Iubiți misionari

Cred ca unii dintre dumeavoastră deja se întreabă: de ce ne

numește părintele misionari?
Doar nu suntem nici preoți nici persoane consacrate nu suntem
prin Africa, de ce suntem noi misionari.
Sf. Părinte papa Francisc ne spune că fiecare dintre noi este o
misiune şi acesta este motivul pentru care trăim pe pământ.
Sfantul Părinte se adresează în primul rând tinerilor, pentru faptul
că ei au misiunea de a păstra credinţa creştină mereu tânără.
Să avem mereu în minte: Eu, sunt o misiune pe acest pământ.
Ce înseamnă mai concret această afirmație?
A fi o misiune pe acest pământ înseamnă a trăi cu bucurie propria
responsabilitate pentru lume, înseamană a te simți atras de ceilalți, a
te simți trimis spre ceilalți și invers, să-i atragi pe ceilalți, pentru a
le face cunoscută evanghelia lui Isus Cristos, pentru a o trăi
împreună.
A fi atraşi şi a fi trimişi sunt cele două mişcări pe care inima
noastră le simte ca forțe interioare ale iubirii.
O idee foarte frumoasă cu privire la misiune ne-o oferă tot Sf.
Părinte papa Francisc el spune că misiunea repetă mișcarea ritmică
a inimii care atrage sângele din corp îl oxigenează și apoi îl trimite
mai departe.
A fi misionar înseamnă să te apropii de Cristos să te oxigenezi
adică să te schimbi în viața ta și apoi să mergi la ceilalți. Așa trebuie
să fie misiunea și tot așa trebuie să fim toți dacă tot ne numin
creștini.
Trebuie să îi atragem pe ceilalți să avem acel entuziasm, cu care
să îi încălzim pe cei de lângă noi și să își dorească să se schimbe.
Ceilalți pot să fie orice persoană cu care interacționez, pot fi cei
din familie, prietenii, colegii de la scoală, de la servici, orice om. Ei
sunt misiunea mea, iar eu sunt misiunea lor. Acest principiu este
valabil și pentru toți creștinii.
 Uneori ni se poate întâmpla să nu simtim această atracție din
cauza oboselii, a indiferenței, a lipsei de curaj, ei bine, în aceste
momente trebuie să ne simtim trimisi să ne gândim la îndemnul lui
Cristos prezent în Evanghelia după sfântul Matei: mergeți în toată
lumea și predicați evanghelia...
Ceilalți sunt misiunea mea și de aceea trebuie să ne-o îndeplinim
cu responsabilitate. Eu, sunt o misiune pe acest pământ, să nu uităm.
Misiunea fiecăruia dintre noi este de a-l vesti pe Cristos.
De la crucea lui Isus învăţăm logica divină a oferirii de noi înşine.
Pentru a intra în această logică a oferirii, trebuie ca mai întâi să fim
înflăcărați de iubirea lui Cristos iar această înflăcărare divină, ne
împinge spre misiune, spre a ne oferi celorlalti.
Și ca un exercitiu practic, să ne întrebăm mereu: Ce ar face
Cristos în locul meu? Dacă ne vom lăsa conduși de Isus Cristos, ne
vom întreba mereu: ce ar face Cristos în locul meu?
Acest comportament ne-ar înflăcăra și mai mult în îndeplinirea
misiunii noastre. A-L mărturisi pe Cristos este misiunea principală
a creștinului adică a noastră a tuturor celor botezați.
Toate activitățile pe care le desfășurăm au drept scop
evanghelizarea, adică a-L face cunoscut pe Isus Cristos. Așadar să ne
întrebăm mereu: ce ar face Cristos în locul meu? Să ne punem
această întrebare în mod sincer, nu în glumă.
Ca și creștini/misionari trebuie să transmitem credința până la
marginile pământului mergeți, faceţi ucenici din toate neamurile,
botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit!
Într-un mod cu totul special, tinerii sunt invitați de a face parte
dintr-o nouă generație de martori ai credinței.
Privind la exemplul celor de dinaite, la înțelepciunea și mărturia
lor, ei să se simtă încurajați de a se deschide spre viitor. Astfel
noutatea tinerilor devine spijin și speranță pentru cei ajunși aproape
la sfârșitul drumului lor.
Misiunea Bisericii este aceea de a construi punți între generații,
adică de a apropia generațiile între ele prin credința în Dumnezeu și
prin iubirea față de aproapele. (cei care au venit și au stat cu copiii)
Altfel spus: persoanele în vărstă nu trebuie să se teamă de ce se
va întâmpla în viitor, ci ele trebuie să acorde încredere generațiilor
tinere, iar generațiile tinere să găsească un fundament solid și o
încurajare în generațiile anterioare.
Care sunt aceste margini ale pământului despre care am
amintit anterior?
Marginile pământului sunt acele ambiente umane, culturale şi
religioase încă străine de Evanghelia lui Isus şi de prezenţa
sacramentală a Bisericii.
La aceste margini ale pământului suntem trimiși să vestim cu
iubire evanghelia lui Cristos. Aceste margini ale pământului pot fi
chiar lângă noi.
Un preot misionar din Haiti, pentru a aduna voluntari pentru
misiunea din acea țară, a vizitat mai multe comunități de credincioși,
celebrand Sfânta Liturghie. Într-o parohie, la sfârșitul Liturghiei, o
mamă cu un băiat de mână s-a dus la preot și i-a spus: părinte, am
simțit chemarea Domnului de a merge în misiune! Gata, vreau să
plec în Haiti să ajut la evanghelizare! Însă preotul (văzându-l pe
copil) s-a uitat la ea și apoi la băiatul ei și i-a spus, arătând spre baiat:
iată pe cine trebuie sa evaghelizezi! Nu este obligatoriu să mergeți în
Haiti sau în Africa sau în Asia pentru a evangheliza, pentru a duce
Vestea cea Buna.
Și printre noi sunt oameni indiferenți față de credință, și printre
noi sunt oameni care îl refuză pe Dumnezeu și îi disprețuiesc pe
ceilalți. A merge spre astfel de persoane este misiunea fiecăruia
dintre noi.
 Și ar trebui să ne întrebăm: am o inimă deschisă, plină de iubire,
o inimă disponibilă de a face cunoscută evanghelia lui Isus
Cristos acestor persoane departe de Dumnezeu?