, nici pentru mâncare, nici pentru bãuturã.
ªi deodatã scoate Mântuitorul priveliºtea creaþiei Lui: “Priviþi la
pãsãrile cerului, cã nu seamãnã, nici nu secerã, nici nu adunã în
jitniþe, ºi Tatãl vostru Cel ceresc le hrãneºte. Oare nu sunteþi voi cu
mult mai presus decât ele? ªi cine dintre voi, îngrijorându-se poate
sã adauge staturii sale un cot?”. Aici e vorba ºi de mãsura trupului,
dar, mai ales, de mãsura sãvârºirii ºi a desãvârºirii tale. Cum poþi tu
de la tine sã adaugi ceva mãsurii tale duhovniceºti, fãrã Tatãl Cel
ceresc, prin Fiul, în Duhul Sfânt? Cine poate sã se ridice pe sine de la
pãcat la virtute, de la cãdere la înviere? Într-adevãr, mãrturisea un
suflet în onestitatea lui cea de pe urmã: Da, sunt declarat ateu. Dar
mãrturisesc cã adevãrul lui Hristos e mântuitor. Evanghelia e
mântuitoare. ªi aceasta îi va fi lui la Judecatã spre mântuire.
Nimeni nu poate sã adauge ceva aºezãmântului lui divin-uman.
Nu poate fi conceput omul în legile naturii date, cum ar încerca unii.
Natura fãrã Ziditorul ei, omul fãrã definiþia lui, de a fi creat dupã
chipul lui Dumnezeu ºi în nesfârºitã asemãnare cu El, poate fi
înþeles? Adevãrul omului e în divino-umanitatea lui în har. Aºa cum a
fost zidit omul în Adam, ºi rezidit în Hristos – Noul Adam, pe care Îl
mãrturisim în divino-umanitatea Lui dupã ipostas. Sf. Maxim o va
numi ipostas compus persoana Mântuitorului, adicã în care firea
umanã se îndumnezeieºte, iar Iisus Hristos este Domnul nostru, Fiul
lui Dumnezeu ºi Fiul Omului. Aceasta este taina omului. Numai aºa îl
putem înþelege cu adevãrat.
De aceea Mântuitorul spune cã noi prin noi înºine nu putem
adãuga ceva mãsurii noastre; care, dealtfel, este fãrã de mãsurã,
cãci suntem chemaþi la asemãnarea cea nesfârºitã a Dumnezeirii.
ªi adaugã: “Iar de îmbrãcãminte de ce vã îngrijoraþi? Luaþi
seama la crinii câmpului cum cresc: Nu se ostenesc, nici nu torc. ªi
vã spun vouã cã nici Solomon, în toatã mãrirea lui, nu s-a îmbrãcat
ca unul dintre aceºtia. Iar dacã iarba câmpului, care astãzi este ºi
mâine se aruncã în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracã, oare nu cu
mult mai mult pe voi, puþin credincioºilor? Deci, nu duceþi grijã,
spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrãca?
Cã dupã toate acestea se strãduiesc neamurile; ºtie doar Tatãl vostru
Cel ceresc cã aveþi nevoie de ele”.
O, iubiþilor, cum ne înfãþiºeazã Mântuitorul natura întreagã!
Natura în existenþa ºi în viaþa ei: pãsãrile cerului zburând în
vãzduhul acesta luminos; ºi parcã ispita îþi spune: O, Doamne, cum
ele se înalþã?... Dar ºi tu te înalþi, cu gândirea ta, dincolo de ele. ªi
crinii câmpului, în frumuseþea lor, “cum nici Solomon în toatã
mãreþia lui nu s-a îmbrãcat”. ªi deodatã te gândeºti cum toate
acestea – ºi pãsãrile cerului, ºi crinii câmpului –, prin purtarea de
grijã a lui Dumnezeu, îºi pãstreazã frumuseþea lor. ªi numai rãul din
demon ºi din noi întunecã aceastã frumuseþe, aceastã mãreþie,
strãlucire a lor, pe care dumnezeieºtii Pãrinþi o vãd ºi o contemplã.
Patriarhul Calist spune, atât de luminos: “«Cât s-au mãrit lucrurile
Tale, Doamne, foarte s-au adâncit gândurile Tale», zice Psalmistul,
cãci privesc în chip înþelegãtor în duh ºi în adevãr, ºi iatã, plinã de
slavã e casa Domnului (adicã a creaþiei întregi, care e templu al
Dumnezeului Celui viu)”. ªi, privind aºa cum se cuvine, mã vãd pe
mine însumi ca o casã a Domnului. Fiecare este un templu al Duhului
Sfânt. Când intri în bisericã ºi priveºti catapeteasma: chipurile Sfintei
Treimi, apoi fiecare Persoanã în parte – Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt –,
Maica Domnului, arhanghelii ºi îngerii, sfinþii, îþi umpli sufletul de
mãreþia acestei slave, ºi pe tine însuþi te vezi zidit ca o casã a slavei
Domnului, “...plin de slavã ºi de har, în odihnã negrãitã ºi în pace
nespusã ºi pârgã a veºniciei. ªi pe drept cuvânt mã uimeºti, Doamne,
cu totul. ªi sunt strãpuns ºi rãnit de boldurile iubirii Tale
dumnezeieºti, ºi ard de dogoarea dragostei în bucurie
duhovniceascã, în fericire ºi veselie mai presus de lume, când pot
contempla, atunci, frumuseþea slavei Tale”. ªi adaugã: “Mã vãd
umplut de sfânta luminã din inimã prin darul lui Dumnezeu, ca un
sfeºnic nestins al Duhului Sfânt, dacã se poate spune aºa. ªi aºa sunt
introdus în raþiunile fãpturilor. Încep sã vãd din adânc strãlucind în
fiecare fãpturã o luminiþã a raþiunii dumnezeieºti. ªi vãd toate
raþiunile lor, atunci, unite, adunându-se între ele, cu ele, ca într-o
singurã raþiune tainicã, ºi toate ale Scripturii le vãd sfârºind în acea
raþiune” – în Logos, în Dumnezeu-Cuvântul, iubiþilor. Adicã, aºa cum
spuneau Pãrinþii, “Dumnezeu e ascuns în Scripturi ºi în fãpturi”. ªi în
fiecare fãpturã vezi licãrind, strãlucind, din slava puterii
dumnezeieºti, aºa cum în fiecare cuvânt al Scripturii vezi rãsãrind
luminã, înþelegere care te îmbogãþeºte, te lumineazã, strãluceºte în
tine. ªi aºa, strãlucind, Îl vezi pe Dumnezeu-Cuvântul luminându-te.
ªi, cum spune Scriptura, aºa cum oarecând Moisi stãtea de vorbã cu
Dumnezeu cum ar sta de vorbã cineva cu prietenii lui, aºa te vezi pe
tine, în acest grai al rugãciunii, cãci rugãciunea aceasta înseamnã:
vorbirea cu El. ªi multe taine ni se descoperã adunate în acel unic
cuvânt al lui Dumnezeu-Cuvântul ºi arãtate prin El. Vãd cu adevãrat
în duh pe Dumnezeu-Cuvântul, Raþiunea, Care-i Sfatul cel mare al lui
Dumnezeu. La care privind, David a cântat: “Sfatul Domnului
rãmâne în veac. Gândurile inimii Lui în neam ºi în neam”. “Cãci
sfatul Domnului nimeni nu-l va strica”, cum zice ºi Isaia. ªi sfatul
acesta e din harul duhovnicesc izvorâtor, ce lumineazã mintea întru
adevãr ºi o face sã vadã ºi cele mai presus de lume. Aºa contemplau
sfinþii, iubiþilor.
În ce îmbrãcãminte, atunci, sunt îmbrãcaþi sfinþii? Gânditu-ne-
am noi? Aºa era ºi Adam, aºa a fost zidit. Tot Patriarhul Calist spune
cã l-a zidit Dumnezeu pe Adam, þãrânã luând din pãmânt; ºi a zidit
trupul. În el a suflat suflare de viaþã. Dar pãmântul, din care l-a zidit,
purta în el raþiunile tuturor fãpturilor; cãci pânã la Adam se zidiserã
toate celelalte. ªi, auziþi, foloseºte Grigorie Palama un cuvânt atât de
frumos, luminos: kioforon, adicã “pãmântul era însãrcinat”, gravid. ªi
dorim ca orice prunc, în sânul mamei, sã fie curat, aºa cum a fost
pãmântul zidit: gravid de toate raþiunile, cuvintele dumnezeieºti
ziditoare. ªi toate vieþuitoarele din puritatea pãmântului însãrcinat s-
au nãscut, în strãlucirea lor. Din acest trup, sân, dacã vreþi, luminat
de Dumnezeu, a fost zidit trupul lui Adam. Acum înþelegem: era
curat. ªi peste toate aceste frumuseþi pe care le-a numit Scriptura –
pãsãrile cerului (un simbol al faunei) ºi crinii câmpului (flora) –, peste
toatã aceastã frumuseþe curatã (noi am prihãnit-o) a suflat
Dumnezeu suflare de viaþã. Suflarea de viaþã, iubiþilor, de la El
însuºi – lumina divinã, ca sã vadã omul cu ochiul din adânc al
credinþei, ce se întinde peste marginile lumii. Aceastã suflare a lui
Dumnezeu în Adam “nu puþinã slavã ºi strãlucire de chip
dumnezeiesc pricinuia celui pãrtaº de ea”, zice Patriarhul Calist. În
acea slavã era îmbrãcat Adam. ªi, ca urmare, el se purta faþã de
celelalte fãpturi cu putere strãvãzãtoare. Vedeþi cum Mântuitorul
vorbeºte de crinii câmpului în frumuseþea lor, de pãsãrile cerului, tot
aºa ºi pe Adam l-a îmbrãcat la început cu putere strãvãzãtoare ºi
prooroceascã; ºi era împreunã cu Dumnezeu Ziditorul.
 ªi sã nu ne îngrijorãm, adicã sã nu fie ca o obsesie, ca un chin
neîncetat: ce vom mânca, ce vom bea, cu ce ne vom îmbrãca. Cãci
chinul acesta, ca posesie demonicã, opreºte sufletul din înãlþarea lui
la adevãr, la Dumnezeu. Chiar de ar fi ca trupul sã se treacã, sufletul
sã nu înceteze o clipã a purta lumina! “Aruncã grija ta la Domnul,
zice Psalmistul, ºi El te va hrãni”. Deci grija arunc-o, dar nu fapta.
Cãci Mântuitorul, care a zis “nu vã îngrijoraþi”, zice, de asemeni, prin
dumnezeiescul Pavel, care scrie cãtre Timotei: “Dacã însã cineva nu
poartã grijã de ai sãi ºi mai ales de casnicii sãi, s-a lepãdat de
credinþã ºi este mai rãu decât un necredincios” (I Timotei 5, 8). Ca
sã fie precizare aici: e vorba de îngrijorare, nu de purtare de grijã,
pentru care Sf. Pavel foloseºte cuvântul pronie – sã poarte grijã.
Îngrijorarea... frumuseþea, strãlucirea întru care a fost zidit
omul dintru început ... Aici îngãduiþi sã mãrturisesc un cuvânt: Când
Adam cu Eva ºi-au întors privirea de la faþa lui Dumnezeu la faþa lor,
la eul lor... ºi atunci, cum spune Mântuitorul, “lumina care este întru
tine e întuneric”; e întuneric fãrã Dumnezeu. Acesta este adevãrul.
ªi, precum Unul este Dumnezeu, unul este ºi adevãrul tuturor
adevãrurilor. Adevãr unic, necreat, ºi adevãrul fãpturilor – creat.
Aceasta este distincþia radicalã. ªi numai în lumina adevãrului
necreat, în care m-a zidit ºi pe mine, dupã chipul Celui necreat, eu
mã pot înãlþa. ªi Adam, în greºeala lui, s-a vãzut gol ºi s-a ascuns. ªi
o spunem mereu: Nu Dumnezeu Se ascunde de noi, ci noi ne
ascundem de Dumnezeu. Cãci Dumnezeu l-a chemat: Adame, unde
eºti? Se ascunsese între pomii grãdinii, adicã închinându-se la lume ºi
la el, la duhul cel rãu. “Mi-a fost ruºine, Doamne, cãci m-am vãzut
gol”. – Gol de harul ºi de lumina aceea divinã în care a strãlucit
Adam. În care strãlucea Moisi când purta Legea luatã de pe muntele
Sinai s-o împãrtãºeascã poporului. Aºa cum Mântuitorul pe Muntele
Taborului a strãlucit ºi ucenicii împreunã cu El. Aºa cum sfinþii
strãlucesc atunci când sãvârºesc dumnezeiasca Liturghie.
Iubiþilor, acea luminã, acel veºmânt a rãmas la temelia
noastrã, nu se stinge. Lumina divinã este eternã; ochiul nostru, el se
întunecã. De aceea, repet, aºa a început Mântuitorul Evanghelia, cu
ochiul nostru. De ce, iubiþilor, sfinþii redobândesc lumina? Veºmântul
cu care se îmbrãcau în vremea veche preoþii ºi toþi cei care
mergeau la Templu sau în bisericã... ce era acel veºmânt al filosofilor
– toga lor, ºi al împãraþilor? – Memoria sfântã a luminii celei dintru
început, a veºmântului celui dintâi, iubiþilor. Nu uitaþi, acesta este un
fapt de mare însemnãtate. Noi toþi avem din acea îmbrãcãminte,
iubiþilor. Tot aºa, în primele veacuri, când se botezau creºtinii, mai
ales în noaptea Învierii, toatã Sãptãmâna Luminatã mergeau în haine
albe. Cu conºtiinþa unui asemenea veºmânt sã venim totdeauna la
bisericã. Sã nu uitãm: veºmântul de bisericã e veºmântul lui Adam ºi,
mai ales, e veºmântul lui Hristos. Înviind, Hristos era în lumina
Dumnezeirii îmbrãcat. Omul e botezat, în acea luminã, în acel
veºmânt curat al botezului. Aºa sã venim la bisericã! Când vii în
haine prin care se manifestã senzualitatea, ies în evidenþã liniile firii
vechi, ale naºterii din trup numai... Omul e chemat sã se nascã de
douã ori, ºi din duh, prin Sfântul Botez. Spuneþi tuturor... Spune
Sfântul Grigorie Teologul, dupã Sfintele Scripturi: Sã nu se îmbrace
femeia bãrbãteºte. Cel puþin în bisericã, în casa slavei... Dacã vrei sã
te împãrtãºeºti de slava feþei lui Dumnezeu (cum ne rugãm în
Psalmul 142: “Nu-Þi întoarce faþa de la mine, ca sã nu mã asemãn
celor ce se pogoarã în mormânt”. Pãcatul e pogorâre în mormânt. O
spunem pãrinteºte, nu judecând, cãci judecata nu este a noastrã, ci a
lui Dumnezeu. Dar cuvântul adevãrului trebuie sã-l spunem. Aici,
înveºmântaþi în credinþã, în nãdejde, în dragoste – acestea te fac cu
adevãrat frumos. Cum strãlucind în tine lumina divinã, lumina
credinþei, lumina virtuþilor – credinþa, nãdejdea, dragostea,
bunãtatea, pacea, îndelunga rãbdare, credincioºia, blândeþea,
înfrânarea poftelor... simþim noi cum aceste virtuþi, care sunt
dumnezeieºti, cum în ele feþele noastre strãlucesc, sunt pline de
luminã. ªi atunci, e strãlucirea de odinioarã a lui Adam, e strãlucirea
Mântuitorului în Întrupare ºi în Înviere, cãci aºa cântau îngerii: “Slavã
întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace”, ºi strãlucirea
sfinþilor – aceasta este adevãrata frumuseþe a noastrã, mai multã
decât a întregii creaþii.
Cu acest gând al dumnezeieºtii Evanghelii, iubiþilor, astãzi,
îmbrãcându-ne în lumina ochiului nostru care vede luminos în lumina
divinã... Închei cu un cuvânt al unui mare savant – Jacques Monod –
care în 1965 a luat premiul Nobel pentru Biologie, înþelegând ºtiinþa
vieþii. Cum s-a luptat el, cu o cercetare ºtiinþificã cinstitã. ªi a ajuns
la aceastã convingere: Orice fãpturã vie poartã în ea teleonomie,
morfogenezã ºi invarianþã3. ªi încheie zicând despre om: Omul ºtie
cã este singur – unicitatea faþã de celealte fãpturi – într-un univers,
zice el, indiferent (natura indiferentã, cum sunt fulgerele care-i
lovesc pe oameni). Destinul lui, zice el, menirea lui nu e nicãieri
scrisã înainte. Altfel spus, de la Ziditor. ªi încheie: lui, numai lui,
omului, îi este dat sã aleagã între împãrãþie ºi tenebre. Nouã,
tuturor, ne este dat sã alegem între Dumnezeu ºi mamona, cum a
spus Mântuitorul. Dumnezeul iubirii, al luminii, al veºniciei, al
libertãþii, al adevãrului suprem. Pe Acesta Îl alegem ºi Îl mãrturisim,
cu Tatãl, cu Fiul ºi cu Duhul Sfânt, cu Maica Domnului ºi cu toþi
sfinþii, ºi sfântul Ioan înaintemergãtorul ºi botezãtorul Domnului.
Amin.

3teleonomie – în fiecare fiinþã este sãmânþa unui proiect care cautã

sã se împlineascã; morfogeneza – capãtã chip, frumuseþe;
invarianþã – cum a spus Psalmistul: “Hotar ai pus peste care nu vor
trece”
 Dupã predicã: Dacã ar fi vãzut toþi învãþaþii – Kant ºi alþii –
atunci când era vorba de aceste argumente, zise raþionale, privind
existenþa lui Dumnezeu, adicã întreaga Creaþie este operã a unui
Creator... ªi ar fi vãzut cu ochii Mântuitorului ºi în lumina Duhului
Sfânt, nu se mai îndoiau.