Şi astăzi, în prima lectură în centrul atenţiei se află apostolul
Petru. Deoarece lui îi spusese Isus: „Tu eşti Petru, adică piatră,
stâncă, şi pe această piatră voi zidi biserica mea”, Petru e
conştient de răspunderile pe care le are.
El este cel care ia cuvântul şi predică pretutindeni, el este cel
care dă explicaţii şi răspunde la toate obiecţiile.
Două lucruri îi uimeşte, cu privire la Petru, pe membrii
sinedriului, pe cărturari, oameni savanţi, culţi.
Mai întâi înţelepciunea şi cultura acestui om de meserie
pescar, care nu învăţase şcoală şi care nu făcuse altceva decât
să pescuiască şi să-şi repare mrejele; învăţătura înaltă, Petru o
primise de la Isus, în cei trei ani cât a stat lângă el.
Cu toată ştiinţa şi cultura lor savanţii sinedriului nu puteau să
facă faţă învăţăturii şi răspunsurilor lui Petru, deoarece nu le
rămâne decât un argument: să-i pună pumnul în gură și
argumentul suprem – bătaia şi închisoarea.
Şi al doilea lucru care îi uimeşte e curajul, tăria lui Petru: de
unde curajul de a îndura bătaia, închisoarea la acest om care cu
câteva săptămâni înainte tremurase în faţa unei servitoare?
Se simt pur şi simplu dezarmaţi: ce să le mai facă acestor
oameni, care nu se tem de nimic?
Dar culmea tăriei a fost alta – bătut, pus în lanţuri, închis, din
gura lui Petru nu se aude nici un blestem, nici un cuvânt de ură
sau răzbunare, ci numai cuvinte de dragoste şi iertare: a te lăsa
bătut, închis pentru credinţă încă nu e mare lucru; a ierta, a te
ruga pentru cei care te bat, te închid şi te omoară, acesta este
adevăratul eroism creştin prin care apostolii au convertit
lumea mai mult decât prin predicile lor.
Cele auzite despre Petru în mod spontan ne poartă cu mintea la
cel care este astăzi urmaşul lui Petru, episcopul Romei, Papa
Francisc. Acest om uimeşte lumea cu învăţătura şi
înţelepciunea sa, deşi în tinereţe a fost nu pescar ca Petru.
Ca şi Petru predică peste tot pe toate meridianele şi
continentele pământului. Şi ce le spune oamenilor? Ce le
spunea şi Petru: că nu este salvare decât în numele lui Cristos,
că nu există rezolvare pentru problemele grele ale omenirii
decât în Cristos, că cine îl smulge pe Cristos din sufletul şi
viaţa omului comite cel mai mare atentat împotriva omului.
Ca şi Petru şi el este hulit de unii; dar are şi el tăria de a ierta.
Să ne amintim se Sf. Ioan Paul al II-lea: împuşcat în piaţa San
Pietro, el, omul care predică numai pacea şi dragostea între
oameni, spune doar atât: de ce mi-au făcut aceasta?
Atacat cu un cuţit la Fatima, cere să fie adus asasinul şi îi dă o
binecuvântare înainte de a fi dus de la locul atentatului.
IC, dn cele auzite să reţinem două învăţături şi pentru noi.
Ca şi Petru suntem şi noi oameni simpli, agricultori, muncitori,
dar dacă îl cunoaştem pe Cristos şi învăţătura lui să fim
convinşi că ştim mai mult decât toţi învăţaţii şi savanţii lumii.
Sau dacă avem studii, fie ele studii superioare, să gândim ca
Sf. Paul, care deşi cunoştea toată filosofia şi cultura timpului său
spunea: toate le consider gunoi în comparaţie cu înalta
cunoaştere a lui Isus Cristos.
Să avem curajul IC, de a suferi orice pentru credinţa noastră în
Cristos. Acest curaj, această tărie să o cerem acum Domnului
în rugăciune. Amin.