Îndoliată familie iubiţi cred care aţi venit să-o însoţiţi pe

sora noastră; iată, suntem adunaţi, pentru a-l preamări pe

Dumnezeu şi a ne ruga pentru răposata ...... .
Plecarea cuiva din mijlocul nostru reprezintă pentru noi o
ocazie de a reflecta, de ne gândi mai profund asupra vieţii,
asupra faptelor şi a morţii.
Moartea este mijlocul prin care Dumnezeu ne transportă în
locuinţa sa pentru a ne vindeca rănile, pentru a ne alina
suferinţele.
De aceea, moartea celui drept moartea omului împăcat cu
Dumnezeu nu trebuie să lase în urmă, numai lacrimi, ci
sentimente de compasiune și de dragoste pentru că cea care a
plecat din mijlocul nostru pentru s-a întâlnit deja cu Domnul şi
cu cei dragi din familie care au plecat înaintea ei.
Gândul la moartea pentru creştinul adevărat, pătruns de
credinţă nu ar trebui să fie ceva înfricoşător, ci trebuie să ne
gâmdim mereă că numai prin moarte începe adevărata
viaţă.
Ori de câte ori participăm la o slujbă de înmormântare noi
îi însoţim cu rugăciunile noastre pe cei pe care îi conducem la
locul de odihnă.
Câtă mângâiere ne aduc cuvintele Evangheliei pe care le-
am ascultat! „Lazăr, prietenul nostru doarme. Mă duc să-l
trezesc din somn” – le spune Isus ucenicilor când a aflat de
moartea prietenului său Lazăr.
Pentru noi, creştinii, aşadar, moartea nu înseamnă sfârșit, ci
înseamnă înviere, înseamnă viaţă alături de Cristos.
 Sfântul Paul le scria Efesenilor: „Trezeşte-te tu, care
dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina”.
Iar creştinilor din Tesalonic: „Noi credem că Dumnezeu îi va
aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei care au adorm în el”.
Să ne gândim mereu că suntem pământ şi în pământ ne
vom întoarce. Să ne ocupăm mai puţin de trupul nostru şi
mai mult de sufletul nostru; să nu ne lăsăm prea mult
cuprinşi de grijile, de lucrurile şi bucuriile acestui pământ,
căci după cum spune înţeleptul, totul este deşertăciune
afară de a-l iubi pe Dumnezeu şi a-l sluji pe dânsul.
În spirit de credinţă şi speranţă creştină, îi adresăm
răposatei noastre N. acest salut de rămas bun pe care ni-l pune
pe buze una din cele mai frumoase rugăciuni ale Bisericii:
„Suflete creștin, întoarce-te la Creatorul tău care te-a
plămădit din ţărâna pământului. În întâmpinarea ta să se
grăbească Fecioara Maria cu îngerii şi sfinţii si cu toţi cei care
au plecat înainte. Blând şi zâmbitor să ţi se arate chipul lui
Cristos pe care l-ai dorit şi să-l poţi contempla în vecii
vecilor”. Amin.
Cu aceste gânduri continuăm acum Liturghia, implorându-l
pe Dumnezeu ca aşa cum credinţa adevărată a ţinut-o pe sora
noastră răposată unită cu mulţimea credincioşilor pe pământ,
tot astfel îndurarea Domnului să o ţină unită cu mulţimea
sfinţilor în lăcaşul luminii şi al păcii. Amin.