Cuvantul Mantuitorului din evanghelia din duminica a treia dupa Rusalii, ne pune

in fata si ne arata tocmai ce ne desparte de Dragoastea Mantuitorului Iisus Hri

stos - Grijile acestui veac .
Iar grijile acestui veac ajung sa ne desparta de Dumnezeu tocmai atunci cand nu
raspundem chemarii lui Dumnezeu, iar acesta Ne indeparteaza de Harul Lui, iar fa
ra Harul Sfantului Duh nu ne putem mantui, ajungem la orbire duhovniceasca cum z
ice si apostolul Pavel Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Du
mnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor i inima lor cea n
esocotita s-a intunecat. Ajungem la ratacire
fiindca ei n-au primit iubirea adev
arului, ca ei sa se mantuiasca , zice Apostolul catre Tesaloniceni si mai rau este
ca ajungem sa ne departam de Dumnezeu Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire
a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numa
i ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac.
Ne indepartam de Dumnezeu, creandu-ne un Dumnezeu propriu , devenim robi ai pacatul
ui, ai Mamonei, ingrijindu-ne mai mult de cele din afara decat de cele cu adevar
at importante; dupa cum iarasi zice Apostolul Pavel catre Corinteni Ci cu mult ma
i mult madularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
Si pe cele ale trupului care ni se par ca sunt mai de necinste, pe acelea cu mai
multa evlavie le imbracam; si cele necuviincioase ale noastre au mai multa cuvi
inta.
Ne ingrijim de trup, ne infrumusetam in fel si chip, purtam de grija de sanatate
, ne iubim ochii (caci ce ne-am face fara lumina lor), mainile care au o mare im
portanta in actiunile de zi cu zi, dar neglijam ce este mai important, cum avem
grija in felul nostru de trup tot astfel se cuvine sa avem grija, si cu cat mai
mult, de sufletul nostru..... cata importanta dam trupului, dar cat de importana
ta este inima noastra.
Apoi, suntem plini de griji, sa adunam cat mai multe ca si Bogatul din evangheli
e caruia i-a rodit tarina.. Si traim intr-o ratacire si indepartare de Adevarata
Fericire, si ajungem cum spune Apostolul Petru slab vazator si orb si a uitat de
curatirea pacatelor lui de demult .
Intr-o rugaciune spune Grija vietii ma scos din Rai , iar aceasta este Pofta .. iar Sf
Maxim Marturisitorul zice: Nu mancarile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nici
facerea de prunci, ci curvia; nici banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci sla
va desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt, decat reaua intrebu
intare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti. iar Pacatele ne
vin prin reaua intrebuintare a puterilor sufletului/ a celei poftitoare, irasci
bile si rationale. Nestiinta si nechibzumta vin din reaua intrebuintare a puteri
i rationale. Ura si necumpatarea din reaua intrebuintare a puterii irascibile (i
utimea) si poftitoare. Iar din buna intrebuintare a acestora ne vine cunostinta
si chibzuinta iubirea si cumpatarea. Daca e asa, nimic din cele create si facute
de Dumnezeu nu este rau. Pentru ca Dumnezeu le-a facut pe toate Foarte Bune, si
din momentul in care la facut pe om, a facut si toate cele de trbuinta lui, Asa
dar nu Bogatia este rea ci lacomia si iubirea de arginti.
Apostolul Pavel in epistola sa zice Celor bogati in veacul de acum porunceste-le,
sa nu se inalte cu gandul, nici sa nadajduiasca spre bogatia cea nestatatoare . A
ceasta invatatura a dat-o Pavel ucenicului sau Timotei (l Tim. 6, 17). Ci zice: in
sufla-le sa nu se semeteasca . Bogatia nu este oprita, numai daca cineva, o intreb
uinteaza la ceea ce este de trebuinta. Adica, precum vinul in sine nu este ceva
rau; ci rau este numai intrebuintarea lui cea fara randuiala; asa si bogatia nu
este in sine ceva rau, ci rea este zgarcenia si lacomia de avere, iubirea de arg
inti. Altceva este un lacom de avere, si altceva un bogat.Iubirea de argint este
radacina tuturor relelor (1 Timotei 6, 10). Iubirea de argint nu e doar impatim
irea dupa bani, ci dupa orice avere prisositoare care vatama sufletul.
Asadar Apostolul Pavel nu porunceste bogatilor, sa fie saraci, ci sa fie smeriti
, fiindc smerenia opreste pe oameni de la umblarea si alergarea dupa bogatie si d
e la iubirea ei cea fara randuiala.
Mantuitorul intr-o alta parte a evangheliei vorbeste despre bogatii care nu pot
intra in imparatia lui Dumnezeu. Spune ca e mai usor sa treaca o camila prin ure
chile acului, decat sa intre bogatul in Imparatia lui Dumnezeu. Si tot Mantuitor

ul spune, intr-un alt Cuvant: Acolo unde este comoara voastra, acolo este si inim
a voastra .
De aceea evanghelia din aceasta duminica ne indeamna sa ne schimbam grijile, din
cele lumesti in cele mantuitoare. Grija pentru implinirea voii lui Dumnezeu, gr
iji care te ridica, te angajeaza in viata sfnta
Toata grija cea lumeasca de la noi s-o lepadam", se spune la slujba, la Sfanta Li
turghie. Deci, grijile lumesti trebuie astupate cumva cu increderea in Dumnezeu
si in bunatatea Lui, care ne indeamna la Pocainta.
Grijile se inmultesc si ingrijorarea creste atunci cand nu aveam statornicie in
dreapta credinta, pentru ca, daca suferinta aduce rabdare, iar rabdarea incercar
e, si incercarea aduce nadejde.. Atunci cum ne vom ingrijora cand avem Nadejde i
n Mantuitorul Iisus Hristos..
Ceea ce vrea Dumnezeu cu noi este ca in fiecare zi sa traim o viata frumoasa si
linistita, o viata din care sa lipseasca ingrijorarea pentru lucruri pamantesti,
dar in care sa se faca vadita grija de a-I sluji lui Dumnezeu si de a-I face vo
ia Lui. Apostolul Pavel ne spune:
Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va
schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce
este bun si placut si desavarsit
Si dupa cum zice inceputul evangheliei, Mantuitorul ne arata de unde sa pornim c
a sa nu fim robiti de grijile acestui veac.. si zice: Luminatorul trupului este o
chiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi och
iul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine es
te intuneric, dar intunericul cu cat mai mult!
Prin aceste cuvinte Mantuitorul Iisus Hristos isi indreapta invatatura Sa spre l
ucrurile din afara, adica spre cele materiale ca prin ele sa intelegem si pe cel
e sufletesti, duhovnicesti. Spunand aceasta, intoarce intreaga icoana a ochiului
si a trupului spre omul dinlauntru, spre minte si spre suflet, pentru ca ochiul
e chipul mintii, iar sufletul chipul trupului. In Sfanta Scriptura se vorbeste
adesea de vederea mintii, precum si de orbirea ei. Apostolul Pavel cere de la Du
mnezeu pentru Efeseni: Sa va lumineze ochii inimii (1,18) , ochii mintii este vede
rea dinlauntru, singura prin care se poate vedea Legea lui Dumnezeu.
Iar de nu stim ce inseamna vatamarea mintii, ne da exeplul ochiului trupesc . Pentr
u ca ceea ce este ochiul pentru trup aceea este mintea pentru suflet. Sfinti Par
inti spun ca mintea este ochiul sufletului, fereastra sufletului spre Dumnezeu.
Un Sfant Parinte zice ca ochiul este martor lucrarii dumnezeiesti pe care El a f
acut-o. Cand mintea noastra se va intuneca de pacate, atunci toata asezarea si s
imturile trupului vor fi intunecate. Caci daca mintea noastra, pe care ne-a dato Dumnezeu spre luminare si povatauire la toata fapta buna, va fi intunecata de
cele rele, atunci cu cat mai intunecate vor fi poftele trupului nostru, care pur
urea si prea lesne se pleaca la pacate.
De aceea socotim vederea or sanatatea ochilor mai depret decat orice bogatie, ia
r daca pierdem vederea ochilor, socotim caci viata nu ne mai este de nici un fol
os, si precum atunci cand ochii sunt orbiti, cea mai mare parte a lucrarii celor
lalte madulare ne este pierduta, pentru ca ni s-a stins lumina, Tot asa si cand
mintea se intuneca, sufletul se umple de nenumarate rele. Dumnezeu ne-a dat mint
ea ca sa risipim nestiinta, ca sa aveam o judecata dreapta despre lucruri, si ca
sa ramanem nezdruncinati cand vin peste noi incercari, folosindu-ne de minte ca
de o arma a luminii, noi insa am ingropat si am irosit acest dar a lui Dumnezeu
de dragul lucrurilor fara de folos.
Pentru ca la ce folos un trup bine intocmit cand ochii sunt scosi ...... Cand oc
hii ne sunt scosi nu mai simtim nici o bucurie din pricina acesteia, cu atat mai
mult nu vom simti vreo bucurie cand mintea ni-i intunecata si bolnava..si pentr
u aceasta continua Domnul: daca lumina care e in tine este intuneric, dar intuner
icul cu cat mai mult!

De aceea sfintii au avut mare grija sa fie treji si veghetori cu mintea in toata
vremea, pazind-o curata de pacate si de rautate.
Dar nu numai ei se sileau sa aiba aceasta lucrare, adic paza mintii, ci si pe noi
ne invata amanuntit aceasta lucrare.Sfantul Isihie Sinaitul ne spune: "Paza min
tii este calea a toata virtutea" Iar Cuviosul Pimen Egipteanul, zice: "Nu avem n
evoie de nimic, numai de minte treaza". Avva Agaton a fost intrebat: "Ce este ma
i mare, osteneala trupeasca, sau pazirea cea dinauntru?", si a zis batranul: "As
emenea este omul ca un pom, osteneala trupeasca este frunza, iar paza celor dina
untru este rodul"
Sfantul Isihie Sinaitul zice: "Paza mintii si rugaciunea se sustin una pe alta.
Caci paza mintii vine din rugaciunea nencetata, iar rugaciunea, din paza mintii s
i din atentia cea mare".
Paza mintii este sa ne pazim mintea de inchipuri patimase,sa ne pazim mintea de
orice gand pacatos, sa chemam nencetat numele Domnului nostru Iisus Hristos in aj
utor, sa ne aducem aminte nencetat de moarte, spre a nu gresi inaintea lui Dumnez
eu
Toti sfintii si dumnezeiestii Parinti se sileau totdeauna la pazirea mintii, cac
i stiau ca fara aceasta sfanta lucrare cu nimic nu poate spori omul pe calea por
uncilor lui Dumnezeu.
Ochiul curat, curat vede si ochiul murdar murdar vede..
Cand mintea e curata, totul in sufletul omului este curat si este curat omul int
reg. Toate sunt curate pentru cei curati (Tit 1,15). Fara indoiala ca in orice o
m, pe langa cea mai mare curatie se afla si impuritati; dar omul cu minte curata
nu va vedea necuratia, pentru ca isi indreapta mintea, si prin minte tot suflet
ul, numai spre ceea ce este curat atat intransul cat si in lumea inconjuratoare.
Si, indreptandu-si mintea numai spre ceea ce este curat, se imbogateste tot mai
mult si mai mult in curatie. Cu cat mintea ni se alipeste de Mantuitorul Iisus
Hristos care este desavarsirea curatiei si a luminii, cu atat mai curata, mai st
ralucita si mai intelegatoare se face, si odata cu ea si inima si tot sufletul n
ostru. Iar ochiul murdar, murdar vede.. pentru ca mintea este oarba si nu vede s
i nu cunoaste cele duhovnicesti:
Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Du
mnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se
judeca duhovniceste (1 Corinteni 2,14).
Cel cu mintea curata, cu ochiul curat, nu se ingrijeste nici de hrana, nici de h
aina nici de ziua de maine, ci se ingrijeste de hrana sufletului, de imbracamint
ea sufletului, in al imbraca in virtuti si poarta grija cea mantuitoare a suflet
ului, Cuminecarea cu Hristos..
Si mai departe zice Cuvantul Mantuitorului in evanghelie:
Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va ur si pe celalal
t il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui, nu puteti s
a slujiti lui Dumnezeu si lui mamona
Dumnezeu si mamona, iata cei doi stapani potrivnici carora nu le putem sluji imp
reuna: si lui Dumnezeu spre mantuire si viata, si lui mamona spre pierzanie si m
oarte.
Legea lui Dumnezeu este calea cea stramta a virtutii care duce la Imparatia lui
Dumnezeu, pe cand legea lumii este calea cea larga a pacatului care duce la chin
ul vesnic.
Prin Cuvintele Sale, Mantuitorul incearca sa na departeze de lucrurile din lumea
aceasta, de tirania iubirii de argint.. Pentru ca din cauza acesteia incetam sa

mai fim slujitori ai lui Dumnezeu.. Dispretuind cele lumesti castigam bunavoint
a si dragostea lui Hristos.
Mantuitorul Iisus Hristos ne indeamna pe doua cai sa-I urmam spusele: si prin ce
le ce ne sunt de folos dar si prin cele ce ne vatama pentru ca ne arata ca ne im
bolnavim daca nu-L ascultam si ne face sanatosi de-L ascultam.
Bogatia ne vatama de doua ori, o data pentru ca ne face robi si a doua oara pent
ru ca ne scoate din dragostea lui Hristos, si de aceea ne arata ca pricinuieste
o indoita paguba sufleteasca pentru ca ne indeparteaza de Dumnezeu si ne supune
lui mamona si de aceea spune Cuvantul evangheiei: Nimeni nu poate sa slujeasca la
doi domni , Pomeneste de doi domni pentru ca ei dau porunci potrivnice.
Iov a fost bogat, dar nu a fost rob lui mamona, nu era stapanit de mamona ci-l s
tapanea, era stapan nu rob, mai mult nu numai ca nu rapea averile altora ci chia
r pe ale sale le dadea nevoiasilor, de aceea nici n-a plans cand a pierdut-o.
Noi astazi, nu suntem ca dreptul Iov, ci ca niste sclavi ai avutiilor si platind
biruri tiranului vrajmas. Dragostea de avutii ni se aseaza in minte ca intr-o c
etatuie, si ne vin porunci si ganduri pline de toata faradelegea.
Pentru ca atunci cand unul ne indeamna sa rapim altul ne porunceste sa ne despar
tim de ale noastre, cand unul ne zice sa traim in castitate, celalt zice sa desf
ranam, cand unul ne indeamna la betii si chefuirii altul ne indeamna la infranar
e la cumpatare, cand unul ne porunceste sa dispretuim toate din jurul nostru alt
ul ne indeamna sa ne lipim inima de cele stricacioase, cand unul ne porunceste s
a admiram marmura, zidurile si acoperisurile celalalt ne spune sa nu punem nici
un pret pe ele.
Pentru ca nu putem iubii lucrurile pamantesti si in acelasi timp sa fim complesi
ti atasati de lucrurile ceresti. Mintea noastra nu poate sa cugeteze in acelasi
timp si cele ceresti si cele pamantesti, nici inima noastra nu poate sa iubeasca
la fel si pe Dumnezeu si pe lume, ci numai ori pe unul, ori pe altul, pentru ca
amandoua impreuna este cu neputinta: Nu puteti sa slujii lui Dumnezeu si lui Mam
ona. Adica la doi stapani ale caror ganduri, dorinte si porunci isi sunt potrivni
ce. Zice Avva Isaia: "Precum nu poti privi cu un ochi la cer si cu altul la pamant
, nici mintea nu poate sa amestece grija de cele ceresti cu grija de cele pamant
esti"
Hristos il numeste pe mamona domn, nu din pricina firii lui, ci di pricina stari
i nenorocite in care sunt cei supusi lui, la fel cum pantecele este numit dumnez
eu, nu din pricina vredniciei lui ci din pricina ticalosiei celor ce-l robesc.
De aceea, suntem de plans atunci cand desi avand pe Dumnezeu stapan, schimbam bl
anda Lui stapanire cu cumplita tiranie a lui mamona, caci avem o multime de pagu
be, si necazuri chiar de pe urma acesteii tiranii.. Paguba multa, judecatii, nec
azuri, lupte, munci, vatamarea sufletului si ceea ce este mai grav pierderea bun
atatilor celor de Sus si dragostea lui Dumnezeu, pierderea mantuirii.
Si dupa ce ne-a aratat ce vom suferii din pricina slujirii mamonei continua mai
deparde:
De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pen
tru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hran
a si trupul decat imbracamintea?
Chiar daca sufletul n-are nevoie de hrana totusi nu poate ramane in trup daca tr
upul nu este hranit. Mantuitorul nu zice sa nu ne ingrijim pentru painea cea de t
oate zilele ci sa nu facem din grija o ingrijorare, pentru ca aceasta indeparteaz
a de Dumnezeu.
Nu zice sa nu muncim.. pt ca EL insusi spune: Tatal meu pana intr-acest ceas lucr
eaza, si Eu lucrez , ci se refere sa nu devenim robi municii.. Mantuitorul Iisus
Hristos doreste sa alungam din sufletul nostru grija pentru hrana, pentru bautur
a si imbracaminte. Mai greu e sa faci un trup decat sa-l hranesti si sa-l imbrac
i. Iar Dumnezeu, care a facut ce-i mai greu, va face si ce-i mai usor. Ochiul Lu
i ne vegheaza neincetat, mainile Lui pline se intind necontenit spre noi.

Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitn

ite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai pre
sus decat ele? Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale u
n cot
Dumnezeu acestora le este Ziditor, iar noua ne este cu mult mai mult: Ne este Ta
ta!
Ingrijindu-se Dumnezeu de aceste fapturi inferioare omului dupa cum zice si psal
mistul: Deschizand Tu mana ta toate se vor umple de bunatati , oare nu cu mult mai
mult se va ingriji Dumnezeu de omul pe care l-a facut dupa chip si asemanarea Lu
i si pentru care a facut toate cele vazute si pe care pe insusi Fiul Sau la trim
is pe pamant ca sa ne daruiasca Viata..
Si cine poate sa adauge staturii sale un cot nu a vorbit de suflet pentru ca sufle
tul nu poate creste, ci la trup s-a referit.. si aceasta nu pentru ca ar putea o
mul sa se faca singur sa creasca, ci ca sa arate ca omul fara puterea lui Dumnez
eu si fara purtarea de grija a Lui, omul nu poate face nimic. Si apostolul Pavel
zice: Asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda, nu este ceva, ci numai Dumnez
eu care face sa creasca
Nu ravna noastra ci purtarea de grija lui Dumnezeu savarseste totul, pt ca daca
Dumnezeu isi retrage Harul Sau de la noi, toate ni-s in zadar si pierdute.
Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc:
nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea
lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar dac iarba campului, care astazi
este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult m
ai mult pe voi, putin credinciosilor?
Daca a impodobit cu prisosinta toate cele de pe pamant iar aceasta a facut-o nu
din nevoie ci din darnicie, ci cu mult mai mult nu o va lipsi cu cele de trebuin
ta pe fiinta cea mai depret de pe pamant, Caci daca pe crini Dumnezeu i-a imbrac
at si impodobit atat de frumos, incat nici Solomon cel preaintelept si desfatat
intru toata imparatia sa nu s-a putut imbraca in acest fel, Oare nu cu mult mai
mult ne v-a darui cele de folos.. Si ne mai arat Dumnezeu prin aceasta ca oricat
de mult ne-am ingriji niciodata nu ne vom putea impodobii ca crini, si de aceea
ne invata ca nu se cuvine a ne ingriji pentru podoaba pentru ca aceasta este a
florilor trecatoare, iar cel care se impodobeste este ca iarba, care astazi este
si maine se arunca in cuptor... Si de aceea ne si numeste putin credinciosi din
pricina grijii si ingrijorarii noastre purtate catre cele fara de folos..
Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom im
braca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatl vostru Cel c
eresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si drepta
tea Lui si toate acestea se vor adauga voua.
Domnul ne porunceste inca odata sa nu ne ingrijoram pentru ce vom manca, sau ce
vom bea, sau cu ce ne vom imbraca. Repeta porunca spre a ne rupe de grijile aces
tui veac care ne astupa vederea duhovniceasca, ne orbesc mintea si ne lasa pe in
tuneric in aceasta lume, in ghearele unui stapan rau, mamona, indepartati si ins
trainati de Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristos a spus ca dupa lucrul veacului acestuia, care aduce griji s
i ingrijorari, se straduiesc cei care traiesc departe de Biserica Mantuitorului
Or, noi, crestinii, stim ca avem trebuinta de ele si stim ca avem un Tata care s
e ingrijeste de noi, si atunci rugaciunea ne intareste in constiinta aceasta ca
Dumnezeu este cu noi si ne va darui cele spre folosul nostru.
Dumnezeu nu zice sa nu purtam grija a ne hranii ci a face din aceasta o ingrijor
are, nu zice a nu manca ci opreste desfatarea, lacomia, neinfranarea..
Caci trup
ul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se imp
otrivesc unul altuia (Gal 5,17)

Prin Cuvintele Evanghelie, Mantuitorul elibereaza sufletul de orice grija, si vo

rbeste de imparatia cerurilor, Pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos a venit pe pa
mant sa desfiinteze cele vechi si sa ne cheme la patria cereasca. De aceea face
totul ca sa ne scape de cele de prisos si de dragostea ce ne leaga de pamant. Nam fost facuti sa mancam, sa bem, si sa ne imbracam, Carnea si sangele nu vor mos
teni imparatia lui Dumnezeu" (I Cor. 15, 50) ci sa placem lui Dumnezeu si sa doba
ndim bunatatile ce vor sa fie, Precum omul duhovnicesc cand nazuieste la cele ce
resti socoteste fara de prisos mancarea, bautura si imbracamintea, astfel indepl
ineste cuvintele Mantuitorului care zice: Cautati mai intai imparatia lui Dumneze
u si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. A ne preocupa si de celela
lte , nu e interzis. Mantuitorul stabileste doar prioritatile. El zice: mai intai im
paratia Iui Dumnezeu, dar dupa aceea si celelalte , pentru care ne promite ca restu
l bunatatilor lumesti ni se vor adauga
Dumnezeu ne porunceste sa nu le cerem pe acestea cand ne rugam, ci pe cele ceres
ti, Dar noi ne aratam nevrednici fata de Tatal nostru, pentru ca ne cheltuim toa
te ravna cu dorul de cele trecatoare si irosim grija pentru cele cu adevarat imp
ortante si folositoare, bunatatile cele ceresti.
Auzind acestea, sa fim nu numai auzitori, ci si implinitori ai cuvantului (Iacov 1
, 22). AMIN.