Pr: În numele Tatălui…Toţi: Amin

Pr.: Fraţilor preaiubiţi, rugăciunea din această seară ne adună

ca Biserică şi ne introduce în marea sărbătoare a Rusaliilor.
Această priveghere sfântă vrea să unească toate popoarele într-o
singură familie, pentru a-şi însuşi voinţa lui Dumnezeu, care
doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască (cf. 1Tim 2,4).
Vino, Duhule Sfânt, iubirea Tatălui și a Fiului, purificatorul
fărădelegilor, tămăduitorul rănilor, tăria celor slabi, mângâietorul
celor întristați, lumina minții și apărătorul libertății.
Vino din patria fericirii și pătrunde astfel tainele inimii mele
încât, consumând cu focul tău viciile și răutatea ei, să-mi ierți toate
păcatele. Revarsă în sufletul meu raza luminii tale, prin care
luminându-mi mintea, să văd cele plăcute ție și învăpăindu-mi
voința, să mă străduiesc a le urma cu toate puterile. Înflăcărează-
mă cu focul carității tale și satură-mă cu torentele apei tale celei
vii, ca să nu mai gust din buruienile înveninate ale lumii.
Revigorează cu puterea ta neputința firii mele, învinge-mi
răutatea cu puterea ta, iar prin frumusețea ta îndepărtează toată
urâțenia inimii mele. Înalță-mă spre cele cerești, aprinzând în mine
dorul după cele veșnice. Unește-mă cu Tatăl, cu Fiul și cu Tine
prin unitatea iubirii tale și fă-mă să rămân statornic până la capăt.
Călăuzește-mă de sus pe calea cea dreaptă, Iubitorule de
oameni, așa încât sufletul meu, însetat de Tine, Principiul și Ținta
vieții mele, să nu fie nicicând separat de Tine. Împărate ceresc,
Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindeni ești și toate le
plinești, Vistiernicul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te
sălășluiește întru noi și ne purifică de toată întinăciunea și
mântuiește, sufletele noastre.
Prin Domnul nostru.......
 Citire din Faptele Apostolilor 2,1-11
Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în
acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea
unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care
stăteau. 3 Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi
aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de
Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum
Duhul le dădea să vorbească. 5 Şi erau atunci la Ierusalim iudei,
bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer. 6 Când s-a auzit
vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas tulburată, pentru că
fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7 Erau uimiţi şi se
minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileeni toţi aceştia care
vorbesc? 8 Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am
născut? 9 Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea
şi Capadocia, din Pont şi Asia, 10 din Frigia şi Pamfilia, din Egipt
şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în
trecere, 11 atât iudei cât şi prozeliţi, cretani şi arabi îi auzim
vorbind în limbile noastre despre faptele măreţe ale lui
Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului

Aleluia
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE

Vino, Duhule Sfânt, pătrunde inimile credincioşilor tăi şi aprinde

în ele focul iubirii tale!

EVANGHELIA
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după
sfântul Ioan

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Când va veni

Mângâietorul pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul
adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine.
Şi voi veţi da mărturie, pentru că de la început sunteţi cu mine. Mai
am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni
el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi
de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile care
vor veni. El mă va glorifica pe mine pentru că dintr-al meu va lua şi
vă va vesti vouă. Toate câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-
am spus că ia dintr-al meu şi vă va vesti”.
Cuvântul Domnului
 Predica

„Și deodată s-a iscat din cer un vuiet ca la venirea unei vijelii
puternice și a umplut întreaga casă în care stăteau”… În acești
termeni îl descrie evanghelistul Luca pe Duhul Sfânt care coboară
asupra apostolilor. Așa s-a întâmplat atunci. Astăzi cum se
întâmplă în bisericile noastre? Unde se mai produce acest fapt
răsunător, ca în ziua de Rusalii, cu tunete care împrăștie fulgere și
foc, care creează din nou inima ucenicilor, care trezește fervoare și
curaj nemaiauzit în Biserica sa? Unde sunt minunile săvârșite
odată? Dar atunci, se ascunde? De ce? Sau, mai degrabă, suntem
atât de obișnuiți cu prezența sa încât acum trece fără ca să ne dăm
seama? Duhul lui Isus a devenit discret, șters, sufocat?
Fraților, nu e nici o îndoială: Duhul Sfânt lucrează mereu în
noi. Rusaliile nu aparțin doar trecutului, nu e o amintire pe care o
comemorăm, al cărui ecou se pierde odată cu trecerea anilor. Din
contra, e mereu actual, se reînnoiește în orice clipă, iar acțiunea
Duhului Sfânt, în loc să se răcească, se face tot mai insistentă, tot
mai minunată și neprevăzută.
Dacă Duhul Sfânt ar fi părăsit Biserica, noi nu am mai fi
acum aici deoarece nimic nu ne-ar fi atras în acest loc, credința
nu ne-ar mai fi credință, Isus nu ar fi decât un erou istoric, doar un
om mare: Nimeni nu poate spune: Isus este Domnul dacă nu-l
inspiră Duhul Sfânt (1Cor 12,3).
Dacă Duhul Sfânt nu ar fi permanent cu noi și în noi, dacă nu
am fi locuința sa, slăbiciunile noastre ar fi fatale; rănile noastre
interioare nu ar avea speranța vindecării; povoara păcatelor ar fi
tot mai insuportabilă: Primiți pe Duhul Sfânt; cărora le veți ierta
păcatele vor fi iertate (In 20,22-23).
 (Duhul sfânt în viața lui Isus)

Îi putem da un chip Duhului Sfânt? Tatălui ceresc reușim să-i

dăm un chip oarecare, deoarece toți avem experiența unui tată;
reușim să-i dăm un chip Fiului dumnezeiesc, pentru că toți suntem
fii și pentru că îl cunoaștem pe Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut om.
Dar cine este Duhul Sfânt? Este îmbrățișarea dintre Tatăl și Fiul:
o îmbrățișare atât de puternică încât este o persoană. Duhul Sfânt
este dăruirea reciprocă a Tatălui și a Fiului: este o flacără de foc
în care se exprimă acțiunea caracteristică a lui Dumnezeu care este
o acțiune din iubire, iubire care este ca un foc.
Duhul lui Dumnezeu plutea peste ape la începutul creației ca o
îmbrățișare a lui de iubire. La noua creație tot Duhul este
adevăratul protagonist: îngerul i-a spus Mariei: Duhul Sfânt se va
coborî peste tine (Lc 1,35). Duhul sfânt – Iubirea divină – va face
să rodească trupul neprihănit al Mariei, aprinzând în ea prezența
Cuvântului Întrupat. La botezul lui Isus în Iordan cerul s-a
deschis și Duhul Sfânt ca un porumbel a coborât asupra lui și s-a
auzit un glas: Tu ești Fiul meu preaiubit, în tine îmi aflu toată
bucuria (Lc 3,22). De ce? Ca să ne spună că orice pas al lui Isus
pe pământul acesta este un pas de iubire și în același timp provine
de la Duhul Sfânt.
După botez Duhul îl conduce în pustiu ca să înfrunte ispitele și
să ne învețe să ascultăm de Dumnezeu, să respingem
materialismul, dorința de a seduce pentru a încânta mulțimile și
compromisul cu minciuna pentru a câștiga putere asupra
oamenilor urmând calea Iubirii care duce la Cruce.
Aproape de Pătimirea sa, Isus, iubindu-i pe ai săi care erau în
lume, i-a iubit până la sfârșit (In 13,1). Dar iubirea lui Dumnezeu
este Duhul Sfânt pe care la ultima Cină îl prezintă ca Mângâietor-
Apărător: Când va veni Mângâietorul…Vă voi da un alt
Apărător… Dacă nu mă duc nu va veni la voi Mângâietorul…
La ultima Cină, simțind că se apropie revărsarea Duhului
Iubirii ne-a putut da această incredibilă poruncă: să vă iubiți unii
pe alții așa cum v-am iubit eu (adică iubiți-vă unii pe alții cu
Duhul Sfânt, cu focul iubirii lui Dumnezeu) După aceasta vor
recunoaște că sunteți ucenicii mei.
De aceea va spune sf. Paul: Chiar dacă aș vorbi limbile
oamenilor și ale îngerilor (cultură foarte vastă) dar nu aș avea
iubirea (iubirea care este viața lui Dumnezeu, singura care nu
moare) sunt ca o aramă sunătoare sau ca un țambal
zăngănitor… Toate activitățile noastre dacă nu provin din
izvorul dumnezeiesc, devin o oboseală stearpă…Nu-mi
folosește la nimic!
Și a venit Învierea. Mântuitorul se arată ucenicilor…îi salută:
Pace vouă…și suflă asupra lor: Primiți pe Duhul Sfânt.
Omenirea aprinsă de focul Iubirii lui Dumnezeu se poate
stinge: de aceea trebuie în continuu să-l invoce și să-l primească
pe Duhul Sfânt!
Maica Tereza de Calcutta spunea într-o zi: Lumea de azi
este rece, e bolnavă de indiferență: lipsește iubirea. Adică
lipsește Duhul sfânt. Și a continuat: Amintiți-vă că viața voastră
vorbește mult mai tare decât cuvintele voastre.
Să încercăm să înțelegem – atât cât ni se permite nouă
oamenilor – Cine este Duhul Sfânt?
În viața de fiecare zi noi folosim adesea asemănarea pentru a
explica unuia care nu a văzut ceva care nu e ușor de descris:
Mamă, cum este Turnul Eiffel? o întreabă pe mama sa un copil
curios. Iar mama îi explică folosindu-se de o asemănare
accesibilă minții copilului: Turnul Eiffel este ca turnul bisericii
noastre numai că e totul de fier și este de o sută de ori mai
mare.
Este un limbaj pe care-l cunoaștem cu toții pentru că îl
folosim continuu. Tot la fel Biblia, atunci când ne vorbește
despre Duhul Sfânt folosește asemănările: este ca …

DUHUL SFÂNT ESTE… CA VÂNTUL

 Așa ni-l prezintă Faptele Apostolilor. Vântul este primul și cel
mai clar simbol al Duhului Sfânt. I-a spus Isus lui Nicodim:
Dacă nu se naște cineva din apă și Duh Sfânt, nu poate intra în
Împărăția lui Dumnezeu…Vântul suflă încotro vrea și îi simți
glasul dar nu știi de unde vine și unde se duce: tot la fel este cu cel
care este născut din Duhul Sfânt (In 3,5-8).
De nu ar fi vântul, am muri de foame. De ce? Pentru că el
poartă polenul de la o floare la alta și de la spic la spic. Fără vânt,
nu pot lega rod nici florile nici spicele. Am pieri de foame dacă n-
ar sufla vântul, pe vremea când leagă holdele. Așa e și vântul
Duhului Sfânt. Fără darul și harul său, n-am putea trăi o viață nouă
și nu am putea lega roade de fapte bune.
Pe peretele de la intrarea unui spital din Italia se află un tablou:
un înger suflă în cenușă cu speranța că va mai găsi în ea o scânteie
din care să iasă foc. Parcă ar vrea să spună bolnavilor din spital:
Voi toți cei care intrați aici, să nu disperați. Oricât de bolnavi ați fi,
în voi tot mai este o scânteie de sănătate din care doctorii vor
putea aprinde viața.
Ce mult se potrivește acest tablou cu viața noastră
sufletească. E plină lumea de bolnavi sufletește. Lumea de azi e
ca un uriaș spital în care unii se pare că nu mai au vindecare.
Păcatul a cuprins întreaga lor ființă. Pare că totul e mort.
Dar iubirea lui Dumnezeu judecă altfel. Iubirea lui Dumnezeu
suflă, suflă de multe ori în această cenușă moartă. Și ce bucurie
este să vezi un suflet cum învie din această cenușă și începe o
viață nouă. Să ne gândim la noi și la viața noastră sufletească.
Oricât de păcătos am fi, oricât de căzuți și de decăzuți am fi, să nu
disperăm. Cu siguranță că mai este în cenușa vieții noastre
păcătoase o scânteie din care iubirea lui Dumnezeu poate să
aprindă o viață nouă. Poate chiar la aceste Rusalii Duhul Sfânt
suflă în cenușa vieții fiecăruia dintre noi. Să-l lăsăm să aprindă foc
ceresc în inimile și în viața noastră.
În ziua de Paști a suflat asupra apostolilor. În limba ebraică
Duhul se traduce prin ruah care înseamnă suflare, vânt.
 Duhul este ca vântul pentru că e cea mai înaltă expresie a
libertății. Libertate nu înseamnă capriciu, să fac ce-mi taie capul,
ci dăruire în toate direcțiile, fără prejudecăți și condiții.
Într-adevăr Duhul Sfânt suflă pretutindeni, ca vântul. Mai
mult încă, el ajunge acolo unde este un gol, acolo unde este
umilință. Sfinții, capodopere de umilință sunt dovada neclintită,
iar Maria este dovada maximă. A privit la umilința slujitoarei
sale.
DUHUL SFÂNT ESTE… CA APA
Apa este foarte folositoare și prețioasă. Fără apă ar fi pustiu.
Dar ea e și umilă. Are mereu tendința de a coborî. Așa e Duhul
Sfânt. Fără el totul moare; o persoană fără Duhul Sfânt e
moartă. Dar Duhul Sfânt e umil și pătrunde numai în terenul
umilinței.
Apa e curată, de aceea repede se eliberează de pământ pe
care-l lasă să se depoziteze, iar ea e limpede, transparentă. Nici
Duhul Sfânt nu suportă mizeria păcatului: Umblați după Duh și
nu vă veți lăsa pradă dorințelor cărnii… de aceea Duhul Sfânt
demască păcatul, luptă pentru a elibera și pentru a purifica. E un
luptător viteaz împotriva noroiului din suflete. Valul actual de
corupție (să ne gândim la răspândirea pornografiei și a
prostituției) îl îndepărtează pe Duhul Sfânt și… deci
îndepărtează bucuria.
DUHUL SFÂNT ESTE… CA PORUMBELUL
Încă din primele rânduri Biblia ne spune că Duhul lui
Dumnezeu plutea peste ape (Gen 1,2). După potop, un
porumbel zboară și-i aduce lui Noe o ramură de măslin, ca semn
că apele s-au retras iar inundația teribilă s-a sfârșit. La botezul
lui Isus în apele Iordanului, Duhul Sfânt s-a arătat coborând ca
un porumbel. De ce ca un porumbel? Pentru că este simbolul
iubirii. În Cântarea cântărilor mireasa este asemănată cu o
porumbiță.
De aceea tot ceea ce face Dumnezeu, o face în Duhul Sfânt,
și nu face altceva decât se dăruiește. Iată, acum înțelegem de ce
Biserica apără iubirea de orice poluare care ar însemna iadul,
opusul lui Dumnezeu, egoismul, materialismul.

DUHUL SFÂNT ESTE… CA FOCUL

La Rusalii pe lângă vânt, apostolii au văzut ca niște limbi de foc
care se împărțeau și se așezau pe fiecare dintre ei (Fap 2,3). Dacă
apa izvorăște din pământ, focul coboară din cer.
Focul luminează. Pe întuneric nu vedem nimic. Duhul Sfânt
luminează misterul lui Isus, ne face să-l vedem în toată frumusețea
sa. Fără Duhul Sfânt nimeni nu poate înțelege cine este Isus.
Focul topește, desface, face maleabili, curăță, reînnoiește ceea
ce e imperfect.
Loviți cu ciocanul un fier rece ca să-l prelucrați. Fierul nu se
supune. Dar imediat ce-l aruncați în foc el se înmoaie iar ciocanul
poate săpa în el. Așa e și cu inima omului păcătos. E un fier rece și
tare. Predicile nu prind în ea până ce nu vine în ajutor focul
Duhului sfânt.
Focul lui Dumnezeu atinge un păgân ca Avram și-l face
părintele nostru în credință;
Focul atinge un ciobănaș ca David și face din el un rege;
Focul coboară asupra Mariei și o face leagănul Fiului lui
Dumnezeu;
Focul îl urmărește pe un persecutor ca Saul și face din el
apostolul neamurilor păgâne;
Focul îl atinge pe un păcătos ca Augustin și face din el un mare
sfânt;
Și tot așa continuă istoria acestui foc căruia îi place să realizeze
capodopere de sfințenie.
În Grecia antică circula o povestire, un mit care spunea că oamenii,
la început, nu cunoșteau focul deoarece era proprietatea exclusivă a
zeilor. Dar oamenii nu reușeau să trăiască fără foc și de aceea căutau pe
orice cale să-l fure de la zei.
 Într-o zi un uriaș pe nume Prometeu a urcat pe muntele
zeilor și a reușit să fure focul. A fost o zi memorabilă, dar l-a
costat foarte mult: Jupiter l-a legat în lanțuri și un vultur îl
tortura în fiecare zi venind și mușcându-i ficatul.
Este o legendă, dar istoria se aseamănă, ba chiar e și mai
frumoasă. Dumnezeu este cu adevărat proprietarul Focului
Iubirii; dar Dumnezeu nu este gelos pe Focul său care este
Duhul Sfânt ci l-a trimis pe însuși Fiul său să ne aducă Focul
Iubirii sale.
Dumnezeu este Iubire și atunci dacă vrem să vorbim despre
Duhul Sfânt trebuie să pătrundem în misterul intim al lui
Dumnezeu, iar acest lucru numai Duhul Sfânt ni-l poate face
cunoscut. El ne dezvăluie adevărul despre Dumnezeu.
Că Dumnezeu există, asta e sigur deoarece este începutul
tuturor lucrurilor, Absolutul. Dar mie, omului, nu-mi ajunge să
am această siguranță. Eu trebuie să-i dau un chip lui Dumnezeu,
să știu ce este el în realitate: Cine este Dumnezeu? Fără Duhul
Sfânt această întrebare rămâne fără răspuns.
Cred că toți am văzut următoarea scenă și nu o singură dată:
o mașină nu mai pornește; șoferul stă la volan iar în spate
două trei persoane împing mașina cu greu, căutând să
imprime viteza necesară, dar nimic. Se opresc, își șterg
sudoarea și se apucă din nou să împingă mașina… Apoi deodată
un zgomot, motorul se pune în mișcare, mașina pornește, iar cei
care împingeau răsuflă ușurați.
Este o imagine a ceea ce se întâmplă în viața spirituală.
Înaintăm împinși de la spate, cu greu, fără mari progrese. Și
gândiți-vă că avem la dispoziție un motor foarte puternic –
puterea de sus – care așteaptă numai să fie pus în mișcare.
Sărbătoarea Rusaliilor ar trebui să ne ajute să descoperim acest
motor și cum să-l punem în funcțiune.
Există o diferență substanțială între darurile pe care le fac
oamenii și darurile pe care le face Dumnezeu. Ceea ce dau
oamenii modifică averea, ceea ce dă Dumnezeu modifică ființa.
Să avem în vedere această diferență pentru a înțelege valoarea
darurilor Duhului sfânt.

Pr: Să ne rugăm:
Doamne, Dumnezeule,
care duci la împlinire misterul Pascal al Fiului tău,
fă ca focul din noaptea de Paşti
să fie lumină care străluceşte în viaţa de fiecare zi
şi flacără care aprinde inimile noastre,
pentru ca Biserica ta să fie sărbătoare vie a Rusaliilor,
până la marginile pământului
şi orice om să ajungă să creadă, să iubească şi să spere în iubirea
ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care fiind Dumnezeu,
vieţuieşte şi domneşte, în unire cu Duhul Sfânt în vecii vecilor.
Amin.
Se aprinde lumânarea Pascală
În timp ce se aprinde lumânarea Pascală lectorul rostește textul:

LECTOR:
Acel foc din noaptea de Paşti, este lumina ce străluceşte în gri-ul
fiecărei zile. Acel foc din noaptea de Paşti este flacără care aprinde
inimile fiecăruia dintre noi în această veghe de rugăciune. Să nu
moară viaţa, să nu
domnească răul, să nu învingă indiferenţa! Acel foc din noapte de
Paşti, este astăzi lumina noastră. Pentru că acel foc din noapte de
Paşti l-a aprins Cel Înviat!
 Urmează invocarea celor şapte daruri ale Duhului Sfânt. La
invocarea fiecărui dar se va aşeza o lumânare aprinsă în fața
altarului

CÂNTEC: Doamne mai vreau Rusalii

Pr. Duhule Sfinte, te adorăm cu umilinţă şi te rugăm acum cu

toată ardoarea inimii să binevoieşti a revărsa peste noi darurile tale

DARUL ÎNŢELEPCIUNII
Este acela care ne face să vedem lucrurile lui Dumnezeu şi
ale vieţii aşa cum le vede el, după ochii săi şi după inima sa. Prin
el, Dumnezeu intră puţin câte puţin în modul nostru de a gândi.
Duhule Sfinte, dăruieşte-ne darul înţelepciunii care să ne
lumineze ochii sufletului spre a crede cu tărie adevărurile revelate
şi a vedea toate lucrurile în lumina lui Dumnezeu. O Marie,
Scaunul înţelepciunii, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest dar
pentru ca înflăcăraţi de iubire faţă de Dumnezeu, să împlinim
voinţa lui în toate.
Se cântă prima strofă din „DĂ-MI, O, DOAMNE...”

DARUL ÎNȚELEGERII

Dă-ne Doamne Duhul înțelegerii pentru a împlinii voința ta!

Dumnezeule, iată-ne aici, in biserică, înaintea ta. Suntem
prezenți fizic dar mintea noastră nu se îndreaptă mereu către tine,
uneori nu înțelegem Evanghelia sau învățăturile tale, suntem atât
de distrați de ce se întâmplă în jurul nostru încât nici nu auzim
cuvântul tău, nu suntem conștienți de prezența ta, dar tu ne chemi
la tine, ne strigi pe fiecare în parte fără a primi un răspuns. Însă
acum Doamne, dorim ca Duhul înțelegerii să coboare asupra
noastră cu darul său pentru a ne lumina astfel încât nu numai să
ascultăm Evanghelia, ci să o și înțelegem, ca mereu să o trăim în
viața noastră.
Isus a spus discipolilor săi: „Eu vi-l voi trimite pe Duhul Sfânt
și El va face să înțelegeți tot ceea ce eu v-am învățat.”
Duhule Sfinte, dătător de haruri, te rugăm ascultă rugăciunea
noastră si revarsă peste noi puterea ta pentru a putea înțelege
învățăturile lui Isus și pentru a-l urma.
Se cântă a doua strofă din „DĂ-MI, O, DOAMNE...”

DARUL SFATULUI

Duhule Sfinte, în momentele mele de rugăciune cel mai des mă

adresez Tatălui și Fiului său, Isus Cristos, însă în această seară îmi
îndrept rugăciunea către tine.
În această viață ne confruntăm cu multe probleme: la muncă, la
școală, în familie și în activitățile noastre zilnice. Te rugăm,
Duhule Sfinte, să ne ajuți în aceste situații dificile, să ne luminezi
mintea în momentele de cumpănă.
Când suntem puși în situația de a alege între două variante
așteptăm ajutorul tău, de multe ori punându-ne întrebarea: „Mă
face această alegere o persoană mai bună?”. Darul Sfatului ajuta la
păstrarea unei conștiințe drepte. De multe ori stau și mă gândesc
daca ceea ce am făcut a fost corect sau nu, iar când realizez că am
greșit în fața unei persoane mă apăsa o vină ce mă face să-mi cer
iertare sau să încerc să-mi repar greșeala.
 Vreau să-ți mulțumesc Duhule Sfinte, căci prin această
conștiință mă faci o persoană mai bună. Îți mulțumesc că nu ne
lași singuri în clipele grele.
Te rugam, Duhule Sfinte să ne dai darul sfatului care să ne arate
ce trebuie să facem în orice împrejurare și care sunt cele mai
potrivite mijloace pentru a ajunge la scopul vieții noastre. Amin.
Se cântă a treia strofă din „Dă-mi, o, Doamne...”
Darul tăriei
Cu darul tăriei, o persoană poate „să depăşească dificultăţile
sau să îndure durere şi suferinţă cu tăria şi puterea insuflată de
Dumnezeu”. Ca şi în cazul celorlalte daruri, tăria acţionează sub
impulsul Duhului Sfânt şi dă persoanei puterea de a se împotrivi
răului şi de a persevera în bine pentru viaţa veşnică. Acest dar
desăvârşeşte virtutea tăriei, încărcând-o cu energie și perseverenţă.
Mai mult, aduce încrederea în succes la nivelul de virtute.
Este acela care vine în ajutorul slăbiciunii noastre atunci când
viaţa devine dură, dificilă, când vin încercări şi ispite. Cu forţa
Duhului lui Dumnezeu, nimeni nu este singur şi nimeni nu disperă
niciodată.
Duhule Sfinte, sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne te rugăm
darul tăriei care să ne umple de curaj pentru a putea duce la bun
sfârşit tot ceea ce ne cere chemarea noastră. O Marie, Fecioară
puternică, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest dar pentru ca
respectul omenesc să nu ne împiedice în îndeplinirea îndatoririlor
noastre de creştini.
Se cântă a patra strofă din „Dă-mi, o, Doamne...”

DARUL ŞTIINŢEI
 Este acela care ne face să intrăm din ce în ce mai mult în
cunoaşterea lui Dumnezeu şi a legăturilor sale cu lumea. Cu el
vedem lucrarea lui Dumnezeu în creaţie şi în istorie şi înţelegem
că această lume imensă şi frumoasă este totuşi o palidă reflexie a
imensităţii şi a frumuseţii divine.
Duhule Sfinte, sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne te rugăm
darul ştiinţei ca toate lucrurile create şi toate evenimentele să ne
vorbească despre Dumnezeu şi să ne îndemne la preamărirea lui.
O Marie, Chivotul legii, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest
dar, pentru ca înălţându-ne de la cele văzute la cele nevăzute, să ne
dezlipim inima de tot ceea ce e trecător, căutând numai împărăţia
lui Dumnezeu şi sfinţenia lui.
Se cântă a cincia strofă din „Dă-mi, o, Doamne...”

DARUL EVLAVIEI

Doamne știm că nu suntem îndeajuns de credincioși precum ar

trebui să fim. Ne aflăm în această seară aici, în fața ta, pentru a ne
apropia de tine și pentru a crește în credință cu ajutorul
rugăciunilor. De aceea, Duhule Sfinte, te rugăm să reverși asupra
noastră darul evlaviei pentru ca astfel să îl iubim din ce în ce mai
mult pe Domnul și să devenim adevărați creștini în drumul către
mântuire.
Se cântă a șasea strofă din „Dă-mi, o, Doamne...”

DARUL FRICII DE DUMNEZEU

În ciuda numelui sever, este darul cel mai aproape de iubire.
Darul fricii de Dumnezeu este acela care ne face să-l iubim pe
Dumnezeu în „frica” de a-l nu supăra şi de a fi separaţi de el. E
darul care ne face să combatem orice idee falsă despre Dumnezeu,
orice formă de răutate şi de nedreptate pentru ca Dumnezeu să fie
cu adevărat cunoscut, respectat şi iubit aşa cum e el.
Duhule Sfinte, sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne te rugăm
darul fricii de Dumnezeu pentru ca având pururi conştiinţa vie a
infinitei maiestăţi a Creatorului nostru şi a negrăitei sale iubiri, să
fim gata a pierde toate, mai degrabă decât a-l supăra prin păcat.
O Marie, oglinda dreptăţii, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt
acest dar care să ne dea căinţă desăvârşită pentru păcatele noastre
şi putere să păstrăm cu sfinţenie poruncile lui Dumnezeu.
Se cântă a șaptea strofă din „Dă-mi, o, Doamne...”

Slavă Tatălui

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE:
Duhule Sfânt, Dumnezeu ca şi Tatăl şi Fiul, care ai luminat în ziua
de Rusalii inima apostolilor şi le-ai dat puterea de a predica lumii
pe
Cristos, aprinde şi în inimile noastre:
- o iubire dezinteresată pentru Împărăţia Ta, care să se transforme
în slujire şi să se concretizeze în angajarea noastră generoasă
pentru cei aflaţi în suferinţă;
- o sensibilitatea interioară pentru dreptate, care să se transforme
în atenţie şi să se concretizeze în lupta împotriva nedreptăţilor de
orice fel;
- setea după frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu, care să se
transforme în entuziasm şi să se concretizeze într-un efort constant
de a îndepărta mizeria păcatului din lume
- o dorinţă constantă de a face cunoscută tuturor milostivirea şi
puterea ta care să se transforme şi să se concretizeze într-o viaţă
plină de încredere şi de bucurie.
Fă o, Duhule dumnezeiesc, ca planurile şi acţiunile noastre să
înceapă de la Tine, şi, unindu-se cu acţiunea lui Cristos, să-i aducă
glorie Tatălui, căutând în orice moment al vieţii noastre locul în
care Tu ne aştepţi, pentru a te iubi, a te slăvi şi a te sluji.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

LITANIE

Doamne miluieşte-ne; Cristoase miluieşte-ne, Doamne miluieşte-ne!

Doamne, auzi-ne; Cristoase ascultă-ne!
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi!(*)
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, *
Duhule Sfânt, Dumnezeule, *
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, *
Duh al adevărului şi al înţelepciunii,*
Duh al înţelegerii şi sfatului, *
Duh al tăriei şi al ştiinţei, *
Duh al evlaviei şi al fricii de Dumnezeu, *
Duh al iubirii, al bucuriei şi al păcii, *
Duh al răbdării, al bunătăţii şi al blândeţii, *
Duh al bunăvoinţei şi al statorniciei, *
Duh al credinţei şi al modestiei, *
Duh al înfrânării şi al curăţiei, *
Duh al umilinţei şi al prudenţei, *
Duh al vieţii şi al mântuirii, *
Duh al virtuţii şi al harurilor, *
Duh al dumnezeieştii înfieri, *
Duh care purifici sufletele, *
Dumnezeule care cercetezi inimile şi adâncul fiinţei omeneşti, *
Împărţitor al harurilor cereşti, *
Cunoscător al gândurilor şi al intenţiilor inimii, *
Apărător sigur în timp de încercare, *
Mângâierea celor care încep să te slujească, *
Tăria şi curajul acelora care merg pe calea virtuţii, *
Cununa celor desăvârşiţi, *
Fericirea tuturor Îngerilor, *
Lumina patriarhilor, *
Inspiratorul profeţilor, *
Graiul şi ştiinţa apostolilor, *
Biruinţa martirilor, *
Înţelepciunea mărturisitorilor, *
Puritatea Fecioarelor, *
Frumuseţea lăuntrică a tuturor sfinţilor, *
Fii milostiv, iartă-ne Duhule Sfinte
Fii milostiv, ascultă-ne Duhule Sfinte
De orice păcat, mântuieşte-ne pe noi (**)
De vicleniile diavolului, **
În ziua judecăţii, **
Noi, sărmanii păcătoşi, te rugăm ascultă-ne! (***)
Ca să ne ierţi toate păcatele, ***
Ca să binevoieşti a ne lumina şi a ajuta intenţiile şi faptele noastre
***
Ca să aprinzi în inimile noastre o dorinţă statornică
şi pururi vie pentru desăvârşirea creştină, ***
Ca să ne întăreşti în pacea interioară şi adevărata linişte
sufletească, ***
Ca să ne păstrezi în harul tău până la ultima noastră suflare, ***
Ca să ne primeşti printre aleşii tăi, ***
Ca să ne faci vrednici de mântuire, ***
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, revarsă
asupra noastră pe Duhul Sfânt!
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, trimite-ne
de la Tatăl pe Duhul Sfânt pe care ni l-ai făgăduit!
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, dăruieşte-
ne pe Duhul tău cel bun!

P. – Vino, Duhule Sfânt, umple inimile credincioşilor tăi!

T. – Şi aprinde în ele focul iubirii tale!
Dumnezeule, pentru care nimic nu este ascuns, te rugăm ca prin
revărsarea Duhului Sfânt să purifici gândurile inimilor noastre ca
să te putem iubi din ce în ce mai mult şi să te lăudăm de-a pururi.
AMIN.

BINECUVÂNTAREA FINALĂ:
Pr. Domnul să fie cu voi
R. Şi cu Duhul tău
Pr. Dumnezeu, izvorul oricărei lumini, care l-a trimis asupra
apostolilor pe Duhul Sfânt Mângâietorul, să vă binecuvânteze şi să
vă copleşească cu darurile sale.
R. Amin.
Pr. Domnul Înviat să vă dăruiască focul Duhului Sfânt şi să vă
lumineze cu înţelepciunea sa.
R. Amin.
Pr. Duhul Sfânt care a reunit popoarele într-o unică Biserică, să vă
facă perseverenţi în credinţă şi bucuroşi în speranţă până la
vederea fericită a cerului.
R. Amin.
Pr. Şi binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernicul, a Tatălui, şi a
Fiului şi a Duhului Sfânt, să coboare asupra voastră şi să rămână
pururea cu voi.
R. Amin.