Citirea si cugetarea Sfintei Scripturi duce la cunosterea lui Dumnezeu.

Iar aceasta
cunoastere indrepteaza orice suflet spre vietuirea sa in comuniune si unire cu
Iisus Hristos, Citind cu luare aminte si cu sarguinta vom afla margaritare
duhovnicesti, mai cu seama tainele Sfintelor Epistole, ce au fost scrise, pentru
noi, spre, curatire, indreptare, mustrare, renastere, innoire, pentru cunoasterea
Adevarului, care este unul singur, Mantuitorul Iisus Hristos..
Dintre toti apostoli, cel ce s-a ostenit cel mai mult, dupa cum spune si cuvantul
sau, �ci m-am ostenit mai mult decat ei toti. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care
este cu mine� este Pavel, fiindca el i-a intrecut pe toti Apostolii in invatatura
cuvantului..
Iar dupa cum �ncepe epistola catre romani:
1.�Pavel, rob a lui Iisus Hristos, chemat de EL apostol, randuit pentru vestirea
Evangheliei lui Dumnezeu�

Pavel, rob a lui Iisus Hristos..

Dupa cum vedem, de fiecare data cand un apostol scria el se prezenta, afara de
epistola catre evrei a Sf Ap. Pavel..
de ce scria si de ce se prezenta?
Se prezentau pentru ca prin aceasta dadeau marturie despre faptul ca erau
propovaduitori ai Adevarului, si pentru ca evreii L-au rastignit pe Iisus Hristos,
ei nu credeau si mai mult ii osandeau pentru cuvantul lor, pentru ca ei propovaduia
in numele lui Dumnezeu, pe Iisus Hristos care a murit si a inviat, iar prin aceasta
dadeau dovada de sinceritate, ca nu le era frica de prigonirile ce se starneai in
urma propovaduirii cuvantului, si de simplitate si de credinta.. celor ce le scria
nu erau credinciosi, poate nu-l cunoastea pe Dumnezeu, sau de se afla printre ei si
cunoscatori ai adevarului prin epistolele ce le scriau si le trimiteau, le scria
spre cunoastere, spre indem, spre mangaiere, spre intarire..
si spune mai apoi: �rob a lui Iisus Hristos�.. implinitor al voii Dumnezeiesti,
supus in ascultare si smerenie.. dupa cum avem si cuvantul Maicii Domnului �iata
roaba Domnului�, adica slujitoare in cuvant si credinta prin trairea si
indeplinirea poruncii dumnezeiesti.. iar Sf Ap Pavel, prin cuvantul rob arata ca
este �ntru-totul slujitor si implinitor al Adevarului care este Iisus Hristos..
�chemat de EL apostol�
prin acest cuvant apostolul arata marturia adevarului ca a fost chemat de Insusi
Mantuitorul Iisus Hristos, chemarea lui a fost intru totul deosebita fata de
chemarea celorlalti apostoli, daca cineva se gasea sa zice ceva impotriva lui cu
privire la vietuirea lui anterioara pe cand prigonea Biserica lui Dumnezeu, are
marturia cuvantului in care zice ca a fost chemat de �nsusi Domnul nostru Iisus
Hristos intr-un fel cu totul deosebit.. pentru ca chemarea lui a fost din cer, o
lumina mai stralucita decat soarele, l-a invaluit deodata, ca un fulger.. o
pogorarea a Duhului Sfant, o cincizecime personala..
�randuit pentru vestirea Evanghelia lui Dumnezeu�
Desi el prigonea Biserica lui Dumnezeu, dupa cum vedem in faptele apostolilor,
Dumnezeu il randuise chiar de la nasterea sa sa fie un vas ales, ca mai apoi, prin
descoperirea nu de la oameni, ci din cer, a fost randuit sa vestesca �nvatatura
Adevarului, Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca desi Dumnezeu era cunoscut de iudei,
dar nu intru totul si mai ales ca, nu era cunoscut prin Duhul Sfant.. de aceea,
Dumnezeu Tatal, L-a trimis pe Fiul Sau, ca prin Fiu sa se faca cunoscut Dumnezeu-
Tatal, prin Duhul Sfant.. ca mai apoi prin Sfintii Apostoli, randuiti de
Mantuitorul Iisus Hristos sa vesteasca vestea cea buna despre Dumnezeu.

2, Pe care a fagaduit-o mai inaite, prin Proorocii Sai, in Sfintele Scripturi.

�nvatatura si Cuvantul pe care apostolii il propovaduiau era vestirea ce mai

inainte a fost graita prin prooroci fagaduita de Dumnezeu de la �nceputul tuturor
veacurilor, apoi daca cineva avea sa se ridice cu impotriviri asupra Evangheliei
lui Dumnezeu, ce Sf. Ap. Pavel o propovaduia, zicand ca ar fi fost o invatatura
noua, Sfantul Pavel, sau chiar toti apostolii arata prin Cuvantul lor ca aceasta
este mai veche decat toate neamurile, si era pre�nchipuirea tuturor proorociilor,
atat prin cuvintele lor cat si mai mult demonstrau plinirea cuvintelor prin fapte,
precum Moise a �naltat sarpele �n pustie pre�nchipuind Rastignirea Mantuitorului pe
Cruce..

3, Despre Fiul Sau, Cel nascut din samanta lui David, dupa trup.
Toata �nvatatura proorocilor si a proorociilor ne arata ca era despre Fiul Sau,
adica al lui Dumnezeu, nasterea lui nu avea sa fie numai dumnezeiasca, din apa si
din duh, ci si omeneasca, din semetia lui David, dupa trup, fiind Om adevarat si
Dumnezeu adevarat. Si daca �nsusi Dumnezeu s-a nascut dupa trup omenesc, aceasta
pentru ca sa ne nasca si pe noi din apa si din duh, spre viata adevarata, viata
duhovniceasca a carui izvor este Evanghelia lui Dumnezeu

4, Care a fost randuit Fiu al lui Dumnezeu �ntru putere, dupa Duhul sfinteniei,
prin �nvierea Lui din morti, Iisus Hristos, Domnul nostru.

Sfuntul Apostol Pavel a spus ca evanghelia ce o propovaduieste este despre Fiul lui
Dumnezeu, prin nasterea Sa dumnezeiasca, dupa trup, nestricand pecetile fecioriei
ale Maicii Sale, cunoscandu-se prin aceasta Dumnezeirea Sa, randuit ca fiind Fiul a
lui Dumnezeu �ntru putere,
�ntru putere pentru ca toate cele ce savarsea erau peste firea omeneasca, crestea
si se �nteleptea cu Duhul, la doisprezece ani, deja a �nceput a vorbi in templu,
iar batranii �l ascultau, �nvatatura si Cuvatul Sau �nvia sufletul �ntru putere,
minunile toate ce le-a savarsit, Dupa Duhul Sfinteniei, sfintind prin Duhul Sau pe
tot cel ce va crede in EL,
Si iara-si se arata ca prin �nvierea lui din morti, ca fiind Fiu a lui Dumnezeu..
pentru ca numai EL a murit si a �nviat Iisus Hristos, Domnul nostru..

5, Prin Care am primit har si apostolie, ca sa aduc, �n Numele Sau, la ascultarea

credintei toate neamurile.
Desi trairea Sf Ap. Pavel la �nceput a fost potrivnica harului si propovaduirii
Adevarului, el totusi, la vremea randuita de Dumnezeu, a fost �uns� si botezat cu
Duhul Sfant cand mergea catre Damasc, primind har si apostolie, si fiind chemat de
�nsusi Iisus Hristos, nimic nu s-a facut de la ei singuri, �ncrediintandu-i-se
aceasta sarcina numita apostolie, de �nsusi Mantuitorul Iisus Hristos, adica a
propovaduirii Cuvantul si Evanghelia lui Dumnezeu prin Duhul Sfant, spre a aduce in
Numele Sau, la ascultarea credintei toate neamurile, pentru ca a vorbi oamenilor
despre Dumnezeu era darul lui Dumnezeu iar a indupleca pe oameni spre ascultarea
credintei era lucrarea lui Dumnezeu in ei.. iar propovaduirea lor in Numele lui
Hristos, nastea credinta in sufletul ce auzea de Numele Lui, iar acesta dar al
evangheliei spre propovaduire a fost dat, pentru toate neamurile, nu cum, pana la
venirea Mantuitorului, Dumnezeu era cunoscut numai poporului evreu.

6. �ntru care sunteti si voi chemati ai lui Iisus Hristos.

Sf. Ap. Pavel le scria Romanilor.. iar ei desi se aflau in necunoasterea lui Iisus
Hristos.. desi aveau de toate, aveau de toate, degeaba aveau trup daca nu aveau
cap.. iar prin aceasta, Sf Ap Pavel avea sa le aduca la cunostinta chemarea lor
�ntru Iisus Hristos.. iar aceasta chemare era un dar, un dar mare, un dar pentru ca
nimeni si niciunul dintre noi nu suntem vrednici a veni si porni de la sine spre
Mantuitorul daca EL nu ne-ar chema.. Suntem si noi chemati ai lui Iisus Hristos,
spre �mplinirea si ascultarea credintei, iar aceasta este cu totul un dar al
sfinteniei, pentru ca acest dar aduce cu sine dragostea lui Dumnezeu.

7. Tuturor celor ce sunteti in Roma, iubiti de Dumnezeu, chemati sfinti. Har voua
si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Desi se aflau sub o stapanire pagana, cei din Roma, totusi se aflau printre ei,
oameni care erau slujitori ai lui Dumnezeu, iar Sf Ap Pavel, ii face cunoscuti prin
faptul ca-i numeste, �iubiti de Dumnezeu�.. de ce iubiti de Dumnezeu ?
Pentru ca erau credinciosi Cuvantului.. si �mplinitori prin ascultare, ca le si
spune mai apoi �chemati sfinti�, iar aceasta chemare le-o adresa Sf Ap Pavel pentru
faptul ca erau Crestini credinciosi, chemati cu aceeasi chemare Sfanta cu care
Mantuitorul ii chema la EL pe orice suflet indiferent de faptul ca era bogat,
instarit, dregator, sutas, om simplu si de rand, si etc..
Atunci cand a trimis Mantuitorul pe ucenicii Sai prin cetati sa vesteasca Cuvantul
�mparatiei, le-a zis ca de ficare data cand vor intra in vreo casa salutul sa le
fie: �Pace casei acesteia�, iar Harul este dragostea lui Dumnezeu revarsa asupra
noastra prin Iisus Hristos, nimeni nu poate spune ca este a lui Dumnezeu, daca
harul nu-l insoteste, pentru ca harul este dragostea lui Dumnezeu in inima nostra
ce ne uneste cu Mantuitorul Iisus Hristos.. iar Pacea, pentru ca ne-a �mpacat cu
Tatal Cel ceresc.
Si de aceea fiecare apostol avea acest cuvant de �nceput �Har voua si pace�
amandoua acestea ne-au venit prin Iisus Hristos, de la Dumnezeu Tatal nostru. Atat
de mult ne iubit Dumnezeu, incat mari sunt darurile ce ni le-a daruit, �Harul� si
�Pacea�...

8. Multumesc intai Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toti, fiindca
credinta voastra se vesteste in toata lumea.
Multumirea lui Sf Ap Pavel ce o facea catre Dumnezeu, era din iubirea lui multa si
ravna spre dragostea de Dumnezeu, si arata mai apoi Mijlocitorul prin care aceea se
faceau partasi la vietuirea dreapta si curata, caci fara de Iisus Hristos aceastea
nu le-ar fi fost cu putiinta.. deci toate bunatatile, ne vin tuturoara, prin Iisus
Hristos..
Sf. Ap. Pavel se bucura in Iisus Hristos cand auzea ca acolo, in Roma, se aflau
oameni ce au crezut cu inima curat iar aceasta curatie a inimi le dadea indrazneala
ca credinta lor sa fie tot mai puternica si ziditoare..

9. Caci martor imi este Dumnezeu, Caruia �i slujesc cu duhul meu �ntru Evanghelia
Fiului Sau, ca ne�ncetata fac pomenire despre voi.
�l poate lua ca martor pe Dumnezeu numai cel ce are inima curata, Iar Sf Ap Pavel,
spune, ca ne�ncetat �i pomenea pe Romani �n rugaciuni.. si spre crezarea lor �l I-a
ca martor pe Dumnezeu Cel care cunoaste inimile...
Si nu pentru mic lucru il lua ca martor pe Dumnezeu, ci pentru faptul slujirii lui
pentru Dumnezeu, cu duhul �ntru Evanghelia Fiului Sau,
Slujire in dreapta credinta cea dupa duhul lui Hristos, slujirea duhovniceasca,
adevarata in duh si adevar, iar singurul adevar se gasea in Evanghelia Fiului lui
Dumnezeu. Slujea lui Dumnezeu, �ntru Evanghelia Fiului, Evanghelie sau Vestea cea
Buna despre �mparatia Cerurilor pe care Fiul a venit sa o aduca pe pamant, trimis
de Dumnezeu Tatal. Pentru ca una este sa �crezi� in Hristos iar slujirea ce o porti
este trupeasca, fara nasterea duhovniceasca, iar alta este sa crezi si sa slujesti
cu insusi duhul, astfel de �nchinatori spunea Hristos, ca vrea Dumnezeu-Tatal.

10. Cerand totdeauna in rugaciunile mele ca sa am cumva, prin vointa Lui, vreodata,
bun prilej ca sa vin la voi.
Rugaciunea ce o facea Sf Ap Pavel catre Dumnezeu, era cu multa ravna, din multa lui
dragostea ce o avea pentru Dumnezeu, �prin vointa Lui, vreodata, bun prilej� dar si
dorinta mare de ai vedea pe romani, dar toate erau cu bunacuviinta si dupa voia lui
Dumnezeu, voia lui era si vointa Lui Dumnezeu.. nu face si nu isi dorea nimic mai
mult decat numai toate sa fie prin �ngaduinta si Vointa lui Dumnezeu..

11. Pentru ca doresc mult sa va vad, ca sa va �mpartasesc vreun har duhovnicesc,

spre �ntarirea voastra.
Darul duhovnicesc pe care l-au primit apostolii spre a-l savarsii pana la sfarsitul
veacurilor este Sf Liturghie, acesta este cel mai mare dar, impartasind
credinciosilor harul duhovnicesc, pentru ca tot binele pe care slujitorii lui
Dumnezeu, propovaduitorii cuvantului lui Dumnezeu, preotii care nu sunt decat
apostolii ai lui Hristos, �l arata prin cuvant si prin fapt spre folosul
ascultatorilor, este un dar. �ntarirea prin Cuvantul lui Hristos, pentru a fi
statornici in credinta, pentru ca noi impartasindu-ne din el, sa ne indreptam si sa
ne intarim, si sa intarim la randul nostru, iar acestea fapte sunt daruri ale lui
Dumnezeu si bine�nteles avand trebuinta de dumnezeiescul ajutor ca sa se
savarseasca. Sfantul Ap Pavel dorea sa calatoreasca numai pentru acest scop, pentru
a �mpartasi si celorlalti din ceea ce a primit el, din cunoasterea dumnezeiasca,
prin cuvant, intarindu-i spre zidire, pe Romani.

12. Si aceasta, ca sa ma mangai �mpreuna cu voi prin credinta noastra laolalta, a

voastra si a mea.
Mangaiere care vine din dreapta credinta, prin �mplinirea Cuvantului lui Dumnezeu..

Daca Sf Ap Pavel, �si dorea sa ii vada pe Romani spre a le �mpartasii vreun har
duhovnicesc, atunci acesta se facea spre �ndreptarea si �ntarirea lor, mai mult, in
Cuvantul lui Dumnezeu, iar aceasta avea sa aduca in sufletele lor, dimpreuna cu al
Sf Pavel, mangaiere, adica multumirea ce o simtea Sf Pavel pentru progresul lor, in
ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu, din credinta lor laolalta, pentru ca prin
credinta lui Sf Pavel, s-au intarit si ei mai mult in credinta.

13. Fratilor, nu vreau ca voi sa nu stiti ca de multe ori mi-am pus in gand sa vin
la voi, dar am fost pana acum impiedicat, ca sa am si intre voi vreo roada, ca si
la celelalte neamuri.
14. Dator sunt si elinilor si barbarilor, si invatatilor si ne�nvatatilor;
Dorinta marelui Apostol Pavel pentru a-i vedea pe romani era doar aceea de a-i
�ntarii si zidi sufleteste in credinta Mantuitorului Iisus Hristos, ca pentru
aceasta a fost ales ca sa vesteasca tuturor neamurilor Evanghelia Mantuitorului
Iisus Hristos. Cetatea Romei era renumita, era bogata si bine instarita, si multi
calatoareau cu dor lumesc, iar Sfantul Pavel mereu spunea scopul pentru care el
vroia sa-i vada.. si desi spune ca mereu era impiedicat el niciodata n-a renuntat
la faptul de a-i vedea dar nici nu s-a �mpotrivit lui Dumnezeu.
Sf Apostol Pavel cauta la sufletul lor, ca sa-i faca sa rodeasca prin Cuvantul lui
Dumnezeu, indiferent de starea lor materiala, fie bogati fie saraci, elini sau
barbari, invatati sau oameni simpli, pentru ca ei nu se uitau la acestea, ci la
samanta din sufletul lor.. Pentru ca atunci cand el predica, era ascultat de toti,
si umplea sufletele cu mireasma harului Duhului Sfant..

15. Astfel, cat despre mine, sunt bucuros sa va vestesc Evanghelia si voua, celor
din Roma.
Iar binele care el �l face, prin Cuvant, �nvatandu-i pe toti, era doar Ascultarea
si �mplinirea porunci Mantuitorului, ca sa aduca la ascultarea credintei toate
neamurile, iar aceasta nu era darul lui, ci a lui Dumnezeu ce se face prin el, spre
plinirea porunci Mantuitorului.. Iar bucuria propovaduirii aducea cu sine si
patimiri, dar tocmai ca ei �mplineau Cuvantul Mantuitorului, toate ce le sufereu,
le primeau cu bucurie, numai ca sa aduca la �mplinirea propovaduirii..

16. Caci nu ma rusinez de Evanghelia lui Hristos, pentru ca este putere a lui
Dumnezeu spre mantuire a tot celui care crede, iudeului intai, si elinului.
De vreme ce Sf Ap Pavel urma sa le vorbeasca despre Mantuitorul Iisus Hristos,
despre Cuvantul Evangheliei, iar acestia, romanii care nu numai ca nu stia nimic
despre ceea ce avea Pavel sa le faca cunoscut, ci mai mult daca ei aveau sa se
ridice cu cuvinte grele asupra Mantuitorului si a Evangheliei, de vreme ce ei ii
considerau pe �mparatii lor egali cu zeii, iar ceea ce avea Pavel sa le predice,
era cu totul opus traiului lor si cunoasterii lor, atunci el zice, cu fruntea sus,
ca �n nici un fel nu se rusineaza de ceea ce avea mai apoi sa le faca cunoscut,
propovaduindu-le lor crucea si pe Iisus Hristos, care a suferit toata necinstea..
si zicand mai departe, ca �este putere a lui Dumnezeu spre mantuire a tot celui
care crede�, pentru ca multi aud Cuvantul, dar nu toti il primesc, si de aceea este
putere de mantuire numai a celui care primeste Cuvantul, crede si isi schimba
viata, spre Slava Mantuitorului Iisus Hristos, si nu numai, ci poate fi si pierzare
a celui care nu crede, la fel cum si crucea era nebunie pentru cei ce-l huleau si
batjocoreau pe Iisus Hristos, rastignindu-l pe ea. Si se cuvenea ca mai intai sa
primeasca Cuvantul intai iudeul, pentru ca din iudeai a rasarit Soarele Dreptatii,
si apoi elinul, ca dupa aceea, sa-L cunoasca toate popoarele lumii..

17. Caci dreptatea lui Dumnezeu se descopera in ea din credinta spre credinta,
precum este scris: Iar dreptul din credinta viu va fi.
Precum credinta vine din auzire, iar cel ce aude Cuvantul, il primeste in inima..
iar aceasta ii aprinde in suflet o dorinta spre o astfel de traire, si o
nemultumire fata de viata si felul de a fi, pentru ca mereu, mereu gresim.. Prin
credinta iti schimbi felul de a fi, de-a trai, de aceea zice caci dreptatea lui
Dumnezeu se descopera in Evanghelie, viata curata se descopera in Evanghelie..
dreptatea lui Dumnezeu care este virtutea, nu dreptatea noastra si principiile
noastre, nebuna a dovedit Dumnezeu �ntelepciunea acestei lumi, ce dreptate avem
noi, cand prin neascultare am cazut din Rai.. Dumnezeu ne-a indreptat pe noi nu din
faptele noastre ci din credinta intru Hristos, care e datoare sa creasca si sa
sporeasca intru mai multa si mai mare credinta . Pentru ca nu e destul sa credem
numai din dar ci se cuvine, din credinta incepatorilor, sa ne suim la credinta cea
prea-desavirsita.. Prin credinta descoperi faptura cea noua, spre credinta.. spre
mai mult, har peste har, din putere in putere, la fel ca si inmultirea talantilor,
din credinta spre credinta, din �ndreptare spre �mplinire si traire a Cuvantului,
iar cand ajungi sa traiesti prin Cuvantul lui Dumnezeu, traiesti prin Duhul lui
Hristos, iar aceasta este ca dreptul din credinta viu va fii.. pentru ca Duhul lui
Hristos nu moare niciodata, este vesnic ca si Tatal ca si Fiul..

18. Caci mania lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata faradelegea si peste
toata nedreptatea oamenilor care tin nedreptatea drept adevar.
A venit Mantuitorul si Dumnezeu nostru, Fiul Omului pe pamant, S-a rastignit, a
murit si a �nviat tocmai ca sa ne izbaveaca de toata nedreptatea noastra, ceea ce
tineam si tinem inca nedreptatea drept adevar, pacatul.. firea pacatoasa. Si a
venit Iisus Hristos, aducandu-ne dreptatea, viata curata si in har, iertandu-ne
toate faradelegile, din marea Lui dragoste, spre a ne �ntoarce inima spre D�nsul..
De nu ne vom deschide inima si sa Sa-L primi prin credinta, atunci mania si urgia
Lui Dumnezeu mare va fi peste noi.. Nedreptatea oamenilor, care o tin drept adevar
porneste de la nesocotinta Cuvantului Lui Dumnezeu, vine diavolul si-l ia din inima
si-l calca in picioare prin nepasarea si ignorarea Adevarului.. Ne�mplinirea
poruncilor lui Dumnezeu creaza firea pacatoasa si cazuta, pierzand discernamantul
ajung sa spuna la rau bine si la bine rau.. Dumnezeu a �nsuflat in noi
discernamantul dintre bine si rau.. Dar noi nu folosim dupa cuviinta �nvatatura
pusa �n noi de Dumnezeu..

19. Pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de ei,
fiindca Dumnezeu le-a aratat lor.
Este imposibil sa traiesti pe pamant si sa nu auz de Dumnezeu.. si nu numai, EL a
pus in noi cel mai de pret lucrul, sufletul, iar in suflet care vine de la Dumnezeu
a fost pusa si cunostinta lui Dumnezeu, spune �voi locui in ei, si voi fi Dumnezeul
lor� . si mai spune ca �Cerurile spun Slava lui Dumnezeu!..�Nici macar cei care zic
ca sunt atei nu pot confirma din strafundul sufletului lor, ca Dumnezeu nu li s-a
descoperit.. neprimind Cuvantul si ratacind nestiind Scripturile nedreptatesc
cunostinta de Dumnezeu fiindca au �ntrebuintat-o rau..

20. Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi,
adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare.
Din cele ale Lui Dumnezeu, unele sunt vazute (cunoscute) iar altele nevazute
(necunoscute) precum si fiinta si firea Lui sunt nevazute, cum si cele ce sunt
facute de EL, ca fiind vazute si cunoscute, faptura, or trupul.. Din cele nevazute
ale lui Dumnezeu am primit fiecare, sufletul, si prin sufletul toate �nsusirile
firii dumnezeiesti.. credinta, bunatatea, �ntelepciune, puterea, dumnezeirea.. si
au existat de la facerea lumii, oameni drepti care au urmat in asemenare cu
Dumnezeu.. iar faptele cele contrare asemanari Lui Dumnezeu savarsite de noi,
tocmai ele sunt cele care ne lasa fara cuvant de aparare.. Am primit de la Dumnezeu
sufletul, cu darurile lui, iar noi pacatuind am �ngropat pe acesta in �ntunecimea
pacatului, cu voia noastra, aratandu-ne nemultumitor.. nu avem cuvant de aparare.

21. Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au Slavit pe Dumnezeu, nici nu I-au
multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a
intunecat.
Dumnezeu s-a facut cunoscut oricarui suflet.. si pentru noi oameni a facut Dumnezeu
toate cele de pe pamant.. Multe mile face Dumnezeu, cu fiecare zi de zi.. pentru
toate darurile si bunatatile pamantesti si mai presus, pentru cele sufletesti ce
Bunul Dumnezeu le revars peste noi.. Romani desi au cunoscut Slava si Marirea Lui
Dumnezeu, nu L-au Slavit nici nu I -au multumit Lui Dumnezeu pentru ca ratacirea
gandurilor lor venea din neprimirea Adevarului.. pirzand discernamatul, facandu-si
dumnezei propri, dupa mintea lor.. Pentru ca pacatul in om aduce obisnuinta in timp
a pacatului , a doua fire si nu avem discernamantul si nu putem sa alegem binele
de rau, nu putem separa raul de bine, iar inima si sufletul nu mai au lumina, har..

22. Zicand ca sunt �ntelepti au ajuns nebuni. Tocamai legea care si-au facut-o dupa
mintea lor, nesocitind dreptatea lui Dumnezeu, ajungand nebuni.
---
23. Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului
omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al
taratoarelelor.
�n nebunia cunostintei lor, pe care au schimbat-o cu cea a Adevarului, din pofta
pacatului si a �ntunicimi gandului si a mintii si-au facut dumnezei proprii
inchinandu-se lor.. Si astfel au pierdut orice cuvant de dezvinovatire, pentru ca
slava nestricaciosului Dumnezeu, au dat-o nu omului �nsufletit macar, ci chipului
ne�nsufletit de om stricacios, facandu-i dumnezei pe idolii lor.. si mai mult s-au
facut inchinatori chiar si celor taratoare.. ajunge omul cand din pofta
stricaciuni, a lacomiei isi face pantecele un idol.. si-i slujeste ca unui
Dumnezeu..

24. De aceea Dumnezeu i-a dat necuratie, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si
pangareasca trupurile lor �ntre ei. Dumnezeu nu vrea sa piarda pe nimeni, nici un
suflet.. si nu zice ca �i-a dat� intentionat.. ci tocmai impietrirea lor a devenit
motiv al schimbarii legilor firii, si ca doar i-a lasat in pofta stricaciuni lor
din pricina indaratniciei lor.. vazandu-le indeletnicirile lor rele si ca nu pazesc
din cunoasterea lui Dumnezeu buna randuiala a firi, �i lasa in boala �ntunicimii
dupa voia lor.. tocmai nesocotinta si necinstea ce s-a facut de dansii catre
Dumnezeu i-a dat pe ei necuratiei, vointa cea rea sau discernamantul folosit spre
lucrul rau pierde pe om.. Dumnezeu a dat fiecaruia minte, ca astfel, uitandu-se la
tot ce-l �nconjoara, sa �nteleaga singur ceea ce trebuie. tocmai patimile ce omul
le sadeste in suflet prin pacat si le alimenteaza prin savarsirea si staruinta in
pacat, tocami aceste patimi ii strica si-i pangarasc pe ei.. Cel ce nu primeste
Cuvantul si nu baga �n seama pe Dumnezeu, se �mbolnaveste si se strica..

25. Ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu �n minciuna si s-au �nchinat si
au slujit fapturii �n locul Facatorului, Care este binecuvantat �n veci. Amin.
Unii care au schimbat adevarate �nsusiri ale lui Dumnezeu si dreptatile cuvenite
lui Dumnezeu.. daca prin �mplinirea �nsusirii lui Dumnezeu trebuia sa traiasca in
viata curata, ei tocmai tocmai si-au spurcat viata si trairea cu pacate peste
pacate, inchinadu-se si slujind trupurilor si lucrurilor si fapturilor prin pacate,
mai mult decat ar fi trebuit ca sa-i slujeasca Facatorului.. Prin purtarea si
indeletnicirea noastra spre rau, noi suntem singuri care suferim.. pentru ca
Dumnezeu ramane cu aceeasi slava si putere, daca aceia prin necinstea lor
defamaimau pe Dumnezeu, prin aceasta nu-I pricinuiau nici o lipsi Bunului Dumnezeu
ci ramanea si ramane Preaslavit si Binecuvantat in veci, asa va fi (amin).
26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au
schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii.

27. Asemenea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au
aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si
lunad in ei rasplata cuvenita ratacirii lor.

Tocmai pentru ca li s-a facut cunoscut Adevarul din Cunoasterea lui Dumnezeu si nu
l-au primit, aceasta i-a dus la impietrirea inimii si la rautatii peste masura,
pentru ca nu L-au primit ca n-au voit.. Iar acestia dandu-se patimilor si
pacatelor desfranarii schimband randuiala firii.. trebuia ca acestia doi, adica
barbatul si femeia, sa fie una, dupa cum este spus: �Si vor fi amandoi un trup�.
Iar aceasta o face dorinta de unire, care leaga prin fire amandoua genurile. �nsa
aceasta dorinta fireasca nimicind-o diavolul salasluit in ei prin pacat, si nascand
in ei o pofta straina, a rupt �n felul acesta genurile unul de altul si a facut ca
unul sa devina doi, adica unul si acelasi gen sa tina locul si celuilalt, ceea ce
este cu totul potrivnic legii lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu a zis: �Cei doi vor fi un
trup�, iar diavolul a �mpartit acel trup �n doua. Aceasta aprindere a lor nu era
din firea naturala a lor ci tocmai pentru ca ei puneau toata sarguinta si lucrau
spre rau vointa legi firesti, stricand firea si fandu-se prin aceasta de ocara, de
rusine, si tocmai acest pacat mare ii despartea de Dumnezeu, era spre rasplata lor
care a pricinuit departare lor de Mila lui Dumnezeu. Aceasta mare departare de
Dumnezeu, ii facea sa-si traiasca iadul, ce-l cuibarise in sufletul lor prin
pacat..

28. Si precum n-au �ncercat sa aiba pe Dumnezeu �n cunostinta, asa si Dumnezeu i-a
lasat in mintea lor fara judecata, sa faca cele nu se cuvine.
�n toata lumea si prin toate cele ce exista in lume se descopera maretia lui
Dumnezeu. Este firea omului care intalneste maretia lui Dumnezeu.. pentru ca
Dumnezeu oricarei fapturi ii se descopera, si nu-l primeste.. nu cerceteaza sa
cunoasca dreapta judecata si vietuire dupa buna randuia a lui Dumnezeu. Vezi
soarele si inchizi ochii ca nu vrei sa-i primesti lumina.. Dumnezeu nu foarteaza pe
nimeni, ci a lasat ca omul de buna voie sa primeasca lumina, si n-a voit.. atunci
il lasa cu ochii inchisi sa cada singur in groapa.. dupa mintea lui se coboara in
intuneric, dar nu ca Dumnezeu a voit, ci singur a ales aceasta vietuire..
indaratnicia omului.. Aceste pacate nu izvorasc din nestiinta, ci vin dintr-o
judecata gresita, si nu din cauza firii trupului, ci din pofta lui cea iesita din
fire, Fiindca mintea lor este fara discernamant, ei ajung toate randuielile firii
sa le rastoarne..

29. Plini fiind de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de

rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de �nselaciune, de purtari rele,
barfitori,
30.Graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi,
nascocitori de rele, nesupusi parintilor,
31.Ne�ntelepti, calcatori de cuvant, fara dragoste, fara mila;

Acestia despre care vorbeste Apostolul ii arata zicand ca fiind plini de toata
nedreptatea, pentru ca ajunsesera la �nsesi masura cea mai rea a tuturor
rautatilor, ca zice..
plini de desfranare, de toata necuratia si intinarea;.. de viclenie, plini de
vrajmasie asupra aproapelui; de lacomie, pofta avutiilor; de rautate, voia de a
face rau aproapelui; plini de pizma, de ucideri, uciderea se naste tocmai din
pizma, din invidie.. de cearta, de �nselaciune, �nselaciune se naste din viclesug,
de purtari rele, avand rautatea ascunsa in adancul sufletului care pe deasupra se
arata unsa cu bunatate; barfitori, clevetitori de rau..
graitori de rau, erau cei care se necinsteau pe fata; Uratori de Dumnezeu erau cei
care �l urau pe Dumnezeu..
Ocaratori, semeti, trufasi.. mandria este defaimarea de Dumnezeu, iar trufia este
defaimarea de oameni, din care se naste ocara asupra oamenilor.. laudarosi.. pe
langa faptul ca faceau toate relele se mai si laudau cu ele..
nascocitori de rele,
pe langa ca faceau multe rele, mai nascoceau voit si altele de-a face.. nesupusi
parintilor, erau potrivnici �nsusi firii lor, dara-mi-te sa asculte de
parinti..Ne�ntelepti, din moment ce nu se supuneau parintilor lor, fiind
ne�ntelegatori, aceasta nu-i ducea la nici un gand bun si �nlegator..
calcatori de cuvant,
fara dragoste, fara mila,radacina tuturor acestor rautati era raceala dragostei
dintre oameni din cauza neprimirea Cuvantului Adevarului.

32.Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele
ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si
�ncuviinteaza celor care le fac.

Nevrand sa primeasca cunoasterea de Dumnezeu, s-au umplut de toata rautatea. Iar

aceasta ii face nevrednici de iertare, caci de voie fac cele impotriva, neputind sa
spuna ca nu cunosc binele - pentru ca stiau dreptatea si porunca lui Dumnezeu,
fiind povatuiti de legea firii. Si, inca mai rau, le placeau de asemenea si cei ce
fac relele si ii ajutau la
cele rele..

--------------------------------------------------------

1.Pentru aceea, oricine ai fi, o omule, care judeci, esti fara cuvant de raspuns,
caci, in ceea ce judeci pe altu, pe tine insuti te osandesti, caci acelasi lucru
faci si tu, care judeci.
Sf Ap Pavel acestea le zicea adresandu-se stapanitorilor, fiindca cetatea aceea
avea pe atunci �n maini stapanirea �ntregii lumi.. ca zice oricine ai.. statutul
social sau faptul ca era vorba si de cei mai mari conducatori ai lor, aceasta nu-l
opreste pe Sf Ap Pavel sa nu-i mustre pentru faradelegile lor..
�care judeci,fiind fara cuvant de raspuns� adica prin faptul de a judeca pe cineva
�Singur iti ridici dreptul de justificare, oricine ai fi tu, zice... conducator, om
simplu, credincios, necredincios, caci de judeci pe cel ce savarseste un pacat, si
tu il savarsesti de asemeni; chiar daca nu te-ar judeca nimeni dintre oameni,
totusi in condamnarea pe care am facut-o fratelui nostru celui vinovat de acelasi
pacat savarsit, ne osandit defapt pe noi �nsine,, fiind mai deplans decat toti..

2. Si noi stim ca judecata lui Dumnezeu este dupa adevar fata de cei ce fac unele
ca acestea.
Sus la Dumnezeu, toate sunt cu dreptate.. judecate cu dreptate.. iar daca aici pe
pamant, socoteste careva sa zica, in sinea lui, nebuneste fiind �ca a scapat de
pedeapsa�, nu este asa, pentru ca nici un suflet nu va scapa de judecata lui
Dumnzeu.. ca spune �lasatu-l-a Dumnezeu pe pacatos in poftele sale, si desi se va
inmulti slava lui, el va pieri si in veac nu va vedea lumina�.. iar aceasta pentru
a nu se socotii ca daca unii sunt pedepsiti aici pe pamant iar altii nu, cu toate
ca au facut aceleasi fapte rele.. dar �nsa nimeni nu scapa de judecata lui
Dumnezeu..

3. Si socotesti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le
faci si tu, ca tu vei scapa de judecata lui Dumnezeu?
De judecata constiintei nu scapa niciunul dintre cei ce savarsesc astfel de pacate,
si atunci, nelund in seama pe aceasta, cum va crede ca va scapa de judecata lui
Dumnezeu?! Fiindca au savarsit pacatul, din �nvataturile lor, din fapte, din aceea
ca li s-a dat sa cunoasca cunoastiinta despre Dumnezeu si avand la �ndemana
lucrarea mareata a lui Dumnezeu care sa-i povatuiasca, si ca ei nu numai ca au
parasit pe Dumnezeu, ci chiar au preferat �n locul Lui chipul taratoarelor, si au
necinstit virtutea, desi �nsasi firea se �mpotrivea de a urma pacatele acelea care
erau contra ei, apoi ajunge la sfarsit la concluzia naturala ca toti cei ce fac
acestea vor fi pedepsiti.
Si de s-ar judeca singur, ar imblanzi judecata lui Dumnezeu dar fiindca aceasta nu
este in constiinta lui de a se judeca, nu se gandeste catusi de putin nici la
judecata lui Dumnezeu..
Aceasta arata ca unii ca acestia sunt vrednici de o mai mare pedeapsa, decat acela
pe care l-au judecat si condamnat, fiindca nu este acelasi lucru: a pacatui simplu,
cu a pedepsi si pe un altul pacatos, si apoi a cadea �n aceleasi pacate pentru care
l-au pedepsit.

4. �Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a �ngaduintei si a �ndelungii

Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te �ndeamna la pocainta?
Este omul care zice �Cunosc bine ca sunt vrednic de pedeapsa�, �nsa pentru
�ndelunga rabdare a lui Dumnezeu ispiteste pe Dumnezeu si cuteaza a pacatui �nca,
fiindca vede ca pedeapsa nu ii este data pe moment, Daca pentru ca nu a fost
pedepsit pe moment asta nu inseamna ca nu va mai fi pedepsit, ci �nca va fi
pedepsit mai tare, daca ramane ne�ndreptat �n faptele sale.
Dupa cum bogatia bunatatii Sale este motiv de mantuire pentru cei ce o
�ntrebuinteaza bine, tot asa si pentru cei ce o dispretuiesc este motiv de o mai
mare pedeapsa. Trebuie sa fim cu luare aminte, ca Dumnezeu fiind bun si �ndelung-
rabdator, si nu ne pedepseste �ndata, tocmai ca asteapta intoarcerea omului, iar
daca el nesocoteste Bunatatea lui Dumnezeu, continuand in pacat, in acest fel isi
va lua o mai mare pedeapsa. Bunatatea o arata Dumnezeu ca sa scapam de pacate, iar
nu sa mai adaugam pe langa cele existente, si daca nu facem acestea, pedeapsa va fi
mai �ngrozitoare. Tocmai de aceea nu trebuie sa pacatuim, fiindca Dumnezeu este
�ndelung-rabdator, si nu trebuie luata aceasta bunatate ca motiv de nerecunostinta,
fiindca daca este �ndelung-rabdator, negresit ca si pedepseste.

5. Dar dupa �nvartosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni manie �n ziua
maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu.
Cand cineva nu se moaie nici prin bunatatea lui Dumnezeu, nici prin Mila lui
Dumnezeu si nici prin frica de Dumnezeu din cauza indaratniciei sale si staruintei
in pacat tocmai prin acestea isi atrage singur mania in ziua judecati. Dupa ce,
Dumnezeu a aratat bunatatea Lui si iubirea Sa de oameni, trimitand pe Unicul Sau
Fiu, de L-a dat la moarte pe Cruce pentru noi, pana la urma arata si pedeapsa, caci
El este necrutator cu cel ce nici asa nu se caieste. ��ti aduni manie �n ziua
maniei�, aratand prin aceasta, ca �Singur �ti aduni manie�, iar nu Dumnezeu �ti
aduna. El a facut tot ce trebuia, si ne-a creat ca o fiinta �ntelegatoare, mai
presus de toate fiintele, cunoscator al celor bune si al celor rele; ne-a dat
�ndelunga-rabdare Sa si ne-a chemat la pocainta, ne-a facut cunoscuta cu ziua cea
�nfricosata [a Judecatii]; si astfel, prin toate acestea, ramanand �n �ndaratnicie,
singur �ti aduni manie �n ziua maniei si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.

6. Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui:

Aici multi �si fac un obicei din a ignora dreptatea, dar acolo la Judecata nu va
fi asa. Pentru ca, in lumea aceasta, faptele oamenilor fiind ascunse, nu totdeauna
se face dreptate; iar atunci cand se vor arata cele ascunse ale fiecaruia, urmeaza
a se face dreapta judecata. caci atunci se va descoperi aceasta, cand fiecare va
lua plata dupa merit...

7. Viata vesnica celor ce, prin staruinta �n fapta buna, cauta marire, cinste si
nestricaciune.
Celor ce, �prin staruinta in fapta buna" - Adica ca nu se cade a se lenevi cineva
si a trandavi, si a nesocoti, si a neglija si a se de-lasa din lupta.. pentru ca
cununa o i-a cel ce joaca dupa regulele jocului or cel ce alearga in stadion pentru
cununa, sau nimeni nu a primit cununa fara sa fii invins pe adversar, Or asa ce
cere si iubitorilor de Dumnezeu, staruinta spre tot lucrul ce duce la mantuire.. si
rabda statornic toata ispita ce vine asupra lui, si trebuie sa staruie intru bine
pana la sfarsit; apoi ca nu se cuvine a nadajdui cineva doar intru credinta,
fiindca are trebuinta si de fapte bune. Iar cand zice cauta nestrucaciune, aceasta
deschide usa si cunostinta despre inviere, cum zice ca se seamana trupul intru
stricaciune si inviaza intru nestricaciune..
Fiindca toti avem sa ne sculam din morti, insa nu toti pentru acelasi sfarsit, ci
unii se vor scula pentru slava si pentru imparatie, iar altii pentru osanda si
munca - de aceea a zis: �slava si cinste".

8. �Iar iubitorilor de cearta, care nu se supun adevarului, ci se supun

nedreptatii: manie si furie..
Cei ce vietuiesc in rautate sunt lipsiti de iertare, si-i arata cazuti �n ea din
cauza certurilor, fiind iubitor intru acestea si fiindca ce �ndreptare vor putea
avea cei ce fug de lumina, si prefera �ntunericul? �i nu spune ca sunt siliti ci
�se supun nedreptatii�, adica caderea lor este cu intentie, iar nicidecum urmarea
unui pacat savarsit cu de-a sila.

9. Necaz si stramtorare peste sufletul oricarui om care savarseste raul, al

iudeului mai �ntai, si al elinului..
Cu aceasta, Sf Ap Pavel arata ca oamenii se fac rai nu din necunostinta, ci din
ravna lor de-a lucra raul pentru aceasta sunt neiertati. Dar si a se supune
nedreptatii si a nu se supune adevarului e greseala a alegerii lor
Nu zice ca Dumnezeu va plati celor rai minia, si urgia si nacazul, ci aceasta a
lasat-o a se intelege, cum ca relele acestea vor urma faptelor lor. Pentru ca a
face viu este insusirea a firii lui Dumnezeu, iar pedeapsa nu ne vine de la
Dumnezeu, ci din nepocainta si neindreptarea noastra.
Pentru ca orice fel de om ar fi cineva, daca lucreaza raul, adica daca staruie in
rautate si nu se pocaieste - nu va scapa de osinda.
Iar iudeul de vreme ce a dobandit mai multa invatatura si cunostinta din Lege,este
si vrednic a lua mai multa pedeapsa, apoi elinului, care dupa Rastignirea lui Iisus
Hristos ii s-a descoperit Adevarul.

10. �Dar marire, cinste si pace oricui face binele: iudeului mai �ntai si
elinului..
Sf Ap Pavel socotea sa arate ca taierea imprejur a Iudeilor nu foloseste la nimic
si ca nici netaierea imprejur a �neamurilor" nu facea rau. Prin acestea socotea sa
vorbeasca de credinta ce indrepteaza pe om.
Fiind fara cuvant de dezvinovatire oricine, de vreme ce calca legea cea fireasca
scrisa in inimi.. apoi arata indreptare prin cei ce implinesc legea cea fireasca
scrisa in inima, si rasplatirea faptelor,pentru ca slava si cinstea ce se dau de la
Dumnezeu au pacea.. iar ei lucrau cele bune din lege firii si staruiau in bine...
pentru ca omul se indrepteaza din credinta prin faptele sale... intai iudeului,
apoi elinului..

11. Caci nu este partinire la Dumnezeu!

Din cele spuse, Sf Ap Pavel arata ca si cei ce nu au avut Legea se vor bucura de
aceleasi bunuri ca si iudeii, pentru ca au lucrat cele ale legii scrise in inimii
prin legea firi si
de aceea spune aici Sf Ap Pavel ca aceasta se intampla fiindca �Dumnezeu este
necautator la fata , adica nu face voia oamenilor, ci cerceteaza doar faptele.
adica El nu se uita la persoane, nu cerceteaza valoarea din afara a persoanelor, ci
valoarea lor launtrica, adica valoarea faptelor...

12. Cati, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor si pieri; iar cati au
pacatuit �n lege, prin lege vor fi judecati.
Prin implinirea legii atat iudeul cat si elini ajung sa fie socotiti din savarsirea
faptelor egali, or mai mult iudeul se arata a fi mai impovarat prin faptul ca el
avea darea Legii, iar elinul fiind judecat fara Lege, insa expresia �fara de lege�
arata ca nu va fi judacat si acuzat dupa Lege, si el va fi condamnat si judecat
numai dupa cugetul sau natural si constiinta or mai bine zis dupa legea naturala
scrisa �n cugetul sau, Iudeul �nsa prin Lege, adica el este judecat o data de legea
naturala si altadata de Legea scrisa, care �l �nvinovatesc fiindca cu cat s-a
bucurat de o mai mare cunostinta, cu atat va fi si pedepsit mai mult.

13. Fiindca nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce �mplinesc legea
vor fi �ndreptati.
Multi aud Legea credintei, si traiesc dupa aceasta Lege, formal, din obisnuinta, de
dragul slavei si al laudei ca sunt �implinitori ai legii� credinciosi fariseici,
fac lucrul ca asa aud din Credinta ce au primit-o, care implineste poruncile si
totusi nu se mantuieste..respectare poruncilor lui Dumnezeu dintr-o conditie a
legii fortata, Legea este buna, dar legea nu face altceva decat sa-l intoarca pe om
la starea de inceput, de aceea si Apostolul arata ca iudeul desi este intaiul
judecat aspru, fiindca are lege, le arata ca tocmai ei au mai mare nevoie de har
decat elinii, deoarece mai mult vor fi pedepsiti.
Nu plinirea legii fortate este cea mantuitoare, ci implinirea poruncilor din
dragostea pe care noi o avem, din intelegerea din cunoasterea Legii.. iar aceasta
dragoste de a fi ascultator Parintelui Ceresc, din dragostea fata de EL, ne
daruieste harul, iar in har si numai in har exista mantuire..

14. Caci, cand paganii care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand
lege, �si sunt lorusi lege.

Sf Ap Pavel indeparteza Legea, ci arata ca si (din Legea naturala, a firii) se

�ndreptatesc neamurile�. Iar cand vorbeste de fire (din fire fac ale legiia), spune
de cugetarile cele izvorate din firea naturala . Asadar, pe acestia Apostolul �i
arata mai buni decat iudeii, si cu atat mai mult cu cat, acestia neprimind nici o
lege scrisa, ei s-au aratat mai buni si fara o asemenea lege, cu care iudeii cred
ca ei sunt cei mai buni. Tocmai de aceea sunt de admirat, zice, ca neavand Lege, ei
au dovedit ca fac toate ale Legii, atintindu-si cugetele lor la fapte din inima,
iar nu la litera Legii.

15. Ceea ce arata fapta legii scrisa �n inimile lor, prin marturia constiintei lor
si prin judecatile lor, care �i �nvinovatesc sau �i apara.
Dumnezeu a facut pe om destoinic, capabil, vrednic spre alegerea virtutii si
fugirea de rele.. de aceea cei ce nu aveau Legea scrisa faceau ale Legii, apoi
acestia, neavand lege, �si sunt lorusi lege, ceea ce arata ca fapta legii scrisa �n
inima lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care �i
�nvinovatesc sau �i aparaa, adica �n locul Legii este de ajuns pentru ei marturia
constiintei. Iar contra iudeilor nu este numai cugetul sau constiinta, ci si Legea
primita.

16. �n ziua �n care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dupa Evanghelia mea,
cele ascunse oamenilor.

Sf Ap Pavel invata aici ca, atunci cand vom fi judecati toti oamenii de obste,
cugetarile noastre vor sta de fata, unele osandindu-ne, iar altele raspunzand spre
dezvinovatirea noastra. Iar daca oamenii judeca numai greselile vazute, Dumnezeu le
va judeca si pe cele ascunse, prin Iisus Hristos, adica Tatal prin Fiul, �pentru ca
Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului.. �dupa Evanghelia mea�
adica dupa Ceea ce Legea firii naturale a �nvatat dintru �nceput pe om, aceasta o
vesteste cu glas mare si predica Evangheliei Mantuitorului Iisus Hristos..

17. Dar daca tu te numesti iudeu si te rezemi pe lege si te lauzi cu Dumnezeu,

�nsusi numele de iudeu era de mare cinste, asa cum este numele de crestin acum..
pentru ca adevaratul iudei era cel ce-si marturisea cinstea numelui prin
implinirea Legii scrise, in faptele lor. Iar legea, le arata calea ce ducea la
virtute.., adica nu iudeul s-a ostenit umbland si cautand ceea ce trebuia sa faca,
Si nu zice �tu esti iudeu�, ci �te numesti iudeu� si �te lauzi cu Dumnezeu�, ca
unul ce este iubit de Dansul si preferat �naintea celorlalti oameni. Este tocmai
glorificarea de sine pentru un lucru pe care nici macar nu era dat de ei, era darul
lui Dumnezeu, erau alesi, si toacmai ca se glorificau pe aceasta Lege a lui
Dumnezeu, pe �nvatatura lui Dumnezeu, caci au �ntrebuintat darul acesta nu pentru
mantuirea lor, ci pentru a se ridica asupra altora si a-i dispretui.

18. Si cunosti voia Lui si stii sa �ncuviintezi cele bune, fiind �nvatat din lege,
Tocmai �n aceasta consta slabiciunea lor, pentru ca nu si �mplineau voia lui
Dumnezeu, doar o cunosteau; cu toate acestea, lor li se parea ca stau mai presus de
alte neamurile, �cunosti si �ncuviintezi�, si totusi nu faceau asa, nu se
�ndeletniceau cu a face voia Lui Dumnezeu. Iar a face cele bune tocmai Legea ii
invata, pentru ca Legea indrepta pe om..

------------
19. Si ai �ncredintarea ca tu esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt �n
�ntuneric.
Numindu-i �povatuitori orbilor", si
celelalte, mustrand mandria lor. Pentru ca aceia asa se numeau pe sinesi:
�povatuitori", si �lumina" si �invajatori"; iar neamurile ce ajunsesera la
cunoastere de curand, ii numeau ..lntunecati", si �fara de minte". Deoarece ei se
credeau mai buni decat toti oamenii..
Ei nu avea inchipuirea cunostintei si a adevarului in fapte si lucrari, ci doar
intra Legea scrisa, dar nadajduiau ca printr�nsa inchipuiau in ei fapta buna.

20. Povatuitori celor fara de minte, �nvatatori celor nevarstnici, avand in lege
dreptarul cunostintei si al adevarului.
Fiecare �nvatator zugraveste si inchipuie in sufletele novicilor si ascultatorilor
sai cunostinta binelui si a adevarului. Iar daca invatatoral acela face si fapte
potrivite cu invatatura sa, el este desavarsit;
Apoi aici arata ca daca nu face faptele, ci doar are cunostinta adevarului si el
face fapte potrivnice aceasta fiind inchipuita intru cele din afara ale
cunostintei, iar nu cunostinta cea adevarata si buna-cinstire de Dumnezeu.

21. Deci, tu, cel ce �nveti pe altul, pe tine �nsuti nu te �nveti? Tu, cel care
propovaduiesti: Sa nu furi - si tu furi ?

22. Tu, cel care zici: Sa nu savarsesti adulter - savarsesti adulter ? Tu care
urasti idolii, furi cele sfinte ?

23. Tu, care te lauzi cu legea, �l necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea legii ?

Avand invatatura Legii, si primind in suflet atatea bunuri si daruri, si cu toate

acestea nici unul din ele nu au fost intrebuintate dupa cum se cuvenea.. , iar
aceste daruri avandu-le nu ca fiind castigate prin osardia lor, ci prin darul cel
de sus, iar toate acestea le sunt nu numai de prisos, daca ei neglijeaza
�ndeplinirea lor, ci si aduc cu ele o mai mare osanda.
ca cel ce inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti ? cel ce este pricinuitor de
paguba propovaduieste sa nu se fure..
Sf Ap Pavel aratandu-le pe fata faptul ca aceia doar se foloseau de lege spre falii
si mandrii in ai invata pe altii..
ca zice �furi cele sfinte� , fiind biruiti de
iubirea de argint, ei luau cele afierosite idolilor pentru marsavul castig.
Pe langa faptul ca erau necinstitori; adica nu savarseau binele intru Slava lui
Dumnezeu, pe de-asupra necinsteau si pe Dumnezeu, Care i-a cinstit; apoi ca
necinsteau pe Dumnezeu cu insusi mijlocirea Legii cu care au fost cinstiti, fiindca
o calcau.
Precum prin lucrarile cele bune aducem slava lui Dumnezeu, tot asa, prin lucrarile
cele rele, hulim pe Dumnezeu.
24. Caci numele lui Dumnezeu, din pricina voastra, este hulit �ntre neamuri, precum
este scris.
Aceia nu numai ca ocarau pe Dumnezeu, ci facea si pe altii sa-L ocarasca, iar
aceasta din pricina faptelor lor, pentru ca una gandeau, alta vorbea, si altceva
faceau, apoi prin faptele lor, ei nu invatau Legea, ci invata chiar cele impotriva
Legii care se face pricina de a huli oamenii pe Dumnezeu, Datatorul Legii.

25. Caci taierea imprejur foloseste daca pazesti legea; daca insa esti calcator de
lege, taierea ta imprejur s-a facut netaiere imprejur.
Fiindca Iudeii aveau la mare cinste taierea imprejur, era obiceiul ca fiecare
nascut, fiind de parte barbateasca, la a opta zi sa fie taiat imprejur.. Potrivit
celor spuse din cartea Facerea, taierea imprejur a fost instituita ca un semn vazut
al legamantului �ncheiat de Dumnezeu cu patriarhul Avraam si cu urma�ii acestuia,
act ce trebuia �ndeplinit la toti copii de parte barbateasca, �ncepand cu varsta de
8 zile. Apoi aici Sf Ap Pavel vorbeste de doua taieri imprejuri precum si de doua
netaieri imprejur.. si zice ca taierea imprejur foloseste daca pazesti lege, dar
cum sa pazesti legea? Cand este �nsotita si de o taiere �mprejur interioara.
Atunci cand devi implinitor al Legii din dragoste de Parintele Ceresc, aceasta
aratand-o prin fapte.. atunci, zice ca taierea imprejur foloseste..
Si spune mai departe, daca insa esti calcator de lege, taierea ta imprejur s-a
facut netaiere imprejur, adica, daca una gandesti, alta zici, si alta faci, avand
la cunostinta Legea lui Dumnezeu si totusi prin fapte faci altceva, incalcand
Legea, atunci legamantul facut fata de Dumnezeu prin taierea imprejuri s-a facut
netaierea imprejur. Apostolul il arata pe Iudeul care era netaiat imprejur cu
inima.

26. Deci daca cel netaiat �mprejur pazeste hotararile legii, netaierea lui �mprejur
nu va fi, oare, socotita ca taiere �mprejur?
Netaierea �mprejur s-a facut taiere �mprejur.. adevarata taiere imprejut este
lucrarea faptei bune.. pentru ca atat timp cat cel care respecta legea firii aceala
se mantuieste, iar adevarata netaiere imprejur este fapta rea si pacatul.

27. Iar el � din fire netaiat �mprejur, dar �mplinitor al legii - nu te va judeca,
oare
pe tine, care, prin litera legii si prin taierea �mprejur, esti calcator de lege?
Aici netaierea imprejur este judecata ca taiere imprejur, pentru ca din fire
netaiat imprejur, neavand legamant catre Dumnezeu facut, si totusi el implineste
cele ale Legii prin faptele sale, cinstind pe Facatorul Sau, faptul acesta se
ridica impotriva celor care taiati imprejur si avand si Legea �nvataturii
Adevarate, si insusi legea firii, si totusi ei prin fapte necinstesc Legea si
taiarea lor imprejuri se face netaiere.
Deci aici Sf Ap Pavel nu necinsteste Legea, deoarece manifesta o mare veneratie
fata de aceasta, ci ataca pe cel ce defaima Legea.

28. Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe din
afara in trup este taiere imprejur;
Sf Ap Pavel aici ii invinovateste pe iudei, ca unii ce faceau totul numai de ochii
lumii.
Adica nu cel ce se lauda pe din afara cu numele de iudei, precum am vazut mai
inaite ca iudeii era ca si crestinii astazi... adica nu cel ce se arata pe din
afara este crestin, ceea ce face numai de forma si de-asi castiga slava, faptele ce
le fac, doar din mandrie si fala, iar taierea imprejur in trup arata pe din afara
este tot la fel pazirea Legii de ochii lumii, spre a fii m�riti si slaviti de
oameni..

29. Ci este iudeu cel �ntru ascuns, iar taierea �mprejur este aceea a inimii, �n
duh, nu �n litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Iudeii credea ca daca erau taiati imprejur erau cu totul al lui Dumnezeu, or
Apostolul vine aici si le arata ca taierea imprejur trebuie sa fie permanenta, si
de aceea arata ca sunt doua taieri si netaieri imprejur, apoi zice ca iudei cu
adevarat este cel ce isi marturiseste cinstea numelui de iudei, in inima prin fapte
cinstindu-L si Slavindu-L pe Dumnezeu, iar taierea imprejur a inimi este tocmai
faptul ascultari de Dumnezeu, de Cuvantul Sau si de renuntare la voia proprie, la
vointa spre obisnuinta pacatoasa.. iar cele ce le faceau, le faceau doar spre Slava
lui Dumnezeu, nu de ochii lumii.. Or taierea imprejur a inimii intru Duhul este
vietuirea duhovniceasca a Bisericii lui Hristos, iar aceasta are la temelie
credinta, caci credinta se lucreaza cu inima si cu duhul, si are lauda de la
Dumnezeu, Care cerceteaza inimile si nu judeca dupa trup si dupa ceea ce se vede.

---------------------------------------------------------

Cap. 3

1. Care este deci �ntaietatea iudeului si folosul taierii �mprejur?

Iudeii au intaietate fate de neamuri fiind poporul ales de Dumnezeu. Dumnezeu ii
alege de bunavoie, pe Avraam, spre exemplu si pe urmasii sau dintre toate popoarele
din lume pentru a-i binecuvanta cu legamantul Lui si cu promisiunile Sale, Iudeii
aveau intaietate inaintea tuturor datorita rolului special ca si popor ales al lui
Dumnezeu. EL si-a aratat indurarea fata de ei si i-a pus deoparte dintre toate
neamurile, De buna voie! Nu pentru vreo virtute de-a lor sau vreo valoare speciala
in ei, ci pur si simplu pe baza alegerii Sale de buna voie. Erau intai fata de
neamuri pentru ca ei erau pazitori ai revelatiei speciale a lui Dumnezeu, si anume
Scripturile Vechiului Testament,
�ntaietatea iudeului si folosul taierii imprejur erau mari pentru ca acestea toate
erau binefacerile lui Dumnezeu revarsate asupra lor..
�ntaietatea iudeului mai era ca dintre toate neamurile pamantului, cel mai fericit
neam era cel al iudeilor, cel care a fost ales sa-L primeasca pe Hristos, ca unul
ce fusese cel mai deplin pregatit de Dumnezeu ca sa-L primeasca pe Mesia
Natiei acesteia i se harazise bucuria de a fi cea dintai care sa-L �ntampine pe
Hristos, cea dintai care sa-L cunoasca si sa-L primeasca, spre a se face mai
departe binevestitoare de bucurie si mantuire tuturor popoarelor pamantului, aveau
aceasta intaietate pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos a venit ca iudeu la iudei.
Aveau iarasi intaietate prin faptul ca mantuirea venea tocmai de la iudei. Acestea
sunt chiar cuvintele care Mantuitorul Iisus Hristos ce le-a spus femeii Samarinence
la fantana, "Voi va �nchinati la ce nu cunoasteti; noi [Iudeii] ne �nchinam la ce
cunoastem�, caci mantuirea vine de la Iudei. Iudeii au intaietate fata de neamuri
si la judecata finala.
�ntaietatea iudeului mai era faptul caci a se numi iudeu, a cunoaste voia Lui
Dumnezeu, a �ncerca cele deosebite, acestea nu veneau din faptele lor bune, ci din
harul lui Dumnezeu, pentru ca Legea ii lumina doar pe iudei, si nu pe totate
neamurile deopotriva,
Apoi folosul taierii imprejur era dat poporului iudei, ca ei pazind acest legamant,
prin implinirea Legii sa ajunga cum zice si Proorocul, viu prin credinta, si
aceasta pentru ca devreme ce Parintele lor Avraam a crezut si i s-a socotit lui ca
dreptate, pentru ca dreptatea ce i se socotise era vits curata, pentru ca el nu s-a
indreptat dupa ce s-a taiat imprejur, ci mai inainte de a se taia imprejur; Dupa
ce Avraam s-a indreptat, a luat taierea imprejur
pentru ca aceasta sa fie semn la cei nascuti dintr-insul dupa trup, pana ce se
vor naste neamurile care vor trai dupa credinta lui. Pe care a avut-o inainte de
taierea imprejur. Ca zice, Ca dreptul, din credinta, �viaza", si ca �va vietui" iar
aceasta ca sa sporeasca totdeauna in credinta si sa nu inceteze niciodata. adica
folosul taierii imprejur cerea o permanenta traire.. iar acest folos al taierii
imprejur era cu adevarat atunci cand acesta era insotit de-o viata curata, ca
taierea imprejur folosea atunci cand era unita cu o viata neprihanita, o vietuire
cu intreaga intelepciune, pentru ca omul sa urmeze lucrurile drepte, care duc la
sfintenie, si sa evite pacatul, care a determinat ruperea legaturii primilor oameni
cu Dumnezeu.

2. Este mare �n toate privintele. �ntai, pentru ca lor s-au �ncredintat cuvintele
lui Dumnezeu..

Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam, cu Iov, cu Moise, ci a vorbit
cu ei fata catre fata, pentru ca a gasit curat sufletul lor.. Un cuvant mare, �li
s-au incredintat Cuvintele lui Dumnezeu�, Tatal Ceresc atat de mult a iubit acest
popor, incat le graia direct din minte Sa, caci a incredinta cuiva un dar asa mare,
avand incredere in vrednicia aceluia ce primeste acel dar, ca-l pastreaza si-l
intrebuinteaza cum se cuvine, aceasta da dovada de dragoste si de incredere. Tocmai
aceasta incredintare trebuia sa trezeasca in ei aprinderea dragostei catre
Dumnezeu.. pentru ca erau neam sfant, preotie imparateasca, popor ales.. Caci
dintre toate popoarele lumii cate existau, Dumnezeu pe ei i-a ales, Cunoa�terea lui
Dumnezeu Unicul Care Este, Care vesnic exista �n Sine �nsusi, a fost doar
mostenirea poporului ales, Domnul Dumnezeu, �nca din cele mai vechi timpuri, a
facut promisiuni neamului omenesc despre trimiterea Mantuitorului �n lume.�ncepand
cu Adam, primul om, Domnul a dat o fagaduinta, �nainte de izgonirea lui din Rai:
Samanta femeii va zdrobi capul sarpelui.
Samanta femeii este Domnul Iisus Hristos, iar femeia este Preasfanta Fecioara
Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului. Pregatirea poporului ales, adica a
evreilor, s-a facut �ntr-un mod cu totul special
ea s-a facut prin �ntarirea fagaduintelor lui Dumnezeu despre trimiterea unui
Rascumparator,lor incredintandu-le pentru prima data Cuvantul Rascumpararii.
Apoi aici Apostolul arata faptul ca Dumnezeu din marea lui dragoste isi revarsa
binefacerile asupra lor si nu ca acestea erau din meritul lor, ca zice �lor s-au
incrediintat� adica lor li s-a incredintat Legea pentru ca au fost crezuti atat de
vrednici incat li s-au incredinta pana si proorocii venite de sus, adica Dumnezeu
le graia direct.. Lor li s-a incredintat planul mantuirii a intreg neamului
omenesc, iar aceasta ��ncredintare� nu avea ca scop vrednicia iudeilor , ci
�ntarirea Legii �nsesi adica Legea cerea sa fie intarita prin vietuirea lor
curata.. Pentru ca se cuvenea ca datorita marelui dar, ca Dumnezeu le-a incredinta
Cuvintele Sale, si ei sa fie recunoscatori si sa se poarte cuviincios fata de Cel
ce a revarsat asupra lor atatea daruri, dar tocmai aceasta ii �nvinovateste si
aratand ca, desi s-au bucurat de binefacerile de sus, totusi �n schimb au aratat o
mare nerecunostinta. Pentru ca nici unul dintre neamuri nu s-a invrednicit de
atatea mari binefaceri.. �nsa Dumnezeu i-a cinstit pe ei dandu-le Legea, apoi
proorociile si taierea imprejur.. apoi prin Cuvintele graite catre popor de
Dumnezeu, le vestea mantuirea care avea sa rasara tot din iudei, dar ei nu au
crezut cuvintelor lui Dumnezeu prin care El l-a cinstit.. Iudeii nu se �ngrijeau
de virtutea sufletului, dar spuneau la tot pasul ca sunt stranepotii lui Avraam,
socotind ca virtutea stramosilor le scuza pacatele..
Acest lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfintilor din Vechiul Testament ci si
pe vremea sfintilor din Noul Testament, Dumnezeu n-a dat ceva scris apostolilor, ci
in loc de scrieri le-a fagaduit ca le va da harul Duhului Sfant,,
Or Cuvantul Sfintei Scripturi incredintat, sau mai degraba dat nou, spre a-l primi
si rodii prin El, este acelasi dar si vrednicie, precum Dumnezeu le-a incredinta
Cuvintele Sale prima data iudeilor..

3. Caci ce este daca unii n-au crezut? Oare necredinta lor va nimici credinciosia
lui Dumnezeu?

Sf Apostol Pavel �ncepe acest cuvant vorbiind mai inainte despre �ntaietatea
iudeului, cand spune ca: �lor le-au fost �ncredintate cuvintele lui Dumnezeu�. Si
chiar daca unii iudei nu au primit Cuvintele lui Dumnezeu si nu au crezut �n Cel
trimis de Dumnezeu: �nsusi Fiul Sau, necredinta lor nu va nimici credinciosia lui
Dumnezeu fata de oameni
Chiar daca nici un om n-a adus lui Dumnezeu cuvincioasa si datornica multumire si
marire, ci toti s-au aratat nemultumitori catre El ...nemultumirea oamenilor nu are
nicidecum sa pricinuiasca micsorarea slavei lui Dumnezeu..�Chiar daca noi nu
credem, El ramane credincios.. potrivit fagaduintei Sale.
Chiar daca la inceput pare ca Apostolul Pavel i-a apararea iudeilor, zicand ca lor
li s-au incredintat Cuvintele lui Dumnezeu, ca pe ei i-a cinstit Dumnezeu dar apoi
iarasi in mustra aratand ca nu au crezut cuvintelor lui Dumnezeu, prin care El l-a
cinstit ci apara mai presus cinstea lui Dumnezeu. Si de ar zice cineva ce folos ca
au primit Iudeii cuvintele lui Dumnezeu, de vreme ce nu au crezut? Adica, chiar
daca ei n-au crezut, si nu au aseza Adevarul lui Dumnezeu ca temelie a vietii lor
si prin fapte s-au arata necredinciosi petrecandu-si viata lor �n faradelege si o
petrec departe de poruncile Lui, acestea nu pricinuiesc nici un rau lui Dumnezeu,
ci dimpotriva �l arata iubitor de oameni pentru ca El face bine si celui rau, si
celui care il necinsteste. Pentru ca zice: Daca nu au crezut Iudeii, ce rau a
pricinuit aceasta lui Dumnezeu? Or necredinta Iudeilor, neprimirea si ne�mplinirea,
calcarea cuvantului dat de Dumnezeu, catre ei, nesocotinta, va face nelucratoare
credinciosia lui Dumnezeu, adica incredintarea cuvintelor lui Dumnezeu si facerea
de bine a Lui? pentru ca Credinciosia lui Dumnezeu este Iubirea de adevar care cere
armonie �ntre cuvant si gand; credinciosia cere armonie �ntre fapta si cuvant.
Credinciosia este deci virtutea care cere tinerea cuvantului dat, �mplinirea
fagaduintei facute Credinciosia este �nrudita cu iubirea de adevar si asemenea
acesteia,Dumnezeu nu numai ca nu e vatamat de necredinta acelora, dar inca Se si
slaveste mai mult prin aceasta, ca iubitor de oameni . ca si cum cineva ar spune:
�Eu am cinstit pe cutare; dar daca el n-a primit cinstea, aceasta nu-mi poate aduce
nici o �nvinovatire, si nici numi slabeste sentimentul iubirii de oameni, ci �nsusi
el �si arata necinstea �n care se gaseste� Pentru ca mai presus Iudeilor, care
aveau sa-L necinsteasca prin necredinta lor, Dumnezeu le-a facut bine. Si tocmai Ce
Bine, caci Mantuirea din ei a rasarit.

4. Nicidecum! Ci Dumnezeu se vadeste �ntru adevarul Sau, pe cand tot omul �ntru
minciuna, precum este scris: Drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand
vei judeca Tu.

Se vadeste �ntru adevarul Sau,Pentru ca �n El gasim raspuns la toate �ntrebarile ce

muncesc si framanta sufletul omenesc, la �ntrebari despre viata si moarte, la
�ntrebari despre bine si rau, la �ntrebari despre cer si pamant, la �ntrebari
despre adevar si minciuna, la �ntrebari despre iubire si ura, �ntrebari despre
dreptate si pacat; in concluzie, la El gasim raspuns la �ntrebari despre om si
despre Dumnezeu.
Pentru ca, prin �nsasi viata Sa pamanteasca, Dumnezeu intrupat, El a adeverit �n
chipul cel mai deplin ca este Adevarul cel vesnic, Adevarul S-a aratat in chipul
dumnezeiesc, Care S-a �ntrupat si a luat chip de om, si S-a aratat ca fiind Vesnica
Dreptate - Virtute, Vesnica Iubire, Vesnica Bucurie, Vesnica Putere; pentru ca s-a
aratat ca in El este Adevarul Desavarsit, prin �nsusi moartea si �nvierea Sa,
Dreptatea Desavsrsita, Iubirea Desavarsita, Bucuria Desavarsita, Puterea
Desavarsita.
Tocmai Dumnezeu se vadeste, se arata intru adevarul Sau, prin faptul ca atat de
mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unicul Sau Fiu L-a Dat, ca orice va crede in
EL sa nu piara ci sa aiba viata vesnica, aratarea Lui intru adevarul Sau este
tocmai marea dragoste a Sa revarsata asupra poporului ales...si chiar daca unii
iudei nu au crezut �n Cel trimis de Dumnezeu: �n Mesia, necredinta lor nu va nimici
credinciosia lui Dumnezeu fata de oameni.. Nicidecum zice,
Caci daca pana la venirea Mantuitorului Iisus Hristos, Dumnezeu atata a purtat de
grija poporului iudeu �ncat n-a crutat nici nuiaua cea mai aspra, mai pe urma cand
Mila lui Dumnezeu vine �n persoana sa caute si sa curateasca pe pedepsitii Sai, si
totusi iata ca nu gaseste recunostinta �n Israel. Adevarul S-a arata prin vointa,
prin fapta si prin Cuvantul dumnezeiesc. S-a arata in ajutorul dat iudeilor atunci
cand eram in necazuri. Minunile pe care le-a facut inaintea parintilor lor, in
pamantul Egiptului si in campia Taneos. Iar ei inca au gresit inaintea Lui, amarat-
au pe Cel Prea�nalt..
Adevarul s-a arata, in �nsusi Hristos, Cel care rasplateste lupta, jertfa si
osteneala.
Multe si mari au fost binefacerile revarsate asupra oamenilor, de Dumnezeu, apoi
prin faptele minunate savarsite de Mantuitorul, �n timpul lucrarii sale pamantesti.
Omenirea sa �mpartasit de alinare si mangaiere sufleteasca..
Mantuitorul Iisus Hristos �i acuza pe fariseii care vroiau sa-l omoare ca sunt fiii
Celui-Rau, care este ucigas, mincinos si tatal minciunii.
Adevarul nu
este si nu era pretuit de cei incapatanati si mandrii, de cei care nu se gandeau
decat numai la cum sa insele
pe mai multi sau cum sa-i tradeze pe alti, cum faceau fariseii, Orice faptura care
se rupe de Adevar aluneca negresit �n neoranduiala Iar cand un popor �ntreg �l
tagaduieste pe Dumnezeu-Omul, istoria lui se preschimba �ntr-o ratacire, in
minciuna.. Temelia lor in loc sa fie sadita pe Adevar, se sadeste pe Minciuna, iar
miniciuna nu este decat lucrarea Diavolului care nu sta laolalta cu adevarul,
pentru ca nu este adevar �ntr-�nsul. Cand spune minciuna, graieste dintru ale sale,
caci este mincinos si parintele minciunii.
Omul mincinos nu-l cunoaste pe Dumnezeu, nu-l iubeste pe aproapele ca pe sine
�nsusi, n-a cunoscut desavarsire ci este egoist, invidios, rau, �nca este plin de
patimi, isi doreste bogatiile si slava acestei lumi, lacom fiind, omul mincinos nu
s-a smerit pe sine �nsusi nicidecum, minciuna este lipsa adevarului, este lipsa lui
Dumnezeu din inima omului. Dumnezeu e Tatal Adevarului si satana tatal minciunii.
Astel se arata omul a fi in minciuna, tocmai prin lucrarea faptelor sale
nelegiuite..
Daca s-ar face o judecata si o examinare a faptelor savarsite de Dumnezeu pentru
iudei, si a celor facute din partea lor pentru Dumnezeu, atunci desigur biruinta ar
fi de partea Lui Dumnezeu, si toate drepturile de partea Lui
Pentru ca
Dumnezeu este adevarat in orice cuvant si nu este in el minciuna.
Adevarul este ceea ce exista �n realitate, iar minciuna este ceea ce nu exista �n
realitate.. caci spune: � Drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei
judeca Tu. �Pentru ca El a facut din partea Sa totul, iar ei nici asa nu s-au facut
mai buni..
Adica, Tu Domne, mai facut imparat, imparat prin Har si atat de mult mai slavit,
neascultatorul, nelegiuitorul, razvratitorul, iar eu, ca un nemultumitor, am calcat
legile Tale, si atata Te-am amarat, incat zic ca atunci cand Te vei judeca cu mine
pentru acestea, Tu Doamne, vei iesi biruitor, caci mai imbracat in cea mai Slavita
haina, Harul Dumnezeiesc, iar eu, ticalosul, o sa ma osandesc, pentru ca m-am
aratat nemultumitor catre facatorul meu de bine. Adica eu insumi sa ma fac
pricinuitor osandirii mele, neavand cuvant de dezvinovatire.

5. Iar daca nedreptatea noastra �nvedereaza dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu
cumva este nedrept Dumnezeu Care aduce mania? - Ca om vorbesc.

Nedreptatea noastra face aratata dreptatea lui Dumnezeu, precum intunericul

alaturindu-se luminii, o face sa strataceasca mai mult celor ce o privesc; si
precum amarul, alaturindu-se cu dulcele, il face a parea mai dulce celor ce-l
mananca. Caci un lucru, alaturindu-se cu cele dimpotriva, mai mult se vede..
Cu cuvintele acestea, Sf Apostol Pavel arata impotrivirea pe care ar putea sa o
aduca oarecare dintre Iudeii care nu au primit Cuvantul Adevarul si Adevarata
�nvatatura a Bunului Dumnezeu, zicand: Daca Dumnezeu, Care ne-a facut binele si
Caruia noi I-am fost nemultumitori, Se arata inca mai drept prin aceasta si
biruieste prin judecata Sa.. precum a zis Proorocul David, caci cinstindu-ne si
imbracandu-ne cu harul Sau, noi l-am calcat in picioare, si l-am batjocorit, apoi
EL din multa Sa iubire de oameni, face bine celor nevrednici, da ploaie si peste
cei drapti si peste cei pacatosi, rasare soarele si peste cei buni si peste cei
rai, atunci zice, pentru ce Se manie dupa aceea pe noi si ne mai si munceste, de
vreme ce noi i-am pricinuit a Se indreptati si a birui in judecata Sa..
Dumnezeu a cinstit pe evrei, iar ei L-au necinstit. Aceasta face ca El sa
biruiasca, tocmai necinstea aratata de ei arata �n acelasi timp marea Lui iubire de
oameni, �n faptul ca i-a cinstit chiar astfel fiind. Adadar, fiindca L-am necinstit
si L-am nedreptatit, Dumnezeu a biruit, si dreptatea Lui s-a aratat stralucitaa.
Dar cum se face ca, dupa ce eu am devenit cauza biruintei Lui, prin cele cu care L-
am necinstit, sa fiu pedepsit? Ca spune, nu oare este nedrept Dumnezeu care aduce
mania? dupa mintea iudeilor aceasta ar insemna ca orice principiu de judecata din
partea lui Dumnezeu este exclus. Asta inseamna ca nu mai exista nici o judecata si
ca oamenii ajung sa inaduse adevarul lui Dumnezeu in nelegiuirea lor.
Dar apoi adauga: �Ca om vorbesc�. adica ca judecata noastra este departe de
judecata lui Dumnezeu, astfel este judecata omeneasca.. astfel arata judecata celor
ce nu au la temelie Adevarul.. De altfel, de multe ori si printre noi, cele ce par
a fi drepte, judecata cea dreapta a lui Dumnezeu le trece cu vederea.. Pentru ca
toate cate face Dumnezeu au socoteala negraita si covarsesc toate cugetarile, fara
a avea trebuinta de dezvinovatirea si apasarea noastra.

Apoi �n ochii iudeilor poporul crestin (compus din evrei si neamuri) este o
nedreptate caci ei nu provin fizic din Parintele Avraam, si zic ei, ca acestia nu
pazesc legea data prin Moise, dar aceasta este o aparenta nedreptate de popor a lui
Dumnezeu care nu pazeste legea in fata iudeilor; dar insa acestia, sunt socotiti
drepti prin har, iar aceasta foloseste sa arate o dreptate a lui Dumnezeu�. Adica
nedreptatea ce o savarsesc iudeii fata de ceilalti care s-au dreptat prin legea
firi, intareste dreptatea lui Dumnezeu.. Caci iudeii zic ca au partasie cu
Dumnezeu, dar umbla �n �ntuneric, atunci ei se afla in minciuna si nu savarsesc
adevarul, atunci aceasta intareste mai mult dreptatea lui Dumnezeu,
Pentru ca viclenia iudeului, a omului religios este destul de mare. In loc sa
recunoasca pacatul si sa se pocaiasca iata ca spre deosebire de pagan, iudeul
riposteaza, si zice: atunci este bine daca noi facem pacat pentru ca in felul
acesta va straluci neprihanirea lui Dumnezeu. Obraznicia si tupeul lui creste si
mai mult. El ajunge sa pacatuiasca fara nici o parere de rau justificand pacatul
prin aceea ca in felul acesta arata mai bine cat de bun este Dumnezeu. Astfel
ajunge sa creada ca este in slujba lui Dumnezeu chiar prin pacatul pe care il face.
Si in bisericile noastre cu toate ca �sfintenia este podoaba casei lui Dumnezeu�
totusi foarte adesea uitam de aceasta, traind in pacate ascunsesi nemarturisite,
iar in biserica afirmam ca suntem in dragostea lui Dumnezeu si cum ca El este bun
si iarta. Nesocotint si batjocorind bunatatea lui Dumnezeu care ne indeamna la
pocainta.

6.Nicidecum! Caci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?

Dupa aratarea vinovatie noastre, Sf Ap Pavel trece la afirmarea felului judecatii

lui Dumnezeu. Stim, in adevar, ca judecata lui Dumnezeu impotriva celor ce
savarsesc astfel de lucruri este potrivita adevarului, adica potrivita cu adevarul
Legii lui Dumnezeu si cu adevarul pe ca Legea Lui il gaeste in om, Cu alte cuvinte,
faptul ca judecata lui Dumnezeu este potrivita cu adevarul inseamna ca El nu va
condamna pe cel nevinovat si nu il va ierta pe cel vinovat, ci va rasplati
fiecaruia dupa faptele lui, judecandu-le insa dupa firea Lui, nu dupa firea
noastra.
Dupa cum am vazut , Legea lui Dumnezeu trebuie inteleasa din har.. din Cuvantul
Sau, iar aceasta traire din har ne-a fost arata de Mantuitorul nostru Iisus
Hristos, ..avem Predica de pe munte.. Cand Manuitorul nostru Iisus Hristos afirma
ca a te mania pe fratele tau sau a-l numi �nebun� inseamna a-l ucide, sau ca a te
uita la o femeie ca sa o poftesti este unul si acelasi lucru cu a pacatuit,
respectiv in inima, trebuie sa intelegem ca atunci suntem de fapt pusi in fata
adevarului Legii lui Dumnezeu, privit in Cucantul Sau, adevar potrivit caruia vom
fi judecati de Dumnezeu. Daca Legea lui Dumnezeu va gasi in noi astfel de pacate,
ea ne va condamna, indiferent de cum sunt facute aceste pacate.. chiar si daca
aceste pacate maresc si intaresc Slava lui Dumnezeu.. Dumnezeu este obligat sa ne
pedepseasca pe toti cei care gresim.. fiindca plata pacatului este moartea, iar pe
de alta parte, Dumnezeu nu se uita la fata omului. Or revarsarea maniei lui
Dumnezeu impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricaruie
nelegiuiri a oamenilor tine de dreaptatea judecatii Sale si credinciosia Sa Pentru
ca noi am beneficiat de rascumpararea data in Hristos Iisus Mantuitorul nostru,
prin credinta, si de aceea in intreg faptul mantuirii noastre trebuie mai intai
mantuita si slavita cinstea si onoarea Sa.

Apoi, chiar daca oameni s-au dovedit falsi fata de cele �ncredintate lor, cum ar fi
tocmai Cuvantul lui Dumnezeu care le-a fost dat. Pentru necredinta lor vor fi
judecati. Iar aceasta nu pune la �ndoiala nicidecum credinciosia lui Dumnezeu,
adevarul Lui sau neprihanirea Lui. Mai degraba, pacatul celor pe care �i va judeca
Dumnezeu (cum este cu pacatul lui David) �l dovedesc adevarat pe Dumnezeu �n
judecata Lui. Pacatul lui Israel este tocmai lucrul care mareste dreptatea sau
neprihanirea lui Dumnezeu la judecata..
Cu alte cuvinte, David spune ca motivul pentru care Dumnezeu va fi drept ca sa-l
judece este acela ca pacatul lui a fost �ndreptat �mpotriva lui Dumnezeu. Pacatul
lui David face ca judecata lui Dumnezeu asupra lui David sa fie dreapta � sa fie
asemenea firii, naturii lui Dumnezeu, potrivita slavei Sale, si astfel aceasta
dreptate a lui Dumnezeu este credinciosie fata de legamantul Sau.
Sf Apostol Pavel, insista si arata si faptul ca Dumnezeu �si va duce la implinire
planul de mantuire si judecata, chiar in lipsa de credinciosie a vaselor de care a
ales sa Se foloseasca. Si de ar zice iudeii: ca daca pacatul nostru (ca si pacatul
lui David) si nelegiuirea noastra, arata sau maresc dreptatea lui Dumnezeu atunci
cand El ne judeca, atunci cu adevarat, noi nu suntem slujitori ai pacatului, ci
suntem ai aratarii Slavei lui Dumnezeu pentru a marii neprihanirea Lui. Deci
Dumnezeu ar fi nedrept sa ne condamne. Deoarece ne-ar condamna tocmai pentru ceea
ce mareste slava neprihanirii Sale la judecata. Dar daca EL �si implineste oricum
planul, nu cumva este EL nedrept atunci cand Isi descopera mania impotriva
necinstirii Lui si impotriva nelegiuitilor oameni? si iata ca Apostolul da si
raspunsul : Nicidecum! Pentru ca astfel cum va judeca Dumnezeu lumea?
Planurile lui Dumnezeu nu se opresc doar la mantuire. Ele cuprind si aratarea
dreptatii Sale prin judecata intregii lumi. Dreptatea si Sfintenia lui Dumnezeu �l
obliga sa pedepseasca orice necinstire a Sa si nelegiuire a oamenilor care sufoca
adevarul in nelegiuirea lor..
Mantuitorul Iisus Hristos a venit cu multa iubire pe pamant vrand sa vindece si sa
mantuiasca �ntreaga lume, dar fara sa sileasca pe nimeni, fara sa judece pe nimeni,
caci zice �Eu, Lumina am venit �n lume, ca tot cel ce crede �n Mine sa nu ramana
�ntuneric. Si daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu �l judec;
caci n-am venit ca sa judec lumea ci ca sa mantuiesc lumea. Cine Ma nesocoteste pe
Mine si nu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: Cuvantul pe care
l-am spus acela �l va judeca �n ziua cea de apoi.�
Suntem liberi sa alegem �ntunericul sau lumina. Putem alege sa ascultam de
poruncile lui Dumnezeu si sa facem binele sau putem alege sa traim egoist si sa
facem rau oamenilor de langa noi. Totusi Mantuitorul ne spune ca �n ziua cea de
apoi ne va judeca Cuvantul Lui, nu El �nsusi. Sfintii sunt cei care arata
�mplinirea poruncilor lui Dumnezeu �n viata lor, demonstrand tuturor ca este
posibil, ca Evanghelia este viata adevarata.
Cand Mantuitorul Iisus Hristos spune: �Cuvantul pe care L-am spus acela va va
judeca �n ziua de apoi� de fapt trebuie sa �ntelegem ca oamenii care au reusit sa
�mplineasca acest cuvant �i vor judeca pe cei care n-au vrut, n-au voit.. n-au
primit. Hristos Mantuitorul nostru va judeca lumea dand mereu exemplu pe sfinti, pe
oamenii dintre noi care au �mplinit poruncile lui Dumnezeu �n viata lor.
Fariseii �l acuzau pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos ca �i scoate pe demoni din
oameni cu Beelzebul, conducatorul tuturor demonilor, iar El le raspunde:
�Si daca Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii vostri cu cine �i scot? De aceea
ei va vor fi judecatori.�
Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu se apuca sa dea argumente fariseilor si sa-i
convinga prin Cuvantul Sau, ca El este Dumnezeu si fiind Creatorul lumii are putere
sa faca orice, chiar sa scoata si demoni. �nsa Nu! El �i pune fata-n fata cu
faptele lor, cu constiinta lor.
Luand aminte ceea ce afirma Ioan Botezatorul despre Domnul nostru Iisus Hristos:
�Eu va botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt
vrednic sa-I dezleg cureaua �ncaltamintelor. El va va boteza cu Duh Sfant si cu
foc, A Carui lopata este �n mana Lui, ca sa curete aria si sa adune graul �n
jitnita Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins.� Deci tot EL este Cel Care va
boteza cu foc, adica cu pedeapsa vesnica, pe toti aceia care au refuzat mantuirea
oferita de Dumnezeu. De aceea, este �nvederat ca Dumnezeu va fi judecatorul
lumii,si ca El este drept cand pedepseste pacatul, astfel gandirea iudeilor ca
Dumnezeu ar fi nedrept trebuie sa fie respinsa. Deoarece daca este drept ca
Dumnezeu sa osandeasca si sa pedepseasca pacatul deoarece pacatul a servit indirect
ca sa statorniceasca dreptatea Lui, cum poate El, la urma urmei, sa judece?!! Din
moment ce judecata lui Dumnezeu este potrivata Adevarului, nu o putem limita doar
la jumatate de adevar.
Astfel chiar daca nelegiuirea omului pune in lumina si mai mult dreptatea lui
Dumnezeu, Dumnezeu este dator sa judece lumea dupa Adevar. Pentru ca Dumnezeu se
arata in Adevarul Sau.
Cum va judeca Dumnezeu? Dupa Adevarul Sau,neavand nevoie de dovada pentru faptul ca
Dumnezeu va judeca lumea. Iar Sf Ap Pavel nu avea nevoie sa convinga pe iudei de
acest adevar fundamental..

7. Caci daca adevarul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui,
pentru ce dar mai sunt si eu judecat ca pacatos?

Evanghelia Mantuitorului Iisus Hristos pe care o propovaduia Sf Ap Pavel, era

vehement condamnata si respinsa de toti aceia care nu se supusera Adevarului or
dreptatii pe care o ofera Dunmnezeu fara Lage, prin credinta in Iisus Hristos.
Ne�nteleg lucrurile, iudeii au protestat impotriva unei astfel de Evanghelii, ca
fiind contrara Legii lui Dumnezeu si ca fiind o calcare de Lege. Dar si neamurile
erau popor a lui Dumnezeu nu doar iudeii credinciosi, insa aceasta parea o
nedreptate �n ochii iudeilor, �nsa adevarul lui Dumnezeu este ca El este un
Dumnezeu si al neamurilor nu doar al iudeiilor..
Toti cei care nu primise Adevarata �nvatatura a lui Dumnezeu si nu traiau comform
dreptatii lui Dumnezeu, ajunsesera rataciti si isi creease propria lor erezie,
Lege.. caci ziceau
daca, Adevarul lui Dumnezeu, adica credinciosia lui Dumnezeu fata de fagaduintele
Sale, prin minciunea mea, adica falsitatea mea, necredinciosia mea, fata de
cerintele lui Dumnezeu si ale constiintei, tagaduirea mea, fata de adevar, fata de
fagaduintele lui Dumnezeu, mai ales prin lepadare de catre mine a chemarii Lui de
mantuire prin Iisus Hristos, a prisosot spre Slava Lui, adica Straluceste si mai
mult Adevarul lui Dumnezeu, Daca necredinta sau falsitatea mea prisoseste spre
Slava lui Dumnezeu, spre intarirea adevarului lui Dumnezeu, de ce mai sunt eu
judecat, condamnat ca pacatos? Orice nuantaare a adevarului spre a ascunde anumite
aspecte sau spre a obtine beneficii de orice fel, este de la diavolul, tatal
minciunii. �adevarul� acestora era pacatul, pentru ca ei nu primise Adevarul in
inima si nu traiau comform Legii lui Dumnezeu, pacatul este lucrarea minciunii in
Dumnezeu nu exista minciuna, minciuna este moarte, Pacatul nu are nici o slava, iar
�n Dumnezeu este numai viata. Iar la temelia vietii acestora era pacatul.. din care
ieseu toate nelegiuirile.. Si de aceea ziceau.. Cum poate un fapt care tinde sa
intareasca slava lui Dumnezeu sa fie considerat rau?
Aici, Apostolul repeta iarasi acelasi cuvant catre iudei, ca sa faca mai aratata
starea pacatoasa in care se aflau ei,si gandirea gresit din pricina ca interpretau
Adevarul in felul lor, orbii si intunecati fiind, zicind-le: Daca Dumnezeu S-a
slavit si S-a aratat drept si adevarat pentru ca eu am gresit si am facut
faradelege, pentru ce dar ma osandesc, caci doar am lucrat spre slava lui Dumnezeu?
Nu sant vrednic de osanda pentru aceasta, ci chiar de cununi, ca unul ce m-am facut
pricinuitor de a Se slavi Dumnezeu! Or daca toti cei care au marturisit stramb,
depunand marturie mincinoasa la Rastignirea Mantuitorului, ar zice ca, tocmai prin
marturia lor, a ajutat ca sa Se Slaveasca Dumnezeu prin care a venit si Mantuirea
lumii.. de ce mai sunt si judecati ca pacatosi ?! Slava lui Dumnezeu este defapt
lucrarea de mantuire a Lui catre tot pamantul.. si Nicidecum nu face invoiala cu
pacatul..

Daca Dumnezeu - zice - S-a aratat drept, bun si iubitor de oameni, chiar si dupa
cate ai facut, prin faptele de neascultare, tu nu numai ca nu trebuie a fi
pedepsit, ci chiar a fi si recompensat. �nsa daca este asa, apoi atunci se va gasi
�n fata noastra acea gandire absurda si gresita arata de multi, ca din cele rele
izvorasc cele bune, si ca raul este cauza binelui; si atunci, din doua una: sau
pedepsind Se va arata nedrept, sau nepedepsind va avea biruinta dintru relele
noastre.
Apoi, Sf Ap Pavel spune: Credeti ca spun miniciuni acum, cand vorbesc. Pentru ca ei
nu credeau in Evanghleia ce o propovaduia Sf Ap Pavel, si nu primise Adevarul.. si
zice catre ei, Pacatuiesc, credeti voi. Dar daca Dumnezeu m-ar judeca pe mine acum?
Ar fi El drept? Sau minciuna mea despre adevar L-ar glorifica pe Dumnezeu atat de
mult cand El m-ar condamna, �ncat ar fi nedrept sa ma condamne? caci gandirea lor
era asa: �Dumnezeu nu-i poate judeca pe cei a-l caror pacat mareste Slava Lui
atunci cand El �i judeca pe acestia caci ziceau ei noi am putea la fel de bine sa
continuam sa pacatuim. ceea ce sustineti voi este, ca pacatul vostru slaveste
adevarul lui Dumnezeu la judecata, si astfel nu se considerau ca fiind pacatosi ci
oameni care-L slaveau pe Dumnezeu, si astfel credeau ca erau �n siguranta fata de
mania Lui. Si le zice, Daca voi Credeti �ntr-adevar ca sunt pacatos si ca Dumnezeu
ar fi drept sa ma judece, chiar daca pacatul meu ar mari slava Lui la judecata mea,
pe voi cu atat mai mult, va va judeca, cei care n-ati primit Adevarul si nu l-ati
pus la temelia vietii voastre, ci l-ati nesocotit, si l-ati botjocorit, caci astfel
de gandire fata de Adevarul lui Dumnezeu era total gresita.. Pentru ca,
Slava lui Dumnezeu se arata aici ca �mplinitoare a dreptatii pe pamant si ca
starpitoare a celor care fac rau. Asa cum spune si psalmistul David: �Drept esti Tu
�ntru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu!�. Slava lui Dumnezeu este �n
acest caz �mplinitoarea dreptatii prin judecata.

8. Si de ce n-am face cele rele, ca sa vin� cele bune, precum suntem huliti �i
precum spun unii ca zicem noi? Osanda aceasta este dreapta..

Cuvantul �de ce n-am face cele rele ca sa vina cele bune� era o interpretare si o
expunere gresita de catre cei care nu primise Evanghelia lui Dumnezeu, a credintei
si propovaduirii Sf. Ap Pavel, si totul era afirmat ca apostolul ar fi spus astfel
de lucruri. Iar aceasta acuzatie ca Pavel si, �n general, crestinii ar fi fost
vinovati de �nvatarea unei astfel �nvataturi, gresit inteleasa venea din faptul ca
ca omul e �ndreptatit prin credinat si nu prin faptele legii..
Iar Unii spuneau despre salvarea si �ndreptatirea prin har venita peste pagani,
care nu a venit prin faptele legii, urmatoarele: �sa facem cele rele, ca sa vina
cele bune?� Asa erau huliti crestini dintre neamuri!
�nsa, Sf Ap Pavel vorbeste �n favoarea �ndreptatiri prin har, ca nici iudeii care
tineau legea nu au fost facuti drepti prin lege, aratandu-i ca fiind toti sub
pacat..
De aceea ei nu aveau dreptul sa desconsidere acest mijloc de �ndreptatire: harul
(bunatate nemeritata), �n favoarea mijlocul lor de �ndreptatire: prin faptele
legii, deorece nici ei nu au reusit sa devina drepti prin lege, si ar fi trebuit
atunci sa preauiasca acest al doilea mijloc divin de �ndreptare..
Sfantul Ap Pavel �mpotrivindu-se �ntelegerii gresite acelora fata de ceea ce
afirmau ei, caci pacatul ajunsese sa Slaveasca pe Dumnezeu, le spune, De este
adevarat ceea ce ziceti voi atunci negresit este adevarat si ceea ce zic Elinii
despre noi, Crestinii. Pentru ca Elinii, auzindu-l pe Sf Ap Pavel, luau in ras si
ziceau ca Crestinii se indeamna asa: �Sa facem cele rele, ca sa vina cele bune.� Si
sa pacatuim mult, ca sa prisoseasca intru noi darul. Dar aceasta era o interpretare
total gresita de dansii, Aceasta dar ce ziceau Elinii, hulind si batjocorind pe
cinstirorii Adevarului, si iudeii de-opotriva se ridicase cu astfel de impotriviri,
primind ca adevarat cuvantul acesta pe care-l afirmau, anume ca Dumnezeu Se arata
bun si Se slaveste pentru rautate si nemultumire. Pacatuind, eu pricinuiesc lui
Dumnezeu sa Se indrepteze si sa Se slaveasca si pentru ca acest cuvint al tau nu e
adevarat, de aceea esti osandit de Dumnezeu ca pacatos. Fiindca nu ai pacatuit
pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru slabiciunea cea rea si iubitoare de pacat. Iar
Sfantul Ap Pavel arata cuvantul elinilor dar si al iudeilor ca fiind mincinos,
neadevarat - si de aceea le spune Apostolul pe drept ca �osanda acestora este
dreapta", adica cu dreptate vor fi pedepsiti.

Pe elini i-a mustrat indepartandu-le falsele lor intelegeri, pentru ca viata lor
era foarte decazuta. Nu �nsa tot astfel si pe iudei, caci desi viata lor se arata a
fi ne�ngrijita, nestatornica in Adevar, totusi aveau de partea lor mari motive,
precum legea si taierea �mprejur, pe Dumnezeu Care vorbea cu dansii si credinta de
a fi dascalii tuturor neamurilor.
�nsa Apostolul ii arata ca vinovati nepurtand �nvatatura prin har, si �nca mai mult
i-a aratat vrednici de pedeapsa. Daca nu sunt pedepsiti, zice, facand astfel de
lucruri, atunci acea intelegere gresita a Adevarului �sa facem cele rele, ca sa
vina cele bune� - ar fi laudata si slavita de multi; �nsa aceasta nesocotinta fata
de Sfanta �nvatatura Adevarata, ii arata vinovati pe cei ce vorbesc astfel, fiindca
vor fi si pedepsiti, de ceea si Apostolul �ntareste cuvantul in care zice: �Osanda
aceasta este dreapta�, de unde este evident ca vor fi pedepsiti. Caci daca cei ce
vorbesc astfel sunt pedepsiti, cu atat mai mult cei ce savarsesc astfel de pacate;
si daca sunt vrednici de pedeapsa, cei ce numai au vorbit aceste apoi sunt vrednici
ca unii ce au si pacatuit. Iar cel ce pedepseste nu este vreoun om, ca astfel sa ii
fie contestata hotararea ci este �nsusi Dumnezeu, cel care face totul cu dreptate.
Deci, daca ei sunt pedepsiti dupa dreptate, atunci pe nedrept defaima buna cinstire
a celor drepti prin har. Fiindca Dumnezeu a facut si face totul ca viata lor sa fie
dreapta si sa straluceasca peste tot.

Iar indemnul Apostolului era astfel, ca staruind in indraptarea firii prin har ca
astfel sa atraga si pe neamuri de la ratacirea lor, nelenevindu-se, fiindca numai
asa vor putea departa si pe elini de la ratacire. Caci atunci cand noi propovaduim
prin cuvint, iar �n fapte pacatuim, atunci cum vom aveam curaj de a privi drept
fara vinovatie?! Or cu ce curaj vom putea sa discutam despre credinta? cand faptele
noastre ne condamna, Caci va zice cineva catre fiecare din noi: �Tu, nu-l iubesti
pe semenul tau si ma inveti pe mine dragostea de Dumnezeu ,, Tu, care nu faci ceea
ce este mai mic, cum pretinzi a ma �nvata pe mine cele mari? Cel ce lacom fiind,
cum mai cugeta despre cele ceresti, caci ar zice, Tu, care �nca n-ai aflat ca
lacomia este o fapta rea, cum de mai meditezi asupra celor ceresti? Osanda din
aceste pacate este tocmai faptul ca pacatul este mai mare, fiindca pacatuiesti �n
cunostinta. Si desi avem Legea si poruncile, acestea nu ne ingaduie nicidecum de a
ne bucura de acest curaj, de-a propovadui �n timp ce viata noastra e �ntinata. Si
atunci cu ce drept, zice, am mai vorbii despre elinul care pacatuieste? Caci noi
desi avand Legea, cu atat mai mult e drept a astupa gura celor ce sunt robi
pacatului si �n viata straina de adevar.
Asadar nici noua, cu toate ca avem gura si limba, spre a vorbirea cuvantului, nu ne
este �ngaduit a vorbi cu curaj, atat timp cat suntem robi si slujim pacatului,
care e mai tiranic decat toti barbarii. fiindca barbar si crud este cel care se
gaseate �n pacate. Si atunci cum vom zice, sa facem rele ca sa vina cele bune?
Cum vom putea noi sa-i abatem de la acea inchinare la idoli, cand pe noi �nsine nu
ne abatem de la aceasta? Fiindca suntem cu mult mai aproape de noi �nsine, decat
aproapele nostru. Cand pe noi �nsine nu ne putem convinge de adevar, cum vom putea
atunci convinge pe altii?
Ce exemplu de adevar prin fapt poti da cand furi si esti lacom, caci zice.. Vei
avea oare curajul a-i spune: fugi de inchinarea la idoli si cinsteste pe Dumnezeu.
dar el ar zice, toate acestea mai �ntai spune-ti-le tie singur. Pentru ca nu este
acelasi lucru a fi cineva elin inchinator la idolii cu a fi crestin si a pacatui la
fel ca elinii, ca neamurile..
Cum va putea sa �ndrepte pe altii cel ce nu-si poate �ndrepta nici propriul sau
suflet.. Aceia se inchina idolilor pe cand, zice, tu faci cu mult mai rau decat
aceia, caci �ti jertfesti propriul tau suflet.
Si atunci facand acestea cum zice, ca vor venii cele bune?!
Ca spune, chiar daca poate nu te inchini idolilor, si nu iti faci idol din chip
cioplit, ca aceia, totusi tu cu si mai multa ravnire te dai patimilor pierzatoare,
membrele lui Hristos le faci membre ale desfranarii, si alte felurite nelegiuiri.
Si asa fiecare din madularele noastre pacatuieste, cand din vointa libera, alege a
lucra cele rele �n loc de cele bune, �mpotriva voii lui Dumnezeu.
Pentru ca pedeapsa pe care o vom lua daca nu vom asculta de legile lui Dumnezeu
este cu mult mai aspra decat a elinilor, dupa cum zice: �Iar sluga ceea care a
stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi
batuta mult..�

Exista o condamnare a Iudeilor si a Neamurilor, si exista dreptate. Si aceste doua

lucruri nu se contrazic. De aici a si plecat Cuvantul Apostului.. Cine sunt aceia a
caror osanda este dreapta? Aceia care se joaca cu Cuvantul lui Dumnezeu, aceia care
vad doua lucruri adevarate �n Cuvantul lui Dumnezeu, pe langa fapta buna, ei mai
afiram ca si pacatul ar fi in adevat..
�nsa Apostolul arata ca, pe de o parte, Dumnezeu este credincios si Dumnezeu este
drept si este fidel slavei Sale, si, pe de alta parte, Dumnezeu �i judeca pe cei
din poporul Lui ales si-i condamna �mpreuna cu Neamurile. Ceea ce iudeii negau,
aceasta ca nu ar fi drept sa fie condamnati impreuna cu neamurile.. Si la aceasta
Sf Ap Pavel spune ca "Osanda acestor oameni este dreapta."

9. Dar ce? Avem noi vreo precadere? Nicidecum. Caci am �nvinuit mai �nainte si pe
iudei, si pe elini, ca toti sunt sub pacat.

Dupa ce Sf Ap Apostol a zis si a aratat ca Iudeii au ceva mai mult decat cei de
alt neam, pentru ca Dumnezeu le-a incredintat si a dat in miinile lor Legea - acum
arata aici ca ei nu au nimic mai mult, decat neamurile incat, nepazind cele ce li
s-au incredintat, mai mult se invinuiesc. Adica: aveau ceva mai mult fiindca
fusesera alesi de Dumnezeu, dar - de vreme ce cu faptele lor cele rele au necinstit
pe Dumnezeu, Care �i cinstise si �i alesese - acum nu numai ca nu au vreun
privilegiu, dar si vinovatie au mai multa. Cu toate acestea, privilegii mai mari
atrag raspunderi si mai mari si, �n sensul acesta, este adevarat ca iudeii luminati
merita o pedeapsa mai mare decat neamurile neluminate.. �nsa Sf Ap Pavel a aratat
ca indiferent de avantaje sau dezavantaje, atat iudeii cat si neamurile se gasesc
la fel sub pacat si au nevoie de �ndreptatire, pentru ca nu implineau Legea din
har..
Zice, apoi ca din partea ludeilor: Dar ce? Avem noi vreo precadere", vreo
intaietate, mai mult decat neamurile" pentru ca am primit Legea si taierea
imprejur, si proorociile, si Cuvintele lui Dumnezeu? �Nicidecum" Adica nu, �n nici
un fel, nici �n cea mai mica masura,
adica nici unul, pentru ca si Iudeii au pacatuit asemenea cu �neamurile", ca sa nu
zica ca au pacatuit mai mult decat �neamurile". Dar de unde e aratata aceasta"? De
la Prooroci, Apostolul ii aduce asadar ca mustratori ai Iudeilor pe Proorocii cei
mai cunoscuti, care si impreuna-glasuiesc unul cu altul.
Dupa ce a acuzat pe elini �i pe iudei, era firesc ca la urma sa vorbeasca despre
�ndreptatirea prin credinta, adica prin Legea Harului, pentru ca cel ce asculta si
implineste lege firii naturale se mantuieste.. Fiindca daca nici legea naturala nu
a folosit, si nici cea scrisa n-a facut ceva mai mult, ci amandoua au �mpovarat
numai pe cei ce le-au �ntrebuintat gresit, si i-a aratat vrednici de osanda, pentru
ca iudei implineau Legeu dintr-un formalism si nicidecum in har, de aceea arata
Apostolul la urma ca era necesara mantuirea prin har. Pentru implinirea Legii din
obisnuinta, ucide, ceea ce tocmai faceu iudeii..
�nvinuirea a fost facuta si catre neamuri dar si cu privire la iudei ca toti sunt
sub pacat. Adica sub puterea sau controlul pacatului. Supunere fata de pacat ca o
putere care domneste �n viata tuturor oamenilor, �n viata lor fireasca, ne�nnoita
prin harul lui Dumnezeu..

10. Dupa cum este scris: Nu este drept nici unul;

Stim ca tot omul este pacatos "Ca nu este drept nici unul "(Rom. 3,10).
Nimeni nu e curat de pacate, macar de-ar fi trait o singura zi pe pamant. Acestea
stiindu-le, nu putem avea siguran�a 100% ca vom fi mantuiti. Si daca dreptul abia
se mantuieste, ce va fi cu cel necredincios si pacatos?
Mantuitorul nostru Iisus Hristos a patimit, ne-a deschis calea spre �mparatia lui
Dumnezeu, prin botez si credinta �n El, dar oare am putut pastra Harul Duhului
Sfant primit la botez?! Nu.. ��spune Apostolul �prin harul lui Dumnezeu sunt ceea
ce sunt; si harul Lui care este �n mine n-a fost �n zadar, ci m-am ostenit mai mult
decat ei toti. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.� . Cati dintre
noi au reusit sa scape de mandrie, de manie, de egoism si alte asemena patimi, pe
care de multe ori le cultivam in loc sa le omoram. ?! niciunul macar unul.. �Vad �n
madularele mele - zice Apostolul Pavel- o alta lege, luptandu-se �mpotriva legii
mintii mele si facandu-ma rob legii pacatului, care este �n madularele mele.�
Dumnezeu vrea mantuirea fiecarui om, �nsa nu fiecare om vrea de fapt mantuirea. Din
gura toti vor sa se mantuiasca, dar cu fapta respingem mantuirea. Cum? Cu
pacatele..

De-a lungul timpului, proorocii erau oamenii cu adevarat drepti inaintea lui
Dumnezeu, si erau impotriva poporului razvratit, ei uneori combateau ingaduinta lui
Dumnezeu ce o avea fata de alesii Sai, reclamau ingaduinta lui Dumnezeu pentru
faptul ca EL nu ii judeca si nu ii pedepsea pe cei nelegiuiti, Proorocii ii reclama
lui Dumnezeu faptul ca nu ii judeca pe cei rai, devenind ei insisi judecatorii
acestora.. iar aceasta o vedem din versetele urmatoare, pe care Sfantul Ap Pavel le
arata..
�n versetele 9-20, Apostolul deschide Vechiul Testament si descrie conditia umana
dupa caderea in pacat, folosind cuvantul necrutator al Psalmistului si al
profetilor lui Israel. De data asta �nsa Sf Ap Pavel nu se �ndreapta doar spre
evrei sau Neamuri; El se refera la amandoua categoriile. Prin aceste versete el
arata ca �ntreaga lume este raspunzatoare �naintea lui Dumnezeu iar Legea lui
Dumnezeu ne-a scos la iveala pacatosenia. Pentru Sf Ap Pavel nu poate exista o
�ntelegere a Evangheliei fara o �ntelegere �nvederata consecintelor pacatului..
Sf Ap Pavel a aratat deja dreptatea data de Dumnezeu si descoperita �n Evanghelie
si totodata a aratat si mania lui Dumnezeu �mpotriva pacatului descoperita �n
aceeasi Evanghelie Pavel a aratat deja clar ca Evanghelia este puterea lui
Dumnezeu pentru mantuirea celor ce cred si ca �n aceasta Evanghelie este
descoperita dreptatea pe care o da Dumnezeu, o dreptate care este prin credinta,
adica indreptatirea prin credinta..
Sf Ap Pavel nu doar �nfatiseaza cateva versete din Vechiul Testament, pentru a-si
inarii cuvantul ci el descrie si felul �n care �ntreaga fire este afectata de
pacat: mintile noastre, inimile noastre si vointele noastre.
Unul din scopurile acestei Legi era constientizarea faptului ca toti sunt pacatosi
si ca era nevoie de �ndreptatirea prin Legea Harului..
Iar acum Pavel arata ca toti oamenii s-au �ndepartat de Dumnezeu, indiferent de
sunt evrei sau dintre Neamuri. De fapt, arata ca nici unul nu a ramas neclintit �n
facerea binelui, nici unul macar.
Astfel, �n timp ce evreii �ncercau sa evite sa fie pusi �n aceeasi categorie cu
Neamurile pe care ii dispretuiau, Sf Ap Pavel foloseste Cuvinele Scripturii
pentru a dovedi pacatosenia intregii firii omenesti. De aceea, daca Neamurile nu
sunt scutite de judecata lui Dumnezeu, nici evreii nu sunt.
Or judecata lui Dumnezeu - care este potrivita cu adevarul Legii lui Dumnezeu si
cu adevarul pe care Legea lui Dumnezeu l-a descoperit in noi - nu a gasit pe toata
fata pamantului nici un om care sa fi trait sau sa traiasca intr-o stare dupa voia
lui Dumnezeu, intr-o stare care sa-L oblige pe Dumnezeu ca in baza Legii Lui, sa-i
dea acelui om viata vesnica, slava cinste si pace.
Este invederat faptul ca Sf Ap Pavel �ncepe cu aceste cuvinte, pentru ca cuvantul
sau cel propovaduia se facea aratat adevarul lui Dumnezeu din Evanghelia, se
descoperea o dreptatea pe care o da Dumnezeu. Motivul pentru care o astfel de
dreptate trebuie descoperita de Dumnezeu �n Evanghelie este aratat de Sf Ap Pavel
in faptul ca nu exista nici un om drept, nu e nimeni �ndreptatit, nu e nimeni care
sa fie neprihanit si drept �naintea lui Dumnezeu. Pentru aceasta si accentuiaza si
mai mult cuvantul sau Apostolul.. "nici unul macar." Asta �nseamna ca din cauza
pacatului nimeni nu are o traire in har, o traire care sa-i dea dreptul sa ramana
drept �naintea lui Dumnezeu �n ziua judecatii si care sa-i arate nevinovatia si ca
toti la un loc faceau fapte rele..

11. Nu este cel ce �ntelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu.

Sf Ap Pavel arata ca pacatul nu doar ne-a furat curatia, ci el ne-a lasat si �ntr-o
necunostinta completa �n ceea priveste lucrurile lui Dumnezeu. Astfel ca Sf Ap
Pavel spune "Nu este cel ce intelege" Nu e vorba doar de unii care nu �nteleg, ci
nu este nici unul care sa �nteleaga. Pentru ca pacatul a lasat intreaga omenirea de
la Adam �ntr-o stare atat de cazuta.. Pacatul aduce fiecaruia dintre noi o a doua
fire, si �mpietrire a inimii. Din cauza cauza acestei firi creata prin pacat,
suntem orientati catre pacat si catre noi �nsine �n loc sa ne �ndreptam catre
Dumnezeu si catre scopurile Sale, si fiind aplecati asupra noastra �nsine,
inlaturam adevarul lui Dumnezeu prin fapte nelegiuite. Schimbam adevarul lui
Dumnezeu pentru o minciun�. Prin urmare, suntem �n necunostinta �n ce priveste
lucrurile lui Dumnezeu. Nu le �ntelegem asa cum ar trebui sa o facem. Nu le
�ntelegem asa cum ar trebui pentru ca nu vrem sa le �ntelegem asa cum sunt �n
realitate. De aceea le spune Sf Ap Pavel si corintenilor �n 1Corinteni capitolul 2:
"Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o
nebunie; si nu poate sa le �ntelege, fiindca ele se judeca duhovniceste." Din
pricina neschimbarea felului nostru de-a fii, Dumnezeu nu ne da o �ntelegere a
lucrurilor duhovnicesti, prin lucrarea harului, noi nu le vom �ntelege niciodata.
Iar Sfanta Evanghelia va ramane total necunoscuta pentru noi. Iar toate acestea
sunt consecintele pacatului..

Dupa cum am vazut mai inainte, ca nu este drept nici unul, adica nu este nici unul
care sa inteleaga, adica sa priceapa.. iar priceperea vine de la intelepciune,,
Insa cum au ajuns oamenii sa-si piarda intelepciunea ?! Or au avut-o
vreodata?! ...despre ce intelegere este vorba in acest verset..?!
�n 1:21, Sf Ap Pavel ne-a vorbit despre modul in care omul si-a pierdut intelegere,
priceperea.. �macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici
nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a
intunecat�.. Omul a ajuns fara a intelege, fara a pricepe prin faptul ca n-au
cautat sa-L pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, asa incat au fost lasati de
Dumnezeu in voia mintii lor netrebnice si au ajuns fara a intelege dreptatea lui
Dumnezeu.. �s-au falit ca sunt intelepti si au innebunit�.. Lipsa de a intelege, de
a pricepe, lipsa de intelepciune vine din urma departarii omului de Dumnezeu, a
ruperii legaturii sale cu sursa de la adevarata intelepciune.. in urma faptului ca
macar ca L-au cunoscut, omul nu L-a recunoscut pe Dumnezeu ca Dumnezeu ca izvor al
vietii sale, ci s-au dedat la ganduri desarte al autoindumnezeirii, ca drept urmare
inimile lor s-au intunecat..

"Nu este cel ce cauta pe Dumnezeu." Sf Ap Pavel spune ca nu este nici unul care sa-
L caute pe Dumnezeu. De ce? Motivul pe care ni-l aduce Sf Evanghelist Ioan este ca
oamenii iubesc mai mult �ntunericul decat lumina, pentru ca faptele lor sunt rele.
Daca n-ar fi harul lui Dumnezeu si chemarea pe care ne-a facut-o prin sufletul
nostru, nu L-am recunoaste pe Dumnezeu.. Lui �i datoram ascultarea, pentru ca
suntem fapturile Lui, dar ne-am razvratit �mpotriva Lui �n Rai atunci cand Adam ca
�ncalcat porunca ascultarii.. �i datoram lui Dumnezeu totul, iar El nu ne datoreaza
nimic. Am ramas cu o datorie pe care nu o putem plati vreodata..

�inceputul intelepciunii este frica de Domnul si stiinta sfintilor este

priceperea�, Parasirea fricii de Dumnezeu ne atrage catre o alta frica, de cele ce
nu ne-ar putea birui daca n-am fi taiat legatura cu Izvorul binelui.
iar lipsa priceperii vine dintr-o inima indaratnica si mandra, care L-a scos afara
pe Dumnezeu.
Daca alungarea lui Dumnezeu din constiinta noastra a dus la lipsa noastra de
pricepere, care a atras dupa sine toate faradelegile.. numai ca omul, in nebunia
lui, nu pare sa mai gaseasca drumul inapoi la firea naturala,, daca toate
problemele lui au pornit de la instrainarea sa de Dumnezeu, atunci rezolvarea
acestora ar trebui sa plece de la impacarea lui cu Dumnezeu. Sufletele noastre
fiind din Dumnezeu, in fiecare exista o chemare... o tanjire.. un dor.. Dar aici Sf
Ap Pavel ne vorbeste despre o cautare cu tot dinadinsul, despre o cautare hotarata,
o cautare in care am implicat intreaga noastra fiinta si vointa, pentru ca atunci
cand cineva care-L cauta cu tot dinadinsul pe Dumnezeu, �l gaseste, si-L va iubi cu
toata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul. Acela care, cautandu-L astfel pe
Dumnezeu, si L-a gasit va intelege cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos �Cine
iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine, si
cine iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine�

12. Toti s-au abatut, �mpreuna, netrebnici s-au facut. Nu este cine sa faca binele,
nici macar unul nu este.

Toti, zice, s-au aplecat catre rele, si toti �mpreuna s-au netrebnicit, pentru ca
s-au facut urati inaintea lui Dumnezeu, si nici macar unul dintre ei nu este bun.
Temelie si radacina a paganatatii este viata cea �ntinata, pentru ca ei, dandu-se
pe sine la desfranare si la viata �ntinata, au scos din minte pomenirea lui
Dumnezeu si lepadandu-se de Dumnezeu cu totul si hotarand ca nu este nicidecum
Dumnezeu, ci numai un nume desert si peste nici o fiinta randuit; si numindu-i ca
si cum ar fi dumnezei pe cei ce nu sunt si dandu-L �n laturi pe Cel ce singur este
Dumnezeu cu adevarat; iar altii facandu-si socoteala ca este Dumnezeu, dar
dovedind si aratand ca nu poarta grija celor de pe pamant si nu priveste nicicum la
cele omenesti. Deci toti �mpreuna s-au abatut �ntr-o socoteala lepadatoare de
Dumnezeu, dar nu �ndrazneau sa zica aceasta cu gura si sa se lepede cu buzele, caci
gandurile firesti �i povatuiau catre marturisirea cunostintei lui Dumnezeu. Cu
inima se �ncredeau �n sine, facandu-se cu adevarat fara de minte si �nnebunindu-se.
Cu toate acestea, cele lucrate de dansii erau mustrare a gandului lor fara de
Dumnezeu, pentru ca din rod se cunoaste pomul. Drept aceea, cu �nsesi faptele si cu
toata viata lor si-au stricat sufletul, dandu-se cu trupul la toata stricaciunea,
si se stricau pe sine cu toate lucrarile cele fara de lege si cu fapte ce nu-s
vrednice de grait si urati erau pentru dansele, �ntru inima lor, adica �n mintea
lor, nu era nici o �ntelegere adevarata pentru Dumnezeu.. Deci �ntr-acest chip era
toata viata mai �nainte de venirea M�ntuitorului nostru. Iar �nebun� era numit,
cel lepadat de Dumnezeu. Ca, daca �frica lui Dumnezeu este �ncepatura
�ntelepciunii�, apoi nefrica si lepadarea vor fi �mpotrivnice �ntelepciunii.
Iar fiindca nu era iesire din rau, Dumnezeu si Tatal ne-a trimis din cer Mantuitor
si Rascumparator pe Unicul Sau Fiu, care ne �ndrepteaza prin credinta si ne
elibereaza de pedeapsa si ne scapa de slabiciunea noastra, luminand pe cel
�ntunecat, �ntorcand pe cel ratacit si scotand de sub stapanirea diavolului pe cel
supus lui..

Rautatea celui viclean contra firii omenesti a avut atata putere �ncat a tras pe
unii �n cea mai mare si cea mai rea decat toate rautatile pierzarii, pana chiar la
a spune ca nu exista Dumnezeu.�ntarindu-se acest gand �n mintea lor, �ncep sa
pacatuiasca fara sa mai tina seama de nimic. Daca nu este cineva care sa conduca
lumea, daca nu este cineva care sa rasplateasca dupa merit cele savarsite �n viata,
cine-i mai poate �mpiedica sa asupreasca pe sarac, sa ucida pe orfani, sa omoare pe
vaduva si pe strain, sa faca orice fapta nelegiuita si sa se intineze cu patimi
necurate si cu toate poftele..
Pentru ca, indata ce se abate de la bine, omul se netrebniceste fiindca rautatea nu
e altceva decat numai o indreptare a puterilor sufletesti firii spre rau. Abaterea
de la bine scoate pe om afara din firea lui naturala si il face rau si netrebnic
pentru ca firea nu-i mai foloseste la lucrari bune. Pentru aceasta a zis Sf Prooroc
David �Toti s-au abatut, impreuna netrebnicit s-au facut!" pentru ca nici un lucru
nu vatama sufletul asa precum il vatama pacatul. Caci fapta buna, fiind o insusire
buna a firii noastre, dupa chipul si asemanarea Parintelui nostru Ceresc, aceasta
ne face sa umblam pe calea dreapta si curata iar rautatea, fiind afara de fire, ne
face sa ne purtam necuvios netrebnicindu-ne in trairea noastra.
Mintea este carma �ntregului om. Daca mintea este dreapta �naintea lui Dumnezeu,
atunci �ntregul om este drept �naintea Lui. Daca mintea este nelegiuita, nedreapta
si �ntinata �naintea lui Dumnezeu, atunci asa este �naintea Lui si �ntregul om.
Chiar daca numai si cu gandul zicem: �Nu este Dumnezeu,�acesta gand de�ndata prinde
viata si �n fapta.
Caci mai �ntai sunt gandurile rele, iar apoi faptele cele rele.
Faptele rele ies din gandurile cele rele.
�Eu nu cred �n Dumnezeu, dar fac binele.�
Mai �ntai, cel care nu crede �n Dumnezeu nici macar nu stie ce este acela binele,
neputand cum sa mai faca si diferenta �ntre bine si rau.
Prin nesocotinta si necredinta lui, el se taie pe sine de la cel mai mare Bine �i
de la �nsusi Izvorul oricarui bine! Toate faptele celor fara Dumnezeu sunt intinate
si urate. �ntinate pentru ca sunt rele, fara valoare.. si urate pentru ca sunt
�mpotriva voii lui Dumnezeu Celui Viu.
Cei fara Dumnezeu nu sunt capabili sa deosebeasca binele de rau, caci deosebirea
aceasta nu se poate faca decat �n lumina Legii lui Dumnezeu.

13. Mormant deschis este gatlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de
vipera este sub buzele lor.

Iar Sf Ap Pavel dupa ce a aratat consecintele grave ale pacatului, cu referire la

vinovatia noastra �naintea lui Dumnezeu, �n versetele 13-18 Sf Ap Pavel continua sa
aratate cat de decazuta a ajuns sa fie firea omului..
Aceasta cuvinte ale Proroocului David cat si ale lui Isaia sunt pentru invataturile
cele moarte, si pentru hulele celor fara de minte, ori pentru cuvintele urate ale
necuminteni lor, ale faptelor lor nelegiuite si trairea lor stricacioase..
"gatlejul le este un mormant deschis", Asta �nseamna ca din gatlejul omului ies
voit lucruri necurate. Cum zice, ca din prisosul inimii vorbeste omul..
Mormintele �nchise toata putreziciunea o au ascunsa, iar din cele deschise aceasta
iese fara nici o interzicere. Astfel de fapte pline de uraciune, pline de toata
paganatatea, prin cuvinte de hula asupra lui Dumnezeu, si asupra aproapelui erau
acestia care se aseamanau cu un mormant deschis, din care iesea numai stricaciune..
Si mormantul acesta, adica gatlejul lor, zice ca este deschis si nu acoperit, ca sa
arate ca ar fi fost mai bine de ar fi fost acoperit, pentru ca ar fi ascuns �n sine
uraciunea din el,, omul voit, vorbeste cuvinte stricacioase, murdare, care
intineaza madularul gurii care trebuie intrebuintat spre a-L Slavi pe Dumnezeu..
zice in alta parte, �Sa nu fie gura ta mormant, ci comoara, caci mormanturile
strica pe orice ar lua �ntr-�nsele, iar comorile tin si pazesc �ntru �ndelungare
nestricand nimic.
Dar acestia, �n loc sa le �nmormanteze �n adancul inimii gandurile si cuvintele cu
rautate si viclesug ale lor, si sa le �nece acolo, le rostesc la vedere si multora
facandu-le rau..
Mai departe, spune �viclenii vorbit-au cu limbile lor�. Daca raul iese dinauntrul
nostru, atunci arata cum cineva pe fata linguseste cu cuvintele lui dar �nauntrul
lui unelteste, ca sa faca rau. Acesta este un alt chip al rautatii. Unii ascund �n
suflet viclesugul lor, dar cu limba rostesc cuvinte dulci. Altii se folosesc atat
de mult de rautate, �ncat �nvaluie viclesugul �n �nsesi cuvintele lor si, prin ele,
urzesc viclesugurile si uneltirile..
Dar cei vicleni sunt mai rai si mai fara de minte decat fiarele.
Pentru ca fiara nu are �n fire sadita blandetea, dar totusi poate fi imblanzita,
Dar de omul care cugeta rautatea si care poarta multe fete, te pazesti mai greu
decat de o fiara, pentru ca adeseori, �ncins fiind �n piele de oaie, ascunde
�nauntru un lup raufacator.
Astfel de oameni au numai �venim de aspida este sub buzele lor� care arata cum, ca
un sarpe otravitor, cuvintele care ies dinauntrul lor sunt intentionate sa faca
rau. Gandesc numai cu rautate, iar vorbele lor sunt pline de venin.. inima
fararnica are vorbele rautacioase..Mai rele decat cuvintele ce se graiesc sunt cele
ascunse: ca, sub un viclesug ascuns, ei lucreaza nenumarate rele �mpotriva
aproapelui.

14.Gura lor e plina de blestem si de amaraciune.

Apoi spune mai departe ca "gura le este plina de blestem si de amaraciune".

Momentul cand noi ne folosim gura ca sa binecuvantam si nu sa blestemam, acest fapt
deschide usa cerului pentru binecuvantare si �nchide usa iadului pentru blestem.
�n momentul cand noi ne folosim limba �n mod rau, iar aceasta este o influenta
demonica
Limba este ca un foc, este o lume de nelegiuiri, daca este folosita in spre rau..
Ea este aceea dintre madularele noastre care �ntineaza tot trupul si ne arunca in
focul iadului
Vorbim de lucruri care, spuse de gura noastra,care pot aduce binecuvantare sau
blestem.
Plina de blestem, zice, este gura pacatosului, pentru ca pe toti �i blestema, plin
si de amaraciune, pentru ca graieste cu urgie si cu manie, dar si de viclesug este
plina, deoarece �si foloseste cuvintele nu dupa cum �i este inima: unele zicand cu
gura si altele cugetand cu inima.
Aceasta arata firea complet decazuta pe care o iau gatlejul deschis, limba
�nselatoare si veninul de pe limbile noastre. �ncontinuu �l blestemau pe Dumnezeu.
�ncontinuu nemultumitori si rau, �ncontinuu �l vorbeau de rau pe aproapele, iar
acest lucru il arata adevarat, Sf Ap Pavel, atat �n ce priveste evreii cat si pe
Neamurile. Sf Ap Pavel arata ca prin cuvintele noastre se descopera ce se gaseste
cu adevarat �n inimile noastre. Iar ce iese din gurile noastre nu e nimic altceva
decat expresia raului care zace �nauntrul nostru.
Cel ce este viclean este si mincinos, care una vorbeste si alta gandeste, care sub
aparenta unei fete pline de bunatate, ascunde rautatea cea mai mare, Dar cel care
�si ascunde rautatea sa si care se foloseste �n ascuns de rautate, fiind greu de
aratat, poate sa lucreze multe lucruri �nfricosatoare. dar rautatea viclesugului
este mai rea decat a minciunii.
Acestea sunt spuse despre cei care petrec �n ratacire, avand gura si inima lipsite
de orice bine. Si despre cei care traiesc �n rautate. Sunt cei care rostesc cuvinte
rele, sunt care nimic sanatos nu vorbesc decat despre ucideri si rapiri ale
bunurilor altora.
�nauntrul lor fiind plini de rautate si faceau lucrul cu buna stiinta..
Iar cea mai mare dovada a rautatii lor nu era faptul ca erau tradatori, nici
prefacuti, nici faptul ca mereu faceau raul aproapelui lor, ci faptul ca nu aflau
niciodata odihna din acest razboi..
Daca le-ar placea atat de mult sa se lupte, ar putea avea o alta pricina dreapta.
Trebuiau sa-si �ntoarca armele �mpotriva pacatelor si sa declare razboi diavolului
si sa lupte �mpotriva bolilor sufletesti si �mpotriva demonilor. Or, acestia nici
nu s-au gandit la o astfel de lupta, ci si-au aruncat sagetile lor unii �mpotriva
altora.

15.Iuti sunt picioarele lor sa verse sange.

Sf Ap Pavel arata ca actiunile unei persoane sunt �n perfecta legatura cu gatlejul,

gura, limba buzele atat cu mainile si picioarele.. Faptele noastre se arata in
cuvinte.
Modul �n care ni se �nfatiseaza acest verset, ne arata cat de bolnava era inima
poporului lui Israel. Pacatul �i �mpietrise atat de tare, �i orbise atat de tare
incat pe de-oparte ei se credeau bine din pricina faptului ca �mplineau anumite
ritualuri, si se asteptau ca Dumnezeu sa le raspunda Ei se vedeau bine �naintea lui
Dumnezeu, si nu constientizau sfintenia lui Dumnezeu si ura Sa fata de cel mai mic
pacat.

Problema nu era doar ca poporul avea pacate, ci ca acesta nu vroia sa renunte la

aceste pacate, nu vroia sa aleaga calea pocaintei. Atata vreme cat pacatul ramanea
in inima celui ce il savarsea, acesta punea un zid de despartire �ntre el si
Dumnezeu.
Dumnezeu nu �l putea smulge din robia pacatului si nu �l putea �nvata caile Lui,
pentru ca acestia nu-L ascultau, Pentru ca Dumnezeu cinstea pe cei ce-L cinsteau,
si-i pedepsea pe cei ce-L nesocoteau.. EL nu �l poate ajuta sa pazeasca poruncile
Lui, nu �l poate izbavi din mana vrajmasilor lui, si nu putea da pace si dragoste
�n mijlocul lui, a poporului..
Pacatul aducea mania lui Dumnezeu,
Intr-o alta parte zice Apostolul, �necaz si stramtoare va veni peste orice suflet
omenesc care face raul, intai peste Iudei, apoi elinului� iar Dumnezeu va da viata
vesnica doar acelora care prin staruinta in viata cauta slava cinstea si nemurirea,
dar Dumnezeu nu-i va putea da omului decat manie si urgie necaz si stramtoare.
Mainile, degetele, buzele, limba, picioarele, gandurile lor, lucrarile lor, totul
este intinat si pangarit de pacat. niciunului nu-i placea dreptatea, nici unul nu
judeca cu dreptate. Ei nu doar ca au ajuns robi pacatului, dar nici nu se mai lupta
�mpotriva pacatului. Ei nu erau doar tarati �n pacat, dar hotarati �n a pacatui
caci picioarele lor alearga spre rau si se grabesc sa verse sange. Ca spune �iuti
sunt picioarele lor spre a varsa sange�, iar aceasta nu este decat, iutimea firii
omului spre a savarsi raul.. raul fata de semenul sau, fata de aproapele.. pentru
ca, nu trebuie numai decat, intr-un fel a spune, sa-i dau cu parul in cap
aproapelui si sa-l ucizi, ci cu buna stiinta il ucizi si atunci cand il
naspatuieste, vorbesti de rau, cand judeci, cand asupresti, cu rautatea si cu
viclesugul cu invidia... aici arata firea omului cum alearga in a savarsi toata
nedreptatea..Din invidie se nasc: ura, clevetirea, viclesugul, inselaciunea,
uciderea, Invidia sau pizma este pacatul care ia nastere in inima omului. Prin
invidie se pacatuieste fata de Dumnezeu si fata de aproapele. De aceea Sfanta
Scriptura ne atrage atentia, spunand: "Unde este pizma si zavistie, acolo este
neoranduiala si orice lucru rau�
Aceasta este o boala a mintii si a inimii,
Caci despre faptul ca este �mpins la omucidere cel ce pizmuieste, si-si uraste
fratele, vorbeste apostolul Ioan �ntr-o epistola a sa, zicand; �Cine-si uraste
fratele este un ucigas.� Iar nici un nici un ucigas n-are viata vesnica, pentru ca
�ntunericul ramanand �n el. Si iarasi; �Cel ce spune ca este �n lumina si uraste pe
fratele sau este �nca �n �ntuneric si �n �ntunecare umbla si nu stie unde se duce,
pentru ca �ntunericul i-a orbit ochii� . Cine uraste pe fratele sau, zice el, umbla
�n �ntuneric si nu stie unde merge. Caci mergand fara sa stie, fiind orb se
prabuseste �n focul gheenei, pierzand lumina lui Hristos care-l sfatuieste si zice:
�Eu sunt Lumina lumii, cine Ma va urma nu va umbla �n �ntuneric, ci va avea Lumina
vietii� Dar urmeaza pe Hristos cine sta �n �nvatatura Lui, cine merge pe drumul
aratat de �nvatatorul sau, cine paseste pe urmele Lui, cine imita ceea ce a �nvatat
si a facut Hristos..

Acestia se lasa fara frau �n voia placerilor si cauta sa convinga si pe cei din
jurul lor sa duca o viata plina de pacate
abatandu-se de la credinta, aleargand dupa pofta trup, neprimind cuvintele lui
Dumnezeu, ci, dand atentie duhurilor ratacirii, care se arata �n fatarnicia lor.
Acestia, lepadand unirea cu Dumnezeu, rodind �n ratacire lucrurile ratacirii si ale
pierzanie
Pentru ca cei ce aleg sa zaca �n �ntuneric, desi pot fi luminati, ei isi hotarasc
suferintele..
Pe langa aceasta, arata ca voia omului este libera si prin �nclinarile ei se poate
misca �n amandoua directiile, ca sa primeasca cu dreptate lauda pentru cele bune
sau pedeapsa pentru cele potrivnice.

16. Pustiire si nenorocire sunt �n drumurile lor.

Cand omul �si �ntoarce fata catre Dumnezeu, toate drumurile

duc la Dumnezeu. Cand omul, �nsa, �si �ntoarce fata de la Dumnezeu,
toate drumurile duc spre Pustiire si nenorocire..
Cine se leapada cu totul de Dumnezeu, si cu buzele si cu inima, acela
nu savarseste �n viata nimic altceva decat cele ce duc la pustiirea sufletului lui
si nenorocirea trupului..

Proorocul Isaia pune pe umeri lor trei �nfatisari deodata: ca toti la un loc faceau
fapte rele; si ca cele bune nu se �nsoteau cu cei rai, ci cedau numai raului; si ca
raul infaptuit de ei, era intr-o masura foarte mare..
Cu toate ca iudeii erau un popor ales de Dumnezeu si avea marturia Adevaratului
Dumnezeu, cuvintele si faptele lor erau cu totul rele.
Gandurile rele dau nastere la fapte rele.
poporul nutreau fara �ncetare ganduri rele care dadeau nastere la fapte rele.
Dumnezeu a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate �ntocmirile
gandurilor din inima lor erau �ndreptate �n fiecare zi numai spre rau, toti erau
plini de toata rautatea, facandu-si in loc de biserica a lui Dumnezeu templu al
idolilor.. facandu-se salasuri ale duhurilor rele, in loc sa fie temple ale Duhului
Sfant.. numind pe Dumnezeu Tata, in chip mincinos.. facandu-se, in loc de fii ai
lui Dumnezeu, fii ai gheenei.. si cei mai nelegiuiti fiind, ziceau: "Noi avem un
singur Tata, pe Dumnezeu". Dar Mantuitorul a spui : "Voi sunteti din tatal vostru
diavolul si poftele tatalui vostru diavolul vreti sa le faceti".
Pustiire si nenorocire erau cei purtati de moarte, Caci cugetul trupului lor era
moarte. Cei purtati de Duhul se faceau aratati din roadele Duhului. Caci roada
Duhului este, zice: iubirea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, facerea de bine,
bunatatea, credinta, blandetea, infranarea". Insa acestia le avea pe toate cele
potrivnice.. Cum puteau asadar sa zica ca erau fii ai lui Dumnezeu, pe cand mai
degraba erau ai celui potrivnic.. Caci cel nascut din cineva este asemenea celui
care l-a nascut. Acestia si-au facut trupurile poftitoare impotriva Duhului si de
aceea cu dreptate Le zice Dumnezeu: "Nu va ramanea Duhul Meu in oamenii acestia,
deoarece sunt numai trupuri".

Pustiire si nenorocire in drumurile lor erau pentru ca ei ucideau pe toti cei care
le ieseau in cale, cei care erau de alte neamuri, pentru ca nu aveau voie sa se
amestece cu cei de alt neam, si de aceea, in urma lor era pustiire si nenorocire..
cei ai poporului iudei erau dedati la lcomie, la varsare de sange nevinovat, la
asuprire, Una dintre conditiile pe temeiul carora Dumnezeu fagaduise sa �nlature
nenorocirea de la Ierusalim, pentru ca erau in robia Babiloniana, era sa nu mai
asupreasca pe strain, pe orfan si pe vaduva, si sa nu verse sange nevinovat..
pe de-oaprte, iar pe de alta parte, era faptul ca ei erau pustiiti sufleteste de
orice lucru bun, de orice virtute, de orice lucrare a binelui, si nenorocirea lor
era ca nu lucrau spre Slavirea Dumnezeului Celui Viu, iar caile lor erau cai ale
pierzarii... Pentru ca alaturi de alte madulare, in principal picioarele, trebuiau
ca sa nu fie grabnice spre varsarea de sange si sa nu intre in sfatul
raufacatorului, ci sa umble in caile doar pentru a implini poruncile lui Dumnezeu..

Dar ei, fiindca lucrau impotriva tuturor poruncilor Lui, s-au umplut de toata
necuratia. Si de aceea au ajuns, in loc de biserica a lui Dumnezeu, casa de
negustorie si in loc de casa de rugaciune, pestera de talhari; in loc de neam
sfant, neam pacatos si in loc de popor al lui Dumnezeu, popor plin de pacate; in
loc de samanta sfanta, samanta rea si in loc de fii ai lui Dumnezeu, fii ai
nelegiuirii, fiindca au parasit poruncile Domnului si slujeau duhurilor viclene
prin patimile necurate, maniind pe Sfantul lui Israel, astfel ajungand pustiire si
nenorocire in drumurile lor..

17.Si calea pacii ei nu au cunoscut-o.

Nu au cunoscut calea pacii pentru ca nu au primit Adevarul, iar Dumnezeu se facea

cunoscut in adevarul Sau..
Se spune ca lumea asta-i o vale a plangerii, o lume de chin si de �ntristare. �nsa
cine a spus aceste vorbe n-a cunoscut pe Dumnezeu..
Din Vechiul Testament au trecut aceste vorbe, din vremea cand oamenii �nca nu-L
cunosteau pe Mantuitorul. Iar cunoasterea Adevaratului Dumnezeu, duce la pace.. Cei
pacatosi n-au pace, de aceea traiesc o viata plina de pacate si de framantari.
�Pentru cei rai nu este pace, zice �nsusi Dumnezeul�.
Adevarul despre poporul lui Israel era ca desi ei se aratau foarte credinciosi si
asteptau un Mantuitor, ei de fapt traiau o viata fara Dumnezeu si erau condusi de
firea pamanteasca. Ei nu �l iubeau pe Dumnezeu si nu erau cu adevarat interesati de
Dumnezeu.. Dumnezeu era Cel care trebuia sa le �mplineasca cererile, fara ca ei sa-
si schimbe viata lor.. Fiecare �si vedea de drumul lui, dar nu era interesat de
calea care ducea catre pace.. Fiecare avea �n minte un Mantuitor, dar nu era
interesat de Mantuitorul descoperit �n Scripturi.
�ntunericul in care se afla poporul lui Israel pornea tocmai de la mai mai preoti,
conducatorii lor spirituali.. Acestia trebuia sa indrepte pe popor din calea
faradelegii,si sa �l calauzeasca pe drumul mantuirii. Dar pazitorii lui Israel era
orbi. Ei nu aveau discernamant.. �n loc sa fie o trambita care sa prooroceasca
despre Dumnezeul Cel Viu, pentru ca numai cel ce are o legatura ce Dumnezeu poate
vorbi despre Dumnezeu, acestia sunt orbi si surzi la Cuvantul lui Dumnezeu, Ei nu
veghere asupra stari sufletesti ale lor si nici nu puteau sa �ndemne poporul la
veghere sufleteasca, pentru ca in ei �nsisi nu era veghere. Acestia staruie pe
calea lor cea rea, resping toate cercetarile lui Dumnezeu si nu �si vin deloc �n
fire, ei traiau dupa �ndemnurile firii pamantesti,
Principalul pacat condamnat de Dumnezeu era idolatria. Idolatria �nseamna lepadare
de Dumnezeu, �ndepartare de Dumnezeu, de aceea Pacatul nu avea sa le aduca fericire
si pace ci rusine si ocara.
Din cauza pacatului si a iesi din �ntunericul lui, Tocmai de aceea Dumnezeu a
trimis pe Singurul Sau Fiu ca sa ne �ndrepte pasii pe calea pacii..

Mantuitorul Iisus Hristos a facut lumea aceasta o viata plina de pace, de odihna si
de bucurie pentru cine o traieste cu El si s-a apropie de El. Lumea de azi e plina
de framantari, de nemultumiri, de �ndaratnici, tocmai din pricina ca n-au aflat pe
Mantuitorul si linistea, pacea si odihna ce le da El.
Cei mai multi dintre noi crestini n-avem pacea pentru ca n-am gustat din izvorul
ei, Care este Iisus Hristos.
Aceasta pace si aceasta odihna se pot castiga printr-o credinta vie si tare �ntr-un
Mantuitor bun Care a luat asupra Sa toate sarcinile noastre si mai ales sarcina si
greutatea pacatelor noastre.
Toate bogatiile si toate placerile din aceasta lume nu pot sa dea pacea si bucuria
pe care le da Mantuitorul.
Mai mult: nu doar ca nu cunoastem darul lui Dumnezeu, calea spre pace, ci ne
razvratitori impotriva lui Dumnezeu care este pace.
Iar prin �calea pacii", intelegem vietuirea cea dupa Dumnezeu, ca aceasta este
calea netulburarii si a pacii. Pentru aceasta a zis Mantuitorul Luati jugul Meu
asupra voastra, si veti afla odihna sufletelor voastre" o conditie a �ntalnirii
omului cu Dumnezeu este lepadarea de fatarnicie si de viclenie din inima.
Aceia care vor sa se bucure de pace trebuie ca mai �ntai sa aiba ganduri de pace.
Pacea este rodul unei drepte gandiri �ntelepte si a unei drepte purtari.. astfel
pacea din suflet
trebuie sa coboare �n maini, pentru a le face harnice la lucrul sfant �n slujba
faptelor bune..
Si trebuie sa coboare �n picioare, pentru a le porni pe calea pacii si a �mpacarii,
pe calea vestirii Evangheliei pacii, sufletelor care nu o au.
Si astfel trebuie ca pacea lui Hristos sa urce din inima si �n gura, pentru a vorbi
cuvintele ziditoare, din Harul lui Dumnezeu, ale iubirii, ale rugaciunii, ale
�ntelegerii, ale iertarii
�n asa fel �ncat oricine s-o vada, oricine s-o simta si oricine s-o �nteleaga..

_______________________________

18.Nu este frica de Dumnezeu �naintea ochilor lor.

Cand omul rupe legatura cu Dumnezeu intra �n mandrie, facandu-se pe sine Dumnezeu,
�Frica de DOMNUL este �nceputul �ntelepciunii�� Pana nu �ntelegem Cine este
Dumnezeu, nu nu putem avea adevarata �ntelepciune. Lipsa �ntelepciuni si a fricii
de Dumnezeu se afla numai intr-o inima mandra..
Faptul ca"frica de Dumnezeu nu este �naintea ochilor lor " se dovedeste cel mai
bine in aceea ca �macar desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei
ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le
si �ncuviinteaza celor care le fac�
Fiind plini de pacat din cap pana �n picioare, dupa ce au innabusit adevarul prin
fapte nelegiuite, dupa ce au schimbat adevarul lui Dumnezeu pentru o minciun�,
oamenii devin atat de obisnuiti cu pacatul lor �ncat Sf Ap Pavel spune ca nu se mai
tem de Dumnezeu. Oamenii nu se mai gandesc ca vine o zi �n care Dumnezeu va judeca
lumea. Nu se mai tem de Dumnezeu.
Este vorba de calcatorul de lege care �n chiar sinea lui, �n mod liber �si propune
sa calce legea sfanta si Cuvantul lui
Dumnezeu si sa pacatuiasca. Spunandu-si ca frica de Dumnezeu nu exista..ca Dumnezeu
nu vede rautatea lui, nici vicleana asezare a inimii lui..
nu este frica lui Dumnezeu �naintea ochilor lui.
�naintea ochilor unui astfel de om ce savarseste faradelegea, nu este frica lui
Dumnezeu, pentru aceasta si socoteste si gandeste astfel de cugetari rele, si nu
socoteste, ca nu poate a se ascunde de Dumnezeu, ajunge atat de impietrit incat
pacatuieste fara nici o mustrare de constiinta, isi pierdere rusinea si pacatuieste
fara sa se mai fereasca si cu multa indrazneala, pana ajunge chiar sa se faleasca
cu nelegiuirile sale..
Cine se multumeste sa traiasca o viata de pacat, face asa deoarece �nu este frica
de Dumnezeu �naintea ochilor lui"
Negarea existentei lui Dumnezeu este cel mai simplu mod de a scoate din constiinta
frica de Dumnezeu.. Si precum n-au �ncercat sa aiba pe Dumnezeu �n cunostinta, asa
si Dumnezeu i-a lasat in mintea lor fara judecata, sa faca cele nu se cuvine.
Libertatea pe care o aveau, se arata de fapt a fi intr-o aspra robie..
Cei care traiesc fara frica de Dumnezeu nu simt prezenta, harul si ocrotirea Sa..
Daca se abate omul de la frica lui Dumnezeu atunci savarseste tot raul, pentru ca
frica lui Dumnezeu este prima piedica a pacatului, care impiedica pacatul sa nu
intre in sufletul nostru.
Cine are frica de Dumnezeu in inima, voieste sa faca poruncile lui Dumnezeu, adica
faptele bune; dupa cum si cel ce nu se teme, isi da frau liber la toata rautatea si
la tot pacatul.
Cine se teme de Dumnezeu, nu pierde vremea in zadar. Ori lucreza, ori se roaga lui
Dumnezeu, ori citeste Sfintele Scripturi, ori cugeta la judecata viitoare, la
moarte, la rasplata, la fericirea raiului si la iad.

Din aceasta frica dumnezeiasca se naste credinta in Dumnezeu, si tot astfel nu

putem ajunge la dragostea lui Dumnezeu fara frica de El. Numai ca frica de Dumnezeu
nu este ceea ce credem noi cand ne gandim la ea, frica ca de un stapan tiran ci
ceea ce descoperim, ceea ce se revarsa din noi cand auzim cu adevarat chemarea:
�Cu frica si cu cutremur sa va apropiati�� si noi ne ducem cu o frica de care nu te
poti lipsi, care nu te face s-o rupi la fuga, sa pleci �napoi, ci sa te duci
�nainte.
Cel ce se teme de Dumnezeu savarseste fapta cea buna, iar nefrica de Dumnezeu naste
uraciune si necredinta si cele asemenea acestora. Frica de Dumnezeu topeste
rautatea si toate patimile si sadeste �n om �ntelepciune si pricepere, Omul care se
teme de Domnul dobandeste �ntelepciunea cea adevarata care apropie pe om de
Dumnezeu
Fricii de Dumnezeu este recunoasterea sfinteniei, dreptatii si a Curatiei Sale ca o
�ntregire a iubirii �i �ndurarii Sale, cunoscandu-L si �ntelegand �n mod deplin
cine este, O astfel de frica este temeiul de recunoastere faptului ca Dumnezeu este
Tatal nostru si ca viata avem din viata Lui.. Frica de Domnul �nseamn a privi la
El cu teama sfanta si adorarie..
Frica de Dumnezeu implica recunoasterea ca El este un Dumnezeu care priveste cu
manie pacatul si are putere sa pedepseasca pe cei care �ncalca legile Lui, atat �n
timpul vietii de aici cat si �n vesnicie
Cei cu adevarata frica de Dumnezeu, duc o viata de ascultare de poruncile Sale si
spun �Nu" pacatului.
Ea ne �ndeamna sa uram pacatul si sa ne abatem de la rau..

19. Dar stim ca cele cate zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice
gura sa fie inchisa si ca toata lumea sa fie vinovata inaintea lui Dumnezeu.

Cuvantul pe care Sfantul Apostol Pavel il graieste este aratarea faptului ca Legea
vorbeste celor ce sunt sub ea. Adica, celor ce sunt �n Lege, iudeii. Din moment ce
ei au fost binecuvantati cu avantajul de a fi �n Lege (lor le-au fost date
Scripturile), avantajul lasa loc si responsabilitatii care �nsoteste aceasta
binecuvantare. Deci ei sunt �n Lege, prin urmare tot ce spune Legea le spune
iudeilor, Ce spune Legea atunci cand porunceste si descopera voia lui Dumnezeu, le
spune �n mod direct celor ce sunt �n acest legamant. Asa cum Legea �i condamna pe
cei ce nu o asculta.
Iudeii erau constienti ca Legea condamna pacatul, dar problema lor era, ca ei, nu
se credeu ca fiind in pacat,
Si de aceea pentru ca nu cumva sa vina iudeii si sa spuna ca ceea ce a zis in
versetele anterioare Sfantul Apostol Pavel, nu le-a zis pentru ei, ei care se
credeu cei curati si alesi, cum ar zice ca Aceste cuvinte ale Proorocilor nu ni s-
au zis noua! Sfantul Apostol Pavel arata si spune ferm ca toate cate a zis, sunt
cuvintele din Lege, Legea care este si Cuvintele Proorocilor, le zice Evreilor,
celor ce sunt in Lege. Ei se faleau numai la Cuvintele de lauda ale Proorocilor,
dar cand era vorba de mustrare, ei aruncau mustrarea catre neamuri, dar neamurile
nu erau sub Lege, de astfel, ce nevoie era ca Legea, care lor li s-a dat, sa
graiasca altora? Iar �Lege" Sfantul Apostol Pavel numeste toata Scriptura cea
Veche, precum si aici a numit ,Lege" cuvintele lui Isaia si psalmii lui David. Iar
aceasta cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel: �ca sa se astupe toata gura", arata
fala si mandria Iudeilor prin care pe de-oparte implineau Legea dintr-o stare
formala si fortata, iar pe de alta parte o zice pentru neinfranata pornire a limbii
lor.ca Iudeii pacatuiau si graiau falindu-se, de aceea si Legea, si cuvintele
proorocilor era sa le surpe gandirile lor desarte, si sa le �nfraneze mandria, ca
astfel venind la cunostinta propriilor pacate, sa alerge cu toata bunavointa la Cel
ce da iertarea pacatelor ,, Pacatul nu poate fi negat sau ascuns. El trebuie scos
la lumina si curatat din radacini. De aceea Dumnezeu �ndeamna pe prooroci sa strige
�n gura mare si sa trambiteze pacatele poporului..

Prin Cuvintele Proorocilor a vrut sa mustre pornirea aceasta a limbii Iudeilor,

care era nepotolita, pentru aceasta au fost mustrati de Prooroci, ca sa ii faca
constienti ca pacatuiau..
�i arata pe ei ca fiind lipsiti de fapte bune, pe cand �n vorbe erau numai mandri
si nerusinati, Iar cand zice Sfantul Apostol Pavel: �orice gura sa fie �nchisa�, el
nu spune sa li se astupe gura pentru ca au pacatuit, ci ca sunt mustrati pentru
pacate si ei nu �ntelegeau aceasta. �Si ca toata lumea sa fie vinovata �naintea
lui Dumnezeu�.
Si nu numai pentru a astupa gura Iudeilor au zis acestea Proorocii, ci si pentru a
arata ca toata lumea e sub judecata lui Dumnezeu, adica osandita si fara
indrazneala, neputand a se indrepta din faptele sale, ci avand trebuinta de
ajutor, anume de Harul lui Hristos. Cu greu ar fi putut sa fuga ei de Cuvantul
Sfantului Apostol Pavel trebuia sa fie priviti, pe buna dreptate, ca �mpartasindu-
se �mpreuna cu neamurile de vinovatia �naintea Lui Dumnezeu..
Evanghelia lui Dumnezeu ni-i prezinta pe toti laolalta, pe toti impreuna ca fiind
vinovati inaintea lui Dumnezeu, desi iudeii considerau ca ei nu merita sa stea
alaturi de pagani, Evanghelia insa ii aduce pe toti impreuna deoarece pacatul nu
face nici o deosebire.
Iar rezultatul faptului ca poporul iudei este �n Lege este pentru ca orice gura sa
fie �nchisa si toata lumea sa fie gasita vinovata �naintea lui Dumnezeu." Deoarece
Dumnezeu �si descopera voia poporului iudeu folosindu-se de Cuvantul Sau,
Scripturile, iar atat timp cat Legea condamnul pacatul ei nu mai au nici un avantaj
ca au Legea si legamantului, taierea �mprejur..
Odata ce vinovatia poprulului iudeu este vazuta ca fiind egala cu cea a Neamurilor,
atunci atat iudeii cat si Neamurile, �ntreaga lume, stau raspunzatori �naintea lui
Dumnezeu.

Scopul pentru orice gura sa fie �nchisa,era pentru ca ei sa inteleaga scopul Legii
care era sa gaseasca lumea vinovata inaintea lui Dumnezeu dar ca sa si inteleaga ca
acest scop este realizat atunci cand aveau in vedere intreaga Lege, �tot ce spune
Legea.�
Tanarul bogat pazise multe dintre porunci dar ii mai lipsea ceva.. Principalul,
ceea ce cuprindea prima si a doua porunca.. Desi se laudase ca implinise toate din
tinerete, dar totusi nu luase in seama toata Legea Lui Dumnezeu..
_________________________________
20. Pentru ca din faptele Legii nici un om nu se va �ndrepta �naintea Lui, caci
prin Lege vine cunostinta pacatului.

Sfantul Apostol Pavel, mai adauga inca o acuzatie pentru a sustine afirmatia
anterioara si anume ca rolul Legii a fost sa aduca �cunostinta deplina a
pacatului.� Mai intai a fost revelatia naturala, apoi constiinta dar nici una din
acestea nu a adus cunostinta deplina a pacatului. Apoi Dumnezeu a trimis Legea- ea
a adus cunostinta deplina a pacatului, si acuzatia de aici nu este adusa contra
legii, ci contra lenevirii iudeilor; si arata ca Legea este neputinciosa si nu
poate sa indrepte pe nimeni, Ca prin lege vine cunostinta pacatului�. Asadar si
osanda va fi mai mare pentru iudeu. Daca Legea iti vadeste pacutul, atunci pentru
aceasta, datoria este de a fugi de pacat, insa daca ramai in el, atragi o mai mare
pedeapsa.. Din moment ce ei indeplineau aceasta Lege dintr-o stare obisnuita sau
fortat, tocmai prin acest fapt, Legea le scotea la iveala mare lor slabiciune, sau
pacatul lor, si nu ca Legea n-ar fi fost de ajutor, dar pacatul care era destul de
mare nu putea sa-i mantuiasca si mai ales sa-i rascumpere.. Legea a fost data ca
prin ea sa se ajunga la har, la indreptatire,
Sfantul Ap Pavel a aratat deja ca neamurile calcasera legea descoperita lor �n
natura si �n constiinta, La fel el a dovedit ca si iudeii calcasera legea
descoperita lor �n Vechiul Testament si mai ales �n Cele zece porunci, Si iudeul si
cel dintre neamuri au aceeasi nevoie de �ndreptatire. Dar legea nu are putere sa
�ndreptateasca. Ea poate numai sa arate pacatosenia pacatului �n adevaratele lui
aspecte.
Legea este �mplinirea faptelor bune, drepte, si orice fapt care nu corespunde legii
este pacat, deoarece pacatul este nelegiuire, neascultare de lege, Dupa Cuvantul Sf
Ioan Evanghelistul,1 - 3,4 "pacatul este faradelege" iar cel ce il savarseste
trebuie sa se recunoasca ca fiind vinovat de calcarea Legii.
Cu cat cineva ajunge sa cunoasca mai bine scopul Legii, cu atat mai mult �i vor fi
sporite constiinta si simtul fata de pacatului. Aceasta este cauza pentru care omul
nu poate fi �ndreptatit prin faptele legii. Legea sta ca o oglinda �n fata
pacatosului dar nu poate sa �ndeparteze pacatosenia,
Nu din cauza ca Legea nu ar fi buna, ci pentru ca noi suntem pacatosi si nu
ascultam de Lege.
Evreii au �nteles gresit adevaratul scop al Legii �n acest sens
Motivul pentru care Legea, care este Buna, nu ne �ndreptateste este pentru ca nu o
tinem cum trebuie, si era nevoie de ajutorulu Harului, Din Legea lui Dumnezeu aflam
ce cere Dumnezeu de la noi. Mai aflam ce fapte bune trebuia de facut pentru a
castiga viata ce a fost promisa prin legamantul celor Zece Porunci, si altele ce
le-a hotarat Cel ce a dat Legea ca fiind potrivite numai Iudeilor din vremea aceea
- precum taierea imprejur, tinerea sambetei, jertfele si cele ca acestea, Dar numai
implinirea acestora nu e destul a-l arata drept pe cel impartasit de ele, Si de
aceea a zis Sf Apostol Pavel, ca, �din faptele Legii, nu se va indrepta nici un om
inaintea lui Dumnezeu� Problema nu e cu Legea. Problema e cu noi. Atunci cand ne
dam seama ca nu am �mplinit Legea si cand ne dam seama ca am persistat �n facerea
raului, meritam cu adevarat condamnarea dreapta a lui Dumnezeu. Legea ne �nvata
despre pacat. Ea ne spune ce e pacatul si cat de pacatosi suntem. De aceea spune Sf
Ap Pavel, "prin lege vine cunostinta deplina a pacatului". Legea ne arata cat de
departe suntem de ceea ce cere Dumnezeu de la noi si cat de adevarat este ca suntem
vinovati de pacatele noastre.
Ceea ce nu poate face Legea Chiar daca ne arata pacatul, ea nu are totusi puterea
sa ne salveze din pacat. �n ea nu se gaseste niciun har curatitor care sa ne
�ndreptateasca. Toate faptele Legii nu vor fi �n stare ca sa indrepteze nici macar
un suflet.
Nu ne putem castiga iertarea straduindu-ne din greu ascultand de Lege. Ea nu a fost
facuta cu scopul de a mantui sau �ndreptati, ci a fost facuta pentru a ne arata
nevoia de a fi curatiti si pentru a ne �ndrepta spre Mantuitorul Iisus Hristos,
Domnul nostru si marele nostru Izvor de curatire.
Legea nu poate decat sa-l condamne pe pacatos, dandu-i cunotinta despre starea lui
si �ndreptandu-l apoi spre Cruce pentru adevarata curatire.

21. Dar acum, �n afara de Lege, s-a aratat dreptatea lui Dumnezeu, fiind
marturisita de Lege si de prooroci.

Dumnezeu i S-a relevat omului si i-a descoperit acestuia si adevarulile Sale, �nsa
omul s-a facut atat de vinovat, atat cat pentru necinstirea lui Dumnezeu cat si
pentru inabusirea Adevarului Lui Dumnezeu in nelegiuire, Iar pentru ca judecata lui
Dumnezeu este potrivita cu adevarului, nimic nu-L il mai putea scapa pe om din
pacatele sale,, mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva noastra a
tuturor, fiindca toti am pacatuit si suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu, Acum
Sfantul Apostol Pavel prin acest cuvant al sau, arata marea dragostea a lui
Dumnezeu fata de oameni, Pentru ca, daca cei ce vietuiau �n lege, nu numai ca nu au
putut fugi de pedeapsa pacatului, ci si-au luat mai mare osanda. Pentru ca toti
oameni ajunsese intr-un grad foarte mare de pacat �ncat nu mai aveau �ndraptatire
�naintea lui Dumnezeu si mai ales mantuirea sufletului, nimic nu-i mai putea �mpaca
cu Dumnezeu, si spune ca acum s-a aratat dreptatea Lui Dumnezeu , acum s-a arata
pentru ca acum era cea mai mare nevoie de aceasta ca sa se arate aceasta, starea
tuturor oamenilor era foarte decazuta,
Desi dreptatea lui Dumnezeu fusese descoperita �ntr-o anumita masura �n Vechiul
Testament,
Asemenea lucrarii binelui firesc este lucrarea Vechiului Testament. �nainte de
venirea lui Hristos, abaterea de la el, de la bine devenea �nstrainare de Dumnezeu,
Vechiul Legamant era slujitor al mantuirii, pregatind oamenii pentru Credinta �n
Hristos, prin care este daruita mantuirea; �nsa pentru iudei, care au vrut sa
ramana pentru totdeauna �n LegamAntul Vechi, el s-a facut mai mult o unealta a
pierzaniei. Pacatosenia pierzatoare de suflet a iudeilor sta �n aceea ca ei, din
pricina mandrie si a orbirii lor duhovnicesti, si au dat Legamantului dat lor de
Dumnezeu alta �nsemnatate decat �i daduseDumnezeu, si pentru ca Vechiul Legamant,
care era o umbra frumoasa a Adevarului, a Legamantului celui Nou, au lepadat
Legamantul cel Nou; de dragul umbrei, ei au lepadat ceea ce umbra pre�nchipuia; au
lepadat mantuirea �nsasi, au lepadat Rascumpararea si pe Rascumparatorul.
Deoarece Legea Veche data lui Moise a fost �ntr-o mare masura una a ritualurilor.
Ea continea adevaruri ale cunoasterii lui Dumnezeu, diferite porunci, dar �n
acelasi timp prescria o multime de ritualuri. Iudeii gandeau ca mantuirea consta �n
a �ndeplini toate ritualurile prescrise de Lege, dar aceasta nu-i chema si nu-i
lumina pe toti deopotriva, Dar �n spatele
acestor ritualuri, �n profunzimile acestei legi, erau ascunse marile taine ale
cunoasterii lui Dumnezeu.
Pentru ca zice �dreptul prin credinta viu va fiu�, aceasta dreptatea ar fi trebuit
s-o obtina omul, prin staruinta lui in facerea binelui, dar fiindca, toti, fie
iudei fie elini, se afla sub robia pacatului omul nu poate dobandi aceasta, fara
ajutorul pe care il da Dumnezeu, prin Iisus Hristos, deplina cunoasterea a
dreptatii Sale s-a aratat �n persoana lui Hristos Iisus, Ceea ce s-a aratat acum, a
fost anterior ascuns, Despre aceasta dreptate marturisesc Legea si proorocii, Adica
Scripturile Vechiului Testament, Legea marturiseste despre o draptate pe care o da
Dumnezeu in afara Legii, insa nu prin calcarea Legii, ci pentru desavarsirea Legii,
�nsusi Dumnezeu graieste prin proorocii Vechiului Testament si prin Lege, despre
Cel care a fost socotit drept inaintea lui Dumnezeu care avea sa aduca aceasta
dreptate, mantuire din partea Lui Dumnezeu fara Lege, prin Mantuitorul Iisus
Hristos,

Dreptatea lui Dumnezeu ce s-a aratat este tocmai mantuirea ce ni s-a dat prin
Mantuitorul Iisus Hristos, prin Jertfa Rascumpararii, prin moartea si �nvierea Sa,
prin �naltarea Sa, dreptatea lui Dumnezeu s-a arat prin Legea Harul care ne-a adus
�mpacarea si iertarea noastra cu Dumnezeu Parintele Ceresc,
EL, Domnul nostru Iisus Hristos, este Mielui de Jertfa pe care Dumnezeu L-a randuit
sa moara pentru ca prin dreptatea Lui, toti cei ce vor crede in EL , sa fie
mantuiti

�ntr-un alt loc Sf Apostol Pavel spune ca nu implinirea Legii este cea care ne
mantuieste, ca nu ne mantuim din Lege ci dreptatea s-a arata ca mantuirea vine din
harul lui Dumnezeu. Legea este buna, dar legea nu face altceva decat sa-l intoarca
pe om la starea de inceput, sa-l indrepte spre a primi harul, Nu plinirea legii
dintr-o obisnuinta este cea vindecatoare si mantuitoare, ci dreptatea lui Dumnezeu
s-a aratat in implinirea poruncilor din dragostea pe care �nsusi Mantuitorul a
revarsat-o peste noi..
Dumnezeu a dat legea si nu pentru a ne osandi.. dar din cauza neascultarii si a
firii noastra cea mai mult plecata spre pacat, diavolul, pentru ca omul i-a deschis
portita prin pacat, a folosit legea impotriva noastra.. legea fiind buna, ca prin
lege simtim pacatul, avem cunostinta pacatului si prin pacat sa simtim moartea,
pentru ca plata pacatului este moartea, Pentru ca legea care prin credinta vie nu
este traita si porunca lui Dumnezeu care nu ramane in inima, prin frica lui
Dumnezeu, devine o greutate, o povara, o forma doar, si nu mai este o paza si o
protectie fata de pacat, Legea poate si osandi pentru ca prin legea cunosti
pacatul,

De aceea spune acum ca s-a aratat dreptatea lui Dumnezeu, dar care dreptate ?! Este
�nsusi dragostea pe care Dumnezeu o revarsa asupra omenirii, prin Fiul Sau Cel Unul
Nascut, �atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, �ncat pe Singurul Sau Fiu L-a dat ca
tot cel ce V-a crede in EL sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica�, tocmai aceasta
dragoste ne salveaza de la �plata pacatului�, este tocmai dragostea ce ne-a revarsa
Dumnezeu prin har in sufletul fiecaruia care crede in Mantuitorul Iisus Hristos,
iar pentru cel ce il iubeste pe Dumnezeu legea nu mai are valoare. Rastignirea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos aduce dreptatea, viata, bucuria rascumpararii si
a harului, aduce viata tuturor celor care cred si de aceea spune ca acum s-a aratat
dreptate lui Dumnezeu in afara legii, pentru ca unii ca acesti sunt rupti de lege,
nu mai au lege decat o singura porunca dragostea fata de Dumnezeu, Parintele nostru
Ceresc si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Legea era pentru cei care nu erau
desavarsiti, care nu aveau dragoste, acum insa dragostea trece peste litera legii..

_________________________________

22.Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinta �n Iisus Hristos, pentru toti cei
ce cred si peste toti cei ce cred, caci nu este deosebire.

Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede. Ea este
Vestea Buna, �ntarita prin dreptatea ce s-a aratat �n Iisus Hristos, si Jertfa de
pe Golgota. Aceasta este dreptatea ce s-a aratat prin Iisus Hristos, singura cale
de mantuire a lui Dumnezeu. Si, daca pentru mantuire a trebuit sa intervina puterea
lui Dumnezeu, atunci �nseamna ca mantuirea trebuie sa fie aratarea acestei puteri
prin Credinta �n Iisus Hristos, peste toti si pentru toti cei care vor crede si vor
primi pe Hristos ca Mantuitorul sufletelor; altfel nu se poate dovedi mantuirea.
Iar acest lucru se vede pe deplin la cei tamaduiti si mantuiti de Domnul nostru
Iisus Hristos.
Slabanogul nu numai ca s-a vindecat, dar a primit putere sa si duca si patul.
Bolnavul de la lacul Vitezda cauta un om. �l asteapta mereu si nu vine� El nu poate
sa intre �n scaldatoare; trebuia sa fie ajutat de un altul. Stie ce trebuie, dar nu
poate! Aceasta arata pe de-oparte neputinta de a fi sub Lege,
Dar asteptarea omului n-a fost zadarnica. Dumnezeu a coborat la el, �n Fiul Sau
iubit. Dandu-i mantuirea prin credinta in Iisus Hristos, Fiul vaduvei a fost dat
�napoi mamei lui ca s-o �ngrijeasca; limba mutului nu numai ca se dezleaga, dar si
lauda pe Dumnezeu iar �ndracitii din Gadara tamaduiti stau linistiti si �n toate
mintile la picioarele Mantuitorului, Femeia pacatoasa, devine o sfanta si o martora
a neprihanirii. Samarineanca, pacatoasa fiind devine o vestitoare a Mantuitorului,
iar Saul, dintr-un prigonitor, devine Apostolul neamurilor
Aceasta e lucrarea si dreptatea puterii lui Dumnezeu care vine prin Credinta �n
Iisus Hristos, Prin lucrarea acestei puteri, oamenii sunt schimbati si �ntariti
�ntr-o viata noua, re�nnoita, curatita, sfintita, si numai prin Credinta �n Iisus
Hristos..

Zice Sfantul Apostol Pavel: Dreptatea aceasta, adica indreptarea cu care ne

�ndrepteaza Dumnezeu, vine la toti prin credinta in Iisus Hristos. Iar aceasta
dreptate nu este alta decat mantuirea adusa de Mantuitorul nostru Iisus Hristos,
pentru toti si peste toti cei care primesc si vor crede �n EL si �n Cuvantul
Adevarului Sau, Caci, avand fiecare dintre noi credinta, toti luam de la Dumnezeu
indreptarea - si Iudeii, si Elinii - fiindca nu este osebire.
Dreptatea lui Dumnezeu este data pentru toti si peste toti� pentru ca Dumnezeu nu
este partinitor �spunea Petru lui Corneliu- dreptatea lui este pentru orice om din
orice neam din orice semintie si de orice limba.
Aceasta dreptate este oferita de Dumnezeu prin credinta, si nu prin fapte, Natura
credintei este harul. Nu la fata cauta Dumnezeu, ci in tot neamul cel ce se teme
de El si face dreptate primit este la Dansul, Aceste cuvinte le-a rostit Sfantul
Apostol Petru cu prilejul chemarii la Credinta de catre Dumnezeu a unui om din
neamuri: Cornelie sutasul. Nazuinta catre virtutea cea adevarata l-a pregatit si l-
a facut pe Cornelie in stare sa primeasca mantuirea, acesta ascultand de Legea
firii, Cornelie, desi era din neamuri, insa, parasind idolii, se ruga cu osardie
numai Dumnezeului Celui Adevarat si dadea milostenie imbelsugata. Faptele sale
vrednice l-au facut in stare sa creada in Hristos, iar credinta in Hristos i-a adus
mantuirea.
Dar aceasta Dreptatea a lui Dumnezeu este oferita doar celor ce cred in Domnul
nostru Iisus Hristos, fara deosebire, pentru ca acum, nu numai iudei se pot mantui,
ci tot cel ce va crede �n Iisus Hristos
Conditia Legii (Vechiului Legamant) nu era credinta, ci faptele: �nsa Legea nu se
�ntemeiaza pe credinta; ci ea zice: �Cine va face aceste lucruri, va trai prin ele�
Acum dreptatea lui Dumnezeu se arata prin Noul Legamant si aceasta este credinta:
Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru
ca oricine crede �n El, sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica.
�nsa aceasta nu �nseamna ca fiind �n Noul Legamant omul poate trai cum vrea.. �n
Noul Legamant, spre deosebire de Vechiul Legamant, Dumnezeu ne descopera nu doar
voia Sa, ci ne da si puterea de a �mplini aceasta voie..
Dumnezeu, din negraita Sa milostivire, a chemat din nou neamul omenesc la
impartasirea cu Dansul. Pentru ca omul prin neascultare, a pierdut harul, puterea
de mantuirea,
Dumnezeu a savarsit aceasta chemate printr-un mijloc cum nu se poate mai minunat..
Printr-una din Cele Trei Fete ale Sale, prin Cuvantul Sau Cel Adevarat, El a luat
chipul omului stricacios ca sa-l imbrace in nestricaciune, Luand toate pacatele
omenesti asupra Sa, El S-a adus pe Sine dreptatii Dumnezeiesti ca jertfa a tot
rascumparatoare pentru omenirea pacatoasa. El a savarsit rascumpararea, fiindca
putea s-o faca. In chip nemarginit si nesfarsit, El a rascumparat prin patimirile
si moartea Sa numeroasele, insa marginitele ca numar, pacate ale omenirii.. pentru
singura nemarginita si fara de numar este numai mila si dragostea Sa,
Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: "Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui
Dumnezeu", Domnul le-a raspuns: "acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel
pe Care L-a trimis El"
In aceasta mare lucrare Dumnezeiasca e cuprinsa mantuirea, asa cum a marturisit
Mantuitorul Insusi: Si aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, Singurul
Dumnezeu Adevarat, si pe Cel pe Care L-ai trimis, Iisus Hristos,
�ntreaga plinatate si vrednicie a noastra este �n Rascumparatorul. Omul se
�ndrepteaza doar prin credinta �n Iisus Hristos, Pentru a primi credinta vie si
Cuvantul adevarului ori a ne �mpropria Rascumparatorului prin credinta vie �n El,
este nevoie sa ne lepadam din plin de sufletul nostru, Iar cautand sa ne indreptam
intru Hristos, ne-am aflat si singuri pacatosi, fiindca nu este cu putinta a ne
apropia de Hristos si a crede Lui fara a ne recunoaste pe noi insine, fara
fatarnicie, drept pacatosi, prin credinta primi Cuvantul Adevarului spre credinta,
pentru ca credinta este inima izvorului din care izvorasc faptele vrednicie �n
Iisus Hristos,
Faptele mantuirii sunt faptele Credintei, faptele Legamantului celui Nou. Prin
aceste fapte e implinita voia Dumnezeului nostru, descoperita noua in poruncile
Evangheliei.
Cine are credinta �n Iisus Hristos, acela are si roadele credintei, acela merge pe
calea fericirii.

23. Fiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu..

Pacatul �l departeaza pe om de Dumnezeu. Cine pacatuieste se lipseste de slava lui

Dumnezeu asemenea omului care departandu-se de la Izvorul vietii, de la sursa de
lumina traiesc din ce �n ce mai mult �ntuneric. Adam este primul care cazand, a
fost lipsit de slava lui Dumnezeu.
Pacatul lui Adam a stricat chipul divin din om si fara �ncetare de la caderea
omului, toti urmasii lui Adam au continuat sa fie lipsiti de slava lui Dumnezeu .
Caderea primilor oameni si a intregului neam omenesc a fost adanca, larga,
pierzatoare prin urmarile sale � prin pierderea acelor daruri de viata datatoare de
care omul s-a lipsit dupa cadere si prin acele roade infricosatoare pe care le-a
nascut pacatul, ca urmare a despartirii de Dumnezeu � Izvorul vietii.
Pacatul este otrava sufletului care ucide sufletul si trupul pe veci, care cufunda
in intunericul cel dinafara, care desparte sufletul pe veci de Dumnezeu.
Pacatul nu permite a avea parte de slava lui Dumnezeu, dar Mantuitorul Iisus
Hristos a venit sa ne elibereze de pacat, si in felul acesta avem parte din nou la
slava Lui, la plinatatea slavei Lui, la bogatia slavei Lui. Cunoastere lui
Dumnezeu, daruieste dobandirea Slavei Lui Dumnezeu, adica viata cea vesnica,
Sfantul Apostol Pavel, cred ca se refera mai mult la iudei, pentru ca desi, ei erau
un popor ales, aveau Legea si Proorocii, Legamantul si celelalte, totusi macar ca
au luat Legea, ei nu sunt mai vrednici decat neamurile pentru ca si ei au gresit;
ca zice, toti au pacatuit si sunt lipsiti de Slava lui Dumnezeu, iar iudeii nu s-au
ferit de pacat si mai mult nu s-au indreptat din pacat, fiindca, desi au invatat
din Lege ce este pacatul, nu au fugit de el chiar daca macar ca nu au pacatuit atat
de mult ca Elinii (ca �neamurile" adica), Iudeii erau lipsiti si ei de slava lui
Dumnezeu, la fel ca Elinii, fiindca cine pacatuieste dobandeste necinste si rusine,
iar nu slava si indraznire.
Rusinea si necinstea elinilor era pe de-oparte In aceea ca ei L-au schimbat pe
Dumnezeu pentru faptura, dragostea catre Facatorul pentru daruirea fata de faptura
vicleana, preasfanta unire nestricacioasa cu Facatorul pentru necurata, vicleana,
reaua si stricacioasa unire cu fapturile.
Iar iudeul ca desi el a primit Legea, un singur lucru a aflat din Lege: a cunoaste
pacatul, nu �nsa a lupta contra lui, a fugi de el
Legea a facut pe oameni sa cunoasca pacatele nu numai pentru a-l opri pe om de la
pacat, ci si pentru a-i pedepsi pe cei ce nu ascultau Legea si faceau pacatul.
Pentru ca, de nu ar fi pedepsit pe cei ce pacatuiau, Legea nu i-ar fi facut pe
oameni sa cunoasca, prin pedeapsa simtita a pacatului, ca pacatul e rau.. Cum de
pilda, Trairea cu buna stiinta in pacat il lipseste pe om de Slava lui Dumnezeu,
pacatul este cel care desparte sufletul de Slava Lui Dumnezeu, Mantuitorul Iisus
Hristos S-a dat singur ca pret de rascumparare pentru noi, dar nu ca sa continuam
sa traim in pacat, ci sa ne dea putere sa renuntam la el. Asadar, Dumnezeu a
pregatit o cale prin care toti cei pacatosi sa poate sa fie spalati in Sangele
Fiului lui Dumnezeu, acceptand jertfa Sa si renuntand la o viata traita in pacat.
Nu este dat alt nume sub soare in care sa avem mantuire, decat numele Iisus
Hristos. Necunoasterea Adevarului lui Dumnezeu si neprimirea Cuvantului lui
Dumnezeu in viata noastra ne desparte de slava lui Dumnezeu,
Prin jertfa de pe Cruce, Mantuitorul a recastigat, pentru cei ce cred in El, harul
sfintitor pierdut prin pacatul stramosesc, precum si putinta de a se mantui si a
dobandi fericirea vesnica. Prin pacat insa, credinciosul nesocoteste jertfa
Mantuitorului, se arata razvratitor si nemultumitor fata de dragostea Bunul
Dumnezeu, pacatul nesocoteste poruncile lui Dumnezeu si-l face pe om dusmanul
Tatalui Sau ceresc.
Samanta pe care o sadeste omul in sufletul sau si anume Cuvantul Lui Dumnezeu care
va aduce roada si roada aceasta aduce slava lui Dumnezeu descoperita �n
Hristos,care straluceste in Evanghelie si prin Evanghelie in inima.. Cercetati
Scripturile, pentru ca in ele veti gasi viata vesnica." numind "viata vesnica"
cunoasterea Lui. "Caci aceasta e viata vesnica sa Te cunoasca pe Tine, Singurul
Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" Numai in El este
adevarata mantuire. Fiindca nimeni nu s-ar fi mantuit daca n-ar fi venit
Mantuitorul. Caci zice Apostolul: "Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui
Dumnezeu�, iar a avea partasie cu Slava Lui Dumnezeu trebuia rascumparat pacatul..
mantuirea consta in refacerea legaturii noastre cu Dumnezeu Tatal. Aceasta
comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a
protoparintilor. Dar minunat e planul cel dinainte de veci al Dumnezeului nostru
pentru mantuirea omului cazut: era randuita rascumpararea omului cazut in pacat, in
blestem si in moarte prin intruparea Unuia din Treime � a Fiului lui Dumnezeu; prin
vietuirea Lui pe pamant, si implinirea de catre El a tuturor poruncilor lui
Dumnezeu pana la moartea pe cruce, si invierea biruitoare dimpreuna cu slavita
inaltare si pogorarea Duhului in chipul limbilor de foc.

24. �ndreptandu-se �n dar cu harul Lui, prin rascumpararea cea �n Hristos Iisus.

Toti oamenii atat Iudeii cat si Elinii acum se indrepteaza, fara de plata, cu darul
lui Dumnezeu. Care dar se face prin rasplatire, adica prin desavarsita rascumparare
pe care a savarsit-o Mantuitorul Iisus Hristos, pentru ca El S-a dat pe Sine-si
plata de izbavire si astfel ne-a indreptat pe noi.

Mila nemarginita si dragostea fara de masura a Lui Dumnezeu daruita noua, din
partea lui Dumnezeu sunt cu totul nemeritate de omul pacatos. Oamenii au trait �n
ura si razvratire fata de Dumnezeu au schimbat adevarul Lui au preferat sa se
�nchine la dobitoace si la taratoare, I-au hulit numele si chiar au dispretuit pe
Dumnezeu pentru rabdarea si �ngaduinta Lui. �n cele din urma, ei L-au ucis pe Fiul
Lui Dumnezeu trimis ca sa-i mantuiasca. Si cu toate acestea, Dumnezeu a continuat
sa-l priveasca pe om cu iubire si bunatate, ca descoperirea bunatatii Lui sa-l
�ndemne la pocainta. �ndreptandu-se in dar prin Harul Lui..
Harul este iubirea Lui Dumnezeu nemarginita, atotcuprinzatoare, transformatoare
fata de oamenii pacatosi. Iar vestea cea buna a harului Sau, asa cum e descoperita
�n Iisus Hristos, este puterea lui Dumnezeu spre mantuire, Nu e numai �ndurarea si
bunavointa lui Dumnezeu de a ierta, harul este o putere de mantuire activa,
datatoare de viata si transformatoare. Harul divin este mareata putere
mantuitoare, Mantuitorul Iisus Hristos Si-a dat viata pentru a face cu putinta ca
omul sa fie refacut dupa chipul lui Dumnezeu. Ceea ce atrage pe oameni laolalta �n
ascultare de adevar este puterea harului Sau.

Faptul ca s-a platit o rascumparare sau un pret pentru rascumpararea noastra este
arata si �ntarit �n Noului Testament. Mantuitorul Iisus Hristos �nsusi spune ca
Fiul omului a venit... ca sa-Si dea viata ca pret de rascumparare pentru multi.
Sfantul Ap Pavel vorbeste despre Hristos ca S-a dat pe Sine �nsusi ca pret de
rascumparare pentru toti. Crestinii sunt �nfatisati ca fiind cumparati cu un pret
foarte mare, Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem
pentru noi. Asadar �ndreptatirea nu este fara plata, deoarece pentru ea s-a platit
un pret foarte mare prin suferintele si moartea Mantuitorului Iisus Hristos. Este
insa fara de plata din partea noastra, caci ce va putea da omul in schimb pentru
sufletul sau ?! Dar ea e fara plata pentru noi, �ntrucat pretul ei nu e platit de
noi, ci a fost platit de �nsusi Fiul lui Dumnezeu.
Rascumpararea aceasta ne iarta pacatele, ne salveaza de la stricaciune si moarte
si, pana la urma, din starea cea rea a noastra prezenta, ducandu-ne la una de slava
si stralucire . Prin indreptatire, Hristos ne rascumpara de sub pedeapsa pacatului,
prin si la data celei de-a doua veniri si la �nviere, de starea pacatului.
Mantuitorul Iisus Hristos a fost facut de Dumnezeu, pentru noi, �ntelepciune,
dreptate, sfintire si rascumparare El este si Rascumparator si pret de
rascumparare..
Tot ceea ce a facut Mantuitorul Iisus Hristos pentru intreg neamul omenesc prin
intruparea, viata, invatatura, patimile si moartea pe Cruce si invierea din morti
si inaltarea Sa la cer �nfatuieste mantuirea noastra prin rascumparare, prin aceste
Mantuitorul Hristos a adus "har peste har",
Domnul vrand sa tamaduiasca firea.... si s-o readuca la starea de-nceput al harului
nestricaciunii, a venit sa o elibereze... de asemenea sa o spele, adica sa o curete
de pacate cu apa varsata peste ea prin har, si... sa intareasca cu Duhul lucrarea
firii ei spre care a fost creata...
�naltarea Mantuitorului nostru la cer si coborarea Sfantului Duh este indreptarea
sfintirea si mantuirea noastra in dar data noua prin Harul Sau
Mantuirea este darul suprem adus de Fiul lui Dumnezeu intrupat la "plinirea vremii"
; un dar pentru ca este implinirea fagaduintei ca in Hristos si prin Hristos se va
reinnoi chipul lui Dumnezeu in omul cazut si refacerea legaturii cu Dumnezeu Tatal
nostru Cel Ceresc.
Dar cu toate ca mantuirea adusa de Fiul lui Dumnezeu intrupat este in acest sens un
dar al lui Dumnezeu, omul nefiind lipsit de libertatea proprie vointei sale in urma
caderii in pacat, poate sa primeasca sau sa indeparteze "mana" intinsa lui spre
ridicare. In acelasi timp, omul nefiind in stare de a se mantui numai prin propria
vointa si putere, nu se poate mantui singur, adica fara harul indreptator,
sfintitor si mantuitor al Sfantului Duh, care continua lucrarea mantuitoare a
Fiului lui Dumnezeu intrupat si il face prezent in Biserica prin Sfintele Taine.
Mantuirea este lucrarea harului dumnezeiesc primit prin Iisus Hristos dar
dependenta de vointa omului care determina aceasta lucrare.
Lucrarea mantuirii este dragostea lui Dumnezeu revarsata asupra tuturor oamenilor,
Daca Rascumpararea neamului omenesc din robia pacatului si a mortii si impacarea cu
Dumnezeu este lucrarea mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos Dar pentru noi
Prin harul Sfantului Duh, care vine de la Tatal prin Fiul, este putere dumnezeiasca
renascatoare, care intareste si desavarseste pe om sfintindu-l si "indreptandu-l"
spre "viata cea noua" in Hristos

Harul este iubirea si mila vesnica, nemeritata a lui Dumnezeu cu care S-a �ntors
catre firea cazuta �n pacat, hotarand, pregatind si desavarsind prin Iisus Hristos
rascumpararea oamenilor.
Harul este, prin urmare, iubirea nemeritata a lui Dumnezeu fata de omul pacatos,
iubire care s-a manifestat prin jertfire de Sine.
Harul a realizat, �n Mantuitorul, rascumpararea noastra; �nnoirea noastra si
partasi la mostenirea cu Hristos.
Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu si Pogorarea Sfantului Duh este tocmai
indreptarea omului din darul lui Dumnezeu prin harul Lui, deoarece omul reinnoit in
Hristos prin Duhul Sfant, prin Pogorarea Sfantului Duh s-a imbracat din nou, cu
"puterea cea de sus" asa cum ii incredinta Sf. Apostol Pavel pe toti crestinii
Bisericii noi intemeiate la Cincizecime
Harul este insasi iubirea lui Dumnezeu si prin iubirea Sa libera revarsata peste
noi, vrea sa trezeasca iubirea noastra libera. Libertatea ( adevarata este deci
libertatea de a sluji iubirii si binelui, de a savarsi fapte bune cu lucrarea
Sfantului Duh.
25. Pe Care Dumnezeu L-a r�nduit (jertf� de) isp�ire, prin credin�a �n s�ngele Lui,
ca s�-�i arate dreptatea Sa, pentru iertarea pacatelor celor mai inainte facute.

Daca Dumnezeu n-ar fi fost iubitor , nu L-ar fi trimis pe Fiul Sau sa sufere si sa
moara. Si daca Dumnezeu n-ar fi fost drept, nu ar fi fost doritor ca Fiul Sau sa
sufere si sa moara, ca pe oamenii sa ii rascumpere din moarte, de aceea dragostea
Lui este gata sa �mplineasca cererile dreptatii Sale.
Pentru ca Sf Ap Pavel zice ca �L-a randuit dinainte", adica din vechime, de la
inceput era hotarata rascumpararea omului de catre �nsusi Dumnezeu,
Caderea omului �n pacat a umplut atat �ntreg cerul de �ntristare cat si pamantul
�nsa Iubirea dumnezeiasca a pus la cale un plan, prin care omenirea sa poata fi
rascumparata. Iar aceasta a fost randuita de Dumnezeu prin Iisus Hristos, oferindu-
si viata Sa ca pret de rascumparare si luand asupra-si osanda de moarte, pentru ca
prin credinta in sangelui Sau si prin ascultare sa dobandeasca iarasi impacarea
omului cu Tatal si sa-l reintoarca pe om in sanul raiului de unde a cazut.
Dumnezeu a iubit lumea atat de mult, �ncat a acceptat jertfa Fiului Sau. Pentru ca
viata unui �nger nu putea plati vina pacatului, ci numai Fiul lui Dumnezeu, Insusi
Cuvantul lui Dumnezeu era �n stare sa rascumpere mantuirea oamenilor. Caci zice, Pe
care Dumnezeu L-a randuit, iar randuiala era chiar de la �nceput,
Nimeni afara de Fiul lui Dumnezeu nu era �n stare a face posibila ridicare firii
omului din moarte, pe care o adusese pacatul, catre casa Parinteasca. Numai prin
moartea Sa, omul putea fi salvat si �n acelasi timp prin har sa ajunga sa
implineasca dreptatea lui Dumnezeu. Viata Sa era singura jertfa de ispasire, de o
valoare fara de margini,
Moartea ispasitoare a lui Iisus Hristos a raspuns la pedeapsa pentru pacat si a
facut posibile iertarea si �mpacarea tuturor celor care au credinta �n Hristos.
Dumnezeu S-a sacrificat pe Sine �n Hristos pentru rascumpararea omului. Dumnezeu
era �n Hristos, �mpacand lumea cu Sine,
Ispasirea savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos nu este doar o metoda iscusita
pentru iertarea pacatelor noastre, ci ea este un remediu pentru vindecarea tuturor
urmarilor calcarilor de lege, Ea este mijlocul randuit din cer prin care dreptatea
lui Hristos sa ne fie insusita noua.
Prin credinta �n sangele Lui, Jertfa Lui Iisus Hristos aduce iertare si �mpacare
acelora care au credinta �n sangele Lui. pe care Dumnezeu L-a pus la privire prin
varsarea sangelui Sau sa fie mantuiti, asemenea cum a �naltat Moise sarpele in
pustie, iar aceasta jertfa de ispasire aduce mantuirea numai prin credinta in
Sangele Lui. Jertfa lui Hristos este ca mijloc prin care este savarsita ispasirea.
Jertfa ispasitoare devine lucratoare prin credinta numai celor care si-o �nsusesc,
�n Noul Testament �nsusi Mantuitorul Iisus Hristos a vorbit despre propriul Sau
sange ca fiind varsat pentru multi. Ca suntem socotiti �ndreptatiti prin sangele
Lui, ca avem rascumpararea prin sangele Lui. Hristos a daruit pacea prin sangele
crucii Lui, Toti Cei care fusesera despartiti de Tatal au fost apropiati prin
sangele Lui Hristos. Biserica lui Dumnezeu a fost castigata cu �nsusi sangele Sau,
Suntem spalati de pacatele noastre cu sangele Sau.

Dumnezeu a cerut jertfe ale animalelor atat pentru a oferi iertarea vremelnica a
pacatelor, dar cat si pentru a prevesti jertfa desavarsita a lui Iisus Hristos
Jertfa animalelor era tocmai simbolul Jertfei Mantuitorului,�...pentru ca fara
varsare de sange, nu este iertare� Atunci cand aceste lucruri erau facute cu
credinta, jertfa oferea iertarea pacatelor.
Iisus Hristos a fost ultima si desarvarsita jertfa de ispasire Pe care Dumnezeu L-a
randuit, . Ioan Botezatorul a recunoscut acest lucru cand L-a vazut pe Iisus venind
sa fie botezat si a zis: �Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!�
Mantuitorul Iisus Hristos nu a gresit cu nimic, �nsa S-a dat pe Sine �nsusi de buna
voie ca sa moara pentru pacatele lumii. Iisus Hristos a luat pacatele noastre
asupra Sa si a murit �n locul nostru.
Jertfele animalelor erau poruncite de Dumnezeu pentru ca omul sa traiasca iertarea
pacatului. Jertfele animalelor au prevestit jertfa lui Hristos pentru noi.
�n Vechiul Testament, sangele e privit ca reprezentand viata,
Varsarea si stropirea cu sange in Vechiului Testament �nsemnau insusi Varsarea
Sangelui Mantuitorului pe Cruce spre iertarea pacatelor,

La sfintirea templului de la Ierusalim s-au jertfit animale �pentru iertarea

pacatelor a tot Israelul� iar aceasta era preinchipuire, pentru ca Dumnezeu sa-L
trimita apoi pe Fiul Sau , �naltandu-L ca �Mantuitor, ca sa de-a lui Israel
pocainta si iertarea pacatelor� prin El vestindu-se lui Israel iertarea pacatelor
mai inaite facute, despre El marturisind toti proorocii �ca tot cel ce va crede �n
El va primi iertarea pacatelor prin numele Lui� poporul lui Dumnezeu avand
cunostinta mantuirii sale �ntru iertarea pacatelor lui,
�n felul acesta, varsarea sangelui Lui Iisus Hristos Reprezentand viata desavarsita
a lui Iisus data pentru om, �nseamna aducerea vietii Lui ca jertfa. Sangele lui
Hristos reprezinta viata Lui oferita ca jertfa ispasitoare pentru pacatele lumii,
sangele Lui Hristos este lucrator nu numai ca jertfa de ispasire �ndreptatire si
�mpacare ci si ca noi sa putem sa traim viata de sfintenie. Iar aceasta era daruita
prin iertarea pacatelor si indreptarea care se face intru Hristos. Pentru ca, daca
jertfa animalilor preinchipuia �nsusi Jertfa Mantuitorului, ca pacatele se dezleaga
cu sangele oilor, cu mult mai vartos trebuie ca iudeul sa creada ca se dezleaga cu
sangele lui Hristos. Si mai mult ca nu vor primi numai dezlegarea de pacate ci si
mantuirea ,
Pentru ca sangele animalelor nu putea da nici o compensatie pentru calcarea de
catre om a legii dumnezeiesti.
Ea era primita de Dumnezeu, ca un simbol al jertfei Fiului Sau. Omul nu era �n
stare sa faca ispasire pentru sine. Starea sa decazuta si pacatoasa facea ca jertfa
sa sa apara numai ca un dar de jertfa nedesavarsit.
Si spune ca sa-Si arate dreptatea Sa,
O astfel de aratare a dreptatii Sale era necesara datorita lucrarii Sale de iertare
a pacatelor..
Iar Cel ce �nfaptuia si desavarsea toate acestea nu era un om, care sa nu le poata
face, ci �nsusi Dumnezeu adevarat, Care toate le poate, pentru ca a Lui era si
este dreptatea.

�Sa-Si arate dreptatea Sa�. Dar ce �nseamna aratarea dreptatii Sale ?

Aratarea dreptatii Sale era de fapt, asemena Cuvantul lui Dumnezeu care zice:
�Precum i-ai Lui stapanire peste toata faptura, peste totul trupul ca sa daruisaca
viata vesnica tuturor celor ce vor crede in EL�, adica, aratarea vietii
dumnezeiesti era de a �nvia pe cei morti, din pacate si de a le darui viata
vesnica,
Dupa cum aratarea bogatiei maretiei Sale, nu era numai de a fi numai Dumnezeu marit
si bogat in darul si harul ceresc, ci era de a ne face si pe noi bogati in dar si
har, aratarea puterii era nu numai de a fi numai Dumnezeu puternic, ci si de a ne
face si pe noi puternici pe cei slabi si neputinciosi, tot asa precum aratarea
dreptatii nu se infaptuia numai �n a fi cineva singur drept, ci a face si pe altii
care fiind �ncarcati de pacate de a-i face drepti. Pentru iertare pacatelor mai
inainte facute,
Iubirea pentru om este manifestarea pe pamant in faptul ca �mparatul slavei S-a
facut una cu noi.Mantuitorul si-a dat scumpa Sa viata, ca prin credinta �n sangele
Lui, sa avem viata vesnica, este tocmai aratarea dreptatii Sale, a iubirii lui
Dumnezeu. Tocmai pentru a sadi aceasta iubire, pentru a ne face copii ai unei
singure familii, a familiei ceresti,
Daca �nvierea este dar al iubirii lui Dumnezeu, iertarea care vine de la Dumnezeu
este lucrare a iubirii lui Dumnezeu care �nnoieste si �ndreapta pe om daruindu-i
credinta �n mantuirea care vine de la El, mantuire din patimi si din stricaciune,
Aceasta este tocmai arata dreptatii Sale
�nvierea s-a �nfaptuit prin jertfa, iar �n Vechiul Testament jertfa Mantuitorul pe
Cruce, adusa din iubire, pentru pacatele noastre, a fost pre�nchipuita de jertfele
aduse de poporul ales,
Si spune pentru iertarea pacatelor mai inainte facute,
Iertarea aduce Curatia sufletului care vine de la Dumnezeu, iar��sangele lui
Iisus,�Fiul Lui, ne�curateste pe noi de orice pacat��care�este mantuirea a
sufletului. Caci��avem�rascumparare�prin sangele Lui,�adica iertarea
pacatelor��prin harul Lui, �n alta parte Sfantul Apostol Pavel subliniaza si mai
mult acest lucru. El le aminteste evreilor ca��dupa Lege aproape toate se curatesc
cu sange si fara de sange nu se da iertare�, iar Hristos s-a adus pe Sine Jertfa
�spre stergerea pacatelor��sau��sa ridice pacatele multora�. Chiar El ne spune,
precum auzim �n fiecare Liturghie:��Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi,
care pentru voi se varsa spre iertarea pacatelor pentru ca��Dumnezeu L-a randuit
jertfa �spre stergerea pacatelor� sau �sa ridice pacatele multora� pentru ca
�Dumnezeu L-a randuit (jertfa de) ispasire, prin credinta �n sangele Lui, ca sa-Si
arate dreptatea Sa, pentru iertarea pacatelor celor mai �nainte facute�

26. �ntru �ngaduinta lui Dumnezeu ca sa-Si arate dreptatea Sa, �n vremea de acum,
spre a fi El �nsusi drept, si �ndreptand pe cel ce traieste din credinta �n Iisus.

26. �ntru ingaduinta lui Dumnezeu ca sa-Si arate dreptatea Sa, �n vremea de acum,
spre a fi El �nsusi drept, si �ndreptand pe cel ce traieste din credinta �n Iisus,

In vremea in care ar fi trebuit sa fie pedepsiti pentru slabanogirea si staruinta

lor in pacate, oamenii s-au invrednicit, nevrednici fiind de ingaduinta si iubirea
de oameni a Bunului Dumnezeu. Iar dupa aceea cand trebuiau a se pocai, pentru ca
bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu indemna la pocainta ei totusi staruia
si cadeau intru aceleasi pacate. Iar Dumnezeu atunci cand ar fi trebuit sa-i
pedepseasca pe oameni nu numai pentru pacatele dinainte, dar si pentru ca nu se
pocaau (ba chiar cresteau in rautatea),chiar in marea iubirii Sale de oameni intr-o
vreme ca aceea, ce a facut Dumnezeu-Cuvantul ?! S-a dat pe Sine-Si ca
rascumparare ! si nu numai ca ii izbaveste pe oameni de pedeapsa si osanda, ci ii
si indrepteaza, si ii mantuieste si ii face mostenitori ai imparatiei Sale. Cu
adevarat, acesta este un dar ce nu are masura! Aceasta este o daruire ce covarseste
toata puterea daruirii! Si este intr-adevar o dovada de negraita dreptate, si nu de
dreptate omeneasca, ci dumnezeiasca, mai presus de om. De aceea a zis si Sf Ap
Pavel ca aceasta putere este numai a Lui, adica doar a lui Dumnezeu..
Izbavirea prin sangele lui Hristos, era tocmai pentru ca sa ne vindece
�slabanogirea", adica stricaciunea ce a urmat din urma pacatele oamenilor mai
inainte facute, intru ingaduirea lui Dumnezeu", aratandu-se defapt ca desi au
dobandit multa bunatate si milostivire de la Dumnezeu, oamenii totusi au staruit a
se aseamana cu mortii, morti fiind intru pacate,De fapt Mantuitorul Iisus Hristos
S-a �ntrupat pentru nimicirea pacatelor si a urmarilor lor. Tocmai in aceasta sta
aratarea dreptatii Sale,
Dumnezeu face bune pe toate cate le face; dar fiecare ajunge bun sau rau prin
propria lui alegere. Iar daca Dumnezeu a spus: �ca era mai bine omului aceluia sa
nu se fi nascut�, nu a spus-o ca hula impotriva proprii Lui creatii, ci acuzand
rautatea, care s-a produs �n firea Lui, prin propria lui alegere. Este lenevirea
propriei vointe care a facut pentru el nefolositoare facerea de bine a lui
Dumnezeu. Omul fiind lasat in starea pe care el si-a ales-o, a fost intr-un
ingaduinta lui Dumnezeu,
Iar Acestea s-au facut �nsa �ca sa se arate dreptatea lui Dumnezeu", adica pentru a
se vedea ca Dumnezeu nu este doar drept, ci si iubitor si mult indurator si ca
poate totodata a ridica si ierta pe cei omorati de pacat, aratandu-i si pe ei
drepti tocmai din iubirea Sa de oameni, La fel, cum aratarea bogatiei este atunci
cand cineva nu e numai bogat, dar poate a-i face bogati si pe altii. Iar prin acest
fel dreptatea lui Dumnezeu se invedereaza si mult aratandu-L pe EL ca fiind �nsusi
drept, De ce ? Pentru pe de-oparte nu il lasa pe om in starea fara de viata ci il
ridica prin rascumpararea cea in Iisus Hristos, apoi indreptandu-l in acest chip
Astfel pentru ca si Dumnezeu �Se arata", adica Se impodobeste si Se slaveste, prin
faptul ca ne indrepteaza' pe noi, oamenii, intr-o vreme cand pacatul s-a inmultit
foarte si cand ne-am deznadajduit ca niste slabanogi si ca niste oameni omorati de
pacat.
Dumnezeu a ingaduit omului caderea in pacat, si desi Adam cand a incalcat porunca
Ascultarii de Dumnezeu, si cazand a pierdut harul,
Pe de-oparte Cuvantul lui Dumnezeu care a spus ca plata pacatului este moartea, iar
pe de alta parte Dumnezeu chiar dupa caderea omului in pacat, nu-l lasa pe om,
Chiar si dupa caderea �n pacat, Dumnezeu a lasat omului libertatea alegerii �n ce
priveste restabilirea relatiei cu El. El i-a promis celui drept ca acesta va trai
prin credinta,
aceasta e aratarea dreptatii prin care Dumnezeu a adeverit, a aratat fagaduintele
facute lui Avraam, anume ca intru saminta lui se vor binecuvanta toate neamurile si
ca Dumnezeu va mantui pe cei nevrednici.
Doar o data ce Mantuitorul Iisus Hristos a savarsit rascumpararea prin Sangele Sau,
s-a dovedit si aratat dreptatea vesnica a lui Dumnezeu,
�n toata perioda Vechiului Legamant pe care Sf Ap Pavel o numeste vremea indelungii
rabdari a lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu a trecut pacatele cu vederea, deoarece
ele nu au putut fi ispasite de catre marii preoti ai Cortul pamantesc si prin
sangele jertfelor aduse de ei, Iertarea pacatelor trebuia facuta in Cortul Ceresc
de catre un Mare Preot desavarsit si printr-un sange desavarsit si cu totul
nevinovat,
De aceea, toata slabanogirea si neputinta pacatului a devenit �din �ngaduinta lui
Dumnezeu�
�n iubirea Lui pentru omul pacatos Dumnezeu a ocrotit cu rabdare si cu �ndurare pe
oameni de osanda pacatului lor , iar aceasta tocmai ca sa isi arata dreptatea Sa,
in pretul nemarginit care a trebuit sa fie platit pentru rascumpararea omului de
sub pedeapsa si puterea pacatului si a mortii, facut prin viata si moartea
Mantuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu nu este indiferent de soarta noastra vesnica,
ci ne doreste mantuirea si a platit un foarte mare pret pentru salvarea noastra de
la pedeapsa vesnica..
In vremea de acum,
Dumnezeu trecuse cu vederea pacatele oamenilor dar acum, �n cele din urma, la
�mplinirea vremii dreptatea Lui a fost aratat prin descoperirea Fiului Sau.
��n vremea de acum� arata puterea Lui cea mare si iubirea Lui de oameni; cand s-au
�nmultit relele si au prisosit pacatele, Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu, a
patimi El Insusi pentru cei pacatosi.
atunci si El a aratat puterea Sa,
Spre a fi EL �nsusi drept, adica EL se arata a fi �nsusi drept pentru ca nu il lasa
pe om in starea lui fara de viata, ci il ridica din nou si-l sfinteste si-l
indumnezeieste prin Fiul Sau,
Felul �ndurator �n care Dumnezeu se poarta fata de pacatosii vinovati nu �nseamna
ca Lui �i place vina si pacatul, deoarece si-a arata mania fata de o astfel de
�ntinare tocmai prin sacrificiul ispasitor al Fiului Sau. Dumnezeu a aratat cat de
mult uraste pacatele, dandu-L pentru noi pe Fiul Sau la o moarte de ocara. Dar a
mai si aratat cat de mult a iubit lumea pe care EL �nsusi a creat-o
Viata si moartea Mantuitorului au dovedit pentru vesnicie cum priveste Dumnezeu
pacatul Ele au dovedit pentru vesnicie iubirea �mbelsugata a lui Dumnezeu fata de
toate fapturile Sale, o iubire care putea nu numai sa ierte, dar si sa-i faca pe
pacatosii cazuti iarasi ridicati la firea cea dintai, prin credinta si ascultare
desavarsita in Iisus Hristos. Deci neascultarea lui Adam este cauza mortii tuturor,
iar ascultarea prin credinta in Iisus Hristos este cauza �ndreptarii tuturor celor
ce traiesc prin credinta in Iisus Hristos..

27. Deci, unde este pricina de lauda? A fost �nlaturata . Prin care Lege? Prin
Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credintei..
Iar intrebarea Sf Ap Pavel, �unde este pricina de lauda?�le este adresata tocmai
celor care se numeau iudei care se rezemau pe o Lege, care se laudau cu Dumnezeul
lor, care defapt erau calauza orbilor, lumina celor ce se aflau in intuneric,
povatuitor celor fara de minte si invatatori celor nestiutori, celor care se faleau
cu intaietatea iudeului, si de aceea intreaba Sf Ap Pavel, unde este dar pricina de
lauda, pentru ca desi implineau cele ale Legii, acesta nu i-a arata mai drepti
decat neamurile, �ntrucat toti au pacatuit si toti sunt lipsiti de Slava lui
Dumnezeu,deoarece s-a dovedit ca toti sunt sub pacat, si ca nimeni nu va fi socotit
drept inaintea lui Dumnezeu prin faptele legii,
Aceasta se refera �ndeosebi la pretentiile iudeilor, care se mandreau cu
privilegiile lor speciale..
si tot el raspunde, s-a dus, dar nu prin legea faptelor, pentru ca sa aiba cineva
cu ce sa se laude, pentru ca ceea ce implineau ei,nu era nicidecum in masura de ai
indrapta inaintea lui Dumnezeu, ci din contra, cum zice ca Legea ucide, ci prin
legea credintei, or credinta presupune mai intai o recunoastere a lipsei oricarui
merit din partea noastra, toti cei care primesc de la Dumnezeu dreptatea prin
credinta in Iisus Hristos se pot lauda doar in Hristos,
Legea le era data doar a-i indrepta spre Hristos, si ei implineau cele ale Legii
dintr-o stare fortata, fiindca ei nu erau �n stare de a face ceva de la sine, iar
de aceea a venit Hristos, rasturnand lauda lor prin chiar venirea Sa, Pentru ca
desi aveau Legea, aceasta nu-i putea sa ii mantuiasca.. si ca sa nu aiba pricina de
lauda, pentru desi aveau Legea desi se credeau mai mult decat altii, �n realitate
nu au nimic �n plus..
�nsa ei voiau sa staruie cu �ncapatanare �n parerea lor, apoi ar fi trebuit sa o
faca mai �nainte de venirea harului; dar dupa ce a venit Cel ce mantuieste prin
credinta, Aceasta le inlatura orice pricina de lauda..
De aceea a venit acum, ca sa nu zica ei ca daca ar fi venit mai �nainte era cu
putinta de a fi mantuiti prin Lege, �n urma ostenelilor si faptelor izvorate din
ea.. Apoi dupa ce s-a dovedi prin toate ca nu sunt �n stare de a se mantui prin
faptele Legii, Hristos a venit sa-i mantuiasca prin harul Sau. Prin Legea
credintei,
Dar care este legea credintei? Aceea ca se mantuieste omul prin har.
Harul lui Dumnezeu este izvorul indreptatirii noastre. El ne-a fost adus prin
sangele lui Hristos. Noi il primim intinzand spre darul lui Dumnezeu mainile
credintei. Apoi, ca o dovada ca pretuim acest dar, il folosim prin faptele noastre
zilnice facute in ascultare de Cuvantul lui Dumnezeu.
Aici arata puterea lui Dumnezeu, ca nu numai a mantuit pe om, ci �nca l-a si
�ndreptat si l-a adus la adevarata lauda, neavand nevoie de fapte, ci cerand numai
credinta. Indreptatirea prin credinta este lucrarea lui Dumnezeu prin care omul
pacatos, intors la El, isi doreste sa fie altceva, isi schimba felul de a fi, se
innoieste, si sfinteste..

28. Caci socotim ca prin credinta se va �ndrepta omul, fara faptele Legii�

Rascumpararea sau impacarea omului cu Dumnezeu prin jertfa Mantuitorului, aduce

indreptare sau sfintirea omului, lucrare care se infaptuieste de fiecare crestin in
parte prin credinta in har pentru ca omul rascumparat prin jertfa lui Hristos, sa
poata dobandi fericirea vesnica.

Cand Sf Ap Pavel a scris ca �prin credinta se va �ndrepta omul, fara faptele Legii
�(Romani 3,28), el pe de-oparte se referea la iudeii care avea tendinta de a
implini cu o mare strictete cele ale Legii, insa faptele lor nu erau desavarsite,
pentru ca erau lipsite de traire.. Ei credeau ca faptele legii sunt suficiente
pentru mantuire.�mpotriva acesteia s-a ridicat Sf Ap Pavel,

Iudeii credeau ca dreptatea dumnezeiasca poate fi obtinuta printr-o implinire

stricta fata de Lege.�nsa implinire mecanica fata de Lege nu putea sa-l faca pe om
indreptat inaintea lui Dumnezeu, fara credinta �n harul lui Dumnezeu. Caci daca
dreptatea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos pentru ca nimeni nu va fi
socotit drept �naintea Lui, prin faptele Legii
Legea arata omului pacatele lui, dar nu si vindecarea pentru ele.

Or Iudeii de pe vremuri gandeau ca printr-o formala implinire fata de litera Legii

omul poate sa dobandeasca dreptatea, dar tot ceea ce indeplineau ei nu putea fi de
folos spre a-i face sfinti. �ndreptatirea lor era roada propriilor lor sfortari de
a pazi Legea, dupa mintea lor si pentru folosul lor egoist. De aceea, �ndreptatirea
lor nu putea sa fie mai buna decat erau ei �nsisi.

Tocmai de aceea Sfantul Apostol Pavel spune ca: �Prin faptele Legii nici un trup nu
se va �ndrepta �naintea Lui Dumnezeu�si iarasi �ca, prin Lege nu se �ndrepteaza
nimeni �naintea lui Dumnezeu�, deoarece ca �dreptul din credinta va fi viu� .

Legea veche, si-a avut rosturile ei, ca una ce ne-a fost �calauza spre Hristos�,
pentru ca sa ne �ndreptam prin credinta, iar daca a venit credinta, asadar nu mai
suntem sub calauza,
De fapt, Mantuitorul Iisus Hristos este �Sfarsitul Legii� si Cel care a desavarsit-
o, Dupa Jertfa de pe Cruce, �faptele Legii vechi� nu au putere izbavitoare..
Prin �ntrupare Mantuitorului am redobandit, �n Iisus Hristos, ceea ce perdusem prin
Adam.

Sfantul Apostol Iacov ne invata ca credinta fara fapte e moarta� insa el se refera
la fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute, asa cum erau
facute de iudeii in Lege, El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou,
si nu faptele bune ale firii noastre cazute, nu faptele Legii, ci faptele din har,

El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta
dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul
nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea
omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de
credinta.

Adancindu-ne in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei

Scripturi: vom gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta
implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu
credinta in Dumnezeu se face vie, prin har, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e
moarta..

Pe langa numeroasele exemple de credinta din Vechiul Testament, exista foarte multe
versete din Vechiul Testament care intareste credinta in Dumnezeu si fagaduintele
Sale. Alte versete critica lipsa de credinta, cum zice ca "cel drept va trai prin
credinta lui".

Scriptura ne da atatea si atatea exemple de oameni socotiti placuti lui Dumnezeu,

prin credinta. Abel, prin credinta a adus o jertfa placuta lui Dumnezeu, in timp ce
Cain o adus o jertfa spre care Dumnezeu nu a privit cu placere. Prin credinta, Noe
a construit corabie, Avraam, prin credinta, si-a parasit tara natala si a mers in
tara Canaanului, asa cum i-a spus Dumnezeu. �n alt loc, vedem ca Dumnezeu a
considerat credinta lui Avraam ca dreptate, Mai tarziu, Avraam l-a oferit pe Isaac,
singurul sau fiu, ca o jertfa lui Dumnezeu. Desi Dumnezeu a intrerupt sacrificul pe
care Avraam avea de gand sa il faca,el a mers prin credinta si ar fi facut ceea ce
Dumnezeu ii spusese.
Prin credinta mama lui Moise l-a pus intr-un cos pentru a fi descoperit chiar de
oamenii care doreau sa il omoare (egiptenii).Prin credinta, Moise si-a ridicat
mainile si Dumnezeu a despartit Marea Rosie, pentru ca fiii lui Israel sa scape de
egipteni.
Prin credinta, fiii lui Israel s-au uitat la sarpele de arama pentru a fi vindecati
de serpii veninosi.

Necesitatea credintei pentru mantuire a fost aratata de Insusi Mantuitorul Iisus

Hristos apostolilor, cand i-a trimis la propovaduire: " Mergeti in toata lumea si
propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se va
mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi". Aceeasi necesitate a credintei o
arata si Sfantul Apostol Pavel cand zice: "Fara credinta cu neputinta este a
bineplacea lui Dumnezeu" , iar in alt loc: " De vei marturisi cu gura ta pe Domnul
Iisus Hristos si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe el din morti, te
vei mantui"

Prin credinta lucratoare prin iubire, spune Sfantul Pavel ne insusim starea de
dreptate, de virtute, a omului indumnezeit, de Mantuitorul Iisus Hristos, ca urmare
a jertfei si invierii Lui. Aceasta credinta o opune Apostolul faptelor legii,
savarsite numai din puterile omului si nu din puterea lui Hristos, fapte care nu
aduc omului indreptarea.. Dar precum faptele care nu izvorasc din credinta in Iisus
Hristos si din iubirea fata de El nu au valoare pentru mantuire, nu indreapta pe
nimeni, pentru cum zice ca Legea ucide, la fel si credinta care nu e lucratoare
prin iubire nu poate aduce mantuirea..

Daca Sfantul Apostol Pavel contesta, importanta unor fapte importanta unor fapte
bune in lucrarea mantuirii, el se refera la faptele savarsite de om in afara
legaturii cu Hristos, pe baza Legii, pe cand faptele savarsite ca urmare a
legaturii omului cu Hristos prin credinta si iubire, fapte care izvorasc din
puterea lui Hristos adica din har si care sporesc unirea credinciosului cu Hristos
si asemanarea cu El, le considera absolut necesare pentru mantuire..

Caci daca credinta este aceea care indrepteaza si mantuieste, fiind vie si
lucratoare prin iubire, ea insasi este in acelasi timp si fapta buna, la fel se
poate spune si despre faptele bune ca ele aduc cu sine mantuirea, daca izvorasc din
credinta in Hristos.

Cu toate acestea, chiar daca faptele bune, izvorate din aceasta credinta noi nu
suntem indreptatiti sa ne laudam cu ele, sau pe baza lor sa pretindem dobandirea
propriei noastre mantuiri. Pentru ca �nsusi Mantuitorul ne spune si din cele spuse
de Sfantul Apostol Pavel. " Asa si voi, cand veti face toate cele ce vi s-au
poruncit, sa ziceti: slugi netrebnice ce suntem, caci ce am fost datori sa facem am
facut" De aceea, nu trebuie sa uitam niciodata ca mantuirea este darul lui
Dumnezeu, iar credinta lucratoare prin iubire, din care izvorasc faptele bune este
singurul mijloc prin care ne putem dobandi mantuirea. De aceea spune Sfantul
Apostol Pavel, ca omul se va indrepta din credinta si nu din faptele Legii..

29. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El si Dumnezeul paganilor? Da, si
al paganilora.

Numai Dumnezeul iudeilor?

�ntrucat �ndreptatirea este prin credinta si nu prin faptele legii, ea este fara
plata si la �ndemana neamurilor, care nu au legea scrisa, asa cum e pentru iudei,
care au fost alesi. Mantuirea este oferita neamurilor si iudeilor �n aceleasi
conditii. Dumnezeu a dat pe Fiul Sau pentru ca a iubit lumea (Ioan 3,16), nu numai
pe iudei. El vrea ca toti oamenii sa fie mantuiti, ca sa se mantuiasca si la
cunostinta adevarului sa vina, conceptia aceasta a iubirii atotcuprinzatoare a lui
Dumnezeu nu era usor de �nteles pentru unii din conducatorii iudei.. La Dumnezeu nu
exista nici un fel de partinire ..
Faptul ca Legea si proorocii marturisesc despre dreptatea pe care Dumnezeu o da
fara Lege, inseamna ca aceasta dreptate este data de Dumnezeu nu doar iudeiloor,
cum credeau ei, ci si neamurilor..

A fost Dumnezeu partinitor cand a ales poporul evreu ?

De ce tocmai poporul evreu si nu altul ? Datorita carui fapt au fost alesi evreii
si nu egiptenii, asirienii, babilonienii sau canaanitii ? A fost Dumnezeu
partinitor in aceasta alegere ?!
1. Voia Lui Dumnezeu in istoria mantuirii si dovada ascultarii stramosilor iudei.

2.Credinta lor pastrata in istorie in Dumnezeul adevarat.

3. Prin ei, ca sa-L faca cunoscut pe Dumnezeul adevarat tuturor neamurilor,

4, Indaratnicia lor in a pastra credinta.

Motivele alegerii poporului evreu cu statutul de popor ales nu erau legate nici de
sfintenia caracterului sau, nici de puterea sau marimea natiunii, nici de vreun alt
fapt omenesc. Motivul alegerii israelitilor nu trebuie cautat in meritele lor
personale, in capacitatile, inteligenta sau realizarile lor. Adevaratul motiv este
subliniat de Moise:��Nu doar pentru ca intreceti la numar pe toate celelalte
popoare S-a alipit Domnul de voi si v-a ales, caci voi sunteti cel mai mic dintre
toate popoarele. Ci pentru ca Domnul va iubeste, pentru ca a vrut sa tina
legamantul pe care l-a facut parintilor vostri, pentru aceea v-a scos Domnul cu
mana Lui puternica si v-a izbavit din casa robiei, din mana lui faraon, imparatul
Egiptului�

Pentru a cunoaste adevaratele motive ale alegerii poporului Israel, trebuie sa ne

intoarcem in timp cu cateva sute de ani, pe vremea lui Avraam. Chemarea acestuia
din mediul pagan, dar civilizat, al cetatii Ur din Caldeea, pentru a calatori
intreaga viata prin tinuturile canaanite:
�Domnul zisese lui Avraam: Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau
si vino in tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare si te voi
binecuvanta�� In promisiunea facuta lui Avraam cu ocazia chemarii lui, Dumnezeu
continua:
�Iti voi face un nume mare si�vei fi o binecuvantare. Voi binecuvanta pe cei ce te
vor binecuvanta si voi blestema pe cei ce te vor blestema si�toate familiile
pamantului vor fi binecuvantate in tine�.
Asadar, nu meritele lor personale i-au adus in pozitia favorabila de a deveni
poporul ales, ci tocmai Credinciosia Lui Dumnezeu care a dorit sa-Si respecte
promisiunea facuta lui Avraam ca rasplata a ascultarii:��Iata legamantul Meu pe
care-l fac cu tine: vei fi tatal multor neamuri. Nu te vei mai numi Avram, ci
numele tau va fi Avraam, caci te fac tatal multor neamuri. Te voi inmulti nespus de
mult; voi face din tine neamuri intregi, si din tine vor iesi imparati. Voi pune
legamantul Meu intre Mine si tine si samanta ta dupa tine din neam in neam; acesta
va fi un legamant vesnic, in puterea caruia Eu voi fi Dumnezeul tau si al semintei
tale dupa tine�

Israel nu a fost ales pentru ca Dumnezeu sa-Si reverse doar asupra lui
binecuvantarile Sale, ci scopul era mult mai inalt si mai cuprinzator:��vei fi o
binecuvantare� si��toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine.�
Din nefericire, poporul evreu a pierdut din vedere acest scop mult mai inalt al
alegerii sale, considerand ca toate binecuvantarile primite de la Dumnezeu i se
cuveneau si trebuiau pastrate doar in cadrul etniei.
De aceea si zice si Sfantul Apostol Pavel, oare Dumnezeu este doar al iudeilor, nu
este EL si Dumnezeul neamurilor? Da, este si Dumnezeul neamurilor
Pe tot parcursul istoriei lui zbuciumate, Dumnezeu a incercat sa-l readuca pe
poporul Sau ales la inaltimea nobilei misiuni pe care i-a incredintat-o. Deseori
Dumnezeu a trebuit sa recurga la pedepse severe, lasand ca acest popor sa fie
subjugat de popoare pagane ( vremea judecatorilor, exilul babilonian, stapanirea
grecilor si a romanilor ).
Alteori, Dumnezeu le-a vorbit israelitilor prin profetii Sai, reamintindu-le ca ei
au fost alesi nu datorita unor merite personale, nici pentru a se bucura in mod
egoist doar ei de binecuvantarile lui Dumnezeu, ci cu un scop mult mai inalt si
nobil: acela de a fi lumina neamurilor, de a duce adevarul mantuirii pana la
marginile lumii.
Motivul pentru care Dumnezeu l-a ales pe Israel a fost ca, prin el, sa-i poata
binecuvanta pe toti oamenii de pe pamant.
Prin Israel sau, mai precis, prin Mesia care avea sa Se ridice �n Israel, Dumnezeu
voia sa ajunga la �ntreaga lume.

lucrarea acestui popor de a lumina in intunericul lumii trebuia sa atinga treptat

toate natiunile pamantului, pana la marginile lui.
Din nefericire, poporul evreu si-a ratat misiunea. Dumnezeu insa nu a renuntat la
planul Sau de a alege un popor.
Astazi, misiunea Israelului trupesc a fost preluata de Israelul spiritual, cel
despre care apostolul Petru scrie: �Voi sunteti o semintie aleasa, o preotie
imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al
Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la
lumina Sa minunata�

Un argumentul in acest sens il reprezinta afirmatia facuta de Mantuitorul Iisus

Hristos in dialogul purtat cu femeia din Samaria la fantana lui
Iacov:��Noi�( evreii )�ne inchinam la ce cunoastem, caci mantuirea vine de la
iudei��( Ioan 4, 22 ).

Dumnezeu a ales poporul Israel ca sa fie poporul �n care sa se nasca Mantuitorul

Iisus Hristos care ne salveaza de pacat si moarte. Prima data cand Dumnezeu a
promis venirea lui Mesia a fost dupa caderea �n pacat a lui Adam si Eva. Mai
tarziu, Dumnezeu a confirmat venirea lui Mesia pe linia genealogica a lui Avraam,
Isac si Iacov. Mantuitorul Iisus Hristos este motivul fundamental pentru care
Dumnezeu a ales ca poporul Israel sa fie poporul S�u. Dumnezeu nu avea nevoie sa
aiba un �popor ales�, dar a decis sa procedeze astfel. Domnul Iisus trebuia sa se
nasca �ntr-un popor si Dumnezeu a ales Israelul.

Totusi, venirea lui Mesia nu a fost singurul motiv pentru care Dumnezeu a ales
Israelul. Dorinta lui Dumnezeu era ca Israelul sa mearga si sa �nvete pe alte
popoare despre El. Israelul trebuia sa fie o natiune de preoti, profeti si
propovaduitori pentru �ntreaga lume. Intentia lui Dumnezeu pentru Israel a fost ca
acesta sa fie un popor distinct, o natiune care sa-i �ndrepte pe altii catre
Dumnezeu si promisiunea Lui de a trimite un Rascumparator, Mesia si Mantuitor. Dar
Israel a ratat �n cea mai mare parte �ndeplinirea acestei misiuni. Totu�i, scopul
fundamental al lui Dumnezeu pentru Israel, acela de a-L aduce pe Mesia, a fost
�mplinit perfect � �n Persoana Domnului Iisus Hristos.

30. Fiindca este un singur Dumnezeu, Care va indrepta din credinta pe cei taiati
imprejur si prin credinta pe cei netaiati imprejur.

Dumnezeu Este Unul singur si Dumnezul tuturor neamurilor de pe pamant, El a facut

pe toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, Acest acelasi si unul singur Dumnezeu
care da �ndreptatire tuturor oamenilor de pretutindeni, fara cautare la fata, pe
temeiul credintei.

Este adevarat ca Dumnezeu i-a binecuvantat pe iudei ca fiind un popor ales, pentru
ca sa faca din ei vase pentru o intrebuintare de cinste, iar lucrul acesta le-a
oferit o intaietate, pentru ca de la ei, s-a infaptuit infierea, slava,
lagamintele, darea Legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele, patriarhii, si din ei
a iesit dupa trup Mantuitorul Iisus Hristos, care este mai presus de toate
lucrurile, prin care Dumnezeu este binecuvantat in veci. Dar dupa ce Dumnezeu a
intrebuintat aceasta cinste de a-L aduce pe Mantuitorul din poporul iudeu, tocmai
ei trebuiau sa primeasca indreptare prin credinta cea in Iisus Hristos, asemenea
tuturor celorlalti..
Prin Avraam si urmasii Lui Si-a ales un popor care sa pastreze pe pamant cunostinta
unui singur Dumnezeu adevarat. Acum �nsa prin har Dumnezeu fiind peste toti
oamenii, iudei si pagani, care �ndreptateste pe iudeul circumcis nu pe baza
faptelor lui, pe baza Legii, ci numai �din credinta�, adica pe principiul
credintei, si pe paganul necircumcis, care nu cunoaste Legea, numai �prin
credinta�, adica cu ajutorul credintei.
Iar
Taierea imprejur era legata de cucernicia fata de Dumnezeu si de tinerea Legii,
fiind semnul unui israelitean curat, in vreme ce omul necurat si necinstitor era
cel netaiat imprejur. Asadar, taierea imprejur si netaierea imprejur erau doua
notiuni si doua practici opuse, care ii desemnau pe iudei, respectiv pe neamuri or
pagani.
Taierea imprejur era semnul recunoasterii cuiva ca apartinea poporului lui
Dumnezeu, �incat poporul ales este insemnat�taierea imprejur era ca o pecete pe
trup, ca o reamintire si ca un legamant ca vor ramane �in cucernicia parintilor
lor�. Asadar, israelitenii primitori ai taierii imprejur trebuiau sa ramana in
neamul lor si in credinta in adevaratul Dumnezeu, o credinta vie asemenea
parintelui lor Avraam.

Asadar, este vorba despre un legamant al lui Dumnezeu cu oamenii Lui. Un asemenea
legamant era intarit prin sange, lucru intalnit in mai tarziu in Noul Testament,
pentru ca noul legamant al lui Dumnezeu cu oamenii se pecetluieste cu sangele lui
Hristos.

In plus, taierea imprejur era o preinchipuire a Botezului care avea sa fie la

timpul potrivit prin intruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvantul, pentru ca, in
realitate, Botezul este taierea imprejur a inimii, care va indrepta prin credinta
pe toti cei netaiati imprejur, este tocmai ceea ce Sf Ap Pavel intareste prin
cuvantul sau, ca Dumnezeu va indrepta prin credinta pe cei netaiati imprejur,
prin Botez si prin viata in Hristos, curatind inimile lor prin credinta,
In Biserica, de dupa Cinecizecime s-a discutat despre masura in care cei din
neamuri care crezuse in Iisus Hristos, trebuiau sa primeasca si ei circumcizia,
taierea imprejur. Primii crestini gandeau ca, de vreme ce Vechiul Testament era
inaintea Noului Testament, si paganii care veneau la credinta crestina trebuiau sa
tine Legea veche, inclusiv in privinta taierii imprejur. Pentru a se clarifica
aceasta problema, s-a intrunit Primul Sinod al Bisericii, care s-a numit Apostolic,
in cadrul caruia s-au luat hotarari corespunzatoare, asa cum se mentioneaza din
Faptele Apostolilor.
Problema a aparut atunci cand iudeii crestin �invatau fratii ca: Daca nu va taiati
imprejur dupa randuiala lui Moise, nu puteti sa va mantuiti�. Acest lucru a iscat
razvratiri si discutii indelungate si, asa cum se spune, unii dintre cei proveniti
din clasele fariseilor cereau ca cei ce primise credinta adevarata, sa se taie
imprejur si sa tina legea lui Moise.

La acest Sinod Apostolic au vorbit Apostolii Petru, Varnava si Pavel, alaturi de

Iacov, fratele Domnului. Hotararea Sinodului a fost ca cei dintre neamuri care vin
la credinta crestina sa nu se taie imprejur, ci sa se pastreze pe ei curati si sa
se fereasca de jertfele idolilor, de sange, de animale sugrumate si de desfrau. De
aceea, Sf Ap Pavel, intareste cuvantul sau catre Romani in care zice, ca Dumnezeu
care este Unul Singur si pentru neamuri si pentru iudei, indrepteaza pe cei
netaiati imprejur prin credinta cea in Iisus Hristos, prin primirea Botezului, �cel
ce va crede si se va boteza se va mantui�de asemeni, prin care taierea imprejur
devine cea a inimii,
Logica acestei hotarari consta in faptul ca, de vreme ce taierea imprejur a fost
modelul si preinchipuirea sfantului Botez si a pregatit poporul pentru venirea lui
Hristos, in noile conditii nu mai era nevoie ca ea sa existe.De aceea si zice Sf Ap
Pavel ca Dumnezeu, Unul Singur, care este nu numai al iudeilor, ii indrepteaza din
credinta si pe cei taiati imprejur, Poruncile Legii Vechiului Testament care sunt
legate de stradania pentru curatirea trupului si a sufletului de pacat si care
presupun libertatea personala a omului trebuie sa fie pastrate, insa taierea
imprejur, care nu are legatura cu indepartarea pacatului si cu lupta de curatire a
sufletului, poate sa fie desfiintata, pentru ca acest legamant era doar o
pre�nchipuire si nu un fapt care ducea la desavarsire, pentru aceea a fost
inlocuit, plinit si desavarsit prin Botez.
�Ca in Hristos Iisus nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur,
ci faptura cea noua, curatia prin credinta in Iisus Hristos�
De altfel, taierea imprejur nu are valoare prin ea insasi daca nu este legata de
credinta in Dumnezeu. Cu o abilitate interpretativa uimitoare, Apostolul Pavel a
subliniat ca taierea imprejur nu e de nici un folos daca nu este insotita de
respectarea legii. In mod corespunzator, daca cel netaiat imprejur pazeste
indreptarile legii se va socoti ca si cum ar fi fost taiat imprejur. De asemenea,
Sfantul Apostol se refera tocmai la faptul ca Dumnezeu va indrepta din credinta, si
nu din Lege, pe cei taiati imprejur, pentru ca ei cu atat mai mult aveau nevoie sa
se indrepte prin credinta, pentru ca Legea nu-i desavarsea, iar taiereau imprejur
nu-i indrepta, pentru ca erau oamenii care proveneau dintre circumcisi, dar care
aveau multe slabiciuni si patimi. Despre acestia, el spune:
�multi sunt razvratiti, graitori in desert si inselatori, mai ales cei din taierea
imprejur� De aceea, Sfantul Apostol Pavel a aratat dovedind ca toti oameni aveau
nevoie de indreptare, iar aceasta vine numai din si prin credinta cea in Iisus
Hristos, atat pentru cei taiati imprejur cat si pentru cei netaiati imprejur.
La indreptarea omului nu contribuie Legea si faptele acesteia. In intreaga gandire
a Sfantului Apsotol Pavel, ca si in viata Bisericii, indreptarea este legata de
renasterea omului, de limpezirea gandului, de iluminare si de indumnezeire, trairea
in har. Asadar, nu este vorba despre o indreptare omeneasca, ci despre unirea cu
Dumnezeu in Duh

Legea si faptele Legii, ca de exemplu taierea imprejur, nu-l indreapta pe om,

pentru ca indreptarea se putea savarsi numai in Hristos, prin credinta, Mantuirea
si indreptarea omului s-au dus la indeplinire prin intruparea Cuvantului. De
altfel, toate legiuirile si toate faptele Legii din Vechiul Testament au fost date
cu scopul de a-i pregati pe oameni pentru intruparea lui Dumnezeu Cuvantul , pentru
primirea credintei in Hristos,

Hristos a primit taierea imprejur pentru ca ea a fost modelul si preinchipuirea

taierii imprejur nefacuta de mana omeneasca adica a Sfantului Botez.
adevarata taiere �mprejur pe care Dumnezeu a cerut-o de la oameni, ne putem da
seama cu usurinta motivul pentru care si Mantuitorul a fost circumcis a opta zi de
la Nastere. Hristos a �nlocuit �n El si taierea �mprejur si netaierea. Tuturor
toate s-a facut, pentru ca omul sa cunoasca �ndumnezeirea prin har, indreptare prin
credinta,
Si tocmai taierea imprejur a lui Hristos a deschis calea spre taierea imprejur a
inimii noastre si numai printr-o credinta vie, O viata ascetica, un om duhovnicesc,
printr-o legatura tainica stransa cu Dumnezeu prin Credinta cea lucratoare care
desavarseste taierea �mprejur si netaierea �mprejur, numai atunci
cand toti cei care vor purta �n inimi numele mantuitor al lui Iisus Hristos vor
gasi acea dulceata si izvor al harului dumnezeisc care mantuieste sufletele...
 31. Desfiintam deci noi legea prin credinta? Nicidecum! Dimpotriva, intarim legea.

Fiindca indreptatire prin credinta ii tulbura pe iudei, Sf Ap Pavel arata aceasta

cu intelepciune sa cea mare zicand ca credinta intru Hristos intareste Legea,
pentru ca ceea ce voia Legea dar nu a putut face, anume sa indrepteze pe om,
aceasta o implineste credinta cea intru Hristos, Caci indata ce crede omul aceasta
il indrepteaza, deci credinta in Hristos nu desfinteaza sau necinsteste Legea, ci
mai mult o intareste.

Legea veche, avand numai umbra lucrurilor viitoare, avea nevoie de �mplinirea si
desavarsirea ei, deoarece, dupa marturia Sfintei Scripturi, Legea Veche nu a
desavarsit nimic. De aceea a si venit �n lume Domnul si Mantuitorul nostru Iisus
Hristos, nu ca sa strice Legea Veche, ci ca sa o plineasca si sa o desavarseasca,
adica sa scoata pacatul din din radacina

Caci Legea nu este potrivnica lui Hristos. Cum ar putea fi, cand El este Cel care a
dat Legea, cand Legea ne duce la El?
Ea este legea descoperita de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, prin care se aduce
la cunostinta credinciosului, in chip desavarsit, voia lui Dumnezeu. Cu legea
Noului Testament, Mantuitorul nostru Iisus Hristos desavarseste legea Vechiului
Testament, precum �nsusi spune: "N-am venit sa stric (legea), ci sa implinesc" .
Legea Vechiului Testament era "sfanta si dreapta si buna" , dar numai "calauza spre
Hristos". Rostul ei era de a trezi in credincios constiinta starii de pacat si
dorinta dupa mantuire. Ea a deschis ochii credinciosului ca sa vada mai limpede
pacatul, sa cunoasca mai bine starea pacatoasa in care se afla si i-a facut mai vie
dorinta dupa Mantuitorul, Care avea sa-l izbaveasca din starea atat de nefericita
in care se gasea. Ea da deci cunostinta pacatului, dar nu si puterea de a-l birui
si de a ne indrepta inaintea lui Dumnezeu. Citim in Sfanta Scriptura: "Din faptele
Legii nici un om nu se va indrepta inaintea Lui, caci prin Lege vine cunostinta
pacatului". De aceea legea a Vechiului Testament avea nevoie de desavarsirea adusa
de Mantuitorul, prin legea a Noului Testament..�n adevar, legea Duhului de viata �n
Hristos Iisus, ne-a izbavit de Legea pacatului si a morrii. Caci � lucru cu
neputinta Legii, �ntrucat firea pamanteasca o facea fara putere, Dumnezeu
"trimitand, din pricina pacatului, pe �nsusi Fiul Sau �ntr-o fire asemanatoare cu a
pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie �mplinita �n noi, ca sa traim nu dupa
�ndemnurile firii pamantesti, ci dupa �ndemnurile Duhului."tocmai de aceea zice Sf
Ap Pavel ca credinta intareste Legea.. Credinta este conditie a mantuirii deoarece
inceputul mantuirii nu poate fi desprins de credinta in Iisus Hristos, cel care a
adus mantuirea. Credinta este usa harului in viata noastra. Ori de cate ori facem,
din inima, o marturisire de credinta, o noua putere de har intra in fiinta noastra:
�Noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu�,
citim in Sfanta Scriptura

Mantuitorul, aratand desavarsirea Legii Noi fata de Legea Veche, zice: Ati auzit,
ca s-a zis celor de demult: Sa nu desfranezi; Eu �nsa va spun ca oricine se uita la
femeie, spre a o pofti a si savarsit adulter cu ea �n inima sa. �n alt loc,
Mantuitorul aratand greutatea pacatului cu gandul, zice: Oricine se manie pe
fratele sau vrednic va fi de osanda si iarasi: Oricine uraste pe fratele sau,
uciga� de oameni este. Iata dar ca si un singur gand de ura asupra fratelui nostru
ne face ucigasi de oameni.

Apoi,
Mai intai, prin primirea taierii imprejur, Mantuitorul nostru Iisus Hristos a
aratat ca El Insusi a dat Legea Vechiului Testament si de aceea, trebuia si El sa o
respecte. Hristos nu a venit ca sa desfiinteze legea, ci sa o respecte si, desigur,
sa o implineasca. Asadar, Hristos a implinit Legea fara sa o incalce. In acest mod,
El ne-a aratat ca si noi trebuie sa tinem legea lui Dumnezeu, care are ca scop
mantuirea noastra.
�n Matei 5:17 ni se spune ca Mantuitorul Iisus Hristos a �mplinit Legea. A facut
acest lucru prin viata Sa - ascultand de porunci �ntr-un mod desavarsit si
�mplinind astfel cerintele drepte ale Legii. El a facut acest lucru si prin moartea
Sa - �nlaturand blestemul de la noi. �nlaturand blestemul de la toti care cred �n
El. Doar atunci cand vedem Legea prin prisma lumina Mantuitorului Iisus Hristos,
�ntelegem adevaratul scop al Legii..
Deci legea, �n adevaratul ei rol e �ntarita si nu desfiintata prin metoda randuita
de Dumnezeu a �ndreptatirii pacatosilor

Sfantul Apstol Pavel afirma ca legea, e pe deplin �ndreptatita si statornicita de

Evanghelia dreptatii prin credinta �n Iisus Hristos.Mantuitorul Iisus Hristos a
venit pe acest pamant pentru a preamari legea si pentru a descoperi prin viata Sa
de ascultare desavarsita ca crestinii pot, prin harul datator de putere al lui
Dumnezeu, sa asculte de legea Lui.. Daca �ndreptatirea prin credinta desfiinteaza
legea, atunci nu era nevoie de moartea ispasitoare a Mantuitorului Iisus Hristos
pentru a-i elibera pe pacatosi de pacatele lor si, �n felul acesta, de a readuce
pacea cu Dumnezeu.
Adevarata credinta, �ntemeiata pe iubirea din toata inima a Mantuitorului, poate
duce numai la ascultare. Faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos a suportat
o astfel de suferinta din cauza calcarii Legii lui Dumnezeu este unul dintre
motivele cele mai puternice pentru ascultare.
Legea conduce, �n felul acesta, la Mantuitorul Iisus Hristos si la Evanghelie.
Atunci credinta si iubirea dau nastere unei noi trairi, de ascultare fata de legea
lui Dumnezeu, ascultare ce izvoraste din credinta, ascultare din iubire.
Sf. Apostol Pavel cunoaste legea credintei, a vietii duhovnicesti, legea
Mantuitorului Iisus Hristos; de asemenea, spune: Desfiintam deci noi Legea prin
credinta? Nicidecum! Dimpotriva, �ntarim Legea ..